Scrisul

Serie nouă Anul XV Românesc Nr. 12 (172) 2017 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003 Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Ştefan Baciu

oet, eseist, memorialist, jur- Filosofi a „din dorința de a-l audia pe nalist, traducător și profesor Tudor Vianu”. Obține licența în 1941. Puniversitar, Ștefan Baciu face În perioada liceală publică primele parte dintre personalitățile aflate versuri, traduse de tatăl său, în revista în diplomația română din străină- germană brașoveană „Klingsor” tate care la instaurarea regimului (1933), sub numele de Aurel, urmate comunist nu s-au mai întors în țară de altele în limba română în revista preferând condiția emigrantului. „Răboj” din București. Cezar Baltag a Spirit independent, cu un traseu semnalat momentul debutului său în spectaculos al vieții, Ștefan Baciu a revista „România literară” condusă de trăit profund drama exilului, dar și-a Liviu Rebreanu. păstrat statutul de scriitor român gân- Începe să lucreze în presă ca redac- dind și scriind în limba maternă. În tor la „Universul”, „Universul literar”, opera sa întinsă și diversă, ca genuri „Libertatea”, „Bis” și ca secretar de și specii, cel mai mult spațiu îl ocupă redacție la „Gândirea” (de unde este poezia și proza memorialistică. concediat de N. Crainic când afl ase că S-a născut la 29 octombrie 1918 în este membru al PSD). La „Universul Brașov (prenumele la naștere Ștefan literar”, timp de doi ani (1940- 42), „C. Piliuță în pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care ’ Iarnă la sat (detaliu) la sat – Iarnă Piliuță Constantin cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva Aurel) ca fi u al lui Ioan Baciu, profesor susține o rubrică intitulată „Cântece memoriei se împletește cu un  lon liric care domină întreg materialul de germană și latină la Liceul „Andrei noi”, în care publică tineri deveniți  gurativ, într-o structură poetică inedită.” Constantin Prut Șaguna” din Brașov, autor de foiletoane nume importante: Șt. Aug. Doinaș, în „Gazeta Transilvaniei”, cu doctorat Ion Caraion, Radu Stanca, Ioanichie Eseu în litere la Viena; mama, Elisabeta Olteanu ș.a. Devine apoi traducă- Oana Băluică (născută Sager). Primele două clase le tor la Serviciul de Documentare al Mihai Ene urmează la Școala săsească din Brașov, Institutului Central de Statistică, la Mihai Firică continuând la Școala „Andrei Mure- Enciclopedia Română și la Editura Poezie Rodica Grigore Proză șanu”, iar pe cele secundare la Liceul Publicom și Gorjan. Continuă să Ion Jianu Carmen Firan „Andrei Șaguna” (1929-1937), unde publice la numeroase reviste literare Alexandru Cazacu Ioan Lascu Lucia Cherciu Dodo Niță i-a avut profesori pe , din București și provincie, întemeiază Iulia Hasdeu Alexandru Oprescu Octavian Șuluțiu și pe tatăl său. Stu- cu alți colaboratori revistele „Start”, Ion Parhon Adrian Sângeorzan diile superioare le urmează în cadrul „Stilet”, „Meșterul Manole” (direc- Gabriela Rusu-Păsărin Facultății de Drept, Universitatea din tor H. Vintilă) și revista ilustrată George Sorescu Ștefan Vlăduțescu București, parțial studiază Literele și „ Hu m o r u l ”. Continuare în p. 2 Gabriel Coșoveanu – Să luptăm contra? Nu... p. 4 Monica Spiridon – După Babel. Istoria și turnirul istorisirilor p. 5 Urăm colaboratorilor Adrian Cioroianu – Nopți, zile, parfumuri, străzi p. 7 și cititorilor noștri și stări la Paris Sărbători fericite, An Nou Dumitru Radu Popescu – Ivan Turbincă și IapaTroiană p. 9 cu sănătate și bucurii! Crina Decusară-Bocșan – Iulia Hasdeu, în Paris, cu gândul p. 10 la România Dumitru Radu Popa – Muzeul Bibliei din Washington p. 13 Emilian Ștefârță – Craiova – un deceniu de caricatură p. 24 universală Vasile Buz – Iarna Eseu 2 Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 Scrisul Românesc Continuare din p. 1 Florea FIRAN Sumar Ştefan Baciu Florea Firan, Ştefan Baciu / pp. 1, 2, 3 n perioada 1944- 46 este redactor la oficiosul social-democrat Gabriel Coşoveanu, Să luptăm contra? ’ „Libertatea” condus de C. Titel Petrescu care a avut un rol Nu... / p. 4 Î Monica Spiridon, După Babel. Istoria și important în viața sa. În toamna anului 1946 este numit atașat de turnirul istorisirilor (II) / p. 5 presă, apoi consilier pe lângă Legația Română din Berna-Elveția, Scrisul Românesc Adrian Cioroianu, Nopți, zile, parfumuri, unde pleacă împreună cu soția sa, Mira Simian Baciu, poetă, Revistă de cultură străzi și stări la Paris (II) / pp. 6, 7 prozatoare, eseistă, perioadă evocată în volumele memorialis- tice Bucareste – Estação Norte (1959) și Praful de pe tobă (1980). Fondată la Craiova, în 1927, Ion Jianu, Interviu cu Andrei Codrescu / p. 7 de către criticul D. Tomescu. Dumitru Radu Popescu, Ivan Turbincă Împreună cu personalul Lega- ției Române la Berna decid Serie nouă, din 2003, şi Iapa Troiană / pp. 8, 9 întemeiată de Florea Firan Ioan Lascu, Un modernist aproape uitat? / p. 9 rămânerea definitivă ca refu- Crina Decusară-Bocșan, Iulia Hasdeu, în giați în Elveția, colaborând la Editată de: Fundația – Revista Paris, cu gândul la România / pp. 10, 11 o serie de reviste de cultură Scrisul Românesc Iulia Hasdeu, În numele patriei – Poem / p. 10 și mai ales la ziarul „Die Tat” ISSN 1583-9125 Mihai Ene, Despre teatru ca „paideia” / p. 11 din Zürich. La sfârșitul anului Revista este înregistrată la OSIM Oana Băluică, Omagiul pe care sexualitatea 1948 Șt. Baciu pleacă în Bra- cu nr. 86155 din 11.04.2007 îl merită / p. 12 zilia unde primește viză de Dumitru Radu Popa, Muzeul Bibliei refugiat politic și se stabilește Membră A.R.I.E.L. din Washington/ pp. 13, 14 la . Învață limba Adrian Sângeorzan, Ținere de minte – portugheză, traduce poezii și Poem / p. 14 se afirmă în gazetărie. Este Redacția Carmen Firan, Eternitatea e inevitabilă / p. 15 o perioadă dificilă de adap- Director: Gabriela Rusu-Păsărin, O crevasă a realității tare când, pentru a-și asigura FLOREA FIRAN sau manipularea afectelor? / p. 16 Iancu de Marcel Baciu, Ștefan existența, se angajează (1953- Red., Calendar – decembrie / pp. 16, 17 Secretar general de redacție: 62) ca redactor de politică internațională la gazeta „Tribuna da George Sorescu, Elena Farago – o viziune ’ GABRIEL COȘOVEANU Imprensa” condusă de , mare gazetar în Brazilia. monografi că / p. 17 Colegiul redacțional: Asemenea perioadei de la „Universul literar”, în paginile „Tri- Lucia Cherciu, Poeme / p. 18 ADRIAN CIOROIANU Alexandru Cazacu, Poeme / p. 18 bunei da Imprensa” debutează tineri care s-au afirmat apoi în ANDREI CODRESCU Dodo Niță, Panait Istrati în benzi avangarda literară a Braziliei. Încurajează și sprijină tineri poeți EUGEN NEGRICI desenate / p. 19 români aflați în exil între care și Andrei Codrescu căruia i-a pre- NICOLAE PANEA DUMITRU RADU POPA Mihai Firică, Tandra înțepătură ucigașă fațat volumul în manuscris Instrumentul negru ce urma să apară DUMITRU RADU POPESCU a spinilor poeziei / p. 19 în 1973 la editura „Mele” din . Din anumite motive nu a mai apărut și a fost încredințat de A. Codrescu ed. Scrisul MONICA SPIRIDON Rodica Grigore, Complexitatea EMILIAN ȘTEFÂRȚĂ simplității / p. 20 Românesc abia în 2005 care l-a publicat și lansat la Craiova. Este, Red., Cărți primite / p. 20 după aproape patru decenii, singura carte scrisă de Codrescu în Redactori: românește înainte de a emigra, despre care Șt. Baciu consemna: MIHAI ENE Ștefan Vlăduțescu, O decodificare DAN IONESCU a Japoniei / p. 21 „Andrei Codrescu este fără îndoială un fenomen în poezia româ- ALEXANDRU OPRESCU Cl. Miloicovici, Lansări de carte / p. 21 nescă a zilelor noastre…” Împreună cu alți doi scriitori români ION PARHON Ion Parhon, Din palmaresul Festivalului întemeiază Cercul Cultural „Andrei Mureșianu” și editează LUCIAN-FLORIN ROGNEANU Național de Teatru / p. 22 „Înșir’te mărgărite”, prima revistă românească de literatură din Redactori asociați: Fl. Firan, Tudor Gheorghe – Iarna Simfonic America de Sud. Obține cetățenia braziliană (1955) și devine FLORENTINA ANGHEL Aniversar / p. 22 cetățean de onoare al orașului Rio de Janeiro (1960). OANA BĂLUICĂ Alexandru Oprescu, Kazuo Ishiguro – După fuga generalului Batista și victoria lui Castro, reali- MIHAI DUȚESCU Laureat al Premiului Nobel pentru zează un interviu, la , cu noul conducător al Cubei care RĂZVAN HOTĂRANU literatură, 2017 / p. 23 declara: „Dacă comuniștii scot mâna, le-o retez”. După ce se edi- GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN Red., Okeanos / p. 23 fică asupra politicii lui Castro, Șt. Baciu scrie o carte cu amintiri Corectură: Emilian Ștefârță, Craiova – un deceniu și documente, prefațată de Salvador de Madariaga, Cortina de CLAUDIA MILOICOVICI de caricatură universală / p. 24 ferro sôbre Cuba (1961), prin care denunță regimul totalitar al Tehnoredactare computerizată: Abonamente lui . Un an mai târziu este invitat de Universitatea GEORGIANA OPRESCU Seattle din Washington pentru a susține cursuri de literatură la Scrisul Românesc braziliană, iar în 1964 Universitatea din Honolulu îl încadrează ca Redacția și Administrația: Craiova, Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea profesor de literatură și civilizație hispano-americană și literatură Str. Constantin Brâncuși nr. 24 un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua braziliană. Rămâne în acest oraș până în 6 ianuarie 1993 când Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763 proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei E-mail: [email protected] sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, încetează din viață, în timp ce vorbea la telefon cu sora sa din Agenția Mihai Viteazul, Craiova. Web: www.revistascrisulromanesc.ro Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 80 lei. București. Continuă să scrie în limba română mărturisind adesea: Cont: RO03BRDE170SV21564261700 Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € . „Eu mă consider scriitor român, chiar când scriu în spaniolă, în BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 portugheză, în germană…” În Honolulu resimte condiția grea a exilatului, dar continuă să scrie și întemeiază în 1965 revista Abonamentele se pot face la sediul „Mele” (în limba hawaiiană, poezie), denumită „Scrisoare inter- redacției, adresa: Constantin Brâncuși, nr. 24, Craiova, județul Dolj națională de poezie”, care va apărea până în 1993 (90 de numere, sau [email protected]. unele intitulate „Caiete speciale”), în limbile română, spaniolă, franceză, engleză și germană, la care colaborează poeți din Ame- Responsabilitatea opiniilor exprimate aparține integral autorilor. rica, Japonia, Franța, Germania, Italia, Israel, Canada, dar și din Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. România. Eugen Ionescu scrie în „Mele” despre Mira Simian Baciu și N. Carandino. Consacră numere speciale unor scriitori Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova, str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431 români (nr. 31 din iunie 1975 este dedicat poeților români → Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 3

→ din exil și reproduce versuri de A. Cotruș, când poetul este „un hoinar prin În poezia lui Ştefan Baciu G. Busuioceanu, N. I. Herescu, H. Vintilă, V. orașe, sate, munți, livezi și pod- se pot distinge trei vârste lirice. Ierunca, A. Codrescu etc.) Alte numere oma- gorii” cu influențe din Eminescu, Prima, cuprinsă în cărțile apă- giază pe , N. Carandino, Traian Lalescu, Fr. Jammes, apoi din Ion Pillat, rute în țară între 1935-1945, îl Mira Simian ș.a. Arghezi, Bacovia. N. Balotă apre- situează în descendența tradi- În 1972, Ștefan Baciu este numit consul cia că prin noua sa poezie, Ștefan ționalismului interbelic a lui I. onorific al Boliviei la Honolulu, ca recu- Baciu a încercat să dea viață unui Pillat, A. Maniu, B. Fundoianu. noaștere pentru ajutorul acordat bolivienilor mai vechi vis al simboliștilor: „S-a Îi uneşte atmosfera de buco- fugiți și stabiliți în Brazilia anilor ’50. Din instalat în exotismul reveriei lor, lică autohtonă, Ștefan Baciu 1991 devine membru de onoare al Acade- și-a apropiat numele, locurile simțindu-se „frate cu calul şi miei Româno-Americane de Arte și Științe. A onirice, și-a înscris destinul de cu vioara din dulapul de brad”. scris în limba română, portugheză și spaniolă «solitar vagabond» în spațiul Între notele definitorii ale aces- aproape 100 de cărți, printre care numeroase poetic, răsturnând sensurile reveriei, inversând tei etape N. Manolescu distinge o „combinație volume de poezii și proză memorialistică. nostalgiile, visând în la ninsorile din de Minulescu şi Voronca”, adică ecouri ameste- Debutează editorial cu volumul Poemele Țara Bârsei, petrecând «un Crăciun șcheian, cate din poezia simbolistă şi din avangardişti, poetului tânăr (1935), salutat cu căldură de via Honolulu»”. Combinații lingvistice pot fi precum şi o imaginație aproape ludică, pusă Pompiliu Constantinescu și distins cu premiul observate și în unele poezii din volumul Singur pe improvizații şi neocolind notația directă acordat tinerilor de Fundația pentru Literatură în Singapur (1988), între care: Cântec român în de jurnal, ca la . Poemele poetului și Artă Regele Carol II și Premiul Societății Scri- rime hawaiiene, Cântec sibian în rime japoneze, tânăr, volumul de debut, ca și culegerile care itorilor Români. Se considera ca făcând parte Cântec român în rime hispanice, după cum pe urmează (Poeme de dragoste, 1936; Micul dor, din „generația Universului literar” alături de coperta volumului Un brașovean în arhipelagul 1937; Căutătorul de comori, 1939; Cetatea lui Al. Paleologu, Tr. Lalescu, L. Fulga ș.a. De la Sanwich-Hawaii (1994) consemna: „Cartea e Bucur, 1940; Muzica sferelor, 1943; Caiet de poemele de început, multe scrise în manieră un fel de punte poetică ducând din România vacanță, 1945; Poemele poetului pribeag, 1963; argheziană, la cele din acest prim volum care în Honolulu în forma unui curcubeu liric: Pre- Ukulele, 1967; Poemele poetului singur, 1980), se disting prin viziunea oscilantă, prin drama tutindeni/ văd alte stele/ prin aceiași ochelari/ gravitează în jurul intimismului, sentimen- îndoielii, „experiența poetică este echivalentă aceasta este meseria mea”. talismului şi nostalgiei caracteristice poeziei cu cea existențială” ca în poezia Invitație la dans În aceeași linie se înscrie și volumul urmă- din secolul XIX. în care trece cu ușurință dintr-un registru în tor Poeme de dragoste (1936), iar în Micul dor Cea de-a doua vârstă poetică (1950-1970) altul al imaginației: „Prinț, poetul aprinde lumâ- (1937) poezia este mai „rafinată, mai grațioasă”, este una de tranziție. Evocând liric orașele narea aurie a peniței/ Și cu trăsura imaginației ca în Căutătorul de comori (1939) să revină la pierdute în amintire (Brașovul, Sibiul, Râm- va ieși/ Din amarul cotidian,/ Ca pârga dintr-o formula sa proprie. În vol. Cetatea lui Bucur nicu Vâlcea, Bucureștii), Șt. Baciu realizează verde nucă.// Te trezești, vezi înaintea ta rân- (1940), critica literară găsește „semne de poezie o arhivă sentimentală și încearcă să aprofun- durile./ Ți se aprind ochii și picioarele degetelor autentică”. Sunt evocate peisagii bucureștene, deze semnificația „dorului” (volumulAnaliza fug/ (Totul e fierbinte și mare ca parcuri, Cișmigiul, lacu- cuvântului dor, 1951). Din America privește un rug)”. rile, ștrandurile, La Moși, „prin ochianul întors al inimii” către țară. Apar I. Negoițescu, în Istoria lite- , cafene- locurile exilului, fiind vizibilă înclinația spre raturii române (1991), îl așează lele Nestor, Capșa, case expresia muzicală (volumul Ukulele, 1967). aproape de „originalitatea boierești, Gara de Nord, După 1970 intrăm în ultima vârstă lirică expresivă a unui Ilarie Voronca, simigeriile, florăresele, a lui Șt. Baciu. Poetul este acum, după cum Adrian Maniu, B. Fundoianu, oltenii, flașnetarii, libră- singur o spune, „naiv, ludic, absurd, urmu- Ion Pillat, Vasile Voiculescu, a riile, anticarii, gazetele zian, dadaist, umanistic, ingenios, brașovean, unui Camil Baltazar”. etc. Volumul se deschide ortodox, cosmopolit”: Inimă unde te duci/ Între G. Călinescu, în Istoria cu poezia București!: „Cât Cuzco și Tecuci?// – Către Tâmpa, spre-nserat/ literaturii române…, deschide te urăsc, orașul meu iubit,/ pe Tocile, la-noptat. (vol. Școala Primară Andrei rubrica „Poeți tineri” cu Ștefan Cât te râvnesc, când nu Mureșanu, 1976). Baciu a cărui poezie „este de tip sunt lângă tine,/ Căci cu o Poemele poetului singur (1980), deosebit de confesional și cântă copilăria albă lamă de cuțit/ Otrava important, cuprinde 320 de poezii de evocare hoinară”. Criticul îl aseamănă ta mi-ai încrustat-o-n a orașelor românești, a apelor, munților, prie- cu Ilarie Voronca și alți poeți vine.// …// O, Bucu- tenilor poeți din țară. care „fac «poezia poeziei» ridi- rești, sunt robul tău de-a După ce a luat drumul exilului, critica când un cult poemului”: Număr nervurile pline pururi,/ Căci bucuria ta amară m-a durut!/ Ții literară nu l-a uitat definitiv, N. Manolescu a de sevă ale poeziei/ Le desfac în salbe de vers și-n cumpăna-ntre pietre și azururi,/ Cu buza arsă reușit să-l introducă cu opt poeme în antolo- fășii de gherghină,/ Le adun în vasul inimii plin fruntea ți-o sărut.” gia Poezia română modernă de la G. Bacovia de lumină/ Și umplu cu ele prieteneasca pernă Proza memorialistică a lui Șt. Baciu însu- la Emil Botta, publicată în 1968, dar retrasă la a bucuriei. Referindu-se la volumul Drumeț în mează un mare număr de volume, în care scurt timp din librării. După ’89, Ștefan Baciu anotimpuri (1939), G. Călinescu apreciază că descrie și evocă viața literară pe care a trăit-o. revine în atenția criticii literare, i se tipăresc Șt. Baciu „merge către o poezie de intimitate Încă din copilărie a fost atras de genul memo- principalele volume, este inclus în antolo- cu ecouri din Francis Jammes și Ion Pillat însă rialistic, o și mărturisește în Însemnările unui gii și dicționare literare, principale surse și într-un ton simplu, tineresc”: Știi oare bucu- om fără cancelarie (1996), pe a cărui copertă pentru noi: Românii în Știința Occidentală. ria orelor de ceai/ Și aurul dulceții din chisea?/ se află un portret-grafică de Marcel Iancu. Ală- Enciclopedie. Vol. 13, Academia de Științe Cunoști tu șoapta ceștii de email/ Și foșnetul ce-l turi de volumele menționate mai amintim: Sub și Arte, Devis, 1992, pp. 9-12; Dicționarul ții ascuns în rochia ta?/ Târziu, vom sta la sfat, Tâmpa în Honolulu (1973), Călătorii (1974), Scriitorilor Români, A-C, Fundația Culturală sorbind alene/ Din ceștile ce nu se mai răcesc,/ Lavradio 98 (1982), Microportrete (1984), Mira Română, 1995, pp. 137-140; Literatura dias- Și-om sta cu întunerecul sub gene,/ Și-om (1998) etc. Virgil Nemoianu scria: „Memoria porei. Antologie comentată de Florea Firan asculta cum lemnele trosnesc. lui Ștefan Baciu e amețitoare și descrierile lui și Constantin M. Popa, Ed. Poesis, 1996, pp. În prefața la vol. Poemele poetului Ștefan pline de viață și amuzante… Cărțile sale răs- 313-319; Enciclopedia Exilului Literar Româ- Baciu (Madrid, 1972), remarcă o pund unei grave necesități resimțite în istoria nesc (1945-1989), de Florin Manolescu, Ed. perioadă „de descoperire” în lirica de început, literaturii române”. Compania, 2003, pp. 59-64. ■ Eseu 4 Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 Scrisul Românesc

Gabriel COȘOVEANU Să luptăm contra? Nu...

abloul tropismelor intelectuale din acceptăm prelungirea tranziției până la unifor- emergente după așa-zisa stabilitate asigurată de România de azi poate crea, destul de mizarea produselor, sincronizarea legislativă dictatură pare să instituie un criteriu: scriitorul Tușor, impresia barochizantă a descen- (efectivă, nu proclamativă) și impunerea mone- care ripostează se trezește acuzat de subversivi- trării și a fugii spre margini. Până la un punct, dei unice europene. Apoi, interculturalitatea tate – situație pasabilă în raport cu acuzația de nimic rău în situație, explicabilă plastic și dina- nu ar avea șanse în fața fantasmei compen- subminare a intereselor statului-națiune, de tră- mic, pe de o parte, și traductibilă ca pluralism satorii a etnocentrismului. O analogie student dare sau cu acțiunea concretă de fi lare, cum s-a de idei, pe de alta. Dar beligeranța dialogală, (în sensul englezesc, larg, de asimilant) și con- petrecut cu, să zicem, grupul timișorean A treia cu amprentă nervoasă lexical, pare să anime sumator de literatură mi se pare profi tabilă. Europă – acel scriitor, zic, se distanțează mai spiritele, încât ai zice că au devenit, cu toții, Ambii consumă, în țări cu identitate fl uidă, salubru de naționalism. Nu e de mirare că, până combatanți într-un război care nu prea sea- niște complexe ideologice: curs (manual)-pre- la urmă, cu simț tactic remarcabil, speculativi de mănă cu ce vedea celebrul „derutat” Fabrice del dare-auxiliare pe linie idealizantă, și, respectiv, talia lui Derrida au integrat în discurs și civis- Dongo, în sensul precis că, acum, fi ecare își știe beletristică-talk-show-uri-recenzii și ierarhii mul, proiectând o rețea de orașe-refugii pentru „inamicul” și acționează dur, clar, recte targetat. interesate (sau care ignoră deliberat teritorii – artiștii refuzați de naționalisme (sau, în general, În alte părți ale lumii, hélas!, dialogul s-a de fundamentalisme ideologice). depasionalizat, pentru că oamenii, pur și simplu Mitizarea naționalistă are în comun informați, n-au arătat receptivitate la provocări cu politicul pur și dur mania scopurilor. și manipulări. Au înțeles că satul planetar are Termenul mesaj e așteptat cu înfrigurare destin unic, comunitar, ceea ce atestă o conștien- de naționaliștii de ambe sexe, iar râvna tizare culturală a societății deschise și prospere. identificării nexului autohtonist cu A intervenit faptul că resemantizarea naționa- parfum xenofob consumă atâta energie, lismului și a gloriolei sale s-a produs pe cale încât e considerată demnă să gliseze în intens – deși discret – pedagogică. Avertiza sec, manualele școlare, sub forma ditiram- mai demult, Nicolae Balotă, cunoscător al mai bilor nebuloși despre puritatea morală multor culturi: „Revendicarea orgolios-agresivă a neamului, ditirambi semnați, ieri ca a oricărei purități este profund impură”. De aici, și azi, de un, iarăși să zicem, Dumitru o premoniție – „Războaiele viitorului vor fi cul- Almaș. Teleologia ilustrată maniacal în tural-religioase” –, raportabilă imediat la două textele „pe linia” partidului-unic-gândi- imagini defavorabile românilor, una mai veche, tor l-a alungat, prin teroarea implicită, pe aparținând lui Keyserling, cel din Analiza Dorin Tudoran – printre alții – din țară. spectrală a Europei, alta de notorietate relativ El comentează aspectul într-o convorbire recentă, construită de Samuel Huntington, în cu Sorin Alexandrescu: „...orice ai scrie Th e Clash of Civilizations and the Remaking e declarat politic. Un exemplu: am scris Constantin Piliuță – Muzicanții of World Order. Ambele studii imagologice cândva un pastel de toamnă care nu s-a sugerează că această zonă a Balcanilor, greu cazul canonului lui Harold Bloom). Și unul, și publicat. La Consiliul Culturii, cineva – care nu domptabilă, ar mai rămâne în stand-by până celălalt nu pot fi decât victime: ale m i s t i fi c ă r i era deloc prost, ci dimpotrivă – mi-a explicat la autoclarifi cări identitare. Autoscopicul, de (dacă se lasă păcăliți), ale schizoidiei comandate motivul: «frunzele roșii» și «frunzele galbene» care suntem atât de mândri în proză (în epica (dacă însăilează un mic discurs demagogic de din poezia mea se refereau, evident, la confl ictul masivă eseistică) conferă și întreține un senti- întâmpinare, în timp ce mintea zboară la alte dintre ruși și chinezi! Când ai săptămânal astfel ment cețos al abisalității comportamentale, mit țări de soare pline), sau, în sfârșit, pot fi victime de discuții, este greu să crezi că poți realiza ceva.” evident naționalist. Nu e de mirare că situarea ale proastei notări sau cotări publice, în ipoteza Din păcate, specializarea dobândită în ale logocraților față de Dostoievski, spre pildă, este că optează pentru ignorarea palierului națio- „șopârlelor” din anii comunismului a dus la necritică, pasională. Noica însuși, hibrid ideo- nalist axat pe mitul poporului ales. o falsă conștiință. Clandestinitatea prelungită, logic și multiplă conștiință culturală, se ridica Însă adevărata alternativă la Europa carcerală lupta cu cenzura pot ucide sau devia, după caz, împotriva „Germaniei untului” și a „societății (stalinistă sau poststalinistă) ar fi îmblânzirea demnitatea polemistului, a intelectualului ce lui bye-bye”, dar executa, simultan, și o corec- pedagogică a dialogului dintre mentalități. De refuză captivitatea propriei minți. Mulți au ție de orbită, foarte în spirit postcolonialist, câte ori sporește controlul etatist, explicabil, sesizat partea spectaculară a subversiunii (în spunând că omenirea își va afl a identitatea în mereu, printr-un paternalism botezat protecți- vreme ce substanța ei e, de fapt, dramatică): bloc, în momentul roirii galactice, a întâlnirii onism pur patriotic, de tot atâtea ori scriitorii cu s-au apucat să submineze cu voie de la poliție. cu alteritatea în sensul ei tare. replică au de suferit. Ca și cetățenii. Bosniac sau Dar, desigur, ei, luați de damful reputației de Estul european a votat și votează cu spi- basarabean, baltic ori român, artistul netranzac- curajoși, vor exclama precum Cetățeanul tur- ritualizarea frontierelor, interesat, conform ționist pare condamnat la statutul de subversiv. mentat, inițial „târât” și el de „curent”: „Da! declarațiilor ofi ciale, de un curs evenimen- Dacă e să-l credităm, fără nici o satisfacție de vom lupta contra... (sughițând și schimbând țial care să infi rme bariera Huntington. Prin ordin ”științifi c”, pe Cioran, care afi rmă că ome- tonul) adică nu ... Eu nu lupt contra guver- memoria Europei mincinoase, din era intoxică- nirea e condamnată să oscileze între oportunism nului!...” (actul II, scena XIV). Astfel se naște, rii cu sovietism, accesăm multe mesaje apte încă și disperare, atunci fi ecare dintre noi, nedorind meandric, de la acest stadiu ascuns încă în de resuscitare. Simptomatică pentru spațiul să recunoască vreuna dintre cele două stări, a pliurile vieții personale (maniera omologată afl at în așteptare este acea afi rmație cu succe- experimentat subversivitatea. A contestat, subte- de Omul fără însușiri), artistul de stat, care nu sorat fastuos a lui François Mitterand, conform ran, că ar avea ceva de-a face cu aceste ipostaze luptă contra cui nu trebuie. El, din păcate, pe căreia fără dezvoltare economică, libertatea ce dăunează, atât de efi cace, acelui look indis- orice meridian, nu mai distinge, sau nu mai nu înseamnă nimic. Dacă ar fi așa, ar trebui să pensabil în media. Dinamica naționalismelor vrea să distingă, între naționalism și civism. ■ Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 5

Monica DUPĂ BABEL SPIRIDON Istoria și turnirul istorisirilor (II)

e admite în genere că stereotipurile sunt O interacțiune multiplă survine între acest acestui roman își evaluează și uneltele de sisteme de explicații împărtășite, în grad nivel de vârf și cele inferioare gestionate narativ scris. Mai întâi un simplu pix, cu care scrie Sînalt selective a căror misiune principală de diverse personaje precum olarul Ibrahim, o confesiune medicală; după aceea o mașină este să infl uențeze acțiunea. Din acest unghi de Julieta greacă numită Philotei, prietena sa de scris Smith Corona ca să-și confecțio- vedere, cel mai frapant aspect al stereotipuri- Drousula și cel mai des de băiatul musulman neze o serie de autobiografi i mai mult sau lor circulate în cele două romane în discuție numit Karatavouk. Pe măsură ce se implică mai puțin false și apropiindu-se treptat de este că ele nu explică absolut nimic și nici nu în redactarea de scrisori de pe diverse câm- auto-invenție; în fi ne, un instrument modern stimulează acțiunea, ci generează confuzie puri de bătălie, încercând să-și împărtășească de editare, cu ajutorul căruia produce manus- blocând orice tentativă de acțiune. Putem opiniile unor adresanți diferiți, perspectiva crisul numit… Middlesex. chiar să spunem că Istoria post-otomană a lui Karatavouk se schimbă vizibil. Cu cât mai Valul abundent de proiecții identitare convertit stereotipurile în instrumente handi- perfecționate devin abilitățile sale de a produce febrile survenite în teatrul amplu al Balca- capate de categorisire: un fel de contra sau de istorisiri, cu atât mai densă și mai complicată se nilor post-imperiali au făcut obiectul unor anti-stereotipuri. arată Istoria zonei care reiese din ele. La sfâr- opusuri marcante, printre care cele publicate Conform lui Stuart Hall, identitățile șitul romanului, Karatavouk pare a fi singurul de Vesna Goldsworthy, Larry Wolf, sau Maria sunt construite grație capacității reînnoite a personaj capabil să dea răspunsuri convenabile Todorova se cuvin neapărat menționate. Să nu discursu lui de a produce în realitate ceea ce unor întrebări ca: Cine am fost? Cine am deve- uităm, totuși că numitorul comun al acestora aparent doar normează. Identitatea, continuă nit? Cum s-au întâmplat toate acestea? este percepția și proiecția culturală a unei iden- Hall, nu este o esență ci o categorie strategică Se cuvine să mai observăm că în romanul tități balcanice generice. și pozițională: niciodată monolită, întotdeauna lui de Bernières, Mustafa Kemal are un punct În ce îi privește, romancierii discutați aici multiplă și construită prin intermediul/unor de vedere top-down care e se opresc asupra unei fațete practici și poziții diferite ale discursului care pot trecut anevoios unor agenți aparte a construcției identității să se intersecteze sau să se înfrunte. În conso- de nivel mai jos, precum balcanice, survenite ca urmare nanță cu Hall , W. L. Randall observă la rândul numitul sergent Osman – a prăbușirii imperiului otoman. său că în nucleul central al oricărei identități se un fel de purtător al său de Este vorba despre perspectiva face manifest un nivel pe care l-am putea numi cuvânt. În schimb producția dinăuntru, adeseori „inocentă”, „identitate narativă”. El este constituit din: „isto- narativă a lui Karatavouk a victimelor târâte în aceste risiri pe care ni le spunem nouă înșine despre ilustrează o dinamică bottom procese și care caută să le facă noi înșiși, din poveștile pe care noi sau alții le up, care se apropie progresiv față prin istorisirea orală sau spunem altora, sau chiar din povestiri care le de perspectiva lui Mustafa scrisă. Dincolo de diferențele sunt spuse altora despre noi înșine – pe scurt Kemal, fără însă a o egala dintre ei, atât de Bernières cât și din toate poveștile în care suntem incluși”. vreodată pe deplin. Eugenides par să-l cauționeze pe În cazul unor identități proiectate cu mij- În universul fictiv al Charles Taylor conform căruia loace fi ctive acest nivel este abordabil în mod lui Eugenides, monopolul ca să înțelegem cine suntem ideal în termenii punctului de vedere narați sau Istorisirii îi revine în mod trebuie să dobândim conștiința al focalizării – cine vede? și ai vocii narative – formal lui Cal, progenitura devenirii și a orientării noas- cine spune? ce ni se istorisește. hermafrodită a soților/frați Stephanides. Cu tre spre un scop. Altfel spus, „sensul propriei Middlesex e un roman atribuit unei voci toate acestea, lectorului i se dă clar de înțeles vieți și identități nu poate fi dedus decât dintr-o și unei instanțe focale unice. Ea ne furnizează că în fond Cal e o simplă omonimie gene- narațiune”. toate informațiile și își asumă integral respon- rică, dincolo de care se ascunde o polifonie În egală măsură cei doi autori s-au concen- sabilitatea pentru cele relatate, de la primul de puncte de vedere, de interpretări narative trat asupra procesului de construcție identitară până la ultimul rând. Textul lui de Bernieres și chiar un mănunchi de identități distincte. văzut ca o instanță istorică și discursivă, osci- dimpotrivă uzează de o rețetă narativă bazată Romanul jalonează traseul evoluției biografi ce lând între autoidentifi care și reprezentarea pe o serie multiplă de puncte de vedere și de și culturale a lui Cal, de la adolescentul confuz stereotipă a Celuilalt; ca o rețea de proiecții voci mai degrabă incongruente. prizonier în capcana clanului său post-otoman deopotrivă interne și externe; ca un stoc de În Birds Without Wings descoperim un tip încapsulat etnic, până la individul autonom și rețete și de unelte narative, apte să facă posibile de focalizare atotștiutoare care îi aparține lui elocvent înzestrat cu o perspectivă de „Homer o gamă largă de proiecții simbolice ascendente Mustafa Kemal (Ataturk) inginerul identității auto-refl exiv”. (În roman, trimiterile la Homer ca și descendente. turcești post-otomane și strategistul geopolitic sunt numeroase, explicite și însoțite de citate Arhi-morală celor două fabule fi ctive este al ariei. Lui îi revin opțiunile identitare majore: din eposul său.) că identitățile culturale nu sunt pur și simplu el decide numele noii națiuni care se naște pe Considerată din unghiul teatral al ter- „ambalate” de discursurile identitare cores- ruinele imperiului – cea Turcă – și proclamă menului, „performanța” narativă a lui Cal îl punzătoare, ci mai curând modelate de acestea. rolul limitat al religiei în defi nirea ei. Cu toate dotează pe personajul lui Eugenides cu statu- Cine ești? Cine ai fost? Cine devii (treptat sau acestea lui Mustafa Kemal nu i se rezervă o tul de Homer dublat de un Narcis. În modul pe neașteptate)? depinde în mod crucial de voce narativă în roman. Valorile, punctul său cel mai ingenios-autoreferențial, romanul lui cum, cui și când reușești să-i relatezi confrun- de vedere ca și opțiunile sale sunt colportate Eugenides pune un accent major pe procesele tarea ta cu Istoria, transformând-o în Istorisire. de o instanță impersonală, un discurs la per- de construcție a identităților, grație unor stra- „Trebuie să afl ăm cine suntem” – năzuința soana a treia, foarte asemănător cu perspectiva tegii cooperante de istorisire orală și scrisă febrilă a personajelor fi ctive rătăcind prin unui istoric profesionist. În termeni oarecum atât top down cât și bottom up. Schimbând-și cenușă și printre ruinele Balcanilor imperi- diferiți, în numele lui Mustafa Kemal pare să constant vârstele, locurile, slujbele, statutul ali – ar putea fi reformulată astfel „Trebuie să vorbească însăși Istoria. social și chiar sexul, povestitorul ofi cial al povestim cine suntem”. ■ Jurnal 6 Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 Scrisul Românesc

Bleu-alb-roșu Adrian Jurnal parizian (XVII) CIOROIANU Nopți, zile, parfumuri, străzi și stări la Paris (II)

miroase de la o poștă ‒ cum spuneam, e din de exemplare (!). În noile aventuri, Astérix stră- Parfumul din moștenirea bătrânei vremea în care bărbații miroseau a bărbați și nu bate Peninsula italică (din vremea lui Cezar, Așadar, povesteam în numărul trecut cum trebuiau să-și ceară scuze pentru asta. desigur) într-o cursă de care, iar Corto Maltese am ajuns, într-o piață de vechituri nu departe ajunge de la Veneția până prin Africa ecuato- de Place de la Bastille, în fața unui parfum băr- Don Juan, Marchizul de Sade rială. În Franța, cum se știe (iar Dodo Niță bătesc așezat frumos într-o vitrină improvizată, și Corto Maltese vă poate da detalii), apar anual circa 5000 de cum l-am mirosit din curiozitate și cum aroma Voi vorbi acum despre câteva dintre eveni- albume BD ‒ ați citit bine, cinci mii, adică în lui mi-a stat în nări minute, mai apoi zeci de mentele toamnei ‒ și e ca în povestea cu o veste jur de 13-14 albume în fi ecare zi! De la cele minute, însoțindu-mă ca o umbră nevăzută. Tot bună și una proastă. Voi începe cu cea proastă: pentru copii la cele pentru adulți – ai de unde din curiozitate, am scos telefonul (doar știți că a făcut ceva valuri la Paris, cum era de înțeles, alege! Există mai mulți eroi care se vând bine, celularele au ajuns mai deștepte decât noi) și am scandalul de la Hollywood cu producătorul cine- dar nimic nu se compară cu cele două bran- mers direct pe un site de istorie a parfumurilor. matografi c pe nume Harvey Weinstein ‒ după ce, duri: Astérix pe de o parte, Corto Maltese pe Respectivul era creat în anul 1978 ‒ iar sticla din pe 5 octombrie a.c., un articol din infl uentul ziar de alta. Lansarea noilor producții are mai multă fața mea, dădeau de înțeles niște fotografi i, era „Th e New York Times” îi dădea în vileag apucă- reclamă decât au lansarea fi lmelor într-o țară fi e de la fi nalul anilor’ 70, fi e de undeva din anii turile destul de grețoase, între noi fi e vorba. Mai obișnuită: afi șe în stațiile de metrou, pe străzi, ’80. M-am întors în fața vitrinei, sticla cu apă multe vedete din America sau Europa au prins casete în reviste și ziare. Câștigul e pe măsură: de toaletă era tot acolo și am intrat în vorbă cu apoi curaj și l-au dat în fapt pe moft angiu. Presa noul Astérix et la Transitalique (cu prețul de cel care-l oferea spre vânzare ‒ un bărbat 9,75 euro/album) s-a tipărit într-un tiraj supărat pe ploaie (mai picura răzleț, din de 5 milioane de exemplare (!), din care sfert în sfert de oră) care tocmai bea un vin se estimează că un milion se va vinde alături de câțiva amici vânzători de talcioc. numai în Germania. Noua aventură a lui Iar omul mi-a spus următoarea poveste: Corto Maltese se numește Equatoria și are parfumul era doar unul dintre cele șapte prețul de 16 euro/exemplar (și tirajul prim sau opt pe care le avea acolo de vânzare în jur de un milion de exemplare). Ulti- (toate se afl au în vitrină, de altfel) și toate mele aventuri ale eroilor apăruseră în anul proveneau din ce mai rămăsese în urma 2015 (cred că am mai scris atunci despre morții unei bătrâne de 106 ani, pe undeva ele) ‒ așadar, ne putem aștepta la câte o prin Paris. Din diverse motive, copiii sau nouă apariție la fi ecare doi ani. rudele, în astfel de cazuri, nu-și încarcă Problema cu acești eroi (și cu mulți viața cu tot ce rămâne de pe urma celor dintre cei importanți) este alta: dat fi ind că, duși. Moștenitorii, inventariază în mare în decursul anilor, creatorii lor au murit (R. ceea ce se afl ă prin apartamente, iau lucru- Goscinny a fost scenaristul pentru Astérix, rile mai valoroase ‒ tablouri, bijuterii, piese rare franceză a fost foarte sensibilizată de caz, din cel iar Hugo Pratt a fost desenatorul și scenaristul de mobilier etc. (care ajung în alte apartamente puțin două motive: primul fi ind acela că, se știe, lui Corto Maltese ‒ ambii nu mai sunt printre sau prin casele de licitații) ‒ iar pentru restul în genere francezii respectă femeia, iar al doilea noi de mult), acum scenariștii și desenatorii pieselor angajează fi rme de debarasare, care fac fi ind că unele vedete franceze de cinema au avut eroilor respectivi sunt alții și mulți pasionați curat lună și, în schimb, preiau diverse lucruri și ele de-a face cu respectivul mega-producă- ai celei de-a 9-a arte (banda desenată) spun că care mai rămân prin casă: de la mobilă la veselă tor ajuns de ocara lumii. Am citit, în presa cea exploatarea în continuare a acestor branduri și de la tacâmuri la pantofi sau haine, pe care mai serioasă, câteva reportaje despre respecti- n-ar fi tocmai morală. Dezbaterea va continua le vând mai departe. Astfel ajung acestea pe vul caz și un detaliu anume mi-a atras atenția: ‒ ca și apariția albumelor, foarte probabil. piața brocantelor ‒ târgurile de vechituri care se plăcerea lui H.W. de a umili femeile cu care se Dar un lucru e cert: spre deosebire de H. organizează, în fi ecare fi nal de săptămână, prin intersecta îndeaproape. Omul n-avea nimic din Weinstein, atât Astérix cât și (mai ales!) Corto câteva cartiere ale Parisului, pe trotuarele vreu- farmecul calm al lui Cassanova sau Don Juan, în Maltese respectă femeile. Nu e puțin lucru. nui bulevard sau ale unor străzi. În mare, aceasta fața căruia femininele să pice ca muștele; omul Puterea artei e mare și ea poate modela viitorul era și istoria privată a parfumului meu: pesemne, era mai curând din stirpea Marchizului de Sade societăților. Poate v-ați întrebat, spre exemplu, soțul bătrânei murise ceva mai devreme (fără a (dar fără talentul literar al acestuia, probabil): le de ce țările arabe nu au tradiția modernă a reuși să-și termine parte din parfumuri); femeia șantaja, le silea, le mai și siluia, pare-se. Or, acest benzilor desenate (probabil, dat fi ind un raport nu le aruncase, din motive pe marginea cărora sadism (cuvânt care vine de la numele Sade), aparte cu imaginea/reprezentarea profetului s-ar putea scrie romane ‒ sau nu. se știe, e mai curând propriu bărbaților nepu- Mahomed)? Dar cine știe ce ne rezervă viitorul? Sticla mea era 90 la sută plină. Evident că am tincioși. Pentru că nu pot cuceri prin mijloace cumpărat-o, la jumătate din ce povestitorul meu fi rești, se răzbună umilind. Unii dintre ei sunt Viața, ca o caligrafi e mi-a cerut inițial; noroc cu ploaia, sigur a scăzut și dați în vileag ‒ cam aceasta pare a fi povestea În această toamnă, dat fi ind că a avut loc din preț. În caz că interesează pe cineva, apa de respectivului Weinstein. Conferința generală UNESCO (care se petrece toaletă era Van Cleef and Arpels Pour Homme. Iar acum partea plină a paharului acestei la fi ecare doi ani) și s-a ales noul director gene- Se mai produce și azi ‒ doar că între timp s-a toamne: au apărut noile albume ale eroilor celor ral al organizației (de fapt, noua directoare ‒ în schimbat forma sticlei și, evident, s-a reformulat mai bine vânduți din banda desenată euro- persoana franțuzoaicei Audray Azoulay), am și conținutul (adică e mai slabă, ca să o cumperi peană contemporană: Corto Maltese (ajuns la avut mai mulți oaspeți de la București ‒ parla- mai des ‒ ca toate parfumurile care v-au plăcut volumul 14) și Astérix (ajuns la volumul 37). mentari, miniștri sau experți ministeriali sau odată și despre care acum vă mirați că parcă nu Desigur, mari diferențe între cele două produc- pe probleme de patrimoniu. În unele zile am mai sunt la fel). Cea din fostul dulap al bătrânei ții ‒ dar au ceva în comun: se vând în milioane mers împreună la câte un restaurant ‒ fi e la cel → Interviu Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 7 Andrei Codrescu: „Nobelul este un premiu politic dat alfabetic scriitorilor care se potrivesc cu zeitgeistul anului respectiv”

Ion Jianu: Volumul de debut al dumnea- care suferă. Literatura mai suferă şi de oameni voastră în limba română, „Instrumentul negru. care suferă de literatură. Literatura e şi ea scrisă Poezii 1965-1968” a apărut abia în 2005 (Ed. de oameni care suferă de orgoliu, de neputință, Scrisul Românesc). Mai aveți în sertar manus- de lipsă de bani şi recunoaştere, dar aceste boli crise din perioada de până la evenimentele din fără leac aparțin scriitorilor mai slabi. Scriitorii decembrie 1989 şi nepublicate? La ce lucrați talentați nu suferă neapărat de neatenție. Dim- acum, cu ce ne veți surprinde? potrivă: neatenția le priește. Poeții, de exemplu, Andrei Codrescu: Când am plecat din își plămădesc poezii din suferințele vieții, aşa că România în 1965, la 19 ani, nu am avut sertare. ei sunt fericiți numai când sunt ignorați, pentru În dormitor era dulapul mamei plin de haine că suferința ignorată este o afirmație. Poeții care sărăcăcioase şi fotografii cu oameni posomo- suferă de nepăsarea publicului nu scriu poezii râți din anii 1950-’60. Eu am avut două rafturi bune pentru că aprecierea critică nu-i biciuieşte de cărți de poezie. Carnetul în care am scris a de ajuns ca să sufere suficient pentru a scrie noi debutat în carte după un sfert de secol. Din 1970 poezii. În general, literatura (română, chineză nu am mai scris în limba română până în 1990. sau americană) nu suferă decât de ambițiile dile- Puteți considera această absență un sertar de tanților. Premiile literare sunt binevenite dacă Perlmutter… poate că ați fi avut altă trecere un sfert de secol în care tot ce-am mai gândit în vin cu o sumă bună ataşată. Nu știu cât plătește la nominalizări! Sper că nu v-am supărat cu românește a fost depus nescris. Sertarele scriito- Herder sau Goncourt, dar cred că Nobelul e un această întrebare rilor români după 1989 au fost destul de goale milion de dolari. În sens de recunoaştere, aceste A.C.: Da, întrebarea asta mă supără: este şi ele: majoritatea au fost ca şi nescrise. Acum premii garantează că premianții n-o să mai codița vestigială a antisemitismului românesc lucrez la poezii cu personajul New York, oraşul fie citiți cu plăcere de nimeni. Cititorii vor să care-i o boală veche şi, se pare, intratabilă. În în care m-am întors după o jumătate de secol. citească scriitorii lor, nu cei aprobați de Herder. primul rând, nu am obsesia băştinaşilor cu Scriu şi poezii în limba română cu Carmen Aceste premii sunt un semnal pentru cititori să Nobelul. În al doilea rând, pot să semnez ce Firan şi Adrian Sângeorzan şi sunt apropiat de se lase de citit şi semn pentru scriitori să se lase nume vreau pe ce vreau. E adevărat că mi-am cercul literar al scriitorilor români din New York de scris. Toate premiile literare sunt un singur schimbat numele de naştere din „Perlmutter” care au legături mai strânse cu România. premiu care se cheamă DESTUL. Vă plătim să în „Codrescu”: am făcut acest lucru în Italia, I.J.: Literatura română are câteva premii ne lăsați în pace. Dacă România, ca țară, se simte când părăsisem deja România, pentru că ado- Herder, un premiu Goncourt ( atribuit unui lezată de lipsa de premii, asta e o chestie politică lescentul crescut, cum am fost eu în nămolul oltean, Vintilă Horia, distincție nedecernată), şi falsă, un naționalism imatur. O țară matură naționalist al primei ere Ceauşescu, suferea dar românii din… România nu au fost, deo- face bine să se mândrească de bunăstarea cetă- încă de boala antisemitismului pedestru al camdată, înnobilați cu niciun Nobel. Literatura țenilor, nu de numărul de medalii din alte țări. anilor ’60. Ar fi fost şu or să mă debarasez de română suferă de autoamăgiri sau Nobel-ul a I.J.: Am citit un interviu cu dumneavoastră „Codrescu” în America, dar mi-am dat seama început să fie atribuit pentru alte criterii? (în 2016) în care ați spus următoarele „Acum că antisemitismul meu personal era neobişnuit: A.C.: Literatura română suferă? Ştiu că a trecut timpul României la Nobel”. Dacă afir- „Codrescu” era frate cu „Codreanu”. Atunci oamenii suferă. Ştiu şi că unii oameni suferă mația chiar vă aparține, explicați-vă! l-am reținut ca să-l fac praf eventual pe al de literatură. E plină literatura şi de personaje A.C.: Nobelul este un premiu politic dat vostru sfânt antisemit. Dacă l-am făcut sau nu, alfabetic scriitorilor care se potrivesc cu zeit- e fără importanță pentru mine acum. Am avut → din sediul UNESCO unde funcționăm, fie prin geistul anului respectiv. Câte o dată premiul două soții, trei băieți şi o fetiță care se numesc apropiere. Există un detaliu care îmi atrage aten- nimereşte un scriitor adevărat, dar de multe „Codrescu,” o linie nouă de oameni. Am și des- ția în orice restaurant franțuzesc; nu mă refer ori e împărțit între zone politice. În timpul (şi tule cărți semnate „Codrescu” de care nu mi-e la mâncare, cel mai adesea ea este bună, dar după) Războiul Rece (care revine mai rece), deloc ruşine. La sfântul legiunii nu mă gândesc mâncare bună găsești prin multe restaurante ale fostele latifundii sovietice au fost premiate decât când mi se pun întrebări de acest gen. lumii (inclusiv la Bucureşti, Craiova etc.); mă pentru că au dominat ştirile. Câțiva scriitori I.J.: Lucrez la o carte despre marele scriitor refer la... tăblițele negre pe care le vezi în exte- au fost nobelizați şi gata. Acum juriul Nobel se Marin Sorescu, subiectul fiind premiul Nobel riorul și în interiorul restaurantelor și pe care interesează pe bună dreptate de fostele colonii pentru literatură (Sorescu a figurat pe o listă de apare scris, cu creta, menu-ul. În toate cazurile, europene, de Asia şi de India. Zic „pe bună propuneri la Nobel în 1982, an în care a fost inter- scrisul este unul caligrafic – într-atât de frumos dreptate” pentru că eurocentrismul Nobelului zis temporar de comunişti pentru o presupusă încât parcă îți sporește pofta de mâncare și te s-a trezit nițel din visul că numai europenii apartenență la o „sectă periculoasă, meditația face să intri! Îți vine să te întrebi dacă este un scriu bine. Preocuparea românilor cu Nobelul transcendentală”, iar în 1992 a fost propus de caligraf care scrie prin toate restaurantele (bine- e o ruşine: o țară dotată cu frumuseți deosebite Academia României pentru premiul Nobel). înțeles că nu) sau dacă prin toate restaurantele şi cu un umor unic nu are nevoie de aprobarea L-ați cunoscut, ați citit din opera sa? Puteți face este vreun chelner pasionat de caligrafie (puțin nimănui să fie fericită. Acest complex de infe- un comentariu despre Sorescu vs. Nobel? probabil). Atunci, cum se explică aspectul impe- rioritate a fost cultivat de comunism să stoarcă A.C.: Îmi place umorul şi inventivitatea cabil al acestor tăblițe? Să fie educația estetică din oameni toată truda de care erau capabili. lui Sorescu. E un poet care se citeşte uşor şi din școli? Să fie concurența (restaurantele și Relaxați-vă: nimeni nu vă numără Nobelurile. cu plăcere. A fost şi un artist plastic talentat. bistrourile sunt, în Paris, probabil, de ordinul I.J.: Scriitorul Andrei Codrescu ar avea con- Nu-i cunosc piesele de teatru. Nu l-am întâl- miilor)? Să fie simțul armoniei, care e valabil diții de Nobel: operă valoroasă, o dimensiune nit. Politica ce-l înconjoară post-mortem nu-i deopotrivă în arta plastică și în arta gastrono- politică a trecutului… Nu v-am văzut pe listele mare mămăligă. ■ miei? Încă nu m-am oprit asupra unui răspuns, de propuneri, cum comentați? Nu v-ați gândit 20 august 2017 dar când o voi face o să v-o spun. ■ (va urma) să vă renumiți… Andrei Perlmutter? Muller, Interviu realizat de Ion JIANU Teatru 8 Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 Scrisul Românesc Dumitru Radu POPESCU Ivan Turbincă şi Iapa Troiană Cap. IV – fragment (II)

Petre: Eu te-aș întreba înainte de toate – Cloșca și Crișan! Uitând că ei, după răscoala ce pățesc inșii care nu stau în genunchi în fața înainte de a afl a cum de-ai ajuns să bați cuie împotriva împărăției vieneze se retrăseseră în Vienei! O, acum vine la rând Cloșca!... Umbra în mâinile și picioarele lui Iisus... munți!... Se ascunseseră la niște verișani! Frații roții trece pe deasupra lui!... Buf! Sângele îi Doamna: N-am fost doar eu care!... Mătieș! Văd că le-ați și pus etichete pe piept, țâșnește pe gură și pe nas!... Închide ochii însân- Petre: Ştiu. Dar aş vrea să afl u dacă ai văzut la toți, cu numele propriu!... Până şi lui Horea, gerați, de parcă ar vrea să uite prin ce trece!... Da, lacrimile din ochii Fecioarei Maria? Cloşca şi Crişan... Ca să nu-i încurcați voi – să uite de sine – se poate spune și așa... Horea pri- Doamna: Da... unii cu alții! – în timpul tragerii pe roată... Să-i vește cum e ciopârțit Cloșca de roată – privește Petre: Şi nu te-au oprit din bătutul cuielor... ucidă, cumva, condamnații pe călăi! Ar fi un fi lm înspăimântat – de parcă s-ar privi în oglindă! O, Ivan: Cum s-o oprească, dacă avea sarcina să... mişto... Şi, în general, mai aproape de adevărul verișanii lui Horea, neamurile cele mai apropiate, Să împlinească tot ce hotărâseră poporenii! Și cum general din lume! Ținându-mă pe mine în sacul trădătorii... Toți sunt răsplătiți – puși să stea în să nu țină cont de spălatul mâinilor lui Pilat?!... ăsta şi punându-mi în față felul cum au fost traşi primele rânduri din fața măcelului... Așteaptă ca Doamna: Am văzut și lacrimile din plânsul pe roată cei trei... Parcă trăiți un vis al adevărului o minune să-l scape pe Horea?!... Nu, nu prea, lui Iisus, pe cruce!... şi al dreptății! Ce făpturi – oamenii! Parcă ar nu le-ar cădea bine să mai dea ochii cu el – viu!... Irina: Şi nu te-au înfi orat... fi făcuți din două jumătăți separate: trupul şi După ce l-au vândut armatei vieneze!... O, da, Doamna: Ştiam că trebuie să moară, ca să putem vorbi de seducția crimei... Care îi elibe- ucidă moartea prin moartea sa!... rează pe frații Matieș de o întâlnire cu Horea, Ivan: Şi te-ai sacrifi cat!... viu: mai bine să moară mai repede, să nu-i mai Doamna: Da, ca să învieze și toți bețivii din caute cu privirea, mai bine e dacă roata, crima, lume – și să mai tragă o dușcă de votcă pe gât!... moartea... nu-l mai lasă deloc să-i privească!... Ivan: Dacă tot ne-am apucat, măcar pe Toți țăranii se cutremură, nu le vine să creadă că sărite, să privim cum merge înapoi istoria, de li s-a încrețit și pielița de pe inimi – de parcă s-ar Horea, Cloșca și Crișan ai auzit? afl a într-o lume imaginară!... O, mai bine ar fi de Doamna: O, poate că te-a cuprins tristețea și-ar lua singuri zilele, decât să vadă roata cum de tot ce-am văzut eu și n-ai văzut tu!... Ce tot rupe coastele oamenilor, capetele, tălpile!... să-ți spun despre aceste nume, Horea, Cloșca Atenție, Ivan Turbincă, realitatea încropită de și Crișan, dacă... voi trei mi-ați spus că mi-am ibovnica ta devine insuportabilă!... Dar cum o pierdut memoria?! fi fost realitatea cea adevărată pentru cei... invi- Irina: Am făcut eu un fi lmuleț, ca să-ți tați să vadă urgia roții?!... Până ce şi tu, şi curva aduci, poate, aminte, de ce s-a petrecut la Alba ta... Până şi Sfântul Petru!... Poft im! Ce realitate Iulia! Dar pentru că nu-ți place arta fi lmului, insuportabilă, de care aș fi vinovată eu!... Până şi care, e adevărat, a devenit comercială, ca să-i fi guranții sunt îngroziți văzând că acum îi vine distreze pe neisprăviții îngâmfați, uite, am adus rândul lui Horea!... Personajele... imaginare... și câțiva actori amatori, care să încerce să-ți Edvard Munch – Cal galopând pe care le interpretează... fi guranții devin parcă răscolească măcar un pic memoria ta moartă!... mintea!... Ce așteptați?... Să asist la felul în care reale!... Auzind bubuitul roții peste trupul lui Hai, băieți, intrați!... Ei sunt Horea, Cloșca și i-am ucis pe cei trei ardeleni?... Dar eu i-am Horea!... Buf! Voi credeți că eu sunt moartea! Crișan! Pe Crișan, după cum vezi, l-au adus pe judecat!? Nu știa împăratul nimic?! N-au hotărât Voi sunteți, toți cei ce-ați pus la cale tragerea pe un fel de targă – și pe umeri – fi indcă el e mort. pieirea lor – ca să fi e un exemplu! – căpeteniile roată a acestor trei... Buf! Buf! Priviți fața călău- Și-a luat singur zilele, în închisoare! Dar moar- imperiului, armata!?... O să aveți încurcături!... lui, mâna mea dreaptă!... Nici fața lui nu se mai tea asta – lașă, după unii! – n-o să-l scutească Tu, care joci rolul lui Crișan, ești mort!... Te-ai potrivește cu ce simte inima lui!... E plin de sânge de tragerea pe roată!... Aduceți roata! (trei inși sinucis! Oamenii adunați de pe sate ca să vadă pe mâini și pe cioareci!... Și pe el îl umple de fri- aduc o roată) E în stare bună! Ți-o amintești?! ce pățesc răsculații... ce-o să zică atunci când vor guri tot ce face!... Privește, prin roata ridicată în Doamna: Nu înțeleg de ce vă pretați la aseme- vedea că și un mort este tras pe roată?!... Hai, aer, soarele, care parcă se afl ă într-o altă așezare nea prestații penibile – să-i arătați, cică, morții, începeți odată... (Crișan e întins, mort, pe niște față de pământ!... Buf! Până și pădurile sfi nte, de adică mie, faptele mele de-acum câteva sute de scânduri – și căsăpit, de către călău, cu lovituri pe dealuri, se cutremură!... Horea încă răsufl ă, de ani?! În primul rând, vă rog să vă aduceți aminte date cu nemiloasa roată! Buf! Genunchii, mijlo- parcă nu vrea să moară – așteptând un înger sal- că eu nu lucram de capul meu!... Nimic! Pe post cul, capul, mâinile!... Parcă la nimereală, trupul vator?!... Prostii! Ce isterie apocaliptică printre de călău... Eram angajat al Imperiului! Călău, da, mortului e lovit cu sete de greutatea nemiloasă a fi guranții spectatori!... De mâine o să se apuce să cu acte în regulă. Din neam... de oameni care așa roții)... Nu, nu e un vis!... Doar copiii visează... Ei țină post trei zile – așteptând din clipă în clipă să își câștigau pâinea cea de toate zilele! Cu sudoa- chiar mai zâmbesc în somn!... Dar voi vă bucu- le vină rândul la Judecata de Apoi? Ah, ce bine, rea minții... Și a brațelor, desigur! Pentru mine rați cu scârbă de ce faceți... Prin roata ridicată toți ați rămas cu gurile căscate – și eu am putut memoria, da, este stinsă! Fiind inutilă. Pentru voi și coborâtă de mine!... Vă îngrozeşte până şi s-o șterg din turbinca ta! Ha, ha, ha. (dispare) memoria e ca visul, cu mai multe intrări, ieșiri, căsăpirea unui mort – lucru nemaivăzut în lume! Ivan: (o prinde de umeri) Stai!... Intră în porți, ferestre... E partea nevăzută din mine – Să nu ierți nici morții... de pedeapsa hotărâtă de turbincă! și inutilă! – e partea văzută de voi înșiși... Voi căpățânile imperiale!... Deși unii au zis că omul Doamna: Ce mai vrei de la mine?! vă simțiți pelerini prin viață, evlavioși, curați la ăsta tras acum pe roată a fost un trădător... A Ivan: Nimic! Decât puțină liniște!... Auziți?! sufl et... Vorba vine! Dar, în general sunteți nefe- spus ce-a fost în răscoală, apoi n-a mai suportat Ascultați! riciți, deși nu vreți să recunoașteți asta – sau nu chinurile la care a fost supus... Și până și sinu- Irina: Ce să auzim? Urletele înfundate puteți cunoaște nici rahatul pe care-l haliți!... ciderea lui a fost găsită drept o trădare!... Drept ale sătenilor! De groază, n-au nici curajul să Acum mă luați la rost pentru Horea, Cloșca și o recunoaștere, da, da, a pașilor sângeroși din plângă! Le-au secat și lacrimile! Crișan... Ați adus și niște fi guranți, care să joace răscoală!... O, ce patos tragic în bubuielile roții Ivan: Dar ascultați cu atenție!... Ei, ei, în felul în care eu i-am tras pe roată!... Pe Horea, și în inimile bubuite ale sătenilor aduși să vadă dreapta, în căsuța aia mică, mică... S-aude clar: → Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 9 Ioan LASCU Un modernist aproape uitat? Retrocritica

espre Blaise Cendrars nu știu să se fi vechilor poeți rătăcitori, a poeților famelici și debordant nu ocolește nici situațiile fruste sau scris ceva în ultimii ani. Cel puțin la vaganți ai Evului Mediu. Rutebeuf și François stranii. Poetul trăiește totul la cea mai înaltă Dnoi... Aventurier și poet precoce, Blaise Villon îi sunt strămoși și modele nu neapărat tensiune și în mare viteză, începând cu viața Cendrars, pe adevăratul său nume Frédéric mărturisite. Dintre moderni, are afi nități indu- cotidiană. Una dintre cele mai convingătoare Sauser, s-a născut în 1887 la Chaux-de-Fonds, bitabile cu Arthur Rimbaud. Stilul de viață probe este poemul Ma danse din volumul Dix- în Elveția, nu departe de Neuchâtel. În copilărie se confundă, la Cendrars, cu modalitatea de neuf poèmes élastiques, 1919: și adolescență nu s-a prea omorât cu școala, creație. Caută poezia camufl ată în răbufni- „Platon nu acordă drept de cetățenie poe- fi ind un elev neîmplinit, fără studii încheiate la rile neașteptate ale vieții cotidiene, în detaliile tului/ Jidov rătăcitor/ Don Juan metafi zic/ timp. Până la urmă a fost înscris la o facultate mărunte ale existenței, adeseori aparent banală Prietenii, apropiații/ Tu n-ai cutume și nici de medicină de la Universitatea din Berna, în și plicticoasă, dar și în aventura de senzație. apucături/ Trebuie să scapi de tirania reviste- 1907. A ajuns de timpuriu în Rusia, unde a fost De aceea, în opera lui, poezia se amestecă sau lor/ Literatură,/ Viață săracă/ Orgoliu deplasat/ dat ca ucenic pe lângă un maestru ceasorni- alternează cu narațiunea, evenimențialitatea, Mască/ Femeia, dansul pe care Nietzsche a vrut car elvețian. În Rusia, la Sankt Petersburg, a și să ne/ învețe să-l dansăm/ Femeia/ Dar ironia?/ debutat, scriind un poem intitulat La Légende Du-te-vino continuu/ Toți oamenii, toate de Novgorode, copiat manu propria pe paispre- țările/ Astfel nu mai ești ocupat/ Nu te mai zece foi, toate pierdute apoi. Avea doar 16 ani. faci simțit.// Sunt un domn care în expresuri Mai târziu, pe la 20 de ani, a scris poemele ce fabuloase traversează/ mereu aceleași Europe vor alcătui prima sa culegere – Secvențe (Séqu- și privește descurajat pe fereastră/ Peisajul nu ences), sub infl uența simbolistului, celebru pe mă mai interesează/ Însă dansul peisajului/ atunci, Remy de Gourmont. În 1913 avea să-i Dans-peisaj/ Taritatitata/ Eu totul-învârt.” apară un al treilea volum, inspirat din perioada Este un poem „în mișcare”, cinematografi c, trăită în Rusia – Le Prose du Transsibérien et care anticipează în bună măsură poezia mini- la petite Jehanne de France. Fusese precedat, malistă ce încă se scrie azi. Poetul „vitezist” cu un an înainte, de Les Pâques à New York. refuză, totuși, imaginile exterioare, deoarece Ajunsese în metropola americană în decembrie tot acel caleidoscop se derulează lăuntric: este 1911, după un scurt sejur parizian. Daimon-ul un soi de confesiune stranie debitată pe neră- călătoriilor transcontinentale își arăta deja sufl ate prin mijlocirea căreia ni se dezvăluie puterile magice... Dacă în perioada interbe- câteva principii de a trăi și de a scrie. Statutul lică el se întoarce din America în Franța, viața său este apropiat de cel din vremea lui Platon lui aventuroasă se impregnase de multișor de – poetul se exclude din cetate, este un cetățean urmele Primului Război Mondial. În 1914-1915 al lumii, care prescrie ignorarea convențiilor lupta în prima linie – era membru al Legiunii Amedeo Modigliani – Portretul lui Blaise Cendrars literare și familiale. Tot ce-i rămâne este iubi- Străine – și, în cele din urmă, pierdea brațul factologia și elementul biografi c, modul jurna- rea metafi zică pentru un vagabondaj frenetic, drept. A fost demobililizat. Va fi cunoscut, de listic. Este socotit a fi unul dintre moderniștii într-un du-te-vino neîncetat. Dansul meu poate atunci încoace, drept un „poet de mână stângă”. de primă linie, având legături și cu destui pic- fi un fel de credo și de artă poetică ale lui Blaise Experiența de beligerant va fi condensată în La tori novatori ai epocii: Pablo Picasso, Georges Cendrars, pentru totdeauna un poet hors-con- Main coupée și J’ai tué. Braque, Fernand Léger, văzuți drept niște per- dition, hors-coutumes, hors-habitudes. Este un Se conturează așadar de timpuriu, la Blaise sonalități puternice care se confundă cu cele trei desțărat al „vieții sărace” și un îndrăgostit de Cendrars, dominanta poeziei trăite și o reto- faze succesive ale cubismului. L-a cunoscut și pe „viteza de a trăi”. Datorită acestei „viteze”, toate rică a „reportajului” poetic. S-a spus despre el Chagall, iar Modigliani i-a făcut portretul. Pe secvențele fuzionează într-un același vertij exta- că resuscitează, în plină modernitate, condiția lângă Picasso, Braque, Léger, a luat apărarea și zia(n)t și care precipită discursul spre o fuziune altor pictori avangardiști precum Francis Picabia de expresii, rezultată din elipse și juxtapuneri. → o femeie țipă, țipă de durere... și de fericire!... sau Henri Delauney. S-a întâlnit cu Apollinaire Este libera opțiune a unui scriitor care a trăit Da, naște un băiețel!... Copilul a ieșit jumătate... – se spune că cei doi s-au infl uențat reciproc – și a creat la modul exploziv. Pe lângă cărțile E cu capul printre muștele ce vin din piață!... a legat prietenii cu scriitorii americani Henry deja menționate, Blaise Cendrars a semnat și Plânge, pruncul, atenție!... Horea e rupt cu lovi- Miller, mult timp rezident la Paris, și John Dos alte provocări literare: Le Panama ou les aven- turi de roată, urlă de durere!... Mama plânge Passos, ca și el un pasionat al călătoriilor. tures de mes sept oncles (1918), La fi n du monde de fericire!... Pruncul aude loviturile roții, aude Raportul biografi e/ operă în plan existențial fi lmée par l’Ange Notre-Dame (1919), L’o r (1925), bucuria mamei sale... se aude și pe sine, pentru implică, la Blaise Cendrars, raportul poezie/ Feuilles de route (1926), Les confessions de Dan prima oară, plângând, și nu înțelege nimic! Pe reportaj în plan scriptural. Este, evident, un Yack (1929), L’homme foudroyé (1945), Le lotis- Horea, loviturile de roată, din ce în ce mai raport poietic. El este creatorul unei opere sement du ciel (1949), Du monde entier au cœur blânde, parcă mângâietoare, nu-i zdruncină bogate, copleșitoare chiar prin dimensiunea du monde (1957) ș. a., la care se adaugă destule până în fi cați încrederea în verișanii săi, frații ei trăită. Ea e cuantifi cată prin deschiderea volume de reportaje și de memorialistică. Mătieș – ba, mai mult, îi vede, copii fi ind toți, scriitorului către orice inovație de ordin tehnic Scriitor original și spectaculos, Blaise învăluiți într-un fel de abur al inocenței, jucând și artistic, altă caracteristică a modernismu- Cendrars, deși intrat astăzi într-un con de bâza, în grădina cu meri înfl oriți!... Și parcă lui la Blaise Cendrars. Cărți precum Éloges umbră, este un modernist sui generis atât prin aude glasul unui popă lăudând această Grădină de la vie dangereuse, Emmène-moi au bout du modul de a scrie (Apollinaire și suprarealiștii a Maicii Domnului!... Horea vede umbra roții, monde sau Trop c’est trop dezvăluie un spirit sunt exemple similare) cât și prin modul de umbra morții, căzând peste el – și se vede deloc neobosit, mereu în căutare de noi aventuri, viață: „Această viață imediată și frenetică este departe de poveștile cu zâne... (Buf!) Priviți, de evenimente senzaționale. Gata oricând pentru el singura care contează, o poezie în ascultați!... (Buf!) Copilul plânge!... ■ să intre în stare de efervescență, acest spirit stare brută” (Marcel Arland). ■ Eseu 10 Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 Scrisul Românesc Crina DECUSARĂ-BOCȘAN Iulia Hasdeu, în Paris, cu gândul la România

arisul a fost și a rămas orașul luminilor, „La noi (România, deși ea se afl a în Paris, Voioși cu cerul oglindit în ochii lor mari.../ cetatea științelor umaniste și nu numai, n.n.) ninge, ninge, și e îngheț. Ah! Ce Copiii se jucau fi e de-a baba oarba/ Ori Pcătre care s-au îndreptat tineri din Țările fericit ești acolo, în scumpa, dulce cu mingea, cu coarda de săreau...) Române la studii și au revenit, îmbogățind viața Românie! Și la noi e frig, dar aici Corespondența dintre fi ică și socio-cuturală a viitoarei Românii. Iulia Hasdeu plouă, bate vântul, cerul e negru, tată se constituie într-un auten- (1869-1888) fi ica marelui Bogdan Petriceicu asfaltul e negru, e un aer închis. tic jurnal de însemnări la toate Hasdeu – după absolvirea cursului primar cu (...) Unde-i zăpada? Unde-s nivelele, sub toate aspectele. dispensă de vârstă, în București – și-a continuat săniile alunecând iute ca niște Astfel afl ăm despre expoziția cu studiile la Paris ca bursieră a statului român între gondole, și caii cu harnașamente, mobilierul sălii tronului pentru anii 1881 și 1888. Micuța Lilica (așa cum era acoperiți de mantiile lor cu falduri România, când Lilica a fost entu- alintată în familie și de către prieteni) lăsase în strălucitoare ca niște aripi imense de ziasmată, surprinzând o discuție România prietene, profesori devotați, atmos- aur și azur, cu clopoțeii răsunând laudativă despre priceperea și fera orașului balcanic în care numele Hasdeu vesel, unde-s acei ștrengari făcând inteligența meșterilor români. era foarte cunoscut. Scrisorile ei – la început în oameni de zăpadă, aruncând Placa memorială pe casa din Paris Iulia se interesează tot mai limba română, apoi în franceză (în dorința de cu bulgări după trecătorii mai în care poeta a locuit o perioadă mult de informațiile despre a-și perfecționa exprimarea) – se încheie adesea mult sau mai puțin caraghioși cu nasurile în România în presa din Franța. Îi mărturisește tată- cu: „Ah! Doamne, mi-e dor de-acasă.” Într-o blănuri ...unde sunt toate acestea? (1884)” lui: „În fi ecare seară îi citesc mamei principalele primă etapă atitudinea adolescentei față de Paris „(...)Totuși ador Parisul, așa negru și umed știri din «Temps».” Din ziarele pariziene Iulia afl ă în comparație cu Bucureștiul este simplu de des- cum este acum. Vremea urâtă nu-i descura- de moartea lui Rosetti, de cât succes s-a bucurat la cifrat. Comentând părerea despre Paris a unui jează pe vajnicii locuitori pe care nici holera Paris volumul Nouvelles de Carmen Sylva editat la român afl at la studii, ea îi scrie tatălui: „(.T.) este nu-i înspăimântase” (trad). Hachette. Studenta citește cu regularitate „Româ- atât de scârbit de Paris, de francezi, încât capitala Programul școlar îi permitea ca zilnic să nia liberă”, este interesată de pulsul vieții culturale lumii nu îl interesează absolut deloc. Bucureștiul, facă plimbarea de după-amiază prin apropierea – uneori chiar și politice – bucureștene. Citește dimpotrivă, e frumos, e comod, fi ecare casă cu locuinței în grădina Luxembourg, despre care îi foiletoanele din „România liberă”, din „Telegra- grădina ei, găsești pui naturali, haine ieft ine, vin povestește tatălui: Acolo eu mă simt ca și cum aș ful” și îi cere să-i trimită „Convorbiri literare” și bun, de toate găsești în București. Eu îmi zic că fi în București. Totul este alb, liceenii patinează. împreună cu mama se ocupă de abonamentele într-adevăr, găsești de toate și murdărie câtă vrei, O imagine identică apare în poezia Au Luxem- românilor din Franța la „Columna lui Traian”, ba mai mult, chiar și pe gratis. Sunt de aceeași bourg, unde pașii ei au ecoul trăirilor de dor: trimite lingviștilor de la Sorbona fascicolele din părere.” ( Epistolar Iulia Hasdeu, vol. II, p. 23). Și Le jardin résonnait de cris d’enfants joyeux, dicționarul Etymologicum Magnum Romaniae mai târziu Lilica mărturisește: „Ah! Cât mi-aș Frais et rieurs, le ciel se mirait dans leurs ș.a. Iulia Hasdeu a îndrăgit Parisul, atât cel de dori să fi u în București!” (mai 1883). La 15 ani, yeux (...) odinioară, cât și cel modern, contemporan ei. Iulia Hasdeu oscilează între cele două iubiri Et les enfants jouaient soit au colin-maillard. Souvent, les soirs d’hiver, je me transporte pentru orașele de care se simte legată sentimen- Soit au cerceau,ou bien au ballon, aux toupies... en songe tal, de fi ecare în alt fel. (Grădina răsuna de larma copiilor ștrengari/ Dans le Paris d antant, aux siecles envoles (...) → Iulia HASDEU În numele patriei – Inedit Voi, ce pretindeți că vă iubiți patria mamă Să nu faceți nicicând nimic ce ar putea-o dezonora Ori să-i pălească impunătoarea ei slavă Nimic ce i-ar putea murdări fi e doar clipa Știți că cinstea voastră e și a ei, căci ea e mamă Iar voi îi sunteți fi i preaiubiți la pieptu-i generos Că un gest josnic, o neînsemnată greșeală Poate întuneca pentru totdeauna gândul frumos Ah! Când pasiunea ar putea fi prea cumplită Încât inima nici nu i-ar putea rezista Gândiți-vă la patria în doliu, murindă Doar ea vă va da puterea de a lupta Căci vă va mărturisi, aproape implorând Că are nevoie de brațe puternice, vânjoase Și de inimi viteze, sufl ete tinere viu arzând De femei cu priviri inocente și caste Spre a fi fericită ea are nevoie de toate aceste Prosperând să vă dea câmpiile recoltele lor Spre a-și înălța cât mai sus capul, peste creste Și ca să vă mai audă răsunând cântece în cor Apoi ea vă va spune că e nevoie de războaie Ca să-și apere gloria apusă și vetrele toate Nu de oșteni lași ori arme josnice în bătaie Ci de eroi curajoși, războinici viguroși în fapte De ei are nevoie pentru truditori să fi e pace. (Traducere de dr. Crina Decusară-Bocșan) Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 11

Mihai ENE Despre teatru ca paideia

n Grecia Antică, noțiunea de paideia se jucat în piețe, fi e pe scene ofi ciale, la curte sau în a zecea, atunci când, trecând prin obișnuitele referea la educația generală pe care trebuia teatrele de stat, prin jocul actorilor și prin artifi cii frământări adolescentine, am scris o piesă de să o primească cetățeanul ideal al polis-ului. regizorale spectaculoase fi ind transmise mesaje teatru patetică și declamativă, pe care nu cred ÎEa cuprindea, pe lângă studiul științelor, de la subversive unui public avid de libertate și care ca aș avea curajul să o mai arăt cuiva, dar pe matematică la medicină, și cel al disciplinelor își primea de multe ori răsplata binecuvenită în care, la acea vreme, au citit-o majoritatea cole- umaniste, de la gramatică și retorică la fi losofi e, și întunericul complice al sălii de spectacole. gilor mei și a înregistrat un oarecare succes, pe cel al educației corpului, cum ar fi gimnastica În ceea ce mă privește, relația cu teatrul a probabil doar dintr-un fel de solidaritate senti- și luptele, dar și pe cel al sensibilității, prin poezie fost una sinuoasă, dominată de apropieri și mentală. Și din nou teatrul a intrat într-un con și muzică. Acest construct armonios nu neglija îndepărtări succesive, în diferite forme și grade. de umbră, rezumându-mă la lecturi sporadice nicio latură a individului, acoperind toate nevoile Gândindu-mă retrospectiv, cred că am reușit să din clasicii genului. acestuia, de la cele epistemologice, până la cele mă manifest în toate ipostazele pe care le pre- Teatrul avea să mă cucerească din nou, și de emoționale și sociale. Chiar și astăzi, cred, acest supune arta teatrală – actor, scriitor, spectator, această dată defi nitiv, în anul I de facultate. Iar ideal nu a fost depășit și educația europeană din cititor și critic de teatru. Contează prea puțin agentul acestei transformări a fost spectacolul Renaștere și până în zilele noastre a încercat să aici performanța atinsă sau conjuncturile care Phaedra, al lui Silviu Purcărete, văzut în toamna urmeze acest model, adaptându-l și adăugându-i au favorizat aceste întâlniri cu diversele fațete ale lui 1999 pe scena Naționalului craiovean. Obiș- discipline și forme noi de cunoaștere și educație. teatrului. Niciodată nu mi-am nuit cu reprezentările în Dramaturgia, încă neconstituită ca gen propus să devin un profesionist general clasice și neinteresat autonom, aparținea domeniului larg al poeziei, al teatrului, dar întotdeauna mi-a în mod particular de teatrul după cum consideră Aristotel în Poetica sa, tra- făcut o enormă plăcere fi ecare contemporan, montarea lui gedia fi ind superioară comediei, prejudecată ipostază în care m-am plasat. Purcărete a avut pentru mine constantă până în modernitate. Ca parte a poe- Locul madlenei proustiene rolul unui declic. O combi- ziei, tragedia avea capacitatea să emoționeze și l-a luat, în cazul meu, volu- nație de uluială, fascinație să îndeplinească funcția de purifi care (kathar- mul din teatrul lui Molière, o și interes a pus stăpânire pe sis), prin stârnirea milei sau fricii în spectator. ediție de lux apărută în 1973 la mine și m-a condus spre zeci Deși, în teatrul modern, s-a renunțat, trep- Editura Univers și pe care am de întrebări cărora încercam tat, la majoritatea cerințelor teatrului clasic, la redeschis-o după mult timp din să le răspund pe parcurs ce constrângerile legate de context, de condiția rațiuni mult mai prozaice. Am citeam din ce în ce mai mult verosimilității, de ilustrarea unor caractere etc., el găsit, pe marginea unor piese, și încercam să nu ratez vreun și-a păstrat sau chiar și-a sporit nu doar tipologia, însemnări făcute cu creionul spectacol. ci și spectrul receptării. De la teatrul romantic și șterse ulterior, dar ale căror În anul 2006, odată cu până la cel suprarealist și, apoi, la cel existențialist urme apăsate au rămas și mi-am înfi ințarea, la Teatrul Națio- sau absurd, nu numai că modalitățile de expre- adus aminte cum, prin clasa a Leni Pințea-Homeag în Phaedra nal „Marin Sorescu” a revistei sie s-au diversifi cat și aria tematică s-a lărgit, dar treia, citind aceste piese, scrisesem în dreptul SpectActor, la care am început să colaborez încă spectacolul teatral a putut îngloba, treptat, liris- personajelor numele unor colegi și colege de de la numărul inaugural, ipostaza de critic tea- mul, narativitatea, imaginea din artele vizuale, clasă pe care-i distribuisem în piesele respec- tral ad-hoc a închis acest cerc al formării mele. muzica și dansul, ajungând sau reîntorcându-se tive în imaginația mea. Îmi amintesc că, citind Nu cred că voi mai avea vreodată prilejul să la un sincretism necesar și efi cient. Mai mult acele piese, mi-i imaginasem pe colegii mei joc în vreo piesă de teatru, nu știu dacă voi mai decât atât, sub infl uența ideilor sociale pe de-o interpretând acele roluri și modul în care mi-ar scrie vreodată o altă piesă de teatru, sperând parte, și a formelor asiatice, pe de altă parte, tea- fi plăcut să îi văd jucându-le. Deși literatura a să fi e o reușită estetică ceva mai semnifi cativă trul a căpătat și o dimensiune politică și fi losofi că devenit pasiunea și preocuparea mea majoră, decât prima încercare juvenilă, dar sunt convins superioară. Mai mult decât celelalte forme artis- am continuat să mă duc la teatru, să urmăresc că voi rămâne mereu un spectator fi del și cred tice, teatrul a însemnat enorm în diferite epoci piese televizate și chiar teatru radiofonic. că ceea ce am început în urmă cu mai bine de dominate de diverse forme de dictatură, fi e că s-a Teatrul a revenit sub o altă formă, în clasa un deceniu nu se va încheia curând. Pentru mine teatrul a reprezentat, așadar, în → Ici mon reve cesse, et Paris se presente clopoței și cu pompoane roșii la urechile cailor. diferitele sale ipostaze, un teritoriu al cunoașterii A mes yeux tel qu il est aujourd hui plein de bruit, Parisul e prea frumos, dar cum zice cântecul tot de sine, dar și al cunoașterii lumii, al dialogu- De vie et de rumeur, une ville imposante mai bine-n țara mea.” lui prin excelență, al armonizării contrariilor, al Qui brille comme un phare eclatante dans Departe de țară și de tot ce-i era drag, Iulia netezirii asperităților sau al distrofi ei demonstra- la nuit. își alina dorul hrănindu-și mintea și inima cu tive, al recunoașterilor și identifi cărilor, dar și al (Adesea-n seri de iarnă eu mă visez a fi / În frumusețile din Cetatea Luminii. În Paris a fost despărțirilor și replierilor. Nu există nicio dina- Parisul de-odinioară, de secole umbrit.../ mereu cu gândul la România. mică atât de complexă precum cea a teatrului, Acum visul piere, iar Parisul îmi apare/ Zgo- (Bibliografie selectivă I, Crina Decusa- călătorie permanentă între interior și exterior, motos cum astăzi este/ Însufl ețit el ne dă veste/ ră-Bocșan, Epistolar Iulia Hasdeu, vol. II, între sine și lume. Este, probabil, una dintre puți- Strălucitor ca farul din poveste.) București, 2002) nele, dacă nu chiar singura manifestare în care te Prietenei ei, Floricăi, îi mărturisește cât de Operele literare ale Iuliei Hasdeu au fost poți regăsi în altul, fi ind sau devenind un altul, o des îi revin în minte zilele petrecute în Româ- publicate postum de către tatăl ei în ed. Hache- metamorfoză în care ești obligat să te defi nești și nia: „Mă uit pe fereastră și văd zăpada albă tte Paris-Socec București, numai patru poezii să te adaptezi, să te descoperi și să te (re)pozițio- care se întinde pe acoperișul caselor deoarece au apărut în revista „Etoile Roumaine”, fără nezi permanent. De aceea cred că din formarea nu poate să se întindă aiurea pe trotuar fi indcă acordul autoarei, ce intenționa să debuteze cu niciunui individ nu ar trebui să lipsească teatrul, de pe trotuar este toată ștearsă sau topită. Și mă volumul Bourgeons d Avril sub pseudonimul ca disciplină formatoare și sincretică, alături de gândesc la zăpada din București și la săniile cu Camille Armand. ■ literatură, muzică și fi losofi e. ■ Cronică 12 Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 Scrisul Românesc literară

Oana BĂLUICĂ Omagiul pe care sexualitatea îl merită

n spațiul occidental, volumele despre sexua- compact, exhaustiv, care nu urmărește doar un imaginative ale acestora (precum operațiile litate și erotism – multe dintre ele devenind fi lon anecdotic, speculativ, ci se bazează pe un de himenoplastie), ci, la un nivel mai serios, emblematice pentru tematica în cauză, angrenaj cultural solid, complicat și problema- profundele „asimetrii dintre genuri” – dublul Îprecum cele trei volume din Istoria sexualității tic. Lectura în sine se dovedește fascinantă și standard – care își face încă simțită prezența în de Michel Foucault sau cele șase volume din plină de recompense intelectuale, dar în același ceea ce privește relațiile și imaginea actanților Psihologia sexului de Havelock Ellis – ocupă raf- timp relevă și un aspect cen- feminini față de cei masculini. turi întregi de bibliotecă și conturează, astfel, trat asupra „mâinii care scrie” Alte capitole tratează, cu arealul unui domeniu de importanță primordi- (folosind aici titlul unui volum aceeași rigurozitate științifică, ală. Mai mult decât atât, într-un cadru general, semnat de Irina Mavrodin): o fetișurile erotice, sexualitatea istoriile despre sexualitate sau compendiile cu asemenea întreprindere nu este limbajului, relația dintre erotică privire la relația dintre sex și societate apar cu deloc una facilă, ea reclamă și diferite opiacee și afrodiziace, regularitate, atât în spațiul anglo-saxon, cât și în rigurozitate, disponibilitate, literatura erotică românească cel francez, spaniol, asiatic etc. Dintre acestea, abandonarea prejudecăților, (referiri la N. Filimon, M. Cara- am putea menționa, spre exemplu, lucrare sem- abordarea cu precauție a bibli- giale, G. Bogdan-Duică, G. M. nată de Stephen Garton – Histories of Sexuality. ografi ei și, nu în ultimul rând, Zamfirescu), tabuurile sexu- Antiquity to Sexual Revolution (2004), sau, mai acribie și pasiune științifi că. ale, inițierea sexuală a fetelor în recent, un volum care a devenit de referință, Preluând – în Cuvântul îna- Orient și, ca ultim fi lon inter- Sexuality in Europe. A Twentieth-Century His- inte – afi rmația cioraniană „în pretativ, autorul ne prezintă tory, al lui Dagmar Herzog (2011). Recurența tot ce am scris, nu i-am adus „erotizarea proletariatului” în unor astfel de lucrări nu face decât să sublinieze sexualității omagiul pe care îl operele avangardiștilor (G. Bogza, necesitatea unui demers, a unei circumscrieri merită”, Andrei Oișteanu măr- Gherasim Luca, G. Bataille). sociale și culturale, dat fi ind faptul că problema- turisește că volumul este o încercare de „a Compact și eteroclit, volumul lui Andrei tica sexualității nu reprezintă nicidecum doar înțelege delicatele și misterioasele mecanisme Oișteanu poate fi citit și ca o panoramă a naturii o preocupare insolită, marginală, ci determină, ale sexualității și modul în care ele infl uen- umane, revelată în termenii fascinanți ai sexu- în cel mai înalt grad, traiectoria vieții noastre țează mecanismele sociale, morale și culturale”. alității și ai relației cu alteritatea; traversând ca fi ințe umane: imaginile despre sexul opus, Tocmai de aceea, o survolare a celor trei dome- spații și epoci culturale, realizând incursiuni prejudecățile cu privire la diferite forme de sexu- nii – istoric, religios și literar – este o condiție în operele artiștilor literari și plastici, notând alitate, ideile noastre despre sine qua non a unui astfel de și interpretând cu aplomb opinii și practici gen și raporturile de putere proces, pentru că între ele lingvistice, autorul acestui volum pare mereu inerente, concepțiile de există o relație de cauzalitate interesat și neobosit, astfel încât incumbă, la factură laică sau religioasă, și, uneori, de interdepen- nivelul lecturii, nu doar o curiozitate para- teoriile culturale și sociale, dență. Astfel, fenomenul digmatică (concept analizat recent de Alberto tabuurile, imaginile perso- sexual denumit Ius primae Manguel) ci și diferite spectre ale satisfacției nale asupra iubirii și sexului, noctis (dreptul primei nopți) intelectuale, pentru că, trebuie spus, lucrarea toate sunt subsumate dome- cu care autorul își începe are câte ceva de oferit fi ecăruia: antropologului, niului sexualității. Ca să demersul își are corespon- criticului literar, sociologului, istoricului etc. nu mai menționăm și că dențele atât în reprezentările Sexualitate și societate este o carte de care cul- securitatea și incidența vio- literare, cât și în cele populare tura română avea o mare nevoie; mai mult decât lențelor de tot felul își au și în artele plastice, relevante atât, este o carte care va deschide și dezinhiba un corespondent tot aici – în acest sens fi ind anumite un traseu cultural, va impune o preocupare, o un teoretician abil precum gravuri din secolul al XV-lea racordare la un anumit tip de studii. ■ Wilhem Reich remarca, pe sau pictura lui Vasili Polenov, bună dreptate, că „fericirea Dreptul moșierului (1874); Revista și Editura sexuală a populației este cea în ceea ce privește domeniul Scrisul Românesc mai bună garanție a securi- literar, referiri la acest obicei Félicien Rops, La tentation de Saint CONCURS DE DEBUT tății sociale a tuturor”. Antoine, desen în pastel, 1878 (p. 563) pot fi regăsite în romanele lui În România, însă, lucru- Balzac, Dostoievski sau în Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani și nu au debutat publicistic sau în volum. rile stau puțin diferit. Din varii motive, prea piesa lui Beaumarchais, Nunta lui Figaro. Concursul se desfășoară în următoarele secțiuni: po- puțini cercetători au riscat să înceapă un astfel de Un capitol care cu siguranță va trezi inte- ezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi semnate cu un parcurs hermeneutic, iar atunci când au făcut-o, resul antropologilor și literaților (și, de ce nu, motto, care se va regăsi, de asemenea, și pe un plic închis aria de operare a fost restrânsă la o numită peri- neofi ților) este cel intitulat, în descendență atașat manuscrisului. El va cuprinde numele și prenu- mele concurentului, data de naștere, adresa, numărul oadă culturală; este și cazul excelentelor studii balzaciană, Splendorile și mizeriile vaginului, în de telefon și premiile obținute la alte concursuri literare. despre sexualitate publicate de Constanța Vin- care cercetătorul analizează tabuurile asociate Manuscrisele vor fi trimise, tilă-Ghițulescu. Tocmai de aceea trebuie să sângelui menstrual sau placentar de-a lungul până la data de 1 sept. 2018, pe adre sa: întâmpinăm cu entuziasm apariția unui volum istoriei, reliefând, astfel și o anumită construcție Revista – Editura Scrisul Românesc, precum cel semnat de Andrei Oișteanu – Sexu- mentalitară care poate fi pusă lesne în corelație str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova. alitate și societate. Istorie, religie și literatură cu teoriile psihanalitice freudiene. Următo- Un juriu alcătuit din critici și istorici literari va (Polirom, 2016). Cele trei domenii enumerate rul capitol, centrat asupra cultului virginității acorda câte un premiu pentru fi ecare secțiune. deja în titlu constituie un indicator sufi cient miresei nu inventariază numai anumite obice- Relații suplimentare se pot obține la Tel: 0722/753 922; 0251/413 763 al faptului că ne raportăm, deci, la un studiu iuri culturale și stranietăți ivite din reziduurile Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 13

Dumitru Radu Muzeul Bibliei din Washington POPA cealaltă Din partea

e 17 noiembrie, 2017 s-a deschis la variate muzee din sistemul Smithsonian. Prin- sponsorizeze conferințe de specialitate precum Washington, DC, Muzeul Bibliei, un cipalii donatori ai muzeului sunt familia Green spectacole pe teme de inspirație biblică. Acest Peveniment așteptat cu mare interes de și Th e National Christian Foundation. etaj mai are și un spațiu expozițional separat, public dar și controversat. Muzeul este pre- Muzeul își propune să ofere o complexă și rezervat pentru Th e Israel Antiquities Authority. supus să fi e una dintre cele mai mari colecții autorizată perspectivă asupra impactului pe Etajul șase oferă, prin acoperișul de sticlă, o din lume de artefacte și texte biblice, realizată care Biblia l-a avut în istorie. Reputatul savant spectaculoasă vedere asupra centrului Washin- prin colaborarea donatorilor particulari, a unor în domeniul Bibliei, David Trobisch, directorul gtonului și are de asemenea un ballroom care instituții din întreaga lume și a altor muzee. colecțiilor muzeului, cel care e în permanență poate să acomodeze 1000 de persoane. Secția de E interesant de observat faptul că muzeul se consultat pentru noile achiziții, conduce o cercetare a artefactelor și biblioteca de referință declară pe față non-sectar, apolitic și neînclinat echipă de 30 de specialiști și curatori. Profe- se afl ă într-o anexă învecinată. spre prozelitism. Președintele muzeului, Carry sorul Jerry Pattengale, de la Indiana Wesleyan Diferite muzee partenere sunt responsabile Summers, declară că scopul instituției este să University, servește ca Director Executiv al Ini- pentru designul și amplasarea propriu-zisă a re-obișnuiască lumea cu cartea care a determi- țiativelor Educaționale. Muzeul mai are și un expozițiilor. Astfel, Grupul PRD este respon- nat facerea ei și să lase apoi pe vizitator să-și Board of Advisors extern și colaborează strâns cu sabil pentru etajul întâi care prezintă istoria instituții religioase evreiești, protestante, Bibliei. PRD și-a câștigat autoritatea în dome- catolice, dar și cu entități seculare. niu prin valoroasele colaborări la expozițiile Fiecare etaj al muzeului prezintă de la Smithsonian National Museum of Ame- o expoziție diferită, care pune accen- rican History și National Museum of Natural tul pe diferitele aspecte ale istoriei și History. BRC Imagination Arts a realizat etajul impactului Bibliei. Trei etaje constituie destinat liniei narative a Bibliei. Jonathan expoziția permanentă, fi ecare măsurând Martin Creative a recreat un sat din Nazaret de 5100 metri pătrați. Primul etaj combină secolul întâi, iar C&G Partners a condus desig- artefacte antice cu tehnologia modernă, nul etajului destinat impactului Bibliei. Lucrări combinație menită să-l introducă pe mai vechi ale lui C&G Partners includ United vizitator în ceea ce înseamnă Biblia. States Holocaust Museum și Th e Abraham Lin- tragă propriile concluzii. Nu suntem aici – con- Intrarea principală, din 4th SW Street, prezintă coln Presidential Library and Museum. clude el – pentru ca să spunem oamenilor ce să două imense și masive porți (12 metri înălțime Muzeul Bibliei conține mai mult de impre- creadă sau nu în legătura cu Biblia. și 2,5 tone) de bronz, iar deasupra bronzului, sionanta cifră de 40 000 de obiecte, tipărituri, Cu un an înainte de deschidere însă, muzeul pe sticlă mată sunt zugrăvite în relief scene ale manuscrise, artefacte din timpul lui Abraham a trebuit să răspundă unor delicate întrebări în Creației, așa cum rezultă ea din Cartea Gene- până la perioada Noului Testament. Sunt legătură cu modul de achiziție a exponatelor sale, zei. Mai este și un mare lobby (60 de metri incluse aici papirusuri biblice, scroluri de inclusiv un caz federal despre anume documente înălțime) cu un spectaculos plafon pe care se Torah, exemplare rare în manuscris sau tipărite antice furate din Irak și vândute pe piața neagră, pot proiecta efecte vizuale și mesaje. ale Bibliei, artefacte iudaice și comori contem- între care mii de plăcuțe de argilă. Înainte de Al doilea etaj se concentrează pe impactul porane ale culturii creștine și evreiești. Muzeul deschidere, conducerea muzeului a trebuit să se Bibliei asupra culturii și istoriei lumii. Al treilea are de asemenea aranjamente speciale pentru a confrunte și cu păreri critice asupra faptului că etaj prezintă prin exponatele sale linia narativă a expune artefacte arheologice semnifi cative din instituția oferă o precumpănitoare viziune Pro- Bibliei, de la Abraham până la creația lui Israel, alte colecții cum sunt, de pildă, Israel Antiqu- testantă asupra Bibliei, în același timp ignorând apoi epoca lui Isus și începuturile bisericii ities Authority și Luvrul. Steve Green a donat viziunea specialiștilor asupra istoriei Bibliei. În instituției 13 fragmente din Manuscrisele de la plus, în ciuda declarației că muzeul este non-sec- Marea Moartă împreună cu câteva mii de expo- tar, membrii comitetului director al muzeului nate antice din colecția sa personală. Prezente sunt obligați să semneze a faith statement. în muzeu sunt și fragmente din manuscrisul Dar să lăsăm controversele pentru mai târziu. original al celebrului cântec Th e Battle Hymn of Muzeul a fost fondat, ca o organizație the Republic al Juliei Ward Howe, ca și o replică non-profi t în 2010. Locul propriu-zis al clădirii și a faimosului Liberty Bell pe care e gravat versul designul ei au fost anunțate în 2012 când poten- biblic din Levitic Proclaim liberty throughout țata și bogata familie Green a cumpărat ceea ce se all the land unto all the inhabitants thereof. În numea în 1923 Terminal Refrigerating and Ware- curs de construcție și fi nisare, pe acoperișul housing Co., numai două străzi mai departe de muzeului este o Grădină inspirată de edenica popularul National Mall, care pe vremea aceea Muzeul Bibliei (interior) – O reconstituire grădină biblică. Să mai adăugăm și că muzeul era Th e Washington Design Center in Washing- a Nazaretului din timpul lui Iisus are două restaurante care servesc mâncăruri ton , D.C. Un proiect de peste $400 de milioane creștine. Etajul conține o mare secție a Bibliei biblice, de la azime și miere de curmale până avea să restaureze structura clădirii protejată ca evreiești, cu emfază pe Vechiul Testament. la tradiționalele falafel și humus. Majoritatea monument istoric de către District’s Historic Pre- Etajul patru prezintă istorie biblică și arheo- felurilor ce se oferă sunt garantate kosher. servation Review Board și să adauge două etaje, logie. Trobisch s-a exprimat foarte clar asupra Să ne referim acum și la unele controverse. un r o o ft o pși o grădină. Arhitectura de cărămidă faptului că muzeul nu va mușamaliza confl ictele Prima, și cea mai ușoară, e oarecum formală roșie a clădirii originale din 1923 ca și ornamen- din istoria creștină, ci le va prezenta ca atare, și nu de substanță. Se referă la faptul că, pe 16 tația specifi că au fost restaurate, cu cărămizi noi cu argumentele ce au fost folosite de o parte și noiembrie, recepția de deschidere a Muzeului importate din Danemarca. Acoperișul de sticlă de alta la vremea respectivă. Etajul cinci este și gala au fost organizate la Th e Trump Inter- oferă o spectaculoasă vedere a Capitoliului, a un teatru (în formă de amfi teatru) care poate national Hotel Washington D.C. Fiecare bilet Monumentului lui Washington, ca și a unor găzdui 500 de persoane. Muzeul plănuiește să era de $2 500 de dolari. Continuare în p. 14