Fondată în 1996; Serie nouă Anul XIII, Nr. 1 (46), 2021 Au sprijinit apariția acestui număr:

Ministerul Culturii prin Direcția Județeană de Cultură Satu Mare EURO INSOLV SPRL S.C. SAMGEC SRL S.C. EXPEDIENT SRL Satu Mare Satu Mare Satu Mare

S.C. Prestări Manopera Intracomunitară SRL Satu Mare S.C. PETROCOM SRL Satu Mare

Coperta față: Monumentul Eroilor din Silvaș, comuna Săuca, jud. Satu Mare Coperta spate: Statuia lui Tudor Vladimirescu din București

„EROII NEAMULUI” este o revistă de cultură şi educaţie patriotică, apolitică şi neguvernamentală, editată trimestrial de Asociaţia Civică „Tempora” Satu Mare şi Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Judeţean Satu Mare. REDACŢIA Redactor coordonator: col. (r) Voicu ŞICHET Redactori: dr. Viorel CIUBOTĂ, dr. Viorel CÂMPEAN, dr. Daniela BĂLU, col. (r) Mircea BLIDERAN Colaboratori (pentru acest număr): pr. dr. Cristian BOLOŞ, conf. univ. dr. pr. Constantin Valer NECULA, ing. Mircea PÎRLEA, pr. prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN, prof. dr. Ovidiu T. POP, dr. Marta CORDEA, dr. ing. Luminiţa Cornelia ZUGRAVU, col. (rtg.) dr. Constantin MOȘINCAT, ing. Andrei GORȘCOVOZ, ing. ec. Cristian MAREŞ, prof. Lucia MUNTEANU, ing. Dariana GROZA, ing. Angela FAINA, prof. Nicoleta Daniela CÂMPIAN, prof. Carol C. KOKA, pr. drd. Răsvan Ioan-Remus, Mihaela SĂLCEANU, prof. Marius HORȘIA, prof. Emilia BELEAN Tehnoredactare computerizată: Vili Alina Marinela PFA

ISSN 2067 - 5801

Contact: Satu Mare, B-dul Vasile Lucaciu nr. 17/8, jud. Satu Mare Telefon: 0740-084131 e-mail: [email protected], www.asociatia-tempora.ro facebook: Asociația Tempora România 100

Toate drepturile rezervate autorilor și redacției. Răspunderea pentru opiniile exprimate în paginile revistei revine în exclusivitate autorilor. Cuprins

Pag. 2 Col. (r) Voicu ŞICHET - Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XLV) Pag. 5 Preot dr. Cristian BOLOȘ - Modele creştine de eroism (XLII) - O Liturghie mai puțin cunoscutǎ: Liturghia Darurilor mai înainte sfințite sau Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul Pag. 7 Conf. univ. dr. preot Constantin-Valer NECULA - Un document despre Reorganizarea Învățământului Teologic - Răspunsul Academiilor de Teologie din Ardeal la falsele opinii din Regat - Pag. 11 Dr. Daniela BĂLU - Omagiu Domnului Academician Gabriel Ștrempel - O viață închinată cărții Pag. 16 Ing. Angela FAINA - Alf Lombard - un mare prieten al României, cercetător lingvist, vorbitor și iubitor al limbii române Pag. 23 Col. (rtg.) dr. Constantin MOȘINCAT - 80 de ani de lacrimi și durere (III) Pag. 26 Ing. Andrei GORȘCOVOZ - Golgota ardeleană în Medieșu Aurit (1940- 1945) (III) Pag. 30 Dr. ing. Luminiţa Cornelia ZUGRAVU - Revoluția română de la 1821 Pag. 34 Prof. Nicoleta Daniela CÂMPIAN - Avram Iancu -între realitate și legendă în opera lui Blaga Pag. 36 Ing. Dariana GROZA - Eroinele României. Emilia Rațiu – Măicuța noastră Pag. 43 Prof. Carol C. KOKA - Generalul de corp de armată Nicolae Dăscălescu Pag. 48 Pr. drd. Răsvan Ioan-Remus - Zaharia Boiu – un laureat al amvonului Pag. 52 Col. (r) Voicu ŞICHET - Volumul Cavalerii Apocalipsei de Ion V. Emilian - memorii de război cutremurătoare Pag. 60 Mihaela SĂLCEANU - Dr. A. P. Alexi, Românii la Plevna Pag. 63 Ing. ec. Cristian MAREŞ - Dreptul istoric, situația de fapt și câmpul de luptă al internetului (I) Pag. 66 Prof. Marius HORȘIA - Miturile și mitologiile moderne. Mitul „bunului împărat“ Pag. 69 Pr. prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN - Ortodoxia în istoria și în societatea contemporană (III) Pag. 71 Ing. Mircea PÎRLEA - 118 ani de la nașterea lui Dumitru Stă niloae, cel mai mare teolog și gânditor creștinal secolului XX, profesor universitar Pag. 74 Prof. dr. Ovidiu T. POP, Dr. Viorel CÂMPEAN - Un istoric al Liceului Institutului Român din Sofia Pag. 81 Dr. Marta CORDEA - Memento - manifestări teatrale din vremea comunismului în oglinda cronicilor lui Ion Cherejan Pag. 86 Prof. Lucia MUNTEANU - Alexandru Munteanu - personalitate importantă a vieții culturale a orașului Satu Mare. 15 ani de la moarte (1929-2006) Pag. 91 Prof. Emilia BELEAN - Muzica – ecou al faptelor eroice ale neamului românesc Pag. 93 Dr. Viorel CÂMPEAN - Andrei Sepci, eroul „Balcaniadei lui 13-0” Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XLV) Colonel (r) Voicu ŞICHET I ată că ceea ce mulți considerau, în urmă cu ridicat în 2020 un monument închinat eroilor din un an, a fi o gripă trecătoare, un moft, a devenit o localitate căzuți în cele două războaie mondiale ale mare pacoste peste întreaga omenire, a dat peste secolului trecut. Inițiativa amplasării unui astfel de cap toată economia mondială, dar cel mai grav a monument în micuța localitate de lângă orașul afectat psihic mare parte din populația lumii, Tășnad aparține consilierului local Lazăr Ioan, inclusiv din România, iar perspectivele de a ieși care s-a zbătut și a obținut aprobarea construirii și din acest marasm încă nu se întrevăd cu finanțării acestuia de către Primăria Săuca. certitudine. Și aceasta chiar dacă s-a pus la punct Monumentul este amplasat în fața bisericii cât de cât o medicație contra acestui virus și s-a ortodoxe, sub forma unui trunchi de piramidă, pornit de ceva vreme vaccinarea în aproape toate așezat pe un cub, la bază având un postament de țările lumii. formă pătrată cu latura de circa 4 m. Este placat în Așa după cum am mai amintit pe parcursul întregime cu marmură neagră, iar în vârf are un anului trecut, și activitatea noastră, atât pentru vultur turnat în bronz. Pe partea din față, sub o editarea revistei, cât și privind alte acțiuni cruce, cu litere aurii, este următorul înscris: preconizate a le derula în 2020, a avut de suferit, la „Glorie eternă eroilor satului Silvaș căzuți fel ca mai tot ceea ce ține de cultură, spiritualitate și pentru patrie. 1914: DAN VASILE, POP educație în județul nostru, ca de altfel în întreaga NICOARĂ; 1944: LAZĂR TRAIAN, MOISA țară. Adică exact domeniile în care se manifestă și TRAIAN, ACHIM GHEORGHE, OȘAN se afirmă gradul de civilizație și demnitatea unui VASILE, ROTAR GHEORGHE, SUPURAN popor. Nutrim speranța ca în acest an lucrurile să se VICTOR. „Honor et Patria” Ctitor: Primăria mai amelioreze, iar de la anul să revină pe Săuca prin grija consilier Lazăr Ioan”. (Foto coordonatele anilor precedenți. Cel puțin! coperta față) În ceea ce privește editarea revistei, Putem afirma că monumentul arată foarte datorită eforturilor redactorilor și colaboratorilor bine și, pentru o localitate mică precum Silvaș, este noștri, cărora le mulțumim călduros și pe această destul de impunător, fiind un exemplu demn de cale, am reușit să scoatem toate cele 4 numere urmat și de alte sate sătmărene care nu au încă aferente anului 2020, la aceleași standarde de ridicate astfel de obiective de cinstire a memoriei calitate, atât ale conținutului cât și ale formei. înaintașilor care s-au jertfit pentru neam și țară. Singurul neajuns a constat în faptul că, dată fiind Spațiul în care este amplasat este destul de suspendarea Programului de finanțare a generos, fiind și îngrădit cu un gard rustic de activităților culturale de către Consiliul Județean scânduri, însă ar fi de dorit, chiar s-ar impune, o Satu Mare, tirajul a fost mult redus față de anii amenajare a acestuia, în primul rând prin anteriori, astfel încât distribuția la unitățile școlare, construirea unei alei de acces din șosea până în fața bibliotecile publice și parohii s-a făcut selectiv, cu monumentului, eventual și un platou, astfel încât precădere în mediul urban și în comunele cu să se poată derula în condiții optime manifestările populație mai numeroasă, mai ales în ceea ce ce se vor organiza aici cu diferite prilejuri. Apoi, privește numărul de elevi. O să încercăm să amplasarea unor bănci și plantarea câtorva revenim în acest an și din acest punct de vedere, arbori/arbuști și flori ar contribui la îmbunătățirea începând chiar cu acest număr, datorită sprijinului aspectului de ansamblu al zonei. Sugerez, în limita acordat de Direcţia Judeţeană de Cultură şi a posibilităților, amplasarea alături și a unui Catarg mărinimiei unor oameni ce conduc societăți de susținere a Drapelului Național, astfel încât să comerciale în județul nostru. Doamne ajută! fie un loc cu adevărat de trăire a unor momente și Spuneam în numerele precedente că se mai sentimente patriotice, de cinstire și recunoștință întâmplă unele lucruri pozitive în acest domeniu al față de eroi și valorile naționale fundamentale. „Cultului eroilor”, chiar dacă este pandemie, sunt Îi felicit și le mulțumesc tuturor care au restricții, iar resursele destinate culturii și contribuit la înălțarea acestui monument, inclusiv, activităților de acest gen sunt mult diminuate. și mai ales, prietenului colonel (r) Nelu Hotea, cel Astfel, în satul Silvaș, comuna Săuca, s-a care a realizat lucrarea și împreună cu care am fost

2 să-l vizităm. Așteptăm vremuri mai bune pentru o participat, pe lângă inițiatori, președintele inaugurare oficială, cu participare numeroasă din Consiliului Județean Pataki Csaba, precum și șefii partea autorităților locale și județene, precum și a unităților militare din Garnizoana Satu Mare, locuitorilor din Silvaș, dar și a celor din comuna convenindu-se elaborarea unui program Săuca și orașul Tășnad. multianual de comemorare a eroilor neamului în În acest context, cred că este oportun să toate locațiile de înhumare ale acestora de pe raza scot în evidență două inițiative ce vizează cinstirea județului Satu Mare. Scopul acestuia este eroilor din județul nostru venite din partea întreținerea locurilor de veci ale militarilor rezerviștilor militari, ambele devenind în timp români căzuți în cele două războaie mondiale și proiecte/programe care sperăm să aibă un impact păstrarea memoriei sacrificiului acestora în pozitiv în opinia publică sătmăreană și nu numai. mentalul colectiv, inclusiv al tinerei generații, Astfel, în vara anului trecut, în plină inițiativa fiind în concordanță cu cadrul legal în pandemie, la inițiativa colegului meu, colonel (r) domeniu, respectiv Legea nr. 379/2003 privind Ștefan Coșarca, Director de cabinet al regimul mormintelor și operelor comemorative de Președintelui Consiliului Județean Satu Mare (la război și Hotărârea Guvernului nr. 635/2004 acea vreme), cele 3 asociații ale rezerviștilor pentru aprobarea Regulamentului de organizare și militari sătmăreni (din M.Ap.N., M.A.I. și S.R.I.), funcționare a Oficiului Național pentru Cultul împreună cu Consiliul Județean pentru Problemele Eroilor. Persoanelor Vârstnice (avându-l atunci ca Sub îndrumarea Instituției Prefectului- președinte pe colonelul (r) Gheorghe Strâmb), au județul Satu Mare, prin hotărâre de consiliu local, propus Instituției Prefectului-județul Satu Mare se va stabili, de către fiecare U.A.T., o dată implementarea unui program de cinstire a eroilor relevantă pentru comunitate, fie legată de neamului la mormintele și cimitirele acestora din sacrificiul eroilor, fie o zi de sărbătoare religioasă localitățile sătmărene, măcar odată pe an. sau laică, în care să se desfășoare activitățile de Inițiativa a pornit având la bază următorul comemorare, astfel că evenimentul va căpăta un crez: caracter permanent, iar pentru aceste ocazii se vor Orice om cu dragoste și respect față de efectua lucrări de întreținere a tuturor locurilor memoria părinților săi are grijă ca locurile de unde au fost înmormântați eroi de război. înhumare al acestora să fie întreținute și cinstite La activitățile de comemorare urmează să cel puțin odată pe an. participe: primarul U.A.T., prefectul ori Similar, autoritățile publice civile și reprezentantul Instituției Prefectului-județul Satu militare, rezerviștii militari au datoria civică de a Mare, reprezentanți ai Consiliului Județean Satu acorda respect înaintașilor ce și-au dat viața în Mare, unităților militare din cadrul Garnizoanei luptele din primul și al doilea război mondial Satu Mare, asociațiilor de rezerviști militari și pentru ca noi să trăim astăzi liberi, într-o societate celor civico-patriotice, cultelor religioase, democratică, dar responsabilă față eroii neamului Inspectoratului Școlar Județean Satu Mare, și păstrarea memoriei acestora. grupuri de elevi din școlile de pe teritoriul Practic, s-a pornit de la faptul că, în localității, precum și mass-media. contextul Centenarului Marii Uniri și al Primului Aceste activități vor consta în: ceremonial Război Mondial, pe raza județului au fost religios și militar, depunerea de coroane de flori construite/reabilitate o serie de monumente/ și momente culturale cu caracter specific morminte dedicate memoriei eroilor căzuți în cele manifestărilor de acest gen. Dacă pe raza unui două războaie, inclusiv printr-un proiect finanțat U.A.T. sunt mai multe morminte de război, de Ministerul Culturii și Identității Naționale, activitățile de comemorare se vor realiza succesiv despre care am mai făcut vorbire în această la toate acestea, în aceeași zi. Data, ora și locația rubrică, însă au și început să apară, pe alocuri, fiecărui eveniment vor fi anunțate din timp prin semne ale delăsării din partea celor ce le mass-media locală, iar revista Eroii Neamului va administrează, respectiv a Unităților consemna modul în care se vor fi desfășurat toate Administrativ-Teritoriale (U.A.T.) sau a cultelor aceste manifestări pe parcursul anului. Până în religioase. prezent, într-o primă etapă, s-au stabilit datele de Ca urmare, în data de 12 august 2020, organizare a acestor activități pentru obiectivele Instituția Prefectului-județul Satu Mare, din comuna Hodod (la Monumentul eroilor din personalul prefectul Radu Bud, a organizat o aprilie 1919 și la mormintele celor 3 eroi români ședință de lucru pe această temă, la care au înmormântați în curtea bisericii din Lelei), 16

3 aprilie, și Ardud (cimitirele ortodoxe din Ardud, către Muzeul Județean Satu Mare, prin acel proiect Gerăușa și Mădăras), 9 mai. Pentru legătura între finanțat de Ministerul Culturii și Identității Instituția Prefectului-județul Satu Mare, U.A.T.- Naționale, concluzia fiind: uri, inițiatori și alte instituții și organizații „Importanța istorică a monumentului este implicate în acest program, a fost desemnat dată de sacrificiul militarilor români căzuți pe domnul Florin Găzdac – consilier Relații cu dealurile de la Hodod, în Marele Război de publicul în cadrul Prefecturii Satu Mare. Întregire a Patriei. Acest fapt a determinat Fac o scurtă paranteză pentru a le aduce indubitabil instaurarea în 19 aprilie 1919 a aminte sătmărenilor, inclusiv, și mai ales, celor din administrației românești în orașul Satu Mare și administrația județeană și municipală, că avem includerea ulterioară a zonei Sătmarului în cadrul datoria de a omagia cum se cuvine, la granițelor României Mari. Monumentul Eroului Necunoscut din Piața Apreciem că, după clasarea ca și Libertății, ziua de 19 aprilie 1919, care marchează monument istoric categoria A a Monumentului începutul „erei” românești pe meleagurile Eroilor de la Hodod, la această locație se vor sătmărene. Informez cititorii noștri că am solicitat genera evenimente cu caracter cultural patriotic în scris acest lucru Primăriei și Consiliului local care vor facilita păstrarea memoriei sacrificiului Satu Mare, printr-o adresă semnată de 11 asociații înaintașilor noștri care a dus la construirea de rezerviști militari, pensionari, precum și socio- României Mari. De asemenea, se va genera cadrul culturale și patriotice din județ, urmând ca, în legal care va determina întreținerea în bune funcție de răspunsul primit, sau lipsa acestuia, să condiții a operei comemorative de război de către devoalăm public toate cererile noastre și să U.A.T. Hodod, iar Direcția Județeană de Cultură întreprindem alte demersuri. Satu Mare își va putea exercita competențele O altă inițiativă în domeniu aparține legale din domeniu.” aceluiași colonel (r) Ștefan Coșarca și colonelului Având în vedere că Monumentul eroilor de (r) Gheorghe Strâmb, de această dată în calitate de la Hodod a fost poate cel mai important obiectiv simpli cetățeni, care au solicitat, printr-o adresă din județul nostru reabilitat de către specialiștii depusă în 8 marte 2020 la Direcția Județeană de Muzeului Județean Satu Mare, cu aprobările Cultură Satu Mare, „declanșarea din oficiu a necesare de la Ministerul Culturii, în cadrul procedurii de clasare în categoria proiectului menționat, unul din scopurile monumentelor istorice din grupa A – demersului celor doi colegi fiind întreținerea sa la monumente istorice de valoare națională, a nivelul actual, consider oportun a preciza lucrările Monumentului eroilor de la Hodod, aflat în care s-au făcut: restaurarea corpului proprietatea publică a U.A.T. Hodod, județul monumentului prin tratament de biocidare, Satu Mare”. De asemenea, solicită ca, „în cadrul curățare și reparații; refacerea trotuarului procedurii de clasare, să se inițiaze declararea înconjurător; montare placă de marmură nouă, monumentului și a zonei de protecție a acestuia inscripționată; tratament de hidrofobizare; ca fiind de interes public național, prin refacerea gardului împrejmuitor, la stradă din hotărâre de guvern”. piatră, cu poartă din fier, iar la împrejmuirea Solicitarea celor doi camarazi s-a făcut în laterală și în spate, gard din elemente metalice conformitate cu prevederile articolelor 1, 3, 4, 8, 9, fixate pe stâlpi din țeavă montați în bordură din 12, 13 și 14 din Legea nr. 422 din 18 iulie 2001, beton; construirea unei căi de acces în pantă, la 1 m privind protejarea monumentelor istorice, adresa lățime și 35 m lungime; turnare șapă beton și fiind însoțită de un Raport istoric privind montare de pavaj din piatră neagră; montare catarg Monumentul Eroilor de la Hodod, precum și de o pentru arborarea Tricolorului românesc. descriere succintă a acestuia. În raport se face o Apreciem inițiativa celor doi camarazi și scurtă prezentare a contextului în care a început nădăjduim că demersurile Direcției Județene de ofensiva armatei române, în zorii zilei de 16 aprilie Cultură Satu Mare vor fi încununate de succes! 1919, pentru eliberarea județului nostru și a Personal, consider că ar fi benefic pentru județul întregii părți de nord a teritoriului românesc de nostru, mai ales pentru crearea cadrului necesar trupele bolșevice ale lui Bela Kun, ocazie în care protejării și întreținerii operelor comemorative de și-au pierdut viața cei 18 eroi îngropați sub obelisc, război, ca și alte monumente sau chiar cimitire ale enumerați în document. De asemenea, sunt eroilor (Gerăușa, Tătărești, Socond ș.a.) să fie prezentate demersurile pentru ridicarea acestui propuse pentru clasare ca monumente istorice de impunător monument, reabilitat în 2018-2019 de valoare națională.

4 Modele creştine de eroism (XLII) O Liturghie mai puțin cunoscutǎ: Liturghia Darurilor mai înainte sfințite sau Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul Preot dr. Cristian BOLOŞ P e lângă „Liturghia Sfântului Ioan Gură Vecerniei, printr-un ritual simplu, la început. de Aur” și „Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”, Astfel, s-a născut ceea ce noi numim astăzi în Biserică se mai săvârșește o a treia Liturghie, „Liturghia Darurilor mai înainte sfințite”, pe cu o rânduială deosebită, numită „Liturghia care tradiția a pus-o pe seama Sfântului Grigorie Darurilor mai înainte sfințite”, care se oficiază cel Mare sau Dialogul, episcopul Romei (+604), doar în perioada Postului Mare și a Săptămânii deși alcătuirea rânduielii ei constituie o operă Mari. Originea „Liturghiei Darurilor mai înainte colectivă a întregii Biserici. Rânduiala ei e sfințite”, afirmă Pr. prof. dr. Ene Braniște, în deosebită de cea a celorlalte două Liturghii prin lucrarea sa „Liturgica specială” (ediția a IV-a, faptul că e lipsită de Rugăciunea Sfintei Jertfe tipărită cu binecuvântarea ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Editura Lumea credinței, București, 2005, pp. 266-283), trebuie căutată în secolul al IV-lea, cu toate că reglementarea, întrebuințarea și generalizarea ei au fost consfințite abia în secolul al VII-lea, prin canonul 52 al Sinodului Trulan din anul 692. În ceea ce privește Postul Mare (Postul Paștilor) și Săptămâna Mare, trebuie să menționăm faptul că în primele cinci duminici se săvârșește „Liturghia Sfântului Vasile cel Mare” (precum și în Joia Mare și în Sâmbăta Mare), iar sâmbăta (exceptând Sâmbăta Mare), de Buna Vestire (25 martie) și în duminica Floriilor se săvârșește „Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur”. În sec. al IV-lea, Biserica a hotărât ca Liturghiile Sfântului Ioan Gură de Aur și Sfântului Vasile cel Mare (considerate a fi slujbe de bucurie duhovnicească) să nu se mai săvârșească în toate zilele Postului Mare, care sunt zile de întristare, post și pocăință, ci doar sâmbăta și duminica (în restul zilelor săvârșindu- se diferite slujbe bisericești). Însă, credincioșii care ajunau și posteau, doreau să se mărturisească (Darurile fiind sfințite mai înainte) și prin faptul și să se împărtășească și miercurea sau vinerea, nu că e combinată cu slujba Vecerniei, care doar sâmbăta și duminica. De aceea, s-a obișnuit constituie prima ei parte. să se păstreze în biserică o parte din Darurile La Liturghia de duminică, preotul va avea sfințite la Liturghia de duminică (Trupul și grijă să scoată și să pregătească Sfântul Agneț Sângele Domnului Iisus Hristos), în vederea (unul sau mai multe) pentru „Liturghia Darurilor împărtășirii cu acestea a credincioșilor în zilele în mai înainte sfințite” ce urmează să se săvârșească care nu se putea oficia Liturghia. Întrucât ajunau, în cursul săptămânii care începe. Agnețul este o credincioșii se împărtășeau seara, după slujba bucată din prescură, în formă pătrată, pe care se

5 află înscrise inițialele IS, HS, NI, KA, așternem la rugăciune, ar trebui să fie însemnând „Iisus Hristos biruiește”. Preotul convingerea noastră că suntem păcătoși, dar că ne scoate agnețul înainte de Sfânta Liturghie, la putem îndrepta prin milostivirea lui Dumnezeu și Proscomidie, devenind, prin sfințire, Trupul lui prin voința noastră, prin încrederea noastră în Hristos, din care se vor împărtăși preoții și ajutorul divin. Rugăciunea – de mulțumire, de credincioșii la timpul potrivit și în cadrul laudă, de cerere, particulară și comună – este un Liturghiei Darurilor. Agnețul Îl reprezintă pe urcuș treptat spre/la/în Dumnezeu. Să nu uităm că Domnul Iisus Hristos. rugăciunea presupune atât un efort psihic, cât și „Liturghia Darurilor mai înainte unul fizic: atenție, minte neîmprăștiată, trezvie și sfințite”, ne spune părintele Ene Braniște, se o atitudine fizică corespunzătoare. Dacă noi poate oficia în toate zilele de rând din Postul Mare solicităm atenția lui Dumnezeu, se cuvine să-I (de luni până vineri, inclusiv), în afară de luni și acordăm și noi, la rândul nostru, întreaga atenție. marți din prima săptămână a Postului, de Vinerea În clipa în care îngenunchem, întru smerenie, nu Mare (din Săptămâna Pătimirilor Domnului) și facem altceva decât să ne manifestăm ascultarea de praznicul Bunei Vestiri. La fel procedăm și noi și iubirea față de Tatăl, în calitatea noastră de fii la Catedrala ortodoxă „Adormirea Maicii iubiți ai Săi. În momentul în care ne însemnăm cu Domnului” din municipiul Satu Mare. În trecut, Sfânta Cruce nu facem altceva decât să ne această Liturghie se săvârșea numai la vremea exprimăm credința în Sfânta Treime (în Tatăl, Vecerniei, adică spre seară, când credincioșii Fiul și Duhul Sfânt), închinându-ne, totodată, puteau întrerupe ajunarea spre a se împărtăși și a altarului pe care Iisus S-a adus ca jertfă pentru mânca. Săvârșită în continuarea Vecerniei, iertarea păcatelor noastre (Hristos nu poate fi Liturghia Darurilor era una vesperală (de seară), despărțit de Cruce). Venind să ne rugăm la/în după cum arată până astăzi unele din rugăciunile biserică noi batem la o ușă, la ușa Împărăției. Aici, ei: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia în biserică, ne găsim cel mai aproape de înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de Dumnezeu, iar în timpul sfintelor slujbe ne unim seară” sau: „Să plinim rugăciunea noastră cea cu El, în toată complexitatea Sa, dar și în toată de seară Domnului”. Astăzi, în bisericile simplitatea Sa. parohiale, „Liturghia Darurilor mai înainte Liturghia Darurilor constituie o slujbă sfințite” se săvârșește atât dimineața, la vremea specială în cadrul cultului divin public al reglementată pentru Liturghia propriu-zisă, cât și Bisericii, iar credincioșii o apreciază la adevărata seara, însă nu de două ori în aceeași zi, ci sau ei valoare, dovadă fiind prezența lor numeroasă la dimineața, sau seara. biserică. În cadrul acestei Liturghii se folosesc Mesajul „Liturghiei Darurilor mai mult lumânările, pe care preoții le poartă în mâini. înainte sfințite” este un îndemn la pocăință, la De altfel, lumina lumânării reprezintă lumina lui reflecție, la meditație asupra stării în care ne Hristos. Domnul Hristos este „Lumina lumii” găsim, privită ca o trambulină spre viața veșnică. (Ioan VIII; 12). El este Lumina adevărată spre Prin urmare, credincioșii se îndreaptă spre care tindem în veșnicie și, totodată, este Cel Care biserică, având inimile smerite, fiind dornici de a ne călăuzește spre această Lumină, ferindu-ne de se ruga și de a-și mărturisi păcatele și de a se rătăcire. Lumina lumânării constituie și un semn împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului Iisus al poziției verticale a creștinului în raport cu Hristos, ca hrană, ca merinde pentru veșnicie, Dumnezeu și cu semenii; oricum am ține după exprimarea Sfântului Vasile cel Mare. lumânarea, flacăra tinde mereu în sus. Rugăciunea stăruitoare, pătrunsă de credință Postul Mare este o perioadă în care ne puternică, reprezintă calea prin care noi intrăm pregătim trupește și sufletește pentru praznicul într-un dialog intim și sincer cu Creatorul, praznicelor, adică pentru Învierea Domnului. constituie jertfa, ofranda, darul pe care noi I le Dacă la Liturghia Darurilor privim lumânarea oferim lui Dumnezeu, din dragoste și arzând, la Înviere vom vedea însăși Lumina recunoștință față de El, Care ne iubește (El fiind lumii, pe Hristos înviat din morți, răspândind iubirea absolută – I Ioan IV; 8), ne iartă, ne poartă lumină pretutindeni și dând viață tuturor. de grijă și ne rabdă. Punctul de plecare, când ne

6 Un document despre Reorganizarea Învățământului Teologic - Răspunsul Academiilor de Teologie din Ardeal la falsele opinii din Regat -

Conf. univ. dr. preot Constantin-Valer NECULA Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna”, Sibiu A m spus și am scris deseori în contextul anului noiembrie 1930. 2018, an secular, că dacă vrem să privim atent Care erau cele 4 obiecțiuni din pricina cărora se disproporția existență între regiunile Țării azi, agitau apele, deloc liniștite, oricum, ale alinierii trebuie să privim la pedagogia școlilor care formau, Bisericii Ortodoxe din Ardeal la concepțiile și odinioară, caractere (Necula, 2018, pp.225-239). modul de lucru al celei din Regat? Ce se obiectează, Oameni întregi. Nu este nevoie de o analiză prea așadar, împotriva Academiilor de Teologie? amănunțită pentru a simți diferența în formările (Reorganizarea, pp.3-4) pedagogice ale profesorilor de odinioară, între a. Că ele sunt școli de caracter străin, moșteniri ale manualele de pedagogie ori pur și simplu între trecutului vitreg care trebuie să dispară. metodele de lucru asumate. Desigur că dispunem de b. Că pentru pregătirea clerului nu e nevoie decât suficiente documente și memorii pentru a identifica de Seminarii și Facultăți de Teologie. Academiile structurile educaționalului în Ardeal, Banat și trebuie desființate. Bucovina. Ele dovedesc unitate și un contur c. Că Academiile tind la desființarea Facultăților profesional și profil al competențelor bine definit. de teologie. Este suficient să citești atent Regulamentul pentru d. Că prin proiectul de lege votat de Sf. Sinod se organizarea învățământului în școalele poporale tinde la separarea Bisericii de Stat. (Sibiu, Tiparul Tipografiei arhidiecezane, 1909, 55 Cu privire la unitatea ontologică între pg.) să înțelegi exigența Statului dublată de aceea a învățământul teologic modern – în sensul interbelic Mitropolitului Mețianu și Consistoriul Eparhial - - și construcția paideumei creștine, semnatarii, toți cel din urmă care având și „inspecțiunea supremă profesori de marcă, subliniază unitatea cu asupra școalelor confesionale române din întreaga învățătura de veacuri a Bisericii. Fundamentarea se mitropolie” (lit. D/art. 126, p. 55). face pe seama modelului-Hristos, „cel dintâi De curând, am reușit să recuperez un document învățător creștin”, care vreme de 3 ani a ținut pe publicat la Sibiu, în 1930, intitulat Reorganizarea lângă sine pe apostoli pentru a-i învăța legea cea Învățământului Teologic. Academiile Teologice din nouă. Argumentarea canonică - canonul 39 Ardeal (Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Apostolic, canoanele 15 și 27 Laodiceea, canonul 1930, 18 pg.). Cred că avem de a face cu unul dintre 10 Cartagina și canoanele 33 și 64 Trulan, citate cele mai interesante documente de mentalitate după colecția lui Nicodim Milaș (traducerea în educațională pe care le-am citit în contextul Unirii 1915) - precum și modelul apusean - amintit prin de la 1918 și Legii pentru organizarea Bisericii sinodul de la Trident (1563) la care, pentru Ortodoxe din țara întregită (1925). În acel context combaterea protestantismului s-a hotărât înființarea legislativ s-au născut o serie de interogații asupra câte unei facultăți în fiecare eparhie (autorii evită unor „scăderi” ale reorganizării învățământului cuvântul „dieceză”- clasic în cultura transilvană teologic. Un proiect de lege a fost chiar scos de pe inclusiv pentru ortodocși) - precum și prin ordinea de zi în pragul abordării în Camera îndelungata tradiție academică a universităților Deputaților, în ciuda faptului că primise girul (începând cu sec. XIII) sunt argumente pentru a Sfântului Sinod și aprobarea - unanimă - din Senat. reitera obligativitatea ca școala de teologie să stea În acest context, se implică Rectorii și Profesorii sub ascultarea Ierarhului locului. Exemplul Academiilor Teologice din Ardeal asupra cărora se Ardealului amintește de cel al Vechiului Regat, ale aduceau o serie de „obiecțiuni”. Subliniez că cărui Seminarii Teologice au fost înființate de existau 5 astfel de Academii în Ardeal și Ierarhi, ajutat de ei. Doar Legea pentru clerul reprezentanții lor se întrunesc, se pare, la Brașov, mirean și seminarii din 1893 schimbase oarecum acolo unde și dau publicității Raportul lor, la 12 această „ascultare” canonică. Concluzia rectorilor

7 ardeleni?. „În urmare principiul preconizat de Pentru argumentare, autorii folosesc canoane și singurul potrivit spiritului Bisericii Regulamentul Legii pentru organizarea creștine este cel exprimat de art. 1 din proiectul de învățământului teologic, articolele 1, 2, 3, 4, 5, 10, lege elaborat de Sf. Sinod: Școlile pentru formarea 42. Să reținem că multe din acestea sunt încă în clerului ort. rom. stau sub conducerea Bisericii” vigoare. Așezarea lor sub ascultarea canonică a (Reorganizarea, p. 6). Bisericii, scopul Academiilor, durata de 4 ani a În ce privește Academiile Teologice, a doua studiilor, frecvența obligatorie, titlul de licențiat în parte a materialului explică pe larg „Ce sunt teologie obținut în finalul efortului de studii, faptul Academiile de teologie”. Se pornește de la cursul lui că materiile se vor preda în aceeași extensiune ca la Vasile Moga din 1811, care dura 6 luni, apoi Facultățile de Teologie - cu excepția cursurilor de amintește reorganizarea șaguniană, „marele Andrei doctorat și mai ales ideea că toți candidații la Șaguna” prelungind anii de școală la 3 ani în 1861. catedrele de studii teologice și filozofice trebuie să În Arad se deschide institutul în 1822, iar în 1862 cel aibă titlul de doctor de la o facultate de teologie din Vârșeț se mută la Caransebeș. Profesorii scriu: ortodoxă sunt extrem de actuale. Se itera și „Planul nemuritorului Șaguna era ca pe cei 2 rânduiala ca toate cererile de primire în Academiile pilaștri: Statutul Organic și Institutele teologice să de teologie să se adreseze Chiriarhului locului, cu așeze viitorul Bisericii din Ardeal. În Congresul Consiliul eparhial respectiv, după o corectă naț.bis. din Sibiu, în 1873, se aduce în discuție ideea informare asupra vieții candidatului. Tot aici se organizării unei Academii teologice în Sibiu, iar mai consemna ca numărul locurilor pentru fiecare apoi ridicarea și celorlalte institute teologice la Academie să fie limitat la cerințele speciale ale rangul de Academii. O comisiune a congresului a și fiecărei eparhii, iar la pregătirea clericilor să se aibă întocmit în 1914 un plan pentru reorganizarea în vedere necesitățile locale și actuale ale eparhiei. institutelor teologice din Ardeal și ridicarea lor la 4 Erau vizate lupta cu sectele - exemplu din document ani, cu numirea de Academii. Biserica ort. română - dar trebuie să subliniez că în acest mod Ardealul a nu se putea mulțumi cu școli teologice de 3 ani, dezvoltat pe mai departe, de exemplu, cântare atunci când celelalte confesiuni creștine din Ardeal Cunțan cu specific în parohiile zonei, o foarte atentă toate aveau institute superioare cu 4 ani. În pregătire omiletică - la curajoasă concurență cu alte împrejurările vitrege însă, când guvernul maghiar confesiuni - precum și dezvoltarea în continuare a nu plătea decât 3-4 profesori institutele noastre nu s- unor cursuri de pedagogie și pastorală specifice. au putut ridica la 4 ani” (Reorganizarea, p.7). În Inevitabil se ajunge la comparația între același punct, pornind de la realitatea din școlile teologice (pp. 9-10), datele cuprinse în Constituția din 1923 - în care Biserica Ortodoxă a material fiind extrem de interesante. Sunt fost declarată Biserică dominantă - autorii amintesc identificate 3 tipuri de școală teologică: Seminarii că s-a făcut și trecerea de la 3 la 4 ani academici în (fiecare Eparhie din Vechiul Regat și Basarabia are toate Institutele din Ardeal care au și primit un seminar), Academie (fiecare Eparhie din Ardeal) „numirea” de Academii de teologie. Numire corectă și Facultăți de Teologie (București, Cernăuți și din 2 motive: Chișinău). Obligativitatea studiilor superioare în a. Pentru a li se defini caracterul de școli teologie este indiscutabilă. Noua lege de organizare superioare, spre deosebire de seminarii, și după (Statutul BOR) stipula la articolul 35 că, pentru a fi analogia cu celelalte școli superioare ca: Academie preot trebuiau să fie împlinite o serie de exigențe: de comerț, de agricultură, de muzică etc. Numirea persoană majoră, cetățean român, să împlinească de „Academie”, deși este improprie, a intrat în uzul condițiile canonice și să aibă studii superioare limbii și ea „arată o școală superioară care nu e teologice. Doar în lipsa unor astfel de candidați înglobată în Universitate”. Numirea veche de puteau fi hirotoniți - lucru valabil până de curând - Institut teologic nu mai corespundea în situația doar absolvenții de Seminarii. Comisia care schimbată când țara noastră începea să aibă trei raportase în 1927 asupra școlarizării tinerilor tipuri de școli teologice. „Institutul” ca numire seminariști - Seminarul dura 8 ani - vorbește despre colectivă nu indică gradul de învățământ și dă prilej supraîncărcarea programei tinerilor datorită de confuzii. amestecului dintre cunoștințe laice și religioase. b. Pentru a se arăta că și institutele de teologie Tinerii aveau 10 ani la intrarea în sistemul de ale bisericii ort. din Ardeal au fost ridicate la același învățământ și autorii documentului își exprimă nivel cu școlile similare ale celorlalte confesiuni, îndoiala că vârsta ne permite să vorbim despre dintre care, de pildă catolicii își numesc din vocație preoțească, ceea ce în ochii ardelenilor este vechime institutele „Academii”. (Reorganizarea, „o a doua scădere a seminariilor”. În acest context, pp.7-8). insistând pe cei 4 ani de Academie Teologică –

8 specificul educației teologice ardelene - autorii (Reorganizarea, p. 12). Concluzia este arată care anume din tipurile de școală asigură o „zdrobitoare”: Între Facultățile de Teologie și cultură teologică superioară. Comisia care Academiile de teologie nu poate fi antagonism. propusese Legea susține gândul ardelenilor, care Dimpotrivă, socotim că Facultățile de Teologie își arată avantajele acestui tip de școală ca fiind: vor putea recruta cu timpul profesorii cei mai buni 1. Academiile de teologie primesc absolvenții tocmai de la Academii, iar studenții selecționați de de liceu sau echivalați cu liceul, cari au deja Academii vor da contingentul cel mai bun pentru elementele culturii profane. În urmare în cei 4 ani de Facultățile de teologie. Prin aceasta vom tinde învățământ în Academiile de teologie se pot preda reciproc la ridicarea prestigiului învățământului toate ramurile de știință teologică în extensiune teologic, pregătind un cler tot mai cult.” identică cu cea de la Facultățile de teologie cu (Reorganizarea, p. 12). deosebirea că Academiile profesează știința În ce privește separația dintre Biserică și teologică, iar Facultățile de teologie o desvoaltă Stat - ideea care agită până astăzi pe unii dintre cei prin cercetări originale. care nu cunosc istoria și susțin în continuare - în 2. Studenții cari intră în Academie din pofida Constituției - că România este stat laic - este vocațiune, în timpul celor 4 ani de studiu sunt amendată în aspectul neputinței chiar a unor oameni crescuți în internat, în spirit religios, sub ochii din cler de a identifica resursele interioare legate de supraveghetori ai chiriarhului și după trebuințele ideea de autonomie canonică a Bisericii (idee dragă eparhiei. Mitropolitului Andrei Șaguna). Și socotește 3. Academiile descentralizează instrucția și pregătirea clerului de către școlile Bisericii ca un educația teologică după principiul pedagogic, ca: drept inalienabil „cel mai important pentru viitorul Educația clericului să se facă individual. Ori ei”. Istoria le va da dreptate ardelenilor. Facultățile de Teologie, unde se aglomerează Discuția legată de degrevarea bugetului de studenții cu sutele, neglijează tocmai educația Stat devine una directă. Fiecare Seminar costa 3 individuală. (Reorganizarea, p. 10). mil. de lei, pregătind oameni pentru...Facultăți Desigur că se simte un pic de ironie, deloc (hirotonia fiind limitată la situații excepționale). colegială și chiar deloc creștinească. Dar nu fără Academiile „costau” Statul numai 2 mil. pe an - conținut în realitate. Studiul nostru nu caută să dea cheltuieli cu personalul și materiale - și absolvenții dreptate vreunui sistem sau altul. Atât că în perioada lor intrau numaidecât în preoție. Și erau, după spusa comunistă soluția Ardeal se va vădi coerentă și profesorilor, cele mai potrivite profilului misionar- salvatoare. Modelul fusese studiat de către Nicolae pastoral al provinciei românești. (Reorganizarea, p. Bălan și era preluat din Colegiile de la Oxford și 13-14). Merită să redăm cât mai pe larg ultimul Cambridge, fiind în vigoare până astăzi în punct al Documentului: VII. Poate fi desființată vre Facultatea de Teologie din Sibiu. Construcția una din Academiile de teologie? (Reorganizare, pp. Academiei presupunea internat, cantină, bibliotecă, 14-15). Iată ce scriu rectorii: „Fiecare din cele cinci săli de curs și capelă pentru slujire într-un complex eparhii ortodoxe române din Ardeal are azi câte o academic. Se păstrează până astăzi în modelul- Academie de teologie. Cele existente înainte de sibian. El interfera cu modelul din Regat în două unire, erau institute teologice cu 3 ani de aspecte fundamentale: programa și ascultarea față învățământ. După votarea Constituției din 1923 de ierarh, față de care se vor supune dogmatic în toate Institutele teologice au fost ridicate la 4 ani de permanență și Facultățile și Academiile teologice învățământ - hotărâre rămasă intactă sub comunism (Reorganizarea, p. 11). Modelul asumat de către și în libertatea reformei Bologna, după o încercare, Ardeal era, fără îndoială, occidental. Franța și neizbutită, de reducere a formării - primind numirea Germania se bazau în educarea clerului pe Grands de „Academii de teologie”. După ce stăpânirea și Petits Seminaires sau Facultăți și Academii românească a rechemat la viață istoricile eparhii: (Padenborn, Dilligen, Munster sau Leipzig ). Cred Oradea și Cluj (1920) au luat ființă câte o Academie că prima modelul unde ardelenii, în diverse stadii de și în aceste orașe. Astăzi sunt Academii de teologie formare, își dezvoltaseră știința teologică și o la 1. Sibiu - pentru arhiepiscopia de Alba-Iulia și pedagogie academică vie. Finalitatea comună, Sibiu; 2. Cluj, pentru eparhia Clujului, Vadului și licențierea, înseamnă în fond același lucru: că Feleacului; 3 Oradea, pentru eparhia Oradea; 4. absolventul școlii superioare are dreptul - licența - Arad, pentru eparhia Aradului; 5. Caransebeș, de a profesa cunoștințele dobândite. „Licențiatul în pentru eparhia Caransebeșului. Unii, neînțelegând teologie este după firea limbei candidatul la preoție rostul și tipul acestor școli, au spus că sunt prea pregătit pentru a profesa doctrina creștină. Sau multe și câteva ar putea fi desființate dintre ele. Dar numai Biserica face excepție în scara drepturilor?” nici una nu poate fi sacrificată. Din cele spuse până

9 aci rezultă că fiecare eparhie este un organism viu în profilului lor mărturisitor (Păcurariu, 1996). Îi trupul Bisericii. În urmare fiecare eparhie are drept înșirăm ca într-un pomelnic de recunoștință pentru la toate instituțiile ce-i asigură bunul mers și în mărturia lor întru profesionalizarea educației primul rând cel puțin o școală pentru pregătirea teologice și împotriva mediocrității care nu clerului. Sibiul, ca sediul mitropoliei Ardealului, încearcă doar de ieri ori azi Neamul românesc: Dr. are cel dintâi drept la o școală teologică superioară. Teodor Botiș (Rectorul Academiei teologice din Academiile teologice din: Oradea, Arad și Arad), Dr. Vintilă Popescu (Profesor la aceeași Caransebeș sunt singurele școli superioare ale Academie), Dr. Gheorghe Popoviciu (profesor la Bisericii dominante dealungul hotarului de vest, aceeași Academie), Dr. Nicolae Popoviciu unde sufletul ortodox are cea mai mare lipsă de (Profesor la Academia din Arad și viitor episcop la apărare. Dacă toleranța proverbială a țării admite, Oradea, cel care va apăra educația religioasă sub ca fiecare dieceză catolică să-și aibă Academia regimul comunist cu prețul domiciliului teologică, plătită de Stat (aluzia este la Concordat, obligatoriu, după ce suferă o deportare în al Doilea art. XVI.1) dacă fiecare eparhie ortodoxă română Război Mondial), Dr. Simeon Șiclovan (profesor din Vechiul Regat și Basarabia își are Seminarul ei, tot la Arad), Dr. Iustin Suciu (de asemenea profesor atunci același drept revine și eparhiilor ortodoxe la Arad). Pentru Academia de la Caransebeș române din Ardeal”. semnau: Dr. Petru Barbu (Rector), Dr. Dimitrie Trebuie să recunosc emoția dinaintea Cioloca, Ioan David, Zeno Muntean și Ștefan Pop dârzeniei intelectuale a acestor corifei ai teologiei (profesori la Caransebeș). Pentru Cluj semnau: Dr. românești, nu doar ardelene. Se simte retorica Ioan Vașca (rector), Dr. Orest Bucevschi, Dr. apologetică la care, din nefericire, trebuiseră să Andrei Buzdug, Dr. Galaction Muntean (martir al exceleze în vremea dualismului austro-ungar și educației religioase), Dr. Ioan Pașca și Dr. Ioan poate de aici o țâfnă retorică în plus. Dar este Stănescu. Pentru Oradea semnează: Arhiereu Dr. remarcabil cum argumentul de filozofie a educației Andrei M. Crișanul (Rector), Dr. Laurențiu se unește cu cel istoric, canonic și misionar- Busuioc, Dr. Ștefan Muntean, Dr. Vasile Lăzărescu, pastoral. Reținem și finalul Concluziilor Dr. Ștefan Lupșa și Dr. Petru Popoviciu. Pentru (Reorganizare, p. 16): „Ne place să credem că Sibiu semnau (Păcurariu, 2002): Nicolae Colan ostilitatea împotriva Academiilor de teologie din (Rector, viitor episcop al Clujului sub ocupația Ardeal nu izvorăște din reacredință, ci din hortistă și apoi Mitropolit al Ardealului), Ilie neînțelegere. De aceea am pus la punct discuția, Beleuță, Dr. Iosiif Hradil, Nicolae Neaga, Dr. așezând-o pe temelia canonică. Odată principiul de Dumitru Stăniloae, Dr. Nicolae Terchilă și Iosif bază admis, lumină s-a făcut, adevărul a învins. Vințan, profesori de excepție. Locul de frunte între luptătorii naționali ai Nu este vorba, să ne înțelegem, de un Românilor din Ardeal l-au avut întotdeauna preoții. conflict între școlile de teologie, ci unul de Din sufletul lor s-a alimentat sufletul neamului, din mentalitate. Personal, cunoscând evoluția crezul lor s-a născut crezul învierii naționale. Acest ulterioară a școlilor teologice sub comunism, tind suflet a fost format de antecesorii noștri la să cred că rezistența de atunci a salvat biserica de la modestele catedre, pe care le ocupăm până azi, plini o oprimare intelectuală amplă. Știu cum a rezistat de pietate pentru trecut, smeriții subsemnați, teologia sibiană. Și mă bucur că școlile de astăzi au conștienți că mai avem de îndeplinit un mare rol în preluat mult din zelul, cultura și mărturia viața țării și a neamului” (Reorganizare, 16-17). înaintașilor. Dacă ne vrem țara înapoi, trebuie să o Nu putem să insistăm asupra „soborului” de recuperăm prin școală. Școala Bisericii e un model semnatari decât cu numele lor. O lucrare a de rezistență și non-conformare la mediocritate și Părintelui de vrednică pomenire Mircea Păcurariu absurd. Cine citește, înțelege. vă poate ajuta la descifrarea carierei lor și a

Bibliografie generală

NECULA Pr. C., 2018, Edificarea unei pedagogii naționale sistemice. Contribuția Sibiului Ortodox (1750- 1920). În Centenarul Unirii Românilor și Europa azi. Religie și geopolitică. Ed. Presa Universitară Clujeană / Ed. Reîntregirea, Cluj Napoca / Alba Iulia, pp.225-239. Regulamentul pentru organizarea învățământului în școalele poporale, Sibiu, Tiparul Tipografiei arhidiecezane, 1909, 55 pg. Reorganizarea Învățământului Teologic. Academiile Teologice din Ardeal (Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1930, 18 pg.). PĂCURARIU Pr. M., 1996, Dicționarul Teologilor Români, și numeroase editări ulterioare. IDEM, 2002, Cărturari Sibieni de altădată, Dacia, Cluj Napoca.

10 Omagiu Domnului Academician Gabriel Ștrempel - O viață închinată cărții

Dr. Daniela BĂLU La finele anului 2020, an cu numeroase, Catalogul Domnului Academician Gabriel dureroase și privative încercări, am aflat cu mare Ștrempel, sau cartea Copiști și manuscrise tristețe că am pierdut un prieten unic, dar și un românești până la 1800. Drept urmare, sunt colaborator important al Muzeului Județean Satu frecvente în rândul cercetătorilor afirmațiile: Mare, un emerit cărturar al României și al „caută în Ștrempel”, „vezi în Ștrempel”, „găsești sătmărenilor - Domnul Academician Gabriel în Ștrempel”. (Gavriil) Ștrempel - unul dintre cei mai erudiți S-a născut pe meleagurile sătmărene, la paleografi și cercetători ai literaturii române Pomi, în anul 1926, satul pe care l-a iubit enorm vechi. de mult, purtându-l nostalgic în suflet, cu atât mai mult cu cât distanța dintre Pomi și București, locul unde s-a stabilit, nu era ușor de parcurs. Vreme de peste cinci decenii, Gabriel Ștrempel s-a dedicat cu desăvârșită competență și rodnice rezultate explorării domeniului de maximă complexitate al literaturii române vechi, al manuscriselor și tipăriturilor dintre secolele XVI- XVIII, redactate în limbile slavonă și greacă sau în scriere chirilică. Orice cititor, mai mult sau mai puțin inițiat în problematica literaturii noastre medievale, își poate da seama ușor că cercetătorul care se avântă temerar în speologia acestui domeniu trebuie să dispună de o temeinică pregătire istorică, teologică, filologică Nu cred că se întâmplă prea des ca un om și istorico-literară, precum și de pasiune, răbdare să-și contopească destinul cu locul său de muncă, și minuțiozitate de orfevrier în descifrarea și sau o mare pasiune pentru muncă să devină interpretarea corectă a fiecărui cuvânt. Aceste marcantă pentru întreaga viața! Pot însă afirma cu atribute l-au caracterizat și pe eminentul cărturar certitudine că acesta a fost destinul Domnului Gabriel Ștrempel, care s-a identificat cu tezaurul Academician Gabriel Ștrempel, ilustrul nostru de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române. sătmărean, ce și-a dedicat nu mai puțin de 56 de Dintre fundamentalele sale contribuții amintim ani din viață studierii manuscriselor vechi, în edițiile critice Predici și Opere de Antim limbile română (cu caractere chirilice), slavonă Ivireanul, Opere de Ion Neculce, Ceasornicul sau greacă, aflate în patrimoniul Bibliotecii domnilor de Nicolae Costin, Mari cronicari ai Academiei Române din București. Moldovei, Cronica paralelă a Țării Românești și Ca și cum pentru această misiune ar fi a Moldovei atribuită lui Axinte Uricariul, venit pe lume, Domnul Academician Gabriel Cronograful grecesc tradus de Pătrașco Ștrempel, după multă trudă și acribie specifică Danovici, Istorie a preaputernicilor împărați cercetătorului de manuscrise, a lăsat moștenire othomani de Ianache Văcărescu, precum și suita culturii române celebrul C a t a l o g a l de lucrări Copiști și manuscrise românești până manuscriselor românești, laborioasă lucrare la 1800 și Catalogul manuscriselor românești, tipărită în patru volume, devenite cărți de căpătâi, alături de Monografia Antim Ivireanul. aș putea spune chiar o adevărată „biblie” a celor Istoricul literar Teodor Vârgolici, ce au preocupări în cercetarea manuscriselor cercetător la Institutul de Istorie Literară și vechi românești sau slavone. Nu se poate să Folclor al Academiei Române, director adjunct al cercetezi, să analizezi sau să publici o lucrare Muzeului Literaturii Române, realiza o perfectă despre manuscrise, fără să fi studiat temeinic carte de vizită a personalității domnului

11 Ștrempel, afirmând: „în învălmășagul vremurilor domnului Gabriel Ștrempel, considerându-l „un contemporane, claustrarea între rafturile noroc, o șansă istorică pentru Biblioteca bibliotecii a devenit din ce în ce mai mult un Academiei Române, animat de un devotament fenomen singular, mulți dintre cei preocupați de eficient”. studiul literaturii române preferând eseistica sau În același spirit, domnul acad. Virgil compilația documentară. Ca să nu mai vorbesc că Cândea a subliniat identificarea vieții unui tentația de a elabora o ediție critică din opera unui savant cu o instituție, prin toată erudiția sa cronicar sau a unui scriitor clasic, echivalează cu domnul Gabriel Ștrempel urmând lui Ioan Bianu, o formă de nebunie. Și totuși, au existat și încă ctitorul Bibliotecii, lui Perpessicius sau Tudor mai există câțiva nebuni frumoși capabili să se Vianu. dăruie unei astfel de munci sisifice, cu riscul unor Noi, sătmărenii prezenți la eveniment sacrificii, nedobândind decât satisfacții (autoarea acestor rânduri și dl. dr. Viorel Ciubotă, spirituale, pentru că cele materiale sunt aproape atunci managerul Muzeului Județean Satu Mare, nule. Pe acești câțiva care, de bunăvoie și nesiliți foarte bun prieten cu domnul academician), eram de nimeni, își pun lanțurile de robi la galeră, îi „împăunați” de mândria de a-i fi alături marelui caracterizează nu numai pasiunea și puterea de sărbătorit, amplificată de afecțiunea și atenția muncă, ci și, mai ales, competența, erudiția deosebită pe care ne-o arăta în mod vădit Domnul împletită cu discernământul critic, cu rigoarea și Gabriel Ștrempel. Această onorantă participare a logica argumentelor, cu capacitatea de fost susținută concret prin volumul omagial In sistematizare și cu viziunea de ansamblu asupra HONOREM Gabriel Ștrempel, pe care Muzeul unei anumite etape din evoluția culturii și Județean Satu Mare îl publicase în Editura literaturii române”. Muzeului Sătmărean, carte oferită cadou Am avut deosebita onoare de a-l cunoaște Domnului Academician, extrem de apreciată de personal pe domnul Gabriel Ștrempel, de a ne întreaga asistență. întâlni de multe ori, mai ales la București, la La ceas aniversar, octogenarul Gabriel Biblioteca Academiei Române, dar și la Satu Ștrempel declara în Aula Bibliotecii Academiei Mare. La 8 septembrie 2006, Sfântă zi de Române, rememorându-și cariera prestigioasă: sărbătoare, am avut cinstea și bucuria de a-i fi „la început am lucrat în interiorul Academiei la alături la ceremonia festivă organizată de secția de manuscrise, documente istorice și cărți Academia Română, cu ocazia aniversării vârstei rare. Am devenit șeful acestui departament în de 80 de ani. Academicieni, profesori 1953, prin delegație, la început. După un an și universitari, cercetători de mare prestigiu, jumătate am fost titularizat. Am lucrat acolo specialiști din lumea culturală au fost alături de foarte mulți ani, până în 1975, când am fost numit Gabriel Ștrempel, în Aula Academiei, într-o director adjunct de președintele Academiei, emoționantă atmosferă dominată de sentimentele Miron Nicolescu. Din 1975 și până în 1993 am recunoștinței și gratitudinii față de un adevărat ocupat acest post. În 1993 am fost ales membru de senior al cărții. onoare al Academiei Române, pentru că În deschiderea ceremoniei, domnul depășisem vârsta până la care se puteau alege acad. Dan Berindei, vicepreședintele Academiei membrii activi, adică 65 de ani. Pe urmă am fost Române, a afirmat că Gabriel Ștrempel „se numit director general. Fără să mă laud, eu am confundă” cu Biblioteca Academiei Române, condus Biblioteca Academiei foarte mulți ani, slujind instituția încă din anul 1950, dovedind sub mai mulți directori generali. Ei nu erau „un atașament extraordinar. A fost un bun bibliotecari de meserie și aveau nevoie de cineva organizator, îndrumător, riguros în apărarea care să facă treaba instituției. Biblioteca bunurilor spirituale ale Academiei, calități care l- Academiei este o mare uzină culturală, unde au impus ca cercetător și apoi ca director. A avut oamenii, dacă nu sunt de meserie, clachează ușor! misiunea să apere o citadelă și a apărat-o cu Paralel cu activitatea mea administrativă, am răspundere, asumându-și, uneori, riscul de a realizat un număr de lucrări, de o oarecare supăra pe unii cercetători”. valoare, zic eu. Mai întâi am făcut un catalog Directorul general al Bibliotecii complet al fondului de manuscrise românești, în 4 Academiei Române, prof. univ. Dan Horia volume. M-am ocupat apoi de elaborarea unei Mazilu, membru corespondent al Academiei bibliografii naționale, care a continuat Române, a adus și domnia sa un omagiu activității bibliografia românească veche a lui Ioan Bianu,

12 cel care a pus bazele Bibliotecii Academiei și care împlinirea a 375 de ani de la înființare, respectiv a trăit în ea tot 56 de ani, la fel ca și mine. Bianu a 150 de ani de învățământ liceal în limba română și elaborat împreună cu niște colaboratori o 90 de ani de existență a primului liceu românesc descriere amănunțită a tuturor cărților tipărite pe sătmărean. pământ românesc, de la anul 1508 și până la 1830. Academicianul Gabriel Ștrempel va Eu am continuat aceasta operă, tot în 4 volume, rămâne, cu siguranță, în istoria culturii române, până la 1918, după Primul Război Mondial. personalitatea Domniei Sale identificându-se cu Înainte de asta elaborasem teza mea de doctorat, tezaurul de manuscrise al Bibliotecii Academiei care a apărut în 1959, Copiști de manuscrise Române. Pentru laborioasa activitate a fost românești până la 1800. Am lucrat și o serie de răsplătit cu numeroase premii și distincții, ediții critice de manuscrise originale, în chirilică. sătmărenii acordându-i în anul 2006, la Am făcut, așadar, o ediție critică a lui Neculce, propunerea d-lui dr. Viorel Ciubotă, titlul de care are aproape 1.000 de pagini! Am tipărit „Cetățean de Onoare al Municipiului Satu Mare”, pentru prima dată operele: «Ceasornicul de „Doctor Honoris Causa” al Universității de domnilor» de Nicolae Costin, fiul lui Miron Vest „Vasile Goldiș", filiala Satu Mare, precum și Costin - această lucrare mi-a adus Premiul Premiul anului 2010, la „Gala laureaților Academiei Române - și «Cronica paralelă a Țării sătmăreni”, organizată de Consiliul Județean Românești și a Moldovei», de Axinte Uricaru, în Satu Mare. Așa cum aminteam, tot în anul 2006, 2 volume. Am scris multe articole, studii... la împlinirea celor 80 de ani, Muzeul Județean Satu Mare a editat volumul omagial In HONOREM Gabriel Ștrempel, cele 850 de pagini cuprinzând 84 de studii și articole, semnate de tot atâtea personalități, lucrări ce au la bază o bogată bibliografie (127 de titluri), definind un mare cărturar român - academicianul Gabriel Ștrempel - sătmăreanul nostru, de care am fost și suntem atât de mândri! Sunt datoare să reamintesc și aici faptul că, prin sprijinul direct al domnului Gabriel Ștrempel, s-a dezvoltat considerabil fondul de carte al bibliotecii Muzeul Județean Satu Mare, ce are în patrimoniu o colecție de periodice și carte rară românească deosebit de importantă, cca. Munca de administrare a instituției mi-a 15.000 de titluri, donată cu generozitate de solicitat mulți ani de zile și ceea ce am putut Biblioteca Academiei Române, în urmă cu 33 de realiza din punct de vedere științific a fost realizat ani (între anii 1987-1988). Directorul muzeului în condiții dificile, mai mult noaptea decât în era atunci domnul dr. Doru Radosav, cărțile fiind timpul zilelor. Am fost slujbaș, am rămas slujbaș, aduse de la București de dl. Viorel Ciubotă. Chiar fără pretenții și, dacă am făcut ceva a fost cât se mie mi-a revenit sarcina de a inventaria întreaga poate de normal și nu pretind absolut nimic, nici colecție, iar ceea ce inițial mi se păruse o muncă măcar recunoștința celor care se vor folosi de sisifică (să inventariezi 15.000 de cărți nu e puținul pe care l-am putut da culturii și științei puțin!), s-a transformat într-o șansă românești. La acest moment aniversar, îmi doresc extraordinară, în bucuria de a ține în mână și a citi să-mi văd nepotul crescând, măcar încă doi-trei cărți sau reviste de care puțini oameni au parte! ani. În rest, nu mai am absolut nicio pretenție de la Date biografice, premii și distincții. Dumnezeu."  Născut miercuri, 8 septembrie 1926 (în zi de Dumnezeu i-a împlinit dorința, iar de la Praznic Împărătesc, ziua sărbătorii Nașterii acel moment aniversar domnul academician a Maicii Domnului), în comuna Pomi, județul mai trăit 14 ani, ajungând chiar nonagenar! În Satu Mare; părinții Ioan și Maria, greco- luna noiembrie 2009 a fost din nou alături de catolici. sătmăreni, de acea dată revenind la liceul pe care  Școala primară din Pomi, între anii 1933-1937. l-a absolvit ca șef de promoție în 1947, actualul  Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, 1937- Colegiu Național „Mihai Eminescu”, ce aniversa 1940, cu întreruperi datorate refugiului din anii

13 dictatului de la Viena. După război se întoarce  Membru de onoare al Societății Numismatice și devine șef de promoție, 1945-1947. Române.  Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești: 1942-1945,  Cetățean de onoare al comunei Pomi, județul aflat în refugiu, plecat fără părinți. Satu Mare.  Facultatea de Istorie a Universității din  Cetățean de onoare al orașului Râmnicu București: 1947-1951. Vâlcea.  Doctor în istorie al Universității din Cluj,  Membru al American Biographical Institute. 1967.  Premiul Manuscriptum pentru ediția de opere  Bibliotecar ajutor la Secția de manuscrise - Antim Ivireanul, 1972. documente istorice a Bibliotecii Academiei  Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române - 25 octombrie 1950. Române pentru ediția Ceasornicul domnilor  La 5 aprilie 1951 s-a căsătorit cu Gabriela de Nicolae Costin, 1976. Anghel, profesoară de istorie, colegă de an la  Premiul prieteniei România-Israel, acordat de facultate (decedată la 2 iunie 1994). Au avut Asociația Culturală Mondială a Evreilor împreună un băiat, Costin, devenit medic originari din România, pe anul 1997. primar cardiolog, doctor în științe medicale.  Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1999  Bibliotecar la 1 iunie 1951. pentru Cronograful lui Pătrașco Danovici.  Conduce serviciile unificate de manuscrise și  Premiul cultural al orașului Satu Mare pe anul documente, de la 1 februarie 1953. 2000.  Bibliotecar principal - 1 aprilie 1953.  Premiul special al Institutului Național de  Paleograf principal - 7 septembrie 1953. Informare și Documentare pe anul 2000.  Șef de serviciu - 25 mai 1954.  Premiul Național al Ministerului Culturii pe  Cercetător principal -1 mai 1955. Între anii anul 2001 pentru Istoria othomanicească a lui 1955-1970 a fost coleg cu o altă sătmăreancă, Ianache Văcărescu. tot paleograf, doamna Livia Bacâru, născută la  Diploma de Excelență a Direcției pentru Valea Vinului. Cultură, Culte Patrimoniu Cultural Național,  Șef de sector - 1 august 1957. Satu Mare, 2002.  Șef de secție cercetare științifică - 16  Premiul de Excelență al Asociației Române decembrie 1964. pentru Patrimoniu pe anul 2005.  Director adjunct din 14 ianuarie 1975.  Diploma de Excelență a Bibliotecii Militare  Director - 1 februarie1994. Naționale pe anul 2005.  Director general al Bibliotecii Academiei  Cetățean de Onoare al Municipiului Satu Române din 1 ianuarie 2004 până în anul 2006, Mare, 2006. când devine director general onorific.  „Doctor Honoris Causa” al Universității de  A efectuat călătorii de specializare și cercetări Vest „Vasile Goldiș", filiala Satu Mare, 2006. istorice în Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia,  Premiul anului 2010, „Gala laureaților Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, sătmăreni”, oferit de Consiliul Județean Satu Bulgaria, Grecia, Austria, Germania, Franța, Mare. Suedia, Israel, Italia. Decorații:  A fost cercetător la Institutul de Istorie  Ordinul Steaua României în grad de ofițer. „Nicolae Iorga” din București, unde a  Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a. contribuit la apariția volumelor I-III din  Medalia Muncii. Documentele Răscoalei din 1821.  Medalia Mihai Eminescu.  A conferențiat mai mulți ani la Centrul de Rezultatele activității științifice: pregătire a muzeografilor Arhiepiscopiei  Copiști de manuscrise românești până la Ungrovlahiei și Ardealului de la Techirghiol. 1800, București, 1959.  A ținut cursuri de ,,Istoria civilizației și culturii  Catalogul manuscriselor românești (în românești” și de ,,Istoria scrisului și a cărții”, la colaborare cu F. Moisil și L. Stoianovici), vol. Universitatea din București.A fost profesor de IV, ediția Bianu, București, 1967. paleografie chirilică, predând și la  Catalogul manuscriselor românești, vol.I-IV, Universitatea Hyperion. București, 1978-1992.  Membru de onoare al Academiei Române.  Bibliografia românească modernă (1831-  Membru titular al Uniunii Scriitorilor. 1918), (în colaborare), vol. I-IV, București,

14 1984-1996. La acestea se adaugă un număr  Antim Ivireanul, Predici, prefață, ediție critică semnificativ de studii și articole, semnate uneori și glosar, București, 1962. cu pseudonimul Gabriel Dragomir. Toate  Antim Ivireanul, Opere, ediție critică și studiu cărțile domnului academician Gabriel Ștrempel introductiv, București, 1972. au devenit lucrări de referință, viața Domniei sale  Antim Ivireanul, Opere, introducerea identificându-se cu istoria cărții și manuscriselor editorului, București, 1997. vechi românești din secolele XVI-IX. După  Antonio de Guevara, Ceasornicul domnilor, atâția ani de minuțioase cercetări și deslușiri a mii traducere de Nicolae Costin, introducerea de pagini de slove chirilice, slavone sau grecești, editorului, București, 1976. Gabriel Ștrempel scria cu modestie: „în tot ceea  Ion Neculce, Opere, ediție critică, studiu ce ne prive ș te suntem con ș t i e n ț i d e introductiv, București, 1982. imperfecțiunile volumului de față, ca tot ceea ce  Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei și O este lucrat cu <>, cum spun samă de cuvinte, ediție critică, seria grămăticii. Tot ceea ce va fi observat de cititori va Patrimoniu, București, 1986. constitui pentru noi un prilej de mulțumire și va fi  Axinte Uricariul, Cronica paralelă a Țării reținut ca îndreptar pentru volumele următoare”. Românești și a Moldovei, I-II, introducerea Cu certitudine, domnul academician editorului, ediție critică, București, 1993-1994. Gabriel Ștrempel a fost un savant ce a trudit cu  Cronograf tradus din grecește de Pătrașco deplin devotament pe altarul nobil al cărții și Danovici, I-II, prefața editorului, introducere culturii românești. După 94 de ani, la 1 de Paul Cernovodeanu, București, 1998-1999. Decembrie 2020, a plecat să se odihnească, poate  Ienăchiță Văcărescu, Istoria othomanicească, chiar alături de Sfântul Ierarh Martir Antim ediție critică și studiu introductiv, București, Ivireanul, cel ce în predicile sale, publicate de 2001. Gabriel Ștrempel, incrimina lăcomia,  Marii cronicari ai Moldovei, ediție critică și duplicitatea morală și fățărnicia, trăsături de studiu introductiv, București, 2003. caracter atât de dezavuate și de domnul academician. Personal, nu pot decât să-i mulțumesc domnului Ștrempel pentru generozitatea și prietenia de care m-am bucurat mulți ani, pentru toate sfaturile profesionale și personale pe care mi le-a dat, dar și pentru numeroasele convorbiri telefonice, ce durau uneori aproape două ore... în care m-a încurajat de multe ori, cu mărinimie. Domnul Academician Gabriel Ștrempel s-a născut în zi de mare sărbătoare – 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului – a avut numele unei mari sărbători și a plecat din această lume tot într- o zi de mare sărbătoare – 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Coincidențe Divine! Dumnezeu să-i așeze sufletul în Împărăția Luminii! Recunoștință veșnică, DOMNULE ACADEMICIAN!

***** ***** Foto 1 - dl Ștrempel – în biroul de la Biblioteca Academiei Române Foto 2 – Dl Ștrempel, dna Daniela Bălu și dl. Czako Ioan, în vizită la mănăstirea Bârsana, Maramureș.

15 Alf Lombard - un mare prieten al României, cercetător lingvist, vorbitor și iubitor al limbii române Ing. Angela FAINA A lf Lombard este un nume care figurează stăpânească foarte bine. Tot aici, a întâlnit mulți printre cei mai mari lingviști ai lumii. O viață refugiați ruși, ocazie cu care a început să învețe întreagă dedicată cercetării lingvistice a mai limba rusă. Avea un talent nativ de a recepționa și multor limbi, printre care o importanță deosebită utiliza limbi diverse, comutând ușor de la una la a avut-o și cea dedicată limbii române. A fost și un alta. În anul I921 a studiat engleza și germana, tot lexicograf pasionat, care a avut contribuții la Universitatea Uppsala, iar în 1922 și-a luat științifice valoroase, găsind și introducând noi examenul de capacitate în litere. metode de abordare în acest domeniu. După căsătoria sa cu Margit Litvall, a făcut un voiaj în Spania, unde voia să studieze dialectele limbii spaniole, pe viu, la fața locului, gândindu-se chiar la a observa și studia influența limbii arabe asupra vocabularului limbii spaniole. În afara limbilor romanice, slave și germanice pe care le-a studiat, a fost pasionat de studiul unor limbi mai puțin vehiculate și studiate în universități. Preocupările sale se îndreaptă spre studiul limbii române și a celei albaneze. Cercetările sale lingvistice îl conduc către neogreacă și turcă, mai apoi manifestă interes pentru arabă, chineză etc. În anul 1930 își susține teza de doctorat, la Universitatea Uppsala, cu studii și concluzii referitoare la limba franceză. Imagine luată de pe google.com Alf Lombard era preocupat de faptul că în cadrul disciplinei limbi romanice de la S-a născut la 8 iulie 1902, la Paris, dintr- universitățile suedeze nu se studia și limba care un tată francez, profesorul Émile Henri Lombard, era continuatoarea latinei răsăritene, adică limba și mamă suedeză, Louise Lundberg, ambii având română. În anul 1934 a avut, prin intermediul și în familia lor rude italiene. După moartea tatălui, cu ajutorul profesorului Erik Staaff, posibilitatea în 1903, mama și fiul s-au stabilit în Suedia. Alf a să efectueze o călătorie mai lungă, de studiu, în fost un copil precoce. Încă de la o vârstă fragedă România. Staaf îl cunoștea foarte bine pe marele poseda foarte bine limba franceză și suedeză, atât filolog Ovid Densușianu, care a pregătit sosirea din punct de vedere al vocabularului cât și al lui Alf Lombard la București. Foarte preocupat scrisului. să-i asigure o ședere utilă și plăcută, Densușianu De la 7 ani, a început lecțiile de germană, i-a dat oaspetelui suedez tot ajutorul lingvistic de iar de la 13 ani și-a început studiile de latină. care avea nevoie. A avut grijă să-i ofere lecții Profesorul i-a descoperit talentul pentru studiul particulare de limba română, punând accent și pe limbilor. În anul 1919, Alf Lombard și-a luat studiul ei, din punct de vedere fonetic, un bacalaureatul la secția latină a liceului mixt din domeniu științific, pe care Lombard îl va Djursholm. Avea 17 ani. După aceea, a devenit aprofunda neîncetat, cu pasiune, de-a lungul student la Universitatea din Uppsala, studiind întregii sale activități de cercetare. limbile romanice, avându-l ca profesor pe După ce s-a întors în Suedia, toate celebrul Erik Staaff, un renumit romanist. Cea concluziile sale se vor regăsi în cartea sa despre mai mare parte a anului 1920, Alf a petrecut-o la pronunția românească, „La prononciation du Paris, timp în care a luat lecții particulare de roumain” (Uppsala, 1935). Lucrarea s-a bucurat italiană, pe care, în curând, a ajuns s-o de un imens succes, trezind un viu și rapid interes,

16 atât în România, cât și în Europa. Ea constituie fost pe larg consemnate în presa românească, baza pe care se continuă și azi cercetările asupra dându-li-se atenția cuvenită, deoarece erau ale limbii noastre, lucrarea fiind folosită de atunci ca unui specialist în lingvistică preocupat de studiul un manual de fonetică și pronunțare a limbii limbii române. Alf Lombard era un bun prieten al române pentru străini. românilor și un pasionat vorbitor al limbii Foarte bine inițiat în limbile romanice, noastre. De aceea, personalitatea și activitatea sa, Lombard sublinia că româna este cea mai erau bine cunoscute în România. Multe ziare și interesantă limbă din întreaga Europă, datorită periodice românești din diferite colțuri ale țării îi multiplelor sale diferențieri față de celelalte limbi dedicau, la fiecare aniversare, eminentului romanice, datorate influențelor venite din alte romanist din Suedia și credinciosului prieten al limbi și de împrumuturile din acestea. Mai poporului român și al limbii noastre, omagiile lor, specifică faptul că este deosebită și datorită manifestându-și recunoștința. tendinței sale de a mări numărul variantelor Perseverând în ideea de a pune în lumină morfologice, fonetice și lexicale, în loc de a le frumusețea și complexitatea limbii române, simplifica, așa cum fac cele mai multe limbi. Lombard și-a inaugurat la 16 octombrie 1936, la Lombard a susținut în mod foarte hotărât că nu se Universitatea din Uppsala, cursul de limbă poate efectua o cercetare comparativă asupra română. Era primul curs științific având ca limbilor romanice fără a avea bune cunoștințe în subiect această limbă predată vreodată în Suedia. latina de răsărit, adică în limba română. Lombard Mai apoi, la Lund, cursul s-a dezvoltat în decursul a considerat că o cercetare comparativă romanică anilor. Alf Lombard l-a ținut el însuși, până la se bazează pe patru zone antice: Iberia, Galia, vârsta de 84 de ani, având ca studenți mulți dintre Italia și Dacia. Clasa limbilor romanice, spunea viitorii profesori ai Universității din Lund, printre el, poate fi comparată cu o masă dreptunghiulară. care și cel care a devenit succesorul său, Lipsa cunoștințelor de română, va avea ca și profesorul Lars Lindvall. Acest eveniment a fost consecință, mai devreme sau mai târziu, că masa considerat de către Alf Lombard ca deosebit de își va pierde echilibrul și se va răsturna, din cauza important în cariera sa didactică, iar pentru lipsei celui de-al patrulea picior. România a fost, desigur, un eveniment special, În decursul anilor, Alf Lombard a devenit marcat de prezența membrilor Ambasadei tot mai interesat de limba română, pe care Române la Stockholm și a unor personalități de romaniștii din Occident, în special cei din Suedia, seamă. o neglijau, din cauza gradului ei ridicat de Un alt eveniment deosebit pentru noi, dificultate. românii, și pentru cariera lui Lombard, s-a Începând din 1934, Alf Lombard a devenit petrecut în primăvara anului 1938, când a prieten apropiat al lui Ovid Densușianu, Iorgu introdus limba română ca materie de studiu și la Iordan și Alexandru Rosetti, care erau cei mai Universitatea din Lund, unde a fost numit șef al importanți lingviști români ai timpului și se catedrei de limbi romanice. De la 1 ianuarie 1939 bucurau de un strălucit renume mondial. Prietenia și până la 30 iunie 1969, a activat fără întrerupere cu ei a durat până la moartea lor. Vizitele lui la această catedră, însumând peste 30 de ani de Rosetti în Europa apuseană și în Suedia au muncă pasionată, de înalt nivel academic. Ca devenit numeroase. Și, reciproc, Alf Lombard a examinator și conducător al tezelor de limbă fost mereu invitat să vină în țară de către română, Alf Lombard avea să funcționeze până în personalitatea de prim plan a României de atunci, decembrie 1995, când a susținut ultimul său Nicolae Iorga. examen cu studenții. Încă din 1938, Lombard Relatările din presă despre activitatea elaborase materiale de învățământ pentru studiul prodigioasă a lui Alf Lombard au început în anul limbii române. Traducerile minuțios comentate, 1934 și au continuat tot restul vieții sale, cu variante și explicații la un mare număr de texte publicându-se dese articole în presa cotidiană, în pentru predarea limbii române, erau deosebit de publicațiile de specialitate, fiind mereu în atenția utile pentru studenți. personalităților și vieții culturale românești și Lombard și-a petrecut întreaga vară a europene. Chiar și după decesul său, este mereu anului 1938 în România. La sosirea în Cluj, a fost menționat pentru contribuția sa valoroasă adusă deosebit de bine primit de elita de atunci a cercetării lingvistice şi lexicologiei. lingviștilor români, care l-au introdus în metodele Vizitele lui Alf Lombard în România au geografiei lingvistice ale școlii din Cluj, care au

17 fost aplicate la elaborarea unei ample și valoroase romanice, printre care și franceza. Astfel, pentru lucrări, „Atlasul lingvistic român”, a cărui meritele și eforturile sale, în anul 1948 i se acordă realizare era în sarcina și sub conducerea lui titlul de Doctor Honoris Causa de către Sextil Pușcariu. universitățile franceze din Caen și Rennes. În anul 1939, Alf Lombard a devenit În anul 1949, la Copenhaga, în membru al Societății Regale de Științe Umaniste Danemarca, Alf Lombard a ținut o lungă serie de din Lund. În același an a ținut o conferință: prelegeri despre limba română, insistând ca și în „Destinele latinei în răsărit”, tipărită ulterior. această țară nordică să facă cunoscute valențele și În paralel cu activitatea de cercetare și cea frumusețea limbii române. didactică, Lombard este inițiatorul și fondatorul În anul 1955 a apărut lucrarea cea mai unor publicații romanistice. „Études romanes de voluminoasă a lui Alf Lombard, „Le verbe Lund”, în 19 volume, publicate din 1940 până în roumain. Étude morphologique”, o lucrare 1970. monumentală, cuprinzând două volume ce El inițiază o serie de conferințe, unele totalizau 1236 de pagini. Era o operă de autentic radiodifuzate, referitor la România și limba pionierat, care a contribuit în cel mai înalt grad la română: „România în zilele noastre”, „Limba recunoașterea sa ca cel mai mare specialist în română-strictul necesar”. Conferințele erau ținute limba română din afara granițelor țării. Lombard mereu cu harta în mână, el arătând și a descris în aceste volume toate formele fiecărui exemplificând pe hartă locuri, regiuni, sau verb existent în limba română, istoria și evoluția abordând aspecte istorice necesare pentru o mai individuală a acestora, precum și utilizarea lor în amplă informare. limba modernă, luând în considerare și variantele Prima călătorie postbelică al lui Alf lor în graiurile regionale și în cele arhaice. Unele Lombard în România a efectuat-o la invitația recenzii afirmă chiar că, o dată cu apariția acestei universităților din București și Cluj, în ianuarie- lucrări, tot ce s-a scris anterior despre verbul martie 1947. Ziarele i-au acordat toată atenția românesc ar putea fi considerat, într-o anumită cuvenită, iar în timpul vizitei sale a primit, ca și măsură, perimat. cadouri, multe cărți în limba română, atât pentru el personal, cât și pentru Biblioteca Universității din Lund. La Academia Română, Lombard a ținut un discurs, ca răspuns la aprecierile referitoare la activitatea sa. Ca o recompensă pentru cercetarea, studiul și punere în valoare a limbii române, i s-a acordat titlul de Membru Corespondent al Academiei Române. Până la decesul său, în 1996, o mulțime de universități românești, biblioteci, edituri, autori de beletristică și lingviști i-au trimis cu regularitate noile lor creații sau publicații, cunoscându-i pasiunea pentru studiul limbii române. Chiar și Facultatea de Romanistică din Lund a primit numeroase publicații de acest fel sau cărți care au îmbogățit fondul bibliotecii „Le verbe roumain. Étude morphologique” universitare. Membrilor familiei sale li s-a Imagine luată de pe Bokbörsen acordat, de către Academia Română, marele privilegiu ca, în calitate de oaspeți ai Academiei, Apariția, în 1955, a lucrării „La lingua să viziteze şi să stea în România câte 2 săptămâni letteraria romanza meno lissata - il rumeno”, i- a pe an. În presa de specialitate și nu numai, adus aprecierile generale, fiind desemnat ca un conferințele sale au avut un larg interes și un filolog de cea mai înaltă clasă internațională. În amplu ecou: s-a dezbătut pe larg, s-au făcut cartea sa, „Le origini delle lingue neolatine”, din recenzii, comentarii etc. anul 1959, romanistul italian Carlo Tagliavini În paralel cu cercetările lingvistice (1903-1981) l-a prezentat ca pe unul din cei mai referitoare la limba română, el a avut multe alte prestigioși romaniști în viață. activități științifice legate de celelalte limbi Ziua de 16 octombrie 1961 a fost o zi mare

18 în viața lui Alf Lombard și a României, ziua în El a fost singurul responsabil în ceea ce care limba română a fost introdusă oficial printre privește fonetica și pronunțarea pentru materiile la care se putea obține licența suedeză în aproximativ 40 de limbi. S-a implicat în multe filologie. Pentru acest triumf trebuie să-i activități și în diferite domenii, pe diverse planuri; mulțumim în primul rând lui Alf Lombard, dar și a fost un entuziast, și-a pus energia în slujba doamnei Dagmar Falk, eleva lui Lombard, fiind științei și culturii, a învățământului universitar și considerată ca cea mai bună cunoscătoare de nu numai. limbă română veche și modernă din Suedia. În Prietenia sinceră față de România, limba paralel cu Lombard, ea l-a secondat în predarea și cultura română, se manifestă în toți anii vieții limbii române în Suedia și a preluat-o în sale. A legat strânse prietenii cu personalitățile întregime, la pensionarea acestuia. din România, facilitându-le expuneri, prelegeri Alf Lombard a colaborat la diferite lucrări sau conferințe în Suedia. Mulți români care au enciclopedice, cum ar fi Nordisk familjebok vizitat Suedia între anii 1940 și 1995 au trecut pe (Cartea familiei nordice) și Enciclopedia la Lund, făcându-i o vizită de curtoazie lui Alf suedeză, în paralel scriind mai multe sute de Lombard, însoțiți de reprezentanți ai Ambasadei articole. A mai inițiat publicarea unor reviste de Române din Stockholm. În tot timpul activității specialitate referitor la limbile romanice, printre sale la catedră, s-a îngrijit mereu ca să fie invitați care și româna. la Lund un număr mare de cercetători-oaspeți, pe de-o parte cu scopul de a lucra la propriile lor cercetări, care adesea se aflau în cadrul romanisticii, limbilor nordice, lingvisticii generale sau al literaturii suedeze, pe de altă parte ei având obligația de a preda limba lor maternă la Facultatea de Romanistică. Șederea lor în Suedia era asigurată între patru până la șase luni. Ei au adus o prețioasă contribuție la diversificarea activităților universităților suedeze. Mulți cercetători români s-au aflat oaspeți ai lui Alf Lombard: Andrei Avram, Florica Dimitrescu- Niculescu, Constantin Gâdei, Georgeta Ghiga, Alexandra Roceric și Marius Sala. Activitatea sa didactică privitor la limba română este variată, bogată și valoroasă, deosebit Numărul din ianuarie 1937 al revistei de apreciată, atât în România cât și pe plan trimestriale privitor la limbile romanice european. Imagine luată de pe persee.fr A multiplicat, în 1963, o serie de texte practice, „Texte de exerciții românești pentru uz universitar”, prevăzute cu glosare și cu comentarii (9 capitole, totalizând 605 pagini). În anul 1967, Alf Lombard a ținut o conferință la televiziunea română, despre predarea limbii române în Suedia, după care a urmat un interviu. Fără să fie pregătit în prealabil, a răspuns întrebărilor cu multă dezinvoltură, vorbindu-le românilor la radio și la televiziune în propria lor limbă. În cursul anilor 1968-1971, în ziarele românești s-au scris numeroase articole omagiale, dedicate lui Alf Lombard. Profesorul Gheorghe Bulgăr (Originar din Sanislău, județul Satu Mare N.R.) a realizat, la 5 martie 1970, o Alt număr al aceleiași reviste emisiune radiofonică în care l-a omagiat pe Imagine luată de pe persee.fr Lombard pentru realizările sale în domeniul

19 studiului limbii române și pentru răspândirea în lingviștilor străini. întreaga lume a cunoștințelor despre limba și Lombard a vizitat România și în anul cultura română. 1973, la invitația mai multor universități, ținând În anul 1969, Universitatea din Cluj a conferințe diverse, printre care a prezentat și decis să-i decerneze lui Alf Lombard titlul de cartea unui vizitator suedez în Țările Române, din Doctor Honoris Causa. Investitura, care a avut loc anul 1657, Claes Rölamb. Autorii și scriitorii în dimineața zilei de 2 octombrie, în Aula români l-au apreciat, dedicându-i numeroase Universității, s-a desfășurat, potrivit descrierii lui articole elogioase. În cartea lui Dimitrie Macrea, Lombard însuși, cu mult fast. Sala era arhiplină, „Limbă și lingvistică română” (București, 1973), numărul invitaților era de câteva sute, iar un capitol întreg este dedicat lucrărilor lui Alf balconul era plin de studenți. I s-a înmânat sulul Lombard. cu diploma, alături de un mare buchet de garoafe La Paris, in 1974, Alf Lombard a publicat roșii, un album legat în piele cu fotografii ale „La langue roumaine.Une présentation”. Cartea a universității și ale corpului didactic, precum și un fost primită cu superlative nu numai de numeroșii teanc de cărți românești. Lombard și-a rostit specialiști, cât și de marea majoritate a celor care cuvântul de mulțumire în limba română. Seara, a studiau limba română în întreaga lume. Ea este fost sărbătorit la o cină festivă, după care a fost considerată încă și acum, nedepășită. invitat de Academia Română să-și petreacă un concediu la Sinaia, ca oaspete. În acele zile a fost solicitat de televiziunea națională să vorbească despre studiul limbii române în Suedia și să acorde un interviu. El a susținut o convorbire liberă, într-o frumoasă limbă românească. Între anii 1970- 1972 face călătorii pentru studiile sale comparative, între limba albaneză, malteză și română. În anul 1972 i se sărbătorește împlinirea a 70 de ani de viață, atât în Suedia cât și în România. Cu această ocazie, i s-a decernat „Meritul Științific" clasa I, o importantă distincție românească. Încă din anul 1970, Lombard l-a propus, de mai multe ori, pe scriitorul Zaharia Stancu la Premiul Nobel pentru literatură, însă acesta a decedat în 1974, înainte de a fi distins cu acest premiu. Imagine luată de pe amazon.com Ca lucrare pregătitoare la capitolul despre pronumele personale din lucrarea „Rumansca În domeniul istoric și cultural, Lombard a Grammatik” - Gramatica limbii române, Alf manifestat un viu interes pentru cunoașterea Lombard a publicat studiul „Les pronoms civilizației din Tracia antică. El a fost membru al personnels du roumain. Aperçu syntactique”. Fundației Europene Iosif Constantin Drăgan, Această lucrare de gramatică este prima și cea participând la primul simpozion internațional de mai mare astfel de lucrare publicată vreodată în tracologie din noiembrie 1977 de la Milano și Suedia și în limba suedeză. Ea are la bază Roma. În anii ce au urmat, el și-a continuat conferințele și lecțiile despre limba română pe această preocupare, până la decesul său. care Lombard le ținuse începând din 1936 și În septembrie 1980, Alf Lombard a făcut descrie, în primul rând, limba scrisă și vorbită de o nouă vizită în România, la Cluj și București, bucureștenii cultivați. Ea constituie un exemplu unde a rămas aproape o lună, pentru tratative cu excelent al capacității de sinteză a lui Alf Editura Academiei Române în legătură cu Lombard, iar în ce privește metoda, ilustrează tipărirea și publicarea volumului „Dictionnaire perfect îmbinarea dintre perspectiva sincronică și morphologique de Ia langue roumaine”, la care cea diacronică, atât de caracteristică autorului. lucra de mulți ani, în colaborare cu Constantin Recenziile publicate referitor la această Gâdei. O parte a operei a fost tipărită în România, gramatică au fost cu totul entuziaste, atât din iar restul, în Suedia. Cartea avea 416 pagini și partea românilor cât și a cunoscătorilor și prezenta toate cuvintele flexionare din limba

20 română. Publicat în 1982, dicționarul a avut ortografiei românești. După ce a studiat recenzii extrem de elogioase. aspectele relevante ale acestei chestiuni, Alf Lombard și-a publicat, în românește, în revista „Limba română” din 1992, pe 10 pagini (p. 531- 540), opinia sa, afirmându-și părerea pentru „status quo”. Alf Lombard a fost un deschizător de drumuri în multe ramuri ale cercetării lingvistice, punând un mare accent pe tratarea corectă, în scris și oral, a limbilor actuale, din punct de vedere atât sintactic, cât și semantic. Fiind un fonetician desăvârșit, el punea în evidență limba vorbită. Se spune că ar fi fost un adevărat geniu al limbilor străine, cunoscând bine vreo treizeci și cinci, având anumite cunoștințe despre încă vreo 60 de limbi. Și în materie lexicografică Alf Lombard considera necesară elaborarea unor tipuri noi de dicționare, care să indice pentru fiecare cuvânt Imagine luată de pe Anticariat Unu pronunția, detaliat, cu variante și cu toate formele flexionare. Toate acestea au devenit, La sfârșitul anilor 1980, mitropolitul ulterior, subiecte și reguli noi în cercetarea Banatului, Nicolae Corneanu, s-a deplasat în lingvistică. Astăzi, un dicționar bun, este cel al Suedia special pentru a-i face o vizită lui Alf modelului său, în care se află și transcrierea Lombard, în scopul de a-l omagia și a-i aduce fonetică a pronunțării cuvântului. recunoștința pentru îndelungata sa activitate Opera sa, de o deosebită valoare, bogată pusă în slujba românismului. I-a făcut cadouri şi amplă, este minuțioasă, detaliată, sistematică atât lui, cât și bibliotecii, scrieri vechi românești și se distinge printr-o neobișnuită precizie, (secolul XVI și XVII) în facsimil, pentru a-l claritate și printr-un studiu aprofundat al răsplăti din partea Bisericii Ortodoxe Române fenomenelor lingvistice. A fost un cercetător pentru marele său interes în studiul și cercetarea ambițios, care a adus contribuții imense, prin limbii române și contribuția sa la punerea în cercetările și concluziile sale, la patrimoniul lumină, în fața lumii întregi, a valorilor specifice culturii universale. culturii noastre . Lui Alf Lombard i s-au decernat, pe Editura Kursverksamheten din Lund a parcursul lungii sale cariere de cercetător, un publicat în anul 1985 un vocabular suedez- mare număr de medalii și de ordine de cel mai român. Alf Lombard a fost cel căruia i s-a înalt rang din Suedia, Franța, Italia, România și solicitat să-l verifice și să-l revizuiască. din țările de limbă spaniolă. Din 1930, Alf La aniversarea sa, la cei 90 de ani de Lombard a fost membru sau președinte al unui viață, în 1992, lui Lombard i-a fost conferită mare număr de asociații științifice, care nu pot fi marea medalie jubiliară de argint a Academiei enumerate aici în totalitate. Câteva exemple Române. Numărul celor veniți să-l felicite a fost sunt: Academia Regală de Literatură din deosebit de mare, iar el însuși a fost în cea mai Stockholm, Societatea Regală de Științe bună formă. Umaniste și Societatea de Științe din Lund, În anul 1994, a scris în ,,Curierul Academia Română, diferite academii din Franța românesc" un articol de o pagină despre forma și Italia. În afară de acestea, el era colaborator, modernă a latinei de răsărit, româna. Ca ecou la membru și deseori coordonator, al diferitelor articol, specialiștii români au confirmat, încă o asociații și uniuni care promovau relațiile dată, faptul că Lombard trebuie socotit ,,unul suedezo-române, suedezo-franceze, suedezo- dintre cei mai mari lingviști ai timpului nostru". italiene etc. Este remarcabil faptul că, după 1989, Alf El planifica să-și doneze bibliotecii din Lombard a fost consultat de Academia României Gand (Gent - Belgia) întreaga sa bibliotecă, atât privind problema unei eventuale reforme a cea de limbi romanice cât și de limbă română, ce

21 conținea literatură veche, modernă și considerat ultimul neogramatician din Europa contemporană, precum și publicații de filologie, lingvistică. Noi toți, cei din Suedia și din de la începutul secolului al XX-lea, toate de o străinătate, care l-am stimat și admirat pe Alf extrem de mare valoare. Această colecție este de o Lombard și i-am apreciat întotdeauna prietenia, valoare deosebită, probabil cea mai prețioasă solicitudinea, statornicia în amiciție, noblețea sa, colecție românească existentă în afara granițelor loialitatea și magnificența sa academică tipic României. În final, biblioteca sa a ajuns la romanică, nu vom uita niciodată momentele pe Trodheim, în Norvegia. care le-am petrecut în compania sa, dătătoare de Cercetării lingvistice, pasiunea sa, i-a inspirație, la cursurile sale, în minunata sa dedicat întreaga viață, până în anul 1996, când locuință sau în cursul unor plimbări. Amintirea lui trece la cele veșnice. Toată activitatea sa a fost Alf Lombard ca om, profesor, cercetător și alimentată de un mare entuziasm și o vie dorință prieten, va dăinui veșnic și va fi luminoasă. de propagare a tuturor cunoștințelor sale Plecarea lui dintre noi, ne-a lăsat mai săraci… ” acumulate de-a lungul vieții. Din aceste cercetări, Alf Lombard a fost considerat de către a realizat bogate, valoroase și utile sinteze, români ca fiind cel mai bun cunoscător străin al referitor la limba română, limbile romanice și la limbii române. alte limbi ale lumii. Din creația sa: A fost un om de o rară noblețe și dăruire,  La langue roumaine: Une présentation atât pentru activitatea științifică, pedagogică, (Bibliotheque française et romane. Ser. A: publicistică și de largă popularizare, cât și pentru Manuels et études linguistiques); Publisher: cei apropiați, studenți, colegi, oameni de cultură Paris: Klincksieck, 1974. și public larg.  Le i prosthétique du roumain Alf Lombard s-a bucurat, chiar și după  Rumänsk Grammatik moarte, de buni și credincioși prieteni, din rândul  Europas och den vita rasens språk. En elevilor proeminenți ai lui Rosetti, cum ar fi : systematisk översikt (Europa şi limba rasei Gheorghe Bulgăr, Florica Dimitrescu și soțul ei, albe. O privire sistematică) Alexandru Niculescu, precum și mulți alți mari  Språken på vår jord (Limbajul pe pământul romaniști recunoscuți în lume, cum este Liliane nostru) Tasmowski-De Ryck din Anvers (Belgia), toți  Dictionnaire morphologique de la langue aceștia promovând tradiția școlii lombardiene de roumaine (1982) (cu Constantin Gâdei) cercetare. I-au rămas recunoscători ca unui bun  Dictionnaire roumain-français (neterminat) prieten, Alexandra Roceric din Washington,  La prononciation du Roumain Marius Sala, Andrei Avram, Valeriu Munteanu și  Le Verbe Roumain. Étude morphologique I - II Georgeta Ghiga, ultimii doi lectori de suedeză la  Les constructions nominales dans le francais Universitate și la Universitatea Populară din moderne. Étude syntaxique et stylistique București. Munteanu și Gâdei au tradus multe  L´Infinitif de narration dans le langues opere de beletristică din literatura suedeză și romanes. Études de syntaxe historique norvegiană.  Sydsvenska och uppsvenska. Bidrag till en A fost un mare prieten și sincer iubitor al jämförelse mellan två former av svenskt poporului român, căruia i-a pus în valoare cu mult riksspråk (Suedeza de sud și suedeza de nord. O entuziasm, căldură și dăruire, spre cunoaștere contribuție la o comparație între cele două universală, cultura, limba, tradițiile și valorile forme al limbii suedeze) sale milenare. Valorilor românești le-a consacrat  Niloés Fransk-Svenska Svensk-Franska un bogat material publicistic și conferințe, iar lexikon limbii române, multe studii și cercetări complexe,  La Langue Roumaine : Une Présentation lucrări lingvistice și literare, de lexicologie, etc. Iată ce scrie despre el Heinz Hoffmann, Surse: de la Universitatea din Lund, Facultatea de limbi o.wikipedia.org, google.com romanice: „Credea în ideile sale și a fost o mare Notă: Articolul a fost inspirat de un text omagial personalitate în domeniul lingvisticii. Profesorul al lui Heinz Hoffmann referitor la maestrul său, Alexandru Niculescu a subliniat, în necrologul Alf Lombard, preluat din dacoromania.ro/ 1996- publicat de Domnia sa, că Alf Lombard trebuie 1997

22 80 de ani de lacrimi și durere (III)

Col. (rtg.) dr. Constantin MOȘINCAT R evenind la durerea și lacrimile de acum Diheneș, Petru Țârlea, Teodor Țurcaș, Nicolae 80 de ani. Țolaș și Dumitru Buboi (mutat la Cig) – Mama își amintea lacrimile vărsate, în ziua penultimul cumnat, iar ultimul frate de-al mamei, când, jandarmii unguri au intrat în Rădulești, sat rămași pe câmpurile de luptă, fără ca urmașii să situat la 1,5 km de drumul Carei-Tășnad, și i-au aibă informații despre ei. Odată, poate, scos forțat să întâmpine armata lui Horthy. Nu comunitatea și urmașii se vor gândi să le ridice un puteam să ne bucurăm. Aveam 15 ani pe atunci și semn de aminitire pentru martirajul lor. Până ne sfătuia mama să ne păzim. Mergeam la școală, atunci și simpla pomenire a numelui lor constituie numai că din Pir (de lângă Carei), ne-a venit o un pios omagiu. învățătoare nouă care „încerca să ne învețe Alte drame și lacrimi. ungurește. Dar cum nimeni nu știa, ne-a învățat La aflarea veştii cedărilor de la Viena, un ceva cântând”. Și prinde mama a cânta ceva grup de studenţi orădeni au demonstrat în faţa ungurește, cuvinte memorate pe care nici atunci și localului Consulatului German din Oradea, nici astăzi nu știa ce înseamnă, dar cântecul nu l-a huiduindu-l pe consulul Schüster. Indignat, acesta uitat. din urmă a înaintat ulterior o notă de protest Unchiul Văsălica Buboi, sergentul de la prefectului, generalul Todoruţ, căruia i s-a plâns că cazemate, a crezut că a scăpat de cătănie. La niciun sub ferestrele clădirii s-a scandat „Pfui an, l-au recrutat în trupele lui Horthy, ca pe alți Schüster!”. O altă mare masă de cetăţeni s-au feciori români din sat. Calvarul pentru ei a fost și adunat în faţa Spitalului judeţean, iar alţii în mai mare: ordinele se „zbierau ungurește”, căci nu centrul oraşului. Grupurile au pornit apoi spre erau pricepute, la început. Iar gradul lui de sergent Piaţa mare din centrul oraşului, scandând lozinci rămăsese doar o amintire. A fost soldat într-o prin care înfierau hotărârile de la Viena. Acestora unitate de geniu, destinată a face tranșee în spatele li s-au alăturat şi soldaţii Regimentului 1 frontului. Așa a dus-o până în 1945, iarna, când a Fortificaţii, care tocmai treceau cu comandantul căzut prizonier, la ruși, de unde a avut norocul să lor prin zonă în drum spre cazarmă. Un ofiţer în scape prin 1947. Mă aflam în delegație la Arhivele rezervă, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, s-a Militare din Budapesta când, foștii soldați urcat pe podiumul improvizat pe loc de primeau ceva despăgubiri financiare de la unguri. demonstranţi, şi, în chip ostentativ, şi-a rupt sabia Numai unchiul Văsălica nu. Iar cei de la evidență în două. A doua zi, Legaţia germană de la se lăudau cu sistemul lor. Așa că i-am testat. Bucureşti a raportat comandamentului superior al Surpriză, deși știam că servise 4 ani în armata lui armatei germane despre manifestaţie, subliniind Horthy, chiar la adresa oficială, răspunsul a fost faptul că a constatat „o mare îndârjire în armată negativ. Am elucidat motivul: evidența la unguri contra Germaniei”. era ținută pe baza prenumelui de mamă. Așa am În legătură cu soarta refugiaţilor, se raporta venit acasă cu Adeverința pentru care sergentul faptul că numai în ultimele zile intraseră încă 500 român a primit de la unguri câțiva forinți, iar de la de familii de expulzaţi, alungaţi de unguri, fără români, numai izmenele pe el, când a plecat din nici un fel de bunuri asupra lor în afară propriilor Ceica, în 1940. veştminte. Pentru gestionarea crizei, Prefectura a Nu același noroc l-au avut următorii contactat factorii de conducere din judeţele Arad şi consăteni, al căror oseminte zac prin locuri Timiş-Torontal, cu rugămintea de a-i prelua şi necunoscute. Patria lui Horthy i-a folosit, patria plasa pe teritoriile lor. Până la rezolvarea situaţiei, Regelui Mihai nu i-a revendicat. În semn de oamenii aceştia trebuiau însă hrăniţi. Din respect pentru ei, le amintim și pomenim numele nefericire, necesarul de grâu al judeţului se ridica cu speranța că acești Eroi Martiri vor avea odată un la 1500 de vagoane destinate hranei şi 300 semn distinct în satul lor de baștină: Rădulești. De însămânţărilor. În ciuda eforturilor depuse de la capătul de Nord al satului numele lor: Ioan Iloc, administraţie, care oferise producătorilor preţul de și Ioan Barbuș (ce au pierit până în război, la 85.000 lei pentru un vagon de cereale, au putut fi Marghita), Mihai Țârlea, Ștefan Țolaș, Mihai achiziţionate numai 10 (zece) vagoane, deoarece

23 angrosiştii din judeţele vecine menţineau preţul la lei, a fost crunt bătut, împrejurare în urma căreia o cotă de 95-100.000 lei vagonul. Deficitare erau astăzi este grav bolnav la pat. În timpul nopţii au şi produsele de larg consum, în special cele de fost supuşi diferitelor interogări pentru a destăinui strictă necesitate. Singura unitate comercială anumite secrete şi tot atunci [au fost] bătuţi şi capabilă să satisfacă cererea de piaţă era chinuiţi în cel mai crunt mod. Din declaraţiile date Cooperativa „Beiuşana”, dar şi aceasta, de către aceştia rezultă că locuitorul Cristea Iosif, confruntată cu valul mare de refugiaţi, avea nevoie din comuna Mădăras, rămasă în teritoriu cedat, urgentă de un „împrumut rulant” de 10.000.000 fost comandant al Gărzii Naţionale, a fost bătut în lei. aşa fel încât pe data de 16 septembrie 1940 a şi Pe 15 septembrie 1940, Bucureştiul a fost încetat din viaţă. Casele coloniştilor, rămase informat că „şaizeci de familii de colonişti, din dincolo de frontieră, din informaţiile primite, sunt comuna urbană Salonta, au fost alungate de locuite de ţigani şi de diferite elemente şi jandarmii maghiari de la casele lor şi trecuţi haimanale din Salonta. Dată fiind această situaţie peste frontieră, după ce au fost terorizaţi, şi în urma informaţiunilor primite de la refugiaţii bătuţi şi jefuiţi” – şi că – „zilnic ne sosesc oameni mai recent, aceşti colonişti nu mai au nădejdea să- crunt bătuţi de jandarmii şi armata maghiară”. şi poată transporta avutul ce le-a rămas, fiind Pretura plasei Tinca a declanşat imediat o anchetă ameninţaţi cu toţii cu moartea”. în legătură cu soarta acestor nenorociţi. În material Perioada 11-30 octombrie 1940 s-a se relata că cele „circa 60 de familii s-au refugiat în desfăşurat, sub imperiul unor intense tatonări comuna Tulca, rămasă în România, deoarece în reciproce, de ambele părţi, care nu au condus la comunele lor de origine nu au mai găsit adăpost, şi nici un rezultat pozitiv. Criza a atins punctul astfel – se spunea în raport – sunt siliţi să nevralgic pe data de 29 octombrie 1940, când spre staţioneze sub cerul liber, ori în colibe făcute frontieră, trecând prin suburbia Seleuş-Oradea, se provizoriu din paie. Aceşti colonişti, ajunşi la cea îndrepta convoiul expulzaţilor din comuna mai dezastruoasă stare materială şi morală, trăiesc Scărişoara Nouă, judeţul Satu Mare, format din în cea mai mare mizerie, alăturea de copiii lor şi 150 de căruţe. Pentru a forţa mâna autorităţilor [sunt] expuşi diferitelor boli în urma frigului şi a româneşti, căpitanul ungur Fritz i-a oprit pe bieţii ploilor în care trebuie să stea. Această categorie ţărani în dreptul Fabricii de Bere „Dreher”, unde i- nenorocită de plugari îşi ţin vitele sub cerul liber, a ameninţat că le va interzice trecerea frontierei fără furaje, ţinându-le numai cu iarba ce o pasc”. până la rezolvarea diferendului în sensul dorit de Privitor la averile expulzaţilor, în raport se maghiari. În aceste condiţii, conducerea Legiunii sublinia faptul că „coloniştii aşezaţi în mod de Jandarmi Bihor, după consultarea Prefecturii provizoriu în comuna Tulca, îşi aveau până în din Beiuş, a acceptat condiţiile impuse, mai ales că prezent casele la pusta „Köleser”, rămasă în la punctul de frontieră maghiar se mai găseau alţi Ungaria. Parte din pământ a rămas din fericire în 150 de refugiaţi cărora, tot aşa, li se ridicase România, iar în teritoriul cedat, respectiv în pusta dreptul de a pleca în România. În adresa înaintată, „Köleser”, rămânându-le 107 jugăre, loturi comandantul Jandarmeriei arăta că „după primite în calitate de colonişti şi circa 60 jugăre informaţiunile ce le deţinem, intenţionează să pământ cumpărat de la diferiţi particulari. Acestor oprească locuitorilor refugiaţi, şi aşa destul de colonişti le-au mai rămas, în teritoriul cedat, în năpăstuiţi, şi valorile, ca bani, bijuterii etc.”. Cu pusta circa 130 jugăre de pământ, această ocazie, Prefectura a mobilizat trei reuşind să-şi salveze numai cerealele culese, camioane pentru transportarea refugiaţilor la furajele, o mare parte din cereale, mobilierele şi Calea Mare, printre aceştia aflându-se doi bolnavi, recolta încă neculeasă de pe câmp rămânând două femei însărcinate şi cinci lăuze. acolo”. Raportul mai surprindea şi câteva aspecte Pentru a face faţă acestui număr mare de ale tratamentului inuman la care au fost supuşi refugiaţi, Prefectura a fost nevoită să adopte expulzaţii înainte de a fi împinşi peste graniţă, soluţia rechiziţiei locuinţelor disponibile, la trăsătură care va deveni în viitor o marcă început din raza oraşului Beiuş, şi apoi din caracteristică a comportamentului administraţiei localităţile judeţului, în vederea plasării acestora. maghiare faţă de toţi românii. Cu prilejul Principalii finanţatori ai programului de refugierii lor din Salonta au fost supuşi celei mai asistenţă a refugiaţilor au fost, în primul rând „barbare maltratări, bătuţi şi batjocoriţi – Subsecretariatul de Stat al Românizării, menţiona raportorul – colonistului Petrila Costan, Colonizării şi Inventarului, care în semestrul întâi după ce i s-a luat de către soldaţii unguri 4000 de al anului 1942 a acordat ajutoare în valoare de

24 600.000 lei, a asigurat plata alimentelor şi a întemeiat-o în 1928, - duceau cu desaga câte ceva suportat cheltuielile reclamate de tipărirea din surplusul gospodăriei. Cu coşărcile pline cu carnetelor de refugiat cu fotografiile necesare, lapte, smântână, ouă, brânză, fasole, ş.a., surorile secondat fiind de Comisariatul General al mele Oniţa (văduvă de război, bărbatul ei Ţolaş Refugiaţilor din Ardealul de Nord. Nicolae, căzut la datorie pentru patria lui Horthy) Prin acţiunile barbare îndreptate împotriva şi Sabina au depăşit mercurialul produselor fixat populaţiei româneşti, culminând cu asasinatele în în piaţă – datorită cererii ridicate. Pe loc csendöri masă de la Trăznea, Ip şi Mureşenii de Câmpie, din (jandarmii) unguri, vigilenţi, le-au întocmit proces prima jumătate a lunii septembrie 1940, – verbal şi le-au condamnat la 10 zile de penitenţă. autorităţile maghiare au căutat să permanentizeze Tata (povesteşte mama cu lacrimi în ochi), Buboi atmosfera de teroare în spaţiul cedat. În acelaşi Gavrilă, om cu mare milă, mereu alături de cei 10 timp, puşi în faţa protestelor înaintate de guvernul copii ai săi, s-a oferit să ispăşească el pedeapsa român, au urmărit să îmbrace întreaga dimensiune pentru copilele sale, cu atât mai mult cu cât sora a silniciilor comise în haina unei fireşti şi naturale Oniţa era văduvă de război, iar fiica sa cea mică reacţii a populaţiei maghiare, care în opinia lor, ar Florica, era sugară. Fără milă, sora Oniţa, fi suferit cu mult mai mult în cei 20 de ani de împreună cu sugara Florica, au fost închise la „ocupaţie” românească. Zalău. Nici cealaltă soră, Sabina, nu a scăpat de „Era în vremea ocupaţiei horthyste când carcera de 10 zile de la puşcăria din Satu Mare. Îmi ungurii au impus mercurial la produsele agro- amintesc, că aveam cam 16 ani şi am fost nevoită alimentare din piaţa orăşenească din Carei. să am grijă de cei trei copii, minori - Petre, Vasile şi Locuitorii coloniei Răduleşti, - pe care bunicii Sabina - ai surorii Oniţa, rămaşi fără ocrotire mei, Moşincat Dumitru şi Buboi Gavrilă, alături acasă. de alţi 32 de băştinaşi, veniţi din judeţul Sălaj, au

Note Vasile T. Ciubăncan, Date noi privind contribuţia populaţiei sălăjene la apărarea frontierei de vest a României în perioada interbelică (II), în Acta Musei Porolissensis V, 1981, p. 603 A.M.R., fond 5473, dos. 53, p. 275-291. Vezi şi România, din 7 februarie 1940 Ibidem, p. 308-314 AN-DJBh, fondPrefectura Judeţului Bihor-Beiuş, dos. 2/17867/1940, f. 108 Gheorghe I. Bodea, Vasile T. Suciu, Ilie I. Puşcaş, Administraţia militară horthystă în Nord-Vestul României (septembrie-noiembrie 1940), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 142 Arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, fond103, dos. 8505, f. 22 – Apud: Gheorghe I. Bodea, Vasile T. Suciu, Ilie I. Puşcaş, Administraţia militară horthystă în Nord-Vestul României (septembrie-noiembrie 1940), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 143 ANIC, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dos. nr. 282/1940, f. 24-26, Raport al generalului Zwiedenek cu privire la activitatea Comisariatelor pentru refugiaţi până la 25 noiembrie 1940. „În continuarea activităţii mele, cu onoare vă aduc la cunoştinţă următoarele: Situaţia comisariatelor, care pe ziua de 25 noiembrie 1940 se prezenta cu mare aproximaţie, este următoarea: 1. Basarabenii şi bucovinenii – circa 51.000 funcţionari, 9.000 soldaţi concentraţi, total cca 60.000 suflete, din care sunt astăzi neplasaţi cca 2000 în provincie şi 700 în Capitală. În acest număr nu sunt cuprinşi cei cca 3000 refugiaţi aflaţi azi în Germania şi acei care au trecut graniţa în ultima săptămână. 2. Ardeleni sunt cca 70.000 lucrători 30.000 funcţionari, în total cca 100.000 suflete. Astăzi se mai găsesc neplasaţi maxim 100.000 suflete, majoritatea bătrâni şi femei. 3. Dobrogenii veniţi în ţară sunt în total cca 117.000 din care intelectuali şi liber profesionişti sunt aproape toţi plasaţi. Dacă din cifra totală scădem pe bănăţenii şi ardelenii răspândiţi în ţară, rămân de colonizat cca 80.000 suflete, 18.000 familii. Din aceştia vor fi plasaţi cca 16.000 familii până la Crăciun, iar restul de cca 2000 familii va trebui plasaţi în timpul iernii pe terenurile expropriate de la evrei. Deci totalul refugiaţilor aflaţi astăzi în ţară ar fi: cca 70.000 basarabeni şi bucovineni, cca 100.000 ardeleni, cca 120.000 dobrogeni. Total 290.000. Din totalul general de cca 290.000 refugiaţi, cca 1/3 sunt regăţeni şi funcţionari. Este foarte interesant de reţinut că la 20.11.1940 obţinând statistica ungară, în ea se arată pe ziua de 15.11.1940 numai 1005 „expulzaţi” şi un total de 21.000 români plecaţi din proprie iniţiativă din Ardeal, deci sunt de aşteptat dificultăţi serioase.….”. AN-DJBh, fondPrefectura Judeţului Bihor-Beiuş, dos. 2/18075/1940, f. 149 AN-DJBh, fondPrefectura Judeţului Bihor-Beiuş, dos. 2/18098/1940, f. 154 AN-DJBh, fondPrefectura judeţului Bihor-Beiuş, seria Actele subprefectului, dos. 3/19275/1940, f. 24-28 AN-DJBh, fond Prefectura judeţului Bihor-Beiuş, dos. 151/1942 AN-DJBh, fond Prefectura judeţului Bihor-Beiuş, dos. 154/1942

25 Golgota ardeleană în Medieșu Aurit (1940-1945) (III)

Ing. Andrei GORȘCOVOZ T răind cu această familie de evrei ocupat vremelnic, care aruncă o pată greu de credincioși, primeam câteodată și mâncarea lor - șters pe obrazul poporului maghiar. Eu și cu cușer... m-am „integrat” în familia lor: părinți, socrul Andrei Șerban, spuneam că pentru toate trei fete Ilona, Sandy și Roza - și mezinul familiei acestea ar face bine ca Ungaria să-și ceară Erwin. Roza m-a iubit mult, dar i-am spus că scuze poporului român și poporului evreu... vreau să mă însor cu o româncă, mi-a recomandat pe cea mai bună prietenă a ei, pe Salustia Șerban, viitoarea mea soție. Am rămas prieteni toată viața cu această familie de evrei, filo unguri, vorbeau limba maghiară în mod curent, copiii au urmat școala maghiară. La intrarea trupelor horthyste în sat, la 5 septembrie 1940, Roza cu cele două surori s-au refugiat la o rudă în București, părinții cu fratele au rămas în sat... Ne-am refugiat și noi... Roza în 1947 a venit la noi la Zalău, își căuta cu disperare fratele și părinții, s-o ajutăm să-i găsească. I-am spus că după spusele sătenilor, au fost duși în lagăr la Budapesta. În 1954 a venit la noi la Medieș, ne-a Foto 7 - Primii stră-strănepoți, spus și arătat un act că părinții și fratele au fost Alexandru-Cristian și Ozana-Ioana Cuibuș, a lui arși de vii în lagărul de la Auschwitz... Roza s-a Andrei Șerban, de la nepotul Alexandru căsătorit cu un medic din Statele Unite, Ilona cu Gorșcovoz-Pintescu, în vizită în Medieșu Aurit un bancher în Paris și Sandy cu un comerciant (2014). din Elveția. Acei ani de tristă amintire sunt de Autorul, nepotul și copilul lor, nu știu neiertat Ungariei hothyste în frunte cu „eroul dacă acest lucru s-a întâmplat până acum sau dacă național” Horthy Mikloș, pentru deportarea și se va mai întâmpla vreodată ca Ungaria să-și asasinarea zecilor de mii de români și de evrei ceară scuze sau iertare... din Ardealul de Nord primit cadou de la Hitler, Tata continuă cu mărturisirile: ... am un alt mare criminal. văzut la casele românilor din Medieș afișe În acești ani 1938-1940 am mai „Horthy-Teleky, afară cu românii” puse de către cunoscut evrei bogați din sat: Faiga- militarii horthyști, jandarmii unguri și tineri din cămătăreasă, Duvăd cu transporturile cu cai, bandele răufăcătoare de bătăuși din „Garda Santioni Moyș cu batoza de treierat cereale, Zdrențuroșilor”, conduși de guvernul horthyst de Ziherman comerciantul, Kapelovici (Coapălă îi la Budapesta... Acești unguri horthyști au fost ziceau sătenii, n.a.) cu birtul care dădea băutură campioni și la înjurături, cu cele mai scurte pe credit (i-am cunoscut bine pe urmașii lui, n.a.), înjurături și cele mai des folosite: „țăran groful Grosz și Iuda cu magazine mixte. Nu știu puturos”, „români împuțiți” și cu cea mai lungă, dacă au scăpat de holocausul nazisto-horthyst, în o singură înjurătură ordinară greu de reprodus, afară de Kapelovici (a trăit în Medieș până în anul scrisă pe o pagină de caiet, cu zeci de înjurături 1955, când noi ne-am mutat în Mireșul Mare, iar legate între ele, pe 18-20 de rânduri, adresată nepoata lui a fost secretară la Cabinetul de românilor și nu numai lor ... Am auzit, mai rar și avocatură în Satu Mare a fratelui meu Pintescu pe sătenii necăjiți care înjurau pe ungurii până la decesul lui în 2003, n.a.). horthyști: „Nu i-ar mai răbda pământul”, „Nu Sunt cei mai mulți evrei trimiși de o le-ar trece mulți pe dinainte” și chiar cântece, se singură țară în lagărele de exterminare din pare împrumutate de la vecinii oșeni, din Țara lume raportați la populația Ardealului de Nord Oașului:

26 „Bine îmi taie cuțâtu, deși ungurii nu se astâmpărau și lucrau în toate Că l-am ascuțât amu, direcțiile pentru ponegrirea poporului român/ Pă tocilă la primar, statului român (mai ales după decembrie 1989, Să tai capu la jendar...” n.a.)”. * Medieșenii nu au fost proști (ca și „Așe îmi vine câteodată guvernanții noștri de azi) încă din cele mai vechi Să dau cu securea-n piatră, timpuri „de când îi lumea”, dacii liberi, moșii și De necaz și de durere, strămoșii lor au știut să-și apere bogățiile Asta-i viață măi vere?!” solului și subsolului; moștenirea culturală: centrul de olărit de 19 ha cel mai mare de pe Au fost în sat două bande de teritoriul Dacic, probabil și din Europa; cele țigani/muzicanți, lăutari care distrau grofii la 32 cuptoare de ars ceramica și încă 230 în faza de orgiile de la conace aproape în fiecare seară și cercetare din situl arheologic „Șuculeu”; două care cântau pe bani mulți și la nunți, boteze, hore morminte de incinerare; cioburi din cultura pentru medieșeni... Am plecat în refugiu, am fost Coțofeni; monede de tip Medieșu Aurit din numit impegat de mișcare la stația C.F.R. vremea costobocilor, dacilor, cu influențe celtice; Sărățuica (la 39 km de Slobozia Veche în direcția ceramică lucrată cu mâna și/sau roata; multe Urziceni, n.a.) unde în mijlocul satului am văzut o ustensile; arme și podoabe; castelul și cele 9 mulțime de refugiați ardeleni și macedonieni conace; bisericile din sat, de lemn (1753-1883) și trăind sub cerul liber, în mizerie, numai soarele din piatră (1883-2020); mănăstirea minoriților binevoitor de noiembrie 1940 le mai încălzea (până la 1656), ca „valahi schimatici și sufletul, pământul... Am fost mutat în spatele moșnenii și muncitorii agricoli ai castrului și ai frontului, impegat de mișcare la stația C.F.R. satelor înconjurătoare”, care nu s-au lăsat Jerebcova, județul Ananiev, Transmistria (iulie trecuți la catolicism (1092) și/sau uniatism, ci 1942 - februarie 1944, n.a.) îmi amintesc bine la greco-catolici (1700) și întoarcerea în sânul înverșunarea cu care lupta armata horthysto- Bisericii Ortodoxe (1948) cu arhitectura, pictura ungară contra armatei sovietice, răutatea și și cultura, obiectele de cult, cimitirele tradiționale cruzimea, ca hoardele lui Attila, cu care omorau și cu preoții ortodocși. De asemenea au știut să-și prinzonierii de război, populația româno- apere ocupațiile: agricultura - cultura cerealelor basarabeană și partizanii, frica și umilințele în și a plantelor tehnice, pomicultura, viticultura și care trăiau copiii, femeile, bătrânii, răniții din creșterea animalelor; olăritul; meșteșugurile teritorile ocupate. În retragere nemții și ungurii țărănești; zidăritul, fierăritul, reparatul au ars și distrus case și biserici, iar în cimitire încălțămintelor, producerea țuicii, vinului; scoteau morții din morminte și își îngropau comerțul etc. Un loc important pentru morții lor, aceste crime nu trebuie uitate, nu se medieșeni a fost și neamul - familia, menținerea pot uita...” bunăstării, creșterea, educarea și sănătatea „Ungurii din Medieșu Aurit, ca în tot copiilor; îngrijirea părinților/ bunicilor, Ardealul de Nord, între anii 1946-1947 și după respectând datinile creștinești, strămoșești Tratatul de Pace de la Paris-1947, între anii privind căsătoria, botezul, înmormântarea, 1948-1950, acționau cu multă înverșunare credința prin participarea la slujbele bisericești pentru menținerea/întârzierea înlocuirii din sărbători și duminici; cultura cu tradițiile administrației maghiare cu cea română, înaintașilor, activitățile sportive etc. sabotarea activității noii administrații În casa țărănească a bunicului „Tata românești, menținerea/promovarea în funcții Moș”, în „camera dinapoi” (spate), bunica cheie în toate domeniile de activitate a ungurilor „Mama Mare” avea pe un perete, un „păretar”, o și evreilor filo-unguri, dorința permanentă de a pânză țesută la războiul de țesut (90 x 70 cm), un stăpânii românii și alte nații sub diferite forme, lucru de mână pe care scria cu ață roșie: obținerea de avantaje, folosind cele mai diverse „Credința, Speranța și Iubirea, aduc Fericirea” mijloace: apropierea de U.R.S.S., bătălia pentru încadrată cu o cunună dreptunghiulară, cu intrarea în rândurile P.M.R./P.C.R., denigrarea, trandafiri roșu deschis, frunze verzi și tulpini minciuna etc. Românii/Guvernele României nu verzi închise, care m-a urmărit toată viața și am au fost suficient de preocupate de aceste situații, căutat să respect această povață, învățătură.

27 Pentru apărarea acestora și Gospodăriilor Agricole Colective, îmbunătățirea condițiilor de viață, medieșenii Centrul/Stațiunea de Mașini și Tractoare (1948- și înaintașii lor au pus mâna pe furci, coase, 1950), marele incendiu din 1957 de pe Ulița „Din topoare, arme … cu pierderi de vieți omenești, au jos”, încheierea colectivizării agriculturii (1962), luptat împotriva năvălitorilor, ocupanților evenimentele din Decembrie 1989, epidemia vremelnici, au murit pentru a apăra ce este al mondială produsă de virusul ucigaș SARS-CoV-2 lor: Glia, Neamul, Credința și Limba (din februarie 2020) etc, pentru că medieșenii au românească... Au fost săraci, slugi și cu capul regenerat din propria cenușă ca „Pasărea plecat, dar niciodată n-au fost lași și fricoși, au Phoenix”. fost viteji. Mărturii sunt: dâmbul/ridicătura de Din cele mai vechi timpuri, localnicii pământ a fostei cetăți de pământ cu val, șanț și traci, iliri, geți sau daci au luptat contra palisadă de lemn, a urmei cetății de piatră încă cuceritorilor persani-greci și romani, în evul înainte de 1270 iar anul 1271 atestă documentar mediu contra triburilor barbare jefuitoare - goți, Medieșu Aurit, Cetatea/Castelul Lonia; trei huni, gepizi, slavi, bulgari, unguri, tătari, turci, biserici - ortodoxă, catolică și romano-catolică; ruși și polonezi, iar în epoca modernă contra- trei cimitire cu cruci de beton sau marmură - turcilor, nemților, austriecilor, rușilor. În ultimii românesc, unguresc și evreiesc, casele parohiale 3000 de ani populația autohtonă numită traci, daci, de piatră, case cantorale; Obeliscul ridicat în 1968 valahi, români, aromâni sau meglenoromâni au cu ocazia aniversării a 120 de ani de la Revoluția supraviețuit, un adevărat miracol, presiunilor de la 1848; Cruce pentru morții din ultima invazie de deznaționalizare exercitate de popoarele a tătarilor (1717); Cruce cu sătenii căzuți în Primul migratoare. Război Mondial; placă comemorativă de pe ușa A crescut forța și rezistența poporului laterală a bisericii ortodoxe cu medieșenii morți în nostru în zbuciumata sa istorie, s-a unit și s-a Al Doilea Război Mondial, etc. constituit statul național român prin unirea În prezent Medieșu Aurit este o formațiunilor statale (țări, principate) ca o insulă comună prosperă în condițiile date cu peste 71 latină într-o mare slavă cu rechini - rămășițe a agenți economici, dintre care amintim câțiva: triburilor ungurești. În secolul națiunilor, sec. „Bentonite Grup” S.R.L. cu fabrica de XIX și sec. XX s-au format „Principatele Unite preparare a bentonitei calcice, adusă din al Române”- Moldova și Țara Românească (1859) , doilea cel mai mare zăcământ din România, „Regatul Român” (1877) și „România Mare” transportat din comuna Orașul Nou, de la cca 20 („România Dodoloață”, 1918), care a fost km distanță și fabricarea altor produse din amputată (1947) după Cel de-al Doilea Război materiale nemetalice; „Conceptalin Transport” Mondial (1939-1945) cu părți în Bulgaria, Rusia S.R.L. cu transporturi terestre și transporturi prin sovietică și Ungaria. conducte; „Construcții Bomex” SRL cu extracția Înaintașii medieșenilor au participat, pietrișului, nisipului, argilei și caolinului; „Privat luptat și murit în răscoala de la Bobâlna (1437- Silviu Zetea” S.R.L. cu distilarea, rafinarea și 1438), războiul țărănesc condus de Gheorghe mixarea băuturilor alcoolice, iar pentru țuica Doja (1514), războiul de independență (războiul „Zetea de Transilvania” care a obținut Medalia curuților, 1703-1711), condus de principele de Argint la Concursul Mondial de la Bruxelles Ràkòcz al II-lea, având căpitan pe Grigore Pintea (2011), o sticlă de țuică o are și autorul; „Top Viteazul, „unul din cei mai însemnați români din Design Furniture” S.R.L. cu fabricarea de mobilă sec. XVII-lea” (Nicolae Densușeanu, 1883), pentru birouri și magazine, etc. răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan Generația actuală trăiește în anul 2020, (1784), Revoluția din Transilvania de la 1848- când unii au comemorat, alții au aniversat 100 1949 (Avram Iancu), Primul Război Mondial de ani și/sau 80 de ani de la marile evenimente (Marele Război, Războiul Națiunilor) (1914- istorice care au marcat evoluția statelor și 1918) cu 182 medieșeni mobilizați, 19 morți și 4 națiunilor lumii până la starea în care le invalizi. Marea Adunare de la Alba Iulia (1 cunoaștem astăzi. Dar Ungaria, o țară învinsă în Decembrie 1918), Al Doilea Război Mondial cu ultimele două războaie mondiale strigă ca „din 22 morți, Reforma Agrară (Decret-Lege din 23 gură de șarpe” - „Trianon, Trianon cea mai mare martie 1945), înființarea Întovărășirilor, catastrofă”, „Ungaria Mare - Țara făgăduinței”,

28 „Patria la înălțime” bântuită fiind de o epoca feudală a cuceritorilor”, scoțând la manifestare devenită negativă, suprafață tendințe anexioniste, reacționare și autodistructivă a unei fantasme a totalității șovine, constituind o deviație de percepție și maghiarimii. Maghiarii ar face mai bine să-și interpretare greșită a istoriei. caute „sufletul ancestral pierdut” cu mai mult de 1.000 de ani în urmă și să nu se lase „bântuită de o imagine arhetipală uzată, goală, moartă, ca Ungaria Mare!”. Această traumă își are la origini mai multe traume anterioare și nu numai, pe care maghiarii le fac uitate sau se fac că le uită, amintindu-le de: Victoria germanilor conduși de împăratul Otto cel Mare asupra armatei maghiare la Lechfeld (10 august 955); Creștinarea făcută „cu sabie și sânge” (decembrie 1000); Bătălia pierdută în fața mongolilor (1241); Căderea regatului maghiar la Mohàcs (1526) devenit Foto 8 - Harta României după P.P.M. (2013) pașalâc turcesc; Revoluția maghiară de la 1848- 1849; Compromisul Austro-Ungar (20 martie În vara anului 2013 în centrul Timișoarei 1867); Primul (1914-1918) și al Doilea Război m-a oprit un domn bine îmbrăcat: „Doriți două Mondial (1939-1945); Venirea comuniștilor - calendare mici?”, „Da” și mi-a dat în mână un Republica Ungară (1919-1920); Revoluția din plic. Domnul a dispărut. În plic erau două 1956, etc, care i-au făcut pe maghiari să-și calendare mici scrise în limba maghiară pe o față piardă „sufletul ancestral”. și pe cealaltă harta României împărțită în Să nu uităm că a fost răspândită din provincii cum se vede în fotografia color. ordinul lui Horthy o broșură intitulată „Fără Transilvania Europeană - Federalizarea milă”, publicată în Budapesta (1918), în care se României! Transilvania cu provinciile: pot citi rânduri demențiale ca acestea: „Voi omorî Partium, Erdély, Pământul Secuilor, iar sus în pe orice român pe care-l voi întâlni în drumul stânga scrie Partidul Popular Maghiar (din meu... noaptea voi pune foc satelor românești. Transilvania, n.a.). Pe al doilea calendar Voi trece prin ascuțișul sabiei toată populația. fotografia color, 200 de ani de la nașterea lui Voi otrăvi fântânile. Voi ucide copii la sânul Ormòs Zsigmond - fondatorul muzeelor mamei lor... Voi aprinde satele. Nu voi avea milă timișorene. Nu comentez. pentru nimeni. Nici pentru copii, nici pentru În 1993 Geza Ieszensky, fostul Ministru mamele însărcinate. Răzbunare. Fără milă, de Externe declara: „Într-o primă fază... răzbunare cruntă!” urmărim ca Transilvania să devină un spațiu Ungurii, popor asiatic războinic și complementar economiei maghiare... iar ca anexionist, au produs „mult rău popoarelor scop politico-strategic, unirea maghiarilor în Europei centrale, printr-o stăpânire sângeroasă granițele lor înainte de Trianon”. și draconică și un aspru proces de La 80 de ani de la Dictatul de la Viena, maghiarizare”, datorându-și și prosperitatea medieșenii și toți românii trebuie să fie foarte „acestor exploatări silnice și a jafului ridicat la atenți la tot ce fac maghiarii împotriva noastră, să rang de politică națională” în aceste teritorii, în luptăm pentru apărarea demnității naționale care majoritar și autohtone erau „alte nații cu și să iertăm dar să nu uităm ce a fost, ca să nu vechime și istorie coborând mult în timp”. mai fie. În ultimii ani, sub „domnia” lui Viktor Lecția istoriei este însă foarte clară, căci Orban, maghiarii duc o politică inadecvată, cu tot ce-i românesc nu piere și nici nu va pieri! perioada modernă ce o traversăm acum, de Trebuie să spunem (și să scriem) generațiilor „nesocotire a drepturilor Celuilalt”, de viitoare că nu am fost mereu slugile neglijare a bunei conviețuiri dintre state Occidentului. vecine și a „reîntoarcerii la pretenții care țin de

29 Revoluția română de la 1821

Dr. ing. Luminiţa Cornelia ZUGRAVU

n 2021 se împlinesc două sute de ani de porni mișcarea de eliberare a Greciei fiind la Revoluția Română de la 1821 condusă de prezent în capitala Țării Românești pentru Tudor Vladimirescu. Acesta a fost unul din susținerea unui proces de moșie în fața Divanului. evenimentele care au marcat începutul procesului El are o serie de discuții cu reprezentanții Eteriei de renaștere națională a României. Deși a fost în în vederea cooperării militare și pentru ca cele din urmă înfrântă, Revoluția Română de la „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilati 1821 a adus în atenția marilor puteri europene peste Dunăre”, considerând că a sosit momentul situația națională, economică și socială din prielnic pentru a ridica poporul la luptă. Principatele Dunărene și a determinat Imperiul În ziua de duminică, 23 ianuarie 1821, la Otoman să pună capăt domniilor fanariote. Padeș, Tudor Vladimirescu a rostit chemarea la Condusă de Theodor Vladimirescu, mișcarea luptă „către tot norodul Omenesc”, în fața pandurilor este considerată ca fiind prima plăieșilor și a colaboratorilor săi apropiați. În revoluție din istoria națională. istorie, această chemare la luptă este cunoscută ca În anul 1780, în satul Vladimir, județul „Proclamația de la Padeș”. Poporul era Gorj, într-o familie de moșneni, s-a născut mobilizat la luptă împotriva răului din țară, Theodor. El este omul de care s-au legat pentru statornicirea unui nou regim politic de speranțele oamenilor într-un trai mai bun. A către Tudor Vladimirescu: „Dar pe balaurii care învățat carte și limba greacă în casa boierului ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât Ioniță Glogoveanu din Craiova. Inteligentul și cele bisericești, cât și cele politicești, până când destoinicul băiat a ajuns administrator de moșie să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până lucrând și în afacerile de negoț, mai ales la când să fim robi? […] Veniți dar fraților cu exportul de vite. Cumpărând pământ și făcând toți, cu rău să pierdem pe cei răi ca să ne fie comerț pe cont propriu, și-a făcut averea nouă bine! […] Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți personală. S-a emancipat din slujba lui în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme; Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor – iar care nu aveți arme, cu furci de fier și cu armată cu obligații semipermanente - și participă lănci; să vă faceți degrabă și veniți unde veți la războiul ruso-turc din 1805-1812, fiind auzi că se află Adunarea cea orânduită pentru recompensat de oficialitățile ruse cu Ordinul binele a toată țara […] Că ne merge, fraților, Sfântului Vladimir, clasa a III-a. atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele În anul 1806 a fost numit administrator al noastre nu s-au mai uscat!” districtului de munte de la Cloșani, funcție pe care Această declarație a fost în stare să „miște o va deține până în 1820. A făcut o călătorie la conștiințele și să îndemne pe oameni la luptă“, Viena, în perioada 14 iunie-26 decembrie 1814, fiind o adevărată „declarație de război” pentru a lichida moștenirea soției lui Nicolae împotriva fanarioților. Efectul imediat al Glogoveanu, decedată în capitala imperială, și Proclamației a fost ridicarea a mii de locuitori ai pentru a-i aduce fetița în țară. Această perioadă a satelor, după ce au fost înștiințați de ștafetele coincis cu Congresul de Pace de la Viena (1814- călare. De la Padeș, Tudor a început activitatea 1815), astfel că Tudor Vladimirescu a putut să diplomatică menită să împiedice intervenția urmărească problemele politice care se dezbăteau străină în Muntenia. Tudor a adresat un memoriu în presă în capitala Imperiului Austriac sultanului, prin intermediul pașalelor de la cunoscând limba germană. La începutul anului Dunăre, iar mai apoi memorii împăraților Rusiei 1815, după ce s-a întors în țară, a aflat că și Austriei, care se aflau la Laybach (Ljublijana), garnizoana otomană din Ada-Kaleh, cutreierând la Congresul Sfintei Alianțe. Amploarea și județele Mehedinți și Gorj, distrusese și pericolul transformării mișcării izbucnite în gospodăria lui de la Cerneți și îi luaseră toate Oltenia într-un „război al sărăcimii” au bucatele. determinat „comitetul de oblăduire”, creat după Tudor află despre hotărârea Eteriei de a decesul domnitorului Alexandru Șuțu, să ia

30 măsuri de forță pentru a opri înaintarea către cadrul Sfintei Alianțe, care trebuia să apere București a pandurilor sau orice altă concentrare prevederile Congresului de la Viena din 1815. de trupe. Boierii regenți l-au câștigat de partea lor Țarul s-a dezis imediat de acțiunile Eteriei, dar și pe consulul general al Rusiei, Alexandr Pini. de revoluția română. Imprudența lui Ipsilanti a Tudor a reacționat imediat, explicându-i în scris determinat contrareacția țaristă, Rusia nu putea consulului țarist că orice măsură de forță interveni decât pentru a restaura ordinea împotriva pandurilor ar duce la o răzbunare amenințată de eteriști și de panduri. cruntă a maselor împotriva boierimii. Tudor a Relațiile dintre cele două mișcări de apelat la bunele oficii ale reprezentantului țarului eliberare națională au fost puternic afectate de pentru ca „să binevoiască a mijloci la boierii reacția Rusiei. Tudor a încercat să nu pericliteze oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice șansele de reușită ale românilor printr-o pornire de panduri și altă oștire ce au cugetat a colaborare dezavantajoasă sau printr-o trimite împotriva norodului.” Flacăra ridicării subordonare față de Eteria. Vladimirescu s-a la luptă a pandurilor a cuprins și Transilvania și angajat să le faciliteze doar marșul spre Dunăre și Moldova. Din Transilvania li s-au alăturat să le înlesnească traversarea fluviului. El pandurilor 1500 de „ungureni” – militari români mărturisea unui diplomat austriac: „Trebuie însă din regimentele grănicerești. să vă mărturisesc sincer că înaintarea unor Tudor a preluat controlul asupra trupe elene [spre București], care se află sub mănăstirilor fortificate de la Strehaia și Motru, comanda prințului Ipsilanti, mă pune în cea după ce a înfrânt rezistența unora dintre mai mare încurcătură, căci nu știu pe ce bază ispravnicii de județe și a unor cete înarmate se întemeiază această concentrare de forțe și trimise împotriva sa de stăpânire, iar pe 4 nu aș vrea să zădărnicesc eventualele planuri februarie și-a stabilit tabăra la Țânțăreni. În trei secrete ale unei mari puteri. De aceea am săptămâni, Vladimirescu și-a pregătit și organizat somat pe prințul Ipsilanti să rămână în afara cei aproximativ 5000 de oameni, și-a extins orașului București, până va fi dat dovezi că controlul până la Dunăre, iar în tot acest timp a este într-adevăr autorizat de o putere mai purtat corespondență cu boierii bucureșteni, înaltă pentru acțiunea lui, căci eu nu sunt în urmărind cu atenție reacțiile marilor imperii niciun caz dispus să […] acționez printr-o vecine. Era convins că Imperiul Otoman era comportare neînțeleaptă și înfierbântată în dornic să găsească o rezolvare pe cale politică și dezavantajul poporului român”. Pe 22 martie, nu un conflict armat care ar fi complicat relațiile Vladimirescu a avut o atitudine prudentă față de cu Imperiul Rus. În aceste condiții, sultanul a Eteria, ale cărei planuri le cunoștea, în parte, mai numit ca domnitor pe Scarlat Callimache, care nu demult, sprijinind acțiunea antiotomană a a ajuns niciodată pe tronul țării. Autoritățile revoluționarilor greci, fără a se subordona nici un țariste și-au manifestat fățiș nemulțumirea față de moment Eteriștilor. caracterul de masă al mișcării inițiate de Tudor în Pandurii au executat marșul spre Oltenia. București asigurând astfel controlul asupra țării. La 22 februarie 1821 s-a declanșat Două coloane ale armatei revoluționarilor au mișcarea eteristă ale cărei forțe au trecut granițele plecat spre capitală la 28 februarie și s-au unit la Moldovei, cu aprobarea autorităților țariste, Slatina peste o săptămână. Prin alăturarea concomitent cu ridicarea la luptă a grecilor din ostașilor stăpânirii din tabăra de la Coțofeni, Peloponez. Declarația riscantă a lui Alexandru efectivele oștii lui Tudor s-au ridicat la circa 8000 Ipsilanti din 24 februarie 1821 că se bucură de de oameni, 2000 călare și 6000 pedeștri. Cu sprijinul țarului a determinat precipitarea asigurarea flancurilor și a unor trupe de evenimentelor și complicarea situației mișcării ariergardă și avangardă, s-a reluat marșul spre revoluționare din Țara Românească. Astfel, capitală pe itinerarul Slatina – Șerbănaști (Olt) – eteriștii au încercat să provoace o acțiune militară Tecuci (Teleorman) – Vadu Lat (Giurgiu). Pe 10 a Imperiului Rus împotriva Imperiului Otoman, martie, Tudor a trimis o delegație cu un dar au reușit să provoace o reacție contrară. Țarul memorandum Divanului țării, prin care cerea era împotriva oricărei acțiuni care ar fi putut unirea tuturor forțelor responsabile ale țării. zdruncina principiile de „legalitate și ordine”, Tudor a lansat o nouă proclamație către scăpându-o de sub control. În numele acestor bucureșteni, pe 16 martie, aflându-se la Bolintin principii, Rusia se alăturase celorlalte puteri în Vale, la porțile capitalei, în care declara că

31 mișcarea pe care o conducea avea rolul de a altă parte, autoritatea reprezentată de câștiga „drepturile cele folositoare la toată „vremelnicească ocârmuire”, cu atribuții obștea”. El amintea că deținea controlul politice și administrative. Colaborarea celor două teritoriilor de pe cele două maluri ale Oltului și că puteri a fost definită în linii generale prin mișcarea pe care o conducea era îndreptată „jurământul lui Tudor” din aceeași zi de 23 împotriva domnilor fanarioți și a marilor boieri martie. care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile intrării Tudor Vladimirescu a trebuit să acționeze în capitală a celor aproximativ 16000 de ostași, într-un context internațional și intern extrem de cerea imediat un răspuns în scris „de voiți binele complicat. Dezavuarea oficială a mișcărilor de obște sau nu”. Proclamația lui Tudor a avut un revoluționare românești și grecești de către țarul efect imediat, Divanul hotărându-se să Rusiei a avut grave urmări asupra regimului de la colaboreze cu pandurii, în condițiile în care București, iar acțiunile Eteriei, ale cărei trupe, consulii puterilor occidentale părăsiseră în grabă odată intrate pe pământ românesc, uitaseră Bucureștiul (cu excepția consulului Prusiei și imediat de planul inițial de trecere imediată la sud caimacanii desemnați de Înalta Poartă), care de Dunăre, se împământeniseră aici, aflaseră despre dezavuarea mișcării lui Tudor de comportându-se ca o armată de ocupație, către Rusia. Vladimirescu aflase și el dedându-se la jafuri și abuzuri, de atitudinea țarului, așa că a hotărât provocând neîncetat forțele otomane deplasarea pe un drum ocolit spre a de la frontieră, punând astfel țara în evita eventualele capcane ale fața primejdiei unui atac al armatei otomanilor de la sud de Dunăre sau Porții. În aceste condiții, Tudor ale arnăuților din capitală. Pandurii Vladimirescu a inițiat discuții cu au ajuns la Ciorogârla pe 17 martie, conducerea mișcării eteriste, iar prin iar a doua zi, seara, au ajuns la intermediul boierilor Divanului a Cotroceni, care pe atunci se afla în inițiat tratative cu reprezentanții imediata apropiere a Bucureștiului. otomanilor din pașalele de la Silistra, După ce pe 20 martie a dat o nouă Vidin și Brăila, dar și cu principalele proclamație prin care cerea tuturor puteri interesate în zonă. cetățenilor țării, indiferent de După ce Alexandru Ipsilanti a condiția socială, să se unească pentru evitat mai multă vreme să accepte o „obșteasca fericire”, pe 21 martie întâlnire cu Tudor Vladimirescu, la pandurii au intrat triumfal în sfârșitul lunii martie cei doi București. Oastea revoluționară, în frunte cu conducători s-au întâlnit la marginea Tudor, a intrat în București pe Podul Calicilor Bucureștiului. Tudor a respins și de această dată (Calea Rahovei), fiind primiți de o mulțime cererea eteriștilor de unire a celor două mișcări, entuziastă. Tudor Vladimirescu, numit cu drag și practic de subordonare a armatei pandurilor respect „Domnul Tudor”, rămâne stăpân pe comandamentului armatei revoluționare grecești. capitală până pe 15 mai și guvernează țara ca un Tudor a respins intenția eteriștilor de a intra în adevărat domnitor. Și-a stabilit cartierul general București, a susținut că rezolvarea problemelor în casele brâncovenești de lângă Mitropolie, a interne ține exclusiv de competența pandurilor, preluat în scurtă vreme controlul asupra sprijinul extern trebuind să se limiteze la principalelor obiective întărite din oraș, a evitat intervenții diplomatice. Înțelegerea dintre cei doi orice conflict cu omul Eteriei din București și s-a conducători a fost fragilă, Tudor așteptând o străduit să colaboreze cu boierii din Divanul țării. mediere internațională și părăsirea teritoriului Tratativele s-au încheiat rapid, pe 23 național de către eteriști. martie, prin semnarea „cărții de adeverire” dată Ipsilanti s-a retras la Târgoviște, iar de boieri lui Tudor și astfel se instituia un regim oamenii lui au ocupat județele din nord. Tudor politic nou. În cadrul acestui regim politic acționa Vladimirescu a întărit tabăra de la Cotroceni. o dualitate a puterii, pe de-o parte Tudor, O parte a boierilor înspăimântați încercau reprezentând „Adunarea norodului”, să fugă din capitală, iar Eteria se înstăpânise în transformată în organizație politico-militară care nordul Munteniei. În aceste condiții, Tudor a pus deținea conducerea și inițiativa în mai multe sub pază pe unii din membrii Divanului care domenii, printre care politica externă, iar, pe de intenționau să se refugieze la Târgoviște sau în

32 Transilvania. Tudor a intrat în negocieri cu fără ca vreunul dintre panduri să se otomanii, susținut fiind de boierii rămași în împotrivească. După ce a fost capturat de București și de clerul din capitală, deoarece oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai, Tudor a fost tăiat acțiunea sa nu era una antiotomană la nivel cu săbiile în noaptea de 27-28 mai, după ce fusese declarativ. Negocierile au avut rezultate torturat, iar trupul i-a fost aruncat într-o fântână. nesatisfăcătoare, întrucât pașalele au cerut „Adunarea norodului” a început să de dezarmarea pandurilor și colaborarea în vederea dezorganizeze încet, după executarea lui Tudor reprimării mișcării eteriste. Tudor Vladimirescu Vladimirescu revoluția fiind lipsită de nu a acceptat condițiile turcilor și a luat decizia de conducerea unitară de până în acel moment. a se retrage în zona întărită a Olteniei pentru a Armata pandurilor nu s-a destrămat imediat, organiza o rezistență de durată, știind că oastea aceștia luptând, separat sau în alianță cu eteriștii, Porții se pregătea de ofensivă. La începutul lunii împotriva otomanilor, până la sfârșitul lunii iunie. mai, 15.000 de soldați turci au intrat în Muntenia Ciocniri sporadice între panduri și turci s-au mai traversând Dunărea pe la Calafat, Giurgiu și înregistrat până în luna august. Multe căpetenii Oltenița, iar alți 18.000 în Moldova, pe la Brăila. ale pandurilor, printre care și Papa Vladimirescu Tudor Vladimirescu considera că o (fratele lui Tudor), au căzut prizonieri și au fost rezistență îndelungată a mișcării românești ar fi duși la sud de Dunăre. putut atrage atenția puterilor occidentale, astfel Cu toate că revoluția a fost înfrântă, în încât să intervină pe lângă Poartă pentru primăvara lui 1822, de la București și Iași au fost acceptarea revendicărilor românilor. Oastea trimise delegații pentru a cere Înaltei Porți domni revoluționară de sub comanda lui Tudor a început pământeni. Prin restabilirea domniilor retragerea, pe direcția București – Pitești – pământene s-au înlăturat gravele prejudicii aduse Râmnicu Vâlcea, la 15 mai. În rândurile armatei de Înalta Poartă statutului de autonomie a celor s-au înmulțit actele de indisciplină. Patru dintre două Țări Române. Revoluția din 1821 a căpitanii de panduri au refuzat să-și exprime în consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi scris adeziunea la mișcare. Unul dintre ei a fost ca fiind „Partida Națională”, deschizând executat. În aceste condiții, căpitanii de panduri drumul spre Mica Unire de la 24 ianuarie 1859 și au transmis liderilor eteriști corespondența lui Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Tudor cu otomanii. Tudor a fost etichetat ca trădător de Eterie, fiind arestat și ridicat de Notă: Datele sunt cele conforme calenderului Iordache Olimpiotul din mijlocul taberei sale, iulian.

Bibliografie 1.Dan Berindei, „Revoluția română din 1821”, Editura Academiei Române, 1991 2.Constantiniu Florin, O istorie sinceră a poporului român (ed. IV). Univers Enciclopedic Gold, 2010

Marșul lui Tudor

Cine trece Oltul mare, Cine zace-n închisori Ce viteaz răzbunător, La ai țării apăsători. Cine umple de teroare Zbirii bietului popor. Refren:

Refren: Să-l urmăm români cu toți, Este Tudor, e olteanul Să scăpăm țara de hoți. Ce-nspăimântă pe păgâni, Suflet bun, să dai răsunet, E voinicul, e viteazul, Toți pandurii să se adune. Este Tudor, domn român. Vai de neamul ciocoiesc Care a încărunțit omenesc! Cine trece strâns în fiare, Ocolit de vânzători, Refren:

33 Avram Iancu - între realitate și legendă în opera lui Blaga prof. Nicoleta Daniela CÂMPIAN D e-a lungul veacurilor, poporul a țesut președintele, Iancu răspunde prompt: „Nu așa, nu legende în jurul unor personalități care și-au tinere – că astăzi nu mai sunt tineri! În vremuri ca dobândit faima de apărători ai celor oprimați, acestea, tinerii se fac bărbați în douăzeci și patru oameni reali, iubitori de țară și neam, care și-au de ceasuri. Cine a trecut o dată pe subt furci, nu asumat atât laurii izbândei, cât și pecetea mai e tânăr!”. Conectat la suferințele martiriului, a prigoanei și a drumurilor concetățenilor săi, tânărul avocat știe că vremea întortocheate ale istoriei. vorbelor trebuie înlocuită cu aceea a faptelor: Avram Iancu este un astfel de erou. Și-a „Domnilor, sau punem pumnul în pieptul furtunii, cucerit locul în istoria noastră prin asumarea sau pierim!”. Acuzat de lipsă de respect la adresa identității sale naționale în focul luptelor de la membrilor Comitetului, cu toții mai în etate ca el, 1848; a devenit vocea, brațul și sufletul poporului Avram Iancu nu se intimidează și își explică în bătălia pentru recâștigarea sinelui românesc și a atitudinea: „Nu sunt eu acela care să mă dau înapoi drepturilor fundamentale ale omului. de la închinarea în fața bătrâneții! Însă vedeți, sunt Fiul de moț de la Vidra de Sus a însemnat vremuri și vremuri! Sunt vremuri pentru bătrâni, și pentru românii din Transilvania înlănțuită a sunt vremuri pentru tineri. Nu sunt eu de vină că mijlocului de veac XIX ceea ce a însemnat pentru vremea de astăzi nu e pentru bătrâni. Ceasul lumii, spanioli Cidul Campeador în lupta cu maurii: un ceasul care bate, ne încearcă puterile, nu spirit dârz, dedicat trup și suflet crezului său, un înțelepciunea! Subt ceasul care bate ajung la lider înnăscut, capabil să insufle maselor voință și drepturi cei care le cuceresc, nu cei care le cerșesc. putere, precum și îndrăzneala de a lupta pentru un Cu jalbele de până acum suntem cerșitori, și nici ideal. Oamenii urmează astfel de eroi și se hrănesc măcar vrednici de milă, căci nu se stă cu mâna din focul acela călăuzitor care se naște doar în întinsă în poarta vânturilor!” inimile puternice și nepervertite. Avram Iancu - Dincolo de imaginea tânărului avocat, moțul, avocatul, comandantul militar, omul angrenat în contextul politic al veacului său, un alt politic, românul... Nu a fost greu să intre în Iancu se face simțit, de data aceasta din legendă și să rămână viu în memoria urmașilor săi. perspectivă pur umană. Personaj carismatic de Blaga a surprins admirabil în opera sa factură romantică, Avram Iancu pare a fi desprins această „alunecare” a lui Iancu în legendă, căci din basmele noastre populare: un Făt-Frumos sau amprenta pe care a lăsat-o în conștiința poporului un haiduc cu mare priză la reprezentantele sexului transcede timpul... și timpurile. Apărută în 1934 la frumos, care nu șovăie să-l sprijine și să viseze cu Sibiu, drama „Avram Iancu” înfățișează câteva ochii deschiși la dragostea lui. Erji, cârciumărița episoade semnificative ale momentului 1848 din de 18 ani, pare a fi o întruchipare literară a Transilvania. Compozițional, piesa este alcătuită Johannei Farkas, zisă Hani, o presupusă iubită a din trei acte (trei faze, cum le numește autorul), lui Avram Iancu. Episodul întâlnirii celor doi în structurate la rândul lor în tablouri, și un prolog. cârciuma unguroaicei reprezintă un fragment cu iz Iancu apare în piesa lui Blaga în trei de monografie a satului transilvănean din acele ipostaze, care reflectă circumstanțele socio- vremuri, începutul unei povești de iubire ce nu se politice ale vremii. va concretiza niciodată. Schimbul jucăuș de Prima ipostază este aceea a tânărului replici dintre cei doi are o tentă șăgalnică sub care avocat, care, puternic ancorat în evenimentele se întrevede o profundă duioșie. vremii, întrevede oportunitatea de a face ca vântul A doua ipostază e aceea a comandantului schimbării să bată și în favoarea moților săi. și strategului militar Avram Iancu. Tânărului Înflăcărarea tinereții, caracterul dârz și înflăcărat din primul act îi ia locul comandantul de nonconformist îl determină să aibă o atitudine oști ce poartă pe umeri soarta oamenilor care de combatantă, în opoziție cu cea a mai vârstnicilor bună voie l-au urmat în luptă. Deși ne despart doar săi colegi din Comitetul Național Român. La nouă luni de evenimentele din primul act, regăsim apelativul „Tinere...”, cu care i se adresează un Iancu schimbat: matur, responsabil, copleșit de

34 preocupări, dar la fel de hotărât în ceea ce privește dacă poporul rumânesc ar fi mai întâi decorat cu scopul luptei sale. După cum afirma chiar el în sala împlinirea tuturor făgăduielilor!”. Dezamăgit de de ședințe a Comitetului Național, în vremuri de soartă și de sine însuși, Iancu ia calea gorunilor, nu restriște nu mai există tineri. Sub constrângerea înainte de a lăsa un testament simbolic urmașilor: împrejurărilor, Iancu își pierde, definitiv, „Să vie alții, - peste zece ani, peste douăzeci, peste tinerețea. Chiar și părintele Păcală i se adresează o sută de ani, să vie alții - cu sutele, cu miile cu cu „Tată Iancule”, chiar dacă numără ceva ani în miile de mii - s-o facă ei - împărăția noastră! Eu nu plus față de căpitanul său, care devine liderul mai sunt bun de nimic. Mie mi-e destul. Eu mă duc incontestabil al mișcării revoluționare din unde stăpânește fiara și tăcerea.” Transilvania, câștigând încrederea moților care îl Și Iancu s-a retras în legendă... Recitind urmează ca pe un profet. Ciocnirile cu trupele lui Prologul cu care se deschide piesa, asistăm la Kossuth, tumultul luptei, încrederea că împăratul nașterea simbolică a Iancului dintr-o pasăre cum va fi recunoscător sângelui românesc vărsat, nu s-a mai văzut, căreia fetele îi cântă: „În pădure / trădarea lui Dragoș - toate aceste aspecte întregesc Toate păsările dorm. / Numai una n-are somn,/ imaginea de ansamblu a piesei. Aroganța Cată să se facă om.” Simbol al libertății, pasărea comandanților austrieci prevestește deja proorocește schimbarea, așa cum observă băieșul, atitudinea imperiului față de sacrificiul românesc: unul dintre personaje: „Nouă săptămâni pasărea a nepăsare și teamă. Mulțumiți de faptul că trupele dat freamăt ca din tulnic de aramă. Poate să fie lui Avram Iancu au ținut în loc regimentele pentru o primejdie sau pentru izbăvirea noastră a maghiare, oamenii imperiului cer dezarmarea tuturor”. Duhul lui Iancu e pus în legătură cu moților, considerați un potențial pericol. Astăzi, spiritele tutelare ale pământului, cu gorunii și cu când timpul ne ajută să avem o viziune mai clară Muma Pădurii, entitate fabuloasă zămislită de asupra evenimentelor de atunci, ne punem popor, care capătă, în opera lui Blaga, rolul de întrebarea: care ar fi fost sorții revoluției dacă protectoare a moților: „Muma pădurii, muma Avram Iancu și Lajos Kossuth ar fi căzut de acord? noastră, muma rumânilor de o sută de ani tot ține Dacă idealurile de libertate și echitate socială ale postul mare pentru săraca inima noastră”(...) celor doi mari bărbați ar fi coincis, cursul istoriei O simbolistică aparte o are și gorunul, ar fi fost, poate, altul, iar „Împărăția” ar fi fost arbore totemic al Munților Carpați, considerat o zdruncinată atunci de o palmă zdravănă. Din punte de legătură între viață și moarte. „Căpitan în păcate, cauza românească cunoaște la vremea munți nu m-a ales nimeni. Căpitan m-am ales aceea doi dușmani de temut: opresiunea maghiară, acolo cu votul gorunilor.”, susține Iancu în ședința iminentă, cu săgeți otrăvite îndreptate asupra Comitetului Național. Gorunul - ca simbol sacru identității noastre naționale, și cea imperială, al Apusenilor - crește în spiritul lui și-i transmite necruțătoare și ea, dar mai îndepărtată de vetrele eroului vigoarea, înrădăcinarea, înțelepciunea și străbune. Avram Iancu se vede nevoit să aleagă tristețea. Personalitatea eroului are și o răul cel mai mic ca să salveze conștiința dimensiune tragică, asemeni gorunului căruia românească de la pierire. Blaga îi relevă semnificațiile în elegia cu același A treia ipostază este aceea a omului nume. La fel ca gorunul în care poetul își simte îngenuncheat de Istorie. Împăratul de la care crescând sicriul, sufletul lui Iancu este zămislit din aștepta salvarea nu are chip, el este doar imaginea viață și din moarte totodată. unui imperiu impasibil și surd la durerile Blaga construiește un personaj complex, oamenilor. Odată pacea restaurată, sângele cu o filosofie aparte, izbutind să pună în lumină moților nu mai contează. Din această cauză, Iancu aspecte diferite ale personalității lui Iancu: refuză decorația care i se oferă: „Vă rog să aduceți strategul militar, crăișorul munților și al gorunilor, la cunoștința maiestății sale faptele în întregime și omul în fața Istoriei. Deasupra timpului se ridică întru cât se poate întocmai. Că-i mulțumesc pentru însă nimbul eroului-legendă, așa cum afirmă, în gândul prea frumos de a mă fi găsit vrednic de o finalul dramei, popa Păcală, unul dintre personaje: distincție atât de înaltă, dar că nu pot să o primesc, „Doamne, cum s-a împrăștiat sufletul Iancului!” că m-aș bucura de decorație cu tot entuziasmul,

Bibliografie Blaga, Lucian, Poezii, Editura Eminescu, București, 1988; Blaga, Lucian, Teatru vol. II, Editura Minerva, București, 1987, Biblioteca pentru toți; Pamfile, Tudor, Mitologia poporului român, ediție îngrijită și prefațată de I. Oprișan, Editura Vestala, București -2014; Pop, Ion, Dicționar analitic de opere literare românești, Editura Didactică și Pedagogică R. A., București, 1998

35 Eroinele României. Emilia Rațiu – Măicuța noastră Ing. Dariana GROZA A m ajuns în casa familiei Rațiu invitată de Georgescu la 1928. Îi spun că o am, am găsit-o la dl. Indrei Rațiu, fiul cunoscutului om politic Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, român Ion Rațiu. Vroiam să știu cum era Emilia digitalizată. Dar mai este ceva acolo, în acel Rațiu din gura unui descendent al familiei Rațiu, dosar: o carte mică, îngălbenită de vreme: vroiam să o simt cumva prin amintirile familiei ei. „Amintiri din viața marelui român Dr. Ioan Rațiu, Dl. Rațiu este un domn simpatic, trecut de fost președinte al Partidului Național Român din șaptezeci de ani. Vorbește românește cu un ușor Ungaria și martir al cauzei naționale”, Odorheiu, accent britanic, moștenit de la mama lui, desigur. Institutul de arte grafice Minerva SA, 1930 - în Începem să vorbim. Îi spun că mă interesează să continuare Documentul 4. Este un manuscris al scriu despre femei care „au țesut” la istoria prof. Mihail Străjan, doctor în filozofie și litere la României, femei care mai mereu au rămas în Sorbona, decedat înainte de a vedea înfăptuit umbra bărbaților, deși mereu au fost alături de ei. visul românilor din Transilvania, unirea cu Că despre Emilia Rațiu aflasem câte ceva de la România. Tipărită la 1930, cartea face parte din Muzeul de istorie din Turda, dar că aș vrea să-mi Colecția Dr. Rațiu și este plină de însemnările Dr. spună el ceva mai mult. Zâmbește ușor și-mi Augustin Rațiu, strănepot al Dr. Ioan Rațiu și spune că a fost o mare patrioată și că despre ea se bunicul d-lui. Indrei Rațiu. Îl întreb dacă ar dori poate scrie doar împreună cu Felicia Rațiu, fiica să-mi facă o copie a cărții și-mi spune că da. O ei, care nu s-a căsătorit niciodată, ci a rămas în primesc ca pe o comoară! Îmi propune apoi să-mi casa părintească alături de mama și tatăl ei. arate casa. Calc cu sfială pe pietre încărcate de Felicia a ales să se dedice, împreună cu mama sa, amintiri și urcăm la etaj. luptei pentru drepturile românilor din Transilvania. La un moment dat, se ridică și mă invită în bibliotecă. Mă simt ca într-o biserică. Rafturi întregi de cărți, dar mai ales de documente ale familiei. „Vrem să reamenajăm biblioteca, dar avem nevoie de ajutor și încă nu l-am găsit; este nevoie de pasiune ca să lucrezi cu cărțile” îmi spune. Iar eu răspund că m-ar onora să-l pot ajuta. Îmi mulțumește și se îndreaptă spre o etajeră de unde ia două cărți și mi le înmânează. „Dr. Ioan Rațiu și Emilia Rațiu. Corespondență, scrisori primite, 1866-1895” - în continuare Documentul 1, Editura Progresul, 1994 și „Dr. Ioan Rațiu și Emilia Rațiu. Corespondență II, scrisori primite, Dl. Indrei Rațiu în casa familială Rațiu 1896-1919” - în continuare Documentul 2, Trustul de presă RH Printing&Publishing, 2002, „Aici, pe ușa asta, se intra în apartamentul ediții îngrijite de dr. Marcel-Dumitru Ciucă și femeilor, iar pe cealaltă ușă în cel al bărbaților” Elena-Teodora Ciucă. Este mai mult decât m-aș fi îmi povestește dl. Rațiu. „Știți, pe vremuri putut aștepta - toate scrisorile primite de familia bărbații trebuiau să aibă libertatea de a intra și ieși Rațiu între anii 1866 și 1919! Apoi deschide un din casă când vroiau” continuă el. În acele dosar; este cartea tipărită „Dr. Ioan Ratiu. 50 de vremuri a trăit Emilia Rațiu și a încercat cu curaj, ani din luptele naționale ale românilor ardeleni”, îndrăzneală și devotament să contribuie și ea la Sibiu, Tipografia Foaia Poporului, 1928 - în schimbarea vremurilor ei. Căci a fost o mare continuare Documentul 3, scrisă de prof. Ioan ROMÂNCĂ cea care, în timp ce ungurii

36 încercau să-i distrugă casa din Turda, după de ei o mai aveau. predarea Memorandumului la Viena în 1892, a Dar, în același timp în care profesează ca început să cânte la pianul din salon un cântec avocat „se ocupă cu tot zelul de marea cauză patriotic românesc!! națională'” (Documentul 4). În 1860, în timp ce-și Emilia Rațiu s-a născut în anul 1846, la făcea „censura de advocat” la Sibiu, a fost unul Brașov, într-o veche familie de patrioți români. din inițiatorii ASTREI. Este cel care face Dumitru Orghidan era preot ortodox și, împreună legătura între intelectualii români pentru a discuta cu soția lui, Revia, și-au educat fiica în spiritul despre înființarea unei asociații românești - dintre românesc, educație care avea să-și dovedească ei se aleg apoi cei 174 care ulterior semnează roadele pe tot parcursul vieții ei, mare parte petiția (tot de el făcută) care trebuia prezentată alături de Dr. Ioan Rațiu, dar și după moartea autorităților - și tot el face legătura cu cei doi acestuia. În 1863, la nici 17 ani, se căsătorește cu mitropoliți, Andrei Șaguna și Al. Sterca-Șuluțiu marele patriot și lasă Brașovul pentru a se stabili din Blaj, ca să semneze această petiție. Așa s-a alături de soț în Turda, orașul natal al acestuia. născut ASTRA, asociația cu cea mai mare Despre Emilia Rațiu s-a scris puțin. însemnătate în lupta pentru drepturile românilor Istoricul acad. Cornelia Bodea i-a dedicat o carte, din Transilvania. Emilia Dr. I. Rațiu, singura se pare dedicată în „Întreaga viață a lui Rațiu, din tinerețe exclusivitate ei. Să un uităm, totuși, că a trăit în până în adâncile bătrânețe, a fost o luptă pentru epoca în care femeile erau educate să fie doar soții drepturile poporului român, cu sabia, cu graiul și și mame. cu condeiul” („Gazeta Transilvaniei”, anul XCII, Am considerat că pentru a o înțelege pe nr.105, 6 octombrie 1929). Emilia Rațiu trebuie spuse câteva cuvinte despre În acest cadru de „efervescență națională” soțul ei. ajunge la Turda tânăra și frumoasa Emilia Dr. Ioan Rațiu avea în momentul Orghidan în 1863. Abia ajunsă acolo, începe să se căsătoriei 35 de ani și o întreagă „istorie”' în spate. implice în viața socială a orașului ei de adopție. Descendent al unei familii de țărani români Începe „(...)să organizeze reuniuni și societăți, să înnobilați la 1625 de către principele Gabriel deștepte spiritul național și dragostea de neam a Bethlen, se remarcase încă de mic ca un elev Românilor, cam maghiarizați, din Turda” (Elena strălucit. Fusese trimis să studieze la seminarul de Pop Hossu-Longin, „Amintiri.1880-1930”, Cluj, la Blaj, apoi la Cluj, iar în 1847 la Budapesta. La Tipografia P. Barițiu, 1932). 1848 se întoarce acasă, la Turda, unde organizează o legiune cu care apoi intră în luptele contra armatelor revoluționare maghiare, reușind să contribuie la alungarea lor din Munții Apuseni. Continuă studiile de drept la Viena, iar mai apoi își ia doctoratul în drept la Pesta. Se întoarce acasă, unde își face o carieră de avocat. În 1862, când își deschide „cancelaria advocațială” la Turda, este printre puținii avocați români din Transilvania. „Afară de dânsul mai era un singur doctor în drept” spune prof. Mihail Străjan în manuscrisul său. Timp de 30 de ani, până în 1892, când își mută reședința din Turda la Sibiu, își dedică aproape toată activitatea profesională apărării țăranilor români – dar și a țăranilor secui sărăciți, în același timp - supuși în acea epocă multor abuzuri din partea nobililor unguri. Sunt anii în care, iobăgia fiind deja desființată, foștilor iobagi li se intentează procese de către nobili ca să le poată lua și ultima palmă de pământ pe care bieții

37 Activitatea Emiliei Rațiu pentru educarea Societatea de Lectură a femeilor române din femeilor s-a materializat în primul rând prin Turda, a cărei întemeietoare ai fost - de a se trimite organizarea Reuniunii Femeilor Române de la istoricul acestei societăți la expoziția din Turda; tot ea a organizat aici un club de lectură și București, cu mare regret nu se poate realiza” mai multe biblioteci. (Documentul 2). Prima Reuniune a Femeilor Române se Un semn al prețuirii de care se bucura organizase la Brașov, în 1850, „rod” natural al eroina noastră îl găsim într-o scrisoare a lui Iacob mișcării revoluționare de la 1848, când soții și Mureșianu, din 1869, adresată ei, în care acesta îi fiice de revoluționari au decis „a participa cu spune: „m-am decis a eda eu un jurnal sub puterile sale la lumina culturală ce iradia asupra numirea „Lumina poporului” carele să fie scris neamului românesc” (Maria Baiulescu, într-un stil de tot popular pentru că voiesc ca „Reuniunea Femeilor Române din Ardeal”, jurnalul edat sa fie mai mult pentru poporul sătean Brașov,1900). S-a hotărât atunci ca, în fiecare (…) a le arăta calea prin care putem scutura jugul oraș sau sat din Transilvania, unde este posibil, să impus de inamicii noștri seculari (...), a arăta se înființeze astfel de asociații, care să aducă fraților mei că numai de la purtarea și tăria noastră cultura în mijlocul femeilor, în primul rând, și de depinde să arătăm lumii că românii merită să fie acolo întregii societăți. Cred că nu este deloc luați în considerațiune (...) (Documentul 1). întâmplător că brașoveanca Emilia Rațiu a făcut Emilia Rațiu avea 23 de ani! acest lucru de îndată ce a ajuns la Turda, este Un an mai târziu o găsim implicată în a-i foarte posibil să fi activat ea însăși, împreună cu pregăti omului politic austriac Franz Schuselka mama ei, în Reuniunea Femeilor Române din un suvenir din partea doamnelor române, ea fiind Brașov. inițiatoarea acestui demers, după cum subliniază O găsim așadar în 1867 implicându-se în Elena Densușianu într-o scrisoare adresată ei în organizarea unei colecte pentru fondurile martie 1870: „Sunt de acord cu domnia-ta, pentru Reuniunii Femeilor Române, la cererea a se face o adresă campionului libertății, Fr. Anastasiei Datcu, președinta din acel moment al Schuselka”. Este în legătură cu Constanța Dunca, Reuniunii care, într-o scrisoare din octombrie, îi una dintre primele scriitoare feministe din spune: „(...)În puterea simțului creștinesc- Romania și printre puținele românce care obține național, vă roagă dar acest comitet ca să binevoiți certificatul de studii la Collège de France. a face și pe anul acesta care expiră cu 17/19 Aceasta îi admiră atât frumusețea cât, mai ales noiembrie, în cercul D-nei voastre, posibilele inteligența! (Documentul 1) colecte, atât de la membrele vechi, cât și de la Când încă nu împlinise 28 de ani, în 1874, altele noi, și a le administra la subscrisul prezidiu, medicul-scriitor și mare patriot I. C Drăgescu îi care va da racioținiu în jurnale despre tot ajutorul adresează o scrisoare despre starea românilor în curs (Documentul 1). Reiese clar din scrisoare transilvăneni în care îi spune: „Ar trebui ca D- că la acea dată Emilia deja organizase Reuniunea voastră să vă gândiți ceva mai mult la opincă și la Femeilor Române la Turda - avea deja membre femeie. Renașterea ar începe de aici. Faceți pe vechi - și continua să aducă noi membre. Banii femeie bună mamă, bună consoartă și bună strânși în asemenea colecte erau utilizați pentru română, faceți din țăran un om care să aibă înființarea de școli pentru fetele românce sărace, conștiința demnității, a drepturilor și datoriilor unde „să învețe carte și lucru de mână” sale. (...) Cu aceste două elemente veți putea (Documentul 1). Existau în acel moment trei obține totul. Școale, scrieri, conferințe: iacă asemenea școli: una la Brașov, una la Blaj și o a mijloacele.”(Documentul 1) treia la Sibiu, dar se intenționa răspândirea lor și Sămânța aceasta a căzut în pământ bun, în alte localități. Emilia era deja implicată în activități culturale, O altă realizare a ei este Societatea de dar poate că această scrisoare a întărit-o și mai lectură a femeilor române din Turda, așa cum mult să continue drumul început. reiese din scrisoarea nepotului ei Nicolae Rațiu Spiritul organizatoric a fost o însușire de din 1906: „(...) Măreața idee, izvorâtă din focul seamă a ei. Într-un timp în care organizarea de sacru al iubirei ce păstrezi față de așezămintele colecte era singura modalitate de a strânge bani noastre scumpe, și, cu deosebire, față de pentru diferite cauze, ea devine o maestră a

38 colectelor. Organizează ea însăși baluri sau ajută adăposti până se rezolvă cazul. De aici cred că a pe alții să o facă. În 1875, Victor Babeș îi scrie început să i se întrezărească Emiliei Rațiu numele cerându-i ajutorul pentru organizarea unui bal la de Măicuța, și sigur că ea a continuat această Budapesta, destinat societății Petru Maior, muncă toată viața ei. singura societate a românilor din Budapesta. În Între 1868 și 1880 situația românilor din aprilie 1877, I.C. Drăgescu îi cere ajutorul pentru Transilvania se înrăutățește din ce în ce mai mult; soldații români luptători în Războiul de li se taie din și așa puținele drepturi avute în Independență: „În asemenea momente supreme, timpurile când Transilvania era Principat. Noua eu apelez la domnia-ta și la toate surorile române lege a naționalităților ataca în mod grosolan din Transilvania, rugându-vă să faceți un Comitet învățământul în limba română. Intelectualii de doamne pentru Turda și satele de împrejur și să români sunt conștienți de pericol și lupta pentru deschideți liste de subscriere în ajutorul soldaților drepturile românilor ia tot mai mare avânt. „În români.” (Documentul 1). Emilia nu pregetă să se 1880, în casa Dr. Rațiu la Turda, în înțelegere cu dedice trup și suflet acestei colecte, dovadă G. Bariț, G. Pop de Băsești și Parteniu Cosma, s- scrisoarea d-lui Drăgescu din februarie 1878: „Îți au stabilit principiile fundamentale pentru mulțumesc pentru portrete și bani. D-voastră organizarea partidului național al tuturor ardelencele ați făcut mult pentru bravii noștri românilor, atât din Transilvania, cât și din Banat, ostași și puteți fi încredințate că aceste sacrificii Temișana și Maramureș, sub prezidiul dr-lui I. nu vor fi uitate”. (Documentul 1). Rațiu” (Documentul 4). Cel mai important Un alt moment deosebit din viața soților moment din activitatea Partidului Național Rațiu, despre care vorbesc atât profesorul Mihail Român din acei ani este desigur redactarea și Străjan în manuscrisul său, cât și profesorul Ioan înaintarea celebrului Memorand suveranului Georgescu în cartea amintită la începutul Franz Josef. Conținând o serie de revendicări ale articolului, este ajutorul dat de ei locuitorilor din românilor – drepturi egale cu etnia maghiară, Tofălău în procesul avut cu nobilul ungur Apor încetarea procesului de maghiarizare și a Karoly. persecuțiilor la care erau supuși românii – el a fost În 1854 apăruse „patenta urbarială” prezentat la 29 mai 1892 împăratului Franz Josef, conform căreia terenurile adiacente celor date în care, necitit, l-a trimis Parlamentului de la folosință nu se pot răscumpăra nici de către stat Budapesta, iar de aici a fost restituit nici de către iobag. Deși iobăgia fusese desființată conducătorului delegației care îl dusese la Viena. în 1848, nobilii căutau să folosească orice Adică Dr. I. Rațiu, care fusese ales președinte al mijloace care să le mențină privilegiile avute de acestei delegații, formate din 350 de români - secole; această lege, împreună cu cea a țărani, intelectuali și alte categorii sociale. „comasațiunii” (a da fiecăruia moșie potrivită cu Memorandumul nu a fost luat în seamă de proprietatea), au fost două dintre ele. autoritățile austrice și maghiare dar, fiind Dar despre ce era vorba în cazul prevăzut acest lucru, el fusese tipărit și tradus în „Tofălău”? În acest străvechi sat românesc, mai multe limbi și distribuit în presa vremii. nobilul ungur Karoly se înstăpânise din 1842 pe La întoarcerea de la Viena la Turda, Dr. pământurile sătenilor, pe care aceștia le aveau din Rațiu află că i se pregătește o „surpriză”: „ungurii bătrâni. „Iscându-se proces, baronul a jurat că el îl așteaptă la gară cu pietri, ciomege și săcuri” și familia lui folosește din timpuri imemoriale (Documentul 4). Acesta coboară din tren la Cluj și acele proprietăți. Tofălenilor - caz unic în ajunge la Turda cu trăsura. Dar acolo lucrurile procesele urbariale - nu li s-a permis să asiste la scăpaseră de sub control. „Seara ungurii aflând de depunerea jurământului” (Documentul 3). sosirea lui, mulțime de popor, înfuriați, conduși Sătenilor li s-a ordonat ca în 24 de ore să-și de poliție, au înscenat la casa dr-lui Rațiu părăsească casele. Și așa au ajuns circa 300 de înfricoșatul vandalism, despre care fiica dânsului, suflete să doarmă afară, în frig și ger. Dr. Ioan d-șoara Felicia, a publicat un interesant Ratiu a preluat cazul, l-a mediatizat, și în cele din memoriu” (Documentul 4). În acest moment se urmă l-a câștigat. Dar Emilia a reușit să-i ajute pe petrece acea scenă fantastică amintită la începutul acești oameni imediat, atunci când aveau cea mai articolului, când, în timp ce afară mulțimea mare nevoie, organizând o colectă ca să-i poată înconjura casa, strigând și înjurând, Emilia Rațiu

39 interpretează la pian cea mai patriotică muzică românească pe care o știa. Am găsit aici o neconcordanță: Mihail Străjan în manuscrisul lui spune că era „Marșul lui Mihai Viteazul”, dar Ioan Georgescu în cartea sa, că era vorba despre „Deșteaptă-te Române”. Indiferent care cântec a fost în realitate, poate că au fost ambele, interpretarea lor în astfel de momente dovedește curajul ei nemăsurat. Melodia provoacă și mai multă furie afară. „În mijlocul celui mai neînchipuit fanatism, - zice d-șoara Felicia în memoriile sale - cu o ură adevărat sălbatică, urlând ca fiarăle pustiului, au început atacul. Pietrele și bolovanii curgeau potop, prefăcând în țăndări tot ce întâmpinau. Ajunși în paroxismul furiei au început să atace cu ciomege, topoare și securi poarta masivă. Și fiecare lovitură mărea primejdia celor osândiți, căci deși un atentat la viață poate nu fusese premeditat, - fiind atacul condus de însăși poliția - dar cedând poarta forței supreme și deschizându-li-se calea, nici Dumnezeu nu i-ar fi putut mântui din ghiarele lor. Doar cu glasuri răgușite de patima furiei strigau după sânge, sângele Dr-lui Rațiu” (Documentul de la București și Ploiești la aflarea veștilor 4). Greu de crezut astăzi că așa ceva s-a întâmplat despre vandalismul de la Turda. Într-o altă cu acordul poliției! scrisoare, datată 3/15 octombrie 1892, o încurajează că, în urma devastărilor de la Turda, După acest episod înspăimântător, familia națiunile străine din Europa și America sunt decide să-și strămute reședința din Turda la Sibiu, partizane ale cauzei românilor. Dar, mai presus de unde Dr. Rațiu locuise un timp după terminarea toate, națiunea română este cu ei, cu românii din studiilor. Așadar, el pleacă chiar a doua zi la Ardeal. Sibiu, împreună cu fiica cea mai mică, la fiica lor Sigur că un asemenea val de reacții nu a cea mare, măritată acolo, să găsească și să lăsat indiferent guvernul maghiar. Pretextând că pregătească casă. Dar Emilia Rațiu rămâne, Memorandumul a însemnat un atac la însăși împreună cu Felicia, să locuiască încă câteva luni independența statului maghiar, ministrul justiției în casa lor, devenită acum o ruină, ca să ordonă începerea procesului celor care au pregătească lucrurile pentru mutare. În tot acest redactat Memorandumul. La 7 mai 1894 se timp sunt conștienți de cât de expuși sunt deschide procesul conducătorilor, la Cluj. În acea primejdiei: chiar are loc o încercare de aruncare zi, toată Transilvania s-a îmbrăcat de sărbătoare, în aer a casei cu dinamită, din fericire nereușită. în toate gările pe unde trecea trenul care-l ducea D-na Rațiu a fost nevoită să ceară ajutorul pe Dr. I. Rațiu de la Sibiu la Cluj țăranii îl salutau, autorităților, care le-au dat doi jandarmi să le cântau cântece patriotice și îl îmbărbătau. însoțească la ieșirile în oraș, și care chiar locuiau 19 români de seamă erau prezenți pe la ei în casă. banca acuzaților. Procesul a durat mai multe zile. Acest episod a zguduit inimile românilor În acele zile a rostit Dr. Ioan Rațiu faimoasele din Transilvania, dar și din România; jurnalul cuvinte: „Existența unui popor nu se discută, se acelei nopți, scris de Felicia Rațiu, a fost publicat afirmă!” După trei săptămâni de deliberări se dau de către editura Voința Națională de la București, sentințele: Dr. I. Rațiu primește 2 ani de în anul 1893. În România au fost scrise articole închisoare. Doar 4 acuzați au fost achitați, restul care condamnau faptele. Zaharia Antinescu scrie au primit condamnare cu închisoare, printre care verișoarei Emilia Rațiu o scrisoare, pe 31 august și marele nostru sătmărean, părintele dr. Vasile 1892, în care îi povestește despre manifestațiile Lucaciu.

40 Pe 25 iulie este arestat, la locuința sa din Emilia Rațiu femeilor slovace, națiune Sibiu. Va pleca la Cluj, iar de acolo la Seghedin - „înrudită” întru oprimare cu cea română. Era la închisoarea de acolo va executa pedeapsa. parte dintr-un mare proiect, cel de unire a tuturor Scrie Mihail Străjan în manuscrisul său: „ (...) În națiunilor din Imperiul Austro-Ungar, ca parte a acest timp Dna Rațiu, cu inima plină de durere, luptei pentru drepturile naționale ale fiecărui făcea bagajul în camera de alături și se pregătea popor, în care soțul ei era foarte implicat. A să însoțească pe adoratul ei soț în drumul greu al corespondat mult timp cu Therese Vansa, o temniței (din memoriile D-rei Felicia Rațiu)”. femeie foarte legată de poporul ei, căruia îi Emilia Rațiu nu stă deci pe gânduri și ia o decizie înțelegea nevoile și aspirațiile. Fiică de preot, se îndrăzneață, izvorâtă din adâncul ei devotament considera o femeie simplă, dar scrisul și faptele și iubire pentru soțul ei: atâta vreme cât soțul ei denotau că era mult mai mult. Între cele două va sta la închisoare va merge să locuiască la femei se naște o prietenie frumoasă, „erau unite Seghedin, să-i fie aproape. chiar prin două mari puteri: iubirea și suferința” „Dânsa a părăsit locuința sa din frumosul (Documentul 3). oraș al Sibiului, ca să fie aproape de soțul său și Trebuie remarcat aici curajul și împreună cu cele două fiice ale sale a locuit un an îndrăzneala Emiliei Rațiu și a doamnelor din și trei luni în niște camere umede și mucigăite, jurul ei, într-un timp în care guvernul de la cum erau toate casele din Seghedin de la Budapesta făcea tot ce îi stătea în putință să revărsarea Tisei, în 1871, în stradele noroioase și elimine orice element românesc din noul nepavate ale acestui oraș” (Documentul 4). teritoriu dobândit în 1868, odată cu aprobarea Au acceptat acele grele condiții de viață „Uniunii” Principatului Transilvaniei cu ca să-l poată vedea în fiecare zi și să-l poată Ungaria. Îndrăznesc să spun că dacă s-ar fi îngriji în caz de boală. Dar a existat și un alt amânat înființarea ASTREI pentru după 1868, motiv pentru mutare, poate a fost cel mai este foarte posibil ca ea să nu se fi putut înființa important: acela că Emilia Rațiu făcea legătura niciodată! Iată de ce este atât de important rolul între soțul ei întemnițat și lumea dinafară. Lupta soților Rațiu în pregătirea poporului pentru pentru drepturile românilor trebuia să continue și Marea Unire. mai aprig ca până atunci! Este grăitoare în acest După plecarea din Seghedin, eroina sens o scrisoare a lui Septimiu Albini, din 22 noastră continuă activitatea ei culturală și august 1894, adresată ei, în care o informează politică la Sibiu. În ianuarie 1897, donează despre munca în redacția Tribunei din Sibiu și o Internatului de fete Vanceanu 6 veștminte roagă să transmită soțului ei că românii văd în el primite de ea de la slovacele din nordul Ungariei. „idealul nostru de virtuți și sentimente naționale” În iunie al aceluiași an, donează cărți unor („Documentul 1). biblioteci din Blaj. În 14 noiembrie 1898, Iuliu În același spirit, la 3 septembrie 1894 I. Bucur, președintele Comitetului tinerimii Russu Șirianu îi scrie: „Ce e cu boala lui universitare române din Cluj, îi scrie cerându-i Lucaciu? Nu ne-a mai scris nimeni! Dar consimțământul de a figura între patroanele unui Uncheașul e tot bine, cum l-am lăsat? Îl salut cu concert ale cărui venituri vor fi destinate tot respectul” (Documentul 1). La 30 octombrie ajutorării studenților săraci, consimțământ 1894, Dr. Șt. Cicio Pop îi scrie Emiliei Rațiu acordat, conform unei alte scrisori primite despre demersurile întreprinse de George (Documentul 2). Popovici pentru convocarea conferinței La 4 decembrie 1902, Dr. Ioan Rațiu generale. Mai spune: „Vă rog însă pe D-voastră, trece la cele veșnice. Trecuseră 40 de ani de la Ilustră Doamnă! să asigurați pe scumpii noștri căsătoria lor, 40 de ani de luptă neobosită, mereu martiri că exemplul dat de d-lor ne face tari și împreună, pentru neamul lor. Tăicuțul plecase, intrepizi” (Documentul 1). rămăsese Măicuța să continue drumul. În acest spirit au trăit Emilia Rațiu și Scrisoarea de condoleanțe trimisă ei de către Zoe fiicele ei timpul cât Dr. I. Rațiu a stat la Arion începea cu „Scumpă Măicuță”, iar Iuliu închisoare. După 15 luni de închisoare, Maniu, într-o scrisoare din 1903, i se adresează memorandiștii sunt eliberați. Se pare că Regele cu „Măicuță dragă”. De atunci și până la moarte, Carol I a avut o influență mare în hotărârea Emilia Rațiu va fi pentru foarte multă lume împăratului de a le scurta pedeapsa. Măicuța. O importanță deosebită a acordat-o Deși văduvă, eroina noastră continuă

41 munca ei de o viață. Într-o scrisoare din 1906, acestui răsboi a fost dânsa considerată ca o Elena Hossu-Longin crede că doar sub înfocată antantistă și în consecință a trebuit să conducerea ei, a „văduvei marelui nostru I. suporte o percheziție domiciliară foarte Rațiu”, ar putea fi prezentată la Viena o riguroasă, cu care ocazie i s'au furat, pe lângă alte „deputăție” a doamnelor române. Ba mai mult, că obiecte, și cele două decorațiuni acordate de „va fi alături de ea în munca de a organiza femeile M.S.Regele Carol și Regina Elisabeta – Crucea române din Transilvania și Ungaria, dar doar ea, de aur „Regina Elisabeta” și medalia Emilia Rațiu, ar putea avea rolul de conducătoare, comemorativă” („Transilvania”, anul 60, nr.3, recunoscut deja de societatea românească” martie 1929 Dr. G. Preda, medic-primar, director (Documentul 2) – Necrolog). Iată că fusese și decorată pentru acțiunile ei în favoarea românismului! Deși a fost sfătuită să se refugieze, ea a refuzat. „O viață întreagă a muncit și luptat ca să vadă momentul solemn al intrării armatei române în Ungaria. Și i- a fost dat să o vadă, pe 24 decembrie 1918.” (Ibidem). La 1 decembrie 1918, Măicuța și-a văzut visul cu ochii: unirea tuturor românilor. Avea 72 de ani, și cel puțin 55 din ei și-i petrecuse luptând pentru acest vis. Chiar dacă soțul și tovarășul ei de viață și de luptă nu apucase acel moment, cu siguranță ea s-a bucurat și pentru el. Mai erau multe de făcut, dar țelul pentru care se jertfiseră atâția români fusese atins! Măicuța s-a stins din viață la 1 februarie 1929. Avea 83 de ani. Pleca la Tăicuțu, cum i se spunea de către apropiați – și nu numai - Dr. I. Rațiu. Trăise o viață frumoasă, plină de greutăți, de bucurii, dar mai ales plină de mari realizări! La înmormântarea ei au fost prezenți o mulțime de sibieni, împreună cu alții care o cunoscuseră de-a lungul vieții. Cunoscutul om politic Ion Rațiu, în cuvântul înainte al cărții Dr. În 1908 o găsim interesându-se de o Ioan Rațiu și Emilia Rațiu – Corespondență, școală din Abrud, căreia îi donează cărți. „Cărțile scrisori primite, 1866-1895 își amintește: „Eram trimise le voi împărți elevilor și le voi lega de la Sibiu, la înmormântarea „Măicuței”, cum i se suflet ca să le păstreze cu sfințenie, ca scump spunea Emiliei Rațiu în familie. Eram împreună suvenir de la cea mai însuflețită română și cu tatăl meu, avocatul Augustin Rațiu (...). Aveam valoroasă binevoitoare a școalei noastre”, spune 12 ani. Prohodul a fost săvârșit în biserica greco- Ana Filip în scrisoarea ei. (Documentul 2) catolică „dintre brazi”. Măicuța a fost În același an, 1908, regina Elisabeta, prin înmormântată în țintirimul bisericii, în aceeași doamna ei de onoare Zoe Bengescu, îi trimite 4 groapă în care zăceau osemintele iubitului ei soț. liste de subscripții în folosul Vetrei Luminoase. Ea l-a adorat, pur și simplu, o viață întreagă, și l-a Într-o altă scrisoare, din 13 octombrie 1908, Zoe susținut cu nețărmurit devotament, în greaua Bengescu îi scrie: „Majestatea sa regina vă sarcină ce și-a ales în serviciul cauzei naționale. mulțumește cu recunoștință pentru dragostea ce-i Mulțimea era imensă. Parcă tot Sibiul era prezent arătați ajutând-o în opera sa umanitară'' la ultimul ei drum. După înmormântare membrii (Documentul 2). familiei s-au reunit în casa „Măicuței”. Îmi aduc aminte cum toate obiectele, toate suvenirele, În timpul „Marelui război”, Emilia a toate fotografiile, înrămate în argint multe din ele, rămas la Sibiu, împreună cu Felicia, îndurând, pe erau păstrate cu sfințenie, neatinse, așa cum au lângă privațiunile inerente războiului, și șicanele fost pe vremea când încă mai trăia „Tăicuțu”. din partea autorităților maghiare. „Pe tot timpul

42 Generalul de corp de armată Nicolae Dăscălescu Prof. Carol C. KOKA P rintre militarii români care s-au evidențiat a înscris în anul 1906, împreună cu prietenul său în războaiele purtate de armata română, în trei din copilărie, Vasile Mitrea. În toți anii de școală războaie, se numără și generalul de corp de armată reușește să primească cele mai înalte calificative. Nicolae Dăscălescu. El este participant, în calitate În anul 1909, ca sublocotenent, pleacă la de sublocotenent la cel de-al doilea Război București, la Școala de Aplicație pentru Artilerie Balcanic, în vara anului 1913, când a fost pe care-o absolvă cu media 8 și treizeci și cinci de comandantul unei baterii a Regimentului 8 sutimi. La 30 iulie/12 august 1911, Nicolae Artilerie. Prin pacea de la București, România a Dăscălescu este avansat la gradul de locotenent și dobândit atunci sudul Dobrogei, Cadrilaterul. se întoarce la Regimentul 8 Artilerie din Roman. Generalul de corp de armată Nicolae În anul 1913, pe teritoriul Bulgariei era și Dăscălescu a participat și la Primul Război Regimentul 8 Artilerie din Roman, din Divizia 7 Mondial, în cadrul Regimentului 4 Artilerie, cu Infanterie comandată de viitorul mareșal gradul de căpitan, apoi maior. A participat și în Al Constantin Prezan, care a devenit un model de Doilea Război Mondial, ca și comandant al urmat pentru locotenentul Nicolae Dăscălescu. Diviziei 20 Infanterie, pe frontul antisovietic, apoi Acesta a scris despre el că este: ,,apropiat de pe frontul antihitlerist, fiind decorat cu înalte oameni, calitate relativ rar întâlnită printre ordine militare. militari”. Bulgarii nu au opus nici o rezistență, Nicolae Dăscălescu s-a născut la data de 16/28 astfel că armata română ajunge la 20 kilometri de iunie 1884, în satul Căciulești, comuna Girov Sofia. Pentru felul cum s-a comportat, a fost (județul Neamț), într-o familie de țărani mijlocași, distins cu ,,Medalia Avântul țării pentru fapte de din părinții Ioniță și Ecaterina Dăscălescu.1 arme” și Ordinul ,,Meritul sanitar”. Nu reușește să Bunicul său s-a numit Constantin Dăscălescu, promoveze examenul de admitere la Școala probabil urmașul vreunui dascăl pierdut în negura Superioară de Război. Nu se cunosc motivele. vremurilor. A fost împroprietărit pe vremea lui Șeful său direct, colonelul Cardaș, îl propune Cuza cu circa 6,2 hectare.2 Părinții munceau din pentru înaintarea excepțională la gradul de căpitan greu pentru a-și întreține numeroasa familie. și face propunerea de a fi decorat cu ordinul Aveau 9 copii: patru fete și cinci băieți. Au rămas ,,Coroana României”. S-a distins și în activitatea în viață patru frați: Dumitru, Gheorghe, Vâlcu și de predare a unor sisteme de măsurare topografică, Nicolai.3 despre aeroplane și executare de lucrări genistice Întrucât în sat nu era școală, Culiță cum i se în zona Drăgășani.6 spunea atunci, a fost dat la școala din satul vecin, La izbucnirea Primului Război Mondial a fost Gura Văii, situat la o distanță de doi kilometri. A numit președintele Comisiei de rechiziție a cailor fost prieten cu Vasile Mitrea, care îi era vecin. din orașul Roman. În 1916, când la București se Amândoi au îmbrățișat cariera militară, ajungând duceau tratative pentru intrarea în război, generali ai armatei române.4 În actele școlare căpitanul Dăscălescu este transferat la Regimentul prenumele său a fost schimbat din Neculai în 4 Artilerie din Bacău. La sfârșitul lui august Nicolae. Nicolae și-a încheiat studiile primare în traversează Munții Ciucului. Regimentul său școala înființată în satul natal, cu ,,părintele participă la luptele grele pentru ocuparea orașului Grosu”. A urmat apoi Liceul ,,Petru Rareș” din Miercurea Ciuc. Este decorat cu ,,Coroana Piatra Neamț. De remarcat este faptul că, o României” clasa a V-a, în grad de cavaler. În perioadă, Culiță parcurgea drumul de la casa continuare, alături de alte unități, străbate masivul părintească la liceu pe jos, circa 25 km. Starea muntos Harghita și ocupă Odorheiul. În condițiile materială, oarecum precară, nu l-a împiedicat pe în care Armata 2 română se retrage urmărită de proaspătul licean să fie primul la învățătură din inamic, și Armata 4 română se vede nevoită să clasa lui. În perioada liceului i-a încolțit ideea unei părăsească, fără lupte, pozițiile cucerite. În cariere militare. A adunat bănuț cu bănuț pentru ca, perioada 28 septembrie-14 octombrie, are loc la sfârșitul liceului, să aibă cei 800 de lei necesari bătălia de la Oituz, în urma căreia ofensiva pentru ,,taxa de cal” la Școala de Artilerie,5 unde s- inamicului este oprită. O lună mai târziu, au loc

8543 confruntări armate în aceeași zonă și se lansează Secții de la Tecuci.10 deviza ,,Pe aici nu se trece”. Mai târziu, căpitanul În toamna anului 1918, România denunță Nicolae Dăscălescu participă cu bateria sa la pacea impusă de Puterile Centrale și declanșează luptele pentru apărarea Capitalei. În timpul mobilizarea armatei. Maiorul Dăscălescu trece cu retragerii aduce ,,strălucite servicii ca observator divizionul său în Transilvania. La 1 Decembrie, la general al regimentului, prin acțiunile militare Alba Iulia, s-a proclamat Unirea cea mare. precise și hotărâtoare”.7 România a fost întregită, iar visul de veacuri al În primăvara anului 1917, căpitanul Nicolae românilor se împlinea. Sfatul Național Român din Dăscălescu se află cu regimentul în zona Cașin. Bucovina, la 12/28 noiembrie votase unirea cu Este întrebuințat contra aviației, reușind să România. doboare un avion inamic pe data de 9/22 mai 1917. La începutul anului 1919, Dăscălescu Comandantul artileriei îl propune pentru comanda trei baterii de 75 mm din Regimentul 4 ,,distincțiune”. Mai ia parte la luptele de pe Valea Artilerie și o baterie de 105 mm din Regimentul 8 Slănicului, apoi la a doua luptă de la Oituz, de pe Obuziere. Maiorului Dăscălescu i se conferă Dealul Coșna. Istoricul Gheorghe Brătianu scrie ,,Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”, despre aceste evenimente: ,,Pe Coșna s-a cu baretele Ardeal, Carpați, București, Târgu dezlănțuit vijelia. Din toate unghiurile zării, Ocna.11 Armata română ripostează la acțiunile lui tunuri de toate calibrele bat dealul ce se clatină, Béla Kun și eliberează Transilvania, maiorul sub prăbușirea grămezilor de oțel. Lipiți de Dăscălescu ajunge în fruntea divizionului său pe pământ, de-abia mai ridicam ochii spre cer. În Tisa. Ofensiva este continuată și, la 4 august, șuierături amețitoare, șrapnele crapă deasupra trupele române ocupă Budapesta. Maiorului noastră, luminând fețele trase de spaimă cu Nicolae Dăscălescu i se conferă ,,Coroana fulgerul spargerii. Cu ropot de grindină, gloanțele României” clasa a IV-a, în grad de ofițer, ,,pentru stârnesc praful și crengile rupte. Adesea, după ce bravura și destoinicia cu care și-a condus unitatea trăsnește peste noi, capul proiectilului coboară în luptele cu maghiarii la Hadad și Also Sopor, la vâjâind și mușcă spărgându-se, prin tufiș. Nici un 16-17 aprilie 1919”.12 adăpost, nici un șanț; colbul ridicat de explozii După război, maiorul Nicolae Dăscălescu plutește în negură”.8 Pe Dealul Coșna, căpitanul revine la Bacău. La începutul anului 1920 este Nicolae Dăscălescu s-a luptat cu viitorul numit șef de stat-major la Divizia 14 Infanterie. feldmareșal, atunci locotenent, Erwin Rommel. Deoarece depășise vârsta de admitere la Școala Dușmanul a fost înfrânt și împiedicat să ajungă în Superioară de Război, cu 3-4 luni, nu este admis. regiunile agricole din sudul Rusiei. Pentru faptele Între timp este numit șeful Biroului Studii din sale de arme, Nicolae Dăscălescu a fost înaintat Ministerul de Război, iar în anul 1921 este decorat excepțional la gradul de maior. Comandantul cu Medalia ,,Victoria marelui război pentru armatei ruse l-a decorat cu Ordinul ,,Sfânta Ana” civilizație, 1916-1919”. Tot în acest an i se clasa a 3-a cu spade. Comandantul său de împlinește un vis mai vechi: este admis la școala regiment, colonelul Hentzescu, îi schițează Superioară de Război. Generalul Nicolae portretul. ,,Posedă o educație militară fără umbră Samsonovici a obținut pentru el dispensa de și un caracter distins, ce i-au adus afecțiunea și vârstă. Absolvă școala fiind clasificat al doilea din respectul unanim”9 30 de absolvenți și a fost înaintat la excepțional la Revoluția bolșevică din Imperiul Țarist a pus gradul de locotenent-colonel. Proaspătul capăt alianței României cu Rusia. Rusia Sovietică locotenent-colonel își pierde părinții, în anii 1923 a cerut pace Puterilor Centrale. Armistițiul s-a și 1924. Durerea este nemărginită. ,,Erau icoanele semnat la Focșani, la 26 noiembrie/9 decembrie vieții lui alături de cea a lui Dumnezeu în care 1917. Maiorul Nicolae Dăscălescu conduce crezuse mereu”.13 Grupul 1 în misiunea de dezarmare a rușilor. După absolvirea Școlii Superioare de Război, Armata română trece în Basarabia și-i înfrânge pe se întoarce la Regimentul 4 Artilerie din Bacău, de ruși la Spătărești și Mihăileni. La 27 martie/9 asemenea, predă la Școala Militară de Infanterie. aprilie, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu Este răsplătit cu ,,Medalia muncii pentru România. La 24 aprilie/7 mai, România semnează construcțiuni școlare” și cu Ordinul ,,Răsplata Pacea de la București. Maiorul Dăscălescu, muncii”. O vreme a fost detașat la Marele Stat urmând cursurile Școlii de Tragere a Armatei 1, la Major ca ,,șef de birou”, apoi profesor la Divizia II Bârlad, se distinge în mod deosebit, și este reținut și șef de diviziune. Din anul 1925 îndeplinește și însărcinat cu direcția Școlii de Comandanți de funcția de subșef al statului-major al Corpului 5

44 Armată. Odată cu înființarea Comandamentului Antonescu aduce elogii întregii divizii pentru Trupelor de Aviație este numit șef de stat-major al modul în care s-a comportat în lupte. În fața Diviziei Aeriene. În octombrie 1929, este avansat soldaților și ofițerilor, generalul Ion Antonescu a colonel și este decorat cu ,,Steaua României” clasa desprins din piept propria-i cruce a Ordinului a IV-a. Din 1931, colonelul Nicolae Dăscălescu ,,Mihai Viteazul” clasa a II-a cu care fusese distins îndeplinește timp de un an funcția de șef de stat- în campania din 1916 și l-a decorat pe generalul de major în Inspectoratul General al Aeronauticii, divizie Nicolae Dăscălescu15 ca o recunoaștere a apoi devine comandantul Regimentului 1 de meritelor sale. ,,Divizia 21 Infanterie s-a apărat cu apărare contra aeronavelor din cartierul Ghencea vrednicie și bravură și, cu toate pierderile suferite, (București). a contraatacat necontenit”. Generalul Nicolae În iunie 1933, i se conferă ,,Medalia Dăscălescu a condus tot timpul trupele din linia 1 și Aeronautică”. Pe brevetul acordat este scris: ,,Noi, le-a îmbărbătat prin exemplul său personal. ministru secretar de stat la Departamentul Vechea frontieră de stat a României a fost atinsă în Armatei, adeverim că prin Înalt Decret nr. 1848 ziua de 26 iulie 1941. Divizia 21 Infanterie și-a din 20 iunie 1933 Majestatea Sa Regele a binevoit continuat drumul de luptă pe direcția Dalnic - a conferi ,,Medalia Aeronautică” clasa a III-a Odessa. colonelului Dăscălescu Nicolae, comandantul Pe data de 22 septembrie 1941, regele Mihai Regimentului 1 apărare contra aeronavelor, semnează Înaltul decret de acordare a ordinului pentru dragostea, priceperea și stăruința depuse ,,Mihai Viteazul” generalului Nicolae Dăscălescu. pentru propășirea aeronauticei încă din anul 1925 ,,Dorind a răsplăti meritele generalului de divizie și până în prezent, în calitate de șef de stat-major al Dăscălescu Nicolae, comandantul Diviziei 21 – se Diviziei 1 aeriene și al comandamentului Forței scrie în brevetul acordat – pentru modul cum a Aeriene”.14 Din octombrie 1933, timp de doi ani, impulsionat și condus divizia sa în luptele din ziua colonelul Dăscălescu va îndeplini funcția de șef de de 12 iulie 1941, când, deși divizia rămăsese cu o stat-major al Corpului 3 Armată din Chișinău. În valoare de circa 4 batalioane, a rezistat cu toamna anului 1936, Nicolae Dăscălescu a fost bărbăție atacurilor date de două divizii ruse, avansat la gradul de general de brigadă, preluând susținute de un violent foc de artilerie de proporții în același timp comanda Brigăzii 12 Artilerie din nemaiântâlnite și de atacul aviației. Ismail. Alături de aceste funcții, a fost numit A fost continuu în linia I, fiind mereu prezent la secretar general al Ministerului Apărării regimente și batalioane sub focul violent al Naționale, funcție în care a urmărit ,,asigurarea inamicului. unor condiții cât mai bune de viață întregului În ziua de 8 iulie a condus personal Reg.11 personal din unitățile militare și în special al Dorobanți la atac spre a-și îndeplini misiunea soldaților”. ordonată. Este ,,admis la comanda de divizie”, în luna Noi, îi conferim Ordinul Militar ,,Mihai august 1939, când devine comandantul Diviziei 25 Viteazul” clasa a III-a”.16 Infanterie, din Corpul 5 Armată, cu sediul la Cu pierderi imense, armata română reușește să Câmpina și apoi la Buzău. A fost decorat cu cucerească orașul Odessa, atunci al cincilea oraș al ,,Steaua României” în gradul de comandor. A trăit URSS. 130.000 de militari morți răniți și dispăruți, o durere mare la pierderea teritoriilor din anul sunt pierderile suferite de cele două armate 1940, când statul român nu a fost în stare să-i apere române. Armata 4 română, în timpul luptelor de la pe românii rămași în teritoriile cedate. În luna iunie Odessa, a pierdut 92.545 de oameni. La 17 1940, Dăscălescu este avansat la gradul de general octombrie, Divizia 21 Infanterie primește ordinul de divizie. de deplasare spre granițele de pace. După 10 zile de La 22 iunie 1941, ordinul, dat pe armată, al mers, divizia condusă de generalul Dăscălescu generalului Ion Antonescu, de a trece Prutul, îl defila pe străzile din Galați. găsește pe generalul Nicolae Dăscălescu la De Ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, comanda Diviziei 20 Infanterie din Alba Iulia. La la București are loc o mare paradă militară. În sfârșitul lunii iunie este numit comandantul deschidere are loc decorarea cu Ordinul ,,Mihai Diviziei 21 Infanterie, aflat în zona Bârladului. Viteazul” a drapelului Diviziei 21 Infanterie. Divizia trece Prutul cu un elan patriotic. Într-o Ordinul este înmânat de regele Mihai I bună zi, conducătorul statului, generalul Ion comandantului diviziei, generalul Nicolae Antonescu, sosi la punctul de comandă al Diviziei Dăscălescu. Fiind numit comandantul Corpului 2 21 Infanterie, situat în localitatea Hârtoape. Ion Armată, în ziua de 10 noiembrie 1941, are loc

45 despărțirea generalului Dăscălescu de divizia pe Dăscălescu emite un ordin în care se precizează care a comandat-o. comportamentul de care trebuie să dea dovadă La 23 august 1944 are loc întoarcerea armelor ostașii români într-o țară prietenă.2 0 În împotriva Germaniei hitleriste. Generalul Nicolae Cehoslovacia, soldații și ofițerii români s-au Dăscălescu, comandantul corpului de armată și distins în iarna lui 1944-1945 la trecerea Munților apoi a Armatei 4, a intrat în compunerea Frontului Metalici, Tatra, Carpații Albi, la forțarea masivelor 2 ucrainean și, împreună cu Armata 27 sovietică, Javorina, Nitra, a răurilor Hron și Morava, la formează Grupul de armate general Trofimenko. eliberarea orașelor Roznava, Lucenec, Banska- Deși a avut trupe puține, formate în general din Bystrica, Zvolen. La luptele de pe teritoriul recruți cu instrucția neterminată și o dotare redusă Cehoslovaciei au participat 248.000 militari de materiale de război, Armata 4 a reușit să facă români, pierderile s-au ridicat la 66.000 de oameni. față în mod strălucit forțelor germano-maghiare La sfărșitul anului 1944, generalul Nicolae din Transilvania. Dăscălescu este propus pentru decorarea cu Una din cele mai aprige bătălii s-a dat pentru Ordinul ,,Mihai Vieteazul” clasa a II-a cu spade. cucerirea Dealului Sângeorgiu. Aici, armatele Primește a doua oară această înaltă distincie germane au opus o dârză rezistență. La 23 militară. La 3 martie 1945, generalul Dăscălescu a septembrie 1944, generalul Nicolae Dăscălescu preluat comanda Armatei 4, numire confirmată și raporta eșaloanelor superioare: ,,Patria ne-a în scris și de generalul Jamacenko. Pe frontul din încredințat cele mai tinere contingente ca să le Cehoslovacia, în timp ce se deplasa cu mașina, conducem încet, dar sigur, la eliberarea generalul Nicolae Dăscălescu este prins în focul Ardealului, iar nu să le transformăm în eroi sau unor salve de aruncătoare. Un proiectil explodează invalizi. Sângele românesc este extrem de scump. în apropierea mașinii. Schijele de brand îl lovesc Orice acțiune trebuie bine și temeinic organizată și pe general la gât, față și ochi. Pierde mult sânge. condusă în cea mai mare siguranță și cu minimum Cei doi chirurgi sovietici veniți de urgență să-i de pierderi”.17 Sovietici au cerut mereu repetarea acorde asistență medicală îl sfătuiesc să se ofensivei, fapt care a dus la grele pierderi. Sub evacueze, viața fiindu-i în pericol. El refuză conducerea generalului Nicolae Dăscălescu, categoric să părăsească frontul și, după ce este ostașii Corpului 2 Armată reușesc să cucerească și pansat la ambulanța Diviziei 11 Infanterie, se acest obiectiv și continuă ofensiva pentru a elibera înapoiază la postul de comandă al armatei. întregul teritoriu al țării. Pretutindeni armata Războiul se încheie cu victoria aliaților. română era primită cu entuziasm de locuitorii Generalul Nicolae Dăscălescu s-a opus cu români din acele zone. Sunt eliberate pe rând înverșunare introducerii politicii în armată. În ziua localitățile: Bonțida, Răscruci, Gâlgău, Chechiș, de 1 ianuarie 1945, printr-o telegramă fulger, i se Var, Borza, Cehu Silvaniei. Armata română a atins comunică faptul că a fost înlăturat de la comanda linia formată de creasta Munților Făgetului. armatei și urma să fie pensionat de urgență. În luna Obiectivul următor era orașul Satu Mare.18 septembrie, generalul Dăscălescu părăsește Corpului 2 Armată, condus de generalul Bucureștiul și se îndreaptă spre ținutul său natal. Îi Dăscălescu, îi revenea misiunea să învăluie pe la mai trăia doar un frate, Gheorghe Dăscălescu. sud-vest gruparea inamică de la Satu Mare, în timp Prima lui grijă a fost să pună pe picioare ce Divizia 133 sovietică urma să atace frontal.19 În gospodăria țărănească. În ziua de 19 noiembrie ziua de 25 Octombrie 1944, trupele Diviziei 11 1945, generalul Dăscălescu este chemat pentru a fi Infanterie din cadrul Corpului 2 Armata română, audiat în cazul Ordonanței nr. 9, din martie 1942. împreună cu cele ale Diviziei 133 sovietice, Conținutul articolului 7 al ordonanței a constituit eliberează orașul Satu Mare, iar ostașii Diviziei 9 principalul motiv pentru care generalul a fost Infanterie eliberează orașul Carei. Astfel este acuzat. Se referă la evreii care s-au sustras eliberată ultima palmă de pământ românesc. prezentării pentru a fi evacuați din Odessa. La 9 În 2 noiembrie, Armata 4 română a primit septembrie 1946, i se pune averea sub sechestru și misiunea să treacă la apărare pe Tisa, alături de se aduce acuzația de criminal de război. Procesul armatele sovietice, la nord-est de Tokaj, și să se încheie la 8 octombrie cu achitarea inculpaților pregătească forțarea râului. Înfrângând rezistența și ridicarea sechestrului asupra averii. În același germano-ungară de pe Tisa superioară, în zonele timp i se aduce la cunoștință că a fost aprobată Tokaj - Tarczal și Venczellö, au continuat ofensiva împroprietărirea cu un lot de 5 hectare teren arabil spre nord - vest până la granița cu Cehoslovacia. La în comuna natală Girov. Noul regim comunist i-a intrarea pe teritoriul Cehoslovaciei, generalul naționalizat una din cele două case modeste pe care

46 le avea la Piatra Neamț. Hărțuirea lui a continuat. A Dăscălescu, se spune ,,Amintirea sa, a faptelor de fost acuzat, printre altele, că nu și-a predat cotele arme pe care le-a săvârșit, va rămâne veșnic vie”.24 obligatorii.21 În 1973, la mormântul său s-a dezvelit un bust În ziua de 3 noiembrie 1948, i s-a anulat al generalului, realizat de sculptorul Marius dreptul la pensie, motivându-se ,,numitul a avut o Butunoiu. Generalul Nicolae Dăscălescu trăiește atitudine antidemocratică și reacționară”. în conștiința neamului său. În anul 1990, s-a Recursul lui a fost respins ca neântemeiat. La 21 înființat la Piatra Neamț Asociația ,,General noiembrie 1951, a fost arestat și închis la Jilava Nicolae Dăscălescu”. Din inițiativa Comitetului timp de patru ani. A fost eliberat în urma ședinței Național pentru Restaurarea și Îngrijirea din 3 octombrie 1955 a Tribunalului Capitalei, care Monumentelor și Cimitirelor Eroilor și cu sprijinul a decis ,,încetarea urmăririi și eliberarea imediată”. SN CFR Brașov, fosta gară Ungheni-Mureș a S-a îndreptat spre Piatra Neamț la una din primit numele de General Nicolae Dăscălescu. A nepoatele sale, care avea să-l îngrijească 14 ani de fost dezvelit și un basorelief cu chipul turnat în acum înainte.22 bronz al generalului și o placă comemorativă din În ianuarie 1956, generalul Nicolae marmură. La Piatra Neamț, o arteră de circulație Dăscălescu a fost repus în drepturile de pensie, poartă numele generalului. La Cluj-Napoca, au după șapte ani de când i s-a sistat ilegal acest fost dezvelite busturile comandanților Armatei 4, drept.23 Din anul 1964 i s-a acordat și pensia pentru generalul Gheorghe Avramescu și Nicolae merite deosebite. Acum, aflat la o vărstă înaintată, Dăscălescu, amplasate în fața sediului era tot mai bolnav. S-a stins din viață în somn, în comandamentului Diviziei 4 Infanterie ,,Gemina”. ziua de 28 septembrie 1969. Sicriul cu corpul În anul 2003, Brigada 1 Rachete sol-aer, căreia în neînsuflețit a fost depus în holul Casei de Cultură a 1995 i s-a acordat numele generalului Nicolae Sindicatelor din Piatra Neamț. Ministerul Forțelor Dăscălescu, a marcat 30 de ani de la înființare. În Armate a dat dispoziții ca generalul să fie anul 2009, în fața clădirii școlii din Căciulești a fost înmormântat cu toate onorurile cuvenite unui erou dezvelit bustul generalului Nicolae Dăscălescu, al neamului. Sicriul a fost transportat pe un afet de sculptor Lucian Tudorache. În martie 2013, la tun spre cimitirul ,,Eternitatea” din Patra Neamț. Piatra Neamț s-a înființat Filiala Neamț a Peste 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul Comitetului Român pentru Cinstirea Eroilor, care drum. În comunicatul Ministerului Forțelor poartă, ca și Asociația Veteranilor de Război din Armate care anunța dispariția generalului Nicolae localitate, numele generalului Nicolae Dăscălescu.

Note 1.Leonida Loghin, Aurel Lupășteanu, Constantin Ucrain, Bărbați ai datoriei: 23 august 1944-12 mai 1945. Mic Dicționar, Editura Militară, București, 1985, p.104 2.Nicolae Dăscălescu, Generalul Nicolae Dăscălescu sacrificiu, glorie și supliciu, Editura Militară, București, 2014, p.14 3.Ibidem 4.Ibidem, p.15 5.Ibidem,p.20 6.Petre Otu, Mareșalul Constantin Prezan, vocația datoriei, Editura Militară, București, p. 29 7.Nicolae Dăscălescu, op. cit., p.35 8.Gheorghe I, Brătianu, File rupte din cartea războiului, Editura Scripta, București, 2006, p. 69-70 9.Nicolae Dăscălescu, op. cit. , p.41 10.Ibidem, p.43 11.Ibidem, p.45 12.Ibidem, p.45 13.Ibidem, p.50 14.Ibidem, p.60-61 15.Ibidem, p.80-81 16.Ibidem, p.86-87 17.M. Vuță, Un general prea repede uitat: Nicolae Dăscălescu, ,,Dimineața”, nr. 120, 21 iunie, 1994. 18.E. Rădulescu, Din jurnalul meu de front, Editura Militară, București, 1972 19.Nicolae Dăscălescu, op. cit. p.149, 20.Ibidem, p.155 21.A. Duțu, Sub povara armistițiului. Armata română în perioada 1944-1947, Editura Tritonic, București, 2003, p.142 22.Din cronica victoriei, ,,Magazin istoric”, mai 1990 și Generalul Nicolae Dăscălescu, p.187 23.Generalul Nicolae Dăscălescu, Op. cit., p.245 24.Ibidem, p. 268

47 ZAHARIA BOIU – UN LAUREAT AL AMVONULUI

Pr. drd. Răsvan Ioan-Remus¹ „P redicile lui Zaharia Boiu sunt lucrate temeinic şi vădesc o cultură teologică de admirat pentru vremea lui [...] trebuie să admirăm erudiţia sa teologică şi puterea lui de cugetare, chiar dacă am descoperi în ea influenţa scolasticismului, astăzi depăşit în teologia ortodoxă, dar atunci dominant”.2 Pr. Dr. Dumitru Stăniloae Posibilitatea de a scrie acest studiu într-o Nicolae Stan. revistă precum „Eroii neamului” ne onorează, Debutează la ziarul Telegraful Român, cu întrucât, personalitatea descrisă a lui Zaharia Boiu poezia: Trecerea Dunării10. își păstrează importanța, în durata lungă a istoriei, ,,Ca torentele de la munte prin ceea ce spune sau doar ne lasă să intuim. Vâjâind din depărtare. Istorie și istorii ale unor oameni din alt veac, pe Astfel streapătul de arme care speranțele și deziluziile nu i-au ocolit, nici Vine mare, tot mai mare: greutățile sau entuziasmul contaminat. O istorie cu Căci ca frunza și ca iarba, eroii ei, între care documentele decupează, cum Fără număr, fără nume, era de așteptat, principala autoritate ierarhică Trece ostea mezi-nopții, locală, Arhiereul, pildă rămâne Mitropolitul Parcă câtă este-n lume. Andrei Șaguna, dar alături de care documentele proiectează și siluetele altor preoți, unii dintre ei cu Ei spre Dunăre alergă o mare responsabilitate intelectuală, alții cu Să dea piept cu semiluna, asumarea misionarismului și la vârsta maturității, Și la multele cunune sau dimpotrivă, spirite rebele, în total dezacord cu Să-și adauge încă una. rigoarea impusă de preot și de vocația asumată. Dar când vor s-arunce punte Așadar, o istorie în fărâme sau din fărâme, Peste undele bătrâne, este cea descrisă de tânărul Zaharia (1834-1903), Iată Istrul se ridică, eminent pedagog, orator, publicist, scriitor și mai Cutezanța să le-nfrâne. presus de toate slujitor al Bisericii Ortodoxe ,,a fost un susținător activ al luptei poporului român din ,,Cine sunteți voi, nemernici? arcul carpatic pentru emanciparea și afirmarea Ce căutați pe-aceste plaiuri? culturală, socială și națională a poporului român”3 . Căci străini sunteți pe-aicea Asupra vieții și activității sale publicistice Și la porturi și la graiuri! s-au aplecat cu deosebit interes cercetători români Eu sunt tatăl României, precum Onisfor Ghibu4 , Nicolae Albu5 , Vasile Și cu frații mei Carpații Popeangă6 , Pr. Dumitru Stăniloae7 , Mircea Ocrotim cu zid și șanțuri Păcurariu8 , Constantin Necula9 , ș.a. Pe Românii, mult cercații (...) Zaharia Boiu s-a născut la data de 4 martie 1834, în Sighișoara, județul Mureș, într-o casă Zaharia Boiu a redat la 1862 ,,Sunete și modestă din cartierul Cornești, ca fiu al lui Zaharia Răsunete”, un volum de 104 pagini11 . Cu aceste și Ioana, născută Palusian. Între anii 1841-1845 poezii, mult gustate în acel timp, a intrat el în urmează școala primară în comuna natală. Parnasul român. Unele din ele (,,Visul copilei”) au Dovedind râvnă pentru carte, este înscris în apărut, în traducere germană de Schuller, în foița toamna anului 1846 la Liceul săsesc din localitate. de la ,,Hermannstädter Zeitung”. Consecvent A fost unul dintre primii absolvenți ai acestei intenții, Zaharia Boiu ajunge să realizeze ,,Gimnaziului evanghelic-luteran” din Sighișoara versuri precum acestea: Dedicațiune, Rugăciunea, (1854) luându-și bacalaureatul ca al doilea în Trecerea Dunării, Doctor Pastea și cu frate-seu, ordinea clasificării și primul la limbile de bază: Statua lui Mihaiu, Testamentul soldatului, Jertfa latină, germană și greacă. Tânărul absolvent este școlarilor, Sultan și Curcan, Litia, Geniul întâiul român care absolvă acest examen la liceul României, Armatei române, Sfatul țerii, săsesc din ,,Perla Târnavelor”, cum îl definea Stindardul, Domn și țéră.

48 Dedicațiune Academiei Române; - 1892-1895 - secretar I şi redactor al revistei ,,În vechimea venerată se dedeau cununi laurine ,,Transilvania”17 . La acei ce-n sfânta luptă pentru țéră-au sângerat; A fost membru în Sinodul eparhial al Iar' la cei ce-n câmpul morții își lua al vieții fine, Sibiului şi în Congresul Naţional Bisericesc al Se edificau columne pe mormântul gloriat (...) Mitropoliei Ardealului. La îndemnul lui Șaguna, a publicat mai multe manuale didactice pentru Rugăciunea învăţământul „poporal” românesc, volume de predici, studii de pedagogie, dizertaţii la adunările ,,Vai, mult e neagră noaptea, și marea revoltată, generale ale Astrei, cuvântări, schiţe biografice, Și tunetele urlă, și vânturile cresc; dări de seamă. Colaborează la periodicele: Și-n mijloc de vârtejuri o naie aruncată, ,,Tribuna”, ,,Transilvania”, ,,Minerva”, ,,Foaia În grele suferințe, cu sufletul zăresc... ilustrată”. O Doamne-atotputințe, preabune Dumnezeu A fost unul dintre cei mari predicatori ai Deschide-Ți îndurarea, dă-i ajutorul Tău! (...) vremii. Contemporaneitatea i-a răsplătit eforturile sale omiletice, iar posteritatea l-a considerat un Situația modestă cât și contextul în care se ,,vestitor blând și înțelept al Evangheliei, afla întreaga țară, îl va determina pe proaspătul cuvântător ager și fala amvonului ortodox din absolvent Zaharia să se înscrie pe lista dascălilor. Sibiu”18 . La Săcelele Brașovului, așezare cu veche școală, A transmis această dragoste pentru Școală, va desfășura o activitate remarcabilă, calitate Biserică și Țară ajutat de soția sa: Caliopi Damian recunoscută și susținută de Mitropolitul Șaguna, 1840-1935 și celor patru fii ai săi: Romul Boiu, care-i va schimba ulterior întreaga viață. (doctor 1864-1917); Ion Baptist Boiu (profesor, - Din 1855-1857 a urmat cursurile Institutului preot la Sibiu, 1901-1974); Olimpiu Boiu (inginer Teologic din Sibiu; Cons. Silvic de Viena, născut 10.IX.1869, dec. - în 1859 primește o bursă pentru a urma studii de 31.III.1952); Anastasie Boiu (director de bancă, specializare la Universitatea din Leipzig (Lipsca), senator, fost prefect de Sibiu, 1873-1951). Ca pentru completarea studiilor teologice, filozofice preot-profesor, ulterior, rămâne fiul Ioan Baptist și pedagogice și mai ales pentru obținerea Boiu, care i-a urmat vocația atât ca profesor cât și Diplomei de profesor. ca preot. -1861-1870: la întoarcerea din Leipzig, lui La îndemnul lui Andrei Șaguna s-au scris Zaharia Boiu i se oferă dreptul de a fi profesor peste 25 de manuale, unele fiind întocmite chiar de titular la secţia pedagogică a Institutului Diecezan el însuși. Elaborarea manualelor a fost ea însăși o din Sibiu12 . școală. Zaharia Boiu este autorul unui Abecedar Începând cu acest an, 1861 și următorii - pentru școalele populare române, (1862) cu 92 de pentru Zaharia Boiu urmează ascensiunea pagini; în anul următor a tipărit o nouă ediție, dar și profesională pe cele mai importante domenii: o Manuducere pentru învățători la întrebuințarea spirituale, culturale, etc. Vom da curs calităților pe Abțdariului (94 p.; ed. a II-a - în 1865). În anii care le-a interprins Zaharia Boiu13 . ,,Pare cel mai următori au apărut noi ediții ale Abecedarului, complet ucenic al lui Șaguna până începi să îl ajungând, în 1886, la cea de-a 14-a ediție (Petru studiezi în contextul investiției făcute de acesta Șpan susținea că ar fi fost editate 15 ediții). într-o generație întreagă din care vor străluci zeci Încă din primii ani de activitate la Sibiu, de „calfe” șaguniene, duhovnicești și în „agrul” Zaharia Boiu se implică și în viața culturală a cultural deopotrivă14 . românilor ardeleni. S-a făcut cunoscut între - 1863-1865. Zaharia Boiu devine redactor al contemporani ca autor de manuale didactice, ca ziarului ,,Telegraful Român”; orator și conferențiar, ca poet, ca traducător19 . - 1865-1875: catihet la Liceul de Stat din Sibiu; Îndată după întoarcerea din Leipzig, Mitropolitul - 1863 - Membru onorar al Reuniunii Andrei Șaguna l-a încredințat așa cum am învăţătorilor români din dieceza Caransebeşului menționat mai sus, cu alcătuirea manualelor. (1871); preot-paroh în Sibiu-Cetate15 ; Au urmat așadar și alte volume Academia - 1867 - protopresbiter; Română. Disertaţiune cetită în adunarea generală - 1870-1902 - „asesor consistorial” (consilier a Asociaţiunei transilvane ce s-a ţinut în Haţegu la eparhial) al Arhiepiscopiei Sibiului16 ; 4/16 augustu 1891, Sibiu, 1891; Odă la jubileul de - 1877-1903 - Membru corespondent al 25 ani al Academiei Române (1/13 aprilie 1891),

49 Sibiu, 1891; Odă la jubileul de 25 ani al suirei pe În biserica cerească tron a Majestăţii Sale Regelui Carol I al României, Tatăl să te-nvrednicească, 10/22 mai 1891, Sibiu, 1891; Sunete şi resunete. A-i servi la altarul sfânt, Cercări poetice, Sibiu, 1862, 104p.; Abcdariu Cum i-ai servit pe pământ! pentru scoalele populare-române, Sibiu, 1861, 1862, 1863, 1865, 1866, 1870 (IX), 1874 (XI), Mergi, cununa ți-o primește, 1886 (XIV). Elemente de geografia pentru scolele Calea Domnul ți-o gătește: populari române greco-orientali, Sibiu, 1869, Ție și la toți ai săi 1869, 1872; Elemente de istori'a naturei şi fisica Credincioși învățăcei! pentru scolele populari române greco-orientali, Sibiu, 1869, 1873 (III), Elemente de istori'a Sighișoara, 11/23 Octombrie 1888 patriotica şi universale pentru scolele populari române greco-orientali, Sibiu, 1869, 1870, 1872; II Manuducere pentru înveţători la întrebuinţarea Abţdariului, Sibiu, 1862, 1865; Un an trecu, o maică, de când te-ai dus din lume, Un rol fundamental în creșterea și Un an de zile grele, de lacrimi și suspin, dezvoltarea lui Zaharia Boiu l-au avut mai întâi de Și nu ne mai rămase decât al tău scump nume, toate familia acestuia: Preotul Zaharia și mama sa, Ce ca cereasca rouă alină al nostru chin, Ioanna, urmată de mentorul său Mitropolitul Un nume, că pe tine, o buno, te-am avut, Andrei Șaguna și susținerea familiei sale. Celor Și-acum, deși absentă, dar tot nu te-am pierdut! dintâi, dedicându-le versuri ,,semnatate în austru cu lacrimi dumnezeiești” la trecerea la cele Nu, înger de blândețe, ce te-ai întors acasă veșnice. Din sfânta-ți misiune aici pe pământ; O floare când se stinge, parfumul său ne lasă, Piei memorie Purtat cu gingășie de-al verii dulce vânt: A iubiților sei părinți Așa și tu, o scumpo, trupește ne lipsești, Protoiereu Zaharie și Ioana Dar prin a ta iubire tot între noi trăiești! Dedică aceste cuvinte, semnatate în austru cu lacrimi dumnedeesci, Parcă ne strigi pe nume, ne chemi în jurul tău, Autorul. Te bucuri, c-am venit, ne spui și ne întrebi, Ne mângâi la-ntristare, ne-mbărbătezi la bine, Drept dedicațiune. Grijești de-ai tăi cu milă, de toți și-n deosebi; I. Precum găina strânge pe puișorii săi, Când simte-n orice parte pericol pentru ei. Iată zi de despărțire, Și de vrednică jelire Aici ai fost acasă în lumea învălurită, Pentru-al nostru bun părinte Dar mai acasă acolo ești, unde te-ai reîntors; Aici ți-ai împlinit chemarea de Domnul rânduită, Demn în fapte și în cuvinte! Acolo îți iei cununa, ce aici ai meritat; Demult cu al tău suflet prin alte lumi erai, Tinerețe cu trezvie, Și numai ca un oaspăţ pe-acest pământ umblai! Cu dreptate, bărbăție, Bătrâneți lungi, cinstite Nu vanitatea lumii, mărire și avere, Și de Domnul dăruite. Ce sufletele strică cu luciul lor venin, Ci facerea de bine era a ta plăcere, Moartea-l află, o minune! Și post și rugăciune purtate-n tainic sân: Stând la sfânta rugăciune; Vorbind cu Creatorul aurora salutai, O viață creștinească Și-n mâinile lui seara viața-ți închinai. Pentru patria cerească! Și-acum, că ești cu-o treaptă de El apropiată, Pe care cu credință atâta l-ai iubit Fiii tăi îți sărută mâna, Ne-astâmpără durerea, și gena ușurată Binecuvântând țărâna, De-a lacrimilor ploaie, privește-n răsărit: Ce-nvelesc trupul tău,− Ieri soarele se stinse, și-n noapte ne-a lăsat, Odihnesc în Dumnezeu! Azi ne răsare iară, și lumea ne-a-nviat.

50 Iubirea ta e puntea de Dumnezeu clădită, Semințe din agrul lui Christos. I. Cuventări Ce ține legătura nefrântă între noi; bisericesci pe tòte duminecile, prasnicele și Din sfere nevăzute, din lumea fericită, sĕrbătorile de preste an, precum și la casuale Scutită de-ale noastre necazuri și nevoi, bisericesci, publice și private (1898), II. Cuventări Tu ne trimiți căldură din soarele neapus, la prasnicele și sărbătorile de peste an și casuale Ce toate le pătrunde, de toate mai presus. bisericești (1899), III. Cuvântări bisericești la înmormântări, parastase și alte festivități Iar noi de-aici din valuri înălțăm cu pioșenie, funebrale, cu un adaus de texte pentru cuvântări Al nostru dor de tine spre-al nemuririi plai, funebrale (1899) primește premiul „Adamachi” al Căutându-te, o maică, prin lumi îndepărtate, Academiei Române în anul 190020 . Și tu-ntre noi aici, și noi cu tine-n rai; - 20 Aprilie 1902, Zaharia Boiu solicită Iubire și iubire la mijloc se-ntâlnesc, pensionarea, iar la scurt timp primește răspunsul21 . Și-n Cel ce e iubirea, se-ncep și se sfârșesc! La vârsta de doar 70 de ani de viață Sighișoara, 3/15 Ianuarie 1886 petrecută pe pământ, Zaharia Boiu trece la cele veșnice la 6 noiembrie 1903, fiind înmormântat în Pentru trilogia omiletică alcătuită din Cimitirul Bisericii din Groapă, Sibiu..

Note 1 Pr. drd. Răsvan Ioan-Remus, Universitatea ,,Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Teologie ,,Sf. Andrei Șaguna” Sibiu, Școala Doctorală Teologie, Sibiu, [email protected] 2 Pr. Dumitru Stăniloae, Zaharie Boiu şi Nicolae Cristea – doi luptători din vremuri grele, Telegraful Român, an LXXXII, nr. 50 din 25 nov. 1934, p. în Cultură şi duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1930-1936), Opere complete, vol. 1, Ed. Basilica, București, 2012, p. 567. 3 Horia Teculescu, ,,Oameni și locuri din Târnava Mare” în Anuarul Liceului «Principele Nicolae», pe anii școlari 1929/1930 – 1932/1933, Tipografia Miron Neagu, Sighișoara, 1933, pp. 243-244, apud. Ghe. Gavrilă, Mercurie Petcu, Astra sighișoreană 1861-1950 și Horia Teculescu 1897-1942, Tipografia Șteffi, Sighișoara, 1999, pp. 26-27. 4 Onisfor Ghibu, Din istoria literaturii didactice românești, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1975, 315pg. 5 Nicolae Albu, Istoria școlilor românești din Transilvania între 1800-1867, București, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971. 6 Vasile Popeangă, Școala românească din Transilvania în perioada 1867-1918 și lupta sa pentru unire, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1974, 224pg. 7 Pr. Dumitru Stăniloae, Zaharie Boiu şi Nicolae Cristea – doi luptători din vremuri grele, Telegraful Român, an LXXXII, nr. 50 din 25 nov. 1934. 8 Pr. Prof. dr. Mircea Păcurariu, Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu, 1786-1986, Sibiu, 1987, 420pg; Cărturari sibieni de altădată, Cluj-Napoca, 2002, 736; Dicționarul teologilor români, Ed. Andreiana, Sibiu, 2014, 724pg. 9 Pr. conf. univ. dr. habil Constantin Necula, Contribuția Școlii teologice ortodoxe din Sibiu la dezvoltarea pedagogiei românești moderne, vol. I. Întemeietorii. Andrei Șaguna, Iași, 2006, 348pg. (teză de doctorat); ed. a II-a, Ed. Tehnopress/Astra Museum, Iași/Sibiu, 2017, 365pg.; ,,O sursă de istorie a pedagogiei românești. Gândirea pedagogică a teologilor sibieni oglindită în Programa/Anuarul Institutului Pedagogico-Teologic, 1844-1949”, în Îndrumător pastoral, an. IV, nr. 4, Tulcea, 2012, pp. 404-433. 10 Zaharia Boiu, ,,Trecerea Dunării” în Telegraful Român, nr. 28 din 9 martie/1878, p. 109. 11 Zacharia Bou, Frunze de laur, reeditat de ed. Pr. Conf. Dr. Constantin Necula, pr. Ioan-Remus Răsvan, Horia Ratz, Ed. Armanis, Sibiu, 2020. 12 Dr. Eusebiu R. Roșca, Monografia Institutului seminarial teologic-pedagogic ,,ANDREIAN”, Sibiu, 1911, p. 30. 13 Pr. Dr. Acad. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ed. Andreiana, Sibiu, 2014, pp. 78-79. 14 Pr. Conf. Dr. Habil Constantin Necula, Pr. Drd. Ioan-Remus Răsvan, ,,Cuvânt înainte la un Ogor al cuvintelor de Aur”, Pr. Dr. ZACHARIA BOIU. SEMINȚE DIN AGRUL LUI CHRISTOS. CUVENTĂRI BISERICESCI Pe tòte duminecile, prasnicele și sĕrbătorile de preste an, precum și la casuale bisericesci, publice și private, ed. a II-a, Ed. Armanis, 2020, p. 8. Este sensul demersului propus de Părintele Mircea Păcurariu în volumul Cărturari sibieni de altădată, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002, 736pg. Amănunte despre activitatea de profesor a lui Zaharia Boiu în vol. Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu, 1786-1986, Sibiu, 1986, pp. 66-68, 73-79, 132-138, 277-279. 15 Ana Cosma, Scriitori români mureșeni. Dicționar biobliografic, Târgu-Mureș: Biblioteca Județeană Mureș, 2000, p. 22. 16 Fondul Astra, II/3, Doc. 273, 55/1876. 17 Fondul Astra, II/4, Doc. 519/1893. 18 Dr. A. Crăciunescu, ,,La centenarul Seminarului Andreiana”, Sibiu, 1912, p. 31, apud. Miron Erdei, Propovăduirea în Biserica Ortodoxă Română din Transilvania, în prima jumătate a sec. XX-lea, Ed. Cogito-Oradea, Oradea, 2001, p. 25. 19 Pr. Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată..., p. 132. 20 Pr. conf. univ. Dr. Habil Constantin Necula, ,,Cuvânt înainte la un Ogor al cuvintelor de Aur”..., p. 9. 21 Arhiva A.O.R., N. 4826 Plen, V/855-1902. 51 Volumul Cavalerii Apocalipsei de Ion V. Emilian - memorii de război cutremurătoare Colonel (r) Voicu ŞICHET D upă ce în numărul precedent al revistei a reitera un adevăr, pe care unii îl ignoră sau chiar noastre îndemnam cititorii să lectureze un volum- îl combat, conform căruia unitatea statului a fost jurnal de front despre grozăviile primului război realizată și menținută, chiar refăcută la nevoie, mondial (Viața în răboi), cel în urma căruia s-a făurit prin jertfa de sânge a omului de rând, a țăranului, România Mare, vă propun o altă lectură, de muncitorului sau intelectualului român, care a această dată despre luptele din al doilea, cel în conștientizat faptul că numai uniți într-un stat care OASTEA ȚĂRII a încercat să refacă puternic își pot proteja familia și bruma de granițele acesteia, sfârtecate în vara anului 1940 pământ sau alte bunuri dobândite prin muncă și de către Hitler și Stalin. Este vorba despre o carte eforturi uneori supraomenești. E adevărat că, la scrisă în limba franceză, în 1974, de către un răscrucea istoriei, în marile momente ale ofițer român rămas după război în „Lumea devenirii noastre, au avut în frunte lideri care au liberă”, în care autorul relatează fără știut să-i mobilizez, să le insufle dragostea de menajamente atrocitățile la care a fost martor de-a neam și de glia străbună, să le canalizeze lungul celor aproape 4 ani de lupte duse de el și aptitudinile și capacitățile fizice și intelectuale camarazii săi, bravi Călărași/Cavaleri ai armatei spre realizarea unor idealuri naționale. Însă, fără române, în fapt țărani olteni intrați voluntar în jertfa celor mulți și neștiuți nu s-ar fi clădit nimic. război alături, fiecare, de calul său, crescut și Iar în primele rânduri, cei care s-au jertfit cel mai „educat” pentru a servi interesele neamului. mult, au fost așa-zișii sudiști, MITICII, cum le Fără legătură directă cu volumul pe care place unora dintre românii ardeleni să le spună doresc să-l prezint, este important de remarcat, fraților noștri de peste Carpați. Să nu uităm că ei încă o dată, cât datorează neamul nostru, pentru ne-au eliberat de două ori în secolul trecut, iar tot ceea ce este acum, țăranului român și, cu dacă mai punem la socoteală și „minunea” lui prisosință celor din sud, din Oltenia, din Mihai Viteazul de la 1600, putem spune că au Romanați, Videle sau alte zone, care și-au risipit făcut-o cel puțin de 3 ori în istorie!!! sângele și viața pe marile câmpuri de bătălie ale Dar, să revenim la volumul anunțat. Are celor două războaie mondiale, și nu numai, pentru titlul Cavalerii Apocalipsei, autor fiind Ion V. unitatea și libertatea noastră. Câtă vitejie, cât Emilian. Așa cum spuneam, a apărut pentru prima devotament și loialitate față de țară, dar mai ales oară în limba franceză, în 1974, apoi în germană câtă jertfelnicie pentru mai binele poporului, și spaniolă, în 1977, însă nimeni, de aproape 50 de pentru ca dreptatea neamului românesc să triumfe ani, nu s-a învrednicit să-l publice și în limba în fața călăilor istoriei care au încercat să-l română. A fost nevoie de ambiția și efortul măcelărească de sute și mii de ani, doar doar va Editurii Marist din Baia Mare, condusă de dispărea de pe fața pământului!! Dar, se pare că nu prietenul și colaboratorul nostru apropiat Cristian doar autorul, și eroul totodată, al acestui volum Mareș, care, în anul 2020, a adus și în fața poate fi numit Piele de Drac, ci întreg neamul cititorului român această carte de excepție, ocazie românesc. Chiar în aceste vremuri tulburi, când cu care a mai pus o cărămidă la edificiul pe care îl din nou suntem într-o situație grea, mai ales din clădește, de peste un deceniu, sub genericul punct de vedere al condițiilor socio-economice Istoria Adevărată. ale marii mase de cetățeni, fără să mai punem la Nu o să intru în amănunte privind socoteală pandemia, sunt convins că acest popor volumul, ci o să las să vorbească în aceste pagini își va regăsi echilibrul, calea ce trebuie urmată cei care au trudit la apariția lui în franceză și pentru a-și pune în valoare extraordinarul română, atunci și acum, respectiv Jean Marcilly potențial uman și material de care dispune!! și Cristian Mareș. Iar pentru cei interesați, cei De ce am făcut această paranteză? Pentru care vor citi cartea, va vorbi autorul și eroul ei,

52 ofițerul român de Călărași/Cavalerie Ion V. prezenta cu precădere luptele de infanterie, cu Emilian. staționări pe anumite poziții zile, săptămâni sau luni față în față cu dușmanul, fiecare în tranșee și linii de fortificații, de această dată scenele de luptă sunt mult mai dinamice, dar și „rezultatul” acestora, respectiv morții și răniții căzuți de ambele părți fiind mult mai numeroși, uneori călărașii fiind nevoiți efectiv să calce doar pe cadavre în iureșul lor ofensiv, fie pe cai, fie pedeștri. Sunt prezentate secvențe de lupte de necrezut în zilele noastre, în care călărașii români, doar cu armele de foc, cu baioneta sau chiar doar cu sabia atacau liniile sovietice bine apărate cu cazemate și alte fortificații, ba chiar având sprijinul tancurilor și a artileriei, încât se produceau adevărate carnagii. Cred că s-ar putea face, pe baza acestui volum, un film de război cu multe scene de groază, edificator asupra luptelor crâncene duse în acel război, dar și a grozăviilor săvârșite de ruși împotriva prizonierilor ce le cădeau în mâini, fără niciun respect față de legile războiului și față de ființa umană. Sunt scene cutremurătoare!! La fel de cutremurătoare sunt relatările despre eliberarea Transilvaniei, în special luptele de pe Mureș (Oarba de Mureș, Luduș etc.), dar și Așa cum spuneam, volumul prezintă mai departe în Europa, în care ostașii români erau luptele călărașilor români în timpul celui de-al aruncați intenționat de către comandamentele doilea război mondial, în cea mai mare parte militare sovietice în acțiuni de atac fără nicio purtate în Est, pentru eliberarea Basarabiei și șansă de reușită, în prima linie, contra unui inamic încercarea de stârpire a bolșevismului, și mai mai numeros, mai bine dotat și situat pe poziții de puțin în Vest, pentru dezrobirea ardelenilor și apărare aproape inexpugnabile. Erau efectiv înfrângerea nazismului. Chiar dacă nu am ține carne de tun pentru inamic, obligați să atace și iar cont de faptul că prima etapă a războiului, cel să atace diferite poziții germane, până rândurile contra URSS, a fost mai întinsă în timp, din 1941 se subțiau în asemenea măsură că nu se mai putea până în 1944, cititorul va constata că autorul conta pe unitatea sau subunitatea respectivă. insistă în prezentarea luptelor din acea perioadă, Toate acestea drept „pedeapsă” că au îndrăznit să fiind un antibolșevic convins, pătruns de acest atace URSS-ul pentru dezrobirea fraților sentiment până în cele mai ascunse cotloane ale basarabeni care, nota bene, până la 1812, nu au sufletului său de mare român. Și, din nefericire, aparținut niciodată de Marele Imperiu țarist!! adversarii i-au „servit” destule argumente în acea Toate aceste experiențe l-au convins pe campanie, încât niciodată, și pentru nimic în autor că pentru România și români urmau vremuri lume, nu și-a putut schimba atitudinea față de deosebit de grele, astfel că a decis la un moment acest sistem. Iar după ce s-a conformat noii dat să treacă, împreună cu 119 călărași credincioși situații de după 23 august 1944, călcându-și pe și devotați, la nemți, predându-se. Au urmat zile conștiință, inclusiv și mai ales din dorința de a da grele în lagăre, dar a fost „recuperat” de americani o mână de ajutor eliberării Transilvaniei, și aliații lor, fiind folosit în acțiunile de spionaj ce comportamentul Armatei roșii față de aliații se derulau de-o parte și de alta a „Cortinei de fier” români i-a întărit aceste sentimente, făcându-l, în ce a împărțit Europa curând după încheierea final, să treacă în cealaltă tabără, preferând să ostilităților. Deși nu dă multe detalii despre acea cadă prizonier la americani decât să termine perioadă (în 1974 mai erau mulți în viață dintre războiul învingător alături de sovietici. cei angrenați în acele acțiuni, astfel că era riscant Dacă în cartea precedentă autorul să le dezvăluie identitatea), rezultă că a sprijinit

53 „extracția” multor români amenințați de furia De ce m-am bătut pentru Cavalerii bolșevică, inclusiv din rândul legionarilor. Mai Apocalipsei mult, era și el convins, ca mulți alții din acele de Jean Marcilly vremuri, de acea sintagmă „Vin americanii”, Articol apărut în Stindardul nr. 127 din crezând cu tărie că SUA și aliații săi din Vest vor aprilie-mai 1974 obliga URSS-ul, chiar prin forța armelor, să se Am venit să cer dreptul de azil la retragă din țările intrate sub cupola Moscovei, că Stindardul, ziar al liberei exprimări deoarece este România va păși din nou pe calea democrației, un ziar al libertății. De fapt, nu am găsit altă astfel încât a fost de acord să acționeze împotriva modalitate de a-l prinde în cursă pe Ion V. guvernului țării pe care a iubit-o atât, inclusiv Emilian și a-l obliga să-mi ofere ospitalitate, prin încurajarea și sprijinirea luptătorilor pentru ca ceea ce evită demult să se întâmple: să anticomuniști din munți... Dar nu a fost să fie... vorbesc despre el... Să-mi ierte această ultimă Totuși, americanii au venit într-un târziu (1989), încercare. dar tot cu rușii de mână, după ce România reușise Unii vor spune că îl cunosc mai bine decât cumva să se scuture de cizma sovietică!! mine și de mai mult timp. Sunt perfect de acord. În plus, a înființat și susținut apariția la Ei își amintesc de liderul L.A.N.C., de studentul Paris a ziarul de limbă română Stindardul, care entuziast, de luptător, dar eu aș dori să vă vorbesc se dorea a fi o tribună a românilor aflați în exil despre omul care a pus România în galeria de după război, prin care se încerca menținerea vie a onoare a istoriei. dragostei și devotamentului față de țară a Știm cu toții că națiunile sunt ca și acestora, precum și a nădejdii că vremurile de oamenii: le judecăm adesea după mărturii false, restriște trăite de popor sub sovietici va lua după calomnii sau aparențe înșelătoare. Acesta sfârșit.. este și cazul României, care după un anume 23 Concluzia, și îndemnul meu totodată, este august 1944, a fost abuzată chiar de către cei care că această carte trebuie citită de toate generațiile ar fi trebuit să vegheze asupra ei, și care au lăsat-o de români, „de la cel cu țâța-n gură, pân-la cel cu să fie violată și distrusă de forțele răului. barba sură”, atât pentru a cunoaște istoria Din fericire, sora noastră latină a dispersat adevărată a acestui neam, cât și pentru ca cei ce în întreaga lume ambasadori extraordinari, fiii săi vin după noi să nu precupețească niciun efort care despre care spunem că sunt în exil. Ceea ce este are ca scop evitarea războiului... fals. De fapt, ei sunt cuceritori, îi învață pe străini Așa cum spuneam, las pe cei doi editori să să iubească, să respecte, să stimeze România. relateze condițiile în care au apărut edițiile în Știam câte ceva până l-am întâlnit pe Ion franceză și română, la distanță de 46 de ani una de V. Emilian. De multă vreme, oameni despre care alta, așa cum apar ele în ediția din 2020, iar pe aveam motive să am mare încredere, majoritatea cititorii revistei să le citească pentru a le trezi foarte celebri, îmi spuneau în câte o conversație: apetitul și pentru lecturarea volumului, care poate - Ce om uimitor acest Emilian... fi achiziționat direct de la Editura Marist din Baia - Cine? Mare, de la librării, de pe internet sau prin - Hai, îl știi, ROMÂNUL, acela care... subsemnatul. ROMÂNUL. Având în vedere că, din păcate, foarte Așa că am vrut să-l cunosc pe acest puțini vor citi acest volum, am decis să public în român. Am vrut să-i cunosc povestea și am întregime cele două materiale, măcar cu atâta să descoperit datorită lui România mândră și rămână cititorii revistei!! glorioasă, generoasă și modestă, România „Prima ediție a cărții lui Ion V. Emilian a răstignită, cu sângele scurgându-se prin rănile apărut în limba franceză, dar fiindcă autorul nu celor cinci sute cincizeci de mii de fii ai săi uciși stăpânea la perfecție această limbă, și pentru că pentru a rămâne pură, așa cum a fost. era necesară negocierea cu o editură franceză, Nu mi-a fost ușor să-l conving pe Ion V. de aspectul redactării, traducerii și adaptării, Emilian. precum și de aranjamentele finale s-a ocupat un Ca un adevărat latin are darul povestirii, o cunoscut scriitor francez, Jean Marcilly, care mare elocvență, dar în special modestia apare și pe coperta primei ediții. Aventura persoanelor cu adevărat excepționale. Când, în publicării cărții este relatată de acesta într-un cele din urmă, după ce a suportat lungile mele articol din ziarul Stindardul. pledoarii, mi-a redat pentru prima oară viața sa,

54 dar a făcut-o pentru un MOTIV. A înțeles că biserică imediat după venirea mea în plină autorizându-mă să vorbesc despre el, voi găsi noapte. În cazul în care aș fi lăsat manuscrisul în mijlocul să vorbesc despre țara lui, să fac să se mașină! Dar nu sunt atât de nebun! Mi-au furat vorbească despre ea în lumea întreagă. doar pașaportul. Interesant de menționat, poliția El care spunea: doar morții mei au dreptul locală mi-a confirmat că acest gen de delict nu a să vorbească... existat niciodată la Furstenfeldbruck... A fost de acord să fie ecoul vocilor De pașaport nu îmi pasă, oricum nu voi acestora. Nu era oare cel mai bun mod să-i putea primi vreodată viza de intrare în România. readucem la viață? Eram cu atât mai convins cu Ceea ce mă contrariază oarecum, dar îmi dă și o cât foarte repede obstacolele se adunau pentru a-i mare satisfacție, este faptul că mă simt mai asasina pentru a doua oară. Mi-a fost propus, de apropiat, chiar frate cu românii din exil. Cu toată asemenea, să-i trădez, să trunchiez, să șterg, să modestia. falsific ceea ce mi-a confesat Ion V. Emilian. Adevărul este că m-am bătut pentru - Înțelegeți, în ciuda contractului nostru, publicarea Cavalerilor Apocalipsei deoarece prin este imposibil să edităm o astfel de carte. întâlnirile cu eroul cărții, am învățat de la el să Realizează asta, chiar dacă fascistul iubesc și să respect românii. El rămâne un dumneavoastră e într-adevăr simpatic! Chiar așa, exemplu viu de onoare, de demnitate, de dragoste dar ce crime și ce fascist! Apoi Călărașii, ce tupeu de țară și iubire de oameni. Așa îi înțeleg și pe să fie antibolșevici, acești țărănoi, ce îndrăzneală agenții comuniști care au încercat atât de mult să să meargă să lupte în Est în loc să lucreze cuminți îl elimine cu gloanțe, otravă, sau răpire. pentru Stalin! Plus că sunt nume ciudate, Garbiș, Ion V. Emilian, chiar prin existența sa, le Raicea, Coliopol, Tache... nimeni nu va citi așa reamintește tuturor că România este ALTCEVA. ceva... Este o mărturie elocventă că un român nu acceptă - Cu toate astea, la Dostoievski, la Tolstoi, niciodată sclavia. El cunoaște noblețea poporului numele sunt la fel de dificile pentru francezi... său, își venerează țara și pe țăranii care dau roadă - De acord, dar EI au devenit clasici! pământului ei. Nu se îndoiește nicio clipă de - Cred că, într-o altă manieră, Cavalerii eliberarea și renașterea țării sale. Toate acestea Apocalipsei poate deveni... sunt atât de puternice încât astăzi, în ziua de Paști - Să nu vorbim despre Cavalerii în care scriu aceste rânduri, sunt sigur că în trei Apocalipsei, titlul e prost, trebuie să găsiți zile, în trei săptămâni, trei luni, trei ani, trei altceva. secole, nu contează! poporul român va răsturna - Dar înainte v-a plăcut mult. lespedea roșie sub care comuniștii au crezut că îi - Ei, numai proștii nu se răzgândesc. Și va vor sigila mormântul alături de destinul său! Sunt mai trebui să tăiați o sută de pagini... la fel de sigur că această revoltă va da semnalul și - Dar asta ar însemna să-l trădez pe sinistra Cortină de Fier va zbura în mii de bucăți Emilian! sub loviturile patrioților. - Haide, haide... Fără astfel de cuvinte Veți vedea, veți vedea, toate acestea vor mari... veni într-un fel sau altul, dar vor veni! Am înțeles. M-am lovit de refuzuri, de M-am luptat pentru Cavalerii Apocalipsei insulte, până când un editor curajos, Jacques și pentru că am fost cucerit de onestitatea lui Ion Grancher, mi-a dat carte verde și mijloacele V. Emilian, de rigoarea, integritatea, de iubirea sa necesare pentru a duce afacerea la bun sfârșit. pentru adevăr. Aș fi fost prudent dacă un român ar Dar mă așteptau alte probleme. fi vorbit despre români doar în aspectele pozitive. La Paris, pe chei, pe lângă Palatul Regal, Dar nu este cazul. am avut un accident care ar fi putut costa viața Prin urmare, nu trebuie să lipsească de câtorva pietoni, printre care și copii. A fost un aici tocmai modul în care brava România a fost miracol că am putut evita dezastrul. Diagnosticul dată agonizând dușmanului ereditar prin trădarea a doi mecanici: Mercedesul dumneavoastră a fost aliaților din rațiuni de stat. sabotat... I s-a provocat o scurgere lentă Dar adevărații români sunt chiar Cavalerii deliberată a lichidului din circuitul de frânare... Apocalipsei. Sunt mândri, simpli, curajoși. Mai târziu, la Furstenfeldbruck, când Aventura lor este exemplară, unică în analele trebuia să trimit manuscrisul lui Ion V. Emilian, ultimului război mondial. Galopul cailor lor va mi-au fost sparte portierele mașinii parcate lângă răsuna de acum înainte în toate colțurile lumii.

55 Nimeni nu va putea întrerupe ultima lor șarjă Hoth, luptele de apărare și multe altele. Apoi, pentru că ei sunt cu adevărat Istoria în mișcare. implicarea în actul de la 23 august 1944, Frontul Și aș vrea să îmi exprim public către Ion V. de Vest, epopeea de pe Mureș, Ungaria și Emilian cum am simțit ca o decorație privilegiul Cehoslovacia. De parcă nu era destul, Waffen SS ce mi l-a făcut încredințându-mi viața morților în Austria, apoi lagărele americane de prizonieri săi. Pot să afirm că el a împins până la limită și activitatea în serviciile de informații ale sensul abnegației acceptând să vorbesc despre el, armatei americane în zorii Războiului Rece. Fără pentru a putea vorbi în același timp despre îndoială, veți descoperi aici un James Bond ALȚII, pentru a putea duce la cunoștința tuturor român, atâta doar că cele povestite de el sunt saga eroilor români. reale, inclusiv tentativele de răpire și de asasinat Împreună cu Cavalerii Apocalipsei, toți împotriva sa puse la cale de NKVD, pentru care a martirii români, toți cei care și-au sacrificat viața, fost ani în șir o problemă insurmontabilă, pentru toți cei rămași în țară suferind în lanțuri, toți cei ce rezultatele sale în munca de informații, dar nu încă luptă și cei ce se vor lupta, sunt onorați. numai informații, ci și confruntări directe cu Cea mai mare onoare a mea este să încerc agenții NKVD. Cum spunea el însuși, un Cavaler să le aduc un omagiu. din Umbră. 14 aprilie 1974, de Paști. Da, acesta este termenul, Ion V. Emilian a Cuvânt înainte la prima ediție în fost un Cavaler. De la vârsta de cinci ani, în 1911, limba română de când a încălecat prima oară, el și-a dorit să fie Este o onoare și un privilegiu pentru Cavaler. Chiar dacă valurile vieții vor face ca în Editura Marist să ofere cititorilor români, pentru perioada interbelică să devină avocat, chiar și prima dată în limba română, memoriile de război prefect, chemarea îl va aduce în rândul cavaleriei ale lui Ion V. Emilian, un adevărat Cavaler al române, în Regimentul 2 Călărași, alături de care Apocalipsei. Pentru prima oară în limba română, va parcurge drumul de foc și sânge, începând cu deoarece aceste memorii au apărut în franceză în cedarea Basarabiei din 1940, la Cetatea Albă, 1974, apoi în germană și spaniolă (ambele în până în Cehoslovacia, în 1945, și mai departe, în 1977), dar mai puțin în română, limba țării sale, Waffen SS. pe care a iubit-o nespus și pentru care a luptat și Din amintirile lui Emilian desprindem și-a vărsat sângele, alături de Călărașii săi iubiți, dragostea lui de țară, de România, o iubește ca și care ar fi rămas anonimi fără amintirile lui Ion V. pe o persoană, dar și dragostea lui față de cai, de Emilian. libertate, dar și față de oamenii săi, țărani simpli Ion V. Emilian este un personaj aparte, veniți voluntari în rândurile Călărașilor, pe care deosebit față de oricare altul care și-a scris totdeauna îi identifică cu locul nașterii, memoriile de război, amintirile din cea mai crudă conferindu-le astfel un titlu de noblețe. Pentru el, și intensă conflagrație ce a cunoscut-o omenirea, acești cavaleriști țărani sunt la nivelul Cruciaților numită acum al doilea război mondial. Nu numai din vremurile apuse, porniți într-o Cruciadă din cauza faptului că a luptat în unele dintre cele împotriva bolșevismului, ideologia înrobitoare mai dure bătălii ce le-a cunoscut acest conflict ce încerca, și a reușit mai apoi, să cuprindă unic în istoria războaielor, dar și prin faptul că jumătate din întreaga Europă. De aceea, ei sunt amintirile sale acoperă un interval mult mai larg, Cavaleri, nu țărani călare. Nu întâmplător, de la cedarea Basarabiei din 1940 până la referindu-se la ei, la tradițiile lor, notează începuturile Războiului Rece, în anii '60, dar și cu termenul de Călărași cu literă mare, la fel ca și cel flash-back-uri mult în urmă. În toate aceste de Cavaleri. evenimente implicat direct, un luptător în prima În memoriile sale, Ion V. Emilian este linie până la ultima suflare, un războinic al foarte dur și foarte sincer. Am publicat la editura timpurilor moderne. noastră multe memorii de război, am studiat E suficient să facem o scurtă sinteză, altele, atât ale românilor, cât și ale străinilor, dar Frontul de Est, din Bucovina, Ucraina, pe Nipru, nu am găsit în niciunele dintre acestea o atâta Bătălia de la nord de Marea de Azov, până în sinceritate și o descriere mai reală a atrocităților Crimeea, luptele contra partizanilor, dealul Kiet, războiului. Pur și simplu, tot ce scrie Emilian este peninsula Taman, apoi Caucazul și Stepa mai mult decât cutremurător. Este îngrozitor! Și Kalmucă, bătăliile pentru despresurarea toate acestea el le-a văzut și le-a trăit! De la civilii Stalingradului ca și acoperire pentru Grupul bombardați la răniții mutilați sau crucificați,

56 parcă ni se desfășoară în fața ochilor un film de vadă că nu suntem niște fitecine! groază! Iar scenele de luptă sunt cele mai Călărașii săi nu au fost niște fitecine. Au cutremurătoare posibile, nici chiar cel mai realist luptat și au jalonat cu sângele și trupurile lor film de război nu a putut cuprinde în imagini cele sfârtecate de explozii, doborâte de rafale de descrise de Ion V. Emilian în cuvinte, și sunt mitraliere, ciuruite de gloanțe, călcate de scene pe care el însuși le-a trăit! Este războiul dur tancurile T-34, străpunse de baionete, drumul de și brutal, peste limitele imaginabilului. foc și sânge al Regimentului 2 Călărași, de la Ion V. Emilian este sincer și cu el însuși, Prut, din Bucovina, peste Nistru, peste Bug, la când recunoaște că sub un bombardament de Nipru, la Mihailovka, apoi peste Nipru, în Bătălia artilerie sovietic și-a pierdut controlul de la nord de Marea de Azov, apoi pătrunderea în sfincterelor și și-a umplut pantalonii de materii Crimeea, marile bătălii de aici, rezistențele la fecale, dar și că după vederea răniților români debarcările rușilor, luptele cu partizanii, efortul și rămași în urmă, uciși în chinuri de către sovietici, ruperea frontului spre Kerci, apoi Kuban, Stepa a ordonat înaintea atacului: cel ce ia vreun Kalmukă, luptele pentru Stalingrad... Pe frontul prizonier îl ucid cu mâna mea! Sincer până la de vest, vor lupta în Transilvania, la Oarba de capăt, descrie execuția cu propria lui mână a unor Mureș, în Ungaria și Cehoslovacia, un regiment ruși ce au ridicat mâinile. Așa ceva nu veți găsi în de eroi, Călărași voluntari, care și-au lăsat nicio relatare a unor memorii de război. Dar este căminele să lupte pentru România. Până la capăt, războiul adevărat, războiul total, așa cum nu-l până la ultima suflare. veți vedea în filme sau cărți. Este adevărul, așa Au fost scene de neînchipuit, poate cum a fost, descris cu realism, duritate și anacronice, care credeam că nu mai sunt posibile sinceritate de un om, un Cavaler care și-a dus în războiul modern al acelor vremi, alături de povara până la capăt. scenele crude caracteristice, dar de o duritate În zeci de bătălii, inclusiv în lupte corp la extremă: șarje de cavalerie cu sabia în mână, corp, reușește să scape teafăr, în timp ce în jurul atacuri asupra tancurilor, asupra cazematelor, său se prăbușesc prieteni și cunoscuți. Asta i-a marșuri călare epuizante prin deșert sau viscol, atras porecla dată de unul dintre subordonați, cea rezistențe disperate contra valurilor infanteriei de Piele de Drac, poreclă care s-a transmis mai sovietice, lupte crude la baionetă sau cu chiar cu sus, fiind cunoscut așa până la Statul Major. Nici sabia, ca și acum sute de ani, totul într-o derulare el nu-și poate explica cum a scăpat teafăr din rapidă ca și secvențele unui film cinematografic, atâtea lupte (deși a fost rănit de două ori, dar nu momente de groază, durere, foc și oțel, explozii și grav, și a putut reveni în luptă), dar această faimă rafale de mitralieră, lovituri de sabie și de invulnerabil s-a transmis mult după încheierea înjunghieri de baionetă. războiului. Într-o tentativă eșuată a NKVD-ului În Cehoslovacia, pe o poziție presărată cu de a-l răpi în 1949, a fost găsit un raport detaliat cadavrele românilor, de unde nu puteai înainta despre el, iar la final era scris: Notă importantă: fără să calci peste carne românească ucisă la Pare a fi protejat de șansă. ordinele absurde sovietice de atac frontal, Ion V. Protejat de șansă, norocos sau nu, Ion V. Emilian ia o decizie pe care o gândea demult. Emilian a luptat pe toate fronturile unde țara sa l-a Anticomunismul său profund, încă din trimis. A luptat cu eroism și abnegație, și nu a dat vremea în care era militant al L.A.N.C. (Liga înapoi. Pentru faptele sale de arme a fost decorat Apărării Național Creștine, condusă de cu Crucea de Fier și Ordinul Mihai Viteazul, chiar profesorul A. C. Cuza, din care s-a desprins și cu o importantă decorație sovietică, citat de mișcarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1927), îl paisprezece ori, dar a disprețuit profund toate face să privească, pe bună dreptate, bolșevismul acestea, considerându-le nemeritate, deoarece cei ca și cea mai mare amenințare la adresa Europei. ce le merită cu adevărat dorm sub cruci de lemn. Actul de la 23 august 1944 îl consideră o trădare, Totuși, poartă decorațiile atunci când trebuie, fiind de părere că se putea rezista în Moldova în uneori la cererea subordonaților, cum a fost cazul 1944 până la obținerea unor concesii favorabile cinei de pe front cu ofițerii maghiari din de către sovietici la intervenția Aliaților. Mai Batalionul 16 Husari, condus de fiul ministrului departe, pe Frontul de Vest, vede cum românii apărării de la Budapesta, când toți aceștia nu sunt sacrificați sub conducerea sovietică prin aveau ochi decât pentru Crucea lui de Fier, pe care atacuri frontale fără sens contra pozițiilor întărite niciunul nu o avea. Cum i-a spus Garbiș, lăsați să germane, ca și la Oarba de Mureș, doar pentru a fi

57 anihilați și pedepsiți pentru campania din est, dar trecut noua graniță impusă la 1940 și despre și pentru a distruge forța militară română, pentru momentul în care au trecut granița adevărată, cea a fi mai ușoară înrobirea țării de către sovietici, din 1918, impusă de tratatul de la Trianon. Iar în din moment ce puterea militară este distrusă, la ziarul său, apărut ulterior în exil, va scrie fel cum au fost luați prizonieri peste 130.000 de numeroase articole despre dreptul românilor militari români în Moldova după 23 august 1944. asupra Transilvaniei. Martor la masacrele românilor ordonate de Adevărul este că această ediție era sovietici la Oarba de Mureș, dar și în alte locații, destinată cititorului francez, prea puțin prin împingerea lor la atacuri sinucigașe contra familiarizat cu detaliile istoriei românilor. Scopul unor poziții întărite germane, chiar și în era, în 1974, când opinia publică franceză era Cehoslovacia, la 27 ianuarie 1945, când i se destul de favorabilă URSS, la fel ca și din 1945 ordonă un astfel de asalt fără șanse pentru încoace, de a justifica ceea ce a făcut ulterior. oamenii săi, decide să treacă de partea cealaltă. Și Referitor la opinia publică franceză, să ne o face, alături de 119 Călărași ai săi, cei care amintim că memoriile lui Constantin Virgil doreau să plece la atac cu armele în bandulieră, Gheorghiu, apărute în Franța, au fost combătute știind că sunt sacrificați fără rost în fața unei de presa franceză, pe motiv că el scrie că în 1941 a poziții de necucerit, la fel cum în fața lor zăceau fost îndrumat de un ofițer german în Chișinău cadavrele a mii de români uciși. spre destinația sa, lucru imposibil pentru francezi din moment ce toată lumea știa că germanii sunt răi! De aceea nu a insistat pe problema transilvană, ci mai mult pe dilema morală a loialității față de fostul aliat, iar pentru a-și justifica acțiunile ulterioare, a insistat pe faptul că soldații erau loiali vechiului aliat. Cert este faptul că, în ianuarie 1945, împreună cu 119 dintre Călărașii săi, prinși între dilema de a fi uciși într-un atac frontal fără speranță împotriva unei poziții inexpugnabile germane, ordonat de către sovietici, sau a trece la germani, Ion V. Emilian alege împreună cu Călărașii săi varianta a doua. O acțiune poate unică în istoria războaielor, au trecut dincolo. De aici începe un alt traseu al destinului lui Ion V. Emilian. De la început a avut o relație specială, fiind bine cunoscut liderilor militari români, dar și germani, cu care s-a întâlnit și a discutat în timpul campaniei din est, cum ar fi generalul Manstein, care l-a decorat personal cu Referitor la această parte a memoriilor Crucea de Fier, sau cu Joseph Sepp Dietrich, sale, el relatează cum că soldații erau reticenți să conducătorul Diviziei Blindate Leibstandarte lupte contra foștilor aliați germani, dar acest lucru Adolf Hitler. Astfel, după numeroase peripeții, este oarecum inexact. Soldații români, în ciuda descrise în amănunt în memoriile sale, îl vedem divergențelor, reale, cu noii aliați sovietici, pe Ion V. Emilian Hauptsturmführer în Waffen SS doreau să se bată pentru eliberarea nordului unde luptă în Austria împotriva unei Divizii de Transilvaniei. Doreau să o facă pentru a recupera Gardă sovietice. Capitularea Germaniei îl face să această bucată de teritoriu românesc, la fel cum s- încerce să se strecoare spre vest, împreună cu au bătut pentru Basarabia și nordul Bucovinei în grupa sa, către Spania, la sugestia subordonaților 1941. săi, verii olandezi Van Houten, deținătorii mărcii Ion V. Emilian vorbește prea puțin despre de cacao și astăzi consumată și celebră. asta în memoriile sale, insistă mai mult asupra Capturați de americani, vor trăi tragedia ezitării soldaților și ofițerilor de a lupta împotriva lagărelor americane, unele dintre ele rivalizând în foștilor aliați alături de care s-au bătut timp de trei brutalitate și mizerie cu cele sovietice, fapt despre ani. Totuși, spune despre momentul în care au care nu se povestește deloc în ziua de astăzi.

58 Generalul Patton va interveni direct aici. Emilian exemplar de la un anticariat parizian, după ce am ajunge din lagăr în lagăr, dar va continua cum aflat povestea lui de la un prieten al editurii poate propaganda anticomunistă. Are surpriza să noastre, domnul Radu Greuceanu din Canada, fie cerut de comisia română de repatriere, care a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție și reușește să evite capcana, și continuă propaganda unele copii din Stindardul. Îi mulțumim pe anticomunistă în lagărele de refugiați din Austria. această cale, la fel cum îi mulțumim pentru scurta Pe lângă cea a comuniștilor, activitatea sa biografie a lui Ion V. Emilian pe care a avut atrage atenția serviciilor secrete ale armatei amabilitatea să o scrie pentru această primă ediție americane, care îl abordează, astfel că ulterior Ion în limba română. V. Emilian ajunge un important agent de Ion V. Emilian, patriotul român care a informații, aducând servicii de neprețuit vărsat sânge și sudoare pentru țara sa România, americanilor în lupta cu NKVD-ul rusesc, care și-a dedicat fiecare clipă luptei pentru primele confruntări de la începutul Războiului eliberarea României, nu a mai avut șansa să își Rece. Da, Ion V. Emilian a fost un James Bond revadă patria, a murit printre străini la 46 de ani de român, cu acțiuni directe sau culegere de când a pășit alături de armata română dincolo de informații, conducând rețele de informații, sau de linia de demarcație din vest. Parcă ar fi presimțit extragere a unor personalități din teritoriul ocupat asta, scrie în memoriile sale la momentul la care de Armata Roșie. Mulți dintre membrii de seamă trece granița adevărată, cea din 1918: Am fost ai emigrației românești în Occident își datorează întotdeauna sentimental, dar trecând limita salvarea de dincolo de Cortina de Fier rețelelor simbolică care nu spune mare lucru, o impresie instituite și coordonate de Ion V. Emilian, mulți dureroasă mă cuprinde: Țara mea iubită, te recunoscând public asta. A luptat pe frontul părăsesc din nou, te voi mai revedea vreodată? invizibil la fel cum a luptat pe front în război, cu Nu a mai văzut-o niciodată, dar spera ca și dăruire și abnegație, cu toată puterea și energia. cartea lui să ajungă să fie cunoscută în țara sa Iar asta i-a atras dușmănia NKVD-ului, care va România, chiar scrie în memorii, în perioada de pune la cale mai multe încercări de răpire sau de vârf a Războiului Rece: această carte va ajunge asasinare. Toate eșuate, cu pierderi grele pentru într-o zi și în România, fiindcă nicio frontieră, inițiatori. nicio putere autoritară nu a putut împiedica o Dar răzbunarea comuniștilor nu se va lăsa carte să circule liber. așteptată, fratele său cade victimă nevinovată în Din păcate, nu a fost chiar așa. La 6 iulie 1949, executat de comuniști la București, iar în 1985, după o viață întreagă dedicată României, 1962, mama sa, în vârstă de 86 de ani, este ucisă Cavalerul Ion V. Emilian li se alătură Călărașilor de o mașină neagră a Securității. săi, alături de Garbiș, Raicea, Mazilu, Mihai Doar ca și răzbunare și ca să-i închidă Coliopol și mulți alții, alături de care poate galopa gura lui Ion V. Emilian, care publică un ziar călare pe iubiții lor cai pe întinderile nesfârșite ale anticomunist în exil, numit Stindardul, care apare Cerului... Cinci ani mai târziu, România era până în 1985, anul morții sale în Germania liberă, visul vieții sale... Federală. La 35 de ani de la trecerea lui din această lume și În cele 154 de numere ale Stindardului, la 30 de ani de libertate a țării sale, urmașii apărute între 1953 și 1985, ziar al exilului bravilor săi Călărași alături de care a luptat și a românesc, apărut cu mari greutăți și doar cu sângerat pentru România, dar și poporul pentru sprijinul material al românilor din afară, Ion V. care și-a sacrificat întreaga viață, pot avea la Emilian, ca și director și redactor șef, oferă dispoziție amintirile sale, pentru a cunoaște analize atente și pertinente ale epocii și ale adevărul, așa cum a fost, cum s-au luptat și s-au României supuse regimului comunist, plus bătut românii, Călărași țărani și Cavaleri, pentru memorii neprețuite ale participanților români la neam, cruce și credință, pentru ca astăzi să ne mai marea conflagrație mondială refugiați în numim români și încă să vorbim românește. Occident, multe din ele unice, reușind astfel să Cavalere, iartă-ne că am întârziat treizeci salveze pentru posteritate fapte și evenimente de ani pentru a spune românilor ce ați făcut voi care altfel ar fi fost pierdute. pentru țara noastră! Iartă-ne că am așteptat atât Pierdute pentru noi ar fi fost și memoriile de mult! Fiindcă voi nu ați așteptat nicio clipă sale, apărute acum 46 de ani și aproape de negăsit, când Țara v-a chemat! dacă nu am fi reușit să obținem cu greu un Editura”

59 Dr. A. P. Alexi, Românii la Plevna

Muzeograf Mihaela SĂLCEANU

n anul 2017 publicam un articol Negruțiu, harnicul editor și publicist de la Gherla, consacrat unei rarități bibliofile aflate în colecția și Iosif Vulcan de la Oradea, astfel că Românii la Muzeului județean Satu Mare (Sălceanu, Mihaela; Plevna va apărea separat într-o broșură în anul Câmpean, Viorel. Sătmărenii şi Războiul pentru 1880, dar și în foileton în revista Familia.1 În anul Independenţă. Eroii Neamului, Satu Mare, 2017, 9 următor, odată cu reluarea editării revistei (s.n.), nr. 1 (30), p. 32-35.), Rezbelul orientale, Transilvania, lucrarea lui Alexi apărea și în acestă opera a doi harnici profesori de la Gimnaziul din revistă.2 Năsăud, A.P. Alexi și Maxim Pop. Alexi a fost o personalitate de prim rang a vieții culturale și științifice transilvănene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu contribuții științifice deosebite, mai ales în domeniul științelor naturii. Amintim doar câteva dintre scrierile acestei personalități, astăzi, din păcate, pe nedrept uitată: O excursiune botanică în România și Dobrogea, apărută în anul 1883, prima contribuție de acest gen pentru un teritoriu recent alipit României și care are mai multe descoperiri inedite, Die St. Georger Säuerlinge im Nord-Osten Sibenbürgens und die Flora auf dem Gebiete derselben, apărută în anul 1892, Compendiu de meteorologiă, apărut în anul 1889 etc. Despre luptele de la Plevna, vom menționa că această problemă s-a pus încă la ședința Comitetului Asociațiunei Transilvane pentru Cultura Poporului Român din 23 februarie 1878, când Alexi arăta că nu poate preda încă În rândurile următoare vom prezenta lucrarea Românii la Plevna pentru că nu o câteva extrase din lucrarea apărută în paginile terminase. În schimb, la adunarea generală a revistei Asociațiunei transilvane: ASTREI din 7-9 august 1880, de la Turda, s-au „Domnilor! Fie-mi permis ca în timpul ce trimis 8 lucrări: trei ale lui George Barițiu ni-l acordă statutele Asociațiunei noastre, cât și (Documente istorice relative la monografia bunăvoința D-voastre, să tractez despre o temă, regimentului I român grăniceresc de pedestrime ce cred că interesează pe ori cine, dar în specie și din Transilvania, Recenziune asupra cărții mai mult pe Români. Pe Români trebuie să-i Convorbiri economice de I. Ghica, Istoria intereseze mai mult, pentru că este vorba de sclaviei în antichitate, la egipteni, greci, evrei, sângele și de virtuțile lor, este vorba de una din romani în nex cu istoria feudalismului din Evul cele mai glorioase pagini ale istoriei Românimei, Mediu, până la 1848); Simion Pop, Despre Turda de succesele eminente ale armelor române și jurul ei; Simion Stoica, Despre vărsat sau obținute pe coastele Balcanului și în specie la bubat; Iustin Popfiu, Despre Darwinism; dr. A. P. Plevna. Alexi, Românii la Plevna; Andrei Cosma, Despre Știu că fiecare dintre D-voastră cunoaște filoxeră. Din cauza numărului mare de lucrări, s-a prea bine toate acele fapte cu care voiesc a vă hotărât citirea în plen doar a lucrării lui Simion întreține, știu că anevoie ași găsi vreun episode Stoica, celelalte șapte urmând să fie publicate în belic (războinic n.n.), care să nu vă fie deja paginile revistei Transilvania. Soarta a făcut ca cunoscut, pentru că toate acele fapte vitejești sunt revista Transilvania să-și înceteze apariția pentru încă proaspete, rănile eroilor încă nu sunt de ajuns un an, astfel că Alexi a acceptat ofertele lui N. F. vindicate, coastele Balcanului nu sunt încă

60 spălate de sângele vitejilor români. vreme în o mare agitațiune. D-voastră vă veți Pentru a fi înțeleasă bine intențiunea aduce aminte cu toții și cu deosebire d-voastră acestui discurs, fie-mi iertat a vă adresa o amabile dame, care chiar pe acestă vreme întrebare. Care dintre D-voastră n-ați citit poema dezvoltarăți o mare activitate scărmănând scame, lauriatului nostrum poet Andrei Mureșanu făcând bandaje, cămeși și tot felul de rechizite intitulată „Un răsunet” ce se începe cu pentru ambulanțele de camp, ce le-ați destinat „Deșteaptă-te române…”? Dar ce întrebare pentru frații voștri, ce în curând aveau să intre în curioasă îmi veți răspunde D-voastră, pentru că luptă. nu este român, ma (astăzi n.n.) nu este copil care În România se lucra la preparative de să nu fi citit și, să nu știe de rost această poezie rezbel cu un zel și cu un entuziasm nemaipomenit clasică din toate vederile. Așa este D-lor! Însă eu în analele acestei țări. susțin cum că citind cineva această frumoasă și Tineri și bătrâni, bărbați și femei, senatori românească poezie pentru întâia oară, a căpătat și deputați, comercianți și industriași, cu un fără îndoială gustul de a o citi și a 2-a oară, a 3-a cuvânt, întraga țară începând de la Domn și oară și așa mai departe, pentru că cu cât o citește Doamnă până la țăran și țărancă erau în lucrare, cineva mai mult și mai des, cu atâta se îndulcește contribuiau la provederea (asigurarea n.n.) mai tare în dânsa și nu știe ce sentimente îl armatei cu cele de lipsă. Armata se afla formată în cuprind și-l predomnesc, căci inima-i poftește 4 divizii pe picior de rezbel și era concentrată la neîncetat să o mai citească odată. Dunăre pe o linie de la Calafat până la Olt, Și dacă ne punem întrebarea, pentru ce se formând aripa dreaptă a armatei rusești de întâmplă aceasta? Răspundem: pentru că Andrei operațiune. Dânsa aștepta cu nerăbdare trecerea a alcătuit-o din cele mai nobile și mai scumpe peste Dunăre, pentru a se spăla pe sine și numele elemente ce caracterizează neamul nostrum, a neamului românesc de clevetele (clevetirile n.n.) făcut-o din mușchii și din nervii inimei străinilor și pentru a arăta, cum se știe bate pentru Românului și a cioplit-o după tipul și asemănarea moșia și independența țării sale…”4 cugetării și a simțirii românești. După această introducere plină de Aceasta se întâmplă cu orice lucru plăcut patriotism, autorul trece apoi la prezentarea inimei noastre. Aceasta se întâmplă cred eu și cu operațiunilor militare desfășurate de trupele faptele vitejești îndeplinite de români la Plevna. rusești, formate din 200.000 de soldați cu 784 de Ori de câte ori și oricât de mult citim și vorbim tunuri, pe fronturile din Bulgaria unde, după despre aceste vitejii, nu ne putem sătura îndestul, câteva succese inițiale, au urmat cele două atacuri și totdeauna ne mai rămâne un punct care ne de la Plevna în cursul cărora rușii au avut pierderi îndeamnă să vorbim din nou despre dânsele, care foarte mari: 9609 morți și răniți din rândul trupei ne îndulcește, ne entuziasmează și ne hotărește să și 246 de ofițeri morți și răniți. În aceste condiții începem da capo (de la capăt n.n.). Și acest se produce intervenția armatei române care, în sentiment instinctiv este unul din cele care data de 11 septembrie 1877, reușea să cucerească vivifică energia și oțelesc curajul Românului și reduta Grivița, cu pierderi umane enorme: 15 care-l nutresc și susțin la aspirațiunea și ofițeri și 1335 soldați morți, 41 ofițeri și 1176 destinațiunea viitorului său. soldați răniți. „Ziua de 11 septembrie (30 august) Este bine a folosi toată ocaziunea dată a fost o zi dureroasă pentru țară, pentru că a pentru a reîmprospăta astfel de fapte, de a sădi în pierdut atâți fii bravi și iubiți, dar a fost totodată inimile generațiunei tinere și a le transforma ape una din cele mai frumoase zile ce decorează încetul în legende și povești poporale. Cred dară, paginele istoriei românești, a fost o zi de mândrie că tema ce mi-am propus a tracta, va întâmpina națională, căci în dânsa s-a ridicat neamul bunăvoința și paciența D-voastră, care temă mă românesc la fala de altădată, i-a dat locul ce i se văd silit a o tracta numai în liniamente, pentru că a cuvine între popoarele libere și civilizate, i-a o tracta în toate amănuntele, s-ar recere a scrie o câștigat iubirea și admirațiunea lumii și i-a carte voluminoasă.3 asigurat viitorul. Nu numai țara întreagă și toată Alexi continua rememorând faptele românimea a serbat această zi de glorie, dar și petrecute cu trei ani înainte: întreaga lume a aplaudat vitejia română prin „Ne aflăm la începutul lunei lui august. laudele și elogiile cele mai măgulitoare”5 . Sunt trei ani de când România se afla chiar pe astă După mai multe atacuri eșuate asupra

61 Plevnei, soldate cu pierderi mari pentru armata în care am cercat a eterniza acele fapte glorioase și română, s-a trecut la asedierea Plevnei, astfel că în neperitoare, din care „viitorul Românimei dat-au 19/31 octombrie ea era complet împresurată atât mugur de încolțește”6 și de care suntem „acea de români cât și de ruși. Asediul s-a sfârșit în data mândrie mare, care crește cu mărirea unui neam în de 10 decembrie, când Osman Pașa s-a predat deșteptare”. colonelului Cerchez din armata română. Alexi Cred Domnilor că și dumneavoastră veți fi iarăși scrie câteva rânduri memorabile adresate de accord cu mine și împreună vom conglăsui cu românilor de pretutindeni și mai ales celor domnul Alecsandri: transilvăneni: „Știrea despre căderea Plevnei a „Mi-am văzut visul cu ochii, de acum pot electrizat Europa întreagă, a produs sentimente de să mor ferice! bucurie în toți oamenii ce doreau învingerea Astăzi lumea ne cunoaște: „Român zice, armatelor aliate. Manifestările de bucurie s-au viteaz zice.”7 întâmplat prin toate unghiurile Românimei, prin Discursul a fost scris în București, în 8/20 toate orașele, satele și cătunele. Nu credem a fi iulie 1880. existat suflare românească, care să nu participe Pentru a aprecia la justa valoare discursul, barem cu inima și cu cugetul la această măreață trebuie să ne gândim la situația românilor din sărbătoare națională.” Transilvania în acei ani. Ei erau supuși unei atente Încheierea îi prilejuiește iarăși lui Alexi supravegheri din partea autorităților maghiare, exprimarea sentimentelor de mândrie și care erau trup și suflet alături de turci, pe care i-au patriotism față de glorioasa participare a armatei sprijinit în toate modurile posibile. Românii au române la luptele din Bulgaria: „După atâtea fost urmăriți și opriți în cele mai multe cazuri de a- suferințe, după atâtea lupte sângeroase, după și ajuta frații de peste munți. Este celebru cazul lui atâtea vitejii secerate pe coastele Balcanului George Barițiu care a luat apărarea românilor bătrân și admirate și lăudate de lumea întreagă, urmăriți de autorități și căruia i-a fost intentat trupele române s-au reîntors în țară încărcate cu proces de înaltă trădare în fața Curții cu juri de la lauri de victorie și trofee, precum rar ne povestește Sibiu, în ianuarie 18788 . Chiar și în județul Satu istoria popoarelor că s-a reîntors vreo armată din Mare există un raport al primăriei Tășnad, datând campanii. Țara și națiunea le-a primit cu acea din 24 noiembrie 1877, care atestă că autoritățile iubire și cu o sărbătorire, precum nu s-a mai văzut maghiare urmăreau cu atenție starea de spirit a în România de multe veacuri, o adevărată populației românești: „Am constatat că față de sărbătoare națională și de victorie…Iată domnilor evenimentele din răsărit, românii manifestă un pe scurt un buchet din virtuțile românești. V-am interes specific, orientat contra ungurilor, și pot să prezentat acest mic buchet compus din câteva spun hotărât că acest popor stă sub presiunea unor mărețe fapte ce tânăra armată română le-a știut agitatori necunoscuți.”9 El constată că aceste executa la binecuvântarea Românimii și la acțiuni sunt „în scopul ciuntirii integrității aplauzul și admirațiunea lumii întregi. M-am monarhiei și statului ungar în favoarea unui regat încercat a vă depinge (descrie n.n.) un mic tablou, liber român…”10 .

Note 1 A. P. Alexi, Românii la Plevna, Gherla, 1880 ; „Familia”, anul XVI, nr. 79/16-28 oct. , p. 495-496, nr. 80/ 19- 31 oct., p. 499-500, nr. 82/23 oct.-4 nov., p. 507-508, nr. 83/30 oct.-11nov., p. 519 și 84/2-14 nov. 1880, p. 523- 525. 2 „Transilvania”, anul XII, 1881, nr. 3-4 din 1-15 februarie, p. 21-25 și 5-6 din 1-15 martie, p. 39-42. 3 „Transilvania”, anul XII, nr. 3-4 din 1-15 februarie 1881, p. 21. 4 Ibidem, p. 22. 5 Ibidem, p. 25. 6 Vasile Alecsandri, Odă ostașilor români. 7 Ibidem. 8 George Bariț, Părți alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă, Ediția a II-a, vol. III, Brașov, 1995, p. 498. 9 Lupta românilor din județul Satu Mare pentru făurirea statului national român Documente 1848-1918, București, 1989, p.191-192. 10 Ibidem.

62 Dreptul istoric, situația de fapt și câmpul de luptă al internetului (I)

Ing. ec. Cristian MAREŞ A ș vrea să aduc în discuție un fenomen câștigarea ei, pentru mintea fiecărui om de pe larg răspândit în ultima perioadă, marcată de planetă cu acces la internet. Toate evenimentele evoluția spectaculoasă a mijloacelor de ultimilor ani de pe mapamond au fost influențate comunicare și informare, în special a internetului. de opinia publică, fie că vorbim de războiul din Este vorba de o adevărată bătălie din umbră, prea Vietnam sau de retragerea din Somalia din 1993. puțin cunoscută, dar nu mai puțin importantă, Aici apare rolul pe care opinia publică îl are în care se desfășoară zi de zi, ceas de ceas, 24 de ore ziua de astăzi. Liderii politici iau decizii în pe zi și șapte zile pe săptămână, chiar și în acest funcție de opinia publică, își cântăresc cu grijă moment este în plină desfășurare. Principalul fiecare cuvânt pentru a nu întoarce această opinie câmp de luptă, dar nu singurul, este internetul, iar publică împotriva lor, o opinie publică ostilă ținta luptei este mintea și creierul cetățenilor din înseamnă automat pierderea alegerilor și a lumea întreagă. puterii. Prin extensie, în țările arabe din nordul Vă amintiți momentul 22 martie 1990? Africii, tot opinia publică sub forma Luptele de stradă dintre români și maghiari din manifestațiilor, a răsturnat regimurile dictatoriale Târgu Mureș? Inițiativa media a fost atunci de în Primăvara Arabă. partea maghiarilor, principalele ziare și De aceea, de fiecare dată, înaintea televiziuni de pe mapamond prezentând declanșării unui război sau eveniment, mai întâi imaginile cu Mihăilă Cofariu bătut cu cruzime de este pregătită opinia publică prin ceea ce se către unguri ca și cum ar fi fost vorba de un numesc operațiuni psihologice (amintiți-vă de maghiar bătut de români. Așa s-a difuzat știrea, campania intensă înaintea declanșării invaziei chiar dacă ulterior într-un colț de pagină a apărut Irakului din 2003). Iar aceste operațiuni vreo erată, era prea târziu, pentru majoritatea psihologice sunt cu atât mai ușor de declanșat cu cititorilor sau spectatorilor din lumea întreagă a cât sunt deja pregătite printr-o propagandă rămas ideea conform căreia românii îi bat pe continuă, doar-doar va veni odată momentul. unguri cu bestialitate. Dacă nu va veni, nu face nimic, cu cât mai mulți Războiul psihologic a fost dintotdeauna din opinia publică mondială vor fi împotriva parte a războiului clasic, deși doar de curând a românilor, cu cât îi vor denigra mai mulți, cu atât primit această denumire. Scopul este același mai bine. Și această propagandă are efect chiar și dintotdeauna, iar parte a acestuia este și cel în rândul românilor, mulți fiind convinși de multe propagandistic. Câmpul de luptă principal a neadevăruri din rațiuni complexe, care nu țin devenit spațiul virtual, internetul, deoarece în numai de efectele îndoctrinării comuniste. 1990 acesta nu exista și nici sumedenia de rețele Dar care poate fi scopul acestui război de socializare, forumuri de discuții, site-uri psihologic? Nu doresc să intru sau să induc vreo specializate, filmulețe pe youtube, o avalanșă de temă ce ar ține mai mult de vreo teorie a informații de toate tipurile și categoriile. Iar conspirației, dar aș vrea să amintesc că nu numai informațiile circulă liber, oricine poate spune ce noi, românii, suntem ținte, sunt și alții, și cei ce vrea, chiar și neadevăruri sau propagandă duc astfel de atacuri, majoritatea, o fac pur și negativă la adresa României și românilor. Sunt simplu din ură, fără a avea un scop ascuns. Dar atâția care ne vor răul, mă refer numai la vecinii servesc foarte bine acestui trend antiromânesc noștri, cu extraordinarul lor potențial manifestat cu furie, căruia am să încerc să-i explic propagandistic. motivațiile profunde. La ora actuală, un astfel de război se duce Dreptul istoric și starea de fapt pentru influențarea opiniei publice pentru Dreptul unei națiuni la stăpânirea unui

63 teritoriu este dat, practic, de două aspecte: dreptul proclamația de independență, iar statul Kosovo istoric asupra acestuia și starea de fapt a încă nu a fost recunoscut de toate țările membre momentului. Așa gândesc organizațiile ONU (nici România nu l-a recunoscut). internaționale și opinia publică. De cele mai După cum spuneam, dreptul istoric este multe ori, situația de fapt este mai importantă perfect pentru a justifica o modificare a stării de decât dreptul istoric, dar acesta din urmă este fapt, dar abia după producerea acesteia. Iar cel esențial pentru a justifica schimbarea unei stări de mai adesea, modificările stării de fapt se petrec în fapt, atunci când este posibil. urma unor cutremure geopolitice, care pot fi Pentru a înțelege mai bine, sunt necesare majore sau mai mici, regionale. câteva exemple. Cutremurele geopolitice Există unguri care contestă dreptul istoric Cutremurele geopolitice se referă la românesc asupra Ardealului, dar starea de fapt schimbarea bruscă a situației geopolitice dintr-o este că Transilvania aparține României, deci regiune dată, iar un cutremur geopolitic major nimic de făcut pe moment pentru ei. Dar ei implică schimbarea situației geopolitice aproape continuă să sape la temelia dreptului nostru pe întreg mapamondul. Această schimbare istoric prin fel de fel de teorii, difuzate în cea mai bruscă se referă la o reașezare majoră, într-un mare măsură pe internet, pentru a convinge cât timp limitat, redus, cu impact major asupra mai mult din opinia publică internațională că realităților geopolitice ale momentului. România nu are vreun drept istoric asupra Aș vrea să compar, pentru o mai bună Ardealului, deoarece dacă în curând ar interveni înțelegere, schimbarea realităților geopolitice cu vreo mutație geopolitică sau un cutremur schimbarea vitezei din fizica elementară. Un geopolitic, lumea să fie oarecum pregătită pentru vehicul, pornit de pe loc, respectiv de la viteza de ca România să piardă Ardealul. Cel puțin asta este 0 km/h la viteza de 100 km/h, respectiv ideea lor. Iar pentru această idee sau utopie, accelerarea. Această accelerare se poate face lent, niciun efort nu este îndeajuns. în zece minute de creștere înceată a vitezei, și Alt exemplu, România are dreptul istoric nimeni nu simte impactul acestei creșteri. Sau se asupra Bucovinei de Nord, dar situația de fapt poate face rapid, ca și în cazul mașinilor este că acum aparține Ucrainei, iar nimeni nu performante, în trei secunde. În cazul unui avion pune în discuție asta. Nici opinia publică de luptă, în mai puțin de o secundă. Mai trebuie să internațională nu este pregătită și conștientizată dau exemplul navetelor spațiale? La fel și asupra dreptului nostru istoric, pentru ca atunci cutremurul geopolitic. Închipuiți-vă schimbarea când Ucraina se va rupe, România să poată realităților geopolitice în timp ca și trecerea de la reprimi nordul Bucovinei. Dar ucrainenii sunt 0 la 100 km/h în trei secunde. Timpul este prea conștienți de asta, de aceea încearcă să-i scurt, nici nu vă dați seama că s-a schimbat ceva. deznaționalizeze prin toate mijloacele pe românii La 0 km/h puteți deschide portiera și puteți coborî de pe teritoriul lor, îi numesc moldoveni, și mai din mașină fără vreun pericol. Trei secunde mai departe, trec la contraofensivă, mistificând istoria târziu, nu v-aș sfătui să faceți asta. La fel se noastră, falsificând-o cu nerușinare după întreaga întâmplă cu realitatea geopolitică în cazul unui rețetă bolșevică ale cărei efecte sunt persistente cutremur geopolitic. Cel mai important, ca și până astăzi. cutremurul clasic, și cel geopolitic este urmat de o Uneori, dreptul istoric nu mai contează sumedenie de replici, dar în cazul celui geopolitic atât de mult în fața situației de fapt, mai ales când acestea sunt destinate să reașeze situația locală în teritoriul disputat s-au petrecut modificări. sau regională după forțele principale implicate. Vorbesc aici de cazul Kosovo. Dreptul istoric este Ceea ce putem spune despre un cutremur al sârbilor, însă, în timp, aceștia s-au trezit geopolitic este că multă lume simte că se va minoritari, dar Kosovo tot nu a putut fi declarat întâmpla sau este posibil să se întâmple, dar la fel independent decât după modificarea situației de ca și în cazul unui cutremur normal, nimeni nu fapt, respectiv retragerea sârbilor din provincie știe cu exactitate când se va întâmpla, unde se va după bombardamentele din 1999 și cedarea întâmpla, cât va dura și care vor fi efectele sale. administrării provinciei către ONU. Și totuși, au La fel ca și în cazul cutremurelor, sunt zone și mai trecut încă aproape nouă ani până la regiuni care sunt predispuse unor astfel de

64 evenimente, cum este Cercul de Foc al care încă nu știm încotro se vor îndrepta, ar putea Pacificului. La fel, în geopolitică sunt zone fi incluse în categoria cutremurelor geopolitice predispuse la conflicte, cum ar fi Orientul minore, cu impact regional. Liderii politici, cei Mijlociu. Ca și în geologie, și în geopolitică, responsabili, se feresc ca de foc și se tem de tensiunile acumulate pot răbufni cu efecte apariția unui cutremur geopolitic deoarece acesta devastatoare. Legile naturii sunt universale, fie că nu poate fi gestionat, iar consecințele sale pot fi vorbim de fizica Pământului sau de geopolitică. imprevizibile, lecțiile istoriei fiind elocvente în Secolul trecut, al XX-lea, cel mai violent acest sens. De aceea vedem că toate declarațiile, din istoria omenirii, a avut parte doar de trei deciziile, rezoluțiile ONU sau ale oricărui cutremure geopolitice majore și de o serie de organism internațional responsabil se altele minore, regionale. Primul a fost anul 1918, circumscriu acestui deziderat, păstrarea status cel mai mare cutremur geopolitic al secolului, quo-ului, a stării de fapt, orice modificare când patru imperii s-au prăbușit. Imperiul rus, considerată a fi necesară într-o regiune să se facă german, austro-ungar și turc au dispărut peste lent, treptat, pentru a putea fi gestionată și noapte ca urmare a războiului mondial. În locul consecințele să fie previzibile, astfel încât să fie lor au apărut state independente, războaiele care suficient timp pentru a acționa înainte ca situația au urmat au fost doar războaie de reașezare să ia o turnură de neoprit. (replici) a noii realități geopolitice, iar aici includ Să luăm exemplul apariției statului și războiul româno-ungar de la 1919, războiul palestinian. Problema s-a lungit și se va mai lungi greco-turc sau războiul sovieto-polonez. suficient de mult încât procesul de tranziție să fie Impactul acestui cutremur geopolitic a fost lent, previzibil, prin tratative îndelungate, foi de imens, s-a resimțit pe toate meridianele, inclusiv parcurs și altele, astfel încât această mutație în coloniile marilor puteri. geopolitică necesară până la urmă, cu care toate Al doilea cutremur geopolitic major a fost părțile sunt de acord, să se petreacă încet, mai ales anul 1945. Unii ar putea spune că data reală ar fi într-o regiune deosebit de sensibilă cum este cea a 23 august 1939, pactul Molotov-Ribbentrop, dar Orientului Mijlociu. eu mă refer doar la efecte, nu la cauze. De la 1945 Deci, un cutremur geopolitic nu este de lumea a fost împărțită în două blocuri dorit, nimeni nu dorește să se petreacă. Credeți că antagoniste, relevate ulterior prin NATO și Pactul Wilhelm, kaiserul german, ar fi pornit războiul la de la Varșovia. Ceea ce a urmat, respectiv blocada 1914 dacă ar fi știut consecințele de la 1918? Sau Berlinului din 1948 sau războiul civil din Grecia Hitler, dacă ar fi știut că va sfârși în buncăr, ar fi (1946-1949), au fost doar replicile acestui atacat Polonia în 1939? Lecțiile istoriei se învață, cutremur geopolitic major. Revoluția iraniană din dar numai de către cei ce doresc să le învețe. Dar 1979 a fost doar un exemplu de cutremur problema majoră este că odată și odată acest geopolitic minor, cu influență regională, la fel ca cutremur geopolitic se petrece, indiferent că vrem și cazul războaielor din Vietnam, Afghanistan, sau nu vrem. Este la fel ca și cutremurele clasice, sau din Orientul Mijlociu. nu le dorim, încercăm să le evităm, dar pur și Al treilea cutremur geopolitic major a fost simplu se întâmplă, oricât am încerca să le în anii 1989-1991, dar l-aș plasa mai degrabă în prevenim cumva. Întrebați-i pe japonezi. 1989, dizolvarea URSS din 1991 fiind o Dar să vedem care ar fi legătura între consecință, o replică a anului 1989, anul dreptul istoric, starea de fapt și cutremurele revoluțiilor est-europene. Chiar și aici au fost geopolitice. Pentru asta va trebui să revenim la replici, separarea Cehoslovaciei sau dizolvarea ziua de azi, la conflictul și bătălia permanentă ce sângeroasă a Iugoslaviei. Apariția Transnistriei se se duce 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. înscrie în același cadru, al replicilor cutremurului Chiar și acum când citiți aceste rânduri, o geopolitic de la 1989 – 1991. Întreaga lume s-a bătălie este în toi și sunt români care luptă în schimbat, transformându-se dintr-una bipolară în primele linii. Singuri, uitați, nerecunoscuți, alta unipolară, cu un hegemon încă de sunt eroii de astăzi care duc această luptă de necontestat. cele mai multe ori inegală. Mă refer la bătălia De atunci nu au mai fost cutremure internetului, după mediul în care se desfășoară. geopolitice majore. Chiar seria de revoluții arabe,

65 Miturile și mitologiile moderne. Mitul „bunului împărat“ Prof. Marius HORȘIA M iturile reprezintă construcții ale legendele cu „bădița“ Traian circulau în mediul imaginarului colectiv ce înfățișează oamenilor rural românesc. modele ideale. Ele apar din Antichitate și străbat Figura lui Isus Hristos, faptele sale, viața istoria omenirii. Sunt conduse spre explicații sa, depășesc toate figurile împăraților luate la un ideologice începând cu Epoca Modernă. În loc. Teologii i-au recunoscut lui Isus 3 demnități: același timp, ideologiile ascund o parte din profet, arhiereu și rege. Așteptările mesianice ale miturile seculare1 . venirii unui prinț salvator se inspiră din Iudaism și Raoul Girardet arată în lucrarea „Mituri și din Creștinism. Dintotdeauna, în persoana regelui mitologiile politice“ cum au evoluat de-a lungul sau a împăratului legitimat prin „ungere“ divină timpului mitul și figura Salvatorului. Autorul s-a asociat imaginea unei instanțe terestre, constată că din momentul în care un astfel de mit supreme, înnobilate simbolic, cu calități6 . capătă o dimensiune colectivă, el tinde să Sacralizarea puterii imperiale reprezintă unul combine mai multe sisteme de imagini sau de dintre cele mai durabile ipostaze ale imaginarului reprezentări, să se constituie într-un punct de mitic, nu numai medieval, ci și modern. Încă de la convergență a imaginarului în care se îmbină începuturile civilizației, arhetipul patern a fost aspirații și exigențe dintre cele mai diverse2 . subiectul unei venerații constante7 . Totodată, ideologia ascunde și exprimă, în esență, În Epoca Modernă, mitul „Bunului situația și interesele unor clase care își fabrică Împărat“ apare încă din vremea lui Napoleon imaginea exaltând rolul lor istoric. Bonaparte. El se suprapune cu mitul „micului Ideologiile moderne au apelat la mituri caporal“, răspândit în armata franceză. O Vienă, precum Salvatorul, Progresul, Unitatea, care, după bătălia de la Wagram, îl întâmpină pe Revoluția. Eroul Salvator a fost utilizat pentru a Bonaparte ca pe un eliberator, este edificatoare. garanta oamenilor că ceea ce se pregătește să se Napoleon a încarnat în același timp ordinea și facă a mai fost cândva3 . aventura, Mesianismul revoluționar în Cel mai răspândit mit ce străbate Epoca desfășurare cu principiul autorității restaurate8 . Modernă a fost mitul „bunului împărat“. Dintre Filosofii secolului al XVII-lea, în frunte toate statele Europei, Imperiul Habsburgic este cu Voltaire, au creat mitul „prințului filosof“. O cel mai „afectat“ de acest mit. Dintre provinciile alianță fericită între putere și înțelepciune. imperiului, Transilvania cunoaște cel mai bine Termenul de „despot luminat“ este folosit pentru mitul respectiv. prima dată de baronul Grimm, căutând argumente Mitul Împăratului Salvator exista însă și ca să combată termenul fiziocrat de „despot în Antichitate. Imaginea hiperbolizată a legal“9 . faraonului în Egipt a fost promovată de marea Despotismul luminat, sub varianta preoție și de scribi. Artele plastice ilustrează cel germană, numit „absolutism luminat“, este o mai bine acest mit. Efectele lui: la moartea lui încercare de aplicare politică a ideilor iluministe Ramses al II-lea locuitorii Egiptului credeau că în cadrele absolutismului monarhic. El răspunde lumea se va sfârși odată cu moartea faraonului. nevoilor de înnoire a statului feudal, de adaptare a Imagini similare sunt întâlnite și în Sumer. Figura lui la noile realități. Înnoire generală trebuie să se lui4 a intrat și ea în conștiința colectivă, străbătând facă în virtutea rațiunii, prin stat, prin reforme istoria. În spațiul românesc circula venite de sus în jos. Monarhul trebuie să-și pună „Alexandrina“, o culegere de legende ce ilustrau puterea în slujba supușilor săi. Statul luminist nu măreția personajului. La Roma, Cezar, Octavian e decât o continuare a statului absolutist, o Augustus și mai ales Traian devin personaje ridicare a lui pe o treaptă rațională care să legendare. Stă mărturie Columna lui Apolodor5 , oprească răzvrătirea supușilor10 . iar imaginea lui Traian este redescoperită de Primul monarh luminat al Europe a fost iluminiștii ardeleni în perioada lui Iosif al II-lea: regele Prusiei, Frederich cel Mare (1740-1786). A

66 reglementat relațiile dintre nobili și șerbi, a Răscoala lui Horea a pornit și ea de la încurajat industria, a întărit armata, a adus în mitul „bunului împărat“. Împăratul promite Prusia 300.000 de meșteșugari străini și a aplicat țăranilor că, dacă se liniștesc, va cerceta sursele toleranța religioasă. A fost un model pentru țarina răscoalei și va sancționa pe vinovați14 .Tradiția Ecaterina a II-a (1762-1796), o altă reformatoare. orală nu a crezut în moartea lui Horea și credea că Prima împărăteasă reformistă în imperiul altul a fost ucis, iar Horea se afla la Viena într-o habsburgic a fost Maria Tereza (1740-1780). Ea înaltă slujbă împărătească. inițiază o politică de protecție socială; de sănătate Într-o lucrare de excepție, „Problema publică și de raționalizare a educației. Începe și iobăgiei în Transilvania“, istoricul David Prodan uniformizarea instituțiilor, cu prudență și pe țări. explică fenomenul „bunului împărat“. Rapoartele Nu a putut să-și ducă la capăt reformele, căci a cerute de Iosif al II-lea prezentau viața iobagilor fost nevoită să lupte pentru consolidarea tronului români în cele mai sumbre culori. El afirma: amenințat11 . Românii ardeleni i-au păstrat o „Iobăgia căreia îi este supus aproape întregul frumoasă mărturie, iar cartierul terezian din Sibiu popor român e o apăsătoare povară care-i îi poartă numele. Reformele începute de ea sunt îmbâcsește supusului arealul și îi face nesuferită continuate de Josef al II-lea. A început cu edictul Patria“15 . de toleranță religioasă din 1781, ce acorda Pentru a înțelege respectul pe care-l libertatea tuturor cultelor, oprea discriminările purtau românii ardeleni lui Iosif al II-lea, trebuie față de evrei. De asemenea, se organizau să studiem efectul celor 3 vizite făcute de împărat seminarii de stat pentru pregătirea preoților, se în Transilvania. În timpul călătoriilor sale, țăranii, desființa cenzura, iar țăranii puteau depune care erau înșiruiți pe marginea drumului, nu plângeri la adresa funcționarilor. Prin măsuri numai că-l ovaționează, ci îl și asaltează cu succesive, a abolit servituțile personale ale diferite plângeri. El se oprește adesea să le asculte iobagilor. În Transilvania, iobăgia a fost păsurile, le intră uneori în case. Spre plăcuta lor desființată prin potența imperială din 22 august surpriză, li se adresează cu câteva cuvinte, câte a 1785. Românii l-au venerat și țineau lângă icoană putut învăța în limba lor16 . Patenta imperială, chipul împăratului. Așa cum arată profesorul emisă în numele și semnătura împăratului, de Liviu Maior, la români, mitul „bunului împărat“ a desființare a iobăgiei, a dat speranțe românilor. fost prezent la nivelul sensibilității populare din Țăranii nu au înțeles mare lucru din motivarea nevoia de protejare a identității. Mitologia teoretică a reformei, dar au înțeles „părinteasca imperială a debordat atât în folclor, cât și în grijă a împăratului“ pentru ei17 . Imaginea lui Iosif discursul elitelor clericale și laice12 . al II-lea e pozitivă și printre intelectuali. Elita clericală ortodoxă, atât cât era ea, a Episcopul Ioan Rob îl numea „al doilea Traian“, fost atrasă în mitul „bunului împărat“ imediat iar „Molitvenicul“ tipărit la Blaj îl numea „Iosif după pacea de la Karlowitz din 1699, atunci când cel Mare“. o parte a ei a acceptat, în 1701, Unirea cu Biserica La 1848, românii transilvăneni s-au Romei. Actul politic consemnat în diplomele ridicat împotriva nemeșimii maghiare în numele Unirii a avut urmări benefice: nașterea unor elite împăratului și au făcut involuntar jocul Vienei. În românești în Ardeal și apariția Mișcării lucrarea „Mitologiile revoluției pașoptiste Supplexului. Supplexul din 1743, conceput de române. Istorie și imaginar“, Simona Nicoară Vlădica Inochentie, e adresat împăratului. De la consideră că la 1848 „mântuirea nației române“ Viena se aștepta rezolvarea cererilor. Marele era asigurată de legătura sfântă cu împăratul. În Supplex din 1791 s-a produs la un an de la ciuda destinului dramatic al revoluției, „bunul moartea împăratului și s-a adresat lui Leopold al împărat“ a rămas un simbol care a întreținut II-lea. Elita românească avea încredere în noul speranțele naționale ale românilor până la Marea împărat: Supplexul începe cu formula „Fericite Unire18 Auguste Împărate. Fiindcă în cârmuirea acestui Mișcarea memorandistă, continuarea imperiu, cel mai îndreptățit gând a Majestății Mișcării Supplexului pe linie directă, a scos în Voastre este acela ca pretutindeni, drepturile atât evidență faptul că mitul nu dispăruse. După ale omului cât și ale societății civile să se eșecul Memorandumului, acest mit a mai pălit, extindă“13 . De asemenea, Supplexul din 1791 se ne-o spune Gheorghe Pop de Bășești într-o încheie cu cuvintele „Ai Majestății Voastre prea scrisoare adresată lui Vasile Lucaciu: „Când te sacri mult umili și vrednici credincioși supuși.“ plângi la împărat, e ca și cum te-ai plânge

67 directorului închisorii contra brutalității Carpați. Pe frontul românesc a preferat non- temnicerilor”19 . combatul sau dezertarea. În Galiția sau pe râul Mitul s-a păstrat cel mai vizibil în cadrul Piave a făcut fapte de bravură, căci lupta cu rușii regimentelor de graniță românești. Stă mărturie sau cu franco-italienii, iar mitul „bunului celebrul manuscris al lui Karl Klein, intitulat împărat“ se mai păstra, alimentat nu de figura lui „Istoria de arme a Regimentului Cezaro-Crăiesc Franz Josef, ci mai degrabă a defunctului Franz de infanterie, nr. 17, național-român Ferdinand. transilvănean“, înființat la 16 aprilie 1762. Din Despotismul luminat a fost o experiență întreg manuscrisul distingem sentimentele de de o jumătate de secol: între 1740 și 1790. El s-a loialitate față de tron ale grănicerilor năsăudeni. caracterizat prin rațiune politică, mecenatul Sunt omagiați 2 dintre ei, remarcați în lupta de la cultural, filantropie socială, și mai ales, printr-o Curtozza din 24 iunie 1866, Nicolae Blebea și preocupare pentru fericirea generală. Prin Ioan Moca. Primul a murit strigând că „se bucură despotismul luminat, statul a devenit noul să întâmpine o moarte de erou pentru împărat“. Dumnezeu22 . Memoria împăratului Iosif al II-lea Al doilea a strigat, arătându-și rănile camarazilor, nu a fost și nu poate fi ștearsă din mentalul și „Trăiască împăratul nostru! Sunt mândru că am imaginarul colectiv al românilor din Ardeal. primit aceste răni pentru el“20 . Împăratul i-a tratat Dintre toate națiunile imperiului, românii au fost pe greniceri ca pe descendenții legiunilor romane cei mai atașați de împărat, urmați de croați și și ai coloniștilor. El a dat nume latine la 4 parțial de către slovaci. Polonezii și ungurii aveau comune: Salva, Pava, Romuli și Nepos21 . regii lor… Soldații români, după ce au fost Istoricul Doru Radosav reface cu multă dezlegați de către preoți de jurământul depus față finețe mecanismul complex prin care s-a cultivat de împărat, au jurat credință regelui Ferdinand și în Transilvania și Banat imaginea hiperbolizată a reginei Maria. Și-au respectat jurământul, iar împăraților austrieci. O face și mai pe larg mulți dintre ei au plâns la plecarea forțată în exil a istoricul Toader Nicoară în lucrarea ultimului nostru rege. „Transilvania, la începuturile titlurilor Suntem un popor „mesianic“, la care moderne“, apărută în 1997. mitul „bunului împărat“ nu avea cum să nu Primul Război Mondial a pus soldatul prindă. Acest mit nu a fost depășit decât poate de român ardelean într-o mare dilemă: să lupte mitul „căpitanului“ din interbelic, apărut însă în pentru împărat sau să dezerteze la frații de peste alt context.

Note 1 Simona Nicoară, Mentalități colective și imaginar social, Cluj-Napoca, 1996. p. 133. 2 RaoulGirardet, Mituri și mitologii politice, Iași, 1997, p. 32. 3 Simona Nicoară, Istoria și miturile. Mituri și mitologii politice moderne, Cluj-Napoca, 2009, p. 142. 4 Walter Kraus, Sumer, prima civilizație, București, 1998, p. 194. 5 Horia Ursu, Traian, București, 1971, p. 149. 6 Simona Nicoară, Mituri și mitologii ,p. 165. 7 Ibidem. 8 Raoul Giordet, op. cit., p. 55. 9 Simona Nicoară, Istoria și miturile, p. 169. 10 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării națiunii române, București, 1984, p. 249. 11 Ibidem, p. 163. 12 Liviu Maior, Românii în armata habsburgică. Soldați și ofițeri uitați, București, 2004,p. 212. 13 David Prodan, op. cit., p. 497. 14 Ibidem p. 250. 15 Idem, Problema iobăgiei în Transilvania, 1700-1840, București, 1985, p. 109. 16 Ibidem, p. 112. 17 Ibidem, p. 171. 18 Simona Nicoară, Mitologiile revoluției pașoptiste românești. Istorie și imaginar, Cluj, 1999, p. 209-220. 19 Ioan Corneanu, Vasile Moiș. Părintele dr. Vasile Lucaciu, un apostol al neamului românesc, Satu Mare, 1999. p. 112. 20 Ioan Bolovan, Adrian Onofreiu, Contribuții documentare privind istoria Regimentului Grănicesc Năsăudean, București, 2006. p. 43. 21 Ibidem, p. 82. 22 Simona Nicoară, Istoria şi miturile, p. 169.

68 Ortodoxia în istoria și în societatea contemporană (III)

Pr. prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN Parohia Ortodoxă Română Bercu Nou Școala Gimnazială „Avram Iancu” Satu-Mare R omânia – Stat totalitarist-comunist guvernului Groza numeroase abuzuri, care au dus 1). Instaurarea regimului totalitarist- la distrugerea opoziției politice. comunist în România. Guvernul Petru Groza În același timp, unii oameni politici, de – instrument al instaurării regimului comunist cultură și militari, ce se aflau în străinătate, în România. Lichidarea opoziției politice încercând să se opună regimului comunist în curs (continuare). de stabilizare în România, s-au străduit să pună O problemă deosebită în această perioadă bazele exilului românesc. Între aceștia pot fi a constituit-o și cea legată de reafirmarea locului menționați și: generalul Nicolae Rădescu, Viorel și rolului României în noul raport de forțe Tilea, Constantin Vișoianu, Grigore Gafencu, internaționale, la finele războiului. La 29 iulie generalul Ion Gheorghe, Grigore Niculescu, 1946 a sosit la Paris delegația română Brutus Coste, Victor Cădere. S-a încercat chiar participantă la Conferința de Pace după cel de-al formarea unui Comitet Național Român ce urma doilea război mondial. În cadrul negocierilor ce să atragă atenția lumii asupra consecințelor au avut loc până la 10 februarie 1947, când s-a instaurării comunismului în România. semnat documentul final, diplomații români au În anul 1947, ritmul sovietizării susținut necesitatea recunoașterii cobeligeranței României, al cărei agent executiv a fost guvernul țării noastre, adică a participării sale după 23 Petru Groza, s-a intensificat. La nivel economic august 1944 la războiul antihitlerist. s-a trecut la etatizarea Băncii Naționale, citadelă La 9 februarie 1947 a fost publicată o notă financiară bancară tradițională a liberalilor, oficială a guvernului român în legătură cu o serie realizarea unei reforme monetare, crearea de observații la prevederile tratatului de pace. S-a oficiilor industriale. Aceste măsuri au jalonat exprimat regretul că în ciuda tuturor eforturilor drumul către realizarea unei economii diplomatice nu s-a recunoscut cobeligeranța centralizate. A continuat cu asiduitate campania României. Parlamentul de la București a ratificat, de discreditare a „partidelor istorice”, în vederea cu toate acestea, la 23 august 1947, documentele reducerii totale la tăcere a opoziției democratice. păcii de la Paris. România a fost obligată să În aprilie 1947 s-a organizat înscenarea de la plătească U.R.S.S.-ului mari despăgubiri de Tămădău, în care au fost implicați fruntași ai război, însumând peste două miliarde lei. S-a P.N.Ț. Dominată de comuniști, Adunarea decis ca prezența în țara noastră a forțelor aliate, Deputaților a decis, la 19 iulie 1947, ridicarea în speță sovietice, să dureze 90 de zile, imunității parlamentare pentru reprezentanții invocându-se menținerea liniilor de comunicație național-țărăniști, ceea ce a permis arestarea lui cu Armata Roșie din Austria. În realitate, prezența Iuliu Maniu și a altor fruntași ai partidului. Ei au trupelor străine s-a prelungit până în anul 1958. S- fost judecați între 29 octombrie și 4 noiembrie a apreciat însă pozitiv faptul că România a încetat 1947 și condamnați la ani grei de închisoare. În la 23 august 1944 lupta contra Națiunilor Unite. același timp și-a încetat existența și P.N.L., ziarul Granițele României au fost reconfirmate ca fiind său „Liberalul” continuând să apară până în cele de la 1 ianuarie 1944, prevăzându-se noiembrie 1947. În aceeași lună au fost înlăturați anularea Dictatului de la Viena. Basarabia și din guvern și reprezentanții lui Gheorghe Nordul Bucovinei au rămas ocupate de Uniunea Tătărăscu. În aceste împrejurări, lichidând orice Sovietică, populația acestor zone fiind supusă din formă de manifestare a democrației nou exceselor rusificării forțate. Clauza privind parlamentare, partidul comunist a devenit partid desființarea organizațiilor de tip fascist și unic, un partid dictatorial ce a nesocotit profund pedepsirea criminalilor de război a permis drepturile și libertățile individuale.

69 Abdicarea silită a regelui Mihai și problema căsătoriei sale. Întrevederea a avut loc urmările sale. Cu precădere, după 1944, la 30 decembrie 1947, la palatul Elisabeta din monarhia în România a avut atribuții mai ales la capitală. Regele și regina-mamă Elena au fost nivel protocolar. Comuniștii au menținut-o ca confruntați, însă, dur cu cererea lui Petru Groza și instituție din considerente strategice, având în Gheorghe-Gheorghiu-Dej, ca regele să abdice vedere, în special tradiția și sensurile sale imediat. Sub amenințarea unor presiuni morale, simbolice, din ce în ce mai estompate (șterse). regele a abdicat. În după amiaza aceleași zile a Regele Mihai a asistat neputincios la încălcarea fost informat guvernul, iar seara Parlamentul. flagrantă a cadrului democratic al vieți politice România s-a proclamat republică. S-a format un românești. Ultima sa încercare de a se opune prezidiu al Republicii Populare Române, compus acestui curs al istoriei a fost „greva regală” din din Mihail Sadoveanu, Constantin I. Parhon, anii 1945-1946, ce a eșuat însă. În 1947, Mihai Gheorghe Stere, Ion Niculi, Ștefan Voitec. Acest era unicul obstacol în calea deplinei comunizări prezidiu a jucat un rol figurativ, căci factorul a țării. În același timp, România era, în 1947, decisiv rămânea partidul comunist. singura țară din zonă ce mai păstra instituția Înlăturarea monarhiei la 30 decembrie monarhiei. 1947 a creat condițiile pentru modificarea În noiembrie 1947, regele a fost invitat la radicală a formei de guvernare în România. Ea a Londra, la căsătoria prințesei Elisabeta cu prințul marcat, cu pas decisiv, pedalarea preluării Philip de Grecia. La plecare, el a împuternicit întregii puteri de către comuniști, care au trasat guvernul să conducă în lipsa sa țara, ceea ce a astfel o direcție de dezvoltare cu totul contrară constituit încă un pas spre putere al comuniștilor spiritului democratic al poporului român1 . la București. Unii se întrebau dacă monarhul se În ceea ce privește Biserica Ortodoxă va mai întoarce în țară, căci oricum nu mai avea Română, cât și cea Greco-Catolică și celelalte nici o putere de decizie, ci doar un rol decorativ. Biserici, putem spune că ziua de 30 decembrie Pe lângă festivitățile din capitala britanică la care 1947 este începutul „calvarului României a luat parte, regele a purtat o serie de tratative cu creștine”. De acum, Biserica va avea mult de unii oameni politici, ca generalul Smute Wiston suferit de pe urma regimului totalitarist-comunist Churchill, Clement Atlee – ambasadorul S.U.A. instaurat în România. la Londra. Unii l-au sfătuit să se întoarcă în țară, Din cele relatate până acum, am aflat alții, dimpotrivă, să rămână în străinătate și să despre modul fraudulos în care s-a instalat la formeze un guvern în exil. Cu același prilej, putere Partidul Comunist Român, scoțând în Mihai a cunoscut-o pe Ana de Bourbon-Parma, afara eșichierului politic partidele istorice, mai membră a familiei regale a Danemarcei, cu care ales Partidul Național Liberal și Partidul Național ulterior s-a căsătorit. Țărănesc. Cu atât mai dureros este faptul că, Mihai s-a întors în țară la 21 decembrie începând cu sfârșitul anului 2019 și începutul 1947, dar s-a bucurat de o primire foarte rece din anului 2020, Partidul Național Liberal, ajuns la partea membrilor guvernului. Planul înlăturării putere sub așa-zisa pandemie de coronavirus, a sale fusese deja stabilit de către comuniști, iar instaurat o dictatură „medicală”, care o întrece pe unele ministere cheie deja erau în mâna acestora. cea comunistă. Nimeni nu se aștepta ca de la un În toamna anului 1947, Ana Pauker fusese numită partid istoric și apărător al valorilor democratice ministru de externe, iar în 24 decembrie 1947, să se instaureze o astfel de dictatură. Această Emil Bodnăraș fusese numit ministru al Apărării dictatură este impusă și din exterior și asta Naționale. În cadrul armatei, puternic înfiltrată înseamnă că noi nu mai avem suveranitate. de comuniști, s-au luat o serie de măsuri: Miniștri depun jurământul spunând că vor schimbarea de cadre superioare, formarea unor respecta suveranitatea României, care nu mai unități militare, consemnarea la cazarmă a este suverană. ofițerilor batalionului Gărzii Regale, întărirea Este demn de remarcat articolul doamnei pazei la depozitele de armament. S-au întreprins Dr. Ing. Luminița-Cornelia Zugravu, din care voi totodată măsuri pentru controlul principalelor cita puțin în acest număr: „Trăim în mijlocul celui obiective de stat. de-al Treilea Război Mondial fără să știm! La 29 decembrie 1947, Petru Groza i-a Lumea de azi nu reprezintă altceva decât câmpul cerut regelui să îl primească în audiență a doua zi de luptă al celui de-al Treilea Război Mondial. la București. Mihai spera că urma să se abordeze Adevărul este că țările nu pot fi supuse prin

70 violență, dar pot fi cucerite economic. Acest lucru însă nu prin violență, ci prin mijloace pașnice. În a fost înțeles de către Germania și China, astfel că lumea actuală se disting două mari strategii, două cele două state au intrat în cel de-al Treilea Război linii de abordare a viitorului. Prima metodă, cea Mondial... Vietnamul nu ar fi putut fi niciodată americană, păstrează linia ideologică clasică, îngenuncheat de către S.U.A., acestea nu ar fi aceea a controlului și dominației cu ajutorul putut niciodată subjuga poporul vietnamez și nu armatei. A doua metodă, metoda chinezo- ar fi putut să-și impună prin violență un regim germană, merge pe o cale non-violență, dar politic. La fel ca în Evul Mediu, țările sunt promițătoare de succes2 . cucerite, popoarele subjugate, asuprite și astăzi,

Note

1 Mihai Manea, Bogdan Teodorescu – Istoria românilor – Epoca modernă și contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București 1993, pg. 316-325. 2 Dr. ing. Luminița-Cornelia ZUGRAVU – Secolul XX a fost sub dominația Americii, Secolul XXI este deja sub dominația Chinei – în Revista „Eroii Neamului”, fondată în 1996; Serie nouă, Anul XII, Nr. 4 (45), 2020, ISSN 2067-5801; pg. 93.

118 ani de la nașterea lui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog și gânditor creștin al secolului XX, profesor universitar Ing. Mircea PÎRLEA Biblioteca Județeană Satu Mare

D umitru Stăniloae s-a născut la 16 Istoria bisericească universală, Apologetica noiembrie 1903, la Vlădeni, județul Brașov, și a (1929 – 1932 și 1936 – 1937), Pastorala (1932 – murit la 5 octombrie 1993, la București. A urmat 1936) și Limba greacă (1929 – 1933). În anul cursurile școlii primare din satul natal, apoi s-a 1932 devine profesor provizoriu, iar în 1935 înscris la liceul confesional Andrei Șaguna din profesor titular definitiv la catedra de Dogmatică. Brașov, studiind aici între anii 1914 – 1922. După alegerea lui Nicolae Colan ca Frecventează un an cursurile Facultății de litere episcop al Clujului, Dumitru Stăniloae a fost din București, după care urmează Facultatea de numit în locul său rector al Academiei (1936 – Teologie din Cernăuți, între anii 1923 – 1927, 1946). După ce s-a căsătorit în anul 1931, a fost devenind licențiat cu teza Botezul copiilor. Între hirotonisit diacon, iar în anul 1932 ca preot. Este 1927 și 1928 este trimis de către mitropolitul hirotesit protopop stavrofor în anul 1940. A fost Nicolae Bălan la studii de specializare pentru membru al Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Dogmatică și Istorie bisericească la Facultatea de Sibiului și consilier arhiepiscopal. Teologie din Atena, apoi la München și Berlin Din ianuarie 1934 și până în mai 1945 a (1928 – 1929), Paris și Belgrad. Şi-a luat fost redactor la Telegraful român. În anul 1947 doctoratul în teologie la Cernăuți, având ca teză este chemat la Facultatea de Teologie din Viața și activitatea Patriarhului Dositei al București, la catedra de Ascetică și Mistică, iar în Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române, anul 1948, când Facultatea a devenit Institut lucrare publicată în anul 1929 în revista Candela. Teologic de grad universitar, a fost încadrat ca Tot în acest an a fost numit profesor profesor titular de Teologie, Dogmatică și suplinitor la Academia Teologică din Sibiu, Simbolică. predând pe rând sau concomitent Dogmatica, Datorită scrierilor sale, Dumitru

71 Stăniloae a fost băgat în închisorile comuniste, de Teologie din Belgrad (1982), al Universității unde a stat 5 ani (1958 – 1963). În anul 1965 a fost din Atena (1991) și al Universității din București reîncadrat la Institutul Teologic, unde a (1992). Dumitru Stăniloae a mai primit premiul funcționat până în anul 1973, când s-a pensionat. Dr. Leopold Lucas al Facultății de Teologie După pensionare, a activat ca profesor consultant evanghelică din Tubingen, Crucea Sfântului pentru cursurile de doctorat, conducând Augustin de Canterbury din partea primatului numeroase teze de doctorat în Teologie, Angliei (1981). Dogmatică și Simbolică, fiind membru și chiar În iulie 1990, Dumitru Stăniloae devine președinte în comisiile de doctorat. membru corespondent al Academiei Române, iar din anul 1992 membru titular. În ziua de 5 octombrie 1993 a trecut la cele veșnice. După deces, trupul său a fost depus în Catedrala Patriarhală din București, unde i s-a oficiat slujba înmormântării în ziua de 7 octombrie. Trupul neînsuflețit a fost așezat în cimitirul de la Mănăstirea Cernica, alături de soția sa, Maria. Lucrări de referință: Dumitru Stăniloae s-a remarcat prin numeroasele sale lucrări și traduceri apărute în țară și străinătate. Amintim dintre lucrările publicate în volume: Viața și activitatea patriarhului Dositei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și învățătura Sfântului Grigore Palama, Sibiu, 1938; Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939; Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie, Sibiu, 1942; Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943; Teologia dogmatică și simbolică – manual pentru institutele teologice (în colaborare cu profesorii Chipul său blând atrăgea o mulțime de Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și Ioan ucenici dornici de a-i urma pilduitoarea viață. Petreuță), 2 volume, București, 1958; Uniatismul Fiind considerat unul dintre cei mai de seamă în Transilvania, încercare de desmembrare a teologi și gânditori creștini din lume, a făcut parte poporului român, București, 1973; Teologia din delegațiile Bisericii Ortodoxe Române care Dogmatică Ortodoxă – pentru institutele au vizitat alte Biserici: Germania Federală teologice, 3 volume, București, 1978; Teologia (1970), Grecia (1971), Biserica Coptă din Egipt Morală Ortodoxă pentru institutele teologice, (1971), Vatican (1971). A fost delegat la al II-lea Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981; Chipul Congres al profesorilor de Teologie ortodoxă de nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987; Studii la Atena (1976). Dumitru Stăniloae a participat la de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990; numeroase consultații și conferințe teologice Reflecții despre spiritualitatea poporului român, organizate de diferite Comisii ale Consiliului Craiova, 1992; Chipul evanghelic al lui Hristos, ecumenic al Bisericilor în mai multe țări. A Sibiu, 1992; Șapte dimineți cu părintele conferențiat la Facultățile de Teologie din Atena, Stăniloae (convorbiri cu Sorin Dumitrescu), Tesalonic, Paris, Strasbourg, Bonn, Heidelberg, București, 1992; Sfânta treime sau La început a Tubingen, Freiburg, Geneva, Oxford și la fost iubirea, București, 1993; Comentariu la Institutul ecumenic de la Bossey (S.U.A.). Evanghelia lui Ioan, Craiova, 1993; Iisus Dumitru Stăniloae a primit numeroase Hristos, lumina lumii, București, 1993; Trăirea distincții, ca: Doctor honoris causa al Facultății lui Dumnezeu în Ortodoxie, Cluj-Napoca, 1993; de Teologie din Tesalonic (1976), al Institutului Calea spre lumina dumnezeiască la Sfântul Teologic St. Serge din Paris (1981), al Facultății

72 Grigorie Palama, 1930; O luptă pentru ortodoxie exterioare ale mânăstirilor din Moldova, după în Țara Hațegului, 1939; Cosmosul și sufletul, Vilhem Nyssen, București, 1978. În colecția chipuri ale Bisericii, 1944; Mărturisirea Părinți și scriitori bisericești, traduce: Sfântul păcatelor și pocăința în trecutul Bisericii, 1955; Grigore de Nissa. Scrieri, București, 1992; Judecata particulară după moarte, 1955; Sfântul Atanasie cel Mare. Scrieri, București, Legătura interioară dintre moartea și învierea 1987 – 1988; Sfântul Chiril al Alexandriei. Domnului, 1956; Cunoașterea lui Dumnezeu la Scrieri, 1991, 1992, 1994; Sfântul Ioan Scărarul. Sfântul Ioan Gură de Aur, 1957; Comunitate prin Scara, București, 1992; Sfântul Dionisie iubire, 1963; Iconomia în Biserica Ortodoxă, Aeropagitul. Scrieri; Sfântul Grigorie de 1963; Mișcarea ecumenică și problemele lumii Nazianz. Cele 5 cuvântări teologice etc. contemporane, 1963; Autoritatea Bisericii, 1964; Bibliografie critică: Allchin Donald, Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, 1968; Omul științei, evlaviei și rugăciunii, în Vestitorul Transparența Bisericii în viața sacramentală, Ortodoxiei, nr. 102, 1993; Angelescu Ghe., 1970; Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea Bibliografia Părintelui Academician Profesor poporului român și a unității naționale, 1978; Dr. Dumitru Stăniloae, București, 1993; Idem, Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini în Persoană și Comuniune, prinos de cinstire solidaritate cu cei ai limbii române în general, Preotului Profesor Dumitru Stăniloae 1903 – 1979; Icoanele în cultul ortodox. Liturghia, urcuș 1993, Sibiu, 1993; Bria Ion, Teologia dogmatică spre Dumnezeu și poartă a cerului, 1981; Locașul în Biserica Ortodoxă Română în trecut și azi, în bisericesc propriu-zis, cerul pe pământ sau Ortodoxia, nr. 1, 1978; Idem, Experiența lumii în centrul liturgic al creației, 1981; Sinodul II teologia ortodoxă actuală. Contribuția pr. Prof. Ecumenic și Simbolul niceo-constantinopolitan, Dumitru Stăniloae, în Biserica Ortodoxă 1981; Mărturisirea dreptei credințe prin Română, nr. 9 – 10, 1980; Idem, La moartea rugăciunile preotului însoțite de răspunsurile părintelui Stăniloae, în Ortodoxia, nr. 3 – 4, credincioșilor ca pregătire pentru înfăptuirea 1993; Ciobotea Dan Ilie, O dogmatică pentru jertfei euharistice și a împărtășirii cu ea, 1982; omul de azi, în Studii Teologice, nr. 6, 1986; Contribuția călugărilor sciți la precizarea Clement Oliver, Cel mai mare teolog ortodox din hristologiei la începutul secolului VI, 1986; secolul 20, în Vestitorul ortodoxiei, nr. 103, 1993; Sfânta Treime și creația lumii din nimic în timp, Lechea Ștefăniță, Sfielnic cuvânt despre 1987; De ce suntem ortodocși, 1991. Foarte multe părintele Stăniloae, în Vestitorul ortodoxiei, nr. lucrări au văzut lumina tiparului în străinătate, ca: 102, 1993; Păcurariu Mircea, 200 de ani de Trei lucrări despre Sfântul Maxim învățământ teologic la Sibiu (1786 – 1986), Mărturisitorul, Atena, 1973 și 1978; Rugăciune, Sibiu, 1987; Popescu Dumitru, In memoriam, în libertate, sfințenie, Atena, 1980; Dumnezeu, Ortodoxia, nr. 3 – 4, 1993; Popescu David, In lumea și omul (traducere în limba greacă de pr. memoriam – pr. Prof. dr. Dumitru Stăniloae, în Constantin Coman și George Papaeftimiu), Glasul Bisericii, nr. 4 – 6, 1993; Radu Dumitru, Atena, 1990; Dogmatica, tradusă în limba sârbă Părintele profesor Dr. Dumitru Stăniloae la 80 de de episcopul Mitrofan Kodici și tipărită în ani. Personalitatea și gândirea sa teologică în S.U.A., 1994. contextul Ortodoxiei românești, în Studii A tradus: Dogmatica Bisericii Ortodoxe Teologice, nr. 9 – 10, 1983; Vasilescu Gheorghe, Răsăritene, după Hristos Andrutsos, Sibiu, 1930; Trecerea la cele veșnice a părintelui academician Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților prof. dr. Dumitru Stăniloae, în Ortodoxia, nr. 3 – Părinți care arată cum se poate omul curăți, 4, 1993; Vasilescu Emilian, Apologeți creștini, lumina și desăvârși, în 12 volume, 1946 – 1991; București, 1942. Pământul cântând în imagini. Frescele

Bibliografie

* * * * * * * * * * - Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, Volumul III, P – Z, București, Editura Geneze, 2001

73 Un istoric al Liceului Institutului Român din Sofia Prof. dr. Ovidiu T. POP Dr. Viorel CÂMPEAN D in lucrarea „Școli și biserici românești după programa analitică a Ministerului Educației din Peninsula Balcanică 1864-1948”, autor dr. Naționale din București3 . Adina Berciu-Drăghicescu, aflăm că: „În Bulgaria românii au trăit grupați în mai multe zone: Vidin, Valea Timocului, Sofia și grupuri de păstori nomazi în munții Rodopi, munții Rilei și regiunea Giumaia, numărul lor ridicându-se, în 1923, la cifre între 150.000 și 80.000. Pe baza schimbului de scrisori efectuat între Titu Maiorescu și D. Toncev, odată cu încheierea tratatului de pace de la București, s-au deschis două școli românești la Sofia și la Giumaia. [...] În anul 1924, la cererea comunității române din Sofia, Ministerul Instrucțiunii Publice aproba înființarea gimnaziului pe lângă școala primară Eugen Filotti, al treilea din stânga din primul rând, română din această localitate. Prin ordinul nr. ministru plenipotențiar, cu personalul Legației Române din Sofia, la serbarea zilei de 10 Mai 1940 173051 din anul 1934, gimnaziul român a fost 2 la intrarea în Liceul Român din Sofia. transformat în Institutul român din Sofia. Statul român a plătit arhitectului N. Torbu suma de În octombrie 1940, Gavril Barbul era în 2.096.000 leva pentru construirea clădirii refugiu la București. În 14 octombrie 1940, de la institutului. Directorul institutului, profesorul P. Ministerul Educațiunii Naționale, Direcțiunea Caraman, arăta, într-un memoriu din anul 1935, Învățământului Particular și Confesional, că un mare număr de elevi români din Bulgaria au Serviciul cultural al Românilor de peste hotare, dorit să se înscrie în clasa V-a de liceu, însă primește ordinul nr. 193714/1940 prin care este institutul nu a putut să-i cuprindă pe toți. [...] Pe detașat de la „liceul «M. Eminescu» din Satu- lângă Institutul român din Sofia mai funcționa o Mare, la catedra de istorie dela liceul Român din grădiniță de copii și școala primară. Treptat, prin Sofia (Bulgaria) ca profesor și director.” Acest eforturile cadrelor didactice și cu sprijinul ordin este semnat de ministru, iar Gavril Barbul a Ministerului Instrucțiunii Publice din România, consemnat pe acest ordin „Prezentat la catedră la în liceu au fost înființate laboratoare de științe 25.X.940”. Din acest document, aflat în colecția naturale, fizică și chimie și o bibliotecă cu 6.000 domnului Mihai Barbul, fiul lui Gavril Barbul, de volume.[...] România va închide școala din aflăm și că Gavril Barbul locuia pe strada Louis Sofia în septembrie 1947, atunci când guvernul 1 Blank nr. 28 din București. bulgar acordase acesteia dreptul de publicitate. ” Gavril Barbul, între anii 1919-1940, a fost Problemele minorităților au jucat un rol profesor de istorie și limba latină la Liceul Mihail deosebit în relațiile bilaterale româno-bulgare și Eminescu din Satu Mare. A fost secretar al era inevitabil ca, în noul său post, Eugen Filotti să Despărțâmăntului Central Județean ASTRA din fie confruntat cu problemele legate de drepturile Satu Mare4 . În Statul personal, profesorul Barbul minorității române din Bulgaria. Ca și la Atena, el Gavril mărturisește: „În această calitate, am ținut, s-a implicat întâi în întărirea sistemului de în fiecare an, multe conferințe la sate și în oraș. învățământ românesc, care cuprindea o serie de Am înființat biblioteci sătești. Am colaborat cu școli primare în satele cu populație românească și președintele Astrei, la înființarea școlilor un liceu român la Sofia. Toate aceste școli erau țărănești, la care am ținut prelegeri, 2 ore finanțate de guvernul român și predarea se făcea săptămânal.”

74 În perioada 1940-1947 a fost profesor de cetățeni loiali și credincioși ai statului în care istorie și director la Liceul Institutului Român din trăiesc. […] Aceste școli și-au continuat Sofia. Un fost elev, academicianul Gabriel activitatea până în anul 1916, când în urma Ștrempel, îl caracteriza astfel: „...rămâne peste războiului mondial au fost închise. Pacea a adus vreme una din cele mai frumoase figuri de cu sine și redeschiderea școlii primare, dar școala profesori, care a împodobit galeria comercială și cea profesională nu și-au mai învățământului sătmărean.”5 deschis porțile. În schimb, în toamna anului 1924 a luat ființă un progimnaziu, care din 1934 încoace cu înființarea clasei a V-a treptat s'a dezvoltat în liceu plin. Este datoria noastră să remarcăm aci pe vrednicii și inimoșii inițiatori ai progimnaziului din 1924 (Ioan Ghiulamila, ? Calovici, ? Chivici, Pr. Stelian Iliescu, Petre Iufu, Ion Runcu) cari au impus prin aceasta ca pildă vie de idealism și muncă desinteresată în nizuința lor de luminare a poporului. Școlile noastre la început n'au avut local propriu și erau adăpostite în clădiri închiriate, mutându-se adesea din loc în loc. Acela, care a pus capăt acestei situații precare, a fost Dl. Vasile Stoica, ministru plenipotențiar al României la Sofia, dându-și seama, că orice instituție viabilă are nevoie de un sediu stabil, propriu al ei, în care activitatea să nu fie stângenită de peregrinări veșnice. Astfel din initiativa și acțiunea întreprinsă de Dsa s'a clădit în anul 1934, pe strada Exarh Iosif 14 școala nouă, care poartă numele de «Institutul Român din Sofia». Dela această data numărul claselor sporește din an în an până când școala devine Într-un material de 4 pagini, scris de liceu cu 8 clase, din care în iunie 1938 a eșit prima mână, Gavril Barbul redactează o istorie scurtă a serie de bacalaureați. Tot atunci începe între învățământului în limba română din Bulgaria. În zidurile acestui Institut o vie activitate culturală. cele ce urmează, redăm fragmente din acest Profesorii trimiși aici se aleg cu multă grije dintre material, aflat în colecția domnului Mihai Barbul: elementele cele mai valoroase ale dăscălimii, „Școala românească din Sofia își are începutul la ceeace se confirmă și prin faptul, că mai mulți sfârșitul veacului trecut, când poporul bulgar dintre ei au intrat în învățământul universitar. scuturând jugul strein la 1977, a putut să-și creeze Acești profesori și-au dat seama dela început, că o vieață a lui proprie și să-și întemeieze un stat sunt trimiși aici să îndeplinească o misiune înaltă, independent în plin progres. Ideile democratice și aceea de a făuri o punte de legătură între cele două de libertate, de care a fost pătrunsă generația popoare vecine, români și bulgari. Conștienți că renașterii bulgare, au creat condiții favorabile această legătură poate să devină trainică numai pentru desvoltarea pașnică a minorităților prin cunoașterea reciprocă, au început să se ocupe conlocuitoare. Astfel și românii din Sofia, găsind de aproape cu relațiile culturale, ce au existat la autoritățile de stat înțelegere și bunăvoință, au totdeauna între noi. În acest domeniu au publicat întemeiat în Sofia în anul 1895 o școală primară lucrări variate și prețioase următorii foști sau cu limba de predare românească. În anul 1898 s'a actuali profesori ai Institutului: Petru Caraman, înființat și o școală comercială de gr.I, apoi o Constantin Velichi, Emil Turdeanu, Valentin secție de croitorie pe lângă școala de fete (1903) Chelaru, Andrei Radu, Ion Runcu, Ion Dorobanțu și mai târziu o școală profesională de fete (1906). și Boris Chelaru. Fiindcă multe din aceste studii În aceste școli fiii românilor din Bulgaria au fost interesante, publicate fiind în diferite reviste, au pregătiți pentru vieață, învățând totodată să fie trecut adesea puțin observate, am hotărât

75 împreună cu profesorii ca să edităm un Buletin al propriu, care ar fi dat conducătorilor putința de a Institutului Român din Sofia, al cărui suflet și transforma școala medie în liceu. În 1934 se redactor responsabil a fost Dr Emil Turdeanu. obține dreptul transformării treptate în liceu, Din acest buletin au apărut 2 numere în anul 1941. încadrat în «Institutul Român din Sofia», a cărui Următoarele n'au putut să apară din cauza lipsei dezvoltare n'a întârziat. Peste trei ani, în 1937, de mijloace bănești, deși materialul pentru părăsește școala prima serie de bacalaureați. [...] numerii anului 1942 este gata pentru tipar încă de 2). LOCALUL ȘCOALEI.[...] atunci. […] Deviza acestei școli este formarea Arhisuficient pentru nevoile de altă dată, localul caracterelor, să dea statului și omenirii întregi este neîncăpător acum. Îl descriu cu toate bărbați muncitori, drepți și loiali. […] Singurul amănuntele, bune sau mai puțin bune așa cum inconvenient de care ne-am izbit în trecut, a fost, arată în prezent. La subsol se află instalația că această școală n'a avut dreptul de publicitate în caloriferului, bine întreținută și bine utilată. Bulgaria. Astfel, elevii după ce și-au luat Urmează: 1 bucătărie cu cele necesare (o mașină bacalaureatul, au fost nevoiți să se înscrie la de gătit, insuficientă mâine dacă populația universități streine, nefiind primiți la școlară va spori, aparatele și vasele necesare unei Universitatea din Sofia. […]” bune bucătării); 1 cămară pentru alimente (alte Între 14-24 iunie 1947, domnul „Grig. încăperi, destinate aceluiaș scop, se găsesc în Mich. Cotlaru, Directorul Înv. Particular, clădirea locuită de director, secretar și parohul Confesional și de peste hotare, Inspector capelei române din oraș); 1 spălătorie, 1 General”, a efectuat o „inspecție integrală la călcătorie cu rafturi numerotate pentru rufăria Institutului Român din Sofia”. Constatările fiecărui elev; 1 sală de dușuri (în care elevii fac acestei inspecții sunt conținute într-un proces bae cel puțin odată pe săptămână, după mărturia verbal aflat în colecția domnului Mihai Barbul. însăși a elevilor); în sfârșit 1 cina-sufragerie, Documentul, din care redăm fragmentele de mai încăpătoare pentru toți elevii de acum și pentru jos, conține informații deosebite despre acest cei ce se vor adăoga în viitor, în care caz, masa se liceu și despre învățământul din acea perioadă: va servi în două serii. Se găsesc aici patru „[…] 1). ISTORICUL ȘCOALEI. chiuvete cu opt robinete pentru spălat înainte de Locuitorii români din Sofia, originari în cea mai masă și un difuzor radiofonic, necesar elevilor mare parte din Valea Timocului, apoi din așa cum este necesar tuturor. Cămara aflată aici Macedonia și regiunea imediat sud-dunăreană, (depozitul de alimente), dacă ar fi singură ar fi destul de numeroși la sfârșitul veacului trecut, din insuficientă. Ea se completează încă prin trei dorința - desigur de a-și crește copii în limba pivnițe aflate în clădirea care servește ca locuință neamului lor, au înființat aci prima școală primară directorului, secretarului și preotului capelei în anul 1895. La absolvirea primei serii membrii române și se va completa – într'un viitor foarte coloniei au înțeles să nu oprească fapta bună lor la apropiat prin camerele disponibile în noua mijloc de drum și au întemeiat (spiritul comercial clădire, despre care voi vorbi în cele următoare. al Aromânilor a fost fară îndoială hotărâtor), în Alimentele se dau cu formele prescrise de lege. continuare o școală comercială elementară pentru Se cântăresc în fața elevului de serviciu și se iau băieți.(1898) Numai peste cinci ani (mentalitatea în primire de bucătar. Hrana suficientă și de bună acelor vremuri explică întârzierea) s'a creiat o calitate, cu toate greutățile de aprovizionare, «școală de cusătorie» pentru fete, transformată în datorite raționalizării și lipsei alimentelor de pe școală profesională în 1906. În această formație, piață. La parter sunt instalate patru cancelarii școala a funcționat până în anul 1915, când, lucru (cancelaria profesorilor, directorului, explicabil, școala a fost închisă și a rămas închisă secretarului și administrația) și 3 săli de clasă. pe tot timpul primului război mondial. După Suficiente azi dar insuficiente mâine când semnarea păcii, în 1919, s'a redeschis numai populația școlară, indiscutabil, va spori ca efect al școala primară, vechea școală comercială statizării școalei. La primul etaj e sala de redeschizându-se numai în 1924, sub forma unei festivități dotată cu o scenă frumoasă și suficient școli medii. Necesitățile școalei și ale populației mobilier. Pe scaune pot încăpea 300 de persoane. nefiind satisfăcute prin această școală inferioară, În intervale libere, aproximativ alte 100-150. s'au făcut eforturi pentru a se clădi un local Frumos împodobită, sala de festivități este un

76 adevărat loc de recreare, atât pentru elevi cât și 4. Internatul. Are 70 de elevi și eleve și pentru membrii coloniei, când sunt adunați aici. este adăpostit o parte într'un local închiriat, din În afară de sala de festivități, se mai găsesc aci strada Lavelaye Nr. 20. Altădată, internatul două săli de clasă. În etajul II sunt două săli de ocupa întreaga clădire. Acum, o parte din clădire clasă și bibliotecă. O altă încăpere, clasă altădată, fiind proprietate germană, deci rechiziționată, a fost transformată - din cauza lipsei de lumină - internatul a trebuit să se restrângă la etajele II-III în depozit de materiale. […]Biblioteca. Ocupă ale clădirii, unde ocupă: 3 dormitoare a 10 trei mici încăperi dintre cari două sunt săli de paturi= 30, 3 dormitoare a 6 paturi= 18, 2 depozit iar una, sală de lectură. Și aici aceiași dormitoare a 4 paturi= 8. Aci locuiesc elevii în lipsă de spațiu este de subliniat, cu atât mai mult numar de 52, supraveghiați de pedagogii școalei, cu cât biblioteca nu servește numai elevilor interni și ei. Fetele, în număr de 18, locuiesc în școalei ci și publicului dornic de a ne cunoaște și localul școalei primare române, în strada Țar studenților cari pot, chiar, împrumuta unele Boris Nr. 127, unde ocupă două camere sub volume pentru cercetare, la domiciliu. La 1934, supravegherea Drei L. Munteanu, pedagogă, așa mi se spune, biblioteca număra 200 de internă și Dsa. Ambele localuri au spălătoare volume. În prezent ea a sporit la 9080 volume curat întreținute și tot mobilierul necesar. El este (acesta este ultimul număr de înregistrare) și e proprietatea școalei. [...] condusă cu multă grije de d-na profesoară Noua clădire. Dl. Director Gavril Barbul Eugenia Velichi. […]Tot la acest capitol al conduce școala din anul 1940. Lipsa spațiului atât bibliotecii, trebuie semnalată apariția Buletinului de mult semnalată până aci, l-a făcut să se Institutului Român din Sofia (anul I. Nr. 1 și Nr. 2 gândească, din primul moment, la o nouă din 1941) publicație impresionantă ca ținută (al construcție adiacentă celei de azi, care să cărei fond îl voi cerceta ulterior) în care au apărut descongestioneze școala de prea marea studii, monografii, documente, comunicări și înghesuială din puținele săli de cari dispune. recenzii semnate de profesorii școalei: Emil Gândul D-sale nu s'a putut realiza decât acum. Turdeanu, Gavril Barbul, Andrei Radu, Pentru a-și asigura fondurile necesare Constantin Velichi precum și de domnii Th. unei construcții, D-sa a cerut și a obținut Ionescu-Nișov, Al. Ciorănescu, Caius Jiga, D. aprobarea să strângă economiile actuale (pe cari Berciu, Gh. Toma, Pr. Ioan Runcu, I. Dorobanțu, altădată le vărsa Ministerului de Finanțe) și să Valentin Chelaru, Vasile Christu, Stela Petrova pună astfel bazele unui nou fond de construcție. etc. [...] Paralel cu munca de redactare a Când acest fond a fost socotit suficient pentru Buletinului, semnalez - ca o altă latură a începerea lucrărilor, D-sa a cerut și cu ordinile activității Institutului - publicația «Revista Nr. 280091 și 281987 din 1946, i s'a aprobat atât Științifică» a liceului Institutului Român din planul cât și devizul pentru construirea unei săli Sofia, care apare sub supravegherea d-lui prof. de gimnastică. Traian Giurgiuman și Dumitru Bratu. Mai Ulterior i s'a aprobat să adauge acestei modestă în formă, ea apare cu acelaș conținut săli de gimnastică și un etaj, cu mai multe serios ca și Buletinul, cu articole semnate de încăperi, pentru dormitoarele elevilor și alte Dumitru Bratu, Traian Giurgiuman, Vasile cheltueli pentru încălzirea centrală a nouei Georgescu, profesori ai școalei și alții. Etajul III. clădiri. Începută în vara anului 1946, ea este adăpostește: 1 sală de clasă, (amfiteatru de acum aproape gata. În orice caz, va putea fi chimie și fizică), mutată prin rotație, în sălile ai folosită în acest an școlar. [...] căror elevi trebue să asiste la una din aceste două Expoziția de sfârșit de an. În ziua de 15. discipline; laboratorul de chimie, laboratorul de Iunie, după serbarea de închiderea cursurilor fizică, sala de științe naturale și sala de desen- școalei primare, am vizitat împreună cu întreaga caligrafie și lucru manual. [...] asistență expoziția de sfârșit de an a școalei. [...] 3. MATERIALUL DIDACTIC- Efectivul școalei și rezultatele anului Modest și ținând seama de nevoile de azi ale școlar 1946-47. școalei Institutul Român din Sofia are mobilierul În acest an școlar, liceul a avut un efectiv și materialul didactic strict necesar. Bănci în de 81 elevi (pentru școala primară am încheiat număr suficient, vechi dar bine întreținute, proces verbal aparte). Ei se repartizează astfel: catedre și table în fiecare clasă. [...]

77 Recapitulând: școala a avut 88 de înscriși, candidaților un examen prelungit 20-25 zile. [...] din cari s'au retras 7. Din cei 81 cari au terminat Examenul se dă în prezența unui delegat al cursul liceului în acest an, 53 au fost declarați Ministerului bulgar al Educației Naționale, în fața promovați, 23 corigenți iar 5 repetenți. Școala unei comisiuni alcătuită din profesorii școalei și este mixtă cu predominarea elevilor 63. Fetele au prezidată de director. Domnul Ministru al fost 18. Dintrea aceștia numai 11 au fost externi. României la Sofia, d-ul Achile Barceanu a asistat După originea lor, cei 81 de elevi ai și D-sa la mai multe din probele examenului. școalei se împart astfel: originari din valea [...]Cel mai vechi dintre slujitorii statului veniți Timocului 35, originari din Macedonia 39, din Țară, C.S. Preotul Runcu este omul menit să Armeni 1, Turci 1, Evrei 1, născuți în România 4. ilustreze zicala «Omul sfințește locul». […] O Prezența unui atât de important număr de altă realizare de multă importanță este corul timoceni se explică prin faptul că în aceea bisericii. […] Datorită C.S. care este și regiune, unde Românii locuiesc în masă compozitor și dirijor, corul bisericii române din compactă, nu există nici o școală românească. Sofia este unul din cele mai bune, dacă nu chiar […]Educația democratică a școalei se face, cel mai bun din oraș. […]” conform dispozițiunilor Min. Bulgar al Educației Naționale, în două organizații de tineret, a căror funcționare în școală este autorizată de conducerea superioară a învățământului (Septemvriice pentru elevii progimnaziului și E.M.O.S. pentru elevii liceului). […] Directorul școalei este d-ul prof. Gavril Barbul. D-sa îndeplinește această funcțiune din anul 1940. Este titular definitiv dela 28. Februarie 1931 pentru specialitate istorie și limbă latină. Aci funcționează ca detașat. […] D-ul Gavril a învățat limba bulgară pe care o vorbește și o scrie, recent publicând chiar un articol în limba bulgară despre Institutul Român din Sofia, în revista Most În curtea Liceului Institutului Român din Sofia, la o al Asociației Româno-Bulgare. […] festivitate. Examenul de bacalaureat. Conform (Colecția domnului Mihai Barbul) prevederilor legilor bulgare, examenul de bacalaureat este îngrădit de o serie de forme care Trebuie să subliniem faptul că un director îl fac greoi și lung. Examenul scriptic (l. română, de școală (manager în înțelesul mai nou al l. bulgară, l. rusă, l. franceză și matematică) cuvântului) are în atribuție și atragerea de ocupă 10 zile, între fiecare probă lăsându-se o zi profesori valoroși într-o instituție. Este și cazul liberă. Probele examenului oral necesită alte 10- lui Gavril Barbul, la a cărui propunere un alt 12 zile, examenele trecându-se din toate materiile profesor merituos de la Liceul „Mihail de studiu, câte două pe zi și cu câte o zi pauză între Eminescu” din Satu Mare a acceptat să lucreze la probe. Ceeace înseamnă, indiferent de numărul Sofia. Este vorbea despre Eftimie Pandrea.

78 Născut pe plaiuri făgărășene, la Mărgineni, în bulgare în Țară au crescut la 5. Bulgarii au 1892, a fost licențiat în litere și teologie, a predat rămas uimiți că ai noștri închid Școala. Cel puțin limba română și istoria la Liceul „Mihail aceasta este impresia mea după convorbirea ce Eminescu” din Satu Mare, în perioada 1924- am avut cu Ministrul Instrucțiunii de aici Dr Kiril 1940. În anul școlar 1928/1929 a fost Dramaliev, care ne-a spus că s'a dus Cleju la conducătorul Societății de lectură6 . S-a implicat dânsul și i-a spus că «nu este nevoe de școală în viața culturală și politică din Satu Mare, el românească la Sofia». Acelaș lucru a confirmat și fiind, probabil, inițiatorul unei mari acțiuni de Primul Consilier al Ambasadei. Acesta este culegere a folclorului sătmărean. După Dictatul adevărul. Totuși bulgarii, ca să dea posibilitatea de la Viena, s-a transferat la Alba Iulia, predând Românilor să-și redeschidă Școala din Sofia, limba română la Liceul „Mihai Viteazul”7 . A chiar în acest an școlar, au dresat un proces verbal predat apoi la Liceul Românesc din Sofia, unde a prin care se prevede clauza: «Ministerul bulgar ia activat până în 19468 . A revenit apoi, predând la în custodie averea Institutului Român, până la „Mihai Eminescu” până în 19489 . definitiva aranjare a școlilor bulgare din România Gavril Barbul primește o scrisoare, datată și a școlilor române din Bulgaria». Am vorbit 15.IX.1948, de la profesorul Constantin Velichi, personal cu mulți inspectori și directori din scrisoare aflată în colecția domnului Mihai Minister și cu toții așteaptă ca Ministerul Înv. Barbul. Acesta scrie: „Dragă Găvrilă, Totul s'a Public din România să ceară redeschiderea Școlii aranjat. Noi din ordinul Ambasadei am predat din Sofia în baza dreptului de publicitate. Și școala cu tot inventarul bulgarilor. Noi suntem în această Școală din Sofia să continue până în ultima fază a șederii în Sofia, copiilor le-am momentul când vor fi creiate condițiunile eliberat certificate în bulgărește, le dăm înapoi prielnice pentru deschiderea de școli românești în actele deci, suntem în plină lichidare. ținutul Vidinului. Așa stă problema școlară din Deocamdată a sosit la Buc[urești] o comisie Sofia. Este nevoe ca acei bacalaureați de la noi bulgară care va discuta și regimul școlilor aflați la București să reia chestiunea, dimpreună românești din Bulgaria. Să vedem ce vor mai cu fruntașii Asociației Româno-Bulgare din născoci. Vreau să te anunț că în urma acestora și București ca M. Sadoveanu, Constantinescu-Iași, eu sunt în cele din urmă momente a activității Fărșeroțu, profesorii care au fost la Sofia și să mele în Bulgaria. Deoarece în zilele acestea, cred sugereze ideia Min. Înv. Public din București să până la urmă pe la 20-25 voi pleca înspre țară, te ceară telegrafic redeschiderea Școlii. Dealtfel anunț că tot ce ai la mine le voiu lăsa la Petrea la Vasilichi este pentru existarea Școlii la Sofia. Eu fel și a lui Andrei. Altă soluție nu găsesc. Anunță- am cerut viza. Din nou nu mi-au dat'o. Patimile nu mă dacă ești de acord. […]” sunt potolite. Așa se explică refuzul. Sunt oameni Publicăm fragmente dintr-o scrisoare din care fac rău. În cazul când Școala nu se mai 16 septembrie 1948 a lui Vasile Christu adresată deschide, singurul lucru pentru mine, ca să am nașului, Gavril Barbul, scrisoare aflată, de continuitate în serviciu și să nu pierd an de pensie, asemenea, în colecția domnului Mihai Barbul, să-mi dea Min. Înv. Public din București postul de deoarece din conținutul ei putem afla „sfârșitul” lector de l. română la Sofia, care este încă vacant. Institutului Român din Sofia: „Dragă Nașule, Consiliul Universitar din Sofia și Comitetul de După cum poate ați aflat Școala s'a desființat și Cultură din Sofia nu vor avea nimic împotrivă. întreaga ei avere, dimpreună cu clădirile, s'a […] Cu stimă Vasile Christu.” predat Ministerului Instrucțiunii din Sofia. În Se simte amărăciunea celor ce au făcut locul acestei școli urma să se deschidă una la ceva pentru „Țară” și pentru „Școală”. Este Vidin și mai multe în satele din împrejurimile „iepoca” celor cu origine sănătoasă, cu conștiință Vidinului. A rămas un simplu deziderat. Anul revoluționară etc. Sechelele „acelei iepoci” le școlar s'a deschis și școli nu s'au înființat. simțim și azi! Propunerea ca școala din Sofia să continue mai Faptul că există români în Bulgaria (care departe cu scopul ca să pregătească cadre și să au nevoie de școală în limba maternă) este cert. În înceteze activitatea în momentul când vor răsări urma recensământului din februarie 2011, școli în întregul ținut al Timocului, n'a fost luată numărul cetățenilor bulgari care s-au declarat în seamă. Bulgarii n'aveau intenția s'o închidă și „etnici români” este de 866, cel al cetățenilor ei n'au închis'o. Deoarece Bulgarii au școli în bulgari care s-au declarat „etnici vlahi” de 3598, Țară, au mai cerut 2 școli în Banat așa că școlile iar al cetățenilor români aflați în Bulgaria este de

79 aproximativ 33010 . 1999, după o întrerupere de 51 de ani, simultan cu Demersurile pentru redeschiderea redeschiderea la București a Liceului Bulgar Liceului Român de la Sofia au fost începute în Hristo Botev12. 1997 – 1998 de fostul ambasador Ioan Talpeș. La În anul 2015, Primăria Generală a Sofiei a 16 septembrie 1999, prin strădania următorului alocat un nou sediu pentru Liceul Mihai ambasador, Constantin Grigorie, liceul a fost Eminescu. Cei 70 de elevi români din clasele redeschis având două clase, dar nu în vechea VIII-XII studiază în nouă săli de clasă, ocupând clădire (ce a fost devastată de cei ce o ocupau), ci un etaj (etajul patru) din clădirea Liceului în cadrul clădirii Liceului nr. 32 de la periferia Kuzman Șapkarev, situat în centrul orașului. capitalei bulgare11 . Menționăm că în Liceul Mihai Eminescu din Primind numele poetului român, Liceul Sofia, limba română se învață 18 ore în clasa a Mihai Eminescu din Sofia funcționează ca unitate VIII-a, 7 ore în clasa a IX-a, 5 ore în clasa a X-a, 7 școlară pentru studierea intensivă a limbii ore în clasa a XI-a și 9 ore în clasa a XII-a13 . române. Liceul și-a reluat activitatea în anul Note 1 Ovidiu T. Pop, Carmen Bratosin, Eminescieni-profesori la Liceul Institutului Român din Sofia, Eroii Neamului, Anul VII, Nr. 4(25), Dec. 2015, p. 60. 2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Filotti, accesat la 16 iulie 2020. 3 Ibidem. 4 Viorel Câmpean, Gavril Barbul, două decenii în slujba „Astrei” sătmărene, în „Mărturii culturale”, Satu Mare, an III, nr. 1 (9), ianuarie-martie 2018, pp. 6-8. 5 Ovidiu T. Pop, Aurel Pop, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Satu Mare Monografie, București, 2017, p. 227. 6 Anuarul al X-lea al Liceului de Stat „Mihail Eminescu” din Satu Mare pe anul 1928/1929, Satu Mare, 1929, p. 65. 7 Anuarul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iuliape anul școlar 1942/1943, Alba Iulia, 1943, p. 32. 8 Ovidiu T. Pop, Carmen Bratosin, Societatea de lectură de la Liceul Catolic Regesc – Liceul Mihail Eminescu din Satu Mare (1859-1939), Satu Mare, 2016, pp 49-52. 9 Ovidiu T. Pop, Aurel Pop, Colegiul Național „Mihai Eminescu” – monografie, București, 2017, p. 235; Andrei Radu, Mierea amintirilor, Arad, 2008, pp. 100, 358. 10 http://sofia.mae.ro/node/804, accesat la 16 iulie 2020. 11 Ovidiu T. Pop, Carmen Bratosin, Eminescieni-profesori la Liceul Institutului Român din Sofia, „Eroii Neamului”, Satu Mare, Anul VII, Nr. 4(25), Dec. 2015, p. 63. Bibliografie Surse inedite Colecția domnului Mihai Barbul.

Anuare școlare Anuarul al X-lea al Liceului de Stat „Mihail Eminescu” din Satu Mare pe anul 1928/1929, publicat de Eugen Seleș, Librăria D. Șuta, Satu Mare, 1929 Anuarul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iuliape anul școlar 1942/1943, Publicat de Enea Zefleanu director, Tipografia Sabin Solomon, Alba Iulia, 1943.

Volume Pop, Ovidiu T.; Bratosin, Carmen, Societatea de lectură de la Liceul Catolic Regesc – Liceul Mihail Eminescu din Satu Mare (1859-1939), Caietele eminescienilor sătmăreni, vol. 9, Satu Mare, Editura Citadela, 2016. Pop, Ovidiu T.; Pop, Aurel, Colegiul Național „Mihai Eminescu” – monografie, București, Editura Didactică și Pedagogică, Colecția „Centenarium”, 2017. Radu, Andrei, Mierea amintirilor, Arad, „Vasile Goldiș” University Press, 2008.

Studii, articole Câmpean, Viorel, Gavril Barbul, două decenii în slujba „Astrei” sătmărene, „Mărturii culturale”, Satu Mare, an III, nr. 1 (9), ianuarie-martie 2018. Pop, Ovidiu T., Bratosin, Carmen, Eminescieni-profesori la Liceul Institutului Român din Sofia, Eroii Neamului, Anul VII, Nr. 4(25), Dec. 2015.

Surse electronice http://identitateromaneasca.ro/stiri-stiri/item/555-ministrul-delegat-pentru-relatiile-cu-romanii-de-pes http://sofia.mae.ro/node/804 https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Filotti

80 Memento - manifestări teatrale din vremea comunismului în oglinda cronicilor lui Ion Cherejan

Dr. Marta CORDEA U n bun prilej de a rememora situația remember cu titlul „Ion Cherejan, centenarul culturii și implicit a teatrului din perioada nașterii”.i Istoricul de teatru și poetul Ion comunistă ne-a fost oferit de către istoricul și Cherejan este menționat și în paginile unui volum cercetătorul târgumureșean Virgil Pană, care, dedicat orașului Carei2 , foarte aproape de iată, ne dăruiește acum consistentul volum (385 împrejurimile Sanislăului natal, unde a predat p.), Momente de teatru românesc la Târgu-Mureș câțiva ani limba și literatura română la Liceul consemnate de teatrologul Ioan Chereji, apărut în „Vasile Lucaciu” și a condus publicația anul 2020 la Editura Ardealul din Târgu- Mureș. „Democratul”. Spre cinstea lui, județul Satu Despre personalitatea omului de cultură Mare îl înregistrează printre personalitățile care Ion Cherejan (n. 26 septembrie 1918, Sanislău - au lăsat prețioase semne culturale de-a lungul m. 15 iunie 1986, Tg. Mureș), nume sub care este secolelor3 , lucru întărit printr-o plăcuță cu numele cunoscut la Satu Mare scriitorul născut la său, așezată pe „Aleea personalităților” din Sanislău, cercetătorul Virgil Pană a mai publicat, centrul municipiului reședință de județ. venind în întâmpinarea centenarului nașterii sale, Constatăm însă, că de o mare un volum în 2014, apărut tot la editura Ardealul, recunoaștere se bucură, mai ales în Târgu-Mureș, intitulat Ioan Chereji. Crâmpeie de cultură unde și-a desfășurat activitatea o perioadă lungă transilvană, o bibliografie temeinic realizată, de timp (1954-1986), acesta regăsindu-se și în care ne demonstrează rodnicia muncii depuse de dicționarul personalităților din Târgu Mureș4 , iar un intelectual ancorat în realitățile vieții. În pentru că anul acesta, în 15 iunie, se vor împlini același an al centenarului, și în publicația 35 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, Virgil sătmăreană „Mărturii culturale” a apărut un Pană, mai așază cu trudă, dar și cu bucurie, încă o cărămidă la o mai bună cunoaștere a operei lui Ion Cherejan. Înainte de a purcede la o trecere în revistă a volumului publicat de Virgil Pană și o scurtă analiză a manifestărilor teatrale românești din perioada anilor 1962-1986, cu numeroase similitudini și interferențe între teatrele din Satu Mare și Târgu-Mureș, se cuvine să mai adăugăm câteva informații legate de poetul Ion Cherejan alias dr. Ioan Chereji, profesorul universitar și teatrologul de mai târziu. Deși absolvent în 1942 al Facultății de Teologie din Oradea, a ales să urmeze o carieră literară, asemeni altor sanislăuani vestiți pe tărâmul literelor și al teatrului, eminescologul și lingvistul Gheorghe Bulgăr, respectiv poetul și omul de teatru Costa Carei, amândoi deveniți cunoscuți la nivel național, nemaiavând nevoie de prezentare. Înțelegem că a lăsat pe al doilea plan, după teatru, pasiunea sa pentru poezie, publicând totuși, în anii tinereții, poezii în antologia Versuri din Transilvania nordică, apărută la Cluj, în

81 perioada ocupației horthyste5 , sub îngrijirea lui promisiune lirică încremenită în debutul Gheorghe Dăncuș. De asemenea, i-a apărut recunoscut, cu reale perspective de viitor. Lirica antum un singur volum de poezii, Plecare în lui este aceea a tinerilor poeți începători, cântec. Versuri6. Marea majoritate a poeziilor însuflețiți de mirajul cântecului pur, cu imagini sale au apărut în publicațiile clujene ale reavăne, primăvăratice și împodobite cu românilor din Ardealul ocupat, „Tribuna metafore”10 . Ardealului” și „Viața ilustrată”7 . Revenind la recentul volum semnat de Virgil Pană, trebuie să spunem din capul locului că apariția lui a presupus o migăloasă și asiduă muncă de cercetare, facilitată fiind de faptul că soția lui Ioan Chereji, regretata actriță Tereza Péris Chereji, a încredințat Muzeului Județean Mureș o parte din arhiva familiei, printre care și manuscrisele celor 105 cronici teatrale publicate în cotidianul „Steaua Roșie”. Autorul, foarte inspirat, a așezat în debutul volumului un motto, foarte elocvent și actual, pentru zilele noastre, care îi aparține teatrologului Ioan Chereji: „Teatrul există numai pentru și prin spectatori”. Îmboldit de același crez, autorul ne prezintă evoluția teatrului românesc de la Târgu-Mureș într-o perioadă de „opoziție și rezistență”, în plin comunism, când teatrul funcționa ca o supapă, prin prisma cronicilor teatrale întocmite de Ioan Chereji în perioada 1962 (înființarea secției române a teatrului din orașul de pe Mureș) și 1986 (când, pe neașteptate, trece la cele veșnice autorul cronicilor). Prefața cărții a fost întocmită de prof. dr. Mihai Suciu, care consideră că gestul lui Virgil Pană este de a-l salva, reanima și a ni-l reda pe O explicație a neglijării operei literare vine Ioan Chereji, de a-l scoate din uitare: „Am definit din partea lui Virgil Pană în primul volum pe care contextul în care un alt Vergiliu, contemporan, i l-a dedicat: „apropierea de teatru l-a îndepărtat profesorul dr. Virgil Pană, își pune sufletul în de realizările literare propriu-zise, poate și pentru palmele noastre, întrupat într-o carte valoroasă, că nu a dorit să se înregimenteze în rândul ajutându-ne să nu îi uităm pe cei care, prin poeților de curte, apostoli ai regimului pro- vremuri deloc prietenoase culturii și creatorului comunist sau, poate a simțit că adevărata sa în plan spiritual, au pledat cu har și perseverență vocație se va împlini sub semnul Thaliei”8 . pentru biruința Artei, asumându-și deliberat Aceeași idee răzbate și din afirmația riscul de a o susține. În speță, este vorba de istoricului literar Nae Antonescu, care i-a urmărit teatrologul Ioan Chereji. Omul care a ars pentru creația literară, de la revista școlară orădeană Thalia risca, odată cu trecerea timpului „Țara visurilor noastre” la revista „Afirmarea” (...ireparabile tempus!) să fie deviat pe culoarele din Satu Mare9 : „Poezia lui Ion Cherejan se secundare ale istoriei (Teatrului), înfundate 11 circumscrie unei stări de suflet legată de perioada inevitabil în uitare” . tinereții sale romantice, mare iubitor de muzică, Tot în textul Prefeței găsim cât se poate de încrezător în mesajul liric sfârșit o dată cu fidel cadrul în care se desfășurau manifestările maturitatea lui intelectuală. Curios, apropierea de teatrale în „epoca de tristă amintire”: „Paradoxal, teatru l-a îndepărtat de poezie poate și pentru chiar când omul era sub vremuri între orizonturile faptul că n-a acceptat să scrie versuri înroșite, s-a făcut și Cultură, inclusiv Teatru. programatice pe care le pretindea regimul politic Thalia a supraviețuit, s-a situat deasupra de atunci. Astfel Ion Cherejan a rămas o frumoasă vremurilor și le-a sfidat. De la o panoramare

82 superficială, dar deplin justificată la analiza spectacole cu mesaj anticomunist, spectacole riguroasă, în vremea dictaturii roșii, s-a impus o menite să contribuie cu mijloace proprii la critica generație puternică de actori ai scenei românești, sistemului, dar a căror punere în scenă era poate cei mai valoroși din toate timpurile, obstrucționată în forma dorită de artiști, pornind cenzurate sau nu. Teatrul a fost un mijloc de de la schimbări ale titlului piesei și terminând cu rezistență, oferind posibilitatea de a spune pe alte nenumărate opreliști impuse de politruci. scenă ce nu putea fi spus în Agora. De regulă, Urmează în economia volumului un omului cu gândirea nepervertită îi spunea mai subcapitol intitulat Ioan Chereji-un profesor mult subtextul decât textul, replicile autorilor. aproape uitat, menit să readucă în memoria Echivocul, «șopârla» în limbaj argotic, era o altă contemporanilor biografia și principalele supapă de exprimare/defulare. O intonație, preocupări ale personalității care avea să devină paralingvistică, poate răsturna un sens. Nu-i conferențiar universitar, șef al Catedrei de Istoria totuna să închei cu semnul exclamării sau al teatrului la Institutul de Teatru din Tg. Mureș, întrebării o sintagmă precum: «Asta-i viață, ăsta-i profesor universitar, prorector, obținând în anul trai/Să trăiască Unu Mai». Să nu minimizăm 1976 titlul științific de doctor cu teza „Dinamica limbajele nonverbale; un gest, o privire, un regiei teatrale actuale”. zâmbet spun cât armate de cuvinte. Desigur, nu Ne-am bucurat să regăsim în bogata listă dormea nici cenzura, chiar dacă moțăia la piesele de Referințe a acestui capitol și numele istoricului mai lungi de un act. Iar instituția sinistră trebuia literar sătmărean, născut la Terebești, Nae să își justifice menirea. [...] Un echilibru benefic Antonescu. Teatrului este sesizat de autorul cărții: Partea a II-a a volumului, Apariția profesioniștii adevărați ai domeniului știau cât teatrului românesc la Tg. Mureș. Evoluția sa de la pot întinde coarda. Dar și politrucii mai luminați instituționalizare până în anul 1986, ne introduce intuiseră că Teatrul poate fi o supapă defulatoare a în lumea Primelor manifestări teatrale românești supușilor”12 . la Tg. Mureș și în împrejurimi, unde aflăm despre În Partea I, o Scurtă introducere în primele spectacole românești mureșene, la contextul cultural-politic, autorul volumului ne sfârșitul anului 1874, legate de numele lui Ioan dezvăluie aspecte legate de rolul teatrului din Baicu Muntenescu, inițiatorul „Societății perioada regimului totalitar din România, când diletanților teatrali” din Cluj, despre trupa de „evoluția artistică a trupei românești mureșene, a amatori din Reghin, înființată în 1888, despre fost unul de opoziție și rezistență, teatrul fiind activitatea Despărțământului Astra la Căpușu de avantajat în acest sens de specificul său, de Câmpie, precum și despre organizarea unui mijloacele de expresie care-i stau la îndemână. concert de către inteligența română din Luduș, la Teatrul devine principalul mijloc de diseminare, care au participat și Otilia Brândușeanu, Iacob ca urmare a naturii lui accentuat sociale, a Mureșeanu și Virgil Brândușeanu, nume care de impactului pe care îl are cuvântul rostit de la asemenea se leagă și de Satu Mare14 . De înălțimea scenei. Specificul său a fost repede asemenea, în această parte luăm cunoștință, intuit și exploatat de către proletcultiștii anilor alături de alte informații utile și inedite, despre `50 ai secolului trecut, care l-au folosit fie ca Aurel P. Bănuț, primul director al Societății tribună de agitație, fie ca goarnă pentru pentru Fond de Teatru Român din Transilvania, sloganurile timpului în opera de «educație a care în 1910 organizează cu diletanții din Teaca maselor și de formare a omului nou». Așa s-a două excursii artistice la Reghin și Toplița, despre născut dramaturgia la comandă care a continuat spectacolul „Nepotul răsfățat”, comedie adaptată să existe și în deceniile următoare, la început la realitățile locului de renumitul istoric Teodor V. mesajul partidului fiind transmis direct și Păcățean, precum și despre înființarea Clasei de zgomotos, mai apoi formele devenind mai Artă Dramatică a Conservatorului în anul școlar subtile, mai intelectuale, totul transformându-se 1934-1935. chiar într-un joc periculos cu puterea”13 . Ne este Subcapitolul Înființarea Secției Române a prezentată o evoluție (sic!) istorică documentată a Teatrului de Stat din Târgu-Mureș; evoluția sa cenzurii și opoziția manifestată față de ea de către artistică în perioada 1962-1986 aduce în prim- oamenii de teatru, ajungându-se uneori la situația plan necesitatea și punerea în practică a unui în care nu se mai juca „textul ci subtextul”. Mai vechi deziderat al românilor din Regiunea Mureș departe, Virgil Pană ne introduce în culisele unor Autonomă maghiară, acela de a beneficia și ei de

83 un teatru românesc, al lor. spectacolelor teatrale din perioada 1962-1986, Tompa Miklós, conducătorul de atunci al publicate de-a lungul anilor în cotidianul „Steaua teatrului secuiesc, a avut un rol important în Roșie”, dar în oglindă cu cronici din revista formarea trupei teatrului românesc din Târgu- „Teatrul”, care apărea la București. Prof. dr. Mureș. Conducătorul artistic al secției române Virgil Pană a prevăzut volumul cu o serie de avea să devină nimeni altul decât regizorul Mihai imagini foto-documentare, din revista mai sus Raicu, viitorul fondator al secției române a amintită și din Arhiva teatrului, menite să redea Teatrului de Nord din Satu Mare în anul 1969 cât mai fidel spectacolele prezentate de către (stagiunea 1968-1969). Primul spectacol, cronicarul de teatru Ioan Chereji. De asemenea, inaugural, de la Târgu-Mureș, având premiera la volumul beneficiază de o substanțială 10 noiembrie 1962, cu piesa „Dacă vei fi Bibliografie, precum și de o Postfață semnată de întrebat” de Dorel Dorian, l-a avut ca regizor pe cercetătorul științific gr. I dr. Eugeniu Nistor. Mihai Raicu, aidoma spectacolului inaugural Se pare că multe din piesele jucate la Tg. sătmărean din 24 ianuarie 1969, cu piesa Mureș se regăsesc și în repertoriul sătmărean, de „Haiducii” de Victor Eftimiu. I-am remarcat în pildă spectacolele Capcană pentru un om singur distribuția primului spectacol târgumureșean pe de Robert Thomas (stagiunea 1964/65 la Tg. Mihai Gingulescu (cel care avea să fie prezent în Mureș, 1970 la Satu Mare), Viteazul de Paul această trupă decenii la rând) și pe cel care avea să Anghel (1969 la Satu Mare, în regia Mariettei devină cunoscut la nivel național, Constantin Sadova și scenografia lui Liviu Ciulei, în 1975 la Diplan. Tg. Mureș, în rolul lui Mihai Viteazul, evoluând Ștefan Sileanu), Căsătoria de Gogol (1970 la Satu Mare, 1982 la Tg. Mureș), NicNic de A. Bursan și G. Panco (1970 la Satu Mare, 1974 la Tg. Mureș), Buna noapte nechemată de Al. T. Popescu (1972 la Satu Mare, 1984 la Tg. Mureș), Procesul rebelilor de pe Caine de Herman Wouk (1973 la Satu Mare, 1974 la Tg. Mureș), Bună seara, domnule Wilde de Eugen Mirea (1972 la Tg. Mureș, în regia lui Harag György1 6,1973 la Satu Mare), Idolul și Ion Anapoda de G. M. Zamfirescu (1975 la Satu Mare, 1977 la Tg. Mureș), Goana de Paul Ioachim (1984 la Tg. Mureș, 1978 la Satu Mare), Mitică Popescu de Camil Petrescu (1966 la Tg. Mureș, 1974 la Satu Mare), Războiul vacii de Roger Avermaete (cu premierele foarte apropiate, 12 octombrie 1972 la Tg. Mureș, premieră pe țară și 8 februarie 1973 la Satu Mare, în regia lui Alexandru Tocilescu), Opinia publică de Aurel Baranga (1977 la Satu Mare, 1979 la Tg. Mureș) etc.16 . Nu putem să nu amintim în finalul acestor conexiuni teatrale dintre sătmăreni și târgumureșeni, că la teatrul din Târgu-Mureș s-a pus în scenă spectacolul „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu, cu premiera în 5 decembrie 1964. Este cunoscut faptul că prima carte a lui G. M. Zamfirescu, Flamura albă, a fost tipărită la Partea a III-a a volumului, cea mai Satu Mare în anul 1924, în ea apărând pentru consistentă (pp. 57-381), Cronici teatrale prima dată numele eroinei Nastasia și a lui Ion semnate de profesorul Ioan Chereji, Sorcovă, „ceea ce înseamnă că G. M. Zamfirescu consemnează cronicile teatrale semnate de încă din perioada sătmăreană medita atent la profesorul Ioan Chereji, pe stagiuni. Pana avizată crearea acestor personaje din viitoarea operă 17 a lui Ioan Chereji ne poartă în lumea mirifică a dramatică”, „Domnișoara Nastasia” .

84 Dintre actorii, regizorii și scenografii care științific gr. I dr. Eugeniu Nistor, care a semnat și-au desfășurat activitatea în ambele teatre, îi Postfața volumului pe care l-am prezentat, amintim pe: Cristian Ioan (actor între anii 1975- concluzionăm că putem să-l percepem pe istoricul 1986 și apoi regizor - 1986-1987 la Târgu Mureș, dr. Virgil Pană, și prin această contribuție regizor și director general al teatrului de Nord editorială a sa, ca fiind „unul dintre autenticii Satu Mare în perioada 1987-1994, din anul 2000 oameni de teatru, în devenire, ai momentului”, în director general la Teatrul Național Târgu-Mureș, ciuda faptului că metoda sa de cercetare este cea a din 2001 profesor la Universitatea de Artă unui istoric și nu cea a unui teatrolog. Cu atât mai Teatrală Târgu-Mureș), Viorel Comănici, Cazimir mult, trebuie să-i prețuim demersul, care s-a Tănase, Doina Preda, Cristina Pardanschi, Cornel dovedit unul deosebit de util, atât pentru istorici, Răileanu, Rodica Baghiu, Marius Bodochi, cât și pentru teatrologi, și nu în ultimul rând, Kemény Árpád. pentru noi, sătmărenii, pentru a putea păstra vie Fiind în asentimentul cercetătorului memoria unui demn înaintaș al nostru.

Note

1. Viorel Câmpean, Marta Cordea, Ion Cherejan, centenarul nașterii, „Mărturii culturale”, Satu Mare, an III, nr. 3 (11), iulie-septembrie 2018, pp. 2-7. 2. Nicoleta Latiș, Tezaur spiritual și cultural careian – dicționar de schițe bibliografice, Satu Mare, Editura Citadela, 2014, pp. 44-45. 3. George Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar 1700-2000, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2000, pp. 62-63. 4. Ana Cosma, Scriitori români mureşeni. Dicţionar bibliografic, Târgu-Mureş, Biblioteca Județeană Mureș,2000, pp. 32-33. 5. Editura ziarului „Tribuna Ardealului”, Kolozsvár-Cluj, 1941. 6. Editor prof. Emil Hațieganu, Kolozsvár-Cluj, Editura E.R.A.N. (Editura Românească din Ardealul de Nord), Kolozsvár-Cluj, 1943. 7. Viorel Câmpean, Marta Cordea, art. cit. 8. Virgil Pană, Ioan Chereji. Crâmpeie de cultură transilvană, Târgu Mureş, Editura Ardealul, 2014, p. 22. 9. Vasile Leschian, „Afirmarea”. Studiu monografic. Indice bibliografic, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, 2004, p. 131. 10. Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, Satu Mare, Editura Citadela, 2013, pp. 47, 244-245. 11. Mihai Suciu, UN OM DE… THALIE, în Prefaţavol. Virgil Pană, Momente de teatru românesc la Târgu- Mureș consemnate de teatrologul Ioan Chereji, Târgu- Mureş, Editura Ardealul, 2020, p. 9. 12. Ibidem, p. 9-11. 13. Virgil Pană, Momente de teatru românesc la Târgu-Mureș consemnate de teatrologul Ioan Chereji, Târgu- Mureş, Editura Ardealul, 2020, p. 13. 14. Otilia Brânduşeanu a fost fiica juristului Iacob Brânduşeanu, membru fondator al Despărţământului Astra din Blaj, născut în localitatea Apa (jud. Satu Mare) la 16 octombrie 1825, căsătorită cu compozitorul Iacob Mureşeanu. Vezi şi Viorel Câmpean, Marta Cordea, Iacob Brendușian, un astrist blăjean, născut în Sătmar, „Transilvania”, Sibiu, serie nouă, anul XLVI (CL), nr. 5/6, 2018, pp. 117-121; Marta Cordea, Iacob Brenduşian, militant pentru un Congres al tuturor românilor şi emisar al ideilor de emancipare al arădenilor pentru sătmăreni, în „Mărturii culturale”, Satu Mare, an III, nr. 1 (9), ianuarie-martie 2018, p. 2-5; http://muzeulmuresenilor.ro/arhiva/17-iacob-muresianu-compozitorul. 15. Harag György, cel care dă numele secţiei maghiare a Teatrului de Nord din Satu Mare, a urmat o parte din clasele primare la Tăşnad (jud. Satu Mare) şi a luat contact cu mişcarea teatrală prin intermediul unui spectacol ţinut la Tăşnad, în vremea copilăriei sale. Din 1957 a fost, timp de trei ani director al teatrului din Satu Mare, urmând ca din 1963 să funcţioneze la teatrul din Tg. Mureş. Ultimul spectacol montat la naţionalul târgumureşean fiind Livada de vişini a lui Cehov (spectacol la premiera căruia nu a mai putut participa, din cauza morţii survenite la 6 iulie 1985). Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Gy%C3%B6rgy_Harag, accesat la 8 martie 2021; Menţionăm că viitorul director şi regizor al Teatrului de Nord din Satu Mare, Cristian Ioan, i-a fost asistent de regie la acest spectacol. 16. Teatrul de Nord Satu Mare, Secţia Română, 10 ani: caiet festiv redactat de Claudia Pintescu, Satu Mare, 1979; http://cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/teatre_pag1.asp, accesat la 10 martie 2021. 17. Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, ediţie îngrijită, note şi indici de Viorel Câmpean şi Marta Cordea, Satu Mare, Editura Citadela, 2013, pp. 160-161.

85 Alexandru Munteanu - personalitate importantă a vieții culturale a orașului Satu Mare. 15 ani de la moarte (1929-2006)

Prof. Lucia MUNTEANU D irijorul Alexandru Munteanu s-a aflat la Podlovschi, care interpreta, în primă audiție la pupitrul Orchestrei simfonice „Dinu Lipatti” din Satu Mare, Concertul pentru vioară și orchestră Satu Mare vreme de peste patruzeci de ani, în de Dimitrie Șostakovici. ultima perioadă, după pensionarea din 1989, în A avut o viață dedicată muzicii. Dăruit cu trup calitate de colaborator. și suflet activității sale de dirijor, a urmărit realizarea unor interpretări precise, clare, plastice, respectând întotdeauna stilul autorului. Aceasta presupunea, desigur, buna cunoaștere a partiturii interpretate, obținută printr-un studiu atent și intens. Acest stil de muncă l-a insuflat și orchestrei, reușind creșterea nivelului ei calitativ, capacitatea de a aborda lucrări tot mai complexe, însușindu-și astfel un bogat și variat repertoriu. În paralel a fost și profesor la Liceul de Artă „Aurel Popp”, o adevărată pepinieră de tineri soliști, dintre care mulți se evidențiază astăzi pe scenele din țară și străinătate. Dirijorul Alexandru Munteanu s-a născut la 14 aprilie 1929 în comuna Vărădia de Mureș, județul Arad, din părinți țărani. După școala primară urmată în satul natal, se înscrie la Școala pedagogică de băieți din Deva. Pasionat de muzică și având reale aptitudini pentru această artă, va fi admis la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la clasa de dirijat orchestră a profesorului Antonin Ciolan, având colegi pe Petre Sbârcea și Miron Rațiu. În paralel a urmat și secția pedagogică. Încă din primii ani el a reușit „să imprime La Conservatorul clujean a avut bucuria să orchestrei o amprentă individuală, făcând-o aibă și alți profesori renumiți, cum au fost prof. capabilă să respecte integralitatea și nivelul înalt Dumitru Pop la catedra de dirijat cor și prof. al interpretării unui repertoriu complex și variat. Tudor Jarda, la compoziție. A fost un artist nobil, dând dovadă nu numai de Încă din ultimul an de studii a avut concerte la autoritate, dar și de multă sensibilitate în munca Opera Română din acest oraș, cu colegi studenți sa cu ansamblul...” a scris despre el muzicologul la clasa de operă, interpretând „Nunta lui Figaro” George Sbârcea în anul 1974, atunci când a fost de Mozart. În vara anului 1957 dirijează orchestra invitat la aniversarea unui sfert de veac de la Conservatorului clujean într-un concurs înființarea orchestrei. În același sens a continuat studențesc la Ateneul Român cu Concertul pentru munca dirijorului Munteanu până la sfârșitul vioară de Brahms, solist fiind tânărul violonist activității sale, el bucurându-se de cinstea Ștefan Ruha. binemeritată de a dirija și concertul aniversar de Primul său concert ca dirijor titrat a avut loc la la împlinirea a 50 de ani ai Filarmonicii Botoșani, în 1958, cu Orchestra simfonică din sătmărene, în septembrie 1999, printr-un concert localitate. avându-l ca solist pe violonistul Daniel În ianuarie 1960 dirija primul său concert la

86 Satu Mare, ca angajat permanent, cu arii din stagiune cu stagiune, o poziție tot mai consolidată opere interpretate de Magda Ianculescu și, în în mișcarea concertistică românească, partea a II-a, cu Simfonia a VII-a de Beethoven, câștigându-și în același timp prețuirea publicului. începând astfel o activitate consacrată ridicării Ca urmare, a fost invitat să susțină concerte la calitative a orchestrei și cu o contribuție Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Arad, Ploiești. importantă la dezvoltarea vieții muzicale din Întrebat de un reporter ce perioadă muzicală îl oraș. interesează mai mult, Alexandru Munteanu a Prin munca intensă cu orchestra, dirijorul răspuns că îl atrage clasicismul, mai ales Munteanu a abordat lucrări tot mai pretențioase. simfoniile lui Haydn, adevărate modele ale A început să includă în programul de concerte o genului. Dar aprecia foarte mult și muzica serie de prime audiții, cum ar fi Concerto grosso romantică, în deosebi creația lui Schumann. Din de Corelli, Simfonia nr. 103 de Haydn, Simfonia muzica românească, desigur, mai ales nr. 35 „Haffner” de Mozart, Simfonia a V-a de compozițiile lui George Enescu, programate în Schubert, Concertul pentru pian și orchestră de concerte încă de la începuturile activității sale. Bach și, desigur, încă din prima stagiune integrală Dar încuraja și muzica românească, programând la pupitrul orchestrei din Satu Mare, Simfonia I în concerte opere ale tinerilor compozitori de George Enescu, interpretată (în primă audiție români. la Satu Mare) în concertul din 12 septembrie În străinătate, a urmat un curs de măiestrie 1961. De altfel, prezentarea muzicii românești a artistică la Weimar (R.D.G.) în 1975, apoi, în fost o constantă în toate concertele dirijate de același an, a fost invitat să participe la Festivalul Alexandru Munteanu în țară și în străinătate. de muzică contemporană „Toamna varșoviană”, Astfel, în concertul din februarie 1969, cu iar în 1978 la Festivalul „Primăvara Orchestra simfonică din Lublin (Polonia), budapestană”. A fost invitat să dirijeze concerte în Alexandru Munteanu prezintă Suita simfonică 1969 la Lublin (Polonia) și în 1973 la Koblenz „Prin Munții Apuseni” de Marțian Negrea, care s- (R.D.G.). Începând cu anul 1976, Filarmonica a bucurat de o primire călduroasă din partea „Dinu Lipatti” a susținut an de an concerte în mai publicului. multe țări europene, Alexandru Munteanu fiind În paralel cu muzica simfonică, dirijorul cel care a condus orchestra cu aceste ocazii. În Munteanu a abordat și repertoriul de operă. septembrie 1979, în cadrul manifestărilor Conducerea orchestrei sătmărene a reușit o serie prilejuite de „Zilele culturii românești în de colaborări de succes cu teatre de operă din Jugoslavia”, Orchestra din Satu Mare a Cluj-Napoca și București, realizându-se interpretat la Ljubliana, cu deosebit succes, „în spectacole deosebit de apreciate de public, cu fața unui public deosebit de exigent” opere din marele repertoriu italian, operele („Luceafărul”, 22 septembrie 1979), piese „Traviata” și „Rigoletto” de Verdi, cu soliști din muzicale românești de Constantin Silvestri și galeria de aur a muzicii românești de operă a Sabin Păutza, precum și Concertul pentru vioară vremii: Magda Ianculescu, Valentin Teodorian, de Mozart și Simfonia „La Reine” de Haydn. Dinu Bădescu, Octav Enigărescu, Alexandru În decursul anilor 1982, 1983 și 1984, Enăceanu. Spectacolele erau deosebit de gustate directorul de atunci al Filarmonicii, Ștefan de publicul sătmărean, așa încât ele se desfășurau Gregoroviciu, a organizat turnee ale orchestrei pe scena teatrului din oraș cu săli pline, în zile dirijate de Alexandru Munteanu în Italia, la consecutive, la matineu și seara și, de asemenea, Assisi, la „Festa Musica pro '83”, precum și la pe lângă spectacolele de la Satu Mare, acestea Martina Franca, în cadrul „90 Festival della Valle erau prezentate și la Carei și Baia Mare. Aceste d'Itria”, care a avut loc între 23 iulie și 3 august spactacole s-au realizat în anii 1960 și 1961, iar în 1983. Tot în această perioadă au loc concerte la vara anului 1963 orchestra din Satu Mare a „Accademia di Romania” din Roma. Alte prezentat opera „Bărbierul din Sevilla” de concerte au avut loc în Ungaria, la Nyregyháza, în Rossini cu aceeași distribuție, realizându-se, pe martie 1979, sau în Ucraina, la Ujgorod, unde a lângă spectacolele din Satu Mare și un turneu de concertat ca solist tânărul violonist Rudolf succes la Carei, Oradea și Arad. Fatyol, în 1986. Deci, de la început muncă, studiu intens, O calitate unanim recunoscută și apreciată a seriozitate și responsabilitate. Așa a reușit dirijorului Alexandru Munteanu a fost aceea de dirijorul Alexandru Munteanu să-și construiască, acompaniator al soliștilor, cântăreți sau

87 instrumentiști. Format la școala de dirijat a și altele. Ne-a rămas mărturia compozitorului profesorului Antonin Ciolan, dirijorul sătmărean Vasile Herman, sătmărean de origine: „M-a a dovedit o măiestrie deosebită în colaborarea cu încântat prezentarea lucrării mele, Cantata a II- soliștii, știind să asigure o conlucrare perfectă a „Inscripție”, sub bagheta vechiului meu între aceștia și orchestră. Toți soliștii cu care a prieten și coleg Alexandru Munteanu”. lucrat, indiferent că s-au numit Ion Voicu, Ștefan Despre personalitatea dirijorului, omul de Ruha, Zenaida Pally, Arta Florescu, Sofia Cosma, cultură Vasile Savinescu declara într-un interviu Dan Grigore, Valentin Gheorghiu, Aurelian din 1994: Alexandru Munteanu – „... un om de o Octav Popa, sau tineri aflați la început de drum în rigoare și o acuratețe a travaliului cu totul muzică, au fost unanimi în a remarca acest lucru. remarcabile. Egalate doar de modestia sa Francezul Charles Reneau declara: „Pentru structurală”. primul meu concert la Satu Mare, concluzia mea Simțea nevoia să comunice și altora este că doresc să revin să cânt, deoarece calitatea impresiile sale despre concertele altor muzicieni remarcabilă a orchestrei, eficacitatea baghetei lui la care asista. De aceea, în anii 1968-1969 a fost și Alexandru Munteanu, care m-a acompaniat cronicar muzical. Sub pseudonimul Al. Mărcuș, a minunat, și primirea călduroasă a întregii semnat în ziarul „Cronica sătmăreană” o serie de Filarmonici și a publicului său m-au copleșit articole de analiză a unor concerte sau despre literalmente”. prestația unor soliști. A scris despre concerte ale violonistului Ștefan Ruha, pianistei Ninuca Oșanu, despre concerte ale dirijorilor Constantin Bobescu și Eugen Pricope, ca și despre soliști din R.F.G. cu multă competență, într-un stil sobru, edificator. A scris și avancronici de concert, în care dorea să prezinte lucrările programate în concertul care urma, contribuind astfel la înțelegerea de către public a lucrărilor din concertele viitoare, să formeze gustul publicului, să-l ajute să înțeleagă mesajul operei de artă. Nu s-a considerat însă un veritabil critic muzical și de aceea a renunțat destul de repede la această activitate. Se poate considera că aceasta a fost doar un scurt intermezzo în cariera sa muzicală. Anii au trecut, viața muzicală sătmăreană s-a dezvoltat, s-a diversificat. Ca urmare a creșterii calității orchestrei, la Satu Mare au concertat tot mai mulți dirijori și soliști din țară și străinătate. Filarmonica sătmăreană a ajuns cunoscută pe plan național și internațional. Dirijorul Alexandru Munteanu a continuat să muncească cu același devotament pentru propășirea ei, fără să-și menajeze forțele și fără să refuze variate și, deseori neplăcute solicitări... Dar, cum totul în viață are un preț, la împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1989, după 30 În luna mai a anului 1981 orchestra de ani de prezență neîntreruptă la pupitrul sătmăreană a fost solicitată să realizeze o serie de Filarmonicii sătmărene, Alexandru Munteanu se imprimări pentru Radiodifuziunea Română, care pensionează anticipat. Într-un interviu acordat s-au folosit în perioada următoare în programele publicistului Vasile Savinescu la cinci ani după postului. Astfel s-au realizat înregistrări ale aceasta, el declara: „...mă simțeam obosit. Eram lucrărilor: „6 imagini” de Adrian Rațiu, care a fost singur, cu toată munca artistică de uzură: imprimată pe disc de către Electrecord în 1983, spectacole festive, foarte multe deplasări în județ Concertul pentru flaut și orchestră de Liviu pentru realizarea planului financiar. Erau zile Glodeanu, „Joc din Oaș” de Paul Constantinescu când dădeam și 3 concerte în localități diferite

88 cântând la temperaturi ce nu depășeau 5-6 grade la o renumită facultate de muzică din Montreal”. în sălile căminelor culturale. Pe lângă acestea Tot în acel an, plin de recunoștință, Răzvan țineam și concerte lecții în oraș și desigur, Poptean scrie: „sub bagheta dirijorului concertele simfonice de rigoare”. Alexandru Munteanu am trăit și aprofundat Toate aceste activități l-au consumat fizic, lumina textelor muzicale”. dar mai ales sufletește. Avea conștiința lucrului Anii de profesorat la Liceul de Artă „Aurel bine făcut. După pensionare n-a putut sta departe Popp” au constituit o perioadă frumoasă în viața de activitatea muzicală, de aceea, activa în sa profesională, contactul cu tinerii dându-i continuare în calitate de colaborator al satisfacții și împrumutându-i din energia lor. Din Filarmonicii. N-a existat stagiune, în perioada păcate, aceasta a fost întreruptă prea repede, cu 1989 – 2004, în care să nu dirijeze câteva brutalitate, în urma deciziei abuzive a concerte. A avut chiar bucuria, în 24 septembrie Ministerului Învățământului din 1977 de a 1999, să dirijeze concertul festiv de sărbătorire a desființa majoritatea liceelor de artă din țară, 50 de ani de la înființarea Filarmonicii având în inclusiv liceul de artă sătmărean. program Rapsodia a II-a de George Enescu, Alexandru Munteanu a revenit însă la Simfonia nr. 39 K.V.543 în Re major de Mozart pupitrul orchestrei Liceului de Artă „Aurel și, în primă audiție la Satu Mare, Concertul Popp” din Satu Mare, reînființată după căderea pentru vioară și orchestră de D. Șostakovici, regimului comunist în 1989, cu același avându-l ca solist pe Daniel Podlovschi. Ultimul entuziasm și dragoste pentru tineri și pentru concert pe care l-a condus de la pupitrul muzică. Deși trecuseră 20 de ani, nu se vedea în Filarmonicii sătmărene a fost cel din anul 2004. atitudinea sa nicio urmă de blazare sau nepăsare. Se încheiau atunci 44 de ani de activitate a Ba dimpotrivă, era fericit și entuziasmat, dirijorului Alexandru Munteanu cu și pentru urmărind să vină în fața orchestrei cu lucrări noi, orchestra căreia i-a fost atât de devotat. interesante și atractive pentru elevii În paralel cu activitatea dirijorală, Alexandru instrumentiști. În ultimii săi ani de viață a dirijat Munteanu a desfășurat și o activitate rodnică în concerte ale orchestrei Liceului în sala de calitate de profesor la Liceul de artă „Aurel concerte a Filarmonicii, cu soliști elevi. Stau Popp”. În anul 1970, directorul de atunci al mărturie numeroasele afișe rămase. instituției, Ioan Micu, l-a invitat să preia catedra Cu deosebit entuziasm l-a acompaniat pe de orchestră și muzică de cameră a liceului. A fost tânărul fost elev al Liceului „Aurel Popp”, o alegere deosebit de inspirată. Alexandru Eduard Sabo, ajuns în anul 2001 student al Munteanu era omul potrivit și prin pregătirea sa Conservatorului din Paris, care dorea să prezinte pedagogică pentru munca ce-l aștepta în liceu, publicului sătmărean o lucrare în primă audiție la aceea de a pregăti și asambla într-o orchestră noi, Concertul pentru flaut și orchestră de Carl elevi instrumentiști cu aptitudini și capacități Nielsen, lucrare modernă, pe care dirijorul nu o interpretative foarte diferite. În contact cu elevii, auzise niciodată. De aceea a muncit mult ca să se dirijorul Munteanu dădea dovadă de o autentică transpună în atmosfera muzicală a unei creații cu vocație pedagogică. El mai lucrase cu elevii în totul deosebite de ceea ce cunoscuse până atunci. primii săi ani de activitate la Satu Mare, începând Doar rezistența fizică începea să-i slăbească. cu anul 1961, când fusese profesor de teorie- Acesta și este motivul pentru care, atunci când s- solfegiu la Școala generală nr. 1, azi Școala a organizat un schimb cultural cu o școală de gimnazială „Grigore Moisil”, care avea și o muzică din Amsterdam, la care trebuia să dirijeze secție de muzică ce pregătea elevi la câteva orchestra elevilor, el n-a îndrăznit să facă instrumente: vioară, pian, percuție. Pe această deplasarea, instruind pe tânărul violonist Vlad bază s-a format mai târziu liceul de astăzi. Răceu să-i țină locul, el devenind și solist și Toți cei care lucrau sub bagheta sa în liceu își dirijor. Puțin speriat de responsabilitatea nouă ce amintesc cu plăcere orele de orchestră, își i se acorda, tânărul s-a descurcat foarte bine, amintesc tactul, răbdarea și bunătatea sa, dar și dovedind că are școală bună și este sigur pe ceea precizia și acuratețea observațiilor sale. Câteva ce știe. exemple edificatoare: Cristina Iluțiu scrie din Semnificativ este faptul că ultimul concert pe Canada în anul 2006 (la moartea lui), că dirijorul care l-a dirijat Alexandru Munteanu în luna mai Alexandru Munteanu „a fost un profesor 2005 a fost concertul de sfârșit de an al orchestrei deosebit, și cu contribuția lui sunt astăzi studentă Liceului de Artă „Aurel Popp”, având ca soliști

89 elevi ai liceului. Programul cuprindea lucrări 1968, din partea Consiliului de Stat, Ordinul importante, grele, dar și atractive: Concertul în Meritul Cultural. A fost apreciat și pe plan local, Re minor pentru două viori și orchestră de coarde acordându-i-se în 1994 distincția Meritul de Johann Sebastian Bach, partea I, Simfonia Nr. Cultural pentru întreaga activitate. În anul 2000 6 în Do major de Franz Schubert, Concerto este declarat de către Consiliul Municipal și grosso nr.5 în Re major de Georg F. Häendel, Primăria Municipiului Satu Mare, Cetățean al muzica pentru filmul „Titanic” de James Horner anului. (lucrare în primă audiție la Satu Mare). Cu ocazia dezvelirii plăcii comemorative din La nici un an după acest concert, la 5 martie holul Filarmonicii, în luna martie 2011, la 5 ani 2006, Alexandru Munteanu își depunea definitiv de la dispariție, fostul director al instituției și bagheta. O lăsa celor tineri, pe care i-a iubit și i-a coleg al său, Ștefan Gregoroviciu, declara sprijinit. următoarele: „Când un artist își leagă destinul de Alexandru Munteanu a fost singurul dirijor al o anumită instituție timp de mai multe decenii, și Filarmonicii „Dinu Lipatti” care nu a părăsit-o când respectiva instituție se structurează de fapt niciodată și singurul profesor al catedrei de dirijat tocmai în jurul artistului în cauză, atunci avem și muzică de cameră a Liceului de artă „Aurel de-a face – clar – cu o personalitate remarcabilă, Popp”. cu unul dintre acei făuritori de cultură care Între concertul de debut la Satu Mare, din modelează inimile și mințile contemporanilor ianuarie 1960 și cel de final de carieră din mai săi. Maestrul Alexandru Munteanu a fost unul 2005, s-au scurs 45 de ani. Nu numai prin durata, dintre aceștia, o vedem tot mai limpede pe dar și prin intensitatea acțiunilor sale, dirijorul măsură ce trec anii”. Alexandru Munteanu a marcat, cu personalitatea Aprecierea aceasta este pe deplin valabilă, sa tenace și perseverentă, o epocă în viața venind din partea unui fost director al muzicală a orașului Satu Mare. Filarmonicii, care i-a fost alături mulți ani și care Meritele dirijorului Alexandru Munteanu au îi este și acum alături prin placa comemorativă ce fost recunoscute pe plan național, el primind în i s-a dezvelit și lui, în holul Filarmonicii.

90 Muzica – ecou al faptelor eroice ale neamului românesc

Prof. Emilia BELEAN A rta a însoțit evoluția umană din cele mai lui PinteaViteazul”, compusă de Constantin vechi timpuri. Sunt cunoscute, mai ales, dovezile Arvinte în 1961; „Balada lui Bălcescu”, 1948, de istorice descoperite în peșteri, desene rupestre Filaret Barbu; poemul dramatic „Mănăstirea sau situri arheologice, care conțin obiecte de artă Argeșului”; uvertura pentru orchestră „Ștefan cel create de oameni preistorici, desene reprezentând Mare” și „Marșul lui Horea”, compuse de Iacob instrumente muzicale, pentru că muzica în sine, Mureșianu (1857-1917). notația muzicală, a apărut mai târziu. În literatura și în muzica românească Despre astfel de dovezi vorbește un mare balada este o adevărată tradiție, păstrată sub muzician al secolului XX, Jagnes Chailley, denumirea de „cântec bătrânesc”, acest gen fiind profesor de Istoria muzicii la Sorbona, în lucrarea cel mai adesea închinat unui erou popular. sa „40.000 de ani de muzică – omul descoperind Baladele românești au inspirat mulți muzica”. Subiectul, tratând evoluția muzicii, este compozitori. Menționez „Meșterul Manole” – impresionant. muzică și teatru - și „Miorița” – oratoriu – ambele Prin muzică omul și-a exprimat toate de compozitorul clujean Sigismund Toduță, simțirile posibile ființei create de Dumnezeu; „Balada lui Pintea Viteazul” de Nicolae Brânduș, dragostea față de divinitate, față de natură, față de „Toma Alimoș”. Aparținând acestui gen este și oameni, muzica oglindind și întâmplările din lucrarea instrumentală „Balada pentru vioară și istoria fiecărui popor în parte. pian” de Ciprian Porumbescu, una dintre cele mai Compozitorii români au transpus în cunoscute lucrări instrumentale românești. cântec versuri ale poeților noștri, închinate Însă, cele mai populare și mai mult faptelor istorice, personalităților care fac parte cântate sunt lucrările corale, gen abandonat de din istoria neamului nostru. Ștefan cel Mare, mulți dintre compozitorii români. Ciprian poate cel mai reprezentativ erou al neamului Porumbescu (1853-1883) ne-a lăsat minunatele românesc, este descris și cântat în cuvinte cântece „Pe-al nostru steag” – devenit astăzi înălțătoare: Imnul de stat al Albaniei!!!; „Cântecul gintei „Ștefan, Ștefan, Domn cel mare latine”, „Cântecul tricolorului”, a cărui melodie a Seamăn pe lume nu are fost, pentru o vreme, Imnul României. Decât numai mândrul Soare Foarte cunoscut este „Imnul eroilor”, Din Suceava când răsare compus în 1918 de Ionel Brătianu (1855-1921), Pune pieptul la hotare pe versurile lu I. Dormidont, lucrare care se cântă Ca un zid de apărare” de fiecare dată cu ocazia comemorării „Eroilor Artiștii – pictori, poeți, muzicieni – au neamului”, conținând cuvinte și metafore fost impresionați de marile personalități și de înălțătoare: faptele lor de vitejie, care au rămas în istorie. Au „Presărați pe-a lor morminte rezultat opere de artă remarcabile. Ale laurilor foi Astfel, Constantin Nottara (1890-1851) a Spre a fi mai dulce somnul compus „Mircea și Baiazid”, poem pentru Fericiților eroi. bariton și orchestră pe versurile lui Eminescu. Un Ridicați pe piramida alt compozitor al secolului XX, Gheorghe Nemuririi faima lor Dumitrescu, a compus oratoriul „Tudor Scrieți în cărțile de aur Vladimirescu”, pe texte populare prelucrate de Cântecul nemuritor.” autor, dar și muzica pentru filmul „Tudor”, Ionel Brătianu a compus și cunoscutul realizat în 1962, în regia lui Lucian Bratu. Tot sub cântec „Pui de lei”, un omagiu adus eroilor gliei formă vocal-simfonică sunt și lucrări ca: „Balada străbune:

91 „Eroi au fost, eroi sunt încă în timpul evenimentelor anului revoluționar 1848 Și-or fi în neamul românesc de către Anton Pann, pe o melodie de Gheorghe Că rupți sunt ca din tare stâncă Ucenescu, elev al lui Anton Pann, și versurile Românii ori și unde cresc...” poetului Andrei Mureșanu. Din creația corală a compozitorilor noștri Dar, cea mai cunoscută este „Hora se desprinde, ca un fir roșu, ideea care a călăuzit unirii”, compusă în 1856 pe versurile poetului întreaga activitate creatoare, ideea unității și Vasile Alecsandri. Muzica se desfășoară în tempo libertății naționale. Această idee a rămas de „horă” (măsura 6/8), dans specific românesc. întipărită în conștiința maselor care, de-a lungul Alecsandri spunea: „Hora este cea mai veche și vremii, își făurise propriile sale cântece, în cea mai națională dintre toate danțurile”. anonimat. Cântece despre Ștefan cel Mare, Mihai Cântecul a devenit un simbol al sărbătorii Unirii Viteazul, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Principatelor de la 1859 sub conducerea lui Vladimirescu, Avram Iancu aveau o largă Alexandru Ioan Cuza. circulație, figurile eroilor devenind simboluri ale Țara noastră se poate mândri cu un bogat năzuințelor de veacuri ale poporului nostru. și valoros tezaur de creație muzicală, făurit de-a Pe plaiuri sătmărene era cândva mult lungul secolelor de marele artist popular anonim, cântată „Doina lui Lucaciu”, cântec dedicat care atestă profunzimea spiritualității noastre omului politic român, preotul Vasile Lucaciu naționale, profunzimea sufletului românesc, a (1852-1922), unul dintre conducătorii luptei de oamenilor care au trăit, au muncit și au luptat eliberare națională a românilor transilvăneni și pentru apărarea acestor meleaguri. unul dintre inițiatorii „Memorandului” din 1892: Minunata comoară de balade, doine, „Cântă mierla prin păduri, of, of, of hore, cântece, precum și marile personalități Rob e Lucaci la unguri istorice, eroii neamului, pot oferi în continuare un Pentru Sfânta libertate izvor de inspirație artistică pentru compozitorii De care noi n-avem parte...” muzicii noastre contemporane, care, mai ales Multe lucrări corale au fost închinate începând cu creația lui George Enescu, realizează evenimentelor importante din istoria poporului sinteza dintre național și universal, făcând român. Imnul „Deșteaptă-te române!” a fost creat cunoscută în lume muzica românească.

Patria Iulian Barbu, Reșița În ţara mea e cald Se contopeşte cu liniştea Ca în pâine Serilor de vară. Pe drapel libertatea, Are zâmbet de crăiasă. Obosit de la coasă Stau pe treapta casei Lanul de grâu Cu un şol de apă în mână. Auriu ca soarele Viţa de vie E plin de maci Urcă până la cer. Peste glie noaptea, Asta e România mea! Ca o mamă protectoare

92 Andrei Sepci, eroul „Balcaniadei lui 13-0”

Dr. Viorel CÂMPEAN D e la început suntem conștienți că ni s-ar C.F.R., conducător al secției de fotbal și cu un mare putea pune o întrebare: sportivii, fotbaliștii în cazul aport în fuzionarea celor două echipe sătmărene, în nostru, pot fi eroi? Într-o țară în care adeseori s-a timpul crizei din anii 1929-1933. Acesta, afirmând spus, și aproape întotdeauna pe drept cuvânt că „cei că în intervalul de timp cât a condus echipa, mai buni ambasadori ai țării sunt sportivii”, credem Olimpia C.F.R. a crescut jucători buni și chiar că întrebarea este retorică. Și sunt atâția sportivi foarte buni, îl dă exemplu „pe portarul Șepci al români care au căpătat, prin meritele lor, statutul de «U»-ului pe care cu mare bucurie l-am cedat de la eroi: de la Laussane, de la Guadalajara, de la clubul Olimpia CFR Satu Mare fără nici un schimb Montreal, de la Sevilla, Roland Garros și de peste și fără nici o recompensă, amintindu-mi lupta tot pe unde pașii lor au fost purtați către victorii care noastră grea dar devotată și dârză la înființarea au mers la inimile suporterilor, ale oamenilor de clubului «U» Cluj din anul 1919-1920”3 . Într- rând care, prea multe bucurii, altele, nu au avut, nu adevăr, Sabin Țârlea, student la vremea respectivă, au și, după cum se arată timpurile… Dar, am avut jucase în acel campionat de debut pentru „șepcile eroi sportivi! roșii”. Este încă o personalitate a Sătmarului Impulsionați de anul aniversar, Centenar interbelic: om de cultură și de sport. Vorbim despre Olimpia Satu Mare, ne-am gândit ca astăzi să o perioadă a „fotbalului romantic” cum ar spune scoatem din cutia uitării un fotbalist, un portar Florin Fabian4 . plecat spre marea performanță, tocmai de la mult Finala ediției 1932/1933 a campionatului iubita echipă de fotbal sătmăreană. Este vorba național, primul în sistem divizionar, s-a disputat în despre Andrei Sepci (Sepsi sau Șepci, cum apare în două manșe între „U” Cluj și Ripensia Timișoara, mai multe surse bibliografice). Cronologic câștigătoarele celor două serii. Au câștigat vorbind, este al treilea fotbalist format la Satu Mare timișorenii după 5-3 în Banat și 0-0 în returul de la care a îmbrăcat tricoul României în perioada Cluj. interbelică. Înaintea lui o făcuseră frații Borbil, Despre anii petrecuți la „șepcile roșii” Iuliu (Borbil I)1 și Alexandru (Borbil II)2 , Andrei Sepci spunea: „«U» a fost șansa vieții mele transferați în sezonul 1928/1929 la Juventus în toate timpurile de până acum... Noi am fost o București. familie, fără a conta ce suntem”5 . Se referea la Andrei Sepci s-a născut în data de 7 faptul că sub culorile alb-negru au jucat în acei ani octombrie 1911, în localitatea Barnabas, situată la fii ai mai multor neamuri: români, maghiari, evrei, nordul Tisei. Pe atunci componentă a Imperiului ucraineni, etc. A debutat într-un meci cu Young Austro-Ungar, astăzi localitatea se numește Fellows. A fost trei ani consecutiv singurul portar Kostelivka și aparține Ucrainei, fiind arondată legitimat al Universității. A apărat în absolut toate raionului Rahiv din regiunea Zakarpatia. meciurile echipei sale, campionat, cupă sau Probabil că familia lui Andrei s-a mutat la internaționale, situație unică în analele Satu Mare. Anuarele școlare îl atestă ca elev la „footballului” de atunci. Nu s-a prevalat de această Liceul „Mihail Eminescu” din orașul de pe Someș. situație excepțională pentru a obține vreun avantaj În ceea ce privește activitatea sa material. fotbalistică, știm că a fost legitimat la Școala Recompensa pentru el a fost faptul că a Sportivă Sătmăreana Satu Mare în anul 1922. La apărat poarta echipei naționale a României la „Olimpia” Satu Mare, tânăra pe atunci echipă, azi Balcaniada din 1933, disputată la București, putem să o numim deja o „Bătrână Doamnă” a competiție câștigată de tricolori. Scorurile fotbalului românesc, a ajuns în anul 1927. înregistrate au făcut ca acea competiție să intre în S-a remarcat în campionatele subregionale istorie sub numele de „Balcaniada lui 13-0”. și regionale, astfel că în anul 1932 s-a transferat la Performanță care ne-a sugerat și nouă titlul și chiar Universitatea Cluj. Echipa clujeană urma să ideea publicării acestui articol în „Eroii debuteze în prima ediție a campionatului național. Neamului”. Precizări asupra circumstanțelor A debutat la acea Balcaniadă în meciul transferului său aflăm de la Sabin Țârlea, șef al câștigat cu 7-0 în fața Bulgariei. Iată amintirile Gării Satu Mare între anii 1930-1936, care a deținut despre meciul cu naționala de la sudul Dunării ale și funcțiile de vice-președinte al clubului Olimpia- colegului său, celebrul atacant Ștefan Dobay: „La 4

93 iunie, când am apărut pe stadion cu tinerețea de fiecare dată trebuie găsit un erou. Pentru mine, noastră strălucitoare, 20.000 de spectatori însă, la Balcaniada din 1933, toți jucătorii din ovaționau pentru noi. Un record de public în istoria echipă au fost eroi. Și apărătorii – stânci de netrecut fotbalului românesc. Era atmosfera marilor partide – ca Vogl, Albu, Robe, Morawetz, Cotormani, internaționale. Nu se mai auzea cel de lângă tine. Lakatoș, și înaintașii – Bindea, Covaci, Petea Am început încălzirea. Când arbitrul Hagiopoulos a Vâlcov, Ciolac, Bodola și Dobay – cu șuturile și fluierat puternic, tremuram de emoție. Întotdeauna golurile lor de aur… Vor mai trece mulți ani, poate, am avut emoții, și înaintea și în timpul marilor nepoțeii mei vor ajunge bărbați în toată puterea meciuri pierdute. Emoția răspunderii personale. În cuvântului, dar eu tot voi continua să le povestesc și poziția de drepți, ascultam imnurile. Protocolul lor și copiilor lor despre neuitata Balcaniadă din schimbării fanioanelor, înmânarea buchetelor de 1933, cu bilanțul ei memorabil: 13 goluri date, zero flori, alegerea porții, parcă mi-au furat două ore de primite”8 . viață. [...] Când partida s-a terminat, cu scorul de 7- 0 pentru România, publicul a invadat terenul. Pe atunci gazonul era împrejmuit, dincolo de pista de atletism, cu un grilaj de fier, care nu știu dacă avea o jumătate de metru. Am fost înconjurați de un inel viu. Eram istoviți și sufocați de înghesuială. Nu mai puteam rezista presiunii din toate părțile. Spre norocul nostru, am fost ridicați peste capetele oamenilor și purtați astfel până la cabină. Lumea vuia. Când am ieșit din vestiare am dat o nouă luptă cu mulțimea care ne aștepta la ușă, până când am ajuns la autobuz. Mașina mergea încet printre obstacole vii, oameni care înaintau la fel de încet fiecare dornic să ne vadă, să ne atingă. [...] În mica piață din fața Hotelului Union, s-au adunat aproape cinci mii de oameni, care ne scandau numele. Eram idolii lor”6 . România a învins apoi Grecia cu 1-0 și Iugoslavia cu 5-0. Același Ștefan Dobay își amintea Andrei Sepci în anul 19359 despre meciul cu Iugoslavia: „La podul Izvor, Legătura lui Andrei Sepci cu echipa mașina s-a oprit din cauza aglomerației. Mulți națională a continuat în următoarea ediție a Cupei voiau să ajungă la stadion, chiar și fără bilete de Balcanice, în meciul disputat la 24 iunie 1935, intrare, însă de aici nu se mai putea înainta decât cu Grecia-România, terminat cu scorul de 2-2, el biletele în mână. [...] Am coborât din autobuz și am intrând între buturi în repriza a II-a în locul lui mers până la stadion între două cordoane de Anghel Crețeanu (Juventus). polițiști. 20.000 de oameni ne așteptau. Afară erau Din cauza dificultăților materiale generate încă vreo 5.000 cu bilete și alte 10.000 fără, care de criza economică, Andrei Sepci s-a despărțit, dar voiau să intre cu orice preț”. Echipa României avea cu multă durere de „U”, ziarul clujean „Patria” următoarea componență: Sepsi; Vogl-Albu; remarcând „loialitatea și dezinteresul pe care l-a Moravetz-Kotormany-Lakatos; Bindea-N. dovedit ani de zile în sânul grupării șepcilor roșii”. Kovacs-Ciolac-Bodola-Dobay7 . Dar iată un scurt pasaj din articol: „Ne putem supăra În cartea lui George Mihalache, De ți-ar pe Șepci fiindcă pleacă? Evident, că nu! Nimeni nu spune poarta mea, Andrei Sepci mărturisea: „Cea are acest drept, nici însăși gruparea. Dimpotrivă, mai frumoasă amintire a vieții mele de portar? gruparea ar fi avut obligațiunea ca pentru Balcaniada din 1933. Visul de aur al fiecărui portar: dezinteresul10 depus de Șepci în servirea clubului, să nu primească gol. Și asta în trei partide să-i ofere măcar recompensa unei frumoase consecutive: cu Bulgaria (7-0), cu Grecia (1-0) și cu despărțiri… Prin ce fatalitate, prin ce lipsă de inimă Iugoslavia (5-0). Nu voi uita niciodată nici ziua caldă, s-a putut întâmpla ca despărțirea acestui aceea când studenții bucureșteni m-au condus la devotat jucător de publicul sportiv clujean să Gara de Nord, în vreme ce la Cluj mă așteptau, cu trebuiască să se facă cu ocazia unui match al altei ovații și flori, sute de oameni entuziaști. M-am grupări? Atâția chibiți de cafenea, erijați în întrebat atunci: «De ce mă sărbătoresc tocmai pe tehnicieni, nu au putut face măcar atâta ca să ofere mine?» Și am aflat mai târziu răspunsul: pentru că lui Șepci prezența unui quasi-conducător la

94 despărțirea lui?[...] În numele publicului sportiv cădea ca sămânța în piatră. Petrică Rădulescu, clujean îi trimitem lui Șepci un emoționant salut de portarul de rezervă, venise și el lângă David. Îl despărțire și asigurarea că pentru calitățile lui, lăuda și-l bătea pe umeri, livid de emoție. Partida pentru sufletul și devotamentul depus întru lui David îl copleșise și pe el. Mircea făcuse uneori apărarea culorilor universitare, publicul conștient imposibilul, parcă avea arcuri sub tălpi. Acum, deși îi va păstra toată simpatia cu atât mai caldă, cu cât lovit destul de greu, cum aveam să aflu mai târziu, manifestarea ei nu s-a făcut în cadrul în care l-ar fi el zâmbea, trăindu-și din plin euforia visului său de meritat”11 . aur: niciun gol din partea «mondialilor» aici, acasă Într-adevăr, Andrei Sepci apărase pentru la ei. Am așteptat cu inima strânsă repriza a doua. ultima oară la Cluj între buturile „Victoriei”, și nu Simțeam că ea va declanșa evenimentele ale lui „U”, în meciul cu F.C. Bratislava, la sfârșitul hotărâtoare”15 . partidei fiindu-i oferită o despărțire emoționantă. Ca antrenor, Andrei Sepci a activat la Iacob Felecan I, căpitan al „Victoriei” și Phoenix (Tricolorul și Minerul) Baia Mare între component al naționalei, i-a dăruit un buchet de anii 1942-1946. În sezonul 1946/1947 a antrenat flori, rostind totodată cuvinte calde, momente echipa Explozivi Făgăraș, iar în 1948/1949 salutate călduros de tribună. Eroul „a rămas Concordia Ploiești. A antrenat apoi mai mulți ani, împietrit cu mâna dreaptă sus salutând publicul între 1950-1957, Jiul Petroșani. care dovedea astfel că regretă plecarea lui. Se putea S-a întors apoi în orașul gloriei sale vedea cum pe obraji i se preling lacrimi”. Iar după fotbalistice, urmând poate etapa cea mai frumoasă ani, Andrei Sepci avea să mărturisească: „Da, am din viața sa, aceea de antrenor la Universitatea regretat că trebuie să plec, dar «U» nu mi-a putut Cluj, cu care a promovat în anul 1958 în Divizia A. asigura existența… am plâns… tot ce-a fost frumos În sezonul 1961/1962 a antrenat Dinamo Bacău, s-a dus… Suflete deschise, gânduri curate, legături obținând un onorabil loc VI în Divizia A16 . strânse sufletești, «corul», iată valori inestimabile Reîntors la Cluj, în sezonul 1964/1965 a care au dominat echipa”12 . reușit câștigarea Cupei României, într-o finală În sezonul 1937-1938 a jucat la câștigată cu 2-1 împotriva echipei Dinamo Pitești „Tricolorul” Baia Mare, în divizia B. Din 1938 (F.C. Argeș). Din acea echipă a „șepcilor roșii” până în 1940, când s-a retras din activitatea amintim jucători de referință ca Remus Câmpeanu, competițională, a jucat la „Victoria” Cluj. un alt simbol al uiștilor – viitor mare conducător, un A urmat Școala de antrenori între anii mare jucător, Zoltan Ivansuc, și-un mare golgheter 1936-1941 la ANEF, sub direcția ing. Virgil Mihai Adam. Ceilalți jucători care-au pus umărul Economu13 . la câștigarea trofeului au fost: Moguț, Marcu, Probabil că a avut aprecieri din partea Georgescu, Grăjdeanu, Alexandru Vasile, Neșu, „selecționerului unic”, întrucât a fost antrenor Szabo, Suciu. Antrenor secund a fost Robert secund al echipei naționale a României, în celebrul Cosmoc17 . meci din 14 aprilie 1940 cu Italia, desfășurat la Roma, pe stadionul lui Lazio. Avem o prețioasă mărturisire a lui Andrei Sepci, despre acest meci, mai precis despre cele întâmplate la pauza meciului: „Când băieții noștri au revenit în vestiare, după prima repriză, mi-am dat seama că trăseseră din greu, ca la galere. Chipurile lor purtau pecetea efortului și doar ochii păstrau licărul satisfacției că tăvălugul «azzurilor» nu reușise să treacă încă peste ei. Gică Popescu fusese lovit, iar Lupaș îi punea prișnițe14 . Sfera se văita de genunchiul drept. M-am îndreptat, mânat de primul impuls, spre Mircea David. Fiind tot portar la viața mea, mă conectasem cu întreaga ființă la zbuciumul lui, trăisem alături de el, pe banca antrenorilor, toate emoțiile și acum, firesc, voiam să-i spun un cuvânt de îmbărbătare, să-i dau puteri pentru repriza a doua care, presimțeam, urma să fie și mai aprigă [...] Doream să-i mai spun Antrenorul Andrei Sepci, bucuros de câștigarea ceva, dar îmi dădeam seama că vorbele mele ar „Cupei României”18

95 Andrei Sepci a fost foarte bucuros de Juniori al Universității Cluj, unde a rămas chiar și cucerirea trofeului: „Am așteptat ziua asta de 32 de după pensionarea din 1973. A contribuit la formarea ani. Eu am mai jucat finala o singură dată, în ediția unor generații valoroase de jucători precum și la 1933/1934, dar marele atac al Ripensiei m-a câștigarea titlurilor de campioni naționali la juniori străpuns de cinci ori, deși cu puțin înainte apărasem în anii 1967, 1969, 1972 și 197421 . poarta Balcaniadei lui 13-0. Astăzi sunt fericit. Virgil Economu îl includea pe Andrei Sepci Juniorii care acum nouă ani au câștigat titlul de în galeria marilor portari români, alături de Mircea campioni republicani aduc «Cupa» la Cluj”19 . David, Ion Voinescu, Dumitru Pavlovici, William Dar iată cum îl caracteriza Remus Zombory, Ilie Datcu, Stere Adamache, Rică Câmpeanu, jucător și apoi conducător al lui „U”: Răducanu, Gheorghe Gornea, etc.22 „Era un antrenor care vorbea mult, individual, cu Andrei Sepci a decedat la 3 decembrie noi. Înaintea meciurilor stătea jumătate de oră sau o 1992. Noi, sătmărenii, putem să ne mândrim cu oră de vorbă cu fiecare. Vorbea despre calitățile faptul că un astfel de portar ca Andrei Sepci a făcut noastre, dar și despre defecte, lucru pe care nu-l primii pași în fotbal la Satu Mare și de aici, din făcea niciodată în plen, de față cu ceilalți. Sub mâna orașul nostru, și-a luat zborul spre apărarea porții lui au crescut jucători tocmai datorită acestei naționalei. Cu mult succes, uneori dând dovadă de răbdări. În jocuri se vedea că echipa joacă într-un eroism! Încheiem cu un cuvânt al său, care credem anumit fel. Știa să ceară jucătorilor ceea ce puteau că pune temelie unei lumi normale și frumoase: „de să facă”20 . fiecare dată trebuie găsit un erou”. Din anul 1967 a lucrat la Centrul de Copii și

Note 1 https://ploiestiulpatrianoastra.com/2014/03/01/file-de-poveste-perioada-juventus-episodul-vii-din-nou- vicecampioana-districtului, accesat la 20 decembrie 2020; https://www.satmareanul.net/2011/09/06/sportul- satmarean-al-trecutului-mitan/, accesat la 24 ianuarie 2021. 2 https://www.romaniansoccer.ro/players/244/alexandru-borbil-ii.htm https://www.national-football-teams.com/player/36640/Alexandru_Borbil.html 3 Gheorghe I. Bodea, AGORA „U” – 85 1919-2004, I. (1919-1946). File din istoria sportului românesc din Transilvania, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2004, pp. 586-587. 4 Jucător crescut la Olimpia Satu Mare, a evoluat la mai multe echipe din divizia A dar și din străinătate. Antrenor acum, conducător al unei școli de fotbal, nu uită niciodată de Olimpia și are o pagină interesantă de facebook dedicată „fotbalului romantic”, accesibilă la adresa https://www.facebook.com/byfabianflorin 5 Gheorghe I. Bodea, op. cit., p. 372. 6 Ștefan Dobay, Șut... Gool!, București, Editura Sport-Turism, 1979, p. 94. 7 Ibidem, p. 96. 8 George Mihalache, De ți-ar spune poarta mea, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1978, pp. 23-24. 9 Fotografie din publicația „Gazeta sporturilor”, Bucureşti, 2 ianuarie 1935. 10 Material, se înţelege. 11 Gheorghe I. Bodea, op. cit., pp. 386-387. 12 Ibidem, pp. 372, 388, 589. 13 Virgil Economu (1896-1978). Doctor inginer agronom, ziarist. S-a ocupat de fotbal încă din 1915 la Bucureşti, apoi a activat ca antrenor şi consilier tehnic la Montpellier Université Club, în timpul studiilor de specialitate profesională. Antrenor, a pus bazele primei şcoli de arbitri din România în 1923. În anii 1938-1939 a condus prima şcoală românească de antrenori. A fost de mai multe ori selecţioner unic sau antrenor principal al României. În această calitate a condus echipa, printre altele, în celebrul meci cu Italia, 1-2 la Roma în 1940. https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Economu, consultat la 18 martie 2020. 14 Comprese. 15 George Mihalache, „Il Dio” şi „diavolii” din faţa porţii. Amintirile lui Mircea David, fostul portar al echipei naţionale de fotbal, Bucureşti, Editura Albatros, 1979, pp. 136-137. 16 Mircea Tudoran, Mihai Ionescu, Fotbal de la A la Z. Fotbalul românesc de-a lungul anilor, Bucureşti, 1984, p. 212. 17 https://www.clusa.ro/poveste-universitatea-cluj/, accesat la 20 martie 2021. 18 https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Sepsi, accesat la 28 februarie 2021. 19 Ioan Chirilă, Șepcile roșii (1919-1969), Bucureşti, Editura Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, 1969, p. 130. 20 https://www.prosport.ro/fotbal-intern/cupa-romaniei/poveste-de-colectie-despre-u-cluj-remus-campeanu-si- istoria-unui-meci-vechi-de-50-de-ani-cum-e-sa-castigi-cupadar-de-ce-iubesti-pe-cineva-sunt-lucruri-care-nu-se- pot-explica-14104444 21 Mircea Tudoran, Mihai Ionescu,op. cit., pp. 393-394. 22 George Mihalache, „Il Dio” şi „diavolii” din faţa porţii. Amintirile lui Mircea David, fostul portar al echipei naţionale de fotbal, Bucureşti, 1979, p. 166.

96 IMN LUI AVRAM IANCU Versuri: Nicoleta Câmpian Muzica: Ioan Rațiu

I.Spune, gorunule, povestea II.Cântă, gorunule, din frunze, Celui mai dârz dintre eroi, Doina lui Iancu cel viteaz, În lume să se ducă vestea: Apusenii să răsune, Iancu trăiește azi prin noi! Spiritul să-l țină treaz! Suntem urmașii unui vis, Tu, vânt, al lumii călător, Născuți din dor de libertate, Povestea spune-o mai departe: Să fim puternici ne-a fost scris, Că fiii unui luptător Lumină în eternitate. Nicicând nu vor cunoaște moarte!

Refren: Avram Iancu suntem noi, Suntem viță de eroi! Prin cuvinte și prin fapte, Povestea-o ducem mai departe! Crăișorul munților Strălucirea stelelor!