Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013

Georgeta TÂMPESCU (LUCA) Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

TAKE IONESCU ŞI CONSTITUIREA PARTIDULUI CONSERVATOR DEMOCRAT

Keywords Take Ionescu Political parties Government Political platform Parliamenty

JEL Classification P16

Abstract

“No political party is born unless there is need of it, unless it is preceded by certain conditions that make it necessary” - said C. Rădulescu Motru in 1900. The Conservative Democrat Party (1908– 1922) led by Take Ionescu became the exponent of the masses that could no longer adhere to the policy of the two historical parties. The petty of the cities, entrepreneurs, clerks, teachers, lawyers saw in Take Ionescu the leader that could voice their needs and followed him unconditionally. Due to his overflowing personality and to the doctrine he presented, Take Ionescu won new and new supporters, registering never before seen electoral success under the vote poll tax system.

În istoria politică şi social economică a ţării se poate spune pe bună dreptate că marea răscoală a ţăranilor din 1907 a jucat un rol de importanţă deosebită, care o situează alături de momentele cruciale din istoria poporului român. Începând din aceste zile ale răscoalei se produce în fapt şi desprinderea din Partidul Conservator a fracţiunii care va urma pe Take Ionescu şi va deveni Partidul Conservator Democrat. 1

83 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013

Guvernul conservator, aflat la putere în onestitatea pentru cauza conservatoare a celui momentul declanşării răscoalei, se dovedea dintâi. Aceste rezerve făceau ca relaţiile incapabil să facă faţă noilor împrejurări. dintre P.P. Carp şi Take Ionescu să îmbrace Anchilozat în formele vechi, desuete, ale unei forme care anunţau într-un fel sau altul doctrine de partid în flagrantă contradicţie cu evenimentele ce aveau să se deruleze într-un noile cerinţe ale vremii, el se vedea nevoit să viitor apropiat. cedeze puterea Partidului Liberal, oricum mai Unii contemporani cunoscători ai receptiv şi mai interesat în rezolvarea unor realităţilor politice din ţara noastră erau probleme de cea mai mare importanţă pentru tentaţi nu fără temei să afirme chiar că în evoluţia viitoare a României. La 12 martie sânul Partidului Conservator existau încă 1907, guvernul conservator condus de Gh. dinainte două grupări, care corespundeau a Gr. Cantacuzino şi-a prezentat demisia.2 două orientări. În şedinţa Camerei din 13 martie 1907, De pildă, în organul său, „Săptămâna”, preşedintele noului Consiliu de Miniştri, D.A. Gh. Panu menţiona, referindu-se la gruparea Sturdza adresa deputaţilor apelul de a înţelege takistă, că aceasta începuse să se contureze în situaţia existentă şi a acorda sprijin sânul Partidului Conservator cu ani înainte: guvernului în împrejurările grele ale „D. T. Ionescu avea deja partidul său de cel desfăşurării răscoalei iar în şedinţa Senatului puţin trei ani, aş putea zice de şase ani, în din aceeaşi zi, evidenţia gravitatea Partidul Conservator; avea un partid în partid momentului, făcând apel la solidaritate între ... Partizanii săi sunt demult cunoscuţi ...”. partide. Un an după constituirea Partidului Susţinea şi în acest for parlamentar Conservator Democrat apărea în oficiosul dificultatea sarcinilor guvernului, precum şi ieşean „Opinia” un articol în care se arăta de faptul că numai după restabilirea liniştii se asemenea că noua formaţiune politică creată vor putea cerceta cauzele şi măsurile de în 1908 era de fapt mult mai veche. „Căci, remediere: „Suntem conştienţi că fără ajutorul deşi în aparenţă e un partid nou, totuşi tuturor cetăţenilor, şi îndeseobi al Partidul Conservator Democrat de sub şefia parlamentului, în care Partidul Conservator d-lui Take Ionescu nu este decât vechiul are majorităţi covârşitoare, nu putem ajunge a Partid Conservator, alcătuit de marele şi restabili ordinea tulburată […]. Luând această nemuritorul Lascăr Catargiu, adus natural în hotărâre, nu mai stăm în două câmpuri curentul marilor probleme politice şi sociale inamice, ci lucrăm împreună pentru binele şi care agită lumea modernă... Partidul fericirea patriei comune”.3 Conservator Democrat nu este decât vechiul Take Ionescu a ţinut o emoţionantă Partid Conservator în forma lui modernă cuvântare, după Sturdza, declarând în numele evolutivă, mărit şi fortificat prin noua majorităţii parlamentare că va da guvernului generaţiune de tineret”.5 literal întregul concurs: ”În împrejurările de Opoziţia sesizează pericolul takismului faţă toţi românii trebuie să ne dăm mâna în viaţa politică, ale cărui trăsături se pentru salvarea ţării şi să uităm deosebirile ce clarificau treptat. Take Ionescu devine un ne despart”. Ion Lahovary, din partea concurent redutabil la şefia Partidului celorlalţi conservatori, a făcut o declaraţie Conservator. Toată cariera sa politică îl identică, iar P.P. Carp a ţinut un lung discurs, îndreptăţea să aspire, în pofida unor obiecţii în care a cerut ca legile guvernului liberal să că ar fi prea tânăr sau că nu intrase în viaţa fie votate, dar a avut rezerve asupra politică în calitate de conservator, ci de programului cabinetului liberal.4 * liberal. Atitudinea lui Take Ionescu faţă de Într-un discurs în Cameră, din 19 martie chemarea la putere a Partidului Naţional 1911, Take Ionescu demonstra că nu este Liberal, ca şi declaraţiile sale în parlament au singurul conservator care a debutat în viaţa contribuit la înăsprirea relaţiilor sale cu P.P. politică în rândurile liberale, deşi doar el era Carp, care şi aşa avea destule rezerve faţă de taxat pentru acest lucru: ”Amândoi (Take

84 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013

Ionescu şi , ministru Dorinţa Berlinului însă, era de a avea de interne la această dată), am intrat în oameni politici siguri în România, precum Partidul Liberal în anul 1884, am ieşit foarte Take Ionescu care, după rapoartele lui curând; d-sa a trecut la junimişti şi a rămas tot Aclfred Kiderlen Waechter era omul politic timpul foarte fidel grupării junimiste. Eu am cu cel mai mare viitor în ţara noastră. Însuşi rămas sălbatic până la 1891; am intrat atunci regele Carol spusese, odată, de faţă cu mai în Partidul Conservator şi am stat tot timpul multe persoane: cel mai inteligent român în partidul în care am intrat; prin urmare născut sub domnia mea este domnul Take începuturile sunt aceleaşi”.6 Ionescu.8 Lui Theodorian-Carada regele i se Însă, împotriva sa se situează nu numai confensa spunându-i că Take Ionescu este liderii Partidului Conservator, ci şi membrii ai foarte inteligent şi energic, dar se înconjoară guvernului din care făcea parte. Pretextul „de oameni puţin onorabili”.9 discordiei îl constituie tendinţa lui Take Vizita lui Take Ionescu a afectat Ionescu de a concesiona terenurile petrolifere deopotrivă pe carpişti şi cantacuzinişti, care consorţiului de bancheri de la Deutsche Bank au intensificat tratativele pentru fuzionare, în de conivenţă cu Standard Oil. În această scopul înlăturării unei posibile şefii a lui Take privinţă, el intră într-un dezacord total cu Ionescu.10 Fuzionarea conservatoare se va şeful guvernului, care avea alte interese ca realiza la 26 martie 1907, sub şefia lui P.P. mare latifundiar deţinător de terenuri Carp, Take Ionescu fiind ales al şaselea în petrolifere. În vădită ascensiune, Take comitetul executiv al partidului.11 Ionescu devine un pericol real pentru Tratativele care au premers unificarea latifundiarii din partid şi guvern. Partidului Conservator au fost purtate prin În tumultul evenimentelor, Take intermediul lui din partea Ionescu efectuează o vizită la Berlin la finele junimistă şi a lui Grigorie Gh. Cantacuzino, anului 1906 şi începutul lui 1907. Primit de fiul fostului prim-ministru, desemnat de împărat, el a fost aşezat la stânga împărătesei. cealaltă parte, şi au durat mai bine de două La 1 ianuarie 1907 se transmitea din Berlin săptămâni. despre primirea specială făcută de împăratul Una dintre condiţiile puse de P.P. Carp Wilhelm al II-lea lui Take Ionescu. Presa a fost aceea a proclamării fuziunii „cu guvernamentală îl considera „un credincios aprobarea comitetului partidului amic al Germaniei”. Regele Carol I nu se afla cantacuzinist”, ceea ce însemna de fapt însă în cele mai bune raporturi cu suveranul adeziunea lui Take Ionescu. german, din motive diverse, între care şi cel al Acordul acestuia fusese discutat în şefiei Casei de Hohenzollern, care, după cadrul unei întrevederi între P.P. Carp şi Take vârstă, i-ar fi revenit.7 Ionescu, care a avut loc la 2 aprilie 1907 în Un intim al regelui Carol a spus odată: prezenţa lui Al. Marghiloman, singurul dintre Regele Carol nu admite ca miniştrii şi junimişti care-şi dădea seama de pericolul pe guvernele să-i fie impuse fie ori de unde: nici care l-ar fi prezentat pentru Partidul de partide, nici de stradă, nici de cei din Conservator unificat îndepărtarea lui Take afară. Take Ionescu, însă, în lupta pe care Ionescu din Comitetul executiv al partidului. trebuia să o susţină spre a se urca până la Pericolul era cu atât mai mare, cu cât, în şefia partidului, a considerat că o favoare perioada când fusese în guvern până la excepţională a împăratului va face o mare demisia lui Gh. Gr. Cantacuzino din 12 impresie în ţară şi va aduce în jurul său pe cei martie 1907, Take Ionescu reuşise să mai mari politicieni ca şi pe toţi cei care determine numirea în posturile de prefecţi a trăiesc din binefacerile bugetare. Regelui majorităţii partizanilor săi.12 Alexandru însă, nu i-a plăcut gestul şi de aceea, pe lângă Marghiloman considera că: „Trebuie făcută altele, n-a voit niciodată să dea puterea reconstituirea partidului conservator, şi făcută întreagă lui Take Ionescu. cu domnul Take Ionescu”.13

85 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013

Ascendentul politic pe care Take a făcut totul pentru a reduce influienţa lui din Ionescu îl avea asupra unei părţi importante partid. Acea fuziune se face fără cooperarea din fruntaşii conservatori a făcut ca în cazul d-lui Take Ionescu, fără consultarea d-sale. tratativelor de unificare unii dintre partizanii Fuziunea se făcuse din cauza d-lui Take săi să-i ofere şefia Partidului Conservator.14 Ionescu şi contra d-lui Take Ionescu”17. Acuzat că ar fi un ambiţios vulgar, Take Într-o scrisoare adresată lui Ionescu riposta într-un discurs enunţat în Papamihalopol, directorul ziarului „La Camera Deputaţilor: „Dacă aş fi alergat după Roumanie”, Take Ionescu relata o discuţie ambiţiuni deşarte, am avut un ceas în care a-şi care ar fi avut loc între un alegător fi putut să câştig şi dreptul istoric şi n-aţi mai conservator şi în care, cel fi putut să-mi tăgăduiţi nici protocolul. Cine din urmă îl sfătuia pe alegător să nu-l voteze nu ştie că, la 1907, majoritatea Senatului şi pe Take Ionescu. La întrebarea: Ce mă fac eu marea majoritate a Camerei a venit la mine şi dacă Take Ionescu va fi şeful partidului? mi-a cerut să merg la clubul conservator şi să Filipescu ar fi răspuns hotărât: Asta nu se mă proclame acolo şef al partidului poate. Nu este nobil şi cine nu este nobil nu conservator? Am refuzat. De ce am refuzat? poate fi şef al Partidului Conservator.18 Fiindcă mi-am zis că nu e cu putinţă să ne Începutul de desprindere propriu-zisă se gândim la noi în primăvara anului 1907. Şi manifestă abia spre sfârşitul anului 1907, în atunci domnilor s-a făcut fuziunea.”15 împrejurări legate de dezbaterea în Fuzionarea nu s-a realizat însă cu conducerea conservatoare a contraproiectelor acordul tuturor membrilor conservatori. de lege care urmau să fie opuse proiectelor Generalul G. Manu, adversar personal al lui guvernamentale. Petre P. Carp, hotăra să se retragă din politică Într-una din şedinţele comitetului în momentul fuziunii după aproape jumătate executiv, P.P. Carp, în calitatea sa de şef al de veac de activitate în cadrul partidului. partidului, a prezentat mai multe proiecte la Într-un interviu acordat ziarului elaborarea cărora nu participaseră fruntaşii „Opinia”, generalul Manu îşi exprima Partidului Conservator, foşti membri ai nemulţumirea pentru că atunci „când s-a făcut cabinetului Gh. Gr. Cantacuzino, demisionat acel nenorocit pas, adică fuziunea, partidul nu în plină răscoală ţărănească. a fost consultat. S-au întrunit numai câţiva de La întrebarea pe care au pus-o mai la centru şi au declarat fuziunea făcută, iar pe mulţi fruntaşi conservatori surprinşi de acest domnul Carp şef. Prin urmare, toţi vechii procedeu puţin obişnuit, P.P. Carp a răspuns: conservatori care sunt alături de d. Take „Ştiu că d-l Cantacuzino, Take Ionescu, Ionescu au profitat acum de ocazie, pentru a- Lahovary, Dissescu, prin declaraţii formale în şi arăta nemulţumirea lor în contra felului parlament, făgăduiseră că vor uşura sarcina cum s-a făcut fuzionarea”16. guvernului. Nu ştiam cât de întins era acest Alexandru A. Bădărău, într-un discurs angajament, asupra căruia lăsasem toată rostit la 28 ianuarie 1908, într-o întrunire libertatea, deoarece faptul se produsese conservatoare continua pe aceeaşi linie: înainte de fuziune. Cum să-i invit la „Partidul Conservator suferă de o grea boală colaborarea proiectelor mele?”19 şi fuziunea însăşi este rezultatul acelei boli. Reacţionând la această situaţie, Take Pe lângă alte mari neajunsuri de care a avut să Ionescu afirma: „Eram adversar al ideii sufere acest partid, în 1895 apare chestia Take redactării de proiecte de lege, căci ziceam: Ionescu, care mai târziu devine chestia opoziţiunea prezintă principii, nu prezintă takismului, pentru ca în cele din urmă să proiecte de lege. Nu există proiecte de lege devină chestia democratismului. Căci de care să nu aibă cusururi. Când proiectul de atunci încoace toată acţiunea acelora din lege devine lege, aceste cusururi se acoperă directiva partidului se reduce la a diminua, cu voturile, dar când proiectul de lege este al dacă nu chiar a desfiinţa, pe Take Ionescu. opoziţiei, cusururile rămân găuri prin care Nimeni nu neagă acum ca şi mai înainte că s- suflă vântul şi nu se acoperă cu nimic. Nu a

86 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013 trecut nici această idee a mea, şi atunci d-lor, drumul le este deschis fără deosebire, că un când s-au alcătuit proiectele nu mi s-a făcut nume vechi istoric nu este o piedică de onoarea să fiu niciodată, dar niciodată, pus în înaintare la liberali, şi că un nume de ieri, cunoştinţă de bazele pe care se alcătuiesc care nu se ştie nici dacă va deveni istoric, nu proiectele de reformă.”20 este piedică de înălţare la conservatori, se va Al. A. Bădărău era de părere că Petre desăvârşi unitatea sufletească a ţării”.24 Carp l-a nesocotit pe Take Ionescu atunci Momentul rupturii s-a ivit la 9 când nu a fost consultat în vederea discutării ianuarie 1908 odată cu discuţiile purtate în şi elaborării proiectelor sale agrare, fuziunea clubul conservator din Bucureşti în jurul realizându-se totuşi, deşi, un ministru liberal modificării a două articole 5 şi 6 din statutele prevenise pe Take Ionescu, că deşi boierii clubului şi alegerii unui nou comitet executiv. doreau în acel moment o înţelegere între d-nii Aceste discuţii au fost purtate în lipsa lui Carp şi Take Ionescu, ei pregătesc eliminarea Take Ionescu plecat în vacanţa de iarnă în elementelor democrate din partid.21 Franţa.25 „Democraţia Conservatoare” arăta că Articolul 5 prevedea că preşedintele Take Ionescu ar fi avut motive de îngrijorare partidului este şi preşedintele Clubului cauzate de sistemul de încurajare a tendinţei Conservator din Bucureşti, deci ar fi trebuit să de separatism dintre casta boierească şi masa fie P.P. Carp, dar, conform înţelegerii din partidului, izolare în care se complăceau momentul fuziunii, Gh. Gr. Cantacuzino îşi pergamentul şi blazonul. Tot această manifestase dorinţa de a rămâne el şeful ambiţioasă oligarhie, de după zidul chinezesc clubului. Aceasta însă era doar o acoperire, pe care îl ridicase, ca o linie de demarcaţie pentru că adevărata lovitură ce li se pregătea între ea şi elementul neblazonat, s-a opus takiştilor era modificarea articolului 6 care sistematic la orice idee mai înaintată, pe care stipula că membrii Comitetului Clubului sunt Take Ionescu vroia s-o adapteze în programul aleşi pe 2 ani, ori Carp cerea ca ei să fie aleşi Partidului Conservator.22 pe 4 ani, iar numărul lor trebuia să fie împărţit Motivul mai adânc al nepotrivirii acute în mod egal între cele două tabere dintre Take Ionescu şi ceilalţi conducători conservatoare care fuzionaseră în aprilie conservatori era teama acestora din urmă că 1907. un om ridicat din clasa mijlocie, un „nimeni” La 8 ianuarie 1908, Take Ionescu în istoria ţării până la propria sa activitate, ar primeşte o telegramă de la unul din apropiaţii fi putut să ajungă în vârful Partidului săi, Barbu Păltineanu, în care acesta îl Conservator. În vârf nu putea sta, conform înştiinţa despre intenţiile lui Carp.26 Take concepţiei lor, „decât cine are mai multe Ionescu îi telegrafiază lui P.P. Carp insistând generaţii cunoscute în istorie”. De altfel, să se amâne această convocare pentru această prejudecată ce stăpânea partidul l-a săptămâna următoare, problema pusă în măcinat pe Take Ionescu şi l-a urmărit multă discuţie fiind una importantă.27 vreme.23 Într-o altă telegramă trimisă Mai târziu, după ce ruptura dintre el şi colaboratorului său Barbu Păltineanu, Take Petre Carp devenise un fapt concret, Take Ionescu dădea unele indicaţii: „Părerea mea, Ionescu afirma: „Nimic însă nu va sluji mai mergeţi toţi amicii chiar şi neinvitaţi şi mult la întărirea ideei conservatoare, decât insistaţi pentru amânarea problemelor fiind această întâmplare din istoria noastră, ca un importante dar vă las să faceţi cum credeţi că Sturdza să fie şef al liberalilor, şi un plebeu să e mai bine joi dimineaţa, plec sâmbătă Viena fie şef al conservatorilor. Se ajunge cu legaţia din România, sosesc duminică”.28 adevărat la contopirea păturilor sociale, se Într-un discurs enunţat în Camera leagă în adevăr trecutul cu prezentul şi aşa se Deputaţilor, Barbu Păltineanu spunea: „În asigură viitorul. adunării, înainte de deschiderea ei am Când se va simţi că fiecare s-a aşezat solicitat o audienţă d-lui Carp. N-am îndrăznit după înclinările şi ideile lui, că tuturor tot să mă prezint singur, m-am dus cu un prieten

87 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013 pe care îl cunoştea mai bine şi am rugat pe d. atunci să se desfiinţeze toate şefiile de culori, Carp, l-am rugat cu emoţiune, să nu facă înlocuindu-le cu comitete de culori în care această lovitură, să amâne adunarea pentru o takiştii să aibă locuri corespunzătoare, dar săptămână. I-am atras atenţia că singură Carp s-a opus. chestiunea de formă ar fi suficientă spre a-l Take Ionescu, în aceste condiţii, va decide: membrii clubului nu fuseseră concluziona: „Atunci, între noi, lucrurile sunt înştiinţaţi, nici chiar membrii comitetului, terminate. Nu-mi rămâne decât să deschid adunarea era vădit nelegală: că lovitura lupta în contra. De altminteri, ca să fim aceasta va putea să aibă consecinţe grave sinceri amândoi, între noi doi nu este numai pentru partid! D-sa mi-a răspuns: acum e prea afacerea clubului şi celelalte neajunsuri... ci târziu, aproape cu tonul cu care refuză aici la toate luptele noastre de până deunăzi”.33 Cameră paharul cu apă”.29 Într-un articol din ziarul „Bukarester A doua zi, 9 ianuarie 1908, întrunirea Tagblatt” erau evidenţiate adevăratele cauze a avut loc. Barbu Păltineanu a cerut cuvântul ale despărţirii: „Motivul aparent al acestei solicitând amânarea discuţiilor până la neînţelegeri, este modul cum a fost efectuată reîntoarcerea în ţară a lui Take Ionescu, ultima alegere de la clubul conservator din opunându-se totodată şi la schimbarea capitală. Adevăratul motiv este însă articolului 5, dar cererea i-a fost respinsă.30 resentimentul d-lui Carp în contra d-lui Take Capitala fu, cu toată opunerea lui Păltineanu, Ionescu, care în toamna anului 1907 a organizată pe noi baze electorale. Din 21 de împiedicat pe d. Carp de a face o politică de membri ai comitetului, din partizani de ai lui agitaţie, prin petiţiunea adresată regelui şi Take ajunseră să fie aleşi numai Toma manifestaţii de stradă, contra reformelor Cămărăşescu şi Virgil Arion.31 agrare propuse de guvernul liberal”.34 La reîntoarcerea în ţară, pe peronul Ziarele takiste „Ordinea”, „Acţiunea” gării din , Take Ionescu declara şi „La Roumanie” anunţă ruptura intervenită prietenilor săi: „Pe mine mă plouă de la 1895; pe „divergenţe profunde”. Take Ionescu şi în special de la moartea lui Lascăr eşuase în tentativele sale de a produce unele Catargiu, în 1899, plouă, pot să zic cu găleata, înnoiri în partidul conservator din cauza fără ca să fi avut asupra mea vreo înrâurire. opoziţiei vehemente a lui P. P. Carp care Politica democrată, adaugă d. Take Ionescu, întrupa expresia ultimă şi cea mai retrogradă este singura astăzi în stare să corespundă a conservatorismului românesc înainte de nevoilor poporului, ca dovadă, baronul dispariţia sa din viaţa politică a ţării după Aehrenthal, ministrul de externe al Austro– Unirea cea Mare.35 Ungariei cu care am avut o convorbire ieri la Această atitudine rigidă a determinat Viena, fără a fi un partizan al votului apariţia, sub semnătura unui fruntaş politic universal, recunoaşte că în statele Europei ieşean, a unui articol intitulat Greşeli politice, sistemul politic din trecut trebuie cu totul în care se spunea: „Înţelegem şi recunoaştem schimbat”.32 puterea şi atribuţiunile necontestate ale unui A doua zi are loc o celebră şi şef de partid, dar nu putem înţelege şi controversată întâlnire cu Carp. Unele surse recunoaşte ca şeful partidului să nesocotească menţionează că P.P. Carp, foarte tranşant, ar prin acţiunile sale politice pe cel mai strălucit fi spus: „Prea am umblat mult după şefia fruntaş pe care îl are partidul, care, plin de Partidului Conservator pentru ca să mă abnegaţiune şi fără nici o tocmeală, i-a mulţumesc a fi un şef de carton. Sunt şi vreau recunoscut în mod necondiţionat şefia cu să fiu un şef real... cine nu vrea să nu mă ocazia fuziunii”. urmeze”. Sub influienţa celor petrecute la Clubul În continuare, Take Ionescu i-a propus conservator cu ocazia alegerii comitetului lui Carp o soluţie de împăcare, astfel ca el, clubului şi în urma insistenţelor apropiaţilor Carp, să convoace membrii clubului şi, dacă săi, Take Ionescu se hotărăşte să se desprindă nu se va reveni asupra alegerii comitetului, din partid,36 dar nu ca disident, ci ca

88 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013

întemeietor al unui nou partid. Mulţi Nu persoana mea era ţinta tuturor conservatori îl urmează. În fapt, motivaţia atacurilor, era ideea pe care o reprezentam. noului partid o constituia personalitatea lui: Această idee, trebuie să mă exprim în chipul „Cultura, talentul strălucit, activitatea şi cel mai clar şi mai simplu era: o modernizare mlădierea politică, unite cu o dibăcie a partidului conservator, asimilarea la starea remarcabile, i-au putut atrage încă din prima socială actuală a României. De şaptesprezece zi concursul grăbit al atâtor oameni care ani, din ziua în care nemuritorul Lascăr credeau în puterea magică a omului acestuia, Catargiu m-a luat lângă dânsul, şi m-a asociat cât şi în marele său viitor”.37 la toate actele şi cugetările partidului În jurul noului partid se grupează o conservator, am urmărit această idee cu seamă de personalităţi politice care aparţineau tenacitate, şi mi-o rezerv a o spune cu succes. unor cunoscute familii latifundiare: Aceeaşi idee înţelegeam să o urmăresc Ghiculeştii, Cantacuzinii şi Bălăcenii, alături şi de acum înainte, cu toate dificultăţile, cu de o pătură burgheză oţelită în lupta toate dezlănţuirile ce le prevedeam. Am electorală din provincie. De asemenea, profunda convingere, că România are nevoie cadrele partidului înscriau nume ilustre din de un partid conservator democrat în viaţa cultural-ştiinţifică a vremii: istoricul compoziţia sa, progresiv în tendinţele sale, A.D. Xenopol, scriitorul Ion L. Caragiale, dr. dar reprezentând în special ideile Istrati, dr. Toma Ionescu şi alţii.38 conservaţiunii sociale”.40 Îmbinând Un adevărat seism s-a produs atunci în conservatorismul cu democraţia, Take Partidul Conservator. Aşa ceva nu se mai Ionescu propunea: „nici reacţionarism, nici văzuse în viaţa politică a României de până revoluţiune”, o cale de mijloc între atunci. Chiar şi acei care, în primele zile au liberalismul avântat şi conservatorismul calificat iniţiativa drept „o aventură comică”, închistat. Fusese atras de modelul evoluţionist au căzut pe gânduri. Nici conservatorii, nici englez, de faptul că britanicii Churchill, liberalii însă, - afirma Petre Ghiaţă – nu-i vor Gorst, Wolf şi Balfour, de mai bine de două ierta îndrăzneala de a fi voit să-şi joace singur decenii, creaseră conservatorismul cartea destinului său politic, desfăcându-se de democrat.41 tiparele şi ieşind din făgaşele croite vieţii Într-un discurs în Camera Deputaţilor, publice de cele două partide istorice.39 G. Panu afirma despre Take Ionescu că acesta În articolul manifest intitulat „Situaţia” s-ar afla între cele două note extreme ale din 19 ianuarie 1908, Take Ionescu gamei reprezentate de Filipescu, văzut ca mărturisea printre altele: „Nu cu inima uşoară teoreticianul doctrinei conservatoare, agresiv, m-am decis la acţiunea care am întreprins-o. intransigent şi casant, şi de Lahovari, opusul Niciodată în viaţa mea, nu m-am resimţit de o lui, conciliant, bun, condescendent, blând, tristeţe mai profundă ca în aceste câteva neagresiv. Între aceştia doi, Take Ionescu ultime zile. Dar, om care a consacrat vieţii reprezintă mijlocul. Trebuie să-l urmăreşti politice întreaga sa existenţă - întreaga sa bine, ca să vezi ce doreşte şi dacă se apropie forţă de muncă, cu care nu mă laud, că ea se de extrema stângă sau dreaptă a gamei.42 găseşte în mine, şi nu am dobândit-o de A doua zi după lansarea manifestului, la nicăieri, - din momentul în care am ştiut că nu 20 ianuarie 1908, a avut loc la Bucureşti o mai pot rămânea pe lângă d. P.P. Carp, fără consfătuire cu participarea reprezentanţilor sacrificiul demnităţii mele am văzut limpede din 29 de judeţe; cu acest prilej, Take Ionescu datoria mea şi am urmat-o fără ezitare.Nu a fost proclamat şef al noului partid şi s-a amorul propriu rănit a determinat acţiunea hotărât în acelaşi timp convocarea unui mea. Convingerea că pentru a servi ţara ne congres menit să aducă în dezbatere trebuie libertate de cuget, în acest cuib al programul acestuia.43 întreprinderii în războiul neîncetat dus Ziarul „Opinia” din 20 ianuarie 1908 împotriva mea, era imposibil de a avea semnala evenimentul: „Douăzeci şi nouă de spiritul liber şi de a produce. judeţe au fost reprezentate la prima

89 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013 consfătuire ce s-a ţinut în vederea După apariţia conservatorilor reorganizării şi modernizării partidului democraţi, sistemul politic al celor două conservator. Reprezentanţii acestor douăzeci partide se complica. Apărea în ecuaţia şi nouă de judeţe, după propunerea lui C. politică un al treilea factor. Acesta devenea cu Cantacuzino-Paşcanu, au proclamat pe Take atât mai important cu cât, chiar de la Ionescu ca şef al partidului conservator”.44 constituire, cu ocazia unor alegeri parţiale Un an mai târziu, „Opinia” reproducea pentru Parlament, dovedea o mare discursul lui C. Cantacuzino-Paşcanu ţinut cu ascensiune.47 această ocazie: „Am cunoscut de aproape pe Regele, capul statului, era adeptul Lascăr Catargiu şi dragostea neştirbită ce existenţei doar a două partide de totdeauna a arătat lui Take Ionescu. Am guvernământ, care urmau să fie chemate pe cunoscut în acelaşi timp şi mizeriile ce le-a rând la guvern. În existenţa numai a două suferit Lascăr Catargiu de la junimişti. partide, el vedea chezăşia sigură a liniştii Asemenea mizerii nu mai dorim să le sufere politice şi personale. De aceea, apariţia mai departe şi Take Ionescu. Şefia d-lui Iorgu Partidului Conservator Democrat a fost Cantacuzino am urmat-o cu fidelitate. D-sa a primită de şeful statului cu multă rezervă şi dat însă drapelul partidului în mâna d-lui chiar cu oarecare nelinişte. Această rezervă a Carp. Drapelul nu e o proprietate a şefului şi fost exprimată de rege în mai multe ocazii. el aparţine partidului. Memoria lui Lascăr Într-o convorbire avută cu d. Greceanu, Catargiu nu ne îngăduie să urmăm în politică care rămăsese credincios Partidului pe d. P. Carp. Memoria sa ne obligă ca astăzi Conservator, regele i-a spus: să proclamăm şef al partidului conservator pe „Dumneavoastră, conservatorii, a-ţi săvârşit o Take Ionescu”.45 mare greşeală politică: pe când L. Catargiu a În primul său discurs ca şef al Partidului fost destul de înţelept ca să atragă pe Take Conservator Democrat, Take Ionescu vorbea Ionescu în partidul ce-l conducea şi, după cât despre organizarea noului partid care va ştiu, n-a avut să se plângă de faptul acesta, începe printr-un fel de „revoluţie”. „Să nu vă noua conducere a căutat să se despartă de el mire acest cuvânt; mă explic: nu e permis ca când avea mai multă nevoie de asemenea Bucureştiul să guverneze el singur ţara. Vom elemente încadrate în doctrina avea un comitet executiv care va fi compus dumneavoastră. Azi Take Ionescu şi-a luat din delegaţii conservatori din toată ţara, şi libertatea de acţiune şi, ambiţios şi talentat numai delegaţia permanentă va fi compusă cum e, va deschide lupta mai cu seamă din acei care stau în Bucureşti. A voi ca împotriva Partidului Conservator. Poate ar fi singură capitala să-şi dicteze voinţa ţării, este fost mai bine să-l răsfăţaţi...” o concepţie tot atât de cezariană, ca şi aceea Opinia regelui era împărtăşită şi de unii care pretinde că şeful e partidul”. din fruntaşii Partidului Naţional Liberal, C. În finalul discursului, Take Ionescu Stere, care, într-un discurs ţinut în Camera mărturisea: „Domnilor, când am cunoscut Deputaţilor, argumenta că în sistemul noul incident final care trebuia să mă împingă constituţional al României, aşa cum a fost el la actul de astăzi, eram departe de d-voastră, aşezat istoriceşte, nu era loc pentru un al eram singur pe malurile Mediteranei. M-am treilea partid de guvernământ, „deoarece faţă scrutat. Mi-am adus aminte că am început de lipsa de rezistenţă a corpului electoral, cariera mea fără nume, fără avere, fără colaborarea între coroană şi opinia publică relaţiuni; că, în momentul unic al vieţii, în organizată –esenţa regimului parlamentar- nu care se poate căpăta relaţiuni sau avere, eu m- se poate asigura decât prin perindarea la am mulţumit să nu câştig decât fericire; şi mi- cârma statului a două partide”.48 am zis că dacă am ajuns aici unde sunt, I. G. Duca era mult mai caustic trebuie să fie ceva în mine, şi am avut afirmând: ”Acest partid s-a născut din încredere”.46 ambiţiuni dezamăgite în alte partide, din combinaţiuni nereuşite de şefie. ...Partidul d-

90 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013 voastră reprezintă ultima sforţare de Agriculturii, Industriei, Comerţului şi supravieţuire a politicii reacţionare româneşti, Domeniilor; Culoarea de alb, nou organizată- care îşi avea expresiunea în vechiul nostru căpitan Ştefan Cristescu.54 sistem electoral. El este ultima zvâcnire a Noul partid a fost organizat după acestor interese conservatoare. Politica aceleaşi principii ca acelea ale liberalilor şi dumneavoastră este o manifestaţiune carpiştilor, adică pe bază de cluburi locale, eminamente conservatoare şi bugetară a conduse de comitete, iar la centru un Comitet societăţii româneşti”. 49 Executiv. Cel mai mare club era cel din Definit ca entitate politică distinctă, Bucureşti, al cărui comitet avea 1 preşedinte, Partidul Conservator Democrat înregistra 2 vicepreşedinţi, 4 directori, 1 casier, 3 chiar de la început un aflux de popularitate în secretari şi 40 de membri plus şefii toate judeţele ţării, inclusiv în Bucureşti.50 organizaţiilor pe culori.55 Adeziunile la partid se făceau în toate La 3 februarie 1908 avea loc, în sala judeţele, după cum foarte plastic consemna Băilor Eforiei, cel dintâi Congres al Partidului Constantin Bacalbaşa, „pe picior mare”. Conservator Democrat, cu delegaţi din toată Conservatorii-democraţi sau „democraţii” ţara. Au luat cuvântul membrii marcanţi ai cum li se spunea mai pe scurt, întreprinseră o partidului şi a fost prezentat programul operă îndrăzneaţă, aceea de a lucra în sânul conservator-democrat.56 Doctrinar, programul Colegiului II de Ilfov care până atunci era cel P.C.D. reprezenta chintesenţa concepţiilor lui mai guvernamental colegiu din ţară, acela în Take Ionescu, ca militant pentru aplicarea sânul căruia nici partidul liberal şi nici principiilor democratice în interiorul partidul conservator nu îndrăznise să se partidului şi pentru aplicarea principiilor coboare vreodată. Deşteptarea acestui colegiu conservatoare în afara lui. şi transformarea lui în colegiul cel mai În perspectiva ascensiunii noului partid, independent este opera lui Take Ionescu şi a Take Ionescu întrevedea un mare impediment organizaţiei sale de partid. Valurile micului din partea regelui Carol I, care nu voia mai partid creşteau zi de zi.51 mult de două partide competitoare la Organizaţii conservatoare din ţară şi din guvernare. De aceea, înainte de orice, P.C.D. capitală treceau în rândurile conservator- se declară un partid monarhic, monarhia democraţilor, uneori în majoritatea lor, reprezentând „singura instituţie stabilă precum s-a întâmplat în judeţele Dolj, Gorj, împrejurul căreia naţiunea să se poată strânge Vâlcea, Mehedinţi, Prahova, Tutova, Putna, şi să aştepte trecerea vijeliei”. Monarhic, Fălciu, Dâmboviţa, Tecuci, Neamţ, etc.52 P.C.D. este dinastic, fără rezerve şi fără Opinia publică era plictisită de sistemul de condiţii. Va acorda o mare importanţă întăririi alternanţă la putere al celor două partide armatei, apoi continuităţii în politica istorice. Se dorea stabilirea unui sfârşit externă.57 acestei „politici a calendarului”, cum fusese Referindu-se la deosebirile principiale botezată de Take Ionescu. 53 ce au dus la ruptura conservatoare, în Pe 24 ianuarie 1908, la Take Ionescu program se arăta: „Noi credem că nu este idee acasă, a avut loc consfătuirea conservatorilor mai conservatoare decât aceea ca cuvântul democraţi din capitală organizaţi pe culori. coroanei dat ţărănimii în mijlocul războiului Şefii de culori erau: 1. Culoarea de roşu– civil să fie adus la îndeplinire. Noi credem că Barbu Păltineanu, fost vicepreşedinte al era o idee adevărat conservatoare ca păturile Camerei; 2.Culoarea de verde–Iancu diriginte, clasa avută şi puternică, să se Brătescu, avocat, fost deputat; 3. Culoarea de înfăţişeze unită dinaintea ţărănimii, desigur cu albastru–Jean Th. Florescu, avocat, fost respectarea proprietăţii celei mari şi a celei deputat; 4. Culoarea de galben–George mici”.58 Stroescu, fost ajutor de primar al capitalei; Pe plan electoral propunea două colegii. 5.Culoarea de negru – Nicolae Cosăcescu, Colegiul unic sau votul universal nu erau încă fost secretar general în Ministerul de actualitate, posibilitatea lor întrezărindu-se

91 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013 după ce majoritatea naţiunii îşi va cunoaşte dintâi. Propunea a se spori aceasta rupând „datoria cetăţenească”. Introducerea „deodată un bloc de circa 600.000 hectare” prematură fie a colegiului unic sau, mai grav, din latifundiile ipotecate, constituindu-se a votului universal ar crea anarhie căci viaţa astfel un fond funciar, care C. G. Dissescu – politică ar încăpea în mâna colegiului al încă din 1908 - insistase, fără succes, a fi treilea. În atari condiţii, orice guvern ar format pe calea exproprierii.62 deveni atotputernic în alegeri. Take Ionescu Programul mai preconiza înfiinţarea admitea chiar o formă de colegiu unic, dar unui consiliu legislativ care să pregătească „cu o altă dozare, pentru ca elementele proiectele de legi pentru uşurarea operei de necultivate politiceşte să nu înăbuşe pe modernizare a codurilor de legi. Un alt punct celelalte”.59 îl constituia instituirea stabilităţii pentru toţi Grigorie Procopiu, într-o şedinţă a funcţionarii statului, fără a se excepta Senatului, analizând programul Partidului prefecţii şi fără a se opri la pragul Conservator Democrat, spunea despre administraţiilor comunale şi judeţene. reforma electorală propusă de acesta: „D-lor, În justiţie, Partidul Conservator dacă nu aş şti că ezitările d-lui Take Ionescu Democrat susţinea inamovibilitatea tuturor se datoresc în parte convingerilor şi judecătorilor şi întinderea şi la aceştia a curentelor din sânul partidului său, dacă nu aş sistemului gradaţiunilor, pentru ca ispita şti că această împuţinare a principiului înaintării să devină mai mică. În continuare, reformei electorale este o concesiune făcută se arăta că: „Singura garanţie a ordinei este unei mari părţi din partidul său, care este respectul legii – nu numai de către cârmuiţi, ostilă unei mari reforme electorale, dar mai ales de cârmuitori”, pentru aceasta argumentele pe care le dă d. Take Ionescu le- fiind creat contenciosul administrativ. Datoria aş crede superficiale. Sunt însă de o partidului era de a milita pentru lărgirea superficialitate voită, pentru că este nevoit să atribuţiilor acestui organism „pentru ca facă concesiuni conservatismului din partidul ordinea în legalitate să pătrundă în masele său conservator democrat”. 60 profunde ale naţiunii”. În ceea ce priveşte „înălţarea nivelului P.C.D. acorda importanţă şi organizării agriculturii”, mijloacele prin care acestea s-ar învăţământului, considerată insuficientă fi putut face erau: înmulţirea fermelor – pentru starea actuală a ţării: „Conceput ca un model, concursurile agricole, primele pentru lanţ neîntrerupt, de la şcoala primară până la cultura plantelor furajere, ajutarea asociaţiilor universitate, învăţământul nostru nu este pentru vânzarea produselor în comun şi potrivit decât pentru acele pături sociale în pentru procurarea de maşini şi seminţe, care copii se pot dispensa de a produce până organizarea unui sistem întreg pentru şi după majorat. Şi ţărănimea şi mica îmbunătăţirea rasei vitelor, rezolvarea chestiei burghezie au nevoie de un învăţământ primar asigurării vitelor, revizuirea arendărilor şi superior, neobligatoriu dar gratuit.”63 înstrăinărilor pământurilor ţărăneşti, cerându- Programul său nu preconiza reforme se, în acest context, neprelungirea fundamentale, el se limita la măsuri de ordin inalienabilităţii pământurilor ţărăneşti.61 general, vizând ameliorarea administraţiei de Conservatorii democraţi considerau că stat, spre a o face mai eficientă, prin statul român nu va fi puternic până când nu modernizare, nicidecum prin reforme de va fi extinsă baza socială a guvernării, până structură. când bunăstarea şi civilizaţia nu vor fi întinse Astfel, prevedea: scăderea tarifului spre „straturile ţărăneşti cele mai profunde”. vamal şi a sarcinilor ipotecare pe termen lung, În decembrie 1908, într-un discurs sporirea veniturilor statului prin modificarea parlamentar, Take Ionescu preciza că singurul legii exploatării terenurilor petrolifere, mijloc de a „uşura învoielile agricole” consta cumpărarea de către stat a subsolului în a îmbunătăţi „proporţiunea” dintre proprietăţilor prevăzute în legea Casei Rurale, proprietatea mică şi cea mare în folosul celei

92 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013 extinderea regimului constituţional în Numeroasele adeziuni care ne vin de Dobrogea.64 pretutindeni nu dorim nici un minut să În finalul programului dat publicităţii, rămână numai un act de încredere sau de conducerea partidului anunţa că acesta nu era afecţiune personală”.65 un program de guvernare şi că adevăratul Take Ionescu apărea în ochii adepţilor program urma să fie anunţat ţării la timpul săi drept portdrapelul democraţiei române, potrivit pentru a lua cunoştinţă de el: prudente şi prevăzătoare, iar noua formaţiune „Partidul Conservator Democrat nu este acum politică o speranţă a sistemului politic în ceasul de a-şi formula un program existent.66 amănunţit de guvern; el are datoria însă să spună ţării care îi sunt tendinţele. [15] Ionescu, T. (1908). Constituirea References Partidului Conservator-Democrat. Discursurile d-lui Take Ionescu de la 20 ianuarie 22 iunie [1] Arhivele Naţionale Istorice Centrale. Fond Take – Ionescu. Pachetul dos. 18/1901, 24 aprilie 1908 [The formation of the Conservative Democrat Party. The speeches of Take Ionescu [2] Bacalbaşa, C. (2007). Bucureştii de altădată - from January 20th to June 22nd III [ long time ago]. Bucureşti: 1908]. Bucureşti: Albatros. Atelierele Grafice Socec &Co. [3] Biblioteca Academiei Române. Msse, Fond [16] Ionescu, T. (1910). Discursurile domnului Corespondenţă, Take Ionescu către Barbu Take Ionescu rostite în şedinţele Camerei [ The Păltineanu, telegrama din 22 ianuarie 1908, Deputaţilor de la 24 şi 30 noiembrie 1910 Montecarlo speeches of Take Ionescu from the House of [4] Biblioteca Academiei Române. Msse, Fond Commons between 24 and 30 November 1910]. Corespondenţă, Take Ionescu către P.P. Carp, Bucureşti: Atelierele Societăţii Anonime pe telegrama din 22 ianuarie 1908, Montecarlo Acţiuni “Adevărul”. [17] Iordache, A. (2001). Parlamentul [5] Bitoleanu, I. (2006). Şefi de partide priviţi cu ochii vremii lor [Political leaders seen with the României în anii reformelor şi-a primului -1918 [Romanian eyes of their time]. Constanţa: Ex Ponto, 2006 război mondial 1907 parliament during the years of reforms and of [6] Căpreanu, I. (2009). Istoria partidelor politice the first world war 1907- româneşti (1859-2002) [The history of the 1918]. Bucureşti: Paideia Romanian political parties (1859-2002)]. Iaşi: Tipo Moldova. [18] Iordache, A. (2001). Take Ionescu, [7] Câncea, P., Iordache, A.& Iosa M. (1983) Bucureşti: Mica Valahie [19] Iosa, M. & Lungu, T. (1977). Istoria Parlamentului şi-a vieţii parlamentare Viaţa -1910) [Political life din România până la 1918 [The history of the politică în România (1899 parliament and of the parliamentary life from in 1899-1910]. Bucureşti: Politică. [20] Marghiloman, A. (1927). Note politice I Romania until 1918]. Bucureşti: Academiei. – [8] Democraţia conservatoare (1908). [The [Political notes]. Bucureşti: Institutul de Arte Conservative ]. Grafice „Eminescu”. [21] Opinia. (1908) [The Opinion] [9] Dezbaterile Adunării Deputaţilor (1907-1908). [The Debates of the Members of the Parliament [22] Opinia.(1909) Assembly]. [23] Peneş, G. (1998). Take Ionescu şi Partidul Conservator Democrat (1908-1912) [Take [10] Dezbaterile Adunării Deputaţilor (1909- – 1910). Ionescu and the Conservative Democrat Party]. [11] Dezbaterile Adunării Deputaţilor (1910- Bucureşti: Monteoru. 1911). [24] Platon, G. (2003). Istoria Românilor - VII, [12] Dezbaterile Senatului (1910-1911). [The tom II [The history of ] Bucureşti: Debates of the Senate]. Academiei Române. [25] Stan, A.(1995). [13] Gane, C. (2010). P. P. Carp şi locul său în Putere politică şi -1918) [ Political istoria politică a ţării – II [ P. P. Carp and his democraţie în România (1859 place in the political history of our country]. parties and democracy in Romania 1859-1918]. Iaşi: Tipo Moldova Bucureşti: Albatros. [14] Iancovici, D. (2004). Take Ionescu. [26] Theodorian-Carada, M. (1937). -1928 Revised. Timişoara: Editura de Vest. Efimeridele. Însemnări şi amintiri 1908 [Notes and memories 1908-1928]. Roman: Tipografia “Serafica” Săbăoani.

93 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013

Notes 1 Mircea Iosa, Traian Lungu, Viaţa politică în România (1899-1910), Bucureşti, Editura Politică, 1977, p. 223 2Anastasie Iordache, Parlamentul României în anii reformelor şi-a primului război mondial 1907-1918, Bucureşti, Editura Paideia, 2001, p. 5 3Câncea Paraschiva, Anastasie Iordache, Mircea Iosa, Istoria Parlamentului şi-a vieţii parlamentare din România până la 1918, Bucureşti, Editura Academiei, 1983, p. 381-382 4Ioan Căpreanu, Istoria partidelor politice româneşti (de la 1859-2002), Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2009, p. 96 *Primul ministru ia din nou cuvântul şi declară că niciodată în viaţa lui n-a fost mai emoţionat. Mulţumeşte călduros celor trei oratori conservatori căci au dovedit că sunt mari patrioţi. Iese apoi din bancă şi se duce direct la Take Ionescu, îi ia amândouă mâinile şi i le strânge afectuos în aplauzele furtunoase ale Adunării. Strânge apoi pe rând mâinile lui Ion Lahovary şi Petre Carp mulţumindu-le la fel, apoi se reîntoarce către Take Ionescu şi-i strânge din nou mâna. Scena a fost emoţionantă, dar n-a fost sinceră din partea tuturor actorilor. Vezi Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, vol. III, Bucureşti, Editura Albatros, 2007, p. 194 5 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 224-225 6 Dezbaterile Adunării Deputaţilor (în continuare D.A.D), sesiune ordinară 1910-1911, nr. 13, şedinţa din 19 martie 1911, p. 127 7 Anastasie Iordache, Take Ionescu, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2001, p. 156-157 8 Constantin Bacalbaşa, op. cit., p. 179 9 M. Theodorian-Carada, Efimeridele. Însemnări şi amintiri 1908-1928, Roman, Editura Tipografia “Serafica” Săbăoani, 1937, p. 38 10 Anastasie Iordache, op. cit., p. 158 11 Ibidem, p. 162 12 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 227 13 Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. I, Bucureşti, Editura Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, 1927, p. 61 14 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 227 15 Take Ionescu, Discursurile domnului Take Ionescu rostite în şedinţele Camerei Deputaţilor de la 24 şi 30 noiembrie 1910, Bucureşti, Atelierele Societăţii Anonime pe Acţiuni “Adevărul”, 1910, p. 40-41 16 “Opinia”, an V, nr. 344 din 22 ianuarie 1908 17 Idem, an V, nr. 349 din 29 ianuarie 1908 18 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C), Fond Take Ionescu, Pachetul dos. 18/1901, 24 aprilie 19 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 231 20 Take Ionescu, Discursurile domnului Take Ionescu rostite în şedinţele Camerei Deputaţilor de la 24 şi 30 noiembrie 1910, p. 38 21 “Opinia”, an V, nr. 343 din 20 ianuarie 1908 22 “Democraţia conservatoare”, an I, nr.1, din 1 februarie 1908 23 Gabriel Peneş, Take Ionescu şi Partidul Conservator–Democrat (1908-1912), Bucureşti, Editura Monteoru, 1998, p. 31 24 Take Ionescu, Constituirea Partidului Conservator-Democrat. Discursurile d-lui Take Ionescu de la 20 ianuarie – 22 iunie 1908, publicate de Barbu Păltineanu şi Mihail Dragomirescu, Bucureşti, Atelierele Grafice Socec &Co, 1908, p. 14 25 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 232 26 Gabriel Peneş, op. cit., p. 33-34

94 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 2 (28), 2013

27 Biblioteca Academiei Române (în continuare B.A.R.), Msse, Fond Corespondenţă, Take Ionescu către P.P. Carp, telegrama din 22 ianuarie 1908, Montecarlo 28 B.A.R., Msse, Fond Corespondenţă, Take Ionescu către Barbu Păltineanu, telegrama din 22 ianuarie 1908, Montecarlo 29 D.A.D, sesiune ordinară 1910-1911, nr. 7, şedinţa din 23 noiembrie 1910, p. 25 30 Gabriel Peneş, op. cit., p. 34 31 C. Gane, P.P. Carp şi locul său în istoria politică a ţării, vol. II, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, p. 373 32 “Opinia”, an V, nr. 338 din 15 ianuarie 1908 33 Gabriel Peneş, op. cit., p. 35 34 “Opinia”, an V, nr. 340 din 17 ianuarie 1908 35 Anastasie Iordache, op. cit., p. 176 36 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 235 37 Anastasie Iordache, op. cit., p. 178 38 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 237 39 Ion Bitoleanu, Şefi de partide priviţi cu ochii vremii lor, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2006, p. 242 40 „Opinia”, an V, nr. 342 din 19 ianuarie 1908 41 Apostol Stan, op. cit., p. 301 42 D. A. D., sesiune ordinară 1907-1908, şedinţa din 13 decembrie 1907, p. 162 43 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 236 44 “Opinia”, an V, nr. 344 din 22 ianuarie 1908 45 Idem, an VI, nr. 648 din 8 februarie 1909 46 Take Ionescu, Constituirea Partidului Conservator-Democrat. Discursurile d-lui Take Ionescu de la 20 ianuarie – 22 iunie 1908, p. 10-11 47Apostol Stan, Putere politică şi democraţie în România (1859-1918), Bucureşti, Editura Albatros, 1995, p. 302 48 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 238-239 49 D.A.D., sesiune ordinară 1909-1910, şedinţa din 30 noiembrie 1909, p. 73-74 50 Apostol Stan, op. cit., p. 302 51 Constantin Bacalbaşa, op. cit., p. 231 52 Gabriel Peneş, op. cit., p. 47 53 D. Iancovici, Take Ionescu, ediţie de Radu Păiuşan, Timişoara, Editura de Vest, 2004, p. 37 54 Gabriel Peneş, op. cit., p. 40-41 55 Ibidem, p. 63 56 Ibidem, p. 53 57 Anastasie Iordache, op. cit., p. 188-189 58 Gabriel Peneş, op. cit., p. 55 59 Apostol Stan, op. cit., p. 301-302 60 Dezbaterile Senatului, sesiune ordinară 1910-1911, şedinţa din 3 decembrie 1910, p. 85 61 Gabriel Peneş, op. cit., p. 55 62 Apostol Stan, op. cit., p. 302 63 Gabriel Peneş, op. cit., p. 56-57 64 Anastasie Iordache, op. cit., p. 189-190 65 Mircea Iosa, Traian Lungu, op. cit., p. 244-245 66 Gheorghe Platon, Istoria Românilor, volumul VII, tom II, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003, p. 214-215

95