SUMAR

• Istorie medievală – ALEXANDRU MADGEARU – Campania împăratului Ioan Tzimiskes REVISTA DE ISTORIE în Bulgaria din anul 971. Un model de soluționare a conflictelor pentru MILITARĂ actualele superputeri ...... 1 Publicaţia este editată de Minis­terul Apărării Naţionale, • Centenar Primul Război Mondial prin Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie – MIHAIL DOBRE – Ecouri diplomatice italiene la demersurile pentru Militară, membru al Consor­ţiului intrarea României în Primul Război Mondial (1916) ...... 7 Acade­miilor de Apărare şi In­ stitutelor pentru Studii de Se­ – CAMELIA BRÂNCOVEANU, MARIN BADEA – Aspecte economice ale curitate din cadrul Partene­ pregătirii și ducerii războiului României...... 14 riatului pentru Pace, coordo­ – MANUEL STĂNESCU – Falkenhaynn și traversarea Carpaților în nator naţional al Proiec­tului de Istorie Paralelă: NATO – Tratatul toamna anului 1916. Analiza strategiei germane ...... 19 de la Varşovia – DANIEL FOCȘA – Antanta și politica forței față de Grecia (octombrie 1915 – decembrie 1916) ...... 28 COLEGIUL DE REDACŢIE

• General-maior (r) dr. MIHAIL • Istorie universală E. IONESCU, direc­ ­torul Institu­ tului pentru Studii Politice de – DRAGOȘ ILINCA – Geopolitică, război și istorie. Originile Orientului Apărare şi Istorie Militară Mijlociu Modern ...... 36 • Academician DINU C. – CAROLA FREY – Schimbări majore în diplomația modernă a Chinei: G I U R E S C U , A c a d e m i a Română momentul 2012-2015 ...... 48 • D r. J A N H O F F E N A A R , Preşedintele Comisiei Olandeze de Istorie Militară • Muzeologie • Prof. univ. dr. DENNIS – ION CERĂCEANU – O zi la muzeul comunicațiilor și informaticii...... 57 DELE­TANT, London Univer­ sity • Colonel (r) dr. PETRE OTU, • Viața științifică directorul ştiinţific al Institu­tului pentru Studii Politice de Apărare –MANUEL STĂNESCU – Conferința științifică internațională cu tema şi Istorie Militară „Primul Război Mondial și Bulgaria în 1916” (Sofia, Bulgaria, • Prof. univ. dr. MIHAI 3-7 octombrie 2016) ...... 70 RETEGAN, Universitatea Bucureşti – CARMEN RÎJNOVEANU – Al 42-lea Congres International de Istorie • Conferenţiar univ. IULIAN Militară (Plovdiv, 3-9 septembrie 2016) ...... 71 FOTA, Academia Naţională de Informaţii • Dr. SERGIU IOSIPESCU, cc. şt., Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară • Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU, Universitatea „Spiru Haret” • Prof. univ. dr. MARIA GEOR­GESCU, Universitatea • Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice Piteşti în Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”. • Comandor (r) GHEORGHE VAR­TIC • Poziţia revistei în lista-catalog a publicaţiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710 CONTENTS

• Medieval History – ALEXANDRU MADGEARU – The War of 971 in Bulgaria: a Model of Conflict Resolution for Present Superpowers ...... 1

• First World War Centenary – MIHAIL DOBRE – Italian Diplomatic Echoes to the Demarches for Romania’s Entry Into World War 1 (1916)...... 7 – CAMELIA BRÂNCOVEANU, MARIN BADEA – Economic Aspects of Romania’s Preparation and Subsequent Entry into World War 1...... 14 – MANUEL STĂNESCU – Falkenhaynn and the Crossing of the Carpathians in the Fall of 1916. An Analysis of the German Strategy...... 19 – DANIEL FOCȘA – The Entente and its Policy of Force towards Greece (October 1915 – December 1916)...... 28

• Universal History – DRAGOȘ ILINCA – Geopolitics, War and History. The Origins of the Modern Middle East ...... 36 – CAROLA FREY – Major Changes in Chinese Foreign Policy: 2012-2015 ...... 48

• Museology – ION CERĂCEANU – A Day at the Museum of Communications and Computer Science...... 57

• Scientific Life – MANUEL STĂNESCU – The International Conference „The First World War and Bulgaria in 1916” (Sofia, Bulgaria, October 3-7, 2016)...... 70 – CARMEN RÎJNOVEANU – The 42nd International Congress of Military History (Plovdiv, September 3-9, 2016)...... 71

• Responsabil de număr: PETRE OTU • ALEXANDRU VOICU – redactor • ADRIAN PANDEA – coperta • ELENA LEMNARU – tehnoredactare computerizată

Adresa redacţiei: strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucureşti, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955, http://ispaim.mapn.ro/pages/view/88

B 00136/11.05.2017 Istorie medieval`

Campania împăratului Ioan Tzimiskes în Bulgaria din anul 971. Un model de soluţionare a conflictelor pentru actualele superputeri*

ALEXANDRU MADGEARU **

Abstract

The campaign led by John Tzimiskes in Bulgaria against Svyatoslav in 971 could be con- sidered an example of conflict resolution and peace-building, according to the terminology of the present military science (the concepts are usually applied to modern international and civil wars). The complexity of that conflict involving, besides the Byzantine and Rus’ armies, the Bulgarians who were fighting in coalition with both parts, required a step by step conflict resolution, a particular way to treat with the enemy. For instance, Tzimiskes gave amnesty to those Bulgarians who fought on the side of the Rus’, before the end of the siege of Dorostolon. He wished to be seen as a liberator of Bulgaria (the capital Preslav conquered by the Rus’ in 968 was occupied by the Byzantine army during the 971 campaign). Later on, the emperor permitted the retreat of the enemy from Dorostolon, but ensuring a future alliance with the Pechenegs to prevent other invasions. For a present-day superpower like it was the Byzantine Empire in the 10th century, the evolution of this conflict provides some lessons of peace-buil- ding, such as the temporary recognition of the legitimate ruler of the invaded state (Boris II was freed by the Byzantine army), and the amnesty for those internal forces who fought on the side of the enemy. The victory of 971 was followed by an administrative organization that split in several parts the territory of Bulgaria, but this kind of conflict resolution proved to be not successful to annihilate the revival of that state after five years, by a rebellion in a peripheral area. This is another lesson for the present powers who are settling fundamentally different administration in a defeated country. Keywords: peace-building, conflict resolution, Byzantine Empire, Bulgaria, Russian ­Kievan state, Danube, Preslav, Dristra, John Tzimiskes, Basil II, Svyatoslav

În vara anului 968, marele cneaz al Kievu- de circa 40.000 de oameni, cu care a ajuns la lui Sviatoslav a atacat Bulgaria la solicitarea lui Dristra. Armata bulgară cu efective de circa Kalokyros, strategul din Cherson, cu o oaste 30.000 a încercat să apere oraşul, dar în zadar.

* Versiunea engleză a acestui articol a fost prezentată la al 23-lea Congres Internaţional de Studii Bizantine, Belgrad, 22-27 august 2016. ** Cercetător științific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  1 A urmat cucerirea capitalei Preslav. Astfel, ru- luat ostatic de Sviatoslav, şi a sfârşit prin a-i fi şii au trecut Dunărea cu sprijinul unui preten- luată puterea şi dus la Constantinopol5. dent la tronul de la Constantinopol. Împăratul Recunoaşterea temporară a conducătoru- ­Nikephor Phokas a căutat să îndrepte aceas- lui legitim al statului care a fost invadat a fost tă eroare strategică provocată de ambiţia lui prima măsură de ceea ce în prezent denumim ­Kalokyres, chemându-i pe pecenegi contra ru- „peace-building”, aplicată de împăratul Ioan şilor. Acţiunea nu a dat rezultate, căci Sviatos- Tzimiskes. Scopul ei a fost atragerea de partea lav s-a întors la Preslav în august 969, supunân- sa măcar a unora dintre locuitorii din teritoriul du-l pe tânărul ţar Boris II (969-971), care îşi ocupat, indiferent dacă obiectivul final a fost căpătase domnia cu ajutorul împăratului1. Ru- abolirea monarhiei bulgare. Nu putem fi siguri şii au devenit astfel o ameninţare chiar pentru că Ioan Tzimiskes a plănuit de la început să in- Imperiul Bizantin. Anul următor au încercat să cludă Bulgaria în imperiu, dar ajunse la final, avanseze spre Constantinopol, în cooperare cu operaţiunile militare din Bulgaria au fost perce- acei dintre bulgari care acceptaseră ocupaţia pute ca recuperarea unui teritoriu pierdut, care rusească. Istoricul Leon Diaconul, contem- fusese uzurpat de bulgari. Schimbarea imedia- poran cu evenimentele, pretindea că „Moesii tă a numelui capitalei Preslav în Ioannoupolis întindeau mâini rugătoare, cerând împăratului după numele împăratului reflectă intenţia de a să le vină în ajutor la nevoie”2. ­Nikephor nu şterge memoria statalităţii bulgare, ceea ce s-a mai avea însă posibilitatea să o facă. decis după victoria finală. Numele Ioannoupo- Soluţionarea crizei ruso-bulgare a fost mi- lis a fost dat şi unei provincii (theme) care a siunea următorului împărat. Ioan Tzimiskes a fiinţat probabil până în 9866. În acelaşi scop a îndeplinit partea defensivă a acestei misiuni fost desfiinţată Patriarhia bulgară. Poporul cu- mai întâi printr-un armistiţiu cu Sviatoslav, iar cerit a fost lăsat fără acea organizare distinctă, apoi printr-o victorie asupra sa la Arkadiopo- „naţională”, a bisericii, care fusese introdusă în lis (Lule Burgas), în primăvara sau vara anului 927 de ţarul Simeon, cel care se visase a fi şi îm- 970. Generalul Bardas Skleros a învins cu o ar- părat bizantin. Ioannoupolis a rămas un centru mată de circa 12.000 oameni, inferioară nume- bisericesc, dar ca o mitropolite subordonată ric, printr-o operaţiune de surprindere. Astfel Patriarhiei de la Constantinopol. Se cunosc s-a evitat pericolul unei ofensive ruse sprre trei sigilii ale unui mitropolit de Ioannoupolis, Constantinopol.3 A doua latură a misiunii era Ştefan, descoperite la Preslav, Pliska şi Šumen, mai complicată, fiindcă a implicat o ofensivă databile în intervalul 971-9867. Poziţia eparhi- în Bulgaria până la Dunăre. Nu desfăşurarea ei bulgare a fost redusă şi integrată în ierarhia în sine a acestei campanii este subiectul arti- imperiului. Când atitudinea faţă de populaţia colului de faţă, ci evidenţierea modului în care locală s-a schimbat după un număr de ani, s-a conducerea militară bizantină a fost capabilă revenit la vechiul nume Preslav. Aceasta se de- să soluţioneze un conflict în care avea nu un duce din folosirea denumirii Persthlava în rela- inamic, ci doi, şi care la rândul lor luptau unul tarea istoricului Ioannes Skylitzes despre cam- contra altuia (ruşii şi bulgarii). Particularitatea pania comandată de generalii Theodorokanos acestui conflict complex a fost că, în afară de și Nikephoros Xiphias în anul 10008. Apoi, toa- armatele bizantină şi rusă, unii bulgari erau te sursele care s-au referit la evenimente din coalizaţi cu ruşii, iar alţii sprijineau ocupaţia secolele XI-XII au folosit doar numele Preslav. bizantină. Partea de nord-est a Bulgariei a de- Denumirea originală a fost restaurată probabil venit un teatru de război între o putere emer- când a revenit acolo armata bizantină. Există gentă care încerca să-şi instaureze dominaţia la în ceea ce s-a întâmplat o analogie cu situaţia Dunăre şi dincolo de fluviu, şi Imperiul Bizan- din Dacia Romană, unde numele dacic Sar- tin care se lupta să recupereze aceeaşi regiune, mizegetusa al capitalei nimicite a fost la scurt care niciodată nu a dispărut din marea sa stra- timp atribuit capitalei noii provincii (Colonia tegie după abandonarea frontierei la începutul Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetu- secolului al VII-lea4. În această confruntare, sa), aceasta fiind tot o acţiune de „peace-buil- bulgarii nu aveau prea mult de ales, fiind ne- ding” care îi ţintea pe dacii care continuau să voiţi a-l urma pe cel mai puternic, conform cu trăiască sub stăpânirea romană9. evoluţia ostilităţilor. Aceasta reiese cu claritate Campania condusă de Ioan Tzimiskes în din soarta ţarului Boris II, care a fost mai întâi Bulgaria a combinat o ofensivă terestră pe tra- un protejat al împăratului bizantin, apoi a fost seul obişnuit prin trecătorile din estul Mun- 2  Revista de istorie militară  ţilor Haemus cu o operaţiune navală. Flota a de bună voie, de partea lui Sviatoslav. Ei l-au pătruns din Marea Neagră pe Dunăre până la abandonat pe aliatul, ori mai bine zis stăpânul Dristra, locul unde s-a desfăşurat bătălia deci- lor, doar atunci când a fost clar că asediul ora- sivă cu ruşii. Obiectivul strategic principal era şului Dristra va avea succes. de a-l împiedica pe Sviatoslav să se întoarcă din Aici a intervenit reacţia înţeleaptă a împă- nou în ţara sa pentru a reveni cu alte forţe, aşa ratului. El nu i-a pedepsit pe bulgari, deşi ar cum făcuse cu doi ani în urmă. Controlul lo- fi avut motive să procedeze aşa, căci el pre- curilor posibile de îmbarcare pe Dunăre şi la tindea că luptă pentru eliberarea Bulgariei de Marea Neagră era deci obligatoriu pentru flota cuceritorii ruşi. Totuşi, el a preferat să acorde bizantină. De aceea s-a decis operaţiunea nava- amnistie comandanţilor locali, ceea ce este cu lă de la Dristra. Ea a avut succes, deoarece Svia- siguranţă o acţiune de „peace-building” apli- toslav nu mai avea de ales după ce suportase un cată într-o zonă care rămânea decisivă pentru asediu care durase trei luni. Retragerea forţelor dobândirea victoriei finale (aceste fortificaţii şi sale s-a făcut sub controlul flotei bizantine10. cu deosebire Constanteia erau pe direcţiile de Victoria nu s-a datorat doar operaţiunii na- retragere ale armatei invadatoare). Pe de altă vale. În cazul asediului oraşului Dristra, aceas- parte, Ioan Tzimiskes a fost la fel de înţelept tă strategie combinată este ilustrată de altă neîncrezându-se în cei care s-au predat. De acţiune de „peace-building”, care a fost aplica- aceea a instalat alte garnizoane în acele for- tă unora dintre aliaţii bulgari ai lui Sviatoslav. tificaţii, urmând sfatul lui Syrianos Magister: Zona de lângă Dristra era apărată de unele „nu trebuie să încredinţăm siguranţa acestor fortificaţii în cazul cărora strategia a constat forturi sau să punem în garnizoană oameni într-un mod particular de a rezolva conflictul. care au fost mai înainte capturaţi de inamic”.16 Faptele au fost prezentate adesea în istorio- Aşadar, împăratul a acordat amnistie aliaţilor grafie, inclusiv în studiile mele anterioare, aşa inamicului principal, dar a preluat controlul că acum le voi discuta doar sub aspectul rele- poziţiilor lor. Această acţiune era impusă de vanţei lor pentru conceptele contemporane de evoluţia operaţiunilor militare în teatrul de „conflict resolution” şi „peace-building”. Con- război din regiunea oraşului Dristra. form lui Ioannes Skylitzes, în timpul asediului, Această operaţiune de natură tactică a avut au venit „din Constanteia şi din alte fortăreţe cu certitudine o anumită contribuţie la înche- ridicate dincolo de Istru soli, care cereau ier- ierea conflictului, dar a fost doar una, chiar tare pentru faptele rele săvârşite, predându-se una minoră, s-ar putea spune, printre acţiunile îm­preună cu acele fortăreţe; primindu-i cu decise de Ioan Tzimiskes pentru a asigura o vi- blândeţe,­ [împăratul] a trimis oameni­ să preia itoare pace. Mai importantă a fost permisiunea fortăreţele şi oaste îndestulătoare pentru paza dată ruşilor de la Dristra să se retragă în mod lor.”11 Informaţia lipseşte din relatarea contem- paşnic în patrie după capitularea din 24 iulie porană a lui Leon Diaconul, fiindcă Skylitzes 971, sub controlul navelor bizantine. Armata s-a bazat pe o sursă acum pierdută, o scriere bizantină avea posibilitatea de a nimici inami- care elogia triumful lui Ioan Tzimiskes12. Exis- cul la Dristra, dar au fost mai eficiente oprirea tă însă alt izvor, Cronica lui Yahya-ibn-Said din ostilităţilor şi alungarea ruşilor din oraşul de Antiochia (scrisă în 1013), care menţionează la Dunăre. Aceasta a fost prima măsură de or- unele fortificaţii de lângă Thaisaira (Dristra), din strategic care poate fi considerată un gen cucerite anterior de către ruşi13. După cum am de „conflict resolution”. Dar Ioan Tzimiskes dovedit anterior, Constanteia este cu siguran- s-a gândit că aceasta nu era suficient pentru ţă Constanţa (cercetări arheologice recente menţinerea păcii în regiunea Dunării. Pentru atestă o aşezare bine dezvoltată din secolul al a preveni alte atacuri din nord, el a stabilit o X-lea în localitatea vecină Valul lui Traian)14. alianţă cu pecenegii. Sviatoslav a fost ucis de 17 Celelalte fortificaţii pot fi amplasate la o dis- aceştia pe drumul spre Kiev . Alianţa a du- tanţă relativ mică de Dristra, la Oltina, Rasova rat peste o jumătate de secol, până la prima şi Cochirleni-Cetatea Pătulului15. Ceea ce este invazie a pecenegilor din 1027 care a afectat semnificativ aici nu este identificarea fortifi- frontiera dunăreană18. Cât a durat, a fost vitală caţiilor menţionate de Skylitzes, ci motivul şi pentru securitatea teritoriului recucerit. Noua consecinţele evenimentului. Fortificaţiile apar- frontieră a fost protejată militar prin mici por- ţinuseră unor bulgari care luptaseră, forţaţi sau turi fortificate, unele romane refăcute, iar altele  Revista de istorie militară  3 creaţii noi din vremea lui Tzimiskes, precum fostului ţarat. Acţiunea lui Samuel de refacere cele de la Păcuiul lui Soare şi Nufăru19. Prin ur- a statului bulgar este o lecţie pentru orice pu- mare, alianţa cu pecenegii şi apărarea fluviului tere militară care instaurează o administraţie au fost cele două laturi ale unei politici care a fundamental diferită într-o ţară înfrântă, dar dezvoltat acţiunea de „conflict resolution” re- fără a reuşi să acopere toate centrele controlate prezentată de retragerea ruşilor. Soluţionarea de comandanţi locali. Neglijarea regiunii în- conflictului cu ruşii a fost astfel un succes cu depărtate a Macedoniei a compromis victoria consecinţe durabile. obţinută în cea mai mare parte a statului bul- Nu acelaşi lucru se poate spune despre gar, şi a făcut inutil tot efortul depus de armata strategia de „peacebuilding” aplicată de Ioan bizantină în campania din 971. ­Tzimiskes în teritoriul cucerit de la bulgari. Po- Privit comparativ cu statele contemporane, litica sa a fost clar îndreptată spre distrugerea Imperiul Bizantin din secolul al X-lea era ceea oricărei posibilităţi de renaştere a statului bul- ce numim acum o superputere, şi nu neapărat gar. Nu a existat nici un compromis în această datorită marelui său teritoriu. Ceea ce conta privinţă. Fostul stat a fost rupt după 971 în mai cu adevărat erau puternica capacitate milita- multe părţi, ca provincii diferite. Una dintre ră, mobilitatea forţelor armate, utilizarea unor theme, Ioannoupolis, includea fosta capitală, arme avansate, reţeaua de fortificaţii la fron- dar şi Dristra. Se pare că provincia a fost con- tiere şi pe diferite direcţii interioare, precum dusă doar de comandanţi militari (strategoi), şi, foarte important, supremaţia pe mări, pe deoarece nu s-au descoperit sigilii ale unor atunci încă o realitate. Singurul rival cu pon- demnitari civili databile între 971 şi 986 în ar- dere similară era Califatul Abbasid, cu care he- hiva de la Preslav20. Limita de vest a provinciei gemonia la frontiera de est a fost multă vreme era valea râului Iskăr. La nord de aliniamentul disputată. În teritoriile cucerite în Europe de-a Cernavoda-Constanţa s-a creat altă provin- lungul secolelor VIII-X, Imperiul Bizantin nu cie, aşa-numita Mesopotamia Occidentală, s-a confruntat cu nici o superputere similară. coman­dată de un katepano21. Părţile de sud ale Chiar dacă Bulgaria a obţinut unele victorii Bulgariei au fost incluse într-o provincie deja contra armatei bizantine, conflictele nu erau existentă, ducatul de Adrianopol22. între două superputeri, ca în Orient. Astfel, po- Aşadar, teritoriul cucerit a fost divizat în litica aplicată de Ioan Tzimiskes şi mai târziu trei. Rămânea totuşi o chestiune nesoluţionată: de Vasile II în teritoriul bulgar poate fi com- controlul asupra regiunilor îndepărtate şi greu parată cu cea a unei superputeri actuale care accesibile din Macedonia, mai precis zona din invadează un stat mic sau mijlociu, şi unde o jurul oraşului Skopion (Skopje), unde cei patru parte a populaţiei cooperează cu inamicul care fii ai unui comite bulgar Nikola (Samuel, Aaron, stăpânise temporar acel teritoriu. În cazul răz- David şi Moise) au pornit în 976 o revoltă an- boiului din 971, modul în care a fost încheiat ti-bizantină. Unii istorici susţin că rebeliunea a conflictul nu a permis anihilarea renaşterii început de fapt chiar din 969, ca o mişcare cen- Bulgariei după cinci ani printr-o rebeliune în trifugă împotriva lui Boris II23. Este într-adevăr periferia macedoneană. Se poate presupune că posibil ca colapsul statului bulgar produs în eşecul a fost cauzat de măsurile extreme luate 968-969 să fi furnizat un prilej de desprindere a de Ioan Tzimiskes, adică desfiinţarea titlului de acestei regiuni îndepărtate, de puterea centrală ţar şi mai ales a Patriarhiei. Bulgarii au încercat de la Preslav24. Indiferent de datarea ei, rebeliu- şi au reuşit reconstituirea statului şi bisericii nea a condus la rapidul eşec al strategiei aplica- într-o regiune mai mică, în Macedonia, după te de Ioan Tzimiskes în fosta Bulgarie. Pentru 976. Aşadar, măsurile extreme luate contra a construi pacea într-un teritoriu cucerit, este populaţiei locale în teritoriile invadate de o su- nevoie de a controla toate părţile sale şi pe toţi perputere pot duce la rebeliuni la periferie. conducătorii locali care ar putea avea şanse de Vasile II va aplica o strategie diferită după a-şi extinde dominaţia. Aşa ceva nu s-a întâm- a doua cucerire a Bulgariei din 1018. El a men- plat după 971 în Macedonia, o regiune care a ţinut un fel de biserică „naţională” bulgară sub rămas neocupată de armata bizantină, spre de- forma arhiepiscopiei de Ohrid, şi pe de altă osebire de părţile sudice, estice şi nordice ale parte a inclus unii aristocraţi bulgari în admi- 4  Revista de istorie militară  Miniatură din manuscrisul Istoriei lui Ioan Skylitzes din Biblioteca Naţională de la Madrid (cucerirea oraşului Preslav). nistraţia bizantină. De asemenea, el a păstrat tes Historiae Daco-Romanae, III, Bucureşti, 1975, p. numele Bulgaria pentru una dintre provincii- 137); Ioannes Zonaras, XVI, 27.16-18; XVII, 1.17- le care acopereau ultima parte liberă a fostu- 20 (Epitomae Historiarum, ed. Th. Büttner-Wobst, lui ţarat. Reşedinţa ducelui acestei theme era Bonn, 1897, vol. III, p. 523-525; Fontes III…, p. 213); J. V. A. Fine Jr., The Early Medieval Balkans. la Skopion. S-a menţinut şi numele Dristra A Critical Survey from the Sixth to the late Twelfth (forma bulgară Drăstăr) pentru provincia re- Century, Ann Arbor, 1991, p. 182-183; S. Franklin, 25 cucerită în anul 1000 . Supravieţuirea numelui J. Shepard, The Emergence of Rus. 750-1200, Lon- Bulgaria pentru teritoriul unde s-a desfăşurat don, New York, 1996, p. 88-89, 145-146; W. Hanak, rezistenţa finală a ţaratului bulgar arată că The Infamous Svjatoslav: Master of Duplicity in War ­Vasile II a învăţat să nu repete strategia greşită and Peace ?, în T. S. Miller, J. Nesbitt (ed.), Peace de „peacebuilding” urmată de Ioan Tzimiskes. and War in Byzantium. Essays in Honor of Geor- El a decis să-i atragă de la bun început pe noii ge T. Dennis S.J., Washington, 1995, p. 141-144; R. Busetto, Giovanni Tzimisce e Svjatoslav di Kiev. Le săi supuşi, evitând distrugerea simbolurilor operazioni militari bizantine nei Balcani (969-971), identitare reprezentate de numele etnic şi de “Acta Musei Napocensis”, 33, 1996, II, p. 12-14; P. Ste- organizarea bisericească proprie. phenson, Byzantium’s Balkan Frontier: A Political Study of the Northern Balkans, 900-1204, Cambrid- ge, 2000, p. 48-51; A. Madgearu, Byzantine Military NOTE Organization on the Danube, 10th-12th Centuries, 1 Leon Diaconus, IV. 6; V. 1-3 (The History of Leo Leiden, Boston, 2013, p. 29-30. 2 the Deacon: Byzantine Military Expansion in the Leon Diaconus, V. 4 (The History, p. 132; Fontes Tenth Century. Introduction, translation, and an- II…, p. 679). 3 notations by A. M. Talbot and D. Sullivan, with the Leon Diaconus, VI. 8, 10-13 (The History, p. 153, assistance of G. T. Dennis and S. McGrath, Washin- 155-161; Fontes II…, p. 679); Ioannes Skylitzes, gton DC, 2005, p. 111-112, 128-132; Fontes Histori- Ioannes Tzimiskes, 5-6 (trad. Flusin, p. 242-245); S. ae Daco-Romanae, II, Bucureşti, 1970, p. 677, 679); Hazzard Cross, O. Sherbowitz-Wetzer, The Russian Ioannes Skylitzes, Nikephoros II Phocas, 20; Ioannes Primary Chronicle. Laurentian Text, Cambridge Tzimiskes, 5 (Jean Skylitzes, Histoire des empereurs (Massachusetts, 1973, p. 87-88; Ioannes Zonaras, de Byzance, traduction française par B. Flusin, notes XVII, 1.21-26 (ed. Büttner-Wobst, p. 525; Fontes par J.-C. Cheynet, Paris, 2003, p. 232-233, 242; Fon- III…, p. 215); J. V. A. Fine Jr., The Early…, p. 183-186;  Revista de istorie militară  5 S. Franklin, J. Shepard, The Emergence…, p. 145-147; T. Dennis (CFHB, Series Washingtoniensis, XXV), W. Hanak, The Infamous…, p. 144-147; R. Busetto, Washington DC, 1985, p. 30-31. Pentru data şi au- Giovanni…, p. 15-18; B. Krsmanović, The Byzantine torul lucrării, vezi Ph. Rance, The date of the milita- Province in Change (on the Threshold between the ry compendium of Syrianus Magister (Formerly the 10th and the 11th Century), Belgrade, Athens, 2008, Sixth-Century Anonymus Byzantinus), “Byzantinis- p. 35, 131. che Zeitschrift”, 100, 2007-2008, 2, p. 701-737. 4 A. Madgearu, Byzantine…, p. 7-28. 17 Leo Diaconus, IX. 8-12 (The History, p. 196- 5 Leon Diaconus, IX. 12 (The History, p. 201); 200; Fontes II…, p. 693-697); Ioannes Skylitzes, Ioan- Ioannes Skylitzes, Ioannes Tzimiskes, 18 (trad. nes Tzimiskes, 14-18 (trad. Flusin, p. 254-258; Fontes ­Flusin, p. 258-259). III…, p. 143); Ioannes Zonaras, XVII, 3.19-23; 4-5 (ed. 6 A. Madgearu, Byzantine…, p. 31, 37, 86. Th. Büttner-Wobst, p. 535-536; Fontes III…, p. 219); I. Jordanov, Corpus of the Byzantine Seals from S. Hazzard Cross, O. Sherbowitz-Wetzer, The Russi- Bulgaria, Volume 3-1, Sofia, 2009, p. 569 (nr. 1722- an…, p. 89-90; V. Tăpkova-Zaimova, L’administration 1724); P. Diaconu, Sur l’organisation ecclésiastique byzantine au Bas-Danube (fin du Xe-XIe s.). Ten- dans la région du Bas-Danube (dernier tiers du tative d’une mise au point, “Études Balkaniques”, 9, Xe siècle-XIIe siècle), în Études byzantines et post- 1973, 3, p. 91; J. V. A. Fine Jr., The Early…, p. 187; byzantines, II, Bucureşti, 1991, p. 74-76; A. Madgea- S. Franklin, J. Shepard, The Emergence…, p. 149-150; ru, The Church Organization at the Lower Danube, W. Hanak, The Infamous…, p. 149-151; R . Busetto, between 971 and 1020, în Études byzantines et post- Giovanni…, p. 27-28; P. Stephenson, Byzantium’s…, byzantines, IV, Iaşi, 2001, p. 72-73. p. 53; J. Haldon, The Byzantine…, p. 101-104. 8 Ioannes Skylitzes, Basileios II and Constantine, 18 A. Madgearu, Byzantine…, p. 116. 28 (trad. Flusin, p. 287). 19 9 O. Damian, Bizanţul la Dunărea de Jos (seco- A. Diaconescu, The towns of Roman Dacia: an lele VII-X), Brăila, 2015, p. 229-231. overview of recent archaeological research, în Roman 20 N. Oikonomides, À propos de la première occu- Dacia. The making of a provincial society, ed. by W. pation byzantine de la Bulgarie (971-c. 986), în Eup- S. Hanson, I. P. Haynes (Journal of Roman Archaeo- sychia. Mélanges offerts à Hélène Ahrweiler (Byzan- logy. Supplementary Series, 18), Portsmouth (Rhode tina Sorbonensia, 16), II, Paris, 1998, p. 588-589. Island), 2004, p. 89-93. 21 10 A. Madgearu, Byzantine…, p. 39-43. Leo Diaconus, VIII, 1-10; IX, 1-2, 6, 8-11 (The 22 History, p. 176-188, 192-193, 196-200; Fontes II…, V. Tăpkova-Zaimova, Les frontières occiden- p. 679-687); Ioannes Skylitzes, Ioannes Tzimiskes, tales des territoires conquis par Tzimiscès, în Stu- 9-11, 14-18 (trad. Flusin, p. 247-251, 254-258; Fon- dia Balcanica 10. Recherches de géographie histo- tes III…, p. 137-139); Ioannes Zonaras, XVII, 2.16– rique, Sofia, 1975, p. 113; P. Diaconu, Când a fost 37; 3.19–22 (ed. Th. Büttner-Wobst, p. 528–530, ­Theodorokanos “duce de Adrianopol” ?, “Cultură şi 535; Fontes III…, p. 215); S. Hazzard Cross, O. Sher- civilizaţie la Dunărea de Jos”, 5-7, 1988-1989, p. 199- bowitz-Wetzer, The Russian…, p. 89-90; J. V. A. Fine 201; B. Krsmanović, The Byzantine…, p. 159-163. Jr., The Early…, p. 187; S. Franklin, J. Shepard, The 23 Ioannes Skylitzes, Basileios II and Constanti- Emergence…, p. 149-150; R. Busetto, Giovanni…, ne, 13, 16 (trad. Flusin, p. 216, 275; Fontes III…, p. 145); p. 19-28; J. Haldon, The Byzantine wars: battles and Ioannes Zonaras, XVI, 23.32-34; XVII, 6. 2-5 (ed. campaigns of the Byzantine era, Stroud, 2001, p. 99- Th. Büttner-Wobst, p. 495, 547;Fontes III…, p. 219); 101; P. Stephenson, Byzantium’s…, p. 53. 11 S. Antoljak, Die Wahrheit über den Aufstand der Ioannes Skylitzes, Ioannes Tzimiskes, 12 (trad. Comitopulen, în Actes du IIe Congrès International Flusin, p. 252; Fontes III…, p. 141). des Études du Sud-Est Européen, vol. II, Athènes, 12 Fapt stabilit recent de A. Kaldellis, The original 1972, p. 379-384. source for Tzimiskes’ Balkan campaign (971 AD) and 24 the emperor’s classicizing propaganda, “Byzantine J. V. A. Fine Jr., The Early…, p. 188-189; G. and Modern Greek Studies”, 37, 2013, 1, p. 1-18. ­Nikolov, The Bulgarian aristocracy in the war against 13 Histoire de Yahya-ibn-Said d’Antioche, ed. I. the Byzantine Empire (971-1019), în G. Prinzing, M. Kratchkovsky, A. Vasiliev, Paris, 1924 (Patrologia Salamon, P. Stephenson (ed.), Byzantium and East Orientalis, vol. 18), p. 833. Central Europe. Papers of a Symposium, Cracow, 24- 14 T. Cliante, C. Talmaţchi, G. Talmaţchi, Valu 26 September 2000, Cracow, 2001, p. 142. 25 lui Traian, com. Valu lui Traian, jud. ­Constanţa J. V. A. Fine Jr., The Early…, p. 199; P. (Autostrada Medgidia-Constanţa). Punct: km. 197+ ­Stephenson, Byzantium’s…, p. 77; L. Maksimović, 700-198+700, în Cronica cercetărilor arheologice B. Krsmanović, The Byzantine Administration in the din România. Campania 2011, Târgu Mureş, 2012, Northern Balkans and Tsar Samuil, în Evropejskijat p. 294-295. Iugoiztok prez vtorata polovina na X - načaloto na 15 A. Madgearu, Byzantine…, p. 32-35. XI vek. Istorija i kultura. Meždunarodna konferent- 16 Peri strateias, 9. 35-39, în Three Byzantine Mi- sija Sofia, 6-8 oktombri 2014 g., ed. V. Gjuzelev, G. litary Treatises, Text, translation, and notes by G. Nikolov, Sofia 2015, p. 196-197. 6  Revista de istorie militară  Centenar Primul R`zboi Mondial

Ecouri diplomatice italiene la demersurile pentru intrarea României în Primul Război Mondial (1916)

MIHAIL DOBRE *

Abstract

At the outbreak of World War 1, Italy and Romania had a similar conduct, both refusing to enter the war alongside the alliance they were part of, namely the Central Powers. They opted to remain neutral in the conflict triggered by the attack on Serbia by Austria-Hungary, which soon spread globally. Subsequently, despite the bilateral agreements by which both countries committed themselves to act in a concerted fashion, Italy acted unilaterally, entering the war in May 1915. Having become part of the Entente, Italy embraced – alongside France and Great Britain – the formula proposed by Russia and reflected in the political convention signed in Bucharest on August 4/17, 1916. The terms of the treaty between Romania and the Entente were prede- termined by the provisions of the Treaty of London of 1915, and Italy’s action set the model by which the Romanian authorities promoted their interests.

Keywords: Romania, Italy, World War 1, Ion I.C. Brătianu, Victor Emmanuel III of Italy

Intrarea Italiei în război și dilemele tantă, cu scopul evident de a putea maximiza României șansele recunoașterii intereselor sale naționale În cadrul unei comunicări susținute la o legitime, nu s-a putut concretiza în anul 1915. reuniune desfășurată în cursul toamnei anu- Italia a intrat singură în război prin termenii lui 20151, arătam că activitatea diplomatică a tratatului încheiat la Londra, la 26 aprilie 19152 României în perioada neutralității (1914-1916) (stil nou), tratat în legătură cu care nu a infor- a avut drept una dintre dimensiunile ei defi- mat partenerii români, și aceasta în pofida nitorii strângerea relațiilor cu celălalt mare existenței a două acorduri, semnate în 10/23 neutru european față de desfășurarea începu- septembrie 1914 și, respectiv, 24 ianuarie/6 tului Primului Război Mondial, anume Italia. februarie 1915, care stipulau explicit că cele Încercarea guvernului român de a își sincro- două părți „se angajează să se concerteze în niza cu Italia demersurile de asociere la An- a lua aceeași atitudine pentru apărarea inte-

* Lect. univ dr., Universitatea din București.  Revista de istorie militară  7 reselor lor respective în acțiunea lor, pentru menținerea neutralității, ca și în eventualitatea unei medieri sau în cazul că nu va fi posibil să se păstreze neutralitatea ca urmare a faptului că interesele lor respective ar fi amenințate sau lezate”3. Totuși, tipul de acord încheiat de Ita- lia cu Antanta avea să fixeze modelul spre care putea aspira partea română. El s-a realizat însă după ritmuri și condiționări specifice României și relațiilor sale cu marile puteri ale timpului. Este lesne de înțeles că după intrarea Italiei în război, Roma nu a mai jucat rolul pe care planificatorii politici de la București i-l - acor dau în perioada neutralității, ceea ce a făcut ca partea română să mizeze fundamental pe relațiile pe care le construise cu Franța pen- tru a influența opțiunile politico-strategice ale Rusiei țariste. De aici demersurile întreprinse de guvernul român, în diverse formule și cu diverși purtători de mesaj, care s-au focalizat pe Paris și în subsidiar Londra și Petrograd. Cu toate acestea, Italia – în calitate de membru al, Sidney Sonnino de acum, Quadruplei Înțelegeri – se menținea în zona de preocupare a Bucureștiului. Mai semnificativ încă, guvernul italian a urmărit cu atenție pertractările diplomatice ale Români- ei și s-a implicat, uneori chiar la cel mai înalt nivel, în identificarea formulei care să facă po- sibilă, potrivit limbajului epocii, „intrarea Ro- mâniei în acțiune”.

Acomodarea româno-italiană după aderarea Romei la Antantă Primul ministru român, Ionel Brătianu nu a digerat ușor faptul că Italia a intrat în război după negocieri cu Antanta care nu au ținut cont de angajamentul reciproc de informare. La 11/24 aprilie 1915, într-o convorbire cu minis- trul Italiei la București, baronul Carlo Fasciotti, Brătianu constata că „Italia înțelegea să se an- gajeze fără a da României timpul de a elucida și problema frontierelor sale, care fusese amâ- nată tocmai pentru a putea demonstra Triplei Antante importanța pe care o avea un acord cu Italia” și preciza că „nu se va angaja înainte de a fi obținut frontierele de pe Tisa și de pe Prut, și că nu va fixa data operațiilor militare înainte de a-și fi asigurat munițiile necesare” 4. Rapor- tul lui Fasciotti nu numai că reia precizările prezente în modul în care partea română a re- flectat documentar conținutul întrevederii, dar Victor Emanuel al III-lea adaugă două afirmații pline de conținut ale lui 8  Revista de istorie militară  Brătianu: prima, că linia individuală aleasă de privire la revendicările teritoriale ale României Italia face „să cadă posibilitatea după care tân- și pe modul în care urma să se realizeze cola- jise el a unei politici comune a celor două țări borarea militară. Situația era complicată întru- și în viitor”; și a doua, că „așa stând lucrurile, cât Aide-Mémoire-ul rusesc din 1/14 mai 1915 el se afla la rândul său în nevoia de a-l pune la nu conținea liniile de frontieră dorite de către curent cu această situație pe Ghica [ministrul guvernul român11, iar Bucureștiul nu a ezitat României la Roma – n.ns.], întrucât până acum să prezinte conducerii de la Petrograd rațiunile 12 îl ținuse neinformat de toate acestea”5. solicitărilor sale teritoriale . În acest cadru, pornind de la nemulțumirea Italia rămânea însă foarte interesată de in- referitoare la modul în care baronul Fasciotti 13 trarea României în război, iar reprezentanții asigurase legătura cu Roma și conștient de săi diplomatici au fost activi în a căuta, pe de importanța tuturor membrilor Quadruplei o parte, acceptarea de către partenerii din An- în perioada anterioară intrării efective a Itali- tanta, îndeosebi Rusia, a obiectivelor teritoriale ei în război și în care se desfășurau negocieri pe care și le fixase partea română, iar pe de altă privind revendicările teritoriale ale României parte, încurajarea formulării de către conduce- asupra tuturor teritoriilor românești aflate în rea de la București a unei poziții conciliante6. componența Imperiului austro-ungar, Brătianu În demersurile de susținere de către Roma a a folosit un alt canal de dialog cu Italia, anume acela oferit de principalul negociator militar al aspirațiilor române s-a implicat însuși regele guvernului român, colonelul Vasile Rudeanu. Italiei, Victor Emanuel al III-lea, care la mo- Prin intermediul acestuia, șeful guvernului ro- mentul aderării Italiei la Antanta îi scria țarului mân a argumentat cererile referitoare la Banat Nicolae al II-lea și pentru a-i cere „să întâmpine și Bucovina pe care partea română le formula- cererile României cu mai mare bunăvoință, fă- se în negocierile cu Rusia, dar și-a reafirmat și când acesteia cele mai largi concesii posibile”7. atașamentul față de importanța unei cooperări În acest context, primul ministru Brătianu româno-italiene. El a reiterat importanța pe a transmis instrucțiuni la Roma lui Dimitrie care o acordase încheierii unui acord între cele Ghica, pentru ca acesta să susțină ferm că „Ro- două state înaintea acordului dintre Italia și mânia nu va părăsi neutralitatea înainte de a-și Antanta „astfel încât la intrarea lor în acțiune fi asigurat ca frontieră Tisa în aval de Seghedin importanța și a uneia și a alteia să apară mai și Prutul în Bucovina”, iar demersurile părții considerabilă, unirea lor mai intimă și deci române reprezentau pentru guvernul italian acțiunea lor pentru viitor mai eficace”. Adău- „o operă amicală împiedicându-l să creadă că gând aprecierea că „hotărârea italo-română ar 8 am putea fi antrenați în afara acestor condiții” . fi târât imediat după sine Bulgaria și Grecia sau Ghica a transmis acest mesaj primului ministru una dintre acestea două”, Brătianu nu s-a ferit Salandra chiar în 22 aprilie/5 mai și ministru- să recunoască faptul că din această cooperare lui de externe Sonnino în 23 aprilie/6 mai, iar „România ar fi profitat, dar incontestabil rolul reacția acestora a fost atât pozitivă, susținând european al Italiei era pus în evidență din pri- cererile românilor, cât și prudentă, considerând ma zi, ca un adevărat «chef de file»”14. că este util ca România să-și pondereze cererile În ce privește reacția părții italiene la referitoare la frontiera în Banat9. În mod expli- conținutul concret al solicitărilor șefului gu- cit, Sonnino era de opinie că „merită să sacrifici vernului român, este de semnalat că ministrul un obiectiv secundar pentru a nu pierde ocazia de externe Sidney Sonnino își informa legația propice de a-ți putea dubla populația și forța”10. de la București, chiar în ziua în care se întâl- nise cu colonelul Rudeanu (24 mai 1915 – stil Poziția specifică a Italiei în campania nou), că la ușorul reproș făcut de emisarul ro- Antantei de a atrage România în război mân privind nesincronizarea româno-italiană, Guvernul român a intrat atunci în pertrac- el a răspuns că „era absolut imposibil, fără o tări diplomatice în vederea clarificării cadrului lungă și dificilă discutare prealabilă a cererilor în care putea să se alăture Antantei, accentul României și Italiei, să faci să depindă acordul fiind pus pe obținerea acordului Antantei cu uneia sau al celeilalte cu alte trei state de ac-  Revista de istorie militară  9 ceptarea integrală a cererilor celuilalt” și că ror realizare pare mai apropiată decât se gândea avizase România „încă din 21 februarie des- la Roma acum opt zile, și de executarea furni- pre posibilitatea intrării noastre în acțiune turilor noastre militare...”19. Ghica nu s-a putut împotriva Austriei către sfârșitul lunii aprilie”. vedea imediat cu Salandra și, dată fiind urgența Sonnino a adăugat că, potrivit impresiei sale, problemei, s-a întâlnit, la începutul lunii iunie „intransigența absolută a României în a insista 1915, cu ministrul de externe, Sonnino, care a asupra acceptării integrale a cererilor sale … ar fost de acord că „în acest moment vizita poetu- fi făcut imposibilă încheierea acordului cu Ru- lui ar fi inoportuna” și s-a angajat „să acționeze sia” și că a „îndemnat puternic guvernul român pentru a face să prevaleze opinia privind efec- să nu piardă o oportunitate istorică”15. tele puțin favorabile pe care le-ar avea vizita La rândul său, primul ministru Salandra, personajului la București”20. Salandra a confir- într-un mesaj adresat ambasadorului la Paris, mat mai târziu cele susținute de Sonnino21. Tittoni – mesaj retransmis de către Sonnino Reacția părții române era, de altfel, confor- misiunilor diplomatice ale Italiei la Petrograd, mă și cu percepția existentă în mediul diplo- Londra și București – anunța deplasarea lui matic italian. De la București baronul Fasciotti Rudeanu la Paris pentru a susține „cunoscutele avertiza cu privire la pericolele implicate de vi- cereri ale lui Brătianu” și preciza următoarele: zita lui D’Annunzio, în timp ce de la Paris am- „I-am exprimat maximă simpatie pentru cauza basadorul Tittoni era categoric: „Anumite jur- română și l-am asigurat că noi am face tot ceea nale franceze publică faptul că D’Annunzio se ce este posibil pentru a o susține. Dar i-am de- duce la București pentru a se adresa poporului clarat explicit că apreciez imposibil să se ajun- român. Dacă știrea este adevărată ar trebui îm- gă la un rezultat favorabil concret și repede așa piedicată călătoria care, pentru motivele expu- cum ar fi de dorit pentru toți, dacă Brătianu nu se de Fasciotti în diverse telegrame, nu poate renunță la intransigența sa și nu este disponibil să aibă decât rezultat nociv pentru noi”22. pentru o tranzacție onorabilă și rațională”16. În ansamblu, atitudinea Italiei rămânea des- Totuși, nici primul ministru, nici ministrul chisă și disponibilă, în primul rând pornind de de externe de la Roma nu clarificau de ce gu- la propriile interese23. În acest sens acționa și vernul român nu fusese informat cu privire la șeful casei monarhice italiene, Victor ­Emanuel negocierile pentru intrarea Italiei în război17. al III-lea, iar demersurile sale întâlneau un Ceea ce nu au spus guvernanții de la Roma avea mediu favorabil în atitudinea regelui român însă să fie lămurit de corpul diplomatic italian, Ferdinand. De altfel, suveranul român conti- ambasadorul Tittoni arătând la Paris că „rușii nua să fie supus presiunilor din partea caselor s-ar fi opus la informarea României cu privire monarhice din Germania și Austro-Ungaria24, la negocierile Italiei cu Tripla Înțelegere”18. dar în același timp încerca să deschidă noi ca- Un caz particular, care a probat menținerea nale de comunicare și relații de perspectivă cu unei stări de înțelegere între București și Roma în statele Quadruplei, loc în care Italia juca un rol ceea ce privește modul în care putea fi realizată important. Astfel, la 7 decembrie 1915, regele intrarea României în război a fost și susținerea Ferdinand îi trimitea (prin generalul Perticari) de către autoritățile italiene a obiecțiilor guver- o scrisoare regelui Victor Emanuel al III-lea, nului român referitoare la potențialul negativ al apelând în esență la înțelegerea acestuia: „Îți proiectului vizitei la București a poetului italian dai seama, cred, de starea de spirit a popo- ­Gabrielle D’Annunzio. Perspectiva ca prezența rului meu în războiul actual. În România se acestuia în România să creeze o stare de presi- petrece același fenomen care s-a petrecut în une asupra guvernului român în sensul intrării Italia acum cincizeci de ani, când sub domnia imediate în război fără realizarea obiectivelor neuitatului tău bunic, în timpul războiului de naționale a determinat acțiunea imediată a lui independență, întreaga țară aspira la unitatea Ionel Brătianu. El îi scria șefului Legației de națională”25. Reacția lui Victor Emanuel III nu la Roma, Dimitrie Ghica pentru a-i solicita să s-a lăsat așteptată, iar în scrisoarea sa de răs- se întâlnească de urgență cu primul ministru puns el exprima speranța într-o apropiată „fra- ­Salandra cu scopul de a-i cere amânarea vizitei, ternitate de arme”, pentru ca „românii care gem el precizând că „momentul acțiunii române nu sub jugul monarhiei austro-ungare să obțină, depinde de agitații, ci de condiții politice, a că- în sfârșit, atât renașterea cât și unirea lor cu 10  Revista de istorie militară  patria mamă”. Suveranul italian mai arăta că aderării noastre și ce garanții specifice (din- „nimic nu ar fi mai prețios pentru el și pentru colo de pactul de a nu încheia pace separată) poporul italian ca o fraternitate de arme con- au fost date pentru efectiva realizare a acelora sacrată de sângele vărsat în război împotriva dintre aspirațiile noastre care au fost acceptate inamicului comun ereditar”, asigurându-l pe de aliații noștri”30. În ziua următoare, Fasciotti suveranul român că „este dincolo de îndoia- și ceilalți reprezentanți diplomatici ai Antan- lă că vom asigura României, în cazul în care tei la București (Blondel, Barclay si Poklevsky- ea s-ar decide să intre în acțiune, tot ajutorul Koziel) să trimită guvernelor lor o telegramă compatibil cu circumstanțele și cu necesitățile identică, prin care cereau instrucțiuni față de acțiunii noastre militare. În mod firesc va tre- solicitarea lui Brătianu31. Ministrul de externe bui să se încheie o convenție militară”26. Sonnino a vrut inițial să vină în întâmpinarea dorințelor părții române, iar telegrama sa că- Intrarea României în război tre misiunile diplomatice italiene din statele și modelul italian Antantei și de la București reflecta această ati- În perioada în care Italia a intrat în război tudine32, dar mai târziu, sub presiunea Rusiei, de partea Antantei, dar și în cursul anului care a procedat la modificarea acelor instrucțiuni: s-a scurs până la decizia similară adoptată de „Am fost de acord cu Sazonov că ar fi de pre- România, guvernul de la București a fost obligat ferat ca România să nu participe la Tratatul de să manevreze, pe de o parte, între suspiciunea la Londra, punând-o prin aceasta pe aceeași și iritarea Germaniei și Austro-Ungariei, care poziție cu Belgia și cu Serbia; dar este bine ca presau pentru împiedicarea apropierii Români- încă de acum, pentru economia timpului, să ei de Antanta, iar pe de altă parte, lipsa de răb- fie prevăzut cazul în care Brătianu pune drept dare și nervozitatea în creștere a puterilor Qua- condiție absolută o astfel de participare și să druplei, care cereau României să își grăbească se notifice în prealabil răspunsul final care să intrarea în război. Aceste atitudini au cunoscut îi fie dat”33. Lesne de înțeles, Brătianu nu a pri- evoluții legate atât de schimbările ce apăreau pe mit bine această poziție și a adus un nou reproș fronturi, cât și de modificările aduse în rapor- ministrului italian la București pentru faptul că turile de forțe de intrarea efectivă a Bulgariei guvernul român nu s-a bucurat de susținerea în război de partea Puterilor Centrale, în luna Romei, el insistând că „nu vrea să știe ce te- octombrie 1915. Guvernul român se afla însă ritorii au fost promise, ci numai în ce formă a deja pe calea definirii unei decizii de asociere la fost redactat tratatul nostru și ce garanții ne- Antanta, dar își promova cu cerbicie condițiile au fost date pentru executarea lui” 34. În final, pe baza cărora intenționa să intre în război27. Italia s-a pliat, alături de Franța și Marea Brita- Atunci când, la mijlocul anului 1916, An- nie, la formula propusă de Rusia și reflectată în tanta cerea explicit părții române să intre în convenția politică semnată la București în 4/17 război „acum sau niciodată”28, Italia nu a adop- august 1916. Nu fără recriminări periodice din tat o poziție distinctă. Ea s-a raliat pe deplin partea șefului guvernului român. pozițiilor exprimate de partenerii din Antan- ta, fiind de fapt în umbra celorlalte puteri în negocierile cu România29. Totuși, este semni- Evaluare preliminară ficativ faptul că factorul italian a continuat să Înainte de a încheia, cred că un fapt nu poa- joace, chiar și în acele condiții, un rol impor- te fi scăpat din vedere: intrarea Italiei în război tant pentru partea română. În mod concret, a marcat calea negocierilor România cu Antan- abordarea problemei modului formal în care ta. Dacă statul român a intrat în acțiune numai statul român urma să se asocieze la Antanta a în vara anului 1916, aceasta s-a întâmplat din adus în discuție și opțiunea asocierii României cauza unor procese diverse și complexe, legate la Tratatul încheiat la Londra în 1915 de Italia atât de modul de formulare de către guvernul cu Antanta. Astfel baronul Fasciotti informa, român a obiectivelor sale, cât și de evoluțiile la 2 iulie 1916 (stil nou), că Brătianu a cerut să strategice înregistrate în derularea războiului. i se comunice „în ce mod am aderat noi la An- Dar termenii tratatului României cu Antanta tanta… că nu dorea să știe ce condiții au fost au fost predeterminați de prevederile tratatu- realizate, ci numai care este natura și forma lui de la Londra din 1915, iar acțiunea Italiei  Revista de istorie militară  11 a inspirat maniera în care autoritățile române 10 I Documenti Diplomatici Italiani, quinta se- și-au promovat interesele35. rie: 1914-1918, volume III, doc. 598 (telegrama de cabinet nr. 326, de la Sonnino pentru Fasciotti) din 6 mai 1915, p. 474 (reluată și în memoriile lui Sidney Sonnino, Diario 1914-1916, volume secondo, Edi- NOTE 1 tori Laterza, Bari, 1972, p. 142). Într-o formă apro- Comunicarea cu titlul „Între Antantă și Puterile ximativă și în telegrama lui Ghica nr. 639 din 6 mai Centrale. Ecouri diplomatice ale neutralității Româ- 1915 mai-sus citată. niei și Italiei în 1914-1915”, prezentată la Conferința 11 ANR, Fond Casa Regală, dosar nr. 24/1915, „Intrarea Italiei în război (1915) şi consecinţele pen- Aide-Mémoire din 1/14 mai 1915, trimis de Sazonov tru România”, București, 13-14 octombrie 2015. 2 lui Diamandi. După definirea noii frontiere a Româ- În acest text folosesc reperele cronologice spe- niei, documentul rus făcea următoarea precizare: cifice epocii și înscrise în documentele utilizate. „Dlui. Sazonov îi place să creadă că, de partea sa, Documentele române au, de regulă, ambele stiluri, poporul român, la care sentimentul național este iar documentele italiene sunt datate potrivit stilului atât de dezvoltat, va înțelege mai bine ca oricare al- nou, conform calendarului gregorian. tul obligația morală pentru Rusia și pentru Serbia de 3 Potrivit lui Francesco Guida, prin acordul din a-și rezerva teritoriile în care co-naționalii lor sunt, 23 septembrie 1914, „Italia și România se angajau să la rândul lor, în majoritate, cum este cazul în Buco- se consulte înainte de a intra în acțiune de o parte vina septentrională și în Banatul occidental”. sau de alta. Acordul a fost reafirmat în 6 februarie 12 Idem, dosar nr. 27/1915. În Aide-Mémoire-ul 1915, asumând în acest caz un caracter anti-austri- român din 30 mai/12 iunie 1915 se preciza că „Prin- ac, dar acest acord era destinat să nu fie respectat de cipiul naționalităților formează baza revendicărilor guvernul Salandra care a decis să se alieze cu Antan- noastre … (…). Suntem deci constrânși, în aplica- ta în perfectă autonomie, adică fără avertizarea din rea acestui principiu, să ținem cont de necesitatea timp a guvernului român”. Cf. F. Guida, Romania, esențială de a asigura o bună frontieră. (…) Nici o Edizioni Unicopli, Milano, 2005, p. 28. frontieră nu satisface mai bine această nevoie co- 4 Arhivele Naţionale ale României (în continua- mună celor două state decât o frontieră naturală și re: ANR), Fond Casa Regală, dosar nr. 61/1914, file nu este nimic mai bun decât un fluviu, mai ales un 6-7, convorbirea din 11/24 aprilie 1915. mare fluviu. Aceasta este considerentul care ne obli- 5 I Documenti Diplomatici Italiani, quinta serie: gă să insistăm ca Dunărea să separe teritoriul nostru 1914-1918, volume III, Libreria dello Stato, Roma, de acela al Regatului Sârb. Același raționament se 1985, doc. 444 (telegrama nr. 294/187) din 24 aprilie impune pentru frontiera noastră în Bucovina. Pru- 1915, p. 351-352. tul, care constituie deja acum unica noastră frontie- 6 Numeroase astfel de demersuri au fost puse ră cu Rusia, este în mod firesc indicat drept limită a în practică de ambasadele italiene la Londra, Paris posesiunilor rusești în Bucovina”. și Petrograd, așa cum rezultă din volumul III, deja 13 Brătianu îl considera pe ministrul italian la citat, al seriei a cincea de Documente diplomatice București vinovat direct de neinformarea cores- italiene. Este de semnalat că principele Ruspoli, punzătoare a Bucureștiului cu privire la negocierile însărcinat cu afaceri la Paris, informa în același Italiei cu Antanta, el exprimând chiar „regretul de timp despre: a). calificarea de către partea france- a fi condus numai prin el negocierile cu Roma, căci ză a cererilor române drept „appetits féroces”; b). fără aceasta astăzi ar fi figurat în telegramele pentru insistența pe lângă Lahovary de a se modera cererile Roma ceea ce el i-a comunicat”. Cf. Idem, Fond Casa române referitoare la Banat; c). dificultatea comu- Regală, dosar nr. 61/1914, convorbirea Brătianu- nicării dintre Guvernul de la București și misiunile Fasciotti din 2/15 mai 1915. diplomatice române („Acest Ministru al României, 14 Instrucțiunile date lui Rudeanu în 5/18 mai ca și alți reprezentanți români în străinătate, nefiind 1915, în Biblioteca Națională, Colecții speciale, informați despre dispozițiile și tratativele Guvernu- fondul Saint-Georges, arhiva N. Filodor, dosar 3384 lui lor, nu sunt în măsură să exercite o activitate efi- (CCCXCVI/6), file 11-17 (copie olografă). cientă”), cf Ibidem, doc. 525 (telegrama nr. 334/124) 15 I Documenti Diplomatici Italiani, quinta se- din 30 aprilie 1915, p. 413-414. rie: 1914-1918, volume III, doc. 774 (telegrama nr. 7 Ibidem, doc. 506 (telegrama de cabinet nr. 272, 470) din 24 mai 1915, p. 610-611. Textul telegramei de la Sonnino pentru Carlotti) din 29 aprilie 1915, se află și în memoriile publicate de ministrul italian p. 397. (Sidney Sonnino, Diario 1914-1916 …, p. 157-158). 8 Arhiva MAE, fond Roma, vol. 40, „Primul Răz- 16 I Documenti Diplomatici Italiani, quinta se- boi Mondial. Intrarea Italiei în război”, telegrama nr. rie: 1914-1918, volume IV, Libreria dello Stato, 635 din 21 aprilie/4 mai 1915, Brătianu pentru Ghi- Roma, 1973, doc. 13 (telegrama nr. 480) din 26 mai ca (copie olografă). 1915, p. 8. Poziție confirmată de Legația română de 9 Ibidem, telegramele nr. 636 din 22 aprilie/5 mai la Roma prin telegrama nr. 749 din 12/25 mai 1915, 1915 și, respectiv, nr. 639 din 23 aprilie/6 mai 1915, în Arhiva MAE, fond Roma, vol. 40, „Primul Război Ghica pentru Brătianu (copie olografă). Mondial. Intrarea Italiei în război”. 12  Revista de istorie militară  17 Colonelul Rudeanu remarca faptul că nici re- Documenti Diplomatici Italiani, quinta serie: 1914- gele, nici Salandra, nici Sonnino „nu au furnizat o 1918, volume VI, Roma, 1988, doc. 67 (telegrama nr. explicație clară” pentru atitudinea Romei în această 1338/225) din 4 iulie 1916, p. 40. problemă, cf. Telegrama nr. 748 din 12/25 mai 1915, 28 ANR, Fond Casa Regală, dosar nr. 16/1916 Ghica pentru Brătianu, în Arhiva MAE, fond Roma, (telegrama nr. 3253 din 18 iunie 1916 a generalului vol. 40 (copie olografă). Alekseeff) și 17/1916 (rezumat al telegramei din 2 18 Biblioteca Națională, Colecții speciale, fon- iulie 1916 a generalului Joffre pentru atasatul militar dul Saint-Georges, arhiva N. Filodor, dosar 3382 francez la București, de susținere a poziției Rusiei). (CCCXCVI/4), fila 15 (rezumat olograf). 29 Numeroase documente diplomatice susțin 19 Arhiva MAE, fond Roma, vol. 40, „Primul Răz- poziția secundară a Italiei în cadrul demersurilor boi Mondial. Intrarea Italiei în război”, telegrama nr. Antantei de atragere a României în război. De exem- 865 din 3/16 iunie 1915(copie olografă). 20 Ibidem, telegrama nr. 875 din 4/17 iunie 1915 plu, Sonnino își informa misiunile diplomatice în 1 (copie olografă). august 1916 că, „dat fiind interesul mare și urgent de 21 Ibidem, telegrama nr. 892 din 7/20 iunie a se încheia cu promptitudine acordul cu România, 1915(copie olografă). sunt dispus să accept orice text care să întrunească 22 I Documenti Diplomatici Italiani, quinta se- consensul celor trei aliați”. Cf. I Documenti Diplo- rie: 1914-1918, volume IV, doc. 182 (telegrama nr. matici Italiani, volume VI, doc. 213 (telegrama nr. 4334/235) din 14 iunie 1915, p. 105. 1056) din 1 august 1916, p. 144. 23 La momentul semnării tratatului de la Lon- 30 Ibidem, doc. 58 (telegrama nr. 1310/220) din 2 dra, Ambasadorul Tittoni preciza că „Italia dorește iulie 1916, p. 35. intervenția României în cel mai mult 3 săptămâni, 31 Diplomații Antantei de la București cereau Italia fiind altminteri expusă”. Cf. telegrama legației următoarele: „1). La cererea lui Brătianu rugăm de la Paris nr. 1902 din 21 aprilie/4 mai 1915, să ne permiteți să-l facem să cunoască în ce mod în Biblioteca Națională, Colecții speciale, fon- a avut loc aderarea Italiei la Antanta și ce garanții dul Saint-Georges, arhiva N. Filodor, dosar 3382 au fost date Italiei pentru realizarea aspirațiilor sale (CCCXCVI/4), fila 8 (copie olografă). 24 naționale; 2). Să ne autorizați să-i dăm lui Brătianu De exemplu, la 26 mai 1915, ministrul austro- cuvântul de onoare în numele nostru și al guverne- ungar la București preciza următoarele în raportul lor noastre că se va menține secretul absolut asupra întrevederii sale cu regele Ferdinand: „Am pus în negocierilor și asupra eventualului acord; 3). Să ne mod intenționat accentul pe perfidia Italiei care a informați dacă trebuie sau nu să cerem aderarea Ro- comis lașitatea de a ne ataca cu toate că ea a fost aliata noastră, cu speranța de a provoca o reacție mâniei la tratatul de la Londra”. Cf. ibidem, doc. 63 (telegrama nr. 1323/223) din 3 iulie 1916, p. 38. a Majestății Sale în sensul că așa ceva ar fi impo- 32 sibil în România. Regele a recunoscut prefect tră- Sonnino era explicit: „nu am obiecții cu pri- darea Italiei dar mi-a repetat numai că «va încerca vire la aderarea României la Tratatul de la Londra. deplin să rămână neutru, dar că suveranii nu pot Vă autorizez să vă puneți de acord pentru aceasta să acționeze întotdeauna după dorințele lor»”. Cf. cu colegii voștri și să acționați în conformitate cu Documents diplomatiques concernant les rapports instrucțiunile care asupra acestui punct o sa vă par- entre l’Autriche-Hongrie et la Roumanie, 22 juillet vină de la respectivele guverne”. Cf. ibidem, doc. 75 1914-27 août 1916, Vienne, 1916, p. 20. (telegrama nr. 908) din 6 iulie 1916, p. 46. 25 ANR, Fond Casa Regală, dosar nr. 31/1915. 33 Ibidem, doc. 92 (telegrama nr. 921) din 10 iulie 26 Ibidem. Vezi și I Documenti Diplomatici Itali- 1916, p. 57-59. ani, quinta serie: 1914-1918, volume V, Roma, 1988, 34 Ibidem, doc. 152 (telegrama nr. 1440/255) din doc. 182 (telegrama nr. 1835, Sonnino către Fas- 20 iulie 1916, p. 101. ciotti) din 21 decembrie 1915, p. 153-154. 35 27 De altfel, însăși declarația de război a Români- Ionel Brătianu sintetiza, la începutul lunii iulie ei, adresată Austro-Ungariei la 14/27 august 1916, 1916, aceste condiții sub forma a patru principii în făcea o referire explicită la Italia: „Atunci când răz- modul următor: ofensivă comună a aliaților pe toate boiul actual a izbucnit, România, așa cum făcuse fronturile; sosirea prin Arhanghelsk și Vladivostok Italia, a declinat să se asocieze la declarația de răz- a munițiilor (ziua mobilizării române depinzând de boi a Austro-Ungariei, despre care nu fusese preve- ziua în care urmau să înceapă a sosi în țară munițiile); intrarea armatei ruse în Bucovina; acțiunea armate- nită de Cabinetul de la Viena. În primăvara anului lor din Salonic ori ocuparea Rusciuk-ului de către 1915 Italia a declarat război Austro-Ungariei: Tripla ruși (România neputând lupta pe două fronturi). Alianță nu mai exista. Rațiunile care determinaseră Cf. telegramă din 3 iulie 1916, de la Brătianu pentru alăturarea României la acest sistem politic au dis- Lahovary, în Biblioteca Națională, Colecții speciale, părut în același timp”, cf. ANR, Fond Casa Regală, fondul Saint-Georges, arhiva N. Filodor, dosar 3386 dosar nr. 19/1916, Declarația de război împotriva (CCCXCVI/8), fila 3 (copie olografă). La fel, în I Austro-Ungariei, 14/27 august 1916.  Revista de istorie militară  13 Centenar Primul R`zboi Mondial

Aspecte economice ale pregătirii și ducerii războiului României

Lector univ. dr. CAMELIA BRÎNCOVEANU * Conf. univ. dr. MARIN BADEA **

Abstract

This presentation tackles a very important issue for any conflict – the economic dimension. Starting from this generally valid principle, the authors analyse the economic policy of the liberal government led by Ion I.C. Brătianu, focusing especially on the years of neutrality. The emphasis is on ensuring the needs of the army, a pressing and thorny problem, as the access to the sources of supply and funding was difficult because of the ongoing war. The belliger- ents focused especially on covering their own needs, while the loans and transfers of armament and equipment were conditioned on political alignment.

Keywords: neutrality, instinct national war of liberation, national unity, full military con- flagrations, military-political blocs

A fost, de asemenea, relevant un adevăr is- trale ar fi urmat să fie una de-a dreptul inevi- toric verificat că pregătirile economice subsu- tabilă1. În realitate, conflictul odată izbucnit, mate războiului au fost foarte slabe de ambele s-a dovedit a nu fi un Blitzkrieg, deși inițial părți (Antanta și Tripla Înțelegere), decidenții confruntările au cunoscut o desfășurare rapi- acestora iluzionându-se că războiul urma să dă, dar numai prin extinderea lor ca și câmp fie scurt, așa cum fusese războiul franco-pru- de luptă, fără timpul necesar corijării erorilor sac din 1870-1871 sau războaiele balcanice în inițiale, între care cea mai gravă avea să se do- 1912-1913, chiar și războiul ruso-japonez din vedească a fi insuficienta pregătire economi- 1904-1905. În plus, partea germană credea, că. La aceasta s-a adăugat evaluarea cu totul într-o manieră superoptimistă, în eficiența fantezistă a nevoilor pe care avea să le gene- militară a planului Schlieffen care imagina o reze războiul, fără a mai detalia nonprognoza lovitură rapidă de knock-out la adresa Franței, referitoare la reacțiile economiei înseși față de urmată de o lovitură similară împotriva Rusiei, război, cel puțin în trei domenii, prin ele însele înainte să aducă pe front enormele sale efective semnificative: bursele, forța de muncă și căile militare. Un optimism relativ robust au etalat și ferate2. reprezentanții Antantei, apreciind că resursele În Franța bursa a fost închisă pe 31 iulie, iar germane și ale Austro-Ungariei s-au epuizat reglementarea conturilor agențiilor de schimb foarte repede, odată cu declanșarea ostilităților a fost amânată timp de 30 de zile. Lipsa de capi- militare, astfel că, înfrângerea Puteri­lor Cen- tal lichid s-a făcut repede simțită, astfel că, atât

* Director al Institutului de Istorie și Studii Cantemiriene, UCDC București. ** Institutul de Istorie și Studii Cantemiriene, UCDC București. 14  Revista de istorie militară  persoanele fizice cât și cele juridice au recurs mânească avea cu adevărat o nevoie stringen- la retrageri masive din depozitelor lor banca- tă. Era vorba, în principal, de o nouă reformă re. Guvernul s-a grăbit să dispună moratorii agrară „pentru creșterea proprietății țărănești”, temporare pentru datoriile către stat, ajunse în de un nou sistem electoral dar, ceea ce nu s-a imposibilitatea de a fi achitate, în timp ce Ban- subliniat în istoriografia noastră cu tăria ne- ca Națională și-a suspendat plățile în aur. De cesară, și de alte reforme, precum „grabnica asemenea, în Anglia, datoriile pe termen scurt, înmulțire a tuturor mijloacelor de instrucțiune în special ale debitorilor continentali nefiind și de educațiune, îndreptarea și dezvoltarea a onorate, Stock Exchange a fost închis pe 31 tot ce trebuie să înrâurească buna stare mora- iulie, datele scadente fiind amânate. Asemenea lă, fizică și economică a claselor muncitoare”. măsuri, prin însăși natura lor, au provocat un O mențiune aparte din evantaiul mai amplu veritabil dumping al acțiunilor de pe piața bur- al reformelor preconizate de Ion I.C. Brătianu sieră. Totodată, în Germania bursa nu a fost viza modernizarea Armatei, exprimată în for- închisă, în schimb în Austro-Ungaria, da3. ma: „întărirea organizării noastre militare, de În ceea ce privește forța de muncă, aceasta a cărei grabnică necesitate nu se poate nimeni într-o măsură foarte importantă, a fost supu- îndoi”6. să mobilizării, astfel că, în Franța, 47% din- De asemenea, amintim o subliniere pe care tre societățile comerciale au ajuns în situația o făcea marele om politic la noile „situațiuni de a-și închide porțile, iar două milioane de internaționale” în contextul cărora „neamul muncitori au fost trimiși în șomaj. Acestora nostru se cade să pășească către noi che- s-au adăugat circa 900.000 de persoane active mări” pentru un viitor „pe care, peste orice care au fost nevoite să se refugieze din zone- greșeală a momentului, el nu poate să nu-l le devenite teatre de operațiuni militare. De dobândească”7. asemenea, în Anglia cifrele statistice arată că, Cu asemenea intenții, cu un asemenea pro- în proporție de 90%, personalul filaturilor de gram de guvernare, validat de Congresul P.N.L. bumbac a fost disponibilizat ca urmare a lipsei din 20 octombrie 1913, a ajuns Ion I.C. Brătianu de materii prime, iar în Rusia cinci milioane de să preia al doilea mandat de Președinte al Con- persoane și-au părăsit locurile de muncă pen- siliului de Miniștri, să organizeze și să câștige tru a răspunde ordinului de mobilizare4. alegerile, să pună în dezbatere parlamenta- Referitor la căile ferate, ele au fost trecute ră un proiect de modificare a Constituției, în subordinea armatei, astfel că Statul Major al în susținerea căruia s-a implicat nemijlocit, Armatei franceze, pentru punerea în practică motivându-și demersurile reformiste cu ideea a actului mobilizării, a folosit 400 de garnituri viguros afirmată în Senatul României (5 martie feroviare/zi, iar mai apoi, pentru retragerea de 1914), că: „Instituțiile care vor să se mențină și la Marna, a recurs la exploatarea a 170 de gar- să se dezvolte trebuie să evolueze și să se armo- nituri de tren/zi. În Marea Britanie, pentru tri- nizeze cu interesele societății în care trăiesc”8. miterea primelor forțe militare pe continent, Drept urmare, pe 5 iunie 1914 Adunările au fost angajate 1500 garnituri de tren, iar în de revizuire a Constituției și-au deschis lucră- Germania s-a constatat foarte repede că mi- rile, animate de dezbateri foarte aprinse, de nele de cărbune din Westfalia și-au diminuat confruntări de poziții foarte aspre, pe care Ion producția cu peste 30% din cauza lipsei mijloa- I.C. Brătianu s-a străduit să le atenueze, adre- celor de transport și anume cele feroviare5. sându-se adversarilor săi politici cu propune- În ceea ce îi privește pe decidenții Români- rea: „opera de azi (proiectul de modificare a ei, avându-l în vedere întâi de toate pe Ion I.C. Constituției necesar realizării reformelor pre- Brătianu, șef al Guvernului, facem remarca că, conizate) poate și este bine, ca să nu fie o operă după două experiențe istorice marcante, pre- liberală, ci să fie o operă națională”9. cum marea răscoală a țăranilor din primăvara Astfel, dezbaterile în Parlament urmau să anului 1907 și războaiele balcanice, acesta a fie reluate în octombrie 1914. A intervenit, lansat printr-o scrisoare din 7/20 septembrie însă, criza din viața internațională, având ca 1913, adresată Partidului Național Liberal, pretext asasinarea arhiducelui Franz ­Ferdinand un nou ciclu reformist de care societatea ro- și a soției sale la Sarajevo (28 iunie/11 iulie  Revista de istorie militară  15 1914), urmată de izbucnirea efectivă a războ- un prestidigitator neîntrecut și o făcea nu fără iului, ceea ce a determinat amânarea punerii o oarecare voluptate”. După o zi de asemenea în practică a reformelor amintite. Peste trei acte și gesturi politice, I.G. Duca l-a auzit spu- ani, pe 6 mai 1917, Ion I.C. Brătianu însuși nând: „Până azi, slavă Domnului, i-am purtat explica această întârziere a reluării dezbate- pe toți cum am vrut și, fără să mă laud, mi s-a rilor pe marginea proiectului de modificare părut un joc ușor. Numai de acum înainte de a Constituției, afirmând în Parlamentul de la nu mi s-ar înfunda! Ce grea e situația țării și ce Iași că: „Toți am simțit că nu era cu putință în covârșitoare e răspunderea noastră”11. vremea în care din zi în zi putea să vie hotărâ- Cu toate acestea, Ion I.C. Brătianu a avut rea cea mai de seamă, pe care poporul român a conștiința clară a componentei economice pe luat-o vreodată, să ne gândim la altceva decât care o implica iminenta participare a României la războiul în care era să se decidă soarta ro- la marele război. Și aceasta cu atât mai mult cu mânismului. Pe de altă parte, înfățișându-i-se cât participarea militară a țării la desfășurarea poporului român împrejurarea unică în care el celui de-al doilea război balcanic, la care el lua- putea cu temei să aspire la realizarea unității se parte ca voluntar, îi dăduse suficiente indicii naționale, câmpul și soluționarea reformelor privind slăbiciunile armatei. De altfel, această trebuiau neapărat să fie lărgite”10. observație era larg împărtășită în societate, Prioritatea absolută a chestiunilor de politi- de vreme ce, chiar înainte de venirea la cârma că externă era, însă, mult prea evidentă. Decla- țării a guvernării liberale, se procedase la unele rarea neutralității ca soluție de moment a fost măsuri vizând creșterea capacității de luptă a „opera” Consiliului de Coroană de la Sinaia, oștirii, precum sporirea bugetului Ministeru- acceptată, tot de moment, și de reprezentanții lui de Război cu 20% (de la 81.600.000 lei în celor două blocuri beligerante. Dar, cum bine 1913 la 97.800.000 lei în 1914), la care au fost se știe, nu au lipsit presiunile asupra lui Carol adăugate două credite: unul de 107 milioane și I și a lui Ion I.C. Brătianu și dintr-o parte și din al doilea de 196 milioane pentru o perioadă de cealaltă, pentru ca România să intre în război. cinci ani12. Primului ministru, starea de neutralitate i-a Recursul la creșterea efectivelor militare, fost mai mult decât binevenită, întâi de toate acțiune specifică împrejurărilor marcate de pentru concretizarea tendinței sale de părăsire conflicte militare active, a scos în evidență a alianței cu Puterile Centrale și de apropiere multiplele carențe care existau în funcționarea de Puterile Antantei, care au implicat negoci- normală a instituției menită a asigura apărarea eri intense timp de doi ani și care cu greu s-au națională. De exemplu, dacă în 1913 la mobi- soldat prin semnarea tratatului de alianță din lizare s-a contat pe 10.600 ofițeri, 460.000 oa- 4/17 august 1916. Concomitent, s-au derulat meni de trupă și 150.000 de cai, după trei ani, negocieri tot atât de intense cu reprezentanții în 1916, efectivele erau aproape duble: 19.843 Puterilor Centrale la București pentru a evita ofițeri, 813.758 oameni de trupe și 281.210 de onorarea unui tratat de alianță din 1883, re- cai13. În această situație, chestiunile dificile vi- înnoit periodic, care devenise caduc, contrar zau înzestrarea cu armament, tehnică de luptă intereselor naționale ale românilor. și muniții, stabilimentele industriale ale arma- De-a lungul celor doi ani de neutralita- tei (Arsenalul, Pirotehnica și Pulberăria) având te, Ion I.C. Brătianu a fost nevoit să țină cont capacitățile de producție reduse, o dovadă în de tot soiul de intrigi și mașinațiuni, de irita- acest sens fiind că, la 1 august 1916, ele erau în rea unuia sau altuia dintre segmentele opiniei măsură să asigure zilnic numai două proiecti- publice, de intervențiile oficiale sau neoficia- le de fiecare tun și un cartuș de fiecare armă14. le ale diplomaților acreditați la București, de De aici și necesitatea angajării industriei parti- configurația în continuă mișcare a fronturilor și culare în producerea de armament și muniții, de multe altele, încât I.G. Duca sintetiza astfel dincolo de dependența industriei militare a multitudinea mișcărilor sale: „Azi trebuie să fie țării de importurile unor materii prime. Era o energic cu unul și prevenitor cu celălalt, mâine necesitate care a devenit cu atât mai imperi- hotărât cu toți, poimâine evaziv și insinuant. oasă, cu cât reorientarea alianței politico-mili- Brătianu jongla cu toate aceste dificultăți ca tare spre Antanta a determinat achiziționarea 16  Revista de istorie militară  de armament și muniții de pe piața Puterilor făcut un împrumut de 408 milioane lei prin- antantiste, îndeosebi Franța, Anglia și Italia, tr-o emisiune de titluri de valori, achitabile în după refuzurile formulate de către ministere- rate ca să poată fi cumpărate de populația cu le de război ale Germaniei și Austro-Ungari- venituri mici17. Cuantumul împrumuturilor ei16. Acest fapt va determina probleme legate externe avea să crească în proporții deosebi- de transport, care se va realiza prin porturile te, odată cu intrarea în război pe 15/28 august rusești Murmansk și Arhanghelsk, iar de acolo 1916 și participarea devenită dramatică a Ro- pe calea ferată până în țară16. mâniei la desfășurarea ostilităților militare. Totodată, pentru angajarea unor capacități Într-un asemenea context, obligată să facă față de producție cât mai numeroase, în cadrul unor cheltuieli din ce în ce mai mari, B.N.R. Ministerului de Război a fost creată Comisia a tipărit bilete în țară și în străinătate (Franța, Tehnică Industrială, iar mai apoi Direcția Ge- Rusia) și circulația acestora a crescut de la nerală a Munițiilor, cu misiunea de a inven- 1.479.300.000 lei la 31 decembrie 1916/13 ia- taria posibilitățile de producere în țară a ma- nuarie 1917 la 2.613.800.000 lei în decembrie terialelor de război, de a rechiziționa materii 1918. Totodată, s-a mai pus în circulație o prime (aramă, fier, zinc), de a fixa cuantumul „monedă divizionară de hârtie” (10.000.000 necesităților, eșalonarea lor în timp, inclusiv lei) și bonuri de rechiziție în valoare de un mi- de a edifica întreprinderi militare noi, prevă- liard de lei, ceea ce a sporit și mai mult inflația, zute pentru Budești, Cotroceni, Lăculețe, din în condițiile în care producția de mărfuri era păcate rămase doar în stadiul de proiecte. De practic prăbușită. Dacă mai amintim și efecte- menționat, însă, că industria națională nu a pu- le negative ale desfășurării fronturilor sau ja- tut fi mai eficientă în raport cu exigențele spe- ful nemilos al inamicilor pe teritoriul de țară cifice epocii, un impediment fiind o pronunțată ocupat sau imensele jertfe umane cu reflexul criză a creditelor de pe piața bancară. Sursele, lor inevitabil asupra economiei, putem avea care-și aveau izvorul în străinătate (80% repre- cât de cât o imagine foarte sumbră a ceea ce zenta capitalul străin în sistemul bancar româ- a fost componenta economică a războiului nesc), au fost blocate, depunătorii și-au retras pe care l-a purtat România și dimensiunea fondurile și economiile păstrate în bănci, în responsabilităților, care i-au revenit lui Ion I.C. timp ce solicitările pentru împrumuturi au Brătianu, ca prim-ministru al țării. Amintim că crescut în ritm amețitor, însoțite de creșterea Brătianu nu s-a debarasat de responsabilitățile vertiginoasă a dobânzilor, care au ajuns până sale, dimpotrivă și le-a asumat, animat fiind de la 14-18%. o conștiință istorică deosebit de pronunțată, în Pe de altă parte, din cauza fronturilor, care se pare că-și avea izvorul optimismul său a blocării căilor maritime și fluviale (de ex. robust de care a dat dovadă chiar și în clipele Strâmtorile Bosfor și Dardanele, odată cu in- mai grele ale exercitării mandatului de șef al trarea Turciei în război în 1915), aprovizionă- guvernului. rile din import au fost diminuate drastic, astfel O probă, dintre multele altele, pe care o că, societățile comerciale care se bizuiau pe putem invoca, este intervenția sa din 14 de- importuri, abia dacă mai puteau realiza 20- cembrie 1916 în Adunarea Deputaților, când 25% din cifrele de afaceri anterioare izbucnirii spunea că, „oricare ar fi durerile de astăzi” și războiului. Având în vedere că și exporturile chiar dacă „n-aș avea credința neștirbită, care s-au redus drastic, veniturile la bugetul de stat este în sufletul meu, că, prin victoria definitivă, s-au diminuat, în timp ce cheltuielile au sporit. vom avea în acest război despăgubirea acestor Inevitabil s-a recurs la împrumuturi masive, fie suferințe și vom avea compensarea lor, chiar de la B.N.R., fie din străinătate. Drept urmare, dacă n-aș avea această credință, cred că jert- într-un an și trei luni, statul a împrumutat de fele pe care le-am făcut nu sunt sterile căci am la Banca Națională a României 400 milioane introdus în conștiința Europei drepturile ro- lei, iar din străinătate trei împrumuturi secre- mânilor pe acest pământ”18. te (314 milioane lei), două de la Banca Angliei Pentru recunoașterea drepturilor naționale și unul de la Banca d’Italia. Pentru a stinge o ale poporului său, a jertfelor umane, dar, în parte a datoriei către B.N.R., guvernul a mai mod deosebit, a celor de ordin material, Ion I.C.  Revista de istorie militară  17 ­Brătianu avea să se lupte efectiv, la Conferința mitru Preda și Vasile Alexandrescu, Editura Cavalli- de Pace de la Paris, cu reprezentanții Marilor oti, București, 2004; Puteri, tot așa cum avea s-o facă în aceeași cali- 14. Scurtu Ioan, Ion I.C. Brătianu. Activitatea tate de șef al guvernului, dar și prin colaboratori politică, Editura Muzeion, București, 1992; ai săi, în diversele conferințe internaționale, 15. Glenn E. Torrey, România în Primul Război precum cele consacrate reparațiilor de război Mondial, Meteor Publishing, București, 2014. de la Spa (1920), Paris (ianuarie 1925) sau La- usanne (1932). Și aceasta în virtutea patriotis- mului său ardent, ca și a convingerii sale ferme note 1 că: „Noi nu am intrat în război ca niște solici- Ibidem, p. 246-247. 2 tatori nepoftiți. Noi am intrat în război ca niște Marin Badea, Crizele economice. O retrospec- aliați doriți și ceruți”19. tivă istorică, Editura ProUniversitaria, București, 2011, p. 91. 3 Frederic Mauro, Op.cit., p. 247. 4 Marin Badea, Op.cit., p. 91. 5 Ibidem, p. 92. BIBLIOGRAFIE 6 „Viitorul”, 8 septembrie 1913. 7 Ibidem. 1. Atanasiu Victor, România în Primul Război 8 Apud N. Bănescu, Ion I.C. Brătianu (1864- Mondial, Editura Militară, București, 1979; 1927), Editura Ramuri, Craiova, f.a., p. 125. 2. Badea Marin, Istoria românilor. Epoca moder- 9 Ibidem, p. 126. nă, Editura ProUniversitaria, București, 2010; 10 Ibidem, p. 164-165. 3. Badea Marin, Istoria economiei naționale 11 ro-mâ­nești, Casa de Editură și Librărie „Nicolae I.G. Duca, Amintiri politice, vol. I, Editura Du- ­Bălcescu”, București, 2003; mitru, München, 1981, p. 71-72. 4. Bănescu N., Ion I.C. Brătianu (1864-1927), 12 Cf. Marin Badea, Istoria economiei naționale Editura Ramuri, Craiova, f.a.; românești, Casa de Editură și Librărie „Nicolae Băl- 5. Constantinescu N.N. coord., Istoria economi- cescu”, București, 2003, p.175. că a României, vol. I, Editura Economică, București, 13 Victor Atanasiu și colect., România în Primul 1997; Război Mondial, Editura Militară, București, 1979, 6. Dobrinescu Valeriu Florin, România și Unga- p. 130. ria de la Trianon la Paris(1920-1944).Bătălia diplo- 14 Ibidem. matică pentru Transilvania, București, 1966; 15 7. Duca I.G., Amintiri politice, vol. I, Editura Vasile Rudeanu, Memorii din timpuri de pace Dumitru, München, 1981; și de război 1884-1929, ediție îngrijită de Dumitru 8. Eric Hobsbawm, Era capitalului, Editura Car- Preda și Vasile Alexandrescu, Editura Cavallioti, tier, București/Chișinău, 2000; București, 2004, p. 63. 9. Kirițescu Constantin, Istoria războiului pen- 16 Constantin Kirițescu, Istoria războiului pen- tru întregirea României 1916-1919, vol. I, ed. a II-a, tru întregirea României 1916-1919, vol. I, ed. a II-a, f.a.; f.a., p. 254. 10. Leuștean Lucian, România, Ungaria și Tra- 17 N.N. Constantinescu coord., Istoria economi- tatul de la Trianon. 1918-1920, Editura Polirom, că a României, vol. I, Editura Economică, București, Iași, 2002; 1997, p. 263-264. 11. Frederic Mauro, Histoire de l’économie mon- 18 diale. 1790-1970, Edition Sirey, Paris, 1971; Apud Ioan Scurtu, Ion I.C. Brătianu. Activi- 12. Marea Unire a românilor în izvoare narati- tatea politică, Editura Muzeion, București, 1992, ve, Editura Eminescu, București, 1984; p. 40. 13. Rudeanu Vasile, Memorii din timpuri de 19 Marea Unire a românilor în izvoare narative, pace și de război 1884-1929, ediție îngrijită de Du- Editura Eminescu, București, 1984, p. 643.

18  Revista de istorie militară  Centenar Primul R`zboi Mondial

Falkenhayn și traversarea Carpaților în toamna anului 1916. Analiza strategiei germane

MANUEL STĂNESCU *

Abstract

In autumn 1916, German-Austro-Hungarian troops triggered one of the most successful campaigns of the Central Powers in WWI. Under the energetic General Erich von Falkenhayn, ­German 9th Army and the Austro-Hungarian units were able to pass Carpathians, occupy ­Bucharest and thus occupy three quarters of the country in less than four months. This article analyses the strategic concept behind this campaign, biographies of important military leaders and the organization of the German Army in 1916.

Keywords: Romania, World War I, Central Powers campaign in Romania, Erich von ­Falkenhayn

La doar 40 de zile de la declanșarea ostilită­ condamnări la moarte; puține sentințe au fost ților și traversarea în triumf a Carpaților, ar- însă duse la îndeplinire1. Descurajat, Vasile mata română a fost alungată din Transilvania. Cancicov nota în jurnal la 29 septembrie: „O să Înfrângerea militară a fost dublată de efecte ne bată nemții măr, să-i învețe minte pe aliații teribile asupra moralului trupelor și întregii noștri cum se face război”2. națiuni, după ce și în sud, în Dobrogea, veș­ Regretul pentru declanșarea ostilităților tile erau nu mai puțin tragice. Entuziasmului s-a răspândit cu repeziciune în rândul opi- populației românești i-a urmat dezolarea, în niei publice și nu puține erau vocile care ce- timp ce comunitățile săsești și maghiare îi în- reau eventual o pace separată, situație pe care tâmpinau jubilând pe ostașii germani și aus- reprezentanții Puterilor Centrale sperau să o tro-ungari, strigând „ura” și aruncând cu flori, exploateze cât mai eficient. Considerând că în- manifestând dispreț pentru românii copleșiți frângerile dureroase au slăbit voința de a lupta de durere. Numeroși preoți, dascăli și alți li- a României, ministerul de externe german l-a deri ai comunităților românești locale au luat trimis pe fostul ambasador la București în Da- drumul exilului, autoritățile habsburgice ope- nemarca, pentru a lua legătura cu ambasadorul rând numeroase arestări și deportări, inclusiv român, un cunoscut germanofil. Scenariul pre-

* Asistent de cercetare, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  19 vedea schimbarea lui Brătianu cu un guvern Traversarea Carpaților conservator, condus de Petre Carp, la care ar fi – concepția german fost de dorit să se ralieze și câțiva generali. Dar Pentru forțarea trecătorilor din Carpați, ar- Brătianu, care trecuse peste înfrângerea de la hiducele Carol, moștenitorul tronului austro- Turtucaia, a rămas ferm pe poziție, cu sprijinul ungar, a fost pus (formal) în fruntea unui grup monarhului și al Reginei Maria. Speranța tutu- de armate din care făceau parte Armata 7 aus- ror se lega de sosirea misiunii militare franceze tro- ungară, care acționa în Bucovina, Armata în România, a cărei șef, generalul Berthelot, 1 austro-ungară, care își restrânsese frontul la era văzut de Brătianu ca un viitor șef de stat zona din nordul Transilvaniei până la spațiul major, rol pe care generalul francez l-a respins dintre Târnava Mare și Olt, și Armata 9 ger- cu tact, preferându-l pe cel de consilier perso- mană, în compunerea căreia intrau atât forțele nal al regelui Ferdinand3. transportate de pe fronturile de vest și rus, cât România se găsea în acel moment, la înce- și forțe austro-ungare. Astfel, pe latura de est a putul lunii octombrie 1916, într-o situație pre- frontului transilvan acționa Armata 1 austro- 5 cară. Avea de apărat un front uriaș, aproape ungară, iar pe cea sudică Armata 9 germană . cât întregul front de est, iar două armate ale La 9 octombrie 1916 (stil nou), într-o ca- ­Puterilor Centrale, conduse de comandanți ex- meră a castelului Marienburg (Feldioara), ge- trem de capabili, se pregăteau să invadeze Ro- neralul von Falkenhayn (comandantul Armatei mânia din direcții opuse: Falkenhayn cu Arma- a 9-a și conducătorul de facto al armatelor Pu- ta a 9-a peste Carpați și Mackensen de la sud, terilor Centrale din Transilvania) analiza harta în Dobrogea, amenințând cu trecerea Dunării. cu generalul Goldbach, în timp ce în depărta- re se auzeau sunetele bătăliei, venind dinspre Pierderile erau deja considerabile, moralul Brașov, aflat la câțiva kilometri spre sud. Îna- scăzut, iar ajutorul aliaților se dovedise doar inte de război, generalul Goldbach fusese șef o promisiune deșartă. Operațiunile din Ma- de stat-major al Corpului 12 Armată, cu garni- cedonia nu avuseseră niciun impact, fiind de zoana la Sibiu. Pentru că știa foarte bine zona, prea mică amploare pentru a conta, iar arma- Înaltul Comandament austriac îl trimisese îna- tele ruse nu se arătau dispuse să lupte. Gene- poi în Transilvania6. ralul Victor Pétin, care l-a însoțit pe generalul Falkenhayn era convins, având în vedere Berthelot la întâlnirile cu aliatul rus înaintea „slăbiciunile tactice ale românilor”, că orice mi- sosirii în România, vorbește în memoriile sale siune a Armatei a 9-a nu putea fi soluționată de- despre „primirea foarte rezervată, deloc ama- cât prin ofensivă7, iar mișcarea generală de în- bilă” făcută delegațiilor misiunii franceze în aintare avea ca idee de bază „trecerea munților România de generalul Alekseev, șeful Statului odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte Major General al armatei ruse. „Dacă românii ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de țin atât de mult să vă aibă, mult succes deci, fortificație, existente pe înălțimile trecătorilor generale! Dar aveți grijă să-i faceți să înțeleagă de pe graniță”8. Atât Înaltul Comandament că România nu se apără pe Carpați, ci pe Siret! austriac cât și cel german plănuiau străpunge- și, cu un coupe-papier masiv, a lovit cu pute- rea liniei munților care să fie urmată de o bă- re, pe o hartă, linia Siretului care, de la Focșani tălie decisivă, prin care România să fie scoasă la Galați, separă Moldova de Valahia”. Pétin se din război. Acest lucru nu putea fi făcut decât arăta dezolat că „la șase săptămâni după intra- prin încercuirea trupelor române din „Valahia”, rea României în război, în timp ce aliații noștri fără posibilitatea de a se retrage, și anihilarea dețineau toate trecătorile, toate defileurile din lor. Din acest punct de vedere, cel mai bun loc Carpați, comandantul-șef al armatelor ruse de traversare a Carpaților era Pasul Oituz, spre intenționa, pentru a reduce frontul oriental, să Târgu Ocna, de unde forța de invazie putea abandoneze partea cea mai bogată a teritoriu- avansa spre sud, pentru a face joncțiunea cu ar- lui românesc; și el sugera consilierului francez, mata lui von Mackensen, după ce trupele aces- în care românii își puneau toată încrederea, tuia ar fi trecut Dunărea pe la Cernavodă, un să-i orienteze spre abandonarea, a priori, a mai plan care permitea încercuirea celor mai mare mult de jumătate din teritoriul lor național”4. număr de trupe române. În cazul unei străpun- 20  Revista de istorie militară  geri mai la vest, prin pasurile Lainici sau Turnu Dar Falkenhayn nu s-a descurajat. „Când Roșu, de exemplu, un număr mai mic de trupe am ajuns în Transilvania, locuitorii și trupele inamice ar fi fost prinse în încercuire9. austro-ungare susțineau, sus și tare, că este im- Orice analiză strategică trebuia să țină cont posibil să se facă operațiuni militare în afara de existența unei rețele de comunicații care să trecătorilor propriu-zise ale munților. Când înlesnească mișcările de trupe de pătrundere și am trecut însă munții am demonstrat cât de rocadă. Într-o telegramă expediată de genera- neîntemeiate erau aceste afirmații”14. Cum lul Erich Ludendorff Marelui Cartier General apro­vizionarea reprezintă un element esențial al armatelor austriece se sublinia că „stăpâni- în orice operațiune ofensivă, Falkenhayn a rea drumului de fier din valea Mureșului este identificat pe latura vestică a munților Carpați 10 de cea mai mare importanță” . Existau și alte (Alpii transilvani, cum îi numește în memoriile elemente importante ce trebuiau luate în con- sale) o linie de cale ferată funcțională în zona siderate pentru alegerea punctului de atac, pe pasurilor Lainici și Vulcan, care venea din Un- lângă potențialul logistic, și despre care gene- garia până în satul Livadia, la o singură zi de ralul Goldbach era cel mai potrivit să dea răs- marș de Petroșani. Autoritățile austro-unga- punsuri: lățimea centurii muntoase, înălțimea re se așteptau să redeschidă rapid segmentul și accesibilitatea trecătorilor și potențialul unei Livadia-Petroșani, de unde era nevoie doar de acțiuni decisive după trecerea munților. Din o zi de marș pentru a trece munții în România, acest punct de vedere, pasul Oituz era cel mai sau două zile, în cel mai rău caz, dacă reparațiile potrivit, iar comandamentul austriac părea să nu erau gata la timp. Dacă pasul Vâlcan urma fie favorabil acestei direcții de atac, dar Falken- să fie închis la apropierea iernii, pasul Lainici, hayn a exclus trecătorile care duceau în Mol- aflat la o altitudine mult mai mică, era mult dova, pentru că aveau marele dezavantaj de a mai puțin afectat. Cum factorii-cheie pentru fi vulnerabile în fața unui contraatac al forțelor Falkenhayn au fost condițiile meteo și implicit ruse din Bucovina și nordul Moldovei la ieșirea infrastructura logistică, faptul că diviziile pu- din munți și faptul că drumurile prin toate pa- teau străbate în marș cei 35 de kilometri prin surile estice duceau în direcția opusă armatelor 11 pasurile Vâlcan și Lainici într-o singură noapte lui von Mackensen din Dobrogea și Bulgaria . a căpătat o importanță majoră15. Trecătorile de la sud, din regiunea Brașo­ vului, erau mult mai potrivite pentru un atac, La 12 octombrie, Falkenhayn l-a informat în opinia lui Falkenhayn. Pasurile Bran, Prede- pe generalul Ludendorff despre intenția sa de al, Bratocea și Buzău aveau avantajul că plecau a efectua străpungerea prin pasul Lainici, în din același oraș, având șosele foarte bune și o zona văii Jiului. În zonă se aflau deja Brigada cale ferată importantă. Pe de altă parte, dru- 11 austriacă și trei baterii de artilerie de munte, murile se răsfiră pe măsură ce se înaintează, dar Falkenhayn avea de gând să trimită și Divi- trupele neavând posibilitatea de a se sprijini zia 11 infanterie bavareză, adusă din Rusia, să reciproc și urmând să fie separate la distanțe mențină presiunea pe toată lungimea frontu- apreciabile la ieșirea din munți, fiecare coloană lui și nu avea să încerce trecerea decât după ce putând fi înfrântă separat. Pe această direcție Corpul alpin urma să atace trupele române în era de așteptat ca trupele române să fie pre- pasul Turnu Roșu, pentru a le fixa și împiedica gătite; de altfel, rapoartele de spionaj ale Pu- să vină în ajutorul celor din pasul Lainici. Pla- terilor Centrale arătau că încă înainte de răz- nul a fost aprobat și de Hindenburg, care l-a in- boi fuseseră construite fortificații puternice12. format și pe generalul Conrad von Hötzendorf, În realitate, „fortificațiile de pe frontieră” erau șeful de stat major al armatelor austro-ungare, organizate pe sistemul pozițiilor de apărare în acest sens16. formate din 2-3 tranșee pe creastă, cu poziții de tragere ale artileriei de însoțire în spate (pe văi și pe platouri) locașe de tragere pentru mi- Falkenhayn, colaboratorii și Armata a 9-a traliere. Nu existau lucrări betonate sub forma Falkenhayn era un ofițer prusac clasic, re- cazematelor pe căile de acces și în punctele de prezentant tipic al „militarismului german”. S-a trecere, iar sistemul de obstacole genistice era născut la 11 septembrie 1861 în Burg Belchau, insuficient dezvoltat13. în apropiere de Graudenz, Prusia occidenta-  Revista de istorie militară  21 frontul de vest și al noilor evoluții în est (ofen- siva Brusilov și intrarea României în război), la 29 august 1916 a fost eliberat din funcție, la 6 septembrie fiind numit în fruntea Arma- tei a 9-a, unde a putut să-și pună în practică concepțiile fundamental ofensive18. După campania încununată de succes din România, în septembrie 1917 a fost trimis în Palestina pentru a primi comanda a două ar- mate otomane, cu rangul de Mushir (mareșal). Ajuns târziu pe front, la 1 noiembrie, nu a pu- tut împiedica cucerirea Ierusalimului de către trupele britanice aflate sub comanda genera- lului Edmund Allenby19. În februarie 1918 a primit comanda Armatei 10 în Belarus, unde se găsea și la terminarea războiului. S-a retras din armată în 1919, pe moșia familiei, unde a devenit un prolific memorialist. A decedat la 8 aprilie 1922. Un amănunt interesant: singu- ra sa fiică (a avut și un fiu), Erika, s-a căsătorit cu viitorul general Henning von Treskow, un membru activ al complotului care a pus la cale tentativa de asasinat împotriva lui Hitler din Generalul Hans von Seeckt 20 iulie 1944 și care s-a sinucis a doua zi, 21 iulie, pe frontul de est20. Un alt general cu un rol decisiv în campa- lă (astăzi Bialochovo, Polonia) într-o familie nia Armatei a 9-a germane în România a fost cu tradiție în meseria armelor: unul dintre Eberhard Graf von Schmettow, comandantul frații săi, Arthur, a devenit tutore al prințului Corpului de Cavalerie, născut la Halberstadt ­Wilhelm, viitorul împărat, în timp ce Eugen a în Prusia la 17 septembrie 1861. După o scur- ajuns general de cavalerie. Singura soră, Olga tă participare la campania din Vest, în 1915 a von Falkenhayn, a fost mama viitorului mareșal fost transferat pe frontul de est. După campa- 17 Feodor von Bock . nia din România a primit cea mai importantă A intrat în armată în 1880, la 19 ani. După decorație prusacă, Pour le Merite. La începutul absolvirea academiei de război a lucrat în cadrul anului 1917 corpul pe care îl comanda a fost Marelui Stat Major. Între 1896 și 1903 a activat relocat pe frontul de vest, unde a rămas până în China, fiind parte a coaliției internaționale la terminarea războiului. Unul dintre cei doi fii implicate în reprimarea revoltei boxerilor. În (a avut și trei fete) a murit în bătălia de la Cunel 1912 a fost avansat la gradul de general-maior în 1918. A ieșit din cadrele armatei în februarie și a devenit ministru de război un an mai târziu, 1919 și a decedat la 21 ianuarie 193521. în 1913. La 14 septembrie 1914, după înfrânge- Curt Ernst von Morgen, comandantul Cor- rea armatei germane pe Marna, l-a înlocuit pe pului 1 rezervă german din cadrul Armatei a von Moltke (cel tânăr) în fruntea Marelui Stat 9-a, născut la noiembrie 1858, a făcut parte în Major. Convins că războiul se poate câștiga prima parte a carierei din corpul expediționar doar pe frontul de est (spre deosebire de gene- german din Camerun, participând la două că- ralii Hindenburg și Ludendorff, care erau favo- lătorii de explorare în 1889 și în 1890-1891. rabili unei ofensive de mari proporții în vest), După o scurtă revenire în țară, în 1894 a fost Falkenhayn a fost adeptul unei campanii de retrimis în Camerun, unde a fost, printre alte- uzură la Verdun, în viziunea sa armata franceză le, observator militar în cadrul unei expediții urmând inevitabil să-și epuizeze forțele, lucru britanice. În 1897 a fost numit atașat militar care nu s-a întâmplat. Pe fondul eșecului de pe la Istanbul, fiind implicat în organizarea vizi- 22  Revista de istorie militară  Generalul Konrad Krafft von Dellmensingen

Generalul Arthur Arz von Straußenburg

Mareșalul August von Mackensen

 Revista de istorie militară  23 tei Kaiser-ului Wilhelm al II-lea în Palestina în Cei recrutați serveau doi ani de serviciu activ, 1898. În august 1914 a fost înaintat la gradul apoi cinci ani de rezervă (cu obligația unor de general-locotenent și a primit comanda Di- instrucții anuale), 11 ani în Landwehr (unde viziei 3 rezervă din Danzig, cu care a participat serviciul exista doar pe hârtie), după care urma la bătălia de la Tannenberg și la prima bătălie înrolarea în Landsturm până la împlinirea vâr- de la lacurile mazuriene. Pentru performanțele stei de 45 de ani25. pe câmpul de luptă a fost decorat cu Pour le Inclusiv pentru germani, impactul războiu- merite, la care au fost adăugate frunzele de ste- lui a fost un adevărat șoc. Planificarea atentă și jar în decembrie 1916, după campania încunu- organizarea tipic prusacă începută cu decenii nată de succes din România. În ianuarie 1917 înainte s-a dovedit inadecvată în fața realității Corpul 1 rezervă a fost transferat pe Frontul de războiului industrial. Războiul burilor din Vest până la încheierea ostilităților. A decedat Africa de Sud în 1899 și războiul ruso-japonez în Lübeck la 15 februarie 192822. din 1905 au fost tot atâtea semnale despre tipul În ciuda aparențelor, unitățile armatei ger- de conflict ce avea să urmeze, dar inclusiv ger- mane prezentau același amestec descurajant manii au decis să le ignore. Majoritatea plani- de nume și componente ca și armatele austro- ficatorilor și-au folosit experiența colonială în ungare. Constituția celui de-al doilea Imperiu elaborarea instrucției și tacticii. În războaiele german, adoptată la 16 aprilie 1871, permitea coloniale, o armată modern înzestrată lupta Prusiei, Bavariei, Saxoniei și Württembergu- de cele mai multe ori împotriva unor rebeliuni lui să păstreze contingente naționale separate, locale, cu capacități de luptă primitive. Însă în deși controlul aproape total aparținea Prusiei. primul război s-au confruntat armate cu o or- Proporția soldaților din fiecare componentă ganizare și dotare similare; inadecvarea tacti- era stabilită prin lege: Prusia avea cea mai mare cilor de luptă a dus la „războiul tranșeelor”26. armată (78% din total), având în vedere că aco- Principala unitate a armatei germane lo locuiau două treimi din supușii imperiului și era regimentul de infanterie, care mai păstra oferea dinastia conducătoare, Hohenzollernii. încă denumirile tradiționale. Regimentele își Bavaria avea 11% din total (trei corpuri de ar- obțineau întăririle dintr-un teritoriu delimi- mată), o forță care îi permitea să aibă propriul tat, ceea ce însemna că un soldat nou ajungea stat-major; Saxonia furniza un corp de armată să aibă camarazi ale căror dialecte și zone de (7%) și Württemberg câteva regimente (4%). baștină erau aceleași cu ale lui. Unele localități Cu excepția Corpului de Gardă Imperială, care de dimensiuni mai mari puteau recruta un regi- putea recruta de pe tot teritoriul Prusiei, regi- ment întreg, în timp ce zonele rurale se limitau mentele și diviziile aveau propria lor zonă geo- la o companie sau batalion pentru regimentul grafică din care obțineau rezerve23. asociat regiunii respective, un sistem integrat În afara forțelor active, în armata germa- structurii sociale, deopotrivă complex dar nă existau și trei elemente ale rezervei: Ersatz, foarte bine organizat. Nu existau unități spe- Landwehr și Landsturm. Potențialii recruți cializate pentru instrucție: noii soldați intrau erau chemați sub arme pentru doi ani la îm- în armată în fiecare an în octombrie, prezen- plinirea vârstei de 20 de ani, dar (la fel ca în tându-se direct la regimentul în care urmau să armata dualistă) constrângerile bugetare fă- servească în următorii doi ani. După termina- ceau ca nu toți să servească sub arme24. În rea- rea serviciului activ, de regulă urma serviciul litate, armata germană recruta mult mai puțini de rezervă în același regiment, ceea ce putea bărbați, ca procent al populației, decât arma- însemna 22 de ani petrecuți alături de fami- ta franceză. Testele fizice identificau cei mai lie, vecini și prieteni, un sistem care dezvolta buni oameni, iar cei care nu erau aleși pentru un puternic sentiment de loialitate în cadrul serviciu activ erau plasați în Ersatz, reprezen- unității, cel puțin în timp de pace27. tând eșalonul ce urma să fie chemat sub arme În timpul războiului, comandanții de re- la declanșarea războiului și căruia i se cerea să giment nu se mai puteau ocupa de instrucția participe la exerciții militare de două-trei ori rezervelor, care continuau să sosească din pe an, fapt care de cele mai multe ori nu se în- aceleași zone teritoriale și erau instruite la cen- tâmpla tot din cauza constrângerilor bugetare. trele de recrutare conduse de ofițeri și gradați 24  Revista de istorie militară  detașați de la unitățile de pe front unde erau celei habsburgice, rivalitatea dintre state având alocați soldații respectivi. Germanii au depus mai degrabă o notă amicală31. însă mari eforturi pentru a se asigura că noii recruți erau instruiți la unitățile lor după sosi- Dispute, reorganizări, efective rea pe front înainte de a fi trimiși în luptă. Noi- Disputa dintre Falkenhayn și comandamen- le tehnici introduse treptat pe parcursul războ- tul austriac, privitoare la direcția principală de iului necesitau antrenament pe front. În astfel atac (comandantul Armatei a 9-a preferând un de cazuri, au fost fondate școli speciale pentru atac spre sud, în timp ce Marele Stat Major aus- antrenamentul cadrelor, care apoi reveneau la triac înclina spre trecătorile de la est) putea avea unitățile lor de origine pentru a-i instrui la rân- consecințe dintre cele mai neplăcute pentru dul lor pe alții28. Puterile Centrale, având în vedere apropierea Diferitele tipuri de regimente erau organi- grabnică a iernii. Ideea de a intra în Moldova zate în divizii, corpuri de armată și grupuri de prin pasul Oituz și de a izola armata română de armată. În general, infanteria mărșăluia, urma- eventualele întăriri rusești venite pe valea Sire- tă de artileria și logistica ce folosea tracțiune tului nu era pe placul generalului Falkenhayn, animală, în mare parte. Densitatea rețelei fe- care avea îndoieli că se putea ajunge în Moldova roviare din nord-vestul Europei dădea posibi- doar cu cavaleria și infanteria: „Fără artilerie, in- litatea beligeranților să desfășoare armatele cu gineri și trupe auxiliare, această acțiune n-avea o viteză fără precedent. Pe de altă parte, ma- nicio șansă”32. Falkenhayn a fost deranjat și de nevrabilitatea nu o depășea pe cea a armatelor subordonarea Armatei a 9-a comandamentu- romane, de exemplu, dar tehnica de luptă mo- lui de front al arhiducelui Karl, având o părere dernă a dus la pierderi teribile, de neconceput destul de proastă despre șeful de stat major al în războaiele anterioare29. acestuia, generalul Hans von Seeckt33. Chiar dacă existau componente separate de Cu toate astea, la insistențele superiori- administrare, recrutare și echipare, conduce- lor săi, Falkenhayn a ordonat un atac la est, rea operațională aparținea Marelui Stat Major spre Târgu Ocna, cu Corpul de Cavalerie von prusac, armata prusacă servind drept model ­Schmettow, compus din Divizia 1 Cavalerie pentru toate celelalte. Această uniformita- austriacă și Divizia 71 infanterie. În pasul Oi- te permitea și multă flexibilitate în alocarea tuz, divizia 71 austriacă a pătruns pe teritoriul unităților, o caracteristică a armatei germane. românesc, situația extrem de gravă fiind redre- Unitățile erau frecvent modificate, fiind luate sată prin sosirea din Dobrogea a Diviziei 15 in- batalioane și regimente și trecute de la una la fanterie, al cărui comandant, Eremia Grigores- alta, în funcție de misiuni. În felul acesta, era cu, a răspuns generalului Averescu la cererea un lucru obișnuit să vezi o divizie germană acestuia de rezistență cu o frază celebră: „Pe într-un corp de armată austriac, un regiment aici nu se trece!”34. Ulterior, comandamentul bavarez într-o divizie prusacă de infanterie sau austriac s-a orientat spre trecătorile din sud, o baterie de artilerie din Württemberg într-o care duceau de la Brașov la București, opinie unitate din Saxonia30. aflată în contradicție cu cea a lui Falkenhayn, Armata germană era scutită de problemele care (așa cum precizam) considera, pe bună de ordin etnic cu care se confrunta Imperiul dreptate, că aceste trecători lungi și înguste fa- austro-ungar. Exista o importantă minoritate vorizau o puternică rezistență. Într-o întâlnire franceză din Alsacia și Lorena rămasă neasi- cu von Seeckt la Brașov, la 15 octombrie, cei milată, fără însă a exista larga autonomie de doi generali au încercat fără succes să ajungă care se bucurau unele grupuri etnice în cadrul la un numitor comun. Falkenhayn a decis să-l imperiului dualist. Regimentele din Alsacia și abordeze direct pe Ludendorff, care i-a apro- Lorena erau considerate unități de elită și au bat punctul de vedere; generalul Hötzendorf luptat cu eroism pe ambele fronturi. Enclavele a consimțit și el, cu condiția ca atacul asupra de polonezi din estul Germaniei, deși repre- trecătorilor de la sud să nu aibă de suferit35. zentate în Reichstag, aveau o influență limita- Astfel, Falkenhayn și-a impus punctul de tă. În consecință, coerenţa etnică și culturală vedere: în timp ce trupe ale Puterilor Centra- a armatei germane era mult mai mare decât a le urmau să preseze în zona Oituz, Brașov și  Revista de istorie militară  25 Turnu-Roșu, sperând la o eventuală traversa- ea [măsura de constituire a grupului de arma- re, atacul decisiv urma să fie dat prin pasuri- te n.n.] nu însemna o recunoaștere a meritelor le Vâlcan și Lainici, având drept vârf de lance mele personale sau ale Armatei 9, pe timpul divizia 11 bavareză sosită din Rusia, poreclită marșului victorios în Transilvania. Nici din și Divizia zburătoare pentru că participase la punct de vedere operativ nu i-am văzut folo- toate campaniile importante ale războiului, su- sul. Trebuia ca ori să subziste situația actuală ferind pierderi grele la Verdun în prima jumă- sau Armata 1 austriacă să fie pusă sub ordi- tate a anului 191636. Hotărârea și determinarea nele arhiducelui; Armata 9 trebuia să rămână lui Falkenhayn au fost decisive în campania ce independentă, adică sub ordinele imediate ale urma, una dintre cele mai încununate de suc- comandamentului suprem german. Se poate ces campanii ale armatelor Puterilor Centrale chiar afirma să aceste dispozițiuni de coman- în timpul Primului Război Mondial. dament erau vulnerabile, unind o armată a După 15 octombrie 1916, Puterile Cen- cărei deviză era ofensiva brutală, cu alte două trale au reușit să concentreze pe frontul armate, care aveau mai mult misiuni defensi- Carpaților 14 divizii de infanterie, 6 divizii și o ve. Nu se putea deci evita ca interesele armatei brigadă de cavalerie, 3 brigăzi de infanterie, 3 ofensive să nu sufere din cauza celor ale arma- detașamente tactice și 3 brigăzi de munte. Ar- telor defensive, cu atât mai mult cu cât tânărul mata a 9-a germană avea în compunere Corpul comandant trebuia să resimtă penibil marșul de cavalerie Schmettow (diviziile 3 cavalerie victorios al Armatei 9, după retragerea, chiar germană, 1 cavalerie austro-ungară, divizia 71 trecătoare, a armatelor 1 și 7 austriece”38. infanterie austro-ungară), Corpul 39 rezervă În privința trupelor române aflate în apăra- german (diviziile 89 și 187 infanterie germane, re, o analiză succintă relevă faptul că dispoziti- 51 honvezi), Corpul 1 rezervă german, cunos- vul strategic realizat avea aripa stângă mai sla- cut și sub numele de grupul Morgen (diviziile bă (Armata 1), centrul mai puternic (Armata 76 rezervă germană, 12 bavareză, Brigada 8 2), concentrând majoritatea resurselor și mij- munte austro-ungară), Grupul Krafft (Cor- loacelor și o aripă dreaptă (Armata de Nord) pul alpin german, cu brigăzile 2 și 10 munte care se găsea, atât prin natura terenului cât și austro-ungare), Grupul Kneusll (Divizia 11 a forțelor din compunere, într-o situație bună bavareză, Brigada 144 mixtă austro-ungară, pentru apărare39. După experiențele primelor Divizia 6 cavalerie germană și 2 batalioane de luni de război, în special în urma înfrângerilor cicliști) și Grupul Szivo (Brigada 145 mixtă de la Sibiu și din trecătorile de la sud de Brașov, austro-ungară, Detașamentul Dunărea). În re- Marele Cartier General român luase decizia de zerva trupelor din Transilvania (a grupului de a reorganiza liniile defensive. Până la mijlocul armate arhiducele Carol) se găseau Divizia 8 lunii octombrie trupele române încercaseră rezervă bavareză, Divizia 10 infanterie bavare- în general să apere fiecare trecătoare pe toată ză și Divizia 7 cavalerie germană. Sub aspectul lungimea ei. Din această cauză, ele fuseseră de structurii de comandament a forțelor germa- două ori depășite prin flanc de către germani: ne și austro-ungare ce acționau pe frontul din în septembrie, în pasul Turnu Roșu și în oc- Transilvania, Armata 1 austro-ungară se sub- tombrie la Rucăr, în pasul Bran. Marele Cartier ordona, din punct de vedere operativ, Armatei General a decis să blocheze ieșirea din fiecare 9 germane37. trecătoare cu forțe de mărime medie (brigadă), Restructurările la nivel de comandament în locul unei divizii întregi și să păstreze restul amintite anterior, prin constituirea la sfârșitul trupelor în rezervă pentru a le folosi la contra- lunii septembrie a Grupului de armate arhi- atac40. ducele Carol (cu punctul de comandă la Ora- Decizia Marelui Cartier General român de a dea), în compunerea căruia intrau Armata a organiza apărarea pe linia Carpaților, așa cum a 9-a germană și armatele 1 și 7 austro-ungare, fost ulterior și hotărârea de a purta bătălia pen- în vederea concentrării și unificării comenzii tru București, a avut deopotrivă semnificații trupelor germano-austro-ungare ce acționau atât militare, cât și politice. Cele politice se lea- pe frontul din Transilvania, l-au nemulțumit gă de atitudinea aliatului rus. Înaltul comanda- pe ­Falkenhayn, care mărturisea: „Desigur că ment al armatei țariste a militat în permanență 26  Revista de istorie militară  pentru o apărare pe Siret, oferind și informații 13 România în anii primului război mondial, vol. care nu coincideau cu realitatea. Astfel, la 29 I, București, Editura Militară, 1987, p. 391. septembrie, comandamentul suprem rus co- 14 Erich Falkenhayn, op. cit., p. 32. munica faptul că „din informațiile precise avu- 15 Michael B. Barrett, op. cit., p. 173. te nu există niciun pericol de invadare a țării de 16 Ibidem, pp. 173-174. nicio parte. Din calculele Marelui Stat Major 17 Afflerbach, Holger (1996). Falkenhayn: Politis- rus, trenurile din Ungaria, Galiția și Transil- ches Denken und Handeln im Kaiserreich, Beiträge vania nu permit adversarului să mai concen- zur Militärgeschichte, München: Oldenbourg, p. 9. 18 treze alte 5 divizii mai curând de 2 săptămâni, http://www.historyofwar.org/articles/people_ în presupunerea că aceste disponibilități vor falkenhayn.html, accesat la 19 ianuarie 2017. 19 putea fi create. În acest timp se va putea reali- Michael Hesermann, Did a German Officer za gruparea și în special se va putea concentra prevent the massacre of the Jews of Eretz Yisrael du- masa de manevră în jur de Galați, care va putea ring World War?, Jerusalem Post Magazine, Friday, opera fie în Transilvania, fie în Dobrogea, după 9 December 2011. 20 cum evenimentele vor cere”. Dar această „masă Michael Balfour, Withstanding Hitler in Ger- de manevră” nu s-a concretizat; pentru coman- many 1933-1945, London, Routledge Chapman % Hall, p. 132. damentul rus, Oltenia și Muntenia reprezentau 21 un sector ce nu merita apărat al frontului ori- Hermann Cron, Imperial German Army, ental, o împrăștiere inutilă a forțelor41. Bazân- 1914-1918: Organisation, structure, orders of battle, du-se exclusiv pe trupele proprii și pe sprijinul Helion and Company Ltd., 2006, pp. 95-96. 22 Hans Möller, Geschichte der Ritter des Ordens Misiunii Militare franceze, decizia României de pour le mérite im Weltkrieg. a apăra cu orice preț teritoriul național, chiar 23 Michael B. Barrett, op. cit, p. 64. dacă s-a soldat cu o grea înfrângere în 1916, 24 http://www.worldwar1.com/sfgarmy.htm, ac- a avut un impact decisiv asupra consecințelor cesat la 19 ianuarie 2017. războiului. 25 Michael B. Barrett, op. cit., p. 64. 26 http://www.worldwar1.com/sfgarmy.htm, ac- cesat la 20 ianuarie 2017. NOTE 27 http://www.worldwar1.com/sfgarmy.htm, ac- 1 Glenn E. Torrey, România în Primul Război cesat la 20 ianuarie 2017; Michael B. Barrett, op. cit., Mondial, Meteor Publishing, București, 2014, pp. 64-65. pp. 123-124. 28 Michael B. Barrett, op. cit., p. 65. 2 Vasile Th. Cancicov, Jurnal din vremea ocupa­ 29 http://www.worldwar1.com/sfgarmy.htm, ac- ției, vol.I, selecție, ediție îngrijită și introducere de cesat la 20 ianuarie 2017. Daniel Cain, București, Editura Humanitas, 2015, 30 Michael B. Barrett, op. cit., p. 65. p. 82. 31 3 Ibidem, p. 66. Ibidem, p. 125. 32 4 General Victor Pétin, Drama României 1916- Apud Glenn E. Torrey, op. cit. p. 133. 33 1918, București, Editura Militară, 2016, p. 27. Erich Falkenhayn, op. cit., pp. 105-107. 34 5 Istoria militară a poporului român, Vol. V, România în anii primului război mondial, vol. București, Editura Militară, 1988, p. 435. I, București, Editura Militară, 1987, pp. 420-421. 35 6 Michael B. Barrett, Preludiu la Blitzkrieg. Glenn E. Torrey, op. cit., p. 136. 36 Campania austro-germană în România – 1916, Michael B. Barrett, op. cit., p. 37 București, Editura Militară, 2016, p. 171. România în anii.., pp. 386-387. 38 7 Erich Falkenhayn, Campania Armatei 9-a Erich Falkenhayn, op. cit., p. 388. 39 contra românilor și rușilor, 1916/1917, București, România în anii..., p. 392. 40 1937, p. 28. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pen- 8 Ibidem, p. 103. tru întregirea României 1916-1919, vol. I, ediţia a 9 Michael B. Barrett, op.cit., p. 172. 3-a, retipărită, București, Editura Știinţifică și Enci- 10 Istoria militară.... p. 436. clopedică, 1989, p. 432. 11 Michael B. Barrett, op. cit., p. 172. 41 Lt. col. Alexandru Ioaniţiu, Războiul României 12 Erich Falkenhayn, op. cit., p. 32; Michael B. (1916-1918), vol. I, Bucureși, Tipografia „Geniului”, Barrett, op. cit., p.172. f.a., pp. 120-121.  Revista de istorie militară  27 Centenar Primul R`zboi Mondial

Antanta şi politica forţei faţă de Grecia (octombrie 1915 – decembrie 1916)

DANIEL FOCŞA *

Abstract

During the period between the outbreak of the Great War and the forced abdication of King Constantine I of Greece in June 1917, Entente’s constraints towards Greece grew constantly. The Greek neutrality was far from being adhered to, not only by the Germans and the Bulga- rians, but especially – and this might seem surprising at first glance – by those powers who called themselves “protectors” and “guarantors”. In the country in which Lord Byron had died a century before, General Maurice Sarrail, admiral Louis Dartige du Fournet, special envoy Charles Jonnart and others imposed their will behind the threat of military force. It all went according to the so-called “snowball” scenario. The number of allied soldiers in Macedonia increased, their positions were reinforced, the requests of war materials mul- tiplied – and so did the requisitions and the political and military pressures. If, in November 1915, the British and French landed in Thessaloniki without being asked to by anyone (in fact, Eleftherios Venizelos did called them, in secret, over King’s word), two years later Greece will be forced to enter the war on their side.

Keywords: Constantine I of Greece, neutrality, expeditionary corps, General Maurice ­Sarrail, army

După debarcarea Aliaţilor la Salonic, aceş- de control asupra telegrafului, telefoanelor, că- tia vor acţiona în aşa fel încât puţin câte puţin, ilor de comunicaţie cu Macedonia etc. şi sfâr- într-un an şi jumătate, vor reuşi să paralizeze şeşte prin blocada navală şi cererile insistente statul elen din punct de vedere militar, printr-o ale generalului Sarrail din decembrie 1916, care acţiune sistematică. Aceasta începe cu cererile solicita bombardarea palatului regal din Atena.

* Licenţiat al Facultăţii de Istorie, master în Istorie, cu specializarea «România în secolul XX» şi absol- vent al Facultăţii de Filosofie, toate la Universitatea din Bucureşti. Este autorul volumelor: Escadrila Albă. O istorie subiectivă (2008; 2013), Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare (2010), Aviatori de altădată (2012) şi Ioan Di Cesare. Un aviator de elită în arhivele Securităţii (2016).

28  Revista de istorie militară  Generalul Maurice Sarrail în Salonic

Se observă, de-a lungul acestei întregi peri- germani, şi are loc retragerea către Salonic. În oade, cum relaţiile autorităţilor legitime elene decembrie se mai dau lupte la Demir-Kapur şi cu corpul expediţionar de la Salonic se deteri- la Mursena, iar englezii luptă la Doiran2. Re- orează progresiv. La început, Sarrail încearcă tragerea la Salonic («replierea…») are loc în să păstreze relaţii amiabile. În octombrie 1915, condiţii dificile, dar aici armata aliată se bucu- venizeliştii (partizanii omului politic liberal ră de o anumită siguranţă, datorită solicitărilor Elefterios Venizelos), în acord cu ambasadorul autorităţilor elene ca armatele germano-bul- Jean Guillemin, au plănuit să-l ducă pe rege să gare să se oprească la frontiera grecească din viziteze tabăra aliată de la Salonic. Totul era Macedonia. pregătit (deşi nu exista încă acordul explicit al suveranului) când o telegramă din Berlin, remisă prin ambasadorul grec Theotokis (20 octombrie), arată tranşant opoziţia categori- că a kaiserului, care fusese informat de aceste demersuri. În telegramă se subliniază «mulţu- mirea că Majestatea Sa a renunţat să se ducă la Salonic în circumstanţele actuale»1. – În urma acestei telegrame, tentativa vi- zitei – dacă a existat într-adevăr – eşuează. În ciuda bunelor sale intenţii faţă de Antanta (de care Aliaţii în general şi Sarrail în special nu se arătau deloc convinşi), regele Constantin I persistă în politica sa de păstrare a neutralită- ţii. Aceasta cu atât mai mult cu cât noul front deschis în Balcani de către corpul expediţionar Constantin I al Greciei franco-britanic suferă eşec după eşec. Serbia va fi pierdută. În octombrie – noiembrie 1915, Atmosfera de la Salonic este destul de în- până în luna decembrie, când luptele încetează, cărcată, în parte şi datorită personalităţii con- au loc operaţiuni militare pe valea Vardarului. flictuale a generalului Sarrail. Este de notorie- Francezii, în special, dau lupte în octombrie la tate că pe peronul unei gări, la întoarcerea în Stroumiţa, la Kosturino şi la Krivolak Gradsko, Grecia, Sarrail a insultat în termeni violenţi iar în noiembrie la Cicevo. După ofensivă, ar- pe un alt general, subordonat lui. De aseme- matele aliate sunt respinse de către bulgaro- nea, el obişnuia să favorizeze anumiţi ofiţeri,  Revista de istorie militară  29 devotaţi lui, în timp ce subordonaţii care nu-i ce Zaimis refuză. Stephanos Skouloudis ac- împărtăşeau convingerile politice erau per- ceptă preşedinţia Consiliului de Miniştri, dar manent obstrucţionaţi în activitatea lor şi şi- păstrează componenţa acestuia, cu amiralul canaţi. Generalul francez manifesta o perma- Pavlos ­Coundouriotis la Ministerul Marinei4. nentă neîncredere faţă de toată lumea şi mai Sunt organizate noi alegeri. După succesele ră- ale faţă de greci, pe care îi dispreţuia. În rân- sunătoare ale Centralilor din toamna lui 1915, durile corpului aliat, relaţiile franco-britanice alegerile se întorc în favoarea regelui5, adică a erau camaradereşti, însă distante, reci. Armata neutralităţii. Cabinetul Skouloudis, care urma- britanică, aristocratică în cadrele sale superi- se lui Zaimis, era animat de aceleaşi dispoziţii oare, prin originea sau prin pretenţiile ofiţeri- binevoitoare faţă de Antanta. lor ei, era caracterizată prin elitism pronunţat. La 9 noiembrie 1915, Skouloudis adresă Nu era şi cazul ofiţerilor francezi, mai ales al ambasadorilor Greciei acreditaţi pe lângă gu- rezerviştilor, care proveneau din toate clasele vernele puterilor aliate intrucţiuni în care se sociale, şi mai ales din rândul burgheziei de vorbeşte despre «hotărârea noastră fermă de a mijloc. Moravurile, obiceiurile, educaţia, toate ne continua neutralitatea cu un caracter sincer contrastau cu cele ale ofiţerilor englezi, în ge- binevoitor faţă de Puterile Antantei». Guver- neral mai bogaţi şi cu o soldă mai consistentă. nul cel nou îşi asumă aşadar declaraţiile ante- Aceste contraste erau mai frapante la Salonic rioare ale cabinetului Zaimis în privinţa atitu- decât pe celelalte fronturi europene, căci aici dinii amicale a guvernului regal faţă de trupele cele două corpuri ofiţereşti erau în contact zil- aliate de la Salonic6. nic, chiar şi în ce priveşte cadrul vieţii private. La 10 noiembrie 1915, titularul afacerilor Ei se salutau corect, se stimau reciproc, dar nu străine al Imperiului german, Gottlieb von se amestecau unii cu alţii3. ­Jagow, îi amintea ministrului Greciei la Berlin, În ceea ce priveşte relaţiile oficiale dintre Theotokis, că Regatul elen trebuie să dezarme- greci şi Aliaţi, situaţia era mult mai proastă. ze pe francezi, potrivit dreptului internaţional În Parlament, la 4 noiembrie 1915, Veni- şi legislaţiei interne, fiind o ţară neutră. În caz zelos interpelează guvernul, somându-l pe contrar, suna ameninţarea lui Jagow, germano- primul ministru Alexandros Zaimis să in- bulgarii îşi rezervă dreptul de a invada Grecia. tervină militar. Acesta refuză. Parlamentul îl Londra şi Parisul declară însă că un aseme- răstoarnă, cu 147 de voturi contra 114. Rege- nea act (dezarmarea armatelor franco-britani- le îi propune să reconstituie cabinetul, ceea ce şi internarea lor în lagăre speciale) va fi con- siderat ca unul ostil la adresa puterilor aliate. Guvernul britanic, în faţa atâtor complicaţii, propune la un moment dat să se părăsească Salonicul şi să se caute o altă bază, ca de exem- plu Dede-Agatch sau Alexandretta. Aristide Briand a făcut eforturi considerabile ca să în- frângă scrupulele englezilor şi să-i hotărască să rămână la Salonic. Denys Cochin va fi trimis în scurt timp la Atena şi la Salonic, cu instrucţiuni destul de vagi. El soseşte în Grecia prin Canalul de Co- rint şi debarcă la Patras. Aici îl întâmpină o mulţime compactă de oameni, cu manifestări de bucurie şi simpatie. Atena este luminată în miez de noapte în cinstea sa şi au loc mari ma- nifestaţii de simpatie în faţa hotelului Grande Bretagne. La 17 noiembrie el se întâlneşte cu primul ministru. La început, întrevederea fri- zează penibilul. Cochin îl somează: „Neutrali- Elefterios Venizelos tatea dumneavoastră se impune să fie una spe- 30  Revista de istorie militară  cială, adică în mod special binevoitoare” faţă bun mijloc este să treacă la mişcări ofensive ale de Franţa şi Anglia. La neîncrederea trimisului navelor. Escadrele lor sunt concentrate ame- special faţă de greci, Skouloudis îi jură că nici ninţător la Milo, de unde puteau interveni în un soldat sârb sau francez nu va fi dezarmat caz de nevoie. de către armata elenă. Aceste asigurări solem- Când regele Constantin a aflat de acest lu- ne îl mai liniştesc întrucâtva pe trimisul special cru, a fost cuprins de o asemenea furie, încât francez, dar nu întru totul. premierul Skouloudis a alergat în toiul nopţii Două zile mai târziu are loc întâlnirea aces- să-l trezească pe Guillemin şi să-i ceară retra- tuia cu regele. gerea imediată a vaselor de pe aceste poziţii, „Ei bine, domnule Cochin – îl întâmpină pentru a evita un conflict. Regele însuşi a măr- acesta jovial – aţi crezut că aţi ajuns printre turisit mai târziu că era pe punctul de a face nemţi. Recunoaşteţi că v-aţi înşelat. Vi s-a „o nebunie”. În această situaţie, navele au fost făcut ieri o primire de care sunteţi mulţumit, retrase, dar a plecat şi un număr destul de im- cred… În Franţa mă judecaţi greşit, vă închipu- portant de soldaţi eleni din Salonic, unde s-a iţi că sunt înfeudat Germaniei. Nu este adevă- hotărât să mai rămână doar o divizie greceas- rat. Am multă simpatie pentru Franţa. Însă eu că, precum şi personalul căilor ferate, garni- nu sunt nici francez, nici german, eu sunt grec. zoana greacă a fortului Karabournou, la intra- M-am născut, am trăit în Grecia. Apăr doar rea în portul Salonicului, precum şi bateriile interesele ţării mele”. La neliniştea lui Cochin, de tunuri care sunt în faţă, de cealaltă parte a că armatele aliate de la Salonic nu ar fi în sigu- portului7. ranţă din cauza intenţiilor incerte şi a măsuri- În decembrie 1915, armata se găsea într-o lor imprevizibile pe care le-ar putea lua grecii stare morală foarte proastă, iar ţara însăşi, în- contra lor (la acea dată armata elenă mai putea tr-o stare haotică, din toate privinţele. Moralul lua încă astfel de măsuri) regele îi declară: „Ni- soldaţilor era foarte scăzut, şi erau manevraţi ciodată trupele mele nu vor ataca pe Aliaţi; vă politic, vorbindu-li-se despre teribila forţă a dau cuvântul meu de gentleman”. armatei germane – din faţa căreia nu trebuie La asemenea promisiune, diplomatul fran- decât să te retragi, despre efectele groaznice cez, dacă era la rându-i un gentleman, nu ar fi ale gazelor otrăvitoare, ale tunului Krupp de trebuit să mai aibă nicio îndoială. Însă acesta 42 mm etc. Însă unele cadre ale armatei nu îm- nu părea pe deplin convins. În tot cazul, nu părtăşesc punctul de vedere al Statului Major atât de convins pentru a-l linişti şi pe generalul şi guvernului8. Sarrail în privinţa intenţiilor elene. La 6/19 decembrie 1915 au loc noi alegeri. Pe acesta îl va întâlni la Salonic două zile Se pare că regele ar fi declarat anterior în pu- mai târziu, pe 20 noiembrie, unde Cochin so- blic că nu va aduce în nici un caz la putere pe seşte la bordul vasului Hellé. Generalul este Venizelos. Nici nu a fost cazul, pentru că par- neliniştit. Se simte ameninţat. I se pare că este tidul liberal nu s-a prezentat în alegeri. Partici- pe punctul de a fi prins în capcana perfidiei ele- parea la vot a fost destul de redusă9. nice. Îi spune lui Denys Cochin: „La Salonic se D. Rhallys, fost preşedinte al Consiliului de găsesc 70.000 de francezi şi 30.000 de englezi. Miniştri, îi spune lui Georgios Melas (secreta- Grecii sunt 150.000. Mă găsesc la mila lor, este rul regelui) că înainte cu o zi (pe 9 decembrie), dezastru dacă se întorc contra noastră”. în şedinţa guvernului, s-a opus din toate pute- Cochin îl asigură în van: „Nu se vor întoar- rile la pretenţia germanilor ca Grecia să lase să ce, am cuvântul regelui”. pătrundă pe teritoriul său armatele bulgare (în Aceleaşi temeri ca şi Sarrail le au şi englezii. Macedonia) în caz că acestea vor ataca. Însă a Amiralul Nicholson i se plânge trimisului fran- prevalat opinia contrară. Acest prim abandon cez: „Armatele noastre sunt ostatece în mâna al Macedoniei avea să ducă, câteva luni mai grecilor; orice acţiune navală ar fi periculoasă”. târziu, la cedarea fortului Rupel, a Serresului Spunând „orice acţiune navală”, amiralul brita- şi Cavallei10. nic se referea la acţiuni contra grecilor, acţiuni La 29 decembrie 1915 / 11 ianuarie 1916 de constrângere. Dorind să-şi asigure securi- a început debarcarea Aliaţilor în insula ­Corfu, tatea propriilor trupe, Aliaţii decid că cel mai pe baza unui simplu avertisment adresat au-  Revista de istorie militară  31 torităţilor portuare de către comandantul for- Anul 1916 a însemnat pentru Grecia o nouă ţelor navale aliate. Opt zile mai târziu, insula etapă a neutralităţii sale, sau mai bine spus o ­Cefalonia avea să aibă aceeaşi soartă. Toate nouă etapă pe drumul către pierderea acesteia. acestea în ciuda tratatului de la Londra din Presiunile Antantei se intensifică, până când, 1863, semnat inclusiv de Anglia şi de Franţa la sfârşitul anului (1 decembrie) va avea loc (care acum îl încălcau) şi care stipulează în arti- o adevărată răbufnire care dă de gândit – nu colul II: „Insulele Ionice, după unirea lor cu Re- pentru mult timp însă – guvernelor aliate. Pe gatul Greciei, se vor bucura de avantajele unei de o parte presiunile se mai domolesc (la sfatul neutralităţi perpetue, şi în consecinţă nicio ambasadorilor lor de la Atena, care realizează forţă armată, navală sau militară, nu va putea că spiritele sunt aici extrem de încordate), pe niciodată să fie reunită sau staţionată aici…”11. de altă parte, generalul Sarrail va cere cu insis- În afară de aceasta, în Macedonia trupele tenţă măsuri de mână forte, până acolo încât să generalului Sarrail fac acum practic ce vor, sub solicite în repetate rânduri bombardarea pala- pretextul „necesităţilor de război”. Din raţiuni tului regal din Atena. tactice, generalul vrea să distrugă podul de la Pe plan intern, anul 1916 aduce cu sine şi Demir-Hissar, de pe Struma. El întreabă la Pa- „secesiunea” lui Venizelos, care va lua hotărâ- ris dacă poate face acest lucru. De acolo este rea formării unui guvern paralel la Salonic. El refuzat voalat, invocându-se pericolul con- face practic jocul Puterilor Antantei, lucrând flictului cu trupele greceşti. Ordinele Marelui pentru îndepărtarea cât mai grabnică a rege- Cartier General sunt contrare celor emanate lui Constantin de pe tronul Greciei. Ataşatul de la Ministerul de Război. În această situaţie, militar francez sugerează chiar deportarea generalul francez acţionează după propria sa suveranului în Algeria la sfârşitul războiului15 voinţă. (sugestie făcută în ianuarie 1916). O altă măsură pe care o ia acesta este ares- În Grecia, pe măsură de trece timpul, am- tarea diplomaţilor Puterilor Centrale aflaţi la bele tabere fac eforturi tot mai susţinute pentru Salonic. În urma bombardării oraşului de către captarea simpatiei opiniei publice. Acest fapt aviaţia germană la 30 decembrie 1915, Sarrail se reflectă cel mai bine în spectrul presei elene. estimează că nu pot fi lăsaţi liberi la Salonic Astfel, ambasadorul francez subvenţionează consulii austriac, german, bulgar şi cel turc. ziarele „L’Opinion” şi „L’Indépendent” din Sa- Când generalul Monroe voise să-i aresteze, lonic, în timp ce „La Tribune” şi „La Dépeche Sarrail se opusese, dar acum ordonă chiar el de Salonique” speră să primească o subvenţie această măsură, care se face în plină noapte. În din partea Franţei, susţinându-i cauza. urma acestui fapt, el informează Atena că au În schimb, „Le Courrier de Salonique” se fost arestaţi 20 de diplomaţi austrieci, 17 tur- situează pe poziţii germanofile. ci, 12 bulgari şi 5 germani. Ei au fost cu toţii Ziarul „Makedonia” (în limba greacă) este îmbarcaţi (în total 53 de bărbaţi şi 6 femei). subvenţionat de Venizelos. Comandantul jandarmeriei provinciei Mace- Ziarele cele mai citite în rândul armatei donia şi şeful Corpului 3 Armată grec au venit sunt „Phos” şi „Nea Alithia”, care se poziţio- la generalul francez pentru explicaţii. Acesta nează contra Antantei. Generalul Sarrail nu le răspunde simplu că, după agresiunea inca- s-a sfiit să ocupe tipografia ultimului, timp de lificabilă a aviaţiei germane, toţi beligeranţii opt zile, drept represalii16. (inclusiv diplomaţii ţărilor respectiv) trebuie În această epocă (ianuarie 1916) au loc tra- trataţi ca agresori12. După această măsură, mi- tative între Grecia şi Anglia, prin intermediul nistrul Franţei la Atena dă un interviu într-un lui sit Thomas Cunningham, ataşatul militar ziar grec şi dezavuează acţiunea lui Sarrail, englez. O combinaţie între el şi locotenent- afirmând: „Eu nu am fost nici consultat, nici colonelul Ioannis Metaxas, sub-şef al Statului informat în prealabil. Întreaga responsabilitate Major grec, este pe punctul de a se realiza. să apese doar pe capul generalului !”13. Este vorba să se grupeze întreaga armată elenă Prefectul de Salonic protestează în scris la Volo, Ekaterini, Cavalla. Sarrail răspunde lui faţă de arestarea consulilor străini, invocând Guillemin că aceste propuneri trebuie respin- suveranitatea violată a statului elen14. se. „Din punct de vedere militar – precizează 32  Revista de istorie militară  el – nu avem niciun interes ca grecii să fie mo- palatului. La plecare, generalul, greşind uşa, ar bilizaţi de vreme ce nu vor să lupte. Ei nu au fi dat peste regină, care asculta, ascunsă acolo decât un singur vis: soldaţii, să aibă mâncare şi împreună cu contele Wilhelm von Mirbach, să nu lupte, ofiţerii, să-şi primească solda şi să ambasadorul german21 – episod destul de ne- nu lupte nici ei”17. verosimil. Pentru a-şi asigura poziţiile, generalul De-a lungul întregului an 1916 regele per- francez continuă samavolniciile contra Greci- sistă în politica sa de neutralitate, considerând ei. Este vorba nu numai de umilinţele pe care că intrarea în război, cerută cu atâta insistenţă statul balcanic le are de suferit, ci şi de distru- de către Venizelos, ar fi funestă pentru ţară. În geri materiale, în pofida neutralităţii sale. De martie, suveranul acordă un interviu publica- exemplu, la 12 ianuarie 1916 este aruncat în ţiei „Berliner tagblatt” (12/ 25 martie 1916), în aer podul de la Demir-Hissar (obiectiv militar care spunea: „În chestiunile politice, Venizelos important), la ordinul generalului Sarrail. este adesea „vizionar”. Când dl. E. Grey i-a su- Protestele generalului Bairas (comandant al gerat de departe, ca preţ al cooperării greceşti, diviziei a VI-a elene) sunt zadarnice. Urmează o parte din coastele Asiei Mici, el a declarat încă alte patru noi poduri distruse de Aliaţi în imediat în Cameră că vom avea întreaga Asie regiunea Kilindir-Hirsova18. Mică occidentală, până la Afioum-Karaissar, Un episod foarte interesant îl reprezintă cu munţi şi alte minuni, ca şi când le-ar fi văzut vizita generalului Sarrail la Atena (februarie în faţa ochilor”22. 1916), când are loc întâlnirea acestuia cu re- În aprilie 1916 sârbii, pentru a ajunge din gele Greciei. Corfu la Salonic, cer permisiunea (sprijinită Urmând directivele de la Paris, Sarrail în- de Aliaţi) de a trece pe teritoriul elen pe uscat, cearcă să-l apropie pe acesta de poziţia Antan- de frica submarinelor germane. Însă guvernul tei. Vizita sa în capitală are loc spre sfârşitul grec se opune ferm. La 14/ 27 aprilie, primul lunii. Întrevederea a fost destul de „jucată”. ministru Skouloudis trimite la legaţiile greceşti Francezul îl lasă mai întâi pe suveran să-i po- de la Roma, Petrograd şi Londra o circulară, vestească campaniile din războaiele balcanice, în care precizează: „…Am spus că Guvernul apoi, pe un ton moderat, a început să-i descrie regal persistă în mod hotărât în refuzul său întăriturile şi organizarea sa de la Salonic, invi- de a transporta trupe străine pe căile sale fe- tându-l pe rege să vină să inspecteze fortifica- rate. Miniştrii Antantei şi în special domnul ţiile. Deja „le Temps” anunţa vizita suveranului Guillemin nu par să fi înţeles… Această trece- la Salonic, vestind o „mare onoare” şi „un prim re ar reprezenta violarea cea mai flagrantă şi gaj al victoriei”19. cea mai serioasă a suveranităţii şi neutralităţii Desigur, întrevederea a fost curtenitoare. noastre. Celălalt grup beligerant ar considera S-a discutat şi despre neutralitate, precum acest lucru ca un act ostil din partea Greciei… şi despre diverse distrugeri făcute de Aliaţi Opinia publică a înţeles imediat pericolul real. (­Demir-Hissar, Kara-Borum etc), Sarrail ofe- Răbdarea acesteia a ajuns la capăt”23. Antanta rind motivaţii de natură militară. renunţă. Generalul francez consemnează, în urma În mai 1916, Puterile Centrale informează acestei întrevederi: „Regele este un violent guvernul Skouloudis că vor avansa spre Ma- atunci când nu eşti de aceeaşi părere cu el. În cedonia orientală şi că vor ocupa defileele din convorbirea noastră a rămas totuşi calm, doar jurul Rupelului pentru a proteja frontul germa- de două ori l-am văzut agitându-şi picioarele no-bulgar contra trupelor Antantei. Guvernul sub scaun”20. este ca şi paralizat în faţa acestor informaţii şi Sarrail rămâne la concluzia că primul mi- perplexitatea îl face să cedeze24. Rupelul va fi nistru şi Statul Major sunt pentru Germania, ocupat, nu fără a se fi apărat. Duşmanii regelui iar regele vrea doar să rămână neutru, evitând au afirmat că ocuparea sa ar fi fost consecinţa orice incident cu Aliaţii. unei înţelegeri cu germanii, ceea ce era fals. A Secretarul regelui, Georgios Melas, afirmă fost cotropit de armatele germano-bulgare la că regele era destul de indispus; l-a primit pe 13/ 26 mai 1916. În acest timp, Aliaţii deţineau general în apartamentele de la etajul întâi al la rândul lor insulele Corfu, Mytilene, Lemnos,  Revista de istorie militară  33 blindaj, ciment, sârmă ghimpată, tunuri grele, etc25. Jurnalele pariziene afirmau că la Salonic se găseau 375.000 până la 450.000 de oameni. De fapt, situaţia era următoarea: – Armata franceză: 120.000 de militari, dintre care 75.000 de combatanţi (52.000 in- fanterie, 1.200 cavalerie etc.); – Armata britanică: 42.000 de combatanţi (36.000 infanterie, 1950 cavalerie, etc.); – Armata sârbă: 128.000 (dintre care 51.000 infanterie şi câteva sute de cavalerişti); – Armata rusă: 5.000 de oameni în total; – Corpul italian: o divizie, plus 120 de ca- valerişti26. Dacă începând din decembrie 1915 începu- se organizarea definitivă a taberei de la Salo- nic, în vara anului 1916 trupele de aici parti- cipă la lupte grele. În august 1916 au loc lupte la ­Doiran (purtate de francezi şi englezi contra germano-bulgarilor), la Strouma (luptă france- zii) şi la Ostrovo (sârbii). În septembrie începe manevra către Monastir. La Florina se angajea- ză lupte în această lună, la care din partea An- tantei participă trupe franceze, sârbe şi ruse27. În acest timp însă, evenimente foarte grave se petrec pe scena politică elenă. La 17/30 au- Louis Dartige du Fournet gust 1916, se formează, sub auspiciile liderului liberal, un Comitet al Apărării Naţionale, care trece de partea Puterilor Antantei. O lună mai Imbros, oraşul Salonic cu întreaga Macedonie târziu, Elefterios Venizelos, aflat în Creta la orientală, precum şi alte puncte din Grecia. Canée, formează acolo un guvern provizoriu, La Salonic trupele anglo-franceze conti- paralel cu cel legitim de la Atena. nuau să se fortifice. Încă de pe 19 decembrie Acest gest a fost socotit trădare. 1915, dată la care armatele aliate pătrund în Guvernul său, un triumvirat alcătuit din oraş, trupele au început lucrările de fortificare. Elefterios Venizelos, Panagiotis Danglis şi ami- În mai puţin de trei luni, nişte formidabile în- ralul Pavlos Coundouriotis, a fost proclamat la tăriri înconjurau oraşul. În întregime protejat 13/ 26 septembrie 1916, şi o lună mai târziu, printr-un dublu cerc de sârmă ghimpată, cu Venizelos ajunge la Salonic (26 septembrie/9 adăposturi pentru bombardament, posturi de octombrie), unde se va bucura de protecţia ge- observaţie pentru artilerie, adăposturi pentru neralului Sarrail28. muniţie şi alimente, solid betonate, cazemate. De aici, se va pune stăpânire pe Macedonia, Prevăzut cu numeroase amplasamente de ar- unde se fac mobilizări grabnice şi se formează tilerie alese cu grijă, se poate spune că aceste un fel de armată elenă, puţin numeroasă, care întărituri erau lucrări-model în genul lor. Ge- de acum înainte va lupta alături de aliaţi pe neralul de Castelnau, când a văzut fortificaţiile, frontul balcanic. a declarat că după război trebuie să se facă aici Între timp, în iunie, guvernul Skouloudis călătorii de către diferite şcoli militare, pentru fusese înlocuit la Atena cu un altul prezidat de a studia lucrările de campanie şi de apărare A. Zaimis. În a doua jumătate a anului 1916, a unei poziţii. La rândul său, Marele Cartier guvernul elen este confruntat cu probleme tot General francez a furnizat tot materialul nece- mai presante, cauzate de cererile neîntrerup- sar, prin port: traverse de cale ferată, plăci de te ale lui Sarrail, care reprezentau adevărate 34  Revista de istorie militară  rechiziţii de armament, muniţie, etc. La toate 4 Edouard Driault, Michel Lhéritier, Histoire di- acestea se adaugă şi activitatea guvernului ne- plomatique de la Grèce de 1821 à nos jours, tome legitim de la Salonic, cu Venizelos în fruntea V, La Grèce et la Grande Guerre. De la Révolution sa. turque au traité de Lausanne (1908 – 1923), Les Pre- La 1 decembrie 1916, în urma unei noi ce- sses Universitaires de France, Paris, 1926, p. 210. 5 Michel Lhéritier, La Grèce, Ed. F. Rieder et reri a Aliaţilor, de a li se ceda zece baterii de C-ie, Paris, 1921, p. 19. tunuri din artileria elenă, se declanşează o 6 P.D. Platykas, La Grèce pendant la guerre de adevărată criză. Pentru a forţa mâna grecilor, 1914 – 15 – 16 – 17 – 1918. Etude de politique ex- amiralul Dartige du Fournet ameninţă pe rege térieure, Edit. Ferd. Wyss, Berne, 1918, p. 131. că va ocupa mai multe puncte din Atena şi de- 7 Edouard Driault, Michel Lhéritier, op. cit., barcă grupuri de marinari, care se îndreaptă pp. 212-220. din Pireu către Atena. Însă ceea ce aliaţii nu 8 Georges M. Melas, op. cit., pp. 126-127. prevăzuseră, se întâmplă: grecii, exasperaţi, se 9 Ibidem, p. 120. apără. Trupele franceze sunt atacate şi încer- 10 Ibidem, p. 122. 11 cuite, între Pireu şi Atena. Legaţia britanică P.D. Platykas, op. cit., p. 136. 12 este încercuită de trupe greceşti, ca şi ale re- Général Sarrail, Mon commandement en Ori- prezentanţe diplomatice ale ţărilor Antantei29. ent (1916-1918), Edit. Ernest Flammarion, Paris, Dartige du Fournet îi cere ajutor lui Sarrail, dar 1920, p. 74. 13 Paul Coblentz, Le silence de Sarrail, Edit. Lo- nici acesta nu era pregătit. uis Querelle, Paris, 1930, p. 165. În cele din urmă, amiralul francez se mul- 14 Général Sarrail, op. cit., p. 75. ţumeşte numai cu şase baterii în loc de zece. 15 William Miller, Greece, Ernest Benn Ltd., Lon- Conflictul se stinge, nu fără a avea apoi reper- don, 1928, p. 59. cusiuni pe termen lung. Aversiunea Antantei 16 Général Sarrail, op. cit., p. 111. faţă de regele Constantin creşte şi singura so- 17 Ibidem, p. 97. luţie care se va prefigura în lunile următoare va 18 Ibidem, p. 95. fi forţarea abdicării suveranului. 19 Mermeix, op. cit., pp. 49-50. 20 Général Sarrail, op. cit., p. 103. 21 Georges M. Melas, op. cit., p. 158. 22 P.D. Platykas, op. cit., p. 40. 23 Ibidem, pp. 155-159. NOTE 24 1 Georges M. Melas, L’ex-roi Constantin. Apostolos Vacalopoulos, Histoire de la Grèce ­Souvenirs d’un ancien secrétaire, Ed. Payot, Paris, moderne, Editions Horvath, 1975, p. 221. 25 1921, p. 229. Mermeix, op. cit., pp. 76-77. 26 2 Mermeix, Le commandement unique, II-ème Ibidem, pp. 80-81. 27 partie, Sarrail et les armées d’Orient, Paris, Librairie Ibidem, p. 159. 28 Paul Ollendorff, 1920, p. 159. Apostolos Vacalopoulos, op. cit., pp. 221-222. 3 Ibidem, pp. 29-31. 29 Général Sarrail, op. cit., p. 154.

 Revista de istorie militară  35 Istorie universal`

Geopolitică, război şi istorie. Originile Orientul Mijlociu Modern

DRAGOŞ ILINCA *

Abstract

The genesis of the Middle East has been instrinsically linked with the evolutions at the level of the competition among the great powers. The First World War represented the opportunity to implement some expansionist tendencies which were visible since the 19th century in the re- lations between the West and the Ottoman Empire. But the new reconfiguring formula for the Middle East was not able to offer the necessary elements for articulating an effective manage- ment system of the territories which were recently liberated from Ottoman rule.

Keywords: Arabs, Middle East, Israel, Lebanon, Palestine, Syria, Saudi Arabia, Mandate System, Arab Revolt, Hussein bin Ali, Hejaz, Ottoman Empire, Sykes-Picot Agreement, Balfour Declaration, Hussein-McMahon Correspondence, Suez

Este dincolo de orice evidenţă faptul că Ori- temporal definitoriu pentru crearea Orientului entul Mijlociu reprezintă unul dintre punctele Mijlociu Modern, a cărui ipostază politico- cele mai fierbinţi ale peisajului contemporan teritorială se manifestă şi astăzi. de securitate. Asupra cauzelor care au generat Peisajul contemporan al acestei zone pre- această situaţie în ultimele decenii s-a conturat zintă un set consistent de particularităţi ge- o întreagă literatură de specialitate generând, nerate de natura politică, economică şi, nu în la rându-i, o gamă similar de extinsă de idei ultimul rând, etnică. Sub aceste auspicii para- şi opinii. Indiferent de opţiunea academică digma securităţii Orientului Mijlociu se valori- adoptată, modul în care această regiune a evo- zează cu totul diferit, reclamând, prin urmare, luat reprezintă principalul element de sprijin al o abordare adaptată la complexitatea acestui oricărei analize. Din acest context se desprin- mediu. Recentele evoluţii de securitate izvorâ- de prima jumătate a secolului trecut, segment te din acţiunile grupării Statul Islamic din Irak

* Dragoş Ilinca, PhD in Military Science (2010) of the National Defence University is currently defence adviser within the Department of Defence Policy and Planning, Ministry of National Defence. He published an author book regarding the establishment of Israel – O istorie zbuciumată a poporului evreu, Niculescu Publisher, Bucharest, 1999. At the same time he authored many articles focused on Middle East issues, in particular Arab-Israeli Conflict. 36  Revista de istorie militară  şi Levant (ISIL) atestă existenţa unei mase cri- definirea, în termeni destul de vagi, a teritoriu- tice generatoare a situaţiilor de criză şi conflict, lui ce se afla la jumătatea distanţei dintre Ca- manifestate adeseori în formule asimetrice. nalul de Suez şi India2, ambele de o importanţă În egală măsură, dinamica Orientului Mij- strategică pentru Imperiul Britanic. Asocierea lociu, fie că vorbim de conflictul arabo-israe- acestui nou termen cu un perimetru geografic lian, tensiunile interetnice din Irak, Siria sau se plasa în contextul rivalităţilor dintre acto- Liban sau extinderea controlului ISIL asupra rii europeni, în special Marea Britanie şi Rusia unei zone importante din Siria şi Irak, a stat ţaristă, avînd ca miză extinderea sferelor de in- la baza dezvoltării unui segment consistent de fluenţă în Asia. În cadrul acestui episod geopo- analize şi teorii. Tema viabilităţii logice care a litic, cunoscut şi sub numele de „Marele Joc”3, guvernat apariţia actualei configuraţii a Orien- Mahan identifica ca zonă de acţiune prioritară tului Mijlociu a devenit principala temă a ac- pentru prezervarea intereselor britanice pe- tualelor dezbateri academice. În mod evident, rimetrul Golfului Persic reprezentând, prac- acţiunile grupării teroriste ISIL oferă perspec- tic, coloana vertebrală a nou-definitei regiuni tive suplimentare de dezbatere, pe fondul di- a Orientului Mijlociu. Relevanţa era dictată ficultăţii de formulare a unui răspuns coerent exclusiv de proximitatea geografică, nefiind şi eficient, din interiorul zonei, la acest gen de consemnate alte obiective majore de interes manifestare. Apariţia noilor dileme de secu- asociate acestei zone. La câteva luni distanţă, ritate din Orientul Mijlociu ridică o serie de ­Valentin Chirol (1852-1929)4, diplomat brita- probleme legitime în ceea ce priveşte modul în nic detaşat în Persia, avea să introducă „Orien- care a evoluat procesul de constituire a actua- tul Mijlociu” în limbajul uzual. De numele său lei formule a Orientului Mijlociu. Majoritatea se leagă dezvoltarea unei componente „teres- răspunsurilor la aceste întrebări se regăsesc în tre” termenului inventat de Mahan prin înglo- condiţiile care au guvernat cristalizarea actua- barea acelor „regiuni din Asia din vecinătatea lei faţete a Orientului Mijlociu Modern. graniţelor Indiei sau care includ principalele În perspectivă cronologică, momentul de rute către aceasta”5. Reperul central al viziunii debut al acestei formule geopolitice reprezintă sale era reprezentat de interesul privind secu- o temă de dezbatere conexă. Opţiunile acade- rizarea prezenţei britanice din Asia şi, mai ales, mice oferă o plajă largă care acoperă intervalul apărarea Indiei. În acest sens, regiunea definită secolelor XVIII-XX, incluzând diferite repere de Chirol (litoralul estic al Peninsulei Arabia, de timp, precum 1774 – semnarea păcii între teritoriul corespunzând actualelor state Iran, Imperiul Otoman şi Rusia ţaristă; 1798 – in- Irak, Afganistan precum şi perimetrul Tibet) vazia franceză, sub conducerea lui Napoleon era legată direct de cea mai importantă com- Bonaparte, în Egipt; 1882 – Protectoratul bri- ponentă a Imperiului Britanic reprezentată de tanic în Egipt; 1918 –sfârşitul Primului Război India. Mondial. Toate acestea reprezintă, însă, etape- Perspectivele privind existenţa unor zăcă- le unui proces guvernat de logica competiţiei minte importante de petrol în zona Golfului pentru extinderea sferelor de influenţă, fina- Persic, confirmate prin descoperirea acestuia, litatea acestuia fiind reprezentată de apariţia iniţial în sud-vestul Persiei (1908), a reprezen- statelor în Orientul Mijlociu. tat, în perioada imediat premergătoare Primu- lui Război Mondial, principalul element de „re- Definiţii necesare configurare” a perspectivei asupra accepţiunii geografice a termenului. Alături de aceste as- Ca şi în cazul altor perimetre geografice, în- pecte se plasa şi iminenţa războiului, accentu- ceputul secolului XX a reprezentat etapa defi- ată de manifestarea tendinţelor expansioniste nitorie pentru articularea trăsăturilor politico- ale Kaiser-ului Wilhelm al II-lea (1888-1918)6, statale în perimetrul Orientului Mijlociu. Din consemnate inclusiv pe timpul vizitei acestuia această perioadă datează şi originile termenu- la Constantinopole şi Ierusalim (1898) şi, ul- lui „Orient Mijlociu”, folosit pentru prima dată terior, lansarea proiectului căii ferate Berlin- în 1902 de strategul american Alfred T. Mahan Bagdad (1903). Progresul tehnologic a avut, la (1840-1914)1. Adoptarea acestui termen viza rându-i, propria contribuţie în sensul creşterii  Revista de istorie militară  37 relevanţei căilor maritime de comunicaţie în entale” pe cele asociate competiţiei europene condiţiile trecerii la alimentarea navelor pe de inspiraţie colonială oferea, cel puţin în plan baza produselor derivate din petrol. În vederea perceptiv, un continuum teritorial pornind din gestionării acestor provocări, abordarea brita- Sud-Estul Europei şi până la graniţele Asiei. nică s-a concentrat asupra unui perimetru sen- Efectul imediat al acestei situaţii a fost repre- sibil diferit, ale cărui axe erau reprezentate de zentat de „coabitarea”, alături de „Orientul Mij- Canalul Suez şi Golful Persic, principalele rute lociu” a termenului de „Orient Apropiat”. Deşi de comunicaţie cu India beneficiind, totodată, aparent similare, cele două formule s-au men- de avantaje evidente pentru asigurarea accesu- ţinut până după Primul Război Mondial când lui la rezervele de petrol absolut necesare sus- „Orientul Mijlociu” se impune decisiv, urmare ţinerii efortului de război. Implicaţiile acestei directă a procesului de maturizare locală în- opţiuni strategice asumată de Marea Britanie registrat în perimetrul geografic respectiv. În amprenta geografică a „Orientului Mijlociu” ceea ce priveşte utilizarea termenului de „Ori- s-a modificat din nou prin deplasarea către ent Apropiat”, perioada postbelică a contribuit vest, pentru o mai bună încadrare geopolitică a semnificativ la asocierea strictă a acestuia cu celor două axe. În noua corelaţie astfel stabilită evoluţiile „Crizei Orientale”, asociată moşteni- se viza teritoriul circumscris actualelor state: rii europene a Imperiului Otoman. Egipt, Israel, Siria, Liban, Iordania, Irak, Iran, Arabia Saudită, Yemen şi a emiratelor din Gol- Imperiul Informal ful Persic. Acest binom se va menţine pentru întreaga perioadă a secolului al XX-lea „supra- Definiţiile au fost precedate, însă, de ma- vieţuind” celor două conflicte mondiale şi, nu nifestări ale competiţiei între puterile euro- în ultimul rând, Războiului Rece. pene derulate încă de la începutul secolului al Originea eurocentrică a „Orientul Mijlo- ­XIX-lea. Pe fondul incapacităţii otomane de ciu” a reprezentat, fără îndoială, elementul a-şi exercita autoritatea la nivelul întregului esenţial care a contribuit la apariţia şi dez- perimetru aflat sub propria jurisdicţie, degra- voltarea configuraţiei teritoriale. Suplimentar darea mediului comercial în Golful Persic ca perspectivei britanice, includerea noului ter- urmare a lansării a numeroase atacuri de către men în uzanţa limbajului politic din perioada cuiburile de piraţi din această zonă reprezentau secolelor XIX-XX a consemnat şi translatarea o ameninţare semnificativă la adresa securită- unei componente „locale” corespunzând aşa- ţii Indiei. Reacţia britanică, concretizată prin numitei „probleme orientale”. Aceasta avea ca intermediul unei expediţii navale lansată din principal subiect Imperiul Otoman, principa- India (1820), conduce la extinderea controlului lul perdant al competiţiei pentru extinderea în această zonă. Prin intermediul „Tratatului zonelor de influenţă. În acest context, semnifi- general maritim”, semnat între reprezentanţii caţiilor de inspiraţie europeană asociate „Ori- britanici şi diferiţii lideri locali din zonă, liniile entului Mijlociu” li s-au adăugat o serie de as- de comunicaţie cu India erau securizate. Pre- pecte specifice crizei pe care Imperiul Otoman vederi speciale ale acestui Tratat vizau, supli- o resimţea cu acuitate din a doua jumătate a mentar încetării actelor piraterie, înregistrarea, secolului al XVIII-lea. Dacă pentru locuito- de către marina britanică, a tuturor navelor rii perimetrului asociat „Orientului Mijlociu” din zonă7. Permanentizarea reglementărilor termenul introdus de Mahan nu avea nici o prin semnarea de noi acorduri în 1835 şi 1853 semnificaţie particulară, o cu totul altă situa- a dezvoltat profilul Marii Britanii, care devine ţie se regăsea la nivelul percepţiilor europene. principalul actor în această zonă. De asemenea, Pornind de la realitatea dominaţiei, cel puţin extinderea implicării în reglementarea situaţi- formale, a Imperiului Otoman asupra acestei ilor conflictuale dintre diferiţi lideri locali (Pax zone (iniţiată în secolul al XV-lea), corespon- Britannica) a contribuit din plin la consolida- denţa teritorială suferea modificări oferind o rea acestui profil în sensul implementării unui perspectivă extinsă la întregul spaţiu aflat sub real monopol britanic în raport cu celelalte pu- autoritatea Înaltei Porţi. În această ipostază, teri competitoare precum Rusia şi Franţa. Se juxtapunerea manifestărilor „Problemei Ori- poate vorbi, astfel, despre debutul „Imperiului 38  Revista de istorie militară  britanic” în perimetrul asociat viitorului „Ori- controlul asupra Persiei, verigă importantă în ent Mijlociu”. Marea Britanie opta pentru un lanţul de protecţie creat de diplomaţia britani- sistem cu totul particular, eficient din perspec- că în Asia Centrală, a reprezentat un element tiva costurilor implicate, lipsit, prin urmare, de esenţial. Creşterea influenţei ruseşti asupra o prezenţă militară semnificativă8. Elementul politicii externe a Persiei, pe fondul existenţei esenţial al noii construcţii, mult mai cunos- unui program expansionist al dinastiei Qajar9 cut sub numele de „Imperiul informal”, viza, ce viza sudul Mespotamiei şi perimetrul ves- de asemenea, protejarea Indiei inclusiv prin tic al Afganistanului, a reprezentat combinaţia menţinerea controlului asupra principalelor care a “justificat” reacţia militară britanică. În rute de comunicaţie şi transport către aceas- acest context, sunt consemnate o serie de con- ta. Politica britanică în zonă se va amplifica în fruntări de amploare între trupele britanice şi perioada următoare, contribuind la extinderea cele persane, după cum a fost cazul Războaie- controlului/influenţei politice asupra terito- lor anglo-afgane (1839-1842; 1878-1880; 1919) riului corespunzând actualelor state Emirate- şi al Războiului anglo-persan (1856-1857). le Arabe Unite (1820-1830), ­Bahrain (1861) şi În mod evident, slăbiciunea Imperiului Kuwait (1899). Toate acestea au fost integrate Otoman, cronicizată în a doua jumătate a se- în cadrul unor formule instituţionalizate sub colului al XIX-lea pe fondul agravării crizei forma Protectoratelor britanice. financiare şi a înfrângerilor suferite pe frontu- Suplimentar acestor evoluţii, în a doua ju- rile din Balcani şi Africa de Nord, a reprezen- mătate a secolului al XIX-lea influenţa vest-eu- tat unul dintre principalii factori favorizatori ai ropeană în perimetrul regiunilor mediteranee- penetraţiei vestice în Orientul Mijlociu. În ciu- ne ale stăpânirii otomane din Orientul Mijlociu da unei amprente teritoriale extinse, Imperiul a cunoscut noi dezvoltări. Elementul de susţi- Otoman nu reuşea să exercite un control real nere al agendei expansioniste a fost reprezentat la nivelul întregului teritoriu aflat sub propria-i de situaţia minorităţii creştine (maronite) din autoritate. Sistemul de tip vali (guvernatori) a sectorul Beirut-Tripoli-Damasc, care s-a con- contribuit suplimentar la degradarea autorită- fruntat în această perioadă cu un val de atacuri ţii centrale în teritoriu traducându-se, adeseori ale populaţiei druze (1860-1861). Intervenţia în izbucnirea unor puternice mişcări centrifu- franco-britanică pe lângă autorităţile otoma- gale. Treptat, compromisul s-a concretizat în ne în vederea asigurării protecţiei comunită- apariţia la nivelul Imperiului Otoman a unor ţii evreieşti din această zonă s-a concretizat zone aflate într-un regim de cvasi-indepen- în semnarea unui nou Tratat (1861) prin care denţă în raport cu autoritatea centrală, după sultanul Abdulmecid I (1823-1861) era obligat cum este cazul în Egipt, Mesopotamia şi Gol- să numească un guvernator creştin în această ful Persic. Încercarea sultanului Abdul Hamid zonă care să beneficieze de acordul franco-bri- al II-lea (1842-1918) şi, ulterior, a regimului tanic. De asemenea, la presiunile franceze, re- Junilor Turci de a revigora autoritatea otoma- giunile locuite în majoritate de creştini benefi- nă cu precădere în provinciile de graniţă s-a ciază de o autonomie sporită, fiind detaşate de soldat cu un eşec, contribuind, în schimb, la facto de sub autoritatea ­otomană. accentuarea tendinţelor centrifugale la nivelul Evenimentele asociate extinderii contro- comunităţilor locale, în special arabe. lului britanic în perimetrul Golfului Persic Deschiderea Canalului de Suez10 în noiem- trebuiesc privite în contextul general al peri- brie 1869 a reprezentat principalul moment de oadei şi zonei. Simultan, Marea Britanie se afla cotitură al manifestărilor europene în Orientul angajată într-un efort suplimentar de contra- Mijlociu. După o perioadă de relativă „inerţie” carare a extindere a influenţei ruseşti în Asia faţă de potenţialul noii construcţii, premie- Centrală. Efectele acestei competiţii, cunoscu- rul Benjamin Disraeli (1804-1881) reuşeşte, tă sub numele de „Marele Joc”, s-au extins şi pe fondul politicii dezastruoase a viceregelui asupra Orientului Mijlociu, cu accent în ceea egiptean, să achiziţioneze 45% din totalul acţi- ce priveşte Persia. Miza securizării Indiei a unilor Companiei Canalului de Suez. Decizia11 continuat să guverneze şi în acest caz politi- lui Disraeli, implementată extrem de rapid, va ca britanică. În contextul disputelor cu Rusia, reprezenta principalul reper al politicii britani-  Revista de istorie militară  39 ce pentru aproximativ 100 de ani. Implicaţiile tuează complexitatea dificilului joc de putere deschiderii noului culoar de navigaţie aveau să derulat în Europa acelei perioade. Suprapune- se demonstreze, curând după deschidere, a fi rea geografică a importantelor zăcăminte din cu adevărat dramatice. Prin realizarea conexiu- Persia peste o regiune în care interesele bri- nii dintre Marea Mediterana şi Marea Roşie se tanice se manifestau deja a readus în discuţie asigura o rută cu mult mai scurtă (aprox. 6.000 modalitatea de protejare a acestora. Suplimen- mile) între Europa şi India. Implicaţiile cu ade- tar provocărilor „clasice” asociate competiţi- vărat strategice ale Canalului de Suez au repre- ei tradiţionale cu Rusia în perimetrul persan, zentat principalii factori ce au determinat con- prima decadă a secolului XX consemnează un solidarea, către sfârşitul secolului al ­XIX-lea, activism deosebit din partea Germaniei în ar- a prezenţei britanice din Egipt. Pornind de la ticularea unei alianţe cu Imperiul Otoman ca necesitatea asigurării, indiferent de costuri, a parte a demersului de afirmare ca putere glo- controlului asupra Canalului, în 1882 Marea bală. Miza politicii germane în Orientul Mij- Britanie trece la ocuparea militară a Egiptului. lociu, ale cărei origini se conturaseră încă din Decizia de dislocare a trupelor britanice venea timpul domniei sultanului Abdul Hamid al II-lea, pe fondul creşterii accentelor antieuropene ale politicii promovate de noul vicerege egiptean, viza inclusiv accesul la resursele petroliere Tawfik Paşa (1852-1892), care culminează cu din perimetrul Persiei şi, subsecvent, Golfului izbucnirea la nivelul armatei egiptene a unei Persic. Oferta germană se dovedea a fi extrem puternice revolte12. În vederea întăririi contro- de generoasă acoperind un spectru extins de lului zonal, Marea Britanie trece la consolida- domenii, inclusiv în ceea ce priveşte acorda- rea dominaţiei în sudul Peninsulei Arabia, prin rea sprijinului pentru reformarea armatei oto- introducerea Protectoratului în Aden (1895). mane. De asemenea, exprimările concrete ale Baza acestui proces a fost reprezentată de sis- iminentei alianţe germano-otomane fuseseră temul de acorduri pe care diplomaţia britanică consemnate prin lansarea amplelor proiecte le încheiase cu diverşi lideri locali în prima ju- de construcţie a liniilor de cale ferată Berlin- mătate a secolului al XIX-lea. ­Bagdad, respectiv Damasc-Medina. Profilarea din ce în ce mai accentuată a În umbra războiului alianţei germano-otomane, în condiţiile imi- nentei declanşări a Primului Război Mondial, Ocupaţia militară a Egiptului avea să des- a impus diplomaţiei britanice o serie de adap- chidă etapa decisivă pentru crearea „Imperiului tări ale politicii din Orientul Mijlociu. În acest formal” britanic din Orientul Mijlociu. Devan- context se plasează încercarea de finalizare a sând definiţia lui Mahan, diplomaţia britanică competiţiei cu Rusia ţaristă din Persia (1907) iniţia un amplu proces de reconfigurare gepo- în urma căreia acest teritoriu este împărţit litică a zonei, proces în evoluţia căruia centru în trei zone de influenţe corespunzând inte- de greutate se deplaseaza asupra Canalului reselor celor două mari puteri, separate prin de Suez drept pas necesar în apărarea Indiei. intermediul unei zone tampon. Sfârşitul „Ma- Din această perspectivă, prezenţa britanică în relui Joc”, consemnat prin parafarea la St. Pe- Egipt va creşte considerabil pentru perioada tersburg a acestei înţelegeri, avea să răspundă următoare, fiind iniţiat totodată o amplă dez- batere analitică privind rolul teritoriilor de la nevoilor imediate de securizare a rezervelor de est de Canal în susţinerea acestui demers. Pro- petrol din bazinul persan. Aceasta în condiţi- blema viitorului acestei regiuni capăta accente ile în care la începutul anului 1911, Winston 14 mult mai nuanţate la începutul secolului XX, Churchill (1874-1965) , noul Lord al Amira- în condiţiile accentuării divergenţelor între lităţii, lansa un amplu proces de modernizare marile puteri europene. a navelor britanice prin înlocuirea cărbunelui Descoperirea petrolului13 în Persia (1908), cu derivatele din petrol. Pornind de la aceste urmată, doar un an mai târziu, de preluarea premise, asigurarea controlului asupra zăcă- controlului asupra extracţiei şi comercializării mintelor de petrol din Persia era vitală pentru de către Anglo-Persian Oil Company accen- susţinerea efortului de război britanic. 40  Revista de istorie militară  Intrarea Imperiului Otoman în Primul Răz- ofensivă având ca obiectiv ocuparea Egiptu- boi Mondial, alături de Germania, a pecetluit lui. Dificultăţile logistice asociate traversării soarta acestuia, devenind astfel principala cau- deşertului Sinai de către forţa expediţionară ză ce a dus la dispariţia sa. În egală măsură, pe- otomană (aprox. 25.000 de soldaţi) au grevat rioada războiului a reprezentat cadrul propice major asupra ofensivei care este respinsă, după pentru consolidarea prezenţei vest-europene o serie de confruntări puternice, de forţele bri- în Orientul Mijlociu şi, implicit, reglementa- tanice staţionate în Egipt. Cea de-a doua încer- rea politică a moştenirii otomane din aceasta care otomană de a prelua controlului asupra zonă. Practic, regiunea devine un imens teatru Canalului de Suez se derulează în vara anului de luptă între forţele aliate, în proporţie domi- următor fiind, de asemenea, respinsă de - gar nantă aparţinând Marii Britanii şi trupele oto- nizoana britanică semnificativ întărită cu tru- mane la care s-au adăugat în diferite momente pe provenind din cadrul Imperiului (Austria, contingente reduse germane. Din perspectivă Noua ­Zeelandă, Africa şi, nu în ultimul rând, britanică, izbucnirea războiului a reprezentat India). În paralel cu acţiunile de pe frontul principala ameninţare la adresa Imperiului egiptean, trupele britanice sunt angajate în ex- colonial­ propriu, reclamând un angajament tinderea controlului în perimetrul Basra-Bag- substanţial pentru menţinerea sistemului de dad-Mosul. Într-o primă etapă, acţiunile ofen- apărare creat în a doua jumătate a secolului al sive britanice înregistrează o serie de succese, XIX-lea. Practic, efortul de război din Orientul care permit consolidarea poziţiilor din imedi- Mijlociu a fost susţinut, în mod aproape singu- ata vecinătate a localităţii Basra. Ofensiva spre lar, de către forţele britanice atingând în mo- Bagdad s-a confruntat însă, cu puternica rezis- mentele de maximă intensitate a confruntări- tenţă a trupelor otomane din zonă. Confruntă- lor angajamentul a circa 1.000.000 de militari. rile derulate în perimetrul Kut se soldează cu În mod evident, capacitatea Angliei per se nu încercuirea trupelor britanice şi, finalmente, permitea susţinerea unui astfel de angajament. capitularea a aproximativ 16.000 de militari. În acest context, importanţa componentei co- În aceste condiţii, bilanţul15 primei etape loniale în economia războiului, în special din a Războiului în Orientul Mijlociu se prezenta perspectiva contribuţiei concrete cu trupe, sub forma unui echilibru acceptat de cele două s-a dovedit în numeroase ocazii vitală pentru tabere. Momentul critic din Egipt fusese depă- susţinerea angajamentului în diferite teatre de şit prin respingerea trupelor otomane, reuşin- operaţii ale Primului Război Mondial. du-se, totodată, consolidarea semnificativă a Declanşarea războiului şi participarea Im- poziţiilor britanice din regiunea Canalului de periului Otoman în rândurile taberei rivale a Suez. De celaltă parte, prezenţa otomană din generat serioase provocări la adresa poziţii- Siria-Palestina continua să menţină un poten- lor britanice din Orientul Mijlociu. O primă ţial ofensiv semnificativ în timp ce Armata a reacţie din partea diplomaţiei londoneze s-a VI-a otomană din Bagdad ameninţa serios concretizat în formalizarea ocupaţiei milita- prezenţa britanică în perimetrul Basra şi, im- re a Egiptului prin instituirea Protectoratului plicit, al Golfului Persic. În strânsă legătură cu (1914), formulă prin care rolul factorului bri- acţiunile din Orientul Mijlociu, ofensiva aliată tanic în conducerea acestui stat devenea exclu- din Peninsula Gallipoli (april. 1915 – ian. 1916) siv. De asemenea, Protectoratul presupunea eşuase lamentabil16, forţa expediţionară brita- încetarea oricăror relaţii cu Imperiul Otoman, nică fiind retrasă în Egipt. Egiptul fiind detaşat din cadrul constructului otoman. Se puneau, astfel, bazele viitorului Angajamente vs. Interese stat egiptean modern, a cărui proclamare for- mală avea să se consemneze în februarie 1922. Opţiunea Imperiului Otoman vizând in- Din perspectivă operaţională, trupele brita- trarea în război a fost urmată de lansarea de nice din Egipt s-au confruntat, iniţial, cu presi- către sultanul Mehmed al V-lea (1844-1918), a unea forţelor otomane staţionate în Palestina. Jihadului prin care cei peste 300 de milioane Sub conducere germană, trupele otomane din de musulmani din cadrul Imperiului erau che- Beersheba declanşează în ianuarie 1915 prima maţi la luptă împotriva puterilor occidentale.  Revista de istorie militară  41 Ţinta demersului sultanal era reprezentată, stat, liderul saudit a optat pentru o neutralitate fără îndoială, de populaţia arabă aflată sub au- binevoitoare faţă de puterile occidentale pe du- toritatea otomană. Cu toate acestea, impactul rata războiului. Această atitudine nu s-a extins, apelului ultimului sultan otoman în perimetrul însă, şi la nivelul relaţiilor cu Hussein, acestea Orientului Mijlociu nu s-a ridicat la înălţimea menţinându-se pe întreaga durată a războiului aşteptărilor. Explicaţia acestei stări de lucruri în paradigma competiţională. viza, într-o primă instanţă, poziţionarea pro- Evoluţiile din Peninsula Arabia ofereau o prie a curentelor naţionaliste arabe, destul de serie de avantaje semnificative pentru tabă- active începând din a doua jumătate a secolu- ra aliată, în mod particular pentru susţinerea lui al XIX-lea. În etapa de debut a regimului Ju- efortului de război îndreptat împotriva Impe- nilor Turci, adeziunea arabă la programul naţi- riului Otoman. Pe aceste coordonate se pla- onalist promovat de aceştia întrunise sprijinul sează iniţierea unor negocieri între diploma- majorităţii organizaţiilor naţionaliste arabe, fie ţia britanică şi shariful Hussein (1914) vizând că vorbim de cele din Egipt şi Istanbul sau Da- capacitarea liderului arab împotriva autorităţii masc şi Bagdad. Pornind de la premisa iniţierii otomane. În paralel, Marea Britanie s-a angajat unui program de reforme la nivelul Imperiu- în susţinerea unui program de asistenţă pentru lui, în sensul introducerii unor formule de au- diferiţi lideri arabi atât din Peninsula Arabia tonomie pentru minorităţile conglomeratului cât şi Golful Persic, având ca scop consolida- otoman, ascensiunea la putere a Junilor Turci a rea atitudinii antiotomane în regiune şi, nu în beneficiat de sprijinul arab. Oscilaţiile centra- ultimul rând, obţinerea de garanţii suplimen- liste ale acestora, acutizate în perioada imediat tare din partea acestora în zonele de interes. premergătoare izbucnirii războiului, au fost De asemenea, o potenţială contribuţie militară de natură să contribuie la slăbirea curentului arabă ar fi contribuit la disiparea capacităţii otomanist la nivelul populaţiei arabe. Supli- operaţionale a forţelor otomane din Orien- mentar, excesele reprezentanţilor otomani din tul Mijlociu, favorizând, astfel, lansarea unei Orientul Mijlociu în demersul de întărire a contraofensive britanice. Negocierile derulate controlului autorităţii centrale în regiunile de între reprezentanţii administraţiei britanice graniţă au contribuit la conturarea unui profil din Egipt şi shariful Hussein, mult mai cunos- antiotoman la nivelul opţiunilor arabe. cute sub numele de Corespondenţa Hussein- Se cuvine a fi menţionată contribuţia eli- ­McMahon19 (iulie 1915-ianuarie 1916), au telor locale arabe la consolidarea programului generat condiţiile necesare pentru implicarea naţional, centrat pe ideea creării unui stat arab arabă în război alături de Marea Britanie. Por- independent în Orientul Mijlociu. Din acest nind de la angajamentul asumat de diplomaţia context se detaşează rolul particular al shari- britanică în cadrul negocierilor vizând crearea fului Hussein bin Ali din Mecca (1854-1931)17 unui stat arab în Orientul Mijlociu după termi- în susţinerea acestui curent inclusiv prin opo- narea războiului, shariful Hussein lansează, în ziţia manifestată în relaţia cu autorităţile oto- iunie 1916, Revolta Arabă. Elementul de fun- mane. Pentru Hussein, izbucnirea războiului a damentare a acestei acţiuni viza recunoaşterea reprezentat, în egală măsură, o oportunitate de şi susţinerea de către Marea Britanie a creării consolidare a propriilor poziţii pe litoralul es- unui stat arab sub conducerea sharifului Hus- tic al Mării Roşii (Hejaz). Evoluţiile înregistrate sein într-o ipostază teritorială ce ar fi inclus în Peninsula Arabia la începutul secolului XX Peninsula Arabia şi teritoriile corespunzând au generat apariţia unui nou centru de putere actualelor state Iordania, Irak, Israel, Liban şi reprezentat de statul saudit creat de Ibn Saud Siria. Gestul de solidarizare cu tabăra anglo- (1876-1953)18 în perimetrul central al Penin- franceză a fost urmat de proclamarea sa ca sulei Arabia (Najd). Deşi acţiunile sale s-au rege al Hejazului, calitate care îi va fi recunos- îndreptat preponderent împotriva prezenţei cută simultan de principalele puteri aliate. otomane, principala susţinătoare a familiei Ra- Declanşarea Revoltei Arabe a fost devan- shid, rivalul tradiţional al dinastiei saudite în sată, însă, de finalizarea unei înţelegeri între regiunea Najd, Ibn Saud s-a plasat pe poziţii Marea Britanie şi Franţa având ca miză agre- prudente. Interesat de consolidarea propriului area unei modalităţi de împărţire a moştenirii 42  Revista de istorie militară  otomane. Negocierile avându-i ca protagonişti lor săi. Acestea reprezentau reperele esenţia- principali pe diplomatul francez, François le pentru prioritizarea acţiunilor britanice în Georges-Picot respectiv cel britanic, Sir Mark condiţiile necesităţii de menţinere a unui anga- Sykes, au condus la agregarea unei formule de jament militar considerabil pe toate fronturile împărţire a sferelor de influenţă în perimetrul Primului Război Mondial. oriental al Imperiului Otoman, care va intra În plan operaţional, sfârşitul anului 1916 în istorie sub numele de Acordul Sykes-Picot. a consemnat reluarea luptelor pe frontul din Deşi se admitea ideea unui stat arab în Orien- Mesopotamia, unde britanicii lansează o nouă tul Mijlociu, acordul viza transformarea moş- ofensivă spre Bagdad pe care reuşesc să-l ocu- tenirii otomane într-o confederaţie în cadrul pe la începutul lunii martie 1917. În acelaşi căreia cele două puteri îşi împărţeau zonele de timp, contribuţia Revoltei Arabe s-a valorizat interes. Structura20 noii configuraţii teritoria- în special prin acţiuni de guerilla îndreptate le se baza pe crearea a două zone de control împotriva liniilor de aprovizionare ale arma- direct (Franţa – sud-estul Anatoliei, litoralul tei otomane şi a liniei de cale ferată Damasc- mediteranean; Marea Britanie – sudul Iraku- Medina. De asemenea, beneficiind de prezen- lui; malul vestic al Golfului Persic, porturile ţa consilierilor britanici (inclusiv a celebrului Haifa şi Acra din Palestina). Alături de acestea T.E.Lawrence, cunoscut ulterior sub numele se stabileau alte două zone aflate sub influenţa de Lawrence al Arabiei), forţele conduse de puterilor aliate (Franţa – nordul Irakului, ­Siria fiul sharifului Hussein, Faisal bin Hussein şi Liban; Marea Britanie – teritoriile cores- (1885-1933), reuşesc să ocupe, în iulie 1917, punzând actualului stat Iordania, perimetrul portul Aqaba. Toate aceste acţiuni au contri- adiacent Kirkuk, Negev). În acelaşi timp, era buit la securizarea flancului drept al armatei prevăzută crearea unui condominium al mari- britanice şi, subsecvent, a ofensivei lansate din lor puteri pentru administrarea Ierusalimului. perimetrul Egipt-Sinai în octombrie 1917. Sub În urma consultărilor ulterioare, Rusia ţaristă conducerea generalului Allenby, trupele brita- obţinea controlul direct în perimetrul estic al nice reuşesc să depăşească apărarea otomană Anatoliei şi în Constantinopole. În mod evi- din perimetrul Gaza ceea ce a permis ocupa- dent, prevederile Acordului negociat în spiri- rea Ierusalimului în decembrie 1917. Ulterior, tul logicii coloniale, caracteristică acestei peri- ofensiva trupelor britanice spre Damasc este oade, nu ofereau perspective favorabile pentru susţinută prin înaintarea forţelor arabe condu- implementarea angajamentului asumat de Ma- se de Faisal. Acestea reuşesc să intre în oraş la rea Britanie în relaţie cu shariful Hussein. In- începutul lunii octombrie 1918, fiind urmate la compatibilitatea angajamentelor asumate era scurtă distanţă de contingentele britanice. cu atât mai accentuată în condiţiile introduce- rii în ecuaţia postbelică a intereselor Franţei le- Noi formule geopolitice gate, în special, de teritoriul corespunzând ac- tualelor state Siria şi Liban. Suplimentar aces- Pe deplin conştienţi de rezultatul negoci- tor factori contradictorii, negocierile derulate erilor franco-britanice, reprezentanţii fami- între diplomaţia londoneză şi reprezentanţii liei Haşemite au continuat să lupte alături de mişcării sioniste din Marea Britanie aveau să se trupele conduse de Allenby până în momentul concretizeze în apariţia unui nou angajament, semnării Armistiţiului de la Mudros (30 oc- cunoscut sub numele de „Declaraţia Balfour”21 tombrie 1918) în urma căruia trupele otomane (noiembrie 1917). Prin intermediul acesteia, din Orientul Mijlociu capitulează. Speranţele Marea Britanie îşi exprima sprijinul pentru în- liderilor arabi se legau de negocierile de pace. temeierea în Palestina a unui „Cămin Naţional În acest sens, Faisal, consiliat îndeaproape de pentru poporul evreu”. Lawrence, pleacă la Paris pentru a participa la Toate aceste angajamente se plasau în ecu- lucrările Conferinţei de pace (ianuarie 1919 – aţia generală a derulării conflictului mondial, iulie 1920). în care contribuţia Franţei şi, din decembrie Încercarea sa nu a avut, însă, efectul dorit, 1917, a Statelor Unite ale Americii erau esen- negocierile postbelice fiind dominate de logi- ţiale pentru înfrângerea Germaniei şi a aliaţi- ca şi angajamentele asumate prin intermediul  Revista de istorie militară  43 Acordului Sykes-Picot. Pledoaria lui Faisal a De cealaltă parte, Franţa primea Manda- fost „ascultată dar nu şi auzită”, în ciuda dispo- tul pentru Siria, entitate corespunzând în linii ziţiei acestuia de a consimţi la încheierea unui generale fostului vilayet otoman cu capitala la acord22 cu reprezentantul Organizaţiei Sioniste Damasc. Introducerea autorităţii franceze în Mondiale, Chaim Weizmann (1874-1952) prin zonă a înregistrat, însă, o serie de obstacole care accepta implementarea prevederilor De- generate de rezistenţa lui Faisal. În condiţiile claraţiei Balfour vizând crearea unui „ Cămin refuzului marilor puteri europene de a îndepli- Naţional pentru poporul evreu în Palestina”. ni angajamentele asumate faţă de shariful Hus- Opţiunea marilor puteri europene continuă sein, Faisal părăseşte lucrările Conferinţei de să se manifeste în sprijinul ideei de extindere pace pentru a se întoarce la Damasc cu intenţia a influenţei şi, implicit, de preluare a poziţiilor de a organiza rezistenţa faţă de introducerea otomane în Orientul Mijlociu. Finalitatea aces- mandatului. În acest scop, la 8 martie 1920 a tei abordări, legiferată23 la nivelul Conferinţei fost proclamat rege al Siriei de către Congresul de pace, a rezidat în introducerea sistemului Naţional Sirian, structură reunind principalele mandatelor în Orientul Mijlociu. notabilităţi din acest teritoriu. La câteva luni Teoretic, recunoscând legitimatea aspiraţi- distanţă, gestul lui Faisal a fost sancţionat prin ilor naţionale, obiectivul noii arhitecturi post- intervenţia trupelor franceze. Confruntarea cu belice viza pregătirea condiţiilor pentru do- forţele arabe în Bătălia de la Maysalun (iulie bândirea independenţei. În acest sens, Franţa 1920) a fost adjudecată, conform aşteptărilor, şi Marea Britanie îşi asumau responsabilitatea de francezi, care preiau controlul asupra Siriei. pentru exercitarea autorităţii în diferite regi- Faisal se refugiază, iniţial, în Palestina de unde uni din Orientul Mijlociu cu scopul declarat de este recuperat de diplomaţia britanică şi i se a asista procesul de pregătire locală în vederea acordă permisiunea de a locui la Londra. La declarării independenţei. Cu toate acestea, sis- scurt timp după introducerea mandatului, te- temul mandatelor se constituia ca o exprimare ritoriul asociat acestuia suferă o primă recon- de inspiraţie colonială ce anula, practic, posibi- figurare prin detaşarea unui perimetru cores- litatea implementării angajamentelor asumate punzând, în linii generale, arealului locuit de de Marea Britanie faţă de shariful Hussein din creştinii maroniţi. În această zonă este procla- Mecca. Deşi anulat oficial prin introducerea mată crearea statului Marelui Liban (septem- mandatelor, Acordul Sykes-Picot reprezen- brie 1920), aflată, de asemenea, sub mandat tase principalul cadru de negociere a noului francez. sistem. Modalitatea de împărţire a mandatelor Tensiunile asociate debutului prezenţei a corespuns, în linii generale, paradigmei teri- franceze în Siria s-au extins şi asupra manda- toriale agreate în urma negocierilor din 1916. tului britanic din Palestina şi Mesopotamia. Modalitatea de aplicare a condus, însă, la o for- Atitudinea ostilă a populaţiei arabe din am- mulă teritorială diferită prin intermediul căre- bele zone s-a concretizat în izbucnirea a unor ia în Orientul Mijlociu apar o serie de entităţi puternice revolte care au pus la grea încercare administrativ-teritoriale pe structura cărora prezenţa militară britanică din această regiune. s-au creat viitoarele state. Într-o primă instanţă tulburările au izbucnit la Sub aceste auspicii, Marea Britanie prelua Ierusalim (aprilie 1920) antrenând importan- responsabilitatea pentru Palestina, angajamen- te segmente ale comunităţii arabe împotriva tul asumat prin Declaraţia Balfour fiind integrat prezenţei britanice şi a populaţiei evreieşti din în obiectivele Mandatului pentru acest terito- oraş. Ulterior, puternica revoltă derulată în riu. Suplimentar, autoritatea britanică urma să perioada mai-octombrie 1920 în cadrul man- se exercite şi asupra Mesopotamiei, incluzând datului pentru Mesopotamia a necesitat dislo- teritoriul fostelor vilayete otomane Bagdad, carea de efective semnificative din India lan- Mosul şi Basra. De asemenea, Egiptul continua sând, totodată, primele semnale de alarmă în să se menţină sub autoritatea Protectoratului ceea ce priveşte viabilitatea sistemului de gu- britanic, în mod similar cu situaţia teritoriilor vernare prin intermediul mandatelor. În aces- de pe litoralul vestic al Golfului Persic şi sudul te condiţii, Marea Britanie iniţiază un proces Peninsulei Arabia (Protectoratul Aden). suplimentar de reflecţie în scopul identificării 44  Revista de istorie militară  celei mai bune opţiuni de asigurare a guvernă- să ofere, însă, elementele de coerenţă necesare rii în teritoriile aflate sub mandat, concretizat pentru articularea unui sistem eficient de ad- prin Conferinţa desfăşurată între 12-24 martie ministrare a teritoriilor proaspăt eliberate de 1921 la Cairo. Sub influenţa evenimentelor24 sub dominaţia otomană. Produsul concret al din Mesopotamia şi Palestina, precum şi a pre- conflagraţiei mondiale, sistemul mandatelor a siunii25 angajamentelor nerespectate în relaţia creat contextul pentru dezvoltarea viitoarelor cu reprezentanţii familiei Haşemite, rezultatul entităţi politico-statale, originirea majorită- conferinţei a condus la apariţia a două noi enti- ţii statelor Orientului Mijlociu fiind legată de tăţi pe harta Orientului Mijlociu. În prim-plan introducerea mandatelor sau de condiţiile de se plasează decizia de creare în cadrul terito- implementare ale acestora. riului alocat Mandatului pentru Mesopotamia În egală măsură, forma de guvernare in- a statului Irak. Conducerea noului regat a fost trodusă prin intermediul mandatelor exercita- atribuită lui Faisal. De asemenea, se stabilea te de Franţa şi Marea Britanie nu au răspuns crearea Emiratului Transiordaniei prin deta- aşteptărilor vizând dobândirea independenţei şarea din cadrul Mandatului pentru Palestina după terminarea războiului şi, subsecvent, a teritoriului de la est de Iordan. Acesta a fost dispariţia Imperiului Otoman. Încă din pri- încredinţat unui alt fiu al sharifului Hussein, mele momente de existenţă, mandatele s-au Abdullah (1882-1951). confruntat cu ample mişcări de rezistenţă ale Ultima etapă a reconfigurării geopolitice a populaţiei locale, generate ca formă de rezis- Orientului Mijlociu în perioada post-otomană tenţă faţă de sistemul de guvernare introdus în s-a derulat în Peninsula Arabia. Formula de urma negocierilor dintre marile puteri euro- compromis realizată în urma Conferinţei de la pene. Din aceste considerente, guvernarea în Cairo a fost de natură să conducă la acutiza- teritoriile alocate prin intermediul mandatelor rea tensiunilor existente între shariful Hussein nu s-a derulat în baza unei viziuni strategice, şi Ibn Saud. Decizia sharifului Hussein de a-şi dovedindu-se tributară evoluţiilor punctuale asuma titlul de calif (martie 1924), în condiţi- înregistrate atât în Europa, cât şi în Orientul ile dispariţiei Imperiului Otoman, avea să ge- Mijlociu. Practic, finalitatea dorită pentru ob- nereze reacţia liderului saudit care lansează o ţinerea independenţei a fost realizată parţial şi ofensivă de amploare împotriva Regatului He- într-un interval de timp mult mai lung decât jaz. În încercarea de a-şi salva tronul, Hussein abdică (octombrie 1924) în favoarea celui de-al se anticipase. Este cazul poclamării indepen- treilea fiu al său, Ali (1879-1935). Decizia sa nu denţei Irakului (1932), Libanului (1943) şi, în- a condus la stoparea ofensivei condusă de Ibn tr-o măsură relativă, a Egiptului (1922). Aces- Saud care ocupă, în decembrie 1925, întregul tea vor reprezenta, însă, rezultate de etapă, în teritoriu Hejaz ce va fi încorporat, alături de condiţiile reluării controlului european după Regatul Nejd, într-o uniune politică sub con- izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial ducere proprie. În 1932 această entitate s-a (19839-1945), dobândirea independenţei pen- transformată în Regatul Arabiei Saudite. tru statele din Orientul Mijlociu devenind o certitudine în perioada postbelică. Aceasta a ---- fost urmată, în majoritatea cazurilor de peri- oade lungi de instabilitate acută, marcate de După cum se observă, geneza Orientului numeroase lovituri de stat (Egipt, Siria, Irak) Mijlociu Modern a fost intrinsec legată de şi schimbări dramatice ale formei de guver- evoluţiile înregistrate la nivelul competiţiei nământ (Irak, 1958), războaie civile (Iordania, dintre marile puteri europene. Primul Război Yemen, Liban). Deşi particular, cazul Palesti- Mondial a reprezentat oportunitatea de imple- nei se constituie, de asemenea, drept un exem- mentare a tendinţelor expansioniste consem- plu suplimentar al eşecului politicii europene nate încă din secolul al XIX-lea în relaţia cu din Orientul Mijlociu, cu o contribuţie semni- Imperiul Otoman. Formula sub care acestea au ficativă la apariţia şi dezvoltarea problemelor fost integrate în logica ce a guvernat reconfigu- de securitate cu care se confruntă în prezent rarea Orientului Mijlociu nu a fost de natură această regiune.  Revista de istorie militară  45 NOTE 7 Malcolm E. Yapp. British Policy in the Persi- 1 Alfred Thayer Mahan a fost unul dintre primii an Gulf, în The Persian Gulf States: A General Sur- strategi care prin intermediul conceptului de „pu- vey, The John Hopkins University Press, Baltimore, tere maritimă” a stabilit corelaţia între capacitatea 1980. navală şi posibilitatea de extindere a influenţei unui 8 În susţinerea influenţei politice, Marea Britanie stat la nivel global. Din această perspectivă, ideile lui a dislocat o prezenţă navală minimă în regiune, po- Mahan au reprezentat elementul definitoriu pentru ziţionată la intrarea în Golful Persic. Acesteia i s-au extinderea capacităţilor navale la nivelul unor state adăugat efective reduse de trupe poziţionate, până precum: SUA, Marea Britanie, Germania şi Japonia. la izbucnirea Primului Război Mondial, cu precă- (Alfred T.Mahan. The Influence of Sea Power Upon dere pe litoralul actualului stat Oman. În perioada History, 1660-1790, Cosimo, New York, 2007). În interbelică efectivele britanice cresc semnificativ, contextul fundamentării viziunii sale, Mahan in- nivelul acestora rămânănd relativ constant până la troduce termenul de „Orientul Mijlociu”, având ca retragerea definitivă din Golful Persic în 1971. scop, pentru această etapă istorică, stabilirea unui 9 Domneşte pe tronul Persiei între 1785-1925. punct de reper. Tema recurentă a acestei perioade a fost reprezenta- 2 Koppes, C.R. „Captain Mahan, General ­Gor­don, tă de încercările privind extinderea controlului per- and the Origins of the Term “Middle East”, în Middle san într-o serie de regiuni din Caucaz şi Asia Centra- Eastern Studies, 1976, 12(4), p. 95–8. lă. Lunga serie de confruntări iniţiate de şahii Qajari 3 Terminologie asociată disputelor dintre Impe- atât cu Rusia, cât şi cu Marea Britanie nu s-a finalizat riul britanic şi Rusia ţaristă pentru controlul asupra prin refacerea poziţiilor persane în regiune, accen- teritoriului corespunzând statelor Afganistan, Iran şi tuând, în schimb, slăbiciunea statului persan. Pen- Tibet. Tensiunile asociate perioadei 1813-1907, cu- tru detalii privind politica dinastiei persane Parviz noscută sub numele de „Great Game”, s-au finalizat Kambin. A History of the Iranian Plateau: Rise and prin intermediul Convenţiei anglo-ruse (1907) prin Fall of an Empire, iUniverse, Bloomington, 2011. care se realiza un echilibru de putere între cei doi ac- 10 Proiect de infrastructură iniţiat ca urmare a tori în regiune. Pentru detalii privind istoria acestei obţinerii din partea lui Muhammad Sáid, viceregele perioade Peter Hopkirk. The Struggle for Empire in egiptean, a unei concesiuni de către Ferdinand de Central Asia, Kodansha, New York, 1994. Lesepss (1805-1894), inginer şi diplomat francez. 4 Ignatius Valentin Chirol – jurnalist şi diplomat Scopul acestei companii era realizarea şi exploata- britanic, unul dintre cei mai importanţi experţi ai rea unui canal de legătură între Marea Mediterana Serviciului Extern al Marii Britanii în problemele şi Marea Roşie pentru o perioadă de 99 de ani. Cre- Orientul Mijlociu. Debutează în jurnalistică în cali- area noii căi artificiale a durat 10 ani, fiind marca- tate de corespondent al publicaţiei britanice „Time”, tă de dificultăţi majore, costurile acesteia depăşind călătorind foarte mult în Orientul Mijlociu. Contri- cu mult estimările iniţiale. În momentul deschi- buţia sa extrem de importantă pentru diplomaţia derii, Canalul măsura 164 km lungime, având 8 m britanică avea să fie recunoscută în 1912, când este ­adâncime. înnobilat. Ulterior, pleacă în Balcani unde continuă 11 să promoveze politica britanică încercând, totodată, Valorificarea oportunităţii oferită de situaţia să contribuie la evitarea declanşării Primului Răz- financiară dezastruoasă a Egiptului s-a putut face boi Mondial. După terminarea războiului se dedică extrem de rapid graţie ajutorului primit de Disraeli scrisului susţinând, în paralel, numeroase conferin- din partea băncii Rotschild. Prin intermediul aceste- ţe. Viziunea sa privind „Orientul Mijlociu” se regă- ia s-a putut disponibiliza suma necesară cumpărării seşte în lucrarea The Middle Eastern Question alcă- pachetului de acţiuni. Pentru detalii privind proce- tuită din articole publicate în revista The Times, în dura utilizată a se vedea discursul premierului Dis- perioada 1902-1903. (Valentine Chirol. The Middle raeli în Parlamentul britanic în Joseph ­Hendershot Eastern Question: Or Some Political Problems of In- Park. British Prime Ministers of the Nineteenth Cen- dian Defence, HardPress, Lenox, 2012). tury: Policies and Speeches. New York: New York 5 Valentine Chirol, The Middle Eastern Question, University Press, 1916, p. 237-244. or Some Political Problems of Indian Defense, John 12 Revolta condusă de colonelul Ahmed Urabi Murray, Londra, 1903, p. 5. (1879-1882). Va fi înfrântă decisiv prin intervenţia 6 Ultimul împărat german şi rege al Prusiei. Prin- trupelor britanice care debarcă în Egipt după un cipala caracteristică a domniei sale (1888-1918) a bombardament masiv al oraşului Alexandria. Ulte- fost reprezentată de încercări succesive de extindere rior, în Bătălia de la Tel el-Kebir (septembrie 1882), a influenţei germane în afara spaţiului european. Pe forţele egiptene sunt înfrânte iar colonelul Urabi aceste coordonate s-a plasat şi apropierea de Impe- este capturat şi, ulterior, exilat pe insula Ceylon. riului Otoman care se va alătura Germaniei şi Aus- 13 Prima concesiune acordată de şahul Persiei s-a tro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial. realizat în 1901, când William Knox D’Arcy (1849- 46  Revista de istorie militară  1917), susţinut de Marea Britanie, obţine dreptul restrâns de susţinători, reuşeşte să reia controlul exclusiv de prospectare, extragere, transport şi co- asupra oraşului Riad (1902), înlăturându-l pe Abdul mercializare a petrolului din sud-vestul teritoriului Aziz din familia rivală Rashid. În perioada următoa- corespunzând actualului stat Iran. Ulterior, dificul- re, Ibn Saud lansează numeroase acţiuni împotriva tăţile financiare pe care le va întâmpina D’Arcy vor prezenţei otomane din centrul Peninsulei Arabia, fi surmontate prin susţinerea britanică. în urma cărora se pun bazele celui de-al treilea stat 14 Personalitate a vieţii politice britanice. A ocu- ­saudit. pat numeroase funcţii în administraţia britanică, 19 Conţinutul celor 10 scrisori între shariful culminând cu cea de prim-ministru, pe care a exer- ­Hussein din Mecca şi Henry McMahon, Înaltul Co- citat-o între 1940-1945 şi 1951-1955. În perioada de misar britanic din Egipt, viza angajamentul sharifului după Primul Război Mondial, Winston Churchill a Hussein în susţinerea efortului de război aliat împo- fost implicat într-o manieră semnificativă în confi- triva Imperiului Otoman prin lansarea unei Revolte gurarea politică a Orientului Mijlociu. Primul man- Arabe. În schimbul acestui sprijin diplomaţia brita- dat a fost marcat, în totalitate, de participarea Marii nică se angaja să susţină independenţa arabă. Textul Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial (1939- integral al corepondenţei în ­Walter Laqueur (ed). The 1945). Suplimentar activităţii politice Churchill a Israel-Arab Reader, Bantam Books, Londra, 1976. fost unul dintre scriitorii politici ai perioadei post- 20 Textul integral al Acordului Sykes-Picot în belice, activitatea sa publicistică fiind recunoscută Laquer, Walter şi Rubin, Barry. The Israel-Arab Rea- prin acordarea Premiului Nobel pentru literatură der. A Documentary History of the Middle East Con- (1953). De o importanţă aparte s-a bucurat lucrarea flict, Penguin Books, New York, 2008. dedicată celui de-al Doilea Război Mondial. 21 15 Iniţiată sub forma unei scrisori a şefului diplo- Pentru un tablou complet al operaţiilor de- maţiei britanice, lordul Arthur James Balfour (1848- rulate între 1914-1916 pe frontul din Orientul Mij- 1930), adresată baronului Walter Rotschild (1868- lociu David R.Woodward. Hell in the Holy Land: 1937), important lider al comunităţii evreieşti şi al World War I in the Middle East, University Press of organizaţiilor sioniste din Marea Britanie. Textul Kentucky, Lexington, 2006. integral al Declaraţiei Balfour în Jonathan Schneer. 16 Dezastrul suferit de trupele franco-britani- The Balfour Declaration: The Origins of the Arab- ce a contribuit la slăbirea presiunii asupra capita- Israeli Conflict, Londra, 2011, p. 333. lei Imperiului Otoman cu efecte pozitive la nivelul 22 Acordul Faisal-Weizmann reprezenta, mai contingentelor otomane din Orientului Mijlociu. degrabă, o mişcare tactică al cărei scop viza câştiga- De remarcat faptul că o importantă componentă rea sprijinului SUA faţă de crearea unui stat arab în a trupelor dislocate de Marea Britanie în Gallipoli Orientul Mijlociu. De asemenea, sprijinul lui Faisal proveneau din diferite zone ale Imperiului colonial, în special Australia şi Noua Zeelandă. În condiţiile faţă de implementarea prevederilor Declaraţiei Bal- eşecului înregistrat în faţa liniilor de apărare otoma- four era condiţionat de îndeplinirea acestui obiectiv. ne, aceste trupe vor fi retrase în Egipt unde vor par- Introducerea condiţionalităţii se dorea a fi un mijloc ticipa la ofensiva britanică lansată în a doua etapă de presiune suplimentară pentru respectarea anga- a conflictului mondial în Orientul Mijlociu. Pentru jamentelor asumate de Marea Britanie în timpul detalii privind evoluţiile de pe frontul din Gallipoli în războiului. Pentru detalii privind negocierile dintre Peter Hart. Gallipoli, Profile Books, Londra, 2011. Faisal şi Weizmann în Efraim Karsh. Israel: the First 17 Descendenţa din cadrul familiei Haşemite, una Hundred Years, Vol.II: From War to Peace?, Frank dintre cele mai importante din Orientul Mijlociu, înru- Cass Abingdon-New York, 2000, p. 171-174. 23 dită cu Profetul Mahomed, era de natură să contribu- Agreată în marja Conferinţei de la Paris, cu ie determinant la consolidarea prestigiului sharifului prilejul reuniunii puterilor învingătoare desfăşurată Hussein. De asemenea, exercitarea autorităţii asupra la San Remo în aprilie 1920. 24 oraşului Mecca reprezenta un element suplimentar de Revolta din Irak a generat costuri enorme susţinere a profilului acestuia în lumea arabă. pentru Marea Britanie, situându-se în jurul sumei 18 Primul stat saudit a fost înfiinţat la mijlocul de 4 milioane lire £. Pentru detalii privind Revolta secolului al XII-lea. Se menţine până în 1818, când din Mesopotamia în Ian Rrutledge. Enemy on the este desfiinţat în urma intervenţiei egipteano-oto- Euphrates. British Occupation of Iraq and the Great mane. Este refăcut într-o ipostază teritorială mult Arab Revolt, 1914-1921, Saqi Books, 2014 . mai restrânsă, reuşind să se menţină doar căteva 25 Protestele familiei Haşemite au fost urmate de decenii (1891), când familia al-Rashid, susţinută intenţii concrete de atacare a prezenţei franceze de de otomani, se impune la Riad. În 1901, Ibn Saud către forţele arabe, ceea ce ar fi generat consecinţe aflat la acel moment alături de familia sa exilată în imprevizibile pentru viabilitatea aranjamentelor ­Kuwait trece în Peninsula Arabia. Însoţit de un grup postbelice şi, implicit, asupra sistemului ­mandatelor.  Revista de istorie militară  47 Istorie universal`

Schimbările majore în diplomația modernă a Chinei: momentul 2012-2015

CAROLA FREY *

Abstract

If one is to understand why Chinese foreign policy has changed in a particular direction, one has to understand first of all how the world seen by China has changed. In addition, it is man- datory to follow the subtle thread of Chinese diplomacy in all movements. Chinese diplomacy can be compared to an elaborate Go game. As Kissinger said: „chess has only two outcomes: draw and checkmate. The objective of the game . . . is total victory or defeat – and the battle is conducted head-on, in the center of the board. The aim of Go is relative advantage; the game is played all over the board, and the objective is to increase one’s options and reduce those of the adversary. The goal is less victory than persistent strategic progress”1.

Keywords: Foreign policy, Chinese diplomacy, New Silk Road, AIIB, Boao Forum

Dezvoltarea economică a Chinei a adus noi externă a continuat şi în martie 2013 prin pri- schimbări în poziţia sa diplomatică. În 2012, al ma sesiune a Congresului Naţional al Poporu- 18-lea Congres Național al Partidului Comu- lui, în cadrul căruia au fost adoptate proceduri nist Chinez2 a propus o nouă direcţie generală legislative, aranjamentele strategice, linia poli- pentru dezvoltarea Chinei, precum şi pentru tică şi nevoia de inovaţie teoretică5. Ca urmare viitoarea sa activitate internă şi externă3. Din a celor două Congrese, noii lideri ai Chinei şi- acest moment, Xi Jinping demarează proiec- au făcut debutul pe scena internaţională cu o te şi planuri de dezvoltare şi orientare a Chi- abordare „proaspătă” şi o activitate diplomati- nei, prin construirea unei societăţi „moderat că desfăşurată în mod structurat, cu obiective prospere” până în 2021 bazată pe ideea „Visul și interese semnificative la nivel internațional. chinezesc”4. Inițiativa de a recontura politica Privită în ansamblu, diplomaţia propusă de

* Asistent de cercetare, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 48  Revista de istorie militară  China pentru următoarea perioadă se concre- a rămâne ferm pe propriile picioare și de a fi tizează în 2012-2013 și este caracterizată prin hotărât în a deschide noi orizonturi”10, făcând inovaţie şi continuitate cu un accent pus pe astfel trimitere și la tensiunile din Marea Chi- tradiţie şi „dezvoltarea în condiții de pace”. nei de Sud, un exemplu bun pentru modul în China își clădește întreaga politică și stra- care este aplicată teoria diplomatică în practi- tegie de apărare pe două răni deschise în că. Este evident că nu creșterea dimensiunilor mentalitatea chineză: influența vestică ma- teritoriului interesează în principal statul chi- nifestată puternic la începutul secolului XIX, nez, ci justificarea prezenței (inclusiv milita- care ar fi schimbat cursul politic al Chinei, re) într-o zonă care adună ca într-un buchet și consecințele suferite în timpul celui de-al rutele mari de transport maritim. Cu toate că doilea Război Mondial6. La acestea se adau- amplasamentele construite de China în regiu- gă, într-o mică măsură, dar adaptat momen- ne pot funcționa foarte bine și ca avanposturi tului istoric, instabilitatea la nivel mondial (și militare, principala funcție presupusă este de aparenta emergență a unei lumi sinocentrice) atenționare în contextul acțiunilor viitoare și reorientarea fostei administrații Obama în legate de probabila implementare a unor par- zona Pacificului7. teneriate economice și strategice, ai căror po- Cronologic, „dezvoltarea în condiții de sibili semnatari sunt state din imediata vecină- pace” a primit replica Statelor Unite ale Ame- tate a Chinei. ricii sub forma propriei politici intitulate “Pi- Din punct de vedere economic, acțiunile votul asiatic”/”Pivot to Asia”. Rezumând la Chinei urmăresc neabătut cele trasate de poli- minimum, aceasta politică are ca obiectiv im- ticile sale integrate în „dezvoltarea în condiții portant împiedicarea acțiunilor Chinei care ar de pace”: „vom acorda mai mare importanță putea avea ca rezultat schimbarea abruptă și investițiilor în mediul extern și cooperării în detrimentul statelor din zona a balanței de internaționale. Vom încuraja companiile de putere. Este discutabil de ce Statele Unite au orice fel să facă investiții externe și să se anga- ales să răspundă afirmațiilor repetate ale Chi- jeze în operații comune, să faca investiții în do- nei conform cărora „China will not be bullied” meniul cercetare-dezvoltare și să se implice în cu relocarea în Asia a 60% din forțele aeriene și proiecte externe de contractare și export de forță navale ale SUA. Explicația nu poate fi în niciun de muncă”11. Șiragul de perle – salba de por- caz una simplistă, deoarece implică o națiune turi ale Chinei – care deservește Noul Drum al care de mii de ani a știut să manevreze mean- Mătăsii este în curs de realizare prin constru- drele politicii și ale comerțului și o alta care în irea de facilități portuare noi capabile să preia esență este o națiune a avocaților. O consecință cantități importante de mărfuri și moderniza- a „Pivotului asiatic” este creșterea cheltuielilor rea unora existente. China nu se multumește militare chineze8, o reacție în deplină confor- (sau mai corect spus, nu riscă) să asigure doar mitate cu modalitatea de acțiune a Chinei: suportul financiar necesar investițiilor, ci, mai „cheltuielile cu apărarea militară a Chinei sunt mult, cumpără și amplasamentul de la statul necesare și justificate și sunt corespunzatoare pe teritoriul căruia acestea se află. nevoii de apărare a propriei securități”9. Investițiile în facilități portuare sunt com- Cele două politici sunt diferite și din punc- pletate de proiecte de refacere a infrastructu- tul de vedere al condițiilor necesare îndeplini- rii terestre care leagă porturile de alte puncte rii obiectivelor trasate în continutul lor. Con- de interes pentru China și sunt finanțate cu ducerea independentă a unei politici externe fonduri chineze. „Ne vom implica în proiec- de pace în viziunea chineza este posibilă doar te de cooperare în țările gazdă, proiecte care prin neaderarea sau neinițierea vreunei alianțe vor îmbunătăți viața populației locale și vor cu alte state sau grup de state, în timp ce „Pivo- spori capacitatea de auto-dezvoltare a țărilor tul asiatic” are nevoie de alianțe zonale pentru gazdă12”. Prin capacitatea de auto-dezvolta- a realiza și justifica prezența militară america- re se poate înțelege foarte bine și dezvoltarea nă în Asia. capacităților de apărare militară pentru a căror Consecventă politicii sale, China își afir- bugetare China a oferit în zona Asia Pacific îm- mă deplina susținere a „spiritului asiatic de prumuturi consistente.  Revista de istorie militară  49 Preşedintele Xi Jinping la Forumul de la Boao

Un moment cheie pentru politica externă ca fiind „favorabil păcii în lume”, statele având de la Beijing a fost forumul de la Boao (China) „o poziție mai bună pentru a susține stabilita- ediția 2015, un eveniment politico-economic tea internațională și pentru a căuta un drum foarte important pentru zona asiatică, care a comun pentru dezvoltare”14. În acest context adus în discuție două mari inițiative ale Chinei: a fost amintită și susținerea chineză pentru Noul Drum al Mătasii și Banca Asiatică pentru formarea Comunității ASEAN. Președintele Investiții și Infrastructură13. Ambele inițiative chinez a marcat schimbările din mediul de se- implică o puternică cooperare. Dintre cele curitate asiatic și a pus accentul pe necesitatea două, însă, Banca mai poartă o însemnăta- dezvoltării continue a celor cinci principii de te: prin aderarea ca membri fondatori, statele dezvoltare pașnică „Five Principles of Peaceful asiatice și europene au transmis un puternic Co-existence”, care contribuie la relațiile inter- mesaj Fondului Monetar Internațional și Băn- statale, promovând astfel un nou tip de relații cii Mondiale, ambele fiind organisme financi- internaționale. De asemenea Xi Jinping a subli- are susținute de SUA. Dacă statele europene niat oportunitățile sistemice pentru statele asi- au aderat probabil mai mult din considerente atice. „Asia aparține lumii. Pentru ca Asia să se de diversificare a politicilor economice, state- îndrepte spre o comunitate cu un destin comun le asiatice au facut singura mișcare pe care o și să îmbrățișeze un viitor nou, aceasta trebuie aveau la dispoziție în relația cu o sursa uriașă să urmeze tendința mondială și să caute pro- (in viitor) de capital: sursa (viitoare) nu le va gresul și dezvoltarea în tandem cu lumea”15. impune reguli de finanțare cu impact socio- Planul de acțiune „Vision and actions on politic care să vina în conflict cu modul de jointly building Silk Road Economic Belt and lucru încetățenit în lumea asiatică. Discursul 21st century Maritime Silk Road”16 face apel la președintelui Xi Jinping la ceremonia de deschi- simbolul istoric al Drumului Mătăsii. În pre- dere a facut referire la contextul internațional zent obiectivele generale ale celor două com- 50  Revista de istorie militară  ponente ale Noului Drum (producția și trans- Prioritățile propuse de planul de acțiune portul) au ca scop întărirea legăturilor dintre sunt: Asia, Europa și Africa, iar în domeniul mari- 1. coordonarea politicilor – un factor im- tim, stabilirea și consolidarea parteneriatelor portant pentru implementarea inițiativelor, țărilor angajate în urmărirea acelorași obiecti- prin promovarea cooperării interguvernamen- ve, precum și dezvoltarea echilibrată și durabi- tale, „construirea unui schimb interguverna- lă a fiecăreia dintre aceste țări. mental de politici macro și înființarea unui Principiile care reies din planul de acțiune mecanism de comunicare”, extinderea intere- au în vedere „restabilirea unor vechi legături selor comune, creșterea încrederii politice și 17 începute datorită vechiului Drum al Mătăsii” . crearea unui consens pentru viitoarele dome- Primul principiu este cel al cooperării, de care nii de cooperare; pot beneficia toate țările interesate și orice 2. conectivitatea – pe baza respectării su­ organizație internațională sau regională. Al ve­ranității și a intereselor de securitate, țările doilea principiu vizează dezvoltarea armoni- implicate trebuie să amelioreze conectivitatea oasă și integratoare. Acest principiu susține di- infrastructurii prin armonizarea planurilor de versitatea și dialogul între țări, prin „înlătura- construcție și sisteme comune de standardiza- rea diferențelor și bazându-se pe punctele sale 18 re. Privind construirea infrastructurii pentru forte pentru a asigura prosperitatea comună” . transport, accentul urmează a fi pus pe no- Al treilea principiu înglobează aspectele pri- duri de comunicație și proiecte de dezvoltare vind regulile pieței economice și normele de drumuri, de asemenea să acorde prioritate internaționale. Al patrulea are în vedere bene- conectării tronsoanelor rutiere neconecta- ficii reciproce, care iau în considerare intere- te. Această prioritate urmărește și construi- sele și preocupările părților implicate, căutând rea unui mecanism pentru creșterea vitezei îmbinarea acestora prin aplicarea „celui mai de transport între țări prin implementarea mare numitor comun”. de reglementări și standarde comune. Un alt Componenta economică a Noului Drum al element este și conectivitatea infrastructurii Mătăsii se concentrează pe strângerea legături- energetice, domeniu care trebuie gestionat lor între China, Asia Centrala, Rusia și Europa, în mod colectiv pentru a asigura securitatea realizăndu-se astfel o curea de transmisie între China și Golful Persic și Marea Mediterană prin conductelor de petrol și gaze. Este prevăzută Asia Centrală și Asia de Vest, sau între China, și modernizarea regională a rețelei de energie Asia de Sud Est și Oceanul Indian. Inițiativa se electrică; va concentra pe construirea în comun a unui 3. cooperarea comercială și investițională „pod” eurasiatic pe uscat (Eurasian Land Brid- este o sarcină importantă în construirea ini­ ge) și dezvoltarea coridoarelor economice Chi- ția­tivelor inter-regionale. Se are în vedere na-Mongolia-Rusia, China-Asia Centrală-Asia ne­ce­sitatea coordonării sub aspectul regle- de Vest și China și statele ASEAN, profitând de mentarii mediului investițional și a înlesnirii rutele de transport internațional19. schimburilor comerciale, pentru crearea unui Componenta transport maritim a Noului mediu de afaceri solid în regiune și în toate Drum al Mătăsii este concepută să se întindă țările asociate. Proiectul de cooperare econo- de la coasta Chinei până la Europa prin Marea mică are ca obiectiv și delimitarea unor zone Chinei de Sud și Oceanul Indian într-o singură de liber schimb, astfel încât să pună în valoare rută și de la coasta Chinei prin Marea Chinei potențialul de cooperare extinsă. de Sud la Pacificul de Sud. Un factor important este consolidarea ro- Stabilirea rutelor se va concentra pe asi- lului mecanismelor de cooperare multilaterală gurarea eficienței rutelor de transport care să existente: Shanghai Cooperation Organization conecteze porturile importante. Coridoarele (SCO), ASEAN Plus China (10+1), Asia-Pacific economice China-Pakistan și Bangladesh-Chi- Economic Cooperation (APEC), Asia-Europe na-India-Myanmar sunt strâns legate de pune- Meeting (ASEM), Asia Cooperation Dialogue rea în practică a proiectelor de interconectare (ACD), Conference on Interaction and Confi- și necesită „o cooperare mai strânsă și progre- dence-Building Measures in Asia (CICA), Chi- se mult mai mari”. na-Arab States Cooperation Forum (CASCF),  Revista de istorie militară  51 Noul Drum al Mătăsii – Rute

China-Gulf Cooperation Council Strategic Lucrările Forumului au avut în vedere Dialogue, Greater Mekong Sub-region (GMS) toate aspectele care, direct și indirect, permit Economic Cooperation și Central Asia Regio- proiecția unui cadru clar, cu o multitudine de nal Economic Cooperation (CAREC). planuri. China își asumă rolul de exemplu și își Coordonatele Forumului Boao definesc ne- începe prezentarea obiectivelor re-modelatoa- voia de creștere economică, înlocuirea pietrei re prin descrierea organizărilor sale teritoriale unghiulare și schimbarea centrului de greutate (posibile modele economice), care beneficia- în politica externă. Obiectivul modelării viito- ză de un tratament economic preferențial sau rului economic, politic și social al continentului „experimental”, adică Shanghai, Tianjin, Fujian Asia nu a fost stabilit la Forumul de Boao, era (toate având porturi de apă adâncă): „Small be- deja un deziderat tangibil, lucrările Forumului ginning, big future”. doar au testat consonanța actorilor locali, re- Împreună cu Noul Drum al Mătăsii, Ban- gionali și mondiali. Cu toate că afirmația ante- ca Asiatică de Investiţii în Infrastructură este rioară poate părea hazardată, agenda anunțată o altă componentă a politicii externe chineze a discuțiilor și statutul participanților pun la actuale. Ideea unei bănci de investiții și dezvol- dispoziție indicii suficiente care o confirmă. tare asiatice a fost anunțată în octombrie 2013 Marele Zid de Nisip aflat în construcție în de Xi Jinping după o întâlnire multilaterală, Marea Chinei este în primul rând o construcție primind un răspuns pozitiv din partea mai politică al cărei potențial militar este real, lian- multor țări din Asia. În ianuarie 2014 a avut tul firelor de nisip fiind de natură economică. loc prima reunuine multilaterală consultativă Desfășurarea de forțe a Chinei nu are în vedere de lucru, iar în martie 2014 China a constitu- extinderea teritorială susținută prin agresiune it grupul de lucru pentru pregătirea înfințării militară, ci asigurarea controlului absolut asu- AIIB. Pe 24 octombrie 2014, la Beijing, a fost pra unui climat economic emergent și foarte semnat un memorandum de înțelegere privind ambițios: un Nou Drum al Mătăsii, o replică înființarea AIIB. nu a celui prin deșert, ci a Companiei Indiilor Deși de multe ori analiștii interpretează Olandeze de Est. noua initiațivă ca o încercare de eliminare a 52  Revista de istorie militară  monopolului deținut de sistemul de la Bret- sens este activitatea Băncii Mondiale în timpul ton Woods, Banca Asiatică de Investiţii în Războiului Rece (și nu numai). Infrastructură nu concurează direct cu Banca Caracterul geostrategic al AIIB are drept Mondială și Fondul Monetar Internațional. În scop creşterea influenţei mondiale, accentua- primul rând, contextul apariției diferă semnifi- rea influenței regionale şi dezvoltarea influen- cativ. În al doilea rând, principalele proiecte de ţei politice a Chinei, prin aspectul economic. investiții ale AIIB sunt căile ferate, proiectele AIIB este doar o altă modalitate prin care Bei- de energie, infrastructura rutieră, porturile și jing oferă capabilități de finanțare de neegalat structura de comunicații. Formarea AIIB tre- precum și expertiză, care să ajute dezvoltarea buie privită ca începutului unei concurențe po- infrastructurii și a capacităților economice ale zitive, mai degrabă decât o amenințare directă statelor asiatice. Pe lângă AIIB, China are, de la adresa instituțiilor multilaterale sau a Băncii asemenea, cele mai mari bănci de dezvolta- Mondiale, care sunt acuzate de acțiuni limitate re (DDBs). Fondurile sunt utilizate pentru a în țările în curs de dezvoltare. Asigurându-și finanța infrastructuri externe, prin sprijinirea un rol central în AIIB, China își poate permite investițiilor companiilor chineze în străinătate să blocheze anumite decizii și să direcționeze (inițiativa Drumului Mătăsii, spre exemplu, va cursul insituției. Poziția Chinei nu are dată de fi finanțată în mare parte prin intermediul Chi- valabilitate, chiar dacă ulterior repartizarea na Development Bank). voturilor ar putea fi modificată, prin aderarea În 2015, publicarea Cartei Albe23 este privi- unor noi membri. AIIB simbolizează ascensi- tă de mulți analiști ca o nouă etapă a sistemu- unea Chinei ca o superputere financiară, im- lui politic chinez – promovarea transparenței. plicată în crearea unor noi cadre de finanțare a Cu toate acestea, noua strategie este confor- infrastructurii din lume. mă cu învățăturile lui Sun Tzu care spunea În cadrul evenimentului de semnare a do- că „întreaga artă a războiului este bazată pe cumentului cadru pentru AIIB, China a pre- înşelătorie”24, iar „adversarul” nu trebuie să fie zentat banca ca pe o victorie pentru lume și atât de naiv încât să creadă că armata chineză pentru țările în curs de dezvoltare, punând va dezvălui secretul strategiei sale. Deoarece accent pe „importanța crescândă a piețelor „dacă eşti capabil, simulează incapacitata- emergente care schimbă peisajul ordinii econo- tea, dacă eşti activ, simulează pasivitatea”25, mice globale, cadrul dominat prea mult timp iar „dacă eşti aproape, fă să se creadă că eşti de economiile avansate”20. AIIB este prezentată departe, şi dacă eşti departe, fă să se creadă ca răspunsul la un apel emis de statele emer- că eşti aproape. Momeşte inamicul pentru a-l gente: „China vede AIIB ca începutul unei noi prinde în capcană; simulează dezordinea şi ere, în care țările în curs de dezvoltare încep loveşte”26. să-și ia locul de drept în guvernarea globală Momentul ales pentru a face publică Carta – fie în cadrul, fie în afara instituțiilor globale Albă privind strategia militară este foarte im- existente”21. portant, iar conținutul arată că a fost pregătit În context general, AIIB nu este numai un cu minuțiozitate. Principalele amenințări nu au instrument al Chinei pentru dezvoltare econo- origini ideologice, ci puncte cardinale precise: mică, ci şi pentru urmărirea obiectivelor sale est, sud-est, adică dinspre mare. Rememorarea strategice – cum ar fi accelerarea reinventării situației regionale permite stabilirea succesiu- Drumului Mătăsii22. Mai mult decât atât, Chi- nii evenimentelor care au permis Chinei să de- na va putea folosi poziția sa dominantă în AIIB clare că nevoia de apărare poate fi satisfacută pentru a promova obiectivele sale de politică doar extinzând prima linie de apărare până în externă și în anumite situații poate ignora sau apele internaționale (declarația răspuns a lui Xi neglija anumite abateri ale guvernelor prie- Jianping adresată SUA în contextul Marii Chi- tene în cadrul AIIB. Acest itinerariu nu este nei de Sud făcea referire la Oceanul Pacific). însă o premieră pentru scena internațională, Jucând cartea victimei agresiunii, China a multe alte state acționând prin intermediul avut mare grijă ca începând cu „Dezvoltarea în organizațiilor internaționale pentru a-și înde- condiții de pace” să reitereze periodic opoziția plini obiectivele proprii. Un exemplu în acest de principiu față de orice intenții de hegemo-  Revista de istorie militară  53 nie și agresiune manifestate din zona centrelor plicate în afacerile Mării Chinei de Sud, deru- de putere politico-militară împotriva oricărui lând supravegheri din aer şi pe mare împotriva alt stat. intereselor Chinei”. Astfel, o atenție specială Carta Alba 2015 a fost interpretată și ca fi- este acordată și unui stat care „agățându-se ind „o știre veche” pentru că nu a venit cu vreo de poziția sa de lider mondial susține alianțe noutate. Totuși, daca lanțul de evenimente în regiunea Asia-Pacific”28 și care generează (lung pentru ca e nevoie de timp și multe verigi noi amenințări hegemonice și metode de neo- a căror forjare nu poate fi facută în totalitate intervenționism politic. în secret) era previzibil, atunci cine a anticipat Carta Albă din 2015 constituie o informare corect succesiunea evenimentelor și a pregătit avertisment referitoare la politica Partidului contra-argumentația potrivită? Comunist Chinez privind apărarea teritoriului În contextul „insulelor artificiale din Ma- și a intereselor chineze. Este foarte posibil ca rea Chinei de Sud” s-a făcut afirmația că SUA unele obiective, la care textul documentului „vede” prea puține mutări în viitor (poate doar se referă la timpul viitor, să fi fost deja atin- una singură), ceea ce îi restrânge dramatic se sau sunt pe cale de a fi duse la îndeplinire. spațiul de manevră și posibilitatea mișcărilor Anunțarea obiectivelor (cu respectarea acor- surpriză capabile să schimbe un curs al eveni- dului cu SUA de aducere din timp la cunostință mentelor, altfel decât prin amenințare directă. a anumitor aspecte), urmată de o succesiune cu Oare își dorește SUA un conflict deschis cu tempo ridicat a punerii lor în operă în mod ofi- China, chiar dacă nu unul violent, ci cu even- cial va realiza o puternică și eficientă proiecție tuale accente militare? a puterii și viziunii Partidului Comunist Chi- Strategia militară dezvoltă teorii ale unor nez la nivel intern și extern. autori chinezi de dată recentă, cum ar fi­„ Visul Strategia militară chineză subliniază nevoia Chinez” al lui Liu Mingfu, lucrare care nu pre- pregătirii constante pentru situații de luptă și a zice un conflict cu Statele Unite, ci prezin- creșterii intensității instrucției militare de lup- tă puterea Chinei de descurajare a SUA. Liu tă, pe cât posibil în condiții cât mai apropiate Mingfu afirmă: „creșterea militară a Chinei de cele ale posibilelor teatre de confruntare. nu are scopul de a ataca America, ci are rolul Conflictele periodice reduse ca amploare din de a proteja China, dacă aceasta este atacată zona de graniță cu India își dovedesc utilitatea: de America”27. Pe lângă această interpretare, armata chineză a fost mereu în stare de alertă, conform Cartei Albe, „visul chinez” presupu- acum doar se adaptează noilor condiții cu ori- ne transformarea Chinei într-o mare putere gine în Marea Chinei Est și de Sud. Cu același internațională, cu o importantă componentă scop, al veridicității, în contextul amenințărilor militară care este „activ-defensivă”. maritime deja manifestate de Statele Unite, in- Punctul de plecare al strategiei de apărare sulele artificiale pot primi în mod argumentat și implicit al politicii externe este caracteriza- o altă destinație decât cea comercială, dirija- rea mediului global: „Pacea, dezvoltarea, coo- re a navigației și porturi de furtună: aceea de perarea și avantajele comune au devenit un val poligon de antrenament pentru forțele navale irezistibil”, iar „un război mondial este puţin chineze și de avanpost militar. probabil să fie înregistrat în viitorul apropiat, Succesiunea evenimentelor care au permis situaţia internaţională fiind aşteptată să ră- Chinei ca în final să-și modernizeze semnifica- mână în general paşnică”. tiv armata și să joace cartea victimei agresiunii Amenințările tradiționale de securitate externe nu ar fi fost posibilă fără largul con- au fost dublate de noi amenințări, de la tero- curs al observatorilor (dez)interesați. În prima rism la război cibernetic. Documentul lansea- fază, China evaluează fezabilitatea proiectului ză avertismente cu privire la ameninţările la „insule artificiale”, apoi trece la construirea adresa drepturilor şi intereselor maritime ale rapidă a insulelor pe care le declară hotărât și Chinei. „Unii dintre vecini (Japonia, Vietnam, argumentat ca fiind în circuitul civil; acțiunea Filipine) derulează acţiuni provocatoare şi își de construire a rămas mult timp nesemnalată întăresc prezenţa militară în recifele și insulele publicului. Pasul doi a fost sublinierea eșecului revendicate de China. Alte ţări (SUA) sunt im- Filipinelor de a duce la îndeplinire o operațiune 54  Revista de istorie militară  militară de luare în stăpânire a unei insulițe tria de apărare și impactul asupra bugetului naturale pe care Filipine și China o revendică. Chinei. Din punct de vedere economic se în- Acțiunea s-a soldat cu eșuarea forțată a vasului cearcă formularea unei argumentații al cărei chinez și declararea de către China a agresiu- obiectiv final este concluzia că de fapt China nii militare. A treia componentă o reprezintă nu este la fel de bine pregatită așa cum afirmă provocarea unor puternice reacții din partea Carta Albă 2015. statelor costiere, din cauza pescuitului ilegal, a Chestiunea însă este atacată din punct de coliziunilor intenționate pe mare și a extracției vedere european, anglo-saxon: creșterea sala- de hidrocarburi la limita sau în interiorul ape- riilor în contextul menținerii și chiar scăderii lor lor teritoriale. În continuare a patra mutare, nivelului de profesionalism per ansamblu eco- China hărțuiește Japonia în baza revedincări- nomiei, procentaje comparative între SUA si lor teritoriale, prin zboruri militare la limita China, nevoia Chinei (recunoscută de aceasta spațiului aerian japonez. În consecință, Japo- inclusiv în Carta Albă) de a-și rezolva proble- nia anunță intenția de schimbare a atribuțiilor ma stringentă a asigurărilor sociale și servi- forțelor sale armate. Concomitent, China cere ciilor asociate. Ipoteza este greșită. Poporul insistent ca primul ministru japonez, Shinzo chinez, pentru a susține armata la nevoie, va Abe, să-și declare în mod răspicat poziția re- suporta fără proteste tăieri de salarii, servicii feritoare la trecutul militarist al Japoniei Im- medicale departe de standarde occidentale și periale. problemele economice, pentru ca așa a fost În acest context Statele Unite intervin educat și, la nevoie, chiar impuse de Partidul și consideră că au suficiente argumente să Comunist Chinez. amenințe cu prezența militară în vecinătatea China a investit, direct sau prin împrumu- zonelor controversate ale insulelor artificiale. turi, sume foarte mari de care depind economii Mai mult, Office of Naval Intelligence publică ale unor state considerate dezvoltate (printre un raport29 privind întinderea intereselor ma- care Statele Unite). Aceste investiții pot fi (la ritime chineze și dezvoltarea militară a Chinei. nevoie) utilizate ca o altă variantă a binomu- SUA își duc la îndeplinire amenințările și de- lui economic-militar: de la „putere financiară- plasează forțe navale și aeriene de recunoaștere proiecția puterii” la „credite scadente-apărare în zona Mării Chinei de Sud. activă”. Ca urmare a evenimentelor de mai sus, În plus, prin mesajul transmis de colonelul China publică Carta Albă a Strategiei Militare, Yang Yujun după lansarea oficială a Cartei Albe care identifică potențiale amenințări venite din a Apărării din 2015, se conturează indirect sub- partea SUA, Japoniei (al cărei refuz de a-și asu- stratul politicii externe: „Nu vom ataca pe ni- ma trecutul este amintit în contextul schimbă- meni dacă nu vom fi atacați, dar cu siguranță rii strategiei sale militare) și a altor state care vom contraataca dacă vom fi atacați”30. În ce revendică teritoriile chineze din Marea Chinei condiții se va desfășura un astfel de „atac” este de Sud. însă și încă discutabil. China (se face că) uită însă un singur lucru, care de fapt stă la baza întregii sale politici de apărare activă: revendicările teritoriale din Ma- NOTE rea Chinei de Sud au o bază de argumentație 1 Henry Kissinger, What Lies Ahead, Noiembrie juridică la fel de solidă ca suprafața vizibilă a 01, 2004. 2 unei formațiuni geologice semi-scufundate: China’s Hu Jintao in corruption warning at lea- știm că există, iar pe hartă este figurată doar de dership summit , Noiembrie 2012, http://www.bbc. com/news/world-asia-china-20233101. mai multe linii întrerupte. 3 CPC to convene 18th National Congress on Proiectele de cercetare și dezvoltare mi- Nov. 8, http://news.xinhuanet.com/english/ litară chineze sunt analizate la momentul ac- china/2012-09/28/c_131880076.htm. tual atât din punctul de vedere al volumului, 4 Full text: Constitution of the Communist Par- noutății și eficienței cât și din punctul de ve- ty of China (Adopted on Nov. 14, 2012), http:// dere al sustenabilității financiare. Se vorbește www.china.org.cn/china/18th_cpc_congress/2012- despre costurile directe și indirecte cu indus- 11/16/content_27138030.htm, (vezi și http  Revista de istorie militară  55 ://www.china.org.cn/china/18th_cpc_congress/ 18 Ibidem. node_7167318.htm). 19 Hassan Karrar, The new Silk Road diplomacy: 5 Work Report, Full Text: Report on the Work China’s central Asian foreign policy since the Cold of the Government, 03.2013 http://www.chinada- War, Vancouver: UBC Press, 2009. ily.com.cn/china/2013npc/2013-03/18/content_ 20 How China’s Asian Infrastructure Invest- 16317917.htm. ment Bank Fared Its First Year, https://www.forbes. 6 Vezi Shaun Breslin (ed.), A Handbook of China’s com/sites/sarahsu/2017/01/14/how-chinas-asi- International Relations, Routledge, Jul 12, 2010. an-infrastructure-investment-bank-fared-its-first- 7 Hillary Clinton, America’s Pacific Century, year/#5d85acc95a7f. Octombrie 2011, https://foreignpolicy.com/ 2011/ 21 China-led investment bank attracts 25 new 10/11/americas-pacific-century/. members, https://www.ft.com/content/671d8ac4- 8 What does China really spend on its military?, e18a-11e6-8405-9e5580d6e5fb. Center for Strategic & International Studies, http:// 22 China Launches Asia Investment Bank with chinapower.csis.org/military-spending/. 2 Silk Road Projects, http://www.voanews.com/a/ 9 Increased defense spending justified, mar- china-launches-asia-investment-bank-with-two-si- tie 2013, http://www1.china.org.cn/china/NPC_ lk-road-projects-/3338589.html. 23 CPPCC_2013/2013-03/07/content_28158516.htm. China’s Military Strategy, 2015, http:/ 10 Full text of Chinese President’s speech at Boao www.chinadaily.com.cn/china/2015-05/26/ Forum for Asia, http://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/ content_20820628.htm. 24 wjdt_665385/zyjh_665391/t1250690.shtml. Sun Tzu, Arta războiului, Antet XX Press, 11 White Paper: China’s Peaceful Development, București, 1993, p. 11. 25 http://in.chineseembassy.org/eng/zt/peaceful/ Ibidem. 26 t855717.htm. Ibidem. 27 12 Ibidem. Liu Mingfu, The China Dream: Great Power 13 Full text of Chinese President’s speech at Boao Thinking and Strategic Posture in the Post-Ameri- Forum for Asia Annual Conference 2015, http:// can Era, CN Times Books, 2015. 28 english.boaoforum.org/hynew/19353.jhtml. China’s Military Strategy, 2015, http:// 14 Ibidem. www.chinadaily.com.cn/china/2015-05/26/ 15 XI Jinping, Boao Forum for Asia 2015, http:// content_20820628.htm. 29 english.boaoforum.org/hynew/19353.jhtml. The PLA Navy: New Capabilities and Missions 16 Vision and Actions on Jointly Building Silk for the 21st Century, http://www.oni.navy.mil/Intel- Road Economic Belt and 21st-Century Mariti- ligence_Community/china.html. 30 me Silk Road, 2015, http://en.ndrc.gov.cn/new- ‘Active defense’ policy reaffirmed, 2015, http:// srelease/201503/t20150330_669367.html. chinawatch.washingtonpost.com/2015/05/active- 17 Ibidem. defense-policy-reaffirmed/.

56  Revista de istorie militară  Muzeologie

O zi la Muzeul Comunicațiilor și Informaticii

Gl. Mr. (r) ION CERĂCEANU *

Între două repere temporale, cu profundă Transmisiuni sub coordonarea Comandamen- rezonanță istorică și patriotică la nivel național tului Trupelor de Transmisiuni și cu sprijinul – 29 iunie – Ziua Drapelului Național și 26 iu- Muzeului Militar Național și al Bazei de R.T.T. lie – Ziua Imnului Național – la 14 iulie Armata O parte din tehnica de transmisiuni ve- Română sărbătorește Ziua transmisioniștilor mi- che, accesoriile de uniformă, regulamentele, litari pentru că, la 14 iulie 1873, prin Înaltul De- instrucțiunile, colecțiile de publicații, arme- cret nr. 1303, domnitorul Carol I înființa prima le albe și de foc etc. au fost selecționate, secție de telegrafiști militari, ceea ce reprezintă preluate în custodie de la M.M.N. și folosite actul de naștere al armei transmisiuni, redenu- pentru organizarea, în anul 1975, a „Muzeu- mită în anul 2006 „comunicații și informatică”. lui regimentului” (muzeu de unitate) conform Zilele Muzeului Comunicațiilor și Informa- prevederilor regulamentare din acea perioadă ticii (M.C.I.) se organizează, de regulă, în zilele (R.S.I./1973/O.G.22/1972 art. 302). de sâmbătă și duminică ce coincid sau preced Muzeul a fost afectat grav, practic distrus, data de 14 iulie**. la cutremurul din 4 martie 1977. Cu ce s-a pu- Voi prezenta pe scurt principalele repere tut recupera s-a reorganizat „muzeul unității” ale devenirii sale istorice ca instituție funda- în același spațiu [sala din spatele scenei sălii de mentală de cultură și educație, de păstrare și festivități (12/7,5 m) cu un spațiu tridimensi- promovare a tradițiilor de luptă și a valorilor onal de expunere de aproximativ 200 m2, cu materiale, cultural-istorice și spirituale ale ar- acces de pe terasa exterioară a pavilionului co- mei transmisiuni. mandament]. Actualul muzeu are ca precursor istoric Această situație, la o dimensiune mai redu- „Expoziția temporară de tehnică de transmisi- să, s-a repetat la cutremurele din anii 1986 și uni veche” (folosită în cele două războaie mon- 1990 și a culminat cu perioada 1990-1997 când, diale) organizată în cazarma – Fort 3 Otopeni ca urmare a unei îndelungi perioade de degra- – cu ocazia sărbătoririi Centenarului armei dare a obiectelor de patrimoniu și a lipsei de transmisiuni în anul 1973 de către Centrul de preocupare pentru organizarea unui nou mu- Instrucție al Transmisiunilor și Regimentul 48 zeu / sală de tradiție, Muzeul Militar Național

* Președintele Asociaţiei „Pro-Muzeum”, fost comandant al Regimentului 48 Transmisiuni (1997-2006) și al Comandamentului Comunicaţiilor și Informaticii (200-2013). ** Ediţia a X-a din anul 2017 a Zilelor muzeului se va organiza în perioada 14-16 iulie 2017.  Revista de istorie militară  57 funcțiune, declasate și casate (acestea din urmă s-au desfășurat timp de peste 20 de ani) și de identificare a patrimoniului specific armei aflat în evidența M.M.N. (aproximativ 40 – 50 de repere, conform Buletinului M.M.N / 2001). Această acțiune, desfășurată voluntar, dar cu multă pasiune și sub coordonarea specialiștilor M.M.N. (muzeografi și restauratori) s-a fina- lizat prin organizarea „Muzeului R.48 Trs.” în pavilionul „comandament”, la etaj, în 8 încăperi distincte, cu un spațiu expozitiv mult mai ge- neros, organizat pe secțiuni și colecții. Detalii privind organizarea, funcționarea și patrimoniul acestui muzeu, conceput prac- tic ca muzeu de armă, fiind și singurul de acest gen din armată, se pot găsi în lucrarea „Un regiment pentru istorie” – documente, a decis retragerea întregului patrimoniu aflat evocări, reconstituiri istorice – autor col. Ion în custodie la regiment și C.I.Trs. (care s-a și ­Cerăceanu și publicată de editura CTEA în desființat în același an). anii 2001 și 2007. În perioada 1998-2000, un colectiv de ca- Acest muzeu, realizat într-o concepție mo- dre, p.c.c., M.T.R. și M.T., coordonat nemijlo- dernă și în condiții muzeografice deosebite a cit de noul comandant al unității a desfășurat fost inaugurat la 14 iulie 2000 cu prilejul sărbă- activitățile de cercetare a fondului arhivistic toririi „Zilei transmisioniștilor militari”. militar, de recuperare și restaurare a tehni- În anul 2008, ministrul apărării naționale cii și materialelor de transmisiuni scoase din a aprobat în rezoluție pe Raportul nr. A-4722

58  Revista de istorie militară  /14.04.2008, constituirea Muzeului Comu­ nicațiilor și Informaticii ca filială a Muzeului Militar Național și introducerea acestuia în sta- tul de organizare al Centrului 48 Comunicații și Informatică Strategice „fără încadrare cu personal la pace și război”. La 12 iulie 2013, în prezența ministrului apă- rării naționale, șefului Statului Major General, a reprezentanților structurilor și direcțiilor cen- trale ale M.Ap.N. și S.M.G., a șefului Direcției Comunicații și Informatică, a comandantului Comandamentului Comunicațiilor și Infor- maticii, a șefilor structurilor de comunicații și informatică de la C.F.A. și comandamentelor de armă precum și a tuturor comandanților unităților de comunicații și informatică de la nivel regiment și batalion (similare), a avut loc inaugurarea „Muzeului Comunicațiilor și In- formaticii” (M.C.I.) transformat, reorganizat ­Istorie, Muzeul Militar Național, Institutul și reamenajat într-un nou local (un pavilion pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Mi- distinct cu P+2+S și un spațiu exterior (platou litară și Cercul Militar Național la organizarea betonat și spațiu verde) cu acces pentru public unor expoziții vernisate la sediile din Calea direct din strada (vechea linie de centură). Victoriei ale celor două instituții de prestigiu la În perioada 2008-2013, muzeul a funcționat nivel național: „I.T. – O istorie fascinantă”, „Ro- în spațiile inițiale dar și-a extins mult aria pre- mânia în Marele Război” și respectiv „România ocupărilor și activităților specifice, în speci- – 100 de ani de la intrarea în Primul Război al în colaborare cu Muzeul Militar Național Mondial”. Prezența muzeului nostru pe afișele ­„Ferdinand I”. Dintre acestea, cele mai impor- și programele de prezentare a acestor eveni- tante au fost: executarea cercetării fondului mente la nivel național precum și în paginile documentar și arhivistic; publicarea unui mare monumentalului catalog „România în Marele număr de articole și lucrări privind istoricul Război” este, în egală măsură, remarcabilă și armei; continuarea completării colecțiilor de onorantă. regulamente, instrucțiuni, manuale, tehni- Pavilionul în care este amenajat muzeul că, echipamente și materiale de transmisiuni, medalistică, numismatică ș.a. (reconstitui- oferă condiții excelente de expunere, într-un rea „Bătăliei pentru București” la Bateria 1–2 spațiu arhitectural deosebit ce se distinge prin Mogoșoaia de către grupuri de reconstituire frumusețea arcadelor și bolților, prin ambi- din România, Bulgaria, Franța și C.48 C.I.S. entarea și multifuncționalitatea spațiilor inte- în luna septembrie, 2006); organizarea „Zile- rioare și exterioare care permit desfășurarea lor M.C.I.” la sediul M.M.N. prin organizarea unei game diverse de activități, de la expunere de expoziție de tehnică, grupuri și ateliere și vizitare, reparații și întreținere, restaurări de reconstituiri istorice, standuri de carte și și conservări, studierea și cercetarea fondului expoziții fotodocumentare permanente și tem- documentar până la activități de prezentare și porare privind istoricul armei transmisiuni; reconstituire a unor momente/evenimente is- acest gen de activități, cu mare impact la pu- torice dar și sesiuni de comunicări științifice, blicul de toate vârstele, a ajuns la cea de-a X-a vernisaje cu caracter aniversar/evocator/ tema- ediție, primele 5 ediții desfășurate la M.M.N. tic, muzeul dispunând de o sală de festivități iar următoarele, din anul 2013 până în prezent, de 80-100 locuri. la sediul actual al muzeului din cazarma Fort M.C.I., ca filială a M.M.N „Ferdinand I”, 3 Otopeni. este realizat într-o concepție muzeistică mo- Mai recent, în 2015 și 2016 M.C.I. s-a im- dernă, cu o structură tematică și cronologică plicat, în parteneriat cu Muzeul Național de pe secții/ expoziții și colecții distincte, cu un  Revista de istorie militară  59 patrimoniu material și spiritual singular în ar- Informaticii este dislocat la „periferia” Capita- mată, prezentat la nivelul celor mai exigente lei, dar nu și la „periferia” culturii și civilizației principii metodologice și tehnici muzeografi- noastre, pentru că aici, în Otopeni, în ultimele ce, ceea ce îi conferă statusul de lăcaș de isto- două decenii au loc manifestări științifice, cul- rie și cultură militară, de educație patriotică, turale, educaționale și sportive de înaltă ținută civică și ostășească unic în arma transmisiuni / științifică, artistică și chiar academică; pentru comunicații și informatică. că aici, în Otopeni, niște oameni vizionari au Funcționând ca filială specializată a Muzeu- pus bazele tuturor așezămintelor necesare unei lui Militar Național, Muzeul Comunicațiilor și urbe moderne în care cetățeanul se regăsește 60  Revista de istorie militară  cu toate nevoile sale materiale, spirituale și Otopeni, s-au desfășurat timp de două zile (9 re­li­­­gioase; aici, în Otopeni, sunt principalele și 10 iulie 2016) organizate identic, cu aceiași porți de intrare în Capitală – aeriană și rutieră, „actori” dar cu un public diferit, Zilele Muze- internă și internațională. Aici, la margine de ului Comunicațiilor și Informaticii. Aflat, cum București, ne întâlnim cu istoria la fiecare pas. spuneam mai devreme, la cea de-a IX-a ediție, Pe la 1884, boierul latifundiar Otopeneanu a evenimentul s-a bucurat și acum de aprecieri primit de la stat despăgubiri pentru 47 ha de frumoase și o mare afluență de vizitatori de teren pe care s-a construit Fortul 3 Otopeni. toate vârstele. Fiind și „Ziua porților deschise” În 1895, Cetatea București cuprindea 18 cazarma și-a întâmpinat vizitatorii cu multă forturi și 18 baterii intermediare legate între ele căldură sufletească și totală disponibilitate în printr-o cale ferată și o linie de centură rutieră a oferi acestora momente de neuitat, într-o zi (cu mult înainte ca edilii să stabilească necesi- agreabilă și din punct de vedere climatologic. tatea acestor elemente de infrastructură pentru În acordurile „Marșului de întâmpinare” o metropolă de dimensiunile Bucureștilor). De interpretat de fanfară, grupurile de reconsti- atunci istoria a consemnat nenumărate acte și tuire istorică au prezentat onorul persoanelor fapte de sacrificiu și eroism, mai cu seamă în oficiale și distinșilor vizitatori. timpul ultimului război mondial. De peste 130 În continuare, fanfara Muzicii Reprezen- de ani, cetățenii din Otopeni trăiesc alături de tative a Armatei sub bagheta d-lui colonel garnizoana din cazarma Fortului 3 al Cetății, Nicolae Chirilă a făcut întreaga audiență să ulterior și alături de alte comunități militare vibreze la intonarea Imnului Național. Cele dislocate în această zonă de mare interes stra- câteva alocuțiuni au prezentat încă de la înce- tegic pentru apărarea Capitalei. put contextul istoric și aniversar al evenimen- Într-un asemenea context local, permisiv tului precum și principalele puncte de atracție și generos, în cazarma istorică a Fortului 3 ale programului. Cum era și firesc, pentru că  Revista de istorie militară  61 62  Revista de istorie militară  evenimentul are și un profund caracter come- Vizitarea Muzeului Comunicațiilor și In- morativ, au fost depuse coroane de flori din formaticii a fost o surpriză reală pentru cei mai partea Statului Major General, Comandamen- mulți având în vedere unicitatea lui dar și me- tului Comunicațiilor și Informaticii și Centru- todele moderne de prezentare muzeografică la lui 48 Comunicații și Informatică Strategice cele mai înalte standarde în domeniu. Expoziția la Troița Eroilor Transmisioniști, în memoria tematică și cronologică privind evoluția mijloa- tuturor transmisioniștilor căzuți în Războiul celor de comunicare la distanță din antichitate de Independență, în Primul Război Mondial și până în vremurile noastre, expoziția fotodo- cel de-al Doilea Război Mondial, la Revoluția cumentară privind telecomunicațiile militare, din Decembrie 1989 și în T.O. din Irak și Afga- expoziția de tehnică de comunicații aflată în nistan. Acordurile „Imnului Eroilor” interpre- dotarea armatei noastre din timpul Primului tat de fanfara militară, pasul rar și sacadat al Război Mondial și până în prezent, colecțiile purtătorilor de coroane, venerația din privirile de arme albe, arme de foc, uniforme și acce- asistenței au conferit pioșenie și măreție aces- sorii de uniformă, ordine și medalii, regula- tui moment înălțător, de autentic patriotism. mente, instrucțiuni și carte veche, documente, Partea de început a evenimentului a con- echipamente militare, ustensile de stat major tinuat cu prezentarea instituțiilor, grupurilor, care au aparținut unor personalități militare, asociațiilor și persoanelor care au contribu- colecția de tuburi și componente electronice, it la organizarea și desfășurarea acestuia, cu prezentate evolutiv, bogatul fond documentar conferirea unei Diplome de onoare din partea și fotografic, frumoasele colecții de receptoare „Asociației Pro-Muzeum” și, în mod simbolic, radio de fabricație românească, de medalistică, șapte dintre cei mai tineri vizitatori au eliberat numismatică și arheologie s-au bucurat de un în zbor, șapte porumbei călători, campioni la real succes la public. Bunicii și părinții noști au concursurile columbofile din țară și străinătate, parcurs cu nostalgie sălile muzeului, regăsind care să ducă vestea în cele șapte mari provincii crâmpeie de amintiri din viața lor, uneori grea istorice ale țării, că la OTOPENI s-au deschis și zbuciu Toți, deopotrivă, au avut ocazia să- zilele muzeului, iar banda tricoloră și textul Im- și reamintească principalele repere ale istoriei nului Național, prinse în inel la picior, reprezin- de peste 180 de ani a telecomunicațiilor mo- tă mesajul nostru de pace și unitate națională derne, dar și să admire câteva din mijloacele purtat în văzduh de acești porumbei, ei înșiși un tehnice aflate în patrimoniul muzeului și care simbol al păcii și unul dintre cei mai vechi me- se constituie în piese de rezistență prin unici- sageri folosiți de om din vremuri imemoriale. tatea lor. Aș aminti aici doar telefonul folosit În continuare, participanții la această de feldmareșalul german August von Macken- acțiune au făcut un adevărat periplu istoric pe sen în Primul Război Mondial, telefonul gene- care voi încerca să îl transpun în cât mai puține ralului Nicolae Dăscălescu – comandantul Ar- relatări. matei a IV-a pe Frontul de Vest, centrala des- tinată P.C. al comandantului suprem, ­Nicolae Ceaușescu, până în decembrie 1989 și, nu în ultimul rând, mașina de criptat „Wehrmacht Enigma” expusă aici pentru prima dată la noi în țară începând cu anul 2013. Vizitarea muzeului nu se putea încheia fără a se vedea și autospecialele dispuse în curtea interioară a acestuia, atât cele din parcul vechi, scoase din funcțiune, cât și cele mai moderne mijloace de comunicații și informatică aflate în dotare la care s-au făcut și demonstrații prac- tice de realizare a legăturilor radio cu salt în frecvență, a legăturilor satelitare și de trimitere a imaginilor video la distanțe reale, de realiza- re a unor legături multimedia complexe (voce,  Revista de istorie militară  63 Expoziţia principală – prezintă tematic şi cronologic evoluţia telecomunicaţiilor militare

64  Revista de istorie militară  date, imagini). Trebuie adăugat că începând tire pentru luptă, antrenamente și exerciții în cu această ediție a fost inaugurat un alt gen mânuirea armamentului dar și în prezentarea de activități pentru cei mai curioși dar și mai uniformelor specifice și a accesoriilor de uni- temerari dintre vizitatori. Atât în sala de peda- formă și simbolistica însemnelor de pe acestea. gogie muzeală cât și pe terenul de instrucție, Astfel, Asociația „Tradiția militară” condusă de sub supravegherea unor instructori special dl. Mircea Stoica, asociație care se bucură și pregătiți, tinerii au putut să exerseze transmi- de o recunoaștere internațională, fiind invita- terea semnalelor morse, lucrul la aparatul tele- tă în anul 2014 la festivitățile consacrate zilei grafic și centrala telefonică, realizarea legătu- naționale a Franței, la Paris, a prezentat unifor- rilor radio, emisie și recepție, realizarea unor mele armatei noastre din anul 1917 în care s-a circuite în cablu de campanie, purtând deru- luptat la Mărăști, Mărășești și Oituz. latorul de spate sau trăgând căruciorul de în- Asociația „6 Dorobanți” condusă de dl. tins cablu greu, verificarea acuităților auditive ­Horia Șerbănescu a prezentat grupul de re- și vizuale la aparatura specializată ș.a., pentru constituire în bivuac, cu uniformele armatei care au fost răsplătiți cu diploma „Transmisio- franceze din timpul lui Napoleon, fiind astfel nist pentru o zi”. într-un sincronism european de marcare a îm- Asociațiile de reconstituiri istorice au fost plinirii, la 18 iunie, a 200 de ani de la bătălia și de această dată alături de noi cu grupuri de de la Waterloo. Ne-am alăturat și noi aici cu reconstituire, chiar dacă mai reduse numeric, două „bannere” de prezentare a telegrafului având în vedere sezonul de vacanță, la fel de optic Chappe, inventat pe la 1791 de elevii frați convingătoare și expresive ca în ceilalți ani. Chappe, Claude și Ignace, văzut și apreciat de Pe lângă depunerile de coroane și defilare, viitorul împărat Napoleon, care a și ordonat grupurile au prezentat pe tot parcursul zilei realizarea unei rețele de telegrafie optică (peste demonstrații de instrucție de front, de pregă- 700 km) pe tot teritoriul Franței.  Revista de istorie militară  65 Asociația „Deutsche Freikorps”, condusă Plimbarea copiilor (a micilor dorobanți) cu de dl. Antoniu Mureșan și dl. Flavius Nicolae căluții și poneii prin cazarmă, tragerile cu ar- Roaită, a prezentat uniformele unui corp de cul și săgeata, precum și tirul cu arme cu cali- luptă german din al Doilea Război Mondial, iar bru redus, fotografiile făcute de părinți, în cele asociația „Societas Milites Getae” condusă de mai diferite ipostaze și diplomele de „Trăgător dl. Răzvan Marinescu, în uniforme de luptători de elită” nu vor fi uitate curând de cei mici dar mercenari medievali, a încântat publicul prin nici de cei care i-au adus la muzeu. abilitatea mânuirii paloșului, buzduganului și Atmosfera încărcată de istorie a acestei zile tragerilor cu arcul și săgeata. a fost întregită de numeroasele standuri/ pa- 66  Revista de istorie militară  vilioane ale colecționarilor „Militaria” (ordine, telecomunicațiilor militare precum și ale celor medalii, monede, bancnote insigne, ilustrate și două prestigioase edituri, Editura Militară și documente vechi, accesorii de uniforme mili- Editura Tritonic, ale căror noutăți editoriale tare, insigne și însemne dintre cele mai diver- au captat total atenția acelora obișnuiți cu în- se, arme albe, obiecte și antichități, machete deletnicitul scrisului și cititului. diferite, fanioane, ecusoane ș.a.m.d.), ale celor Repertoriul de marșuri ostășești, interpre- două instituții, de instrucție și învățământ care tate pe tot parcursul zilei de fanfara militară a au prezentat oferta educațională în domeniul Muzicii Reprezentative a Armatei, precum și  Revista de istorie militară  67 marșurile celebre din repertoriul internațional din perioada interbelică și din timpul ultimului război mondial au făcut audiența să rezoneze ca la un adevărat spectacol susținut în aer li- ber. Faptul că din cei peste 1000 de vizitatori în ambele zile câteva sute au fost din Otopeni (pensionari și veterani de război cu soțiile, pri- etenii și vecinii, elevi din ciclul gimnazial și liceal, profesori și educatori, oficialități) și că au participat pentru prima dată la acest gen de

activități ne-a întărit convingerea că trebuie să fim mai comunicativi, să fim mai aproape de comunitatea locală în ambele sensuri. Pe mine personal m-a impresionat gestul unui numeros grup de elevi ai liceului din Oto- peni, care împreună cu profesorul de muzică au ascultat întregul repertoriu al fanfarei ca la o autentică lecție de muzicologie. Și pentru ca totul să se încheie așa cum se cuvine, publicul a gustat și din savoarea rațiilor de hrană de război preparate ca la cazarmă, la bucătăria rulantă de campanie (fasole cu cârnați, tocană de cartofi cu carne de porc și 68  Revista de istorie militară  castraveciori acri) și a băut cu plăcere, dar și cu și de ce nu, braga a fost și „pepsi” și „coca-cola” nostalgia unor vremuri de mult trecute, un pa- părinților, bunicilor și străbunicilor noștri. har de braga rece, preparată după rețete vechi, Iată câte lucruri minunate se pot întâmpla tradiționale, de pe atunci când braga era sin- într-o singură zi la Muzeul Comunicațiilor și gura băutură răcoritoare a soldaților pe front Informaticii!

Vă așteptăm cu drag să ne vizitați și altădată, în aceeași cazarmă istorică a Cetății București, la intrarea în Otopeni, pe dreapta!

 Revista de istorie militară  69 Via]a [tiin]ific`

Conferinţa ştiinţifică internaţională cu tema „Primul Război Mondial şi Bulgaria în 1916” (Sofia, Bulgaria)

În perioada 3-7 octombrie 2016 am parti- cipat la conferinţa ştiinţifică internaţională cu tema „Primul Război Mondial şi Bulgaria în 1916”, organizată de Colegiul Naţional de Apă- rare „G.S. Rakovski” (Bulgaria), sub patronajul Directorului Comitetului Naţional al Come- morării şi Ministrul Apărării al Republicii Bul- garia, Nicolai Nenchev. Printre coorganizatori s-au numărat numeroase instituţii de prestigiu din domeniul cercetării (printre care Institutul pentru Studii Istorice din cadrul Academiei Bulgare de Ştiinţe, Institutul de Studii Balcani- ce, Universitatea Chiril şi Metodiu din Veliko Târnovo, Institutul Macedonean de Ştiinţă, Muzeul Naţional de Istorie Militară – Bulgaria şi Comisia de Istorie Militară). Reuniunea ştiinţifică a marcat aniversarea a 100 de ani de la acţiunile armatei bulgare din cursul anului 1916 şi s-a bucurat de o largă parti- cipare internaţională prin invitarea unor specia- lişti din România, Ucraina, Muntenegru, Rusia, Serbia, Polonia, Turcia, Statele Unite şi Repu- blica Moldova. Temele de discuţii au fost foarte variate: ostilităţile din prima parte a anului 1916, comunicarea cu tema „Criza de comandament „vara fierbinte” a anului 1916 în Balcani, războiul a armatei române în vara anului 1916”. Progra- pe frontul macedonean în toamna anului 1916, mul manifestărilor a cuprins şi vizite la obiec- ostilităţile de pe frontul dobrogean, război şi so- tivele de interes istoric din cadrul localităţii cietate, război, media, propagandă şi cultură. Turtucaia, precum şi la cimitirul de onoare de Prima parte a Conferinţei s-a desfăşurat în la Şumenţi (Daidâr), aflat la 8 kilometri de lo- aula Colegiului Naţional de Apărare din Sofia; calitate, unde sunt înhumaţi, în gropi comune, ulterior, în funcţie de comunicările prezentate, militari români, bulgari, germani şi turci. lucrările au avut loc, concomitent, în localităţi- Toate lucrările prezentate urmează a fi pu- le Blagoevgrad, Dobrici şi Turtucaia. În cadrul blicate într-un volum al conferinţei în limbile în lucrărilor organizate la Turtucaia am prezentat care au fost comunicate (bulgară sau engleză).

MANUEL STĂNESCU*

* Asistent de cercetare, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 70  Revista de istorie militară  Via]a [tiin]ific`

Al 42-lea Congres Internațional de Istorie Militară (Plovdiv, 3-9 septembrie 2016)

În perioada 3-9 septembrie a.c., Carmen şi dezbaterile care au urmat au confirmat re- Rîjnoveanu, cercetător științific în cadrul Insti- levanţa tematicii de ansamblu a congresului şi tutului pentru Studii Politice de Apărare și Isto- importanţa discutării şi analizării, din perspec- rie Militară, a participat la cel de-al 42-lea Con- tivă istorică, a unei problematici deosebit de gres Internaţional de Istorie Militară (CIIM). complicate, cu consecinţe semnificative asupra Evenimentul s-a desfășurat la Plovdiv, în Bul- configuraţiei politice şi ansamblului actual de garia, fiind organizat sub auspiciile Ministeru- securitate la nivel global. Pe parcursul dezba- lui Apărării Naţionale din Bulgaria, cu spriji- terilor au fost discutate şi analizate subiecte nul Academiei de Apărare “G.S. Rakovski” şi a reprezentative pentru înţelegerea caracterului Comisiei Internaţionale de Istorie Militară. şi implicaţiilor războaielor locale de-a lungul Tema Congresului din acest an a abordat secolelor, tipologia de acţiune a statelor în si- pro­blematica: “Local Wars-Global Impacts” tuaţii de criză, războaie locale versus războaie (Răz­boaie locale-impact global). Programul regionale, impactul războaielor locale asupra ştiin­­ţific al Congresului a inclus 12 secţiuni dinamicilor geopolitice de ansamblu şi a or- ştiinţifice, desfăşurate în paralel, o sesiune de- ganizării geografiei teritoriale, relaţia dintre dicată tinerilor doctoranzi, precum şi reuniuni marile şi micile puteri în contextul deteriorării specializate, pe comitete de lucru, respectiv mediului de securitate urmare a apariţiei unor Comitetul de bibliografie, Comitetul de arhive dispute locale/regionale. Au fost, de asemenea, şi Comitetul de educaţie. Lucrările prezentate abordate aspecte legate de impactul războaielor

 Revista de istorie militară  71 locale asupra rolului forţelor armate şi dezvol- Congresul Internaţional de Istorie Mili- tării strategiilor de apărare ale statelor, precum tară constituie, deja, un reper de înaltă ţinută şi asupra dezvoltărilor la nivelul infrastructurii, ştiinţifică în domeniul cercetării şi studiilor de capabilităţilor şi tehnicilor de luptă ale arma- istorie militară, devenind, pe parcursul anilor, telor. un forum reprezentativ de promovare atât a Reprezentantul României a susţinut lucrarea cooperării ştiinţifice, cât şi a relaţiilor de cola- cu tema: “Războiul polono-sovietic din 1919- borare instituţională între Institutele de Istorie 1920 şi alegerile strategice ale României. Alian- Militară şi Comisiile Naţionale de Istorie Mili- ţa militară România-Polonia”. De asemenea, în tară participante. calitate de membru al biroului de conducere al Comisia Internaţională de Istorie Militară Comisiei Internaţionale de Istorie Militară, cc. este un organism ştiinţific neguvernamental şt. Carmen Rîjnoveanu a luat parte la şedinţele creat în 1938 ce reuneşte 40 de comisii naţi- de lucru specializate care s-au desfăşurat în zi- onale de istorie militară din Europa, America, lele de 6 şi 8 septembrie. Principalele puncte pe Asia şi Africa. Acest forum internaţional îşi agenda de discuţii în cadrul biroului de condu- propune să stimuleze cercetările în domeniul cere au vizat următoarele: calendarul viitoarelor istoriei militare, să asigure un cadru instituţio- congrese, adoptarea noului statut de funcţiona- nal pentru un schimb de informaţii între isto- re al Comisiei Internaţionale de Istorie Militară, ricii din diferite ţări, să promoveze istoria mili- evaluarea bugetului, discutarea noilor solicitări tară în cadrul opiniei publice internaţionale, să de aderare din partea altor state, precum şi sta- ofere concluzii şi învăţăminte pentru deciden- diul cotizaţiilor plătite de statele membre. ţii politico-militari. Congresul Internaţional de În 2017, Congresul Internaţional de Istorie Militară se va desfăşura în perioada 2-8 sep- Istorie Militară se desfăşoară anual sub egida tembrie, la Douala, în Camerun în organizarea Comisiei Internaţionale de Istorie Militară în Ministerului Camerunez al Forţelor Armate și organizarea unei comisii naţionale sprijinită de al Comisiei Internaționale de Istorie Militară. ministerul de resort. România a organizat de Tema Congresului va aborda ca temă: “World două ori congresul, în 1980 şi 2003. Wars and Colonies in History”. CARMEN RÎJNOVEANU*

* Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. Membru în biroul de conducere al Comisiei Internaţionale de Istorie Militară. 72  Revista de istorie militară 