ACADEMIA INSTITUTUL DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"
STUDII MATERIALE DE ISTORIE MEDIE
VOLUMUL XIX 2001
MUZEUL BRMLEI EDITURA ISTROS
www.digibuc.ro ACADEMIA INSTITUTUL DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"
COLEGIUL DE REDACTIE
VEFAN ANDREESCU, VIOLETA BARBU, EUGEN DENIZE, ERBAN PAPACOSTE,A,
REDACTOR PAUL CERNOVODEANU
SECRETAR DE REDACTIE GHEORGHE
Revista "Studiimateriale de istorie medie" apare o pe an.
revistase poate procura pe de la Muzeul Bräilei, str. Belvedere nr. 1, 004039614725, România.
La revue "Studiimateriale de istorie medie" parait une fois par an.
Toute commande de l'étranger: Muzeul str. Belvedere nr. 1, tel./fax 004039614725, România.
Corespondenta, manuscrisele vor fi trimise pe adresa Colegiului de redactie: B-dul Aviatorilor nr. 1, 71247, Bucure0i, tel. 016509045.
©, 2001, MUZEUL EDITURA ISTROS Str. Belvedere 1, Tel. 039/614725
www.digibuc.ro ACADEMIA INSTITUTUL DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"
STUDII MATERIALE
DE ISTORIE MEDIE VOL. XIX, 2001
SUMAR
STRUCTURI PRACTICI
ALEXANDRU MADGEARU, Organizarea bisericeasa la de Jos perioada 971-1020 9 ION Proprietateabisericeasca Hotin la 1715 23 MARIA MAGDALENA Note despre bisericile Sf. Vineri Capului Sf. loan BotezAtorul din Iasi 31 VIOLETA BARBU, Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse sur les representations miraculeuses de la Vierge aux pays roumains 39
STAT IDEOLOGIE EVUL MEDIU ROMÄNESC
$ERBAN PAPACOSTEA, descAlecat tradiliaistoricáa constituirii 61 BENOIT JOUDIOU, Remarques sur la signification du "souverain" dans les Principautés Roumaines 67 MARIANA Politica ctitoriceascd a domnilor (a doua jumätate a secolului al XVII-lea) 79
"StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 1-387
www.digibuc.ro EUROPA OFENSIVA
OVIDIU CRISTEA, Recucerirea bizantina a Constantinopolului actiunea flotei venetiene impotriva insulei Daphnousia 109 EUGEN DENIZE, stefan Mare i luptele cu turcii. abordare 115 ANDREESCU, Reacfii contra dominatiei otomane asupra Negre prima a secolului al XVII-lea: alianta cazaci 129 PAUL CERNOVODEANU, Politica orientala 1733-1739. Anglia i austro-ruso-turc (1736-1739) (continuare) 155
CRONICI DOCUMENTE
VICTOR SPINEL Cronicari italieni despre repercusiunile invazii mongole din 1241-1242 asupra romanilor 169 ILEANA Ungurii cronistica Secolele XVI-XVIII 207 IONEL CANDEA, Cetatea istoriografia (I) 217 CRISTIAN LUCA, Rutelebalcaniceale Române cu Venetia secolul al XVII-lea 227 CRISTINA FENE$AN, in cronica lui Ali din (secolul al XVHI-Iea) 235 DORU carte din biblioteca Mavrocordatilor colectiile Bibliotecii Centrale Universitare din 251 CONSTANTA GHITULESCU, Zestrea practica. Tara secolul al XVII-lea (II) 255 GHEORGHE Documente privitoare la negustorii Pepanoi la ctitoria de la Codreni "pe (II) 265 ISTVAN Primul catolic Secuime (Raportul lui Szalinai 1638) 273 Istoria monetei in Glosar numismatic 299
ADDENDA ET CORRIGENDA 315
RECENZII NOTITE BIBLIOGRAFICE 325 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt (Documente privind istoria Brwv), Neunter Band, Zunfturkunden (Documente de breaslä), 1420-1580, ed. GERNOT NUSSBÄCHER ELISABETA MARIN, Kronstadt, Aldus Verlag, 1999, 459 p. (Nationalarchive Rumaniens, Kreisdirektion Kronstadt-Arbeitskreis Siebenbargische Landeskundee.v.(Heidelberg) Papacostea); HERMANN Atlas der siebenbargisch-seichsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen,I-II,ed. a II-a,Hermannstadt, Heidelberg, Monumenta-Verlag Hermaimstadt undArbeitskreis SiebenbiirgischeLandeskunde,e.V. Heidelberg, 1999; XXXII + 870 p. + o VII + 392 p. (Alexandru Ciodltan); despre lärile vol. X, partea I, Edit. Academiei Bucure0i, 2000, 795 pagini 32 plaw; volum de MARIA HOLBAN, MARIA M. ALEXANDRESCU - DERSCA BULGARU,
www.digibuc.ro CERNOVODEANU (redactorresponsabil) (Constantin Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU-BARDA, BibliografiaRevistei"Biserica (1874-1994), vol. I, Edit. Cuget Românesc, 2000, 391 p. (Mariana Arhiepiscop PETER L'HUILLIER, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice Traducere din limba englezä de pr. prof. univ. dr. Alexandru I. Stan, Edit. Gnosis, 2000, 515 p. (Paul Cernovodeanu); VASILE V. MUNTEAN, Bizantinologie,I-II,Edit.Invierea, Arhiepiscopia Timisoarei, 1999-2000, 212 + 200 p. (Ovidiu Cristea); MIHAI Pagini de istorie, Edit. A.P.P., Bucuresti, 1998, 444 p.(Constantin Dobrild); JAWOR GRZEGORZ, Osady prawa woloskiego i na Rusi Czerwonej w Sredniowieczu (Colonizärile de drept valahlocuitorii Rutenia Rosie in evul mediu târziu), Wydawnictwo Uniwersytetu Curie-Sklodowskiej, Lublin, 2000, 223 p. ($erban Papacostea); VIOLETA BARBU, Miniatura brâncoveneascd. Manuscrise ilustrate ornate,Edit. Meridiane, Bucuresti, 2000, 125 p. (Gheorghe Lazär); LUCIAN PERIS, Le Missioni Gesuite in Transilvania e Moldavia nel Seicento, Edit. Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 1998, 223 p. (Paul Cernovodeanu); HENRYK LOWMIANSKI, Zaludnienie litewskiego w wieku Zaludnienie w roku 1528 (Situatia a statului lituanian secolul al XVI-lea. in anul 1528), sub redactia lui Artur Kijas Krzysztof Pietkiewicz, Wydawnictwo Poznakskie, 1998, 227 p. (Antim Cristian Bobicescu); GABRIEL KRASINSKI, Taniec Rzeczypospolitej Polskiej (Dansul Republicii Polone), de Miroslaw Korolko, Wzdawnictwo Naukowe Semper, Warszawa, 1996, 316 p. (Antim Cristian Bobicescu); GONRAD G. GONDISCH, Ständische Autonomie und Regionalität im mittelalterlichen und friihneuzeithichen in vol. Minderheiten Regionalbewusstsein und Zentralismus in Ostmitteleuropa, hrsg. von H.-D. Löwe, L. H. Fontsch und S. Troebst, Köln- Weimar-Wien, 2000, p. 21-49 Papacostea); Nobilimea din Transilvania. 1440-1514, Edit. Enciclopedick Bucuresti, 2000, 466 p. (cuprinde anexe, bibliografie selectivk indice de persoane) REMUS CAMPEANU, Elitele din Transilvania veacului al Edit. Presa Universitarl Clujeank Cluj-Napoca, 2000, 459 p. (Bogdan Popovici); FERENC PAP, Kolozsvári harmincadjegyzékek1599-1637(Registrelede tricesimi din Cluj (1599-1637)), Edit. Kriterion, Bucuresti-Cluj, 667 p. (Mária ZSIGMOND PACH, A harmincadvám Erdélyben és a 15. század felében (Vama tricesimä Transilvania Tara prima parte a secolului al XV-lea), in "Történelmi Szemle", 1-2, 1998, p. 33-41 (Mária GHIMPU VLAD, Biserici medievale Basarabia. Monografie, Edit. Tyragetia, 2000, 220 p. (Biblioteca Tyragetia, I) Papacostea); JACQUES LE GOFF, Sfântul din Assisi, traducere de Mihai Ungureanu, Edit. Polirom, Iasi, 2000, 177 p. (Constantin Dobrild); STOY MANFRED, Radu erban, Fürst der Walachei 1602-1611 und die Habsburger, "Südost-Forschungen", vol. 54, 1995, pp. 49-103 (Ileana F. BERNARD REILLY, The Kingdom of León-Castilla under king VIL 1126-1157, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1998, 431 p. (Eugen Denize); MICHEL VERGÉ-FRANCHESCHI, HenrileNavigateur. Un découvreur au Félin, Paris, 1994, 442 p. (Simion HARALD
www.digibuc.ro HEPPNER, Die und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, Böhlau Verlag, Wien, Köln, Weimar, 1997, 291 p., ilustralii, indice HARALD HAPPNER, Austria Principatele (1774-1812). 0 la politica sud-est europeand a Habsburgilor, Presa Universitarl Clujeank Cluj-Napoca, 2000, 297 p. (Paul Cernovodeanu); ILEANA Habsburgi otomani la Tratatele negocierile de pace. 1526- 1576, Edit. Oscar Print, Bucure0i, 2000, 297 p. (Eugen Denize); PETRE NÄSTUREL, istorice, I, Aalborg (Danemarca), 2000, 336 (Paul Cernovodeanu); ION CHIRTOAGA, Sud-estul Moldovei Nistrului (1484-1699). Expansiunea Edit. Fundatiei Culturale Române, Bucure0i, 1999, 208 p. (Eugen Denize); LUCIAN BOIA, Pentru o a imaginarului, Edit. Hurnanitas, Bucure0i, 2000, 230 p. (Bogdan Popovici);"Balcanica Posnaniensia. Acta et studia", IX/X, Wydawnictwo Naukowe UAM, 1999, 259 p. (Antim Cristian Bobicescu); KONRAD G. Transsilvanische Kontakte und Interessen der Familie a Lasco, vol. Johannes a Lasco 1499-1560. Polnischer Baron, Humanist und Reformator. zum Internationalen Symposium vom 14.-17. Oktober 1999 in der Johannes a Lasco Bibliothek Emden, hrsg. von Christoph Strohm (extras), f. an, p. 199-217 ($erban Papacostea); LIVIU BEUDEANU, Localizarea de la Posada. De la cetatea Poienari la Castrum Argyas alias cetatea lui Vlad 2000, 24 p. ($erban Papacostea); NICOLAE EDROIU, Studii de genealogie, Cluj-Napoca, 2000, 228 p. + pl (Biblioteca Genealogica I. Academia Românä, Filiala Cluj-Napoca) (Paul Cernovodeanu); Krieg und Frieden im vom Mittelalter zur Neuzeit.Theorie-Praxis-Bilder, herausgegeben von Heinz Duchhardt, Patrice Veit unter mitwirkung von Pierre Monet, Verlag Philipp von Zabern, Mainz, 2000, 328 p. [Veröffentlichungen des Instituts Europäische Geschichte Mainz. Abteilung Universalgeschichte, Beiheft 52] (Ovidiu Cristea)
IN MEMORIAM
ANDREI PIPPIDI, Maria Holbanstudiile de istorie a Occidentului european.....377
ABREVIERI 385
www.digibuc.ro ACADEMIA INSTITUTUL DE ISTORIE IORGA"
STUDII MATERIALE
DE ISTORIE MEDIE VOL. XIX, 2001
SOMMAIRE
STRUCTURES ECCLESIASTIQUES PRATIQUES DE DEVOTION
ALEXANDRU MADGEARU, L'organisation de l'Eglise au Bas Danube en 971- 1020 9 ION GUMENli, Propriété de l'Eglise dans la région du Hotin jusqu'en 1715 23 MARIA MAGDALENA Notes sur les Eglises "Sf. Vineri" et "Trierea Capului Sf. loan Botezatorul" de Jassy 31 VIOLETA BARBU, Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse sur les réprésentations miraculeuses de la Vierge aux pays roumains 39
ETAT IDEOLOGIE MOYEN AGE ROUMAIN
SERBAN PAPACOSTEA, Fondation et "descalecat" dans la tradition historique de la constitution de la Valachie 61 BENOÎT JOUDIOU, Remarques sur la signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 67 MARIANA LAZAR, La politique de fondation d'établissements religieux des princes valaques dans la seconde moitié du sicle 79
"StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 1-387
www.digibuc.ro EUROPE ET L'OFFENSIVE
OVIDIU CRISTEA, La byzantine de Constantinople et l'action de la flotte vénitienne contre de Daphnousia 109 EUGEN DENIZE, Etienne le Grand et les luttes contre les Turcs. Une nouvelle approche 115 ANDREESCU, Réactions contre la domination ottomane sur la Mer Noire dans la premire moiti du sicle: l'alliance Cosaque-Tatare 129 PAUL CERNOVODEANU, La politique orientale anglaise entre 1733-1739. II. L'Angleterre et la guerre austro-russo-turque (1736-1739 ) (suite) 155
SOURCES : CHRONIQUES ET DOCUMENTS
VICTOR SPINEL Chroniqeurs'italienspropos des répercurssions de la Grande Invasion Mongole de 1241-1242 sur les Roumains 169 ILEANA Les Hongrois dans les chroniques roumaines. Les sicles 207 IONEL CANDEA, Cetatea dans l'historiographie roumaine 217 CRISTIAN LUCA, Les routes balkaniques du commerce des Pays Roumains avec Venise au XVIP sicle 227 CRISTINA FENESAN, La frontire ottomane dans la chronique d'Ali de Timisoara sicle) 235 DORU Un livre de la bibliothque des Mavrocordat dans les collections de la Bibliothque Centrale Universitaire de Bucarest 251 CONSTANTA GHITULESCU, Dot entre nonne et pratique. La Valachie au sicle (II) 255 GHEORGHE Documents concernant les marchands Pepano et leur établissements fondéCodreni Mostiste" (II) 265 TÓTH, Le premier recensement catholique dans la région des Szekler (le rapport Szalinai de 1638) 273 OCTAVIAN ILIESCU, L'histoire de la monnaie en Roumanie. Un glossaire numismatique 299
ADDENDA ET CORRIGENDA 315 COMPTES-RENDUS ET NOTES BILIOGRAPHIQUES 325
IN MEMORIAM
ANDREI PIPPIDI, Maria Holban et les études d'histoire de l'Occident européen 377
ABBREVIATIONS 385
www.digibuc.ro ACADEMIA DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"
MATERIALE
DE ISTORIE MEDIE VOL. XIX, 2001
CONTENTS
ECCLESIASTIC STRUCTURES AND PRACTICES OF DEVOTION
ALEXANDRU MADGEARU, The Church Organization at the Lower Danube between 971 and 1020 9 ION GUMENÎI, Church Property in the Hotin County until 1715 23 MARIA MAGDALENA Notes on "Sf. and Capului Sf. loan Botezatorul" Churches of Jassy 31 VIOLETA BARBU, Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse sur les représentations miraculeuses de la Vierge aux pays roumains 39
STATE AND IDEOLOGY IN THE ROMANIAN MIDDLE AGES
SERBAN PAPACOSTEA, Foundation and Dismounting inthe Historical Tradition of Wallachia 61 BENOIT JOUDIOU, Remarques sur la signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 67 MARIANA The Religious Foundation Policy of the Wallachian Princes in the Second Half of the Century 79
"StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 1-387
www.digibuc.ro EUROPE AND THE OTTOMAN OFFENSIVE
OVIDIU CRISTEA, The Byzantine Reconquest of Constantinople and the Actions of the Venetian Fleet Against the Island of Daphnousia 109 EUGEN DENIZE, Stephen the Great and the Battles Against the Turks. A New Approach 115 ANDREESCU, Reactions Against the Ottoman Domination Over the Black Sea in the First Half of the Century: The Cossack-Tatar Alliance 129 PAUL CERNOVODEANU, EnglishEasternPolicy Between1733-1739. II. England and Austrian-Russian-Turkish War (1736-1739 ) (sequel) 155
SOURCES CHRONICLES AND DOCUMENTS
VICTOR The Italian Chroniclers on Effects of the Great Mongol Invasion of 1241-1242 on Romanians 169 ILEANA The Hungarians in the Romanian Chronicles. The 18'h Centuries 207 IONEL CANDEA, Cetatea in Romanian Historiography 217 CRISTIAN LUCA, Balkan Routes of Trade of the Romanian Principalities with Venice in 227 CRISTINA FENE$AN, The Border in the Chronicle of Ali of (The Century) 235 DORU A Book from Mavrocordat Library in the Collections of Central Universitary Library of Bucharest 251 CONSTANTA GHITULESCU, The Dowry Between Norm and Practice. Wallachia in 255 GHEORGHE Documents Concerning the Merchants Pepano and the Establishment Founded by them at Codreni "pe Mosti4te " (II) 265 TÓTH, The First Catholic Census Székely Land (A raport drafted by István Szalinai in 1638) 273 OCTAVIAN ILIESCU,The History of Coins in Romania. A Numismatic Glossary 299
ADDENDA ET CORRIGENDA 315 REVIEWS BIBLIOGRAPHICAL NOTES 325
IN MEMORIAM
ANDREI Maria Holban and history studies of Western Europe 377
ABBREVIATIONS 385
www.digibuc.ro ECLEZIASTICE DEVOTIONALE
ORGANIZAREA BISERICEASCA LA DE JOS PERIOADA 1020
ALEXANDRU MADGEARU
ultimii 25 de ani s-au publicat mai multe studii dedicate organizArii ecleziastice bizantine de la de Jos. Pe de o parte, au unele noi izvoare (sigilii), iar pe de parte, au fost reintérpretate sau redatate unele surse cunoscute de mai vreme. a fost de bizantinologul austriac Werner Seibt scurt articol din 1975, referitor la interpretarea datarea a tipuri de sigilii care au apartinut unui arhiepiscop al Bulgariei, pe nume Gheorghios'. El ajungea la concluzia cá acest ierarh a fost pus de Tzimiskes fruntea arhiepiscopiei create la Dristra, locul fostei Patriarhii a Bulgariei. Un punct de vedere similar a fost propus in mod independent de istoricul bulgar Georgiev intr-un articol publicat in 1980 apoi studiul dedicat organizArii bisericesti a teritoriilor bulgAresti perioada ulterioarä cuceririi bizantine. Politica bisericeascA a Vasile a fost de care teologul Adrian Gabor3. Un moment de cercetArilor este reprezentat de publicarea studiului lui Petre Diaconu, mai limba Studii Teologice 1990, apoi limba franceze. PolemizAnd cu P. Georgiev, P. Diaconu a ajuns la concluzii radical diferite privinta intervenite organizarea ecleziasticA a zonei Dunkii de Jos dupá 971.
W. Seibt, Georgios Archiepiskopos Zur Identijizierung des während der des Johannes Tzimiskes zweier Siegeltypen, 24, 1975, p. 55-59. 2 P. Georgiev, Au sujet de l'interprétation des sceaux de plomb de l'archevique Georges de EB, 16, 1980, 3, p. 120-129; Idem, L'organisation religieuse dans les terres bulgares du Nord-Est l'an 971,Dobrudia. ethno-culturelles, 1987, p. 147. A. Gabor, Organizarea a Imperiului Bizantin de Macedoneanul pentru istoria poporului ST, 41, 1989, 5-6, p. 98- 117. Articolul lui N. V. Dud, canonice ale bisericii nord-dunärene scaunele episcopale din sudul MB, 36, 1986, 2, p. 39-48 contine o serie de confuzii nu poate fi luat considerare. P. Diaconu, Despre a regiunii de Jos (ultima treime a X - XII), ST, 42, 1990, 1, p. 103-120; Idem, Sur ecclésiastique dans la région du Bas-Danube (dernier tiers du Etudes byzantines et post- byzantines, II, Bucuresti, 1991, p. 73-89. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 9-22
www.digibuc.ro 10 Alexandru Madgearu 2
Publicarea 1991 a sigilii din Dumbarton Oaks5 a problemei, deoarece ele indicau existenta unui sediu metropolitan la Constanta in secolele X-XI. Anterior, nu se cunostea reluarea a numelui Tomisului in listele de episcopate redactate de-a lungul secolelor. Ion Barnea a semnalat imediat descoperire, articol dedicat supravietuirii orasului Tomis a mitropoliei sale secolele ultima luare de pozitie apartine Petre Diaconu7, care a ficut unele observatii pe marginea opiniilor exprimate de Ion Ba.rnea in articolul din 1991 de fapt, prin 1994). De asemenea, este discutia asupra organizirii bisericesti date de loan Tzimiskes. actualul stadiu al este o pe examinarea a izvoarelor cunoscute de mai multi vreme sau recent descoperite. Perioada de care ne ocupim este de momente semnificative: recucerirea lui loan Tzimiskes arhiepiscopiei autocefale de Ohrida, de Vasile II ce Bulgaria a fost nimicitä 1018). Vechea organizare ecleziastici a spatiului dintre Dunirea de Jos Muntii Balcani a cu urbank primele decenii ale secolului al VII- lea. Invaziile avarilorslavilor au condus la abandonarea a limes-ului. Unele urbane au supravietuit de-a lungul secolelor VII-X, dar acestea sunt exceplii (Odessos/Varna,Durostorum/Silistra,eventualBononia/Vidin).De o mentinere a civilizatiei urbane se poate vorbi doar la sud de Muntii Balcani8. Chiar populatia a continuat locuiasci Munfii Balcani, ea a fost de o organizare bisericeasci superioaria träit in izolare de Biserica de la Constantinopol. Abia convertirea Bulgariei la crestinism la mijlocul secolului al IX-lea a permis refacerea unei organiziri ecleziastice tinuturile de Jos. Tinerei Biserici bulgare i s-a recunoscut autocefalia anul 870 sub forma unui arhiepiscopat sediul la Preslav. Ulterior, Simeon a transformat arhiepiscopia patriarhie, 918. Constantinopolul a recunoscut patriarhia autocefali de la Preslav abia 927, ce venirea la putere a Petru a marcat confruntirii dintre Bulgaria. Prima a noii organiziri bizantine la de Jos a 971. este Tzimiskes a fondat o mitropolie la Preslav, fosta a statului bulgar, al nume a fost schimbat Ioannoupolis al Singurul mitropolit de Ioannoupolis cunoscut in prezent este Stephanos, atestat de sigilii descoperite la Preslav si Pliska9. El nu a putut 976, Vasile II a schimbat imediat numele orasului, care amintea de Tzimiskesw. Rangul eparhiei bulgare a fost de la de patriarhie
J. Nesbitt, N. Oikonomides, Catalogue of byzantine seals at Dumbarton Oaks and in Fogg Museum of Art, vol. I. Italy, North of the Balkans, North of the Black Sea, Dumbarton
Oaks, Washington, 1991, p. . 6 Barnea, Noi date despre Mitropolia Tomisului, "Pontica", 24, 1991, p. 277-282. P. Diaconu, Points de vue sur l'organisation ecclésiastique au Bas-Danube siècles), "Dacia", NS, 38-39, 1994-1995, p. 449-452. A. Madgearu, Continuitate discontinuitate culturald la de Jos secolele 1997, p. 112-114. I. Jordanov, Peatite ot Preslav (971-1088), 1993, p. 183, nr. 389; P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 74-77; Idem, Points..., p. 450. P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 76.
www.digibuc.ro 3 Organizarea bisericeascA la de Jos (971-1020) 11 autocefall la cel mitropolie subordonatA patriarhiei de Constantinopol. a acestui fapt este evidentA. Revenirea Bulgariei frontierele Imperiului Bizantin avea ca urmare integrareabisericülocale Patriarhia de Constantinopol. Petre Diaconu a demon.strat acele sigilii care au apartinut unui anume Gheorghios archiepiskopos Boulgarias nu pot datate 971, cum au W. SeibtP. Georgiev (care amplasau sediul acestui arhiepiscop la Dristra)". Conditiile stratigrafice in care s-au descoperit la Pliska dintre aceste sigilii aratA cA ele se de incetarea mAnAstirii de acolo (inceputul secolului al X- lea). P. Diaconu a mai observat iconografia sigiliilor este specificA pentru a doua a secolului al DC-lea pentru prima a celui Prin urmare, Gheorghios a fost arhiepiscop al Bulgariei 870 918, in perioada conducAtorul Bisericü bulgare avea rangul de arhiepiscop". Faptul cA el nu a mai fost acum in izvoare nu un impediment contra acestei Tot P. Diaconu a mai cA bisericeascA de Tzimiskes a fost la scurt timp abrogatA de Vasile II (care a mod sistematic impotriva a tot ceea ce a fAcut Tzimiskes). P. Diaconu a presupus cA sediul metropolitan a fost mutat de la Preslav la Dristra peste ani a avansat altA idee, potrivit la Dristra functiona din 971 o episcopie subordonatA mitropoliei de Ioannoupolis". unei episcopii la Dristra din 971 este perfect verosimild. Se §tie o din acest a fost reconstruitA 976 981 (datarea din interpretarea unei inscriptii descoperite la Silistra)'6. caz, Dristra este amintit ca sediu episcopal ultimii ani ai domniei lui Vasile al doilea edict (sigillion) din mai 1020 conferit arhiepiscopiei de Ohrida. acel moment, episcopia de Dristra a intrat sub jurisdictia arhiepiscopiei Bulgariei create de Vasile II, de care ne vom ocupa ceva mai jos". Pe de altA parte, episcopia de Dristra continua vechea eparhie din vremea taratului bulgar. Dealtfel, Dristra a fost reqedinta comandantului unei theme. 971 s-au la de Jos theme: Mesopotamia OccidentalA nordul Dobrogei) Dristra (in partea de sud). Thema Dristra a fost ulterior cu provincia Thracia. La câtiva ofensiva bizantinA din 1000-1001, thema Dristra s-a separat de Thracia, dar a fosta Mesopotamie Occidentall. Denumirea de Paradunavon nu provincia purtând in continuare numele de primele
W. Seibt,op.cit.,p.58-59;P.Georgiev, Au sujet...,p.126-129;Idem, L'organisation..., p. 151, 154. VeziR. Vassilev, Novootkrit oloven peat na arhiepiskop Georgi i Pliska, "Numismatika i 1992, 1-2, p. 26-29 (alt exemplar, descoperit la Pliska). 12 P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 77-82. P. Georgiev, L'organisation..., p. 147. P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 82-83 nota 54. P. Diaconu, Points..., p. 450, 452. M. Salamon, Some Notes on an Inscription from Medieval Silistra (c. 976), RESEE, 9, 1971, 3, p. 492-496. H. Gelzer, Ungedruckte und wenig bekannte der orientalischen Kirche (II), BZ, 2, 1893, p. 44-45; P. Georgiev, L'organisation..., p. 150; P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 83. Pentru detaliile organizkii administrative militare bizantine in perioada 971-1018, vezi A. Madgearu, Revenirea dominaliei bizantine la "Anuar. Studii de securitate,
www.digibuc.ro 12 Alexandru Madgearu 4 doug decenii ale secolului al XI-lea sigiliile lui Theodor, primikeriosstrateg de Dristra'9. Un alt strateg de Dristra cunoscut din cronica lui Skylitzes este Tzitzikios anul Se pare in aceeasi a condus provincia Dristra un anume Constantin (...) polites, katepano de Dristra, al a fost publicat recent'. Mitropolia de Ioannoupolis-Preslav a supravietuit la recucerirea Preslav de cátre bulgari (databilá mai probabil 986). Tarul Samuel a creat 980 organizare pentru biserica teritoriile pe care le-a recucerit. S-a din nou un patriarhat bulgäresc, condus de Gherman, care avea resedinta la Sofia. Sediul patriarhiei bulgare s-a mutat succesiv sud. cele din patriarhie s-a instalat la Ohrida in jurul anului 990, unde a supravietuit 101 sigilii recent publicate, datate secolele X-XI, amintesc numele a doi mitropolifi de Tomis, AniketosVasile23. Refacerea mitropoliei de Tomis (care a mai secolul al VI-lea) poate fi considerare doar din vremea lui loan Tzimiskes. datare mai plin secol XI, domnia lui II, este mai putin probabilk din cauza tipologiei sigiliilor. Descoperirile arheologice asezare a pe la mijlocul secolului al X-lea24. Este neintemeiat punctul de vedere al lui Ion Barnea, care localitatea Tomis ar supravietuit forme urbane secolele VII-X25. Argumentul de ori invocat al Tomisului cronica lui Nikephor, evenimente de la inceputul secolului al VIII-lea, s-a dovedit a fi caduc26. P. Diaconu a presupus loan Tzimiskes a creat mitropolia de Tomis acelasi timp cea de Ioannoupolis-Preslav27. Totusi, este posibil ca tnitropolia de fost mutarea celei de la Preslav, de Vasile II. Constantia (Tomis) a sub administratie bizantiná recucerirea Preslav de bulgari. Acest punct era apárat de valurile de dintre CernavodaConstanta (nu aici problema este cert ele existau vremea de care ne Perioada lui Vasile II a fost singura Constantia (Tomis, Constanta) a atins o apärare nationalä istorie Bucuresti, 1998, p. 153-154 Idem, The Military Organization of Paradunavon, BS,-60, 1999, 2, p.421-423, 430. 19 Barnea, Din istoria Dobrogei, Bucuresti, 1971, p. 89, 93. Al treilea sigiliu (de la Silistra) este amintit de I. Jordanov, Neizdadeni peati Silistra "Izvestija na Narodnija Muzej", Varna, 19 (34), 1983, p. 109, nr. 16. un sigilar al aceluiasi personaj, descoperit recent la Slaveevo, regiunea Vama (R. Markov, Novootkrit preisten-peat na vizantyski sanovnik, "Arheologija", Sofia, 39, 1998, 3-4, p. 63-66). Barnea, Stefánescu, op. cit., p. 93. 21 Nesbitt, N. Oikonomides, op. cit., p. 150, nr. 65.1. Din numele provinciei s-au doar literele Nu suntem de acord restituirea "Paristrion", deoarece sigiliile demnitarilor nu folosesc deat forma "Paradunavon". M. de Vos, Un demi-siècle de l'histoire de la Macédoine (975-1025), de doctorat du cycle, Institut National des Langues et Civilizations Orientales, Paris, 1977, p. 115-116. Nesbitt, N. Oikonomides, op. cit., p. 180-181, nr. 80.1, 80.2; I. Barnea, op. cit., p. 279-281; P. Diaconu, Points..., p. 450, 452. Gh. Mänucu-Adamesteanu, Tomis-Constantia-Constanla, "Pontica", 24, 1991, p. 303- 308. Barnea, op. cit., Madgearu, Continuitate, p. 113, bibliografia P. Diaconu, Points..., p..45I, 452.
www.digibuc.ro 5 Organi7area bisericeascA la de Jos (971-1020) 13 dezvoltare, dar nu pentru mult timp. Se pare asezarea a fost gray de invaziile pecenegilor din Este o mentinere a mitropoliei de Tomis la mijlocul secolului cum apreciazA P. Diaconu (sau la revolta cum crede I. Barnea)". Se orasul Constantia a Vasile II. Se pare abia pe la secolului s-a petrecut o renastere a acestei vechi cum ne sA un portulan recent descoperit publicat de colegul Ovidiu Cristea". Este cA rolul principal provincia Paradunavon a fost preluat de cAtre orasul Dristra dupA 1018. De aceea, este foarte ca centrul religios sA se mutat Dristra. . Asadar, loan Tzimiskes a organizat o mitropolie la Preslav teritoriul cucerit de la Bulgaria: Ipoteza este cA mitropolie de Preslav a fost mutatA la Constanta 986 sau chiar 976, ca o eparhie provinciei Mesopotamia Occidentalk care a rAmas bizantinilor dupA 976. Aceastä mitropolie a supravietuit anul 1000, dar nu dupA 1020, deoarece ea nu este mentionatA edictul lui Vasile II din mai 1020 (care aminteste pentru Dobrogea doar episcopia de Dristra). Consideräm cA mitropolia de Tomis a fost 1020, dupA crearea provinciei Paradunavon cu modificArile aduse jurisdictiei arhiepiscopiei de Ohrida (de care ne vom ocupa mai jos). Thema Paradunavon a fost prin transformarea themei Dristra, concornitent cu themele Bulgaria Serbia, atunci când s-a cucerirea Bulgariei 1018). A doua etapA a organizArii bizantine de la de Jos a intervenit imediat reorganizarea administrativ-militarl decisA de II anul 1018. Primul pas a fost Patriarhiei bulgare autocefale de la Ohrida inlocuirea ei cu o arhiepiscopie. a acordat autocefalie acestei arhiepiscopii. Ulterior, ea vaconsideratA o reeditare a arhiepiscopiei Justiniana Prima din secolul al VI-lea, care de privilegii similare. nouA arhiepiscopie era de sub autoritatea Patriarhului de. Constantinopol, ei era de decizie a lui Vasileau contatrelatiile incordate dintre patriarhul Sergios(1001-1019). Vasile II a unele concesii bulgarilor ce le-a desfiintat a scutiri privilegii de care beneficia biserica timpul bulgari numit arhiepiscop de Ohrida pe bulgar loan de DebAr3'.
Minucu-Adame§teanu, op. cit., p. 318-323. P. Diaconu, Points..., p. 452; op. cit., p. 281. 0. Cristea, despre Marea portulan pisan de la secolului al (cca. 1200), "Sud-estulcontextul european", 9, 1998, p. 77-81. B. Granié, Kirchengeschichtliche Glossen zu den vom Kaiser Basileios 11 dem Autokephalen Erzbistum von Ahrida verliehenen Privilegien, "Byzantion", 12, 1937, 2, p. 396- 401; M. Gyóni, L'évéché vlaque de l'archeviché bulgare d'Achris aux "Ludes slaves et roumaines", 1, 1948, 3, p. 150; J. Ferluga, Byzantium on the Balkans. Studies on the Byzantine Administration and the Southern from the to the Centuries, Amsterdam, 1976, p. 381; M. de Vos, op. cit., p. 115-118; P. Georgiev, L'organisation...., p. 149-150; A. Gabor, op. cit., p. 113.
www.digibuc.ro 14 Alexandru Madgearu 6
decise de Vasile II sunt cunoscute din cele trei edicte emise de el anii Din ele nu s-au pAstrat original, ci confirmarea acordatá de Mihail VIII Paleologul august 1272. La acest act din 1272 a parvenit doar trei copii din secolele XVI-XVII". De aceea, nu este exclus ca unele dintre denumirile mentionate edictele lui Vasile II sä fost transmise forme compte. Edictele au fost emise la ruglmintea arhiepiscopului loan. Acesta solicita delimitarea a eparhiei sale, precumreglementarea de preoti a celui de dependenti (paroikoi) din fiecare care beneficiau de scutirea de impozitul oikomodion'. au ajuns sá consemnate cu minufiozitate denumirile episcopatelorparohiilor mai importante (enoriai) arhiepiscopia de Ohrida. Primul edict (emis 1019, eventual 1018) a admis cererile lui loan a stabilit teritoriul de jurisdictie al arhiepiscopiei limite pe care le-a avut timpul tarului Samuel. Existau 17 episcopii fatä de scaunul de la Ohrida". Dupá 1020, provincia Paradunavon a intat sub jurisdictia arhiepiscopiei de Ohrida, in virtutea celui de-al doilea edict al lui Vasile II, emis in mai 1020. Aceastá integrare a noii provincii de la de Jos arhiepiscopia Bulgariei a fost una dintre mäsurile politicii a lui Vasile II; ea menajeze sentimentele bulgarilor. Arhiepiscopul protesta contra anexArii unor teritorii de vecini (de Dyrrachion, Naupacta, Larissa Thessalonic). Vasile i-a dat dreptate a anexat arhiepiscopiei de Ohrida toate teritoriile care parte odinioard statul Petru (927-969), inclusiv sudice. total, s-au mai alte 13 episcopii. Prin al treilea edict (emis tot 1020), arhiepiscopia de Ohrida a mai primit alte dioceze36. A fost, o Dupá ce Mihail IV a abrogat privilegiile acordate de Vasile II 1-a pe bulgarul cu grecul Leon la conducerea arhiepiscopiei, bulgarii s-au revoltat contra 1040. Potivit actului din 1020, singura episcopie din Dobrogea era la Dristra. Vasile II a acordat episcopului de Dristra dreptul de a avea slujba sa 40 de klerikoi40 de paroikoi de impozitul funciar. Nu sunt specificate nume ale unor parohii din aceastá eparhie, amintindu-se doar existenta unor kastra din regiunea sa. Nu nici indicii asupra altor episcopii Dobrogea afara celei de Dristra, primele decenii ale secolului al XI-lea. Nefiind mentionatä actul 1020,
32 Editate de H. Gelzer, op. p. 40-57. B. Granié, op. cit., p. 396, M. Gyóni,op. cit.,p. 148-149. Impozit funciar mostenit de la fostul stat bulgar, plätit de toate familiile care aveau o pereche de Scutirile date de Vasile pe cele din epoca lui Samuel. Vezi A. Gabor, op. cit., p. 115. Potrivit lui D. Angelov, aceste scutiri reprezentau o deexkusseia (Die bulgarische Länder und das bulgarische Volk in den Grenzen des byzantinischen Reiches im Jahrhundert (1018-1185) (Sozial-ökonomische Verhältnisse), Proceedings of the International Congress of Byzantine Studies,London-Oxford, 1967, p. 156). M. Gyóni,op. cit.,p. 150; P. Georgiev,Au sujet...,p. 125; A. Gabor, op. cit., p. 115. Vezi H. Gelzer, op. cit., p: 44-45, 55; M. Gyóni, op. cit., p. 151-152; M. de Vos, op. cit., p. 118; P. Georgiev,Au sujet...,p. 126; A. Gabor, op. cit., p. 115-116. J. Ferluga, op. cit., p. 383-389.
www.digibuc.ro 7 Organizarea bisericeasca la de Jos (971-1020) 15
episcopia de Axiopolis (atestata spre fmele secolului') va fost ceva mai pe ce viata s-a dezvoltat din ce in ce mai mult provincia Paradunavon. Nu indicii clare sprijinul existentei unei episcopii la nici mai (cum presupun cercetatori)". Partea de vest a provinciei Paradunavon se afla sub jurisdictia episcopiei de Vidin, care a fost ea de la fosta pptriarhie autocefalä bulgarä. Nu certitudine sub ce jurisdictie s-a aflat Vidinul in intervalul 1002-1020, cucerirea de armata bizantina. Nu poate luatá considerare ipoteza4° episcopia de Vidin ardepins de mitropolia de Dristra (care nu a existat in acest interval cu acest rang superior, ci doar ca episcopie). Este mai probabil ca episcopia de Dristra, cea de Vidin fost sufragane ale mitropoliei de Tomis, la acesteia in 1018. Se poate presupune teritoriul recucerit de bizantini in etapa din 1000-1002 a razboiului anti-bulgar a formatunitate administrativa darreligioasa. caz, 1020, Vidinul este atestat episcopie dependenta de Ca Dristra, Vidinul a fost al doilea edict din mai 1020. Este un motiv serios pentru a considera ambele eparhii parte anterior din aceeasi structura (mitropolia de Tomis, care a fost desflintatA). Episcopul de Vidin aveasubordine 40 de klerikoi40 de paroikoi de impozit, la fel cacel de Dristra. Episcopia de Vidin a avut cu voievodatul condus de Achtum. Potrivit Legendei Sf. Gerhardus, acest principe s-a botezat secundum ritum Graecorum in civitate Budin (Vidin). cu timp ne-am exprimat opinia asupra conflictului dintre Achtumregele Ungariei Ne-o mentinem o pe scurt in cele ce pentru a usura rolului pe care avut episcopia de Vidin. puncte de vedere asupra 1002-1004 sau mai in 1028 (eventual 1034). Unii cercetatori42 datarea aceasta se cu informatia Achtum era un aliat al "grecilor". De aceea, se presupune el nu fi pututatacat in timpul lui Vasile II, ci perioada de declin a puterii militare bizantine, de 1025. Tocmai aceasta este problema: a fost intr-adevär Achtum aliat cu Bizantin? Lucrurile nu sunt simple, deoarece naratiunea care a fost transmisä in capitolul 10 Legenda Major Sancti Gerardi unele anacronismeconfuzii, care o imagine nu numai asupra ci asupra contextului evenimentelor. o informatie este cea Achtum
E. Popescu,Notes on the History of Dobroudja in the Century: the Bishopric of Axiopolis, Idem,Christianitas Daco-Romana. Florilegium studiorum,Bucuresti, 1994, p. 421- 438; P. Diaconu, Sur Porganisation..., p. 87. Vezi P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 86-87. A. Gabor, op. cit., p. 111. A. Madgearu, Contributii privind datarea conflictuluidintre Ahtum regele Stefanal Ungariei,"Banatica", 12, 1993, 2, p. 5-12. 42 C.A. Macartney,Studies on the Earliest Hungarian Historical Sources,"Archivum Europae Centro-Orientalis", Budapest, 4, 1938, 4, p. 456-507; E. Glück,Cu privire la istoricul in epoca ducatului lui Ahtum, Studii privind istoria Aradului,Bucuresti, 1980, p. 128-130, R. Constantinescu,Gerard din Cenad - un scriitor al anului 1000, Gerard din Cenad,Armonia lumii, 1984, p. 39-47; C. Bálint,Südungarn im 10. Jahrhundert, Budapest, 1991, p. 116-117; I. A. Pop, maghiarii in Geneza medieval in Transilvania,Cluj-Napoca, 1996, p. 128.
www.digibuc.ro 16 Alexandru Madgearu 8
Vidin. Acesta este un anacronism prin transpunerea unor din secolele XIII-XIV, când Ungaria a aceste secolele X-XI, nici nu exista vreo cetate la Severin). Oricum, Vidinul fusese cucerit de annata bizantinA 1004, astfel daca admitem totusi realitatea acelei informatii, nu putem admitedatarea lui Achtum 1004. Apoi, de ce sprijinit bizantinii pe un dusman al aliatului I al Ungariei, care luptase contra de Vasile 1018, inamicul potential al Imperiului Bizantin la erau pecenegii, nu ungurii. Dealtfel, doar cu un an de 1028 unii cercetAtori lui Achtum), 1027, a avut un violent atac al pecenegilor teritoriilor bizantine limitrofe BanatuluiOlteniei, care a afectatUngaria". Pe de altA parte, pecenegii eraudusmanii traditionali ai ungurilor. Astfel, nu vedetn de ce fost Imperiul Bizantin interesat sA sprijine un inamic al Ungariei, imediat dupA 1025. Alianta lui Achtum cu Imperiul Bizantin neverosimillpentru 1002, Vasile II a beneficiat de ajutorul lui I la cucerirea Vidinului. Ungaria Imperiul Bizantin nu a existat ostilitate in perioada 1002-1038 (intervalul maxim care poate datat conflictul care a fost implicat Achtum). schimb, inainte de 1002, Achtum puteaun aliat al Samuel al Bulgariei. Din asemenea considerente, unii istorici45 sustin cA relatarea din capitolul 10 din Legenda Major s-a strecurat un alt anacronism foarte gray. "Grecii" de fapt bulgarii, al cAror nume a fost inlocuit, cAci vremea redactArii naratiunii secolului al XI-lea), vechiul stat bulgar dispArusefusese inglobat Imperiul Bizantin. De asemenea, denumirea de "greci" datA s-ar la ritul nu la acest caz, nici datarea conflictului dintre Achtum I nu poate fixatA mai de 1002-1004. DupA cum atacul impotriva lui Glad 934 a fost prima parte a unei ofensive sud-dunArene spre valea Moravei, tot atacul contra lui Achtum a fost un episod al campaniei lui I impotriva Bulgariei din 1002. jurul anului 1001 s-au constituit la de Jos tabere. De o parte, agresorii, care linteau la preluarea sau luarea controlului asupra de Jos: Imperiul Bizantin Ungaria lui I (un stat care abia se ale expansioniste erau la inceput). De parte, Bulgaria, care beneficia, eventual, de sprijinul pecenegilor. aceste tabere, ducatul al lui Achtum nu se putea decât de partea Bulgariei". crestinarea lui Achtum la Vidin s-a petrecut cândva inainte de 1002, timpul episcopie fAcea parte din Patriarhia de Este foarte probabil ca influenta episcopiei de Vidin sA se exercitat Banat ce acest a trecut in bizantinilor. Nu existA dovezi sprijinul existentei
Vezi G. Zur Geschichte der Eroberung Ochrids durch Basileios Actes du International Byzantines, 2, Belgrad, 1964, p. 149-154. P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas-Danube, Bucuresti, 1970, p. 40-41; V. Spinei, etnice politice in Moldova meridionald in X-XIII. Români turanici, 1985, p. 68. D. Onciul, istorice, I, Bucuresti, 1968, p. 584-585; G. Fehér, Bulgarisch- ungarische Beziehungen in dem Jahrhunderten, Budapest, 1921, p. 152-155; G. op. cit., p. 149; B. Geschichte des ungarischen Mittelalters, I, Berlin, 1940, p. 168-169. Vom relua in extenso aceste consideratii viitor studiu despre relatiile bizantino- bulgaro-maghiareperioada 969-1018.
www.digibuc.ro 9 Organizarea bisericeascä la de Jos (971-1020) 17 unei jurisdictii efective a episcopiei de la nord de nici de 1002, nici dupá aceea. Extinderea Banat a jurisdictiei arhiepiscopiei de a mai fost pe baza altei informatii din primul edict al lui Vasile Teritoriul recent createi theme Serbia" a fost 1019 episcopiile de Branievo, BelgradSirmium, toate ale arhiepiscopiei de Ohrida. Episcopia de Branievo o continua pe cea de Morava, care a fost fondatä de 879, pe zona apartinea Bulgariei". Cetatea Branievo a avut o mare importantä secolele X-XIII. Ea se afla pe locul ora§ului roman Viminacium prezent, Kostolac)". Situatä pe malul drept al Dunärii, sectorului al fluviului, episcopia de Branievo avea vase parohii atestate edictul lui Vasile II. Dintre acestea, patru sunt identificatese aflä imediata apropiere: (Smederevo/Semendria)51, (Grocka) (Brodskopolje). Localitatea IaTpaaarya nu a pututidentificatä. A localitate este sau M. Gyóni, care a efectuat un studiu minutios al diplomei din 1019, a emis ipoteza poartä un nume transmite pe al anticului Tibiscus53. Localitatea Dibiskos a fost undeva apropierea (Tibiscus). M. Gyóni a propus amplasarea ei la Cuvin, pe baza unor argumente care vor mai jos. Localizarea la Jupa-Tibiscum a fost admisä de mai istorici maghiari români54. Ulterior a fost identificarea cu pe considerentul cä
Pentru care, vezi T. Wasilewski, Le byzantin de Sirmium-Serbie au et Xl ZRVI, 8, 1964, 2, p. 465-482. 48 Popovi, sednata u od IX do Xl "Godi§njak Grada Beograda", 25, 1978, p. 35. Vezi M. Popovié, V. Ivanisevié, Grad Branievo u srednjem veku, "Starinar", NS, 39, 1988, p. 125-179; M. Popovi, Les forteresses du en Serbie au XF-XI ibidem, 42, 1991, p. 172. Este vorba de cetatea Morava, de la gura omonim. Acolo se afla antichitate orasul Margum (azi, pe teritoriul Dubravica). Episcopia de Morava s-a mutat la Branievo moment necunoscut. secolul al a la Morava o fortificatie bizantinä suprafata de 10 Vezi J. Nesbitt, N. Oikonomides, op. p. 195-196; L. Maksimovi, M. Les sceaux byzantins de la région danubienne en Serbie. La collection du Musée National de Belgrade, "Studies in Byzantine Sigillography", ed. N. Oikonomides, 3, Dumbarton Oaks, 1993, 127-129. Aceastä va deveni ulterior o importantá care va lua de la Bran 52 H. op. cit., 43; M. Gyóni, op. cit., p. 151. M. Gyóni, L'Eglise orientale dans la Hongrie du X "Revue d'Histoire Comparée", 25, n.s., 1947, vol. 5, 3, p. 45-46. Al. Elian, Les rapports byzantino-roumains, BS, 19, 1958, 2, p. 215; G. Székely, La Hongrie et Byzance aux AH, 13, 1967, 3-4, p. 302; G. Moravcsik, Byzantium and the Magyars, Budapest, 1970, p. 110; R. Theodorescu, Bizanl, Balcani, Occident la inceputurile culturii medievale românesti (secolele Bucuresti, 1974, p. 77; V. Muntean, Banatul (secolele XI-XII), MB, 26, 1976, 1-4, p. 234; E. op. cit., p. 127. 1. D. Suciu, la problema castrul Timis, RdI, 29, 1976, 7, p. 1056; Idem, Monografia Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1977, p. 39-41; C. Raileanu, Tabula
www.digibuc.ro 18 Alexandru Madgearu 10 aceasta era o localitate importantA, din secolul al XII-lea. Totusi, este de remarcat numele sub care apare Timisoara izvoarele medievale, din 1212, este Themes, Temes, sau Tymes56. a fost transmisA la mijlocul secolului al X-lea de Constantin Porphirogenetul pentru râul Aceasta cA numele râului suferise deja transformarea din Tibiscus in Denumirea trebuie pusä in cu localitate, al cArei nume a urmat evolutie. De argumente mai demne de incredere putea beneficia cealaltä care amplaseazA localitatea Dibiskos la Jupa-Tibiscum. Identificarea cu Jupa nu a fost desi existA tmele fapte care putea veni in sprijinul ei. Jupa este Caransebes, mai important centru românesc al Banatului medieval, care in secolul al XIV-lea era deja un Aflat la intersectia a drumuri care sudul (pe valea Cerneiprin depresiunea Caras-Ezeris), Caransebesul era relativ aproape de Branievo. caz, era mai apropiat decât Timisoara. (Atragem atentia cA la sud vest de Timisoara se o regiune de mlastini care o eventualA comunicare cu Branievo. Timisoara era orientatd drumul de pe valea Muresului). De aceea, amplasarea parohiei Dibiskos la Jupa mai probabilA la Timisoara. Totusi, arheologice nu au adus prezent nici o informatie care putea potrivi cu ipoteza localizArii la Jupa a acestui centru bisericesc". Pentru acest punct de vedere am optanoi, nu exista o altA posibilitate, care, mod surprinzAtor, nu a fost considerare de istoriografia româneascA, desi se pe argumente mult mai solide. Noi am admis amplasarea Dibiskos interiorul Banatului, pe baza lucrdrilor mentionate mai sus'. Ipoteza amplasArii la Cuvin, de M. Gyóni, pare sA totusi cea mai plauzibilA. cronicA greceascA din 1519 o localitate Timbisko, cuprinsul relatArilor conflictelor ungaro-otomane din 1439 1443. Din reiese cA Timbisko se
Peutingeriana "Tivisco"-Timipara, RdI, 30,1977,12, p. 2225-2250;I.D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, I, Timisoara, 1980, p. 21 (se publicA izvorul, traducându-se gresit prin "parohi" P. lambor, Contribufii documentare privind unele din vestul inceputul feudalismului, AMN, 17, 1980, p.167-168; L. Munteanu, arheologice obiectivul "La jud. Cara,F-Severin, "Cercetari arheologice 6, 1983, p. 236; N. Elemente bizantine in populafiei autohtone din Transilvania sec. VII-XIII, MB, 34, 1984, 11-12, 720. Suciu, Diclionar istoric al din Transilvania, II, Bucuresti, 1968, p. 193. Constantin Porfirogenetul, De Administrando Imperio, 40. 38. Pentru denumirii, vezi D. Tisa-Timi,v-Prahova, in Studia indoeuropea ad Dacoromanos pertinentia.1. Studii de tracologie, Bucuresti, 1976, p. 151-165. R. Popa, Caransebqdistrictul secolele X-XIV, SCIVA, 40, 1989, 4, p. 353-370; P. Bona, Caransebq (Contribulii istorice), Caransebes, 1989 (care presupune chiar cA Dibiskos se la p. 25). Vezi P. Bona, N. L. Groza, Caransebe,s. 700 de de atestare (contribufii monografice), Caransebes, 1990, p. 28. Vezi acum A. Ardel, arheologice la biserica de la (sec. XIII-XIV), AMN, 33, 1996, I, p. 416-417. A. Madgearu, Contribufii..., p. 10. Vezi Idem, Despre a Banatului in secolele IV-XII, "Anuar. Studii de de istorie militara", ISPAIM, Bucuresti, 1997, p. 158 (localizarea la Cuvin).
www.digibuc.ro 11 Organizarea bisericeascd la Dunkea de Jos (971-1020) 19 undeva pe malul al aproximativ vis-a-vis de cetatea Semendria (Smederovo). Pe baza acestei M. a amplasat Dibiskos la acolo unde, dealtfel, denumirea Temes prezent. se insula Palanka". ipoteza se poate sustine prin cu alte ale campaniei din 1443, care putintá de cá la Cuvin s-au concentrat trupele regelui Vladislav al Ungariei, trecerii Dundrii62. Consider deci, Timbisko a putut un alt nume al de la Cuvin, nume care a fost de cel maghiar oficial care a dupá secolul Numele Cuvin - Kewe - este de origine maghiard, din "piatra". La Dibiskos-Cuvin exista, prin urmare, o parohie care depindea de episcopia de Branievo. Este lesne de observat cá identificate sunt situate pe o razá de micájurul acestui centru episcopal. Reamintim cá diploma lui Vasile II recunotea o situatie anterioará, din vremea larului Samuel. Deci, parohia de Dibiskos aparfinuse eparhiei de Branievo, la secolului primii ani ai celui vorba de un simplu cap de pod SmederevoMorava, documentul nu poate dovedi extinderea jurisdicfiei acestei eparhii in interiorul Banatului. Este de presupus cá Banatul (sau partea sa de nord, unde se cunosc biserici ortodoxe din secolele la Cenad, Mocrea, Pecica, se afla grija mitropoliei Tourkiei, de rit grecesc (sufraganA a Patriarhiei de Constantinopol). Aceastá mitropolie provenea din mai vechea episcopie fondatá de Hierotheos, la secolului al X-lea. Am avut deja ocazia sá cá teritoriul supus jurisdictiei era situat aproximativ intre Tisa, acolo unde acel maghiar care s-a la Constantinopol anul Eparhia Tourkiei fondatA atunci a continuat sA existe o ea find la rangul de mitropolie. loan, mitropolitul de Tourkia, a participat la sinodul patriarhal din 1028. De asemenea, se cunoa.,te un sigiliu secolul al XI-lea care a apartinut mitropolit al Tourkiei, Antonios, care purta titulatura de synkellos proedrosTourkiei. La secolului al XII-lea, sediul mitropoliei se afla la Bács, adicá dintre cele mai importante din secolele XI-XIII partea de sud a Ungariei". Prin urmare, este mult mai probabil ca ortodoqii interiorul Banatului se aflat ulterior sub jurisdiclia mitropolitului Tourkiei (Ungariei), care nu depindea de arhiepiscopul de Ohrida.
61 M. Gyóni, L'Eglise...,p. 46-49. 62 Vezi C. Mure§an, in Istoria a poporului Bucurqti, 1986, p. 231. 63 E. Glück, op. cit., p. 124-125; R. Constantinescu, op. p. 43-44; S. Heitel, Inceputurile artei medievale bazinul inferior al Muresului de doctorat), Bucure§ti, 1998. A. Madgearu, Misiunea episcopului Hierotheos. Contribuiii istoria Transilvaniei Ungariei secolul al X-lea, RI, SN, 5, 1994, 1-2, p.147-154; Idem, Geneza voievodatului din secolul al X-lea, SMIM, 16, 1998, p. 203-204. N. Oikonomides,propos des relations ecclesiastiques entre Byzance et la Hongrie au Le metropolite de Turquie, RESEE, 9, 1971, 3, p. 527-530; J. Nesbitt, N. Oikonomides, op. cit., p. 103, nr. 36.1; P. Stephenson, Manuel Comnenus, the Hungarian Crown and the 'feudal subjection" of Hungary, 1162-1167, 57, 1996, p. 35.
www.digibuc.ro 20 Alexandru Madgearu 12
Istoricii care au admis extinderea jurisdictiei arhiepiscopiei de Ohrida Banat nu au analizat toate consecintele acestei ipoteze. Chiar Ahtum ar fi Banat 1020 (ceea ce noi nu credem), ar rezulta principatul ar fost integrat din punct de vedere bisericesc Imperiul Bizantin, dependenti de la Dibiskos dari arhiepiscopul de Ohrida. existenta Banatul secolului XI a unei categorii sociale similare cu parecii bizantini este dubioasä. Tot ceeace din edictele date de Vasile II pentru arhiepiscopia de Ohrida se poate aplica doar situatiei religioasesociale a unor teritorii bizantine. De aceea, Dibiskos (Cuvin) s-a aflat jurul anului 1020 sub bizantina. tinem seama de pozilia sa, faptul nu ar trebui sä ne mire, autoritatea Ungariei in era schimb, Morava Branievo aveau un rol important apararea asigurarea legaturilor cu nordul. Ele trebuiau mai bine. La fel s-a procedat epoca la s-a aflat un cap de pod'. Este interesant arhiepiscopia Justiniana Prima din secolul al VI-lea avea parohii pe malul al la RecidivaLitterata (situate ambele la est de Cuvin). In concluzie, reorganizarea bisericeasca de Vasile II a condus la integrarea tuturor regiunilor recuceritela de Josintr-o mare arhiepiscopie, care se suprapunea aproximativ peste limitele maxime ale primului bulgar. organizare nu a fost viabilä, deoarece pe la secolului al lea, episcopia de Dristra va fi transformata mitropolie, pentru a mai bine necesitatilor provinciei Paradunavoe. In acest fel, provincia Paradunavon va de sub jurisdictia arhiepiscopiei de Ohridava evolua separat din punct de vedere bisericesc. observatie dintre episcopiilor centrul sudul arhiepiscopiei de Ohridacel din aria mic de episcopate din themele ParadunavonSerbia se prin nivelul de urbanizare, comparativ cu zonele de sud ale Peninsulei Balcanice. Din acest punct de vedere, ridicarea eparhiei de Dristra la rangul de mitropolie un progres al urbanismuluiDobrogea nordul Bulgariei.
M. Contributions to the Study of the Roman Limes in South Banat, Roman Limes on the Middle and Lower Danube(Cahiers des Portes de Fer, Monographies 2), ed. by P. Belgrade, 1996, p. 128-130. 67P. Diaconu,Sur l'organisation...,p. 83; Idem,Points...,p. 452. P. Georgiev, L 'organisation..., p. 157 aceeasi vreme s-au petrecutalte reorganizki ale diocezelor.
www.digibuc.ro 13 Organizarea bisericeascá la de Jos (971-1020) 21
THE CHURCH ORGANIZATION AT THE LOWER DANUBE BETWEEN 971 AND 1020
Abstract
Several studies written in the last decades by W. Seibt, P. Georgiev, P. Diaconu and I. Barnea brought important contributions to this problem. However, there is still much to do this respect. The present study tries to give a comprehensive view of the church organization established by the Byzantines in the regions conquered Bulgaria. According to last discovered lead seals, it seems to be clear that the first step of this new organization the creation of a metropolitan seat at Preslav 971. We suppose that this seat moved at Tomis (Constanta) after 976 or after 986 when Preslav lost. One of the first metropolitan bishops a Stephanos (before 976). Two recent published seals attest the existence of a metropolitan diocese at Tomis the last decades of century and at the beginning of next. The bishopric of Dristra subordinated to this metropolitan seat and remained this structure until 1020, when the metropolitan bishopric of Tomis was abolished. Dristra next became religious centre province of Paradunavon, while Tomis/Constantia declined soon. We do not agree the point of view that John Tzimiskes established an archbishopric at Dristra. The seals of the archbishop George belong to a person who lived sometime before 918, during period when Bulgarian church organized autocephalous bishopric. The archaeological context of the seals found at Pliska proves this. Basil II gave a new church organization in regions conquered between 1000 and 1018. In the same time, he established a new military and administrative organization. The themes of Paradunavon, Bulgaria and Serbia were all created 1018. Paradunavon replaced previous themes of Dristra Western Mesopotamia. The territory former subjected to Samuel was included the archbishopric of Ohrida in 1019. He thus replaced the Bulgarian patriarchate autocephalous archidiocese ruled by a Bulgarian named John. The tried to obtain support of the conquered people. He several privilegees to this archbishopric, including tax exemptions for priests and paroikoi. The three decrees issued 1019-1020 specify the organization of this archbishopric. The bishoprics of Vidin and Dristra were added to this big archidiocese in 1020,view to consolidate its authority. Dristra the single bishopric in the eastern part of the Paradunavon theme, while the western area subjected to the bishopric of Vidin. In this way the archbishopric of Ohrida reached the extension of Bulgaria during reign of Peter - according to the wish of John. The bishopric of Vidin involved the christening of Achtum, a duke who ruled the Banat and who was later defeated by the Hungarian king Stephen I. The
www.digibuc.ro 22 Alexandru Madgearu 14 chronology of the events was very disputed. We support the earlier date around 1004 for the war between Achtum and Stephen. Achtum was baptized at Vidin before the Byzantine conquest of this Bulgarian town, when he was allied with Samuel. Although possible, the jurisdiction of the Vidin seat over the Banat is not proved. M. Gyóni supposed that the area of the bishopric of Branievo was extended inside Banat; he identified parish of Dibiskos with a place near Cuvin named Timbisko (recorded in a source from the century). Other historians tried to locate Dibiskos at Jupa (the former Roman town Tibiscus). In fact, idea of M. Gyóni seems to be most probable. One could observe that all parishes of the bishopric of Branievo are located into a small area. belong to this area. On the other hand, it is that centuries, the northern part of the Banat belonged to diocese, the metropolitan bishopric of Tourkia. Therefore, proves that the archbishopric of Ohrida was extended in Banat. This large church organization structure was established inside the boundaries of the former Bulgarian state. The future development of province Paradunavon made necessary the creation of a special metropolitan seat for it, at Dristra, around middle of century.
www.digibuc.ro PROPRIETATEA BISERICEASCA TINUTUL HOTIN LA 1715
ION
Dupä cum afirma AlexandruI.Gonta problema privind domeniile nu a fost tratat prezent de istoriografia noasträ. lucrurile, problema ridicatä este, astfel, nouäprin ea darprin materialele noi referitoare la domeniile Informatii privind situatia funciará a anumitor läcasuri diferite timpuri felurite danii de domnie acestora pot gäsite de generalä a istoriei româniloe sau lucrArile cu privirela proprietatea din perioada medievalá3. Lucrdri nemijlocite referire la aceastä temä dupá curn mentionat deja nu existä din care o lucrare bazatä pe informatii documentare cu referire pufin la un cum este cazul de fatä finutul Hotin, ni se pare binevenitä. Prin asemenea cercetAri pot solutionate probleme cum ar domeniul mAnästiresc din cadrul unui tinut, cauzele extinderii sale sau a imposibilitätii de crestere, compararea domeniului cu mAnästiresc, ponderea daniilor boieresti sau a celor domnesti - ce ar aduce noi date privind proprietatea general. a conlucrat tot timpul cu domnia sprijinind-o politica internä La ei, domnia i-a asigurat avantaje materiale considerabile: danii domnesti, scutiri etc. cadrul bisericesti, un rol aparte a revenit donmesti sau boieresti. la secolului al XVI-lea, acestea s-au bucurat de largi privilegii din partea domnului: danii confirmäri de sate de la care adunau venituri, scutirea de vistierie a locuitorilor din satele dreptul cálugdrilor de a le De asemenea, egumenii aveau dreptul de judecatá satele supuse dregátorii domnesti neavând dreptul de amestec. anumite domnia acorda comerciale. astfel de privilegii, devin puternice centre econornice, având stäpänirea sate, mosii, mori, páduri. Din cauza presiunii otomane, vor ele supuse obligatiei de a ceda o parte din venituri
Alexandru I. Gonta, Studii de 1998, p. 115. 2 A.D. Xenopol, Istoria din Dacia a III-a, Bucuresti, 1925- 1930; N. Istoria Bucuresti, 1936-1939; Constantin C. Giurescu, Bucuresti, 1935-1947, I.C. Filitti, Opere Bucuresti, 1985; C. Cihodaru, Forme de proprietate in Moldova, SCSI, VI, 1955; Papacostea, Contribulii la problema agrare in Tara prima a veacului al XVIII-lea, SMIM, vol. III, Bucuresti 1959; D. Ciurea, in problema feudale din Moldova XVII- XVIII, Studii, XXII, 1969, "StudiiMateriale de Medie", vol. XIX, 2001, p. 23-29
www.digibuc.ro 24 Ion 2 vistieria puternica pentru economia ecleziastica a fost inchinarea la sau Munte. manástirilor a dus la scurgerea acestora domnii sau boierii moldoveni nu au ridicat Faptul exte explicabil, vedere asezarea perifericd a linutului. Cu toate acestea, domnia a o serie de sate din afara tinutului. Spre deosebire de alte linuturi, aici un redus de sate Prima mentiune care se la sate este de la 1447 august 22, Petru voievod o serie de sate printre care se Clocu$na Cobalcenii din Hotin4. Cobalcenii, la 1470 18, voievod cu mitropolitul Teoctist intaresc acest sat lui Bor$u comis pe care de la Ana, sora lui Dobrul logoat, careavea mai de de fiul ei, Ghidea, de la pentru 200 de zloti in schimb, a pentru un timp in proprietatea o vreme a fost schimbat sau de Cel putin la 1669 februarie 2 Ivan Racovitä, lui Toma, acest sat Golia in proprietatea careia la inceputul secolului al XIX-lea6. inchinarea satelor Clocu$na Cobalcenii o de nu mai avem documente de acest fel pentru sate din tinutul Hotin. Abia la 1529 aprilie 23, Petru voievod daruie$te Episcopiei de satul Grime$ti pe Prut care fusese luat de voievod de la Luca Arbore portar de Suceava acesta l-a ucis7. Urmätorulsat uneimanästirieste Localitateaeste la 1582 ianuarie 20, voievod de Dumitru lui Vascan fost nepotul lui Hudici, lui lurescu mare de Tara de Sus pentru 40.000 de aspri, o de sat pe Ba$eu, satul Ciornorudentii, Sorocii de sat din inutul Hotin8. Nu sub ce aceastä de sat revine vechiului dar faptul este confirmat de actul 1586 februarie 26 Petru voievod satul Davida Orheiului, dat de Dumitru soria sa, Lupa, pentru pomenire. hrisov se mai Dumitru a de sat de iaz lui Gheorghe episcop de pentru 300 de galbeni pentru Episcopul avea in proprietatea sa deja din acum, reintregind mosia, o manästirii Aproximativ trei ani mai la 1592 iunie 20, domn lui Nicula stolnicul satul Acesta de acord Gheorghie mitropolitul Sucevei rudeniile sale, pe de sat Hotin, partea de la Dumitru iar a fost Sucevitaw. Acest schimb n-a fost durabil
DRH, A, vol. I, de C. Cihodaru, I. L. $imanschi, Bucure§ti, 1975, p. 387, nr. 273, orig. DREI, A, vol. de L. $imanschi, Georgeta Ignat, Dumitru Agachi, p. 251, nr. 168, orig. 6 T.G. Bulat, Diviziunea rurale Hotin AB, nr. 4, 1940, 390. DIR, A, p. 318, nr. 284, orig. Ibidem, vol. Ill, p. 182, nr. 235, orig. Ibidem, p. 303-305, nr. 571, copie orig. IO Din tezaurul documentar sucevean, p. 80, nr. 129, rez.
www.digibuc.ro 3 Proprietatea bisericeascä tinutul 25
deoarece la 1598 martie 26, fratelui Gheorghie Movilk mitropolitul Moldovei schimbul pentru satul din Hotin, cu al neamurilor lui Arbure pentru care acesta a mai dat 500 de galbenicare a fost dâruit Sucevita". La 1618 aprilie 15 Radu Mihnea Teofan mitropolitul Sucevei, Atanasie episcopul de Roman, Efrim episcopul de Mitrofan episcopul de Husi mlnástirii asupra satelor sale printre care se nutnâra satul din finutul Sucevei, cumpârat de voievod de la Sucevita areia, in i-a cumpdrat fdlci de vie la Cotnari in dealul Tombric pentru 300 de zloti rosiii-a restituit satul Stanilesti din linutul Hotin pe care däruise Gheorghie lui Udrea Orb pentru satul lca, sat care a fost pierdut viclenie de Toader Murgulet, ginerele lui Udrea'. vor continuare proprietatea Sucevilei la 1672, Gheorghe Duca porunceste zlotasilor sä nu-i supere pe oamenii din satul Stänilesti inutul ce au fugit Tara acum se intorceau in satul Tot de lui Gheorghie, fratele lui Simion Movilk este legatá o danie. La 1586, Petru voievod vânzarea de Mariuca, jupâneasa lui Solomon jumätate de sat Voronovita, la Nistru lui Gheorghie episcop de Rádáudrept 250 de dupá aceea, Gheorghie a dat de sat secolul al XVII-lea, comparativ cu veacurile anterioare, inchinärile de mânästiri mai numeroase. Prima danie de sat finutul Hotin este legatá tot de familia dateazá din 1604 martie 20, când Teodor postelnic Todireni, ctitoria sa, satul Nahoreni din Hotin cu douä mori pe Tot la Teodosia postelniceasa, solia lui Teodor, aceleiasi o de sat La 1605 noiembrie 23 Movilk Sucevita din satul a patra parte din jumätate din din Tiuleatin tinutul pe care le primise de la Toader fratele schimbul din satul Durnesti Sucevei de asemenea, mânästirii Sucevita satul Nahoreni, pe Nistru, mori pe primit de la acelasi Toader fratele schimbul satului Noscova din Soroca, ce fusese de Avrani Babici diac". Acest schimb de mosii a dus la aceste la 1615 martie 8 Tomsa este nevoit interviná ca monahii de la Sucevita sá stäpâneascá satul Noscova ce le-a fost dreaptä de la Todireni stápâneascl Nahorenii junatate din care le-a fost dreaptä Cu aceasta conflictul nu a luat el mult timp. cele din urmá Nahorenii sunt la 1809 de Divanul Moldovei lui Toma Sandulachi care a prezentat pentru aceasta o serie de acte,
Ibidem, p. 104, nr. 196, copie. Ibidem, p. 192, nr. 567, rez. Ibidem, p. 192, nr. 567, rez. DIR, A, XVI/3, p. 311-312, nr. 378, copie. Din tezaurul documentar sucevean, p. 85, nr. 140, rez. Arhiva Nationalä a Republicii Moldova, Fond nr. 1481, f. 17 Din tezaurul documentar sucevean, p. 89, nr. 149, orig. DIR, A, p. 193, nr. 294, copie.
www.digibuc.ro 26 Ion 4 cum satul a ajuns in proprietatea Cât despre Hrusovät, act de la 1810 mai 7, se aratA deoarece are in proprietate o din satul Durnesti aceasta nu poate a o din deoarece este in asernenea caz schimbul EremiaToader MovilA nu a avut cu satele Nahoreni mAndstirii Todireni i-a fost satul care, spre deosebire de primele s-a aflat tot timpul in posesia acesteia. in acest sens avem chiar la 1662 30, Eustratie Dabija Todireni satul pe ambele laturi ale Ciuhurului, in tinutul Hotin, cu cu mori in Ciuhur pe care Toader fratele lui leremia cumpArase cu 360 ughi de aur de la Lupul Vartic fost mare armas, lui Iurasco Vartic postelnicnepotul lui Petru Vartic fost hatman, dat Un document 1621 aratA cum Oana, lui DrAgan cu Dumitrasco, Ionasco, Vasilie a patra parte satul Zubriceni cu din satul vecini pentru 70 de galbeni, pentru a moartea de de Samson22. Aceste de sate nu vor sta rnult timp posesia deoarece ele vor cumpArate la ani de Gheorghe Jora. La 1627 decembrie 12, Miron Barnovschi ddruia ctitoriei sale, Adormirea din Iasi, satele tinutul din Munteni din Vaslui o de Hotin23. Ultimul va in continuare posesia acesteiala 1661 decembrie 29 de Eustratie Dabija24. de satul Negrinti, Barnovschi i se satul Vorniceni, din Hotin, la 1628 aprilie 28, ddruit acesteia de hatman de ctitorul Nu in ce conditii a vândut acest sat, la 1665 ianuarie 20, Eustratie Dabija lui Gligore marele paharnic, satul Vorniceni din Hotin de la Iurascu, ginerele Bojii cdpitan26. este urmAtorul sat unei La 1628 septembrie 20, Miron 13arnovschi Gavril Gorgan Dumitrascu Mihu diac pentru o de hotar din mosia Hotin, stabilind ca hotarul sA urrneze pe unde Pilipovschi cu Marrnure uricarul27. Urmátoarea se de la un conflict de la 1670 ianuarie 15 Gheorghe Duca, la cererea lui Serapion egumenul Sucevita, porunceste a se face hotarnica satului pe baza scrisorilor prezentate de Constantin Jora de Hotin uricelor de la Alexandru voievod Petru voievod, apoi Sucevita Macareova-Luca se acum Date le din acest act ne satul se afla posesia din ultima pátrime a secolului al XVI-lea. La 1712 ianuarie 11, Nicolae Mavrocordat, urma
Arhiva a Republicii fond nr. 1128. ist. sub nr. 62, orig. 21 Fac. ist. sub datA, nr. 49, orig. 22 DIR, A, XVII/5, p. 54-55, nr. 64, orig. DANIC, Ms. nr. 629,394. 24 DRH, A, XXI, p. 272, nr. 216, orig. Ibidem, vol. III, p. 169, nr. 737, orig. 26 Cf. Cresterea colecjiunilor,vol. XXX, 1919. Din tezaurul documentar sucevean, p. 127, nr. 291, rez. Ibidem, p. 189, nr. orig.
www.digibuc.ro 5 Proprietatea bisericeascA Hotin 27 plAngerii egumenului de la lui de care de pe locul dea egumenului zeciuiala obiceiul locului. Cu aceasta, conflictul nu s-a la 1714 aprilie 5, domnul intervine din porunceste lui Bangul rezolve acest diferend". actul de la 1670 citat mai sus se Macareova-Luca se cherna Nu s-a divizat Macareova Macareuca) Din consemnarea bisericescal Bucovinei din raiaua Hotinului din 1791 ianuarie 19 ambele sate: Macarova proprietatea Sucevita, care poseda pentru aceste acte din 1670, 1708, 1714, 1771 Satul a fost in posesia Galata. La 22 august 1638, Vasile Lupu judeca pricina dintre Vasile Vartic Galata care a satul satul Maleteuti din linutul Satul a fost in cele lui Vasile Vartic". au fost in posesie un timp scurt, satul a avut o La 1641 decernbrie 15 acesta este de loan sin Condre sa Golia. Tot acestei aproximativ opt ani la 1649 6, Vasile Lupu voievod satul La 1660 rnartie 22, Lupu voievod, la lia" satul pe care 1-a avut pArintele lui de la Leondari ce 1-a de la Toader, satul in Hotin. 1661 octombrie 4, Alexandra ei acestei satul Bogdlnesti, iar la 1704, domnul Mihai Goliei pe care se satul ce se numea Viisoara34. In cele din toate satele de ultimul (Viisoara) le glsim in posesia Golia in raportul din 1808 al comitetului care se ocupa restituirea satelor din fosta raia a Hotinului vechilor proprietari35. Urmätoarea localitate este La 13 ianuarie 1666, Andrei Abaza stolnic Duca i-a dat satul Parcova Hotin, pe a poruncit se adevereste la 1670 aprilie 5 este semnalatA o hotarnicA a satului Parcova care era a donmului Duca voievod iar prin cartea din 23 august a aceluiasi an domnul cA, zidind i-a satul Parcova tot venitul". La 1673 februarie 29, Petriceicu voievod de Hotin zapciilor de la alte nu supere satele la 5 iunie acelasi an respectivul donm dA cartede imunitate pentru satele Dângeni, Frasin Parcova". Toate aceste
Ibidem, p. 216, nr. 652, orig.219, nr. 658, rez. Ibidem, p. 494, nr. 1507, orig. 31 T. Man, Documente bucovinene, vol.p. 221, nr. 119, orig. T.G. Bulat, op. cit., 1940, p. 390. Moldova epoca feudalismului, 1982, vol. IV, p. 301, nr. 135, orig. T.G. Bulat, op. cit., p. 390. Cf. Arhiva a Republicii Moldova, fond nr. 1696. DANIC, fond Achizitii Noi, 1. T.G. Bulat, AB, nr. 2, 1933, p. 45. Ibidem, p. 45.
www.digibuc.ro 28 Ion 6 sate vor in continuare in proprietatea vorredate acesteia desfiintarea raialei cum raportul comitetului de cercetare citat mai sus. 1690 gAsim o scrisoare a Alexandrei UrsAchioaia vistierniceasa care aceasta Precista targul Ocnii o mogie a sa, in Vladicina a fost de insemnare din 1810 aprilie 4, Precista, dorind demonstreze drepturile sale asupra satului Mari, sat se afla pe mogia Vladicina pe care o avea posesie40. este la 1706 8, de de negustori Adam Raizul de Gavril stolnic. La 1711 noiembrie 20 Leon, lui Adam Raizul, acest sat lui Antohi Jora hatman, fapt de Alexandru Mavrocordat 1713 februarie 20. din la 1773, Atanasie egumenul din Iagi, scrisoare a sa, ca de sat de la starostele de iar de sat de banul Jora41. Ultirnele referitoare la sate le avem secolul XVIII-lea. Astfel, pentru mogia avem actul din 1763 decembrie 11 al paharnicului Alexandru Neculce care se aratA fratele sAu, Gavril Neculce medelnicer, din mogiile acest sat partea sa dat pentru sufletul sAu Sucevita. mai la 1773, Divanul Moldovei aceastä movie respectivei mAnAstiri cA ea arpe Prut mogia Zaluce a lui Davidel mogia a Sfintul La 1809 Slatina se adresa comitetului de cercetare pentru redarea satelor din raiaua Hotin pentru a intra localitätilor Rarincea, primele douA din Hotin. Pentru dovedi dreptul de stApânirea asupra acestora, a prezentat ispisoace, unul din 1737 martie 27, de la domnul Grigore voievod, altul din 1764, de la Grigore Alexandru Ghica voievod, prin care se aceste mogii dupA hotarele specificandu-se acestea au putut (hotArnicite) mimai dinspre tinutul dinspre a rAmas hotar pârâul RAchitna ce trece peste Hotin n-a putut deoarece .atunci Hotinul se afla sub turci (adeverind mimai cA trece prin satele RAchitna, RevcAuti). mArturiile megiegilor cA mogiile mai sus numite sunt le-a din vecie, domnul mänästirii Spre deosebire de alte linuturi, Hotinul n-a avut construit pe teritoriul sAu nici o de sate care au proprietatea mAnAstirilor din afara tinutului a fost foarte mic. Nici a zecea parte din satele hotinene n-au intrat in proprietatea ecleziasticA.
Arhivele Statului Fond documente, 141/ 58, f. 2v. T.G. Bulat, Diviziunea rurale raialei, AB, nr. 2, 1931, p. 120. Idem, Hotinul, AB, nr. 2, 1933, p. 43. Ibidem, p. 49. Idem, Diviziunea rurale desfiinfarea raialei, AB, nr. 4, 1930, p. 404.
www.digibuc.ro Proprietatea bisericeascä H6tin 29
Cele mai multe sate din Hotin au apartinut Sucevita. Cauza care a dus la situatie este faptul cA ctitorii au avut proprietAti in Hotin pe care le-au dAruit apoi mAnAstirii, identice cazul lui Toader al lui Miron Barnovschi. Alte sate ajung in posesia mAnAstirii ce le cedase pentru pomenirea sa sau a rudelor sale. ultimA satele pot ajunge posesia o parte sau mo§ia pentru o sumA de de care nevoiepe care o poate imprumuta de la o prosperitatea acestora, cum a fost cazul BliscinAutiloral Zubicenilor. DupA cum am vAzut, satele puteau un timp posesia cum a fost cazul StAnile§tilor sau a Clocupei, puteau, dupA un anumit timp, sA vândute sau schimbate de cum a fost cazul Cobâlcenilor. general, dupA cum ne demonstreazA actele timpului, se observA o clarA a bisericilor mAnAstirilor de a schimba sau a vinde mo§iile existente Hotinului. Cauza principalA care a generat aceastä este wzarea geograficA a respectivei teritorial-administrative. Tinutul Hotin situat la hotarul expus tot timpul unor atacuri din exterior nu convenea mAnAstirilor din punct de vedere al proprietAtii. Din cauza conflictelor, satele de aici puteaudevastate, jefuite sau distruse. aceste considerente, mAnAstirile au sA schimbe mo§iile de aici cu altele din interiorul mai expuse acestor pericolepe care ierarhi le puteau mai bine administra. Cu toate acestea, o serie de sate mo§ii Hotin au rAmas posesia mAnAstirilor din Moldovei. cu formarea raialei Hotinului aceste localitätile au intrat sub directa jurisdictie a otomane, de fapt ca restul stApânilor de sate de aici, dreptul de proprietate. La inceputul secolului al XIX-lea, dupA desfiintarea olatului, cele din dreptul de stApânire asupra acestora. general deci, proprietatea n-a atins proportii mari. ComparatA cu celelalte tinuturi, ea a avut dirnensiuni foarte mici. Toate domeniile bisericqti luate nu unor familii mari cum ar Pilipovschi, Roset sau
www.digibuc.ro www.digibuc.ro NOTE DESPRE BISERICILE SF. VINERI CAPULUI SF. BOTEZATORUL DIN IASI
MARIA MAGDALENA SZÉKELY
la 1879, pe locul actual al halelor din Iasi s-a aflat o impungtoare de zid, cu hramul Sf. Paraschiva (Sf. Vineri)I. Era cea de-a doua ctitorie - Secu - a lui Nestor Ureche, mare vornic al Tgrii de Jos. Boierul moldovean biserica Sf. Vineri pe temeliile alteia mai vechi, din lemn, cu acelasi hram, preluând dreptul de ctitorire de la "marele ctitor Samson", pe când acela era Samson ca zid de piaträ, acea de lemn aibá tot el o mute amintire lui Samson casei moartea lui Samson, reconfirmandu-i-se dreptul de ctitorire de defunctului, Samsonova, fiicele sale, Tecla, Nastasia, vomicul a fAcut biserica de biserica de a mutat-o Iasi, a cu Capului loan Botezgtorul, ca vechilor ctitori". Apoi "a ei, cu bani gata [...], pentru lgrgirea locului sfmtei biserici dinspre toate mai cu de dughene, le-a cu garduri tari"3. La 1610, când de la Muntele Sinai au venit Moldova s-au plâns lui Constantin Movilá de lipsurile pe care le domnul 1-a chemat pe Nestor Ureche "pentru harulbungtatea lui Dumnezeu spre miluirea acelui el, de milostiv vremea veche santa a Sinaiului, a fost ascultAtor, bunului nostru sfat la cererea de binefacere cu harul dumnezeiesc"4. cu familie, Nestor Ureche a transformat biserica a inchinat-o mai sus-scrisei a Sinaiului", "cu toate trebuie ea cu dughenele cu toate se cu satele vitele cu toate trebuie unei sfinte mgastiri". Actul este datat 21 decembrie 1610 : vremea aceea, biserica Sf. Paraschiva era deja terminatd. Când, 1655, Paul de Alep a trecut prin Iasi, a la Sf. Vineri "o care "fiecare iconostas are icoana Sfmtei Ecaterina celelalte icoane.
N. A. Bogdan, Monografie a II-a, Iasi, 1913, p.197. 2 DIR, A, p.336, nr.450; vezi N. lorga, pentru Mdrgineni Muntelui Sinai, AARMSI, s. 111,tom. mem. 1, 1935, p.2-10. Ibidem. DIR, A, XVII/2, p.337, nr.450. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 31-38
www.digibuc.ro 32 Maria Magdalena Székely 2
altarului chipurile apostolilor au fost fAcute in Rusia. Pe zidul bisericii se picturi muntele lui Dumnezeu, muntele Sinai, muntele lui Moise, acesta a vorbit cu Creatorul, muntele Ecaterina celelalte din acest cu beduinialtele de acest fel. Ai crede vezi aceste locuri aievea"5. Familia lui Nestor Ureche a fost foarte de acest Atgamentul descendentilor marelui vornic se concretizeazg nu numai daniile acestei ctitorie, ciin desemnarea. ei, repetatg, drept "biserica Ureche vornicul". Chiar patru generatii, continua de plecarea Rusia, spgtarul, Caterinei (fiica Alexandrei Ureche), va Sf. Vineri o parte lucrurile sale mai de pret, printre care un exemplar din lui Dimitrie Cantemir, Psaltirea un Liturghier, o pereche de vase Stingandu-se neamul a Cutemurul din 1803 a afectat gray slujbele au continuat se desfgoare la 1860. 1874, un incendiu a distrus bisericii, pentru ca, in timpul razboiului de la 1877, edificiul transformat in depozit rusesc de medicamente. plecarea avea se constate ca "suveniruri" argintgria care mai pe la icoane. stare de degradare, lipsa unor fonduri pentru restaurarea ei, biserica lui Nestor Ureche a fost la altarului marcatm cu o cruce de o cu amenajarea noilor hale. Actul ctitoricesc allui Nestor Ureche multe semne de Chestiunile necunoscute, negteptate, aproape inexplicabile Samson nu este, deocamdatA, cunoscut documentelor. Nici biserica de el la nu este de Nestor Ureche. Apoi, este
despre vol. VI, de M. M. Alexandrescu-Dersca BulgaruMustafa Ali Mehmet, 1976, p.66. 6 Grigore Ureche s-a inmormântat, probabil, aici (nu avem nici o informatie despre eventuala lui la Secu, precum cazul al surorii sale, Maria :Mihai CostAchescu, Despre neamul de moldoveni Ureche, extras din CI, IV, 1928, 1, p.9, nota 5). La 1880, când s-a un raport &supra demolArii bisericii, au fost descrise pietrele tombale descoperite, care opt "pietre de cu inscriptii"; pe patru dintre ele s-au mai putut citi anii:1641, 1653, 1676, 1698 Balica, Informalii arheologice in materialele documentare din Arhivele de la Iasi, RA, VI, 1963, nr.2, Din acestea - ca celelalte, absolut ilizibile distruse de vreme, au secretul asupra celor care dormeau sub ele somnul vesnic. Nu este exclus ca printre cele din a doua categorie se fi aflatlespedea de a cronicarului. Mihai CostAchescu, Despre zidirea Balica (Frumoasa) Sf Vineri din IN, fasc. 4, 1924, p.322-323; CDM. S 1, p.282-283, nr.885; CDM, p.230, nr.1031; GhibAnescu, Ispisoace zapise, VI/2, 1933, p.162-163,nr.9; Moldova inepoca feudalismului, vol. VI, alcAtuitori A. N. Nichitici, D. M. Dragnev, L.I.Svetlicinaia, P. V. Sovetov, 1992, p.77, nr.17; Documente privitoare la orasului Iasi, vol. II, Acte interne (1661-1690), editate de loan Caprosu, 2000, p.216-217, nr.246. ASB, Documente istorice, CLIH/58; Dumitru Velciu, din ipoteze privind opera sa literard, AG, 1994, 3-4, p.62. I. Grigoriu, Din istoricul muzeisticii iesene, CI, serie I, 1970, p.4; Mihai Arhiereul Mardarie Apamias locotenent de mitropolit al Moldovei, MMS, an. XXXV, 1959, nr.9-12, p.643. N.A. Bogdan, op.cit., p.197.
www.digibuc.ro 3 Bisericile Sf. Vineri Capului Sf. loan Botezdtorul 33 pe care vornicul Ureche o face : construiascd o de zid Nou, el mute acolo biserica de lemn a lui Samson locul ei, o de zid. Noua ctitorie pástreazd hramul bisericii lui Samson,timp ce biserica din este cu un hram nou, anume Capului loan Botezdtorul, cu al mändstirii Secu". 1610, unna bisericii de lemn dispare din documente. Nou (numit de Sus) luase na§tere a doua a veacului XVI, prin extinderea care nord a ora§ului Vatra veche de locuire a numitä Vechi sau de Jos. Ulita care separa Nou de Vechi era (actuala Dancu)". Vechi Nou aveau sä piete care se vindea pe§tele, de unde numirea locului: "in (la) Mäji". Nou, aceastä mahala a Mäjilor, Miron Barnovschi a a construi o pe care n-a ajuns s-o tennine". Ea a fost continuatá de Vasile Lupu, care a zidit-o de la ferestre sus a la 9 noiembrie Hramul ei: Capului loan Botezdtorul. Identitatea acestui hram cu acela al bisericii lui Nestor Ureche, casituarea acestor läca§uri in Nou vád biserica de zid de Miron Barnovschi succesoarea bisericii de lemn a lui Samson a vornicului Ureche. spus, Miron Barnovschi a biserica de lemn cu o constructie de zid, vechiul hram ales de Nestor Ureche. Nu sunt cunoscute motivele pentru care Miron a devenit ctitor al bisericii Sf. loan Botezdtorul. Cronicarul Miron Costin spune "bisérica lui Sfetii
Repetarea hramului Capului Sfäntului loan Botezdtorul la din ctitoriile lui Nestor Ureche poate constitui tragice din viata familiei Ureche. Reamintesc faptul Mare, cu aproape un secol jumdtate in urmä, la Reuseni, locul pieirii acest hram (Maria Magdalena Székely, S. Gorovei, "Semne minuni" pentru voievod. Note de mentalitate in SMIM, XVI, 1998, p.50). Despre lui Nestor Ureche, boier moldovean, se doar a fost Tara Româneascd a brusc din documente (Maria Magdalena Székely, Neamul lui Nestor Ureche, XXX, 1993, p.655-656). Poate va fost de domnul muntean cel in amintirea acestui eveniment, a dat hramul amintit la din bisericile sale. Istoria orasului Iasi, vol.autori : C. Cihodaru, V. Cristian, M. Dinu, V. M. Petrescu-Dâmbovita, Gh. Platon, D. Rusu, M. la§i, 1980, p.53, 100; Dan loan Capro§u, vechilor zidiri 1821, 1974, p.101. p.53, 100. Despre bisericd, Bal§, (Sf loan vol. inchinare lui lorga cu prilejul implinirii de 60 de Cluj, 1931, p.28-37; G. Bal, Bisericile din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea, Bucure§ti, 1933, p.121-124; D. metereze biserici din Iasi, in SCIA, IV, 1957, 3-4, p.77, 83; Vasile Drägut, : epoca lui Miron Barnovschi, in an.XLII, 1973, 1, p.17, 21, 24; Nicolae Stoicescu, Repertoriul al monumentelor medievale din Bucure§ti, 1974, p.464-465; Monumente istorice din Mitropolia Sucevei, introducere de Vasile Nicolescu, 1974, p.298; Ana Dobjanschi, Victor Simion, Arta in epoca lui Vasile Lupu, Bucurqti, 1979, p.24, 29-31. In testamentul (1633), Miron Barnovschi cerea ca "sfanta lui loan CArstiteli, iar in care iaste de noi iar nu este acolo o ve§minte alte ce va trebui la acea bisricd a face ' (DRH, A, XXI, p.425, nr.333). N. lorga, Inscriplii din biserwile Bucurqti, 1908, p.136, nr.379.
www.digibuc.ro 34 Maria Magdalena Székely 4
aicea orap0]", este "de de mama domnului, enigmatica Elisabeta. MArturia aceasta mi se pare mai presus de Miron Costin, apropiat al Barnovsche0ilorMovile0ilor, va tiut din familie despre biserica din Ia0. din consemnarea lui nu se prea bine mama lui Miron Barnovschi a fost aceea care a construclia sau cea care a continuat-o un timp, moartea lui Miron, testamentului acestuia. Pentru a dintre Miron Barnovschibiserica lui Nestor Ureche, este necesar un excurs ceva mai lung. 1605, vornicul Tdrii de Jos de la Antemia, cneaghina lui Condrea Bucium,copiii ei, curtile din Documentul nu unde erau situate acestea. La 23 februarie 1629, Miron Barnovschi avea clitorite de el, Adormirea Maicii Domnului o din a fost casa lui Urechie mare casa lui Nestor Ureche se afla in zona pietii de Jos°. este vorba de curtile cumpArate de la Antemia Bucium o faptul de plecarea in pribegie, la 1592, Nestor Ureche nu avusese casA in Singurele pe care le-a avut capitala trebuie sA fost acelea cumpArate in zilele lui de la lui Condrea Bucium. De remarcat faptul cA aceste case se aflau aproximativ Barnovschi foarte aproape de curtea domneascl. vecinAtatea ChervAsAriei se vor afla, locuri dughene ale mAnAstirilor Sf. AdormireaBirnova21. din nu au fost singurele de Nestor Ureche de la Antemia Bucium rude ale ei. La au fost: a patra parte din satul Movila, pArti din cinci din satul pe Prutdintr-un au fost lui Stoian GAureanul (foste cumpArAturi ale vomicului Condrea din trei din satul Procealnici, cu mori pe Jijia, in (mo0enire a cneaghinei Antemia de
16 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p.94. DIR, A, p.231, nr.315. Documente privitoare la vol.Acte interne (1408-1660), editate de loan CaprosuPetronel Zahariuc, 1999, nr.192. Istoria orasului p.92. Ureche, Moldovei, editia de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p.223 pre gazda sa [de la cine va a dooa zi de dânsul, spuie cA s-au dus acasä la [...]. A dooa zi seara, Oprea deaca s-au dusu la gazda lui Uréche sA sA nu 1-au aflatu [...], au repezitu cu toate sA marginea"). 21 0 dughenele lui Barnovschi dughenele Sf. Vineri, cel Mare, Ulita la 20 ianuarie 1677 (Documente privitoare istoria orasului Iasi, p.423, nr.466); douA de dughene ale mänästirii Dragomirna, RuseascA, poarta dughenile bârnovenilor si-npotriva dughnilor Svintii la 5 februarie 1702 (ibidem, III, Acte interne (1691-1725), editate de loan Caprosu, 2000, p.158-159, un de dughenele "lui Barnovschiia Sântii pe Thrgului de Jos, impotriva NegutAtorilor, la 27 1706 (ibidem, nr.310); Dan loan Caprosu, p.79. 22 DIR, A, p.231, nr.315.
www.digibuc.ro Bisericile Sf. Vineri Capului Sf. loan Botezdtorul 35 la ei din neamul Saula)n, douä fdlci de vie in Dealul la Cotnari24 vii Dealul Tâlharului, la Cotnari, toate, de la Antemia Bucium25, a parte din satul Procealnici, de la veri ai Antemiei26 a cincea parte din Cozmesti, pe Jijia, cu vad de apa Prutului, Procealnicii din jos, cumpAraturä de la Grigore Saulan. Mai mult decât agt, Grigore Ureche avea sä cumpere, la säu, de la "Buciumesti", un cu dughene in Iasi, pe Ulita Ruseascd, de Jos, unde sunt Precupetele, mostenit de vornicului, Vasile Ureche, va vinde, 1669, doamna räposatului Dabija ruda sa prin familia Jora29. relativ mare de fAcute de Nestor Ureche de la Antemia Bucium neamurile ei m-a determinat presupun, alt context, existenta unei de rudenie Urechesti neamul N-am observat atunci un lucru surprinzAtor, care ideea inrudirii celor neamuri. Aproape copiii lui Nestor Ureche au nume cu ale lui Condrea Antemiei: Vasile, Grigore, Nastasia. dacA Ion Anghelina din pomelnicul de la sunt, cu adevArat, vornicului Urechen, la numele deja mentionate se adaugA Anghelina. in afara acestei categorii, dintre copiii lui Nestor Ureche, IonMaria, care ar putea poarte numele Mitrofanei Ureche - Ionasco Jora Trebuie reamintit faptul una din lui Grigore s-a chemat Antemia, jupaneasa vornicului Bucium. de datA mai receng au demonstrat existenta unei surori a lui Miron vodä Barnovschi, MArica, sotie a lui Gligorie Bucium, lui Condrea". pe Nestor UrecheMiron acelasi cerc de rude, elementul de dintre ei neamurile BuciumSaula Dar aceasta nu era singura inrudire. ginerele sAu, Isac Balica, Nestor Ureche intrase marea familie a Movilestilor. Pe de altA parte, cA Miron Barnovschinumea pe Isac Balica unchi, un
Ibidem, p.163, nr.233. Ibidem, p.231, nr.315. Ibidem, p.164, nr.233. Ibidem, p.163, nr.233. 27 Documente privitoare la istoria Iafi, II, p.216, nr.246. Ibidem, p.242, nr.270. $tefan S. Gorovei, inrudirile cronicarului Grigore Ureche, in ALIL, XXIV, 1973, p.116 H. Maria Magdalena Székely, Structura domeniului boieresc:Nestor Ureche lui, in RI, serie nouA, IX, 1998, 3-4, p.157. Pentru Saula / Procelnici, neam strävechi in Moldovei, DRH, A,p.20, nr.13; p.32, nr.22; p.40, nr.28; p.45, nr.31; p.46, nr.32; p.47, nr.33; p.49, nr.34; p.68, nr.47; p.70, nr.48; p.78, nr.53; p.80, nr.54; p.167, nr.116; ibidem, HI, p.156-157, nr.80; p.326, nr.179; p.366, nr.203; DIR, A, XVI/1, p.76, nr.72; ibidem, p.22, nr.22; ibidem, p.171, nr.225; p.173, nr.226; p.203, nr.260; nr.262; ibidem, p.163-164, nr.233; ibidem, XVII/2, p.16, nr.17. Maria Magdalena Székely, Neamul lui Nestor Ureche, p.665. 32 Pentru pärintii Mitrofanei, S. Gorovei, inrudirile cronicarului Grigore Ureche, p.115. Idem, Neamul lui Miron Barnovschi, AG, V(X), 1998, 1-2, 44.
www.digibuc.ro 36 Maria Magdalena Székely 6 document de la 1632 pe acesta ca vär al hatmanului34. TotodatA, este notoriu Miron Barnovschi s-a intitulat, ca domn, "MovilA"35. S-a presupus inrudirea Miron Movilestii se fAcea la generatia MovilI36, printr-o a acestuia, Tudosca37, ca a Elisabetei deci, a lui Miron vode. atare situatie, Miron Barnovschi Isac Balica erau veri de-al doilea, acelasi grad de inrudire, dar prin lui Isac Balica, Nastasia - a lui Nestor Ureche. Trebuie observ actul de inchinare la Sinai a Sf. Vineri, membrii familiei la respectivul act, Nestor Ureche pe acestia ordine cel putin "cneaghina lui, Mitrofana, copiii ginerele credinciosul cinstitul nostru boier, pan Isac Balica hatman, Anastasia, cneaghina lui, Vasile Grigorie"; unna, probabil, Maria, dar documentul este rupt in dreptul numelui sAu". propriilor copii, Nestor Ureche pe ginerele sAu, hatmanul Isac Balica, oferindu-i, oarecum, locul de cinste. . o altA neamurile Barnovschi Ureche se fAcea prin familia Jora, apartinea cneaghina Mitrofana. cercetare consacratA neamului lui Miron a pus in existenta tmei Ana Joroaia, a hatmanului Barnovschi, consideratA, cu mare probabilitate, a lui Durnitru Barnovschi (deci, a lui Miron) a vornicului de gloate Simion Jora Mitrofanei)". Identificarea aceasta se aproape ea de un argument venit tot din directia ctitoririlor. La moartea lui Miron Barnovschi, de el la nu era gata. testamentul din 1633, el "Pentru monastire Bârnova, care iaste de noi, vedem dupA vremi ce stAturA, alt nu va putea o numai o putere domneascä. Pentru aceea, de va alege Dumnezeu un domn crestin ca acela o Dumnezeu ajutor"41. Nu la ce se va Miron spunând cA, pentru terminarea este nevoie de o "putere domneascA", dar constructia avea sA fmalizatd, de un domn, (desigur, nu tocmai al nepoatei Anei Joroaia, de Istratie Dabija', cu ffica lui Ionasco Joranepoata lui Simion Jora43. 1678, doamna mai multe sate, läsate de
Idem, Movilefillor", AG, 1994, 3-4, p.129. Pentru "Barnovschi - Movilä", idem, "Din Purice - "Barnovschi (nu numai) genealogice, AG, III(VIII), 1996, 3-4, p.330. Ibidem, p.331. Ibidem, p.332. Idem, Neamul lui Miron Barnovschi, p.149. DIR, A, XVII/2, p.337, nr.450; reeditat Documente privitoare istoria oraplui Iafi,p.130, nr.93, care se locul rupt din dreptul numelui Mariei. $tefan S. Gorovei, Neamul lui Miron Barnovschi, p.146-148. DRI-I, A, XXI, p.426, nr.333. 42 lui Istratie Dabija acela al fiicei sale, Maria, se aflä la mändstirea Bârnova (N. Iorga, din bisericile II, nr.609, 610). $tefan S. Gorovei, inrudirile cronicarului Grigore Ureche, 16 II.
www.digibuc.ro 7 Bisericile Sf. Vineri Capului Sf. Joan Botezdtorul 37
Istratie vodá Dabija cu de Doi ani mai aceluiasi sate, locuri de dughene dughene vii igani, totodatá, fusese "din temelie nu deplin de rdposatul Barnovschi voievod neisprävita s-au trecut vremeaau rämas la vremea domnii sale domnului meu carele dimpreunä cu noi, dintru bunä dumnezeiasca indemnare, apucandu-ne, am zidit biserica unde s-au cu alte sä cadu svintei mänästiri podoabe apucat moarte n-au apucat sä o o intemeieze, ce noi, in viala am avut vreme, ne-am nevoito am impodobit o am intemeiat cu de toate trebuiescu unei svinte mänästiri precum se dintru toate o am inzestrat ca pré o sufleteascl ale noastre toate am avut cu bucate, sate, cu vecini cu mori, cu de Locul de dughene mänästirii era acela de la Vasile Ureche, de care am amintit mai Se dovedeste, astfel, defmitiv, cred, cá Ana Joroaia, hatmanului Barnovschi este una aceeasi lui Simion Jora. Prin im-udire, Miron Barnovschi era vär primar Dafmei Dabijanepot al lui Nestor Ureche. anul 1628, Miron Barnovschi cerea sä i se la Moscova "cinstite prea frumoase icoane" pentru ctitoriile poarte solia domneascd au fost arhimandritul Varlaam (de la mändstirea Secu a lui Nestor Ureche) "sluga noasträ credincioasä Pavel medelnicerul"47, nimeni altul nepotul de al vornicului Ureche"! Comanda de icoane facutä de Miron Barnovschi la Moscova este cea mai veche de acest fel cunoscutd pentru Moldova". Se pare, cá icoane Rusia au ajuns aici mai devreme: tezaurul lui Petru Tirol erau trei icoane rusesti". De aceea, nu trebuie pusä la märturia lui Paul de Alep cä usile altarului bisericii Sf. Vineri, precum"chipurile apostolilor au fost Rusia"". Nestor Ureche va cu adevärat, unor zugravi rusi pictarea usilor a altor icoane pentru biserica sa, documente care vorbeasca despre
CDM, IV, p.76, nr.250. Documente privitoare la istoria Iasi, II, p.481-482, nr.540. V. Maria Magdalena Székely, Femei-ctitor in Moldova XXXII, 1995, p.447. N. Stoicescu credea, temei, Miron Barnovschi ceruse sä i se picteze icoane pentru biserica Sf. Botezatorul (Repertoriul al monumentelor medievale din Moldova, Bucuresti, p.464), dar scrisoarea aminteste doar de mänästirile Dragomirna, Adormirea din IasiBârnova. Silviu Dragomir, bisericii cu Rusia in veacul XVII, extras din AARMSI, s. II, tom.XXXIV, p.81; istorice dintre popoarele România in veacurile XV - inceputul celui de-al XVIII-lea, vol. Moscova, 1965, p.276-277, nr.91. $tefan S. Gorovei, Inrudirile cronicarului Grigore Ureche, p. Maria Magdalena Székely, Neamul lui Nestor Ureche, p.670. L. E. Semenova, Bisericii din Muntenia cu in XXXI, 1994, p.564-565 urm., pentru alte comenzi de acest gen). G. Bezviconi, la istoria româno-ruse (din cek mai vechi timpuri la secoluluiXIX-lea), Bucuresti, 1962, p.60. VI, p.66.
www.digibuc.ro 38 Maria Magdalena Székely 8 aceasta nu sau nu s-au descoperit Pe de parte, dar aceeasi ordine de idei, nu cred este trimiterea la Moscova, de Barnovschi, tocmai a lui Varlaam a lui spunea "Ureche". Poate ei, cu familia vornicului Nestor, vor unde, cum cui comande icoane de calitate. Cele aici sustin existenta unei legáturi de rudenie (prin prin Nestor Ureche Miron Barnovschi52. Probabil virtutea ei a preluat dreptul de ctitorire asupra bisericii Capului Joan Botezdtorul, preschimbánd constructia de lemn a lui Samson a vornicului Ureche o constructie Mai Vasile Lupu avea la bun lucrul de Miron Barnovschi, cum avea repare zidurile turnurile de apärare ale Secu, de Nestor Ureche53. Dar aceasta este, deja, poveste.
Existenta acelui "Barnovschi de la 1620, martor la o a lui Pavel "Ureche" apoi al proprietati acelasi (Stefan Gorovei, lui Miron Barnovschi,p.12), sugestiva, propun, deocamdata, o explicatie. G. Bisericile moldovenefii din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea,p.327 pisaniade p.334,
www.digibuc.ro ESSAI D'ANTHROPOLOGIE RELIGIEUSE SUR LES REPRÉSENTATIONS MIRACULEUSES DE LA VIERGE AUX PAYS ROUMAINS
VIOLETA BARBU
icoana vrem a buzele ne Minunile sd-fi » (Vieux chant de Nicula)
Le visionnaire l'historien inventorie et regarde. A lui de suivre, autant que permettent oeuvres et documents, sur les permanences de la fixation iconique byzantine ou sur quelques représentations occidentales, Part de se manifester, ce langage secret et publique la fois qui a pénétréau tréfonds de la piété populaire. Etude de cas ou sondages échelonnées par époques et milieux,toute d'anthropologie religieuse a le devoir de s'ouvrirune lecture du mystre de la communication vécue entre religiosus et ce monde des images dont il a gardé le besoin existentiel, parfois farouche, de s'entourer'. J'ai essayé de traiter l'imagier miraculeux de la Vierge dans les Pays Roumains de façon presquebarbare », suivant le conseil de Alphonse Dupront: la barbarie c'est le sériel, c'estdire le découpage des séries d'ensembles d'images autour des mômes usages religieux,autour de la môme dans laquelle le miraculeux se rend manifestetravers la longue durée, autour du môme type de lieu sacré engendré les comportements collectifs de vénération. va de soi que les séries non sont pas homogènes, ni clairement découpées, puisque l'approche ne peut isoler les objets de sa recherche des contextes spatio-temporelles qui les a produits. Tout de plutôt qu'une optique comparatiste, c'est celle d'abstraction progressive qui semble plus pertinente aboutirdes énoncés formels ou pour construire une forme de stabilité temporelle. Le risque dérapage existe et il faut avec l'évacuation de l'historicité, en faveur d'une classification formelle. Mais par le biais de sa manifestation miraculeuse, l'icône s'inscrit dans la temporalité. A partir d'un moment précis, l'imaginaire collectif met en place un dispositif cultuel, qui, quelque répétitif qu'il soit de par sa nature rituelle, devient capable d'engendrer des séries temporelles, faites de gestes (plerinages, témoignages, louanges etc.). D'autre part, les icônes
Alphonse Dupront, Du sacré. Croisade et pèlerinages. Images et langages, Gallimard, 1987, p. 134-146. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 39-60 www.digibuc.ro 40 Violeta Barbu 2 miraculeuses, une fois acquise une réputation (fama miraculi) et reconnaissance publique, se trouvent basculées dans un immense horizon d'attente (dans le sens employé par Reinhardt Köseleck), horizon qui n'est plus le territoire de la mémoire, comme le rituel, mais du futur, de la potentialité. Les exigent que le miracle se reproduise pour chacun d'entre eux, l'exigent et l'attendent. D'autre part, l'icône s'inscrit l'ordre de la représentation. lon la définition originelle de Pierre Movila dans sa Confession orthodoxe (1642), reprise aussi par le métropolite Varlam, dans l'ouvrage Réponse contre le catéchisme calviniste (1645), l'icône est représentation (inchipuire) qui nous montre chose vraie que a son existence dans le monde (icône du Seigneur, de la Vierge)2. C'est l'usage qui engendre l'unicité.L'adoration dans l'art religieux médiéval fait un travail de distinction. A la différence de la dévotion, l'adoration l'image d'une différenciée, selon la préférence. Le comportement est plutôt analogue l'adoration relique et dénie la généralité abstraite de l'icône, sa fonction iconique de représenter le prototype. Ce selon l'opinion de Wirth que nous partageons, met en logique profondément nominaliste, n'accordant l'existence un individu accessible sens, dans sa singularité accidentelle et momentanée. Tout fait d'accord avec impressions des voyageurs étrangers, quelques subjectives soient-elles, nous insisterons sur la dévotion privée envers les images, si répandue qu'il arrive parfois méme substituer la participation la messe ou la de l'église. les éparpilléset isolés les au sommet de la montagne gardaient des icônes, signe visible du sacré, nous raconte Johann Filstich4. Un autre témoignage, celui du suédois Weismantel, nous transmet la perplexité provoquée les genouflexions devant les icônes, la seule dévotion pratiquée par les paysans chez lesquels logeait5. Le voyageur associe le peu d'instruction religieuse avec l'amas de superstitions, de coutumes irrationnelles ou choquantes. leur pouvoir protecteur, l'usage des images saintes s'est répandutous les rites de passages: baptéme, noces (don offert aux jeunes époux, selon le témoignage de Paul d'Alep), funérailles (icône reposant la poitrine du défunt, témoignage d'Anton Maria del Chiaro6). A la du passé, Melchisedec dressait la liste des miraculeuses vénérées en Moldavie et Valachie7; il en trouva 19, dont 17 représente la Vierge. faut préciser d'emblée que les premières témoignages le comportement miraculeux des icônes de la Vierge, dans les milieux orthodoxes et catholiques,
Varlaam. Catehismului calvinesc, ed. de Mire la Teodorescu, BucureVi, 1984, p. 36. Jean Wirth, L'image médiévale. Naissance et développements (Vle-XVe), Meridiens Kincksieck, Paris, 1989 , p. 7-45. J.Filstich, Tentamen Vallachicae, ed. de Adolf Armbruster et Radu Constantinescu, Bucure0, p. 247. despre coord. par Maria Holban et Paul Cernovodeanu, Bucurqti, 1983, vol. VIII, p. 352-353. Ibidem, p. 383. Melchisedec Tratat despre cinstirea inchinarea icoanelor Biserica despre icoanele de minuni din Bucurqti, 1890, p. 26 et sq.
www.digibuc.ro 3 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 41 proviennent de la seconde moitié du XVIIe sicle, méme les images auxquelles elles se rattachent sont plus anciennes. Chose étonnante et qui nous donnepenser. Pourquoi ces imagesmariales, choisissent-elles de se manifester, de parlerle langage des miracles justementcet époque ? La bonne méthode nous avertit sur les risques de ne pas intégrer le phénomne qu'on est en train de décrire dans un ordre de signes cultuels. Ce n'est pas difficile de donner un nomcet ordre: le culte marial. Or les résultats d'une enquéte préliminaire sur l'apparition et le dévetoppement du culte de la Vierge dans nos conduisent vers unecoincidence significative entre la traduction des anthologies des miracles de la Vierge et les premires icônes miraculeuses. convient ensuite de remarquer l'emprise des images l'espace du miraculeux dans les pays roumains, au détriment des reliques et sans rapport avec elles. Rien d'étonnant si l'on se rattache la tradition byzantine, ou, d'aprsla d'André Grabar et Louis Bréhier9, les icônes jouissaient culte si éclatant valeur fiturgique. cette valeurn'est que la conséquence de la restauration iconodule aprs la concile de Nicée II, qui permit non seulement la peinture des icones, mais de plus recommande que les icônes soient installées partout et impose qu'on le rende baiser et prosternationw. Ce qui intéresse de plus notre c'est l'apparition des récits concernant les miracles des icônes, textes reçus pendant le concile comme testimonial. Il s'agit de dix récits, parmi lesquels les Miracles d'Anastase le Perse, Vie de Marie l'Egyptienne, Vie de Siméon stylite le Jeune et celui qui a suscité le plus d'enthousiasme, les Miracles de ComeDamien". Ce moment qui termela division issue dans le monde byzantin engendra dans les pays roumains trois traditions concernant les icônes miraculeuses. On peut d'abord distinguer un groupe de textes témoignantd'un usage polémique du pouvoir miraculeux des icônes. Attachéeune miscellanées renfermant les Miracles de la Vierge, une Histoire de La Sainte Montagne [...] et des miracles accomplis par les « divines » [...] et de la haine des détestables latins contre les saints porteurs de Dieu (ms. roum. BAR 2172, f 527-532 prescrit en 1786 en Valachie) remontent aux origines de quelques couvents athonites (Vatoped, Ivir), fondésla suite des révélations opérées par les images sacrées. Hostilel'égard des latins participant aux croisadesu, accusés d'iniquités et de tentative de conversion malhonnéte, l'histoire prône la pureté sacrée du Mont Athos, dernier rempart de l'orthodoxie. Ce sont justement les icônes (La Sainte Vierge de la Fontaine
6 Violeta Barbu, de représentations populaires du culte marial dans les Pays Roumains dans Church and Society, ed. par Maria et Ovidiu Ghitta, Cluj, 1998, p. 387-399; L 'iconoclasme byzantin. Dossier archéologique, Paris, 1957, p.351 La civilisation byzantine, Albin Michel, 1970, p. 232 et Silvio Giuseppe Mercati, Santuari e reliquie constantinopolitane secondocodice ottoboniano latino 169, prima della conquista latina, Roma, 1936. Voir les études rassemblées dans le recueil Nick II787-1987. Douze d'images religieuses, sous la coordination de F. Boespflug et N. Lossky, Cerf, 1987. " V. Marie-France Auzépy, Liconodoulie: de ou de la 'image, dans H, p. 158-165 ; eadem, L'évolution de l'attitude face au miracleByzance dans Miracle, prodiges et merveilles au Moyen Age, Orléans, 1994, p. 42-44. Sur cet épisode lessources chezF.Grabler, Die Kreuzfahrer erobern Konstantinopol, Graz-Wien-Köln, 1958 et D. Freydank, Die altrussische die Eroberung Konstantinopols, in BS, 1968, 2, p. 334-359.
www.digibuc.ro 42 Violeta Barbu 4
Vadoped, George pour Ivir) qui, avoir indiquer le topos, conferent légitimité aux moines dans leurs mission de preserver la foi contre toute tentative de perversion. paraît que, sous la pression de la Réfonne,la moitié du XVIIe le métropolite de la Moldavie, Dosofteieut interpolé d'une assez libre la Kirilovna Kniga (1644-1645), fameuse version russe du catéchisme de baptéme du au patriarche de Jerusalem, Cyril". Le livre s'ouvre sur un traité antiiconoclaste, mais la version roumaine attribuéeDosoftei laisse de les vétérotestamentaire justifiant le culte des icônes pour faire appel aux arguments des miracles.Les six histoiressontpuisées,selonlesidentificationsde Alexandru Mares, dansle Chronographe de Kigalas ainsi quedans le livre de Ioanichie Galeatovski Le ciel nouveau, sources qui constituent, les autres traditionstravers lesquels, les pays roumains se rattachentl'expérience byzantine des icônes la société roumaine de l'Ancien les Chronographes de type Cigales, Dorothée de Monenmbasie ou Danovici ont introduit dans l'horizon historique une riche collection d'histoires miraculeuses, faites de lieux et de situations concretes dont l'impact la mentalité des fut beaucoup plus signifiant rapport mémel'autre genre majeure, la hagiographie. Si,l'âge d'or de l'empire, le miracle est devenu partie intégrante de la foi orthodoxe, tout en étant contrôléla manire byzantine, c'estdire il a été liturgisé dans des récits répétés aux offices et dans les églises des reliques et des icônes", les Chronographes, rédigés la chute de l'empire et imprimés au premier quart du XVIIe sicle, ont insérés le miracle dans un enchaînement historique". Ce changement de perspective l'axe sensible de la temporalité mérite accentué plus fortement, d'autant plus dans le cas des récits concernant les icônes miraculeuses. L'oeuvre de Kigalas en contient un groupe de quatre récits:le codex 3456 de BAR renfermant la version roumaine de ce chronographe, due elle-aussi au métropolite de ces récits (f. 222 226r-227r) un petit traité polémique intitulé Réponse pour les saintes (f. 344-357). l'autre type de chronographe, connu sous le nom de Danovici, contient, des légendes concernant les icônes achiropoites (les avgars) et des légendes disparates, comme celle de l'icône miraculeuse du saint Mercure", desrécits des icônes miraculeuses poignées,icônes thérapeutiques etc.) groupés autour de la querelle iconoclaste,illustrée dans le chronographe par la dispute entre l'empereur et le patriarche de
Al. Mares, necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon, LR, XXXVI, 1987, nr. 5, p. 413-426, nr. 6, p. 515-523, XXXVII, 1988, nr. 1, p. 55-63, nr. 2, p. 135-141; les traductions sont renfermées dans les mum. 1570 Bibliothèque de l'Académie Roumaine (BAR), (copi entre 1667 et 1669 par le scribe Staicu originaire de roum. 34 BAR prescrit en Moldavie par Toader Jora en 1756 et roum. 3138 BAR, assignéla du sicle. Marie-France Auzépy,'évolution de l'attitude devant le miracle, 46. Sur la valeur historique des chronographes Paul Cemovodeanu, Préoccupations en d'histoire universelle dans'historiographie roumaine aux I, en RRH, IX, 1970, nr. 4, p. 684-689. Al. Elian, Dosoftei, poet laic,Contemporanul nr. 21, 1967, p. 3. Cronograf tradus din de Danovici,vol. ed. de G. Strempel, Bucuresti, 1998, p. 232.
www.digibuc.ro 5 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 43
Constantinople's. Le dernier groupe sur la fameuse légende de envoyée par le patriarche déposé Germain Rome, chez le pape Grégoire H '9; avoir flotter sur la mer et sur le fleuve Tibre, celle ci aurait sauté toute seule dans le bateau des italiens et se mit soudainementtranspirer des gouttes au pouvoir miraculeux. Aucune n'exprime mieux la popularité de la Vierge dans les pays roumains que les anthologies dc ses miracles écrites Agapie Landos, Amarto/on Sotiria (Le salut des pécheurs) (Venice, 1641) et Ioanichie Galeatovski, Nebo novo ciel nouveau)" (Lwow, 1661), tous les deux traduites en roumain du grec et respectivement du slavon sous le titre Les miracles de la de Dieu. En et Liviu Onu, qui a élaboré une étude complte des versions manuscrites de rceuvre d'Agapie Landos en roumain en a compté plus d'une centaine de copies, cinq fois de plus que Nicolae Cartojan23. Le livre a été traduit Nicolae Milescu, une démonstration philologique faite N. A. Ursu24. Le grand élan de ferveur dont ce livre en esttémoin nous indique qu'on est en présence du plus prisé bouquin de l'Ancien Régime ; ses échos dans les légendes populaires, recueillies Simeon Florea dans plus de 300 pages", sont preuve suffisante la prépondérance du facteurmiraculeux » dans la dévotion mariale deschrétiens de troupeau ». faut s'interroger tout de suite sur les ressorts de cette passion éclatante pour les miracles de la Vierge. Que se soit l'analogie, comme croyait Heinrich Gunther' (ce qui s'est passé une fois, peut &re actualiser), que se soit le de communiquer avec l'au-deli, tout pareil aux et aux visions, comme le croyait Michel Vauchez27, que se soit revirement historique porté les vagues de la Contre-Réforme, thse soutenu par Jean Delumeau dans son livre Rassurer et protéger 28? Pourtant une chose est tout comme en Francela moitié du XVIIe sicle, la vague de la dévotion aux
Ibidem, vol. II, p. 73-84 La légende repose sur l'attitude du pape favorable au culte des ainsi que sur ses lettres envoyéesl'empereur III, E. Regesta romanorum, I, Paris, 1885, p. 253 ; Jean-Claude Schmitt, L 'Occident, Nicée II et les images du au in vol. Nicée p. 272-273 ainsi que Daniel Barbu, L 'image byzantine : production et usages, in Annales Histoire Sciences Sociales 51/1, 1996, p. 85-87. Ciobanu, Din culturale romäno-ucrainene. loanichie Galeatovschi literatura veche, 1938. Consideralii pe marginea unei versiuni a Matuirii a lui Agapie Landos, dansAnalele Academiei Române, Memoriile de filologie Literaturi », S. IV, tom XI, 1989, p. 29-38. Manuscrise », XLI, 1990, nr. 4, p. 356-359. Nicolae Cartojan, literatura Bucuresti, 1974, vol. II, p. 157-158. traducere necunoscutd a lui Nicolae Milescu dans « Cronica » XXI, 1986, nr. 44, p. 5 et Nicola (Milescu), traducdtor al a lui Agapie Landos, dans SCL, XLIV, 1993, nr. 5, p. 417-432,nr. 6, p. 789-502, II, XVL, 1994, nr. 3-4, p. 173-186. Legendele Maicii Domnului, Bucuresti, 1904. 26 Psicologia della legendaaspetti e problemi, dans Agiografia altomedievale, Bologna, 1976, p. 78. 27 Spiritualitatea Evului Mediu Occidental, trad. roum. par Doina et Daniel Barbu, Bucuresti, 1994, p. 136-137. Fayard, 1989, p. 210.
www.digibuc.ro 44 Violeta Barbu 6 miraclesunit, sans clivages sociaux, élites cléricales,élites sociales et le peuple des fidéles. C'est de plusieurs directions qu'on peut entamer la discussion concernant l'énigme de la popularité de cet anthologie dans les pays 1. structure du recueil, divisée en plus de 450 séquences, en faitde petites narrations autonomes, favorise la sélection et leurs recomposition selon le du public ou du scribe 2. l'exotisme de ses miracles, quelques uns provenant de l'Occident 'His toire de Geneviève de Brabant, L'Histoire de l'impératrice de la France aux mains coupées et guéries par l'intervention de Puissante Dame, L'Histoire du moine qui a vendu au diable son etc.)3.l'enrichissement avec détails humanisants, pittoresques ou au contraire, fabuleux, du noyaux narratif des épisodes évangéliques liés la biographie de la Vierge:la naissance, la fuite en Egypte, l'Assomption etc. 4. l'essor de l'imagination »,.l'ouverture du grand publique la du XVIIIe vers le miraculeux, la hagiographie, la littérature de prémonition, se traduit dans la place privilégiée accordéela littérature édifiante ou de loisir; l'étude statistique effectuée par Daniel Barbu sur les 6000 manuscrits conservés la Bibliothèque de l'Académie Roumaine' met en la préférence des lecteurs du tiers états des écrits apocryphes Le de la de Dieu, Les 72 noms de la Honorée ou la Prosopographie de la de 5. l'insertion de quelques miracles accomplis dans les pays roumains, comme par exemple le 217-e miracle, présent dans le recueil de Galeatovschi a assuré le Le miracle fait partie du groupe attaché aux icônes et est attribuéla fameuse icône paléologue visages, qui se trouve au monastère Pendant le de Gheorghe en 1655, une fois portée en procession, Picône aurait flotté dans l'air, puis s'est placée sur l'ambon et ensuite elle s'est inclinée. Une relation écrite en 1723 par le métropolite moldave Gheorghe, étudiéepar l'historien Gorovei31, fait mention du nom du connétable Nicolae (Milescu) qui, en tant que jeune diacre,l'occasion de l'événement du miracle, aurait reçu la tache d'écrire l'histoire miraculeuse de Picône, fait de recherches dans les archives et dans les anciennes chroniques. Dans la personne de Milescu se rencontre donc le traducteur des Miracles de la Vierge, ainsi que l'auteur de la histoire d'une icône miraculeuse roumaine, Repris par le métropolite Gheorghe en 1723 et multiplié en plusieurs éditions, le récit instrumentalisé dans le but de soutenir Pindépendance de la Métropole de Moldaviel'égard de celle de Constantinople, l'icône étant un présent fait par l'empereur VIII Paléologue au voivode Alexandre le Bon. Récemment examinée du point de vue artistique', l'icone en question, sans doute byzantine, est un caspart. Pendant qu'elle bougeait, les n'aboutissent pasla retenir, dit le récit du métropolite Gheorghe. Ainsi de ne possédaitpas de vertus thérapeutiques, son comportement miraculeux ayant plutôt la valeur avertissement sur la fonction théophanique, sur « la propriété sacre» de l'objet et un
29 D. Barbu, Loisir et pouvoir. Le temps de la lecture dans les Pays Roumains au XVIII- e dans RESEE, XXVIII, 1990, nr. p. 17-27, repris dans Scrisoare pe Timpul privirea a secoluluiXVIII-lea, 1996, p.24-26, 59-76. Pour ses trois écrits, voir N. Cartojan, op. cit., p. 126-129, 136-138. Un episod din « recuperarea » : prima a Nicolae Milescu, dans XXII/2, 1985, p.445-458. 32 Constanta Costea, Un exemplar de paleologd dans 1989, p.381-388.
www.digibuc.ro 7 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 45 appel la vénération fervente, Piconodulie":on doit reconnaître, dit le texte de 1723, qu'elle est celle qui intercde pour les chrétiens ». L'icône accomplit ici sa vertu: elle rapproche et lie dans un plain-piedcoexistentiel » la représentation de la Vierge qui accomplit un miracle et l'objet sacré qui rappelle la vénération des fidles. C'est pourquoi, cette image n'est pas une des icônes qu'on peut nommer volantes, mais archétype des icônes miraculeuses de la Vierge dans les pays roumains. Elle ne représente plus, elle présente dire suscite une présence, une présence qui s'impose, qui sollicite, qui exige vénérer dans sa matérialité Mais les écrits de Galeatovschi ou de ne sont pas les seuls documents- vecteurs des images mariales miraculeuses. Privilégier dans la multiplicité familière des images, celle qui est miraculeuse signifie la rattacherun locus sacral, lieu signé d'une manifestation surnaturelle. Deux manuscrits slaves de rédaction ukrainienne (ms. 42 et 44) copié le premier dans la moitié du XVIIe sicle et le dans la moitié du XVIIIe sicle sont préservés dans les collections de la Bibliothque Nationale'. Le premier codex renferme,coté des récits concernant des miracles de Saint Nicolas, des écrits patristiques d'eschatologie, quelques récits des principaux icônes miraculeuses russes qui sont vénérées dans des jours précis, insérées dans le calendrier de l'Eglise: le mois de juillet, journée, La parution de l'icône de la Sainte Theotokos, dans la ville de Mojaisk, dans les pays des kazakhs, le mois de novembre, vingt-septime journée, La commémoration des signes et des miracles faites par l'icône de la Vierge de Novgorod, puis d'une icônes grouzine, puis de l'icône de la Vierge de Tychvin, de l'icône de Smolensk etc. Deux de ces icônes célèbres, des icônes protectrices et attachées au culte du pouvoir, sont de la famille que celle de Neaml, c'est-A-dire, volantes, qui bougent toutes seules. Le deuxime manuscrit36 dédié exclusivement aux icônes miraculeuses russes nous autre sélection de ce type d'histoires: l'exception du récit des miracles de Tychvinskaya, rédigé en 1594 par Ermogne, métropolite de Kazan, les autres textes nous présentent des apparitions anonymes montagne quelconque, dans un village inconnu, la rivire Pasha, dans le village Oyata etc). Cette fois-ci, c'estretenir la mise ensemble d'une icône fameuse, la Tychvinskaia avec des icônes anonymes de la Vierge dont est la Vierge de Tychvin, apparitions qui surgissent de partout, comme sileterritoire privilégié des icônes protectrices du pouvoir aurait du céder la place aux miracles opérés dans un monde anonyme des pauvres. On doit y ajouter les échanges artistiques, la présence des russes appelés par Basile Lupu" ainsi quele commerce avec
Marie-France L'iconodoulie : de ou de la dévotion 'image,p. 157-168. Elena Lucia Djamo-Diaconitä, Olga Stoicovici,Catalogul manuscriselor din Bucuregi,Bucuresti, 1981, p. 184-204 Le calendrier compte presque 200 de jours de dédiéesla Vierge : Théodore Spasskij, Die der Gottes Mutterin der russische-orthodoxen Kirche,in Okumenische Einheit, (1951), p. 148-159. Ibidem, 214-216. Au sujet des échanges artistiquesavec la Moscoul'époque de Vasile Lupu, P. Constantinescu-Iasi, ale arhitecturii asupra vechii arhitecturi Bucuresti, 1951, p. 28-30 ; Niculescu, vechi Bucuresti, 1976, p.14 ; Ana Dobjanschi et Victor Arta epoca VasileLupu, Bucuresti, 1979, p. 55.
www.digibuc.ro 46 Violeta Barbu 8 icônes commencé par le prince Miron Barnovski, occasion de polémique théologique et continué pendant le de Basile Lupu. A partir de ces faits (l'essor du culte marial, l'existence d'un récit dédié l'icône de de l'imposer au culte publique, son instrumentalisation idéologique opérée par l'Eglise au XVIIIe les liens avec le monde russe) on peut construire configuration unique autour de la manifestation miraculeuse d'une icône sursol roumain. Une autre icône volante,cellede (Moldavie) est liée une interdiction: placée par les moines fondateurs de rennitage la rive ruisseau (Le ruisseau de l'Icône) les femmes de s'y approcher et de protéger les moines desprésences indésirables, elle fut portée ensuite dans réglise". Mais l'image de la Vierge résistancetoutetentative de l'immobiliser contre le mur rintérieur de réglise. Chaque matin, elle gisait par terre, signe qu'elle voulait accomplir la tache assignée les fondateurs. s'agA donc d'une icône la fois volante et protectrice. L'habitude de préserver autour couvent ou ermitage une zone interdite aux femmesl'aide d'une icône de la Vierge est répandu aussi en Valachie, exemple le couvent de Frasinei fondé par saint Calinic selon la de la plus stricte observance de Mont Athos emploie môme aujourd'hui ce moyen de préserver la distance. Les icônes fondatrices. Dans ce cas, le sanctuaire va l'image, plus exactement est elle. Les nombreux récits d'invention qui accompagne jusque dans la période nouvel essor du culte marial concluent tous de môme. L'icône trouvée dans coin de terre, au creux arbre ou au fond d'une mare ne supporte la demeure en réglise voisine faut construire elle. Manifestement ici l'image est seconde: mais sans elle, il n'y aurait consécration du lieu » sacral ni développement du culte. L'ermitage de dans les collines des sous Carpathes Méridionaux, doit sa fondationune icône miraculeuse de la Vierge, cachée dans une grotte. L'icône sa présence des bergers qui font réglise". On connaît des légendes analogues les débuts du monastère de Glavacioc (département ou l'ermitage de l'icône (dep. de De analogue, une icône miraculeuse de la Vierge de Craiova", trouvait dans arbre, un crée le topos sacré, le lieu de pèlerinage, et par conséquence, exige une église appropriée qui l'abrite en toute dignité ; c'est ainsi qu'on a fait élevé réglise Madone Dudu (édifiée en 1758 Joan hagi Gheorghe)43, entourée de cellules pour les malades.
38 Lapedatu, Icoanele lui Barnovschizugravii de la Trei ierarhi, dans « Bulletin de la Comission des Monuments Historiques », 1912, p. 110-113. Simion Tradifii poporane din Bucovina, 1905, Bucurqti, p. 339. Rädulescu-Codin, Din trecutul nostru. Legende, tradifiiamintiri istorice, p. 51- 52 ;1. Räutescu, Schitul dans GB, XVI, 1957, p. 565-586. 41 Diaconescu, Icoane vechi, manuscrise pietre de mormânt Glavacioc, dans GB, 1961, nr.7-8, p. 657:669 ; Doni Radosav, religios Cluj-Napoca, 1997, p. 293. 42 Ibidem, vol. p. 119. Constantinescu, Istoricul bisericii Maica Precista de la Dudu din Craiova, vol. de Munte, 1914-1928.
www.digibuc.ro 9 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 47
Dans le tour desplus importantes églises et monastres valaques, Paul d'Alep nous a livré un témoignage intéressant sur les différentes icônes de la A coté de la légende de l'icône transpercé du Sauveur, un topos byzantin" connue aussi travers les chroniques du pays, il s'emploieraconter deux miracles liésl'icône de la Vierge, vénérée dans l'Eglise voivodale Celle-ci fut découverte dans mare et aurait révélé l'endroit ou sera édifiée l'église; le deuxime miracle s'est manifesté lors d'une tentative de profanation. Jetée aux flammes par les soldats hongrois au cours d'une invasion, l'icône resta intacte. La propriété d'échapperun incendie provoqué ou imprévu suffit rendre une icône miraculeuse. La mémoire collective a crée toute série icônes de la Vierge, réputées miraculeuses, de par propriété surnaturelle incombustibles: l'icône de l'Eglise Doamnei de Bucarest", celle qui laisse voir sur le visage de Marie des traces de flammes, propriété du monastre Adam (sud de la Moldavie), retrouvée aux creux arbre aprés l'icône du couvent de (dep. de Maramure) "etc. Les icônes thérapeutiques.D'évidence,larelation populaire au demeure-t-il le recours qui est une incarnation d'induction. Qui dit recours dit angoisse, attente, nécessité plus ou moins vitale, mises en évidence des pratiques, des geste parlés: signes des croix, des agenouillements, le baisement et l'attouchement, prires, offrandes. Méme cette série, on peut en désigner l'archétype: l'icône de la Vierge de lia, attestée en 1661 comme miraculeuse le récit de Paul d'Alep, maintenant perdue. lon le diacre syrien, la princesse Catherine, femme du voivode Basile Lupu, aurait la prodige: son Etienne, gravement malade, fut porté devant l'icône et l'intercession de la Vierge, guérit immédiatement". D'une manire pieuse, le récit conserve la premire mise un place d'un réseau sacral, fait de gestes en successives: le face-i-face du malade avec l'image virtuellement thaumaturge, la guérison, la reconnaissance, la consécration de l'icône en tant que miraculeuse, l'offrande en guise de ex-voto, la vénération perpétuelle symbolisée la chandelle allumée sans cesse. Touchante aussi, l'analogie entre les deux couples mére-fils; émouvante et paradigmatique les masses, compte tenant de la position sociale des miraculés.
despre ed. par Paul Cernovodeanu, Maria Holban et Maria-Matilda Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Bucuresti,1976, vol. VI,p.168-169 ;Tit Simedrea, Icoana de la Arge,F. pe marginea dansOmagiu I. S. Nicolae BAlan, mitropolitul Ardealului », Sibiu, 1940, p. 710-718 Nicolescu, Icoane vechi românesti, p.12. V. par l'histoire de l'icône de la Vierge transpercée par un sarrasin attribuée Anastase le Sinaite, F. Nau, Le des récits utilesl'ame'Anastase (le Sinaite), dans Orient Chrétien, 3 (1903), p. 56-75 ;aussi Le Chronographe de Danovici, p. 83. 46 Icoane de minuni Bucuresti, 1997, p.24. Ibidem, p.51 ; C.S. Mironescu, Adam. geogrufice, etnografice antropologice, Bucuresti, 1916. Icône au sicle, echapée un incendie en 1949, D. Radosav, Sentimental religios la p.312-33. despre vol. p.41 ainsi que le témoignage plus tardif de Chesarie Dapontes, ibidem, vol. IX, p.388.
www.digibuc.ro 48 Violeta Barbu 10
Au monastère valaque Dintrunlemn (département de Vâlcea) une autre icône byzantine de la Vierge, «grande et miraculeuse »5°, vénérée pour ses vertus taumaturgiques et thérapeutique. Les témoignages du XVIIe en certifient aussi un autre miracle, analogue celui et d'autres du type fondatrices: la fondation du bâtiment de l'église, construite d'un seul bois, aurait suivi les indications fournies par l'image sacrée, découverte au creux d'une De nouveau, deux fonctionssont cumulées dansle objet:la fonction fondatriceetcelle therapeutiques. La de l'icône la fondation de l'église ou du monastère et polarise jusqu'aujourd'hui toute la de la s'agit d'une icône identifiée comme byzantine (seconde moitié du XVIe de grandes dimensions51. Un document de 169552, parmi les rares indices des vertus thérapeutiques des icônes de la Vierge,nous renseigne sur une donation au du monastere. Le donateur fut Pârvu fils du grand logothete Radu Cretulescu et de Cantacuzino, lafille du grand échanson Constantin Cantacuzène:pour que l'on sache que, ayant secours et notre maladie et nos faiblesses vénérée et sainte de la Notre Théotokos et toujours Vierge Marie, celle qui, de l'Esprit Saint a conçu Le Fils et Le Verbe de l'hternel, Christ, celui qui une unique et volonté indivisible avec le et le Saint Esprit en Trinité, Dieu en vérité, nous avons bénéficié de guérison et salut de la divine miséricorde de Sa Sainteté... » Chose toutfait rare dans une église orthodoxe, les ex-voto en argent analoguescelles qu'on voit dans les lieux de pèlerinages catholiques de Transylvanie: (petite figurine des parties du corps miraculés: oeil, pied, main, cceur, silhouette d'un personnage, etc.), influence, me semble-t-il, de l'administration autrichienne. Un témoignage du XVIII' nous éclaircit d'avantage sur l'usage de ces ex-voto dans les pays roumains aux Les prélats grecques qui s'adonnaientun commerce intense d'objets sacrés ou comme telsconseillaient les d'offrir les petits images en argentafind'obtenirlaguérisonmiraculeuse.Lesex-votoanatomiques, representations grossières de telle ou telle partie du corps, regroupés autour du lieu sacral auquel elles donnent parfois l'étrangeté d'un laboratoire anatomique, trouvent leurs sens et leur vertu dans un rite d'exorcisme: le mal du membre atteint est désormais remisla puissance guerisseuse. C'est toujours dans le monastre Dintrunlemn que « s'est révélé un miracle inouii, digne consigner... le Jour de la de l'Assomption, la femme du prince Etienne Cantacuzène y participait elle aussi mais, soudainement, la dame fut saisie d'un subite de démence que les contemporains interprétèrent comme un châtiment divin, parce que, le jour, Constantinople, les cinq hommes de la
Ibidem, p. 188-189 ; peut au XVI-e et provient, selon Creteanu, d'un atelierdu Mont Athos, Radu Creleanu, Dintr-un lemn, Bucuresti, 1966, p. 25-27. I. D. Vierge du Dintrunlernn, dansByzantion », VI, 1931, p.601-602. 52 DANIC, Ms. 445, f 313. Gh. Ionescu-Gion, Istoria Bucuretiului, Bucuresti, 1899, p.649.
Radu Popescu, Istoritle domnilor ed. par C.Grecescu, Bucuresti, 1963, p. 210.
www.digibuc.ro 11 Imago Vi ginis. Essai d'anthropologie religieuse 49 famille Brancoveanu furent décapités, assassinat auquel le prince Etienne, semble-t-il, eutsacontribution. silestémoignagescontemporainesn'ont explicitement ce miracle l'icône, n'est moins que le locus sacré par la de l'image est investi avec des pouvoils révélateurs. On y devait ajouter une autre coincidence l'événement se produit publiquement,l'occasion de la plus importante fête mariale de l'année. La tradition légendaire des miracles de cette icône de la Vierge est aliment& ; elle s'identifie avec le monastére Les actes de donation renouvelés par les differents princes font mention de l'icône miraculeuse, comme par exemple, celui d'Alexandre Moruzi (1793)56, ou l'on y l'existence de cinq et d'un diacre, tous exempts d'impôts, de prier sans cesse devant l'icône. Aménagement du lieu place centrale ricône, accueil les plerins, assistance spirituelle permanente, privileges par les princes au XVIIIe rytmicité des offrandes, endroit pour la grande aristocratie, surtout de passer une pieuse villegiature ; des coordonnées essentielles d'un petit monde qui commencegraviter autour de l'image, un univers magique tissu de et de qui porte désormais un nom: lieu de pèlerinage. D'autres icônes de la Vierge, ayant la reputation thérapeutique, faisaient, au XVIIP sicle, la gloire des faubourgs bucarestois. Des foules de pelerins, la pluspart des pauvres, des malades afflouent de partout, en de guérison et surtout de protection. La ville, incapable de gérer ses marginaux, ses groupes d'infirmes animés d'une foi rude et simple, d'une ferveur exaltée, avides de prodiges, les conduisent vers les monastères qui abrites les sources des miracles, les images de la Vierge. L'icône commence organiser l'espace publique de la valaque dans des lieux sacrés bien insérés dans la trame de la faut pas sortir en dehors de la cité pour aller en plerinage ; pas besom non plus de se détacher du temps historique ou quotidien. Le sacré demeurela des strictement l'immobilisme de la société. Les faubourgs se récoupent autour de ses lieux, se disputent les icônes miraculeuses. Faute d'autres cohesions, le voisinage avec un lieux de pèlerinage engendrent les liens de communauté. Une s'impose: l'icône revétit un rôle sociale bien Le plus fréquentede ces lieux bucarestois fut le couvent de le prodige du Bucarest », lui aussi, de cellules héberger les plerins et les malades, d'asile pour les plus démunis, les marginaux. Ils s'entassent, se refusent de s'en aller, veul-nt y rester toujours. Le prince se voit d'intervenir'. Quanteux, les moines grecs de Sarindar, muni de privileges, touchent des importants ; les miracles, devient assez rentable, d'autant plus que l'icône de Sarindar est polyvalente: elle peut délivrer de n'importe quel mal, elle est, selon un chrysobule de 1793, source de guerison pour les aveugles, paralytiques, possédés. Un voyageur Raicevich reste de l'usage que les habitants de la ville font de cette icône. Transportee en carrosse et accompagnée par l'abbé du monastre, elle offre assistance au domicile du malade, selon l'appartenance sociale. le prince et les
56 V. A. Românilor, vol. VI, Bucuresti, 1893, p.197. George Potra, Din Bucure,ctii de ieri, Bucuresti, 1990, vol.p.132-133. Raicevici, Voyage en Valachie en Moldavie, Paris, 1822, p.130-131; lonescu- Gion, op. p.211-212 ; de la méme manire, l'icone de Trifesti, pres de Roman en Moldavie, est portée en avec un pareil, escort& de paysanscheval, la maison du malade, Melchisedec cinstirea icoanelor, dans BOR, 1890, XIV, nr. 41.
www.digibuc.ro 50 Violeta Barbu 12 grands seigneurs, on envoie le plus beau équipage. Pour les pauvres, on mit la disposition une petite copie de l'icône miraculeuse, portée par un simple Ainsi l'icône devient un point de repére pour la vie mondaine de la cité, elle organise l'espace publique, produit des événements. Un miraculé le grec César Dapontes, en guise de reconnaissance, lui en assure la publicité. rédige en 1746 une litanie de gratitude, intitulé Megalionaria, c'estdire Livre des miracles. Actuellement préservé dans un couvent athonite, le manuscrit contient un dessein, la seule image de l'icône de Sarindar qui nous ait parvenue, le couvent étant démolila du sicle passé". Sous la pression de la foule, au fur etmesure que le besoin de secours augmente, des églises paroissiales des faubourgs se transforment dans des petits couvents. L'inscription votive de l'églisede l'icône Icoanei (1784) nous parle de la faveur dont le et les prodiges y accomplis jouissaient aux yeux du clergé et des masses de plerins: «on a fait des cellules abriter les moniales pauvres, les veuves, les femmes besogneuses, les étrangers et les malades qui auraient au secours de la sainte On peut y ajouter l'icône de la Vierge de l'église du faubourg Olari, don des réfugiés bulgares en 1810,la suite des guerres balkaniques'. A cause de ses pouvoirs surnaturelles, l'icône est convoitéeet disputée par plusieurs églises. Encadrée dans la môme stéréotypie, de la époque date l'icône de la fondation roumaine de Prodromou au Mont Athos, peinte en 1863, dont Kondakov en fait mention en 1867 dans son Histoire des icônes miraculeuse de la Sainte Montagne Au terme de la création de cette icôney a phénomène d'intervention divine, qui fait que l'icône soit la dernire des icônes «achiropoites». Parmi les miracles accomplis en Moldavie avant son départ l'ermitage Prodrome, on compte quelques uns, signes d'une nouvelle époque: la conversion libre-penseur et d'une Les iconae lacrymosae. Parfois la Vierge on dit que c'est le privilge des icônes mariales de l'Europe Centrale. Le visage s'anime, les versent des larmes qu'on peut toucher, môme goutter. Manifestation de sa compassion l'humanité déchue, les ruisseaux des larmes sur les icônes de la Vierge représentent-elles l'expression du piétisme, du dolorisme si familier la devotio moderna pratiquée au XVIIe en France ou en Italie ? Mais y a-t-il vraiment rapport entre l'icône lacrymosa de Nicula (Transylvanie) et la devotio moderna de la Contre-Réforme ? La réponse semble plutôt affirmative. S-agit-ilalors de la manifestation matérielle de la fameuse doctrine orientale du don des larmes, formulée par les Péres de l'Eglise orientale(Dorothée de Gaza, Cassien, Climaque, Siméon le Nouveau Théologien) ? L'ange ne pleure pas, nous enseigneSaint le Solitaire, un syrien, auteur d'une originelle théorie sur la distinction des larmes'. Mais Jésus lui,
Marcu Beza, Urme ortodox, Bucuresti, 1937, p. 58-59; V. Cândea, Märturii peste vol. 1, Bucuresti, 1991, p. 540. coord. par Alexandru Elian, vol. 1, Bucuresti, 1965, p. ; porte la date 1682. Melchisedec op. p. 57-58 et tradition orale conservée dans l'église. Melchisedec Icoana Maicii Domnului de la Prodromou, 63 Antipa Dinescu, Minunile Maicii Domnului ale altor icoane de minuni, reimpréssion de l'édition de 1906, Bucuresti, 2000, p. 11-60. Dialogue sur et les passions des hommes,voir Thomas Spidlik, La spiritualité d orthodoxe, Roma, 1988, p. 273 et Mira Lot-Borodine, Le du « des larmes dans l'Orient chrétien, dans «La vie spirituelle» 48, 1936, p. 65-110.
www.digibuc.ro 13 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 51 il a pleuré et s'est apitoyé devant les larmes de la femme de Nain: «Femme, ne pleure pas!» Alors, si son humanité a choisi de se manifestertel point jusqul partager nous nos douleurs et nos souffrances, cela signifie que les larmes de la Vierge soit le miracle le plus «humain» de tous. Cette fois ci, la Vierge ne guérit pas, ne pas les elle pleure, comme nous tous. Rien d'étonnant,part le fait que les larmes s'écoulent sur une image. cette image sacrée, elle ne représente plus la Theotokos, la de Dieu, mais la de l'humanité qui assume le destin des qui défilent sous son regard éternel. En effet, 'icône lacrymosa, attentive aux signes des temps, s'adresseune collectivité, nonun individu, elle est investi avec un pouvoir prophétique. qui aurait pleuréHotin pendant le de Gheorghe Duca aurait prophétisé le commencement de la destruction du pays' ; celle de Nicula (1681) la destruction de la vraie foi en Transylvanie, celle de Bucarest (1738), la destruction de la villela suite tremblement de celle de Socola (1840), la ruine du Séminaire67. convient de s'attarder un peu sur icones de la série: l'image de Nicula, surnommée Madona Claudiopolitana et celle de Blaj, Icon laaymans Balasfalviensis, premiérement puisque tous les furent soumisesdes enquétes officielles, conduites selon les normes strictes des de canonisation. Champ d'investigation remarquables,lesdossiersremplisde témoignages,27 Claudiopolitana en 1699 et 34 l'icône de Blaj en 1764, mettent en presence, sur des faits miraculeux ou simplement merveilleux, des hommes de savoir recueillir des oufaire des et un peuple divers ou les illettrés sont, évidemment, les plus nombreux. Icônes orthodoxes pleurantes de type Hodighitria, elles connurent un sort different. La Vierge de Nicula, une fois obtenu le verdict d'autencité de la part de la commission transylvaine, fut arrachée son lieu sacré, fait sans et transportéeVienne. Il est vrai que tous voulaient s'emparer d'elle: la foule des pèlerins, assiegeant le protégé manu militari par les autorités, les grandes familles de l'aristocratie hongroise etsurtout celle du futur gouverneur de la Trasylvanie, Sigismund catholique fervent et propriétaire du domaine de Nicula, le de la Moldavie qui offrit une belle somme ne plus parler des jésuites, vivement intéressésconvertir le peuple des valaquestous prix. Une icône miraculeuse peut fournir un moyen de conversion assez honorable et surtout convainquant, condition qu'on lui trouve stratégie adequate. proclamée officiellement Madona Miraculosa, accompagnée d'une histoire imprimée (Historia Thaumaturgae Beatae Virginis Mariae Claudiopolitane,Cluj,1736) et dans l'église des jésuites de Cluj, l'image aura un double emploi: reproduite sur une gravure imprimée en milliers d'exemplaires par les jésuites en 1700 Vienne, ensuite bois, sur toile, en relief, l'image fut d'abordun
65 Ion Neculce, Opere, ed. de Gabriel Strempel, Bucuresti, 1982, D. Radosav, op. cit., p.289. Corfus, de lasi, 1974, p.240. 'Melchidedec ocazia icoanei prea de Dumnezeupururea fecioarei Maria, 1854 in biserica Seminarului din Socola, BOR, XIV, nr. 1-6, 1890, Samuil Micu, Istoria ed. par loan Chindris, Bucuresti, p. 341 ; Icon Lacrimans Icoana de la ed. par loan Chindris, Ambrus, AnfMs Ianos, Pop Dobriban, 1997.
www.digibuc.ro 52 Violeta Barbu 14 puissant culte prive. C'était de bon ton d'avoir dans sa maison ou dans son château l'image miraculeuse de Nicula, peinte par un maître paysan Luca de Iclod". Sigismund Kornis ériger un trés élégant relief de son château de Mânästirea. Les silhouettes gracieuses et assez baroques des personnages rappellent peine leurs origine, néanmoins un ex-voto en latin y épouse avec générositéune inscription en vieux slavon: le comte Kornis remerciait la guérison de son Une autre sculpture de la Vierge Miraculeuse fut commandée le aristocrate l'église catholique de Coroin. Mais la foule ne renonce si facilementson trésor. Une autre icône pareille celle thaumaturge prend place dans l'église du monastére Nicula et devient vite l'objet de ferveur qui aboutit aprés quelques annéesdes pélerinages sans précédent. Masse obscure mais vive, orthodoxes et uniates, la marche vers le miracle comporte les gestes rituels: un long cheminpied, passer la nuitla belle étoile, cantiques et litanies crées ad-hoc, des récits, comme celle rédigée en latin en 1732, et puis le geste singulier: Nicula, on fait le de l'église genoux force touchées la chair pénitente,les pierres brillent. L'analyse de cette trajectoire nous montre clairement la tansversalité des pratiques ; Madona Claudiopolitana dans toutes ses métamorphoses et ubiquitésaccomplit un miracle plus que les larmes oula guérison, elle met ensemble la piété de l'élite et la religion populaire, orthodoxes, uniates et catholiques: le comte Cornis a obtenu l'héritier qu'il désirait, le noble calviniste David Moxai s'est convertila religion catholique, de nombreux comtes et barons de Transylvanie furent guéris suitedes pélerinages'. Par contre, l'histoire de l'icône qui a pleuréBlaj lors de la de greco-catholique Pierre Paul Aaron, décédé en de sainteté, est digne de l'âge de la raison. Ce fut l'impératrice Marie Thérse qui exigea en bonne et due forme, afm de pouvoir établir si miracle il y en avait. Chargé de l'affaire, le cardinal Cristophe Migazzi en établit les critéres rédiger le questionnaire: éliminer d'abord toute possibilité de contrefait ou d'imitation ; ensuite si la chose (casus, circonstances extraordinaires, Begebenheit) ne soit pas produite par des causes naturelles, intelligibles travers la raison, tels le pigments des couleurs, le support matériel de la peinture, le milieu de conservation etc. La commission judiciaire tenue mener l'inquisitio ou specie va se réunirSibiu, sous la présidence de l'évéque uniate Athanase Rednic. la liste des 34 témoins: paysans, villageois calvinistes, orthodoxes et catholiques, le général Haller, comandant de la cité de Sibiu, le baron conseiller Bornemisza, le supérieur des jésuites, le Ranite, l'auteur de l'icône etc. Les témoignages furent consensuelles: l'icône pleure. Manipulée, transportée d'une villel'autre, hermétiquement renfermée dans une boite scellée, elle continue verser des larmes sous les yeux de tous, riches et pauvres, catholiques, orthodoxes ou protestants, personnes instruites ou illettrés, femmes bigotes ou commandants d'armée. Dans la bataille contre la raison réductive, l'icône s'avére redoutable. Son dernier
Nicolae Sabäu, Sculptura Bucuresti, 1992, Victor Bojor, Maica de la Nicula, Gherla, 1930. N. op. cit., p.30-31. B. Nagy Margit, mvek mesterek, Bucuresti, 1977, p.29. Toader Le miraculeux et le magique dans la religion des Roumains de Transylvanie , dans Church and Society, p.415.
www.digibuc.ro 15 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 53 argument rend tout le monde perplexe: depuis six mois, les larmes coulent bel et bien et ce qui est plus embarrassant, elles ne schent pas. En dépit de la chaleur au mois malgré le voyage en carrosse de Sibiu Vienne, les larmes y sont, y restent. Décidement, l'affaire prend une tournure inattendue. Alors, Vienne on renforce la compétence de la commission d Lxpertise: on fait appeldes professeurs de médecine, des professeurs de peinture, des naturalistes (Naturkunder), chimistes etc. On la touche, on goutte, on mesure, on pse, on expériences: on pique les gouttes avec un aiguille, on l'essuie et ensuite on l'asperge d'eau et puis d'un liquide mi eau-mi huile. A la maison,Blaj et a Sibiu, les gens s'arrachent de petits morceaux de bois portant les traces des larmes. deux années d'enquéte, selon le rapport du cardinal Migazzi, les preuves certifiant le miracle restent insuffisantes et contradictoires et surtout si on les juge dans l'esprit du magistère du papa Benedict IV, qui met en garde cette époque contre le risque de confondre les cas inhabituels avec des miracles. Et nouvelle catégorie juridique qui est crée aux dépenses et en margedu miraculeux: le cas exceptionnel. la moitié du passé, Théophile Corydalée, le promoteur du positivisme rationaliste dans les Balkans, prisé dans les pays roumains aussi, combat le rôle d'arbitre de la volonté divine dans la production des phénomène de la nature qui sont tous dusune causalité immuable.Dans cette logique, nie la possibilité des miracles, qui, lui, ne sont que des accidents dont si nous ignor ns les causes c'est qu'elles n'ont été pas encore étudié. Icon lacrymans ne sera jamais retournéeson pays d'origine et on lui en perd les traces. Elle s'est révélée trop tard, nous dit l'éditeur du dossier, Ambrus Miskolczy. Les identitaires sont le produit et l'objet de la piété catholique. Ces icônes prennent place dans un cultuel mis en place par l'identité ethnique, mais défini dans le cadre de la vocation universelle du catholicisme. Ce paradoxe repose sur fonction nouvelle, ajoutée aux autres composantes du champ sémantique crée autour de l'icône miraculeuse- la valeur identitaire. A chacune destrois grandesfamilles catholiqueshabitantl'espacemulticultureldelaTransylvanie-individuées linguistiquement (de langue hongroise, roumaine et allemande) - son sanctuaire et sa Vierge miraculeuse. Les catholiques hongrois et sicules reconnaissent comme symbole identitaire le couvent franciscain de Csiksomlyo (Sumuleu Ciuc, département de Le couvent, fondé au XIVe et qui résistala Réforme, abrite la seule statue réputée miraculeuse de la Vierge. attribuée au fils homonyme du fameux sculpteur saxon Veit Stoss, actifla moitié du XVIe Brasov, Cracovie et la statue porte une inscrip ion: Regina 1543. s'agit d'une oeuvre de plus de 2 hauteur, en bois de tilleul peint, représentant la Viergecouronnée portant l'Enfant Jésus. On qu'en 1661, lors d'une invasion des tartares, le fut épargnéla suite de I intercession de la Vierge. Le est un des plus important et des plus vif de toute l'Europe Centralecoté de Czestochowa et Mariapacs, tous les deux aménages autour d une sacrale marianique de type orientale.
Cléobule Tsourkas, Les débuts de philosophique et libre pensée dans les Balkans. La vie et de Corydalée (1570-1646), Institute for Balkan Studies, Théessalonique, 1967, p. 205. Fortunat OFM, a keuhely, Csikszereda, 1994.
www.digibuc.ro 54 Violeta Barbu 16
Chaque année, le 15 depuis trois sicles, les catholiques de langue hongroise, vétus de costumes populaires ou historiques, arrivent de Hongrie, pays des sicules, Slovaquie (Diocse de Nyitra) et de Moldavie. C'est sur la Montagne des Sicules que les plerins se rassemblent, autour d'un grand autel élevé en plein air. Ceux de la Moldavie, en blanc, comme tous les paysans moldaves, font partie de la minorité Ils voyagent deux journéespied en traversant les Carpates, chantant des litanies en de la Vierge etils adorent avec ferveur la miraculeuse »; la chronique du couvent de en fait mention depuis Les catholiques roumains vont en plerinage l'icône miraculeuse de la Vierge, abritéedans l'église de Cacica (département de Boucovine), église devenue basilique de plerinage en 2000. Village de colonistes du pays de Wieliczka (Pologne), établis en Boucovine pendant l'administration autrichienne, les catholiques ont apporté avec eux une copie de la fameuse Vierge Noire de Czestochowa". Par conséquence, le lieu sacré fut aménagéd'une artificielle, par l'évéque de Lemberg, Weber. Originaire du pays et fondateur de la nouvelle église, celui ci décida par un décret de 1905, que l'icône sera objet de vénération et de plerinage et que, l'exception de Cacica,aucune des églises du pays n'aura comme patron l'Assomption de la Vierge. Le décretfut accompagné par d'autresinitiatives: l'aménagement d'une gotte copiée d'aprs celui de Lourdes, chapelle dédiée Sainte Barbe, taillée en sel etc. A Cacica, tout est imitation, seulement la dévotion est authentique. Une autre icône miraculeuse de la Vierge, vénérée par les catholiques allemands de Banat se trouve dans le couvent franciscain de Radna (département d'Arad). Dans l'église du couvent attestée depuis 1325, l'icône fut apportée en 1666 par un marchand bosniaque. Pendant les guerres entre l'Empire des Habsbourg et les ottomans, l'église fut incendiée, mais l'icône et sera désormais vénérée comme miraculeuse dans la nouvelle église construite en 1722. L'originalité de cette image consiste dans sa fragilité:s'agit d'une lithographie papier colloriée, réalisée en Italie, représentant la Vierge du type Eleusa (Beatissima Vergine Carmine), entourée des scnes du martirologe latin. En bas, image du purgatoire nous fait penser l'usagefréquentde ces lythographies dans la cathéchse de la Conte- Réforme, Un missionaire franciscain, Benedetto Remondi offrit au voivode de Moldavie, Basile Lupu une image pareille du purgatoire'. L'analyse fonctionnelle des comportements indiqués met en évidence quelques éléments caractéristiques: 1. la plupart de ces icônes du type Hodighitria (celle qui montre le chemin) ; 2. elles ont des dimensions importantes, plus hauteur ; 3. les sont placées dans des monastres de campagne, mais fréquentés (les plus anciennes) ou dans les (Bucuresti, Craiova, Iasi, Focsani etc., ), ce qui nous indique un processus d'urbanisation de la piété 4. l'instance qui décide sur la réputation de sainteté de icônes c'est le peuple, la collectivité (le faubourg, les
76 Pal, Originea catolicilor moldoveni franciscanii, de veacuri, Sabäoani-Roman, 1942, p.47. losif Gabor, Diciionarul comunitäjilor din 1996, s.v. Robert Mandrou, De culture populaire aux et Stock, 1964, p.94. Stefan Andreescu, Benedetto Emanuele Remondio de la Trei lerarhi, in idem, Istoria cronicari, (sec. XV-XVII), Bucure§ti, 1997, p.188.
www.digibuc.ro 17 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 55 moines, les plerins). Faute d'une enquéte officielle et formelle de la part de l'Eglise ou des autorités publiques sur les prodiges, on se contente de la fama publica, la différence de la Transylvanie qui s'inscrit dans la procédure occidentale. L'unité culturelle, si unité il-y-en a, est le résultat de la dynamique des valeurs et des pratiques entre les diverses couches sociales, mais aussi de la coexistence de différents modles culturelles qui correspondentune sensibilité populaire trs mouvementée, colloquée dans l'imaginaire et le miraculeux, avide de confiance et de protection.
www.digibuc.ro 56 Violeta Barbu 18
Fig. Icône miraculeuse de la Vierge (Monastre
www.digibuc.ro 19 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 57
Fig. 2 Icône miraculeuse de la Vierge (Monastère Dintr-un lemn)
www.digibuc.ro 58 Violeta Barbu 20
Fig. 3 Madona lacrymosa de Nicula
www.digibuc.ro 21 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 59
Fig. 4 Statue de la Vierge miraculeuse de Surnuleu-Ciuc
www.digibuc.ro 60 Violeta Barbu 22
Fig. 5 Icône miraculeuse de Maria -
www.digibuc.ro STAT IDEOLOGIE IN EVUL MEDIU
INTEMEIERE DESCALECAT TRADITIA ISTORICÁ A CONSTITUIRII
SERBAN PAPACOSTEA
care propun in discutie problema de de de istoriografia a raportului dintre medievala cu privire la rntemeiere, de o parte, realitatea istorica, documentar atestata, de alta parte, pe aceastá pornind de la stadiul actual al cercetarii, din direcfiile in care ar urma se viitoarele investigatii referitoare la aparitia statuluiistoria traditia medievala a cu privire la constituirea statului la trecerea dintre secolele XIV doi termeni sintetizeaza decisiva: fntemeiere. Cel descalecatul, neindoielnic luarea a unui teritoriu, eventual printr-un act de cucerire, de un grup de razboinici veniti din afara lui; cel de-al doilea, intemeierea, e un proces complex de agregare teritoriala de structurare de care nu e cu necesitate Traditia medievall a a contopit cele din cele de evolutie conceptele care le intr-un proces unic, integrând ansamblul de fapte esentiale care au dat celui stat romanesc. Vom separa in expunere ceea ce pare fapt cert, neindoielnic pentru istorica, de faptele care se sfera probabilitätii sau a Intelegerea a istorice a traditiei inevitabil de la constatarea prin originile, ei, constituirea statului a fost o general ea a marcat trecerea de la faza de autonomii teritoriale in cuprinsul altor state, la cea de organism politic independent. Constituirea statului s-a realizat, cazul specific linii de evolufie cu sens invers: cea contractia la disparitie a autonomiilor teritorial-politice Transilvania, cea de-a doua, consolidarea acestora la geneza spatiul extracarpatic. dublä complementara s-a petrecut in secolul XIII in conditiile unei enorme presiuni exercitate asupra de politica regatului sub ultimii ai dinastiei arpadiene, proces
Comunicare la Iasi cadrul simpozionului Principatelor(22 23 septembrie 2000). Pentru istoricul bibliografia descälecatului a intemeierii, N. Stoicescu, sau tntemeiere? veche preocupare a istoriografiei volumulConstituirea statelor feudale Bucuresti, 1980, p. 97-164.
"StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 61-66 www.digibuc.ro 62 Papacostea 2 istoric politice s-au strâns prozelitismul religios. Evolutia s-a accelerat la secolului XIII, ultimii ani de ai regelui Ladislau IV Cumanul domniei lui Andrei III, ani de puternice convulsiuni politice, sociale confesionale regatul ungarin spatiul exterior asupra ciruia se intindeau sale de dominatie. Socul puternic suferit de regatul ungar ca urmare a invaziei mongole 1241- 1242 contractia a resurselor sale, indeosebi a capacitätii sale militare, apeleze mai mult in trecut la militare ale popoarelor din aria sa de dominatie sau hegemonie. acestea s-au aflat românii, al militar in sistemul defensiv al regatului e acum repetat mentionat de izvoare; concomitent se afirmarea a románilor, incadrarea spre regimul starilor privilegiate, la ca nobilii unguri, sasii secuii, evolutiecares-a manifestat puternic Transilvania secoluluiXIII. sudul Transilvaniei, apare 1288 când ierarhie a regatului, persoana arhiepiscopului de Esztergom, conflict cu regele Ladislau Cumanul, oscilant subordonarea de Roma de aceasta, a apelat la clericiila "nobilii ungurilor, la secuii românii comitatele transilvane de Sibiu invitându-i sä nu colaboreze cu regele excomunicat, acuzat altele de a contacte diplomatice cu tatarii2. Realitatea politica de acest apel e confirmatä trei ani mai act la Alba 1291 de regele Andrei III care a convocat la congregatia voievodatului pe "toti nobilii, secuii românii"3. cum s-a subliniat repetate rânduri de istoricii români, evolutia voievodatului, de constituire a starilor, i-a cuprins pe in a doua jumátate a secolului Nu s-a acordat atentia faptului apelul arhiepiscopului de Esztergom din 1288, Oltului sau a românii care o locuiau lipsesc, vreme ce din comitatele Sibiu ca natiune-stare. Or, tocmai constituie un indiciu pentru Oltului acesti ani de puternice convulsiuni ungar voievodatul Transilvaniei particular: Oltului textul amintit nu se poate explica decât printr-o stare de rebeliune a de centrul de putere din regat care se impotrivea regelui Ladislau, fie, mai situalia a la acea anume prin desprinderea ei din politic al voievodatului transilvandin ungar. un caz - de altminteri cele situalii nu sunt contradictorii tara a avut o situatie aparte de celelalte teritoriale din Transilvania raport cu voievodatulcu regatul. Constatare confirmata trei ani mai târziu de actiunea regelui Andrei Nu se implinise un an de la incoronarea sa când regele Andrei III, ciuda gravelorcomplexelor probleme a solutionarereclama prezenta in Ungaria, facut aparilia Transilvania. De la Alba unde pare fifixat provizorie, noul rege a adoptat un de "constitutionale", intregire a celor
Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia ad annum 1400 p. Christum,ed. E. Lukinich, L. Gáldi, A. Fekete NagyL. Makkai, Budapest, 1941, p. 31-32. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbargen,I, Band:1191 bis 1342, ed. Fr. ZimmermannC. Werner, Hermannstadt, 1892, p. 177. Briltianu,Les assemblies et les Roumains de Transylvanie, RER, XII- XIV, 1974, p. 15-17, 21-25.
www.digibuc.ro 3 tntemeiere descAlecat in traditia a Române4ti 63 adoptate anterior Ungaria care tindeau sä consolideze evolutia spre regimul stArilor. secuii au primit din partea regelui insemnate acte de confirmare a anterioares. Andrei III a luat o care avea afecteze durabil soarta romAnilor din Transilvania, sens imediat, La 11 martie 1291, ."congregatia" de rege cu "nobilii, secuii romAnii", din TransilVania a sä restituie magistrului "ni4te mo4ii ale sale SâmbAta, aflátoare care, potrivit spuselor acestuia, i-au apartinut lui dar i-au fost pe nedrept", afirmatie de participantii la congregatie6. congregatiei de la Alba a nu numai restituirea unor unul nobilii regatului dar suprimarea unei autonomii române4ti, cea din cuprinsul voievodatului transilvan. Actul de la Alba regelui Andrei III, care atribuit dreptul de a decide chestiune de stäpanire de in a marcat in timp un un inceput de evolutie. a fost al tendintei de constituire a unei privilegiate in cuprinsul voievodatului; inceputul a fost acela al transformArii autonomiilor teritorial-politice din afara lantului carpatic stat. Fapt semnificativ, care constatarea anterioark la congregatia la Pesta 1292, din Transilvania nu au mai fost reprezentati, spre deosebire de secui de nobilii din Transilvania7. Documentul din 1291 douä date aletraditieiistorice a cuprinse cronica cel de amintirea unui conflict, o intre rumanilor din cu "domnii ungurilor cu ai cel de-al doilea, de cronologie, anume la care s-a produs descAlecatul, 1290, foarte apropiatA de lui Andrei a unor informatii sigur independente unele de altele care dä credibilitatetraditiei. intre evenimentele politice din cele de la sud de Carpati ultimul deceniu al secolului XIII poate fi consideratA un fapt pentru istorie. De constatare e legat alt dat al traditiei: tema, indirect dar sugestiv, a legAturii dintre lara din cea de la sud de Carpati, de vreme ce, potrivit unuia firele traditiei, intemeietorul Române4ti venit de peste "care avea scaunul la s-a socotit ca mute scaunul dencoace peste plain cum, mai mutat din nou scaunul de la Câmpulung la Aceastä relatare cronici exprimä viziunea traditiei despre unitatea
p. 169-176, 178, 181-184. p. 177. Ibidem, 192-193. "and au fost cursul de la Adam [6798 = 1290], Radul Vodä Negrul, care avea scaunul säu la Fägära§, de la rumânilor, venise de la Roma, zilele lui Traian impäratul Romii, s-a socotit ca mute scaunul dencoace, peste Radu Popescu Vornicul, Istoriile domnilor ed. Const. Grecescu, Bucure0i, 1963, p. 3-4; au fost la cursul anilor de la Adam 6798, Tara Româneasa un voievod ce I-au chemat Radul Negru Voevod, mare herteg pre rldicatu-s-au de acolo cu toad casa lui de noroade: rumâni, papista0, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmbovitii, inceput-au a face nouo"; 1290-1690 Cantacuzinesc, ed. C. GrecescuD. Simionescu, Bucure0i, 1960, p. 2. Radu Popescu, op. cit., p. '° idem, p. 5Istoria p. 2.
www.digibuc.ro 64 Papacostea 4
originara a cu de la sud de Carpati; viziune care, la randul ei, e larg de similiudinea sau identitatea formelor de organizare social-politica a celor regiuni de statutul sub domnitorii secolele XIV-XVI, in vremea colaborarii regii Ungariei". Un alt fapt semnalat de traditia descalecatuluiconfumat de sursele documentare este instalarea la Câmpulung, domneasca, cea dintâi potrivit cronicilor, ce fusese avanpost al regatului ungar, sediu al unei infloritoare catolice, din unguri, importanta a drumului comercial care lega Transilvania cu de Jos cu Marea vreme când comertul genovez devenise foarte activ in regiune foarte atractiv pentru continental'. Transfer de stäpanire de care avea dea unui factor esential al raporturilor dintre ungar Tara Româneasca in secolele când relatiile dintre cele state aveau se a§eze pe o in a doua jurnatate a secolului XIV, reglementarea raporturilor a cuprins altele elemente corelate decisive: libertatea de circulatie, in conditii privilegiate a negustorilor spre Marea pe drumul cu trecere prin Câmpulung, sediul centrale a recunoaterea domnilor Tárii cu titlu ducal, de herfeg, asupra Tärii a Situatiecare semnificativ dintre autonomia anihilata a la secolului XIII, potrivit traditiei, mutarea scaunului "domnului rumânilor" din la Campulung. Adancirea acestei corelatii poate conduce cercetarea la unele din concluziile cele mai insemnate cu privire la constituirea la factorii esentiali ai acestui proces. traditia descalecatului, cea a intemeierii. Este neindoielnic confirmat de cercetarea dar poate nu in suficienta elucidat, alcatuirea statului neatârnat a fost in produsul agregari a formatiunilor politice preexistente semnalate de izvoarele secolului XIII Carpati Potrivit traditiei procesul agregarii stânga Oltului a pornit din Campulung, prima a a cuprins apoi de-al doilea "scaun" domniei, care tara s-a integrare teritoriala pe care traditia o ca un fapt de expansiune ne sä firavele elemente documentare disponibile, realitatea e concordanta Câmpulung a fost prima
" D. Prodan, vecini in Tara in sec. XVI-XVII, idem, Din istoria Transilvaniei. Studii si Bucuresti, 1991, p. 9-27; mai recent, A. Lukács, Tara in evul secolele XIII-XVI, Bucuresti, 1999, pp. 111-120. 12 "Ci dar Radul s-au vreme Câmpul-Lung, unde frumoasä mare au s-au dus la au scaunul acolo ..." Radu Popescu, op. cit., p. 5; au orasul ce-i zic Campul Lung. Acolo au o mare frumoasä De acolo au descAlecat la au mare pus scaunul de domnie ..."; Tärii p. 2. Lipseste istoriografia o cercetare temeinicd a constituirii teritoriale a Românesti; pentru o viziune de ansamblu, inspiratá sub raport literar, N. lorga, III, Bucuresti, 1993, 137-139. "lar noroadele ce cu dânsul, unii s-au dat pre supt podgorie apa Siretului la i-ar allii s-au tins jos, preste tot locul, de au orasä sate pânä in maginea Dunärii in p. 2.
www.digibuc.ro 5 descalecattradifia a 65 reedin locul de veci al lui Basarab, decedat acest scaun al chiar mormantul nu a fost descoperit, al fiului Nicolae Alexandru". priveste pe Negru Voda, care potrivit unuia din filoanele timpurii ale era lui Basarab, nu putem certifica autenticitatea informatiei conform se afla el in biserica de la Campulung'6. Poate zi, noi cercetari arheologice la Campulung, absolut necesare, vor trece a traditiei din sfera ipotezei in cea a certitudinilor. mai in nécunoscut sunt raporturile dintre Campulung Arges, presupus a fi fost sediul voievodatului lui Seneslau, mai ales imprejurarile unirii celor centre sub o conducere. firul traditiei, putem admite, cu titlu provizoriu, dinastia de la Campulung s-a substituit celei de la Arges. Expansiunea spre sud, la spre la Siret chiar dincole de acest e ea o certitudine. noi cercetari vor putea parte etapele acestei expansiuni teritoriale. Tradifia un deosebit procesului intemeierii Tárii de Negru Ea acestei un rol esential, de moment al intemeierii. semnalata distinclia pe care o face traditia extinderea voievodatului spre sudrasärit, ca un simplu act de colonizare de "inchinarea" conducatorilor Olteniei de voievodul de la de traditia e istoric, nu de documente de de statutul special de autonomie cvasi-statala de care s-a bucurat Oltenia componenta noului stat, statut care a fost neindoielnic expresia pactului originar intre din dreapta Oltului. Autonomia Olteniei avea greu evolutia ulterioará a Relansarea intr-un cadru larg a dezbaterii cu privire la traditia descalecatului a intemeierii impune considerafii generale cu privire la la investigatiile vor fi consacrate de acum inainte: 1. spre stat a fost un proces care a angrenat o parte a românesti secolile XIIIXIV care, durata s-a repercutat asupra acesteia intregimea ei. 2. evolutie s-a produs sau s-a accelerat ca urmare pe de o parte a suprimarii autonomiilor politice din láuntrul arcului carpatic, a politicii regalitätii ungare, pe de parte, a consoliddrii concomitente a celor din afara acestuia, la constituirea statului independent. viziune falsa opozitie dialectica intre factori interni externi, raportata la evolutia lumii intra- extracarpatice, se de la sine. 3. Pornind de la aceastä constatare cercetarile viitoare vor trebui indrumate spre intelegerea stadiului de dezvoltare a ansamblului societätii indelungatul interval al gestatieiconstituirii statelor a limita de putin cercearii individuale locale, ele vor trebui printr-un program de cercetare la pe temeiul rezultatelor cumulatestadiul actual al investigatiei; acest program urmeazá recomande directiile viitoarelor cercetari
P. Chihaia, lea din aunpulung-Muscel, idem, Din de scaun ale Bucurgti, 1974, p. 213-215. 16 Ibidem, 215.
www.digibuc.ro 66 Papacostea 6 asigure un minimum de coordonare generalä unui efort de ansamblu care, pentru acât mai eficace, va trebui sä asigure cooperarea unor variate discipline. 4. acest cadru de cercetare cuprinzatoare traditiei cu privire la intemeiere va fi mai exact
FONDATION ET "DESCÀLECAT" DANS LA TRADITION HISTORIQUE DE LA CONSTITUTION DE LA VALACHIE
Résumé
La tradition médiévale de la constitution de la Valachie au tournant du sicle s'est constituée autour de deux concepts fondamentaux: le premier, le "desalecat" (descensus, descente de cheval), terme qui exprime la prise en possession d'un territoire par un prince et sa suite venus d'outre-monts - dans de Transylvanie -, le second, la "fondation" ou, en termes modernes, l'extension territoriale du noyau centralisateur et la structuration de l'état. En Valachie, le "descalecat" a été le fait d'un groupe de Roumains du "pays de ("Tara Oltului" ou "Tara ancienne structure politique roumaine en Transylvanie méridionale dont l'autonomie a été fmalement supprimée en 1291 au cours d'une congrégation des privilégiés présidée par le roi André III. la tradition du "descälecat", "Negru Vodá" - "le voivode noir" - aprs traversé la des Carpates, s'est installé en Valachie a Cimpulung, étape importante sur la grande route commerciale qui liait l'Europe centralela Mer Noire. C'est de cette position initiale que prit son départ la politique de centralisation territoriale en direction de l'est et de l'ouest qui a finalement aboutila constitution de l'état valaque dans ses historiques. L'étude parallèle de la tradition et du processus historique de la création de la Valachie nous permet de constater le rapport étroit existant entre la réalité historique et ses échos dans la mémoire collective des gens du pays, telle qu'elle nous a été conservée par les documents et les chroniques des et siecles.
www.digibuc.ro REMARQUES SUR LA SIGNIFICATION DU TITRE "SOUVERAIN"-DAN&LES PRINCIPAUTES ROUMAINES
BENOÎT JOUDIOU
L'une des singularités des Principautés Roumaines est l'absence d'un titre, reconnu par les pays, qui jamais exprimé leur souveraineté interne. "Vorévode" était l'expression d'une dignité, qui permettait dans la hiérarchie médiévale, de classer les monarques roumains parmi les Quant au second titre, celui de "domn" 2, qui son apparition en association avec "voYévode" dans les premiers actes princiersla du sicle,présente une telle imprécision qu'il nous semble pluspropos, dans la traduction des textes anciens, de le traduire par le mot "seigneur", plutôt que par "prince", comme c'est le cas fréquemment dans l'historiographie. Nous allons naturellement nous en expliquer. L'usage du de "domn" estrechercher dans l'imitation des titulatures de certains souverains voisins au sicle. Chez les Slaves du Sud, "gospodin" n'était pas proprement parler un l'historien bulgare Georgi Bakalov, ce terme introduit sous l'influence occidentale ("dominus") était dans les actes des souverains bulgares, mais on le rencontre dans la Byzance des Paléologues et surtout chez les SerbesEn ce qui concerne les Bulgares,semble cependant, si l'on s'en tient un document, que le terme fut utilisé par le de Vidin, Sracimir,la du sicle; or, ce "tsar" entretenait des relations intenses avec les Valaques, puisqu'il était le beau-frre du Vladislav
Sur l'origine et la nature du pouvoir des vofévodes : Ion Bogdan, Originea voievodatului la AARMSI, seria II, tom. XXIV, 1901-1902, p.203-204. Sur le caractere limité du titre de "voiévode" : Emil Titulatura domnilorasocierea domnie Tara Moldova al XVI-lea), Bucarest, 1960, p.106. L'auteur note l'infériorité de ce titre par rapport"domn". Voir aussi: G.I. Brátianu, Sfatul domnescadunarea Evry, 1977, p.31. 2 Nous désignons par ce terme roumain, qui ne se diffuse qu'au XVII' les titres suivants : le mot latin estl'origine, et que l'on rencontre dans les textes latins, le mot slave d'origine balkanique gospodin, surtout en Valachie, et le terme slave d'origine polono-lithuanienne gospodar, plutôt en Moldavie. Voir Ilie Minea, Gospodin gospodar, CI, 8-9, 1932-1933, 2, p.241-255. Voir aussi: D.P. Bogdan,'influence byzantine dans textes slavo-roumains, Actes du VP international d 'Etudes byzuntines, Paris, p.383-384. Le Lexicon Paleoslovenico-graeco-latinum, de Franz Miklosich donne comme traduction latine de gospodar/gospodin et gospod. Georgi Bakalov, Quelques particularités de la titulature des au Moyen Age, EB, XIII, 1977, 2, p.79. 534 de documente istorice din Tara Moldova la legiturile Ardealul 1346-1603. Din arhivele Brasov si Bistrim, Tocilescu, Bucarest, 1931 p.3. Une lettre de Sracimirla ville de Brasov (non datée, entre "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 67-77 www.digibuc.ro 68 Joudiou 2
En Serbie, l'usage de "gospodin" se généralisa dans la seconde moitié du sicle. Le terme n'était pas proprement parler un titre, mais était pour conforter la position du souverain. Le "despote" Lazarevic - c'était son titre officiel s'intitulait "seigneur (gospodin) de tous les Serbes En Moscovie, on employait le sicle, én "grand-prince" (veliki kneaz), puis "tsar", le titre de "gosudar". Celui-ci, que l'on peut traduirel'origine par "maitre", était proche du "gospodar" dans le royaume voisin polono-lithuanien7. Chez les Slaves du Sud, ainsi que chez les Russes le terme proche de "gosudar", le terme désignait donc un prince territorial, et a fortiori le souverain, le du pays, ou de son peuple. Dans la tradition occidentale, "dominus" avait un sens plus vaste, désignant aussi bien le souverain simple seigneur; le terme exprimait donc la dignité mate, quel que son rang dans la hiérarchie faut remarquer ici que "dominus", traduit en par "seigneur", pouvait bien le souverain : au sicle, le sultan des Ottomans n'était-il pas parfois simplement le "Grand Seigneur"? La tradition occidentale également dans des en slavon les monasteres valaques de Tismana et de Vodita dans la du l'empereur germanique Sigismond est qualifié de "gospodin" des territoires sous sa "domination", sans que l'on la peine de préciser explicitement quel était son titre de souverainete. Dans les actes moldaves rédigés en slavon, le roi de Pologne est avec plusieurs de ses titres, et le terme "gospodar" indique clairement sa "domination" sur plusieurs pays L'usage que les Roumains firent de ce titre estl'origine comparablecelui des pays voisins. C'est en tant que seigneurs du pays que les vofévodes roumains s'intitulrent dés le "gospodin" (ou "gospodar" en Moldavie). L'adjonction de ce titre était d'une importance capitale: si "vofévode" désignait une dignité
1369 et 1396). La lettre émane du "seigneur tsar (gospodin car)", "Jean Sracimir, tsar des Bulgares". accompagnait "tsar" pour désigner le souverain, Georgi Bakalov, p.79. Voir aussi Karel Kadlec, Introduction comparative de l'histoire du droit public des peuples slaves, Paris, 1933, p.93-94. Le terme désignela fois le prince Lazare, principal souverain serbe entre 1371 et 1389 ("prince et gospodin autocrate"), que des seigneurs plus modestes, tels les Balsié de la Zeta. Documenta Romaniae Historica (=DRH), B, vol. doc.31, p.67-70. Cette donation, datée de 1406, confirme aux monastères valaques de Tismana et de Vodita des domaines en Serbie. La titulature complte est : "Le despote par la grâce de Dieu seigneur de tous les Serbes (gospodin vsem Srbliem) et de la Podunavie". Karel Kadlec, op.cit., p.159, p.161 et DRH, B, vol.1, doc.46, p.92-93. Dans un diplôme de 1419, Sigismond, empereur et roi de Hongrie, est aussi "seigneur de la Dalmatie, des Tchèques, des Allemands et d'autres pays et de nombreux seigneurs (gospodam)". Documentele lui Mare, éd. trad. loan Bogdan, 2 vol., Bucarest, 1913, doc.134, daté du 9 octobre 1467. Les plénipotentiaires moldaves et polonais promettent de remettreplus tard des négociations en cours sur les litiges frontaliers. Le roi polonais avec une titulature assez complète, p.298: "le illustre et grand prince et seigneur (gospodar) notre puissanCroi Casimir, par la de Dieu, roi de Pologne et grand prince kneaz) de Lithuanie de Russie et de Prusse et seigneur (gospodar) de beaucoup d'autres pays".
www.digibuc.ro 3 La signification du titre "souverain" dans les Principautes Roumaines 69
et n'indiquait aucune souveraineté, "seigneur" exprimait bien la domination exercée sur un territoire clairement identifié; on s'intitulait "seigneur du Pays roumain" (de la Valachie) ou "du Pays moldave". En Valachie, la mention de cette titulature se trouve dans le plus ancien acte en slavon, une donation de Vladislav des monasteres valaques en 1374: "en Christ Dieu, le bon croyant Vladislav-Vofévode,parlagrâcedeDieu, (gospodin)detoute l'Hongrovalachie". La titulature des princes valaques ne devait plus évoluer jusqu'au sicle. Ainsi, la formule de droit "par la de Dieu" était associée"seigneur", et non pas"vofévode", ce qui montre la supériorité du premier titre. Un pouvait titulaire d'une dignité par un roi, mais était "seigneur" de son pays, au que les souverains voisins, quels que fussent leurs titres précis dans la hiérarchie politique médiévale. Le titre de "seigneur", naturellement imprécis, ne pouvait pas se substituer celui de "vofévode"; au contraire, s'y associait pleinement. Dans un acte du 21 novembre 1398, grand boyard valaque mentionnait son "le voiévode (gospodin voevoda) Io Mircea"". Comme les souverains balkaniques, "gospodin" s'associait au principal porté par le souverain : dans le roumain, il en précisait le sens. Puisqu'il existait des vofévodes en Hongrie et en Pologne qui n'étaient pas souverains territoire, l'adjonction de du Pays roumain" indiquait bien une domination sur le territoire entier du pays. Le qui apparut donc "voiévode", signifiait une modification du pouvoir des princes valaques En Moldavie, un bref "ducal', le de gospodar fut vers la fm du sicle, sur le modle qu'en Valachie. H s'agissait bien empruntdes titulatures slaves, puisque le apparut en temps que la redaction en slavon des actes princiers. En 1392, s'intitulait par la grâce de Dieu" encore, on ne peut se sur le sens du titre, usage comparable qu'en faisaient les Slaves. La documentation diplomatique moldave du sicle, qui est tout de assez importante, que le mot gospodar avait une signification assez vaste, et qu'il désignait notamment les souverains, quel que Le serment écrit de fidélité du son suzerain le roi de Pologne Vladislav VI du septembre 1435), rédigé en slavon, contient des
DRH, B, vol.1, doc. 6, Ibid., doc. Donation du grand boyard Aldea pour le monastre Kutlumus de l'Athos. 12 Valentin A. Georgescu, statelor române dans Constitutirea statelor feudale p.217: "Lorsque les capitaines chefs de nommés plus tard exclusivement vofévodes, ont progressé naturellement et ont été pousséstransformer leur pouvoir de commandement temporaire en domnie, on a utilisé une structure présente dans la conscience politique religieuse des Roumains et un terme courrant en langue des autochtones, celui de domn. De cette fusion ou extension, s'est conservée la tradition des chroniques des domni autocrates de droit divin, qui au début auraient exercé surtout une capitainerie, c'est-a-dire un voYévodat dans les choses militaires et de la guerre". Voir aussi Emil op.cit., Bucarest, 1960, p.184. Nous songeons au titre porté par Pierre dans un diplôme du mai 1384. DRH, A, p.1: "Nos, Petrus waivoda, dei gratia dux Terre Moldavie..." DRH, A, vol.!, doc.2, p.3. Cette donationun boyard datée du 30 mars 1392.
www.digibuc.ro 70 Joudiou 4 indications intéressantes sur la terminologie politique Le titre de gospodar est d'abord par en tant que maître de la Moldavie, mais aussi par Vladislav, comme "seigneur de la Russie" Mais l'hommage moldave doit aussi connu par les "autres seigneurs, rois des autres pays et princes (kneaj)". "Rois" et "princes étaient donc dans ce texte des precisions pour le titre de "seigneur" (gospodar), que partageait avec eux cette fois-ci en tant que votévode. Un autre exemple vient expliciter ce sens. Répondantune ambassade du grand- prince de Moscou, III Vassilevié, le Grand lui recommandit de faire la paix avec le grand-prince de Lituanie, Alexandre Jagellon et de rejoindre des chrétiens contre les "patens" turco-tatars". que "tous les rois et tous les seigneurs chrétiens (vci koroleve i vci gospodareve)" s'unissent, et il lui conseille de marcher "avec tous les seigneurs chrétiens (gospodarti) contre les On voit bien que le terme gospodar incluait aussi bien des rois que des grands-princes, en bref de puissants seigneurs territoriaux. Le sens commun du mot "seigneur" dans les pays d'Europe orientale se rapportait ainside grands seigneurs, d'entités territoriales puissantes. Il est édifiant de ce point de vue que d'autres termes synonymes ont été côté du titre slave de gospodin/gospodar, pour les princes roumains'. C'est aussi le cas pour les de ce terme : c'est ainsi que l'on trouve celui de gospodstvo, qui signifiela fois le et le "pouvoir". Plusieurs termes au contenu identique désignent le pouvoir". Dans les pays roumains, le titre de "knze ", pour le prince dans les pays slaves (en Serbie, Pologne et Russie) ne fut pas - en dehors de quelques exceptions - par les vorévodes, sans doute parce qu'il avait son sens originel de propriétaire Néanmoins, dans certains documents moldaves, les vofévodes se classaient dans la catégorie des "knzes", en ceux qui vivaient dans le royaume polono-lithuanien. Ils ne faisaient en cela qu'utiliser un terme usuel dans la diplomatique polono-lithuanienne, et dont l'équivalent dans les actes rédigés en
Documentele de Mare, éd. trad. M.CostAchescu, vol. Ia§i, 1932, doc. 194, p.686-688. La Russie occidentale était alors sous la dépendance du royaume polono-lithuanien. Documentele lui Stefan Mare , doc.176, p.411. 18 On trouve parfois "gospod", dont dérive "gospodin", bien que le terme désigne souvent le Seigneur supréme, Dieu. Nous citons les autres, d'un usage plus limité, avec leur traduction latine, selon Franz Miklosich, op.cit.: et (dominus, dominator), utilisé davantage pour les hiérarques que pour les voiévodes (dominus). "Naalnik", d'un usage rare (dux,princeps). En roumain ancien, seul le mot d'origine slave a été conservé dans le sens de (gouvernant). Ces mots, au sens équivalent, ont une assez faible. Nous en donnons l'équivalence latine selon Franz Miklosich : (principatus, potestas), (imperium). Karel Kadlec, op.cit., p.93: le prince Lazare, chef des armées serbes tuéla bataille du Kosovo (1389, ne portait pas le titre royal, mais celui de "knez i samodriavni gospodin", que l'on peut traduire par prince et seigneur autocrate. L'auteur rappelle, p.9, que comme dans les Pays roumains, ce mot avaitl'origine un sens variable, pouvant désigner un simple chef de village.
21 Bratianu, op.cit., p.30.
www.digibuc.ro 5 La signification du titre "souverain" dans les
était le terme de "knze", assez celui de "gospodrn" n'était utilisé qu'en référence au contexte n titre d'usage inten au sièclepour les raisons que nous avons Les souverains roumains ont donc utilisé un sens vague, indiquant seulement que, en tant que vofévodes,ilsétaient egalement les maîtres de leur dominium. Quant au titre des princesses, il était naturellement calqué sur celui de leurs époux23. L'apparition du terme de gospodin/gospodar (ou "dominus" dans les actes latins), comme complément naturelcelui de dés le avait donc indiscutablement une signification indiquait la domination d'un territoire, et par son associationla clause de "par la grâce de Dieu", que cette autorité était parfaitement légitime. Dans la plupart des pays, l'emploi concomitant du mot "seigneur" par le souverain et par des "seigneurs" locaux n'avait en soi aucune importance. Tous étaient des seigneurs en effet, mais seul le monarque portait un titre de souveraineté (empereur, roi). Dans le cas des pays roumains, cette polysémie est plus problématique. Si la signification du mot "seigneur" dans la titulature devait traduire la souveraineté sur un territoire, ce que le voiévodat n'indiquait pas, alors faut bien remarquer que cette souveraineté risquait de ne point apparaître explicitementtravers ce seul titre, du moins aux des peuples voisins. En effet, en Hongrie comme en Pologne, les domini étaient également des seigneurs locaux (potentes, magnats), au souverain dans la hiérarchie féodale. Cette signification n'était évidemment pas ignorée des Roumains, qui entretenaient des
22 A titre d'exemple, citons les deux rédactions, slave et latine, du serment de fidélité d'Élias au roi de Pologne, le septembre 1435. La version latine, dans Documentele moldoveneoi de tefan Mare, p.684-686, est formulée ainsi: "nous jurons en apportant l'hommage et nous l'apportons, donnant par écrit selon la manire etl'instar des autres seigneurs catholiques (cetetorum dominorum catolicorum), en nous engageant avec fidélité, les serments de nos prédécesseurs, vofévodes..." La mention des "seigneurs catholiques" ne signifie pas ici qu'Élias était catholique, mais seulement qu'il entendait traitéégalité avec les grands princes du royaume polono-lithuanien. La version slave, doc. 194, p.686-688, contient quelques différences: "nous jurons et nous avons nous nous soumettons et nous sommes soumis, comme se soumettent aussi d'autres princes chrétiens, selon la loi chrétienne (kneajeata hrstianska). Dans les textes qui ne sont pas rédigés en roumain, les formes usuelles sont domina cneaghina et gospojda. Domina était rarement employé; c'était le pendant du "dominus" aux vofévodes. Ainsi, dans un acte du mai 1384, Pierre Musat nommait ainsi sa dans DRH, A, voll, p.1-2. Le terme de cneghina désignait notamment l'épouse d'Alexandre le Bon, Neacsa, dans la Chronique anonyme de Moldavie: Letopiseful anonim al Moldovei, trad. P.P. Panaitescu, dans Cronicile slavo-románe din XV-XVI publicate de loan Bucarest, 1959, Mais dés le sicle semble-t-il, le terme était aussi que le masculin kneaz, puisqu'il s'employait aussi pour des épouses de boyard, comme cette "cneaghina de Barnus" dans un texte de 1527: DIR, A, XVIII, doc.202, p.228-229. Aussi, le terme de gospojda, le pendant féminin de gospodin/gospodar, s'imposa le plus souvent. La similitude est éclatante dans une lettre du logothéte valaque Vintiläla princesse Marie, retenue prisonniireBrasov en 1480: DRH, B, p.272-272.s'adressela princesse avec le titre de "Gospodinu mi" ("ma maîtresse"). lui fait des efforts que l'on fait pour la libérer, "pour que tu sois nouveau notre maître(gospodin), comme l'est le seigneur (gospodin), le vorévode, et comme tu a été auparavant maître". L'adresse figurant au verso mentionne la "gospojda Marie". Le boyard s'adresse icila princesse comme il le ferait au prince régnant.
www.digibuc.ro 72 Joudiou 6
rapports privilégiés avec ces royaumes au sicle. Nous remarquons d'ailleurs que c'est les actes rédigés en latin que la plus grande imprecision: "dominus" désigne les magnats et les princes du royaume polonais, mais aussi le moldave, ainsi que le roi, qui est son "seigneur". Cette confusion a été conservée en partie dans le mot roumain domn, mais seulement pour un usage précis : lorsqu'il s'agit de de puissants seigneurs dans un étTanger24. Mais il est plus troublant que dans quelques actes moldaves du sicle - et pas - le terme dominus a pu exceptionnellement désigner la fois, la mode occidentale, le prince du pays et les boyards. Dans l'acte de donation d'Alexandre le BonRingaila, son ex-épouse, du roi de Pologne, les boyards mentionnés comme témoins sont tous "dominus", et ils joignent plus de solennité sceau, avec la mention "sigilius domini..."25. Grand, dans un traité de paix avec la Pologne le 4 avril 1459, plus de garantie "sigillum nostrum et sigilla baronum et consiliariorum nostrrum, domini Cet usage ayant par la suite disparu dans la diplomatique slavo-moldave, nous pensons qu'il s'agitd'une influence polonaise. Dans la correspondance des princes moldaves avec la Pologne, rédigée le plus souvent en slavon, une certaine confusion quantl'emploi du terme "seigneur". Le mot polonais , pour les magnats du royaume, avait aussi le sens de "seigneur" dans les relations féodo-vassaliques. Aux yeux des Polonais, le voiévode moldave, comme les grands vofévodes soumisla Couronne, était naturellement un "seigneur" (pan). En ce qui concerne les Moldaves, nous observons une légre
24 Grigore Ureche, Letopiseful Moldovei, éd. P. P. Panaitescu, Bucarest, p.129: propos de la défaite de la Croisade de Nicopolis (1396), il précise que "de nombreux seigneurs et commandants des Français ont péri domni hatmani ai franfozilor)". l'organisation politique de la Transylvanie, p.135,note que la dite se réunit dans la ville d'Alba "o se réunissent tous les seigneurs (domnii) au sige du pays". Miron Costin, Letopisefulu Moldovei de la Aaron éd. P.P. Panaitescu, dans Opere, Bucarest, 1958, p.51; l'auteur évoque les soutiens polonais du moldave Jérémie Movila en 1600: "quelques seigneurs (domni) chez les Polonais, tous de grands hommes, des gendres". Ion Neculce, Letopiseful Tärii Moldovei de la la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, éd. G. dans Opere, Bucarest, 1982, p.228, mentionne l'envoi en 1673 d'un "domn" polonais pour négocier avec le voiévode Grégoire Ghica, qui se préparait trahir les Turcs. Les Valaques appellent "domni" les grands magnats du royaume de Hongrie, puis de la principauté de Transylvanie. Istoria (1290-1690), Letopiseful cantacuzinesc, éd. C. Grecescu et D. Simonescu, Bucarest, 1960, p.68: la soumission du pays l'empereur germanique en 1598: "Et le pays jura, et tous les domnii de la Transylvanie..." De p.80, au retour du prince Sigismond Bathory en 1600, "tous les domnii et et tout le pays de la Transylvanie" se soumettentlui. Istoria de la octombrie 1688 1717 despre éd. M. Gregorian, dans Cronicari munteni, Bucarest, vol.2, 1961, p.328, relate une révolte hongroise contre les Autrichiens qui occupent la Transylvanie en 1697: "Une somme de de grands boyards, comme ils disent eux, des domni..." 25 DRH, A, doc.48, p.69-72. L'acte est daté du 13 décembre 1421. Documentele lui cel Mare, doc.126, p.266-268. Le traité est conclu avec les émissaires du roi de Pologne, le de Russie et le Podolie. Le prince se distingue des autres "domini" moldaves par la dignité voYévodale et l'association du titre un donilnium territorial: "Nos Stephanus woievoda, Dei dominus terrarum Moldaviae..." Le terme "Valaques" était parfois utilisé pour désigner les Moldavesde cette époque. 27 Franz Miklosich, donne comme équivalent dominus (seigneur).
www.digibuc.ro 7 La signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 73 différence sémantique dans la plupart des textes, entre le mot "pan", indiquant la dignité "féodale" des seigneurs- qu'ils soient par ailleurs souverains, magnats ou boyards - et le terme "gospodar", réservé semble-t-il au maître territorial (souverain), mais aussi au suzerain (le roi)29. Il est intéressant de constater que "gospodar", qui a donc une sens un peu plus précis que "dominus", ne se rapportait qu'au prince régnant, et parfois au roi de Pologne, mais en aucun cas aux boyards moldaves. Le mot "gospodar" était donc pour exprimer la souveraineté, ou éventuellement la suzeraineté, tandis que "pan" indiquait, outre la suzeraineté, la dignité nobiliaire. Cependant, l'imprécision de ce terme rend a priori diflicile une traduction le français "prince", puisque, dans son acception la plus large, il désigne des souverains divers. La polysémie des termes -avec cependant la nuance que nous avons relevée entre gospodar et pan - explique que plusieurs mots dont la signification est proche puissent se suivre, laissant néanmoins deviner subtilité que nous ne devons pas ignorer'. On trouve ainsi l'expression prince" les monarques polonais". Les monarques roumains, qui ne sont que des voYévodes, ont donc adopté, l'instar des souverains slaves, le terme de "seigneur". Celui-ci, dans la mesure était destiné a prioriaccompagner le titre principal du souverain (roi, prince, vofévode), ne saurait traduit par "prince" dans les sources anciennes. Mais dans le méme temps, dans la mesure les chancelleries des pays voisins, influencées l'usage du latin "dominus" confondaient dans le terme plusieurs sens, et pas seulement l'expression de la
29 Dans l'acte d'hommage des boyards de Moldavie au roi de Pologne, au nom du Pays, 6 janvier 1395, dans Documentele de Mare, p.309-
:ils promettentleur gospodar le roi la soumission de leur gospodar, le Le roi de Pologne lui-méme, empruntant de l'argentAlexandre le Bon, le nomme le 25 mai 1411 gospodar du Pays moldave, ibid., p.640-642. Dans l'acte d'hommage des boyards moldaves au roi Vladislav, le 19 septembre 1436, ibid., doc.202, p.701-705 : les "seigneurs de notre maître (gospodar), tlias-Votévode [...] et tous les chevaliers et les boyards et le conseil du susnommé et du puissant le seigneur (gospodar) du Pays moldave" font savoir que "le puissant notre susnommé seigneur (gospodar) généreux, a fait hier, iciLvov, une soumission de fidélité durable et un serment au illustre prince (kneajati), le seigneur (pan) Vladislav, roi de Pologne, notre seigneur (pan) généreux..." L'intérét du document est de montrer que, arrière-vassaux du roi,les boyards moldaves savaient différencier leurs deux seigneurs: ils désignent par la dignité nobiliaire ou féodale, et par gospodar le pouvoir de leur maître, le de Moldavie. Documentele $tefan Mare, p.303. le Grand promet, le 28 juillet 1468, sa fidélité au roi de Pologne, "au seigneur, notre seigneur et (panu i panu i gospodarevea La signification probable est la suivante: au seigneur (dignité), notre seigneur (suzeraineté) et notre souverain. 30 Ibid., p.417-441, les versions slave et latine d'un méme document. Il s'agit d'un traité de paix entre la Moldavie et la Pologne. est naturellement "par la de Dieu, seigneur du pays de Moldavie" (p.428: gospodar zemli p.435, dominus terre Moldaviensis). Le roi est "l'illustre seigneur prince (kneajatem principem dominum) Jean Albert, par la de Dieu roi de Pologne, grand-prince de Lituanie, de Russie, de Prusse et seigneur et héritier i deadicem/dominum et heredem) d'autres pays. La paix a été négociée par "l'illustre seigneur prince Vladislav (kneajate pana pana principis domini le roi de Hongrie. La paix précise qu'aucun ennemi ne pourra "se nommer seigneur (p.430; gospodaremlp.436-437 dominum) de notre pays de Moldavie" et se réfugier en Pologne, tout comme le prince n'abritera aucun ennemi du roi qui pourrait se nommer "seigneur (gospodaremldominum) des pays de la Couronne de sa .
www.digibuc.ro 74 Joudiou 8 souveraineté, les Moldaves ont tenté de distinguer - sans grande exactitude cependant- au moins deux sens, afin que leurs vofévodes ne puissent assimilés aux simples seigneurs du royaume voisin. Car enfm, l'emploi de "seigneur" pour exprimer la souveraineté, l'exclusion d'un titre plus précis, ne lasse pas de surprendre. faut remarquer toutefois que les princes surent - aprés quelques rares exceptions au - le titre "seigneurial" au seul chef de l'État, ce qui était un premier pas vers sa transformation en titre de souveraineté. D'ailleurs, le le titre des princes roumains était rendu en grec sous cette forme :le valaque exemple était bien un seigneurterritorial(avthentes),reconnuparConstantinople'.D'autrepart,la souveraineté devait apparaître dans l'association de la mention du territoire et du droit divin: le dominium territorial est par Dieu au voiévode. reste expliquer en quoi ce titre fut finalement suffisant pour exprimer la souveraineté des princes. Il ne faut pas oublier qu'un titre, aussi modeste soit-il, n'avait de valeur que s'il était reconnu par les autres C'est seulement ainsi qu'il acquérait un sens juridique précis, que n'avait pas, par exemple, le terme de "seigneur". Or, pour les rois polonais et hongrois, suzerains des Principautés roumaines, leurs vassaux n'avaient pas cessé des "vofévodes", c'est-à-dire des ducs, qui l'on était probablementreconnaître une dignité particulière, dans la mesure ils étaient les maîtres de territoires situés aux marges du royaume. C'est aussi avec cette dignité de "vokvode" que les princes roumains sont entrés dans la domination ottomane, qui a toute transformation du titre pendant plusieurs Les chroniqueurs qui écrivaient en roumain, partir du XVII' ont naturellement traduit l'ancien terme slavon "gospodin" domn pour les souverains médiévaux des pays voisins. Traduisant les annales valaques du qui utilisrent probablement quelques extraitsdes anciennes annalesserbes,la Chronique des Cantacuzène rapporte ainsi le du valaque Dan (1383- 1386): "Celui-là a été le frère de l'Ancien, et le seigneur des Serbes, l'a l'année 6864 depuis Adam iman était le bulgare de Or, les titres qui lui sont donnés ("voiévode" et "seigneur") n'appartiennent pasla tradition impériale bulgare, mais témoignent plutôt d'une "roumanisation" de la source, les titres portés par les souverains valaques. De la méme manire, la chronique d'Ureche oublie le titre bulgare ne retenir que la domnia, en mentionnant l'invasion ottomane en Bulgarie (1393): "ils ont tué aussi le seigneur de la Bulgarie'. Si l'on considere, non sans raison, que la linguistique constitue une source historique de importance, alorsfaut bien constater que la langue roumaine a incontestablement défini la souverainetépartir du
31 Le titre est accordé par les patriarches wcuméniques aux vokvodes roumains. "Authentes" désigne en grec les seigneurs, les maîtres. On rencontre aussi un autre terme, celui d'éghemôn. Les deux mots peuvent &re associés, ce qui ne doit pas surprendre. Nous avons vu que les sources slaves mentionnent les et "gospodur", et les sources latines peuvent doubler dominus. En roumain, (maître) pouvait associédomn (seigneur). 32 11 faut noter que le titre de "bey" qui désignait également les vofévodes exprimait seulement une dignité (seigneur, prince), mais pas un titre de souveraineté. Rominegi,op.cit., p.3. Grigore Ureche, p.129.
www.digibuc.ro 9 La signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 75 mot "domn". Certes, dans la langue contemporaine, le terme a pris aussi un sens commun35, mais les dérivés du mot ont conservé leur sens Le regard que portent les chroniqueurs roumains sur la on du titre de "domn" est encore plus leur apport est, dans la perspective idéologique qui nous intéresse, encore plus important que les actes anciens. En effet, ils ont clairement établi le rapport entre les deux titres de "domn" et de "voYévode". Dans une version de la Chronique des Cantacuzène, le légendaire Radu le Noir, qui fonda le "Pays roumain" (la Valachie) en 1290, était déjá un au moment "descendit" de Transylvanie pour venir fonder la principauté. Mais sa titulature n'est précisée, en slavon et en roumain, la soumission complte de l'ancien Pays, représenté ici par la noblesse olténienne Par conséquent, c'est seulement lorsqu'il eut établi sa pleine domination sur le pays que le voYévode Radu le put exprimer sa souveraineté avec titulature complte. Le moldave Miron Costin, reprenant ancienne chronique hongroise, prétend que le premier valaque avait ce titre de son pire, alors prince de Transylvanie: en effet, qu'il reconnut son "il a donné un ce pour vaida, c'est-i-dire vofévode, sur ce territoire et quand il est devenu grand, lui le premier est sorti avec ce peuple des montagnes au pouvoir (la domnie), comme Dragos chez nous"a. Seul le titre de a été attribué, mais le pouvoir est clairement une domnie, "seigneurie" autoconférée. Quant au titredes princes moldaves,ilest exprimé par Miron Costin, curieusement, sous forme déjá tardive, correspondant au de Pierre Mais le chroniqueur, s'il fait dans sa Chronique polonaise du titre une réalité ancienne, ajoute dans le polonais une version quelque peu contradictoire, mais intérét idéologique certain. Rejetant les premiers vofévodes dans l'oubli d'une histoire lointaine,invente une véritable naissance de la domnia, sous Alexandre le Bon
"Domn" désigne aujourd'hui aussi bien un prince roumain - dans l'historiographie - qu'un simple "monsieur". L'évolution sémantique est comparable au français, qui "(mon)sieur" et "seigneur". 36 Ainsi, le verbe "régner" (a Il est intéressant constater que pour les Roumains, le mot ne pas comme en français du pouvoir royal, mais de celui du "seigneur". Istoria op.cit., p.2-3. Miron Costin, Cronica Moldoviei Munteniei , trad. P.P. Panaitescu, dans Opere, Bucarest, 1958, p.211. L'auteur précise aussi le rapport entre ces titres dans son Polonais, Istorie versuri polone despre Moldova Tara , trad. P.P.Panaitescu, dans Opere, Bucarest, 1958. p.235: "Mais l'enfant, le prince le fait bientôt vaida, ainsi on nomme en hongrois les voYévodes. Plus tard, ils commencèrent porter le titre serbe de gospodar mais en hongrois ils se nommaient chez les Hongrois et dans leur langue on les nommait domni". Le vofévodat est la dignité reconnue par les &rangers; le titre interne de souveraineté est bien "domn", proche du terme slave gospodar.. Miron Costin, Cronica Moldoviei Munteniei, p.211-212 : "Et le titre ancien des seigneurs de Moldavie est ainsi: "Milostiju N. voevodagospodard zendi Moldavskoi, ód planinu do c'est-a-dire: "Par la grâce de Dieu, nous, lo (N) et seigneur des pays de Moldavie, maître de toutes les parties des montagnes la mer". Et aujourd'hui, toujours, il est d'usage que le titre, tant des seigneurs de Moldavie que de Valachie, s'écrive en langue serbe".
www.digibuc.ro 76 Joudiou 10
(1400-1432), "qui comme un roi a été nommé le premier gospodar, de la qu 'un monarque glorieux'. Peu importe ici la réalité historique: les anciennes chroniques sont coutumires de ce genre d'approximation, et l'essentiel est de saisir l'importance idéologique de cette légende. Alexandre le apparaît, dans la tradition historique, comme le premier voYévode puissant de la Moldavie et c'est sous son que les relations avec Constantinople se sont normalisées, la reconnaissance défmitive de la métropole ecclésiastique moldave. Les actes par le souverain devaient &re au XVII' sicle, tout comme aujourd'hui, conservés en plus grand nombre que ceux de ces prédécesseurs, si bien qu'Alexandre figurait naturellementl'époque de Miron Costin comme le premier véritable souverain de la Moldavie. Or, il connu, grâce aux chroniques hongroises, que le premier vofévode, Drago§, avait été un vassal du roi de Hongrie. Par l'adjonction du titre de gospodarldomn sous ce illustre, Miron Costin cherchait doncexprimer non pas l'existence politique de la Moldavie, plus ancienne, mais bien sa souveraineté. Puisque le seul véritablement reconnuAlexandre le Bon dans tous les voisins était "voYévode", Miron Costin transforme le terme imprécis de "domn" (seigneur) en un véritable titre de souveraineté. En outre, que la domnia moldave correspondaitune domination monarchique sur les sujets. Quelques décennies plus tard, le prince Cantemir, exilé en Russie, rédigea en latin (1715) sa Descriptio Moldaviae, affumait exactement la méme chose sur la nature du pouvoir des premiers princes :"ils conduisaient leurs sujets selon leur volonté comme les rois (et enim regum ad instar suo arbitrio regebant sibi subiectus)" Confrontés l'absence titre plus élevé que "vofévode" dans la hiérarchie politique médiévale, les princes roumains ont utilisé le mot "seigneur", l'origine simple attribut du premier et indiquant seulement une domination territoriale, afficher souveraineté. Ce sens particulier du terme "seigneur", qui s'exprime avec plénitude dans le roumain "domn" - et les du champ lexical correspondant - avait avant tout sens interne. précisait que les princes, comme des rois ou comme des empereurs 42,incarnaient bien l'autorité supréme face aux sujets. C'est pourquoi d'ailleurs, l'époque o les princes roumains émettaient encore régulirement une siécles), le titre de "seigneur" n'apparaissait pas dans les légendes, contrairementcelles de leurs sceaux A l'extérieur, et surtout aux des cours hongroise et polonaise, les princes demeuraient des vofévodes.
Miron Costin, Istorie in versuri polone, op.cit., p.235. Le passage en italique est souligné par nous. En contradiction avec les sources, il que le titre complet a été inventé sous ce p.236: "D'alors date aussi le titre de gospodar et vofévode du Pays de Moldavie des montagnes la mer". 41 Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae (Descrierea éd. trad. G. Gutu, par M. Holban avec les commentaires de N. Stoicescu, Bucarest, 1974, p.186-187. 42 Le terme de "tsar" est dés le XV' sicle dans des sources roumaines en langue slave; maisne s'agit pas d'un titre officiel retenu dans les privileges princiers. Emil op.cit., p.229: "Nous pouvons admettre que les monnaies, étant destinées une circulation qui pouvait dépasser, et srement, dépassait les limites du pays émetteur, ne devaient pas comprendre le titre de dominus, ni méme en traduction slave, sa étant contrairel'état de vassalité". L'auteur oppose celala du titre dans les sceaux des vofévodes roumains. Mais nous ne croyons pas que l'explication unique soit
www.digibuc.ro La signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 77
Et pourtant, la Chronique polonaise de Miron Costin, comme la Descriptio Moldaviae de Cantemir, furent dans des langues étrangeres et étaient d'abord destinéesd'autres pays. Il s'agit donc aussi de montrer, maisune époque plus tardive, que les simples roumains, "seigneurs" de leur pays, avaient sur leurs sujets une autorité comparable celle de souverains plus puissants. Or, la definition de la par Costin ou par Cantemir (le "domn" est comme un roi dans sa principauté) n'est rien d'autre qu'une expression souveraine. Les princes sont-ils parvenuscréer, avec la domnia, structure nouvelle ? Cela est hors de doute des Principautés: en aucun cas, le vofévodat n'aurait pu exprimer en totalité le pouvoir des vofévodes. A l'étranger, évidemment, les réalités prirent le dessus sur les prétentions idéologiques des princes, et la souveraineté ne fut jamais reconnue dans sa plenitude. Mais l'échec ne fut complet, comme en témoignent les hesitations des voyageurs ou auteurs étrangers, quant au titre précis donner aux souverains roumains. Enfm, il est bien connu que les princes roumains furent désignés aux et sicles avec le de "hospodar". L'emploi de ce terme montre bien que l'on avait compris la du mot "voiévode", et son emploi tel quel dans des textes exemple atteste que l'on a affaire une institution dont on ne trouvait pas l'équivalent exact Institution originale, la domnia n'en a moins emprunté de nombreux caractères aux peuples voisins. Nicolae avait mis le doigt sur un "Est intéressant, du reste, aussi le fait que les princes roumains n'ont demandé personne la reconnaissance celui qu'ils avaient la conscience de représenter :le pouvoir Ce imprécis est lui porteur de l'idée impériale, par du Dominus latin unique, qui était dans des temps anciens l'empereur'.L'imprécision dutitresouverain ouvraitlaporteaux interpretations les plus larges la nature de la domnia.
rechercher dans un "état de vassalité". Les monnaies comprennent en le nom et le titre du souverain; or, nous avons vu que le seul titre reconnu était d'où son emploi privilégié, fortiori sur des monnaies, c'est-i-dire en effet un instrument d'échange avec des pays voisins. Voir par exemple son emploi par le comte d'Hauterive en 1787, dans Mémoire sur l'état ancien et actuel de la Moldavie présenté Son Altesse Sérénissime le Prince Alexandre Ypsilanti Hospodar Régnant en 1787, Bucarest, 1902, passim. Le comte d'Hauterive fut le secrétaire du prince moldave Alexandre Mavrocordat. Nicolae Histoire des Roumains de la orientale, vol.111, Bucarest, 1937, Livre I, chapitre V, p.204. 46 Ibid., p.31. avance cette hypothése : les Roumains accédérentla notion catholique de duché (voYévodes), mais ne purent recevoir de la Papauté, en tant qu'orthodoxes, la couronne royale : qui restera donc aux Roumains ce sera la seule possibilité d'élever leur voévodat de lui-méme un rang plus haut, et pour cela ils se serviront de la persistance chez eux de l'idée impériale, qui un Domn (dominus imperator), et de l'exemple des dominations touranniennespeine disparues, qui dirigent vers l'autocratie monarchique".
www.digibuc.ro www.digibuc.ro POLITICA CTITORICEASCA A DOMNILOR TÄRII ROMÂNESTI (A DOUA A SECOLULUI AL XVII-LEA)
MARIANA
"Prime de la noi, o binecuvantate Mesia, bisericd, pe care am slava numelui pe noi pentru osteneala cu cereasca ta - expresie literará a reprezentarii plastice din tabloul votiv, ce sintetizeazd ratiunea fmalitatea actului ctitoricesc, credinta Hristos speranta dobandirii mantuirii, a vielii Omul Evului Mediu esenta sa profund religios,marcat de omniprezenta divinului viata cotidiana astfel, preocupat ca prin faptele sale bune protectia lui Dumnezeu timpul vietii, moarte mantuirea. Aceste considerente le calcul atunci rolul deosebit pe care Biserica - institutia careia revenea transmiterea mesajului cristic principalul garant al avut in viata medievale. Pe dinspre secolele de spre cele ale Evului Mediu, percepem o accentuare a sentimentului de pietate3, manifestata prin danii ctitoriri de de cult, prin preocuparea pentru cei morti. SecolulalXVII-lea sub semnul uneicrizeprofunde, sensibilitatea omului prin sentimentul de de nesigurantä, de vremelnicie a vietii (statut, avere)4. Din cronici hrisoave temerile omului in calamitätilor naturale, a rázboaielor, foameteimolimelors; destinele schimbatoare ("fortuna labilis") devin o constanta a unei de instabilitate politica: "socotindu domnia mea schimbarile vremilor care se lucruri dentru lumii,
Paul de Alep, patriarhului Macarie, despre le vol. VI, de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru Mustafa Ali Mehmet, Bucuresti, 1976, p. 224. 2 R. W. Southern, L'Eglise société dans l'Occident médiéval, Paris, 1987, p. 10; Marcel Ganchet, De la la democratie, "Polis. de social-politice", nr. 2/ 1995, 4. Maria ctitoririi Moldova istorie a religiei, vol. universal istoria Studii oferite prof dr. Papacostea ocazia implinirii a 70 de ani, Bucuresti, 1998, p. 151-155. FlorinConstantiniu,Sensibilité baroque et régime nobiliaire(considerations préliminaires), RESEE, XVII, nr. 1979. Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Apocalipsului. Calamitätile naturale din trecutul României la 1800), Bucuresti, 1993, p. 72-74, 87-88, 95, 100, 102-103. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 79-108
www.digibuc.ro 80 Mariana 2 care de multe ori vin de la bine la de la norocire spre nenorocire"6. Starea permanenta de incertitudine determina unor puncte de sprijin, dintre care puterea lui Dunmezeu de a ocroti viataa destinele devine Drept aceea, la modalitatea de a obtine iertarea sprijinul divin, credincio0i fac danii de cult, unde preotii se roage pentru pomenire. Ctitoria devenea, astfel, o actiune cufmalitate spirituala. de cult se ca o de multwnire lui Dumnezeu pentu protectia sprijinul acordat diverse situatii sau implinirea unor visuri. Domnitorul, ales "din mila lui "uns" ca reprezentant al pe gratitudinea prin construirea unor "Case ale lui Dumnezeu", prin sustinerea Bisericii prin bogate danii acordate Actul devenea, anumit sens, legitimator, inscriindu-1 serie ce urca la David cuprindea pe bizantini, craii bulgaripe domni" ai Gestul totodata, exemplaritate pentru imitat prin alte ctitoriri sau sustinut danii acordate zidit de domn. alegerea momentului, a locului hramului bisericii, motivatiile ctitorilor erau diverse; victoria (biserica Mitropoliei, Constantin protectia care pereclitau viata (Cotroceni, Cantacuzino), comemorarea (Brancoveni, Constantin Brancoveanu), minunile dumnezeie0i ce se sau (Dintr-un Lemn, Cantacuzino, Cantacuzino, Sfantul Ioan-Grecesc, Constantin Brancoveanu) deveneau argumente pentu zidirea unui religios. Semnificafii deosebite exprimaopfiunea pentru un Maicii Domnului9 sau dubla calitate se dedicau biserici, speranta vorintercesorii ctitorilor pe Isus Hristos, ocrotirea vietii obtinerea la Judecata de Apoi. Con0ientizarea tot mai a vremelniciei marcheaza o preocupare sporitä pentru viata "de moarte", obsesia de Infern devenind esentiale mentalitatea omului mereu credincio0i sperau ca prin faptele bune iertarea asigure astfel viitorul. dintre aceste fapte "mai mare iaste a ridica cineva a zidi a face case dumnezeie0i unde preotii se roage pentru mantuirea ctitorului, a familiei sale, a a
6 Hrisovul lui Constantin Brâncoveanu pentru m-rea Gheorghe, DANIC, ist., XI/ 31. Idem, Manuscrise, nr. 691, 16v: "lui celui ce pre noi ne-au la scaun cu destoinicia domnii ne-au impodobit, a-i aduce multumitA sale pentru multA facere de binedAruire care fu spre noi", a construit o Ibidem. Rolul deosebit pe care Fecioara Maria ca a Domnului a determinat propagarea cultului marianic, multe ctitorii, special domne§ti, având ca hram "Adormirea Maicii Domnului", Maicii Domnului", "Bunavestire"; vezi D. StAnescu, Cultul Maicii Domnului, Bucure4ti, 1925; Wratislav Mitrovic, N. Okunev, La Dormition de la Sainte Vierge dans la peinture médievale orthOdoxe, BS, III,1931, p.135-144; Daniel Barbu, Arta semnele timpuluistructurile spafiului, vol. Constantin coord. Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, Bucure§ti, 1989, p. 255 Barbu, Sisteme de reprezentare a cultului marianic in färile secolele XVII-XVIII, SMIM, XVI, 1998, p. 159-170. Jacques le Civilisation de l'Occident, Paris, 1964, p. 240. DANIC, Doc.
www.digibuc.ro 3 Politica ctitoriceasca a domnilor Tarii (sec. XVII) 81
Este aici o responsabilitate nu doar pentru propria mantuire, ci pentru a dintr-o preocupare pentru sufletele mortilor' din credinta prin fapte bunepot ajuta. expresie a acestei preocupari o tablourile votive, specialcele dinctitoriileCantacuzinilor ale Brancoveanului, care introduc noi elemente iconografice raport formulele clasice de reprezentare. de ctitor familia sa, care-i lui biserica, reprezentate rudele, Semnificatiile conferite acestor imagini sunt diferite, in functie de perspectiva de abordare. plan religios, se dorea ca efectele benefice ale actului de ctitorie se reverse nu numai asupra ctitorului, ci asupra sale familii, iar rugaciunile rostite vizeze pe cei morti, a imagine era liturgic. Dintr-o perspectiva,politico-sociala,compactitateaacestorgrupuri numeroase era expresia mentalitatii unei familii nobile, cultivate, de descendenta sa, care le impunea un rol de prim planviata a care-0 afirmain acest mod pozitia". Actul de ctitorie devenea o modalitate de a legitima un anume statut sau de a justifica anumite pretentii. dobandirea mantuirii se afla la baza actului de ctitorie, construit (prin aspect, somptuozitatea odoarelor liturgice, multitudinea proprietatilor) erau semnele care-I invidualizau, marturisind statutul ctitorului dorinta lui de a-i impresiona pe ceilalti. Unele dintre aceste biserici erau destinate a fi necropole ale familiei cu mai pregnantA devenea grija pentru pentru imaginea pe care vroiau o române actul de ctitorie (cu drepturile obligatiile pe care le presupunea) era institutia cu cea mai puternica amprend bizantina, evidentiind rolul deosebit pe care Patriarhia din Constantinopol avut in organizarea institutionala a Bisericii Dreptul de ctitorie a cunoscut o aplicatie acest spatiu, prezent sub forma a nomocanoanelor, sub De el beneficia persoana, conditiile impuse celui care dorea ridice un aprobarea ierarhului bisericesc al locului de resursele necesare asigurariitraiuluislujitorilor Dispunänd de drepturi specifice, dintre care cel de a fi pomenit rugaciunile preotilor, de a tabloul votivde a fi ctitorit de el erau esentiale, ctitorul le putea transmite succesorilor Problema delicatA era cea a situatiei bunurilor donate care, conform pravilelor obiceiului, intrau defmitiv proprietatea acesteia, ctitorul sau donatorul nemaiavând nici un drept asupra "de vreme ce acelea care va la nu le mai el, dar acelea care
Maria Caciun, op. cit., p. 156. Maria Ana Musicescu, Introduction une sur le portrait de fondateur dans le Sud-Est Europèen. Essai de typologie, RESEE, VII, nr. 2/ 1969, p. 299-302; Räzvan Theodorescu, Civilizafia romänilor medieval modern. Orizontul imaginii (1550 - 1800), vol. II, Bucure§ti, 1987, p. 70 (= románilor). Gheorghe Cront, de ctitorie Tara Moldova. Constituirea natura a din Evul Mediu, SMIM, IV, 1960, p. 87-88; Valentin Al. Georgescu, Bizanful mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucuresti, 1980, p. 72-77. Gh. op. cit., p. 88. 16 Ibidem, p. 97-98, 103.
www.digibuc.ro 82 Mariana 4 odatä nu poate le de a supraveghea buna administrare a ctitorit, intervenind atunci existau probleme'8. Referitor la desemnarea egumenilor regula, instituitA de Nicodim secolul al XIV-lea, dreptul de cazul comunitatea fusese trimetea pe egumen). ea a o dovedesc gramatele patriarhului al II-lea, ca mai multe hrisoave din secolul al XVII-lea care o Probabil pe primul egumen desemna ctitorul. Totusi, abuzuri administrarea proprietAtilor s-au produs dese unele dintre ele sanctionate de domnie sau de ierarhii bisericesti. principiul general al autonomiei de cult raport ctitorul, obligatiile slujitorilor cele ce decurgeau din dreptul de ctitorie - de a beneficia de rugAciunile preotilorde ainmormântat bisericA.
* *
inscriindu-se pe aceleasi coordonate, politica ctitoriceascA a domnilor din perioada analizei marcheazA un moment important actului ctitoricesc domnesc, ultimul de o asemenea amploare pe va mai cunoaste societatea româneascA. studiul nostru am optat pentru o prezentare cronologia pe domnii a ctitoricesti, acolo izvoarele ne-au permis, motivatiile, ratiunile care au dus la construirea unui de cult. Conotatiile pe care le-am actului de ctitorie s-au limitat numai la actiunea de a construi, a reface o sau o neluând calcul daniile sau domnesti acordate asezAmintelor religioase general. derogare de la aceste limite am fAcut analiza daniilor comunitAtile ortodoxe de la Locurile Sate, luând consideratie motivatia principall a domnilor donatori, aceea de a deveni "noi ctitori" ai acestor asezAminte prestigioase, refaceri ale constructiilor, de metohuri sau bogate danii bani obiecte de cult. Politica de sustinere a Ortodoxiei, conditiile grele ale dominatiei otomane, i-a transformat adevArati protectori le-a prestigiu inaintea multor credinciosi din aceste teritorii. Debutând sub semnul realizArilor deosebite, ctitoricesc, ale domniei lui Matei Basarab, cea de-a doua a secolului al XVII-lea derularea ei unele repere esentiale, reprezentate de monumente - simbol, recognoscibile relationate intre ele prin anumite elemente comune: biserica Mitropoliei din (1655-1658, 1665-1668), biserica Cotroceni (1679-1682), a Hurezi (1691-1697) a Gheorghe Nou (1696-1698, 1705-1707). Ctitorii acestor mari boieri domni, sunt ei, ca descendenti ai
T.G. Bulat,Dreptul de AB, nr. 1-4/ 1937, p. 9-10 (extras). In hrisovul de inchinare a Cotroceni .Muntele Athos, Cantacuzino läsa drept "supraveghetori" pe domnií pe urmasii säi Cantacuzini, conferindu-le dreptul de a o scoate de sub inchinare dacá nu erau respectate prevederile actului vezi DANIC, Suluri 7. Ibidem, 4; vezi Aurelian Sacerdoteanu,Unde se vechile acte normative din in RA, nr. 1931, p. 175-181.
www.digibuc.ro 5 Politica ctitoriceasca a domnilor Române§ti (sec. XVII) 83
-Constantin Cantacuzino, Constantin Brancoveanu, domniile ultimilor doi o evolutia civilizatiei Elementul principal care pune relatie monumentele este tipologica a planului constructiv, modelul ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argee. Optiunea pentru acest tip de plan - treflat, cu pronaos supralargit, i se un pridvor, element constructiv generalizat secolulal XVII-lea -avea o semnificatie. Raportarea la Neagoe Basarab, domnitorul ce deschisese calea spre tron, un sens de legitimare dinastica pentru domnitorii descendenti sau inruditi cu aceastä puternica familie boiereasca21. Dintr-o perspectiva, tipul de plan Curtea de devenise unul dintre cele reprezentative pentru o ctitorie domneasca, preluat de mai multe biserici a destinatie principala, marturisitá sau nu, era aceea de necropola a unei noi familii domnitoaren. conditiile care domnia vechilor Basarabi apusese, pentru legitimare legáturi, mai mult sau mai fictive, cu ei, intentia acestor era de aincepátorii unor dinastii, care domneasca pe tronul Munteniei sau al ambelor (Serban Cantacuzino)n. Ctitoriile monumente deosebite, deveneau spatiul ce urma mormintele familiei, de pomenire raporturile cu divinul, dar al memoriei, al istoriei unei familii. biserica, spatiul comunitar prin excelentá al Evului Mediu, istoria familii, a dinastii se derula inaintea credincio§ilor veniti se roage, astfel vie memorie imaginea domnitorilor relatiile dintre ei. Semnificative dintr-o asemenea perspectivä deveneau reprezentarile iconografIce din spatiul destinatctitorilor:pronaosul. pictura originala nu se la Hurezi, ea este de pentru ideologia mentalitatea "istoristä" a acestor ctitori - reprezentarea domne$ti, Basarabe$ti, sens legitimator. Aläturat pentru a sublinia ideea de continuitate, elemente inedite, votiv apar ctitorul cu familia rudele sale, compactitatea grupului marturisind puterea unei noi familii ce-ui aducea reprezentantii pe tron; iconografie, o caracteristica a ctitoriilor Cantacuzine de la Cotroceni, Filipqtii de Magureni, va atinge o complexitate deosebita simbolismul ei ctitoria de la Hurezi a Brancoveanului. Caracteristica acestor mari boieri ajuni domni le este o activitate constructiva anterioara obtinerii domniei, ctitorii bisericilor - din propriile boiere§ti (Constantin $erban la Dobreni, Cantacuzino la Drägäne0,
N. Ghika-Budesti, Evolulia arhitecturii Muntenia Oltenia, p. a Secolul al XVII-lea, BCMI, XXV, 1933, p. 34-36, 63-66; R. Theodorescu, românilor, p. 77, 88. 21 Idem, Histoire de l'art-histoire des méntalités. Quelques sur le cas roumain (1600-1800), RRH, nr. 1983, p. 339. pisania de la Curtea de Arges, Cantacuzino numeste pe Neagoe Basarab "despre mumä strämosul domniei mele", vezi Constantin Man, Inscripfii medievale din epoca a Jude istoric Arge(sec. XIV - Bucuresti, 1994, p. 213-216 (= Arge,y). R. Theodorescu, p. 77, 88; Bucuresti, celor amintite li se adaugä m-rea Radu Vodä, ctitorità la inceputul secolului de Radu Mihnea pe locul celei a lui Alexandru Mircea. Cunoscute sunt tratativele lui Cantacuzino imperialii pentru impunerea sa a descendentilor domni ai Românesti ai Moldovei, vezi Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. lorga, Bucuresti, 1902, p. 219.
www.digibuc.ro 84 Mariana LazAr 6
Constantin Brâncoveanu la Potlogi, 1683, Mogo§oaia, 1688)24. ctitoriile domne§ti se cu totul alt registru, special cele ale Cantacuzinului Brâncoveanului, prin elementele pe care le contribuind mod defmitiv la impunerea unui stil in societatea româneascä. Comparativ cu aceste religioase, ctitoriile celorlalli domni din a doua a secolului al XVII-lea mdrturisesc prin simplitatea despre pozitia ctitorului. domnie ce stätea sub semnul unei iminente schimbAri, caracteristica a vielii politice din perioadd, in conditiile accentulrii dominatiei otomane, legAturile slabe cu lara, ca lipsa unor resurse suficiente nu le-au permis sä desfg§oare o constructivä notabilä. Monumentele plstreazá linia traditionalä, ce prive§te planul, decoralia, mergând spre o simplificare semn al timpului, unele neterminate sau nedotate la din scaun a ctitorilor. Monumentul de debut al activitätii constructive din a doua a secolului al XVII-lea va deveni sediul institutiei religioase reprezentative, Mitropolia de edificarea lui legandu-se numele a trei domnitori25. istorica, ctitorirea bisericii hramul Constantin Elena" (nu intâmplätor ales, Constantin patronul spiritualalctitorului) fost modalitatea prin care domnitorul cu sotia sa la§a multumeau lui Dumnezeu pentru sprijinul acordat in bätälia de la contra slujitorilor domne§ti, care punea capät pe care ace§tia le produsesera in din domniei lui Matei Basarab. De fapt, noul statut de domn impunea unui demn de pozitia sa. Lucrdrile de constructie s-au desfä§urat in scurta de stabilitate biserica ridicându-se in unui schit al lui Oprea iuzba§a, pe o situatá la una marginile ora§ului. Referitor la raporturile ctitorului cu acest schit, informatiile sunt neclare. timpul domniei lui Radu Leon, un de la Sinai se plângea domnului pe care construit Constantin biserica apartinut mInästirii Ecaterina din Bucure§ti, inchinatä la Sinai. De§i boierii hotarnici trimi§i de domn sä cerceteze zapisele sä hotärniceasca mo§ia resping pretentiile sinait, domnitorul sä inchine Gheorghe Vechi la Muntele Sinai, dându-io parte din cea mare din vaduri'. probabil 1655 sub supravegherea ispravnicilor Radu Dudescu Gheorghe din lucrarile de constuctie au rAmas nefmalizate 1658, când domnul era obligat tronul. Detalii pretioase privind stadiul constructiei ne diaconul Paul de Alep, patriarhului Macarie al Antiohiei. Remarcând ctitoriei lui Constantin cu cea de a lui Neagoe
Nicolae Stoicescu,Bibliografia monumentelor feudale din I, Tara (=Bibliografia), 1, 1970, Dobreni, p. 280, Drägänesti, p. 286, Potlogi, p. 512; idem,Repertoriul al monumentelor feudale din Bucuresti (=Repertoriul Bucure,vti), 1961, p. 235-236 (Mogosoaia). 25 Referitor la catedrala mitropolitanä, vezi N. Serbänescu, istoric al Catedralei Patriarhiei BOR, nr. 7-8/ 1958, p. 827-842; P. E. Miclescu, Acute asupra monumentelor din Patriarhiei, contribuind la restabilirea aspectelor originale precizarea unor date istorice, "Sesiunea a 1963, p. 15-22;idem, Restaurarea catedralei Patriarhiei din Bucuresti, in "Monumente istorice. Studii de restaurare",1964, p. 61-91; Victor Brätulescu,Catedrala din Bucuresti, MB, nr. 7-12/ 1960, p. 141-152. DANIC, Mitrop. T. Rom., CCLIII/ 3.
www.digibuc.ro 7 Politica ctitoriceasca a domnilor Române0 (sec. XVII) 85
Basarab, Paul de Alep ne astfel biserica "... este de in are doisprezece stälpi... de ca celor doisprezece apostoli. Deasupra ei se patru maripe un pridvor larg. Acoperi§ul e cu plumb"27. Din descrierea de fapt, biserica dispunea de toate elementele constructive specifice. Urma sä poate, tencuitäapoi zugravitä. urma§ul in scaun al ctitorului, Mihnea al drept zi de a ceremoniei din 6 iunie 1658 "Duminica Tuturor Sfmtilor". Slujba, de patriarhul Macarie, ne este cu lux de de Paul de Alep, care remarca abilitatea acestui controversat domn executarea unor gesturi specifice cleruluiactului acest stadiu pentu timp, va beneficia de unui al treilea domn, Radu Leon; dorind "ca chiemu domnia mea ctitor", din 1665el biserica,ispravnic separe, Cantacuzino29. sä-§i lege numele de o ctitorie importantä, cu prestigiu, urma discutiei cu mitropolitul, episcopii Radu Leon dispune ca aceastä sediul Mitropoliei "cum iaste ceia den Conferirea acestui statut a avut o influenta deosebitä asupra evolutiei ulterioare a prin de credincio0, reflectata daniile primite, se va impune drept cel mai bogat religios al Mutarea sediului Mitropoliei era urmarea domniei urma interdictiei de a mai locui la de Poarta domnilor romini31. Mitropoliei, nu se distinge prin inovatii deosebite nici structura planului, nici decoratie, este totu§i un monument deosebit, armonios proportionat. Referitor la celelalte construite de Constantin jurul bisericii, nu avem prea multe infonnatii; mod sigur a ridicat o unde va locui mitropolitul. 1698 Constantin Brincoveanu clopotnita dinspre Mitropoliei nu a fost singurul ctitorit de acest domn. Considerand "toate sunt> trecatoare" nurnai faptele sunt cele care conteaza, Constantin 1656 biserica domneasca din Pite§ti, cu hramul "Sfäntul Gheorghe", ca acest mare mucenic ocrotitor domniei vietii33. Elementul original al monumentului reprezinta pridvorul etajat, interesante ancadramentele portalurilor de la pridvorpronaos. speranta reintoarcerii pe tronul Constantin de cult unele dintre locurile pe unde a pribegit, solicitänd astfel ajutorul Domnului. Ardeal ctitore§te de la pe domeniul de la Rakoczy, 1661, la
Paul de Alep, op. cit., p. 227-228. Ibidem, p. 265. Gheorghe Bezviconi, Moldova Muntenia, Bucuresti, 1947, p. 367, Porfir Uspenski relata cA pronaos era reprezentat jupan Cantacuzino mare ispravnicalconstructiei;vezi medievale ale vol. 1, Bucuresti, 1965, p. 307; Oliver Velescu, Pisania Mitropoliei din Bucuresti,"Sesiunea Bucuresti, 1962, p. 133. DANIC, Doc. ist., 66. C. Grecescu, comisului Un fragment de (1659-1664), RIR, VIII, 1938, p. 92-93. 32 N. Stoicescu, Repertoriul Bucuresti, p. 247. fan Bals, Biserica Gheorghe din Pitesti, in RMMM, nr. 1976, p. 62-66.
www.digibuc.ro 86 Mariana 8
Munkacs biserica manástirii Cerna-Goratot atunci biserica de zid de la Msticicov, pe locul uneia de lemn a cneazului Teodor Koriatovici'. Politica ctitoreasca a n-a amploarea, nici valoarea artistica a celei a rivalilor domni noi, profunde tara, chiar Moldova dispuneau de o avere importante, Tara probabil le-au lipsit timpul mijloacele deosebite. Caracteristica principala a ctitoriilor lui Grigore Ghica este plasarea in puncte de frontiera, strategice, completeze sistemul de fortificatii de Matei Basarab unele asemenea destinatie le-a determinat aspectul, pe greoaie, planul constructiilor in unul simplu. Definitoriu este - ridicat pe pronaos sau pe pridvor cu o destinatie, cea religioasa cea de punct de observatie. Acest de o pe pronaos, fusese o inovatie a epocii lui Matei Basarab'. inscriptiile, documentele sunt extrem de lacunare ceea ce actului ctitoricesc, formula invariabild care apareele cea de pomenire". Prima ctitorie,biserica "Adormirea Maicii din veghind drumul spre Transilvania, era construita in primii de domnie, pisania drept a constructiei 26 august 166138. Sub ispravnicia lui hagi Gheoca se biserica de tip o puternica, de pronaos printr-un zid foarte gros, cu defensiv. Inscripfiile de pe obiectele de donate bisericii de Grigore Ghica de sa, Maria, marturisesc scopul "spre iertarea mantuirea sufletelor noastre". tot la o a biserica Treime" din traditie ar fost de Gheorghe Ghica in timpul scurtei sale nici pisanienici hrisoavele conferite bisericii, Grigore Ghica nu pe de ctitorie: "care ziditu-o-am domnia mea o am din temelia ei". Construita pe o proprietate ce nu apartinea domnului, situatie putin biserica tot din prima domnie a lui Ghica. zidirea mänastiri", jurnatate de sat din Cerneti, pe care i-1 pe Buze§tilor"40. Pentru a-i conferi o protectie, pozitia ei, domnul o la 22 mai Tismana, egumenii acesteia se
Const. C. Giurescu, lor, 1, Bucuresti, 1944, p. 110-111. Paul privitoare la Gheorghe Ghica al Moldovei (1658- 1659) familia sa, XIX, 1982, p. 333-352, XIX, 1983, p. 121-134, (III) XXI, 1984, p. 169-178. Tereza Sinigalia, Arhitectura din lui Basarab, in SCIA, t. 32, 1985, p. 49-66. N. Ghika-Budesti, op. cit., p. 28. 38 Pr. Räutescu, Monografia bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din comuna Drugoslavele, jud. Muscel, in "Raze de nr. 4/ 1929, p. 227-239; N. lorga, lnscrimii din bisericile (= Inscrip(ii), vol.Bucuresti, 1914, p. 138-139. DANIC, Peceli, 71; T.G. Bulat, Inscriplii din bisericile AO, 1924, p. 250-253; Sacerdoleanu, Satul in MO, nr. 1-4/ 1961, p. 50- 70; D. Buzatu, bisericile idem, nr. 7-8/ 1964, p. 569-587;Donat, Fundaliile religiouse ale Olteniei, partea I, Craiova, 1937, p. 26. M-rea Tismana, Vânzarea se dovedeste a un satul nemaiftind o proprietate a Buzestilor; domnul pe acestia despägubeasca pe adeväratii proprietari,
www.digibuc.ro 9 Politica ctitoriceascA a domnilor Românesti (sec. XVII) 87 ocupe de buna ei chivernisire. Ctitoriei sale domnul din venitul domnesc de pe Rogova Bistrita41. Biserica de plan treflat are drept element distinctiv fortificat, cu rol supraveghere, de la ultimul dintre cele trei nivele putAndu-se observa drumul la Vasile o denumea "bisericl-cule, plasAnd-o la originea acestor fortificate, culele, ce vor deveni o caracteristicA a Olteniei secolul rol defensiv'. al spre Moldova, la Focsani, Grigore Ghica zideste 1663-1664 o hramul loan BotezAtorul"43, diferiaraport celelalte ctitorii beneficiind de credinciosilor din care o vor Evlia Celebi descrie ca "bogat multe fundatii pioase"44. Refinem functia pe care turc i-o asociazA, aceea de de binefacere, oferind zilnic "crestinilor precum musulmaninemusulmani". "Fiindu la o margine ca aceia drumul tuturor cum iaste a mai cu nevoie alte toate august 1664 mitropolitul episcopii boierii vama tärgului Focsani 10 bani sA ia unul)45. RemarcArn ineditul acestui act, de obicei domnii cei care inchinau ctitoriilor "mile" veniturile donmiei. Mai acest apare ca metoh al Anastasia" de otrAvuri, din Tesalia, de a dispune de documentare privind dataautorul Celei de-a doua domnii, mai scurtä probleme deosebite raporturile interne apartine biserica schitului Fedelesciori, dublu hram "Preobrejenia Domnului; Apostoli" ctitorie, se pare, a soliei sale Maria. pisania pusä de fostul mitropolit Varlaam se precizeazA cA cheltuielile constructiei suportate de dome. Mosia de la Fedelesciori apartinuse acestui mitropolit pus de Ghica scaun, de la care o obtinea, schimb, doamna Maria; la sAu, ea incepe 1673 construirea bisericii, neterminatA la mazilirea lui Ghica. Date relatiile dintreei,fmalizarea constructiei "au rämas asupra preasffintitului mitropolit chir Varlam"; acesta zugräveste biserica o obiectele specifice cultului, dupA cum ni se confeseazA pisania din Urmasului lui Ghica, Radu Leon I, se datoreaz1 nu doar zugrAvirea ctitoriei lui Constantin $erban, ci construirea 1665 a bisericii "Slobozia" din Bucuresti, hramul Mucenic Dimitrie". Alegerea locului era plasatä
DANIC, Peceti, 71; AI. Tismana,Bucuresti, 1909, p. 99. 42 Vasile Biserica-culd din in"Drobeta",IV/ 1980, p. 17-26. D. Istoricul Foc,vani,Focsani, 1906, p. 76-82. Evlia Celebi,Cartea de vol. VI, p. 729. DANIC, M-rea Sf. loan din Focsani, 1. N. lorga,Fundalille domnilor Epir, AARMSI, s. a t. 36, 1913- 1914, p. 882. Idem, FedeleKiori,in BCMI, V, 1917, p. 30-35. 48 Nicolae Serbänescu, mitropolitul bucuregene (1672-1679),in BOR, nr. 12/ 1958, p. 1144.
www.digibuc.ro 88 Mariana 10
crucea de Leon pe locul luptei din 1634 pribegii condusi de Matei Basarab49. Actul ctitoricesc al lui Antonie refacerea unui monument cu rezonante trecutul -biserica domneascd din Raportarea la un monument basarabesc putea un sens de legitimare pentru acest domn cu nici unui negustor, ridicat scaun prin vrerea Cantacuzinilor. era acelasi timp locul unde se de care se lega "mdrirea" familiei sale. domnului cu acest sunt mai vechi; 1662 Grigore Ghica permitea vornicului Antonie din Negoesti "sä satele den judetul Prahova, de lucreze la besereca domneascd de la sate trecute pe o listA la vistierie". Din pAcate, actul domnesc nu ne detalii despre continutul ce se fAceau la acest nu putem afirma, deci, cu precizie dacA acum a sau nu refacerea bisericii. specialistilor nu s-a ajuns la un consens dacA 1670 Antonie a biserica a ridicat alta temelie, pe vechile fundatii sau pe altele noi sau dacA numai a refacut-o pe cea veche". actul ctitoricesc domnul pe Neagu, cum asociase la domnie, "truditu-ne-am noi cu putinul chelciug de am fAcut aceastä ...", bisericii celelalte specifice. Nici acestui domn nu-i este dat sä-si ctitoria din scaunm. La 12 aprilie 1672 Grigore Ghica scutea de doi mesteri ce lucrau la läcasul nu fusese terminat". Antonie venitul targurilor Ploiestipe cel al celor 12 sate jurul ca o de 200 bolovani de pe care o va Grigore Ghice. Biserica de tip navA, cu turle, are drept element caracteristic zidurile foarte groase, inclusiv cel care desparte pronaosul de naos. InteresantA de subliniat este asemdnarea acestui cu biserica de la Brebu, ctitoria lui Matei Basarab din 1650, ceea ce constructia zidurilor, decoratia exterioard; explicatia acestei poate veni din participarea efectivA a lui Antonie ca ispravnic, la construirea bisericii de la Brebu. De ales pentru ctitoria sa de la estecel al mändstirii Brebu Arhangheli Mihail Gavri', simbolurile teologale ale luptei contra necredinciosilor". Biserica de la va aceastä stare
N. lorga, I; p. 258-260. Biserica va 1774 de Constantin NAsturel, care zideste in locul ei alta din vezi N. Stoicescu, Repertoriu Bucuregi, p. 304. Ion BOR, nr. 7-8/ 1938, p. 356-420. DANIC, Doc. 218. 52 N. Cazacu, Despre data zidirii bisericii in GB, nr. 7-8/ 1963, p. 732-733; N. Simache, Monumentele feudale din vechi, in BOR, nr. 3-4/ 1969, 409- 415; N. Constantinescu, Note arheologice istorice asupra Curlii feudale de la in SCIV, 1969, p. 83-100. I. lonascu, op. cit., p. 371-372. din domnie, Antonie moare la Constantinopol; se pare cA fratele sAu, loan aduce trupul ctitoria de la Popesti (Ilfov), vezi N. Stoicescu, Bibliografia, p. 509. N. Simache, op. cit., p. 410. lonascu, op. cit., p. 380. N. Simache, op. cit., p. 412.
www.digibuc.ro Politica ctitoriceascA a domnilor Românesti (sec. XVII) 89 timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, domnul sotia sa, Maria, respectiv nepoata ctitorilor, manifeständ preocupare pentru ctitoriile o vor zugrävi". Devi controversatA, domnia lui Cantacuzino, asigurând o stabilitate perioada de ce o traversase institutie, a devenit dintre reperele istoriei medievale a romänilor prin impliniri, dar prin drumurile deschise, insuficient cercetate. Spirit cultivat, permeabil inovatiei, Cantacuzino (ca de sa familie) a introdus un stil de de implicatii deosebite asupra evolutiei civilizatiei muntene in epoca - nu trebuie uitat Brâncoveanu format educat spiritul mediul Cantacuzinilor, al nepot era, rolul acestora find insuficient precizat conturarea stilului brâncovenesc60. In domnia sa, Cantacuzino s-a dovedit un al Bisericii prin ctitoriri de monumente, prin danii domnesti acordate unor läcasuri de cult, ca prin religioase realizate din poruncacu cheltuiala sa61, urmând o vroia sä i se integreze dinastic - cea a Basarabilor, dar promovänd idei novatoare. Pe locul de mitropolitul Teodosie, la 26 mai 1679, data pisanie62, marcheazd sens punerea pietrei de "den tot sufletulcugetul nostru... am o pe nostru de la satul Coträcéni... la carea noi singuri am sapa la cu mâna noasträ jos temelie am Cotrocenii nu alesi; cum, Vechea ScripturA, pe locul harul lui Dumnezeu li se patriarhilor sau "heghemonilor", acestia ridicau un altar, mod Cantacuzino, acolo unde prin divinä, octombrie 1678 de urmAritorii de Gheorghe Duca prindä, a jurat sä ridice o mAnästire "Adormirea Maicii Donmului". acest mod exprima gratitudinea de Hristos Maica sa care "...ne-au ne-au den mâna sorbitorilor de sânge den celor vii numele lipseascA...", ziva aceea fastä de 7 octombrie, Serghie Vach" devenea de-al hram al ctitoriei $erban Cantacuzino devenise proprietar al Cotroceni mai multe etape (1660-1679), din sat achizitionându-le primii ani de domnie65. Ansamblul mAnästiresc de la Cotroceni, cuprinzind casele domnesti, casele egumenesti, chiliile, clopotnita, cuhnia, a fost construit perioadä relativ scurtä (1679-1680), catastiful averii lui Cantacuzino din 13 decembrie 1680 majoritatea acestor componente constructive Ulterior a fost zugrävitA
Ibidem, p. 410. R. Theodorescu, Civilizafia románilor, p. 65-70. Radu-$tefan Ciobanu, Aspecte ale spirituale epoca lui Constantin prin prisma vol. Constantin p. 222-223.
61 cu cheltuiala domnului: 1680 - Liturghier, 1682 - Evangheliar, 1683 - Apostol, 1687 - Biblia 1688 - Biblia de la vezi 1. Bianu, N. Hodos, BRV, p. p. 247-248, 261; V. Les Bibles grecque et roumaine de - 1688 et les visées impériales de C'antacuzéne, in BSt, nr. 1969, p. 62 Inscrimii Bucuregi, p. 234. Mariana Catastiful averii lui .$erban Cantacuzino, RIS, p. 488. DANIC, 7. 65 Idem, M-rea Cotroceni, 20, 26, 27, 39. Mariana op. cit., p. 488.
www.digibuc.ro 90 Mariana 12
biserica, lucrare la 14 august 1682 (data celei de a doua pisanii, din pronaos)67. Biserica, calitate de componentA principalA a ansamblului, era un monument reprezentativ pentru modificArile ce se produc arhitectura ultimele ale secolului al Preluarea ca model a planului ctitoriei lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arge$, pe semnificatia de legitimare, corespundea lui Cantacuzino de a construi aici necropola familiei sale domnitoare'. Adopt unele solutii constructive mai rar uzitate arhitectura (sistemul celor arcade, care inlocuiau.zidul dintre naospronaos, ca sistemul de boltire pe pandantivi), biserica de la Cotroceni se prin tot mai mare decorurilor din din lemn sculptate, numeroase armonios integrate arhitectura ansamblului'. Multe din elementele decorative apärute pentru prima la Cotroceni vor o amplificare deosebitA epoca ulterioard, cea brâncoveneascd, a cArei specificitateeste tocmai de a decorului sculptatA. pare fost pictura, realizatä de dintre mai vestili zugavi ai epocii, Mutu. Pictorul, probabil la solicitarea domnului, introducea un element nou iconografia pronaosului - prima reprezentare a celebrelor grupuri de familie, ce va deveni o caracteristicA a ctitoriilor cantacuzine. exemplul celor de "Dumnezeu pravoslavnici domni", care au zidit le-au danii, Cantacuzino ctitoria
67 Eugen Popescu, Precizdricompletdri privitoarepisaniile, obiectele vechi de la biserica Cotroceni, GB, nr. 7-8/ 1970, p. 787-792. Gh. Cantacuzino, Mändstirea Cotroceni, Bucure§ti, 1968, p. 18; R. Theodorescu, romdnilor, vol. 76. Ibidem, p. 77-78; idem, Gusturiatitudini la secolul al XVII-lea, SCIA, t. 29-30, 1982-1983, p. 42-48. La Cotroceni au fost Cantacuzino, fralii Matei lordache, caalte rude Cantacuzine. N. Ghika-Bude§ti, op.cit.,p.65; Gh. Cantacuzino, op.cit.,p.18, 21-22; R. Theodorescu, romailor, vol.II,p. 78-79. Dacá pentru ferestre, modelul de decoratie este introdus de lea, ctitoria lui Vasile Lupu, un interes deosebit prezintä ancadramentul laturile sunt decorate cu un motiv vegetal impletit, colturile superioare dispuse douä capete iar cele inferioare animale fantastice, a influentei renascentiste. partea superioara se pisania, având partea vulturul bicefal cantacuzin, purand pe piept corbul cu o cruce cioc, sterna Române0, reprezentare pe piatra de mormânt a lui Cantacuzino, ca pe alte elemente din pieträria bisericii Cotroceni. Asupra compozitiei, vezi Dan lonescu, .Serban Cantacuzène et la restauration byzantine. Un idéal d travers ses EBPB, 1979, p. 239-267. Motivele decorative ce impodobesc bazele capitelele coloanelor din piatrá ale pridvoruluipronaosului, de Curtea de vor deveni specifice altor ctitorii cantacuzine: Biserica Doamnei, Filipe4tii de Pädure etc. lui Pârvu impresiona pe Ed. Chishull, capelanul ambasadorului englez la lordul Paget, care ne lasä o descriere a picturii: "Zugräveala, poleiala broderia ce o sunt nespus de bogate picturile sunt de numeroase acoperä parte a bisericii. se reprezentarea lui ctitorul cu doamna lui, cu fratele lui alte rude ale chipuri aläturi de altele acopera o parte din zidul apusean", VIII, de Maria Holban (redactor resp.), M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cemovodeanu, Bucure*ti, 1983, p. 198-199; Teodora Voinescu, Mutu zugravu, Bucurqti, 1968, p.
www.digibuc.ro 13 Politica a domnilor (sec. XVII) 91 cu proprietAti mile din veniturile domnestin, sá de ajuns spre hrana spre traiul celor ce întru dänsa se vor afla lácuitori, de folosul streinilor, celor ce ar nimeri din afarácelor ce ar veni spre vederea închinarea la mänästire...". Complementar danilorfunciare, Cantacuzino ctitoria pretioase odoare destinate cultului; argintdria de cult broderiile liturgice ilustreazd o epocá, remarcabile prin tehnica executiei bogátia materialuluia decoratiei'. Cugetând la buna "tocmire" a sale, pentru a-i conferi prestigiu, $erban Cantacuzino o .tuturor celor douazeci de mari de la Athos, centrul ortodoxe, dorind ca se roage pentru protectia vietii lui dupá moarte, pentru iertarea pácatelorvesnica sa pomenire a neamului. Hrisovul conferit Athosului sintetiza actelor de inchinare a asezámintelor delimita precis evolutia ulterioard a vielii monahale acest läcas75. Gramatele acordate ctitoriei sale de patriarhii Constantinopolului, Dionisie al Ierusalimului, Dositei dovedesc prestigiul de care $erban Cantacuzino se bucura comuniatii ortodoxe, rod al daniilor sprijinului acordat acesteiam. Dintr-o altá mlnástirea Cotroceni, construitá pe unul dintre dealurile ce punctau din marginile capitalei, venea completeze, fel, sistemul de fortificatii pe care aceste lácasuri de cult, motive deosebite,îl reprezentau pentru Muntenia, constituit Mihai Radu Vodá, Mitopolia Bucuresti, toate ridicate pe câte o "înáltime", la sau spre marginea orasului. efortul constructiv s-a concentrat asupra ctitoriei de la Cotroceni, $erban Cantacuzino a manifestat preocuparepentru situatia altor läcasuri de cult, refaceri sau danii domnesti. Subsumatá unei ideologii a continuitatii dinastice Basarabi, mod constant toate actele princiare ale lui Cantacuzino, ne restaurarea 1682 a ctitoriei de la Curtea de a lui
72DANIC, Manuscrise, nr. 693. Idem, Suluri, 7. Idem, Manuscrise, nr. 693; E. Popescu, op. cit., p. 791-792, obiectele de cult care se mai aflau 1970, majoritatea danii ale lui Cantacuzino; vezi Nicolescu, (sec. XV-XIX), Bucuresti, 1968, p. 27, 42; Maria Ana Musicescu, La broderie médièvale roumaine, Bucuresti, 1969, p. 22-232; laic arta medievald SCIV, nr. 1962, p. 74. DANIC, Suluri,7. Prevederi: - egumenul vatrimis de la Athos, prin alegerea comunitAtii de acolo, dintre cAlugrii mänästirilor de rangul I II, trebuind sä fie un smerit priceput administrator; el urma acontrolat din 3 3 ani, va bun chivernisitor se - din venitul se acopere necesarul acesteia, se reparatiile prisosul se la Athos; - nimeni nu avea voie insträineze bunurile le sporeascd; - alugärii mändstirii respecte regula Bisericii Crestine a Rdsäritului, pomeni mari zilele hramurilor (15 august - Adormirea Maicii Domnului; 7 octombrie - Sf. Serghie Vach); - ctitorul mänästire; nu va muri cAlugärii aveau obligatia trupul mänästire. Aceste clauze erau cu mare blestem, läsându-i drept pe domnii pe Cantacuzini. 76 Hurmuzaki - lorga, vol. XIV/ I, Bucuresti, 1914, doc. nr. 313, 315-317.
www.digibuc.ro 92 Mariana LazAr 14
Neagoe Basarab "despre domniei mele". Preocupat de starea care se afla acest läcas, "zidire a Cantacuzino desemneazá pe Dona Pepano de mesteri la Curtea de Arge sä efectueze toate luerArile necesare". Se pare printre ei se afla vestitul mester pietrar, moldoveanul Grigorie Cornescu, cu rol, poate, introducerea unor elemente decorative noi sculptura munteanA. pentu ctitoria lui Neagoe Basarab motivatia actului de restaurare ni se pare care au stat la baza lucrárilor efectuate la Dintr-un lemn, ctitoria lui Matei Basarab a lui Preda Brâncoveanu nu pot precizate. pomelnicul despre Cantacuzino se spune a construit pridvorul a pardosit cu lespezi biserica; se pare tot lui i se datoreazA ferestrelor, motivul decorativ al ancadramentului asemänätor celui de la Cotroceni. Domnul "au dat galbini de aur cu mArgäritar o anafornitä de argint, aur". 1683, considerând despre partea muntelui, la de hranä de nici un venit, domnia mea milostivit" i-a din veniturile domniei 200 obroace de grâu, 200 bolovani mari de sare de la Ocna Mare, vinAriciul din dealul Slatinei, 200 de vedre", in 1688 scuteste de "20 de case de oameni ai de la care lucreze pentru folosul acesteia'. Lui Cantacuzino ise ctitorirea bisericii MAgureanu din Bucuresti, o de lemn in apropierea caselor sale, din zid de Pârvu Cantacuzino secolul al XVIII-lea". Continuând-o, o serioasä, pe cea a unchiului indelungata domnie a lui Constantin Brâncoveanu, consolidând stabilitatea a prii, va marca nota distinctä a la granita dintre un ev trecuto modernitate ce se va impune, totusi, dificultate. Poate nu s-a precizat suficient ce-i datoreazA Brâncoveanu domniei lui Cantacuzino, care a fost initiatorul unor programe pe care säu le-a inconjurat de o pe care o promovase Cantacuzinul. Epoca sa, una inovatoare in diverse directii, a devenit reper pentru societatea româneascl secolele urmAtoare, stilul definitivat acum impunându-se ca unul national, desi contopeael elemente atât de diversecu origini atât dediferite".Problematicastiluluibrâncovenesc, cum reiesedinanaliza
R. Theodorescu, p. 78; C. Man, lnscrippi Arge, p. 234. D. Pomelnicul Dintr-un Lemn, MO, nr. 3-4/ 1956, p. 260- 269; Radu Creleanu, Dintr-un Lemn, Bucure§ti, 1966, p. 11. Se pare pridvorul bisericii a fost pictat de Constantinos, pictorul pe care folosit sosia sa la zugrAvirea Bisericii Doamnei, vezi Popa, Constuntinosloan, autorii ansamblului de de la Biserica in BMI, nr. 1976, p. 33-46. DANIC, Manuscrise, nr. 445, f. 295-299. Idem, M-rea Dintr-un Lemn, 18. Preocuparea familiei, lui Cantacuzino de se va manifestamai târziu, aici solia sa, Maria, Gheorghe, sa, N. Stoicescu, Repertoriul Bucurefii, p. 222; p. 418-419. 82 Despre caracteristicile stilului brâncovenesc, vezi V. DrAghiceanu, Cur* domnefii in BCMI, 1911, p. 668; G. Popescu-Välcea, Constantin protector al unui stil in arta stilul in BOR, nr. 9-10/ 1964, p. 900-915; V. N. SAndulescu, Arta 1971; Florentin Popescu, Ctitorii Bucure§ti, 1976; Anca Vasiliu, Pictura Context
www.digibuc.ro 15 Politica ctitoriceas.c1 a domnilor (sec. XVII) 93 monurnentelor ctitorite de domn de apropiatii de amplu nu mai este o prezentare exhaustivA a caracteristicilor sale, special, determinarea componentelor actului constructiv. ConsideratA ca una dintre principalele virtuti ale lui BrAncoveanu ("case dunmezeie0i multe den temelie ai de cele ce cu mile ai altele cu ziduri ai ai politica sa ctitoriceascl a evoluat pe anumite coordonate ce pot destul de bine delimitate, implicand semnificatii deosebite, dintre care prioritarA pare a fi cea dinasticA. Prin importanta ctitorie ce marca debutul sale constructive- mAnAstirea Hurezi, concretizare a unor pioase "den tinereatele Constantin Brincoveanu dorea sublinieze de la noul statut de domn; sintetizAnd o un stil devenit timp un model, se dorea anecropola familiei princiare a Brincovenilor. Sub isprAvnicia domnesc Cantacuzino, mare stolnic", biserica incepe a se construi "al doilea an den domniia sale",pe Hurezi, 1685deConstantin Brâncoveanu", primind hramul "Sfmtii Constantin Elena"v. Echipa de coordonati de Manea, de zidari, Vuca§in Caragea pietrarul Istratie lenmarul, va fmaliza lucrArile 1692, ispravnic acum Cernica $tirbei biv arma§. Biserica de pictorii indrumati de Constantinos va prezenta domnului, de mitropolitul Teodosie, Construirea celorlalte casele egumene0i, trapeza, chiliile, cuhnia, clopotnita) se va perioada ulterioarA, sub atenta indrumare a arhimandritului loan, ispravnic al celorlalte ridicate la Hurezi de membrii familiei: biserica a doamnei Maria (1696), schitul al lui BrAncoveanu (1703), el ctitorind schitul Apostoli" Optiunea pentru un anumit model artistic, tipul de Curtea de Arge§, simplificatA (bisericl de treflat cu turle, cu pronaos supralArgit,
stilistice, SCIA, 29, 1982, 26-34; Popa,Pictura bisericii Hurezi - realitate a al ibidem,23, 1986, p. 13-30; Alexandru Dutu, cultural vol.Constantin p. 156-169; R. Theodorescu,"Dunga cea mare a rodului Note istoriste in arta ibidem,p. 180-201; D. Barbu,Arta p233-261. Radu Greceanu,Istoria domniei lui Constantin ed. Aurora Bucuresti, 1970, p. 53. Pisania bisericii m-rii Hurezi la N. p. 184-185. 85Ibidem.Pârvu Cantacuzino va muri timpul lucrarilor din 1691-1692. A. Sacerdoteanu,Hrisovul lui Constantin pentru Hurezi (1695),in MO, nr. 9-12, 1960, p. 705-721. ideologie dinastica se jurul Constantin, patronul spiritual - onomastic al ctitorului, vezi R. Theodorescu,"Dunga cea mare",p. 189-191. Lucian Rosu, Hurezi,Bucuresti, 1965, p.16-17; Teodora Voinescu, de de la Hurezi, Omagiu lui George cu 80 de Bucurresti, 1961; D. Barbu,op. cit.,p. 249-250, despre reprezentArii portretelor acestor mesteri in pridvorul bisericii de la Hurezi. Radu Greceanu,op. p. 100. L Rosu, cit.,p. 18-20, 23-28; Al. Lapedatu, Hurezi, 1908, p. 53-78; T.G. Bulat,loan arhimandritul, egumen al Hurezi,in MO, nr. 5-6/ 1966, p. 435; D. Constantin voievod loan arhimandritul. Un al lui loan egumenul Hurezi, MO, nr. 9-10/ 1973, p. 996.
www.digibuc.ro 94 Mariana 16 care se gäsesc numai coloane, naosul de pronaos printr-un zid gros nu prin cele trei arcade), poate subsumata unei anumite ideologii dinastice, prin raportarea la domnesc Neagoe Basarab, la unchiul Cantacuzino, care adoptase pentru sa de la Cotroceni acelasi plan. Asocierea Basarabi-Cantacuzini, ce-i sublinia dubla descendentk afirmatä mai ales la inceputul domniei astfel rolul unchilor Cantacuzini desemnarea sa ca domn) e de la intrarea ancadramentul sculptate stemele Tärii Cantacuzinilor9'. "atitudine monarhica sprijinita pe prestigiul istoriei" poate deslusitä cel mai bine din reprezentarile iconografice care impodobesc pronaosul bisericii de la Hurezi, destinat ctitorului. "Vrut-au, altele, ca dunga cea mare, blagorodnä a rodului neamului despre tatk despre se - este exprimata aici o ideologie politick de legitimare dinastica. Succesiunea reprezentarilor - portretelor de domni din dinastia Basarabilor-Craiovesti Basarab, Neagoe Basarab, Radu Matei Basarab, Constantin $erban Cantacuzino) asociindu-le pe cele ale Brancovenirudelor sale Cantacuzine - devenea pentru dinastica a Brancoveanului, folosirea numelui de Basarab pe el familia sa, vechii dinastii domnitoare a Ctitoria sa de la Hurezi, sintetizand tot ceea ce era mai valoros tradifia arhitectonica a s-a impus ca un model pentru societatea din veacurile ulterioare; "explozia" de ornamente vegetale, reprezentärile zoomorfe antropomorfe din sculpturile sau in lemn ce impodobesc ancadramentele usilor, ferestrelor, coloanele sau tImplele, stucaturile aurite, ca rafinamentul strälucirea picturilor bogälia somptuozitatea obiectelor liturgice, märturisesc gusturi sensibilitäti baroce la domn cu pretentii monarhice, preferinte deosebite pentru fast". Concornitent zidirea dornnul o proprietäti funciare cu mile domnesti, pentru "hrana susfinerea slujitorilor acestii sfinte dumnezeesti mánástiri", care rugaciunile pomeneascá pre noi pre pravoslavnici dornni pre tot norodul crestinesc"95. Tot el ca metoh Polovragi, de la patriarhul Ierusalimului 1.500 pe care arhimandritul loan o o ca Nicolae" din
rominilor, p. 89; L. Ro§u, op. cit., p. 16. 92 Pisania mänästirii la N. lorga, p. 185-186. Anca Vasiliu,op.cit.; Popa, bisericii Hurezi,p.20; R. Theodorescu, "Dunga cea mare", p. 181-187. Idem, Gusturiatitudini baroce, p. 145-147; G. Popescu-Valcea, op. p. 905-910; V. Drägut, Arta p.14. Pentru obiectele liturgice donate ctitoriilor sale, vezi Nicolescu, Maria Ana Musicescu, Broderia BucureVi, 1969. DANIC, 9; vezi A. Sacerdoteanu, Hrisovul lui Constantin 705-721. DANIC, 91, document din 4 aprilie 1711, care se cumpäräturile de arhimandritul loan; despre refacerea mänästirii, vezi Andreescu, Data zidirii Polovragilor, MO, nr. 11-12/ 1963, p. 922-925. N. Stoicescu, Bibliogralia,p. 642; N. Stoicescu, C. Moisescu, monumentele sale, Bucure§ti, 1976, p. 162. Biserica Nicolae din a fost de
www.digibuc.ro 17 Politica ctitoriceascd a domnilor Române0 (sec. XVII) 95
Date relatiiledeosebite cuierarhiiortodoqi,in1702 Constantin BrâncoVeanu obtine de la patriarhul Calinic al Constantinopolului ridicarea ctitoriei sale la rangul de stavropighie, cu o administratie de sine singura obligatie de a da anual Mitropoliei 300 ocale de cearr. Protectia domneasa, priceperii egumenilor, au transformat mändstirea Hurezi veritabil centru de cu iradieri in civilizatie româneascd. sensibild la aspectele dinastice, domnul auta legitimarea in trecutul vi-o exprima prin diferite dintre care preocuparea pentru ctitoriile (Craiove0 sau Brincoveni) devine o constantä a domniei sale. Monumentul pe refdcuse din boierie, 1683, fusese Bistrila, ctitoria CraioveOlor, pisania subliniindu-i de atunci ascendenta trägandu-se vechea a Craiove§tilor, cari sä mai impáräteasca a Cantacuzinilor"". Realizateinprima partea refacerilorctitoriilorCraiove§tilor dobandeau sensuri noi, exemplul lui Matei Basarab cazul mänästirilor Sadova, construitä din nou de Matei Basarab restauratd de care aici o Strehaia, la zidirea refacereaareia au contribuit ambii De altfel, cei doi Brancoveni nu constä doar durata a domniei stabilitatea internä, ci deosebitd. preocupare au manifestat-o de familiei de la Brancoveni. ctitorie mai veche a boierilor fusese de Matei Basarab de Preda Brâncoveanu; aici ingropase Stanca Cantacuzino sotului Papa, ucis de semeni tot aici dorise a ingropatä (1699). Constantin Brancoveanu, "pentru pdrinteasca dragoste ce avea maica mdriei sale...", mica biseriaridia alta, mai mare, piatra de temelie Constantin stefan (9 iunie 1699)". Lucrdrile s-au rapid, in august atunci domnul vama domneascd de la Slatina dreptul de a judeca cele 12 sate din jurul anii urmätori se vor construi celelalte chilii
Subsumatd acelea§i idei de integrare traditie, ne apare preocuparea lui
Pascalie vornicul; Andronache, plecând la desemneaza pe domn ca supraveghetor, acesta o Hurezului. Mai târziu Andronache va solicita domnului 50 pe an. 98 Hurmuzaki-Iorga, op. cit., p. 345. N. Inscripfii, p. 194-195. de cult va därui Bistritei, vezi Nicolescu, p. 261. I. Donat, p. 67-68; N. Stoicescu, Bibliografia, p. 564-565. Ibidem, p. 601-603; Nästurel, Strehaia, BBRF, IX (XIII), 1982, p. 321-342. 102 V. Dräghiceanu,Curfile p.68-69; Athanasescu, MO, nr. 1954, p. 47-51; p. 24. R. Greceanu, op. cit., p. 127-128. DANIC, M-rea XXIII/ 4.
www.digibuc.ro 96 Mariana 18
Brâncoveanu pentru alte ale lui Matei Basarab: Arnota Govora (1711 -o consolideazio schitul Barbátesti-Paroaia singurul al Brancovenilor, conform unui vechi obicei, grija sa au trecut ctitoriilefamiliei. Gura Motrului, ziditä de bunicul Preda Brâncoveanu, pe locul uneia mai vechi, Constantin Brancoveanu "nepotul de fecior", biserica diferite de cult". Raporturile deosebite pe care le-a avut cu mania Stanca, 1-au determinat nu numai o in locul celei in care odihneau oasele ei", la ci o ctitorie a acesteia - Mamul, Biserica de a veche ctitorie a fusese deStancaCantacuzino. 1695-1696 Brancoveanu o reconstruieste din zid, drept ispravnici pe ceau peBadea pârcalabul de curteni; pictura, datând din 1699, este o a lui Mutu, pictorul pe care Cantacuzino "lansase" ca zugrav al ctitoriilor
sens simbolic relatiile deosebite pe care le avea cu unchii Cantacuzini, cei care, de fapt,impusesera pe tronul ne apare zidirea, la inceputul domniei, "Adormirea Maicii Domnului" din ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu a lui Mihai Cantacuzino spätarulm. Ridicandu-se pe locul unei vechi biserici de lemn cu 1691, biserica de treflat, cu pronaosul supralargit, preia unele dintre elementele de la Cotroceni, dar impune motive decorative ce vor deveni o caracteristici a ctitoriilor lui Mihai Cantacuzino. Remarcabil prin decoratie, dar prin portalul bisericii, unde, partea Brancoveanului o surmonteaza pe cea a Cantacuzinilor"Lucrarile de constructie au durat o mai fmalizate in Din pictura bisericii, tot a lui Mutu, tabloul votiv care-i reprezinta de o parte pe Brancoveni, de alta pe Cantacuzini"3. o calea ostilormai mult a tatarilor", ctitorii construiesc un zid inconjurätor in ea crestinii din inzestrând-o cu mile domnesti, ca cu obiecte liturgice,
N. Stoicescu,Bibliografia,p. 36-38; A. Sacerdoteanu,Constantin Brâncoveanu ctitoriile sale din Oltenia,inMO, nr. 9-10/ 1964, p. 724. N. Stoicescu,Bibliografia,p. 346-348; N. Ghika-Bude§ti, p. N. lorga, p. 279 (pisania); V. Brätulescu, in GB, nr. 7-8/ 1966, 648. V. Draghiceanu,Monumentele Olteniei,in BCMI, 1934, p. 105-107; Ba1, Restaurarea "Monumente Studii de restaurare", 1964, p. 91-114. Radu Greceanu,op. cit.,p. 116; N. lorga, p. 172; D. Mándstirea in MO, nr. 1-3/ 1956, p. 48-54; Teodora Voinescu, Mutu zugravu,p. T.G. Bulat, inchinatá Munte Sinai, GB, nr. 11-12/ 1963, 1031-1049. Horia Constantinescu,Biserica fostei in BOR, nr.1-2/ 1965, p. 30-71; R. Theodorescu, H, p. 83-84. Radu Greceanu,op. cit.,p. 116. Teodora Voinescu, Mutu zugravu,p.
www.digibuc.ro 19 Politica ctitoriceasca a domnilor (sec. XVII) 97 fondatorii o 1700 la Munte ceea ce este asemanarea deosebita a acestui cu cel care Cantacuzino ctitoria sa de la Cotroceni, atât justificarea gestului, continutul prevederilor actului de inchinare. Un capitol special al politicii sale constructive este rezervat ctitoriilor de pe domeniile sale, destinate a deveni re§edinte ale celor patru Bisericile de la Potlogi Dimitrie), ziditä 1683 Mogo§oaia Gheorghe), ctitorie din 1688, deci din boierie, sunt caracterizate de o simplitate a planului de constructie, de proportii reduse, cu zid naos pronaosn5; ele vor deveni biserici - ale curtilor celor doi Constantin Pentru Radu va reface casele de la Brâncoveni, pentru Matei va construi altele la Doice§ti, proprietate a unde va ridica biserica Maicii 13omnului" 1705-1706116. Noutatea cazul acestei biserici o dau motivele decorative de la coloanele pridvorului, unite prin arcade ancadramentul Re§edintele sale ale copiilor, prin marime, plan arhitectonic, varietatea decoratiei in lemn, vor caracteristicile stilului brâncovenesc. Constituind o coordonatä a politicii sale ctitorice§ti, lucrarile de renovare a unor ctitorii domne§ti pot integrate dinastice, cu sensuri de legitimare, exprimata in cazul altor ctitorii. La redevenita scaun domnesc, concomitent cu lucrarile de refacere a curtii domne§ti, Constantin Brancoveanu renoveazdbiserica lui Petru Cercel (1698), semnificative reprezentarile de domni pronaos"8. acela§i domnul refacebiserica Dimitrie"19. de renovare din porunca sa se intreprind la Dealu (1713 - o reface tâmpla)m, manästirea Snagov (unde, 1694 va instala de Antim Ivireanup'21, biserica Paraschiva", ctitorie a lui cel Mare din (1704)122. Una dinpreocuparileconstantealepoliticiisalectitorice§tiavizat monumentele din principalul scaun domnesc, Bucure§tii. Date lucrarile importante
Actul de inchinare la Sinai, T.G. Bulat, op. p. 1031-1049. Probabil in inchinarea acestui rolul determinant avut Mihai Cantacuzino care, efectuata 1681 cu mama sa, Elina, la lerusalirn, ajunge la Muntele Sinai, unde impresionat de situalia cllugärilor de acolo. N. lorga, Inscriplii, p. 5, N. Ghika-Budesti, op. cit., p. 61-62, N. Stoicescu, Bibliogrufia, p. 512; V. Dräghiceanu, le domne,vti Potlogii. istorie. Descriere. stil, in BCMI, 1910, p. 49-69; pentru case vezi Radu Greccanu, op. p. 125. 116N. Stoicescu, C. Moisescu, op. p. 277-278. Ibidem; N. Ghika-Budesti, op. p. 60. Radu Greceanu, op. cit., p. 125; N. Inscripfii, p. 102-103; N. Stoicescu, C. Moisescu, cit., p. 85-91; R. Theodorescu, cea mare", p. 197-199 Radu Greceanu, op. cit., p. 125. 121) Constantin Man, Dealu, Bucuresti, 1968, p. 10; N. Stoicescu, C. Moisescu, op. cit., p. 264-265. 121 N. lorga, asupra Snagovul, Välenii de Munte, 1926, p. ;N. Serbänescu, Snagov, Bucuresti, 1944, p. 65-66; V. Brätulescu, Snagov, BOR, nr. 2-3/ 1954, p. 244-257. N. Stoicescu, Bibliografia, p. 537; Horia Constantinescu, lui Mare Tara GB, nr. 7-8/ 1965, p. 684-690.
www.digibuc.ro 98 Mariana 20 realizate la palatul domnesc, ldcasurile de cult de la Curtea Veche au mai atentia domnului. vechea a lui Mircea Ciobanu construieste un turn- bisericii "Sfântul loan Botezdtorul", sub Ghica Gheorghe Duca,face tinda, o pune un iconostas'. de cult din Bucuresti construite de Constantin Brâncoveanu au aceeasi caracteristicd - sunt biserici vechi, custructurd pe care le reface din temelie: Gheorghe Nou, loan Grecesc, se pare din secolul al XVI-lea, a i se ctitorul, Gheorghe Nou" apare in documente ca metoh al Patriarhiei Ierusalimului; timpul domniei lui Antonie beneficiase de importantului dragoman Panaiotaki Nikusios, care a construi bisericii, ispravnic Serban Cantacuzino. neterminate la moartea sa, lucrdrile vor reluate de Constantin Brâncoveanu (1696-1698), care zideste chiliile de la etaj, casele patriarhului casele egumenesti, cheltuiti banii pe care Brâncoveanu lui Dositei al Ierusalimului pentru Polovragi, ajutând "la mare cheltuiald... boierimea alte ale efort comun. Contrastând clddirile din biserica la rugdmintea patriarhului Dositei, este de Constantin Brancoveanu ("n-am putut vedem... enoria acei biserici a ca aceia nici o care reconstruieste din temelie, luând ca model acelasi treflat cu pronaosul supraldrgit al ctitoriei lui Neagoe Basarab, o mare frumoasd, deosebitd pentru sculptura de mesterii de la Hurezi, de Pârvu Mutu, biserica va târnositd mare fast de noul patriarh Ierusalimului, Hrisant Notara ziva Apostoli PetruPavel", 29 iunie impodobind-o cu "cele ce cuvine, candele, sfesnice alte arginturi", domnul cunoscând vremilor care se lucruri omenesti", ca ajutor dobânda celor 30.000 de ducati depusi la "Zeca a lui Marcu", dintre care 300 de dea la "scoala domneascd care s-a fAcut la actului, sub amenintarea blestemului, interzice ridicarea acelor bani de la Venetia'29. Organizând domneascdla Constantin Brâncoveanu reface biserica,ctitorie alui Andronache pâralab metoh al Sub isprAvnicia lui Radu Dudescu mare la participand credinciosi, biserica este reconstruitä din temelie, un local pentru interval mai lung august 1712 50 de bolovani de sare de la
121 Radu Greceanu, op. p. 90. Ibidem, p. 72. Bucuresti, nr. 382, p. 378-379; Hurmuzaki-lorga, XIV/ p. 208; Greccanu, op. p. 124. 126Ibidem, p. 152, 156; DANIC, Doc. ist., 31. Radu Greceanu, op. p. 162-163; R. Theodorescu, p. 193; D. Barbu, op. p. 236-237; Teodora Voinescu, p. 11. DANIC, Doc. ist.X1/ 31. 129Inscriplii Bucuresti, p. 484, nr. 585; N. Stoicescu, Repertoriu p. 295-296. T.G. Bulat, lui Constantin Brâncoveanu pentru ortodox, in BOR, nr. 1964, p. 942-943.
www.digibuc.ro 21 Politica ctitoriceascd a domnilor (sec. XVII) 99
Bisericii loan" din Bucuresti, ctitoria lui Andrei vistierul a Dumitru, din pentru minunele ce se bisericd, pre multi de grele boale ce avea", domnul a construiascd o dar zidul slab vechiu" a aceste este nevoit o rezideascd din temelie, cu de toate", ajutorul al lui Radu Golescu mare comis, "fiind ctitor mai denainte" Spre ajutorarea scuteste de venitul de la Vlddeni'32, vindriciul de la Nucet bolovani de sare de la ocna Caracteristicd acestor ctitorii bucurestene este participarea, aláturi de domn, a unor credinciosi din diverse straturi sociale la ridicarea bisericilor, act de solidaritate ctitoriceascd". Preocuparea pentru romdnilor ortodocsi din Transilvania, conditiile care o parte dintre ei s-au unit cu Biserica Romei, s-a manifestatin construirea unor de cult". 1697-1698, la credinciosilor din Brdncoveanu construieste biserica Nicolae", de plan dreptunghiular, cu o pe pronaos, ispravnic Neagoe Rátescu pitar, pe care o 50 de din venitul de la RuckDragoslavele'. deosebitä pe mosia sa de la de Sus, de la bunicul Preda Brancoveanum. Prin contributia domnului s-au reparat bisericischituri la Recea, Poiana Ocna Sibiului, care au promovat stilul brancovenese acest spatiu asezdmintelor respective le däruie de cultodoare Actul ctitoririi a constituituna dintre componentele politicii sale de sprijinire a comunitkilor ortodoxe. La Galata, Tarigrad, Nicolae", patriarhul enoriasii bisericii, pe domn o reconstruiascd "au primit sa o au ispravnici cheltuiald a sale de o au fdcut de iznoavd", de 1698'39. biserica din Smil, Bugeac, arhiereul crestinii domnului le biserica, nu crestinii rugi de slujbele cele dumnezeiesti". aprobarea domnul
DANIC, M-rea loan din Bucuresti, 1; Radu Greceanu, op. cit., p. 210; V. Dräghicescu, biserica loan Grecesc din Bucuresti, vol. "inchinare lui lorga", Cluj, 1931, p. 138-142; D. Barbu, op. cit.,237-238. 112 M-rea Sf. loan din Bucuresti, 22. 1. D. Barbu, op. cit., p. 236. I. Pop, Domnia lui Constantin din Transilvania: realitate reflectare istoriografia din XVIII, vol. Constantin p. 60-61, 64. 136 Radu Greceanu, op. cit., p. 124; N. Ghika-Budesti, op. cit., p. 61; A. Sacerdoleanu, Constantin ctitoriile sale din p. 725-726. 137 N. Stoicescu, de Sus, un simbol al religioase culturale dintre Transilvania Tara MA, nr. 1986, p. 77-94 nr. 1986, p. 208-222. 138 lonescu, Epoca Dimensiuni politice. Finalitate Cluj, 1981, p. 30-32, 169; M. Porumb, Zugravi de din Transilvania primei secolului al "Stefan la 85 de ani", Cluj, 1977, p. 413-416. 139 Radu Greceanu, op. cit., p. 124.
www.digibuc.ro Mariana 22
1698 o inchinatä alte de cult ortodoxe au beneficiat de acestui bogat donator, care spre vesnica pomenire le bani sau liturgice, inscriindu-se vecheprestigioasd traditie. Desi domnia urmasuluilatron Brdncoveanului, s-a activitate deosebitä constând in refaceri ale importante läcasuri de cult. Bucuresti, bisericii "Buna Vestire" din Curtea ctitorie a lui Mircea Ciobanul, pundndu-i un decorativ ancadrament de zidul naos pronaos prin arcade sustinute de coloane din o o lucrul ei la leatul 7223 (1715) august Concomitent cu lucrare, biserica "Sfintii Apostoli Petru Pavel", ctitorie a lui Matei Basarab, la dânsa prea luminatul, neam al Cantacuzinestilor", o reface de la intrare, chenar de sculptatä o 1715142. actul ctitoricesc cel mai important Dintr-un Lemn, ctitorie a lui Preda Brâncoveanu, dar care in pisania de Cantacuzino apare ca a lui Matei Basarab"3, unde lucrári de restaurare executase unchiul Din porunca sa, sub isprdvnicia de la Hurezi, se construieste o pe pronaos, se reface acoperisul se intrarea un frumos portal; o pune o aspectul "... am nevoit cu mare osârdie de am case mari cum se vád, pe poartá chilii imprejur" pentru mdnästirii, dar pentru care ar veni acest "la mântuinlä la izbdvire", special bolnavii1". Pentru sustinerea operei cantabile a mdnástirii, Cantacuzino 250 din venitul bâlciului de la Craiova, pe care urma egumenul de la Hurezi dea starelei mándstirii; o parte acesti bani "... datoare cu alte aibe a cu toate câte trebui pe cei ce ar veni la mándstire pentru boale alte neputinte ce ar avea ar lipsiti de cele ce trebui pentru hrana Cu domnia acestui Cantacuzin se o importantä din istoria ce o deschidere deosebitä a societätii românesti alte orizonturi de civilizatie, care, din nefericire, nu va promovatd cu atâta asiduitate de domnii secolului al XVIII-lea.
Expresie a tmei anumite concepfii politico-dinastice, asumarea rolului de protectori ai Ortodoxiei de principii româniintegra unei traditii, ca legitimi succesori ai bizantini tailor sabi bulgari Dorind "ca
M. Dumitrescu, 1storicul a 40 de biserici din vol. Bucuresti, 1889, p. 115-116 (pisania). 142 N. Inscrippi, I, p. 266. Ibidem, p. 181-182; D. Pomelnicul Lenin, p. 264- 265; Radu Creleanu, Lemn, p. 15. DANIC, Manuscrise, nr. 455,665-668. Ibidem. Andrei Pippidi, politic bizantinü secolele Bucuresti, 1983, p. 24-26; NAsturel, Le Mont Athos et les Roumains. Recherchs sur leur relations du milieu du 1654, Roma, 1986, p. 305-306.
www.digibuc.ro 23 Politica ctitoriceasci a domnilor Românesti (sec. XVII) 101 chem domnia mea nou ctitor", domnul lasolicitarea reprezentantilor comunititilor ortodoxe aflate sub turceasci, le sprijm pentru refacerea sau le face diferite donatii in odoare bisericesti, schimbul acestor bogate danii,rugau pe Dumezeu le ierte greselile, le ofere protectie ei familiile A avea numele in pomelnicele acestor Locuri era un ideal de pietate, o "asigurare" pentru viata de dincolo"7. motivatie mai "lumeasce a actului de danie poate celebritätii, daniile impunindu-i nu doar comunititilor respective, cicredinciosilor care veneau se roage in aceste läcasuri. Patronajul românesc asupra comunititilor ortodoxe s-a manifestat in forme diverse. la predominante erau daniile in bani de cult, secolului al XVI-lea ia amploare fenomenul unor ca metohuri Sfmtele De obicei, aceste metohuri vor beneficia de diferite facilitäti fiscale, semn al domnului atât de ele, mai ales de le inchinate. Domnii din a doua a secolului al XVII-lea, continuand vechea traditie, se prin danii importante acordate Locurilor Sate. De obicei, sumele de bani pe care le hrisoavele sunt ale unor mai vechi danii aceste de inaintasii Dintre aceste in special Muntelui Athos au beneficiat de bogate Grigore Ghica 1664 le 1000 bolovani de sare de la Ocnele "ca se roage lui Dumnezeu pentru greselile noastre". Cantacuzino inchina in 1682 comunitäti athonite bogata sa ctitorie de la Cotroceni'. de la Marea ce aduseseri capul "Sfântului Mihail al Sinadelor" pentu izgonirea licustelor, 1691, Constantin Brâncoveanu le relicvarii pentru aceste pentru loan de Ivir se revarsä lui Constantin (1655)152, Grigore Ghica Cantacuzino, care se pare a biserica "Maica Domnului Portaitissa" Xenofon de danii de din partea lui Mihnea al Radu Leon'Constantin Brâncoveane7,
Ibidem,p. 34-35. Bodogae,Ajutoarele la din Munte Sibiu, 1941, p. 72. DANIC, 171; N.lorga, Muntele Athos cu noastre,in AARMSI, s. II-a, 1914, p. 494. DANIC, Suluri, 7. Radu Greceanu, cit.,p. 90-91; T.G. Bulat,Daniile lui pentru ortodox,p. 933-934; loan La présence des reliques de Saint Michel le Confesseur, métropolite des Synades dans les Pays Roumains,in RESEE, nr. 1996, p. 49-64; Paul Cernovodeanu,Constantin Muntele Athos, s.n., nr. 3-4/ 1998, p. 116- 118. DANIC, Peceti,68; veziN. Muntele p. 509. DANIC, 73, 80. N. lorga,Muntele Athos,p. 495; Emil Turdeanu,Un portrait de .Serban Cantacuzino, prince de Valachie au monaster d'Iviron au Mont RER, t. XV, 1975, p. 211-213. Hurmuzaki-lorga, p. 198, nr. 280. T. Bodogae,op. cit.,p. 271. Paul Cernovodeanu,Constantin Muntele Athos,p. 120.
www.digibuc.ro 102 Mariana 24
pentru Hilandar donatia lui Mihnea al va de Antonie din Gheorghe Constantin spre care se daniile Craiovestilor, de atentia $erban Cantacuzino, Constantin BrAncoveanu, Cantacuzino162. Aici Constantin BrAncoveanu reface turnul, chiliiletrapezaconstruieste un cu hrarnul Constantin Elena" in Pentru Stavronichita, Cantacuzino construieste un exemplul lui Matei Basarab, Constantin in bani (1696), 1713, la aducerea moastelor BotezAtorul" mai 120 pe viitor scoaterea acestor din de daniile sale Vatopedul pe cea a unchiului caPantocratorul (1702)167. R.aporturile deosebite pe care Cantacuzino Constantin BrAncoveanu le-au cu patriarhii Ierusalimului, DositeiHrisant Notara, s-au evidentiat daniile acestei a De lui $erban Cantacuzino a beneficiat patriarhul Dositei obtinerea firmanului de reclAdire a bisericii Sfintului domnul contribuind cu de bani'. Danie biserica din Beth leem fAcuse Constantin Constantin Bräncoveanu reface bisericile Sfiintul Gheorghe Nou, ale Patriarhiei Ierusalimului, pe care le danii. Ecaterina" de la Sinai de la a saa lui Mihai Cantacuzino. De domnilor au beneficiat alte ortodoxe. din Epir, a legAturilor grecesti de acolo cu importante danii românesti. lui Grigore Ghica de la Focsani fusese ca metoh Anastasia", de din 1675, Gheorghe Duca din Zitsa, Ianina Ioan"171, danie de Constantin BrAncoveanu
Virgil peste vol.Bucuresti, 1991, p. 475. Ibidem. Emil Turdeanu, cu Hilandar de la Muntele CL, 1940, p. 97-99. 161 V. I, p. 475. 362 Radu Creteanu, Danii de Craioveoi de craioveni Locurile Muntele Athos, MO, nr. 7-8/ 1975, p. 520-531; idem, Traditions de famille dans les roumaines au Mont Athos, EBPB, vol.Bucuresti, 1979, p. 135-152. 163 Bodogae, cit., p. 260-262; T.G. Bulat, de Constantin de la in GB, nr. 9-10/ 1965, p. 850-855; P. Cernovodeanu, op. cit., p. 115-116. T. Bodogae, op. cit., p. 267; P.$. Nasturel, Le monastére de Stavronichita et les Roumains, RER, t. 15, 1975, p. 165 Bodogac, op. cit., p. 167; R. Creteanu, Daniile lui Constantin p. 530; P. Cernovodeanu, op. cit., p. 118-119. T. Bodogae, op. cit., p. 123; T.G. Bulat, Daniile lui Constantin p. 933; P. Cernovodeanu, op. cit., p. 119-120. 167 Ibidem, p. 120. Marcu Beza, Urme Ortodox, Bucuresti, 1937, p. 30-31. Ibidem, p. 26. N. Fundaliunile domnilor ronumni Epir, p. 882. Ibidem, p. 885.
www.digibuc.ro 25 Politica ctitoriceasca a domnilor (sec. XVII) 103
tot el din temelie biserica mänästirii. Danii trimetea Constantin Brâncoveanu mänästirii Ostrov din mänästirii"Panaghiia Dorahani" din Pogonianam. Mlastirea din Policeanii danii de la Cantacuzino"4Constantin Brâncoveanu'75. Sprijin fmanciar Cantacuzino Constantin bisericii Halchi, dintr-o de Tarigrad, se patriarhii"76; tot ei fac daniiPatriarhiei din Legitimändu-se de la o dinastick care erau arii bulgari, domnii date raporturile stabilite de-a lungul timpului cu aceste spatii, exprimau sustinerea de ctitoriile de aici prin diverse danii"8: Grigore Ghica (1664), Constantin Brincoveanu (1704-1706) tefan Cantacuzino (1715) la Studenia, Radu Leon (1664), Gheorghe Duca (1675), Cantacuzino (1680) Constantin Brincoveanu (1705) la Mileteva, Cantacuzino (1687) Constantin Brincoveanu (1702)laRavanita, Cantacuzino Constantin Brâncoveanu (1706) la Constantin Brâncoveanu (1702) la Trebinje. In Bulgaria, Treime" din a beneficiat de sprijinul domnilor CantacuzinoConstantin BrAncoveanu'79. politicá de sustinere a ortodoxe, nevoite sä presiuni, i-au impus pe principii români ca protectori ai numele acestora pomelnicele rugaciunile spre pomenire". societate profund religioasä, de ctitorie a constituit o componentä intrinseca a vietii oamenilor Evului Mediu. De la domn la umilul au sperat cä prin danii de de cult dovedeau credinta Dunmezeu astfel, vor obtine mantuirea. Continuând o veche traditie, donmitorii români a doua a secolului al XVII-lea - inscriind nume de marcá ale istoriei medievale - s-au remarcat printr-o activitate ctitoriceascl deosebitä, unele dintre aceste aezdminte religioase devenind, timp, modele pentru societatea româneascä, expresii ale unui nou stil national. Pentru erau märturii ale credintei, dar ale statutului ctitorilor; prin stil,noutatea decoratiei, odoarelor biserice0i donate,ctitoriilerespective
Bulat,Daniile Constantin p. 935-936. N. lorga,op. cit.,p. Ibidem,p. 914. Ibidem,p. 888. DANIC, Peceli, 418; T.G. Bulat,Daniile lui Constantin p. 140; Dinu C. Giurescu,Anatefterul. Condica de porunci visteriei lui Constantin SMIM, 1962, p. 92. D.G. lonescu, Patriarhia din Alexandria,Bucuresti, 1935. Pentru daniile sârbesti, vezi Bárbulescu, de bulgari, 1905, p. 171-173; E. Turdeanu,Din vechile s9himburi culturale dintre iugoslavi, CL, III, 1939, p. 141-258; Damaschin Mioc,Materiale din arhivele SMIM, VII, 1973, p. 326-328; Silviu Anuichi, in secolele BOR, nr. 7-8/ 1979, p. 897-899; LazAr,Contribufii privind pe baza unor documente de la mijlocul secolului al XVII-lea,inSMIM, XIV, 1996, pp. 133-144. V. Cândea, I, p. 203.
www.digibuc.ro 104 Mariana 26 deveneau edificatoare pentru mentalitatea, gustul ziditorului darpentru stadiul pe atinsese societatea perspectivA, poate cea mai sugestiva sintetizare a evolutiei civilizatiei de la Matei Basarab la Constantin Brancoveanu ne-o episcopul Mitrofan in prefata Octoihului din 1700, referirile sale numai sfera tipariturilon rodire au nevoit o facA prea läudatul marele acela domn, Io Matei Basaraba voevoda, fericitul al Märiei Tale; au adus putine necoapte roduri. unchiul Tale, Io $erbanä voevoda Cantacozino, s-au nevoit mai mult, era ale roduri de nici de tot coapte, de tot crude. Tale... aduci coapte, dulci la o incununare a unui proces initiat de de Brancoveanu.
ANEXA I DOMNI - CTITORII
CONSTANTIN $ERBAN - 1646 - biserica de la Dobreni (Ilfov), ca mare serdar - 1655 - 1658 - biserica "Sfintii ConstantinElena" (a Mitropoliei) - 1656 - biserica Gheorghe" din - 1660 - biserica de la - 1661 - biserica Cerna - Gora, Munkacs - 1661 - biserica Msticicov MIHNEA AL - 1658 - tArnosirea bisericii Mitropoliei GRIGORE - 1661 - biserica "Adormirea Maicii Domnului", Dragoslavele - 1661 - 1662 - biserica - 1663 - 1664 - biserica loan Botezatorul", Foc§ani - 1673 - biserica "Schimbarea la FatA. Apostoli", schitul RADU LEON - 1665 - 1668 - biserica Constantin Elena" mutA aici sediul Mitropoliei - 1665 - biserica Dimitrie", Slobozia, din ANTONIE DIN POPESTI - 1654 - 1660 - biserica Pope Ilfov, ca boier - 1670 - 1672 - biserica Nicolae. Arhangheli Mihail Gavril" a
$ERBAN CANTACUZINO - 1667 - biserica "Intrarea biserice, Prahova -1679 - 1682 - biserica "Adormirea Maicii Domnului. Sfmtii Serghie Vach", mänästirea Cotroceni - 1682 - refacerea bisericii "Adormirea Maicii Domnului", Curtea de - 1683 - restaurarea bisericii Dintr-un Lemn - 1678 - 1688 - biserica Magureanu,
I. Bianu, N. Hodo, BRV, 1, p. 398.
www.digibuc.ro 27 Politica ctitoriceascA a domnilor TArii Românesti (sec. XVII) 105
CONSTANTIN BRANCOVEANU - 1683 - refaceri la - 1683 - biserica Dimitrie", Potlogi, ca boier - 1688 - biserica Gheorghe", Mogosoaia, ca boier - 1690 - 1694 - biserica ConstantinElena", Hurezi - 1691 - 1697 - biserica "Adormirea Maicii Donmului", Skat, cu Mihai Cantacuzino - 1692 - 1693 - restaurki la Sadova - 1692 - de la biserica "Buna Vestire", Curtea Veche - 1693 - restaurAri la mAnAstirea Strehaia - 1695 - 1697 - reparatii la Snagov - 1695 - 1696 - reface biserica Mamul - 1697 - biserica "Sfäntul Dumitru", - 1698 - renoveazA biserica "Adormirea Maicii Domriului", din Curtea DomneascA de la - 1696 - 1698 - construieste cládirijurul Gheorghe Nou - 1697 - 1698 - biserica Nicolae" din - 1698 - reface biserica Nicolae", Galata, Tarigrad - 1698 - reface biserica din Ismail - construirea bisericii loan" de la Curtea Veche - 1699 - reface biserica "Adormirea Maicii Domnului. Apostoli", BrAncoveni - înainte de 1700 - biserica - 1700 - ConstantinElena", Brâncoveni - 1702 - reface schitul - Pkoaia, - 1702- 1703 - rezideste biserica loan", Bucuresti - 1703 - 1704 - rezideste biserica Gheorghe Nou", Bucuresti - 1704 - reface biserica Paraschiva", a lui cel Mare, din Skat - 1705 - biserica Gura Motrului - 1705 - 1706 - de reparatii la Arnota - 1705 - 1706 - biserica Domnului", Doicesti - 1707 - de Sus, - 1707 - 1714 - reface - 1711 - reface Govora - 1713 - Dealu $TEFAN CANTACUZINO - 1715 - reface biserica "BunaVestire", Curtea Veche - 1715 - reface biserica"Sfmtii Apostoli", Bucuresti - 1715 - 1716 -reface, biserica Dintr-un Lemn, alte
ANEXA II
ORIENTUL ORTODOX - SFINTELE LOCURI
CONSTANTIN - 1655 - Ivir - danie 10.000 an + 500 pentru cheltuieli de drum - bisericii din Bethelem -7.000 grosi
www.digibuc.ro 106 Mariana 28
- sa reface manAstirea Jitianu, metoh al "Sfântul de la Athos MIHNEA AL 1658 - Hilandar - 5.000 an - 1658 - Xenofon - 10.000 an GRIGORE GHICA - 1662 Studenia - 6.000 an + 500 cheltuieli de drum - 1664 - comunitatea de la Muntele Athos - 1.000 bolovani sare de la Ocna Mare - 1664 - Ivir - 7.000 de an RADU LEON - 1665 - - 10.000 an + 1.000 pentru cheltuieli de drum - 1667 - Xenofon, Athos - 10.000 an + 1.000 - 1667 - Ghiromeri, Epir - 3.000 an ANTONIE - 1669 - Hilandar - 10.000 - 1669 - - 10.000 - 1670 - loan Teologul", insula Patmos - 3.000 an GIIEORGHE DUCA - 1675 - loan", din Zitsa, Ianina - 1675 - 10.000 an SERBAN CANTACUZINO - 1680 - 10.000 an - 1680 - Stavronichita, Athos - construie§te conductele pentru aducerea apei - 1682 - de la Athos ctitoria sa de la Cotroceni - 1683 - Ivir, biserica "Maica Domnului Portaitissa" - 1687 - Ravania - 100 bolovani de sare de la Ocna Mare - mentionat cu danii la: Pavel", Athos; Tarigrad (6.000 + 1.000 aspri); Brodet-Policeani (Grecia) (2.000 an); Patriarhia Alexandriei; Treime" trecut pomelnicele sârbe: Hopova pe Dositei al Ierusalimului firmanul de refacere a bisericii Mormânt", dAruindu-i2.650 gro§i CONSTANTIN BRANCOVEANU - 1691 - la cererea sa se aduce larA Capul "Santului Mihail al Sinadelor" pentru alungarea lAcustelor, de la Marea Athos; le 6.000 an relicvarii pentru aceste pentru loan de Aur" - 1692 - Pantocrator, Athos, 3.000 aspri - 1692 - mAnästirea Maicii Domnului", Dourchani, Grecia, 4.000 an - 1692 - "Schimbarea la 4.000 an - 1694 - mänästirea Capinu, Turcia, 3.000 + 1.000 an - 1696 - Presoi, Turcia, 4.000 + 300 an - 1696 - Vatoped, Athos, 20.0001000 an - 1696 - Dionisiu - 8.000 an; 1713 mai 120 la aducerea BotezAtorul" -1696 - inchinarea loan", Zitsa,
www.digibuc.ro 29 Politica ctitoriceascA a domnilor Române§ti (sec. XVII) 107
- 1696 - Pogoniana, Rumelia - 3.000 lei - 1697 - Treime", Bulgaria, 30 ughi + 500 bani - 1697 - construie4te biserica din Galata, Constantinopol -1698 - Pavel", Athos - construie4te turnul,chilii,trapeza, paraclisul "Sfmtii ConstantinElena" (1708), dáruie 150 de la Vel Ocna - 1698 - biserica din din vama donmeascä de la Ruck Dragoslavele - 1698 - reface din Ismail - 1700 - Brodet, Policeani, Arghilocastro - 9.0001.000 bani - 1700 - sa de la la Muntele Sinai - 1702 - Pantocrator, Athos - 3000 + 300 an - 1702 - Trebinjie, Serbia - 6.000 aspri la 3 ani + cheltuielile de drum - 1702 - Ravania, Serbia - 100 bolovani sare de la Ocna Mare - 1702 - Halchi, pe o Constantinopol - 6.000 + 1.000 bani - 1703 - Xenofon - Athos, 10.000 + 1.000 aspri - 1703 - reface loan", Bucure4ti, inchinatä Zitsa 1704 - Hilandar, Athos - 1704 - Serbia - 10.000 + 1.000 an - 1704 - mánástirea Studenia, Serbia6.000 + 500 - 1706 - m5nástirea - 4.000 an - 1696 - 1698; 1705 - 1707 - reface Gheorghe Nou", o parte banilor depu§i la "Zecca Venetiei" - 1707 - 1714 - reface metoh al Patriarhiei Ierusalimului, unde a§eazá Academia dkuie 300 banilor depu4i la 50 bolovani de sare de la Telega - danii Patriarhia Alexandria - o tipografie pentru Patriarhia Antiohiei
THE RELIGIOUS FOUNDATION POLICY OF THE WALLACHIAN PRINCES IN THE SECOND HALF OF THE CENTURY
Abstract
In a society marked by the presence of divinity in daily life, the foundation of a religious establishment held deep significance. In essence, it was believed that such an act would trigger God's protection benevolence during lifetime, and the forgiveness of all sins and redemption after death. To a Prince, the founding of a religious establishment was an act of gratitude for his station in life a chosen; a means conveying legitimacy inscribing the founder long line of Bizantine Emperors, Serbian and Bulgarian Tsars, and Princes of land; a source of prestige to himself, and of inspiration to society.
www.digibuc.ro 108 Mariana LazAr 30
In the line of the old tradition, the Wallachian Princes of the second half of the seventeenth century spared no efforts in the founding of religious establishments, with a diligence never to be matched subsequently. To the religious significance of the main foundations of the time added a political and dynastic purpose. In points of architecture, the Church of the Metropolitanate of Bucharest, and those of Monasteries of Cotroceni, Hurezi, and Saint George New stemmed the Arges foundation of Neagoe Bessarab, the princely forefather of founders, who were the descendents of Craiovescus: Constantin Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu. Each religious foundation destined to become a necropolis of respective ruling family. A metoch of the monastic community on Mount Athos, Church of Cotroceni introduced a series of innovations, especially decoration (woodcarving, sculpture, and church silverware). The of Hurezi was example of the fully-fledged Romanian style, a source of inspiration to Romanian society of time. The long of Constantin Brâncoveanu enabled Wallachian Prince to apply in his foundation work an ample policy, set on clearly defmed coordinates: the building of his own Princely necropolis (Hurezi, and very likely Saint George the New); the care devoted to establishments founded by Craiovescus (Bistrita, Sadova, Strehaia) and Brâncoveanus (Brâncovenii, Arnota), a purpose of acquiring dynastic legitimacy, equally shown by his interest in other Princely foundations (The Princely Church of Târgoviste, Monasteries of Dealu Snagov, etc.); weight placed on the relation to the Cantacuzene (the Monasteries of Râmnicu and Mamul), as well as a particular sense of social solidarity in foundation act (Saint George the New, Saint John, Saint The simplicity of the foundations by other Princes, Grigore Ghica (the Monastery of Cerneti, Saint John of the Church of Dragoslavele) Antonie of (the Monastery of testify to some more reduced means. During of Cantacuzino, at end of a time of Romanian opening to new cultural horizons, efforts were devoted to repair a number of religious establishments (the Church of Curtea Veche, the Monstery Dintr-un lemn, the Church of Saint Apostles). A fundamental aspect of religious foundation policy was the support offered to the Orthodox Holy Places: donations in money religious objects, dedication of metochs. Thus, the princes became "new founders" joined in the dynastic tradition of the Byzantine Emperors, and the Serbian Tsars. An element of life in Middle Ages, be it to a Prince or a commoner, founding of a religious establishment was an expression of hope in redemption and a better
www.digibuc.ro EUROPA OFENSIVA
RECUCERIREA BIZANTINÄ A CONSTANTINOPOLULUI ACTIUNEA FLOTEI VENETIENE IMPOTRIVA INSULEI DAPHNOUSIA*
CRISTEA
cu mai bine de de ani Wilhelm Heyd observa 'l'existence de l'empire latin était étroitement lié la prépondérence de Venise disparifia unuia dintre parteneri ar de la sine, celuilalt. impresie este de sursele care au subliniat eforturile fmanciare militare intreprinse de in scopul Imperiului latin. a facut ca recuperarea bizantini a Constantinopolului se moment in care flota Serenissimei, factorul decisiv al sistemului defensiv al suveranilor latini, se afla expeditie care a vizat cucerirea insulei Daphnousia, Marea "la o de stadii de Constantinopol", spusele lui Nikephor Gregoras. Motive le acestei actiuni nu sunt foarte clare in primul pentru sursele vremii s-au multumit o inregistreze a da foarte multe detalii. Pentru Akropolites atacul explica prin dorinta podesta-ului venetian, Marco Gradenigo, de a imprima o mai raporturile Imperiului latin Imperiul de Niceea2. Nikephor Gregoras se multumeste consemneze plecarea flotei venetiene pentru a asedia orasul Daphnousia a Constantinopolul aparare3, iar Georgios Pachymeres o relatare aproape identice. Autorii bizantini mai sus lasá impresia recucerirea
* Acest articol nu ar fi putut fi realizat bursa de "New Europe care mi-a permis consultarea unora din cronicile venetiene manuscrise aflate la Biblioteca Marciana din exprim, pe cale, gratitudine. W. Heyd, Histoire du commerce du Levant au Moyen Age, réimpression anastatique de edition Leipzig Amsterdam, 1959, p. 427. 2 Georgios Akropolites, Opera, ed. August Heisenberg, I, Leipzig, 1903, p. 181-183. Nikephor Gregoras, Byzantina Historia, ed. L. Schopen,Bonn, 1829, cap. 2, 85. Giorgios Pachymeres, Relations Historiques, introduction et notes par Albert Failler, traduite par Vitalien Laurent, Paris, 1984 (orpus Fontium Byzantinae, vol. XXIV, l-2, series Parisienses),cap. II, 26, p. 192-193. Alte izvoare narative bizantine publicate de Peter Schreiner, Die Byzantinischen Kleinchroniken, Wien , I-III, 1975-1979 doar data, anul in timpul a avut evenimentul. Este interesant pentru unele cronici impäratul biruitor a fost Manuel Paleologul (vol. 1, cronica 32, 9, p. 230cronica 69, 39, p. 534- 535) timp ce altele atribuie recucerirea unui Andronic al II-lea Paleologul (vol. 1, cronica 33, 3, "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 109-114 www.digibuc.ro 110 Ovidiu Cristea 2 bizantinA a Constantinopolului a fost rezultatul hazardului actiunea flotei venetiene impotriva orasului Daphnousia din insula a fost un banal episod al rAzboiului dintre latiniImperiul de Niceea, interpretare ce a fost preluad de moderni5. de vedere diferit a fost formulat de Deno John Geanakoploe. Pornind de la un pasaj din celebrul al lui Marino Sanudo Torsello7, realitate o continuare a cronicii lui Deno John Geanakoplos a emis ipoteza actiunea lui Marco Gradenigo impotriva Daphnousiei a fost fapt o pe care Mihail VIII-lea Basileul sA indepArteze flota de Constantinopol, pentru ca acest sA faciliteze cucerirea orasului. DupA spusele lui Sanudo, bailul Marco Gradenigo a plecat sA cucereascI un teritoriu care promis (probabil cu ocazia armistitiului latinigreci septembrie 1260), dar pe care Mihail al VIII-lea refuzase apoi sAcedeze. Desi sprijinul acestei este adus un pasaj cronica lui Abu'l Faraj (Bar Hebraeus), D. J. Geanakoplos este cele din tot spre ipoteza "hazardului": "it would appear, that the absence of the Latin naval and military forces at the very moment of Alexios appearance before the walls of the capital was sheer accident - coincidence - and that it was in fact the "lucky"absence of the which spurred Alexios to attempt the city's capture"9. dacA teza capcanei arcorespuns cu modul de a actiona al lui Mihail al VIII-lea, izvoarele contemporane au subliniat unanimitate - recucerirea orasului luat pe basileu prin surprinderecA a fost nevoie ca sA pentru a crezutA. sau respingem teza premedidrii, o intrebare rIspuns: era Daphnousia o de importand pentru Imperiul latin? Altfel spus, ce determinat pe Marco Gradenigo sA cucerirea insulei Constantinopolul apArare? RAspunsul la aceasd intrebare poate sugerat de un p. 241 cronica 69, 32, p. 533). sfársit, unele cronici scurte (de ex. 1, cronica 83, p. 598) nu despre ce este vorba. Dintre acestia Conrad Chapman, Michel Paléologue restaurateur de l'Empire byzantin (1261-1282), Paris, 1926, p. 44; Freddy Thiriet, La Romanie vénitienne au Moyen Age. Le developpement et l'exploitation du domaine colonial vénitien -XVe siècles), Paris, 1959, p. 104; G. Ostrogorsky, Histoire de Byzantin, Paris, 1969, p. 473; Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 331; Michel Balard, La Romanie Génoise - début du XVe 1, Roma, 1978, p. 45-46. Deno John Geanakoplos, Emperor Michael Palaeologus and the West (1258-1282). A Study in Byzantine-Latin Relations, Cambridge Massachusetts, 1959, p. 99 trece revista punctele de vedere formulate de A. MeliarakesG. Finlay. Robert Lee Hoph's So-Called Fragmentum of Marino Sanudo Torsello, Idem "Studies in the Latin Empire of Constantinole", Variorum, London, 1976, p. 151: "Potestas vero Venetorum nomine dominus Marco Gradonico egressus erat terram cum exercitu galearum ut iret ad dampnificaret inimicos Grecos, et accipere quandam terram que fuerat promissa dart m.). se invenit deceptum. Quia cum dictus potestas esset vir probissimus, proditores qui erant in Constantinopoli habentes quomodo terra evacuata gentibus dederunt ipsam terram imperatori Chyermichali Palialogo Grecorum". D.J. Geanakoplos, Emperor Michael Palaeologus..., p. 100 "Baldwin and Gradenigo were lured by Palaeologus autorului) into attacking Daphnusia as a diversion to Alexios'attack on Constantinople". Ibidem,p. 104.
www.digibuc.ro 3 Recucerirea bizantina a Constantinopolului
pasaj din cronica inediti a lui Niccolo Trevisan. Autorul a facut parte din Consiliul celor zece in timpul conspiratiei dogelui Marino Falier (1355), a indeplinit o misiune Creta timpul revoltei 1363-1364a murit indeplinind functia de procurator la San Marco'°. Cronica lui Trevisan", manuscrise la Biblioteca Nazionale Marciana din cuprinde infonnatii care nu se alte izvoare. Dintre acestea atentie cele referitoare la ocuparea Constantinopolului de bizantini 1261. Mai trebuie observat pentru Trevisan, atacul a fost o consecintä a tratatului de la Nymphaion deoarece genovezii promisesera lui Mihail al VIII-lea Paleologul sä-1 "imperador e signor de tutto lo imperio de Constantinopoli". relatarea evenimentelor: podesta ch'era in constantinopoli per conto de
Freddy Thiriet, Les chroniques vénitiennes de la Marcienne et leur importance pour l'histoire de la Romanie gréco-venitienne, in "Mélanges d'Archeologie et d'histoire publiés par l'Ecole Française de Rome", 1954, p. 262. " Pentru aceastA atribuire faptul autorul explicit numele in evenimentele din diferia privind paternitatea cronicii la Silvana Temi e caratteri della cronachistica veneziana in del tre-quattrocento (Enrico Dandolo), "Studi Veneziani", 9, 1967, p. 150, autoarea considerând este de o compilatie de mai mulp copisti in secolul al pärere la A. Carile, Note di cronachistica veneziana: Piero Giustinian e Niccolo Trevisan, in "Studi Veneziani", 9, 1967, p. 120-124 care considerá inserarea numelui lui Trevisan in cuprinsul cronicii trebuie drept da parte di un compilatore anonimo, d'aver usato una memoria appartenente ad altro scrittore" (p. 120). 12 Cronica lui Trevisan, Biblioteca Nazionale Marciana, mss. Xl, 32 microfilm 164 mss. It. VII, 519 collocazione 8438). Ibidem, f. LVII-LVIII. 14 Martin da Canal, Les Estoires de Venise, a cura di Alberto Limentani, Firenze, 1972, I, LXXXI, p. 82; pentru actiunile flotei bizantine din acelasi an Ahrweiler, Byzance et la mer. Marine de guerre, politique les institutions maritimes de Byzance aux Vile - XVe
www.digibuc.ro 112 Ovidiu Cristea 4
Gallipoli -punct strategic din care putea dintre capitala Imperiului latin Venetia consideratA de doge drept un prim pas tentativa grecilor de a cuceri Constantinopolul. actiune a avut in 1257 trecerea Mesembriei din bulgarilor cele ale Imperiului de Niceea, a de un atac asupra portului intreprins de flota de Giacomo Dauro". Implantarea la Mesembria ar baze din care ar putut lansat un atac impotriva Constantinopolului. asemAnAtoare, secole mai bizantinii au promis 1453 orasul Mesembria lui de Hunedoara pentru ca guvernatorul Ungariei folosi ca de lansare impotriva otomanilor'. Intuind pericolul, Mehmed II-lea a precedat asaltul impotriva Constantinopolului de ocuparea de pe coasta de vest a MArii Negre". Atacul impotriva insulei orasului Daphnousia, anul 1261, apare astfeldrept o profilacticA impiedice o eventuall blocarea Constantinopolului din directia respectivA. Niccolo Trevisan cA de la Daphnousia grecii impiedicau aprovizionarea capitalei Imperiului latin ce aringreunat pozitia cazul unui asediu. DacA motivul invocat de Trevisan putem de ce actiunea bailului Marco Gradenigo s-a produs de expirarea armistitiului pe un an Mihail Paleologul septembrie Venetienii au surprindA adversarii acelasi timp siguranta lipsa trupelor din Constantinopol nu va pune pericol orasul. Evenimentele au luat un curs acest fapt este menit sA mai mult "teoria hazardului" mAcar parte, la de D.J. Geanakopolos. Alte ancanunte oferite de Niccolo Trevisan sunt mai greu de verificat. Celelalte izvoare nu amintesc nici un de contributia genovezilor din interiorul la ocuparea Constantinopolului. Un izvor latin spune cA Mihail al VIII-lea a mituit locuitori din pentru a ucide nu se cA "trädAtorii" ar
Paris, 1966. p. 318). Potrivit lui Martino da Canal, interventia flotei venetiene a zadärnicit pentru moment tentativa de recucerire bizantina a Constantinopolului. Vasil Gjuzelev, La Bulgarie, Venise et latin de Constantinople au milieu du in "Bulgarian Historical Review", 3, 1975, 4, p. 38-49. Istoricul bulgar analizeaza un izvor anonim care nu o a motivelor atacului impotriva Mesembriei: ni se spune doar flota venetiana a la instigarea latin care o campanie impotriva bulgarilor. Istoricului bulgar i-a informatia de Nikephor Gregoras, Byzuntina Historiu, 1, p. 60 care urma anarhiei provocate Bulgaria de moartea lui Mihail Asan, Mesembria a cedat de boierul Imperiului de Niceea. Gyula Moravcsik, Ungurisch-Byzaniinische Beziehungen zur Zeit des von in Idem, "Studia Byzantina", Budapest, 1967, p. 371-382; Francisc Pall, veille de sa chute de Hunedoara "Byzantinoslavica", 30, 1969, p. 119-126 Ducas, turco-bizantind (1341-1462), ed. V. Grecu, Bucuresti, 1958,p. 320- 321; Critobul din Din domnia lui al 11-lea. Anii 1451-1467, ed. V. Grecu, Bucuresti, 1963, p. 76-77; pentru ocuparea oraselor de pe vest pontic asediul Constantinopolului din 1453 Constantinopolului politica a Unguriei: ecouri occidentale, "Revista lstoric", 7, 1996, 7-8, p. 600. Conrad Chapman, Michel Paleologue..., p. 45 basileul a armistitiul. Este mai corect spunem venetienii au intentionat, timp ce Mihail al VIII-lea involuntar, in urma initiativei generalului
www.digibuc.ro 5 Recucerirea bizantina a Constantinopolului 113 fost genovezi'. Mai usor de explicat este prezenta ungurilor care poate cu practica recrutarii de mercenari de Mihail Paleologul. Chiar sintagma "ongari infideli"desemneaza pe unguri, mai probabil, pe cumani unii ceilalti sunt printre participantii bizantini la de la Pelagonia (1259)20. Este posibil deci ca doi ani mai randurile trupelor conduse de Alexios Strategopoulos existat contingente cumane sau unguresti.
Desi aparent Daphnousiei ar avea doar din perspectiva conexiunii cu recucerirea bizantina a Constantinopolului, pasajul din cronica lui Nicolo Trevisan pune aparitia unei noi zone de interes a politicii Levant - Marea prefigurand transformarea acestui "buzunar al Mediteranei", potrivit expresiei lui Fernand Braudel, "punct de de infruntare a aliantelor"21. Atacul din 1261 poate interpretat ca un al Serenissimei la penetratia Imperiului de Niceea in bazinul pontic, infiltrare care a se inainte de recucerirea Constantinopolului. Ocuparea Mesembriei, Anchialosului instalarea Imperiul de Niceea la de Josn pot privite ca o reluare a politicii traditionale bizantine Euxin, ce a fost revenirea la Stramtori 1261. Prin actiunile intreprinse impotriva Mesembriei (1257) sau Daphnousiei (1261) venetienii au impiedice consolidarea Imperiului de Niceea care aveau un interes strategic vital - apararea Imperiului latin. Actiunea impotriva Daphnousiei din 1261, era cu mai cu in acelasi an, tratatul de la Nymphaion adusese pe genovezi, rivali ai venetienilor, basileului. Tratatul punea la dispozitia lui Mihail al VIII- lea o ce se putea cu cea a Serenissimei care putea folosi insula Daphnousia ca Constantinopolului. Atacul intreprins de Marco Gradenigo a avut ca scop impiedicarea acestei Esecul venetian a ca expeditia impotriva Daphnousiei privitä drept preludiul celor trei ale Stramtorilor in secolele XIII-XIV.
Ca epilog episodului Daphnousia poatecitat un lucrare a unui grec stabilit la Venetia - Theodor Spandugino Cantacuzino. Potrivit acestuia, Mihail al VIII-lea 1-a trimis pe "Giovanni Straticopolo" (=Alexios Strategopoulos) impotriva bulgarilor, dar generalul niceean a fost deturnat de un grec care Constantinopol care i-a spus poate introduce printr-o existenta
Chronicon Marchiae Tarvisinae et Lombardie, ItalicarumScriptores", ed. L. Botteghi, 1916, p. 47. The Chronicle of Morea,ed. by John Schmitt, London, 1904, p. 238: sebastocratorul loan Paleolog i-a cerut fratelui sau recruteze mercenari din Germania, Ungaria, Serbia, Turcia Cumania nu dispunea de suficiente. Aceeasi precizeaza in lupta de la Pelagonia arcasiiunguri au provocat importante"francilor".Pentru participarea mercenarilor unguri la lupta de la Pelagonia G. Ostrogorsky,Histoire de Etat Byzantin,Paris, 1969, p. 472 D. J. Geanakoplos,Emperor Michael Palaeologus the West...,p. 65 nota 77. 21Gheorghe I. Bratianu,Marea de la igini cucerirea traducere de Michaela Spinei, studiu introductiv, note bibliografie de Victor Spinei, 1999, p. 301. 22Vitalien Laurent, domination byzantine aux bouches du danube sous Michel Paléologue,RHSEE, 1945, p. 184-198; Oh. Bratianu,Marea p. 307.
www.digibuc.ro 114 Ovidiu Cristea 6 zie. La aproape trei veacuri producerea evenimentului, Spandugino nu mai face nici o conexiune cucerirea orasului absenta flotei venetiene retine doar predictia funestA a lui Theodor Tornikios', care a in revenirea bizantinA in lui Constantin inceputul declinului inevitabil al Bizantului.
LA RECONQUÉTE BYZANTINE DE CONSTANTINOPLE ET L'ACTION DE LA FLOTTE VÉNITIENNE CONTRE L'ILE DE DAPHNOUSIA
Résumé
La chute de l'empire latin de Constantinople en 1261 a été facilitée par l'absence de la flotte vénitienne dirigée par Matrco Gradenigo qui assiegeait la forteresse Daphnousia, dans homonyme. lon une source inédite (la chronique vénitienne atribuéeNiccolo Trevisan) l'expédition de Marco Gradenigo a eu comme but la conquéte d'un point strategique d'ou l'Empire de Nicée aurait pu couper le ravitaillement de Constantinople. La tentative vénitienne temoigne de la Serenissime pour la Mer Noire dans la seconde moitié du XIIIe sicle. La riposte de la Republique aprs l'occupation de Gallipoli (1235) et de Mesembrie (1257) par l'Empire de Nicée, ainsi que l'expédition de 1261 montent l'effort vénitien d'empecher la penetration byzantine dans l'espace pontique.
Theodor Spandounes, On origin Ottoman Emperors, translated and edited by Donald M. Nicol, Cambridge University Press, 1997, p. 14. p. 14-15; potrivit lui Pachymeres, op. cit., p. 202-203 cuvintele ar apartinut lui Kakos Senacherim.
www.digibuc.ro STEFAN CEL MARE LUPTELE CU TURCII. NOUÄ ABORDARE
EUGEN DENIZE
Moldova celei de-a doua a secolului XV a jucat, indiscutabil, un rol de prim plan cadrul relatiilor internationale ale epocii. Acest rol a conferit românesti de la räsarit de Carpati o stralucire, un prestigiu un renume de care nu s-a bucurat niciodata pe care nu va reusi le niciodata viitor. In aceasta printre altele, unicitatea domniei de aproape o de veac a lui cel Mare. In momentul in care a preluat domnia, la 12 aprilie 1457, cel Mare se afla fata unei situatii interne externe foarte pe plan intern, anarhia a fost principala caracteristica a sfertului de veac anterior, pe plan extern Moldova avea de fäcut la trei majore: Imperiul otoman. le reprezentau, putem ne acest fel, amenintAri devenite deja traditionale de multe ori, se anihilau reciproc, schimb, ce-a de-a arnenintare, reprezentata de Imperiul otoman, era era amenintarea unei puteri noi in expansiune, exponentä a unei religiia unui sistem de valori total diferite de cele ale romanilor. Acest lucru impuneao atitudine complet a domnului Moldovei de putere, proces de transformare "superputere" a vremii. Ungaria ajunsesera, in linii generale, la limitele capacitätilor de expansiune. Evident ele doreau sä continue expansiune, dar structurile interne nu le mai permiteau acest lucru pe o de timp limitata. Imperiul otoman, dimpotriva, se afla la inceputurile procesului de expansiune, lucru de seama toate statele vecine cu el din Europa, Asia Africa, nimeni nu putea unde va merge expansiune. Din Mare, a avut in vedere de-a lungul intregii sale domnii,primul pericolele care puteau decurge pentru tara sa din expansionismul Aceasta nu el a neglijat amenintarea sau polonä, ceea ce i-a impus o de echilibru cele trei puteri, o de mare flexibilitateabilitate, o pe care el a sä o promoveze cu un talent deosebit, ca pe o al absolut era.
latá ce spunea Alexandru Lapedatu despre acest lucru: "...intr-adevär, urmärind cineva cu luare aminte istorie a faptelor marelui voievod, cursul celor 47 de ani de sapânire, usor se va adevärat toate le-a o aleasä socoteald vederea unui scop. politica saavut in vedere cu otomanii"(subl.n.) (Alexandru Lapedatu, tefan Mare, Bucuresti, 1904, pp. 25-26). "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 115-128 www.digibuc.ro 116 Eugen Denize 2
Regula de cápetenie a sale politici externe a fost evitarea, pret, a izolArii2. Niciodatá nu s-a aflat conflict cu mai mult de unul din cei trei potentiali intotdeauna atiut manevreze cumare abilitate politica, astfel cele trei puteri o neutralitate binevoitoare. a doua a politicii sale externe o putem considera ca aceea a realizärii unui front comun românesc de rezistentá antiotomank mai ales prin airagerea sfera de influentä a Moldovei. fine, o a regulä a fost aceea de a aliati puteau fi ei Aceasta retea de externe pe care a pus-o functiune: relatiile genovezii din Marea mai ales cu cei cu metropola relatiile cu marele cnezat al Moscovei, relatiile cu Floarda de Aur de pe Volga cu din Hanatul Crimeii, relatiile cu Mangopul, turcoman al Persiei, Uzun cu viitorul Maximilian I de Habsburg, papalitateacu Venetia, ca nu mai vorbim de vecinii. cadrul acestui vastcomplex sistem de relatii internationale Mare a pus centru Imperiul otoman, puterea cea mai pentru sa. Relatiile sale turcii au avutun caracter pgnic, dar cea mai mare parte a timpului ele s-au caracterizat printr-o stare conflictualá mai mult sau mai acua, cu sau existenta unor declaratii de rkboi. general, istoriografia noastrá domnia lui Mare este din punctul de vedere al aspectelor sale externe, trei mari perioade, de conflictul cei trei vecia Prima perioada, la 1467, este dominatá de conflictul Ungaria lui Matia Corvin, cea de-a doua de conflictul cu turcii din 1473-1486 ultima de conflictul Polonia lui Albert, ca culminant bátália din Cosminului din 1497. continuare cäuta demonsträm politica externá a lui Mare poate fi trei mari perioade, ea este dominatä dintre ele de conflictul Imperiul otoman, adversarul mai periculosmai agresiv al Moldovei din acea istorica. De asemenea, nu ne vom ocupa de ultima parte a domniei lui pe care am abordat-o studiu ci numai de mijlocul ei, confruntarea turcii a cunoscut punctul culminant. domnia, aprilie 1457, ajutor din partea Tepe4, Stefan Mare s-a inscris, de la inceput, axa ungaro-munteana, care, pe linia traditiei lui de Hunedoara, avea un pronuntat caracter antiotoman, toate acesta se estompase considerabil dupá moartea eroului transilvänean. Aceasta ar putea una din explicatiile conflictului de aproape doi ani care l-a opus pe Poloniei,
2 loan Relaiiile politico-economice Polonia a doua a sec. RSL, X, Bucuresti, 1964, p. 348. Pentru periodizarea domniei lui Mare privinta politicii externe a se vedea Al. Boldur,Politica externé a lui Mare vol. XVIII, 1943, pp. 33-68;idem, cel Mare. voievod Moldovei (1457-1504). Studiu de politica,Madrid, 1970, p. 168; Papacostea,Politica lui Stefan Mare etape ale ei,in vol. 1475,Vaslui, 1975, pp. 64- 73;idem, La politique extérieure de la a d 'Etienne le points de repere, RRH, XIV, no. 3, 1975, pp. 423-440; idem,Relatiile internaiionale ale Moldovei vremea lui celMare,Rdl, tom 35, nr. 5-6, 1982, p. 607-638. Eugen Denize,Aspecte noi cu privire politica a lui Mare ultima parte a domniei (1490-1504), SMIM, vol. Bucuresti, 1992, pp. 95-108.
www.digibuc.ro 3 $tefan Mareluptele cu 117 conflict prin tratatul de la Overchelauti (4 aprilie Hotin. Pe motive de personalde consolidare a domniei, legate de prezenta lui Petru asasinul domnul pe din scaun, pe teritoriul polon, lovind lovea, de fapt, axa polono-otomank realizata odag cu deplasarea centrului de greutate al politicii a Poloniei din zona Negre zona Marii Baltice. Nu trebuie sA de asemenea, aceasg conjunctie de interese polono-otomane a constituit factorul extern principal care a obligat Moldova accepte plata tributului Prin urmare, primele actiuni de politicA ale lui stefan cel Mare ne demonstreaza faptul cA, de la de-a lungul sale domnii, el a acordat o atentie pericolului care se profila tot mai ameningtor la de sud ale grii, a neglija pericolele de la celelalte hotare, care nu aveau totusi gradul de intensitate al acestuia. De aceea nu trebuie sA ne mire nord el avea vedere granita de sud. Este adevArat tratatul de la OverchelAuti adus pe pentru cel zece ani, axa de interese polono-otomand el a cu regularitate tributul datorat turcilor, el nu va nici un prilej pentru consolida pozitiile sudul exemplul mai elocvent acest sens cel al Chiliei, cetate-port de a importang este inutil sA mai vorbim. Astfel, primii ani de domnie, nu era suficient de bine consolidat pe intern, Mare a cA o eventuala a turcilor la Chilia ar o economica, De aceea, atunci Mehmed II-lea, marea sa campanie impotriva din vara lui 1462, a sA cucereascA Chilia, el nu a ezitat intervina pentru a impiedica acest lucru, cu toate era de faptul cA actiunea sa va provoca resentimente la i capitala regatului maghiar, care o garnizoana cetate. principalul obiectiv, cucerirea Chiliei, nu a fost totusi a fost realizat un obiectiv secundar foarte important, acela de a-i impiedica pe turci pe oras8. Realizarea acestui obiectiv limitat a fost destul de
loan Bogdan, Documentele lui cel Mare, vol. Bucure0, 1913, 266-268. Pentru acest conflict a se vedea, printre altele, N. lorga, vol. IV, Bucurew, 1937, p. 127;Ursu, cel Mare, Bucureti, 1925, p. 15; Papacostea, Mare Poloniei cu Ordinul teutonic (1454-1466), Rdl, tom 31, nr. 3, 1978, pp. 477 Papacostea, La état tributaire de l'Empire ottoman au XVe le cadre international des rapports établis en 1455-1456, RRH, XIII, no. 3, 1974, 448 - idem, eel Mare Poloniei Ordinul teutonic..., p. 477. Idem, La Moldavie état tributaire 460-461. Atacarea Chiliei 1462 nu poate fi interpretatä ca o manifestare a conflictului dintre $tefan Mare Tepe*, cum considerä A.D. Xenopol din Dacia II, 1889, pp. 272-275), ci numai ca o necesitate stringentä de a impiedica cucerirea de (N. lorga, IV, p. 138). De fapt, turcii au suferit aici o mare care a infrângerea din campania anului 1462. ce ne spune bailul de la Constantinopol, Domenico Balbi, in cu aceste fapte: "L'armada da mare de questo Signore, insieme cum el Signor della Vallachia bassa (desigur Radu Frumos - n.n.) ando a combatere el castello deglij costomo (sic!) intorno al qual statte circa zorni 8 et non li ha possuto far alcuna cosa, anzi sono stati azapi in grande numero et cum vergona son tornati et comunamente tutti malmenati..." (Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, vol. IV, Budapest, 1875, ed. Nagy B. Nyáry Albert, p. 168). Chiliei implicit,
www.digibuc.ro 118 Eugen Denize 4 importantA timp, deoarece a permis domnului Moldovei ca, peste trei ani, la inceputul lui 1465, scop, acela de a cuceri Fapt de o deosebitA sub raport economic strategic, revenirea Chiliei la Moldova, prin pe care le-a provocat, s-a aflat la originea conflictului cu Ungaria, care a reactionat aproape imediat prin campania din 1467,a celui cu otoman, care vade mai legat direct de asupra Dunkii de ca prelungire economicimilitari a Negre. Confruntarea imediat cu turcii a putut de din doug motive, anume: dintre ace§tia Venetia, 1463, cre§terea tributului anual de la 2000 la 3000 de ducati, deci cu 50% numai pentru un singur De asemenea, trebuie s cA, prin cucerirea Chiliei, atras adversitatea tAtarilor din care se printre principalii ai liniei comerciale ce Caffa regatul Ungariei, tocmai prin acest Imperiul otoman nu a reactionat imediat, sub aspect militar, impotriva Moldovei, Mare era con§tient de faptul cA adevIrata cea care amarciunea pentru turci din cuvintele pe care Constantin Mihailovici de Ostrovita le sultanului Mehmed al vreme Chilia Cetatea le tin le stApânesc românii, ungurii Belgradul noi nu vom putea avea nici o biruinta" despre I,Bucuresti, 1968, p.128; Sergiu losipescu, Conjunctura condifionarea a celei de-a doua domnii a lui (1456-1462), "Studiimateriale de muzeografie istorie 11/1978, Bucuresti, 1978, p. 183). 1465, probabil ca urmare a intervenita Mehmed al Matia Corvin, Chilia apartinea lui Radu cel Frumos, ce asigura pe de compromis, interesele otomane, cele la de In acest sens Jan Dlugosz ne spune "quod per deditionem spontaneam, Hungaris ipse Radul occupaverat, pro Turco (Joannis Dlugossi, Historiae Polonicae libri XII, tomus 1712, col. 344). Este posibil ca acest pasaj s se refere la excluderea garnizoanei ungare din oras, unde se afla 1462, darnici un caz interesele comerciale maghiare nu au avut de suferit acest an 1465. A. D. Xenopol considera, pe dreptate credem noi, 1465 a luat Chilia de la deoarece Radu Frumos, ca supus al turcilor, le inchinase (op. cit., p. 290). afirmatie se pe cuvintele foarte clare ale lui Grigore Ureche, care spune: 6973 (1465 - meseta ghenarie 23, adunându de cettile le luase de la alti domni, pogordt-au cu puterea sa spre cetatea Chiliei" (Grigore Ureche, Letopiseful Tárii Moldovei, editie studiu introductiv, indice glosar de P. P. Panaitescu, editia a Bucuresti, 1958, p. 92). Pentru a se mai vedea, printre altele, P. P. Panaitescu, Legdturile moldo-polone in XVproblema RSL, III, Bucuresti, 1958, p. , care considera a cucerit cetatea sub auspiciile Poloniei S. losipescu, cel Mare - coordonate de strategie RdI, tom 35, nr. 5-6, 1982, pp. 645-647, care considera Stefan a smuls cetatea din sfera de a Imperiului otoman, deoarece Radu Frumos, 1642, o introdusese sistemul pontic otoman. Papacostea, Relafiile internafionale ale Moldovei vremea lui Mare, 610. " M. Berza, Haraciul Moldovei sec. XV-XIX, SMIM, Bucure4ti, 1957, pp. 8 -10. Acest reiese limpede din tratatul de Mare cu Cazimir IV al Poloniei la 28 1468, prin care regele polon asuma de de turci, de de unguri, prin soli, cu armele cu sale (I. Bogdan, op. cit., II, pp. 300-304;Petrick art. cit., p. 346).
www.digibuc.ro 5 Mareluptele cu turcii 119 urma sä decidä soarta sale, se va desf4ura tocmai cu aceastä uria$ putere, care avea obiective Europa destul de clare pentru lumea. de plata tributului, care nu afecta autonomia Moldovei, expansiunea continea o primejdie mult mai gravá, care decurgea din determinarea de a transforma Marea anexa Imperiului otoman de a subordona produsele pontice necesitätilor economicemilitare ale acestuia". de a impiedica, coalitie cu celelalte puteri antiotomane, transformarea acestei perspective realitate a fost mobilul principal al lui stefan cel Mare lupta turcilor". legat de acest aspect a fost acela, mai evident, al luptei pentru controlul de Jos'5, zonä care interesa, de asemenea, mai gad, Moldovape domnitorul ei. Principala problemä care se pune istoricilor este aceea de a la intrebarea a intrat Mare cu turcii? au ostilitätile dintre cele RIspunsul, devenit clasic pentru istoriografia este un hotArât 1473, adicá anul care Mare a refuzat mai pläteascä tribut turcilor. RAspunsul, pentru moment, este la fel de ferm cum a fost referitor la incheierea acestui in anul 1489, istoricii S. Gorovei Tahsin Gemil au un anume urmätoare vom sá dovedim, pe baza documentelor aflate la dispozitie, douä anume: nu a 1473el nu a avut un caracter continuu. Au existat mai multe intre cel Mareturci, la fel au existatmai multe páci. Lucrurile sunt destul de binecunoscute istoriografia noastrá, dar nimeni pânä acum nu s-a incumetat sä le dea o astfel de interpretare.
Tahsin Gemil, otomanii Bucuresti, 1991, p. 134; Carl Max Kortepeter, Ottoman Imperialism during the Reformation Europe and the Caucasus, London-New York, 1973, pp. 3-4. Nu putemde acord cu exprimatA de istoricul Mihnea Berindei deoarece drumul moldovenesc era deja parte integrantA a sistemului economic otoman, politica antiotomanA a lui Mare s-a dovedit nu numai intereselor Imperiului otoman Poloniei, ci chiar propriului stat. Dovadä lipsa aproape de a Chiliei Albe 1484 (M. Berindei, L 'Empire ottoman et la "route moldave"avant la de et de Cetatea (1484), RRH, XXX, no. 3-4, 1991, p. 187). nu ar fi destul succes, risca vadA El nu avea de unde sA ce istoricii din zilele noastre, anume Imperiul otoman avea motive intemeiate de a nu transformarea române in (P.P. Panaitescu, De ce nu au cucerit in idem, Interpretéri Studii de istorie socialé, Bucuresti, 1947, pp. 149-159; T. Gemil, op. cit., p. 39). Riscul de a nu lupta era acele mult mai mare acela de a lupta domnul Moldovei nu putea sA asume. De altfel, una din cauzele majore pentru care turcii au evitat sA transforme române a fost tocmai rezistenta uncoil chiar disperatA, tentative de acest gen. Papacostea, Politica a Moldovei vremea lui Mare: puncte de reper, Rdl, tom 28, nr. 1975, p. 22; idem, La politique exterieure de la Moldavie..., pp. 430- 431. Din coplesitoarea bibliografie a acestui vom cita doar vol. Bucuresti, 1962, p. 506stefan S. Gorovei, - un an cheie domniei lui cel Mare, XVI, lasi, 1979, pp. 145-149. 17 S. Gorovei, La paix moldo-ottomane de (Quelques observations en des RRH, XXI, no.3-4,1982, pp. 405-421; Tahsin Gemil, Quelques observations concernant la conclusion de la paix entre la Moldavie et ottoman (1486) et délimitation de leur frontiére,in ibidem, XXII, no. 3, 1983, pp. 225-238.
www.digibuc.ro 120 Eugen Denize 6
Prima care necesitä un este legatá de inceputul Ce are anul 1473de ce credem noi nu a izbucnit acest an? cum am ceva mai sus, cucerirea Chiliei de catre Mare la anului 1465 a fost primul semn exterior al sale de hnperiul otoman, ca atare de turci. ciuda acestui fapt, sultanul, ale carui militare, navale terestere, erau angajate pe mai multe impotriva Venetiei, a lui Skanderbeg, a Caramaniei a lui Uzun Hasan, pentru a nu aminti deck pe principalii inamici din nu a intreprins timp de ani nimic concret impotriva Moldovei. Aceasta nu la ca cazul Venetiei, Mehmed II-lea, Mare nu erau con§tienti de faptul diferendul dintre ei se apropia de faza nu putea fi rezolvat pe armelor. Pentru Mare, care preluase domnia unei supuse numai cu foarte putin timp otomane, se punea problema ruperii defmitive a acestei lucru posibil vremea domniei sale, timp ce pentru turci problema principall relatiile cu Moldova era aceea de consolida suzeranitatea asupra ei de a o de la Marea Neagrá, care trebuia transformata lac turcesc. Toate aceste contradictiile politice nu puteau rezolvate pe calea armelor, deoarece Moldova celei de-a doua a secolului XV era un stat prea puternic, inclusiv sub aspect militar pentru a ceda pretentiilor otomane. conditii, era de neevitat, noi credem inceputul lui nu putea fi de Moldova, o cu un potential.militar de redus de otoman, care nu putea lupte eficient in defensiva, ci numai de sultan, care avea posibilitatea momentul uni atac decisiv impotriva de la de Carpati. la luarea unui atac decisiv impotriva Moldovei, razboiului pe care era obligat poarte pe mai multe Mehmed al a lansarea impotriva Moldovei doar a atacuri de anvergura, pentru a constata dorinta de a lui Mare, precumcapacitatea sa de a le face Astfel, prima actiune a turcilor Moldovei s-a petrecut, iarna dintre 1468 1469 nu cea cum considera Nicolae Este documentul care vorbeste despre aceste lucruri, o scrisoare expediata din de Gerardo de Collis ducele Milanului, Galeazzo Maria Sforza, este 14 februarie 1468, dar este vorba de stilul venetian, deci 1469, deoarece editorii, Nagy IvánB. Nyáry Albert, o volum documente datate toarnna lui Oricum, scrisoare se sultanul a plecat spre Nicopole, dar a trimis o grupare spre Cetatea deoarece pe fluviul de azapi pot spre Transilvania Moldova'9. Tara nu mai reprezenta un obstacol, deoarece Radu Frumos, domnul ei, era vasalul aliatul credincios al turcilor.
Hungariaellistorica. Acta extera, vol. V, Budapest, 1877, f. 95; N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei Albe, Bucuresti, 1899, p. 131. 19 "Lo Turcho era mosso da la Sofia et ito in Bulgaria a Nichopoli et Moncastro presso al Danubio si extima l'abia facto, perche in questi giorni gela lo Danubio et la giazo fa passare turchi coradori et spoglia quella Transilvania et Valachia de anime..." (Monumema Hungariae Historica. Acta V, p. 95; Amedeo Vigna, Codice diplomatico delle colonie tauro-liguri durante signoria dell'ufficio di S. Giorgio (MCCCCLIH-MCCCCLXXV), tomo Genova, 1871, pp. 589 592; N. lorga, Actefragmente, III, Bucuresti, 1897, pp. 45-46; idem, Studii istorice asupra Chiliei Albe, p.
www.digibuc.ro stefan Mareluptele turcii 121 considera, prin urmare, expedifie din iarna 1468-1469 a marcat inceputul nedeclarat dintre tefan Mare turci, de§i era vorba de un cu intermitente de anvergura. Ceea ce este faptul sultanularuncase domnului Moldovei, acesta putandu-se de acum la un atac decisiv moment. vara anului 1469, probabil la sultanului Mehmed al de pe Volga au intreprins o mare expeditie de jaf impotriva Moldovei, dar vor fi zdrobifi de oastea lui Mare, la Lipnic, la 20 august'. timp ce se aceste lupte, zvonurile despre o in Marea apar intensitate. socotelile Caffei pomenesc berbecii, puii, orzul, vinul date solilor de pentru transmiterea de cererea de ajutor". Se pare totui cum dintr-o scrisoare adresata, la 25 octombrie 1469, de Meng li Ghiray, hanul tatarilor din Crimeea, sultanului Mehmed al II-lea, acest an flota comandata de un oarecare a atacat i-a imprejurimile'. direcfie de atac a turcilor impotriva Moldovei lui Mare pornea din Tara al domnitor, Radu Frumos, era credincios al sultanului. Astfel, cursul anului 1468, in Transilvania circula zvonul despre un iminent conflict Moldova Tara Aici se Radu Frumos era sluga plecatä a turcilor, nu ie$ea din cu ajutorul Porfii, incumetat atace Moldova. Se pare acest lucru s-a la anului 1469, o armatä munteana, sprijinul beilor din Dobrogea, a incercat, a recucereasca cetatea Replica lui Mare a fost fulgeratoare devastatoare. El nu dorea nici nu putea astepta ca turcii preia initiativa strategica cunoscand faptul ei erau cu s-a el acest lucru. A urmat cu Radu Frumos, prin care Tara de partea sa, realizeze un front comue de antitotomana al celor Episoadele acestui foarte bine cunoscute de aceea, nu vom mai insista asupra Ceea ce dorim scoatem in este faptul turcii nu au sträini de acest l-au ajutat, au putut, pe aliatul Radu cel Frumos. Acest ajutor a venit abia anul 1473, atunci Mare a definitiv pe relatia de vasalitate de prin refuzul de a mai
J op. cit.,tomus 449-451; N. pp. 50-51; idem,Istoria lui Mare povestitá neamului românesc,Bucuresti, 1904, p. 122; Dimitrie din de la Lipnic, 1937, pp. 21-23; N. Grigoras, lui Stefan Mare,lasi, 1982, pp. 92-94. 21 N. Acre fragmente, Ill,p. 46;idem, Studii Albe,pp. 131-132. 22 B. D. Grecon, A. I. lacubovsehi,Hourda de Aur p. 394. Bogdan, op. cit., pp.303-304. 24 date,sub conducerea Constantin C. Giurescu, p. 102; $erban Papacostea, Mare. damn al Moldovei. 1457-1504,Bucuresti, 1990, pp. 40-41. P. P.Panaitescu, Mare ora,vul Bucuresvti, Studii, tom 12, nr. 5, 1959, pp. 20-21.
www.digibuc.ro 122 Eugen Denize 8 tributul prin prima incercare serioasä de a-1 scoate pe Radu Frumos din domnie de cu un domn aliat al Moldovei. ciuda acestor evolutii, a rebeliunii deschise a lui turcii nu le-au acordat o importantá prea mare. Dacä Mare se considera razboi cu Imperiul otoman, sultanul nu vedea lucrurile din punct de vedere. Prin urmare anul 1473 nu poateconsiderat ca momentul rdzboiului dintre tefan turcii. Ce au turcii pentru ajuta pe aliatul Radu cel Frumos 1473? Foarte foarte Abia lupta de pe Vodaului sau al Vodnei, nu departe de Prahova de Gherghita, cam la 45 de kilometri nord-est de dupá ce Mare a cucerit la 24 noiembrie, turcii s-au sä actioneze. Problema care se pune fata istoricului este aceea au fost douä otomane trimise sprijinul lui Radu Frumos sau nurnai una singurä. Toate cronicile, de Cronica moldo-germand, afirmä a fost o interventie otomanä la sfirsitul decembrie, turcii indepärteze pe Laiotá Basarab din scaun sä atace sudul Moldovei, la dupá care s-au retras: Radul voievod a fugit la turci a luat cu dänsul 15 000 de turci a lovit pe joi, decembrie 23, a pe toatä oastea lui. el singur a fugit tara Moldovei. turcii au venit pe urma lui au stat tabärä la decembrie 31, vineri. apoi au nävrapii au prädat tara s-au intors"27. Cronica moldo-germand, pe mentionarea acestei incursiuni, vorbeste de o a doua reactie otomanä, la lui noiembrie, mult mai incheiatä cu un dezastru: "si acolo a voievod 3 zile, ce de tot oastea, auzise turci veneau ajutorul lui Radu voievod. Acestia au venit ziva de 28 ale aceleiasi luni (noiembrie - n.n.), ca la 13 mii de oameni, cu 6 mii de munteni. Atunci s-a indreptat voievod impotriva Dumnezeu ajutat, Inc& i-a nimicit cu pe care i-a prins vii, i-a tras prin buric, peste altul, numär ca la 2 500. $i a stat acolo mijlocul 2 zile. oastea lui s-a Aceastä problemä a unei singure sau campanii turcesti impotriva lui $tefan Mare, desigur nu este pe deplin rezolvatä va mai necesita investigatii minutioase pe care noi nu ni propunem in studiul de Pentru noi important este faptul cä, indiferent dacä a fost o expeditie sau douä, turcii au reactionat pe scarä redusä , se angajeze conflict de mare amploare Mare. De ce nu au mai rapid mai multä vigoare? Credem cá räspunsul este dat de situatia internationalä a Imperiului otoman din anul 1473. In acest an, sultanul se afla angajat luptä decisivä in Asia, impotriva statului turcoman al Berbecului Alb (Akkojunlu), condus de Uzun Hasan, care va decisiv abia la 11
Ibidem,p. 14. Letopiseml anonim al cronicile din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, edilie completatA de P. P. Panaitescu, Bucuresti, p. 17;Cronica ibidem,pp. 30-32; de la Puma Nr. p. de Nr. 2, ibidem,p. 63;Traducerea a Letopisetului la pp. 71-72;Cronica ibidem,pp. Grigore Ureche,op. ed. cit., pp. 98-99. Cronica ed. cit., p. 31; Olgiend Górka, epocei lui traducere de Em. Biedzycki, RIR, 1935-1936, pp. 79-80; Ion Const. Cronica Mare (Versiunea a luiSchedel), Bucuresti, 1942, p. 63.
www.digibuc.ro 9 Mareluptele turcii 123 august 1473 la Otlukbeli, Europa impotriva unei de forte in cAreia se afla Venetia, puternic sprijinitA de papa Sixt al care, tocmai in 1473, lansase un principii crestini de a se impotriva turcilor29. Prins in acestor evenimente, Mehmed II-lea nu dorea sä o ofensivä de mare Moldovei, sä un Europa, de Jos, lipsa unor forte suficiente, succes sä oblinä scoaterea rapidA a Mare din Cu alta era situatia Imperiului otoman peste an, 1474. Uzun Hasan fusese definitiv se pe pozitii defensive, la chemarea papei vederea unei coalitii antiotomane räspunsese nimeni. aceste conditii, pregAtirile militare ale lui Mare repetarea expeditiei din anul precedent impotriva au provocat care, desi nici acum nu dispunea de suficiente forte, s-a totusi, sA declanseze o expeditie impotriva Moldovei. Aceastä atitudine a sultanului privinta cu Moldova din 1474 se foarte in cronicile otomane, cronici care pentru 1473 considerau pe Mare supus credincios al Portii. Pretextul de pe aceste cronici este lui de a se prezenta persoanä cu la PoartA, cum proceda Radu Frumos, desi poruncise sA procedeze astfel. cronici aratA cA sultanul a procedat astfel dupA ce a reusit sä-si toti dusmanii. sA vedem ce cronicile otomane care, desi traduse cunoscute in istoriografia de vreme, se pare cA nu au fost consultate atentie de cAtre istoricii acestei perioade. Astfel, Zade aratA cA: cu lui Allah preaînalt, ce a supus vilaieturile tuturor necredinciosi pe ei chemat la Poartä pe domnul Moldovei, zicandu-i: "De astA datA sA aduci tu haraciul, dupA aduce din vilaietul sA ca beiul Românesti", ca sA ce chip Cu aceste cuvinte i-au dat de necredinciosului, care n-a venitnu le-a luat deloc in seamä"'. La sAu, ne spune: "and Mehmed, i-a pe regii din imprejurimi, a trimis domnului Moldovei, zicandu-i: "Ca sA avem incredere prietenia ta de data aceasta sA aduci tu haraciul, dupA cum aduce Eflak-oglu. Dar moldoveanul nu s-a supus poruncii sultanului"32. $emseddin bin Suleiman Kemal Zade ne aratA ce a venit la cuibul de fericire, mAria sa i-a poruncit el, oastea, a pentru expeditia impotriva Moldovei.
29N. extraits pour servirl'histoire des croisades au tome IV, Bucarest, 1915, pp. 375-376; Papacostea, Politica a Moldovei vremea lui Mare, p.22; idem, La politique extériéure de la Moldaviel'époque d 'Etienne le Grand, p. 431; idem, internalionale ale Moldovei vremea lui Mare, pp. 614-615. Asik Zade, Tevarih-i al-i Osman (Istoriile dinastiei otomane), in Cronici privind Extrase, vol. Sec. sec. XVII, ed. Mihail Guboglu, Mustafa Mehmet, Bucuresti, 1966, 95, nota 62. considerA domnul Tärii Românesti era deja LaiotA Basarab atunci când cel Mare a fost somat sA vinA cu tributul la PoartA. Ibidem. Mehmed Nesri, Djihannuma. Tarih-i al-i Osman (Istoria dinastiei otomane), in ibidem,p.127.
www.digibuc.ro 124 Eugen Denize 10
Moldovei o porund glorioasA care i se spunea: nu cu omul haraciul la curtea cea ocrotitoare a lumii, ci aduci tu ca beiul Necredinciosul acela era un afurisit de Din revolta sa prea mare, firmanul care cere asultare, el de sultanul lumii. De aceea s-a de a padisahului. Aceasta a fost pricina trimiterii numaidecat a ostii asupra acelui Este foarte posibil ca, prin urmare, de a declansa cu Moldova, Mehmed II-lea vrut se o pentru totdeauna care era pozitia lui cel Mare chemat la sub pretextul aducerii haraciului. Refuzul acestuia a fost care a umplut paharul care 1-a pe sultan, fapt ce precipitarea ordinul pe care dat lui Soliman de a ridica orasului Scutari de a se cu toate fortele, campanie de pentru turd, impotriva Moldovei. Astfel, toate faptele mArturiile pe care le avem la dispozitie ne foarte dintre cel Mare a anul 1474, cu expeditia de amploare a lui Soliman impotriva sa. DacA expedifia din iarna 1468-1469 impotriva Moldovei, poate consideratA ca inceputul rázboiului nedeclarat dintre cele pArti, cea de Soliman Pava lui 1474, terminatA dezastrul de la Vaslui din 10 ianuarie 1475, marcheaza dintre Mehmed Mare. Acest este cunoscut prea bine pentru a mai insista asupra lui, ce nu este cazul cu mornentele de intrerupere, cu care au sA-i punA capät. DupA impotriva Moldovei din 1476, terminatä ea cu un dezastru, cele douA nu au mai avut ciocniri lupte importante. cA nu poate supune Moldova, Mehmed al a fost obligat sA se consoleze cu ideea mentinerii lui stefan Mare domnesc de la Suceava, iar acesta, la lipsit de din partea puterilor crestine, a conflictului printr-o pace mai dezavantajoasä. Pregatind actiunile insulei Rodos care presupuneau un mare efort militar, probabil dupA de la din 13 octombrie 1479, unde o de 40 000 de oameni un contingent muntean de 5 000 de oameni au fost distruse de Báthory, voievodul Transilvaniei, Chinezul, comitele de la moartea sa, survenitA la 3 mai 1481, sultanul Mehmed al i-a acordat pacea lui Mare: Acest tratat de pace, pe care, viziunea otomanA, sultanul acorda domnului Moldovei, a ingreunat considerabil nu a fAcut-o insuportabilA. tratat se aratA cA "... haraciul pus de mine (de sultan - n.n.) odinioard, care era trei mii de bani florini an, 1-am mii de bani, sA se considere prieten prietenului dusman dusmanului, nu mai din drumul
emseddin Ahmed bin Suleiman Kemal Pa§a Zade, Tevarih-i (Istoriile otomune), in ibidem, p. 209. Ursu, pe Pdinii in XIV, 1913, 1914, pp. 138-150; loan Hategan, pe (13 octombrie 1479), in "Apulum", XVI, 1978, pp. idem, Chinezu - un luptei in tom 32, nr. 1979, pp. 1897-1899.
www.digibuc.ro 11 Mareluptele 125 drepatii ca vremurile trecute", pufin mai departe spre textului, se spune "Deoarece s-a apropiat s-a legat cu adevdrat, conform conditiilor acestora amintite, de pragul acoperisului meu, el averea lui nu vor mai suferi nici un atac din partea meaa beilor sangeacurilordin partea celorlalfi robi ai mei". nu putea mai mult toate aceste erau preferabile unor eventuale teritoriale, care survenit el arcontinuat lupta de unul singur impotriva turcilor. ce se va in deceniul mai ales amputarea sudului Moldovei prin pierderea celor nu mai cu acest prim dintre Mare turci. Acest 1474, s-a incheiat, cum putut constata, 1479 1481. Chiar pacea a fost nu de a fost, ea a pus rdzboiului, aceeasi valoare capacea din 1486, care a pus, la ei, capät unui alt dintre cele Din aceastä pace nu a rezolvat problema pentru care se aceea a raporturilor dintre MoldovaImperiul otoman, cu modificdri, stadiul antebelic. situatie a fdcut unui rázboi, care va incepe peste foarte vreme. de debarcarea turcilor de la Otranto, din 1480, care a provocat o mare spaimä toatä Europa cel Mare a reluat cu acestia, atacat pe Tepelus, donmul din nou acest stat in sfera sa de Campania a reusit Tepelus, ajutat de o oaste a atacat Moldova, dar vestea mortii lui Mehmed al a provocat o retragere precipitatd un contraatac viguros al lui Mare, care i-a zdrobit pe munteni turci la (8 1481) se pare a ocupat fortificate ale turcilor de pe malul ce in prealabilinlocuise pe scaunul domnesc Este posibil ca aceastá interventie a lui Mare in Tara din 1481, care presupunea ruperea turcii, se produs ca urmare a unei cereri a regelui Ungariei, Matia Corvin, cerere bazatä pe de Ungaria Moldova 1475, precum la insistentele papei Sixt care intense pregdtiri pentru o antiotomane.
Decei, Tratatul de pace - sultanul Mehmet cel Mare, la 1479, RIR, XV, fasc. 1945, p. 476. Ibidem, p. 482; Mustafa Ali Mehmed, Documente privind vol.(1455-1774), Bucuresti, 1976, pp. 5-6. loan Ursu, Stefan cel Mareturcii, Bucuresti, 1914, p. 162; in date, pp. 106-107. Monumenta Hungariae Acta extera, V, pp. 436-440; N. lorga, Studii documente cu privire la istoria Ill, Bucuresti, 1901, p. Alexandru Lapedatu, Bucuresti, 1903, p. 25. I. Bogdan, op. pp. 331-336; Hurmuzaki, Documente, II,1, pp. 8-10, Anatol Lewicki, Codex epistolaris saeculi decimi quinti, tomus 1392-1501, Monumenta Aevi Historica Res Gestas Poloniae Illustrantia, tomus XIV, Cracoviae, 1894, pp. 219-220. Vilmos (Corespondenta regelui Matia), Budapest, 1895, p. 156. Louis Pastor, Histoire papes dépuis du Moyen Age, traduit de l'allemand par Furcy Reynaud, tome Paris, 1924, pp. 307-312.
www.digibuc.ro 126 Eugen Denize 12
Oricum, campania lui Mare Tara din 1481 a coincis inceputul, la 4 1481, al operatiunilor navale impotriva turcilor de la Otranto', a fost singura actiune declansatá Oriental& strânsä corelatie cu "cruciada de la Otranto". Din cruciadá a fost mimai un de cruciadá, necesará färä continuitate, dar a creat, pentru un moment, sperante legate de o eventual& nouä antiotomanä, sperante pe care a sä le practia. caz, zdrobindu-i pe turci la Rämnic, a declan!at de-al doilea acevia, care se va 1483, atunci cadrul dintre UngariaImperiul otoman a fost de partea primeia, Moldova. Acesta a fost, putem spune, un curios, limitat la bátália de la replica turcilor ceea ce priveste Moldova foarte ca lui Mehmed al II-lea, sultanul Baiazid al II-lea, era prea ocupat lupta pentru tron impotriva fratelui Djem Sultan43, pentru a mai acorda frontului Moldova. De altfel, eraun pasnic, azboinic, total diferit de tatäl säu, ceea ce la va provoca nemultumirea ienicerilor. Tratatul pe care 1483, la o datá necunoscutä, cu Matia Corvin, reprezenta punctul culminant al echilibrului politic la de Jos". Regele Ungariei dorea demarce propria sa zoná de de cea otornaná prin gurile litoralul pontic romänesc, astfel Moldova era incadratä juridic acest tratat de partea Dovada acestui fapt este flcutä nu de tratatul din 1483, al arui text nu a fost gäsit, ci de cel din 1488, identic cu el". Aici se sfera de prin urmátoarea prevedere: "Aceasta este (prevazut) armata mea preaglorioasä nu va pomi lupta impotriva ghiaurilor din alte färä a-i aduce la regelui nici nu va putea ataca prin regelui,fratele meu, nici provinciile Moldova Tara Romaneasa"47. Ceea ce nu Mare era faptul aceastä pace nu cuprindea, mod explicit, din sudul Moldovei, Chilia Cetatea Acest lucru explia printre surpriza pe care i-a provocat-o atacul lui Baiazid al II-lea, din 1484, impotriva faptul el nu era suficient de ca sä le apereastfel le-a pierdut pentru totdeauna. Prin atacarea cucerirea Chiliei Cetätii Albe, Baiazid al a
42 Andreescu, Autour de la phase des rapports entre la Moldavie et RRH, XXI, no. 2, 1982, p. 279. Pentru viala lupta lui Djem Sultan a se vedea lucrarea a lui L. Thuasne, Diem-sultan, .fils de Mahommed frere de II (1459-1495) d'apres les documents originaux en grande partie inédits. Etudes sur question d'Orient la du Paris. 1892. Ileana Cazan, Formule de protocol clauzele tratatelor de pace otomano-maghiare intre 1484-1520, "Universitatea crestina "Dirnitrie Cantemir". Analele Universitätii. Seria istorie", nr. 2/1998, p. 76. Ibidem, p. 77. Ibidem, p. 78. G. Hazai, Urkunde des zwischen Mathias türkischen sultan "Beiträge zur Sprachwissenschaft. Volkskunde und Literaturforschung", Berlin, 1965, f. 143, apud ibidem, p. 79.
www.digibuc.ro 13 stefan Mareluptele cu 127
al treilea cu Moldova, razboi sangeros, incheiat, in 1486, lupte
Constatam, astfel, in concluzie, ceea ce acum era considerat istoriografia un singur mare al lui Mare cu turcii, 1473 in 1486, reprezinta, de fapt, un de Este au fost de foarte dar ele au au intrerupt räzboiul, de acesta reluandu-se alte pe alte baze. De asemenea, aceste trei razboaie ale lui Mare turcii nu au fost singurele, spre domniei, de favorabila, domnul Moldovei un al patrulea cu 1499 speranta recuperarii celor importante din sudul ceea ce priveste momentul primului consideram el nu poate 1473, deoarece turcii nu au la sfidarea lui care a refuzat plata tributului, pe scará printr-o expeditie de proportii. La ca in iarna dintre 1468 1469 ei au preferat de amploare, de o asteptare de luptele de pe alte Faptul sultanul s-a prefacut doar a plata tributului, pentru aceasta tributul la Constantinopol, lucru acceptat de cronicarii turci, dovedeste in 1473 el nu se considera Moldova. Peste un an, in 1474, atunci va provocarea lui furia sa a fost de mare, a riscat o numai pentru a-1 pedepsi pe acesta. Astfel, al lui Mare cu a 1474nicidecum 1473. Consideram aceste contributii noi pe care le-am adus pe baza materialului documentar existent cunoscut istoriografia o incercare de a pune politica a lui Mare, mai ales privinta relatiilor sale cu Imperiul otoman, un pas pe drumul directie, un adresat istoricilor de a aborda glorioasä din mai multe unghiuripuncte vedere
"Pentru pacea din 1486 a se vedea mai sus nota 17. Pentru acest al patrulea räzboi al lui Mare turcii a se vedea Eugen Denize, eel din 1499-1503, Rdl, tom 41, nr. 10, 1988, pp. 977-991.
www.digibuc.ro 128 Eugen Denize 14
STEPHEN THE GREAT AND THE BATTLES AGAINST THE TURKS. A NEW APPROACH
Abstract
Based on the existing documents, the author offers a new focus on the relations of Stephen the Great to the Ottoman Empire, and places beginning of conflict, albeit not openly declared, between Stephen and the Turks to winter of 1468-1469. For almost six years there had been clashes between the Turks and the Moldavians, without any of party actually declaring war to other. In 1473, Stephen blocked tribute payments to Porte. Involved in military operations on other fronts, the Sultanate failed to respond to the challenge. It would eventually embark upon war Moldavia only in 1474, great determination, and very unwisely, too. It is demonstrated that did not last until 1486, as assumed in Romanian historiography, but that in fact there was a sequence of three separate wars, 1474-1479 (1481), 1481-1483 and 1484-1486, interrupted by as many peace settlements, 1479 (1481), 1483, 1486. Finally, the military conflict between Stephen the Great and the Turks did not come to a clearly cut end in 1486: it continued a fourth war in 1499- 1503. If the relations to the Ottoman Porte and the extreme danger posed by Ottoman expansion lay at the core of Stephen Great's foreign policy, this did not prevent the Moldavian Prince from taking under carefulconsideration otherperilsto independence and territorial integrity, coming from Hungary, Poland, and the Crimean Tatars.
www.digibuc.ro REACTII CONTRA DOMINATIEI OTOMANE ASUPRA NEGRE IN PRIMA A SECOLULUI AL XVII-LEA: ALIANTA INTRE CAZACI TÁTARI
ANDREESCU
a analizat cronica lui Miron Costin, Nicolae a relevat acesta seama de locul pe lucrurile spre a pe cele din trecutul Moldovei. tot cazul lui Miron Costin, avem de-a face cu "cea introducere a istoriei generale ca element explicativ cea
De poveste§te despre domnia lui Vasile Lupu, mai exact despre din anul 1646, Miron Costin va intrerupe expunerea ca sä introducl un capitol - "foarte competent" (N. Iorga)2 - asupra cazacilor. El i-a fost evident necesar ca trece apoi la istoria ultimilor ai domniei lui Vasile Lupu, de marcafi de relatiile cu hatmanul Bogdan Hmelnitki. dupA lui Miron Costin, atunci "s-au rAul nostru, care pAnA ne
Miron Costin legAturii cu Marea a cazacilor de sub ascultarea coroanei polone pe vremea regelui $tefan Báthory (1575-1586), care le-a "sA facA vase de Marea Neagre. consecintA, dupA el, "de pre acéle vrémi, nevoie fAcea cAzacii pAnA Anadolul nu Sinopul, Trapezonul, mari le-au luat câteva alte ora§e mai mici dencolo de Marea dencoace, Varna, MisAvriia, Ahilo, pAnA la Aitos la Pravadiia pururea au lovit pAnA aproape de Tarigrad, la Eni-Chioi, pre Boazu, pre scursura céia, care sA scurA Marea NeagrA Marea supt cetatea Tarigradului". Ceva mai precis, din punct de vedere cronologic, este cronicarul moldovean parte a lui, anume atunci expeditia Movile§tilor, sustinuti de poloni, contra lui Tom§a, precumreplica (1615-1616). Astfel, el "SA turcilor acéste dodeiale despre le§i asupra Moldovei mai tot atunce cAzacii Trapezondul, cetate turceascA, dincolo de Marea pre mare multe curabii turce§ti cu pre un Tical ateva de oaste au luat viu Marea Avadar, Miron Costin a definit in chip
N. lorga, romdnilor, vol. VI, Monarhii, Bucuresti, 1938, p. 260 (subl. lui N.I.). Ibidem, p. 259. Miron Costin, Opere, ed. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 123. Atac, Miron Costin, ed. cit., p. 63 124; vezi Mihnea Berindei, La Porte Onomane face aux Cosaques Harvard Studies, 3, "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 129-153 www.digibuc.ro 130 Andreescu 2 lapidar situatia Märii Negre la mijlocul celei de-a doua decade a veacului: cazacii erau capabili s-o controleze, sä o "toatà... pofida tuturor turcesti de a-i respinge... Dar de când se poate vorbi, de o "suprematie" navalá in Marea Neagrä a cazacilor? Fiinda imaginea panoramica de cronicarul boier, citatä mai sus, este in realitate rezultatul acumuldri de "isprävi" ce s-au petrecut in lungul decenii. Misionarul catolic Emidio Porte lli d'Ascoli, care in 1634 - un "stagiu" de zece Crimeea - si-a pus el intrebare, contextul unei extrem de pretioase descrieri a Negre a "Tartariei", pe care ne-a läsat-o. Iatá-i räspunsul: "Questi Rossi (altramente chiamati Cosacchi), da 30 anni in qua, per vendicarsi de Tartari che ogn'anno andavano a depredarli, cominciorono con alcuni legni concavi,descendersene, bene armati per quel grosso Osá, di donde hanno trattonome Osa Casach, et entrando nel Mar negro non poco danneggiavanolochi maritimi di ristretto del negro, et in mare encora pigliavano alcuni piccioli vascelli, et da anno anno, vedendo facilitarseli l'impresa, ne facevano di maggiori et in copia"7. Prin urmare, pentru misionarul dominican ascensiunea cazacilor de la gurile Niprului - de ei se aici! - pozilia de putere navalä a in pragul secolului al a avut in un proces treptat de "constientizare" a combative in apele Negre. Este interesant de observat Emidio Ported'Ascoli, i, mai Miron Costin, pun pe seama actiunilor cazacilor campania contra Poloniei, din anul 1621, a sultanului Osman Or, in deplin acord aceste izvoare, un text otoman, o scriere narativä - "a writing on holy war") despre campania navalä contra cazacilor 1621 a lui atribuie tot raidurilor de-a lungul litoralului pontic ale cazacilor zaporojeni expeditie padisahale. Editorul celui urmä izvor amintit, Victor Ostapchuk, aträgea atentia acum nu s-a chip adecvat la intrebarea fundamentalä: ce másurä au fost ca.zacii capabili sä reprezinte o "provocare" (challenge) pentru otomani apele Mdrii Negre epoca de care ne mult prea multe legende s-au
1977, p. 281: informatia despre atacul asupra Trapezuntului, precum despre capturarea lui Cigala-Zade sunt preluate de Miron Costin din cronica episcopului polon Paul Piasecki. Pentru confruntarea navalä otomano-cAzaceascä din 1616 din imprejurimile Varnei, vezi cronica lui Kiatip Celebi, recent de Victor Ostapchuk Olecsandr Galenko (Mappa Mundi. Studia in honorem Jaroslavi Daskevyc septuagenario dedicata, Lvov, Kiev, New-York, 1996, p. 355). Potrivit acestui izvor, s-au impotmolit s-au apropiat prea mult de pe urmele Ambrosius Eszer O.P., Die "Beschreibung des Schwarzen Meeres und der Tatarei" de.s Emidio Ported'Ascoli Archivum Fratrum Praedicatorum, vol. XLII, 1972, p. 203. Ibidem, p. 205; Miron Costin, op.cit., ed. cit., p. 65. In 3 mai 1620, domnul Moldovei Gaspar Gratiani pe Stanislav Zolkiewski despre o scrisoare din partea sultanului Osman, pe care tocmai o primisein care i se cerea sá participe la viitoarea expeditie otomaná contra Poloniei, astfel: "...deoarece cazacii nävälesc asupra locurilor www.digibuc.ro 3 dintre cazaci (sec. al XVII-lea) 131 formatau circulat in incursiunile navale in spatiul pontic. pe de parte, izvoarele occidentale au exagereze amploarea fortelor intrate in precumpierderile suferite de Tocmai din motivele un izvor de tipul Gazändme-i Paia este de pretios. Din el se pot o serie de elemente privire la realitatea care se otomanii in problema De se misiunea lui in 1621, cahtatea lui de (amiral) al flotei otomane, a fost la Chilia, pe inferior al cu arme, provizii pentru viitoarea campanie. Apoi, misiunea principalä a kapudan-ului a fost sä construiasa un pod peste Dunke - la IsacceaH-, pe care trebuia sä-1 apere pe toatä durata campaniei. Prima mäsurä a lui pap, odatä sosit la Chilia, a fost sä reuneascA toate eicile "which every prepared on the shore of the Danube for defense of the Black Sea'. cum a relevat editorul, aceastä a Dunkii apare drept cel mai al otomane a Negre. se pare, vasele din care era constituitA, inclusiv nu erau altceva deck replica cea mai potrivitä de turci spre a face incursiunilor Din text transpare teama flotei imperiale, Bosforul capitala, Istanbulul, erau expuse. Astfel, aflat la Hotin, sultanul Osman II i-ar lui nu intrerupä cu nici un paza podului de peste Dunke - acesta tocmai comunicase faptul cä a primit veste despre aparitia a de eici al cazacilor mare -, autoritätilor din capitalä trebuiau atente "sä apere cum se cuvine acele regiuni"k. Exista deci, odatä ivirea unei flotile pe apele Negre, un pericol real pentru Strâmtori! Imaginea de ansamblu a otomanilor asupra cazacilora chipului de a lupta pe mare poate reconstituitä din mai multe crâmpeie ale textului discutat. De pildä, a explicat comandantilor säi i cazul care flotilä deeici a flota imperialä, afla concentrate pe mare este posibil pentru cazaci "devastezesä jefuiascA atât de multe ale ca s-o Este limpede, potrivit izvor, avantaj al cazacilor sta dimensiunile ale vaselor care fAceau practic invizibile, vreme ce marile galere ale flotei imperiale otomane puteau observate de la o de doukzeci- treizeci de mile. De aceea, tactica folositä de in contextul expeditiei din 1621 a fost aceea de de a le trimite punctele sensibile: astfel, de pe e au porunca sä navigheze la gurile Niprului, iar un numk de de s-au indreptat vecindtatea strâmtorii Ker, "care este locul unde cazacii de la Don inträ in mare". lil la un moment dat, päräsit postul de de la podul de peste Dunke, pentru o de trei lungul coastei anatoliene, de unde primise vestea prezentei unei flotile dar efortul säu a fost zadarnic'5... comandantul otoman de la (Oceakov) a izbutit sä captureze, p. 494. " Pentru localizarea podului acest veziibidem,p. 485-486, n. 15. Ibidem,p. 496. 13Ibidem,p. 494. Ibidem,p. 491 504. Mihnea Berindei a semnalat un act care vadeste din 1620 la Istanbul se iviserá cu o eventualä sosire a cazacilor, bärcile (op. cit.,p. 287). V. Ostapchuk,op. cit.,p. 493-494497-498. www.digibuc.ro 132 Andreescu 4 ambuscadd, un numk de de ale cazacilor, celälalt comandant, de stramtoarea Ker, a dat acolo o flotilá de optsprezeceeici ale cazacilor zaporojeni - nu de la Don! -, prizonieri opt sau sute de cazaci" (ulterior executati!)". Trebuie izvorul otoman nu o spune explicit, indicii potrivit in septembrie 1621 s-a produs un atac al cazacilor chiar impotriva podului de peste de Ceea ce nu face deck sä confirme amploarea navale dea un temei plus sosite la in 29 mai 1621, potrivit polonii au decis, ajunul campaniei lui Osman II, sä fortele auxiliarilor cazaci o parte trebuia "sä pricinuiascd daune turcilor in Marea in vreme ce alta trebuia in Moldova", unde avea incerce a cuceri vadurile de la in intensitate a raidurilor navale pe litoralul pontic s-a "intâlnit" la un moment dat cu tendintele centrifuge ale Crimeii de Poarta otomanä. expresia a dintre cele fenomene a fost unei primejdioase pentru regatul polon, pentru Imperiul otoman. felul acesta ambele puteri riscau control in zona nord-pontica. Un asemenea moment s-a conturat in rastimpul la hanatului Crimeii s-a aflat Mehmed Ghirai III (1623-1628), "asistat" de energicul inteligentul frate, $ahin Ghirai, care a delinut titlul de kalgay-sultan prim mo0enitor asociat al hanului Trebuie precizat de Mehmed Ghirai inceput domnia la 9 mai 1623, a debarcat la nu i s-a aläturat deck un an mai El venea din Persia, slujise pe Abbas se pare trimiterea lui Crimeea a turce4ti bazinul pontic, contextul izbucnirii unui cu Din alt unghi de vedere, mazilirea precedentului han, Djanibek Ghirai (1610- 1623), numirea lui Mehmed s-au produs pe fundalul pregätirii ratificarii unui tratat polono-otoman, menit o pace räzboiul de la Hotin, din 1621. Cel ce a negociat mai acest tratat a fost marele sol, Cristofor de Zbaraz, care a la Istanbul in tot lungul iernii 1622-1623. de actului solul polon i-a adresat o scrisoare marelui vizir, care, altele, se aceastä tergiversare nu s-a datorat cumva sale pentru inläturarea domnului Moldovei, precum a lui Cantemir de Silistra capetenia Ibidem,p. 498-499 502-503. Despre infrângerea cazacilor, care ar fi avut vezi MihailGuboglu, Izvoare Europei centrale (1263-1683),Bucuresti, 1977 (pe 1978), p. 522. V. Ostapchuk,op.cit.,p. 505, n. 102. Anton Mesrobeanu,Nuovi contributi sul guerra turco- polacca Diplomatarium Italicum,Ill, Roma, 1934, nr. CXLI, p. 207. 9 mai la Istanbul se o flotilA a cazacilor devasta Negre, "minacciando di passare in Constantinopoli cu 300 barche armate, che haueuano all'ordine, che haueua messo gran terrore in quella Citte(ibidem,nr. CXLIII, p. 208). A.A. Novosel'skij, moskovskogo gosudarstva s pervoi XVII veka,Moscova-Leningrad, 1948, p. www.digibuc.ro 5 Alianta cazacitAtari (sec. al XVII-lea) 133 tätarilor nogai din BugeacDobrogea". Dar, vara anului 1623, noul sol polon trimis la Cristofor Serebkowicz, a adAugat la lista persoanelor indezirabile pentru pe hanul din Crimeea, Djanibek Ghirai. räspunsul marelui vizir Merre Husein a fost: "Pe hanul tätarilor 1-am mazilit deja, despre care lucru bine"21. Nu ar fi exclus ca "intregire" a listei sä sedatorat proaspetei teribilei incursiuni tätAresti, petrecute martie 1623, tocmai pe când Cristofor de Zbaraz se Oricum, nici cazacii, fie zaporojeni - de sub ascultarea coroanei polone -, fie de la Don - "moscovitii" -, nu s-au lAsat mai prejos in 5 1623, efectuaserä, cu seicile putin douA raiduri pe litoralul Märii Negre. Ne intereseazA, aici mai cu cea de-a actiune a cazacilor, care a avut in luna septembrie 1623, anume asaltarea incendierea Perekop - "la porte et chiave della aflatä sub autoritate a hanilor tAtari'. asta ea despre inexistenta, in acel moment, a noul han din Crimeea, Mehmed Ghirai, cazaci25. Pe de altA parte, Mehmed Ghirai färä ordinul Portii aduce Crimeea, in octombrie pe Cantemir Mirza cu oamenii astfel satisflcutA o altA insistentA cerere polone. Vrednic de subliniat este faptul cA, septembrie 1623, când a primit despre atacul cazacilor la Perekop, hanul Mehmed Ghirai avea pe el un sol polon, care, bineinteles, a putut numaidecât implicarea in vreun fel a autoritätilor din acest act de ostilitate. Hanul a acceptat cu mai mult cu cât prizonierii cazaci au confirmat cA au actionat de capul Suirea pe tronul otoman a lui Murad IV, locul nevolnicului sAu frate Mustafa, precuminceperea noului cu Iranul safavid au condus Poarta ideea necesitAtii consolidärii pozitiilor sale in nordul Negre. Or, Mehmed Ghirai, pofida dovezilor de fidelitate din primul sAu de domnie, nu mai puteaacceptat la hanatului din pricina Ghirai, mai exact a relatiilor acestuia cu Elementa fontium editiones, t. VI, ed. Dr. Carolus H. Talbot, Roma, 1962, nr. 273, 318. Vezi Corfus, op.cit., nr. 52, p. 110-1.11. 22 Andreescu, Re.stitutio Daciae, Bucuresti, 1980, p. 64, n. 13. 30 aprilie 1623, de ambasadorul francez la raporta: "Et parce que les Tartares font tousiours quelque courses en Poulogne contre volontez de ceste porte, on a ramené depuis six jours un Prince Tartare qui estoit nourri et comme prisonier a Rhodes pour le porter sur les Galeres jousque a Cafa et le faire Roy de en la place de celuy qui l'est maintenant" (Hurmuzaki. Documente privitoareistoria supl. Bucuresti, 1886, nr. CCCXIX, p. 218-219). 23 Elementa fontium editiones, VI, nr. 268, p. 309; dupA pArerea lui Mihnea Berindei, odatA cu numirea lui Cantemir ca beglerbeg de Silistra, Bender-Akkerman Oceakov, actiunile cazacilor considerabil, vara anului 1624 (op.cit., p. 291-293). Pentru castelul"burgul" de la Perekop, vezi A. Eszer, p. 219, 220 237. Asupra cazacilor la Perekop, vezi E. Eine armenische Chronik aus der ersten des 17. Jahrhunderts, in Acta Scientiarum t. 2, 1975, p. 143, precumElementa, VI, nr. 270, p. 313 (scrisoarea din 28 noiembrie 1623 a lui Cristofor de Zbaraz). E. op. cit., cit. Ulterior, el a izbutit sA fugA din Crimeea (M. Berindei, op.cit., p. 294). Elementa, VI, p. 313. Pe de parte, august 1623 sosea la Moscova cel emisar pe nume Mustafa (A.A. Novosel'skij, op.cit., p. 133). www.digibuc.ro 134 Andreescu 6 consecintd, Poarta a decis mazilirea lui Mehmed Ghirai readucerea la cârma hanatului a lui Djanibek Ghirai. de un preot armean din faptul Djanibek Ghirai al kalgdv-sultan, Ghirai, au sosit acolo la 24 mai 1624 (st. Ei au fost pe calea de o pe care izvor o estimeazd ca numärând 40 de galere. Acestea au golful de la Caffa nu mai putin de 75 zile. Cauza? Mehmed Ghirai de curând ajuns el Crimeea, au se luate de la 1 august 1624 (st. au asediat care era sub stäpanire cu ajulorul cazacdor29. Este cea dintâi despre de astä de Kiatip Celebi, dedicatá operatiunilor flotei otomane Marea contra cazacilor zaporojeni a celor de la Don, rästimpul 1614-1639, pune directä prezenta navale otomane la Caffa, frunte cu kapudan-ul Redjep cu cea mai cutezatoare pe mare a cazacilor: un de cincizeci de de faptul marea era de s-a indreptat Bosfor pe 20 1624, ce a pätruns pe a Yeniköy30. Evenimentul acesta a produs o profundä impresie El mai inregistrat, pildá, intr-o naratiune, scrisä de un evreu la Istanbul. De astä datä afläm expeditia pe Bosfor a fost fIcutá de "optzeci" de eici ale cazacilor a atacat nu numai Yeniköy, ci ambele localitMi, situate pe european Bosforului, la doar kilometri de Istanbul, jefuite. Robii, s-au impotriva incendiind casele cazacilor. la locului otomane, de sultanul furios, cazacii s-au reimbarcatastfel raidul a cu succee! Dar, peste numai câteva alte zile, ei fdcut din nou aparitia pe Bosfor, mai satul Fener - unde s-au ciocnit cu sträjile otomane care au la Beykoz. aceastá a doua incursiune nu s-a mai cu tot atâta succes, vreme ce cazacii au pe lärm - un sat nenumit au fost trecute de localnici de parte a Bosforului. Astfel, ei au putut lesne sau au revenitau Elanul cazacilor nu s-a diminuat, Cronica data de 7 octombrie din an 1624 o de 150 de eici fäcut Fener, pricinuind printre locuitorii de pe Bosfor. Sultanul l-a trimis numaidecât pe kapudan 25 de spre Marea ca sä impiedice jefuirea satelor din 2K A.A. Novosel'skij, op.cit., p. III. E. p. 144. Potrivit izvoarelor rusesti, deznodämântul de la s-a produs pe I august, Djanibek GhiraiRedjep pasa au iesit din oras, in fruntea a mii osteni, crunt (A.A. Novosel'skij, p. 112-113). Mappa p. 370-371. Aryeh Schmuelevitz, Ms Pococke No. a the events in in years 1622-1624, International Journal Turkish Studies, vol. 3, No. 2, Winter 1985-1986, p. 115-116. p. 116-117. cronicile "Pânä acum nu se auzise de atacul blestematilor de cazaci asupra Strâmtorilor" (M. Guboglu, p. 546). www.digibuc.ro 7 Alianta dintre cazacitátari (sec. al XVII-lea) 135 Rapoartele diplomatice, primul ale ambasadorului englez la Poartá, Sir Thomas Roe, consemneazá aceleai fapte, de comentarii acide asupra slAbiciunii relevate de expeditiile in spatele fatadeireputatiei de mare putere ale otomane. Deosebit de interesant ni se pare, rapoartele lui Sir Thomas Roe, un element: la un moment dat, el vorbeste, la inceputul august 1624, de prizonierii cazaci, capturati deoarece in chip imprudent prea mult pe care "confessed vpon examination,that Mehemett, prince of theTartars, was confederate with them to this attempt in reuenge of the offer made to displace him. If it bee true, as it is very probable, that there is any intelligence betweene two rouing nations, they will proue very troublesome to this citty and state'. Este de-al doilea izvor care punerea bazelor cazaci,incontextul evenimentelor anului 1624. Mai mult, de astá atacarea Stramtorilor de flotila cazacilor este chip limpede cu tátaro-cazacd, ea o "rAzbunare" pentru incercarea Portii de pe Mehmed Ghirai de la hanatului Crimeii. fortelor otomane la Caffa - un corp expeditionar a pe uscat, sub comanda lui Bayram - a fost, pe de altá parte, comentatA astfel de ambasadorul englez: "This empire hereby lost, or endangered, one of the greatest honors and prerogatives, to giue that nation a prince at the pleasure of the grand whom now they not only refuse, but dare oppose the armyes of the port, and sent insolent letters, that it is sufficient for these to gouerne Constantinople: if they will not be but vndertake to molest the princes in possession, that they will esteeme themselues free and as ancient as the race of Ottaman. In conclusion, I am of opinion, there will bee found some way, though shame, to recall their order, and to confirme the present prince, excusing the fact a doua zi ce - la lunii august - au sosit sigure despre corpului expeditionar otoman, o galerá a fost trimisä de sultan Crirneea, cu confirmarea lui Mehmed Ghirai dezavuarea kapudan-ului Redjep pap, i-ar apartinut intregime inifiativa inlocuirii hanului35! Dar abia octombrie a parvenit la cá hanul fratele lui acceptá aparenta mai 12/ 22 martie 1625, era semnalatA la Istanbul a unui sol tätar, a venire a produs "mare bucurie" capitala imperial& Acesta a The Negotiations of Sir Thomas Roe in his Embassy to the Ottoman Porte °from the year 1621 to inclusive, I, London, 1740, p. 265. Chiarepiscopul Paul Piasecki, cronica sa, a inregistrat atât atacul pe Bosfor (darplaseazá usor eronat, in cursul lunii septembrie), cât mai ales, efectul pe care produs asupra populatiei din otornanä: "Mense vero Septembre anni hujus Cosaci Zaporovienses ex Boristhene, centum myoparonibus Pontum Euxinum mare nigrum vulgo dictum ingressi, usque in prospectum Constantinopolis venerunt, et ibi prope uno milliari in littus descendentes, oppidum insigne langikoie expilarunt, ac incendio immisso vastarunt. autem terror in ea Vrbe fuit, ut intra sex horas, quibus tales hospites portui imminebant, nullae vires vel ad defendaenda littora, vel ad eos invadendos potuerint: demum vero aliquanta triremium classis egressa, spectavit tantum cum praeda opima ipsos abeuntes, non ausa"(C'hronica gestorum in Europa Cracovia, p. 370-371). The Negotiations of Sir Thomas Roe, I, p. 256-257. Ibidem, p. 273. Hurmuzaki, Documente, IV-2, Bucuresti, 1884, nr. p. 405. www.digibuc.ro 136 Andreescu scuze patrunderea tatarilor in hotarele imperiului, drept o incercare de scoate pe Canternir Mirzaoamenii din Silistra. care nu putea de sultanului, punea capät incursiunilor lui Cantemir in teritoriul polon, de compromita pacea abia Dregatorii otomani nu au dat crezare explicatiilor oferite de Mar, ci doar s-au prefacut. pe de parte, la sosise mai devreme, in pragul lunii decembrie 1624, informatia Ghirai a pace cu hatmanul polon Stanislav Koniecpolski, cu va trimite un sol la Varsovia "for pledge and mayntenance of this de fapt, existä un raport al apostolic din Varsovia, data 20 octombrie 1624, care vorbeste de o de regele Sigismund Vasa unui sol din partea lui Ghirai, care "l'amicitia et unione de Polacchi" care a declarat prealabil, s-a negociat hatmanul cazacilor "per la loro unione, che da essi stata accettata". lar Stanislav Koniecpolski a confirmat de la "uniti co'Cosacchi" au cucerit de la Cetatea asediind "acum" (ora) de acolo". Din acelasi raport mai desprindem perspectiva de la Varsovia asupra obiectivelor politice ale lui Ghirai: "Questo Sain Geret, perseguitato da Turchi, si ritirö in Persia, dove ha guerreggiato molti anni in servitio di quel Re, etritornato ultimamente di suo ordine in patria per sollevarcham, suo fratello, e disporlo a lasciar la divotione de Turchi, in tempo appunto, ch'essi trattavano di deporlo, e per procurar insieme l'amicitia et unione de Polacchr". Solia la Varsovia a avut care, august-septembrie 1624, lui Ghirai au invadat ocupat, pe Moldova Tara aceasta din doar pe "jumatate"41. Nu a fost vorba nicidecum, ca de obicei, de o incursiune devastatoare iute De Wile extracarpatice au fost linute ocupate a doua a octombrie, sultanul la mai mazilirea a lui Radu Mihnea al Moldovei, a fiului Alexandru Coconul, care domnea Tara pentru ca apoi numai la inlocuirea primului. el avea pregätit pentru scaunul domnesc al Moldovei un pretendent, adapostit Crimeea, pe nume The Negotiations ofSir Thomas Roe,I, 362. 315. Athanasius G. Welykyj OSBM,Litterae nuntiorum apostolicorum vol. (1621-1628) Roma, 1960, 1739, p. 147. Exisa, din surse din locuri diferite, potrivit septembrie-octombrie 1624, 150 de ale cazacilor ar fi pAtruns pe cursul inferior al Dunärii, unde au incendiat Ismailul (N. lorga, documente cu privire la istoria romdnilor, IV, Bucuresti, 1902, nr. XXXV. p. 185; E. de Hurmuzaki,Fragmente din románilor, t.Ill, Bucuresti, 1900, p. 99). Pentru biografia lui Ghirai cea a säu Mehmed, vezi Le Khanatde dans les Archives du Musée du Palais de Topkapi,ed. Alexandre Bennigsen, Pertev Boratav, Dilek Desaive, Ch. Lemercier-Quelquejay, Paris-La Haye, 1978,336-338. B, veac. XVII-4, nr. 554, p. 536 (hrisov al lui Alexandru din 30 iunie 1625). cronica interná s-a consemnat tätarii "au robit tara la (IstoriaTrii (1290-1690). Letopise(ul Cantacuzinesc,ed. C. Grecescu, Bucuresti, 1960, p. 95). Este meritul lui Tahsin Gemil de astabilit loviturii din a fost Ghirai nu Cantemir cum s-a crezut vreme Bucuresti, 1979, p. 57-58). www.digibuc.ro 9 Alianta dintre cazacitatari (sec. al XVII-lea) 137 Mihnea, care era de fapt de-al doilea lui Radu Mihnea'. Criza a luat se pare, nu interventia Portii - neputincioasä acum a controla situatia de pe litoralul nordvest-ponticci printr-un "aranjament" direct Radu Mihnea carmuitorii hanatului Crimeii. acestuia a fost, doar poate, recunoasterea autoritätii lui Mehmed Ghirai, prin plata unui tribut primirea insemnelor de investiturd din partea lui, iar nu a sultanului43! biruinta de la Caffa, $ahin Ghirai trimitea propuneri de la Varsovia paralel, incerca faureasca propria de la de Jos... A ce i se poate atribui a fost cu hatmanul cazacilor, undeva pe malul Niprului, care a avut foarte probabil cursul lunii noiembrie 1624. Ea, aceastä s-a petrecut circumstantele foarte speciale ale sosirii la Niprului a unui pretendent... otoman! De fapt un aventurier, "sultanul Jahja" (sau: Yahya), cunoscut sub numele de "Alexandru conte de Muntenegru". Acesta tintea, nici mai nici mai deck cucereasca tronul cu ajutoml cazacilor. Vrednic de subliniat este faptul slobozirea asa-zisului pretendent la cazaci s-a facut nu autoritatilor polone, care, - cum am spus - primeau solia din partea lui Oricum, negocierile de pe malul Niprului, care au durat de opt zile, au fost incununate de succes. A fost astfel perfectata o aliantä de cu caracter cazaci. Cei s-au angajat ca, pe durata iernii 1624- 1625, sä faca incursiuni zona europeana a Imperiului otoman, la portile Constantinopolului", pregatind acest chip expeditia a cazacilor, ce avea pe "sultanul Jahja"... Izvoarele de care dispunem faptul pregatirile cazacilor pentru campania 1625 au fost "mari", de-a "neobisnuite". Ceea ce confirmä existenta unui obiectiv precis pe care nu putea capitala otornana. Dar expeditia cu pricina s-a practic cu cazacilor Kara Harman, pe coasta a Negre". Ne intereseaza in cele de doar informatia, pe care am pus-o nu demult, potrivit in rastimpul prezentei lui Alexandru conte de Muntenegru la cazacii zaporojeni, Radu Mihnea - care in fapt politica a ambelor românesti - i-a trimis in trei (tre acestuia bani, cai turcesti alte De unde putem deduce voievodul nu s-a multumit cu pozitia de "satelit" raporturile lui cu hanatul Crimeii, ci, momentul care a aflat de alianta de ei, s-a aliniat noii grupári de forte din spafiul pontic, contribuind cu subventii la pregätirea campaniei contra cursul iemii 1624-1625, Ghirai a la Cetatea de unde s-a multumit forteze pe Cantemir Mirza cu oamenii lui, in Crimeea. lui Rafael Levakovid, pe baza spuselor "sultanului Jahja", sustine iarna a fost deosebit de apele nu au ca alti ani, ceea ce a Pentru identificarea pretendentului, vezi A. Pippidi, italieni noi date despre in Marea in XVII, XXII/ p. 612. T. Gemil, p. 59; episod din istoria Negre in veacul RI, serie t. I p. Ibidem,p.688. Ibidem,p. 689. 46 Ibidem, p.679696-697 midem, p. www.digibuc.ro 138 Andreescu 10 impiedicat traversarea tluviului de cAtre hoarda Trebuie spus, mai probabil motivul real al limitdrii lui Ghirai teritoriu otoman este de in cu fratele sAu, Mehmed Ghirai, care a ezitat se angajeze cu Poarta. numai astfel ne putem explica schimbarea de atitudine a solului tAtar din Polonia, 28 martie 1625: ce mai a "buona voluna di esser unito con li Pollacchi", ultimul moment, a o scrisoare partea hanului - se vede timp!"piena din minaccie" pentru cazul care cazacii zaporojeni vor pomi din pe Marea paguba turcilor". despre cazaci, de la Kara Harman (6 august 1625), in toamna an au avut de expeditia de a hatmanului Koniecpolski. Autoriatile polone rdspundeau astfel, apelurilor insistente ale de a-i tine in pe cazacii zaporojeni. au de teama izbucnirii unui turcii, ce fi pus conflictului cu Iranul". Poarta a poruncit hanului Mehmed Ghirai, chip separat, intreprindä o expeditie de jaf in Polonia, drept rdzbunare raidurile cazacilor pe litoralul pontic din sezonul abia incheiat. opinia ambasadorului englez era vorba de un ordin ce ilustra "perversiunea" divanului otoman, deoarece de fapt acesta vroia pe pedepseascd pe proprii cazacii zaporojeni. Care totui s-au lui $ahin Ghirai au consimtit participe la jefuirea Poloniei, el va inchide ochii mai departe la incursiunile pe Marea (... but the peruerseneess of councell doth now appeare, punish and discontent the Cossacks old seruants, for faithless frends: who therupon are ioyned with Shahin brother to the Tartar Han, and consent to the spoile of Poland, that hee may conniue at their incursions in this dominion)50. Expeditia a avut luna februarie 1626, Przemyl, cu vreo 12000 de cazaci, dornici atacarea de cAtre hatmanul Koniecpolski". Dar, la ie§irea din Podolia, pe care o cumplit, atarii cazacii au fost zdrobiti de poloni, abandondnd mare parte din robi. o§tii hanului a trecut Moldova, unde tocmai se petrecuse o schimbare politicd: Radu Mihnea se din de a ochii, desemnat ca succesor pe hatmanul Miron Barnovschi. hanului Moldova era interpretatd la Poartä deoarece acolo se are cu sine "a pretender to that principality, whom, if hee place by force, it will bee a great affront to this empire'. Un raport din Pera, cu data 7 martie 1626, al bailului Zorzi Giustinian trimis insemnele de domnie pentru Miron Barnovschi primise o alternativd. cazul care 1-ar fi impus forta in Moldova pe pretendentul (Mihnea), el trebuia insemnele acestuia". De unde se p. 690 Elementa editiones,XXVIII, nr. 597, p. 167. DtplonuitariumrelationumGahrielisBethlen Venetorurn Budapest, 1886,p. 609; vezi Andreescú, 697. The Negotiations Thomas p. 486. vorbeste de trirniterea unei solii la Gabriel principele Transilvaniei, care ar fi avut drept misiune bani, ca al 491; ad editiones,XXVIII, nr. p. 175-176. The Negotiations Sir Thomas Roe,I, p. 494 (25 mart. 1626, Hurmuzaki,Documente...,IV-2, nr. CCCCLV, p. 413. www.digibuc.ro 1 Alianta dintre cazaci (sec. al XVII-lea) 139 poate observa de la Caffa mai ales, din pricina tulburdrilor din Asia - lui Abaza precum a Iranul, turcii nu vroiau un provoace un nou conflict cu hanatul Crimeii. Emisarul otoman Moldova putut totusi duce la bun misiunea scaunul domnesc pe Miron asta mari sume de banialtor daruri care hanul fratele au fost "convinsi" accepte recunoasce. Interesant este potrivit anumitor izvoare, lui Mehmed Ghirai in Moldova s-a datorat somatiei trimise voievodului Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, de a-i expedia o de bani. ce acesta nu a lipsit Semnificafia acestor bani de la domnii poate din acuzatia ce i s-a adus la lui Mehmed Ghirai momentul in care a fost pentru a doua depus, mai 1628, anume i-a perceput ca "tribut" (hauing exacted tribute of the beghs of Bugdania and Valachia)'. Oricum, la primäverii anului 1626 in Constantinopol a teama, aproape de o pe mare a cazacilor, care ar fi avut pregdtite nu mai pufin de 700 de Sir Thomas Roe a notat urmdtoarele despre starea de spirit ce domnea print= locuitorii de la Stramtori: "All the villages on the Bospherus, to the gates of Constantinople tremble, and the citty is not without fear; sostened by certeyne prophecyes and astrologians, who foretell a great blow from a Northern people'. De fapt, nu au mai atacat la Stramtori, cazacii manifestat din pe coastele Negre, cursul verii - se pare - mai multe ciocniri cu fortele navale otomane". sultanul va evoca, scrisoare ulterioard regele polon, o asemenea ciocnire, in cursul galerele otomane, de 40, au au o de 60 de ale cazacilor de la Nipre. "Experienta" ultimilor ani, nici operatiile navale, nici interventia nu au pus capät, temporar, incursiunilor cazacilor a dus la ideea fortificaliilor de la Niprului Marea menite impiedice seicilor de pe cursul fluviului. Kapudan-ul sprijinul domnilor din Tara Moldova, a vara anului 1627 construiascd deci o Oceakov pe cele vechi. Este de desi s-a apropiat la o zi de s-a cu kapudan-ul, Ghirai nu a ajutat la lucrdrile de acolo, cum foarte probabil primiseel aceste iulie 1627 Cantemir a izbutit din Crimeea, mai lui apoi la Istanbul, unde prezenta lui este nr. CCCCLXVI, p. 413-414; Elementu, XXVIII, nr. 610, p. 178-179. nr. CCCCLXVII, p. 414; N. lorga, documente, vol. XXIII, nr. p. 159. Este demn de notat potrivit unui alt raport din Pera al bailului Zorzi Giustinian, hanul arpretins banide la Gabriel principele Transilvamei (Ováry Lipót, p. 619). The of Sir Roe, I, p. 812. p. 509. N. lorga, documente, XXIII, p. 160-162. Vezi Mihnea Berindei, op.cit., p. 296. p. 165. Pentru lucrarile turcesti de la Oceakov dat mai ales de Miron al Moldovei, Un donmitor,epoc vremea lui Miron voievod al Moldovei, p. 56-60 Mihnea Berindei, op p. 297-299. www.digibuc.ro 140 Andreescu 12 semnalatä 4 septembrie61. El a de staruie pe sultan pentru de la carma hanatului a celor doi aceasta cu mai insistent, cu fuga lui, a pus familie62. Meritä reproducem, Emidio Porte d'Ascoli, motivele pentru care cerea sultanului mazilirea lui Mehmed Ghirai: "haveva intelligenza Cosacchi, et machinavano ambedoi contro di lui, et Mahmetgirai-Kan haveva mal governo, essagerando le particolarita etc."63. Prin urmare, cea dintre acuzatii era tocmai "intelegerea" lui Ghirai cazacii, care arfost contra Portii... cercurile diplomatice de la se aflase la 3 octombrie 1627, au avut reuniuni ale dregatorilor otomani, la caimacarn, drept de propunerile belicoase ale lui Cantemir. la decizia a fost, Nu pentru prea vreme, 13 mai 1628 capitala imperiala sosise deja vestea despre lui Ghirai de Cantemir "a Tartar, his aemulous, but obedient to the grand signor". aceastä veste a ca de hanul Mehmed Ghirai declarat pe "rebel" aducerea din insula Rhodos a lui Djanibek Ghirai spre adin nou investit han". Emidio Portelli d'Ascoli ne spune ce s-a sultanul - "sapendo anco per altre esperienze valore di Candemirro" - i-a dat commissione con commandamento scritto che ogn'uno gli dasse aiuto in suo servitio". cu scrisoarea padisahalä, Cantemir s-a indreptat Crimeea, foarte probabil adune pe drum o contributia otomane din garnizoanele de la Dunärea de Jos Cetatea Iatä ce s-a ulterior, aceeasi relatare: "Sciaingirai, havuto avviso, che Candemirro veniva, et pensando fosse con poche persone, non sapendoconcertato gl'usci incontro fuori di et se bene molte valorose genti erano con lui, nulladimeno lasciandone la dalla parte del Osii, Nipro, che il viccino appresso la egli con altri dall'altra banda, et poco viaggio, scoperse Candemirro con poche genti gli veniva incontro. Et arrivando di viccino mostrando l'incontro esser stato a caso, le spalle, et si missefuggire. Sciaingirai altretanto si credeva, che veramente fuggisse per timore,tutta carriera si diedeseguitarlo, et arrivato che ad'un certo boscho l'imboscata, da Candemirro tramata, et gli diedero A fost vorba deci de o izbutita, care pe Ghirai N. lorga,Studii documente,XXIII, nr. LXXVI, p. 164; Huditä,Recueil de documents concernant 'histoire des pays roumains tirés des archives de France (XVI-e et XVII-e Iasi, 1929, nr. 33, p. 44-45. 62 N. Iorga,Studii documente,XXIII, nr. LXXVII - p. 164; Ambrosius Eszer,op.cit.,p. 221. A. Eszer,op.cit., I. op.cit.,nr. 32, p. 44;The Negotiations of Sir Thomas Roe,I, p. 688. 65The Negotiations of Sir Thomas Roe,I, p. 812; Hurmuzaki,Documente,IV-2, nr. CCCCLXXVIII, p. 420. pare a sosit din 6 mai, douä zile mai târziu pleca spre Rhodos galera pentru Djanibek Ghirai (N. lorga,Studii documente, nr. LXXXII, p. 167). Totusi, la 31 mai 1628 la era emis un act cu pensia anualá ce i se värsa lui Djanibek, cu insula Rhodos, cât fratelui säu (Le de Crimée dans les Archives du Musée du Palais de Topkapi,ed. Alexandre Bennigsen, Pertev Boratav etc., p. 146). Ambrosius Eszer,op.cit.,p. 222. www.digibuc.ro 13 Alianta dintre cazaciMari (sec. al XVII-lea) 141 pregatitä undeva in spatiul dintre NipruNistru. Dar trebuie spus de potrivit altor izvoare, a de fapt dincolo de acolo in realitate pus pe fuge. Cu putini oameni, fratele hanului a trecutBugeac pe la Ismail, unde "a pus sä decapitati o de turci nobili" apoi, s-a dus "la partea din trupele sale pe care o de parte a A fost de Cantemir se pare s-a mai dat o de iese drum spre Crimeea, el a trimis un emisar la cazaci ajutor, ca sä "4 sau 5000 de ai bine piese mici de artilerie". Sosit de han, la Bagce-Saray, kalgay-ul s-a pentru asediu, care, a la 12 zile revenirea 27 mai 1628 la Istanbul erau semnalati din partea lui Cantemir, care inceputul asediului". asediul s-a prelungit, deoarece Ghirai avea la arme de foc, tunuri un de archebuze. nogaii, care erau "inimicissimi del foco", lui Emido Porte lli d'Ascoli, din nu au incercat asalteze locul, ci au asteptat ca asediatii sä se predea. 28 de zile de asediu, facut ajutorul de la cazacii zaporojeni, care, cronica armeanä din Caffa, ar 12000 de oameni71. Cantemir le-a iesit in la o departare de 5 mile de Saray, a fost biruit sä se refugieze care era posesiune otomanän. Toate acestea s-au de 22 mai (st.v.), iunie 1628, de cronica pentru intrarea a lui Cantemir. Pe de parte, 4 iunie ajungea la Djanibek Ghirai, mai in 8 ale lunii, pleca spre Crimeea pe calea de kapudan-ul Hasan de un de 43 de galere. nu facut aparitia in portul de la Caffa in seara zilei de 29 iunie 1628a rasturnat o raportul de al combatantilorm. timp Mehmed Ghirai, cu ajutorul cazaciloral au asedieze dregitorului otoman care orasul, nu trebuia ofere unor "vasali rebeli" ai 67 Din in 8 aprilie 1628 Miron scria "duminica trecute a trecut Nistrul mii de o§teni vi-a pus pe la toate potecilevadurile "ca supraveghea pe Cantemir" (Gh. Duzinchevici, Barnovschi polonii, Bucurgti, 1938, anexa V, p. 209). In schimb, 23 mai se Moldova peste a despre grile vol. V, Bucure§ti, 1973, p. 38-39). Nu este deloc exclus ca faptele relatate de cronicile otomane de la Caffa din 1624 - inaintarea lui Ghirai Dobrogea, la Babadag, de lui de Cantemir - realitate cele primAvara anului 1629 (vezi M. Guboglu, Crestomalie p. 544-546; Cronici turcesti privind (Extrase), vol. III, vol. de Mustafa A. Mehmet, Bucure4ti, 1980, p. 67). sträini..., V, p. 39. A. Eszer, op.cit., loc.cit. N. Studiidocumente, vol. XXIII, nr. LXXXIII, p. 167. A. Eszer, op.cit., p. 222-223; E. op.cit., p. 146 (aceea.5i cronia atestä ea anterior Ghirai a trecut lui Cantemir). A. Eszer, op.cit., p. 223. N. Iorga, Studii documente, XXIII, nr. LXXXIV, p. 167; The Negotiations of Sir Thomas Roe, I, p. 816; A. Eszer, cit., p. 224-225. A. Eszer, op.cit., p. 221 www.digibuc.ro 142 stefan Andreescu 14 lui Djanibek Caffa, Aga - unul din cei mai de nobili care era "il factotum di cu alti nobili, s-a s-a noului han numit de Mehmed $ahin Ghirai au fost nevoiti ridice asediul Crimea, refugiindu-se la cazacii de la Nipru, deci teritoriu ce apartinea coroanei polone75. Oficial, Djanibek Ghirai de-a doua domnie 12 august 162876. Ghirai de un sol la curtea Din purtate demnitari limpede cA a existat un ordin initial trimis cazacilor spre ajuta pe Ghirai, de care turcii, nu trebuiau cu nici un sA afle. de acum cazacii se i pe doi ca la hanatului. De asemenea autoritAtile polone de pozitia domnului Moldovei, Miron Barnovschi, careel insista pentru sprijinirea Ghirai. Castelanul Cracoviei, Gheorghe de Zbaraz, pleda la lui acela0 sens, deoarece altminteri exista perspectiva unui teribil hanatul acestcaz, domnii Moldovei pofida de prietenie de poloni, ar fi fost siliti ajute pe Djanibek Ghirai". Pe de altA parte, la erau consemnate, 17 septembrie 1628, bAnuielile dregltorilor otomani despre o vodA Barnovschi Ghirai. Ele au fost iscate de faptul instalarea pe tron a lui Djanibek, kapudan-ul Hasan s- a indreptat gurile Niprului, de chemat pe domnul Moldovei. acesta a refuzat sA se cum o precedent. turcii 0-au adus aminte numaidecht cA el era cu o de nobil polon familia Przerembski)78. primAvara anului 1629, dintre fostul han, asistat de fratele cel nou, Djanibek, devenise cum este evocat de cronicile otomaneinceputul acestei "Mehmed Ghirai ahin Ghirai, ce au fugit linuturile polone (Leh), au ajutor partea a regelui polon, cu hatmanul, aproape 40000 de ghiauri, cu oastea ace4tia au asupra Crimeii, cu scopul de alunga pe Gianibek Ghirai han"79. In prima zi a "din pricina au murit multi oastea De aceea, pentru ziva urmAtoare Djanibek Cantemir au fAurit "sA inainteze patru pâlcuri atace patru oastea Ibidem, p. 225. Fostul han a ascuns, vreme de 20 de zile, a izbutit sA din Crimeea, prin istmul Perekop, cu numai 12 (Ibidem, p. 219-220). in schimb, fratele sAu, a 4000 de cazaci, a folosit altA cale, "che si chiama Arabbattá, di contro Crim" (Ibidem, p. 220). E. p. 147. Abia septembrie 1628 Djanibek va lua cu Gabriel Beth len, principele Transilvaniei, oferindu-i alianta (M.A. Mehmet L. Demény, Noi documente privitoare la Transilvaniei din secolul al XVII-leain Revista Arhivelor, an XLVII, vol. XXXII, nr. 1, 1970, 220; Török - Magyarkorilam - Okmánytár, ed. Szilágyi Sándor, II, Pesta, 1869, nr. XII, p. 77-78). Hurmuzaki, Documente, II-2, Bucuresti, 1895, nr. CCLIII, p. 554-559 (pentru datarea a actului, prima a lunii august 1628, vezi T. Gemil, op.cit., p. 71-72). Hurmuzaki, Documente, nr. CCCXXXII, p. 229. Pentru deplasarea lui Hasan la Oceakov, vezi Mihail Catalogul documentelor turcegi, vol. II, Bucuresti, 1965, nr. 211, p. 70. M. Guboglu, fie p. 555. www.digibuc.ro 15 dintre cazaci (sec. al XVII-lea) 143 Mehmed Ghirai. le-a biruinta. Mehmed Ghirai a fost ucis Ghirai "a fugita dispArut"". Lupta decisivA, care de fapt a pecetluit revenirea hanatului Crimeii orbita s-a dat mai la inceputul iunie 1629, la sfarsitul aceleiasi luni ambasadorul olandez Cornelius Haga putea raporta din Istanbul printre prizonierii luati de otomani s-au aflat un de moldoveni. Ei au mArturisit domnul Miron Barnovschi, avea cu Ghirai, temeiul cAreia i-a trimis un ajutor de 500 de osteni. Existents acestui ajutor a "umplut paharul" i-a determinat pe dregAtorii otomani mazilirea a lui Miron Este vrednic de notat din in tot lungul verii anului 1629, asistAm la o presiune a cazacilor pe litoralul pontic. Astfel, printre altele, a fost atacat incendiat, de o de 50 de orasul-port apoi cazacii au aproape de Bosfor, galerele ce se gäseau la Istanbul acolo, spre a proteja capitala. Unii cazaci au fost interogati "au aparitia Marea nu era dorinta ci au fost de poloni mii de cazaci ca ajutor pentru Ghirai"". Cu alte cuvinte, prezenta a fost a parte din strategia poloná de la hanatului pe Djanibek Ghirai, omul Portii. cu anihilarea a Mehmed Ghirai echilibrul de forte precar din nordul Negre a fost restabilit. Semn concret al revenirii la vechea situatie, aceluiasi an 1629 o puternicl incursiune sub comanda lui Ghirai, kalgay-ul lui Djanibek, a lui Cantemir Mirza are in Dar expeditia a fost un esec, din pricina rezistentei au inregistrat otomane, la inapoiere "a avut o crâncenA", kalgay-sultanul pus pe de El a revenit Crimeea, Cantemir Mirza De wide s-a dedus, pe dreptate, din acest moment el s-a instalat din nou Bugeac". a doua a anului 1630 au tratative polono-otomane pentru reinnoirea cele puteri. Initial, 30 august - 8 septembrie 1630 Ibidem, p. 556; potrivit lui Emidio Portelli d'Ascoli lupta s-a dat nu departe de istmul Perekop (A. Eszer, op.cit., p. 225). N. Studii documente, IV, nr. XXXVIII, p. 187; cu privire la participarea cazacilor, vezi din Moldova la 17 februarie 1629 (Hurmuzaki, Documente, XV-2, Bucuresti, 1913, nr. MDCCCLIII, p. 967). Pentru prezenta ostenilor moldoveni oastea lui Ghirai, vezi Ibidem, supl. nr. CCCXXXIV, p. 230. 0 descriere a luptei act din 10 iunie 1629, editat Fontes Historiae Ukraino-Russiae, t. VIII, Lvov, 1908, nr. 211, p. 341-342. M. Guboglu, op.cit., p. 557; izvor india drept tinte ale atacurilor Chilia, Ismail, Midia, Balcic, Varna, (Ibidem, p. 561-562); vezi N. lorga, Studii documente, XXIII, p. 170-174, precum E. cit., p. 148. lui Ghirai cu polonii, precum ajutorul primit de el de la cazaci moldoveni, erau semnalate la Venetia, stiri sosite de la Constantinopol, 19 august respectiv, 14 octombrie 1628 (Cristian Luca, "avvisi" inedite relative la politica a principelui Gabriel (1628-1629), t. XXXVI, 1999, anexele I III, p. 168). M Guboglu, op.cit., p. 563-564. E. op.cit., p. 148: "Devlet Kerej Sultan ist entkommen, Quantamur aber kam nicht". Mihnea Berindei, op.cit., p. 301. www.digibuc.ro 144 Andreescu 16 sultanul Murad IV a refuzat "ahidnamelele" emise anterior, sub cuvânt mai trebuie indeplinite prevederile acestora. "de la expeditia asupra Hotinului acum, cazacii alti incontinuu noastre bine de pe Marea cu din partea Oceacovului, hatmanii, neincetat pagube Cu alte cuvinte, toate din ultimul deceniu de a-i face pe poloni pe cazaci au dat gre§. la fel s-a intâmplat eforturile militare otomane, mai ales cu cele navale. Nici o victorie nu a adus cu adevArat lini§tea pe apele Negre... DimpotrivA, se poate spune mai curând in a secolului al XVII-lea, s-a pentru prima o in sistemul de al Negre. Fenomenul a o cu altA dimensiune din clipa in care, timpul prezentei la hanatului Crimeii a Mehmed Ghirai, s-a tendintele centrifuge ale acestora. De astA a cazacilor putea de a tAtarilor din nordul Negre. Nu cronicile otomane au notat dupA lupta de la Caffa, 1624, Ghirai, biruitor contra Portii, "coborât la DunArii" deoarece avea rele" de a inainta asupra Adrianopolelui". fond, mediul aulic circula legenda dupA stingerea Casei otomane, "il Kan di heredita l'Impero del Turco""... otomanA contra Poloniei, din toamna anului 1633, sub comanda lui Abaza, de Silistra, a putut fi eforturilor depuse de domnii Moise Matei Basarab, ei pe câmpul de Ulterior, Gheorghe I, principele Transilvaniei, va transmite cAtre hatrnanul Stanislav Koniecpolski cele douA esentiale puse de otomani vederea unui tratat de pace. una dintre acestea suna astfel: cazaci ferm pentru a nu produce tratatului, pagube Doar dacA aceste conditii erau satisfAcute, declara cA, la rândul lui, "ii va cum trebuie pe din Bugeacva ahd-name-aua necesarr'. Stirile anii precedenti intr-adevar, sezon prielnic navigatiei, cazacii - ales zaporojenii, cei de la Don' - au intreprins raiduri lungul coastelor Negre. Vom reline aici o mArturie româneascA, a unui boier moldovean, Todera§co care 30 iulie 1633, intors de la Istanbul, urmAtoarele: "Tot am stat la cazacii, care au fost pe apA, au Documente privind istoria vol. I, de Mustafa A. Mehmed, Bucuresti, 1976, nr, 158, p. 155; vezi M. Guboglu, Catalogul, vol. II, nr. 213-215, p. 70-71 nr. 219, p. 72. Cronici turcefii privind färile III, p. 66-67; M. Guboglu, Crestomatie p. 544. A. Eszer, op.cit., p. 228. Hie Corfus, despre lui Miron Costin, RdI, t. 32, 1979, 4, p. 721-723. Tahsin Gemil, cu Poarta documente (1601-1712), Bucuresti, 1984, nr. 98, p. 223-224; vezi Documente turcefii privind istoria Romäniei, I, nr. 161, 159-160. N. Studiidocumente, XXIII, p. 177, 178, 180 185. DupA lui Mihnea Berindei "Ce n'est qu'au début de l'été 1633, alors que les Polonais sont engagés dans une guerre les Moscovites, que des incursions cosaques importantes recommencent" (La Porte Ottomane face aux Cosaques Zaporogues, p. 302). www.digibuc.ro 17 dintre cazaci (sec. al XVII-lea) 145 grozav de mari pagube in lara turceascA, numai drum de o zi a fost de nu au venit Constantinopol"". Pe acest turcii decid mazilirea hanului Djanibek Ghirai, care n-ar fost "un locul lui a fost aprilie 1635, Inaiet Ghirai, lui Gazi Ghirai "Bora". de el, mai Saadet au ocupat functiile de kalgay respectiv, nureddin. arhivele otomane s-a o scrisoare, pe care, lipsa datei, editorii au atribuit-o, cu probabilitate, anului 1635. scrisoare a fost redactatA de Cantemir Mirza oglindeste pozitia acestuia de noul han, Inaiet Ghirai. De cel mai mare interes pentru noi este urmAtoarea frazA: "... Son excellence le Khan a eu des pourparles avec les Cosaques et ils sont en train de nouer des intrigues". Care era tinta acestor uneltiri ni se spune continuare: "Ils ont l'intention de faire des incursions sur les terres du Padichah"95. De fapt, cum transpare dintr-un adaos la textul documentului, Cantemir se temea de un atac din partea noului han, cu mai mult, cu otomane baza tratatului cu abia - erau gata cu din zona gurilor DunArii transfere Un raport olandez de la cu data 1635, vAdeste cA polonii, mai exact hatmanul Koniecpolski, au pus arse cazacilor97. acelasi hatman, cursul anului 1635 a construit un fort, Kudak, pe o insulA la Niprului Marea tocmai spre a supravegherea - eventual - impiedicarea operatiunilor navale ale cazacilor, dauna turcilor". In schimb, potrivit tot actului diniunie 1635, la hotarele polone nu au incetat. La plangerile dregAtorii otomani au rAspuns cA noul han va pedepsi aspru pe autorii va restitui pe robi. Cantemir, "care iarAsi a venit de la hotare" Bugeac!) "... va adus inapoi", Crimeea, "potrivit tratatul din urine. De altminteri, i se porunca "sA peste Trapezunt sA urmeze sultanului). Vedem deci el era intr-adevAr singura cale de iesire ce-i era dovedeascA incA utilitatea prezentei la gurile DunArii pentru interesele otomane. Or, denuntarea tAtaro-cazace indreptate contra nu putea punA extrem de favorabili... Acesta pare afost rostul acuzatiei contra hanului Inaiet Ghirai scrisoarea mai sus pomenitA. Hurmuzaki, Documente, XV-2, nr. MDCCCLXXXIV, p. 992; act folosit de M. Berindei, cit. M. Guboglu, p. 574-575. Le Khanat de Crimée dans les Archives du Musée du Palais de Topkapi, p. 151-152 comentariul dep. 153-154. Potrivit unui act otoman, o scrisoare a caimacamului Murteza din 18 februarie 1635 cAtre regele polon, Cantemir fi venit la Akkerman (Cetatea ia familia oamenii, el sA Bugeacul sA se stabileascA cu acestia Crimeea (M. Guboglu, Catalogul documentelor turcepi, vol. II, Bucuresti, 1965, nr. 228, p. 75). N. Iorga, Studiidocumente, XXIII, p. 192. Albrycht Stanislaw Radziwill, Memoriale rerum gestarum in Polonia (1632-1656), ed. Adam Przybo Roman Zelewski, t. II, Wroclaw, Warszawa etc., 1970, p. 135 (cf. Mihnea Berindei, op.cit., p. 306, care crede cA acest fort a fost ani mai Arhitectul castelului a fost cavalerul Guillaume Levasseur de Beauplan (Description de l'Ukraine, Paris, 1861, p. 41). Vezi mai sus 97. www.digibuc.ro 146 Andreescu 18 Cea despre lui Inaiet Ghirai din orbita Portii este, o insemnare a lui Albrycht Stanislav Radziwill din data de 3 1636. Iat-o: "Concilium secretumadvocabatur.GeneralisConecspoliusrebellionemceptam Tartarorum chami adversus Turcam litterisad regem promulgabat quodque in patrocinium regium confugerent, non celarat. Conclusurn caute suscipere regem potius dissimulare submissionem barbaram, Kozakorum tarnen auxilia, quasi nolente rege submittere generali conniventia non agnita concessisse"'. Este limpede hanul a asigure protectiasprijinul polon in faptului el a refuzat dea curs poruncii de aduce contributia la campania persanä. Or, acest refuz era cunoscut in cercurile diplomatice la Istanbul din 27 mai 1636, bailul vorbea de "rAscoala deschisA" (l'aperta ribelione), printr-o scrisoare a capugi-bayei care-i transmisese porunca cu La ei, cronica lui Mustafa Naima confirmA cA Inaiet Ghirai "n-a plecat cu ajutor expedifia impotriva Revanului" (Erevanului). Ba reproduce pretextul invocat de han pentru refuzul sAu, anume starea de incordare de incursiunile lui Cantemir Mirza in "... dacA voi participa expeditia polonii vor veni vor pune pe Crimeea"". Spre an 1636, mai exact4 decembrie, pleca de la un raport olandez care se amintea de neincrederea ce domnea turcihan plus, se consemna zvonul cA acesta din pentru sa, cu chestiunea lui Cantemir Mirza, solul polon Krasinski, care vara an a cenit insistent lui din Bugeac, nu a satisfactie, deoarece sultanul vroia "opune hanului, "ennemy particulier du dict Cantémir", polonilor, "en cas de quelques mouvement de ce costé Cel putin aceasta era arnbasadorului francez de Césy, care arAta turcii vor doar facA pe Cantemir nogaiisA nu mai facA incursiuni Confruntarea dintre hanul Inaiet Ghirai Cantemir omul pe care se bizuia politica la gurile tinuturile nord-pontice, a avut in prirnele ale anului 1637. de 12 februarie 1637, sesizarii lui Cantemir, care se la un atac partea acelor rAu o a sultanului Murad IV era voievozilor Moldovei spre mobiliza a se pune la dispozitia lui Kenan pap, care se la Silistra'. 8 martie 1637, la se aflase mai multe surse cA hanul Ghirai se pusese mi§care "con buon numero di truppe", dar se oprise Oceakov, spre a se "il Albrycht Stanislaw Radziwill, opcit, H, p. 181. Hurmuzaki, Documente, IV-2, nr. DLXI, p. 490. M. Guboglu, Crestomalie p. 575-576; vezi T. Gemil, contextul politic internafional (1621-1672), p. 94-96, care a publicat in extenso scrisorii trimise de han, "probabil aprilie 1636", curtea otomanA, cu motivul oficial a refuzului de a campanie: absenta oricArei subventii din partea precum lipsa prAzilor, deoarece cu "regii PolonieiMoscovei" a respectatA. Studiidocumente, XXIII, p. 196. Hurmuzaki, Documente, Bucuresti, 1886, nr. CCCXLIV, p. 235; anterior datei de 28 mai 1636 sultanul a o sabie un caftan hanului dar aceleasi erau expediate, cu act de confirmare, lui Cantemir (Ibidem, nr. CCCXLII, p. 234); veziMihnea Berindei, op.cit., p. 305. Gemil, cu Poarta in documente nr. 103, p. 237-238; Hurmuzaki, Documente, VIII, Bucuresti, 1894, nr. DCXLVII, p. 454. www.digibuc.ro 19 Alianta cazaci (sec. al 147 rinforzo concertato dei Cosachi a quali mandati suoi hostagi per degli accordi con essi loro fatti e dei Trartari alias Tartan Villani"". Este sigur Inaiet Ghirai a la cetatea Chilia, mai la Istanbul, sultanul Murad IV cA s-a a distrus cetatea Chilia (Kill), ambele posesiuni De altfel, cum este povestitA expeditia in zopele controlate de Cantemir de cronicarul Mustafa Naima: "Satele care erau supuse lui Kantemir au fost ridicatepentru a fi duse in partea mAria sa hanul, peste a Akkermanului. a ucis pe dintre oamenii lui Kantemir. Apoi, venind asupra Kili, a cerut familia lui Kantemir, dar Intre timp, deoarece dat seama nu poate rezista ofensivei hanului, Cantemir Mirza s-a dus in la PoartA, wide sosirea lui era raportatA la 30 aprilie 1637'. Pe de altA parte, doi din Cantemir, "Orak s-au hanului cu i-au cenit iertare, i-se. Ei au rAmas la Oceakov, alAturi de hanului, Saadet, vreme ce Inaiet Ghirai a plecat "pentru paza se cA noul han - numit de - "va dinspre mare"°. Foarte de 20 mai 1637, Selman Orak au prilejul surprindA pe fratii hanului, "pe toti oameni dupA care "au venit au ocupat vadul Numai dupA acest eveniment, mai exact 4 1637 hanul Inaiet Ghirai a fost mazilit locu-i a fost numit Ghirai Ca de obicei, noul han a fost trimis pe calea mai Caffa. Crimeea, Inaiet Ghirai nu numai a atacat cetatea Caffaa ucis pe beilerbeiul pe cadiul de acolo, Ibrahim Hamid efendi, dar a adresat Portii o cerere ultimativI spre a-i predat Cantemir Din cerere meritA sA reproducem arnenintarea hanului, cazul care nu primit satisfactie: "... dacA sa va preda pe Kantemir, vom trece peste DunAre, voi merge personalla Istanbul *voi cere pe neru§inatul trAdAtorul ise spune Kantemir"3. Fapt este existA unele care ne ca pe vremea Mehmed Ghirai, sosirea hanului dincoace de Nistru, Bugeac, fruntea o4tilor sale, a sarnit mare teritoriile otomane europene, la capitalei' 106 Hurmuzaki,Documente,IV-2, nr. DLXIX, p. 488 VIII, nr. DCXLIX, p. 455). M. Guboglu, Crestomafie p. 594. Ibidem,p. 577. Hurmuzaki,Documente,VIII, nr. DCLI, p. 457; vezi M. Berindei,op.cit.,loc.cit.; T. Gemil, p. 96. M. Guboglu, Crestomalie...,p. 577 579. Ibidem, p. 580. Studiidocumente, XXIII, p. 198-199. M. Guboglu, Crestomafie p. 578-579; vezi T. Gemil, Tärile p. 96-97. Vezi mai sus n. 112, precum T. Gemil, p. 97. www.digibuc.ro 148 Andreescu 20 Depunerea lui Inaiet Ghirai un anume risc pe plan international, pe care, totusi, Poarta 1-a asumat. semnala ambasadorul de Csy, turcii poatA instala pe noul han "sans que les Polonnois rompent avec cette Porte en assistant celuy dont les freres viennent d'estre tuez" (13 iunie caz, "afacerea" se cu bine, sultanul Murad IV avea de ne spune de Césy, proiectul de a-1 pe principele transilvinean Gheorghe De unde putem desprinde incheierea cA una din repercusiunile stArii de rebeliune a hanatului Crimeii a fost, la unnA, salvarea tronului principelui transilvInean... Pe de altA parte, cronica lui Naima pune pe aceleiasi rAscoale a lui Lnaiet Azov in cazacilor de Don. Anume, fratele hanului, in Azovului", i-a adunat la oaste pe din acele i-a dus Akkermanului" (CetAtii Albe). Astfel, Azovului au "cazacii au putut sA cucereascA cetatea pentru tarul Este de ulterior, in rdstimpul au cetatea, cazacii de la Don au fAcut incursiuniin directia Crirneii, distrugand - spuselor lui Evlia Celebi - douA forturi otomane de pe nordic al peninsulei Taman, Kale-i AnapaKale-i Se poate conchide deci cA lui Inaiet a sAi, desi repede a contribuit la pierderea - ce-i drept, ea temporad (1637- 1642) - a unuia din punctele de cea mai mare din sistemul de otoman al Negre: cetatea Azak (Azov), care iesirea de pe Don Marea de Azov a cazacilor de sub ascultarea tarului moscovit. se asediul a inceput 21 iar 18 iunie 1637 cazacii au izbutit sA Cu toate cA litnitele cronologice ale demersului nostru, faptul cA Azovului a putut incheiatA, 1642, prin retrocedarea cetAtii numai medierii diplomatice a domnului Moldovei, Vasile Lupu, intre Moscova. Or, eforturile depuse de Vasile vodä Lupu aveau a de depun douA izvoare independente unul de celllalt, acordarea a domniei Era vorba, de fapt, de atingerea unui I. op.cit., nr. 61, p. 71. Ibidem, nr. 60, p. 71. M. Guboglu, Crestomalie p. 597. Vezi Alan Fisher, The Ottoman Crimeea in the Mid-Seventeenth Century: Some Problems and Preliminary Considerations, Harvard Ukrainian Studies, vol. IV, 1979-1980, Part. p. 217. Vezi, mai Giulia Lami, La spedizione dei Cosacchi ad Azov nel 1637. Fra epica e storia,CIRSS - Quaderni di studi e richerche sull'Europa centro-orientale, 97, p. 29-32. La 22-29 martie 1642, solul rus Ivanov raporta: "si Afanasie, gâtindu-se piece din Tarigrad la la Moscova, a fost binecuvântare de la patriarhul Tarigradului Parfenie, patriarhul i-ar fi poruncit ca Afanasie, aflându-se Moscovia, sA declare la Departamentul soliilor cA vizirul i-a scris voievodului Moldovei Vasile, i cA va fi la Moldova Muntenia, aceste dacA va pe sultanul turcesc cu Moscoviei, ca sA prietenie dragoste dupA cum au trAit sultanii turcesti de mai dragoste cu impâratul Moscoviei, ca sA ca sA fie sultanului turcesc" (Istoriceskie sviazi narodov SSSR i XV-naale XVIII t. (1633-1673), Moscova, 1968, 21, p. act, un raport din 18 mai 1642, din Constantinopol, al rezidentului german Rudolf Schmidt, el cA marele vizir Kara-Mustafa Kemankes, in pofida pregAtirii armatei de uscat www.digibuc.ro 21 Alianta dinte cazaci (sec. al XVH-lea) 149 obiectiv pe care Vasile Lupu de câtiva ani buni: refacerea unirii dinastice, beneficiul a extracarpatice. deci o a evolutiilor din zonele septentrionale ale Negre cu istoria rascoalei lui Inaiet Ghirai se Cu autoritatea asasinarea de care dispuneau, hanul s-a decis nu mai a preferat la sultanul Murad IV va face dreptate in confruntarea cu Cantemir la sultanul a "facut dreptate", dar felul Inaiet Ghirai, ulterior, Cantemir Mirza au fost executati. A fost cel caz de executie, din porunca sultanului otoman, a unui hanprincipe ghiraid Am cele de mai sus, asupra rästimpurilor de colaborare intre hanatul Crimeii cazaci. Nu trebuie, cealaltä a lucrurilor. Ne la perioadele, mult mai intinse in timp, in care cazacii, de la Nipru, de la Don, au efectuat raiduri devastatoare in posesiunile otomane, tinuturile hanului. a efectelor acestor incursiuni, intreprinsä de Alan Fisher mai cu pe temeiul marturiilor lui Evlia Celebi a dus la ele au contribuit, probabil, la declinul drastic, economic, al secolul Cum Fisher sustine, la un moment dat, Emidio Portelli d'Ascoli - la fel cu cavalerul Beauplan - nu scrierea sa de jefuite nici de o populatie sau economie declin, vom spicui in cele ce tocmai asemenea mentiuni. Astfel, ce de la Kara Harman, de (1625), Emidio Portelli d'Ascoli apoi 30, 40 sau 50 de ale cazacilor au pe mare au intreprins actiuni de crude, "le marine di tutto il negro l'hanno reso inhabitabili, se qualche luoco, da buon castello, non sia difeso". Dar de multe ori cu ziduri, el, au fost asaltate, jefuite incendiate, l'anno passato fecero in Jusleve, unica murata del Kan, che oltre haver rubbati quelche trovorno, vi diedero poi che la 4. parte di essa restó abbruggiata mercantil contrada". deci o notatie a misionarului despre un crimeean, org-port in hanului, Gözlev (Kozlov), atacat partial jefuit de cazaci continuare, "non fanno danno per terra", uneori cazacii gonesc zi noapte spre a jefui "qualche ricco loco dentro terra, come 4. sono fecero Garasio <=Kara-su-Bazar>, nel centro della saccheggiando et abbruggiando molte botteghe, et ammazando, che gli capitava avanti"w. pentru asediul Azov, "n-a lipsit da sA determine pe Marele Duce de Moscova a-i indupleca ori a-i pe sA Asacul; vederea acestui scop el nu numai a trimis un la Moscova, ci a mai dat din Moldova de a interveni cu toad stAruinta la Marele Duce, promitându-i cA-i va da, drept pentru obtinerea Asacului, pe domnia lui de pe a Munteniei" (E. de Hurmuzaki, Fragmente din istoria III, Bucuresti, 1900, 155). 121 Vezi Decei, Imperiului otoman la 1656), Bucuresti, 1978, p. 343; T. Gemil, contextul politic international, p. 98 (presupune cA Vasile vodA Lupu a pe Inaiet Ghirai Poarta "pe baza sacrificArii lui Kantemir"); Mihnea Berindei, op.cit., 305-306. Alan Fischer, op.cit., p. 215-223. 123 A. Eszer, p. 203-204. www.digibuc.ro 150 Andreescu 22 descrie principalele din Crimeea, frunte d'Ascoli revine cele de el cu privire la Kara-su-Bazar Gözlev. AdAugAnd, cetatea volteCossacchi l'hanno saccheggiata". De altminteri, o scrisoare a sa din 25 octombrie 1629 misionarul nostru vará locurile insemnate din - exceptia Caffei -au fost jefuiteincendiate'. Pe locul al ordinea importantei - Gözlev, Bagçe-Saray, Kara-su-Bazar, Balaklava -, el descrie Mangopul. Aici amintit faptul cA, de teama cazacilor, hanul nobili aduc pAstreazA castelul Mangop lucrurile cele mai pretioase. Dar, pofida pozitiei inexpugnabile a castelului - pe unui munte, o cale de accespatru mai devreme, ceea ce 1630, Cosacchi di con far 4. miglia per terra boschi l'alba ci entrorono dentro nell'aprir delle porte, et fecero un solenne bottino". Despre castelul "Vospro" (Ker), plasat pe locul al saptelea, d'Ascoli sustine cA este bine intetinut "per stare su le porte di Cossachi di Moscovia, quali molte volte hanno tentati farvi botta, sempre in mai semnalatA observatia potrivit zona din jurul cetAtii-port Sudak, extrem de productivA tot felul de fructe, nu poate trebuie, deoarece "li Cosacchi vi vanno pighar la Presiunea cazacilor se exercita necontenit asupra hanatului Crimeii. Dar nu credem se poate desprinde incheierea aceasta a fost unul din motivele declinului demograficeconomic al zonei. Mai putem sustine ideea cA raidurile din Crimeea nu au fAcut sA sporeascA ingrijorarea autoritAtilor otomane cu privire la din Marea Documente otomane din 1639, prin urmare foarte apropiate de perioada care ne preocupl, - cum s-a subliniat de altfel - exasperare frustrare a inaltilor ai Portii operatiunile din Marea Astfel, de intr-un asemenea act citim cazacilor "...are present on very windy and stormy days and in extremely shallow and narrow places. There is no end or conclusion to their successes'. Pe de altA parte, "however many galleys are launched, may one be built for each one of them and launched together incheiere vom relua discutia asupra identificArii momentului care actiunile cazacilor Marea au devenit o realA ameninlare pentru interesele Raiduri midem, 233 p. 234, n. 81. Vezi Idem, Giavianni da Lucca Forschgungen zu seinem Leben und zu seinem Archivum Fratrum Praedicatorum, vol. XXXVII, 1967, p. 372. Ibidem, p. 236237. Vezi Victor Ostapchuk, Five documents from the Topkapi palace archive on the Ottoman defense of the Black Sea against the (1639),Journal of Studies, vol. 11, 1987, p. 60. Sandal = "a variety of oared boats including small rowboats" (Ibidem, p. 59, n. 37). 128 Vezi Ibidem, nr. IV, p. 94. Ibidem, p. 93-94. www.digibuc.ro 23 dintre cazaci (sec. al XVH-lea) 151 navale sunt mention4te sporadic izvoare tot lungul ultimei treimi a veacului al XVI-lea. Spre exemplu, scrisoare din 28 1574, marele vizir Mehmed Sokol lu acuza pe poloni au venit ajutorul lui Ion al Moldovei, printre altele doulzecicinci de care au asupra Albe, pustiind'. Dar despre o extindere geograficA a actiunilor lungul coastelor Negre, precum despre o intensificare a nu credem cA se poate vorbi deck din preajma hotarului dintre secolele XVI-XVII, anume contextul rAzboiului cu Poarta purtat de Mihai Viteazul. Acumvedem pe cazaci indreptAndu-se cAtre dar oprindu-se cale la Kara-Harman, port care au surprins nu mai de de (vascelli) "cu foarte scumpe" (destinate de capitalei otomane)131. Este probabil vestea despre asemenea incursiuni pe domnul sA se la utilizarea acestei navale sAu cu Poarta. Ceea ce sigur este anii 1599-1600 Marea chip special in zona gurilor flotile de au actionat slujba lui Mihai, chiar, la un moment dat, intrarea pe fluviu - genere - aprovizionarea cu alimente din spatiul pontic a Istanbululuiw. De aceea socotim cA acestea aufost carecazacii au devenit deplin de vulnerabilitatea sistemului defensiv otoman din Marea de asemenea, de economicA a gurilor se face cA lui Mihai Viteazul ei au continuat revink an an, zonA, ba sA lungul fluviului, mult de la anului 1613, cu caracter de unicat, de un ceaul turc ce s-a Dietei polone reunite la Var4ovia cu plingerea cu pagubele pricinuite de cazaci la gurile pentru ultimii trei ani se ridicau la sumA de ... cinci milioane "d'oro". Ei prAdau sistematic "barche con merci, che di Vallachia et Ungaria andavano a Constantinopoli, con gran danno d'Ottomani". Apdar, acesta a fost motivul pentru care, din anul flota otomanA a mereu - a un succes - sA pericolul cazac. A. Mehmed, Documente privind istoria României, vol. I, Bucurqti, 1976, nr. p. vezinr. p. 125. române, vol. III, Bucure§ti, 1971, p. 414 (30 noiembrie 1598, Alba 132 Vezi asupra izvoarelor studiul nostru: danubiano-pontic la secolului Viteazul "drumul moldovenesc",SMIM, vol. XV, 1997, p. 54-58. din 17 octombrie 1598 la Istanbul se vorbea de o colaborare cazaci "valahi" DunArii". tmpreunä, ei tocmai capturased mai multe ambarcatiuni, pe care "turcii le aveau Marea Neagrä pe Dunäre" (Mihai Viteazul confiiinja vol. I, Bucurqti, 1982, nr. 71, 217-218). 133 T. Gemil, cu Poarta documente turcefii..., nr. p. 171. Vezi Athanasius, G. Welykyj OSBM, vol. III (1609-1620), Roma, 1959, nr. 1108, 102 (vezi nr. 1101, p. 99). Am semnalat prima acest izvor studiul citat mai sus, nota 132 p. 52-53). www.digibuc.ro 152 Andreescu 24 ADDENDUM De curând a lumina tiparului un masiv volum, cuprinzând rapoarte inedite din Constantinopol ale ambasadorilor venetieni: Relazioni di ambasciatori veneti al Senato, vol. XIV, Costantinopoli. Relazioni inedite (1512-1789), a cura di Maria Pedani-Fabris, Padova, 1996, 1058 p. Toate textele de acest gen un mare interes istoric, sub mai aspecte. Pentru subiectul de care ne-am ocupat paginile anterioare am selectat un din relatia lui Zorzi Giustinian, dm 1627, care se la luptele navale din 1624 1625, precumla efortul otoman de a construi noi la Niprului Marea Neagrä. Potrivit acestui izvor, refuzul Mehmed Ghirai de da concursul la edificarea acelor castele provocat decizia de a-1 depune pe "Sono li Cosacchi razza d'huomini che, habitando su le rive et siti Boristene, paludosi et inaccessi, scorrono per esso nel Mar Nero con certe barche chiamate saiche grande come nostre armate, et capace ogn'una di 50 huomini da remo et da spada. Inferiscono a Turchi continui gravissimi danni, in quel modo che inferivano nel nostro ColfoUscocchi. Questi, che da principio erano pochi et corseggiavano con poche saiche, non osando penetrar molto nel mar, si sono poi a poco a poco con le continue depredationi resi cosi numerosi et forti, per il concorso non solo de vicini ma de remoti alla fama delle prede, che uscendo ne tempi presenti con trecento e saiche in numero di quindeci e mille, armati di moschetti et altr'arme da offesa, et nel resto si dir nudi, valorosi et bravi, infestando la navigatione di quel mare, da cui la Costantinopoli riceve suo principal nutrimento, la tengono ben spesso in pericoloso assedio; anzi a mio tempo col ferro e col fuoco si dire nei borghi di la posero in tanta confusione e spavento, che ben si conobbe quanto nelle cose humane, benché grandissime, possa un inopinato et non proveduto accidente. Et l'anno seguente assalita da loro con 300 saiche l'armata Gran Signore di 70 galee, rinforzata molto numero di giannizzeri e sphai, et commandata da Rezep, moderno caimecan, saliti per forza con meraviglioso coraggio su la maggior parte delle galee, et su medesima, se ne impadronirono sino all'albero con uccisione, che per confessione de Turchi medesemi senza fortuna grande di mar, che per buona fortuna sopragiunse in quel punto, et disperse le saiche, tutta l'armata ottomana preda, con quelle grandi importantissime conseguenze che molto ben comprende, et che meritamente muovono l'animo de Turchi abbandonato alcuni pensier Bianco, tutte le forze maritime nel Nero contra di loro. Et verificandosi quanto ultimamente scrive l'eccelentissimo signor bailo dell'unione de Saim con essi cosachi per uscir mare poderosi che mai, Turchi far il medesimo, et fmalmente riaccendersi di nuovo la guerra, la quale non heverebbe (sic!) tardato tanto se non fossero divertiti da quella di Persia et dalle commottioni del governo, et dalla stima ancora che doppo la valorosa difesa di Cottin fanno delle forze di quel regno molto maggior di prima... capitan sul mio partir da Costanfinopoli, uscito con settanta rinforzate quel mar, fidatosi su le false promesse del re tartaro et di Saim suo di assisterlo, di in certo stretto di quelle bocche due forti che impedissero la loro uscita, ma deluso dalle dette promesse, convenne retirarsi senza tentarlo, et per salvarsi Gran Signore et con i ministri, ne ristor doi altri sito molto remoto et incongruo, et che fabricati ai medesimo effetto, vedendosi che www.digibuc.ro 25 Alianta dintre cazaci (sec. XVII-lea) 153 non servivano, restavano abbandonati. Da nata la depositione dal regno predetto re tartaro, et la risolutione del di unirsi con Cosacchi, quali saranno forse fomentati da eccitamenti de Spagnoli, come ho detto di sopra, per divertirsi nei presenti moti le gelosie et pericoli che gli apporteria l'uscita dell'armata turchesca Mar Bianco" (p. 621-622). REACTIONS AGAINST THE DOMINATION OVER THE BLACK SEA IN THE FIRST HALF OF THE CENTURY: THE COSSACKS - TATAR ALLIANCE Abstract In the decades of the seventeenth century, the Ottoman Empire was faced with the difficult problem of the looting raids by the Cossacks. The repeated attempts by the Otomans to end this phenomenon, either by active naval presence in the Black Sea or by a great campaign on land against the Kingdom of Poland (1621) - on which (Zaporojian) Cossacks on Dnept were dependent - remained unsuccessful. As a result, in of 1624, a Cossack fleet was able to penetrate as far as Bosphorous and strike panic at Istanbul. At last on two occasions, this phenomenon against centriphugal tendencies of some Crimeean khans. More exactly, during of Mehmed Girai (1623 - 1628) Girai (1635 - 1637). In cases, alliances or were signed Cossacks and the Tatars, who, as a matter of fact, created extremely dangerous buildup against the entire defense system of the Ottomans north region of Black Sea. The flaws in this system enabled the Cossacks on the Don - under subordination to Moscow - to conquer fortress Azak (Azov) 1637 hold it for several years. The Romanian Principalities did not remain aloof of these events. In 1624- 1625, on three separate occasions, Voivode Radu Mihnea, who held the reins of foreign policy of Moldavia Wallachia (where his underage son Alexander was reigning), sent subsidies to the Cossacks who - understanding Khanate of Crimea - were planning a great naval expedition directed against the very of the Empire. A last issue discussed is moment when the naval raids of Cossacks took momentum and especially, the trade at Danube Mouths Istanbul. The author believes that phenomenon was a long range consequence of the war carried out by Michael the Brave against the Porte, during which Romanian Voivode had lured the Cossacks into area of Danube Mouths and employed them consistently naval operations against the Turks (1599 - 1600). www.digibuc.ro www.digibuc.ro POLITICA ORIENTALA INTRE 1733-1739 II. ANGLIA AUSTRO-RUSO-TURC (1736-1739) (continuare)* PAUL CERNOVODEANU de faptul Poarta a regelui Ludovic al XV-lea cererea ca monarhul medieze pacea turci imperiali, ambasadorul la Constantinopol, Villeneuve, obligindu-se sá determine Rusia a apela la interventia diplomaticá a contele Ostermann a solicitat lui Rondeau genteze trimiterea unui mesager ambasadorul Fawkener spre a-1 informa despre pozitia Rusiei; Rondeau a acceptat conditia ca rezidentul olandez de la St. Petersburg, Swart, sá acela.5i lucru expediind un mesaj similar ambasadorului Calkoen la Poartä". urma acordului diplomatului olandez de la de a proceda astfel, Rondeau a secretarul, pe dr. John Bell", misiune la Constantinopol, cu scrisori Fawkener Calkoen. La 6/17 decembrie Bell lua drumul spre capitala Imperiului otoman", prin Moldova, unde s-a domnul Grigore al * Primele ale acestui studiu au in SMIM, XVII, 1999, p.177-181 XVIII, 2000, p.95-107. Notele sunt numerotatecontinuare. Sbornik..., vol. 80, p. 231-234, doc. 1 (raport al lui Rondeau atre lordul Harrington din 26 7 dec. 1737) p. 234-236, doc. 112 (idem idem din 29 10 dec. 1737). Acceptul regelui George al II-lea pentru trimiterea unui emisar al lui Rondeau la Constantinopol pe Fawkener, trimis din Whitehall la 13 dec. 1737 de (ibidem, p. 236-237, doc. 113) a fost de imputernicirea datA de Ludovic al XV-lea la 7 dec. 1737 ambasadorului Villeneuve de a trata la ca mediator turci adversarii A. Vandal, Une ambassade française en Orient..., p. 313). Nominalizarea lui Bell ca emisarraportul lui Rondeau lordul Harrington din 14 dec. 1737, Sbornik..., vol. 80, p. 237-238, doc. 114. Despre John Bell of Antermony (1691-1780), de origine, cA a plecat Rusia la 1714 punându-se slujba lui Petru Mare. In calitate a participat la ambasadele trimise de Persia (1715-1718) China (1719-1722)s-a ruse expeditia din Caucaz (1722-1723). Ulterior Bell a reintrat serviciul diplomatiei britanice slujind in calitate de secretar al rezidentului de la St. Petersburg Claudius Rondeau, 1728-1739. La moartea acestuia a functionat el ca de 16 oct. 1739 - 10 1740, la sosirea noului titular al postului, Edward Finch. Curând aceasta s-a stabilit la Constantinopol, indeletnicindu-se comertul, iar din 1747 s-a patrie stabilindu-se la mosia familiei Antermony, unde a murit la adânci Bell redactat memoriile, fAcând descrierea efectuate cursul vielii, in lucrarea sa autobiograficA Travels from St. Petersburg in Russia, diverse parts of Asia, 2 vol. Glasgow, 1763. Cf. The Compact edition of I, p. 129-130 despre grile vol. IX, Bucuresti, 1997, p. 192. Sbornik..., vol. 80, p. 239, doc. 115 (raport al lui Rondeau Harrington din 17 dec. 1737); John Bell, An Account of from Petersburg to Constantinople, and "StudiiMateriale de Medie", vol. XIX, 2001, p. 155-168 www.digibuc.ro 156 Paul Cernovodeanu 2 Ghica, prilejuind astfel un contact diplomatic direct anglo-romAn. La 9/ 26 decembrie lordul Harrington scria lui Rondeau de la Whitehall ambasadorul rus la Londra, Antioh Cantemir, a transmis regelui George al Ana Ivanovna de a accepta sA din mediatorii conflictului turci; acelasi demers a fost de le Generale de contele Aleksandr Gavrilovici Golovkin la Haga". In Rusia se opunea mediatiei solicitatA de de Curtea de la Viena, dar dorea ca acesteia - in pofida rezerve exprimate de regele George al II-lea date inarnicalele relatii ce domneau acum LondraParis -sA i se mediatia anglo-olandezA, intereselor ei". PurtAtorul mesajelor ambasadorii englez olandez din Constantinopol, John Bell - cum suntem informati din propria sa relatare - s-a indreptat de la St. Petersburg spre Kiev, unde a oblinut de la comandantul militar, generalul Aleksandr Nikolaevici Rumiantev, de la diplomatul Nepluiev o de cazaci ce la Nistru". Emisarul englez a trecut hotarele Poloniei la 21 decembrie 1737/ 1 ianuarie 1738 iar la 30 decembrie / 16 ianuarie se afla la Tiganovka, pe Nistru, in Soroca91. Peste o zi, la 12 ianuarie 1738, Bell a primit vizita lui Petrache Duca, Soroca, ce cA-I va continue drumul dar pentru aceastatrebuia aprobarea donmului de la Iasi, la care atrimis un curier. lui Rondeau a stat o zi la Tiganovka timp care a mai fost vizitat de a fost mod omenos cu vin, fructe merinde de cAtre acesta. La 13 ianuarie, domnului, Bell a la drum, Nistrul la Soroca un pustiit de pe la Carinari a ajuns la Iasi seara urmAtoare92. A doua 4/ 15 ianuarie, secretarul rezidentului englez de la St. Petersburg a fost condus "la palatul domnului (care e numithospodar) al Moldovei... Se numeste Grigore Duca de Ghica>, este dintr-o familie de greci (!) foarte onorabili se general de un nume bun. El m-a tratat cu mare cinstire politele sa de rAu cA nu stA sA mA lase sA merg de-a dreptul la thence back to St.Petersburg, in part of the years MDCCXXXVII and Undertaken at the instances of Count Ostermann, chancellor of Russia, and of Mr. Rondeau, Minister from Great Britain at the Court of St Petersburg Travels..., II, p. 376. Bell era purtAtorul unei scrisori Sir Everard Fawkener din 16 dec. 1737 Portii sA accepte medierea comunA anglo-olandezA aceea a (vezi textul ei Sbornik..., vol. 80, p. 240-244, anexa la doc. 115). Ibidem, p. 244-245, doc. 116; vezi altA informare trimisA de lordul Harrington lui Rondeau din Whitehall la 24 dec. 1737 (ibidem, p. 248-249, doc. 118). Ibidem, Regele George al fusese informat de ministrul habsburgic la Londra, Ignaz Johann von Wasner, de faptul cA Franta, la cererea oferit medierea imperiali turci, dar Curtea din Viena a comunicat cercurilor de la Versailles cA Rusia era principala putere combatantA cA trebuia sA fie consultatA problemA. Rondeau sA i-ar deoarece Ludovic al XV-lea mini§trii sAi doreau o tulburare a relatiilor austro-ruse care sA ducA la ruperea aliantei - pe care n-o agreau - incheiatA CarolVI-lea (ibidem, p. 245-246, doc. 116). John Bell, op.cit., p. 376-380. p. 380-385. Ibidem, p. 385-386. Despre sosirea la Soroca era informat ambasadorul francez la Villeneuve, care trimitea ministrului secretar al afacerilor externe, Jean Jacques Amelot de Chaillon, la 30 ianuarie 1738, Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol. I, p. 516, doc. DCCCLIII; N. lorga, A HistoryAnglo-Roumanian relations, p. 33-34. www.digibuc.ro 3 Anglia austro-ruso-turc (1736-1739) 157 Constantinopol, ci merg mai la Bender, unde voi afla pe seraskier, care are comanda principalA in aceste Nu arfost voia mea sä mä abat din drumul meu, dar nu era nimic de fAcut, supus. Domnul a poruncit unui bosniac la doi ostasi moldoveni din garda sa insoteascä la Bender, era tot ce se putea face pentru mine de La 16 ianuarie, de insotitorul rus Norov care s-a la Kiev, Bell s-a indreptat spre Bender, prin la destinatie in seara zilei de 18 ianuarie. Aici a fost cu ospitalitate de seraskierul Gengy Ali care i-a acordat sä mai departe spre Constantinopol, trecând prin tinuturile ale Buceaguluiapoi peste prin DobrogeaBulgaria la Constantinopol unde el ajunge in seara zilei de 28 ianuarie / 8 februarie. La sosirea lui Bell capitala Imperiului otoman situatia diplomaticA era complexl. Rondeau pe lordul Harrington la 14/ 25 ianuarie influentul duce de Curlanda, avusese un conflict cu arnbasadorul imperial pe tarinä, contele von Obstein, care insista ca Rusia la mediatia anglo- s-o accepte doar pe cea sub pretextul refuzului cardinalului Fleury de a accepta o pace de reprezentantii puterilor maritime'. felul acesta se o situatieinsolitA:Imperiul habsburgic, precum Poarta otomank acceptaserA ambasadorului francez Villeneuve in timp ce Rusia anglo-olandezI, care, doar in caz de strictA necesitate, fi putut asocia celei franceze. La 14 februarie lordul Harrington comunica lui Rondeau s-au trimis instructiuni ambasadorilor Fawkener Calkoen continue negocierile la speranta cACurtea de la Viena va accepta puterilor maritime, de aceea a Frantei, ceea ce s-a dupA era informat reprezentantul englez la St. Petersburg, peste câteva zile, la 18 februarie. Intre timp, la Poartä, ce Fawkener luase de propunerile de pace ale Rusiei, transmise prin Bell, care se rezumau la pästrarea asupra Azovului Oceakovuluilibertate de navigatie in ambasadorul englez, cu asociatul sAu olandez, Calkoen, au adresat un memoriu marelui vizir Mehmed Yegen la 12 februarie, privind pretentiile Rusiei exprimate de cancelarul Ostermann scrisoarea lui Rondeau din 16 decembrie 1737; un al doilea din 13/ 24 februarie al acelorasi diplomati cAtre marele vizir, revenea cu completAri privind imputemicirea din partea Curtii de la Portii de la 23 februarie/ 6 martie a fost, dilatoriu, Mehmed Yegen nedorind sA se angajeze la nimic, nefAcând nici o referire concretA dacA turcii acceptA sau nu sA negocieze, find J.Bell, op.cit.,II, p. 387-388; despre sosirea lui Bell la era informat ambasadorul Villeneuve care anunta cu depesA din 21 febr. 1738, cf. Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol.doc. DCCCLV. J. Bell, op.cit., II, 388-400. Despre datA lui Bell de seraskierul de Bender de a-si continua spre Constantinopol, Rondeau afla cu de la contele Ostermann transmitAnd vestea lordului Han-ington raport din 21 febr./ 4 martie 1738 Sbornik..., vol.80, p. 276, doc.136), despre sosirea emisarului capitala Imperiului otoman, ambasadorul Fawkener pe ducele de Newcastle la 10/ 21 febr. 1738 (cf. Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 28, p.345). Sbornik..., vol. 80, p. 263-264, doc. 127. p. 269-272, doc. 133. P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, f. 350-352 f. 369-370. www.digibuc.ro 158 Paul Cernovodeanu 4 cum declarau ei, fie pace, fie pentru de aceastA atitudine ambasadorii puterilor maritime reveneau cu un memoriu la 28 februarie/ 11 martie precizAri". Continuarea corespondentei Fawkener, asociat cu marele vizir a continuat cu acelasi rezultat dezamAgitor mediatori". Poarta refuza sA trateze acestia problemele ei vagi neangajante, de fapt un refuz. Otomanii se de fapt accepte deck medierea lui Villeneuve, pe care o socoteau mult mai favorabilA dar timp, spre a obtine de pace mai avantajoase, au conceput planuri ambitioase de rAzboi, in special impotriva adversarilor mai care s-au dovedit a imperialii. de la13/ 24 ianuarie marele vizir Mehmed Yegen a dat dispozitii pretendentului pribeag ca, de ostasii curuti, sA se deplaseze pe Are, la CernavodA, unde ajunge la 18 februarie, spre a initia operatii de diversiune cooperare cu domnul Constantin Mavrocordat, sA caute a intra Transilvania, al Iron i-a fost promis ca de cAtre la lui marele vizir a convocat la Constantinopol un Consiliu de rAzboi, la care au participat o de comandanti otomani precum intrepidul Bonneval pap, spre a stabili strategia operatiilor de räzboi pentru campania din 1738. Renegatul instructor reformator al armatei otomane, a preconizat ca plan de actiune marsul unui corp expeditionar sub comanda vizirului spre spre a supraveghea frontul din Bosnia, de unde urma sA ajutoare la Vidin, centru operational de la care Iosif sprijinit de turci, sA Ungaria eventual sA Banat Transilvania; un al treilea corp avea ca misiune Benderului la Nistru o ofensivA spre Oceakov'''. Austriecii, aflAndu-se primele luni ale 1738 intr-o defensivA, au expediat ca emisar la Curtea tarinei pe generalul marchiz Antonio Ottone Botta d'Adorno spre a mareplului o campanie Moldova, pentru a apropia astfel de ale celor doi aliati; demersul sAu a fost refuzat, sub pretextul cA Rusia avea Ibidem,376-377v380-385. Rondeau pe lordul Harrington la 12 aprilie 1738 despre primirea scrisori - prin Viena - de la Fawkener din 10/ 21 februarie, continänd rezultatele demersurilor intreprinse de mediatorii puterilor maritime pe lângá marele vizir, fapt care intoarcerea secretarului sAu Bell de la Constantinopol, lipsa obtinerii unui care fie rusesti (cf. Sbornik..., 80, p. 286-287, doc. 143). P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, 395-396 (scrisoarea marelui vizir din 16 1738 cAtre mediatorii anglo-olandezi) 397-398 (rAspunsul acestora din 14/ 25 la Fawkener dat cA turcii prefed doar ambasadorului francez (vezi raportul sAu din 18 aprilie 1738 adresat ducelui de Newcastle, ibidem, f. 402-403v). Fawkener face cunoscut copie ducelui de Newcastle textul tratatului de de cu losef Rfikóczi la 20/ 31 ianuarie 1738, cf. P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29,436. Rákóczi era inconjurat de sfetnici ai tatAlui Francisc al Zsigmond Zay, Illosvai, János Pápai, Péter Kelemen Mikés, având suita sa 16 generalul de origine italianA D'Asty (Dasti). Pentru lui Rákóczi la Cernavodá trimiterea lui Mikés calitate de emisar pe lângA Constantin Mavrocordat in februarie 1738, vezi mai ales Mikés Kelemen, Scrisori din Turcia (ed. Gelu Veress), Bucuresti, 1980, p. 183-185, no. C. Dapontes, Ephéménides daces, II, p. 64 70. '°' Ibidem, p. 66-67. www.digibuc.ro 5 Anglia austro-ruso-turc (1736-1739) 159 propriul ei plan de actiune anume trimiterea lui la Oceakov, spre a ataca de acolo BenderAkkermann, in timp ce maresalul Lascy urma opereze din Crimeea' primävara lui 1738 otomanii decisi joace cartea rAzboiului, toate de negociere a au intrat in chiar cele ale ambasadorului francez Villeneuve. dezamägitoarele ale lui Fawkener Calkoen pe persoana marelui vizir, misiunea lui John Bell la Constantinopol s-a dovedit compromisä. Acesta mentiona in relatarea sa de cálátorie la 9/ 18 martie a inceput mobilizarea armatelor conduse de Mehmed Yegen pent.ru a in campanie; amba.sadorul Fawkener, de Bell, a facut protocolara vizitä de bun vizir la 15/ 26 martie, fdrä a mai inregistra, discutii, un succes. Mehmed a plecat, in fruntea ostirii sale, la Adrianopol la 24 martie/ 4 aprilie, spre a lua de acolo drumul Serbieim. Misiunea lui Bell s-a nici un rezultat; Poarta n-a acceptat mediatia puterilor maritime, mArginindu-se sä discutii exploratorii doar cu marchizul de Villeneuve, pentru moment ele intrerupte. La 19 aprilie secretarul rezidentului englez de la St. Petersburg a Constantinopolul drumul spre Rusia a trecut pe la Galati la 26 aprilie/ 6 mai. De aceasta, la porunca turcilor, domnul Grigore al Ghica läsat sä se indrepte direct spre wide a sosit la 29 aprilie/ 10 mai. din nou, cu multá amabilitate de voievod, emisarul englez a fost condus la Soroca la 13 mai, procurandu-i-se cai cu oameni din garda domneasca ca insoteascä la Nistru. El a Moldovei la 14 mai prin NemirovKiev, a sosit la St. Petersburg la 17/ 28 maim. Rezidentul Rondeau cunoscut raportul adresat lordului Harrington la 23 3 iunie esecul misiunii lui Bell, ce fusese trimis, mod la Poartä, pe ambasadorul Fawkener scopul de a reactia turcilor la de incheiere a emise de rusi; era expediat Secretarului de stat al Afacerilor externe (Departamentul de Nord) de scrisori intre marele vizir mediatorii puterilor maritime de la inceputul anului exprimatä deceptia provocatA de refuzul lui Mehmed Yegen de a accepta o conferintä cu FawkenerCalkoen pe aceastä Totodatá Rondeau a aflat de la Viena ambasadorul Villeneuve a fost insärcinat de imperiali comunice Portii Rusia dispusl, pentru a se ajunge la pace, retrocedeze Kinburn Oceakov; in concluzia raportului säu, rezidentul englez instiinta superiorul mediatia a fost de Curtea din Viena la initiativa Frantei cá dorea implice Rusia, atunci demersul ambasadorilor puterilor maritime se dovedea contraproductiv inacceptabil pentru prestigiul De altfel, turcii au dea seama e de oferta rusilor Villeneuve de aceea - Rondeau intr-un nou raport Harrington la 27 - au insärcinat pe Grigore al II-lea Ghica alMoldovei un emisar la Sbornik..., vol. 80, p. 272-273, doc. 134; p. 275-276, doc. 136; p. 282-283, doc. 140 (rapoarte ale lui Rondeau lordul Harrington din 18 febr., 21 febr./ 4 mart. 11/ 28 mart. 1738). John Bell, Travels St. Petersburg..., II, p. 414-417. Pentru mobilizarea armatei marelui vizir Yegen pasa la Constantinopol inceputul campaniei veziC. Dapontes, op.cit., H, p. 77-80; Keralio, Histoire de la guerre des Russes et des Impériaux contre les Turcs..., 11, p. 31-32. Bell, op.cit., p. 419-421; N. A History of Anglo-Roumanian relations, p. 34. Sbornik..., vol. 80, p. 299-309. doc 151; veziA. Vandal, op.cit., p. 325-327. www.digibuc.ro 160 Paul Cernovodeanu 6 St. Petersburg, sosit la 23 iunie, de la marele vizir ca in cazul care rusii ar accepta predarea fortäretelor sus amintite, n-aveau expedieze un delegat la cu care turcii ar de pacea. Deoarece n-au auzit nici o aluzie la includerea in aceastä pacea imperialilor, ei au gasit pretextul ideal pentru a respinge propunerea De altfel, acest lucru convenea momentan rusilor urma ofensivei cu mai de maresalii Lascy, in directia Nistrului respectiv a Crimeii. pe aceste fronturi otomanii se aflau in defensiva, schimb ei s-au foarte activi pe teatrul de cu austriecii. Mare le vizir, un popas prelungit la Sofia, unde a un consiliu de la 26 mai, s-a indreptat spre unde a ajuns la 29 iunie, spre a sprijini lui Aivaz Mehmed-pasa, seraskierul de Vidin, ce operau regiunea Orsovei". Deoarece seraskierul primise de a Ungaria spre a pe acesta fusese chemat, la säu, cu ostenii la Vidin, unde se afla la 31 martie/ 11 timpul sale la Vidin, Rákóczi a luat o curioasä initiativi diplomatica care demonstra o labilitate de caracter, ce contravenea politicii protectorilor Astfel, cum informa Sir Everard Fawkener pe superiorul ducele de Newcastle, conducatorul curutilor a adresat o scrisoare regelui Angliei, George al II-lea, la 29 aprilie/ 10 mai 1738 oferindu-i Caracterul acestui demers destul de enigmatic, deoarece greu de conceput Rákóczi, un principe pribeag putere, aflat sub protectia otomanilora ar putut de suveranului britanic, de care Poarta cabinetul de la Versailles au manifestat rezerve. de Rákóczi in problemele politice dubla, carentele sale ca strateg conducator militar, toata campania sa de la necorelatä cum se cuvine cu initiativele otomane ele de multe ori neinspirate, constituind un usturator esec. Este turcii sub comanda seraskierului de Vidin au dat lovituri grele imperialilor cucerind Orsova veche (27 aprilie/ 8 mai), Cladova (28 aprilie/ 9 mai) Mehadia (17/ 28 mai), pe care le disputau adversarii lupte de teren in luna izbutesc la 15 august cu asalt Orsova din insula Ada-Kaleh, dar nu au reusit un succes nici recuceri Belgradul spera marele De asemenea a fost contramandata actiunea de instalare a lui Rákóczi Ungaria Transilvania, principe rost diferite garnizoane turcesti de pe la Vidin, Fethislam, CladovaRusciuc, gray, Sbornik..., vol. 80,310-311, doc. 152. C. Dapontes, op.cit., II, p. 94. Mikés Kelemen, op.cit., p. 186-187, no. 136. P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29,434-434v. Mai este demn de mentionat faptul cA s-a scris, mai ambasadorului Fawkener la Constantinopol, dupA cum raporta acesta din unnA din Belgrad Constantinopol) ducelui de Newcastle la 17 septembrie 1738, cf. British Library, Add. Mss. 23802, f. 110-110v. Vezi printre altele raportul lui Fawkener din 10/ 21 1738 cAtre ducele de Newcastle de imperiali Banat, P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 29,503, adresat la 16/ sept. 1738 la cucerirea de cAtre turci, de lista capturilor de cf. British Library, Add. Mss. 23802, 110v- 117; Schmettau, Mémoires secrétes de la guerre de Hongrie..., 173-178; C. Dapontes, op.cit., II, p. 94-101, 141-147, 160-161; Cronica p. 415-417; Mehmed Subhi, Tarih Cronici p. 260-269; Al. A. Vasilescu, sub austriaci, p. 186-189. www.digibuc.ro 7 Angliarizboiul austro-ruso-turc (1736-1739) 161 se pare de friguri, din viatA la CernavodA la 30 octombrie/ 10 noiembrie Devi nu au izbutit sA dea o decisivA imperialilor, otomanii au reuvit sA le dejoace toate planurie, sA le anihileze ori ce successA-i determine, mai asiduu decât a cere o pace de compromis. Mare le vizir Mehmed Yegen a campania la 21 octombrie/ 1 noiembrie, de la spre In timp, nici campania initiatA de ruvi in 1738 n-a mai fost de ca cele precedente.. Armata a fost in douA corpuri: aceea a Münnich spre Nistru, iar sub comanda marevalului Lascy din Crimeea. Este interesant de mentionat cA trupelor conduse de marevalul Münnich s-au voluntari englezi, foarte bine primili la Curtea Ana Ivanovna. Rezidentul britanic de la St. Petersburg, Rondeau, cunoscute lordului Harrington, in rapoartele sale din 27 7 14 10/ 21 iunie sosireaprimirea onoruri a lui John Lindsay, conte de Craw'Ird (1722-1749) in capitala imperiuluiapoi plecarea lui la 16 iunie, spre frontul de de la Bug, de alti voluntari englezi, anume Harris, Pour, cApitanul cu o scrisoare de recomandare cAtre marevalul in flota de pe Nipru, sub comanda aceleiavi cApetenii militare, actionau de la 25 februarie/ 8 cApitanii de marinA englezA Masters Talbot, chemati acolo respingerea atac al tAtarilor din Bugeac Faptul in armatele otomane actionau instructori militari in bunA parte strategia conducerea operatiilor erau comandantului renegat Bonneval in timp ce in andul annatelor ruse figurau voluntari englezi, reticentele turcilor de a accepta medierea de pace a ambasadorilor Angliei Olandei, sA apere mai interesele Rusiei preferinta ambasadorului din Versailles, care dorea mod cert protejarea Portii. Campania marevalului Münnich spre Nistru a fost impiedicatA de rezistenta de turco-tAtarii sub comanda seraskierului de Bender, Numan pava, comandantul rus nevoit sA se retragA cu trupele sale pe Bug in in cursul lunii august, câteva luni de marvuriciocniri indecise inamicul. Curtea Rusiei era Kelemen, op.cit., p. 189-195, no. 138-144; C. Dapontes, II, p. 131. Fawkener cunoscutg ducelui de Newcastle mortii lui losif Rákóczi la 14/ 25 noiembrie 1738, P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, 555. interesant de a mentiona moartea pretendentului Ritkóczi, ambasadorul englez se interesa de soarta de arme, care se pare cA asteptau sosirea fratelui mai György (1701-1756), ca continue lupta la Astfel amintitul diplomat a interceptat o scrisoare de generalul italian d'Asty ambasadorului Spaniei la Napoli, Don Pedro Cebrian y Augustin, conte de Fuenclara, la 17 dec. 1738, cerând instructiuni care fie adresate - via Varsova - prin intermediul domnului Moldovei al II-lea Ghica: "ed ordinando poi a che Corte di Varsovia farla passar a questa Parte, di indrizzarla a S.A. il Sig www.digibuc.ro 162 Paul Cernovodeanu 8 de primite privind bintuirea cu intensitate a ciumei Moldova regiunea Nistrului la Kameniec-Podolsk, ceea ce a determinat pe ordone maresalului la 22 2 septembrie se din Bugul Ucraina; ordinul s-a executat la lui septembrie, puse la Evacuarea teritoriului dupa teritoriului ei de ruse, a vehementele proteste ale reprezentantul lui August al la Constantinopol, strAduindu-se din risputeri sA asigure pe dregAtorii Divanului de buna a sAu, dornic de a afara mai gray inregistrat de oastea lui ale clrei actiuni fmalitate, din vara anului 1738, au indispus Curtea tarinei - cum raporta rezidentul Ro deau lordului Harrington la 18 octombrie"6 - a constat evacuarea a garnizoanei Oceakov 31 11 septembrie; deoarece asezarea, de n-arputut rezista atac rusii au preferat s-o ruinew. La fel au procedatcu cetatea Kinburnm. Cu insucces s-a soldat ofensiva maresalului Lascy in DupA cucerirea Perecopului 30 11 iulie, ruse s-au indreptat spre pe care n-au izbutit s-o cuce flota din de Azov, aflatA sub comanda vice-amiralului Bredal, a fost cea mai mare parte de o vaseind nimicite luptele navale impotriva escadrei marelui kapudan pasa r stului dAndu-i-se foc spre a nu cAdea Lascy s-a Perecop unde a la sfArsitul lui august rezista presiunii fortelor turco tAtare, a evacuat localitatea retrAgAndu-se la iernatUcraina"9. Ve rapoartele lui Rondeau cAtre lordul Harrington din 22 12 august, 19 august, 22 aug./ 2 sept., 13 sept., 9/ 20 sept. 23 4 oct. 1738 Sbornik..., vol. 80, p. 327-328, doc. 161; p. 336, doc. 167; 339-340, doc. 169; p. 349, doc. 174; p. 355-356, doc. 178; p. 358-359, doc. 179p. 363, doc. 181)cAtre Thomas Robinson, ministrul englez la Viena din 12/ 23 august (cf. British Library, Add. Mss. 23802,48). La uncle din actiunile lui Münnich a voluntarul englez, lordul Crawford, la Poltava la 27 iunie/ 8 de acolo trecând prin Polonia a maresalului ca luptAtor combatant (comanda ca general un regiment de cavalerie) ciocnire avutA cu turco-tAtarii la Nistru luna august, despre care a trimis o relatare lordului dupA retragerea trupelor lui Münnich la lernat, Crawford a septembrie sA Ungaria pe imperiali cantonat o vreme cetatea Belgrad Ibidem, p. 337, doc. 167, p. 341, doc. 169; The Compact edition of the , vol. I, p. 1221). Pentru campania lui din 1738 mai Manstein, Mémoires historiques et militaires sur la I, 334-337, 344, 346, 349, 360-361; C. Dapontes, Ephémérides daces..., p. 110, 113-115, 120-122, 126-128; Cronica Ghiculestilor, p. 417-421;Neculce, Opere, p. 810-813 etc. 116 Sbornik..., vol. 80, p. 355-356, doc. 178. Ibidem, p. 395, doc. 194 (raport al lui Rondeau cAtre lordul din 25 nov./ 6 dec. 1738). Vezi raportul lui Fawkener cAtre ducele de Newcastle din 16 dec. 1738, cf. P.R.O , State Papers Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, 565. " Neculce, op.cit., p. 812. Sbornik..., vol. 80, p. 328, doc. 161; p. 329, doc. 162; p. 336, doc. 167; p. 356, doc. 178 (rapoartele lui Rondeau cAtre lordul HarrMgton din 11/ 22 19 auguat 13 sept. 1738); British Library, Add. Mss. 23802, f. 110 (raportul lui Fawkener lordul Newcastle din 17 sept. 1738). VeziManstein,.op.cit., p. 356-357; C. Dapontes, op.cit., p. 112 120-121; Cronica Ghiculestilor, p. 421;Neculce, op.cit., p. 810-811 etc. www.digibuc.ro 9 Anglia austro-ruso-turc (1736-1739) 163 Esecurile pe plan militar de austrieci 1738, s-au datorat lipsei totale de coordonare armatele celor doi aliati care au luptat singuri pe fronturi separate cu inamicul comun'20, acestuia posibilitatea alterneze ofensiva cu defensiva printr-o rezistenti determine adversarii la retragerea din unele teritorii ocupate ca la pierderea cucerite anterior. De aceea atitudinea Portii in problema incheieni cu austro-rusii a devenit mai bazAndu-se acum doar pe concursul diplomatic al Frantei. un bilant al situatiei care se aflau tratativele de pace la inceputul anului 1738, rezidentului Rondeau de la Whitehall la 20 iunie/ 1 mediatia anglo-olandezA la Constantinopol deoarece dregitorii Portii pretindeau sA se vorbeascA de de la Viena ca confederat cu Rusia. Regelui George al se ridicole manevrele turcilor, menite a camufla de pace cAtre Franta. acesta dephnele imputerniciri acordate mediatorilor puterilor maritime, dupA ce otomanii s-au cu francezii, i-ar plasa situatie umilitoare. Harrington a avut convorbiri cu ambasadorii rus imperial la Londra, Cantemir Wasner, pe deplinele acordate mediatorilor de monarhState le Generale, Marea Britanie neputAnd sA facA mai s-a atunci, nevoitA sA apeleze, la ei, la mediatia ambasadorului francez deConstantinopol. Pe de o parte, a is misiune la in luna iunie - prin Moldova - pe maiorul Andrei Repniski, in garda imperiall, de Hagi Mustafa ciohodarul seraskierului de Bender, Yaya pasa, captiv la rusi, contact cu Villeneuve apoi, peste o lunA sA expedieze la Constantinopol pe un alt ca sA marelui vizir Mehmed Yegen pasa scrisori din partea contelui Ostermannm; pe de alta, deschidA directe Vezi acest sens corespondents comandantul imperiale din Ungaria Transilvania, principele Johann Georg Christian von Lobkowitz, cu maresalul Münnich, toamna anului 1738, prin care-i jonctiunea trupele sale expeditie a armatei ruse prin Moldova; la lui Lobkow tz scrisoarea din 5 octombrie, lui la 8 octombrie prin colonelul Baron von Reysky Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 529, doc. CCLXLIV), maresalul rus arAta rAspunsul sAu din 9 octombrie, imposibilitatea intreprinderii campanii lunA inaintatA a anului, prin lipsa de aprovizionare ce ar fi trebuit asigure a Poloniei nordul Moldovei pustiite de devastate de incursiunile turco-tAtare (cf. C. Giurescu, Material pentru supt austriaci, III, p. 335-336, doc. 240). La insistentele colonelului von Reysky, Münnich care trecuse Bugul cu trupele sale, i-a arAtat din nou - cum raporta emisarul austriac Consiliului de din Viena la 20 octombrie - nu era sA intreprindA de efect, asigurarea aprovizionku ce-i lipsea (Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 530-531, doc. CCLXLV). Acelasi negativ era comunicat de Reysky cancelarului imperial, contele von la 28 octombrie, explicAndimobilitatealui Münnich prinfaptulcA generalul insArcinat cu aprovizionarea, nu indeplinit misiunea timp tail, compromitand, astfel, actiune (Ibidem, p. 531-532, doc. CCLXLVI). 121 Sbornik..., vol. 80, p. 317-319, doc. 157. Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol.p. 519-520, doc. DCCLVIIIp. 522, doc. DCCLXII. Pentru misiunea lui Repniski vezi Cronica Ghiculestdor, p 423, unde se mentioneazA oprirea solului de care Grigore al Ghica in Moldova la suLestia turcilor trimiterea la Constantinopol doar a scrisorilor pe care le aves asupra lui destmate ambasadorului Villeneuvemarelui vizir; rispunsul a fost adus de emisarul ungur la origine fost luptAtor www.digibuc.ro 164 Paul Cernovodeanu 10 cu Parisul prin restabilirea relatiilor diplomatice de succesiune la tronul Poloniei. Rondeau comunica lordului Harrington la 27 iulie/ 7 august hotArArea tarinei de a strAmuta pe Cantemir ca ambasador de la Londra la Paris pentru a mediatia de pace a lui Villeneuve mai ales spre a atrage atentia cabinetului de la Versailles sA nu instige Suedia sA se implice conflictul oriental, pe Desi - Rondeau pe lordul de la 11/ 22 - el înaintase ruse acreditarea cu depline puteri a mediatorilor englez olandez, totusi reactia a moderag, deoarece de aceste 1mputerniciri care n-au adus, nou; de aceea rezidentul Angliei comunica superiorului sAu la 15/ 26 a trimis lui Villeneuve imputerniciri sA comunice cA .retroceda fortAretele Oceakov Kinburn prin articole preliminarel24. La Constantinopol ambasadorul francez a primit plenipoteng la 25 1738 de la regele al spre a initia de pace rusi turcide a continua mediatia de pace cu imperialii, tratativele erauingreunate, In de turcilor ca sA fie recunoscut principe al TransilvanieP. unele insuccese temporare otomanilor pe fronturile de luptA cu austriecü, dregAtorü s-au mai flexibili, cel putin fatA de Rondeau pe lordul Harrington, la 22 iulie/ 2 august, ei pe domnul Moldovei, al Ghica, IncA de la 29 iunie/ iulie sA asigure pe tarinei de de a mai grabnic Dar la Constantinopol negocierile de pace se greoi cu Villeneuve izbindu-se de turcilor ce aveau pretentii prea mari de aliati; ambasadorul Fawkener se Villeneuve nu avea nici un fel de colaborare cu nici cu colegul sAu olandez Calkoen, de la curent cu mersul tratativelor. Ministrul englez la Viena, Thomas Robinson, a pe Rondeau la St. Petersburg Carol al VI-leaZinzendorff ar fi solicittat din mediatia anglo-olandezA mai ales cA Rusia se arAta nemultumitA de prestalia lui La 18/ 29 august lordul Harrington comunica de la Whitehall Rondeau ambasadorul Cantemir 1-a informat despre sa de plecare la regele George al II-lea oastea curutilor lui al trecut in serviciul diplomatic al Frantei care a cu Repniski la maregalul cf. C. Dapontes, op.cit., II, p. 377-378. Vezi A. Vandal, Une ambassade p. 327. Sbornik..., vol. 80, p. 322-324, doc. 159. Pentru mai multe privind franceze de a atrage Suedia de cabinetul de la Londra, vezi A. Vandal, op.cit., p. 335-346. vol. 80, p. 326-328, doc. 161; p. 329-330, doc. 162. Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol. I, p. 522, doc. DCCLXIII; Laugier, Histoire des négociations pour la paix conclue Belgrade, le 18 septembre 1739, entre lEmpereur, Russie et la Porte Ottomane, vol. II, Paris, 1768, p. 278-279. Sbornik..., vol. 80, p. 332, doc. 164: "they <=rugii> have received very lately a letter the hospodar of Moldavia dated the 29-th of last month o www.digibuc.ro 1 Angliarazboiul austro-ruso-turc (1736-1739) 165 de faptul va numi ca reprezentant al ei la St. Petersburg pe Marie de Villers la Faye, conte de Vaulgrenant". Ostermann a comunicat lui Rondeau oferta de pace a turcilor, transmisa prin Villeneuve, In principal a§teptind de la ru§i retrocedarea Kinburn Oceakov cu Azovului, de la austrieci anumite ajustari teritoriale ale prevederilor din tratatul de la Passarowitz recunowerea ca principe al Transilvaniei; rezidentul englez de la St. Petersburg exprima scepticismul In raportul adresat lordului Harrington la 22 2 septembrie asupra acceptarii unor atari de le conditii, continand In plus prevederea ca Azovului, erau transmise de Villeneuve mareplului cursul septembrie, In timp ce tarinei exprime . de slabele rezultate obtinute de mare§alii Münnich Lascy In cursul campaniilor din vara lui1738. francezii numirea lui Vaulgrenantca rezident la St. Petersburg misiunea - printre altele - de a cultiva detrimentul De aceea tratativele de pace au continuat de ambele dar slabe putine rezultate. Turcii au insistat cererile au domnul Moldovei trimitä la Kiev la 19 octombrie Petru Duca, de Soroca, ca prezinte ultima de pace mare§alului Münnich, generalului diplomatului Nepluiev, consilier privat al larinei. emisarul moldovean nu repete condiüile oferite mai Villeneuve, la care a negativ la 9/ 20 octombrie neaccepand indeosebi, fortificatiilor Azov". Peste trei zile, la 12/ 23 octombrie, consilierul Nepluiev termeni destul de vagi lui Grigore al II-lea Ghica Ostermann a printr-o scrisoare ambasadorului Villeneuve alta marelui vizir, la ofertele de pace, scrisori emisarului Repniski din la Constantinopol'31. De data aceasta ofiterul rus a fost lasat mai departe de domnul Moldovei, a§teptat In capitala Imperiului otoman de 25 octombrie/ 5 noiembrie'32; rulii nu renuntasera la cetatea Azov dar nu construiasca o de de Azov; la 16 decembrie, kehaia lui Yaya lui Repniski, sose§te la Constantinopol, deoarece emisarul rus s-a de la Adrianopol unde murit la 13 ianuarie 1739'33. Conditiile de pace oferite de ru§i prevedeau mod explicit retrocedarea Oceakov Kinburn, de de trupele lui Münnich ale fortificalii rase de vremelnicü ce prive§te negocierile acestea pasul pe marele vizir comuniand lui Villeneuve la 25 noiembrie Viena nu conditiile vor face pacea Emisarul imperial, dragomanul Nikolas Theyls, Sbornik..., 80, p. 345, doc. 172. p. 347-349, doc. 174; p. 356-359, doc. 179 (raport al lui Rondeau cAtre lordul Harrington din20 septembrie 1738). Hurmuzaki, Documente..., vol. I, p. 529-532, doc. DCCLXXI DCCLXXII; Al. A. Vasilescu, Oltenia sub austriaci, p. 192. Hurmuzaki, Documente..., p. 532-533, doc. DCCLXXIII; Cronica p. 429. Hurmuzaki, Documente..., supl.vol. I, p. 534, doc. DCCLXXIV. p. 539, doc. DCCLXXXI; N. Acte 0fragmente..., I, p. 358; Cronica Ghiculegilor, p. 429; Al. A. Vasilescu, op.cit., p. 193. www.digibuc.ro 166 Paul Cernovodeanu 12 olandez trecut serviciul austriecilor, de la Viena de secretarul lui Villeneuve, era asteptat la Constantmopol din partea contelui vizir din 6 noiembrie. Prin aceasta imperialii imputerniceau pe comandantul suprem al trupelor ducele de Lorena, ginerele cu depline puteri in negocierea a ceda teritoriul cucerit de turci Oltenia sA dArâme ce Orsova Dar insuccesele din timpul intreprinse vara lui 1738 au determinat pe sA mai inflexibili, ba chiar Poarta dorea sA intre din nu numai Olteniei, dar a Belgradului chiar a Ungariei Transilvaniei iar de la rusi cerea obiectiiretrocedarea Azovului; Villeneuve a repficat marelui vizir la decembrie aceste sunt irealiste exagerate a trimis la Viena St. Petersburg la 18 decembrie spre a comunica Din pricina turcilor, au intrat impas. timp s-a produs o modificare in Angliei a Olandei de de pace. La 13 noiembrie ducele de Newcastle a de la Whitehall ambasadorului Fawkener deoarece Poarta a mare oferta de mediatie a puterilor maritime, strânse doar reprezentantul Curtii de la Versailles, ce se considers a de de regele George al a socotit umilitor pentru Anglia de a mai continua o ce indezirabilAde aceea Fawkener i s-a interzis orice actiune; mod similar au procedat State le Generale ale Olandei care au oprit, la rândul pe arnbasadorul Calkoen de a mai a fost comunicatA tot de la Whitehall de lordul Harrington Rondeau la 3/ 13 noiembrie, de a transmisl tarinei ministrilor ei"8. La 2/ 13 decembrie confirmând despre incetarea mediatiei puterilor maritime, Rondeau comenta de lordul Harington actiunea diplomaticA a Imperiului h bsburgic care, de turci de a sA punA mod oficial conflictului Spania Sardinia pentru succesiunea la coroana transformând annistitiul 1735 in pace defmitivA. Astfel la 18 noiembrie a fost semnat fostii tratatul de la Viena prin care Stanislas Leszczynski la coroana Poloniei, primind schimb de la imperiali ducatul Lorenei, pe care la moarte (1766); ducele de Lorena, ginerele Carol al VI-lea, a compensatie ducatul Toscanei, a guvernare vacantA prin stingerea familiei de Medici iar Spania a de la austrieci Neapole, Sicilia insula Elba, transformate regatul Neapolului a douA Sicilii, de regele Don Carlos, lui Filip al V-lea; Franta a Pragmatica Sancfiunerecunoscand pe Maria Tereza ca a Carol al C. Dapontes, op.cit., II, p. 159, 172; Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 523, doc. CCLXLVII; Al. A. Vasilescu, op.cit., p. 193. La 28 oct/ 8 nov. ambasadorul Fawkener din Constantinopol ducelui de Newcastle raportAndu-i inregistrate procesul de pace problemei stabilirii hotarelor dintre imperiali, otomani BanatUcraina care ar putea determina de pace separate precum pretentiile de a i se retroceda Timisoara, cf. British Library, Add. Mss. 23802, f. 224; Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 534-535, doc. DCCLXXVII; supl. vol. I. p. 534, doc. DCCLXXV. Sbornik..., vol. 80, p. 381-383, la doc. 189. Ibidem, p. 380-381, doc. 189. Ibidem, p. 396-397, doc. 196. www.digibuc.ro 13 AngliarAzboiul austro-ruso-turc (1736-1739) 167 Rusia a fost de incheierea acestei care apropia Curtea din Viena de ambasadorului Villeneuve devinA mediator exclusiv al cu Imperiul otoman - sublinia Rondeau - de aceea ambasadorul pe imperiali, Ludwig Kazimierz de Lanczyn, a fost sA subscrie doar articolelor tratatului Polonia, calitate de aliat al lui Carol al VI- La vestii renuntArii puterilor maritime de a media pacea la 9/ 20 decembrie, comunicati lui Biron Ostermann de Rondeau, larinei au blamat Curtea din Viena pe care au socotit-o de a nu-i fi la curent cu negocierile purtate cu ei considerAnd prieteni adevArati doar pegele Angliei Statele Generale ale Olandei"2. ENGLISH EASTERN POLICY BETWEEN 1733 - 1739 II. ENGLAND AND THE AUSTRIAN-RUSSIAN-TURKISH WAR (1736-1739) Abstract Upon getting aware of France's attempts to mediate the peace between the Turks and their adversaries, the Russian authorities requested that the English Embassy in Sankt Petersburg send a messenger to the Ottoman Porte in order to settle the issue of the English-Dutch mediation. This mission was devolved upon Dr. John Bell, secretary at Embassy, who Sankt Petersburg on 17 December 1737, crossed Moldavia, where he enjoyed a warm welcome by Prince Grigore II Ghika, and, after a making detour in Bender, reached his destination on 28 January/ 8 February 1738. The efforts of ambassadors Fawkener and Calkoen to the position of the Porte's officials were checked by duplicitary policy of Grand Vezir Yagen Pasha, who concelead his preference of the French peace mediation by Marquis of Villeneuve over the English- Dutch. Disheartened by the failure of exploratory mission, Bell returned to Russia on la G. Boyé, Stanislas Leszczynski et le traité de Vienne, Nancy, 1898; P. Muret, La prépondérance anglaise, p. 208-209; G. Zeller, Les temps modernes... Histoire des relations internationales, p. 190-191. Sbornik..., vol. 80, p. 397, doc. 196. p. 399-401, doc. 198. Fawkener scria din Constantinopol lui Rondeau, la 10/ 21 dec. 1738, ambasadorul Villeneuve va expedia secret un la St. Petersburg, care potrivit afirmatiilor diplomatului englez, ar pentru asocierea Britanii la tratativele de pace, posibilitate Frantei sA manevreze negocieri cu mai multA prudentA rAspundere, cf. British Library, Add. Mss. 23802, f. 298-299. www.digibuc.ro 168 Paul Cernovodeanu 14 17/ 28 May 1738. With a view to obtaining the best possible peace terms, the Turks launched a major offensive at the Danube and in the region of Orsova, backing up the claims over the Principality of Transylvania by pretender Joseph Rfikóczi. Despite the fact that the pretender failes in his attempts, fell ill with malaria, and died at Cernavoda on 30 October/ 10 November 1738, the Ottomans registered a series of successes in and the Serbian and annihilated the war of the Austrians. On the other hand, Russians registered a series of failures in Crimeea and in the North- Pontic Ukrainian steppe, which made them more inclined to consider the of peace mediation by English-Dutch. The Austrians in their turn felt inclined to accept it, on condition that it should be conjugated with that of France, a fact rejected by Ottomans, who greatly disliked the maritime powers' interference with conflict, and by government in London the General States of who deemed humiliationg their position of co-associates of France in the mediation. www.digibuc.ro IZVOARE: CRONICI DOCUMENTE DESPRE REPERCUSIUNILE INVAZII MONGOLE DIN 1241-1242 ASUPRA ROMINILOR VICTOR SPINEI ce Asia SeptentrionalA au fost supuse urma unor campanii fulminante, noul imperiu al stepelor creat de mongoli continuat expansiunea impotriva tuturor vecinilor pentru extinde mai mult anexiunile teritoriale. Aspiratia la asupra intregului spatiu terestru a devenit un precept ideologic primordial al descendentilor lui Gingis-han, doctria care nu a râmas doar o formulare teoretia conjuncturalk ci a fost practic modul mai consecvent1. PregAtindu-se plurivalent, anul 1236 hoardele au o campanie de o precedent asupra popoarelor din Europei, pe parcursul a circa ani. sale victime au fost triburile din bazinul urmind supunerea cumanilora cnezatelor rusesti. iarna din 1240-1241 armatele mongole au fost masate cnezatele din sud-vestul Rusiei vederea continarii ofensivei asupra Europei Centrale. Principalul obiectiv vizat de atacatori era Regatul ungar, ale arui teritorii din cu suprafete plane propice nomadismului ecvestru extensiv, constituiau o atractie deosebitA pentru un neam cu predilectie pentru cresterea animalelor2. E.Voegelin, The Mongol Orders of Submission to European Powers, 1245-1255, "Byzantion", XV, 1940-1941, p.3787413; G.Vernadsky, A History of Russia, III, The Mongols and Russia, New Haven, 1953, p.92-99. 2 G.Strakosch-Grassmann, Der Einfall der Mongolen in Mitteleuropa in den Jahren 1241 und 1242, Innsbruck, 1893; G. Soranzo, Papato, l'Europa cristiana e i Tartari, Milano, 1930, p.42-76; A.Sacerdoteanu, Marea invazie sud-estul european, Bucuresti, 1933; R.Grousset, L'empire mongol phase), Paris, 1941, B.Spuler, Die Goldene Horde. Die Mongolen in Russland, 1223-1502, ed. a 2-a, Wiesbaden, 1965, p.16-26; J.J.Saunders, The History of the Mongol Conquest, Londra, 1971, p.73-89; u &pone, ed. a 2-a S.L.Tikhvinskij, Moscova, 1977, p.192-198 (L.V.erepnin), 210-227 (V.T.Pashuto); J.Chambers, The Devil's Horsemen. The Mongol Invasion of Europe, Londra, 1979, Az Arany Horda, Budapesta, 1986, p.50-80; D.Morgan, The Mongols, Oxford-New York, 1987, p.136-141; L. de Hartog, Genghis Khan, Conqueror of the World, Londra, 1989, J.-P.Roux, Histoire de l'Empire Mongol, Paris, 1993, p.285-304; J.Giessauf, Abriss der politisch-militdrischen Geschichte der Mongolen. Von den Anfdngen Tschinggis Khans bis zum Ende des WesY'eldzuges 1242, in Johannes von Piano Carpine, Die Mongolengeschichte, ed. J.Giessauf, Graz, 1995, p.10-19; V.Spinei, din estul sud-estul Europei secolele 1999, p.381-422. www.digibuc.ro 170 Victor Spinei 2 Transilvania, atunciin Regatul arpadian, regiunile extracarpatice locuite de care s-au aflat in calea directiei de pitrundere a mongolilor spre vest, au fost confruntate mod nemijlocit cu avatarurile invaziei3. Ecoul patrunderii tumultuoase a stepei s-a propagat nuante diverse scrierile Orient in Occident'. proiectie relativ a acestui eveniment se cronistica italiana, in sAu mai evoluat in comparatie cu acela din majoritatea statelor europene medievale. acest fapt are o dublä explicatie. Pe de o parte, invazia nu a afectat direct Peninsula Apeninica, pe de parte, scena ei era involburatä de confruntarile unor centre din jumatatea sa cu Friedrich de Hohenstaufen, ca de acutizarea controverselor dintre Papalitate Imperiu. Scaunul Apostolic concentra persuasiv energiile pentru a diminua la minimum prestigiul Semnificativi in acest sens este Imprejurarea momentele tensionate ale concentrarii armatelor mongole la hotarele Ungariei, deci chiar preziva previzibile a atacului, papa Grigore IX imputernicea in februarie 1241 pe subdiaconul capelanul loan de Civitella de a predica cruciada impotriva lui Friedrich Regatul arpadian6. Date leinsemnate in cromcile analele italiene despre repercusiunile invaziei mongole asura romanilor sunt mod firesc mai rare. Supusi vreme triburilor turcice se aflau de organizare politico-militara ceea ce nu era de suscite interesul cercurilor aulice de pe continent. Cu toate acestea, anumite ale derularii i mongolilorteritoriile locuite de ei au fost mentionate mod succint izvoare narative italiene. ele nu s-au bucurat In prezent de o A.Sacerdoteanu, Guillaume de Rubrouck et les Roumains au milieu du "Mélanges de Roumaine en France", 1929, 2, p.274-279, 327-330; A.Decei, L'invasion des Tatars de 1241/1242 dans nos selon la Djami ot-Tevarikh de ol-lah Din, RRH, XII, 1973, 1, p.101-121; P.F. Parasca, aocydapcmea, 1981, p.25-31; Hoarda de Aur, 1241-1502, München, 1983, p.42-67; V.Spinei, Moldavia in the Centuries, Bucuresti, 1986 S.Papacostea, al XIII-lea Imperiul mongol, Bucuresti, 1993, p.94-101. G.A.Bezzola, Die Mongolen in abendländischer Sicht220-1270), 1974; Ch.W.Connell, Western Views of the Tartars, 1240-1340 (A thesis submitted to the Graduate School of Rutgers University, New Brunswick, New Jersey, 1969), Ann Arbor, Michigan, 1977; A.Klapprogge, Ursprung und Ausprägung des Mongolenbildes im 13. Jahrhundert. Ein Versuch zur Ideengeschichte des Mittelalters, Wiesbaden, 1993; F.Schmieder, Europa und die Fremden. Die Mongolen im Urteil des Abendlandes vom 13. bis in das 15. Jahrhundert, Sigmaringen, 1994; Die Mongolen in Asien und Europa, ed. S.Conermann, J.Kusber, Frankfurt am Main, 1997; Al.Yourtchenko, Ein die westliche Geschichtsschreibung: Ein unbekanntes Werk aus dem 13. Jahrhundert (Der "Tschingis Khan-Roman"), Zentralasiatische Studien", 28, 1998, p.45-85. E.Kantorowicz, Kaiser Friedrich der Zweite, Düsseldorf-München, 1964, p.503 urm. (reproducere fotomecanicA dupa ed. a 4-a din 1936); D.Abulafia, Frederic a medieval emperor, Londra, 1988, p.164 B.Roberg, Der Konzilsversuch von 1241, Historiae Conciliorum", 24, 1992, 2, p.286 6 Mon Historica continuare se va cita MGH), Epistolae saeculi XIII e regestis Romanorum ed. C.Rodenberg, Berolini, 1883, p.707. www.digibuc.ro 3 Marea invazie din 1241-1242 171 atentie istoriografie, consideram util revenim cu anumite precizari asupra acestor date. Nu ne vom referi randurile de mai jos cu totul tangential la de ale lui Ruggiero (Rogerius), originar din localitatea Maggiore din Apulia, care momentul atacului hoardelor conduse de Batu-han se afla misiune cu caracter confesional la episcopia din Oradea. Memonile sale unul din izvoarele cele mai consistente sugestive asupra ravagiilor incursiunilor, dat a avut ocazia le constate modul cel mai direct, drept urmare a experientei sale nefaste ca prizonier al mongolilor vreme de aproape un an, prin Ungaria Transilvania Cvasiignorarea in acest cadru a marturiilor Rogerius are ratiunea faptul textul a mai tuit obiectul mai multor pentru in el nu apar mentionati expressis verbis, desi este posibil ca, atunci din Apulia vorbea despre locuitorii din CrisanaTransilvania, avut vedere pe acestia. sunt nominalizati precum aminteam mai sus, de italieni care si-au redactat la mai multe decenii consumai ea evenimentelor provocate de armatele lui Batu-han. Ne referim in acest sens la Tholomeus din Lucca, Marino Sanudo Paulinus din Venetia, h s-a flamandul Jehan Le Long din Ypres. Unele din marturiile cronicarilor mentionati au fost semnalate comentate succint literatura mai veche sau mai Astfel, textul lui Marino Sanudo i-a fost cunoscut lui Dimitrie Cantemir (1673-1723), care utilizat in din lucrarile sale intocmite in timpul exilului Rusia: Historia Moldo-Vlachica, redactata in limba la scurt refugiul din Moldova din Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahdor, o româneasca consistent augmentata a celei la care a lucrat ultima parte a vietii, o Rogerii Carmen miserabile/Rogerius, de jale, ed. G.Popa-Lisseanu (Izvoarele romänilor, V), Bucuresti, 1935; Rogerii Carmen miserabile, ed. L.Ju in Scriptores Rerum Hungaricarum, II, Budapesta, 1938, p.543-588; Rogerius, A e, ed. T.Katona, Gy.Györffy, Budapesta, 1981, Rogerius von Torre Maggiore, Klagenlied,ed.H.Göckenjan, Der Mongolensturm.Berichte von Augenzeugen und Zeitgenossen. 1235-1150, ed. H.Göckenjan J.R.Sweeney (Ungarn Geschz htsschreiber, 3), Graz-Viena-Köln, 1985, p.127-223. I.Schiopul, Invaziunea. din Rogerius invazzunea, "Dacia istoricA", 1938, 1, p.19-27; idem, de secolul al Bucuresti, 1945, p.88-96; G.Popa-Lisseanu, izvoarele istorice medievale, Bucure§h, 1939, p.198-212; A.Decei, eCanesii» Rogerius, Omagiu lui la implinirea de 60 de ani, august 1940, Bucuresti, 1943, p.211-220; R.Schilling, Cu privire la cele mai vechi informajii despre cnejii "Apulum", 1970, p.41-49; H.Göckenjan, Rogerius von Torre Maggiore, ed.cit., p.129-138, M.Popan, Zur der Rumänen inden Quellen über den grossen Mongoleneinfall, "Siebenbörgische Semesterblitter",2, 1988,2 "Mongolensturm ed. H.Zimmermann), p.169-172. Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Vlachica/Istoria moldo-vlahz a, idem De antiquis et Moldaviae nominibusHistoria Moldo-Vlachica, ed. D.S1usanschi (=Opere complete, IX, 1, coord. Bucuresti, 1983, p.400-401. www.digibuc.ro 172 Victor Spinei termine integral'o. In pofida depline cu limbile clasice,cArturarul moldovean - primul reprezentant al scrisului istoric de anvergurA continentalá -nu redA tocmai exact sensul expunerii cronicarului din nu i-a cunoscutmod direct opera, ci prin intermediul lui Cluverius. a interesat mod special de ofensiva a mongolilor, ci urmArind acceptiunea vechi toponime din cronicile armene, orientalistul Decei (1905-1976) a citat tangential unele consideratii ale Paulinus din Venetia", dar nu le-a asociat acelora datorate concitadinului sAu, Marino Sanudo, de ca Alexandru Gonta (1918-1977), unei despre raporturile cu Hoarda de bogat documentatA, dar cu surprinzAtoare carente ceea ce discernAmintul schimb, textul lui Sanudo, ca al Longus de Ypra (Iprensis, Iperius), au fost incluse hi cuprinzAtoarea colectie de excerpte din izvoarele referitoare la istoria Ungariei arpadiene, publicatA ultimii ani ai perioadei interbelice de Albin Francisc Gombos (1873-1938)", ce a facilitat intrarea circuit mai larg. In istoriografia informatiile au fost folosite, de cAtre György György iar cea de cAtre Pascu", succedat de Géza Mircea Dogaru", etc. volum postum, in care prospecta istoria rominilor momentul statelor medievale, Petre P.Panaitescu (1900-1967) '° Idem, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, ed. Gr.G.Tocilescu, Bucure§ti, 1901, p.447-448 465 (unde se pretinde vlahii/Olachi secuii fi trecerea tAtarilor prin mufti 1236/1237, determinat pe Batu-han o altA cale de pAtrundere spre Ungaria). " A veacul al al lumina izvoarelor armenesti, AIINC, VII, 1936-1938, p.446 (studiu idem, Relafii româno-orientale, red. M.D.Popa, 1978, paragraful discutie la p.36). Catalogus fontium historiae Hungaricae, ed. A.F.Gombos, H, Budapesta, 1937, p.1331-1332 (Johannes Longus de Ypra (Iprensis, Iperius), Chronica s. 1558 (Marino Sanudo (Marinus Sanutus), dictus Torsello, Hierosolymitana). Gy.Székely, Magyarország története a Mohácsig, Magyarorszdg története,1, red. E.Pamlényi Gy.Székely, Budapesta, 1964, p.81 (unde, nu se specificA sursele referitoare la conlucrarea secuilor din 1241, ele sunt lesne de intuit). Gy.Györffy, Az Magyarország történeti földrajza, II, Doboka, Erdélyi Fehér, Esztergom, Fejér, Fogaras, Gömör és Györ megye, Budapesta, 1987, p.450. $t.Pascu, Istoria H, red. A.Otetea, M.Berza, St.Pascu, Bucure§ti, 1962, p.120; idem, Voievodatul Transilvaniei, I, ed. a Cluj, 1972, p.114 160. Invazia din anul 1241 Transilvaniei, "Culegere de studiicercetAri" (Muzeul Regional Bra§ov),1967, p.117. M.Dogaru, Istoria a poporului I, Din cele vechi timpuri in secolul al XIV-lea, Bucure§ti, 1984, p.319. Voievodatul Transilvaniei vestice In sec. Romäniei. Transilvania, coord. A.DrAgoescu, Cluj-Napoca, 1997, p.454, 461 542; idem, Istoria Transilvaniei medievale de la etnogeneza la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca, 1997, p.166. www.digibuc.ro 5 invazie din 1241-1242 173 doar textul Marino Sanudó schimb, in familiarizArii cu literatura medievistici romineascA, istoricul rus I.O.Knjazkij, care a profesat o vreme la ChisinAu, nu a avut in vedere deck cronica cArturarului din de Joe. ceea ce ne priveste, ocupindu-ne de efectele mongole asupra carpato-dunArean, am luat consideratie referintele din operele celor trei cronicari italieni flamanzi amintiti mai susn. De revenind mod mai lapidar asupra acestei probleme, am relévat mentiunea anterioaa asupra romAnilor din Analele lui Tholomeus / Ptolomaeus din LucrArile acestui dominican italian i-au fost lui Adolf dar atunci s-a oprit asupra episodului trecAtorilor carpatine de secui a citat doar mArturiile lui Jehan din YpresMarino Sanudon. Rolul militar al rominilor in confruntarea mongolii a fost pus evideng mod monograficA datoratA lui Papacostea, unde se traducerea paragraf sugestiv acest sens din din sesizAndu-se complementaritatea sale cu acelea din Historia ecclesiastica a lui Ptolomeus Luccensis / Tholomeus din Luccan. despre cronica lui Marino Sanudo cel aceasta a fost exploratA de alti istorici dar numai pentru a-i releva sugestiile privind politica economicA occidentalA preconizatA in cronicar italian ale ne interesul acest context, Tholomeus / BartholomeusPtolomaeus, din familia Fiadoni, s-a 1236 la Lucca, la est de Firenze. Ordinul dominican, a devenit un discipol apropiat al lui Thomas (Thommaso) d'Aquino. Pe orasul natal, responsabilitAtile P.P.Panaitescu, Introducere la istoria culturii Bucuresti, 1969, p.264; idem, in die Geschichte der rumdnischen Kultur, trad. C.A.Alioth, Bucuresti, 1977, p.228. I.O.Knjazkij, u (Koney IX-cep. ee.), Kolonma, 1997, p.223-224. V.Spinei, Moldova in secolele Bucuresti, 1982, p.161 180, nota 34; Ibidem, ed. a 2-a, Chisinäu, 1994, p.113 147, nota 138; p.200 221, nota 36; idem, Moldavia..., 1986, p.113; idem, Ultimele valuri migratoare de la nordul Negreal de Jos, Iasi, 1996, p.217. 23 Idem, Marile migrajii..., p.408-410. A.Armbruster, Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie, Köln-Viena, 1990, p.73, nota 135 p.106, nota 13. Ibidem, nota 131. 26 .Papacostea, Românii...., p.137-138. Ibidem, p.110, 79. sur le commerce génois dans la mer Noire au Paris, 1929, p.248, 254, 260, 293, 294; idem, Le conseil du roi Charles. Essai sur l'internationale chrétienne et les nationalités du Moyen Age (extras din RHSEE, XIX, 1942, 2), Bucuresti, 1942, p.31; idem, La mer Noire. origines la conquéte ottomane, München, 1969, p.232, 236, 266, 267, 296; V.Ciociltan, Mongolii Marea in secolele Contribulia Cinghizhanizilor la transformarea bazinului pontic a comerfului euro-asiatic, 1998, p.66, 77, 79, 94, 95, 111, 112, 126; Relansarea politicii in egeano-pontic (1310-1332);SMIM, XVIII, 2000, p.27-44. www.digibuc.ro 174 Victor Spinei 6 profesionale obligat activitatea, altele, la Firenze, Neapole, sudul unde a locuit mai multA la Avignon. Spre vArsta a urcat ierarhia ecleziasticA la rangul de episcop, primind dioceza de la Torcello din laguna Venetiei, a murit 1327. primii ani ai secolului al XIV-lea s-a preocupat de elaborarea unor le, care au avut douA variante, foarte apropiate ele. Cea -A -a fost redactatA in perioada 1303- 1307 probabil 1303/1304 1305), cealalta -B -in intervalul 1303-1309 (mai probabil intre 1305/1306 Ambele s-au pAstrat manuscrise secolul al XIV-lea, aflate la Lucca, la Archivio di stato (A)Biblioteca publica (B), alte manuscrise ulterioare". evenimentele atribuite anului 1230, ocuparea de a orientate", care 0-au divizat o§tile pentru a ataca Ungaria Rusia spre litoralul Pontului, apoi au traversat muntii de unguri Piduri (Silvae). Devastarea UngarieiPoloniei fkut se seama de sexul locuitorilor, dar disensiunile izbucnite in propria i-ar determinat sA se plecarea popoarele din care locuiau in preajma PAdurilor -011eraci Siculi - au primit misiunea de a fortifica pasurile montane, pentru a nu o viitoare penetrare a Anno Domini Tartari occupatis orientalibus partibus, ut Martinus refert et in Gestis Germanorum scribitur, et crudeliter in duo agmina se dividentes unum Umgariam et intravit ex parte Ruscie circa ripam maris Pontici, transeuntesque montes quos hodie Umgari Silvas vocant, Umgariam et vastant,nulli sexui vel tandem discordia inter eos orta retrocedunt; post quorum recessum gentes populique Pannonie, qui prope dictas inhabitant 011eraci videlicet et adhibuerunt curam, ut ulterius ad nos transire non possintu. Etnonimele 011eraci Siculi, atestate varianta A a nominalizeazA pe pe secui". 011eraci reprezintA o transcriere a formei 011aci de un copist nefamiliarizat cu etnice din carpato- dunArean. De altfel, in variantaa Analelor etnonimul este redat mai corect: cum singur relevA, Tholomeus preluat informatiile dintr-o cronicA a lui Martinus [din Troppau Oppaviensis sau Polonus] dintr-o Gesta Germanorum". cu textul lui Martinus aratA cA aprecierea cArturarului dominican este doar pentru prima parte a pasajului discutie. Tn lucrarea sa, Martinus de ocuparea de de invadarea Ungariei Des Ptolomdus Lucensis Leben und Werke, Göttingen, 1874; B.Schmeidler, Einleitung, Tholomeus von Lucca, Die Annalen, ed. a 2-a B.Schmeidler, MGH, Scriptores rerum Germanicarum, NS, VII, Berlin, 1955, Pentru alte bibliografice, cf. H.Rosmann, B[artholom(a)eus] (Ptolomaeus) Lucca, Lexikon des Mittelalters, I, München- Zürich, 1980, 1495-1496. B.Schmeidler, op.cit., Ibidem, p.XXXIV-XXXV. von Lucca, Die Annalen, p.117. Forma 011eraci derutat pe editorul Analelor d6minicanului din Lucca - Bernhard Schmeidler -, care intrevedea ea o deformare dintr-un toponim, acest sens Olmütz (Olomouc) din Moravia Valahia (Ibidem, p.117, nota 5). Ibidem, p.117, nota e. Ibidem, p.117. www.digibuc.ro 7 Marea invazie 1241-1242 175 Poloniei (gens Tartarorum, occupatis orientalibus partibus et crudeliter subactis, in duo agmina se dividentes,Ungariam et Poloniam intraverunt)", apreciere compilatA cvasiintegral de Tholomeus din.Lucca, care nu a mai preluat celelalte despre invazie relativ la lui KolomanUngariaa lui Heinrich II de Silezia, la ororile comise de agresori in Regatul ungar la foametea atroce ce a generat cazuri de canibalism. Tholomeus nu a retinut nici datarea de Martinus - 1239 -, oprindu-se acest sens la anul 1230, ceea ce este evident eronat. acel moment mongolii nu decizia privind declansarea campaniei asupra Europei, fapt ce avea se de-abia la kuriltaiul organizat potrivit surselor persane a celor chineze cu un an Prima din paragraful citat mai sus din opera cronicarului dominican similitudini certe nu numai in lucrarea lui Martinus din Troppau, ci relatarea despre invazia dintr-o de la Mantua, ca la Tholomeus, anul ceea ce relevA acest sens s-au folosit comune. partea a doua a paragrafului nu se mai regAseste la Martinus din Troppau, deduce acesta a fost imprumutat din Gesta Germanorum, despre care se presupune i-ar fi fost accesibill cronicarului italian timpul unei Germania anul 1301'. Citatele preluate din respectiva Gesta - din - privesc perioada aproximativ anul 1000 1278, ele referindu-se la aspecte generale ale istoriei Imperiu particulare ale spatiului austriac ungar'. De chiar forma prin care ni s-a transmis numele romInilor - - amprenta fonetismului maghiar sursa de informare a celui care a Gesta Germanorum. DupA cum este cunoscut, unul din etnonimele care cronicile documentele latino-maghiare medievalenominalizau mod frecvent pe (pe Blaci, Blachi, Valachi, Valahi, Wolachi etc.) a fost Olaci/Olachi/Olahi, de la forma Martini Oppaviensis Chronicon et Imperatorum, ed. L.Weiland, Scriptores continuare se va ita XXII, Hannoverae, 1872, p.472. Ibidem. 38 'Ala-ad-Din 'Ata-Malik Juvaini, The History of the World-Conqueror, Translated the text of Mirza Muhammad Qazvini by J.A.Boyle,Manchester, 1958, p.196, 199 268- 269; Rashid al-Din, The Successors of Genghis Khan, ed. J.A.Boyle, New York-Londra, 1971, p.61 107-108. W.Abramowski, Die chinesischen Annalen von Ögödei und - Übersetzung des 2. Kapitels des in "Zentralasiatische Studien", 10, 1976, p.129. Chronica et imperatorum Mantuana, ed. G.Waitz, MGH, SS, XXIV, Hannoverae, 1879, p.219: Huius etiam 1230, gens Tartarorum, subactis crudeliter orientalibus partibus, in duo agmina se Ungariam et Poloniam intrantes, omnes in ore gladii trucidarunt et terras in solitudinem redierunt. B.Schmeidler, op.cit., p.XVI, XXIXXIV-XXV. Ibidem, p.XXIV-XXV. N.Dräganu, veacurile IX-XIV pe baza toponimiei a Bucuresti, 1933, p.17-18 passim; L.Gáldi, Der Name der in den lateinischen Urkunden Ungarn, A.Fekete-Nagy, L.Makkai, Zur Geschichte der ungarländischen Rumänen bis zum Jahre 1400 auf Grund der neuesten Forschungen, Budapesta, 1941, p.44-49; A.Armbruster, Romanitatea unei idei, ed. a 2-a, Bucuresti, 1993, passim. www.digibuc.ro 176 Victor Spinei 8 CArturarul dominican din Lucca se la invadarea Ungariei de mongoli tn alte paragrafe ale Analelor, pe care, de asemenea, le gresit din punct de vedere cronologic: o a doua in In pasajul aferent anului 1222, unde este drept tot Gesta Germanorum, se traversarea de mongoli a Ripheia hotarelor ungurilor, denumite Silvae, de prAdarea cu cruzime a Ungariei, nesocotindu-se sexul locuitorilor: Anno Domini Tartari transeuntes Ripheos ut in Gestis Germanorum continetur, et Umgarorum marchias, quos ipsi Silvas Umgariam vastant, nemini parcentes sive sexui sive a lui Tholomeus din Lucca istoriei bisericii din cele mai vechi timpuri anul 1312, probabil prin anii invazie mongolá este prezentatA termeni cvasiidentici: Tartari transeuntes Montes Riphaeos, qui dividunt Asiam majorem ab Europa, ut habes in nostra Tripartita Lib. Marchias Hungarorum, quas ipsi Sylvas vocant, totam Hungariam quasi vastant, nemini parcentes sexui, sive aetati, ut Historiae Germanorum acest caz evenimentul este atribuit mod anului 1222, indicAndu-sesursa de informare folositi, citatA modificat - Historia Germanorum dar este nu poatevorba tot de Gesta Germanorum. Din cronicA sunt extrasealte date asupra invazii, plasate capitol ulterior din Historia ecclesiastica Oraportate din anului 1231: Tartari subjugatis Orientalibus partibus, ad Boreales, et Occidentales se conferunt, ut gesta Germanorum tradunt. Unde in duo se agmina dividentes, unum in Hungariam, et ex parte Russiae circa ripam maris Pontici, transeuntesque Montes Riphaeos, quos Hungari Sylvas vocant, Hungariam, et Poloniam vastant: propter quam caussam ex mandato Gregorii praedicata Crux in confinibus Theutoniae contra ipsos. Sed Deo disponente, est discordia inter eos, et sic retrocedunt. Post quorum recessum gentes populique Pannoniae,qui prope dictas Sylvas, adhibuerunt curam, passus ita claudentes, ut ulterius transire non Precum se observA, acest din paragraf cuprinde pregnante similitudini din Annales, referiri la evenimente cronologic 1230. plus fatA de acesta drept urmare a ravagiilor produse Ungaria Polonia de mongoli, papa Grigore IX decis predicarea cruciadei nominalizarea popoarelor Pannoniei din zona Pádurilor, cArora le revenise responsabilitatea de a trecdtorile din Tholomeus von Lucca, Die Annalen, p.110. Ibidem, p.124. 46 Ibidem, p.110. B.Schmeidler, op.cit., p.XXXIII. Ptolomaei Lucensis Historia ecclesiastica. A Nativitate Christi usque ad Annum circiter MCCCXH, Rerum Italicarum Scriptores, XI, ed. L.A.Muratorius, Mediolani, 1727, Ibidem, www.digibuc.ro 9 Marea din 1241-1242 177 lul la lansat de Sfrintul Scaun a intervenit la scurt timp ce Bela IV a trimis la 18 mai 1241 o scrisoare disperatl lui Grigore delegat pe episcopul de sA ofere detalii suplimentare la occidentale asupra prin care regatul dupA dezastrul de la Mohi de la 11 aprilie. Susceptibilizat de pericolul avansgrii vertiginoase a mongolilor, ce putea avea repercusiuni dintre cele mai grave pentru crestinAtate, pe 16 iunie 1241 papa a.sigura pe suveranul näpAstuit de sa de a-i sprijinul", pentru ca in zilele ulterioare sA se pronunte oficial declansarea cruciadei. In acest scop s-a adresat unor ordine mai multor ierarhi din tinuturile germane spre a-i pune la curent cu situatia din Pile lovite de invaziea le pretinde actiuni concrete in propriile eparhii pentru contracararea acesteia". Decizia respectivA a avut un anumit ecou cronistica medievalk unde de nu se furnizeazA nici repere cronologice exacte nici alte detalii privind modul de receptare a demersurilor papale. Unele din aceste izvoare omit sA mentioneze implicarea papei Grigore IX in predicarea cruciadei, doar faptul ca atare". RedactatA de un membru al unui ordin cu atasament imprescriptibil de Scaunul apostolic, Historia ecclesiastica nu a sA releve alte initiative menite sA stopeze ofensiva mongolk cu toate ele au devansat chiar pe acelea asumate de autoritatea a Bisericii romano-catolice. La doar douA de la infruntarea de la Mohi, la conciliul de la Erfurt, convocat pe 25 1241 de arhiepiscopul de la Mainz, acesta promulgase deja cu omologul sAu de la Magdeburg cruciada din stepele asiatice. La vreme monumenta historica Hungariam sacram illustrantia, I, ed. A.Theiner, 1859, p.182; Codex diplomaticus et epistolaris SlovaciaeSlovens4 ab a. MCCXXV usque a. ed. R.Marsina, Bratislavae, 1987, p.65-66. Ryccardi de Sancto Germano Chronica, ed. C.A.Garufi, Rerum Italicarum Scriptores, NE, VII, 2, Bologna, 1936-1938, p.209; Annales Sancti Pantaleonis Coloniensis, ed. H.Cardauns, MGH, SS, XXII, Hinnoverae, 1872, p.535. nota anterioarA. Vetera monumenta ..., I, p.183; MGH, Epistolae saeculi XIII..., Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae, II, p.68-69. Bullarium Franciscanum romanorum I, ed. J.H.Sbaralea, Romae, 1759, p.296-298; diplomaticus et epistolaris Moraviae, III, ed. A.Boczek, Olomucii, 1841, p.5-7; Epistolae saeculi p.722-723. Continuatio Sancrucensis II, ed. W.Wattenbach, MGH, SS, IX, Hannoverae, 1851, p.640; Chronica minor auctore minorita Erphordiensi, ed. 0.Holder-Egger, in SS, XXIV, Hannoverae, 1879, p.199; Fortsetzung der Weltchronik, ed. L.Weiland, in MGH, Deutsche Chroniken und andere Geschichtsbacher des Mittelalters, H, Hannoverae, 1876, p.293 Fortsetzung); lohannis Vitodurani ChronicaDie Chronik von Winterthur, ed. a 2-a Fr.Baethgen, MGH, Scriptores rerum Germanicarum, NS, III, Berlin, 1955, p.4. Annales ed. MGH, SS, X, Hannoverae, 1852, p.59 (Annales maiores); Moguntini, in SS, XVII, Hannoverae, 1861, p.2; Annales Sancti Trudperti, ibidem, p.294; Annales Sancti Georgii in Nigra Silva, ibidem, p.297; Annales Scheftlarienses minores, ed. Ph.Jaffi, ibidem, Annales Montis S.Georgii, ed. Egger, MGH, SS, XXX, 1, Hannoverae, 1896, p.722. Annales Wormatienses, MGH, SS, XVII, p.46-47; Historia diplomatica Friderici secundi, V, 2, ed. J.-L.-A. Huillard-Bréholles, Paris, 1859, p.1209-1213. Cf. G.Strakosch- www.digibuc.ro 178 Victor Spinei 10 prelatilor, a reactionat regele Germaniei, Konrad Bela solicitase la fel ca acestuia, Friedrich H. Konrad IV a flcut apel la de la Esslingen, pe 19 mai vreme ce enciclica cu continut similar purta data de 20 iunie. De asemenea, chemarea de a ridica celor care amenintau comunitatea a fost de reprezentanti ai eploanelor institutionale superioare ecleziastice laice din Germania. Nu intotdeauna cu claritate izvoarele epocii ace§tia au actionat din personalA sau dacA au fost executantii dispozitiilor Curiei sau ale ori a regelui Germaniei. Absorbit de acute probleme litigioase cu centrele italienedin alte regiuni ale Imperiului, Friedrich II a lAsat pe seama fiului sAu Konrad dirijarea operatiunilor militare, dar acestea, din motive neelucidate, nu s-au soldat cu ciocniri tran§ante cu mongolii63. Nu este exclus ca Tholomeus din Lucca, ca alti cronicari, sA fi ignorat implicarea In propovAduirea cruciadei a exponentilor puterii seculare, pentru aceasta, cel constituia apanajul exclusiv al Reflect un ideal de purificare, ce presupunea chiar sacrificiul suprem, aspira nu numai la protectia bunurilor celor plecati pe necredincio0, cila Grassmann, op.cit., p.131; P.Jackson, The Crusade Against the Mongols (1241), "Journal of Ecclesiastical History", 42, 1991, 1, p.6. Schlesisches II, 1231-1250, ed. W.Irgang, 1977, p.134; Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae, II, p.67. Regesta Habsburgica. Regesten der Grafen von Habsburg und der Herzoge von Österreich aus dem Hause Habsburg, I, Regesten der Grafen von Habsburg bis 1281, ed. H.Steinacker, Innsbruck, 1905, p.47; Ex Mathei Parisiensis Cronicis maioribus, ed. F.Liebermann, MGH, SS, XXVIII, Leipzig, 1925, p.235; Weltchronik, ed. L.Weiland, MGH, Deutsche Chroniken..., II, 1, p.255. Historia diplomatica Friderici secundi, VI, 1, ed. J.-L.-A. Huillard-Bréholles, Paris, 1860, p.1214-1215; MGH, Legum sectio Constitutiones et acta publica imperatorum et regum, II,Hannoverae, 1896, p.444-446; Franken von der Völkerwanderungszeit 1268, ed. W.Störmer zur Geschichte von Staat und in Bayern, II, Franken und Schwaben vom Frühmittelalter. bis 1800, 1), München, 1999, p.369; Annales Sancti Pantaleonis Coloniensis, p.535; Chronique anonyme des de France en MCCLXXXVI, Recueil des historiens des Gaules et de la France, XXI, ed. GuigniautDe Wailly, Paris, 1855, p.82. MGH, Legum sectio Constitutiones..., II, p.322-325. Historia diplomatica Friderici secundi, VI, 1, p.1215-1216; Annales Sancti Pantaleonis Colonienis, p.535. 61 Gesta Treverorum continuata, ed. G.Waitz, MGH, SS, XXIV, p.404; Annales Pantaleonis Coloniensis, p.535; Albert von Stade, Die Chronik, trad. F.Wachter (Die Geschichtschreiber der deutschen Vorzeit, ed. a 2-a, Dreizehntes Jahrhundert, IV), Leipzig, 1890, p.95; L.Oliger, Exhortatio Henrici episcopi ad Fratres Minores, ut crucem contra praedicent a. 1241, "Archivum Franciscanum Historicum", XI, 1918, p. 556-557. Tiroler Urkundenbuch, 1231-1253, ed. F.Huter, Innsbruck, 1957, p.172-174, 176- 177,180; der südlichenTeile Kantons St.Gallen(Gaster,Sargans, Werdenberg), I, ed. F.Perret, Rorschach, 1961, p.287-288; Württembergische.s Urkundenbuch, 4, 1241-1252,Stuttgart,1883, p.27-28; Schlesisches Urkundenbuch,II, 33;Continuatio Garstensis, ed. W.Wattenbach, MGH, SS, IX, p.597; Annales Wormatienses, in SS, XVII, p.75. Ex Mathei Parisiensis Cronicis maioribus, p.217; Sächsische Weltchronik, p.254. Cf. G.Strakosch-Grassmann, op. cit., p.232urm.; P.Jackson, op. cit., p7-10. www.digibuc.ro 11 Marea din 1241-1242 179 anularea pacatelor la mantuire, potrivit unui drept conferit nu de potentatii instantelor laice, ci de pontif, ce actiona numele divinitätii". Substanta informativa dinAnalelelui Tholomeus din Lucca relativ la efectele invaziei mongole regiunile central-europene se regaseste cronica lui Marino Sanudo cel (il Vecchio), zis Torsello (cca. 1270 - cca. 1343), intitulatäLiber secretorum fidelium Crucis.Descendent al unei vechi familii nobiliare venetiene, Marino Sanudo s-a ilustrat pe plan istoriografic, ca ideolog al politicii orientale a Occidentului. a operei sale, intitulataConditiones Terrae Sanctae,din 1306, a fost ulterior completataprezentata 1321, cu titlulOpus Terrae Sanctae, papei XXII la Avignon, unde urmatorii doi a definitivat-o65. ca Tholomeus la surse de informare diferite, Marino Sanudo se la marea invazie constientizeze eroarea, in patru ale datate in 1222, 1230, 1242 1244. prima dintre ele traversarea de a Muntilor Rifei, care delimitau Asia Maior de Europa, prin hotarul ungurilor, numit deace§tia sylvae66. Ceade-a doua urmatorulcontinut:Tartari, subiugatis Orientalibus partibus, ad Boreales et Occidentales se conferunt, in duo agmina se diuidentes. Vnum Vngariam et Poloniam intrat ex parte Rusiae, circa ripam maris Pontici, transeuntes montes Ripheos, quos Vngari Syluas vocant. Ideo Gregorio IX praedicari Crucem contra eos in Theotoniae quorum recessum gentes Pannoniae, qui prope dictas inhabitant Sylvas, Olaci videlicet et Siculi, passus clauserunt, ut amplius transire Precum se textul este aproape identic cel datat in 1230 Analelelui Tholomeus, plus informatia despre predicarea cruciadei la dispozitia lui Grigore IX, in schimb Historia ecclesiasticaa cronicarului dominican, in capitolul aferent anului 1231. Marino Sanudo ar preluat pasajul citat dinAnaleleconationalului din Lucca, probabil omis amanuntul despre chemarea la impotriva mongolilor. De aceea, i el a apelat laGesta Germanorum direct, printr-un intermediar. datele retinute pentru anul 1242, o parte din invadate de a ajunge la hotarele Germaniei(Theutonia):Rusia, Gazaria, Sugdania, Gotia, Ziquia, Polonia", revenind cu amanunte suplimentare atunci evenimentele puse pe seama anului 1244. Cu acest prilej se primirea Regatul urmarirea de lui Batu-han La Croisade. Essai sur la formation d'une théorie juridique,Paris, 1942, p.113 urm.; H.E.Mayer,Geschichte der Kreuzzüge,ed. a 5-a, Stuttgart-Berlin-Köln-Mainz, p.42 65 G.Golubovich,Biblioteca bio-bibliografica dellaTerra Santa e dell'Oriente francescano,I, Quaracchi presso Firenze, 1906, p.57-60; U.Tucci,Sanudo Marin Lexikon des Mittelalters,VII, München, 1995, co1.1373-1374. . Marinus Sanuto, dictus Torsellus,Liber secretorum Crucis super Terrae Sanctae recuperatione et conservatione [Gesta Dei per Francos,II, ed. Hanoviae, 1611, p.210. Ibidem,p.214. Ibidem,p.217. www.digibuc.ro 180 Victor Spinei 12 (Batho), care ar ajuns Austria la hotarele Germaniei (Alamania)". Lui Marino Sanudo cel mai o descriere relativ asupra de origine, a obiceiurilor specif ice a conducAtorilor mai proeminenti ai mongolilor, cao prezentare a etapelor Orient Europa". de-al treilea cronicar italian care aminte§te pe secui cu prilejul invazii mongole este Paulinus din Venetia (cca. 1270/1274-1344), cunoscut sub numele de Paulinus Minorita, dat apartenenta sa la Ordinul franciscan. ce tinerete a activat la o din Padua, din anul 1301 este semnalat la Venetia, unde a intermitente in 1324, a fost desemnat episcop la Pozzuoli. La Venetia a trepte insemnate ierarhia ecleziasticA chiar politick de a elabora diverse lucrAri de altA anul 1321 papa loan XXII solicitat pentru a examina Liber secretorum fidelium a lui Marino Sanudo, cu care, de altfel, a intretinut raporturi amiabile71. Nu deci, elaborind un compendiu de istorie universalk s-a inspirat din opera concitadinului fapt vizibil cazul pasajului despre atacul tAtarilor asupra Europei Centrale investirea cu misiunea de a apAra trecAtorile montane: Tartari etiam eodem anno subiugatis orientalibus partibus ad boreales et occidentales sese conferunt in duo se agmina dividentes; unum Ungariam et intrat ex parte Rusie circa ripam maris transeuntes montes quos Ungari Silvas vocant. Ideo Gregorius crucem contra eos in confinibus Theotonie, post quorum recessum gentes Panonie, qui prope dictas inhabitabaNt silvas, Olaci videlicet et Situli, passus clauserunt, ut amplius transire non fixarea cronologicA a evenimentelor, Paulinus pe Marino Sanudo (care le data, precum am mentionat, 1230), preferind anul 1231, fel ca Tholomeus. dezacord cu cronologia din Liber secretorum fidelium Crucis este atunci devastarea europene, de el spre deosebire de Sanudo, care optase pentru un an anterior. De asemenea, de Alania cArturarul franciscan a transcris eronat Alamanie. Traversarea Riphaei de tAtari mai este compendiul de istorie universalk la fel cain lucrArile predecesorilor sAi enumerate mai sus, atunci se in vedere turnura faptelor din anul 1222. Un alt din Lagunelor, unde a ocupat demnitAti politice, inclusiv cea de doge (1343-1354), a spre mijlocul secolului al XIV-lea o Ibidem, p.236. Ibidem, p.234-241. G.Barone, P[aulinus] Minorita, Lexikon des Mittelaiters, München-Zürich, 1993, Paulinus von Venedig, aus der Weltchronik Recension), ed. W.Holtzmann, (Texte zur Kulturgeschichte des Mittelalters, ed. F.Schneider, 3), Roma, 1927, p.28-29. Ibidem, p.31. Ibidem. Excerpta Chronico Jordani. Ab Anno circiter DCCCL, usque ad Nunc primum prodeunt ex manuscripto codice Bibliothecae Vaticanae, L.A.Muratorius, Antiquitates italicae medii aevi sive IV, Mediolani, 1741, Editorul acestui text eronat drept autor pe lordanes, de Paulinus. www.digibuc.ro 13 Marea invazie din 1241-1242 181 - Andrea Dandolo -, a preluat de la concitadinii amAnuntul ofensivei mongolilor prin Riphaei prin de la hotarele Ungariei: Tartari transeuntes Montes qui dividunt Asiam majorem ab Europa, per Marchias Hungarorum, quas Sylvas vocant, et per Hungariam, nulli parcunt sexui aetati76. Dandolo relateazA despre atacul lui Batu-han (Bathone) asupra cumanilor, care s-au refugiat Ungaria, urmat de ocuparea Rusiei, Gazariei Bulgariei de invadarea Ungariei Transilvaniei: Inde Tartari procedentes Russiae Regnum occupaverunt, Terram Gazariae, et Regnum Bulgariae, et Ungaris ultra Regionem invadun Nominalizarea a intracarpatic sub forma ultra Sylvana/Ultrasilvana constituie o precizare ce nu apare la autorii italieni mentionati anterior, ea alte izvoare medievale care fac la marea invazie Episodul legat de implicarea secuilor pe scena bulversati de ofensiva spre vest a lui Batu-han a fost preluat in cronistica medievall reprezentatA de Jehan Le Long Longus) din Ypres. sa lucrare de prospectare a istoriei universale - Cronica monasterii s. Bertini, in a doua a secolului al - confineo expunere asupra invazii mongole, care a compilat texte ale celor precedat astfel cA nu se prin elemente originale: Tartari circa annum 1233 ultra progredientes non Comaniam, Russiam, Lectoniam et alias septentrionales, verum etiam agmine suo in duo diviso, unum Poloniam et Hungariam ex parte Russie intraverunt circa ripaw maris Pontici, transeuntes Zipheos quos Hungari silvas vocant...] reliqui vero Tartarorum in Comanian redierunt. Post quorum recessum gentes Pannonie Olaci et Siculi, qui prope illos Zipheos montes vel silvas Hungariae inhabitant, passus sic clauserunt, ut amplius Tartari per eos transire non possent". Investigarea textelor cronicarilor italieni a lui Jehan Le Long, citate rindurile anterioare, relevA epatante similitudini, derivarea dintr-un prototip comun, reprezentat, din deducem din Tholomeus din Lucca, de ap-numita Gesta Germanorum, lucrare elaboratA probabil sud-estul spatiului lingvistic german in ultima parte a secolului al XIII-lea. scurgerea mai multor decenii - circa patru - de la desfyqurarea invaziei mongole, autorul Gestei a trebuit la sAu sA apeleze la surse mai vechi, contemporane cu marea conflagratie. Compilarea lipsitA de rigurozitate de a condus la anumite confuzii, se pare textul cronicii germane proiectate desigur operele italieni. 76 Andreae Danduli Chronicon Venetum a sancti Marci ad annum usque Rerum ltalicarum Scriptores, XII, Mediolani, 1728, vol.354. Andreae Danduli Chronica per extensum descripta aa. 46- 1280 d.C., ed. E.Pastorello, Rerum Scriptores, NE, XII, Bologna, 1938, p.299 (unde, printre alte deosebiri minore de de ultra Sylvana s-a transcris Ultrasílvana). E Chronico Alberici, monachi Trium Fontium, Recueil des historiens des Gaules de la France, XXI, ed. Guigniaut De Wailly, Paris, 1855, p.625; Chronica Albrici monachi Trium Fontium a monacho Novi Monasterii Hoiensis interpolata, ed. P.Scheffer-Boichorst, MGH, SS, XXIII, Hannoverae, 1874, p.946. " Catalogus..., ed. A.F.Gombos, II, p.1331-1332. www.digibuc.ro 182 Victor Spinei 14 Cea mai epatand eroare in toate cronicile enumerate relatarea episodului invaziei mongole din 1236-1242 cadrul unor subdiviziuni diferite ale textelor - douk trei sau chiar având cronologice deosebite, in totalitate incorecte: 1222, 1230, 1231, 1233, 1242, 1243, 1244. Dat faptul pentru prototipul cronicii s-a apelat la mai multe surse de informare nu s-a o colationare a documentare, ei nu a realizat acestea se realitate la unul eveniment. Aceste s-ar putut eventual neutraliza daca autorii italieni ai cronicilor dispus de o expunere asupra invazii, de repere cronologice clare. medievali privinta evenimentelor au derutat uneoripe autorii moderni. Astfel, citându-se datele consemnate de Jehan (Gehann) din Ypres de Marino Sanudo, s-a avansat presupunerea ele privesc realitate invazia din DupA se §tie, atunci a avut al doilea mare atac al mongolilor asupra Unul din corpurile principale, aflate sub comanda lui Nogai, a traversat Carpatiia avansat spre dedându-se la jafuri Transilvania, dar a fost cele din respins". dacA existA mArturii certe despre participarea secuilorromânilor lupte", episoadele relatate de Jehan din Ypres Marino Sanudo nu se pot raporta la expeditia anul 1285. Nu numai referirile la români secui, ci acelea la actiunile militare ale mongolilor estul centrul Europei privesc evenimente 1236-1242. Pe de altA parte, am mai specificat, datele preluate de Tholomeus Lucca Gesta Germanorum, ulterior de o de cronicari italieni flamanzi, nu anul datând deci dintr-o anterioarl atacului fortelor Hoardei de Aur asupra declan4at 1285. operele autorilor medievali din Italia se inadvertente relatarea anurnitor detalii. Astfel, Tholomeus din Lucca - Annales, cât Historia ecclesiastica - atribuie retragerea mong.olilor din Regatul arpadian divergentelor izbucnite armatei invadatorilor. In realitate, s-a produs ca urmare a mortii marelui conditiile regatul, In dezastruoase de la Mohi a altor insuccese, mai pAstra un anumit potential militar, masat special din jumAtatea sa vestick scontând pe ajutorul Occidentului. Pe de altA parte, dificultAtile de aprovizionare ale invadatorilor, larA cu resursele secAtuite mare probleme greu solvabile pentru o op.cit., p.150 450; A.Armbruster, Der Donau-Karpatenraum..., p.71, nota 131. N.I.Veselovskij, u ("Mémoires de l'Académie de Sciences de Russie", série, Cl.hist.phil., XIII, 6), Petrograd, 1922, p.30-37; P.Iambor, Atacurile cumano-Otare asupra Transilvaniei a doua a veacului al AIIAC, XVII, 1974, p.221-223; Gy.Székely, rettegés: a második a magyar történeti havományokban és az egyetemes "Századok", 122, 1988, 1-2, p.52-88. nemonucb, ed. a 2-a A.A.Shakhmatov, co6pauue .nemonuce continuare se va cita PSRL),II,S.-Peterburg,1908, co1.890-891 (unde evenimentele sunt datate eronat anul 6790=1282). 192. Cf. 42. www.digibuc.ro 15 Marea invazie din 1241-1242 183 al randament ofensiv se diminuase in mod inerent la unei ofensive extenuante de aproape ani". Dincolo de aceste aspecte concrete de indubitabill pentru cursul evenimentelor, agresorilor flcut anumite care totusi nu par perturbatmod real bunul mers al operatiunilor militare. asa-numita Istorie amongolilor (Mongghul-un nighucatobciyan),proiecfia cea mai a epopeii ascensiunii deconcertante a lui Gingis-han a pe arena intemationalk ca in sa abreviatA (Istoria a [dinastieiYuan / ch'ao pi shi), cu extremA operativitate 1369, anul dominatiei mongole China, din dispozitia noului Hong-wu, dinastiei Ming, se redau câteva semnificative privind sciziunile produse clanului gingishanid. Principaliiprotagonistiaidivergentelor aufost, pe de o parte, comandantul suprem al mongole, pe de parte, Büri, al lui nepot al lui Chagatai, marelui han la banchetul organizat incheierea cu succes a campaniei din Europei, a sorbit din cupA tuturor, Büri s-au au adunarea, arunand cuvinte insultAtoare la adresa rudei mai virstnice, investitA de marele han prerogative superioare comanda armatei". Desigur cA reactia nu era doar un exces impulsiv instantaneu, ci ascundea adversitAti mai vechi, iar invocarea chestiunilor protocolare reprezenta un pretext pentru a-i nesocoti autoritatea lui gestul de ostilitate venea din partea unor persoane cu rang foarte acesta nu permis sA le aplice singur pedepse, ci a mesageri la curtea lui spre a se de comportamentul subordonatilor sAi. conformitate modul sAu de a solutiona cazurile litigioase, marele han i-a dat dreptate lui Batu, condamnând ferm atitudinea judecarea lui Büri bunicului acestuia, Chagatai". Dat cA obiectivul principal al expeditiei - cucerirea arealului meridional al Europei indeosebi a Stepei cumanilor (Desht-i - fusese alte cApetenii mongole nu mai pe campania spre vest. Potivit analelor chineze, iarna anului 1240 ar fost rechemat din subordinea sa la porunca marelui han". s-ar avea vedere numai naratiunea din Istoria a mongolilor, plecarea sa ar trebui pusä pe seama altercatiei cu comandantul suprem al expeditiei. Cu pufin pasajului despre replierea lui analele mentionate se inseratä informatia mongol E.Lederer, Tamapcxoe e 9noxu, "Acta Historica Academiae Scientiarum 1953, 1-2, p.17-19; G.Ronay, The Tartar Khan's Englishman, Londra, 1978, p.200 urm.; V. Spinei, Mari p.416-420. Die geheime Geschichte der Mongolen aus einer mongolischer des Jahres 1240 von der Insel Kode'e im Kerulen-Fluss, ed. E.Haenisch, Leipzig, 1941, p.145-146; The Secret History of the Mongols, ed. F.W.Cleaves,(Translation), Cambridge, Mass.-Londra, 1982, 15-216. Pentru textul din ch'ao pi E.Bretschneider, Mediaeval Researches from Eastern Asiatic Sources,Londra, 1910, p.333. 87 Die geheime Geschichte..., p.146-147; The Secret History..., p.216-217. Pentru textul din ch shi, E.Bretschneider, op.cit., I, p.333-334. W.Abramowski, ed. cit., p.134. www.digibuc.ro 184 Victor Spinei 16 fi trimis la curtea imperiall mesajul toate triburile din vestice" fi fost supuse, faptului cA acest lucru nu se realizasen. Prin acestor mArturii calculsupozitia cA el singur fi sA renunte la participarea continuare la operatiunile militare din Europa, atitudine poate incongruentelor cu Batu. Rechemarea sa a lui Möngke din Stepa qipdakilor / cumanilor, print-un yarligh al marelui han, este de od-Din Anul obolanului, a.H. 637, corespunzind cu 1239-12409°. Oricum, la moartea lui survenitA la 11 decembrie nu sosise la resedinta sAun. tnfruntarea dintre adversarii sAi se desigur la scurt timp dupA cucerirea Kievului (eveniment cele mai multe letopisete la 6 decembrie 1240), dat izvoarele discutie pe - sub formele Kjujuk sau Kujuk - participantii la asediul metropolei vechi de alte De altfel, a mongolilor diferendul din clanul gingishanid tot supunerea cumanilorrusilor". DacA nu mai insotit invazia din Ungaria, pe celAlalt oponent al lui Batu, implicat - de Kadan - luptele cu de la Rodna, angajate la lui martie Robii gennani (Teutonici) semnalati posesia sa dupA mai bine de un deceniu" de la marea invazie proveneau probabil din campania din Transilvania. Cu toate cA izvoarele nu mai vreun litigiu al sAu cu pe parcursul ciocnirilor militare din este greu de crezut intre cei doi fi produs o reconciliere sincerA. De Ibidem. Rashid al-Din, p.69 108. Ibidem, p.66. Juvaini,p.240248; Rashid al-Din, p.176. nemonucb, ed.cit., nemonucb, II, Sanktpeterburg, 1843, p.339; Aemonucb, PSRL, V, Sanktpeterburg, 1851, PSRL, X, Sanktpeterburg,1885, p.116-117; nemonucb, PSRL, XXIV, Petrograd, 1921, p.94-95; no cnucRy, PSRL, XXV, Moscova- Leningrad, 1949, p.131; nemonucb, PSRL, 35, Jlemonucu Moscova, 1980, p.26; no PSRL, 39, Moscova, 1994, p.80. Die geheime Geschichte p.145; The Secret p.215. Asertiunea potrivit cearta dintre principii mongoli s-ar fi consumat lui Bela la Mohi (E.Bretschneider, op.cit., p.333; A.Decei, L'invasion des Tatars...,p.114-115) nu este acceptabilA. Pentru incadrarea a evenimentelor, R.Grousset, . cit. , p.301- 302; idem, The Empire of the Steppes. A of Central Asia, trad. N.Walford, New Brunswick, New Jersey, 1970, p.265; G.Ronay, op.cit., p.160-161; J.-P.Roux, op.cit., p.291-292; D.Sinor, The Mongols in the West, in "Journal of Asian History", 33, 1999, 1, p.8. Rashid al-Din, Annales Frisacenses, ed. L.Weiland (Notita de la Echternach), MGH, SS, XXIV, Hannoverae, 1879, p.65; Quellen zur Geschichte der Sachsen, 1191-1975, ed. E.Wagner, Köln-Viena, 1976, p.20. Guillelmus de Rubruc, Itinerarium, Sinica Franciscana, I, et relationes fratrum minorum saeculi XIII et XIV, ed. A.v.d.Wyngaert, Ad Claras Aquas (Quaracchi-Firenze), 1929, p.224. www.digibuc.ro 17 Marea invazie din 1241-1242 185 angrenarea viltoarea dusmanii, plasau oricum pe un plan secundar resentimentele vindicative. Faptul intre doi conflictul nu era de putin stins mai multe contemporane. Astfel, se alte rude ale sale nu au agreat alegerea lui Möngke (1251-1259) ca mare han - suslinutA principal de sA participe la adunarea ce deciseseintronarea, noul suveran de la Karakorum nu excludea o infruntare cu DupA ce consolidat puterea, in anul 1252 Möngke a dispus arestarea unora dintre ei, pe deposedat de anumite prerogative'. in insultele la adresa lui Batu-han, proferate in sale de ebrietate, a fost ridicat de oamenii marelui han predat lui Batu, care a dispus executat',in spiritul de transante din lumea stepelor. Responsabilitatea lui Batu in decapitarea adversarului sAu contaminat de patima este de Wilhelm de Rubruck, trimisul regelui Ludovic IX cel la curtea marelui han anii Nici atitudinile dintre Batu-han nu s-au estompat dupA incheierea invazii din Europa din 1236-1242. intre doi, care, noua posturA de han in Ulusul lui in Hoarda de respectiv, de mare han, cumulaserA mari responsabilitAti politice, raporturile s-au tensionat intr-atât au degenerat stare Numai decesul subit al lui (1246- 1249) a pus unei de proportii, care era pe cale de a antrena mari efective Privite din perspectivA diacronicA mai cuprinzAtoare, raporturile dintre cei ce alcAtuiau elita au incordate pe parcursul din Regatul ungar prin urmare, nu avem motive de a pune la asertiunea lui Tholomeus din Lucca referitoare la divergentele din invadatorilor, al ecou a fost posibil se propage sa. Pe de parte, chiar dacA se mentineau disensiuni principii gingishanizi, nu acestea au determinat decizia retragerii din Regatul arpadian. Anumite probleme specificultoponimiei adoptate scrierile prospectate in paragrafele de mai sus. Potrivit unor norme proliferate literatura cu pretentii savante din evul mediu, din i din Occident, consideraPa pentru modelele a determinat pAstrarea in uz a vechilor geografice - caa etnonimelor, de altfel pe care a trebuit sA fie acceptati terminologia geopoliticA contemporanAm4. textele avute vedere acest cadru W.Abramowski, Die chinesischen Annalen des Möngke. Übersetzung des 3. Kapitels des Man-shih, "Zentralasiatische Studien", 13, 1979, p.17; Juvaini, p.266; II, p.559-563; Rashid al-Din, p.200-204. W.Abramowski, Die chinesischen Annalen des Möngke..., p.18. Ibidem, p.20-21. Rashid al-Din, p.138. Guillelmus de Rubruc, p.224. Das mongolische Weltreich. Al-'Umari's Darstellung der mongolischen Reiche in seinem Werk Masalik mamalik al-awar, ed. K.Lech, Wiesbaden, 1968, p.101. F.Blatt, Classical features in medieval Latin, in "Classica et mediaevalia", V, 1942, p.48-69; Gy.Moravcsik, Byzantinoturcica, II, Sprachreste der in den byzantinischen Quellen, ed. a 2-a, Berlin, 1958; V. La signification des ethnonymes des Daces et des www.digibuc.ro 186 Victor Spinei 18 elementele din antichitate (Marea muntii Riffei, Pannonia) cu cele evul mediu (Ungaria, Rusia etc.). atribuit unor termeni arhaici nu este intotdeauna identic cu avut vedere lurnea greco-romanA. Astfel, in acceptiunea Tholomeus, Marino Sanudo, Paulinus Jehan din Ypres denumirea de Pannonia nu acoperea vechea unitate administrativA a provinciei romane omonime de la vest de axul sau numai Câmpia Mijlocii, ci Regat ungar, deci inclusiv Transilvania. acest caz s-a comis doar o extensie de sens, in ceea ce denumirii de s-au produs evidente confuzii. Acest oronim, atestat pentru prima datA scriere a lui Alkman (cca. 650-600 tHr.), a fost relativ folosit literatura beletristicA, a antichitAtii, nedispunand de o localizare precis determinatA. Autorii clasici plasau de obicei in nordul sau estul Europei, teritorii locuite de hiperboreeni sau de sarmati'. aceste Strabon (63 tHr. - 19 d.Hr.) in elucubratiile unor predecesori despre hiperboreeni, dar pofida aprecierilor din Geografia opera cea mai a antichitAtii despre etnico-geografice Europei, oronimul respectiv a uz in textele clasice, apoi preluat acelea prima a secolului al V-lea d.Hr., viziunea lui Orosius muntii Riphaei, cu fluviul Thanais cu lacul Meotic, cu Donul Marea de Azov, ar delimitat spre est hotarele Europei'. pragmatic zestrea culturalA a predecesorilor, care cea cArturarului originar din Spania, la mijlocul veacului al VI-lea in linii generale aprecierile privind reperele geografice ale continentelor: In cuius Scythiae medium est locus, qui Asiam Europamque ab alterutro dividit, Riphei scilicet montes, qui Thanain uastissimum fundunt intrantem Meotida...II° dans les sources byzantines des Études byzantines et post-byzantines, II, ed. E.Popescu, alliescuT.Teoteoi, Bucuresti, 1991, p.115-131. A.Mócsy, Pannonia, Paulys Realencyclopädie der classischenAltertums- Neue Bearbeitung begonnen von G.Wissowa, fortgefOrt von W.Kroll und K.Mittelhaus, ed. K.Ziegler, Supplementband IX, Stuttgart, 1962, Kiessling, Paulys Real-Encyclopiidie der classischen Altertums- wissenschaft, Neue Bearbeitung von G.Wissowa, ed. K.Witte, Stuttgart, 1914, col. 846-916. Strabonis Geographica, ed. A.Meineke,II,Lipsiae,1853,p.405;Strabon, Géographie, ed. A.Tardieu, II, ed. a 2-a, Paris, 1894, p.12. P.Aalto T.Pekkanen, Latin Sources on North-Eastern Eurasia, II (Asiatische Forschungén, 57), Wiesbaden, 1980, p.52-58. Pauli Orosii Historiarum adversum paganos libri VII / Orosius, Istoria Fontes historiae Dacoromanae, II, ed. H.Mihdescu, Gh.$tefan, V.C.Popescu, Bucuresti, 1970, p.188-189. lordana, Getica, ed. G.Popa,Lisseanu (reproducere a editiei apärute in 1939 Bucuresti, colectia lzvoarele istoriei rominilor, XIV), Roma, 1986, p.26 88. Cf. traducerea recentä a pasajului Jordans, Histoire des Goths, ed. O.Devillers, Paris, 1995, p.14- 15. www.digibuc.ro 19 Marea invazie din 1241-1242 187 corifeilor literaturii istorice din antichitatea grzie din epoca marilor migratii au avut ulterior o ecou este inregistrat de lui Tholomeus din Lucca, Marino Sanudo Andrea Dandolo. In conformitate cu lui Tholomeus, Marino Sanudo, Paulinus din Venetia Jehan din Ypres, (nominalizati sub variate: Ziphei) ar ü identici cu (Sylvae / Silvae) de la hotarele estice ale Regatului ungar, ceea ce se contradictie cu precizkile lui Paulus Orosius, ale carturarilor ce i-au succedat. Dincolo de confuzie, mai relevand pentru fondul problemei, este in lucrkile italieni se aveau in vedere Carpatii Orientali de contingente de secui. Nominalizarea termenul de Sylvae / Silvae este putin probabil se datoreze confuziei cu numele de UltrasilvaniaTransilvania, eliziune a a acestor toponime arputut duce la forma de cronicarii din Lucca Spre deosebire de ei, atunci ravagiile stepelor, Andrea Dandolo se precum am la Sylvae la ultra Sylvana / Ultrasilvana. In primele veacuri ale mileniului al erei pentru desemnarea carpatic nu se ajunsese la o terminologie generalizatä, cronicarii serviciile cancelariale folosind mai multe denumiri. de consecveng este ilustrag chiar cazul izvoarelor narative privind marea invazie Astfel, descrie patrunderea detapmentului comandat de Kadan spre Rodna prin culoarul delimitat de Ruscia Comania, Rogerius din Torre Maggiore acestuia i-au trebuit zile spre a de la (per silvas trium dierum habens inter siue relatare ulterior parafrazag de Antonio Bonfmi"3. contemporani de valoare informativa asupra campaniei mongole din centrul Europei, cronica arhidiaconului Thomas (Tommaso) din (Split), sunt, de asemenea, amintite suprafetele forestiere de la hotarele nord-estice ale Regatului dar aflati RusiaUngaria, cala hotarele Poloniei (uenitque ad montes, qui inter Ruteniam et Hungariam et usque ad confinia In Gesta Hungarorum a lui Anonymus -a ckui contemporaneitate regele Bela III (1172-1196) nu mai astazi sub incidenta dubiilor"6 pentru ramura E Gervasii Tilleberiensis imperialibus, ed. R.Pauli, MGH, SS, XXVII, Hannoverae, 1885, p.350; Rudolf von Ems, Weltchronik (Aus der Wernigeroder Handschnft), ed. G.Ehrismann (Deutsche Texte des Mittelalters, XX), Berlin, 1915, p.31; Simonis de Kéza Gesta Hungarorum / Simon of Kéza, The Deeds of the Hungarians, ed. L.Veszprémy F.Schaer, Budapesta-New York, 1999, p.18-21; Polychronicon Ranulphi Higden monachi Cestrensis, together with the english translations of John Trevisa and of an unknown writer of the century, ed. C.Babington, I, Rerum Britannicarum Medii Aevi, Scriptores (Rolls Series) Londra, 1865, p.170-171. 112 Rogerius, 1935, p.33 72. Antonius de Bonfinis Rerum Ungaricarum decades, ed B.Iványi, L.Juhász, II, decas II (Bibliotheca scriptorum medii recentisque aevorum), Lipsiae, 1936, p.172. Thomas Archidiaconus, Historia Salonitana, ed. Fr.Raki, Monumenta spectantia historiam Slavorum Meridionalium, XXVI, Scriptores, Zagrabiae, 1894, p.143 146. midem,145. Gy.Gyö Anonymus. Rejtély avagy történeti forrás? Válogatott tanulmányok Budapesta, 1988, passim; idem, Anonymus Gesta Hungaroruma, A iron forrásai, ed. L.Kovács, L.Veszprémy, Budapesta, 1996, p.I94-213; K.Szovák, "Wer war der www.digibuc.ro 188 Victor 20 PAdurogi, de unguri s-au stabilit in Pannonia la secolului se termenul de Havas" (...ultra silvam ...per sau doar de "Havas" Forma a oronimului maghiar Havas (Houos, Howos) era Alpes, care, de asemenea, apare in cronicile latino-maghiare din secolele XIV-XV, in pasajele unde se relateazA ungurilor de Arpadm. Nu este exclus ca respectivele pasaje se fi inspirat dintr-o Gesta mai veche, pierdutA, despre care se presupune fi fost secolul al compilatie cronicile latino-maghiare de Heinrich von in a doua a secolului al termenul in discutie s-a adoptat forma Un plus pe precizie privinta nomenclaturii geografice se in cronica lui Simon de Keza (Kézai Simon), redactatA in perioada imediat ulterioarl anului 1282. cleric de la curtea lui Ladislau IV Cumanul utilizeazA termenul de dat evenimentele avute in vedere priveau montan invecinat cu cnezatele spiritul aceloragi considerente, populatia de pe latura nord-esticA a Carpatilor denumea acest lant muntos dupA numele vecinilor de pe versanti, unguregti". mai vechi rusesc in prezent, numita Povestire a anilor de demult, ai secolului al XII-lea la Pecerskaia de Kiev, partea introductivi, care se principalele regiuni popoare diseminate pe intinderea terestru cunoscut epocA, sunt Kavkasiiskija, zigi unguregti" pexme cu grafia sa, dint& apelativ al montan discutie puteaasociat mai cu cu Carpatii, dar este cA doilea apelativ indicA indubitabil identitatea Numeroase ulterioare au informatia mai sus, anonyme Notar?" Zur Bestimmung des Verfassers der Gesta Ungarorwn, "Ungarn-Jahrbuch", 19, 1991, p.1-16; G.Silagi,Einleitung, Die "Gesta Hungarorum" des anonymen Notars,ed. G.Silagi, colab. cu L.Veszprémy,Sigmaringen, 1991, p.1urm. P. magistri qui Anonymus dicitur,Gesta Hungarorum,ed. A.Jakubovich, D.Pais, Scriptores rerum Hungaricarum,ed. E.Szentp6tery, I, Budapestini, 1937, p.45. Ibidem, Ibidem,p.48. Chronici Hungarici compositio saeculi XIV, ed. Al.Domanovszky, Scriptores rerum Hungaricarum,I, p.286;.ChroniconMonacense,ed. Al.Domanovszky, ibidem,II, 1938, p.61;Chronicon pictum Vindobonense / Cronica de la Viena, ed.G.Popa-Lisseanu (Izvoarele istoriei XI), Bucuresti, 1937, p.18;Chronicon Budense,ed. I.Podhradczky, 1838, p.36; Johannes de Thurocz,Chronica Hungarorum, 1, Textus,ed. E.Galintai J.Kristó (Bibliotheca scripwrum medii recentisque aevorum,SN), Budapesta, 1985, p.60. 121 Quis fuerit fons primigenius Gestorum Chronicorumque Hungaricorum medii aevi ex saeculo oriendus at deperditus, Scriptores rerum Hungaricarum,I, Gy.Györffy, a magyar Budapesta, 1948, p.6 ChroniconHenrici de Germanice conscriptum,ed. E.Travnik, Scriptores rerum Hungaricarum,II, p.127. Simonis de Kéza Hungarorum,p.78-79. I,ed.D.S.Likhadev, red.V.P.Adrianova-Perettz, Moscova-Leningrad, 1950, p.10. Ibidem, comentarii de D.S.Likhatev, 1950, p.210. www.digibuc.ro 21 invazie din 1241-1242 189 oronimele usor / / / / / / / Yropbcxx. Povestirea anilor de demult unguresti" ( ropu mai sunt nominalizati contextul migratiei ungurilor spre Pannonia din 6406 (=898)1" realitate cu ani mai precum a luptelor pentru tron din Rusia din anul 6523 (=1015)m, mentiunile reiterate diverse cronici ulterioare129, care s-au multumit compileze pasajele la Pecerskaia. formA cvasiidenticA YropcKuu) unitatea de relief este in faimosul poem dedicat avatarurilor campaniei organizate 1185 de cneazul Igor Sviatoslavici de la Novgorod - Seversk impotriva cumanilor, poem cu paternitate neprecizatA, compus la vreme esuarea incursiunii Pe de parte, cronica haliciano-volinianA incorporatA in Ipatievskaja letopis' denumirea de o raportatA unor evenimente incadrate din punct de vedere cronologic anii 6734 (=1226) 6737 (=1229) realitate din 1230) (ropu schimb, paragraf din ultima parte a cronicii amintite, dedicat expeditiei lui lä Buga in Ungaria din 1285 eronat 6790 = 1282), Carpatii Pldurosi stint desemnati intr-un mod simplificat: "Muntii" (a Teite6oyra adaosul vreunui determinativ. Nu numai pentru tronsonul carpatic nord-estic o dublä denumire, ci pentru principalul drum sectiona, pasul Verecke - adesea migratiile tor de huni, avari, unguri, cumani, mongoli etc. -, numit le unguresti" de "Poarta Ru.siei" (porta Ruscie) de Rogerius' 126 nepean nemonucb,p.82; nemonucblo, PSRL, IX, Sanktpeterburg,1862,p.2; PSRL, XV, Sanktpeterburg, 1863, nemonucu, PSRL, XVIII, S.-Peterburg, 1913, p.2; nemonucb, nemonucu no cnucxy, in PSRL, Moscova-Leningrad, 1949, p.337; nemonucb, in PSRL, 38, Leningrad, 1989, p.11; nemonucb no p.6; M.D.Priselkov, nemonucb, Moscova-Leningrad, 1950, p.52. I, p.2. 128 Ibidem, p.94. .nemonucb, PSRL, II, Sanktpeterburg, 1843, p.262; nepean nemonucb, p.91; nemonucb, in PSRL, XXIII, S.-Peterburg, 1910, p.3; 1497 2., PSRL, 28, Moscova-Leningrad, 1963, p.14; 2., ibidem, nemonucb, 61; PSRL, 41, Moscova, 1995, p.9; etc. o ed. D.S.Likhaev, Apeene Pycu XI-XII eerca,ed. D.S.Likhatev, N.V. Ponyrko, Leningrad, 1983, p. 388. 131 Ilnambeecican nemonucb, ed. cit., col. 747760. 132 133 Ibidem, referirea este aferentA anului 6739 (=1231). Rogerius, 1935, p.32 71. www.digibuc.ro 190 Victor Spinei 22 "Poarta rusilor" (porta Ruthenorum) de care desigur au preluat denumirea ungar. cum locale intocmite perioada crepuscularA a evului mediu, românii din Moldova au extins termenul de ramura a Carpatilor, ceea ce explicit Dimitrie Cantemirm. Atestarea tazie a denumirii nu aceasta nu a putut cu mult timp interpolarea lui la lui Grigore Ureche, realizatA a doua a secolului al XVII-lea, de unguresti" se "muntii Moldovei"138, formulare din care deduce autorul ei imagina Carpatii Orientali din de culmi paralele, cu denumiri proprii diferiti. ce denumirea de Transilvaniei"(Alpes Transylvaniae), la secolului al XVII-lea de Marco a sau nu evul mediu târziu cu caracter livresc este mai greu de precizat. de a se profila asemenea structurgri terminologice, relieful al Moldovei nu era desemnat printr-un oronim special, ci termenul comun de "munte". mArturie acest sens o furnizeazA binecunoscutul act emis de Roman Musat la 30martie1392, care se intitula "voievod al Moldovei din munte la mare" AO formulare repetatd, cu mici deosebiri, trei documente cancelariale ulterioare ale aceluiasi domn". In toate aceste diplome de "munte" s-a redat prin forma planina, uz Tara RomâneascA. titulatura domnilor munteni de la secolului al XIV-leadin primele decenii ale veacului figurau de peste concedate sudul Transilvaniei de suveranii unguri. act intern care mentiune de la inceputul domniei lui Mircea emis la 4 septembrie 1389142. Cununile montane ce separau tinuturile extracarpatice de Tara Bârsei, unde cavalerii teutoni de la regalitatea arpadianA, erau desemnate documentele din prima a secolului al XIII-lea prin sintagma nivium ("muntii de Ea apare pentru prima de Andrei II anul1211', cu bulele emise de Honoriu III la19 Antonius de Bonfinis Rerum..., II, p.172. 136 Grigore Ureche, Moldovei, ed. P.P.Panaitescu, Bucuresti, 1955, p.63; Simion DascAlul, Moldovei la Aron (1359-1595), Ureche vornicul, Istratie ed. C.Giurescu, Bucuresti, 1916, p.6 13. Dimitrie Cantemir, Hronicul p. 65 (unde pentru formá de relief se denumirea de Carpatio). Grigore Ureche, ed.cit., p.60 Codex Bandinus, ed. V.A.Urechia (extras din AARMSI, XVI, 1893-1894), Bucuresti, 1895, p.306. Pentru unitate de relief arhiepiscop foloseatermenul de Alpes. ibidem, p.306-307. XIV cm., red. M.M.Peak, Kiev, 1974, nr.55, p.109; DRH, A, I, ed. C.Cihodaru, I.Caprosu L.Simanschi, 1975, nr.2, p.3. M.CostAchescu, Documentele de Mare, I, Iasi, 1931, p.7-8 13-14; II, lasi, 1932, p.607-608; DRH, A,nr.3, p.4; nr.4, 142 DRH, B, I, ed. P.P.PanaitescuD.Mioc, 1966, nr.10, p.28-29. zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, 1, F.Zimmermann C.Werner, Hermannstadt, 1892, p.12. www.digibuc.ro 23 Marea invazie din 1241-1242 191 decembrie 1222, 12 decembrie 1223, 30 aprilie 1224 (patru exemplare), 12 iunie 1225 exemplare), 27 octombrie 1225 17 februarie de Grigore IX la 26 aprilie 1231, 30 aprilie 1231, 31 august 30 11 octombrie de Innocentiu IV la 14 mai 1245'4g. Denumirea nivium nu s-a dovedit de diplomatica latino-maghiarA, care a preferat adopte, la fel ca cronicarii aulici, forma Alpes, sau cu un determinativ. Astfel, faimoasa a din 2 iunie 1247 termenul Ultrasilvane'', iar diplome din 8 ianuarie 1285, care se refereau la domeniile voievodului român Lython (=Litovoi?), forma ultra alpes'". Carpatilor Meridionali prin termenul discutie limpededintr- un decret al regelui Sigismund de Luxemburg din 1435, care se aprecia terra Valachiae inter et Danubium"1. Stabilitatea pe care o treptat documentele de cancelarie termenul generic de Alpes derivatele sale de ce secolul al XIV-lea tânkului stat românesc dintre Carpati Area InferioarA - Basarab - era desemnat acte oficiale drept "voievod Transalpin", ce teritoriul subordinea sa s-a adoptat forma terra Transalpina, de care apare uneoripartes Transalpinae'". De-abia la cArturarii din secolele XV-XVI se manifestA de substituire a termenului Alpes cu acela de Carentele din sfera nomenclaturii aferente cununii carpatice din vremea invazii mongole din deceniile urmAtoare, când au fost elaborate cronicile autorilor italieni mentionati mai sus, explicA mare parte confuziile acestora din sfera terminologiei geograficetentativa de a reactualiza toponimia anticA. I, p.23, 25, 28, 29, 30, 32, 36, 39, 42, 44. Cf. E.de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria ed. N.Densustanu, Bucuresti, 1887, 82, 86, 87, 88, 90, 91, 95, 96. I, p.51, 53, 56. Hurmuzaki, I, p.115, 118, 123. 146 A.Armbruster, Nachspiel zur Geschichte des Deutschen Ordens im Burzenland, RRH, XVIII, 1979, 2, p.286. I, p.59. A.Armbruster, Nachspiel..., p. 286. Urkundenbuch..., I, p.74; DRH, B, I, nr.1, p.5. Hurmuzaki, I, p.454, 457; DRH, D, I, ed. Pascu, C.Cihodaru, K.G.Gündisch, D.Mioc, V.Pervain, 1977, p.31-32. Index sev enchiridion omnivm decretorvm, et constitvtionvm Regni Vngariae, ad Annvm 1579, Viena, 1581, nepaginat. Hurmuzaki, p.592 Gy.Györffy, Adatok a románok XIII.századi történetéhez a román állam kezdeteihez (II), "Történelmi Szemle", VII, 1964, 3-4, p.549 idem, Die Rolle von und Bergen in der mittelalterlichen Namengebung der Landschaften Ungarns (Ultra Silvas - Trans Alpes und dgl.), historiques hongroises 1985, I, Budapesta, 1985, p.351-352. Antonius de Bonfinis Rerum..., II, p.29, 84, 183; Nicolaus Olahus, Hungaria-Athila, . ed. C.Eperjesgy L.Juhisz, Budapesta, 1938, p.21 (Hungaria); Stephanus Brodericus, De conflictu Hungarorum cum Solymano Turcarum imperatore ad Monach historia Verissima, ed. P.Kulcsir (Bibliotheca scriptorum medii recentisque aevorum, SN, VI), Budapesta, 1985, p.30. Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei I, Actescrisori (1527-1572), ed. A.Veress, Bucuresti, 1929, p. 317 326 (rapoarte ale abatelui Cyrus Maximilian II din 1572). www.digibuc.ro 192 Victor Spinei 24 momentul extinderii asupra Transilvaniei, hotarelor sale a reprezentat o necesitate stringentA pentru Regatul arpadian, in mod prioritar scopul prevenirii incursiunilor triburilor nomade turanice care in stepele nord-pontice. Cronicile latino-maghiare un limitat de incursiuni ale pecenegilor cumanilor Transilvania dar in realitate succesiunea a fost probabil mult mai Pentru asigurarea protectiei trecAtorilor montane se un sistem complex de indagines in izvoarele latine (gyepük ungureste, in acestor cu caracter defensiv inlinuturileest- transilvAnene este sugeratA, intre altele, de o serie de toponime hidronime din zona Odorheiului: Gyepü, Gyepüfeje, Zoltángyepü, Gyepes155. acelasi areal, cercetArile arheologice au permis identificarea mai multor fortificate vecinAtatea versantilor Carpatilor li din perioada secolelor XII-XIII, dar extensia a cele mai multe cazuri nu a fost de pulin deocamdatä, sä precizAri cronologice in ce priveste fazele incipiente de constructie. cetätilor construite de armatelor lui Batu- han nu pare sAfost prea mar; predominAnd din lemnstructuri lemnoase, relativ vulnerabilefata unor atacuri de conditiile succeselor eclatante ale campaniei anul 1236 Europei, despre planurile mongolilor de a ataca Ungaria au produs alertA la curtea determinAnd anumite defensive. le concrete asupra acestor intentii au putut parveni la scurt timp ce dominicanul aflat in misiune in bazinul mijlociu al VolgAi, in asa-numita Magna Hungaria, transmitea regelui Bela IV mesajul cneazului de Vladimir-Suzdal, IIVsevolodovici, despre preocuparea a mongolilor de a cuceri Regatul Alte avertismente in acest au fost vehiculate de refugiatii cumanirusi, la acestea acelea A jass-lainok története, II, Kr. u. 884-1301-ig, Kecskemét, 1873, p.43 urm.; A.Palóczi Petschenegen, Kumanen, Jassen. Steppenvölker im mittelalterlichen Ungarn, Budapesta, 1989, p.27urm.; V.Spinei, migralii..., p.123-124, 234urm. I.Lupas, istorice voevodatul Transilvaniei din sec. in AHNC, VII, 1936-1938, p.29. Pentru sistem de apArare indagines / K.Horedt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p.158-169; B.Stark, Das Grenzverteidigungssystem der "Siebenbürgische Semesterblätter", 2, 1988, 2, p.176-183. K.Horedt, Zur siebenbürgischen Burgenforschung, "Sadost-Forschungen", VI, 1941, p.576-614; Z.Székely, Contributii la problema fiformelor de locuire din estul Transilvaniei, in VIII-IX, 1976-1977, p.53-64; St.Matei, Piambor, Observalii privind rile din Transilvaniaperioada feudalismului timpuriu, "Acta Musei Napocensis", XVII, 1980, medievale din din XIII-XVI, Cluj-Napoca, 1986, p.16 urm.; A.A.Rusu, Arheologia, cronologia interpretarea a unor medievale timpurii din Transilvania de est. Note critice, "Crisia", XXIV, 1994, p.43-54. Pentru detalii bibliografice complete, cf. A.A.Rusu, Bibliografia medievale premoderne din Transilvania Banat / Bibliographie der Befestigung aus Siebenbürgen und aus dem Banat während des Mittelalters und der Frühneuzeit, 1996. Epistola fr. de Mongolorum, L.Bendefy, Fontes authentici itinera (1235-1238) fr. luliani illustrantes, "Archivum Europae Centro-Orientalis III, 1937, p.38; Der Bericht des fr. Iulianus, H.Dörrie, Drei Texte zur Geschichte der Ungarn und Mongolen, "Nachrichten der Akademie der Wissenschaften in Göttingen", Philologisch- historische Klasse, 1956, 1, p.177-178. www.digibuc.ro 25 Marea invazie din 1241-1242 193 ale emisarilor mongoli Bela IV, care pretindeau ostentativ supunerea amenintau represaliile pentru cA sA in regat triburile cumane repliate din tinuturile ocupate de ei'". Prevenit de perspectivA suveranul arpadian a dispus a douA din Transilvania amenajarea priskilor din acele locuri: Ceterum de praedictis fama publica ita terruit regem Hungariae, quod duo castra contra firmavit ultra sylvas, et in partibus illis fecit indaginari, id est, in plasseta redigi159. relatArii de mai sus, Alberic (Albricus) de Trois Fontaines, reprezentant al Ordinului cistercian din nord-estul o evenimentele anului 1239, ceea ce este credibil, o de episodul pribegirii cumanilor Ungaria, de incarcerarea hanului Kuthen de botezul consingenilor De primirearegat a triburilor cumane din subordinea lui Kuthen, dincolo de considerente umanitare, avea ratiuni pragmatice, desigur utilizarea rAzboinice in infruntarea previzibilA cu lui han. ansamblu, luate de curte spre a face invaziei nu par fost prea meticuloase, ceea ce explicA intransigente formulate in acest sens la adresa lui Bela IV de cAtre Friedrich II scrisoare la 3 iulie 1241 regelui Henry al Angliei'61. ce efectivele mongole care invadaserA Transilvania in primavara anului 1241 au opozitia dislocate regiune, ele s-au indreptat spre Câmpia spre a se confrunta cu armatele regale, permitA sA garnizoane zona de plecarea invadatorilor, locale au folosit acest pentru a ridica un numAr mare de cetAti (castrae), pe care mongolii le-au distrus in anul urmAtor, pe se intorceau spre tinuturile de Nu este exclus ca la ridicarea prisacilor (gyepük) 1239 la construirea in 1241-1242 un anumit aport ü revenit rominilor secuilor, cu mai mult cu o parte a dispozitivelor defensive se masau de-a lungul hotarelor estice ale Regatului ungar. Fiindu-le recunoscutä calitatea de ai granitelor, spre secolului al - probabil in 1290 - secuilor de pe cursul (Aranios) li se conceda de un comite local o cetate (castra), spre a o folosi impotriva tAtarilora altor dintr-o anterioarl nefastA, subestimase forta de a mongolilor, care periclitase dAinuirea a Ungariei arpadiene, Bela IV a patronat dupA 1242 un program laborios de ridicare a noi de a celor preexistente in tot regatul, inclusiv in teritoriile locuite de români secui. Aceste demersuri au fost continuatein succesorilor s-au construit numeroase 158 Thomas Archidiaconus, p.140; Der Bericlu des fr. lulianus, p.179; I.Gyárfas, p.402-403. Magyar történet, I, Budapesta, 1935, p.533 urm. (B.HOman); G.Ronay, p.164urm. E Chronico Alberici ..., p.625; Chronica Albrici ..., p.946. Ibidem. 161 Ex Mathei Parisiensis Cronicis maioribus, p. 210; Historia diplomatica Friderici secundi, V, 2, p.1149-1150. 162 Rogerius, 1935, p.55 94. 163 Urkundenbuch..., p.87-88 (unde incadrarea a este 1262-1272); DIR, C, Veacul XIII, II, 1952, p.325. Hurmuzaki, p.280, documentul este datat imprecis in 1257-1272, lipsind pasajul www.digibuc.ro 194 Victor Spinei 26 (castra), castele (castella), (fortalitia, muniones), donjoane etc., atestate documentar pe cale arheologice". preocuparea de consolida Transilvania, din cursul secolului al XII-lea regalitatea a sprijinit colonizarea sasilor secuilor, cArora le-au importante indatoriri militare indeosebi regiunile sale rAsAritene meridionale. Cu asemenea a fost investitA populatia in zonA de expansiunea Arpadienilor. Conlucrarea dintre secui pe plan militar, dirijatA de centrale locale, este de izvoare perioada invazii mongole. Astfel, potrivit unei diplome din 23 1250, care se referea la onusiune de de, regele Andrei II prin 1210, sub comanda comitelui Ioachim dinSibiu, sprijmul vlaho-bulgar (1207-1218), corpul expeditionar era din secui pecenegi (...rex ipse, comitem lwachinum, associatis sibi Saxonibus, Siculis et Bissenis, in subsidium transmisit, eum ductorem exercitus praeferendo)'65. Câtiva ani mai in unei din ciclul Cântecelor de (Winterlied,Nr.36), dedicatA 1236 de Neidhart din Reuenthal (Riuwental) protectorului sAu, ducele Friedrich H de Babenberg, sunt enumerate principalele populatii care locuiau atunci transilvänene: germanii Zeckel, und alte variante ale poeziei s-a operat eliziunea lui din manuscrise acest etnonim a fost substituit cu welich, celelalte nume de popoare redate alteratA: zockell, teutzsch und ungere'. altA variantA, preferatA de mai autorizati exegeti ai operei lui Neidhart, sunt mai numele secuilor, iar in locul nominalizati cumanii Valwen)'". linca germanA medievall numelui de acela al secuilor se in alte cazuri. pasaj din faimoasa cronicA rimatA a lui Ottokar din Stiria (von Steyern), in ultimii ai secolului al XIII-lea terminatA 1309, enumerarea indeaproape pe cea consemnatA de Neidhart din Reuenthal, numele cumanilor: B.Hóman, Geschichte des ungarischen Mittelalters,II, Berlin, 1943, p.157-161; $t.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, II, Cluj-Napoca, 1979, p.213 urm.; Gh.Anghel, op.cit., p.16 urm.; Castle and Society in Medieval Hungary (1000-1437), Budapesta, 1986, p.50 urm. Potrivit unei estimAri recente, perioada 1242-1250 fi fost ridicate circa 16 noi de 1260 1270 alte 29. Gy.Kristò, F.Makk, Die ersten Könige Ungarns. Die Herrscher der Arpadendynastie, Herne, 1999, p.424. 165 oldevéltár 1212-1776, ed. S.Barabis, Budapesta, 1934, nr.4, p.4-5; DRH, D, I, nr.11 p.28-29. Neidhart von Reuenthal, ed. M.Haupt, Leipzig, 1858, p.242. 167 Unterschung zur politischen Lyrik des deutschen Mittelalters, Göppingen, 1974, p.83. 168 Neidhart von Reuenthal,ed.M.Haupt, p.102; Die Lieder Neidharts,red. Ed.Wiessner, ed. a 3-a H.Fischer, Tabingen, 1968, p.118. Cf. K.K.Klein, Zu Neidhart 101, 20 (Winterlied Nr.36). Bemerkungen zum 2.Preislied Neidliarts auf Herzog Friedrich den Streitbaren von Österreich, als Weltgestaltung. Festschrift Herbert ed. A.Haslinger, Salzburg-München, 1966, p.131-139; idem, Luxemburg und Siebenbargen. Aus den Vorarbeiten zum Siebenbargisch-Deutschen Sprachatlas, Luxemburg und Siebenbargen, ed. K.K.Klein (Siebenbürgisches Archiv, Dritte Folge, 5), Köln-Graz, 1966, p.43-46. www.digibuc.ro 27 Marea invazie din 1241-1242 195 ouch an der vart Walachen, Unger, Zokel, die begunden allenthalben die Tiutschen umbegeben unz daz si streben'". Un mozaic etnic in mare parte apare a poemului: swaz der ist gegen der und niderhalben den wonent die Sirven, Zôkel und De asemenea, in mai multe rinduri Ottokar din Stiria pe secui und Walachen)"1, cArora li se uneori ungurii: Unger, und Walachm. Spre deosebire de Winterlied-ul lui Neidhart, unde nu se face o localizare explicitA a enumerate, din lucrarea lui Ottokar rezultA destul de apartenenta la arealul transilvAnean. Oricum, este aproape sigur cA ambele cazuri sursele de informare proveneau de la sasi din Transilvania, care au mod constant raporturi strânse cu tinuturile de obâr§ie. secuieqti unstatutdeautonomie estul Transilvaniei, unde o diplomAlui Andrei II din In acelasi an o a papei Honoriu terra Siculorum cu terra Blacorum Blachorum, situatA dupA toate spre sudest, zona (Tara Oltului)". Autenticitatea celor douA acte, de majoritatea a fost pusA la de unii cercetAtori, dar se considerA ele ar fost doar circa un mai târziu de la data nominalizatA protocolul fmal (eschatocolul) al documentelor, scopul ca regalitatea sA de la decizia alungArii cavalerilor teutoni din Tara Chiar in eventualitatea caracterului apocrif al atribuite anului 1222, faptul cA ele au fost Ottokars Österreichische Reimchroniked.J.Seemüller, GH, Deutsche Chroniken und andere Geschichtsbücher des Mittelalters, V, 1, Hannover, 190 p 15. V, 2, 1893, p.1054. V, 1, p.90, 98. V, 2, p.1097. Hurmuzaki,p.75; I, p.19-20. Hurmuzaki, I, p.77; I, p.23. Az Árpad-kori Magyarország..., II, p.111-115, 447-45, S.Papacostea, ..., p.60-61, 76-78; Tara evul mediu (Se Bucuresti, 1999, p.149-151. 176 Der Deutsche Orden und Konrad von Masovien, 1225-1235, Lemberg, 1904, M.Holban, Din cronica románo-ungare in s XIII-X1V, Bucuresd, 1981, p.9-48. atentia asupra ce autenticitat a diplomei lui H din 1222, reputatul medievist Harald Zimmermann conch dea recent - o recenzie acutA unui volum de de -cA in a respectiv nu s-a spus ultimul cuvAnt: "Doch ist diese Urkunde wohl noch nicht das letzte Wort gesprochen" (H.Zimmermann, in "Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde' ,22, 1999, 1, p.139). Pentru respectiva controversA, cf. idem, Der Deutsche Ritterorden in Stebenbürgen, in idem,Siebenbürgenund seine Vorträgeund F rschungenzur sadostdeutschen Geschichte. Festgabe zur 70. Geburtstag, ed. Köln 1996, p.197-198. www.digibuc.ro 196 Victor Spinei 28 concepute prima secolului al XIII-lea reprezintA un indiciu etnico-politice ale epocii, astfel existenta secuilor românilor nu poate push la Intr-o regiune nu cu terra Blacorum se a5a-zisa a românilor pecenegilor" (silua Blacorum et Bissenorum), spre pecenegilor printr-o de regele Andrei II anul ap-numita Andreanum, prin care se acordau largi privilegii coloni0ilor perioada ulterioarl invazii mongole, secuii sunt diferite acte contemporane. Astfel, prin diploma din 20 august 1252, Bela IV conceda mmi comite secui o (terra Zek), anterior de mongoli, românilor din ale din Tara ale secuilor din Sepsi (inter terras Olacorum de Kyrch, Saxonum de Barasu et terras Siculorum de Sebus)'", enumerare ce relevA invecinarea respectivelor etnice. din 16 decembrie 1256, Bela IV conceda arhiepiscopului de Stigonium (Esztergom) dreptul de de a percepe dijmele de la cele din Transilvania (similiterindecimis percipiendis regalium proventuum ex parte Siculorumet Olacorum)'", pentru ca la 28 octombrie 1262 arhiepiscopiei i se reconfirme dreptul de a dispune de o zecime din veniturile regale obtinute dinimpozitarea cirezilor tunnelor secuilor: Item similiter de pecudibus et pecoribus exigendis ab Olachis et Siculis idem archiepiscopus percipiet decimam partem'81. mai o de regele Andrei III la 11 martie 1291 amintea despre o congregatie convocath la Alba la care participaserh - de nobilimea (Saxoni), secuii (Syculi) (Olachi) din Istoricii moderni au in reunirea grupurilor etnice amintite mai sus din centul de al episcopiei transilvAnene o adunare generalA a din Regatul ungarnu. 177 Hurmuzaki, I, p.84; Urkundenbuch..., I, p.35. Despre relevanta acestui act de mare pentru istoria Transilvaniei medievale - careia o literatura -, mai recent H.Zimmermann, Die Deutschen Siebenbürgens im Königreich Ungarn, idem, ..., p.69 urm.; E.Wagner, Die Siebenbürger Sachsen vom Mittelalter bis zur Habsburger Zeit, Die Deutschen in Ostmittel- und Geschichte. Wirtschaft. Recht. Sprache,1, ed. K.Zach, München, 1995, p.129-132; D.Moldt, Unus sit populus et suo uno judice[...] Bemerkungen zum"Goldenen Freibrief" der Siebenbürger Sachsen, "Zeitschrift Siebenbürgische Landeskunde", 22, 1999, 2, p.197-216. Urkundenbuch..., I, p.78; Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustratia usque ad annum p. Christum, curante E.Lukinich et adiuvante L.GAIdi, ediderunt A.Fekete Nagy et L.Makkai, Budapestini, 1941, p.24. Hurmuzaki, I, p.254 (unde unele deosebiri transcrierea numelor proprii). Hurmuzaki, I, p.277; Urkundenbuch...,p.277; DIR, C, Veacul XIII, II, p.19493- 494. Hurmuzaki, I, p.308 (unde este mod eronat anibuit anului 1263, de percipiet s-a transcris accipiet); Urlamdenbuch..., I, p.87 (unde se numai un fragment din diploma). 182 Hurmuzaki,I, Urkundenbuch...,I,p.177; Documenta historiam Valachorum..., p.32-36. 183 G.I.Bratianu, Les assemblées d'états et les Roumains en Transylvanie, "Revue des roumaines", XIII-XIV, 1974, p.16-18, 21-24; idem, de Europa lärile evul mediu, Bucuresti, 1996, p.208; I.A.Pop, Institujii medievale www.digibuc.ro 29 Marea invazie din 1241-1242 197 Dintr-un pasaj al cronicii lui Simon de Keza, elaboratA spre domniei lui Ladislau IV Cumanul (12724290), s-ar deduce (Blacki) secuii (Zakuli) s-arindividualizat din punct de vedere etnic destrAmarea imperiului lui Pe asertiune, postulAnd a secuilor, ce o cronicarpretindea - cu - cA, stabilirea ungurilor Pannonick secuii ar o cu cea a cu care s-ar amestecat areal montan, folosindu-se chiar de scrierea Desigur veridicitatea acestei din unnA este greu de acceptat ad litteram, descoperirea unor inscriptii runice de facturA veche locuite de secui le indicA cu totul alte optiuni in schimb, contacteleconvietuireateritorii comune sau invecinate a celor elnii nu pot tAgIduite. Atunci au fost colonizati de regii in estul Transilvaniei, secuii s-au suprapus peste enclave preexistente, mai mult sau mai putin dense, fapt reflectat, altele, de consistentA de toponime neolatine atestate documentar zonA la nivelul evului mediu ulterior. Antroponimia secuiascA mai veche mai nouA de asemenea, amprenta exercitate de-a lungul timpuluim. deceniile ce au invaziei din 1241-1242, contingentele ale rominilor apar din acelea ale secuilor diverse militare tutelate de coroana ungark Un larg ecou european avut indeosebi marea canipanie anului 1260 Bela IV impotriva regelui Boemiei Ottokar (Pemysl Otakar) dezastruoasA a suveranului ungur lupta de la Kreussenbrunn de pe Morava din 12 iulie. efectivele recrutate de Bela din regat sau in ajutor de vecini, diplomatice cronicile medievale mentioneazi pe secui pe In ipostaze pe reprezentantii celor etnii din Transilvaniain deceniile urmitoare'91. cneziale nobiliare (boieresti) din Transilvania secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991, p.17, 51, 60; Romanii..., p.164-167; G.Erszegi, A román nemesek az erdélyi tartományi a 13. századvégen? (Egy forráshely értelmezéséhez), Nobilimea din Transilvania Az erdélyi román nemesség, Mare, 1997, p.64-76. Simonis de Kéza Gesta Hungarorum, p.54-55, 70-71. a istoriei: problema originii hunice a secuilor, Studii de a Transilvaniei, coord. S.Mitu, 1994, p.97-103; K.Vekov, Secuii operele umanistilor din secolele honorem Paul Cernovodeanu, V.Barbu, Bucuroti, 1998, p.103-116. Chronici Hungarici..., p.279; Chronicon pictum Vindobonense, p.16 130. de Kéza Gesta Hungarorum, p.70-71. J.N6meth, Die des Schatzes von Nagy-Szent-Miklós, Budapesta, 1932, p.60-64; R.Göbl, A.Róna-Tas, Die des Schatzes von Nagy-Szentmiklós. Eine paläographische Dokumentation, Viena, 1995, p.42-43 (A.R6na-Tas). 89 S.Opreanu, Die Szekler. Eine völkische Minderheit inmitten des Rumänentums, Sibiu/Herrnannstadt, 1939, p.93-136; I.I.Russu, Românii secuii, ed. Bucuresti, 1990, p.206-245. Historica Russiae I, ed. A.J.Turgenev, Petropoli, 1841, p.348; Johannis de Marignola Chronicon, ed. J.Emler, Fontes rerum Bohemicarum, III, Praga, 1882, p.569; Monumenta historica Bohemiae, II, ed. G.Dobner, Praga, 1768, p.221; Chronicon Bohemiae, Catalogus..., ed. A.F.Gombos, 1937, p.535; Annales ed. R.Koepke, in MGH, SS, IX, Hannoverae, 1851, p.185. Pentru campania prin lupta de la Kreussenbrunn, cf. www.digibuc.ro 198 Victor 30 La declansarea anul 1285 a invaziei mongolilor din cadrul Hoardei de Aur - sub conducerea lui Buga,.nepotul hanului Töda-Möngke, a lui Nogai - asupra Regatului ungar, acestia s-au opus din nou, cu la ca 1241- 1242, preocupandu-se de ridicarea prisäcilor (indagines) de-a de acces spr Transilvania: Tartari...venientes a VII Castris [Siebenbürgen - n.n.] usque ad Danubium terram devastarunt..., usque ad VII Castra pervenerunt, sed Siculi, et Saxones omnes vias iPsorum cum indaginibus stipaverunt sive giraverunt...' Aportul acestor la supravegherea pasurilor montane reiese dintr-o din anul 1288 a arhiepiscopului de Strigonium Lodomer unguri, sa0i, secuii comitatele transilvAnene ale (Lodomerius, miseratione divina archiepiscopus Strigoniensis, dilectis et amici semperque diligendis preposito, decanis, plebanis universisque nobilibus Ungarorum, Saxonibus, Syculis et Valachis de Cybiniensi et de Burcia comitatibus Transilvanis benedictionem cum dilectione sincera), in care ei sunt somati opozitie regelui Ladislau IV Cumanul - devenit refractar nonnelor totodatA, intercepteze eventualii mesageri la variand - spisok prioritar pe manuscris Hlebnikovskij) -a cronicii haliciano- completatA cu paragrafe din alte letopisete vechi cunoscutA indeosebi sub numele de Ipatievskaja, se pretinde suprimarea lui Ladislau IV, eronat anul 6800 (=1292) de 1290, s-ar datorat "cumanilor sau volohilor": Toro poxy [6800] an6o oy6tum Participarea rominilor la asasinat este de cronicile latino-maghiare, care sunt evident mai credibile. Chiar afirmatia rusesc nu este faptul romanilor li se atribuie implicarea putea interpretat unei fatA de suveranul ce dirija politica regatului spre o apropiere de cumanimongoli. Date e enumerate mai sus despre cooperarea româno-secuiascA sunt desigur de naturA sA credibilitate suplimentará despre trecAtorilor montane oferite de cronicarii din secolulXIV-lea. M.P.Dan, slovaci români veacurile XIII-XVI, Sibiu, 1944, p.17-22; Nemysl Otakar von Böhmen: der goldene Graz-Viena-Köln, 1989, p.114-120. A.Armbruster, Die aus Siebenbürgen: RückentwicIdung von einer möglichen Ständenation zu einem nur geduldeten Volk, idem, Auf den Spuren der eigenen Identität, Bucuresti, 1991, p.17urm. 192 Monumenta Ecclesiae Strigomensis, ed. F.Knauz, Strigonii, 1882, p.419; Codex diplomaticusTranssylvaniae.Diplomata,epistolaeet instrumenta res Transsylvanas illustrantia,1,1023-1300, ed. S.Jakó, Budapestini, 1997, p.263-264. Cf. Az Magyai:ország..., II, p.151 450. 193 J.Karácsonyi, A merges vipera és az Kun idejéböl, "Szkadok", XLIV, 1910, p.8. traducerea a actului DIR, C, Veacul XIII, II, 1952, p.296-299. paginatieproprie),p.81, 1908. mai veche a cronicii - PSRL, II, Sankpeterburg, 1843, p.226 unde transcrierea unor cuvinte semne de punctuatie prezintä micineinsemnate deosebiri. www.digibuc.ro 31 invazie din 1241-1242 199 Localizarea mai exacta a evocate de cronicarii italieni nu deosebite, in timp ce romanii erau in tot spatiul intracarpatic, in secolul al se grupau numai estul Transilvaniei, indatoririle militare statornice de regalitate nu se puteau exercita perimetrul respectivm. mare a lantului montaninexistenta unor cursuri de care integral forestier dens au fost de creeze reale traversarea Carpatilor li in epoca Cu toate acestea, din preistorie s-au stabilit contacte durabile intre umane care locuiau de-o parte de alta a muntilor, ele activizandu-se pe evolutiei Cea mai accesibill dintre Carpatilor Orientali era extremitatea meridionala a acestui areal montan, prezent cunoscuta sub numele de pasul Oituzului, numele al curs pe o apreciabila. ani, literatura geografica s-a conturat punctul de vedere potrivit cadrul Carpatilor departaja a§a-numita a Carpatil r de delimitata de Carpatii Orientali tocmai prin pasul Oituzului, opiniece nu o adeziune generalizata. Punctul terminus in Transilvania se la pe valea Negru, de pe stanga Oltului, spre care dinest se putea dinspre-Bralov prin scaunele Sepsi Chezd. Imediat celui dealdoilea daco-roman din105-106, CohorsIHispanorum veterana quinquenaria equitata Cohors I Bracaraustanorum, ambele din Moesia Inferior, au construit la Bretcu castru, de care s-a dezvoltat ulterior o probabil identificabila cu Prin aceste romanii faceau dovada puneau pe supravegherea a unei zone de real interes strategic. Inspre Moldova drumul cobora pe valea Oituzului la confluenta sa cu preajma actualului unde se ramifica mai multe directii. mai vechi punct de al voievodatului moldovenesc din vecinatatea pasului Oituz - mentionat documentar privilegiu comercial acordat la 6 octombrie 1408 de S.Opreanu, p.42 K.K.Klein,Einwanderungswegund Gruppenverteilung der Mundarten. Schassburg im Kisder Kapitel, In idem, Transsylvanica. Abhandlungen und zur Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen in Siebenbürgen, 1963, p.175-178; aMittelstrass, Beiträge zur Siedlungsgeschichte Siebenbürgens imMittelalter,München,1961,p.53-57;Th.v.Bogyay, und der "Ungarn-Jahrbuch", 2,1970, p.20-33;$t.Pascu, VoievodatulTransilvaniei,I,p.105-115; A Keresztur-szék régészeti topográfiája (Varia Archaeologica Hungarica, V), Budapesta, 1992, p.24 urm.; I.-A.Pop, maghiarii IX-XIV. Geneza statului medieval Transilvania, Cluj-Napoca, 1996, p.152-155; F.Salvan, 'sate/or din Tara evul mediu (secolele XIII-XVII), Bucuresti, 1996, p.63-70. Pentru semantica numelui de secui, cf. L'origine du nom székely (Sicule), "Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae" XI, 1961, p.175-188. lul pasurilor carpatice in mobilitat populaliei, "Analele stiintifice ale UniversitAtii "Al.I.Cuza" din Iasi", SN, Sect. II, C. G ografie, XX, 1974, p.83-92; V.Spinei, etnicepolitice Moldova in XIII Romani turanici, 1985, p.20-23. M.Macrea colab., Despre rezultatele in repri de arheologic Gheorghe-Breicu 1950,SCIV, II, 1951, 1, p.285-296. www.digibuc.ro 200 Victor Spinei 32 Alexandru cel Bun negustorilor din Lwow - se afla la Flancat de culmile Muntilor Trotusului la nord ale Vrancei la sud, pasul Oituzului era situat la 865 m deasupra mArii, mai din Carpatii Orientali. Cu tot interesul major pe careprezenta pentru legAturile dintre Transilvania Moldova evul mediu, pasul a putut amenajat sA ofere o circulatie a vehicolelor. Se pAstreazA mai multe ce dezvAluie dificultAtile la traversare, precum necesitatea lucrArilor periodice de intrelinere, a cAror ignorare pur simplu sa. Dintre acestea, pe cea lui Anton Verancsics (Antonio Verantio) (1504-1573), care arAta cA "lungimea acestui pas este cale de o zi, de-abia pot merge doi repezi acoperite de arbori dalmatin, ajuns la demnitate de arhiepiscop de Strigonium (Esztergom, Gran), mai relata a un previzibil al sultanului Soliman Magnificul din .Moldova asupra Transilvaniei, regele loan Zápolya a dispus ocuparea pasului Oituz, considerat "singura" cale prin care se putea produce se mai aflaualte strimtori"201. perioada medievalA intretinerea trecAtorii Oituzului era de sasii din Brasov, de care depindea punctul vamal de la Brelcu. Segmente din traseul drumului traversau zone locuite de secui, care trebuiau asume protectia sa202. Denumirea trecAtorii este atestatA mediul transilvAnean de-abia spre evului mediu. Astfel, spre exemplu, Anton Verancsics, deja amintit mai sus, utiliza forma Ophoz203, de cea documentele din aceeasi perioadA204. cronica redactatA medio-bulgarA de Macarie, episcop de Roman, spre secolului al XVI-lea acest hidronim era mentionat sub o grafie alteratA: Oltouz205. aceeasi scriere pasul Oituz nominalizat sub denumirea de "drumul de jos", in juxtapunere cu asa-numitul "drum de sus", ce pornea spre vest din Sucevei206. Continuatorul lui Macarie, egumenul folosea de "drumul de jos" numele de "drumul Brasovului" referindu-se la un episod de la inceputul primei domnii a lui Petru (1527-1538)207, formA ulteriorla alti cronicari moldoveni20. M.CostAchescu, Documente..., 635; Suceava. de istorie. Documente privitoarelaistoriaorafului,1388-1918,I,ed. V.Gh.Miron, G.Irimescu, 1989, p.85 88. N.N.Lupu, C.Brându§, Bucure§ti, 1972, p.15. Antoniu Veranciu, Despre espedifiunea lui Soliman imperatul turcilorMoldavia Transilvania asupra lui Petru A.Papiu Tesaur de monumente istorice pentru Romania, III, 5, 1865, p.170. Cf. despre Tärile románe, I, ed. M.Holban, Bucure§ti, 1968, p.621. Antoniu Veranciu, ed.cit., p.170. 202 P.Binder, Date geografico-istorice referitoare la pasurileplaiurile transcarpafice din 1972, p.274-276. Antoniu Veranciu;ed.cit., p.168-170. Documente..., A.Veress, 1929, p.74 (act din 1552). Cronica lui Macarie, Cronicile din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ed. P.P.Panaitescu, Bucure§ti, 1959, p.88. Ibidem, p.82 96. Cronica lui Cronicile slavo-romäne..., p.109 117. www.digibuc.ro 33 Marea invazie mongolä din 1241-1242 201 Prin acest pas s-au produs toate de osti de-o parte de a Orientali din decursul evului mediu. Acesta a fost desiguruna din de patrundere a naongolilor spre Transilvania anului Atacul asupra (Burza) fusese probabil intreprins de aceeasi care a provocat anterior distrugerea episcopului cumanilor"210. cum se insemnare de pe un manuscris din secolul al provenind de la manastirea Echternach din Luxemburg la Paris Nr. 1675), penetrarii interiorul carpatic, respectiva zdrobea fortele conduse de voievodul Transilvaniei luptá ce s-a dat duminica Pastilor, pe 31 martie 1241, aceeasi zi care o oaste mongolä declansa asaltul asupra Rodnei (Rodana): Eodem die alter exhercitus eorundem T'artarorum ingrediens provinciam, que Burza dicitur, ducem exhercitus Transsilvane terre cum omnibus suis afara pasului Oituzului, Carpatii Orientali erau de potecidrumuri atestate de-abia izvoarele medievale din epoca modemä. Intre nord- estul Transilvaniei nord-vestul Moldovei se foloseau drumurile Telciului, Rodnei ce faceau cu Bistrita (Nösen), Scaunele Secuiesti zona a Moldovei (sau Bicazului Ghimesului, ele coexiständ numeroase ce urcau uneori pinä spre montane. Toate sau aproape toate aceste erau impracticabile pentru care, dar nu pentru pedestri, ori pentru turmele pastorilor, de aceea o insemnátate secundará din punct de vedere comercial Cu toate perioada anterioara constituirii statului moldovenesc de acces prin munti nu pare säfost prea mare, folosirea nu era câtusi de pe parcursul evului mediu ele au fost mod constant. Similitudinea anunaitor piese arheologice pe ambii ai Carpatilor contacte apropiatestabile umane din Transilvaniei Moldovei. Totodata, in izvoarele diplomatice, narative, toponimice de din interiorul arcului carpatic spre tinuturile carpato-nistriene". Aláturi de a caror pondere a fost predominanta, in acest flux Grigore Ureche, ed.cit., p.139; Simion DascAlul, ed.cit., p.134; Axinte Uricariul, Cronica a a Moldovei, I, ed. G.$trempel, 1993, p.150. 209 G.Strakosch-Grassmann, op.cit., p.44; A.Sacerdoteanu, Marea invazie..., p.35-36; p.136; op.cit., p.117-118; A.Decei, L'invasion des Tatars..., p.114; C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, romailor, 1, Bucuresti, 1975, p.201; D.v.Sozanski, Anfang und Ende des Mongolensturms in Osteuropa 1241-1242, "Südostdeutsche Vierteljahresblätter", 29, 1980, p.285; P.F.Parasca, op.cit., p.28; M.Kroner, Persische Chronik den Tatareneinfall von 1241, "Zeitschrift IV. Folge, 4, 1981, 2, p.149; Al.Gonta, p.47 49; H.Göckenjan, Einleitung, Der Mongolensturm..., p.44; V.Spmei, Moldavia..., Kurze Geschichte ed. B.Köpeczi, Budapesta, 1990, 190 (L.Makkai); $.Papacostea, Romdnii..., p.95. RogeriUs, 1935, p.3372. 211 Annales Frisacenses, ed.cit. de la Echternach), p.65. 212 P.Binder, Drumurile plaiurile Carpalilor Orientali, in SAI, XX, 1972, p.66-74; idem, Din geografta istoria a din Carpafii Orientali, "File de istorie" (Muzeul de Bistrita), III, 1974, p.324-333. C.Racovitit, Migrafiuni din Ardeal peste inlumina toponimiei,in "Geopolitica geoistoria", 1942, 1, p. 69-73; idem, Problema iradierii romdnilor din Transilvania Principatele Cluj, 1946, passim; demografice www.digibuc.ro 202 Victor 34 migrator un anumit rol a revenitgrupurilor maghiarofone - inclusiv secuilor -, care au constituit nucleul pnncipal al ceangailor, localizat arealul delimitat de lantul carpatic cursul Siretului214. leg implicare a românilor a marii invazii mongole, ineratura istoricá veche s-a evocat un text latin atribuit franciscanului Elemosina din Assisi, inserat codice redactat spre secolului al XIII-lea pästrat in Biblioteca comunalä din orasul Sfântului Francisc(Codex Assisinus,n. 341)215. subdiviziune a manuscrisului, intitulatáDe gravi persecutione parte Frederi , enumerându-se dusmanii Bisericii romano-catolice din vremea pástoririi papei Honorius HI (1216-1227), erau sarracenii, turcii românii (Blachi).Cea de-a doua subdiviziune, cu titlulDe crudelissimo Vitali et Sarracenorum et falsorum christianorum, relatári asupra asediului cuceririi Assisi de o armatá condusá de Vitalis de Aversa, care beneficiat de efective deSarracent Blachi, Cumani de "crestini falsi216. Episodul a fost raportat anului 1241 s-a c nsiderat etnonimul deSarraceni fi fost desenmati mongofii. Acestoras-au suspecte cu impáratul Friedrich II, care nu ezitat i foloseascá in Italia in disputele cu partizanii papa1itátii217. ordine de idei, acceptarea identificárii sarracenilor cu mongolii a condus la opinia datoritä ingerintelor vremurilor, la o conlucrare militará dintre invadatori localnicii din spatiul carpato-dunárean, oportunism de români, care cá urmárit devastárile din propriile teritorii se din p luate in timpul campaniilor comune218, fie cá fi aspirat ca printr-o al XVII-lea ,si unitatea poporului in Unitate continuitate poporului ronuin,red. D.Berciu, Bucure§ti, 1968, p.187-207; din Transilvania de demografie istorica), Bucure§ti,1971,passim; Permanenie istorice medievale. Factori ai 1994, p.85 214 L.Mikecs,Ursprung und Schicksal der Tschango-Ungarn,in"Ungarische Jahrbücher", XXIII, 1943, p.247-288; R.Baker,On the Origin of the Moldavian SEER, 75, 1997, 4, p.658-680. G.Golubovich,Biblioteca bio-bibliografica...,II, 1913, p.507-508. 216 St.Pascu,Contribufiuni documentare la românilor in sec. XIIIXIV(extras din AIINC, X, 1944), Sibiu, 1944, 217 G.Golubovich,op.cit.,II, p.507-508; St.Pascu,Contribufiuni...,p.11-12. Cf. Nlorga, cumanilordomnia Un capitol din colaboralia in mediu,in idem,Studii asupra mediu românesc,ed. $.Papacostea, Bucure0i, 1984, p 67; idem,La des Roumains dans l'histoire universelle,ed. R.Constantinescu, Bucure0i, 1980, p.125-126; idem,Istoria románilor,III,Ctitorii,ed. V.Spinei, Bucurqti, 1993, p.103; A.Sacerdoleanu,Guillaume de Rubrouck...,p.328-329; idem,Consideralii asupra istoriei mediu,Bucurqti,1936, p.248;P.P.Panaitescu,Introducere...,p.265; C.C.Giurescu,Tirguri sau moldovene din X-lea mijlocul XVI-lea,Bucure§ti, 1967, p.45. Momente istorice. evul mediu, idem,Studii...,p.74; Al.Gonta,op cit.,p.46. Ideea s-ar cu atarii actiunile de fusese de N.Iorga(Istoria romanilor din Ardeal ed. G.Penelea, Bucure0i, 1989, p.52) de a luat la de textul autorului franciscan din Assisi, ea fiindu-i www.digibuc.ro 35 Marea invazie din 1241-1242 203 cu o mare putere se debaraseze de stanjenitoarea dominatie ungureascA219. principiu, o asociere a romanilor la incursiunile prAdalnicale hoardelor asiatice nu ar puteaaprioric find in expansiunea pe seama vecmilor, conducatorii mongolilor au uzat in mod constant eficient de potentialul rAzbomic al popoarelor supuse22°.Din precaritarea surselor informative un verdict cert in cu problema in discutie. despre lucrarea monahului Elemosina, aceasta nu o incredere in privinta obiectivi preciziei, autorul - ca ardentprerogativelor - blameze cat mai drastic partida in jurul german excomunicat de Scaun. De aceea, considerAm cA trebuie cu toatA prudenta informatia referitoarela compozitia de a detasamentului partizanului lui Friedrich II, compozitie ce fi fost dificil de in centrul Italiei de cAtre un dinast cu vaste Pe de altA parte, eventualitatea cA enumerarea contingen elor de mercenari din subordinea lui Vitalis de Aversa ar fost pe deplin identificarea cu mongolii este inacceptabill, se precis cA invazia nu a afectat in mod direct Este adevArat cA, la un moment dat, s-a zvonul agresorii plAnui infiltrarea in peninsule2, dar perspectiva aceasta a d'spArut repede. Nu.mele de Sarraceni nu s-a aplicat epocA numai mongolilor, ci tuturor neamurilor musulmane, astfel ostasii Vitalis de Aversa ajunsi la Assisi situatia care expunerea lui Elemosina este totusi exactA -arpututrecrutati din unei etnii islamizate bazinul mediteranean. Viguroasa irupere a stepelor jumAtatea a continentului european i-a zdruncinat brutal echilibrul a produs pretutindeni stupefac ie deconcertare. Turnura trepidantA a evenimentelor nu a pututinregistratA epocA incomplet imperfect, ceea ce nu s-a topit neantul radiografieri penetrantepertinente. Proiectia a trecutului poporului pe ecranul istoriei zo evului mediu, inclusiv a secventelor legate de marea invazie o persuas vita e a eforturilor de a repera contururi limpezi ale universului sAu existential. Acest imperativ a obligat la scrutarea analiticd a arsenalului informational eterog n de un laconism pentru diagnosticarea tesorturilor particulare evidentierea de asociative cu fenomene cu structurA apropiatd. Este cazul datelor diseminate cronicile italiene implicarea romanilor in dinamica atmosferei ten broase configuratA ca urmare a impactului lumea asiaticA. sugeratA de pretinsa identitate dintre cel etnonim desemnandu-i in realitate in lumea germanA pe cumani. 219 t.Pascu, Contribuliuni ..., p.12. 220 B.Spuler, op.cit., p.373-375; P.B.Golden, "I will give people einggisid Conquests and Their Aftermath in the Turkic World, "Journal of the Royal Asiatic Society", Third Series, 10, 2000, 1, p.21 urm. 221 V.Spinei, Informapile istorice despre populalia de la est de C'arpap in XI-XI V, XIV, 1977, 222 Giovanni Villani; Historie in Rerum Italicarum XIII, ed. L.A.Muratorius, Mediolani, 1728, www.digibuc.ro 204 Victor Spinei 36 colportate erudita a persanului aia- numita Coleclia istoriilor (Djami ot-Tevarikh), terminatA 1310/1311, reliefau atitudinea românilor din regiunile constituiti formatiuni politice autonome, acelea furnizate de autorii italieni au avut vedere comunitatile din interiorul arcului carpatic, un statut de obedienta raport cu Coroana arpadiani. Juxtapunerea datelor oferite de cele categorii de surse, provenind din culturale de este de redea o imagine extrem de lapidara, este adevarat, asupra rolului jucat de evenimentele de reverberatie transcontinentall prilejuite marea invazie de descendentii lui Gingis-han. CHRONIQUEURS PROPOS DES RÉPERCUSSIONS DE LA GRANDE INVASION MONGOLE DE 1241-1242 SUR LES ROUMAINS La vigoureuse irruption des Mongols en 1241-1242 dans la moitié orientale du continent européen ébranla brutalement son équilibre, tout en produisant partout et &route. La tournure trépidante et sinueuse des événements ne put enregistréel'époque que d'une manire et imparfaite, et ce qui ne s'est pas fondu dans le néant de l'oubli impose des décantages fond et des radiographies pénétrantes et pertinentes. L'écho du déferlement tumultueux des chevaliers des steppes s'est propagé avec des nuances et des tonalités diverses dans les écrits du temps tantl'Orient l'Occident aussi. Une projection relativement estompée de cet événement est enregistrée dans les chroniques italiennes, en dépit de niveau plus évolué par rapportcelles de la plupart des européens médiévaux. Selon notre opinion ce fait a une double explication. D'une part, l'invasion mongole n'a directement affecté les territoires du sud des Alpes, tandis que, d'autre part, sa politique était dans le tourbillon des de certains centres de sa septentrionale avec II de Hohenstaufen, de qu'elle faire face aux controverses toujours plus aigués entre la et l'Empire. La projection du passé du peuple roumain sur l'écran de l'histoirel'aube du Moyen Age, y compris celle des sequences liées la grande invasion mongole, réclame une persuasion accrue quant aux efforts de clairement les contours de son univers existentiel. Cet impératif a conduit parfois l'examen analytique de Rashid al-Din, p.70. Cf. P.Pelliot, Notes sur Histoire de la Horde d'Or, Paris 1949, 144 urm.; A.Decei, L'invasion des Tatars..., p.101-121; V. Ciociltan, Componenta a faratului oglida izvoarelor orientale, RI, s.n., III, 1992, 11-12, p.1110-1116; D.Mishin, Information on the in Medieval Islamic Literature (Arabic and Persian), "Romanian Civilization", VI, 1997, 2, p.41-47. www.digibuc.ro 37 Marea invazie din 1241-1242 205 l'arsenal informationnel hétérogene et d'un laconisme désolant pour le diagnostic de leurs ressorts particuliers ou la mise en de maillons associatifs avec des phénomenesstructure rapprochée. C'est aussi le cas des données disséminées dans les chroniques italiennes concernant l'implication des Roumains dans la dynamique de l'atmosphere ténébreuse configurée suitel'impact avec le monde asiatique. Si les informations colportées dans l'erudite chronique du Persan od- Din, le soi-disant Recueil des histoires (Djami ot-Tevarikh), terminée en 1310-1311, mettaient en l'attitude des Roumains dans les extra-carpatiques, constitués dans des formations politiques autonomes, celles fournies les auteurs italiens ont eu en vue les communautés de l'intérieur de l'arc carpatique, ayant un statut d'obédience politique vis-a-vis de la Couronne arpadienne. La juxtaposition des données offertes par les deux de sources, provenant de milieux culturels si différents, est de naturefigurer une image globale, sans doute extremement lapidaire, sur le rôle joué les Roumains dans les événements de transcontinentale que la grande invasion sa les descendants de Gengis-khan avait occasionnés. Les Roumains sont mentionnéspar quelques chroniqueurs italiens qui ont leurs travaux plusieurs décennies la consommation des événements turbulents provoqués par les années de Batou-khan. Nous nous rapportons ce dire Tholomeus de Lucca,Marino Sanudo l'Ancien etPaulinus de Venise, auxquels s'est joint aussi le flamand Jehan Le Long d'Ypres. Le premier italien dont les témoignages suscitent notre cet égard, Tholomeus / Bartholomeus / Ptolomaeus, appartenantla famille Fiadoni, est né en 1236Lucca, l'est de Florence. Choisissant l'Ordre dominicain, il est devenu disciple proche de Thomas (Thommasso) d'Aquin. Hormis lavillenatale,les responsabilités professionnelles l'ont déployer son activité, entre autres, Rome, Florence,Naples, voyageant également dans le Midi de la France, il a habité assez longtemps Avignon. Vers de la vieillesse il est monté dans la hiérarchie ecclésiastique l'échelon d'éveque, lorsqu'il le de Torcello de la lagune de il est mort, d'ailleurs, en 1327. les premieres années du sicle s'est l'élaboration d 'Annales, qui ont eu variantes, proches entre elles. Parmi les événements attribués 1230, les Annales mentionnent l'occupation les Tatars des "parties orientales", quoi ils ont divisé leurs armées en vue d'attaquer la Hongrie etPologne, tout en en Russie également, vers le littoral de la mer Pontique, puis ils ont les Riffei, appelés par les Hongrois (Silvae). Le pillage de la Hongrie et de la Pologne a été fait sans regard vis-a-vis du sexe et de des habitants, mais les dissensions éclatées dans propre camp les auraient s'en retirer. les peuples de Pannonie qui habitaient aux environs des - 011eraci / (les Roumains) et Siculi (les Szeklers) - ont la mission de les de n'y pas permettrel'avenir une éventuelle La substance des informations des Annales de Tholomeus de Lucca ayant trait aux effets de l'invasion mongole dans les central-européennes se retrouve egalement dans la chronique de Marino Sanudo l'Ancien (il Vecchio), dit Torsello (env. 1270 - env. 1343), dont le est Liber secretorum fidelium Crucis. Descendant d'une ancienne famille nobiliaire vénitienne, Marino Sanudo s'est fait valoir autant au historiographique, de qu'idéologue de la politique orientale de l'Occident. Une www.digibuc.ro 206 Victor Spinei 38 version de son oeuvre, intitulée Conditiones Terrae Sanctae, de 1306, a été ultérieurement completée et en 1321, avec le titre Opus Sanctae, au pape Jean XXIIAvignon, lui a d'ailleurs une défmitive. Le troisiéme chroniqueur italien qui mentionne les Roumains et les Szeklers l'occasion de la grande invasion mongole est Paulinus de (env.1270/1274-1344), connu également sous le nom de Paulinus Minorita, étant son appartenance l'Ordre des Aprés avoir exercé dans sa jeunesse dans un monastère de Padoue,partir de l'année 1301 il est signalé Venise, avait vécu,de petites intermittences jusqu'en 1324, lorsqu'il a été désigné évquePozzuoli. L'épisode l'implication des Roumains et des Szeklers dans le tourbillon de la politique bouleversée par l'offensive vers l'ouest des armées de Batou-khan a été repris aussi dans les chroniques médiévales flamandes représentées par Le Long Longus) d'Ypres. Son ample ouvrage qui survole l'histoire universelle - Cronica monasterii s. Bertini, rédigé la seconde moitié du sicle - contient aussi un exposé la invasion mongole, lequel il a les textes de ses prédécesseurs ayant les 'preoccupations, de sorte qu'il ne se met pas en valeur par des originaux. L'investigation des textes des chroniqueurs italiens et de le Long, ci-dessus, d'épatantes similitudes, suggérant prototype commun, représenté,ce que l'on peut déduire les precisions de Tholomeus de Lucca, de la soi-disant Gesta Germanorum, écrit non-identifié, probablement au sud-est de l'espace linguistique allemand durant la dernire partie du sicle. Puisqu'elle a été rédigée plusieurs décennies - environ quatre - depuis le deroulement de l'invasion mongole, l'auteur de la Gesta a son tour, faire appel des sources plus anciennes, contemporaines de cette grande conflagration-là. compilation dépourvue de rigueur et de discernement a conduitcertaines confusions, qui s'étaient glissées, paraît-il, dans le texte de la chronique allemande et par consequent ont reverbéré certainement de manire amplifiée dans les oeuvres des érudits italiens. L'erreur la plus patante, présente dans toutes les chroniques enumérées concerne justement la narration de l'épisode de l'invasion mongole de 1236-1242, de différentes sous-divisions du texte - deux, trois ou méme quatre ayant des chronologiques diverses, et toutfait incorrectes: 1222, 1230, 1231, 1233, 1242, 1243 et 1244. Vu que le prototype de la chronique on a fait appelplusieurs sources d'information et qu'on n'a abouti collationnement des témoignages documentaires, son auteur n'a que ceux-ci portaient en réalité un seul et événement. (Traduit par Michaela www.digibuc.ro UNGURII IN CRONISTICA SECOLELE XVI-XVIII ILEANA Sursele medievale sunt compuse in maniera epocii sub forma unor cronologice a domniilor, o deosebitA pentru comentariul faptelor sau pentm legarea corelatie De aceea primele cronici, scrise, modelul cronicilor bizantine, dar in limba a doua a RIsdritului ottodox, nu ofed o idee asupraconceptiei politice a autoruluicu mai asupra epocii despre ceea ce am numi noi astAzi imaginea celuilalt. Opozitia identitatealteritate este rodul unei treptate conceptiile politice structurile mentale ale unei care se spre zorii epocii moderne. De pentru Evul Mediu barierele etnice erau mai importante cele religioase; pentru omul medieval cu snspiciune, era de creding'. este faptul cA pentru cronicarii referirile virulente la catolic sunt putin numeroase, raportarea la calitatea de cea care prevaleazA. Mai mult asemenea observatii nu apar in al XVII-lea XVIII-Iea. Letopiseful cantacuzinesc, scris la secolului al XVII-lea cu multA indignarefaptul domnul muntean RAu, refugiindu-se Transilvania a trecut catolicism: Mihnea au eresul cum iaste apusului putreze,,ste marele Ram in eresele sale... veni mánia lui Dumnezeu pre Mihnea de viteazul Dumitru muri"2. cronicar muntean, identificat de istoricul Nicolae ca boierul Stoica Ludescu, mai cu privire la Grigore Ghica (1661-1665): fu leatul 7173 (1665), Gligorascu temandu-se de turd nu-1 pentru vina ce au de fugit de la Leva, el s-au sculat de au fugit Ardealau trecutTara de acolo. s-au Acut acestui cronicar privire la ritul catolic este una personald pentru un contemporan al sAu, Radu Popescu, Istorillor domnilor nu are nici o referire tendentioasä la adresa catolicilor, relateazA fapte istorice, folosind evident ca de informatieLetopiseful cantacuzinesc. de seed XVI aduc atentia cititorului numai faptele istorice nude, acelea de multe ori trunchiate, prost notate sau integrate in naratiune in conformitate cu un model bizantin, cum fi cronicarului Manasses, ceea ce J.Delumeau,Frica Occident (secolele cetate Bucuresti, 1986, 2 1290-1690 Cantacuzinesc),ed. C. GrecescuDan Simonescu, Bucuresti, 1960, p. 19-20. lbidem, p. 152. "StudiiMateriale de Istorie Medie", XIX, 2001, p. 207-216 www.digibuc.ro 208 Ileana CAzan 2 expunerea faptelor, pentru cele relatate de Manasses nu aveau cum se potrivescl cu evenimentele din spatiul rominesc. dintre cele mai elocvente exemple este cel al Cronicii lui Macarie, care dorind sä relateze domnia lui Petru Rare§, sä caute pasaje din Manasses pe care le suprapunA faptelor din epoca lui Petru Rare§. Cu toate aceste aceste cronici referiri la maghiari, de cele mai multe ori Tara Ungureasa deopotrivA Transilvania sau Regatul maghiar. La cronicarii din acest secol apare legenda lui Drago§, ca element explicativ al statului moldav. Drago§, voievod din a la un zimbru fioros; a ajuns dincolo de arcul Carpati a zimbrul. Impresionat de locurilor a rAmas in Moldova de azi, "intemeind nou". conformitate cu omului medieval, care fantasticul se intotdeauna cu realitatea, tot imposibil de separat, legenda lui este o legendä pentru mit al tine locul fundatiei, jar numele sunt folosite pentru a explica toponimele existente. "Venit-au voevod din Maramuresu de la Tara la vânat un zimbru au domnit 2 ani"4, spun Analele putnene, iar Cronica moldopolonä consemneazä mai pe larg: "cu voia lui Dumnezeu voevod a venit ca din Tara Ungurescd, de la locul apa Maramures, pe urma unui zimbru, ce ucis apa Moldovei ri s-au veselit acolo cu i-au au au descâlecat-o cu Moldovenii din Tara le-au domn 2 ani."5 idee a din "Tara Ungureasca" este prezentäin cronicarilor munteni. Pentru ace§tia a fost legendarul Negru coborât din zona au la cursul anilor de la Adam 6798 Tara Ungureascd un voievod ce l-au chiemat Radu Negrul voevod, mare pre pre ridicatu-s-au de acolo cu casa luicu de noroade: papistasi, de tot de oameni, pogorându-se pre apa inceput-au face noao." ambele cazuri legenda descalecatului este doar partial valabilA, Dram de Ludovic de Anjou pentru a stabili o de granitA, impotriva tAtarilor, ce s-a de Regatul maghiar 1361, Radu Negru, de§i o neatestatA de documetele interne ale cancelariei muntene, pare sA legat de o infuzie masivA de populatie din zona la secolului al Interesantä este con§tiintA timpurie a elitei din principatele romäne cA formarea acestora, ca politice distincte, se sau altul maghiar. care se asupra motivului care i-ar determinat pe sA plece din Transilvania, pentru a se stabili dincolo de Carpati, este Radu Popescu, un cronicar care sa intelectuallprin epoca in care (secolul al XVIH- lea) este mai legat de mentalitatea istoricilor moderni, de cea a cronicarilor medievali. sesiza de independentA, de regatul maghiar, ce s-a manifestat la domnii secolul al XIII-lea XIV-lea. Radu Popescu cu Cronica analele putnene, Bogdan, cronice moldovenesci Urechia, 1891, p. 193. I. Bogdan, op. cit., Cronica p. 223. 1290-1690 (Letopiseful Cantacuzinesc), p.2. G. Bratianu, Tradifia despre intemeierea Bucure§ti, 1980, pp.113-114. www.digibuc.ro 3 Ungurii cronistica (sec. XVI-XVIII) 209 privire la formarea statului muntean: au cursul anilor de la Adam 6798 (1290), Radul Negrul, care avea scaunul la de la rumânilor, venise de la Roma, zilele lui Traian s-au socotit ca scaunul dencoace, peste a socotipoate domnul rumdnilor cu domnii ungurilor cu ai de nescaiva pricini de aceea sd sd dencoace. nu iaste a nu crede aceasta, cd, ce au trecut domnul dencoace, n-au mai avut stdpânire peste Ardeal, nici dânsul n-au mai avut sd-I cineva."8 jurul anului 1684 dintre primii istorici ai Miron exil, Polonia, o a Moldovei a Munteniei. vedere intitulat lucrarea Cronia, o integrAm acestui gen desi ea este una primele care se asupra studiului evenimentelor pe baza izvoarelor antice ca argument analiza filologicA comparatA. Miron Costin este primul care istoria Moldovei cu ce s-a petrecut vorbind despre daci romani, despre Daciei despre retragerea Miron Costin pune continuitAtii daco-romane, desi face multe confuzii. Pentru dacii erau din "Marea au fost de iar pentru a se fata s-au refugiat explice venirea din coreleze formarea statului moldav cu lupta regalitAtii maghiare impotriva "Nu nu singurd ordie (cu de migratori) au tot cursul acestor vremi ace.stea, mai de au intrat ordiile care au alungat pe Români de acolos-au singure acele ele a venit Atila cu sale, care Marea se Hung sau cum le zic muscalii, Iuhrii. Atila a venit poporul pun aceste pe Atila, apoi pe aceste din nou ordii, de care se alipiserd Ungurii care se cu Românii din de pe nestatornice dincolo de unde se semnele peste munfi munfi. Toate acestea Ardealului erau sub hanului Atila, când Las/du (Ladislau) craiul unguresc pe se Ardealului, o oaste dincolo de munfi, apoi trecând cu oastea pe parte a le o din jos de Roman, un ora$ al nostru pe biruindu-i pe cum se apa Siretului, Las/du zise pe ungureyte: ceea ce place, place de apa se pentru vecie apa Siretului. Se vedede aici cd de acum a trecut vreme, toate au numele de a doua acea se retraserd mai departe Românii, mai "Monteni' sau se din munfi la mai deschise cu domnul Negrul; nu mult aceea Moldovenii din Maramordy Drago$, domn, mai de supt secolul al XVII-lea cronistica evolueazA spre o Radu Popescu, domnilor criticA de C-tin Grecescu, 1963, p. 5 Miron Costin, Cronica Moldovei a Munteniei, 1.Bogdan, Cronice la românilor, Bucuresti, 1895, p. 185-186. www.digibuc.ro 210 Ileana Cdzan 4 conceptie politicA, ce pozitia boierimi, care s-a impus ca grandioase de a lui Mihai Viteazul de a constitui un stat puternic, unificat la linia de Jos arcul intra-carpatic. ce au urmat acestui e§ec dureros pentru fiinta a principatelor au dus la consolidarea pozitiei politice a boierimi, care, departe de a renunta la unui stat centralizat. Ea a incercat, controleze institutia domniei, pentru a stopa tentativd de abuz a domnului sau, cum era tirania statului, care, nesocotind legea vointa cu defavoarea binelui Bineinteles este discutabil acest bine al dar conceptia controlului exercitat asupra monarhului prin institutiile statului era o idee perfect in Prin prisma acestor considerente se atitudinea cronicarilor români din secolul al XVII-lea de popoarele din cazul nostru de maghiari. De la trebuie sA mentionAm faptul in istoriografia nu foarte putine accente nationaliste, departe de autorii epocii atitudine etnicA preconceputd. Maghiarii, ca turcii, polonezii sau chiar sunt judecati doar prin prisma "relelor" sau aduse Ei nu sunt global faptele sunt judecate contextul politic militar al epocii, majoritatea a cazurilor cu referire directA la un personaj istoric. plus trebuie subliniem pentru cronicarii referirile la Tara indiferent este vorba despre autori de secol XVI sau XVII sau XVIII, se mai ales de Transilvania, cu care domnii erau permanente contacte politice, fie de fie de ostilitate. Din secolul al XVII-lea Ardealul este cu Regatul maghiarcronicarii nici nu par a considera vestick drept un regat de sine ci doar o provincie a Imperiului german. majoritatea cazurilor Transilvania este prezentatA ca de refugiu pentru domni maziliti de turci sau detronati de boieri. este cazul lui Mihnea cel RAu (1504-1510), a lui Moise VodA (1530), al pretedentului domnesc Radu secolul al XVII-lea, climat de instabilitate trecerea domnilor de o partede a muntilor devenise un obicei. Costandin deaca prinse de veste, au trecut muntele la Ardeal cu casa lui cu toji boiarii "Mazilit-au pre Gheorghie den Moldovei...Iar au trecut Tara cu casa lui $i nu vreme s-au $tefan cu cu lefegii, ca pe Ghica din scaun el cu lui Dumnezeu lui Gligorascu $i au den unguri, o mare de trupurile la $tefan de-abiia au Tara Ungureasa oameni."' ...iar n-au vrut la au trecut Tara acolo vieafa, vedea pe turci Un alt aspect de este tratarea monoliticd a evenimetelor din toate cele trei principate de la de Jos, a se cea mai Radu Popescu, op.cit., p. 28, 29, 49. Letopiseful Cantacuzinesc, p. 131. 12 Ibidem, p.132-133. Radu Popescu, op. cit., p. 88. www.digibuc.ro 5 Ungurii cronistica (sec. XVI-XVIII) 211 corelatie; 1541, din cele trei state tributare Imperiului otoman, deopotrivA interesati de tot ceea ce se petrecea in vecine. De aici pemanente aliante impotriva Impotriva Habsburgilor sau a polonezilor. mai adesea, se aliante unuia dintre cei trei principi, considerat de doi aun pericol pentru stabilitatea politicA zonA. Cronicarü români fac referire la episoadele tesionate dintre Regatul maghiar tArile a polemiza prea mult pe este cazul luptei de la Posada (1330), sau a celei de la Baia (1467). zilele acestui domnu (Mihail voievod- sic) venit-au craiul Carol ungurescu cu mulfime de osti ca s-1 supue coroana au mare cu Mihai biruit Carol craiul, abie au cu oameni Tara cu mare "In anul 6975 (1467) Noiembrie19, s-au pornit Mateiasu craiul unguresc cu Wald puterea ungurescdau au venit la Romanului arsau venit apoi la Baia. voevod au luat pe ajutorau asupra noapteaau durnnezeu lui ale ostirei sale foarte arsi ce se pe ulifele Insusi craiul Mateiasu se sa pe o cale, o vrerne s-au voevodul craiul unguresc, care aceste Ardealului, Chichilvara, ce se Balta fi Ciceul Nu sunt uitate episoadele de a fost cel din 1396 1497, regele Ungariei Vladislav Jagiello a luat apArarea Moldovei, chiar impotriva sAu Joan Albert, regele Poloniei. "In zilele Mircii (Sigismund) craiul unguresc, unindu-se cu franfozii domni au osti s-au spre turci, ca den hotarele viind la Nicopoea, au turcesc fi den rea chiverniseald a au biruit Baiazit pe crestini, robindu-i. lar craiul luntre au Tara In anul 705 (1497) a Albert craiul lesesc cu ostile sale asupra lui voevod....iar voevod adunat sale Romanului, de acestea craiului lesesc, Vladislav, voevodului moldovenesc 12.000 de in cu voevodul Ardealului Birtoc, cuscrul lui voevod."I7 Momentele cheie asupra se insistA, pentru reflectarea de tensiune sau a celei de colaborare sunt cele legate de actiunea lui Mihai Viteazul de tentativele de politicA externA, ale principilor transilvani, Gabriel Gheorghe Rákoczy IGheorghe Rákoczy al II-lea. cazul lui Mihai Viteazul, simbol pentru români al luptei pentru independentA, Ibidem, p. 197 I. Bogdan, op. p. 195, vezi Cronica moldopolond, p. 225; aceeasi relatare Letopisetul de la I. Bogdan, Cronice atingatoare istoria románilor, Bucuresti, 1895, p. 52. 16 Radu Popescu, op. cit., p. 14. I. Bogdan, op. Cronica moldopolonä, p. 227; aceeasi relatare de la op. p. 60. www.digibuc.ro 212 6 cronicarii de XVII-XVIII abordeazi aceegi atitudine. Domnul muntean a fost victima nestatornicieia familiei a unguri. " aceste nevoindu-se foarte tare pentru Jicmon unguresc, socotise cd nu va mai avea Mihai nici o nevoe de turci, ci sfat cu tofi voievozii Ardealului cum pre Mihai despre Tara Munteneascd, fie mai mic mai sd-i cu tot venitul ei. ce-i trimesese Mihai pentru diavol umblase mijlocul de se unii ca aceia mai mult pace, cum pre Mihai din Pre acea vreme Jicmon intrase multe care nu i-au Jost de nici nici lui, nici cum zice cd omul pe unde nu au umblat, pierde pre unde a umblat, ca Jicmon, craiul, ajunse la nemfesc apoi credinfa cu veni Ardealse cu Mihai de cea prietenie Apoi el nici nu ca se de Ardealul turcilor...Deci jacu Jicmon sfat ficlean Tara (Polonia) la (Andrei Bathory), cum vie fie crai locul lui, el cu turcii, ca pre Mihai lar Giurgiu (Gheorghe Basta) el amestecat cu ardelenii cu multe rele despre ca omoare, ci din i se sd-i dea nemfii ajutor... Oh bun prilej spre piarderea viteazului Mihai trupul lui ca un au lucrat pizma de la Inceputul lumii. Cd pizma au pierdut pre de ca acesta."19 Domnia lui Radu domn devotatluptei antiotomane cauzei Habsburgilor, Transilvania, ca un alt episod tensionat între unguri De remarcat, faptul cronicii are cuvinte aspre pentru ambele personaje implicate conflict, Radu Moise Székely, judecindu-le ca pe din cele mai mari omene§ti, inspirate de diavolsanctionate drastic de divinA "lar care la totdeauna, au in lui Sechel Moisi, craiul Ardealului, vie strice calce. cu au socotit cu daruri au cu daruri scumpe, rugandu-1 de a sage nevinovat. nu ci cu zicea -va Deci nebuniea lui domnul boiarii, au degrabau purces in tare, au biruit ai pe unguri i-au lui Dumnezeu au trecut 5-6 de pace. Dar erban pace biruindpe sdu i s-au minteas-au s-au nu mai domniei ale cd s-au Dumnezeu pe i-au ridicat pe Gabor Ardealului, mai mare Sechel Moisi, s-au spurcat Bat& Gabor veaste au cu ...Cd trei luni au procletul in car nevoe n-au mai nici va mai Drept aceea au oamenii un de zic: cei Radu Popescu, op. cit., p. 72-73. Ibidem, 81-82. Ibidem, p. 82. www.digibuc.ro 7 Ungurii cronistica (sec. XVI-XVIII) 213 Pentru secolul al XVII-lea momentele de domnii munteni principii sunt predominante, mai ales In timpul lui Matei Basarab, care a fost ajutat de Gheorghe I conflictul aproape permanent cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. "Jar Matei de veste, au cu lui. Trimisu-i-au Gheorghie, craiul Ardealului, ajutor o de unguri. lar Vasile nu l-au ci fugit De asemenea ajutorul primit de din partea principelui Transilvaniei, Gheorghe al H-lea, In timpul seimenilor, este relatat pe larg. la Tarigrad sultanul sfat au pentru nebunie ce jacut oarneni Tara Munteneascd, socotind aici, la ei. acii$i au poruncit la Gheorghie, Craiul Ardealului la $tefan al Moldovei, de au venit unguri moldoveni Tara acestea Gheorghe craiul nu crdiia fara, ci se sculd cu grele osti asupra lui Cazimir, craiul le$esc sd-I din scaunu-i el crai. Venitu-i-au Costandin avea 2.000 de oaste. se (nsufi hanul cu de Tara Fu Racofi . de de cazaci de moldoveni de munteni ...Atunci prinserdpe ghineralgul Chim pre Corne (Gaspar "Jar siimeni nu s mai ci Ardealului neputinfa lui Costandin de diavol, se alt nimica nu vor putea surpa pre Costandin numai puterea turcilor. merserd peste de s cd hain iaste tot una Racofi cu vodd. pre domnul la nu pohtesc De altfel pentru cronicarii români nici unul din cele trei principate, desi tributare amenintate de interesele politicestrategice ale Casei de Austria ale Poloniei, nu este un stat independent, din nefericire cu vecini clasä conducAtoare turbulentA, care apela prea des la ajutor pentru rezolvarea diferendelor interne. aceste vremi, Suliiman, moartea lui craiul unguresc, au Buda de fii-su care rdmdsese Ezavela (Isabella) crdiasa. Au luat fi Belgradul unguresc, scaun Ardealului crdiasa cel turcii au supus Ardealul fi le-au impdratul Ardealului. fi s-au obicinuit oamenii de zic tuturor Ardealului craiu, nu sunt ci prinfepi, domni, ca ca Constiinta importantei strategice a Regatului maghiar apoi a Transilvaniei pentru situatiei politice din Wile române, apare din grija cu care cronicarii români notau principalele evenimente din tara vecinä. " vremile acestea ce s-au luat Tarigradul, Huneadi au ars Tara Nemfeascd pentru o de la ales gubernatoriul 21 Ibidem, p. 107 22 Midem, p. 124. Ibidem, p. 127-128. p. 129. Ibidem, p. 47. www.digibuc.ro 214 Ileana 8 prinfep Ardealului. aceea nu au trecut vreme, ci au la Zemlin, mare nume de multe vitejii cecuse turciicu Deci, in unna lui au craiu pe Huneadi Mateia$... Huneadi craiul unguresc, au luat coroana care o luase Frederic, nmefesco 24 de ani la el." aceea1473) prinfepul Ardealului, Pal ( Pavel Chinezul), au avut rdzboi in ce le zic Chenier au 30.000 de turd8.000 de biruinfa atuncea a Jost a ungurilor. Mateia$, craiul ungurilor, au luat Beciul de la nemfi, foameacolo, Beciu au zic cd zioa ce au craiul in Beciu, acea zi, ce-i aveaBuda, s-au unul pre altul. anul 6998 (1490) au craiul unguresc aceste vremi au avut turcul Suliiman al doilea Ludovic, craiul unguresc, in (Mohács) au biruit turcii craiul au de 21 de ani. aceea au mers Suliiman la Rodosl-au aceste vremi, craiu unguresc (Joan Zápolya) la Buda, o de jiind de craiul s-au Ferdinand, neamful ridicat crai; la Buda, craiu gonit din lar nu s-au ci au venit de luat Buda cu ajutoriul lui sultan Suliiman caare au pe Ferdiand. cetate a scaun anul 7033 (1525) din nou in tara multimile afurisitul Soliman ani ce Rodosul pe craiul oastea sa prin viclean o mare parte din lard o cetatea Buda pace se la ale sale. Mare nestatornicie se atunci in se de la un crai, de la apus altul; de la apus fineau era Ferdinand, pe de la miazd-noapte, era Ungur, sprijinea neamul vremuri, ungurii partea celui când erau dintre celui din luptând unul mare pricinuird Ca o concluzie la cele prezentate se poate spune secolele XVI-XVIII cronicarii au considerat evolutia a Regatului maghiar ca de interesele politice ale românesc. Maghiarii au fost judecati pozitiv sau negativ, rolul pe care jucat istoria preconcepute, sau aprecierile sterotipe locul acestor cronicari. De ori autorii considerau românii ar avut de suferit de pe urma vecinilornumeau sau dar aceste momente au fost rare. cazul in discutie de noi, cel al lui Mihai Viteazul, cronicarii nu se sfiesc adauge orgoliul dornnului ambitiile lui politice au fost cauzele neintelegerilor cu p. 22-23. Bogdan, op. cit, Cronica fi p. 197. Radu Popescu, op. cit., p. 41. Ibidem, p. 45. Cronica lui p. 202. www.digibuc.ro 9 Ungurii cronistica româneascA (sec. XVI-XVIII) 215 maghiariicu imperialii. general, momentele de buná au predominat contextul luptei chiar Habsburgii, cele mai multe elogioase pentru ajutorul pe care domnii româniiputeau primi de la vecini mai puternici pozitie strategicA favorabilá. Disensiunile au la secolului al XVIII-lea când românii din Transilvania au fost exclusi de la viala a principatului. Interesant de este faptul cá cele mai multe argumente ale polemicii etnice lansate de cArturari au fost furnizate, atât românilor maghiarilor, tocmai de cronistica de istoriografia Printre care au teza daco-romane au politizat notiune de Dacia au fost cronicarii sasi germani'. La polul opus, celebra teorie imigrafionistä, care continuitatea românilor Dacia, se datoreazA istoricului austriac Robert Roesler. De aici s-au argumentele contraargumentele care au sä curgá valuri de cernealA, de la azi, problema de locuire Transilvania. Tn Evul Mediu românii maghiarii s-au au colaborat momentele ale istoriei acestui spatiu comun de locuire disensiunile au fost mult mai putin numeroase perioadelecare s-au ajutat fata unor dusmani interni sau externi. THE HUNGARIANS IN THE ROMANIAN CHRONICLES . THE CENTURIES Abstract The Romanian chronicles of the sixteenth-seventeenth century tributary to the genre. They are a mere sequence of chronologically arranged events, with no particular attention given to the cause-effect relation. The second half of the seventeenth century, with the late Renaissance inspiring the intellectual elite of the Romanian Principalities, marked a change in the approach to historical events. The authors' comments, as samples of mentality of time, became richer and savory, and more ample reference was made to neighbouring peoples. However, this reference is far from what we call today the other's image. The image of the Hungarians in the medieval Romanian historiographic texts does not illustrate a coherent or rational approach to a foreign people. It appears integrated into the evolution of facts in Romanian historiography, judgement made free from cliché or prejudice. It painted positive or negative according to the of land, the Hungarian Kingdom and Transylvania perceived alternately as sources of or detriment to Romanian Princes. The tensioned moments outlined Cronica (The Moldavian- Polish Chronicle), Istoria domniilor (The History of Wallachian A. Armbruster, istoria unei idei, Bucuresti, 1972, pp.68 urm, vezi Ileana Inceputurile politicii pontice a Casei de Austria umaniste izvoare de XVI, RI, nr. 1994, pp. 1184-1194. www.digibuc.ro 216 Ileana 10 Princes) by Radu Popescu, Letopisepd cantacuzinesc (The Cantacuzenes' Letopiset) or Cronica anonima a Moldovei (The Anonymous Chronicle of Moldavia) relate to Matthias Corvinus' intervention of 1467 Moldavia, the disputes with a tragic outcome between Michael the Brave and Sigismund Báthory, and the time of George Rákoczy II. On the other hands, the assistance to Princes and Boyars who had fled into Transylvania and Hungary is recorded a consistent manner. Both Princes and Boyars enjoyed the hospitality of their hosts and, very military support to return to their native land and reclaim their rights. The political interest the neighbouring Kingdom, a key-ally to the Romanian Princes until 1541, is mirrored references to the major events Hungary, including conflict between Matthias Corvinus and Emperor Frederik III over Hungarian Crown, battle of Mohács of 1526, army clashes between Zápolya and Ferdinand of Austria over Hungary Transylvania, Ottoman interference, and fall Buda in 1541. The author concludes that Romanian chronicles of sixteenth-seventeenth centuries considered the historical political evolution of Hungarian Kingdom is close link to political of Romanian space. The Hungarians were assessed positively or negatively, according to part they played in Romanian history, no preconceived or stereotypical judgement being ever made. www.digibuc.ro CETATEA IN ISTORIOGRAFIA IONEL CÂNDEA la limanul Nistrului, Cetatea a trezit din primele veacuri de interesul tuturor celor care au cunoscut-o fel sau altul, toatA splendoarea ei. rändurile ce vom amintim cele mai contributii pe care le cunoa0em, in privitoare la fabulosul monument. Cronicarli. A. Moldova din veacul al XV-lea, cronicarii no§tri au mentionat Cetatea in cu fapte legate, cel mai adesea, de luptele pentru domnie sau pentru suprematia a unor forte con0iente de valoarea a locului. Astfel, in Moldova, autorul anonim', socotit de editor ca realizat in secolul al XV-lea continuat cu un mic 1507, Cetatea cu urmAtoarele fapte: Mai sub anul 1455, la 25 martie, Alex Petru Aron de la Mohile, primul fuge la Cetatea va afla Apoi, evenimentul consemnat atât cu Chilia dar cu Cetatea va fi tocmai aderea celor sub ca urmare a expeditiei lui Baiazid al II-lea din - august 1484: In anul 6992 (1484) au turcii asupra Chiliei ei, ajutor, acel blestemat voievodcu muntenii au luat-o, 14 miercuri, sub Iva,yco Maxim. acela,yi an, august 5, miercuri2 au luatCetatea sub Gherman UrmAtoarea mentiune a Albe anonim al Moldovei - de Chilia - se tocmai de expeditia lui loan Albert regele Poloniei, asupra lui stefan cd merge turcilor, ChiliaCetatea Cronica moldo-germana5 ea evenimentul tragic al celor - ChiliaCetatea - de evenimentul sub anul 6991, 1483, deci eronat6: (1483) luna ziva 14, turcii au lovitau asalt o aceea,si vreme, august, ziva 7, au Cetatea au dus populafia cea mai bund la . 1486, Cetatea este prins adus la Suceava panul Nicolai Atunci boierfugit la Cetatea Voievodul a despre a anonim al Moldovei, Cronicile din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, ed. P.P.Panaitescu, Bucuresti, 1959, p.15. 2 De fapt joi nu miercuri dupA cum precizeaa P.P.Panaitescu. Ibidem, p.19, nota 1. Ibidem, p.19. p.20. PublicatA de P.P.Panaitescu, ibidem, p.28-37. Ibidem, p.35. Ibidem. faptul cA data 7 augustnu 5 caizvorul precedent. "Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 217-226 www.digibuc.ro 218 trimis dînsul i prins Cetatea slugile lui 36 de cai 1-au dus la Suceava8. Letopisegul de la Putna nr.1, el Cetatea dar cu evenimente cruciale: an 6992 (1484), iunie 14, a venit turcesc Baiazid voievodul Ungrovlahiei cu dînsul au luat cetatea lia. luna august 5 au luat La ceea ce priveste pretextul trecerii regelui loan Albert al Poloniei in 1497 ...s-a craiul le$esc al Poloniei... puterile sale asupra lui stefan voievod, merge asupra cronick de la nr.2 din 1454 august 26 - moartea lui AlexAndrel vodk lui Ilias, - deci a nepotului lui Alekandru cel Bun, - ca petrecutA cetatea de la limanul Nistrului: A domnit lui llia voievod, 4 ani... a la Cetatea anul 6962 (1454) august 26". Tot Letopisegul de la nr. 2, relinedataimprejurArile in care Cetatea Chilia au fost pierdute de Moldova: In an - 6992 (1484) - a asupra lia cu el voievod cu muntenii, vremea lui Maxim $i august 5, au Albá lui Ghermanloan La fel, motivul invocat de loan Albert 1497 - pentru a trece prin Moldova cu oaste, eliberarea Chiliei Albe, de fapt o stratagemI pentru surprinderea domnului Moldovei - se consemneazA de izvor narativ de mai sus: anul 7005 (1497) s-a ridicat craiul le$esc, Albert, toate puterile sale asupra lui voievod, merge fmpotriva turcilor, Chilia variantA - Traducerea a letopisegului de - inregistreazA ea, formA aproape identick legatA de pretinsa incercare de eliberare a Chiliei a Albe de cAtre loan Albert in Cronica relineea data celor sub turci: anul 6992 (1484) a Baiazid al ,,si a luat de la ötefan Chilia douA alte cronici - cea Moldo-polonecea - arnintesc de evenimentul crucial al pierderii Chilia Cetatea prin ocuparea de cAtre sultanul Baiazid al II-lea in 1484. la Grigore Ureche, letopisetele din Moldova au inregistrat despre Cetatea doar douA elemente, - ocuparea ei de cAtre Baiazid al II-lea pretinsa incercare de a o elibera a lui loan Albert, - opera acestuia, prin interpolarea lui Misail Ibidem, p.36. lbidem, p.51. Ibidem, p.52. Ibidem, p.61. Ibidem, p.64. cA al doilea de Cetatea este loan nu lecturi, altminteri, destul de apropiate. Ibidem, p.65. Ibidem, p.72. " Ibidem, p.161. Ibidem, 80. Ibidem, p.192. www.digibuc.ro Cetatea romAneascA 219 CAlugdrul, alte elemente. Mai in Moldova s-au locurile... de oameni den Nistru... Cetatea cu ocazia descAlecatului maramuresenilor; apoi Cetatea Albi au fost de altele), de ianovedzi (genovezi)...' Mai departe, Grigore Ureche au Baiazid Chilia Cetatea Albii, 6992 (1484)". de predecesori, marele vornic Mare, oastea cea n.n.) cu a sa, pre multe locuri au smintit pre turci de le-au a din au din care le-au luatu turcii, ChiliiaCetatea n-au le cd ei mai nainte de ce au le-au cu oameni cu pu$ci cu bucate de ajunsu yi au pre mina turcilor, zioa de asozi20. ImportantA este mentiunea sub anul 6923 (1415) a aducerii loan de la Cetatea Albi la Suceava, de Alexandru Bun, aici pentru prima dati Cronicile din Moldova: la leatul 6923 au trimis de au adus chieltuiald sfintului Novii la Cetatea de la le au a$ezat in Suceava, la mitropolie, cu mare cinstecu pentru paza scaunului domniei sale...2' Ciand apoi letopisetul moldovenescu, Grigore Ureche despre lui Alexandru cu Petru vodi de la Movile (1455): anii 063, luna lui mai, au vend Alexandru lui Bogdan cu oaste asupra lui Aron datu la Movile,... cd rdzboi dispre birui pre Alixandru Alixandru vodd cd perdu fugi la Citatea acolo sau Un pasaj aflat sub anul 6973 andu au luat Chiliia Cetatea de la acolo (la Chilia, n.n.) zile veselindu-sd, pre Dumnezeu, Décia la Cetatea au ndvald Cetatea cetd#le moartepieire de ai le bucate slujitori, au pre pre Buhtea pircdlabi, ca sd le el s-au scaunul la ceea ce priveste mentionarea Albe de Chilia, cu intentia de a eliberate de cAtre loan Albert, craiul Poloniei, ce intrase hotarele Moldovei la 1497, se repel de mult cunoscutd din de sus. Dar Grigore Ureche amAnunte in cu a regelui cu dezastrul de Cosminului: craiul au scos cum va margd la turci, ia Cetatea Chiliia, care de la Baiazitu turcescu. addogiia, de speriia pre ai sdi, cum turcii amestecati moldovenii vor la Podoliia... Mai mult, Albert au Grigore Ureche, Moldovei, ed. P.P.Panaitescil, 1956, p.65. p.98. Ibidem. 21 Ibidem, 22 Ibidem, p.82. Ibidem, p.84. www.digibuc.ro 220 trimis soli la de i-au datu de Cetatea sd-i de brand de Tot in cronica lui Grigore Ureche,CetateaAlbi momentul Mare prin adaosul episodului petrécut domnia loan Cunriplit Viteaz). El se intituleazi: au arsu Ion Tighinea Cetatea Albi.25 Ion dispre turci, de minie, cu foc, au arsu Tighina Cetatea robiplean au 26 opera lui Grigore Ureche, de la Aaron incoace, Miron Costin va continua relateze fapte in cu Cetatea Albi in care au fost implicati domnii Moldovei darai Prii Astfel, domnia Gaspar Graziani o mentiune a Albe ce o in istoria Moldovei veacului XVH-lea. Este vorba despre moartea lui Schinder pasea - la Cetatea acolea peste dzile $i-au Dzicu de vezirul ce era la ternîndu-fi veziria de de-a faceun episod istoria Moldovei dara Poloniei a care un otoman lupti cu forte polone, apoi la addpostul Albe, aflate din 1484 in Acest episod, cum spune au... perirea lui leato 7129 (1621)29. UrmAtoarea mentiune a Albe in opera a lui Miron Costin un interesant privind domnia lui Radu Mare (Radu Mihnea a doua ca domn al Moldovei anume:Birul era la Tighinea pre acele vremi la Cetatea ce veniia ienicerii la birupdn hamgiare la boieri. Aceia Radul au birul la Tarigrad, la CetätH Albe sunt de asemenea amintiti de Miron Costin ca care Chilia, in Bugeac, Cantemirestii,se dezbdtuse de supt ascultarea hanelor oardele sale dincoace de de vor mai apoi, Polonia Pentru anul 1637 Miron porunca la Vasilie la Matei pafii asupra Deci de au al doilea la Cetatea la adunarea pafilor32. Evident, inCronica Miron nu putea ocoli subiectul Cetatea Albi subcapitolulDespre Aici, cronicar, ne date cu privire la care au construit fortificatia, ca a a unui timp mai apropiat de vremea lui - respectiv al lui Mare. p.100. 26Ibidem. Miron Costin, Lelopisegul Tdrii Moldovei de Aaron inOpere, ed P.P.Panaitescu, Bucurevi, 1958, -201. p.75. 29Ibidem. p.90. Ibidem, p.91. 32 Miron Costin, Opere, ed. P.P.Panaitescu, Bucumti, 1958, p.202-217. www.digibuc.ro Cetatea istoriografia 221 Cea mai veche este Cetatea in care vremea lui August, romanilor, cu o de ani de Traian, bietul Ovidius poetul a stat surghiunit versuri necuviincioase ale lui. Are pomenire lacul Ovidiu pe face Nistrul se in mare... aceste erau mai mici numai din mijloc, in de turnuri, de la prima zidurile mai late dimprejur le-au domnii la Hotin Cetatea Sucevii, a Tighineila mai ca tefan domnul cel Continuand Cronica Miron Costin va aminti subcapitolul intitulat de Cetatea care se numeste in vechile noastre privilegii Belgrad, chiar mare -de ori domnii moldoveni au inapoi de la Sigur, Cetatea este pur simplu apoi diversele mai ales de ordin pe care marele cronicar vrea le transmiti: ci este vorba despre orasele Moldovei, despre apele acesteie. Poema oprindu-se asupra originii moldovenilor - marele cronicar are prilejul si vorbeasca despre inceputurile Albe. astfel popor au in Dacia InferioaraCetatea priveste aceasti formidabila fortificatie, la vremea Poemei polone (1684) turcilor,face pe cronicar si exclame: Dar ce au de-a face Albe? la Euxin este o a Moldovei adevarate multe privilegii ale de Cetatea o Dar cine ne-o va inapoia? meu, al e de nepatruns, este oare vreo sau vom acum totul?". La Poemei polone, revisti Moldovei, Costin are prilejul si subtitlul de lard de Suceava, erau vornici. deasupra tuturor era de Cetatea Alb& la Ultimul mare cronicar al Moldovei de la veacului al XVII-lea inceputul secolului urmitor, Ion Neculce, faceel referiri la Cetatea Astfel, Moldovei de la la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordae, mai precis de cuvinte, din primul paragraf cel Bun, luund domnia Moldovii viind in dzilele lui in Moldova i-au foarte pre au luat Cetatea AIM Chilia de la turci. Apoi mai pe iar le-au luat turcii doao De la aceste fapte de glorie dar de ale lui cel Mare - cel Bun spune cronicarul - marele al lui Dimitrie mai vorbeste de Cetatea Ibidem, p.205. Ibidem, p.214. 36 p.215. p.222. Ibidem, p.223. Ibidem, p.239. Ion Neculce, samä de cuvinte, ed. lorgu lordan, Bucure§ti, 1955, 458 p. Ibidem, p.105. www.digibuc.ro 222 doar cu un episod din domnia lui Antioh Cantemiranume: atunce porona de la de au dus mare lemnu greu la TighineCetatea la Vozia, cu mare cu zapcii42. Ultima a Albe in opera a lui Ion Neculce se chiar domnia care avea lui necazuri - cea a lui Dumitraxo Camemiriu-voevoda. Rusiei, cumpanind ce au lui, o serie de sugestii privind directiile de atac, care Cetatea Fragmentul ni se pare confuz, oricum comprimat, intentia de a sugera o directie de pe linia Cetatea - gurile totusi aici: Unii pre Nipru la Vozia zahara pe apa Niprului,de la Vozia sus, la Cetatea DimitrieCantemirreprezinta, un moment importantin Albe, nu prin referiri de mare intindere prin valoarea a pe care le Descriptio Moldaviae, capitolul Despre Moldovei... pentru prima la inceputul secolului al XVIII-lea, vestita cetate se 53°22' longitudine: longitudinii este nesigur; mai geografi, partea a ei (a Moldovei, n.n.) se atinge de Transilvania se la 45°39' longitudine; celeilalte unde se unghi aproape de Alba (sic) sau, cumzic locuitorii, Cetatea i se atribuie 53°22', cumpoate vedea pe Vorbind apoi Despre apele Moldovei pomenind Nistru, Dimitrie Cantemir acesta Se la Alba Julia (sic) (Cetatea acelasi capitol, lacurile din Moldova, principe spune: cel mai este Lacul lui Ovidius, de locuitori Lacul Ovidiului, aproape de Acherman, Alba Julia' care se Basarabia...47 enumerarea Tinuturilor tirgurilor Moldovei, Dimitrie Cantemir din nou echivalenta discutata nota de mai sus: Aici se Akermanul, de locuitori Cetatea de romani, Alba Iulia***, de greci Moncastron, de Bielograd, de mare de chiar pe Negre. Cind era moldovenilor, era de astzi conducerea ei o are un de ieniceri. In vremea din a foarte cunoscutd prin Nou care a acolo martiriul timpul turcilor. Moagele lui de cu tot tezaurul odoarele Ibidem, p.239. p.264. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Bucuresti, 1973, p.59. Ibidem, p.65. 46 cu Cetatea = Alba lulia sau Acherman = Alba lulia, N.Stoicescu, autorul comentariului istoric al editiei citate Desi D.C. = Cetatea (Hronicul romano-moldovlahilor,p.468) este vorba de o Julia) Bielgorod (Cetatea de Lannoy, sub forma Moncastro sau Belgrad p.50) autori, Dimitrie Cantemir, p.62, nota 2. Apoi, N.Stoicescu gresit la Cap.IV, nota 76 din aceeasi realitate este vorba despre 71 a p.96, unde N.Stoicescu doar atät: Despre vezi N.Bnescu, Cetatea Bucuresti, 1941. Dimitrie Cantemir, op.cit., p.69. www.digibuc.ro Cetatea Albá 223 domnitorilor le-au luat din Moldova loan Sobiesld, regele Poloniei, se cd el cu ajutorul al papel, pentru pentru Hristos". continuare, Dimitrie Cantemir comentarii pe marginea problemei originii cetätilor din Moldova subsol pe p.239, care zice cd neamurile PiecinicovPolovcoc sift lituani care, venind din Bosforului cimerian, au mai prietenie cu genovezii care Chersonesul, cd aceeafi genovezi cu moldovenii basarabenii au Mancob, Kerkel, Krym, Azov, Kafa, Kilia sau Moncastron Tyrgavisca etc»" Stirea urmátoare despre Cetatea Albi-Akerman de la Ceahläu, mai munte al Moldovei potrivit domn: Dealtminteri, acestui se poate dintr-aceea cd, pe cer senin soarele coboard spre Akermanuluí, care e la de 60 de ceasuri de el, se poate vedea de ca cum s-ar in apropiere, lucru care nu Ultima mentiune a Cetätii AlbeDescrierea Moldovei sub forma Moncastro- Akerman se leagá de detalii privind de mare domn, in ce Moldova era in stare acestui rang ii era conducerea Moncastrului, care azi se numege Akerman, ce acesta a fost Moldovei prin puterea armatelor turceVi, marelui i-au Jost atribuite drept venit Cronica GhiculeOilor52 (1695-1754) evenimente fapte din istoria Moldovei dar a Munteniei, intervalul amintit, seria mentiunilor Albe istoriografia noasträ de la epocii Astfel, pacea de la Karlovitz (1699), altele, evacuarea de turci. Antioh domnul Moldovei, la porunca lui Caraiman au desertat-o din lucrurile acolo, unele le-au dus la Bender, la Cetatea iar la Apoi, dintre turci din 1711, prilejuieste pomenirea Albe urmátoarele destul de bine cunocute: regele Suediei fugit din Benderfrica s-au dus in cetatea Chiliei. De asemenea din aceste margini dus copiii la Ghioluri, corturile spatele Albe, Marea . Neintelegerile dintre hanul Crimeei Mengli Gherei (1724-1730) Gherei, ce-i era loctiitor (calga),aduce pe din urmá la Cetatea 1727. Trecând deci Gherei sultanul mai prin Ozu Akkerman ca Ibidem.,p.85. Nota *** a lui Dimitrie Cantemir: Decad I, pag.23 zice Ungaria are nurnai aceastä Alba (Regald), dar o pe Taurin o Alba lulia Dacia, care pästreazä foarte bucuros nurnele ei.» Cantemir, p.89, nota * Ibidem., Cromca 1695-1754,ed. Nestor Camariano Ariadna Camariano-Cioran, Bucure0i, 1965, 808 p. Ibidem , p.7. Ibidem www.digibuc.ro 224 cu capugi-ba,sa ca la cum a trecut Nistrul i-au iefit mnainte mîrzacii nogail-au Ceva mai departe, in aliantele ce se facse desfac cazaci un Ali agaCiplac mirza au fost cu mai multi oameni la locul de iernat al hanului. au la prin Cetatea cd mirzacii, auzind de venirea vor pe Gherei vor veni la ei... 56 1739 un Gheuf care venise de la Akkerman incerca cu moscalilor ocupe strimtoarea de la in cadrul conflictului ruso-turc la care, mai mult sau mai erau cazacii. mentiune pentru Cetatea se face in cu reconstruirea Ozu de turci, in timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica Moldova, pe care o Un supraveghetor al viitoarelor Ibrahim-aga la Akkerman un serdar este trimis de pentru Cronicile versuri din a doua jumätate a veacului al XVIII-lea, din Moldova, istorisind in special fapte de arme legate de ruso-turce, amintesc Cetatea in contextul acestor des repetate epoca fanariota, cu consecinte grave asupra ambelor principate De mai vechi izvor de sorginte, constituie cronica intitulata de editor dintre rufiturci, se rolul lui Rumeantev in timpul acestor ce Benderiul pre / Cu de chip au luat versurile urmatoare, la de "izbutite" continua: aceasta Cetatea de / Se-nchind /mie piste trii / Ostafi era-ntr-insa, eniceri, / Ei au cd nu mai poaté La moscale cu ce au, Intitulata cneaz Potenke al Moscóvii stihuri62, cronica de un autor din capitala Moldovei, de fapt moartea cneazului Potemkin, la 5 octombrie 1791. Evident, sunt trecute in izbanzile acestuia diferitele cu turcii, ceea ce autorului ocazia de a aminti Cetatea (Akerman) de alte ce s-au ostenit / Ca un comandir De-au biruit / au risipit / Ismail Vozie, / Akerman Chilie, / Benderiul alte multe / Care las wate a - moartea feldmareplului Potemkin - la fel, acesta fusese biruitor: Ei mai luoa Voziia, / Achermanul Chiliia". , p.265. 56 p.267. , p.443. n rufi Cronici povestiri ed. Dan Simonescu, Bucuresti, 1967, Ibidem. Ibidem. 62 Ibidem., p.292. p.297. www.digibuc.ro Cetatea istoriografia 225 Cronicarii. B. Tara Cetatea nu putea lipseascd dintr-una din cele mai importante cronici realizate in spatiul cultural spiritual al Tdrii la inceputul veacului al XVII- lea, mai precis la 1620. Este vorba de cea mai veche scriere limba anume Cronica universald a lui Mihail Moxa65. vedere structura acestei de Istorie univesald, Cetatea este plasatá in cronicii acolo unde, in capitolul De Tarigrad, se au ani 6989 (1481), Mahmet au au Deci se Baiazit la la Cetatea de le luo de la voevod. se duse la aravléni la misiréni, ce nu pierdu voiniciise de veni pufini Cronicarii munteni, in mod au avut mai pufine motive pentru a vorbi de cetatea de la limanul Nistrului. Istoria 1290-169067 letopiseful cantacuzinesc nu o aminteste nici un chip - desi unele subiecte i-aroferit prilejul. schimb, Radu Popescu, in Istoria o serie de evenimente din istoria Moldovei, se la ca de a unor fapte demne de retinut. cearta dintre Ilias, lui Alexandru Bun, duce la Moldovei: au luat jos, Cetatea Ilias au sus, Hotinul, Suceava Cronicarul, cu rang de mare va despre sfarsitul domniei lui Moldovii au luat lui Stefan Chiliea Cetatea 11.6991 (1482/1483); dar au mers mareau luat inapoz70. turcilor, petrecutd, cum in zilele lui Calugärul, ca domn al lui Radu Popescu notificarea urmdtoare, destul de bine informatd a doua parte a ei, dar aproximativá sau pur simplu neglijentd privinta pierderii Cetätii Albe Chiliei la 1484. Sultan turcilor au mers la Tara Moldovii, de au luat Cetatea carele le luase moldovenii de la mai nainte. care vremi Jiind domn la Moldova n-au fafä, ci au trimis la dea ajutoriu, ci, a veni ajutoriul, s- au dus la Tarigrad. La au luat intr-ajutoriu turcul Vlad lui den Tara pentru care lucru rea au avut Un aspect cu totul special relatat de cronica lui Radu Popescu este implicarea Albe civil dintre sultanul Baiazid al II-lea, Selim, care luna mai, 1511, reuseste pentru vreme sä ocupe cetatea. Ulterior, de Mihail Moxa, Cronica universald, ed. G. Mihäilà, Bucuresti, 1989, 585 p. p.222-223. 67 1290-1690. cantacuzinesc, ed. C.Grecescu D.Simonescu, Bucuresti, 1960, 251 p. " Radu Popescu Vornicul, Istoria domnilor ed. Const. Grecescu, Bucuresti, 1963, 335p. 9. p.24. p.24-25. www.digibuc.ro 226 andea va trebui la ea. sultan Selim, auzind vrea dea Ahmet, ginere ttresc, i-au cerut oastea lui ce avea, au venit pe la Cetatea pe la Chiliea, pe la Babas-au dus la Tarigrad, sabiea s de la tatii-su72. lui Alexandru zis Oaie darea de pe care a instituit-o Tara va tulburata de Ion cel Cumplit cunoscute de bine de mult cercetate. Radu Popescu respingerea a lui Petru Schiopul de Ion reactia otomanä, sceptic in privinta unor succese ale acestuia din contra turcilor: Ptru la de lui vod a boiarilor, au trimis multe asupra Moldovei, denpreun Ptru vod, ca s p Dar s moldovenii de scriu cum de patru ori au mai Ion cu moldovenii pe turci au ars Tighina Bugeacul, noi acelea nu le lui Cantimir carele era vestit avea 20.000 oameni de jiind hulit totdeauna de sultani contra lui Murad al 1637, prilejue§te mentiunea Albe sub forma Muncastrum Cromir74 aláturi de Tighina Chilia Ahiliea) ca locuri s-a a§ezat räzvratitul han, venind din Crimeea. domniile de importante pentru Tara Moldova ale lui Matei BasarabVasile Lupu, s-a ca turcii pe Matei la Cetatea au vrut turcii s-au la Oblucilla au mers Vasilie la Cetatea cu lui, de la care avea turcii îndemnare asupra lui s-I prinz. Deci au venit porunc Matei la Cetatea au bund la Bugeac, au mai bine de ce fac cu Vasilie vod asupra luide acolea n-au vrut s s mai mnainte...75. CETATEA DANS L'HISTORIOGRAPHIE ROUMAINE (1) Résumé Nous nous proposons d'y présenterla contribution de l'historiographie roumainefaire connaître Cetatea On y a recueilli, dés les premières mentions de nos chroniqueurs jusqu'aux auteurs de l'époque moderne; l'évolution de ce sujet dans l'historiographie nationale fera l'object de la seconde partie de notre Ibidem, p.30. Ibidem, p.62. Ibidem, p.99. Ibidem, p.104. www.digibuc.ro RUTELE BALCANICE ALE COMERTULUI TÄRILOR CU VENETIA SECOLUL AL XVII-LEA LUCA Primul deceniuveacului XVII marcheazA reluarea comerciale ale cu spatiul romAnesc, intreruperea acestora de dintre Liga Imperiul Otoman. Produsele predilecte aduse din Wile Române orasul Sf. Marcu erau cearapieile, in vreme ce MunteniaMoldova soseau de aici stofe de pret, bijuterii sau de sticlArie. Traseele romAno-venetian parcurgeau o parte din posesiunile balcanice ale de-a lungul secolului o redefinire determinatA de evolutia raporturilor politice din sudul estul Europei. Interesati mod direct fluidizarea circulatiei mArfurilor orasul capitala imperiului, otomanii aveau contribuie substantial la facilitarea legAturilor Serenissimei Republici zona nord-dunAreana. urma unor vaste actiuni de constructii amenajAri de drumuri, poduri hanuri, caravanele care plecau 1610 din Constantinopol soseau la Split (Spalato) 43 de de fmalizarea lucrArilor initiate de otomani provinciile din Balcani, Române s-au racordat la acest traseu comercial. referire tocmai la noua conjuncturA acea perioadä, magistratul venetian Andrea Renier, Provveditore alla mentiona la 24 septembrie 1610: "... da' lochi Valachia et Transilvania et della Moldavia... incaminano al presente con molta le mercantie a questa utilissima scala [di Spalato Numeroase surse documentare narative contemporane importanta rutei comercialé ce lega de Venetia prin Balcani Split. descriere a Munteniei, datatA secolul al XVII-lea, preciza: "... la suma delle cere viene condotte de mercanti.., per via di Spalatto a Venetia". cursul unei Moldova, venetianul Polo Minio remarca viabilitatea acestui traseu asigura Senatul Republicii, raport redactat 1619, eventualitatea recrutdrii de osteni din spatiul românesc acestia "... si possono condur per via di Vidino, et della Bossina in 15 giornate a Spalato con Proiectul actualitatea cursul deceniului 3 al veacului XVII, aflandu-se baililor venetieni care propuneau ca detasamentele militarecaii achizitionati Tara Moldova sä Renzo Paci, La "scala" di commercio veneziano nei Cinque e Seicento, 1971, p. 104-105. p. 105. despre vol. V, de Maria Holban (redactor responsabil), M.M. Alexandrescu - Dersca Bulgaru, Paul Cemovodeanu, 19'73, p. 35; Andrei Pippidi, Paesi Romeni e Venezia. Nuove testimonianze, "Annuario dell'Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia", 1999, doc. Ill, p. 38. Hurmuzaki, vol. Bucure§d, 1882, doc.DXVI, p. 599. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 227-233 www.digibuc.ro 228 Cristian Luca 2 la Venetia prin Belgrad Bartolomeo Locadello, negustor venetian implicat in negocierile legate de cumpArarea cailor necesari Serenissimei Republici, convenea cu bailul Giovanni Cape llo de la Craiova la Split ceea ce ar procure la argurile tinute A§adar, este neindoielnic faptul cea mai mare parte a rutelor balcanice pe care se derula transportul de dinspre TArile Române Sf. Marcu converg Split, de. navele venetiene purtau produsele dincolo de Adriatica, lagunA. nu lipsesc cazurile in care sunt tranzitate porturile albaneze, posesiunea sau Ragusa8. in opinia acestea sunt doar excepfii o observatie statisticA subliniazA faptul centrul de greutate al comertului Venetiei cu Europa este reprezentat primele patru decenii jurnAtate ale secolului al XVII-lea de cAtre Split. MArfurile erau transportate la Venetia pe uscat prin Ungaria, urmând cele douA mari drumuri comerciale: "Laibacher-strasse"9 "Semmering- strasse"10. Cea dintâi racorda Moldova Muntenia, prin Transilvania, la ruta Buda- Pettau-Ljubljana-Portogruaro-Venetia, a doua la traseul Buda-Bratislava-Viena- Villach-Portogruaro-Venetia". Aceste artere comerciale au fost, mai putin utilizate, perioada conflictului veneto-otoman pentru Creta de primA ruta balcanicA, prin Ragusa sau porturile de pe coasta a Adriaticii, detrimentul celei central-europene. toamna anului 1646, domnului moldovean Vasile Lupu plecau spre Venetia vederea achizitionArii de produse de necesare curtii, "per via di Vienna" prin Balcani "non potendo come prima liberamente caminare le Caravane per li correnti pentru Creta, aflat la acea datA, impiedica pentru moment derularea conditii de normalitate a transporturilor pe ruta balcanicA. Situatia a fost prompt speculatA de ragusani negustorii greci sau aromâni, ai Portii, care au monopolizat comertul Române cu Venetia, parcurgând nestingheriti traseele balcanice, devenite inaccesibile Serenissimei Republici perioada beligerantei". Ibidem, vol. Bucuresti, 1884, doc. p. 440-441; doc. DII, p. 442; doc. DXII, p. 449; Ibidem, vol. VIII, Bucuresti, 1894, doc. DLXXXVIII, p. 406. 6 Ibidem, vol. IV/2, doc. DXII, p. 450; Lia Lehr, a doua a prima a SMIM, IV, 1960, p. 258 nota 3. Paul Cernovodeanu, XVII-lea, RdI, 33, nr. 6, 1980, p. 1082; A. Pippidi, op. cit., p. 38. Alberto Bin, La Repubblica di Venezia questione adriatica. 1600-1620, Roma, 1992, p. 61. Ibidem, p. 70-72. wIbidem, p. 71. ceea ce priveste ceara, un document din 1626 consemna "... da certo tempo in qua introdotto di condure nel Dominio Venezia per la via di Bolzano" (Biblioteca Nazionale Marciana - Venetia continuare se va BNM], Parti, scritture relative commercio, ms.ital. VII 1755 (8731), f. 12 $tefan Andreescu, An episode of the Rumanian-Venetian relations by the middle of the vol. Oriente e Occidente tra Medioevo ed Moderna. Studi in onore di Geo Pistarino, vol. 1, ed. Laura Balletto, Genova, 1997, p. 16. negustorii armeni sau evreii, supusi otomani, au profitat de inactivitatea a celor venelieni spre a-i substitui comertul de pe rutele balcanice, cf. Archivio di Stato di www.digibuc.ro 3 Comertul cu Venetia (sec. XVII) 229 trasee pe uscat, negustorii angrenati comertul româno-venetian transportau cu numeroase caravane ce Balcanii, drept punct de destinatie unul dintre porturile de pe Existenta acestui activ comer! caravanier a reprezentat pentru o alternativa, oarecare la maritim, asupra exceptând Marea Adriatick Republica a pierdut suprematia in favoarea Angliei, OlandeiFrantei. prima a veacului al XVII-lea erau utilizate de negustorii interesati de in indeosebi rutele ce ajungeau la Split, care venetienii reglementau operatiunile comerciale Balcanii, ConstantinopolulTarile Astfel, drumul parcurs de negustorii ce achizitionau marfuri de la nordul Dunarii cu de a le vinde Sf. Marcu avea variante: Suceava-Iasi-Roman- oviste-Bucuresti-Craiova-Vidin-Belgrad-S araj evo-Spl it sau de pe bulgaresc al Sofia-Novi Pazar-Sarajevo la Split". Din acest din port produsele erau transportate pe mare la Venetia. Impulsul dat comertului caravanier dezvoltarea de drumuri din Balcani, mai usor de parcurs, in timp relativ scurt in a dus la rentabilizarea de romano-venetiene. Pe fondul conjuncturii politico-economice general europene, legaturile comerciale dintre cele au constituit, pentru una pentru un element de stabilitate compenseze veniturile pierdute urma intreruperii altor relatii de schimb. la jumatatea secolului exportul de vite din Moldova era orientat pietele germane, vreme ce Tara se axa spre piata aceste pietele cea venetianä special, erau preferate doar sporadic mai ales de de vite din Muntenia, la un volum de redus. Turmele de achizitionate de negustorii albanezi ajungeau la Zara, de apoi transportate navele la Venetia'. Totusi, este neindoielnic faptul vasta a Imperiului Otoman absorbea cea mai mare parte a exporturilor de vite din Muntenia, din deceniul 5 al al XVH-lea, conditiile drasticei a preturilor de pietele germane, pe cele din Moldova, nevoitä sä defavorabile, la tarif levantini". Progresul comertuluiVenetiei cu zona balcanica a determinat dezvoltarea urbane situate pe traseele Split, contribuind, totodata, la decaderea coloniilor ragusane din Balcani. victoria conflictul - Guerra di Gradisca - cu imperialii, Serenissima Republica a conservat controlul asupra Adriaticii, asigurand pentru o vreme optima a operatiunilor comerciale pe Split-Venetia detrimentul celei concurente, Ragusa-Ancona. Politica a Marea Adriatica era de o atitudine concilianta de negustorii Venezia continuare se va ASV), Inquisitori di Stato, Avvisi di Costantinopoli, b. 701. Date de importantä privind traseele balcanice care converg Split sunt reliefate la R. Paci, op. p. 102 urm.; pentru drumurile comerciale care strAbäteau spatiul românese, vezi P. Cernovodeanu, op. cit., p. 1084. Bogdan Murgescu, conjuncturii europene asupra comermlui a doua a secolului al (I), in 41, nr. 5, p. 518. 16 P. Cernovodeanu, op. cit., p. 1082. B. Murgescu, op. cit., Rdl, 41, nr. 6, 1988, p. 588-589; asupra situatiei Europa centralä sud-estica vezi Immanuel Wallerstein, mondial modern. Mercantilism consolidarea economiei mondiale europene, 1600-1750, vol. III, Bucuresti, 1993, p. 192urm. www.digibuc.ro 230 Cristian Luca 4 care dirijau afacerile oraqul din navele ragusane ce descArcau mArfurile aici de numeroase avantaje - la taxele pe la cele de operare port -in deceniul 2 al veacului al XVII-lee. comertul maritim al Republicii Sf. Marcu suferea un regres cursul secol, venetienii iremediabil pozifia in Mediterana competitia cu concurenta Atlantic, a mai vorbi de dificultätile Levant. Negustorii olandezi, englezi sau francezi i-au substituit pe cei venetieni comertul maritim de anvergurA19, concurenta acestor "ponentini" direct avantajele ce decurgeau pentru din directionarea interesului negustorilor otomani sau supui ai rutele balcanice care ajungeau la Split. Profitand de acordurile incheiate de Olanda, Anglia cu Imperiul Otoman, negustorii aceste state s-au implicat activ operatiunile comerciale Levant. Situafia avea sA se agraveze cu izbucnirea cu Poarta pentru Insula Creta. Un magistrat venetian ilustra, astfel, pozitia Republicii in din sudul estul Europei, la anului 1668: "... L'interuzione Commercio l'non essercci ne Consoli ne Case de mercanti venetiani alle principali scale del Levante, la navigazione perduta, et stabilita quella dagli Inglesi, Olandesi, Francesi et altre nazioni di Ponente, da quali vengono portate a Turchi pamiine di maggior vaghezza et di minor prezzo della nostra... Le impositioni di Ragusi, che aggravanolamercantia,isccaleggidelle Caravane degli Aiduci frequentemente seguiti, de quali stanno tuttavia con sospetti grandissimi"20. aceste conditii, negustorii venetieni apelau la diverse solutii de compromis, menite sA le continuarea afacerilor in Levant, dupA cum consemna magistrat: "... servono ben spesso ad altri del nome,chedalle leggi dannato, o negotiano con tanti disvantaggi, che in convengono a mille disgratie soccombere"21. ultimul sfert secolului al XVII-lea, dupA incheierea veneto-otomane care a pus capät rAzboiului pentru Creta, bailul Quirini insista pe marele spre a obtine un tratarnent echitabil pentru negustorii Republicii comerciale Otoman, solicitand pentru o taxA pe de 2%, asemenea celei de olandezi, englezi francezin. dare de dragomanul completa, imaginea neputintei Serenissimei de a rezista cu concurentei olandeze in zona de Jos: negustorii din Olanda, "portando negotio per il Danubio", ajung "nelle scale... del Mar Nero et per terra conducendo le dette per il Danubio"23. In perioada 'veneto-otoman din intervalul cronologic 1645-1669, pe fondul regresului evident al negustorilor din Balcani, datA imposibilitatea de derula afacerile conditiile conflictuale dintre A. Bin, op. cit., 61. Asupra acestei problematici sunt de remarcat ambasadorului venetian din Anglia, Antonio Foscarini, care perioada misiunii sale diplomatice (1611-1615) a sA determine apropierea Serenissimei de puterile maritime occidentale renuntarea la imobilismul manifestat de comercialä a statului, cf. Sandra Secchi, Antonio Foscarini, un patrizio veneziano del '600, Florenta, 1969, p. 76-80. ASV, Senato-Secreta, Deliberazioni Senato, b. 72, 30 decembrie 1668, Andrea Pisani, Provveditore, care Senat. 21 Ibidem. 22 Senato-Secreta, Avvisi [Costantinopoli], 20 1674, bailul Quirini care marele vizir. 21 Ibidem, dragomanul Grillo cAtre Senatul Venetiei. www.digibuc.ro 5 Comertul române cu (sec. XVII) 231 Serenissima Republica, se produc unele mutatii in ce priveste traseele comerciale de la sudul Italiei cu Balcanii se acum, mai ales, pe Ragusa-Ancona, care, eforturilor intreprinse de venetieni, avea se o vreme incheierea cu otomanii reluarea traficului negustoresc al Republicii. Negustorii aromâni, membri ai Companiilor din Sibiu Brasov', folosesc Ragusa-Ancona25, sau porturile Albania otomane spre a mirfurile din zona balcanica Italia. Venetienii au sä revitalizeze ruta care ajungea in prin nesiguranta drumurilor din Bosnia, pirateria concurenta schelelordin Albania otomank de noua implicare a Republicii Sf. Marcu conflict cu Poarta, au determinat progresiva a importantei acesteia cele din "la perdita defmitiva del ruolo di scala privilegiata ed esclusiva commercto balcanico"28. Noile trasee ale comertului Venetiei le Române traversau spatiul balcanic, pornind din porturile Durazzo, lona, Boiana, care contolului Serenissimei. Acest fapt provoca nelinistea celor cinci magistrati venetieni, V Savi Mercanzia, care remarcau redirectionarea comertului din Balcani, Moldova, Transilvania Tara Româneasca spre Italia prin porturile din Albania otomana29. A doua a veacului al XVII-lea marcheaza o deosebita a relatiilor comerciale ale Venetiei cu spatiul românesc, indeosebi negustorilor aromâni greci. conditiile pe piata Liovului probabil, Europa centrale, exporturile masive directionate din Române spre au constituit pentru acesti negustori o activitate cu un grad ridicat de producatoare de venituri substantiale, investite achizitionarea din a unor importante de postavuri, danteluriarticole de Aromânii din Moscopole sau din alte Peninsula Balcanica aduceau marfurile la Durazzo, de unde erau trimise de la piei, ajungeau acest port de pe coasta a Adriatice, cum ne reliefeaza corespondenta unora dintre negustorii implicati 24 Olga Cicanci, Companiile din Transilvania european Bucure.sti, 1981, p. 145-151. BNM, Relazione storica dell'origine, Progresso e decadenza de' veneziani, Scritta e composta da Giannandrea Bon Cittadino Veneto Avvocato e Fiscale Magistrato de Sopradacj. Per ordine 1737, ms. ital. VII 2254 (9167), f. R. Paci, op. cit., p. 123. Senatul transmitea celor V Savi alla Mercanzia, la o neprecizatA din intervalul 1670-1672, se stimulat "...comodo di praticar et incaminar di nuovo le caravane per (ASV, Senato-Secreta, Deliberazioni Registrul 32, f. 28 R. Paci, op. cit., p. p. 123; 0. Cicanci, op. cit., p. 146. B. Murgescu, op. cit., p. 591. Ibidem; Valeriu Papahagi, Contribufla istoria comerciale ale Munteniei cu Peninsula cu secolele al XVII-lea si XVIII-lea, RI, XIX, nr. 4-6, 1933, p. 119-123; idem, liri relative la moscopoleni cu armatorii negustorii din Ragusa XVIII-lea, XX, nr. 4-6, 1934, p. idem, moscopoleni al al XVIII-lea, Bucuresti, 1935, p. 47-58; Al. Dobosi, comerciale ale Principatelor cu Venejia, Cluj, 1936, p. 33-39. www.digibuc.ro 232 Cristian Luca 6 comerciale, provenind din spatiul destinate de cele mai multe dintre caravanele negustorilor ce aduceau de la nordul cu dorinta de a le desface orasul din era .cea care pornea din Vidin, trecea prin Bulgaria Macedonia, ajungea la Durazzo, de aici, pe mare, la Venetia. Analizate in contextul evolutiilor politice economice din Sud-Estul Europei, relatiile comerciale româno-venetiene se dovedesc in veacul al XVII-lea pe deplin functionale, determinate de interesul reciproc al unor piete care constituie o alternativA la cele dominate de negustorii olandezi, englezi Prin controlul asupra Adriaticii statutul privilegiat al portului Split, punctul spre care dirijate mArfurile din sudul Europei in drumul spre Venetia, Serenissima RepublicA a reusit impulsioneze existenta unui activ cu zona balcanicA, spatiul Constantinopolul. Relatiile comerciale ale Române cu Venetia au inregistrat, o dezvoltare progresivA secolul al XVII-lea, devenind deosebit de active implicarea negustorilor companisti in de import-export pe rutele balcanice care dintre zona Marea AdriaticA. Venetia nu socotea lipsite de legAturile comerciale cu zona de la nordul propunindu-siperpetuareaacestora schimburilor de Doge le Contarini (1630-1631), lucrarea sa Historie Venetiane transformArii portului Split centru primordial al derulArii comertului Venetiei cu sudulestul Europei, prezenta astfel zonele angrenate relatiile de schimb cu orasul din care aveau foloseascA de la secolului al XVI-lea "lo scalo spalatino": "A ciascunonoto che la richezza propria e publica e privata della cita di Venetia consiste nel traffico mercantile e che tra i molti luoghi, da quali capitavano mercantie in lei, uno si era dalla parte superior del golfo di Narenta... dove era portato quanto dalla Tracia, dalla Servia, dalla Macedonia, dalla Bossina, Vallachia e Moldavia, si traheva per qua..."33. Transferarea intregului comen al Venetiei cu Balcanii, Constantinopolul prin Split a fost la jumdtatea veacului al XVII-lea o care a impus durabil interesul negustorilor pentru rutele care converg Acest port. Dupä decAderea Splitului, ca a vicisitudinilor care a trecut Republica cursul rAzboiului cu otomanii pentru Creta, se un nou transfer al rutelor Venetiei cu sudul estul Europei, care se deruleazd acum indeosebi porturile din Albania 32 V. Papahagi, moscopoleni, p. 55, 58. Contarini, Venetiane, Gaetano Cozzi, Doge Contarini. Ricerche patriziato veneziano agli inizi Seicento, Venetia - Roma, 1958, A. Bin, op. cit., 40-41 nota 49. www.digibuc.ro 7 Comertul cu Venetia (sec. XVII) 233 LES ROUTES BALKANIQUES DU COMMERCE DES PAYS ROUMAINS AVEC VENISE AU Résumé L'article porte sur l'identification et la mise en évidence des trajets balkaniques du commerce roumano-vénitien au partir des informations relevées les sources contemporaines, documentaires et narratives, Mites et inédites. Reposant sur ces sources-li, l'auteur y souligne le rôle privilégié qu'a joué le port de Split (Spalata), en tant que centre presque exclusif du commerce de la Serenissime République avec les Balkans, l'espace roumain et le marché constantinopolitain. Les marcandises prédilectes que la Valachie et la Moldavie fournissaientVenise étaient la cire et les peaux, tandis que la ville de Saint Marc envoyait au Nord du Danube des étoffes de luxe, verrerie et bijoux. Entre 1645-1669, le conflit ottomano-vénitien la a eu une mauvaise influence sur le commerce roumano-vénitien des routes balkaniques, mais ne l'a pas interrompu, les marchands Ragusains, Grecs et Macédoniens, assujettis aux Turcs, out pris l'initiative alors que Vénitiens se trouvaient dans l'impossibilité de se méler pendant la bélligérance dans des affaires avec les possessions de la Sublime Porte. Il s'ensuivit naturellement une diminution du rôle joué par Split et l'orientation du des produits importés des territoires roumains vers les ports de l'Albanie Ottomane, ils arrivaient ensuiteVenise. Dans l'ensemble, le commerce roumano-vénitien a connu le long du XVIIC un accroissement progressif, tout en répondant aux exigences des impliqués dans ces relations d'échange afin de se procurer des marchandises sur les marchés qui échappaient au contrôle concurrentiel des grands pouvoirs maritimes occidentaux. www.digibuc.ro www.digibuc.ro GRANITA CRONICA LUI ALI DIN TIMISOARA (SECOLUL AL CRISTINA Ali din Timisoara (1674-?) este singurul autor cunoscut, care a acest eyalet al Imperiului otoman, vechea a Gazavatname-ului sau Fetihname-ului. Includem, asadar, cronica sa u titulata Tarih-i Vak'aname-i Cafer (Istoria faptelor lui Djafer pasa) genul istoriografic amintit nu numai pentru scopul declarat al cronicii, prologul in epilogul acesteia: imortalizarea faptelor vizirului Djafer Aparteneno la acest gen este justificata, mai ales, de modul in care sunt relatate operatiunile militare ciocnirile de din Timisoara Belgrad perioada cuprinsä 1688, anul numirii lui Djafer ca beglerbeg de Timisoara 1697, acesta gäsit de la Zenta. Este vorba, deci, de o a decisive (asediile Timisoarei, Belgradului, luptele de la Lugoj Zenta) cu o serie de conflicte aparent monotone, care pun esenta razboiului dus de statul otoman de la constituirea sa. aceleasi trasáturi particularitäti pentru pregatirea de luptä ca pentru lupta propriu-zisa primele decenii ale secolului al XVIII-lea in jurul de din eyaletul Timisoara. Prin intermediul cronicii lui Ali patrundem lume aparte, a granitei otomane reprezentate de eyaletul Timisoara, o lume caracterizata de obiceiuri specifice, precum de un propriu cod al onoarei. faptele de consenmate de Ali pentru posteritate sunt caracteristice hotar otoman din regiunile Europei Centrale de -sud-est. Cronica lui Ali se distinge astfel de celelalte otomane ale genului prin precizia detaliului, cu pregatirea incursiunilor de (akin) cu Potrivit cronicilor arnintite, acum cu de la Timisoara a cu ostilor otomane mausoleul lui Baba, prezenta beglerbegului a notabilitatilor din Timisoara cu binecuvantarea de un conducatorul ordinului de dervisi khalvetivye. De cronica lui Ali cuprinde numeroase de expeditii (gaza, unele dintre acestea având ritmul unor adevarate cinematogiafice. Retinem, pentru exemplificare, scene de una apartinând incursiunii facute de ostenii din Timisoara la Panevo, cealaltä pentru expeditia de impotriva Cenad din anul 1689. cele cazuri cronicarul s-a folosit atât de comparahi sugestive de descrieri menite scoatä relief actele de ale gaziilor, superioritatea a modului de otoman. Pentru a pune, asadar, in Ali, Der von Temeschwar, Erinnerungen an Ca Pascha den lteren, aufgezeichnet von seinem Siegelbewahrer Ali, ed. R. F. 1981, Verlag Styria, p.19, 230-231. "StudiiMateriale de Medie", vol. XIX, 2001, p. 235-250 www.digibuc.ro 236 Cristina Fenesan 2 necrutAtoare a cu dar urmAriti de din Panevo, Ali a recurs la urmátoarea comparatie: "s-au asupra ca oile asupra cel asupra apei"2. ceea ce reconstituirea expeditiei de impotriva Cenad, aceasta se caracterizeazA atât prin scene de corp la corp, prin menite sugereze groaza inspiratA de gazii adversarilor ghiauri: "Scinteierea din pumnul gaziilor Islamului le-a orbit ochii dusmanilor nelegiuiti, care au le-a pricinuit o asemenea ei nu au mai piept asaltului gaziilor acolo, pe drumulingust..."3. Cronica lui Ali descrieri de asedii ale Belgrad Timisoara, prilejuri cu care sunt amintite diferite aspecte ale obiceiului granitei. Deosebit de interesant de uman era acel obicei, prin care se luptele câpitanii unguri slujba imperialilor trupele otomane. incetarea focului, cApeteniile celor osti se intrebau, informAndu-se reciproc, despre despre starea lui de acest fel s-a asediul Timisoara la 13 iunie 1690 prin distrugerea recoltelor din imprejurimi. CApetenia imperiale pare dovedit cinism atunci când i-a consolat pe otomani in privinta recoltei distruse, afirmând ostile pe care le comanda se aflau intr-o mult mai grea decât asediatii lipsiti de proviziile necesare. sa se intemeiase pe vestea apropierii otomane din Transilvania. Acest episod se inscrie in seria datelor furnizate de cronica lui Ali, pe baza putem reconstitui obiceiul granitei din eyaletul in ceea ce luate timpul incursiunilor, solidaritatea dintre musulmanicrestini in vreme de restriste, darin privinta relatiilor umane dintre Djafer comandantii austrieci de la granita eyaletului Timisoara. datele consemnate prada de trupele otomane in expeditiilor de a fost sursä de venit, deloc neglijabill, pentru demnitari cât pentru supusii defavorizati din eyaletul Timisoara. $tim astfel Djafer beglerbegul de Timisoara a incasat darea numitä (a cincea parte din valoarea cazul incursiunilor flcute de gazii la Lipova la Panevo, ea a ajuns la suma de 4.000 de Mai mult, suma unna pendjyekului lui Djafer a fost potrivit "legii granitei", o cotA parte destinatA pentru de dervisi din eyaletul Timisoara7. DacA valoarea pendjyelcului incasat de Djafer pentru impotriva Lipova Pancevo pare sA fost constantä (4.000 de piastri), schimb venitul de participant la expeditie a inregistrat diferente sensibile: 100 de piastri pentru prima 200 de pentu cea de a otomanA in general, granita cu Imperiu Romano-German" avut legile nescrise in privinta statutului, a prizonierilor Ibidem,p. Ibidem, p. 75. p. 62. Pentru aceastA dare vezi I. Beldiceanu-Steinherr, En marge d'un acte concernant le pengyek et les REI, XXXVII, 1, 1969, p. 21-47. op. cit., p. 30, 52. Ibidem, p. 30, 52. Ibidem, p. 30. Ibidem, p. 52. www.digibuc.ro 3 Cronica lui Ali din (sec. al XVIII-lea) 237 otomani, 'a bunurilor luate in cursul expeditiilor de Astfel, virtutea legii granitei, prizonierilor in cetate li se va crula viala, uciderea interzisA. De referirile de generalul Nehem', comandantul Petrovaradin, confirmate de beglerbegul Djafer dovedesc viabilitatea puterea acestei legi. Djafer nu a fost dispus sA o aplice cazul haiducilor otomani, care i-au jefuit ucis pe musulmani familiile motivindu-i generalului Nehem cA acestia prin faptele de sub incidenta legii granitei". Potrivit cronicii lui Ali, räscumpArarea prizonierilor musulmani stabilirea unei sume de bani a modalitAtii concrete de platA a acestora, depindea de bunIstarea, statutul social relatiile de care rudele celor robie beneficiau la la demnitari otomani. din urmä este deosebit de interesantrelevant modul care a fost eliberat din captivitatea sa un demnitar otoman. Astfel, punerea libertate a lui Ahmed pap, schimbul sumei de 5.000 de galbeni, a avut chiar efective a Acest fapt deosebit a fost urmarea directA a interventiei garantiei date de beglerbegul Djafer comandantul Belgrad, generalului Nehem. De altminteri interventia lui Djafer s-a produs la ordinul marelui vizir, Silahdar Mustafa care la demnitarului captiv, a suma de 5.000 de galbeni din vistieria statului otoman". Deosebit de interesantA ni se pare procedura de identificare eliberare a musulmanilor luati prizonieri sau dispAruti efectiv regiunile ocupate de armatele imperiale pentru care rudele au intervenit pe Djafer pap, prin demnitarii de la Poard. DupA sosirea asemenea ordin de identificare eliberare, Djafer transmitea in generalului Nehem semnahnentele referitoare la persoana prizonierului sau a dispirutului, pe baza cercetArile teritoriul ocupat de imperiali. OdatA cu descoperirea persoanei se stabilea prizonierul libertatea schimbul garantiei de a-i generalului Nehem suma EliberArile din captivitate s-au intemeiat, ca cazul libertate a lui Ahmed pe un cod al onoarei, respectat strict* de Djafer Interventia garantia acestui demnitar otoman au avut o asemenea prestigiului deosebit de care se bucura respectarea cuvAntului dat. Pe aceste calitAti recunoscute lui Djafer s-a intemeiat de incredere a generalului Nehem cu prilejul reproplui fusese adresat de trimisul de la Viena eliberarea lui "chiar dacA fi vorba de 100.000 de galbeni, eu am incredere scrisoarea Ibidem, p. 36. Ibidem, p. 37. 12 Ibidem, p. 33. Ibidem, p. 34. Ibidem, p. 33. www.digibuc.ro 238 Cristina 4 sa de Cu ajutorul tovar4ilor el ascuns inelul ve§mintele de calitate, straie ponosite. Mai apoi,captivii au negociat cu indârjire riscumpArarea reu4ind sA o de la suma de 500 de galbeni la un cuantum de numai 150 de galbeni. TAinuirea materiale a lui Alia familiei sale a impus deopotrivA plata in rate, prima de la de un tovar4 de captivitate, cea de a doua de Ali'6. Obiceiul granitei din eyaletul a presupus, de asemenea, o eticA in bunurilor luate de otomani cu prilejul de unui sur, apartinând comandantului imperial din Lipova, pentru care Djafer plätise o sumA (250 mult mai mare decât cei 10 pia§tri oferiti de aceluia, ne apare ca un gest de cavalerism. Din de a de vecinAtate autoritAtile imperiale de Djafer nu a restituit doar calul cerut, i trimis generalului Nehempe rAscumpArat pentru suma de 80 de câinii de vânAtoare ai acestuian. Aspectul uman al convietuirii trupelor otomane in regiunile de nu s-a doar la de la el a fost pus de de prietenie. Astfel, iulie 1693, cu o lunA de impresurarea Belgradului de cAtre trupele imperiale, generalul Nehem 1-a avertizat pe Djafer printr-un sol musulman, de iminenta unui atac momente de omeniasolidaritatea proprie regiunilor de au limitele curente impuse de apartenenta la diferite de dintre imperii. Mai mult, au fost situalii care comandantii militari otomani au intervenit pentru a salva viala unei copile cre4tine atacatä de lupi'9. lume aparte a granitei otomane cu obiceiul, sale s-a Ali din Timi§oara, anul ca al zaimului Mehmed. 1683, pe când avea doar nouA ani, indeplinit obligatia de a participa la asediul Vienei, trimitând pe cheltuiala sa cinci precum patru argafi cu 9 care trase de boi 4 coviltir, toate cu provizii21. Aceastä cotA de participare fusese functie de venitul mai mic al ziametului sAu din douA sate: unul cuprinzând 80 de gospodArii, 120 de gospodArii. La vârsta de 14 ani, când el a participat la o expedilie impotriva Lipova a devenit prizonierul unui imperial de sub comanda generalului Caraffa, el a fost de cAtre sAu, zaimul Mehmed. Din pAcate Ali, care luat ca pseudonim literar pe de (Ornamentalul), a fost mai mult decât discret privinta persoanei sale, mentionând in cronica sa numai acele elemente, pe care le-a considerat ca demne de doar bunele de ospitalitate de Djafer i-au putut asigura, mai (1689), devenise orfan, o supravietuire materiald corespunzdtoare rangului conditiile care veniturile ziametului mod Ali din Timisoara a intrat, astfel, ca pástrdtor sigiliului, 16 Ibidem,p. 38-39. p. Ibidem,p. 34-35. Ibidem,p. 28. p.72. 21 bidem. 22 p. www.digibuc.ro Cronica lui Ali din Timisoara (sec. al XVIII-lea) 239 vizirului Djafer numit beglerbeg de Timisoara, a detinut functie la moartea de la Zenta (11 septembrie 1697). Ulterior, el a devenit cancelarul comandantului din Hazinedar Ali pe care slujit, toate probabilitAtile, in Ali pare sä fi natal in 1708, pe noul beglerbeg de Timisoara, Hasan pap, in calitate de majordom Cronicarul pastrase o asupra vielii faptelor sale, läsindu-ne nu a luat parte nici la apdrarea nici la capitularea cetätii Timisoara (13 octombrie 1716). Dintr-o insemnare la cronicii, rezultä in 1722, Ali probabil la Istanbul, presupunere sugeratä de poeziile inchinate sultanuluimarelui Lectura cronicii dedicate faptelor de arme ale lui Djafer ne dezvAluie un autor pläcut cult, inzestrat cu umor, un consumatorcreator de poezie, care luat pseudonimul de (Ornamentalul). Aceasta este explicatiatranscrierii manuscrisul cronicii sale a Odei vestitului Yusuf Nabi (mort in 1712) de preamdrire a monogramei (tugra) lui Djafer odä care fusese de la Alep de fratele lui Djafer Mai mult, ca model Oda lui Yusuf Nabi, Ali a compus un panegiric pe aceastä cronica sa26. Desi cronicarul prezentat drept o sa cuprinde totusi alte creatii literare cum elogiul versuri al lui Djafer de o rugdciune pentru odihna sufletului precumun panegiric in sultanului Ahmed al Citatele numeroase pertinente presdrate de Ali cronica sa definesc coordonatele culturii religioaselaice pe care o dobAndise la Timisoara. Ali a fost un bun cunoscator nu numai al Coranului - ale Sure le la momentul potrivit' ci al hadith-ului29, al traditiei despre spusele faptele profetului Muhammad. folosite pentru a caracteriza vitejia eroului Djafer a luptatorilor pentru Islam vadesc totodatä spirituale ale cronicarului cu ordinul dervisilor Folosirea leului, un motiv bektafi, ca termen de comparatie nu ne a-1 considera pe Ali drept un apropiat sau membru al acestui ordin. Cronicarul se a un bun cunosator al limbii literaturii persane, cu conformitate cu gustul epocii sale, pasaje din opera luiSa'di (Grädina trandafirilor) din epopeea lui Firdevsi, (Cartea regilor). Dar de literatura ale cronicarului nu s-au redus doar la citarea unor pasaje cunoscute ale operelor amintite mai sus. Ali pare bine aceastä de vreme ce el a compus poezii pe care ulterior le-a randurile manuscriselor, fie pe marginea filelor, fapt relevat de R. F. Kreute131. Din Ibidem, 41. 24 Ibidem, p. 68. 25 Ibidem, p. 15. Ibidem, p. vezi nota 164. Ibidem, p. 270. 28 Sunt citate, de pildä Sura 27, verset 40la p. 25, Sura 2, verset 250 Sura 65, verset 3 la p. 42, Sura 55, verset 19 la p. 47, Sura 2, verset251 p. 61, Sura 3, verset 128 p. 77, Sura 3, verset 182, p. 92, Sura 3, verset 153 p. 98. Pentru citate din hadith, vezi Ali, op. citp. 29, 80, 88, 99, 142, 231. Pentru citatele din Sa'di, Ali, cit., p. 21 din Firdevsi, Ali, cit., p. 189. Vezi introducerea lui R.F. Kreutel la Der von Temeschwar, p. 17. www.digibuc.ro 240 Cristina Fenesan 6 considerente practice a nu prea mult textul editorul a renuntat la o parte a citatelor din autorii persani, cala poeziile scrise de Ali Din Ali nu pomeneste nimic despre sa religioasA laicA la Timisoara, despre sau despre vreun mentor spiritual, al unui ordin de dervisi. schimb, el mentioneazA numele cunoscAtori ai teologiei dreptului musulman(ulema), ale ordinelor de dervisi ale caligrafilorpoetilor Timisoara, defmind astfel mediul cultural care tineretea. DupA lui Ali, Hasan Efendi ar fost corifeul vremii sale, un predicator venerat pentru sa. i-a recunoscut acestui in de peste 100 de ani, chiar puteri miraculoase, de vreme ce el fusese stare sA prevesteascA mortii sale". Ismail, interpret al legii islamicejurist de frunte, fi impus prin cucerniciecumpAtare autoritatea printre contemporani". Printre mentorii spirituali ai tinerilor functionarilor otomani din Timisoara s- au aflat, dupA lui Ali, doi ai ordinuluikhalvetiyye, Dede (Ahmed) Efendi, din Selim Dede, caracterizat de Ali ca al gnosticilor conducAtor al clericilor musulmani" a fost o personalitate de a epocii sale, care s-a bucurat de stima sultanului Mustafa al cinstit pe de sultan la Istanbul, cu prilejul sale la Mekka. Potrivit lui Ali a autori otomani din Timisoara, contemporanii, cu sultanul, beglerbegul Djafer la simplii gazii, i-au recunoscut lui Dede capacitatea deosebitA de premonitie. Fiecare proiect de expeditie sau de incursiune de prade era pus aplicare numai dupA de un vis profetic al lui Selim Dedein urma rugaciunii sale de binecuvintare, fata adunate pe de mausoleul lui Baba. tragic pentru otomani, al luptei de la Zenta" fost comunicat de Selim Dede prin scepticismul ingrijorarea sa, de profetic pe care beglerbegul Djafer ceruse prin intermediul cronicarului Ali. Trebuie precizat faptul cA relatarea viselor era o practicA nu numai mediul dervisilor, ci societatea otomanA Balcani. Prin unui mentorul spiritual, putea aprecia progresele pe spiritual de sAi". Climatul spiritual cultural din Timisoara a fost influentat de (Ahmed) Efendi, din mentorul beglerbegului de Timisoara, Mehmed Seyidioglu, la 27 iunie 1684 lupta de la Vác. De la (Ahmed) Efendi a aflat Ali unele despre Mehmed pasa Seyidioglu din vremea care acesta delinea de beglerbeg de Kanizsa'. lui Ali ne Ibidem, p.69. Ibidem . idem. Vezi Silahdar Mehmed Aga,Nusretname Cronici privind vol.II, ed. M. Guboglu, Bucurqti, 1974, 431. Der Löwe,p. 69. 214-216. Vezi S. Faroqhi,Kultur und Alltag im Osmanischen Reich. Vom Mittelalter bis zum Anfang des 20. Jahrhunderts,München, 1995, p. 133, 220 pe C. Kafadar,Mütereddit bir Asiye Hatun'un Rüya 1641-1643 5, p. 168-222. Ali,Der Löwe,p. 225. www.digibuc.ro 7 Cronica lui Ali Timisoara (sec. al XVIII-lea) 241 de asemenea, sA credem cA (Ahmed) Efendi a avut o cu cea a predecesorului sAu din veacul al XVH-lea din life, urmasul lui Baba Pestevi. momente istorice diferite dar presiunea exercitatA asupra otomane de inaintarea trupelor imperiale i-a obligat pe cei doi sA adopte ca life, care la inceputul veacului al XVII-lea granita otomanA emigrase la Mekka', tot astfel (Ahmed) Efendi a plecat la cu copiii sAi 1714, doi ani Timisoara de Eugeniu de Savoia. Cronicarul Ali pe Mehmed Efendi, cancelariei lui Djafer pasa, printre cunoscuti din Timisoara. Acesta a conceput redactat corespondentA a beglerbegului marele vizir". Dar mediul intelectual din Timisoara a fost dominat perioada de dupA cucerirea Vienei (1683) la inceputul veacului de o serie de poeti. Printre caligrafii pentru neshi s- au Mehmed Celebi, halvagiului din Timisoara zaimului din Mustafa beg, un venerabil maestru care citisescrisoarea de (fetihname) a vizirului Mustafa Pasa pentru a vesti reocuparea 1690 a SmederevoBelgrad. Acestui mediu intelectual i-a apartinut o poetA al nume nu-1 Ali. El i-a reprodus, schimb, versurile de dragoste inchinate iubitului ei, Ali Efendi, venerabilului din Timisoara al ordinului Nu incA ce s-a cu caligrafii poetii din Timisoara dupA 1708, când a avut o a ienicerilor. Presupunem faptul cA tulburArile sociale inaintarea trupelor sultanului spre Timisoara au creat o stare de determinAndu-i, intocmai ca pe (Ahmed) Efendi, emigreze alte ale Imperiului otoman. Numai astfel putem explica lui Ali privire la disparitia de dupA ajunul de cAtre Eugeniu de Savoie a de prestigiu a maturi la Timisoara. Ne surprinde, de asemeni, absenta numelui almaciului divanului din Timisoara, autor la al unor Osman Aga, din caligrafflor citati de Ali. a fost la vremea sa de R. F. Kreutel, care a dovedit desi au fost contemporani au la inceput aceeasi de prizonieri de in iunie 1688, cei doi, totusi nu s-au cunoscut. soarta au luat o diferitA, dupA cum diferite au fost momentele in care s-au aflat la Timisoara. De la 1699 Ali a devenit slujitorul comandantului cetAtii Belgrad, Hazinedar Ali el intorcându-se la Timisoara dupA 1708, vreme care Osman Aga 1-a insolit la Belgrad pe sAu Bostandjibasi Ali N. Clayer, Mystiques, et Société. Les dans balkanique de du nos jours, E. J. Leyda, 1994, p. 140. Ali, Der Löwe, p. 70; o informatie se in atlasul lui Ibrahim Hamdi, Atlas, Biblioteca Süleymaniye Istanbul fond Esad Efendi nr. 2044, fila 252 42 Ali, Der Löwe, p. 200. Ibidem, p. 70 editorul a descifrat Karlok de Furluk, citirea unui singur punct pe litera Ibidem, p. 71. Ibidem, p. 68. 46 Ibidem, p. 70 aminteste anul Hegirei 1127 (7.1.1715 - 27.XII.1715) Ibidem, p. 16. www.digibuc.ro 242 Cristina Fenesan 8 Credem mediul cultural descris mai sus i-a dezvoltat lui Ali tocmai acele spirituale, care definesc ca pe un adept al modelului de aristotelica. scrierea sa, Ali a transferat acest model ideal de asupra personalitätii lui Djafer pasa acelasi scop in caredestinase cronica: preamarirea chiar protectorului De cronicarul s-a preocupat din prefata sale de calitatea izvoarelor de precizia evenimentelor relatate. el criticat care, folosind izvoare secundare, prin compilatie istorice prezentate apoi ca opere aceastä obiectiva a izvoarelor folosite de Ali a insistat asupra utilizarii izvoarelor directe, intruchipate de experienta proprie. Acestea au fost, de altfel, izvoarele folosite de Ali in cronica sa, ca o relatare autentica, majoritatea cazurilor de informatiile furnizate de istoriografia de documentele aflate arhivele Confruntarea pasajelor din cronica lui Ali cu alte izvoare otomaneaustriece a dovedit precizia mernoriei, pe care autorul pus-o in Ali a reconstituit cu multe expeditii, lupte de transeede aparare, asedii, toate plasate functie de cele cinci rugaciuni zilnice. in cronica lui Ali, timpul istoric este defmit, ca in toate celelalte cronici otomane, de calendarul musulman, precizia autorului zilei cele cinci rugaciuni obligatorii. Obsesia detaliului a preciziei determinat pe autor sä renunte, din la masurarea timpului ca interval cuprins rugaciuni, ca de rugaciunea de cea de noapte". Ali a folositceasul ca imitate de a timpului cursul unei zile, mai ales e vorba de relatarea lupteexpeditii". acurateteaprecizia detaliului, cronica lui Ali cuprinde variate noi pentru o serie de aspecte ale zilnice, pentru diferite lupte impotriva imperaililor, capentru evenimente deosebite precum popasul sultanului Mustafa al II- lea la Timisoara, august-septembrie 1696. Pe mentionate, se altele, care lipsesc cronica lui El Hadj Ibrahim Naimeddin din cronica Nusretname a istoriografului Silahdar Mehmed Aga. Dintre acestea le mai pe cele privind aspecte concrete ale situatiei social-economice ale cotidiene la Timisoara diferite momente: vremea asediului imperial anii 1688-1689 octombrie 1690. lui Ali, in sandjakul Timisoara au existat, 1683, 120 de timare zeamete, timp ce pentru eyaletul Timisoara fi inregistrat un de 360 timare zeamete". indoiala exprimata la vremea sa de R. F. Kreutel cu veridicitatea venitului timarelorzeametelor consenmate de Ali, sume care ar intrece de 10 datele oficiale ale administratiei timarelor'. Socotind valoarea unei pungi la 50.000 de aspri, care se multiplica de 3-4 ori in cazul timarelorde 5-15 ori cazul zeametelor, ajungem intr-adevar la sume mari raport datele oficiale. schimb pretwile consemnate de Ali din vremea asediului lbidem, p. 20. Ibidem, p. 19. 17. Ibidem, 99, 139. Ibidem, p. 99. Ibidem, p. 71. Ibidem, p. 256; vezi nota 61. www.digibuc.ro 9 Cronica lui Ali din Timisoara (sec. al XVIII-lea) 243 Timisoareia foametei din 1688-1689, caoscilatiile inregistrate octombrie 1690, ca urmare a bunurilor confiscate unna incursiunilor otomane la Lugoj Caransebes, sunt defmeascA situatia dramaticA a locuitorilor Timisoarei. Foametea a fost de mare, copiii oamenilor sArmani s-au numai cu care le-a colorat pielea globul Mai mult, cronica lui Ali foametea ca pe un flagel permanent, care determinat pe Djafer chiar ce devenise comandantul Belgrad, sA apoi in 1693-1694, provizii la Timisoara. de-al doilea caz, el s-a conformat ordinului din partea marelui vizir, Defterdar Ali de a in octombrie 1694 proviziile banii necesari soldelor la Timisoara Foametea care a a fost dupA Ali de mare, distrugerea satelor din jurul a disparitia viteloro agresiune sporia a lupilor asupra populatiei. mod pAstrAtorul sigiliului lui Djafer a inregistrat cu multA eforturile beglerbegului de Timisoara pentru refacerea succesivA, 1695-1696, a eyaletului. Numit beglerbeg, probabil decembrie 1687, preluat pentru a potoli populatiei din Timisoara impotriva fostului beglerbeg, Ibrahim din Djafer a restabilit in ianuarie 1688 ordinea in acest oras, de partea sa, dupA lui Ali, pe locuitorio parte a trupelor otomane. aceste noul beglerbeg de Timisoara a refAcut, in vara anului 1688, distruse ale cetAtii, mai cu de tragere din metereze gabioanele acestora". Desfasurate sub supravegherea atentA a lui Djafer pasa, lucrArile de refacere sA contribuit la mentinerea de a tine piept unor atacuri ale supusilor neotomani caale trupelor imperiale. enclavA pretutindeni de teritorii ocupate de imperiali, "precum luna este de aura sa"6', supravietuirea a depins primul de prada timpul incursiunilorexpeditiilor de jaf. Conducerea era prin rotatie cApeteniilor de osti aflate subordinea lui Djafer pasa, care le-a menajat, pe cale, orgoliul obtinerea echitabild a rezultat din prazii. Cea de-a doua refacere a fortificatiilor Timisoara de cAtre Djafer pasa, dupA un interval de opt ani, s-a datorat, potrivit cronicii lui Ali, unui de considerente. Mai a fost vorba de un ordin expres dat de sultanul Mustafa al popasului facut cu oastea sa pe de Timisoara. Dar degradarea vizibile2 a sistemului de fortificatii datoratA atacurilor dezläntuite de trupele imperiale de supusii neotomani din anii 1690 1696 a fost, considerentul principal. mai pozitia strategicA a Tirnisoara, care arinlesnit, dupA pArerea lui Djafer recuperarea unor fortificatii insemnate de pe Muresului (Cenad, Gyula) a Ungariei Centrale. Un astfel de militar Ibidem, p. 23. 56 Ibidem, p. 122. Ibidem, p. 159; datele furnizate de Ali sunt mult mai precise decât cele consemnate de Silahdar. Ibidem, 166. Ibidem, p. Ibidem, p. 22. 62 Ibidem, p. 190. www.digibuc.ro 244 Cristina Fenesan 10 a fost suslinut de Djafer la sfatul de din de la Zenta, plan care a avut ca punct de plecare cetatea Timisoara, de un acoperit "cu prea multa ca stepa calmucA"63. Pentru sultanul Mustafa al II-lea neglijenta lipsa de interes manifestate din ianuarie 1691 septembrie 1696 de succesorii lui Djafer la functia de comandant al Timisoara au reprezentat considerente de seamA, menite convingä pe Djafer de necesitatea preluArii lucrArilor de refacere a fortificatiilor distruse. Sultanul nu a revenit asupra ordinului nici urma explicatiilor date de Djafer cu privire la starea (lipsa lemnului, sustagerea supu.silor nemusulmani de la obligalia prestArii muncii la fortificatii)" urma refuzului categoric al acestui demnitar de a accepta functia. calitatea sa, cu greu acceptatA, de comandant al Timisoara, Djafer a fortificarea prin construirea unui bastion cu caturi, inzestrat cu un depozit de munitii". Un astfel de ca alte inforrnatii despre procurarea materialului a de necesare lucrArilor de fortificare, a imprejurArilor care au fost refAcute din cetate, completeazA relatarea detaliatA in privintä din cronica lui Silahdar Mehmed Aga. primAvara anului 1697, potrivit cronicii lui Ali, slujba de garnizoanä, repararea a palisadelor au fost asigurate de trupele otomane aflate subordinea sandjakbegdor de Avlona, Delvina, de Hertegovina, Redjep Bosniacula sandjakbegului de Ohrida, Semnalarea informatiilor pasajelor referitoare la eyaletul Timisoara nu ne atribuim cronicii lui Ali un caracter strict provincial. DimpotrivA, relatarea elogioasA a faptelor lui Djafer a deopotrivA inregistrarea unor evenimente episoade apartinând atât istoriei locale cât istoriei universale. Dintre episoadele care apartin,la o vedere, localele pe acelea care privesc mai activitatea lui Djafer pasa ca sandjakbeg de Bosnia comandant al Belgrad. Desi cele douA episoade cronica a stabilit un raport de succesiune cronologicA, ele se inrudesc, totusi, dacA luAm considerare activitatea de reconstructie de Djafer la Sarajevo Belgrad. primul caz este vorba doar de refacerea resedintei (sarayi) a sandjakbegului de Bosnia', timp ce, cazul Belgrad, activitatea de reconstructie a o amploare diferitA. urma inspectiei atente meticuloase pe care a fAcut-o Belgrad, ca la cetatea Timisoara, Djafer a dispus continuarea construirii bastionului de comandantul pasa. S-a ridicat, astfel, Bastionul Alb (Ak Tabya)" sub indrumarea inginerului imperial Andrea Cornaro din Creta, luat prizonier la ocuparea Belgradului cAtre otomani 1690,cu ajutorul unor mesteri germani,ei prizonieri de rAzboi. Din cronica lui Ali cA lucrArile de refacere a cetálii Belgrad cu durarea bastionului amintit s-au numArat printre mäsurile eficiente, care au sporit capacitatea de la asediul imperial (12 octombrie 1693)au contribuit mod indirect la infrângerea armatei imperiale sub zidurile sale. reconstituirea Ibidem, p. 197. Ibidem, p. 193. Ibidem. Ibidem, p. 195. 67 Ibidem, p. Ibidem, p. 259. Bastionul s-ar fi aflat, lui R. F. Kreutel, la 400 m la sud-vest de Turnul Neboja de pe actualul bulevard Donjogradski. www.digibuc.ro 11 Cronica lui Ali din Timisoara (sec. al XVIII-lea) 245 la amlnunt a asediului luptelor dintre otomane imperiale prin anvergura sae,cadrulistorieilocale,inscriindu-seprintre momentele de ale rizboaielor purtate de Imperiu Romano-German" impotriva Imperiului otoman. Semnificative pentru istoria sunt, in schimb, informatiile consemnate de Ali privire la statutul fiscal al Bosniei ca de Potrivit lui Ali, Bosnia nu s-au perceput impozite pe venit pentru sandjakbegului, fapt pentru care Djafer a din partea marelui vizir Mustafa khassul Exceptând episodul reprezentat de exercitarea de sandjakbeg Bosnia, cariera administrativ-militarl a lui Djafer pasa s-a in a fost de desfAsurarea austro- turc de la veacului al XVII-lea. acest cadru se plaseazk deopotrivä, evenimentele cele mArunte care-i astfel, lui Ali un caracter pronuntat de gazavatname. Relatarea luptelor desfAsurate in timpul rAzboiului turco-austriac anul 1690, vreme in care beglerbegul de a intervenit Transilvania cu trupele Ware in sprijinul Emeric Thököly instalat in de la august 1690). Detaliile furnizate de cronica lui originea cauzele esecului acestei operatiuni militare cu caracter secundar, menite sä consolideze victoria de la Prima a esecului a constituit-o cu care a avut interventie la 17 octombrie 1690, cu 11 zile momentului oficial al expeditiei otomane: Ruz-i Dumitru. Amintim apoi lipsa de concordantä militarä cea a principelui Thököly, devierea directiei de inaintare otomanä de la Timisoara-Oradea prin Debretin-MunkácsspreCluj-Alba-Iulia vicisitudiniletoanmeiaspre.Vestea respingerii lui Thököly Tara RomâneascA, petrecutä cu 15 zile de intrarea trupelor otomane in Transilvania", ca despre inaintarea a generalului Veterani impotriva corpului comandat de Djafer pasa, i-au dovedit lui Ali acestei expedifii. Dintr-o al scop fusese trupele lui Thököly", operatiunea lui Djafer s-a transformat retragere mult de o toamnä aspräcapricioasä. Dar acest episod, relatat de un martor ocular, caracter marginal in momentul raportArii salela pasajele consacrate de cronica lui Ali asediului Belgrad din septembrie-octombrie 1693, expedifiei otomane Petrovaradin (octombrie-noiembrie 1694), cuceririi cetätii Titel, luptei de la Ceneimai cu de la Zenta. cu reconstituirea asediului Belgrad, cronica lui Ali prezintA, chip a luptelorcampaniilor otomane din cadrul rAzboiului turco-austriac prin pacea de la Karlowitz (1699). Din acest punct de vedere, izvorul amintit are o deosebitä pentru istoria militarä otomanä, confirmând, cu unele diferente cronologice,completând, totodatA, cronica lui Silahdar Mehmed Aga. Raportatä la un alt manuscris al otomane anonime, cunoscutä sub numele de Anonymus Diez, lucrarea lui Ali prezintä frapante cu pasajul despre asediul cetätii Petrovaradindespre cea de-a doua numire a lui Djafer Ibidem, p. 125-144. Ibidem, p. I. Ibidem, p. 91-106. p. 97. Ibidem. www.digibuc.ro 246 Cristina 12 ca beglerbeg de Timisoara, semnalate de R. F. Kreutelm. Multumitd lui Ali, poate mult mai bine modul in care a decurs asediul otoman al Petrovaradin timp de 23 de zile, conditii de ploaie parerea lui Ali, vremea neprielnicA, precum termenului de Ruz-i la care de obicei expedifie au impus ridicarea asediului lanoiembrie 1694. De altfel sultanului Mustafa al II-lea a determinat, cum din reluarea ofensivei otomane prin participarea nemijlocitd a suveranului la expeditiile din Banat din anii 1695, 1696, ca la de la Zenta (1697). cronica lui Silahdar Mehmed Aga prezentate chip amAnuntit campania de cucerire a Lipova generalului Veterani lupta de la Lugoj, schimb Ali a inregistrat lucrarea sa doar ordinul primit de Djafer din partea marelui vizir pentru pregAtirea expedifiei din 1695, precumplanul initial de cucerire a Titel de a lui Thököly Transilvanie. Faptul Ali expedifia de cucerire a Titel amploarea acestui eveniment (16 septembrie mentionarea a cuceririi Lipovei a generalului Veterani de sultanului Mustafa al II-lea lupta de la Lugoj. Cu toate acestea, Ali a criticat incapacitatea trupelor otomane de a se regrupa lupta de la Lugoj pentru a profita de retragerea trupelor otomane pentru a asedia cetatea Timisoara". De o prezentare s-a bucurat cea de-a doua expeditie a sultanului Mustafa al II-lea, din anul 1696, impotriva principelui de Saxonia, Frederic August cel Puternic, expedilie care a avut ca scop despresurarea Timisoara. Spre deosebire de cronica lui Silahdar, care a consemnat cele mai mici operatiunile militare otomane desfdsurate sprijinul Timisoara, precum lupta la Cenei, scrierea lui Ali le le motiveazA. Cronicarul i-a atribuit lui Djafer meritul de a schimbat directia a expedifiei proiectate de sultanul Mustafa al impotriva trupelor imperiale conduse de Frederic August cel Putemic. Pledoaria lui Djafer care a insistat asupra fortelor otomane Timisoara de a tine piept unui asediu indelungat, convins pe sultan renunte la planul de atac asupra Petrovaradinului intervind rapid sprijinul asediatilor. De altfel inaintarea trupelor conduse de Mustafa al a avut efectul scontat de Djafer pap, de vreme ce armata imperiald s-a retras", potrivit lui AliSilahdar, renuntand la asediu. Cronica lui Ali este, aelasi timp, un izvor complementar pentru lucrarea lui Silahdar privinta reddrii preludiului luptei de la Cenei (26-27 august 1696). Participant direct la confruntare de forte, Ali a inregistrat cu multe militare de pregAtire a luptei, deopotrivA cu momentele sale critice, urmate de asaltul otoman, de de urmArirea trupelor imperiale Djafer Ali s-a folosit de acest prilej pentru a relata faptele de vitejie ale mai cu interventia a marelui vizir, Elmas Mehmed lupta de la Cenei. Aceasta a intr-un moment Ibidem, p. 261 p. 265 nota 223. Ibidem, p. 156. 76 Ibidem, p. 161-163, 165. Ibidem, p. 166-168. Ibidem, p. 174. Ibidem, . . www.digibuc.ro 13 Cronica lui Ali din (sec. XVIII-lea) 247 critic, retragerea otomani a determinat respingerea atacului Putem reconstitui astfel, ajutorul cronicilor lui Ali, Silahdar a manuscrisului lui El Hadj Ibrahim Naimeddin toate care au precedat determinat vizita sultanului Mustafa al II-lea din 1696cetatea Timipara. Potrivit lui Ali, din Timi§oara ar fi fost locul mai apropiat mai nimerit pentru popasul otomane incetarea armatei imperiale in lupta de la Cenei. aceste popasul amintits-a transformat prilejpentru inspectarea a distruse timpul asediului imperial pentru adoptarea mAsurilor corespunzAtoare: numirea lui Djafer ca beglerbeg insArcinarea sa cu refacerea eficiend a sistemului defensiv al Timigoara. de asemenea, amAnuntele interesante inregistrate de Ali cu privire la refuzul repetat al lui Djafer de a deveni din beglerbeg de Timi§oara, precum cele referitoare la posibilitatea obtinerii materialelor fortei de necesare refacerii Mai mult, desf4urarea lucrArilor de refacere a cronica lui Ali" este o serie de detalii, de pasajul corespunzAtor din cronica oficialA a lui Silahdar Mehmed Aga". constatare se impune cazul reconstituirii luptei de la Zenta, precizarea cA, spre deosebire de Silahdar, Ali s-a folosit de toate aminuntele argumentelecare i-au stat la pentru a respinge acuzatiile aduse de unii contemporani lui Djafer pap, anume de a fi vinovat de armatei otomane. Cronicarul a sA inregistreze o asemenea epilogul scrierii sale. De aceea, informatiile sale privire la lupta de la Zenta trebuie verificate cele furnizate de Silahdar Hadj Ibrahim Nairneddin. timp, nu putem ignora acele amAnunte din cronica lui Ali, care pun opacitatea, lipsa de preluarea de cAtre marele vizir a unor informatii", precum de realism a planului militar propus pentru 1697. DupA pArerea Ali, planul amintit fusese conceput pe baza unor informatii false despre deplasarea trupelor imperiale, care au provocat consternarea beglerbegului de Timi§oaraa unor comandanti militari otomani. incercarea armatei de a aplica planul propus de Djafer conditiile deplasArii trupelor imperiale spre Petrovaradin a viziunea lui Ali, din pricina popasului pe cimpia de la Zenta". Potrivit planului lui Djafer armata otomanA care Kobila, ar trebuit sA la Vadul KanizsasA profite de posibilitatea de apArare oferid de cotul râului Tisa", acest fel mimai la o laturA directia de atac a trupelor imperiale. insemnArile lui Ali rezuld cA Djafer i-ar comunicat marelui vizir intr-o convorbire patru ochi, opozitia falA de popasul armatei otomane pe de la Zenta. Se pare cA decizie a marelui vizir a fost dat faptul cA atacul imperial s-a trecerii depline a armatei otomane peste Tisa. Mai mult, din relatarea lui Ali privire la 81 Ibidem, p. 186. Ibidem, p. 190-191. Ibidem,p. 191-192, 265. Silahdar Mehmed Aga, Nusretname, p. 482. Ali, Der Löwe von Temeschwar, p. 230. Ibidem, p. 202. Ibidem, p. 207-208. 88 Ibidem, p. 206. Ibidem, p. 208. www.digibuc.ro 248 Cristina 14 de trupe din preajmadin toiul luptei de la Zenta" el nu a participat mod direct la propriu-zisi. Cronicarul s-a aflat pe malul al Tisei ce avea confruntarea care Djafer Nu sunt lipsite de interes nici acuzatiile aduse lui Djafer cu privire la responsabilitatea sa dezastrul de la Zenta nici atribuirea acestuia a nerespectarii planului militar propus de beglerbegul de Timisoara. Ali a calificat unor contemporani la adresa lui Djafer drept minciunä vedere avantajele imediate ale aplicarii planului elaborat de Pe cale fi asigurat, primul recuperarea Gyula Ineu in al doilea chiar recucerirea Ungariei Centrale Madjar) de armata Dealtfel,nici modificarea planului otoman nu a fostatât de primejdioasa pe s-a dovedit popasul de la Zenta. Un popas otomane la Vadul Kanizsa" ar fi confruntarea cu o zi, vreme care asigurat necesar taberei otomane. Ali s-a dovedit a fi un bun al numelui memoriei lui Djafer lipsind de aduse de unii contemporani. El s-a dovedeasca absurditatea echivalarii dezastrului de la Zenta cu razbunarea lui Djafer a unor viziri asupra marelui vizir, Elrnas Mehmed numirii lui Djafer ca beglerbeg de Timisoara. acuzatiile de cruzime aduse raposatului Djafer pasa au fost demontate in chip staruitor de cronicar explicate drept acte de dreptate exemplara. De altfel onoarei memoriei Ali a invocat, chip justificat, hadithul echivalent al vechiului dicton: de nihil nisi Conceputa de autor ca o pledoarie absolve pe Djafer pasa de responsabilitate sau atribuitä de contemporanii cronica lui Ali se inscrie in traditia gazavatnameului, decenii ale veacului al XVIII-lea de istoriografia eyaletului Timisoara. Preferinta manifestata de Ali pentru relatarea unor episoade periferice uneori istoriei otomane pentru contragerea alteori a unor evenimente fapte expuse mult mai larg de alte izvoare contemporane este de ultimele sale cuvinte, prin care cronica: de aceea eu am crezut de spun pufine cuvinte opresc la cele de mai sus pomenite"". abstractie de caracterul uneori monoton al relatarii incursiunilor luptelor de inerent asa-zisei "istorii marunte", acestui izvor pentru viala cotidiana pentru mentalitatea proprie societalii otomane din eyaletul Timisoara. Dar cronica lui Ali nu este singurul exemplu reprezentativ pentru modul in care istoriografia eyalet s-au aspecte din istoria a Imperiului otoman cu episoade marginale, necunoscute altor cronicari. Ibidem, p. 209. 210. 92 Ibidem. Ibidem. Ibidem, 231. Ibidem, p. 250. www.digibuc.ro 15 Cronica lui Ali din Timisoara (sec. al XVIII-lea) 249 lucrare se din punct de vedere tematic, cu raportul amplu despre activitatealui Osman Aga din Timisoara, ca traducAtor diplomat al beglerbegilor de Timisoara, cu cronica lui El Hadj Ibrahim Naimeddin. LA FRONTIÈRE OTTOMANE DANS LA CHRONIQUE D'ALI DE TIMISOARA Résumé Ali de Timisoara (1674-?)est note avisleseulreprésentant de l'historiogyaphie de l'eyalet de Timisoara qui a repris fidélement l'ancienne tradition du Gazavatname ou du Fetihname. les remarques faites dans le prologue et l'épilogue de sa chronique Tarih-i Cafer (L'histoire des hauts faits de Djafer Pacha),s'est efforcé de défendre la mémoire et la réputation de son protecteur Djafer Pacha, l'ancien beglerbeg de Timisoara et de Belgrade pour l'absoudre de toute faute et responsabilité reliée la défaite subie l'armée ottomane dans la bataille de Zenta (1697). Son plaidoyer démontre ainsi l'absurdité des accusations portées contre Djafer Pacha et nous dévoilela fois le monde caracteristique des ottomans par ses us et ses coutumes, ses solidarités spécifiques ainsi que son code particulier de l'honneur. C'est par la précision et la richesse du détail portant sur les coutumes des confins que la chronique d'Ali nous fait revivre par étappes les incursions (gaza, qui ne prenaient que par le partage du butin. Signalons, d'abord, les préparatifs faits sur la plaine auprs du mausolée (türbe) de Baba et les coutumes par lesquelles on metait aux combats des troupes ottomanes avec les troupes appartenant au "Saint Empire Romain-Germanique". Mentions, ensuite, les us des confins concernant le partage du butin, le statut, le rachat des captifs chrétiens et ottomans ainsi que des biens confisqués au cours des incursions ottomanes. Souglinons, de la générosité ainsi que l'amitié qui ont marqué profondément les relations de Djafer Pacha avec les autorités impériales des confins. N'oublions non plus qu'au cours des certaines situations dramatiques, la pitié et la solidarité humaine des confins ottomans n'ont plus tenu compte de la différence de religion et de territoire. Ce sont ces raisons qui ont poussé les ottomans sauver la vie des enfants attaqués par les loups affamés. On risque pourtant de se tromper lorsqu'on envisage la chronique d'Ali en tant que récit monotone des incursions et des luttes des propresla "petite histoire". Au contraire, l'éloge de l'activité et des hauts faits de Djafer Pacha met en lumire des événements appartenantla foisla "petite histoire" etl'histoire universelle. De plus la chronique d'Ali nous aidecomprendre la vie quotidienne et la mentalité proprela société des confins ottomans. www.digibuc.ro 250 Cristina Fenesan 16 ne s'agit pas d'un cas unique dans l'historiographie de l'eyalet de Timisoara par la manire par laquelle l'auteur a intégrél'histoire générale de l'Empire ottoman des faits et des événements complétement inconnus aux autres chroniqueurs. La chronique d'Ali s'apparente au point de vue de son contenu,la chronique de El Hadj Ibrahim Naimeddin etl'ample rapport dressé par Osman Aga de Timisoara sur les missions accomplies en qualité d'interprte et diplomate. www.digibuc.ro CARTE DIN BIBLIOTECA MAVROCORDATILOR COLECTIILE BIBLIOTECII CENTRALE UNIVERSITARE DIN BUCURESTI DORU Printre ale culturii un de este definut de risipirea celebrei biblioteci a Mavrocordatilor. Destinul cárfilor, calipsa de a oamenilor, au ca majoritatea volumelor sale sä nu mai cele diferite colecfii publiceparticulare. Aceastä biblioteck ca bazá colecfiilelui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, s-a dezvoltat gratie strädaniilor lui Nicolae Constantin Mavrocordat, printr-o sustinutä costisitoare activitate de achizitii', prin inglobare in ea a unor valoroase din mai vechi biblioteci din Tara Româneasce. moment care: baza monarhiei absolute se realiza o trecere de pe planul vechilor tradifii cu origini milenare la un regim de idei"3 aceastá bibliotecá avea ocupe un aparte culturald a atât intrinsecá a actului cultural pe reprezintä cât mai ales prin impactul pe care avut asupra politice social - culturale a acestora, cáci este greu sä disociem reformele Mavrocordatilor de formatia intelectualá care, la rândul nu poate mod categoric, disociatä de deci de bibliotecä. Remarcabila biblioteca a Mavrocordatilor, in existentei unor cataloage contemporane, mereu depásite prin cresterea colectiilor datoratä pasiunii grijii doi domnitori, nu este complet nici astázi. de ce mai apar volume a aror apartenentä la aceastä biblioteca nu este cunoscutd sau a a fost pierdutä. Astfel Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti se aflä lucrarea cunoscutului André Schott (1552-1629): Paroimiai Adagia sive Proverbia graecorum ex Zenobio seu Zenodoto, Diogeniano & suidae collectaneis. Partim edita nunc partim reddita, scholiisque parallelis illustrata, ad Andrea Schotto Antverpiano..., la Andver la celebra "Officina Plantiniana" in 1612. Este un de f., 702 p., f., signatura 2x-3x, A-Z4, Aa-Zz4, ZZ4' aa-tt4, imprimat elegant, buna traditie a casei Plantin. de Jean Moretus, ginerele continuatorul lui Plantin, de a s-a ocupat Justus Lipsius, consilierprieten al lui Chr. Plantin, fost coleg de studii al lui André Schott la Universitatea din Louvain, este una din ultimele lucari interesante sub emblema Plantin. ' N. lorga, documente privireistoria Bucurqti, 1901, vol. III, 56. nota Ibidem. N. Istoria Bucure§ti, 1928, vol. VII, p. 5. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 251-253 www.digibuc.ro 252 Doru 2 Reputatia bine stabilia de cele 47 de publicate de filologul André Schott, nAscut la Anver la 12 septembrie 1552, editor a multor texte clasice, a asigurat, desigur, un bibliotecii Mavrocordatilor acestei care de celelalte texte clasice, de teologie, sau drept, toate editii foarte bune, au contribuit conturarea personaliatii de formalie a celor doi donmitori de arnintire istoria românilor. Apartenenta volumului la biblioteca lui Nicolae Mavrocordat este de olografd, josul de titlu: Ex Libris Jo. M P. Mol. nunc Val. A. 1721. Deci o carte procuratA de Nicolae Mavrocordat in al treilea an al celei de a doua domnii pe care a avut-o Tara Româneascd, doi ani de la aparitia, la Bucuresti, a propriei sale Despre datorii, elaboratä timpul sale la Sibiumult apreciatA in epocA. Domnul, prins grijile tratativelor turcii privitoare la hotarele raialelor Silistra, reducerea haraciului, pe care abia o obtinuse in martie 1720, pregAtirea reformelor fiscale, supravegherea lucrdrilor la mândstirea sau refacerea averii Mitropoliei, dupA pierderea mosiilor de peste Olt, gAseste timp pentru bibliotecii sale, asupra noi pe pune marca de proprietate. Credem cA se aduce incA o elocventA a faptului cA bibliotecA nu a fost numai rodul unei pasiuni de bibliofil cia unei necesitáti intelectuale ce se cerea care a rodit frumosbenefic pentru domn decursul timpului lucrarea a in posesia altui mare iubitor de carte, cunoschtor al culturii grecesti a manifestärilor sale istoricul Demostene Russo, al ex-libris "D.R." se aflä tot pe de titlu. Ulterior carte va ajunge in Biblioteca de lirnbi romanice, clasice orientale de unde, prin transfer, colectiile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti5 cadrul actiunii de refacere a fondurilor acestei biblioteci distruse decembrie 1989. 16701. Cota IV 09/88; Cvr. 919. www.digibuc.ro 3 carte din biblioteca Mavrocordatilor 253 ADAGIA SIVE VERBIA X nunc PLANTINIANA, c. 4. ( www.digibuc.ro www.digibuc.ro ZESTREA tNTRE PRACT TARA SECOLUL AL XV LEA (H)* CONSTANTA GHITULESCU Foi de zestre muntenesti din secolul al XVII-I a Publicarea de foi de zestre n-a fkut acum ob'ectul unor de documente tematice. Vladimir Diculescu in colectia sa de documente referitoare la la din Tara capitol special 20 de foi de zestre din anii 1800-1834'. revista "Arhivele 011eniei"2, in partea sa dedicatä editkii de documente, au foi de zestre provenind dife ite cole priva e ale diferitelor boierqti. Nicolae "a prins" printre documentele cate seria Studii documente3, foi de zestre anii 1600 1850, din Tara din Moldova, dar nefiind date in sunt mai greu de utilizat. De asemenea, foi de zestre au mai fost publicate de Greceanu in colectia sa de documente asupra familiilor boierqti4. Dar majoritate a acestor docu ente apartine secolului al XVIII-lea nu secolului al XVII lea explicatia este spoate de simplä: scrisul in primul un mult mai important in viata cu mitropolitul Antim Ivireanul o serie de ordonante ecleziastice sau princiare pe actului prima sá "fun ti neze" mitropolitul Neofit Cretanul (1738-1753). secol 1 al XVII-lea oralitatea un mult mai important scrisul probabil multe dote au fost conven.te orale prezenta martorilor a se face apel la despre ele atunci párjile implicate ajung, din diverse motive, in fata domnului ajutor recuperarea zestrei,astfel de proces sunt destul de numeroase. Pentru a doua jumätate a secolului al XVII-lea, arhivele au in diverse fonduri colectii, o serie de foi de zestre inedite. Cele 8 foi de editate aici pot fi incadrate, din punctul de vedere continutului, in tipuri de documen e: foi de zestre tip "zapis-contract"(doc. nr. 1, 3) foi de zestre formular (doc. nr. 4, nr. 5, nr. 6, nr. 7, nr. 8). Primul tip este folosit la secolului al XVII-leamai ales micimijlocii ale societatii. de-al doilea tip anii '90 ai secolului al XVII-lea se impune * Prima parte a studiului a SMIM, XVIII, p.13-222. V. Diculescu, a Române,sti documente, 1970, p.181-191. 2 Vezi mai ales "Arhivele Olteniei" numerele din anii 1924, 1928, 1930, 1942. Nicolae lorga, Studii documente privire la istoria vol. 1-XXV, Bucuresti, 1901-1913. tefan Greceanu, Genealogiile documentate ale familiilor boierepi, 1913, 2 vol. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 255 263 www.digibuc.ro 256 Ghitulescu 2 cu Antim Ivireanul carerecomandA in cartea sa Capete de la in 1714. Primul document, din 13 martie 1658, este o "scrisoare prin care Ghidul, mosnean din pune ordine avere hotArand cinece va este mai un testament, desi autorul nu ne spune explicit acest lucru. Autorul se adreseazA sale Anca ginerelui sAu Zaharia pe care cu pentru "alte zéstre nu i-am dat", dar Stoica merge mult mai departe sA aminteascA AflAm astfel cA Stoica mai are o fatA, pe care a inzestrat-o cu tip Pentru a evita conflictele sau o eventualA revendicare, el reaminteste partea din zestre care i-a revenit acesteia la momentul respectiv. De asemenea situatia celor doi LepAdat, de dreptDima mort cu mult Prezenta mostenirea paternA nu se explicA numai prin faptul cA tatAl n-a avut banii sA-i o zestre, ci mai pare a o conventie incheiate cele trei flica care i-a locul fratelui ei in urma acestuia, mai ales ea una din "misiunile spirituale" foarte importantA pentru o familie : pomenirea mortului, sau putin justificA decizia de a impArti patrimoniul familiei doi, cu excluderea celeilalte Cea de-a doua foaie de zestre este redactatA la dupA fiicei (doc. nr. 2). momentul logodnei, nimic din ceea ce ar fi trebuit sA primeascl o fatA ca zestre, vaci, cai, stupi, Neacsa Borcioae se decide sA dea ginerelui ei, Stanciul, un pogon de vie la Chiciora . Se poate observa Stan Ghidul Neacsa Borcioaia cunosc obiceiul ce trebuie sA se afle foaie de zestre, dar din prea "multA lipse dau ceea ce au anumit moment. Foaia de zestre redactatA de DrAgan este cel mai frumos document din cele 8 (doc. nr. 3). Ea este cu ocazia logodirii sale diaconului Ivan. Fiecare moment specific logodnei transpare prin pana scribului, pArtilor, negocierea zestrei, redactarea semnarea actului dotal. Pentru DrAgan, a instaurat obiceiul logodnei al nu s-a putut sustrage de la respectarea acestui obicei la fel de vechi calumea, nici el n-o putea face. De aceea, dA voie cuscrului sAu sA la indeplinire strAveche traditie, cu forta. observatie, toate cele trei documente sunt prezenta unui numAr important de martori dintre care preotul satului nu lipseste, ceea ce nu se va mai in perioada imediat urmAtoare. Documentul nr.4, reprezintA foaia de zestre a Mariei,flicalui Mihai Cantacuzino. Ea a fost cu Tudorache Guliano nu cu serdarul Constandin Argetoianu cum apare Dictionarul lui N.Stoicescu, monografia lui I. M. Cantacuzino6. La 1716, Mihai Cantacuzino ginerelui Tudorache Guliano mare comis, zestre a fiicei sale, Maria. Un alt document de la 1724, povesteste viata cutremurAtoare a acestei femei. Maria Cantacuzino a avut 12 copii, dar zece dintre acestia au murit pe in doi dintre ei. de sufering, Maria a murit ea la scurt timp, pe Mihai de 11 pe Antim Ivireanul, Opere. Didahii, ed. Gabriel $trempel, 1996, p. 353-355. 6 N. Stoicescu, al din Tara Moldova, Bucurqti, 1971, p.141; M.Cantacuzino, mie de ani Balcani. aCanlacuzinilor viltoarea secolelor, 1996, anexa Ill. www.digibuc.ro 3 Zestrea Tara 257 "de copilAreascA", orfani. Dar se pare nenorocul a cu familie, pentru doi n-au supravietuit mult timp mamei bor. Tudorache Guliano s-a are un este autorul principal al doctunentului de la1724. Temându-se de o eventualA revendicare din partea comisului Mihai, marelui Mihai Cantacuzino, cere mitropolitului sA-i documentul de la 1716, care sAu devenise pe zestrea Mariei, sora fostului mare comis Mihai Cantacuzino'. ObservAm, cA Maria primeste ca zestre douA sate pe care probabil le-a nu constituie patrimoniul familiei. Pe de altA parte, foaie de zestre este semnatA doar de marele martori. Documentul nr. 5 reprezintA foaia de zestre a Ancutii Rudeanu. Din se impun precizAri de naturA SemnAtura lui Ghinea Rustea mare vomic, multe confuzii, mai ales dacA cA acest boier n-a avut nici o cu acest printre bunurile de zestre ale gAslin mosii care fac parte din patrimoniul familiei Rudeanu. Din analiza mai multor documente, apartiand Rudeanu reiese cA, Ancuta este ffica lui Matei Rudeanu a sotiei sale, Aviana, Velisarie. In testamentul 3 1676, Matei lasA sa avere sotiei sale cu excluderea copiilor El motiveazA gestul prin faptul Aviana primea toate acestea in schimbul pe care o cheltuitui-se pentru plata datoriilor timp, el nu sigur dacA fiicele sale vor reusi sA la data redactArii diatei ei se aflau la vulnerabill a copilAriei. TotodatA, satele prezente vor mai arziu foaia de zestre a Ancutei'. La scurt timp moartea sotului ei, Aviana probleme cu creditorii acestuia care vroiau confiste pe care sotulle lAsase contul zestrei risipite. Boierii pe rAvase domnesti" de Aviana conformitate cu "legea obiceiul sA pot lipsi zestrili de ce féliu de este foaia de zestre, apoi Aviana primeste echivalentul acesteia. Creditorii vor fi datoria din ceea ce a mai pentru cA zestrea sotiei este intotdeauna de creditori9. Un document de la secolului vine sA confirme ipoteza La 3 ianuarie 1696 Alexeanu cu jupineasa sa Ancula vindeau mosia de la pe care o aveau de la "socru-mieu Matei de la soacrA-mea Aviana". Documentul va fi semnat de doi astfel: "+Eu postelnic, flub lui Alexandru mare vornic; +Eu Ancusa, fata lui Matei a avut probabil, imediat redactarea foi de zestre, 6 ianuarie 1692, pentru cA la 3 iulie 1693, sA cumpere la cu scopul de mAri mosia de de zestre este de Ghinea mare vornic in calitate de rudA cea mai a familiei. moartea survenitl 1679, Ancula a fost mai DANIC, Achizitii Noi, MMCMXXHI/8 /12, doc. din 1 1716 18 februarie 1724 Idem, AN, CLXXV/13, doc. din 13 mai 1676; AN, CLXXIV/26, doc. din 22 dec. 1678 Idem, Doc. XCVI/66, din 16 martie 1679 Colectia lonascu, 11/6. Idem, AN, CLXXIV/29. www.digibuc.ro 258 Constanta Ghitulescu 4 probabil de ei Ilinca'2 sotia marelui vornic Ghinea Rustea Väleanu". cum observAm, documentele 6 7 sunt identice asta pentru ele reprezintA foile de zestre a 2 surori, Sora. Ele fac parte serie de acte ale familiei lui paharnic care mai cuprind diate ale sale Mihalcea la 25 martie 1710. Din cele fete erau deja ceremonia probabil la scurt timp alcituirea foilor de zestre. Cheltuielile de au fost suportate doar de cei doi mezini ai familiei, Radu timp ce mare, Mihalcea, a refuzat participe. inzestrarea fetelor, averea familiei este mod egal cei trei : Radu Mihalcea. Mihalcea, casa va deveni noul al familiei care va prelua cu avantajele toate dezavantajele acestei pozitii sociale : caute de de de surori, dea birul din Ultimul document popii Fiera din Acest mic preot de pentru sa Maria o foaie de zestre foarte care nu se deosebeVe cu nimic de foaia de zestre a unei mari boieroice. Noi dispunem de o copie tärzie de la 1711, dar actul a fost redactat de 15 februarie 1696 popa Fiera, devenit ieromonahul scrie diata. Din testament reiese cA la acea sa, Maria, fusese deja cu Matei. reconfirm/ puse in foaia de zestre, pe care sA le nu va avea 1. 1658 (7166) 13 eu, Stoica Ghidul, feciorul al lui ot HulubeVi, scris-am acesta al meu zapis ca sA fie de la a geniri-meu Zaharie cum sA sA am fost eu viu cu suflet dat-am mea fie-meu jumtate o-mu dat flia-mea gineri-meu Zaharie cA alte zéstre nu i-am dat ce i-am dat care scrie mai sus. cea am eu tot satului, vadori de preste tot hotarul jumtate sA o Anca, jumtate pAntru am avut alt fecior, anume Dima ce s-au tA Ilinca este marelui ChircA Rudeanu, timp ce Matei este fiul clucerului Tudosie din Curtisoara, deci vAr primar cu Matei a ocupat perioada 1664-1672 diverse mari dregAtorii, de la mare la mare sluger. N. Stoicescu, op. p. 185, 236-239. Pentru celor doi vezi documentul de la 15 mai 1696, DANIC, Doc. ist. DANIC, mss. 172,528. Idem, Mitrop.T. Rom., www.digibuc.ro Zestrea Tara (II) 259 care se va scula preste cuvintul2 meu fie blestemat afurisitanatema de Hristosde cei 318 oteti de la am scrisore au fost oameni merturie §-au pus jos iscAliturile. mi-am pus eu Stoica meu ca Pis measeta martie 13 dni leat 7166 <1658>. Eu popa Manea. Eu Eu Neagu. Eu Ciurea3 Eu Stoica. Eu Gdenescul. Eu Dumitran. Eu Tudosie. Eu Gherghena. am scris eu popa Radul ot tam DANIC, Mitropolia T. Rom., Orig. rom. I 2 semnAturi autografe. 2. 1664 (7172) 8 + eu, mAtusa Niacsa Borcioae, care am fost fdmiea lui Dumitru Borcii ot dat-am zapisul mieu ca hii de la mâna giniri-meu, Stinciului, cum de au luat pre de nici o ziastre apoi fiindu di sotae eu cu are fie-mea cu noi de generi-miu Stanciul putiare avut inzistrezu pre fie-mia nici cu nici cu vaci, cu cai, cu stupi, cu râmAtori, datu-i-arn din mosiile miale cari fdcut eu cu mia ce ni- a impriunat Dumnezeu. Din miale den Chiciora, un pogon de vie din viilor care pogon iaste cu gutuiul, cu gutuiu sus, hie acest pogon de vie de ziastri fii-mea Ioanii aibueu de ginere-meu Stanciul. ve Eu Néacsa Borcioae. Eu Baldovin Eu popa Ivul Eu Radul Rancea Eu Mihnea Eu Dumitru Vita& Eu www.digibuc.ro 260 Constanta 6 M-rea Cozia, XLVIII/18. Orig. rom. autografe. 3. 1678 (7187) 3 + eu, solia mea zapisul nostru la diiaconului Ivan de la cum el un fecior noi deci, obicei, cum au fAcut Adam, noi ne-am tocmit i- am dat fie-mea zéstre ce ne-am ce s-au ales partea ei din toate ce am avut. Datu-i-am funie 1, 40, 2, iape 1, vaci 1. am fost-au multi oameni buni care vor mai jos. neavând noi ce am Ivan diiaconul sä tot ce scrie mai sus voia pentru ne-am pus degitile, ca sä Pis ghinarie 3 dni, leat 7187 + Eu + Popa Tudor. + Eu + Ion Coman. + Eu + Popa Voico. + DANIC, M-rea Bistrita, LV/5 Orig. rom. 4. 1691 aprilie 10 zestrile fie-mea din ce a dat Dumnezeu, cum semnez jos anume: de aur cu diamantut de cu pace de samuru, de cercei cu piciorul de cu nasturii de aur zamfir diamanturi de pacea 1 de cercei cu piciorul de samur, cu nasturii de zmaragd in diamant 1 de de fir, 4 inéle cu diamanturi paceadesamur,cunasturiide 2 inéle cu zamfir 1 inél cu robin 1 ghiordie de tabin de cu inél cu zmaragdu pacea de samur 1 de diamantéle 1 roche de vérde 1 de de aur mai mici roche de sarasir o de marela roche de hatai cu de fir grumazu roche de hatai cu de hir de aur roche atai cu de fir 1 de ughi 100 roche de atai cu de fir 1 roche de atai ghiulghiulie www.digibuc.ro 7 Zestrea practica in Tara Româneasci (H) 261 roche de atai vérde 3 covoare cu 2 sate i cal de ginere cu podoabele lui 8 ii cu 200 de oi cu miei se cade 20 de 3 de mése 15 vaci cu vitei 3 de 15 iape mânji 12 tipsii de cositoriu 60 de stupi 12 talere de cositoriu 20 de pogoane de vie 12 linguri de argintu 10 cu 6 telegari Mihai Cantacuzino DANIC, Noi, Orig. rom. autografI 5. 1692 (7200) ianuarle 6 Ghenarie 6 7200 <1692>. Cu mila lui Dumnezeu, zestrile Ancutii: de aur 2 1 de de aur 1 aur 1 10 de precum cade 3 de cercei de aur 2 cearsafuri de rosu cu nasturi de 2 peschire cu pacéle de jder 12 linguri de argint zagrao de samur 12 tipsii de cositoriu 1 rochie de fringhie vérde cu samur 12 tal www.digibuc.ro 262 Constanta 8 DANIC, Achizitii Noi, CLXXVIII11. rom. 'semnáturi 6. 1697 (7205) zestrile a Sorii, pecum semnajos. i dea: 6 30 de oi 6 vaci 30 de stupi 2 cai 30 de cal de vie pe valea Teancului, pogoane 4 3 iape la 2 iape cu una o de 14, leat 7205 <1697> 7. 1697 (7205) tulle 14 sä a Sorii, iar pecurn va semnajos: boi oi 6 vaci 30 de stupi cu 2 30 de cal de vie pe valea Teancului,la 3 iape pogoane 4 pol, 2 iape cu una o de 14 leat 7205 <1697> DANIC,ms. 172, f. 528 Copie rom. 8. 1711 (7219) 30 de zestre precum arata jos: mosia de la stj. 20, a parte; casele de aicea din Bucuresti; 40 de matce de stupi; 8 pogoane de vii la Cernesti; cu doi cu armuri; cal de ginere; patru iape mari; patru patru vaci; sigan mintie de tunmgie cu limii de jder, cu zagaraoa de samur, nasturi de 12; mintie rosie, iar de blane de sandracu, nasturi 12 de 2 rochii de dimie, una verdealta rosie; 2 rochii de altai; 2 o ghiordie de dimie cu sangeapi; de dimie;2cu saia; treicu mAtAsuri, o pAreche de cercei de aur cu rubinuri; 2 de aur; pe cap 10; o de argint; o pAreche de de argint; de zece www.digibuc.ro 9 Zestrea Tara (H) 263 siruri de un toc de tipsie de un toc de talere de cositor; 2 tingiri cu capace; 2 linguri de argint; un covor; o scoartA; o cu peschirul lung; 6 serveturi; un cearsaf umplut cu o de sandal 8 patru mari de un cearsaf albu; un peschir de cu fir; un lighean cu ibric. a cu dumneata voiu muri casA. de la noi putinde la Dumnezeu mult. Ghenarieleat 7219 <171 Eu Maria. Eu Eu popa Stancul. Popa Hiera. DANIC, mss. 128, f. 279-279v Cop. rom. Originalul este din 30 ianuarie sub idem, Mitrop. T. Rom., LA DOT ENTRE NORME ET PRATIQUE. LA VALACHIE AU SIECLE. Résumé La feuille de dot bien la position sociale que chaque individu occupe dans la société. Sa valeur des possibilités matérielles du du nombre de a, des du gendre. La de faire dot est difficile pour n'importe quel En fat, la dot représente la part de l'héritage paternel qui revientla femme, puis elle peut exclue dans le testament du La liste du trousseau faite par le est lue devant le gendre, le beau-pere, les voisins et les amis. Les négociations sont dures et le doit utiliser son habilité pour convaincre l'audience et surtout son gendre d'accepter la dot proposée. Les voisins et les amis sont aussi les témoins qui prouvent l'acceptation du contrat. lors, le essaie de résoudre cette question pendant sa vie et la dot devient un devoir de droit et de conscience. Il rédige une liste méme s'il n'a pas, ce moment-lk tous les objets prévus dans la liste ou l'argent nécessaire les acheter. Peupeucomplétera la dot promise. S'il meurt avant le mariage de sa fille, les dettes seront écrites dans son testament et les héritiers seront de cette mission. Dans l'absence du les prennent l'obligation de doter et de marier leurs soeurs d'hommes honorables et qui doivent occuper le statut dans la société. La dot occupe un lieu important dans la construction du couple. Elle aide la nouvelle commencer sa propre vie. A la fois, elle peut le seul moyen d'existence pour la veuve ou la femme divorcée. www.digibuc.ro www.digibuc.ro DOCUMENTE PRIVITOARE LA NEGUSTORII PEPANO LA CTITORIA LOR DE LA CODRENI "PE MOSTISTE" GHEORGHE 9 1683 (7192) 14 MHAOCTTIO H t méle venit-au Dona Pepano cu Parthenie episcopul, spuind pentru dumnezeiasca mankstire, care den temelie dumnealui o au zidit pre slava lauda domnului spasitorului nostru Hristos al caruia iaste, pentru socotind dumnealui o la o ca poarte de acolo de toate trebile, ca o ca aibá ajutor la au socotit de au chemat pre Parthenie episcopul cu de la Precistei de la den Tara Greceasca, pentru ei mai denainte vréme o au fost cerândo au la o au dat pre cu toate bucatele, au fost dat dumnealui ca de grijä den partea venitului ajute precum scriuzapisele in care zapise am vladiciia mea, au niste cu care au luat ei care scriu ei singuri le neclatit, iar de nu le vor lipsiti de la manastirea aceasta. au fost acum, s-au adevarat inaintea2 mele nici un ajutoriu aici la sau vreun adaos n-au facut, nici acolo la nici un ban n-au trimis. patru ani de au ei au fost acum, ce n-au adaos, nici n-au sporit nimic la manästire, au sarit cu asupra ctitorului de i-au zis multe cuvinte de lucru, care nu s-au afará de tocmélele bor. Dici au venit cu inaintea2 méle cu Parthenie episcopul cu ai lui zapisele tocmélele care au mai - nainte, am vladiciia mea Parthenie episcopul au iesit den tocmeala care au au luat Donao carte care scriu de acolo de la jos, cum de au dumnealui aceastä manästire acolo, patru ani, nici-un ajutor n-au avut la dinsa cum au de aicea acolo, nici o n-au luat, ci numai ei muncescu au de den zi zi. Prima parte a studiului a fost publicatäSMIM, XVIII, 2000, p.147-158. "Studii Materiale de Medie", vol. XIX, 2001, 265-272 www.digibuc.ro 266 Gheorghe 2 de aceasta am mea, cum au fost scris pentru au fost tot venitul pre seama lui acum am adevárat cum cá au cálcat toate tocmélele scriiazapisele Dirept aceea, vládiciia mea dupá zapiseletocmélele am judecat pre lége de vréme ci Parthenie episcopul ai lui au zapisele care ei singuri au aici nici un adaos n-au fácut, nici acolo la mánástirea n-au purtat o ani o ajutoréze cevasi iaste aproape sä strice, precum vlddiciia mea o carte a jupânului lan. Dirept aceea la lui cu ai lui, iar aceasta, precurn au fost tot inchinatá fie de acum tot acolo, de se vor zapisele sä nu ca aici am ales vlädiciia mea pre popa Anthim, de pus igumen ctitorul voia lui Parthenie episcopul, ca poarte grijá de de bucatele ei, sä trei ani tot sä pre seama lui. bun nerásipitor ca la moartea lui, sä aibá nimea putere de acolo scoatá, doará va alege ceva de acum de aceastá den ce va da Dumnezeu adaos aici la iar seamá. Aciasta scriem Octomvrie 14 dni, vá leat 7192 <1683>. t Theodosie Doc. ist., 114. Orig. rom., (44,5 x 29), pecetea episcopall in fum; din legenda pecetii se mai poate citi doar: "Teodosie, mila lui Dumnezeu arhiepiscop mitropolit a toatä Tara Ungrovlahiei altele...". 2 10 1686 (7194) aprilie 23 eu, Panait, nepotul jupânului Donii Pepano, scris-amu zapisul mieu ca sä de credintä la cinstitá mâna saledomnu nostru Io Cantacuzino Basaraba voievod sä sá eu un de prävälie care iaste impotriva biséricii Grecilor, care au fost mai denainte vréme al lui Mazarache unchiu-rnieu ce easte pre locul márii sale pe care au sa de la jupânésa Sultana a Cârstii Bogdaproste la despre Grecilor stânjinii palme 6 lungu den podul ulitii pânä unde mérge locul de la Cirstea Bogdaproste. Deci tribuindu sale a acest mai cázandu-sä sale a mie incá fiindu-mi vânzátoriu tocmitu-m-am www.digibuc.ro 3 Documente privitoare la negustorii Pepano (II) 267 véci. de s-ar scula cu vreo eu aibu a ráspunde aceluia iar 1 Barbul vel logofat marturie Costandin Brâncoveanul vel spAtar CArstea vel vistier mArturie vel comis mArturie Mihalcea vel Stefan Cioranul vel slujer Cernica clucer vtori logofát Corne Bräiloiul vtori sluger t DANIC, M-rea Cotroceni, XXV/ 43. Orig. rom., (36,5 x 24,5), 1 sigiliu Panaiot Glâmbocearul cele de mai sus". 2"Hrizea postelnic" 3"Dona Pepano martor" "loan Matei" 5"Manu Papa martor" 6"StamaHristea martor". Semnäturi autografe. 11 1686 (7194) lunie 28 H H CTBO MH1jupanului Donei Pepano ca lui mosie ot de pre sud Elhov stenjeni 182 den den den den satului de peste tot hotarulcu tot venitul, vericât va alége, pentru aceastä ce scrie mai sus fostu-o-au popa Stoica ot de la Florea de acolo, stânjeni 10 po 47 zapis au fost mai cumpárat de la Radul Berciugov stânjeni 20 po bani 66 zapis au mai cumpárat de la Micul 20 po bani 50 zapis. iar au mai cumpdrat de la lui Staico ot Berciugov 10 40 zapis au mai de la de acolo 10 po 53 cu zapis. iar au mai de la el 10 po bani 50 zapis. au de la la feci www.digibuc.ro 268 Gheorghe LazAr 4 60 po bani 44 de la Dragomir, fratele lu de acolo au cumpirat 42 po 50 cu care fac peste tot 182 scrie mai sus, fac 66 pol 33, care movie o au fost popa Stoica de la acevti oameni ce scriu mai sus de Donei Pepano, el dus la Vinetie. acéea, au fost acum, viindu Dona de la Vinetie cum au fost popa Stoica movie ce scrie mai sus, acolo in hotarul nu ci i-au zis banii dea zapisele acevtii iar popa Stoica el n-au vrut banii, ci au venit domnii méle divan de fall Intr-acéea5 domnii mea am cum nu i s-au popei a cumpere movie al Mirculevtilor Dona Pepano mai denainte vrémezidindu acolo pre acea movie. Deci am domnie meaam judecat pre dereptate obicéiul am dat domnii mea Donei Pepano ca a ti Pis u Bucurevti, measeta iunie 28 dni, leat 7194 <1686>. MHAOCTHIO DANIC, M-rea Bradul, Hanul GreciCodreni, 21. Orig. rom., (43,5 x 29,5), 1.pecete, "Din mila lui Dumnezeu, voievod domn a Tara Ungrovlahiei, nepotul marelui preabunului rAposatului Io Basarabvoievod. DA domnia mea a domniei mele...". Loc alb orig. Loc rupt martori punem domnia mea". www.digibuc.ro 5 Documente privitoare la negustorii Pepano (II) 12 1713 (7221) 9 eu, sin biv vistier, dat-am mea ca de la marii sale domnului nostru Io Costandin Basarab voievod cum sä tie eu dator räposatului Stavru bani 1536 precum zapisele méle eu gata dau ca sä i-am fost dumisale banii ce am avut la Teca la Venetia, au fost dati acolo despre muma-mea, 2933, care fac 2210, cari bani räposatul Stavru i-au la moartea lui la spitaliia de la ce sä Coltea din Bucuresti iaste hramul 318 stitele ca sä pentru chivernisirea bolnavilor. banii (!) de la Teca mai mare mea mai nu mi sä didese Stavru banii mai trecea pentru de au murit Stavru sa nostru epitrop dietei jupanului Stavru au fäcut sa socoteala de mi-au dat banii aceia au mai trecut peste 674 eu toti deplin mea. am dat scrisoarea mea ca fie de la sale ca sä mi s-au acum s-au cu banii ce am fost dator jupanului Stavru cu banii ce mi-au dat sa suma am avut la Teca. Drept aceea am mai jos ca sä sä lie 9, 7221 <1713>. sin vistier. Costandin ban t vel Brezoianu vel t Neacsul starost martor. Doc. ist., 11. Copie rom. greceascd indescifrabild. 13 1740 (7249) sertembrie 10 H CTHO MH cuviosului egumenul dela i sud Ilfovtuturor de acolo ca a carte a domnii méle de $tefan stolnicul, feciorul pentru donmia mea de multe ale lui fapte, fi el ctitor la acea ce mai sus s-au zis domnia mea toate faptele lui sä sä trimis-am domnia mea cercatori cu cartea sale pärintelui mitropolitului de blestemcitindu-se acolo asupra celor ce vor ca spue adevärul au cu sufletele multe jafurinecuvioase fapte au la acea mänästire. Care ce au avut de la doinnia mea au adus ponturi in scris la domnia mea pentru toate pricinile ce s-au descoperit asupra domnia mea osebit dent-alte ce-i facuse cea www.digibuc.ro 270 Gheorghe Lazar 6 mai mult a lui s-au adeverit chipurile unor ctitori care mai mult ajutase la aceastä mai sus-numiti tinda pridvor case de piiatrá zugravind acéle, care din osteneala s-au obiceai s-au fost ei ctitori. acest al ca un de socoteall In s-au fost pus de au stricat acéle chipuri ochii care lucruri nici lui Dumnezeu nu suferite. Pentru care de domnia mea i s-au facut certare cu Drept acéea am dat carte a domnii méle ca de acum sä nu mai volnic stolnicul a mai porunci la nici a mai am-esteca a ctitor au a mai face vreo egumenului care vremi va la acea pentru care poruncim mea ie stolnice de acum sä te de a te mai amesteca la trebile manästirii a mai face sau oamenilor ce acolo poruncile domnii méle cu grea pedeapsä te vei de domnia mea. chip nu vaca iaste porunca domnii méle.H Procit vel DANIC, M-rea Bradul, Hanul GreciCodreni, 8. Orig. rom., (29,5 x 20), pecete 14 1747, 20 eu, Costandin, cu Dona, feciorii Mecului de la Codréni, nepotii jupanului Donii Pepano, dat-am acest al nostru zapis la dumnealui nostru, Costandin Gheorghiu ca de precum sä sä noi parte de movie In hotarul Scovardenilor 8 a parte din de acolo i a treia parte din helevteu, care aceastä movie i parte de i de helevteu ne-au noao de la o am tot dimpreund cu vara jupanului Saulii, dar acum neputandu-le mai tinea noi de bani, cu dumnealui, fiindu-ne mai puind movul nostru mare blestem diiata lui ca sä nu altii streini hotarul nostru, drept aceea am dumnealui acevti 8 de de movie ce scriu mai sus i a treia parte din moará i din helevteu, drept bani gata 162 a luat acevti bani deplin noastre. merge lungul acevtii movii apa Mostivtei din dreptul Codrenii In drumul Darstorului sus cu moviia i din jos cu moviia Drept aceea dumnealui coconii dumnealui, nepotii, a cu pace de noi de tot neamul nostru pentru i de a bundvoie, nesiliti de nimeni cu a tot neamul nostru, de care cumvavi ori neamul nostru ori cu vreo pricinä a nu dumnealui noi sä avem a pentru toate. chid s-au facut acest zapis fost-au alti boiari care-i mai jos sä vor noi pentru mai am mai jos ca Leat 1747, iunie 20. www.digibuc.ro 7 Documente privitoare la negustorii Pepano (II) 271 tEu Dona sin t Dumitra§co biv staroste martor t za vistierie martor t martor t t Vasilie martor t DANIC, M-rea Bradul, Hanul Greci Codreni, 26. Orig. rom., (29,5 x 21). alb orig. 2 citire probabilá. "Raniti martor". semnáturä indescifrabilä. "Chirco zaraf martor". "Märgärit martor". Semnäturi autografe. 15 1799, mai 5 Prea Doamne, Aici Ilfovului o ce sä numeste Codreni inchinatäla Molivdokepaiton den eparhiiafrateluipogoniiani la Stilon den eparhiia Drinupoleo, care in cea a sä pustii, ostasi, igumen ce au fost luând tot ce au dä ale ce s-au pace, venind fratele pogoniani au un Barbul acolo ca un carele da tot la nurnitele douä unde este 50 embatic an scotându-lu s-au de au meremetisit chiliile demprejur da tot asemenea embaticuri tot a La leat <17>86, den Stilu au fäcut epitrop din partea la Desliu di [...]' Desliu pogoniiani aici au in locu lui pogoniiani de acum chir vamesul doao au luat venitul acestii au embatic unde inchinatä tot anu. Acum, fiindu ne pliroforisom au la mare am paraminisit fratele pogoniian ca sä sä sä o o meremetiseasca biserica chiliile dimprejur, silindu-sa a o aduce la cea stare i-au dat el ca mai mult sä sä la intemeierea acestei de se-au cale de ta sä sä dea luminatä tale la smeritä a noasträ anafora cu ca epitrop a sä mai amesteca numitul Desliu de acum va embaticuri la www.digibuc.ro 272 Gheorghe 8 numitele doao unde sA aflA InchinatA po 100 an va fi tale pomenire. al tale i proci Dositei al Ungrovlahiei. '799 maiu 5. DANIC, Ms. 140, f.9'. www.digibuc.ro PRIMUL RECENSÄMÀNT CATOLIC DIN SECUIME (RAPORTUL LUI SZALINAI DIN István Szalinai', observant din Bosnia, prefect al misiunii din Transilvania vizitator apostolic (papal), a efectuat o vizitä ecleziastica scaunele la inceputul anului 1638. fiecare parohie a notat numele parohului, a facut o descriere a acestuia, apartin de parohie; pe acestea, a referiri la credintele, moravurile obiceiurile matrimoniale ale credincio0lor. Raportul scurt dens este un izvor pretios pentru demografia pentru istoria ecleziasticaculturala ale Transilvaniei secolului al XVII-lea, cu toate acestea nu a intrat atentia istoriografiei maghiare. Procesul Articolul apärut limba "Történelmi Szemle", XL, 1998, nr.1-2, p.61-85. Trad. limba românä a fost de Pakucs. Provenea din mänästirea din Tuzla, localitate al nume latin era Salinae, datoritä minelor de sare de acolo. La origine el se numea mod evident Stjepan Tuzlanski, izvoarele nu il pomenesc sub acest nume, ci ca Stefano da Salina italianä, ca Stephanus de latinä. Tot acesti ani a mai studiat la franciscanii din Ungaria un alt bosniac, mai care se numea tot lstván Szalinai. Archivio storico di Sacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma (=APF), SOCG vol. 30, fol. 337. exprim aici de Kinga (Bucuresti), (Bucuresti), lstván Fazekas (Viena) Csaba Borsodi (Budapesta) pentru sfaturile prietenesti. 2 Conform mele, cota documentului a fost doar de Antal Jakab, Az erdélyi római katolikus szék vitája a XVII. században, in "Erdélyi tudományos fiizetek" (=Etf), Cluj, 1944, 172, p. nota 14, dar nu s-a ocupat de raport, deoarece privea doar tangential tema sa. Nu e exclus nici faptul ca istoricul bisericii Ferenc la, care a lucrat mult timp arhiva Congregatiei Propaganda Fide, sä fi cunoscut documentul, atunci când a amintit vizita lui Szalinai, tot ocuparea scaunului episcopal din Transilvania, nu s-a referit la sintezele lui János Karácsonyi Fortunát Boros. Ferenc la, Simándi választott erdélyi kinevezésének ügye, Antal Emlékkönyv. Dolgozatok az egyházi jogból a vele kapcsolatos ed. Pál Angyal, Jusztin Baranyay, Budapesta, 1941, p. 17-18; Karicsonyi, Szent Ferenc rendjének története Magyarországon, vol. Budapesta, 1924, p. 413-438; Fortunát Boros, Az erdélyi ferencrendiek, Cluj,1927, p. 64-92. Cf. Ferenc lla, A csiksomlyói ferencrendi viszontagságai Beth Gábor idején, "A gróf Klebelsberg Kuno Magyar Történetkutató Intézet Évkönyve", 1934, IV, p. 283-302; Fortunát Boros, A harminckét confrater, Cluj, 1923, p. 31-39; Paulus Onus, progressus provinciae Transylvaniae, $umuleu-Ciuc, 1737; György Piusz Szabó, Ferencrendiekmagryar történelemben, Budapesta, 1921, p. 104-124; Vencel Gábor és az erdélyi katholicizmus, Cluj, 1929, p. 3-21; Boros, Az erdélyi törvénykönyv a katholicizmus, Cluj, 1930, p. 15-20. "Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 273-298 www.digibuc.ro 274 István György Tóth 2 verbal al raportului s-a volum cu documente miscelanee arhiva de la Roma a Congregafii Propaganda sinodul tridentin, intermediul vizitatorilor apostolici, direct de Scaun s-a informat asupra situatiei credincio0lor din teritoriile ce trebuiau recuperate pentru catolicism, ca despre sarcinile convertirii catolice. vizitator papal trimis pe teritoriul Ungariei, Bonifaciu de Raguza a Transilvania, dar de a pune piciorul tinuturile transilvane a la la inceputul anului 15824. Planurile Romei includeau de atunci o in 'Transilvania. Din momentul constituirii 1622 a consiliului cardinalilor, Sfänta Congregatie Propaganda Fide,ce urma coordoneze misiunile catolice lume, vizitarea Transilvanieimai ales a catolic din Secuime a ocupat un important scopurile acestuia5. religia din Transilvania parte din cele patru religii recepte, catolicii de aici aveau mare nevoie de ajutor. Din 1601 nu mai exista episcop catolic Principat, putini la la fel preotii catolici, dintre care cei mai ignoranti, necorespunzând cerintelor bisericii sinodul tridentin. Demeter Naprághy, canonic Eger, care a fost numit episcop al Transilvaniei 1597 de principele Sigismund Báthory - cu acordul Rudolf care a confirmarea Scaun 1600, a fost nevoit se refugieze din Principat inainte de a primi bula de numire partea papei din cauza noilor ale rizboiului civil Transilvania, iar aceea nu s-a mai putut dieceza cazul lui Demeter Naprághy, pentru primaultima calitate de rege maghiar ce dreptul maiestätii, principele Transilvanieipapa au ajuns la un acord pentru desemnarea persoane in scaunul episcopal. Dupa exilarea lui Naprághy, dintre cele centre de putere (Viena, RomaAlba a rezolve mod diferit problema episcopatului catolic al De-a lungul secolului al XVII-lea, regele maghiar a continuat episcopi din rândul preotilor din Ungaria scaunul episcopatului transilvan ( cain cel al Oradei), APF, Visite e Collegi, vol. 16, fol. 250-251/v. István György Raguzai a hódoltság (1581-1582), "Történelmi Szemle" (=TSz), 1997, p. 447-472. Despre Transilvania Sfänta Congregatie Propaganda Fide,vezi Relutiones missionariorum de Hungaria et Transilvania, ed. István György Roma-Budapesta, 1994, p. 237-277. de constituirea Congregatiei, cardinalul Andrei Báthory, principele de mai cu un tragic, relata la Roma 1591 scaunul Ciuc locuiesc, de nobili, 15 740 de suflete, precum Secuime parohi Károly Veszely, Erdélyi egyháztörténeti adatok, Cluj, 1860, p. 301-309. Cardinalul Báthory intentiona Transilvania franciscani din Poloniaa propus ca unul dintre de la de la sA fie numit episcop. bunä parte din propunerile sale s-au de-a lungul secolului 6 Temesvári, Erdély választott püspökei, Gherla, 1913, p. 7-16; Vilmos Fraknói, Magyarország egyházi és politikai összeköttetései a római Szent-székkel, vol. III, Budapesta, 1903, p. 346-352; Ferenc Jenei, Az magyar humanista Demeter, in "Irodalomtörténeti Közlemények", 1965, p. 141-143; Benda, Bocskai Budapesta, 1993, p. 75-87; Hierarchia catholica medii et aevii, vol , Monasterii, ed. Patritius Gauchat, 1935, p. 341. www.digibuc.ro 3 Primul catolic din Secuime (1638) 275 episcopi pe care principii ardeleni nu i-au primitTransilvaniacare din nu au obtinut confirmarea functie. In episcopatul Transilvaniei reprezenta pentru ei doar un titlu, ca in cazul episcopatelor din teritoriile maghiare aflate sub ocupatie Scaun schimb a trimis in principatul transilvan un franciscan de origine secuiasca, deci bun cunoscator al realitätilor din Transilvania, acordandu-i titlul de episcop de nu de episcop al Transilvaniei7. franciscan observant István Szentandrássy, originar din scaunul Siculeni, a avut misiuni de convertire Transilvania Moldova, mai apoi a fost misionar in Caransebe, de unde, cu ajutorul negustorilor raguzani de acolo, s-a refugiat la Roma din fata tumultului provocat de de eliberare condus de Bocskai. La Roma, papa numit in 1606 episcop de aceea, Szentandrássy a revenit in Transilvania ca administrator apostolic al ca fará episcop, in 1608 a condus un sinod al diecezei la Gheorgheni. Prin urmare, nu era episcop, lui Szentandrássy i-au fost incredinlate toate puterile administrative ale unui episcop uns, precum hirotonisirea, mimirea, etc., astfel a sosit (Autorul raportului prezentat aici, István Szalinai, a incercat trei decenii mai sä rezolve problema scaunul episcopal al Transilvaniei in mod; cele din urmä franciscan Kázmér Damokos, insotitorul fidel, translatorul secretarul lui Szalinai vizita sa transilvanä, episcop al diecezei Koron din Grecia 1668, a reuit prin aceastä rezolvare complicata, dar sä secret episcop al Transilvaniei, sub titlul de apostolic.) Szentandrássy nu a reuit exercite prerogativele un timp prea indelungat, deoarece a fost nevoit sä Transilvania din cauza complotului nobililor catolici din 1610 indreptat impotriva principelui Gabriel Báthory. aceea, 1618, tot el, alegerea de mai a papei, a fost preferat de Viena: Matia al II-lea numit pe Szentandrássy episcop al Transilvaniei, funclia a un simplu titlu, deoarece mai devreme Szentandrássy fusese trimis de Scaun Transilvania (de§i nu ca episcop), numirea primitä de la nu a fost ratificata de timp nu a fost episcop, Szentandrássy a petrecut ani in Transilvania, dar numirea sa ca episcop al Transilvaniei, nu a mai putut inPrincipat.Urmätorul episcop numit de prepozit de Szepes, a reu§it sä intre in Ardeal abia in 1646, in calitate de ambasador imperial, atunci deja nu mai purta titlul de episcop al Principatului de decenii8. acestea, imparatul desemnat episcop al Transilvaniei pe István Simándi, ardelean prin na§tere, prepozit de Csorna, acesta la lui a stat foarte putin in Principat9. Imediat ce a primit numirea din partea Simándi a J. Temesvári, op. p. 27-33; Idem, erdélyi Cluj, 1912; APF. SOCG, vol. 67, fol. 49. p. 166. Despre Hosszútóthy vezi J.Temesvári, op. p. 23; Sándor Szilágyi, A két György fejedelem levelezése, Budapesta, 1875, p. 359; Pirhalla, története, Löcse, 1899, p. 343-361; Vince Bunyitay, A váradi a az újraalapítás (1566-1780), Debrecen, 1935, p. APF SOCG, vol. 57, 294. Ferenc Galla, Marnavics boszniai magyar vonatkozásai, Budapesta, p. 177-186; Idem, p. Vilmos Fraknói, A magyar jog Szent Istvántól Mária Teréziáig, Budapesta, 1895, p. 333-342. www.digibuc.ro 276 István György Tóth 4 plecat in Transilvania 1634, acordul Romei, a chemat preotimea la un sinod al diecezei. Secuime s-au opus indârjire. Credem, faptul Simándi nu era considerat episcop autentic aprobarea a jucat un rol minor aceasg motivul principal a fost acela preotii din Secuime, marea majoritate nu doreau sA sub controlul episcopului'°. acest motiv parohii secui s-au adresat principelui reformat Gheorghe Rákóczi I, care - constatând mod evident cu bucurie conflictele interne papistasilor Simándi un al alungat rapid pe episcop. DupA acestea a trAit la Csorna, departe de transilvanA, numit vicar in Transilvania pe István Szalinai, desi lipsa aproblrii papei nu avea dreptul sA o facA, dupA cum Santa Congregatie Viena Roma nu au ajuns la o in privinta care sA un episcop catolic Transilvania, Albalia schimb a luat mAsuri. 1618, Gabriel asezat catolicilor ardeleni pe de Szepes, Márton Fejérdi, cu titlul de general; acesta, desi nu era episcop consecing nu putea hirotonisi a condus dieceza transilvanA cu drepturile depline unui episcop12. Din punctul de vedere al dreptului canonic este mai mult decât ciudat faptul cA un principe laic, pe deasuprareformat, a numit un episcopal catolic, dar solutia s-a dovedit in timp. Szalinai, pe care episcopul Simándinumise deja dupA alungarea sa, a reusit sA confirmarea lui Gheorghe I Biserica catolicA Ardeal nu ducea lipsA doar de un episcop, ci pregAtiti. Ordinele cAlugAresti aproape alungase pe din Principat, iezuiti mai predicau la sub masca preoteascA'4. dela$umuleu-Ciuc,careapartineaprovinciei franciscane salvatoriene din Ungaria care a fost singura dintre infloritoarele institutii Secuimea se alla la mare de Nagyszombat, scaunul arhiepiscopului de Strigoniu; informarea se facea anevoios. La 6 februarie 1637 Péter scrisoare Congregatiei Propaganda Fide se plângea Szalinai nu i-a scris despre situatia din Transilvania, astfel din cauza distantei mari aprecierea sa, un drum de 20 de zile nu poate supraveghea misiunea lui Szalinai. nu dispunea de informatii corecte despre Secuime, de vreme ce credea acolo 8 sau 10 preoti. APF SOCG, vol. fol.184, publicata Petri Card. Archiepiscopi Strigoniensis epistolae ineditae. Harminczkilenc ed. la, 1936, p. 114. A.Jakab, op. cit., p. APF SOCG, vol. 81, fol. 89. Pentru a favoriza numirea sa ca episcop al Transilvaniei, Simándi nu s-a ferit de atunci a descris din Ardeal; spre exemplu, 1630a avertizat Congregatia religia este eradicata Transilvania va deveni curând a Anglie (in alteram Angliam redigetur"), o pe harta catolicismului. APF SOCG, vol. 219, fol. 414. K. Veszely, op. cit., p. 333-334. in 1642 Gheorghe I-a destituit" pe Szalinai din funclia de vicar episcopal (APF SOCG, vol. 408, fol. 194), la presiunea nobililor catolici repus drepturi. 14 Relationes, p. 250-251; personarum provinciue S. ed. Ladislaus Lukács, Romae, 1982, p. 311, 324, 371; Violeta Barbu, Rezidenfele iezuite din prima a secolului al Transilvaniei-strategii misionare, Verbum", 1995-1996, p. 279-283. www.digibuc.ro 5 Primul catolic din Secuime (1638) 277 ale ordinelor medievale care a rezistat Reformk anului 1620 a devenit pustie prin moartea tuturor Dar chiar situatie grea biserica putea conta pe sprijinul marilor nobili catolici Membrii familiilor Kovacsóczy, Petki, Kornis, Apor, Haller, Mikes, Bálintffy, Tholdalaghy, Erdélyi, Jósika, Wesselényi, Sulyok etc. au credintei catolice, au reusit ocupe importante stat consilieri, ambasadori, capitani) chiar sub principii reformati'. Acesti aristocrati au sprijinit activ religia catolica; nu ni se pare exagerat vorbim pentru despre un lobby al nobililor catolici din care, cu 1640, - atunci Gheorghe Rákóczi I a cedat nobililorparohilor catolici dreptul de numi pe vicarul Transilvaniei - acestia s-au organizat in mod sub numele de status catholicus ca for reprezentativ al catolicilor Nobilii catolici ardeleni, lipsa de preoti de au preoti dela provincia franciscana bosniaca, argumentând acestia, chiar nu cunosc limba maghiara, pot liturghiile, deoarece nobilii predica Cu alte cuvinte, ei doreau in primul foloseascä drept la propriile Bosnia se de departe de Transilvania, dar bosniaci extins treptat misiunea teritoriile Ungariei din sud räsarit aflate sub ocupatia locuite de slavii sudici de la secolului al XVI-lea. Din 1626 franciscanii bosniaci aveau o dar foarte misiune la Crasna, in regiunea in mare parte de catolici de sud-slava, mai precis in teritoriul ocupatiei otomane mai apropiat de granita transilvana. acestei misiuni cu nobilii catolici ardeleni este doveditä de faptul aici a rasa descendentul unei 15 Arhiva Franciscand Maghiard, Budapesta, Actele provinciei Stefanite, cutia1, Inquisitionales literae circa dilapidationem bonorum conventus, 1624. Cf. cit., 8 aprilie 1631. 1624 nobilii catolici au chemat un franciscan conventual, de origine din mänästirea de la pentru ca mänästirea de la $umuleu-Ciuc sä nu pustie. El a rämas 1626, care provincia salvatoriand din Ungaria a trimis mändstirii franciscani din APF SOCG, vol. 82, fol. 215; Relationes, p. 295-297; Fekete könyv. erdélyi ferences laisztódia története, ed. Edit Madas, Szeged, 1991, p. 404-43. Cf. Endes, Gyergyó- (Csík megye) faldjének és népének története Budapesta, 1994 (reprint), p. 143-151. Pentru lista acestor a numelor, vezi Relationes, p. 249-251. Pentru biografii scurte vezi Erdélyi katolikas ed. Bíró, Fortunát Boros, Cluj, 1941; Bíró, Gróf Apor István, Budapesta, 1927. Mihály Bochkor, Az erdélyi autonómia, 1911, p. 105-106, nobililor catolici: Zsolt Trócsányi, Erdélyi kiizponti 1540-1690., Budapesta, 1980, p. 22-45, 356. Despre status catholicus vezi Alajos Boga, Az erdélyi római jelene,'Cluj, 1923, passim; Miklós Endes, Erdély három nemzete és négy autonómicijának története, Budapesta,1935,p.239-255. Fortunát Boros, A protestáns fejedelmek kora, erdélyi katholicizmus múltja és jelene", Tárnäveni, 1925, p. 61-82; lstván György Tóth, Bethlen Gábor (Franciscsi András pálos szerzetes "TSz", 1997, p. 123-129. GyörgyTöth , A latin mint beszélt nyelv Magyarországon a 17-18. században, "In memoriam ed. Pécs, 1996, p. 345-346 pentru alte exemple privind misionarii de www.digibuc.ro 278 István György Tóth 6 prestigioase familii secuiqti, Szeráfm Kun'9. La inceputul anului 1630, tulbure, dar favorabila catolicilor, care a urmat mortii lui Gabriel Bethlen catolicizarii de Brandeburg István Szalinai cu trei a venit din in Transilvania, in haine la chemarea nobililor catolici ardeleni. schimb, bosniaci intimpinat rasa pe noul principe al Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, la intrarea sa Alba-Iulia, deoarece acesta, din considerente politice, s-a binevoitor de catolici. Astfel, Rákóczi i-a pe bosniaci in Transilvania chiar de la inceputul domniei sale, iar 1632 i-a acordat lui Szalinai un salvconduct, acesta a putut Principat dietei care ingrädeau religia ordinele Doi dintreceipatru bosniaci2'au Transilvania, provincia timp ce Szalinai a primit misionará din partea Congregatii Propaganda Fide. La Szalinai István Loparai au slujit ca preoti de curte castelele nobililor catolici sprijineau, mai apoi 1636 au construit proprietatea lui Tholdalaghy din (Mikháza), scaunul Mure4, o care servea de a familiei Tholdalaghy22. Congregatie Propaganda Fide nu dorea trimitä dinspre sud-vest, din teritoriul ocupat de otomani, cidinspre nord, din Ungaria ace4tia apartineau de cealaltä mare a conventualii. La inceputul secolului al XVII-lea se simtea aceea§i de preoti de monahi. Din acest motiv, catolici de aici au chemat franciscani conventuali italieni care aveau misiuni teritoriile polone invecinate, iar familia a pus fundatiile unei la Sztropkó comitatul Zemplén, nu departe de granita Congregatie Propaganda Fide a ales ca a misiunilor de convertire Ungaria tocmai manästire, numind persoana lui Vincenzo Pinieri de Montefalisco (mai episcop de Polignano) un franciscan italian ca prefect al misiunii din al unei posibile misiuni Transilvania23. document anexat raportuluilui István Szaliani, putem citi o interesand observatie asupra lui Kun. Secretarul Sfintei Congregatii Propaganda Fide, Francesco Ingo li, a scris pe dosul documentului: Fra Serafino Cun figlio signor conte Cotardo (=Gothárd) de Gioegey (yógy) minore osservante s'fatto Calvinista. Nativo di Transilvania." (APF Visite e Collegi. Vol. 16. Fol. 255/v.) Este foarte probabil informatia fost lui Ingo li de Loparai, cel care a dat citire raportului timp ce 1635 Leone da Modicaamintea pe Szeráfin Kun ca preot in Nu am gäsit date despre schimbarea de religie a franciscanului, anii nu se mai nimic despre el. De aceea, György a crezut cá acesta s-a Bosnia, patria lui, doar Szeráfin Kun a fost secui nu bosniac. (József György, A ferencrendiek élete és Erdélyben, Cluj, 1930, p. 279, 372.) K Veszely., op. p. 341-344; APF Visite e Collegi, vol. 16, fol. 257/r-v; APF SOCG, 408, fol. 195. Szarajevói lés Pozsegai. 22 Relationes, p. 249-250, 295-297. Relationes, p. 46-50; Franciscus Monay, De provincia Hungarica ordinis fratrum conventualium memoriae historicae, Romae, 1953, p. 12-19; Eva Kowa laská, KláDtory na a problém storoi. Slovensk' národopis", 1993, p. 304-312. Provincia conventualä a franciscan din Polonia a intrat profundA in al XVI-lea sub influenta Reformei, s-a la inceputul secolului al XVII-lea; www.digibuc.ro 7 Primul catolic din Secuime (1638) 279 Pinieri cu franciscani italieni au convertit regiune, nu a reusit sä Transilvania - unde conform era prefectul unei misiuni inexistentela fel ca urmasii care au purtat acelasi titlu. a fost urmat de prefect al misiunii din Transilvania de polonezul Benedikt Radzinski, care provenea din Krosno, apropiatä de maghiark. Congregatie Propaganda Fide somat pe un ton pe Radzinski viziteze pe catolicii din Secuime, acordându-io substantialä sumä pentru cheltuielile de drum prin intermediul nuntiului de la Viena. 1633 Congregatia i-a trimis instructiuni detaliate lui Radzinski, care trebuia nu numai ce vorbesc secuii, ci i s-a poruncit noteze numele preotilor, moravurile numere sufletele din parohie24. Dupá aceasta, scrisoare trimisä de Radzinski la Roma relateazá despre vizita ecleziastick Secuime de fost prag de realizare, constant plecarea din cauza ciumei, a rkzboaielor, ca in cele urmä la 9 februarie 1637 fkrä vizitarea Transilvaniei25. in misiune, franciscanul conventual Francesco Leone da Modica' a avut mai sorti de Francesco Leone era originar Modica, un sicilian. El a plecat din Italia" Ungaria la inceputul lunii august a anului 1634, cadrul misiunii conventuale de aici. Nu cunostea limba de aceea predica, spovedea convertea Prefectul misiunii, Benedikt Radzinski, trimis Transilvania, astfel deja noiembrie 1634 a Congregatiei din importanta cetate regalá de la granita Principatului, Satu Mare, care a pe ardelean. vara anului 1635, deja predica la Oradea, bucurandu-se de sprijinul capitanului Zsigmond datoritä numärului crescut de mänästiri, provincia a fost 1625 provinciile rusä (cea din urmä reprezenta de fapt Volinia Podolia).Archivum ordinis minorum conventualium, Convento Santi Roma,prov. S/XXIII/A-1.C., D., E.; Kamil Kantak,Franciszkanie Polscy, Kraków, 1938, p. 148-150; Raportul lui Pinieri: APF SOCG, 219, fol. 437-444. István Tóth György,Un missionario italiano in Ungheria ai tempi deiturchi, Annuario. Studi e documenti italo-ungheresi", Accademia d'Ungheria in Roma, ed. József Pál, Roma, 1997, p. 201-218. APF Instruzioni SC, vol. 1 (prim Instruzioni diverse 1623-1638), fol. 197; APF SC Lettere volgari, vol. 15 fol. 14, Litterae latinae, 9, fol. 71. APF SOCG, vol. 75 fol. 216, vol. 77 fol. 210, 212, vol. 79 fol 190. E adevärat cum a scris Congregatiei, Radzinski a intrat" in Transilvania primävara lui 1635, dar a renuntat repede din cauza impotrivirii episcopului diecezan. care i s-a impotrivit a fost episcopul de Eger, ce Radzinski a doar zona de granitä din nordul Transilvaniei. APF SOCG, vol. 78 fol. 214. 26 Vizita ecleziasticd de Leone da Modica a celui mai bun cunoscátor al arhivei romane a CongregaPi Propaganda Fide, Galla Ferenc, care a socotit misionarii conventuali italieni doar se speranta unei misiuni in Transilvania nu au reusit pátrundä principat. F. Galla, p. 17. 27 La 8 august 1634, Leone da Modica se Monte dell'Olmo, la nord de Roma, de a scris Congregatiei: APF vol. 9, fol. 303, dar in noiembrie ajunsese deja la Satu Mare: SOCG, vol. 77, fol. 180, 208; vol. 78, fol. 99, 214. Franciscanii conventuali din Sicilia, care pe atunci se afla sub spaniold, au participat activ la misiunile din Europa Centrald. Fra Filippo d'Alcara, provincialul de mai al Siciliei, a fost printre primii care au Congregatia privire la catolicii din zona de ocupatie.Relationes,p. 41-44; Phillipus Cagliona a Melita,Almae Siciliensis provinciae ordinis minorum conventualium Sancti Francisci manifestationes novissimae,Venetiae, 1644, 33, p. 87-88. www.digibuc.ro 280 István György Tóth 8 Kornis. aceea a parcurs sau o parte din teritoriile secuie4ti. septembrie 1636, lui Szalinai, István Loparai, aflat Roma a asigurat Congregatia Leone da Modica a vizitat Transilvania a pregätit un raport. acest raport a ajuns Congregatie doar vara anului 1638; presupunerea este Leone a el raportul - caresublinia din meritele - la Roma, cu evidentele care atestau activitátile misiunii sale. lui Leone da Modica a fost cea mai detaliata relatare despre situafia catolicismului din Transilvania pe care Congregatia o primise la acea da Modica a numai parohiile, nucredincioii. A descris in schimb amanunt ardelene, comitatele, scaunele secuieVi, situatia religioasalingvistica - ce i s-a mult prea -, a recenzat preotii cálugarii din Transilvania, apoi - subliniind pe dreptate rolul catolicismului - a dat seamä despre nobilii catolici ardeleni. raportul lui Leone da Modica nu ajunsese la Roma atunci prefectul Congregatiei, fratele papei al VIII-lea, cardinalul Antonio Barberini, pe István Szalinai la 1636 cu de mult planificata a Transilvaniei. Scrisoarea cardinalului a ajuns cu greu in Ardealului. Szalinai a primit ordinul de a vizita Secuimea abia un mai la 19 noiembrie 1637, care a apelat de la nobilii catolici, cei mai importanti. Preotii Secuime primit cu ostilitate pe franciscanul care dorea sä restabileasca disciplina ecleziastica; de aceea Szalinai a indeplineasca misiunea doar cu ajutorul nobililor catolici. Cdpitanul Oradei, Zsigmond care sprijinit mai devremepe Leone da Modica, Haller, comitele de Târnava, István Erdélyi, comitele de Turda Tholdalaghy30, ambasador la de Mure4, le-au solicitat parohilor Secuime scrisoarea din 17 decembrie 1637 säajute pe Szalinai in vizita sa ecleziastica, sub unor pedepse severe. Este mai mult ca sigur Szalinai a pornit la drum in acea deoarece, ce a 85 de parohii 5 scaune secuieti, la 4 mai 1638 terminase deja vizita ecleziastice. Szalinai a reuit sä destul de bine limba de-a lungul vielii sale - aproape singurul dintre bosniaci care converteau Transilvania sale lingvistice nu erau pentru o vizitä De aceea Szalinai a avut nevoie de un translator. Din fericire, atunci ajunsese la Sovata, sat 28 APF SOCG, 80, fol. 307, 311/v.; SOCG, vol. 219, 424. Raportul lui Loparai a fost sesiunea Congregatiei din 23 septembrie 1636. Francesco Ingoli, secretarul Congregatiei, i-a lui Francesco Leone da Modica pentru raport scrisoare din 21 august 1638. Nu i-a fost usor relatärile vizitatorului despre preotii din Secuime, de rugat parohii ardeleni se obiceiul bisericii orientale, sau doar concubine ca pe sotii. APF Lettere volgari, vol. 18, fol. 90/v. Raportul: APF SOCG, vol.219, fol. 407-410/v. Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei vol. X, Bucuresti, 1938, p. Relationes, p. 247-257. Greutatea politicA a lui Mihály Tholdalaghy e demonstratä de faptul cA el a condus dieta transilvand din 1638. SOCG, vol. 218, fol. 414. Cf. Ferenc Salamon, magryar diplomata a tizenhetedik századból, Budapesta, 1884. (Jurnalele diplomatice ale lui Tholdalaghy Tassi din 1627). APF Visite e Collegi, vol. 16, fol. 253-256. www.digibuc.ro 9 Primul recensAmânt catolic din (1638) 281 aflat apropierea de la misionarul ardelean care avea sä cea mai mare carierl, Kázmér Damokos32. Damokos, care mai târziu avea devina secret episcop al Transilvaniei sub titlurile de episcop de Koron vicar apostolic, pe atunci nu era nici preot. franciscanul secui era un el nu putea sluji decât ca frate Conform dreptului canonic nu puteahirotonisit preot din cauza unui deget ciunt: sä ostia cu degetul diform. care slujea pe atunci provincia din Ungaria din Ciuc apartine provinciei salvatoriene) s-a Secuime ca viziteze rudele totodatA, ca predice. El i s-a cu bucurie bosniac (cu care mai mult ca sigur se in pe Szalinai vizita sa, slujindu-i drept translatorsecretar. Raportul prezentat aici a fost semnat de Szalinai, textul a fost scris in intregime de Kázmér Damokos. Vizita unui superior care controleazA arareori stârneste bucurie, lui s-a lovit de o rezistentä mai inversunatä decât de obicei. Aceastä realitate e demonstratA de rândurile trimise de arhiprotopopul de Ciuc, la 13 martie 1638 mai multor parohi din scaunul Ciuc, pe care le dorea sä o recomandare deschisä in favoarea "pkintelui franciscan care poartä scrisoarea". Totodatä, detalii despre vizitä: franciscanul a fost introdus in scaunul Ciuc de calitatea lui de arhiprotopop. "Eu nu i-am sä-i viziteze pe scaunului, ci i-am pe mai scaunului, noi donmiilor noi suntem capelanii, scaunului." Superiorii scaunului Ciuc au permis vizita ecleziasticA a lui Szalinai i-au acestuia asigurat cazarea hrana, arhiprotopul s-a gräbit sä adauge "noi preotii nu nici un de nici ." Acordul de Scaun vizitei ecleziastice umplut vizibil de mâhnire pe Arkosi, care spera contrariul: eu - explica el parohilor - nu am putut face impotriva scaunului, deschidem bisericii noastre casei parohiale, i-am dat voie sä viziteze." Preotii se temeau mod evident de vizita ecleziasticd: Szalinai "nu a deranjat pe nimeni", scria arhiprotopopul scrisoared de recomandare vizitatorului, desi "nu ce se aflä mintea lui aceasta, ... se pe procedeazA conform poruncilor bisericii in vizita lui, nu doreste pagubarusinea Speranta protopopului a fost amarnic spulberatA mai târziu, deoarece Szalinai i-a cea mai caracterizare la Roma: Mihály Arkosi -citim raport-, desi nu a fost cAsätorit niciodatä, a conceput fiice, nici nu a sä se spovedeascd in privinta aceasta. lui Szalinai din laconice: atunci când credea e bolnav de moarte, nu a fost dispus sä se spovedeascA, ci chemat "tiitoarele" (meretrices)le-a läsat lui. Este 32 epistola la Calugäreni la 23 1639, Szalinai Damokos se de el de aproape un an. APF SOCG, vol. 81, fol. 261. Cf. scrisorea lui Szalinai din 5 1638, cit., fol. 263. APF Visite e Collegi, vol. 16, fol. 258. Raportul actele adiacente intocmite de Szalinai au fost duse la Roma de Loparai, franciscan bosniac, lui Szalinai in misiunea acestuia. Pentru amai sigur, Szalinai a pe spatete actelor, caractere bosniace (bosanina), continutul acestora: preotilor, Ivan Seredi Szeredey), lezuitii. (Multumesc lui Zoran Velagi pentru citirea acestor cuvinte). Dupa moartea lui Propaganda numit pe Damokos prefect al misiunii, la 14 1654. www.digibuc.ro 282 István György Tóth 10 faptul s-a multumit doar sá "denunte" la Roma pe preotii casätoriti, deoarece in vedere raporturile de forte de atunci, nu se putea gândi la mAsuri punitive. Raportul lui schiteazä o imagine foarte detaliatA alarmantä a preotimii din Secuime. din 1638 Scaune o o Parohia are: parohi necásátoriti 4 2 9 parohi cásátoriti, cu concubine copii 6 1 1 9 17 preot viatä scandaloasá 1 2 1 4 preot, nu se dacá e clsätorit 5 5 nu are preot 3 1 2 11 6 23 NumArul parohiilor 19 4 4 14 17 58 cele 58 de parohii din Secuinte, doar (15%) aveau preoti necasátoriti. 17 dintre preoti erau asätoriti, tineau concubine sau aveau copii,putem presupune cei patru preoti care duceau o viatá scandaloasä nu erau doar betivi, ci A§adar, 21 de preoti catolici, adia 60% din totalul parohilor catolici din Secuime duceau o viatá care era stridentd contradictie preceptele conciliului tridentin. Printre preoti asátoriti sau cu concubine se doi fo§ti despre preotul din Cätälina, Miklós Oláh, cä mai fusese franciscan la mánástirea de la Ciuc, timp ce putem presupune acela§i lucru despre preotul cdsätorit Baraolt, fostul István Rotary, pe care Szalinai aruncat inchisoare in 1642, astfel pe principele Gheorghe Rákóczi I. Dupä cum am väzut, in scaunul Ciuc capul preotilor, protopopul avea concubinecopii; tot parohul din Mihaileni nu avusese niciodatá sotie, procrease multi copii. Alti patru preoti Ciuc cu bucAtAreasa" de la care aveau flice.Dintre preotii din Trei Scaune, preotul catolic Szentmiklósi locuia deja cea de a (!) sotie printre preoti se cum era cazul preotilor din Estelnic35. Szalinai pe preotii Poian Budila bigami publici, putem presupune sotul anterior al soliilor acestora era in despre numitul preotul din Baraolt, István Rotary o spune foarte limpede: a luat de sotie pe femeia altui acum cu ea cu adevdrat." Alti preoti nu erau numai ci deoarece se cu rude apropiate. preoti, bigami váduvi mai ca sigur se conform ritualului bisericii catolice, de aceea Szalinainume§te casätoriti. Preotii din Secuime au reu§it sä acest pas de surprinzdtor pe mai multe a APF SOCG, 408, fol. 192-195. Acesta din urmä trebuie era orbise, Szalinai mod exceptional nu aminteste numele; evident nu mai putea indeplini www.digibuc.ro 11 Primul catolic din Secuime (1638) 283 Szalinai, parohii secui, exploatánd unui episcop catolicalTransilvaniei, mergeau Moldova deja ca oameni episcopii de hirotoniseau. in eroare pe episcopi - care proveneau din randurile cAlugärilor polonezeascunzindu-le faptul erau dar vizitatorul a un preot cAsátorit care 1-a convins pe episcopul de hirotoniseascA prin intermediul banilor. Preofii secui deja hirotonisiti se cununau ei conform ritualului bisericii catolice, respecte preceptele ecleziastice; cum descrie Szalinai, anuntau enoria§ii preotii pot avea sotii. Putem siguri cei pe care vizitatorul erau a bisericii, deoarece Szalinai de preofi care concubinaj.37 Amintitului preot din Hodo§a, János murise solia legitimä copiii conceputi aceasta slujnicd; astfel, Szalinai a facut mod evident diferenta dintre legitirnA concubina de mai arziu.Nici Bálint Vasma nu era dar a fugit tiitoarea" lui sat maghiar aflat la hotarul dintre tara Moldova, CiubArciu. A aici de cinci ani, evident ca preot al maghiarilor de acolo, care s-a Secuime a iubita lui, preot lea Seace. La vremea aceea Secuime multi preoti eraubigami, la altar femei ai erau de aceea e de faptul urma practicá. Nu sat unde nu se bigami", se Szalinai raportul in sat care au ba trei neveste Szalinai a anexat la raport alte despre asemenea dupl pe care opinia le accepta mod evident ca legale". Religia inferioritate era neputincioasA acestei practici, deoarece cei care doreau se Moldvai csángó-magyar ed. Benda, red. Kálmán Benda, Gabriella Jászay, Kene, lstván György Tóth, Budapesta, 1989, p. 191-194. Unul dintre este Péter Csomortáni, parohul din care in 1618 fusese paroh Ciuc, dar putem presupune dupä ce franciscanä de aici s-a din nou, Csomortáni, care a trebuit sä vecinAtatea sä la o parohie. Pentru Ciubärciu vezi: Benda, Csöbörcsök Egy tatárországi magyar története a 16-18. században., in "Századok", 1985, p. 895-915; preoti op. cit., p. 906=907, persoana lui Bálint Vasma nu a fost cunoscutA acum. Despre licentiati: Georg Laienseelsorger. Die Lizenziaten in Theologische Zeitschrift", 1982, p. 241-248; Koloman Juhász, Laien in Dienst der Seelsorge der in Ungarn. Ein Beitrag zur Geschichte de Seelsorge, Münster, 1960, passim; lstván György Tóth, (licenciátusok) a moldvai csángó magyar a században, Az értelmiség Magyarországon a században, ed. Zombori, Szeged, p. 139-147. n 1607 au fost inregistrate märturiile a patru secui din Remetea lui Lukács Székely Remetei, care i-a trimis de mai multe ori la sotia lui, Margit (care un alt bärbat) " sä o acasä ei, noi am chemat-o de câteva ori, ba chiar am avertizat-o, femeia ne-a spus ea nu vine niciodatA, chiar ar chema-o de o mie de ori, ba chiar i-a dat libertatea bärbatului ar vrea sä se din partea ei e liber o Astfel, femeia considera spre stupoarea lui Szalinai. Sotia unui alt catolic din Remetea, Balázs Literati, a fost timpul vietii ei cu un alt bärbat de preotul din György Szenci, care i-a märturisit lui Szalinai a avut permisiunea vicarului Miklós Fejér aceastä APF Visite e Collegi, vol. 16, fol. 254, 259. www.digibuc.ro 284 István György Tóth 12 scrie puteau trece foarte usor la o religie, fost cununali de pastori reformati sau de preoti ortodocsi. Szalinai mai protopopii nu sunt mai buni decât preolii obisnuiti, prin simonie: in ce strâng o de fier ajutorul puterii laice veniturile preotilor obtinute de la enoriasi, tolereazá parohilor pentru surprinzátor in aceasta, deoarece in conditiile care nu exista un episcop al Transilvaniei, protopopii nu primeau de la o autoritate superioará ci, - mod care aminteste de practica bisericilor protestante - ei erau de preotii (cárora li se scaunului secuiesc respectiv. Astfel, chiar vrut, nu putut lua o atitudine fermä de preolii Szalinai nici nu i-a mentionat pe protopopi in raportul säu, poate pentru pe baza celor mai sus nuconsidera demni ai preotimii locale. schimb raportul lui Leone da Modica cunoastem numele a trei protopopi, dar caracterizarea asprä datá de e doar cazul protopopului de Ciuc, Mihály Ceilalli doi protopopi, capul preotilor din Trei Scaune, parohul din Turia, Péter Gelenczei, superiorul a doar trei parohii din Odorhei, preotul orasului Odorheiu Secuiesc, Péter Forró, erau Deoarece vizita lui Leonecea a lui Szalinai este doar de trei e limpede s-au produs putine schimbári cele douä liste numele preotilor. Szalinai a enumerat 16 parohi scaunul Ciuc, dintre care zece pot identificati cei care fac parte din raportul lui Leone da Modica. Deoarece practica numelor de familie nu se consolidase acea epock pe baza prenumelor identice ciuda numelor de familie diferite, este foarte probabil ca in cazul altor patru preoti din Ciuc, Leone da Modicamai apoi sá acelasi preot in parohie. cei trei preoti din scaunul Gheorgheni care apar raportul lui Din raportul lui Szalinai mai reiese Secuime au mai multe vizite ecleziastice, care nu au fost efectuate de episcop (deoarece nu exista) sau de un vizitator extern, ci de protopii de preoti.Acesita au parohiile mare cheltuialA, cai slugi, pe socoteala vizitele nu au avut nici un rezultat benefic asupra ecleziastice- putem protopopul Mihály Arkosi, de nu i-a mustrat pe preotii care la fel ca el. Astfel, la 13 februarie 1635 protopopul de Trei Scaune Péter Kozma Gelencei a aprobarea Gheorghe Rákóczi I viziteze parohiile din Trei Scaune. Milley János Jézus-társasági jelentései 1648-1653. Erélyi Országgyalési Emlékek vol. XIX, ed. Szilágyi, Budapesta, 1896, p. 487-489. Veszely, op. cit., p. 306-309. practicA a fost de cAtre Damokos 1673. 42 Forró Szentléleki era deja protopop 1620, când a emis un document Miklós Fejér, vicarul general al Transilvaniei. Siket Imre=Süket Imre, Gelerd Jánoseler Pap, Barlogh Péter=Bartocz Francze Máté, Becze János=Beke János, Bartho Balázs, Arkosi epocA adesea numele de Mihály Miklós; deoarece semnAtura proprie a lui Mihály raportul lui Szalinai se dovedeste o a fi o mai de incredere decât al lui Leone da Modica. Székely este siguranta identic cu Kisasszonyi Máte. patru enumerati de Leone da Modica, Menasági Miklós, Caspar Nagy Adám este foarte probabil-dacA nu chiar sigur- cA pot fi acelasi prenume, dar de familie diferit amintiti de Szalinai. Singurul care nu apare raportul lui Szalinai este Szentmihályi György. www.digibuc.ro 13 catolic din Secuime (1638) 285 Szalinai, doar protopopul Kaszoni face partedin lista lui Leone da scaunul Odorhei existau doar trei doi dintre acestia, protopopul Péter Forró György Szenczi (acesta apare sub numele de Georgius Pap) sunt enumerati in ambele rapoarte, in schimb Szalinai nu pe preotul Dömötör", pe Leone da Modica nu are de Ferenc Monyasdy, de asemenea cum din raport, Leone da Modica cunostea mult mai putin scaunul Trei Scaune in comparatie cu satele din Ciuc. E foarte probabil Leone da Modica nici nu a vizitat Trei Scaune, deoarece a fost impiedicat de preotii de Nici nu ne surprinde acestea Leone da Modica scrie doar despre opt preoti din Trei Scaune, despre care toate probabilitAtile a auzit de la altii; dintre acestia, de protopopul Gelenczei", doar preotul David, odinioard a putut identificat cu certitudine cu parohul din Poian Huszty amintit de Szalinai. Este ciudat faptul spre deosebire de raportul lui Leone da Modica, bosniac nu mentioneazd printre preofii din Trei Scaune pe vicarul Transilvaniei de mai György Ferenc". Faptul un preot din Gheorgheni amintit de Leone da Modica raportul nu a mai fost de Szalinai 1638 nu trebuie ne mire, deoarece Pall Bellinus era intruchiparea preotului catolic care in lipsite de supraveghere episcopalA. S-a näscut la Mezökeresztes, pe hotarul zonei de ocupatie mai a studiat la Universitatea din Graz, din cauza a fost repede exmatriculat. Dupä el a activat teritoriul ocupat de otomani, de a fost de atre un pasä. A trebuit se refugieze de peste tot, ca ani de la vizita ecleziasticA a lui Szalinai, 1643, ca preot in Moldova, la Iasi. Aici s-a cu curtenii voievodului, de aceea o nouA fugA i-a purtat pasii in satul unguresc teritoriul CiubArciu, de unde a plecat mai departe Polonia. Este de deci cA nu a mult timp nici la parohia din scaunul Gheorgheni'. AdevArata dintre raporturile celor doi franciscani nu constA numele parohilor. De-a lungul vizitei sale, Szalinai a parcurs Secuimea din sat in sat, fAcând astfel o relatare foarte detaliatA temeinicA despre traseul parcurs. Cu toate acestea, imaginea asupra catolicismului din Secuime pe care ne-am construi-o doar pe baza raportului lui Szalinai falsA, deoarece acesta nu vorbeste deloc despre problema cea mai importantA: nu precizeazA cine se ocupa de catolicii secui in satele care nu erau preoti. Putem face aceastä situalie doar comparind relatarea lui Szalinai cu raportul lui Leone da Modica. Szalinai 23 de parohii care nu aveau preoli. Dintre acestea fAceau parte 11 din cele 14 parohii ale scaunului Odorhei 6 din cele 17 parohii din Trei Scaune. Lipsa unui preot al parohiei nu cA localnicii nu primeau nici un fel de ingrijire raportul lui Leone da Modica, preotii din Ciuc Csomortányi Péter lzsák apar ca parohi din scaunul Gheorgheni. Este evident faptul cä franciscanul italian se orienta mai greu printre scaunele secuiesti, deoarece a parohiile din Gheorgheni când la protopopiatul din Trei Scaune, la cel de Ciuc. La Leone da Modica: Kelenczei. EOE, vol. XIX, p. 478-489. Pap" care apare lista cu nume a lui Leone da Modica poate fi identificat fie cu parohul din Sânzieni, Péter Csiszér, cu din Budila, Péter Oláhfalvi. schimb dintre preotii de Szalinai, parohii Mózes, Paulinus Berkes nu se regäsesc in celälalt raport. Johann Andritsch:Studenten und Lehrer aus Ungarn und an der Graz.Graz, 1955, p. 55. Benda, op. cit., p. 906. www.digibuc.ro 286 István György 14 spiritualA din partea bisericii catolice. Szalinai pursimplu nu a luat de una din cele mai importante institutii a bisericii din Transilvania din Ungaria licentiatii. proveneau din rândurile erau nehirotonisiti, dar indeplineau anumite funcfii cu permisiunea bisericii, (de unde numele botezau, cununau, conduceau rugAciunea cântecele, citeau lecturi religioase. Din raportul lui Leone da Modica reiése scaunul Odorhei functionau 9 licentiati catolici, iarTrei De fapt Trei Scaune nici nu erau parohii preot sau licentiat, scaunul Odorhei doar parohii nu exista cineva care boteze, cunune sau este foarte probabil ca in aceste parohii tocmai in moment de licentiat era vacantA". Scrisoarea prin care nobilii catolici ardelenichemau pe preotii din Secuime sprijine pe vizitator spunea foarte explicit cA Szalinai, la porunca Scaun trebuia sA viziteze preotii catolici pe licentiatii scaunele secuie0i". DacA am doar raportul vizitei ecleziastice a lui Szalinai, am putea crede la vremea aceea Secuirne nu functiona nici un Szalinai in raportului sAu, care enumereazA abuzurile Secuime: am care nu sunt preoti" care spovedeau, el cu indignare. Szalinai, care dorea sA punA drepturi preceptele conciliului tridentin care caracterizeazA in cuvinte aspre pe preotii hirotonisifi Secuime, nu ne spune nimic despre licenfiatii care botezau, cununau inmormântau a fi hirotonisiti. Cea mai plauzibilA explicatie constA aceea cA Szalinai nu considera parte a clerului, a.5a cum nu i-a inregistrat nici pe pe care functionau pe paroh", nu a irosit" nici un cuvânt despre Cu toate acestea, rolul pAstrarea catolicismului in satele unde nu erau nici mAcar preoti este evident. Mai ca sigur ei secuii arapelat la pastorii reformati din invecinate pentru botezuri, cununii sau Conform raportului lui Szalinai, catolici Secuime adesea impotriva celei de a opta a noua porunci, vizitatorul nu singur preot, pe deja amintitul paroh din Baraolt, de atitudine pro-protestantA, care era la fel mare pentru catolicism. János Rotary, fusese s-a corcit", cáci a fost pe rând unitarian, calvin apoi iar acum - Szalinai -, cAsätorit, dupA catolic, dar nu vrea spovedeascA decât pe (!). catolici secui o parte importantA a secuilor au credintei catolice deceniile de dupA Reformä - zona catolicá din Secuime era Roma5° de cAtre ardeleni -, de aceea parohi care se cununau intre ei nu s-au rupt de biserica deoarece trebuit sA Leone da Modica mentioneazänumele a trei din scaunul Odorhei, iar douä dintre aceste nume face la ocupatie: Péter Deák din Satu Mare János Pap din CAlugäreni erau Cf. Lajos Demény, "Fejedelemkori székely scho/a-mesterek", R. Várkonyi születésének 70. évfordulója ünnepére, ed. Péter Tusor. Budapesta, 1998, p. 281-289. Relationes, p. 238. E adevärat lstván Loparai, pe care Szalinai la Roma cu raportul, a relatat doi franciscani un alugär dominican - despre acesta din urmä nu de unde a venit - au trecut la religia unitariand, la fel caun preot laic, pe care nobilii catolici din aceastá www.digibuc.ro 15 Primul catolic din (1638) 287 Preotii din Secuime nu corespundeau canoanelor conciliului tridentin nu doar pentru femei, ci pentru erau foarte ignoranti, ceea ce nu e de mirare, deoarece Transilvania nu mai exista un institut dupá ce 1603 lui Moise Secuiullocalnicii unitarieni au distrus universitatea din Cluj, de Báthory". Parohii din Secuime vor mai unul de la altul practicând necesare unui preot catolic, nu e de mirare cá fAceau nenumArate greseli riturile ecleziastice administrarea sacramentelor. pregátire a precum zonelor protestante au dus deopotrivA la neglijarea riturilor catolice. Parohii tiu nimic despre liturghie, nu folosesc maslul, abia-abia spovedesc cuvertura vesmintele preotesti sunt murdare - enumera Szalinai, care preoti care nu cunosteau formula de la spovedanie, nu aveau breviare sau liturghiere nu nimic despre dogma catolicá privitoare la sfmtele Nu cum trebuie procedeze ostia sfintitä, cu stupoare, deoarece o pun urmá de respect vreunei o duc acest mod la Raportul lui Szalinai nu este izvor important pentru istoria a Transilvaniei, ci pentru demografie, cáci a notat parohie numArul (parochia uxoratos). AceastA expresie indicá foarte cá desi a parcurs de catolici (din acest motiv regiunile vestice, refonnate Secuimii lipsesc lui), el a toti alte cuvinte capii de familii aceste sate. Nu in care Szalinai a inregistrare. in raport cifre rotunjitecifre precise despre familii din diferitele parohii,nici nu putem spune cá in cazul parohiilor mai mari, mai multe a raportat cifre rotunjite estimative), in timp ce pentru parohiile a oferit date nerotunjite, respectiv exacte". Presupunerea noastrá este privinta numArului de raport atât date exacte, bazate.pe câtdate estimative. de din raportul lui István Szalinal Scaune Sute rotunjite Zeci rotunjite Numár nerotunjit Ciuc 6 9 4 Gheorgheni 3 3 Odorhei 6 9 TreiScaune 2 8 6 TOTAL 12(20,3%) 24(40,6%) 23(38,9%) APF Visite e Collegi, 16, fol. 261. Pentru protestantii din Secuime: István Juhász, A református egyházmegyék,Cluj, 1947 (Etf 201), p. 19-58. 52 Endre Veress, A története lerombolásáig, 603-ig., "Erdélyi 1906, p. 257-261. APF Visite e Collegi, vol. 16, fol. 244-246/v, fol. 254. In raport parohiile invecinate una dupá alta,dar tocmai scrisoarea protopopului din Ciuc, pe care am citat-o, exclude ideea cá in fapt Szalinai arvizitat satele in ordinea ar fi ca 13 martie a vizitarea scaunului Ciuc) 4 mai (data care sfärsitul ecleziastice), doar o Szalinai sAvizitat 58 de parohii ele. www.digibuc.ro 288 István György Tóth 16 Vizitatorul a dat rotunjite din ordinul sutelor cazul a 12 parohii, pentru 24 de parohii a rotunjit capilor de familie numere din ordinul zecilor, pentru 23 de parohii nu a oferit sume rotunjite55. Szalinai a locuit la franciscanilor bosMaci din scaunul astfel cA era familiarizat cu satele de aici, dar a oferit date exacte pentru mai mult de (56,25%) din satele din scaunul invecinat, Odorhei. privitoare la Trei Scaune sunt deja mai precise, pentru mai indepArtatul scaun Ciuc avem cifre exacte doar a cincea parohie, iar din cele patru parohii din Gheorgheni, Szalinai a rotunjit numerele pentru trei dintre ele. Comparând raportul lui Szalinai alte recensAminte reiese ne putem bazape cifrele rotunjite, ca ordin de demografice oferite de raportul lui Szalinai pot alte douA pe de o parte lustrele secuie§ti, cu registrele militare ale secui de rAzboi, intocmite 1635 trei mai devreme), pe de altA parte vizita ecleziasticA din 1657 decenii mai efectuatA de lui Szalinai, Kázmér Damokos. Cifrele din raportul lui Szalinai se pot compara doar la o limitA datele lustrelor, care considerate exceptional de sigure de cAtre literatura de specialitate. Lustra sate, timp ce Szalinai consemneazA parohii. Astfel, putem compara datele doar atunci toate unei parohii din registrul militar al secuilor lipsesc iobagii legati" din Secuime, care nu erau la prestarea serviciului militar56. La alcatuirea tabelului, am omis dintre categoriile inregistrate lustrA vAduvele, trecuti rubrica mortilor, cei membrii masculini ai familiilor nu erau capi de familie - calcul nobilii bolnavii57. Faptul Szalinai s-a sA ofere numere exacte e demonstrat in cazul parohiei din Poian, când Kázmér Damokos, care a de fapt raportul, a puncte dupA cifra 8, sperând probabil sA completa ulterior numärul exact al capilor de familie, acest lucru nu s-a (Evident cA o parte a numerelor rotunde poate reprezenta rezultatul capilor de familie.) Erdély története. ed. Béla Köpeczi, Budapesta, 1986, p. 736-740 (Péter Katalin); Lajos Szádeczky Kardoss, A székely története és Budapesta,1927, p. Echipa din cadrul Institutului de Istorie "Nicolae lorga" din Bucureti, condusä de Lajos Demény, se ocupA de prelucrarea din de vedere demografic a lustrelor. Lustra scaunului Odorhei din 1635, la Viena la Haus-, Hof- und Staatsarchiv, a fost valoare de Lustrele scaunelor Trei Scaune, aflate Arhivele Nationale Maghiare (MOL), arhiva Guberniumului, au fost prelucrate de Kinga articolele limbile precum monografia curs de aparitie, "Pe urmele secuilor militari". Cf. Kinga S., Importanla registrului militar secuiesc (1635) ca izvor demografie "Rl", 1992, p. 241-252; Eadem, A hadköteles székelység rétegzôdése 1635-ben, "TSz", 1991, p. 224-238; Eadem, Erdélyi védrendszerek a XVIII. században (Háromszéki Budapesta, 1995, p. 44-52; vallás és társadalom 17. században (manuscris); Eadem, Damokos Kázmér jelentése az Udvarhely- és Csik-Gyergyó-Kászon és a lustrák, (manuscris); Eadem, Aspecte 1642, 1992, p. 253-273; A székely 1595-1596, ed. Samu Lajos Demény, Károly Vekov, Bucure§ti, 1979, p. 50-58, 146-178. Sursa datelor din tabel: MOL, Gubernium, F 136, Lustre secuiqti, Mure§. Trei Scaune. (Calculele apartin, din cauza punctelor de vedere diferite.) www.digibuc.ro 17 Primul recensämânt catolic din Secuime (1638) 289 Numärul de famine din pe baza lustreia vizitelor ecleziastice ale Kázmér Damokos Parohii filiale) Lustra (1635) Szalinai (1638) I Damokos (1657) Scaunul Ciuc 150 400 Casinu Nou 90 60 Cozmeni 436 250* Sinmartin 260 200 CiucsIngeorgiu 570 500 Armáseni 90 200 Misentea 100 157 Leliceni 100 115 SAnsimion 112 100 Santimbru 122 200 Sâncräieni 136 60 Sumuleu 300 272* Delnita 310 242* 400 500 Mihaileni 180 200 Satu Nou 500 500 560 250* Tomesti 100 80 Parohie Lustra (1635) Szalinai (1638) (1657) (cu filiale) Sandominic 90 60 Total 4606 4346 Scaunul Gheorgheni Gheorgheni 500 500 Suseni 100 100 Joseni 131 130 Lázarea 300 381 Total 1031 1111 Scaunul Sovata 59 45 37 Silea 46 43 25 Mätrici 129 113 114 164 150 142 Total 398 351 318 Scaunul Odorhei 112 170* Lueta 110 60 32 25 Satu Mare 60 50 Zetea 136 100 www.digibuc.ro 290 György Tóth 18 Szombatfalva 90 80 137 80* Bisericani 200 185 213 145 Odorhei 150 100 39 50 Dealu 213 40* Corund 40 35 Atia 42 32 Total 1574 1152 Trei Scaune Turia 220 150 300 Alungeni 55 90 40 73 116 50* 68 92 50 194 130 205 Ojdula 154 80 100 21 36 32 Brelcu 100 80 Lemnia 156 136 255* Lunga 54 80 50 Tinoasa 108 80 57 Estelnic 175 110 150* Poian 116 (aprox.) 132 Sanzieni 208 132 280 Parohie Lustra (1635) Szalinai (1638) Damokos (1657) filiale) 120 80 Baraolt 130 113 150 Budila 100 Total 1732 1745 general 9307 8938 Parohiile cu * aveau 1657 de vizita din 1638. Szalinai a Secuime 9 307 de capi de familie Damokos, decenii mai tärziu a inregistrat 96% din acest ceea ce recensamintelor din secolul al XVII-lea reprezinta aproape populatie.) Sinteza de Congregatie Propaganda Fide pe baza acestui raport - probabil pe baza unei alte necunoscute, a lui Szalinai -a din aceste familii aveau 6, 8, 10, 12 membri, dar dupa obicei" trebuie calculat cu 5 membri de familie". asemeni, atunci ajungem la concluzia 1638, secuiesti locuite de catolici 535 persoane. estimarea de Leone da Modica care aprecia Secuime 23 000 de catolici, care de alminteri cunostea superficial din Transilvania, este extrem de pesimiste. János din Mare, provenit dintr-o APF Visite e Collegi, vol. 16, fol. 244-246/v. Relationes, p. 249. www.digibuc.ro 19 Primul catolic din Secuime (1638) 291 de nobili din Trei Scaunecare a studiat teologia la Viena, mai apoi misionar abate la primul care a scris o relatare despre Secuime pentru Congregatie Propaganda Fide in 1629, a estimat surprinzAtor de exact catolicilor din Secuime. El a apreciat scaunele Ciuc Gheorgheni 20 000 (Szalinai a 5 637 de familii, 28 185 de persoane), scaunele Odorhei 8-9 000 de suflete (Szalinai a 925 de familii, 9 625 de suflete), timp ce pentru TreiScaune a estimat 0 000 de locuitori (Szalini a inregistrat 1 745 de familii, 8 725 de suflete). EstimArile lui sunt de precise deoarece mai mult ca sigur cuno$tea rezultatele lustrelor secuiesti, indeosebi pe cele ale lustrei din 1614, ;a porunca lui Gabriel Beth lee. Szalinai a deci o imagine foarte detaliatA a catolice din Secuime la inceputul anului 1638. Raportul a fost trimis la Roma prin de misiune, Loparai61. scrisoarea care a raportul, Szalinai ruga pe cardinalii Sfmtei Congregatii Propaganda Fide aprobe hirotonisirea lui KAzinér Damokos ca intemeieze Transilvania o custodie franciscanA modelul Bulgariei se de numirea unui episcop care sä rezidezeArdeal. Congregatia a discutat raportul lui Szalinai din 9 noiembrie 1638" a indeplinit cererile vizitatorului. Damokos a fost din 1639 biserica principalA observanti, mAnAstirea Aracoeli din Roma. La propunerea Congregatiei, papa al VIII-lea a o la 3 februarie 1640, care i-a unificat pe franciscanii maghiari bosniaci din Transilvania i-a de provinciile din Ungaria respectiv, Bosnia, astfel o custodie independentA Sfintul care depindea doar de ministrul general al ordinului, al cArei prim custode a fost Szalinai. schimb problema numirii episcop rezident Transilvania nu a fost rezolvatA timp de mai multe decenii. Francesco Ingo li, secretarul Congregatiei, a propus ca, dat episcopul numit de nu a fost primit Transilvania de principe, asistenta spirituall a catolicilor ardeleni fie unui episcopat titulare teritoriile necredincio$flor, rezolvarea problemei s-a mai acestea, István Szalinai a fost acela$i timp prefectul misiunii, custodele custodiei franciscanevicar al episcopului, numit de principele Transilvaniei. Nu a reu$it sA episcop, desi nobilii catolici propus pentru Cardinalii Congregatiei au avut nevoie de multe consfltuiri pentru a ajunge o La trei decenii de la vizita lui Szalinai, 1668, Damokos a fost alest episcopul Transilvaniei cu titlu de de episcop de Koron, acesta din secret de principe. trei recensaminte ale catolicilor din Secuime din 1657, 1668 1670 au fost efectuate de acelasi Damokos, cum odinioarA ca traducAtor secretar al lui István Szalinai". Loc. cit., p. 237-239.DupA 1629, Darkó Nagyajtai a lucrat ca misionar in Ungaria superioad, dar a special la nobililor catolici. APF SOCG, vol. 79, fol. 207; vol. 219, fol. vol. 70, fol. 160, 262; vol. 269, fol. 56, 110-119/v. Pentru studiile sale din Graz, J. Andritsch,op. p. 48. 61 APF SOCG, vol. 81, fol. 262; vol. 82, fol. 216-217, 224. 62 APF Acta SC, vol. 13 (1638-1639), fol. 187, 251, punctul 12. Relationes,p. 20-28, 290-311, 373-393. www.digibuc.ro 292 István Gyôrgy TÓth 20 Documentul (Archivio storico di Sacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma. Visite e Collegi, Vol. 16. Fol. 250-251/v. Orig., manuscris de Kizmér Damokos, cu semnatura lui István Szalinai) Visitationes in partibus Siculiae. Parochiae in capitaneatu Chikiensi. 1. Nagykaszonm, filialis vero Jakabfalua. Hic est sacerdos caelebs Stephanus Rakosi. Parochia ista continet uxoratos 150. 2. Kaszon Uyfalu65. Hic est sacerdos Stephanus Faber. Parochia ista continet homines uxoratos 90. 3. Koszmas', habet filiales 4: Laszarfalua, Tusnad. Szentkereszt, et Verebes. Hic manet sacerdos Emericus Siket, habet mulierem pro coquina, et habuit ab ipsa filium et filiam, modo quoque tenet illam apud se. Parochia ista continet uxoratos 436. 4. S. Hic est sacerdos Johannes Gelerd, habet coquinam pro se mulierem. Continet parochia ista uxoratos 260. 5. S. vero Kotormany. Hic est sacerdos Petru Sutoris, habet pro coquina mulierem. Continet parochia ista uxoratos 570. 6. Manasagh". Hic est sacerdos Petrus Czomortani, qui habet pro mulierem. Parochia continet uxoratos 90. 7. Mindszent', filialis vero Hosszu asso. Hic non habent sacerdotem. Parochia ista continet hommes uxoratos 100. 8. S. lee, filiales vero et Monyasd. Hic est sacerdos Petrus Barlogh valde malae vitae. Parochia ista continet uxoratos 100. 9. S. Simon'. Hic est sacerdos caelebs Matheas Francze. Continet parochia ista uxoratos 112. 10. S. Imrehm. Hic est saceros caelebs Johanees Isaak. Continet parochia ista 122. S. Kira Hic non habent sacerdotem. Continet parochia ista uxoratos 136. Nagykászon (numele comun al satelor Kászonaltíz Kászonfeltíz, Pläiesii de Jos de Sus). Kászonjakabfalva (lacobeni). Kászonújfalu (Casinu Parohiile preot au fost notate de Szalinai cu asterisc. Koszmás (Cozmeni), Lázárfalva Tusnád (Tusnad), Szentkereszt (=poate Cseretszeg), Csíkverebes (Vrabia). 67 Csikszentmárton (Sânmartin). (Ciucsângeorgiu), Kotormány (Cotormani). Csíkménaság Csíkmindszent (Misentea), Hosszúaszó (Hosasau). 71Csíkszentlélek (Leliceni), Sögöd sau Zsögöd (Jigodin), Monyasd=Ménaságújfalu (Armäsenii Noi). Csíszentsimon (Sânsimion) Csikszentimre (Santimbru). Csíkszentkirály (Sâncraieni). www.digibuc.ro 21 Prirnul recenamânt catolic din Secuime (1638) 293 12. Somolyo75, habet filiales 4: Szereda, Tapolczan, Vardofalua, et Comortan. Hic est sacerdos Petrus Delnei. Hic est monasteriurn Franciscanorum. Continet parochia ista uxoratos 300. 13. filiales vero Palfalua et Hic est sacerdos caelebs Matheus Székely, qui est laude dignus, bonae vitae. Parochia ista continet uxoratos 310. 14. S. filiales vero Bossona et Szep Viz. Hic est sacerdos Becze, qui nunquam habet uxorem, sed habuit filios et filias. Parochia ista continet uxoratos 400. 15. Mihaly's, vero Anyad. Hic est sacerdos Blasius Bartho. Continet parochia ista uxoratos 180. 16. Kis Aszszony79, filiales vero Madefalua et Giotrocz falua et Vaczarczi. Continet homines uxoratos 500. Hic est sacerdos Michael Arkosi, qui habuit multos et filias, quamvis non habuit uxorem, neque solet nec in agone, dum incidisset in voluit confitere, sed meretrices suas convocavit et consignavit illis thesaurum suurn. Quando audierunt saeculares officiales, ceperunt et posuerunt ad compedes, et ille donavit illis officialibus unum equum, ut dinitterent 17. Nagy Bodogh Aszszony80, habet filiales 5: Madaras, Olafalua, Danfalua, Kaczfalua, et Jenöfalua. Hic est sacerdos Sartoris. Continet parochia ista uxoratos 560. 18. S. Thamas". Hic est sacerdos Nicolaus Istuan. Continet parochia ista uxoratos 100. . 19. S. Damokos'. Hic non habent sacerdotem. Continet parochia ista uxoratos 90. Parochiae in Giergio 1. S. Miklos", filiales vero Tekerpatak et Kelyenfalua. Continet parochia ista uxoratos 500. Hic est sacerdos Petrus Kaszony valde luxuriosus et ebriosus. (Fol. 250v) 2. Uyfalu". Continet parochia ista uxoratos 100, est hic unus ebriosus sacerdos Stephanus Töke. 3. vero Czomafalua. Hic manet Johannes sacerdos caelebs, continet uxoratos 131. Csiksomlyó ($umuleu), Csikszereda (Miercurea-Ciuc), Csiktaploca (Top Ciuc), Várdotfalva Csomortány ($oimeni). 76 Csikdelne (Delnila), Csikpálfalva (Pauleni-Ciuc), Csikcsicsó (Ciceu). Csikszentmiklós (Nicolesti), Csíkborzsova (Bârzava), (Frumoasa). Csikszentmihály (Mihaileni), Ajnád (Nadejdea). Kisasszonysikgöröcsfalva (Satu Nou) primit numele hramul bisericii: Beatae Virginis Nativitatis; Mádéfalva (Siculeni), Gitroczfalva=mai sus amintitul Csikgöröcsfalva, Vacsárcsi locul cuvântului ceperunt original: .coeperunt. Nagyboldogasszonysikkarcfalva primit numele hramul bisericii: Beata Maria Virgo Assumpta. Csikmadaras Oláfalva (Rumun), Csikdanfalva o Csikkarcfalva (Ineu). Csikszenttamás (Tomesti). Csikszentdomokos (Sândominic). (Gheorgheni), Tekerpatak Strâmba), Gyergyókilyénfalva (Chileni). Gyergyajfalu (Suseni). www.digibuc.ro 294 István György 22 4. Szarhegy', filiales vero Remet et Gittrod, carent sacerdote. Continet uxoratos 300. Parochiae in sede Maros 1. Szouatha",carent sacerdote. Continet parochia ista uxoratos 45. 2. qui de novo est conversus, carent sacerdote. Continet ista vero uxoratos 43. 3. Köszuenyes", filiales vero: Remete et Mikhaza. Continet uxoratos 113, ubi sumus nos. 4. Hodos", habet filiales 3: Dimienhaza, Jobbagytelke, et Haed. Continet uxoratos 150. Hic est sacerdos Johannes Szepuizi, uxor ipsius est defuncta, habet sec= filiam suam et tenet etiam aliam ancillam. Parochiae in sede Uduarhelyiensi 1. Continet uxoratos 112. Hic est sacerdos malae vitae Georgius Szenczi. 2. Continet uxoratos 110, carent sacerdote. 3. Remete". Continet uxoratos 32, carent sacerdote. 4. Madefalua". Continet uxoratos 60, carent sacerdote. Zatalaka". filiales: Kemenyfalua et Fenyed. Continet uxoratos 136, carent sacerdote. 6. Szonbatfalue, filialis vero Lengielfalua. Continet uxoratos 90, carent sacerdote. 7. Vagas"7, filiales vero Betha et Dobofalua. Continet uxoratos 137, carent sacerdote. 8. filiales habet 3: Malomfalua, Farkaslaka et Bogardfalua. Continet uxoratos 200, carent sacerdote. 9. S. Thomas', habet 4: Fanczal, Kadiczfalua, Tibod et Hic est sacerdos Franciscus Monyasdy, qui habet uxorem, a qua habet filios et filias. Continet ista parochia uxoratos 213. Gyergyóalfalu (Joseni), Gyergyócsomafalva (Ciumani). (Uzarea). (Sovata). ($ilea Nirajului). Nyárádköszvényes (Mätrici), (Eremitu), unde se afla mica a bosniaci. Székelyhodos (Hodosa), Deményháza (DAmieni), Jobbágytelke Ehed (Ihod). (Lueta). Homoródremete (Satu Mare). Damokos a o confuzie cu satul Midéfalva (Siculeni) din scaunul Ciuc. Zetelaka (Zetea), (Tarnovita), Szombatfalva (parte a Odorheiu Secuiesc), Székelylengyelfalva (Polonita). Béta (Beta), Dobbfalva, Székelydobó (Dobeni). Szentlélek(Bisericani),Nyikómalomfalva Farkaslaka(Lupeni), Bogirfalva (Bulgseni). www.digibuc.ro 23 Primul catolic din Secuime (1638) 295 10. Uduarhely" oppidum, vero habet 1: Bethlenfalua. Continet uxoratos 150. est sacerdos caelebs Petrus Forro. S. Kiraly Continet uxoratos 39, carent sacerdote. 12. Oroszhegy", vero Dia falua. Continet uxoratos 213, carent sacerdote. 13. Continet uxoratos 40, carent sacerdote. 14. Atyha". Continet uxoratos 42, carent sacerdote. Et duo pagi sunt, qui converterentur, si haberent sacerdotem: Unus Siklod, alter vero unus continet uxoratos circiter 90 alter vero ultra centum. Parochiae in Sedium 1. Inferior ubi est sacerdos celibatus Petrus Gelenczey. Parochia ista continet uxoratos 150. 2. Futasfalua", ubi est sacerdos Johannes Szent Miklosi, qui habuit uxores, modo tertiam, a qua habet etiam puerum. Parochia ista continet uxoratos 90. 3. Hato filialis vero Damokosfalua. Continet uxoratos 116, carent sacerdote. 4.S. Kato lna", ubi est sacerdosMatthaeus Olah, quifuit monachus,illeest concubinarius. Continet parochia ista uxoratos 92. 5. Gelence", filiales habet duas: Haraly et Hisib. Continet ista uxoratos 130, carent sacerdote. 6. Hic est sacerdos Nicolaus Siculus, concubinarius. Parochia ista continet uxoratos 80. 7. Continet uxoratos 36, carent sacerdote. (Fol.251.) 8. Continet uxoratos 100, carent sacerdote. 9. Lemheny', filiales habet dua: Velencze et Baxafalua. Continet uxoratos 136. est sacerdos Andreas Kaszony concubinarius publicus. 10. Continet uxoratos 80, carent sacerdote. Székelyfancsal Kadicsfalva Tibóld (Tibod), (Ulcani). Székelyudvarhely (Odorheiu Secuiesc), Székelybetlenfalva, azi parte a Odorheiu Secuiesc. Székelyszentkirály (Sincrai). 102 Oroszhegy (Dea lu), Dia=Székelydálya (Daia). Korond (Corund). Atyha (Mia). 105 Siklód (Cusmed). Alsótorja (Turia). Futásfalva (Alungeni) Hatolyka (Hátuica). Nu am identific satul Domokosfalva, pb. din a scris astfel numele Mártonfalva. Szentkatolna Gelence (Ghelinta), Haraly (Harale), Hisib=Hilib (Hilib). Ozsdola (Ojdula). Kózdimartonos (Bretcu). (Lemnia). Nu am Bakfalva, localitate dispArutá mai www.digibuc.ro 296 György TÓth 24 11. vero Szaszfalu. Continet uxoratos 80, carent sacerdote. 12. filiales habet Almas et Czomortan. Hic erat unus sacerdos, sed uxor est mortua et ipse factus est caecus. Parochia ista continet uxoratos 110. 13. vero Belafalua. Hic est sacerdos David Huszty, qui est bigamus publicus. Continet parochia ista uxoratos 8. 14. S. Lelek"9, vero Kis Kaszon. Continet uxoratos 132. Hic est sacerdos Petru Cziszer caelebs. 15. Szarazpatak'", filialis vero Pelesznek. Continet uxoratos 120. Hic est sacerdos Valentinus Vasma, qui aufugerat cum una meretrice in Tartariam ad Czebeczek, ubi mansit 5 deinde reversus, est concubinarius publicus. 16. Baroth'21. Continet uxoratos 113, ubi est sacerdos Stephanus Rotary, qui antea fuit monachus, deinde perversus, fuit factus unitarius, qui dicitur Arianus, deinde Caluinista, demde Lutheranus. concionatur catholice, sed nunquam confitetur catholicis, sed Luteranis, ille abstulit uxorem unius viri, quam de facto habet. 17. Bodolya'', vero Nyen. Continet uxoratos 100, hic est sacerdos Petrus Olafalui, qui est bigamus publicus. Haec omnia sunt publica et manifesta, de secretis et arcanis nihil loquor. Abusiones: Singulis annis, quando visitatio est, visitator quos accipit secum ex sacerdotibus, quos famulos et equos habet, omnes ducit possintillos in sudore pauperum, et a comitatibus acipiunt saeculare brachium, qui etiam supra modum onerant pauperculos Non est in quo non sunt bigami tot, etc. et etiam in tertio in quarto gradu consanguineitatis et affmitatis, quos si puniunt, postea inseparati sunt, et habent a secularibus defensiones, aut ad alteram sectam recurrunt, quia sunt sectae 7 in istis partibus, quas vocant religiones. Ciboria, in quibus venerabile sacrament= tenent, ex majori parte sunt ex legno. Caveat Deus difamem aliquem, sed pungit me conscientia, ut revellem meae Sanctae Ecclesiae Romanae, quas lamentando et lacrimando secundum conscientiam revelo. Frater Stephanus de (Fol. 251/v.) exteriorul actului:) Nyujtód (Lunga). 116 Kézdisárfalva (Tinoasa), Kézdiszászfalu Esztelnek (Estelnic), Kézdialmás (Mereni), Csomortán (Lutoasa). Kézdipolyán, sau sub denumire Kézdiszentkereszt (Poian), Bélafalva (Belani). Kézdiszentlélek (Sinzieni), (Casinu Mic). Kezdiszárazpatak SeacA), Pelesnek=Peselnek, sub denumire (Petriceni). 121 (Baraolt). 122 Bodola (Budila), Nyen=Nyeny, Lyelye, Tyej (Telin). 123 apartine lui Szalinai. Dedesubt, scris de lui Szalinai fide www.digibuc.ro 25 Primul recensimint catolic din Secuime (1638) 297 FIRST CATHOLIC CENSUS IN SZÉKELY LAND (A REPORT DRAFTED BY SZALINAI IN 1638) Abstract In early 1638 the Franciscan monk Szalinai from Bosnia, serving as prefect to the Transylvanian mission and as papal visitator, made a canonical visitation to the Székely seats. In each of the parishes he visited, Szalinai noted the name of the parish priest and gave a brief description of him. He also recorded the number of married men living in parish as well as information on local beliefs, moral and marriage customs. The report presented here is an extraordinarily important source for those studying the demography and history (ecclesiastical and cultural) of seventeenth century Transylvania. Catholic lords livingTransylvania invited the Franciscan monks from Bosnia because their own local monks had virtually disappeared. The Jesuits had been driven out by the Transylvanian national assembly - although (disguised as local priests) a number a Jesuits were still active in the Principality. Meanwhile the monastery at Sumuleu Ciuc (Csíksomlyó), which belonged to the Hungarian province order of St. Francis and was sole surviving institution of the once thriving Transylvanian monastic orders of the medieval period, had almost been abandoned by 1620 - the monks having largely died off. Seeing the lack of priests and monks, the Catholic lords of requested priest from the Bosnian province of the Franciscan order. thus in ear y 1630 the author of the report under examination, Szalinai,arrivedin Transylvania; he was accompanied by three of his fellows. In 1636 theybuilt a (Mikháza) in seat of Maros. In November 1637 Szalinai received orders from Rome to out a visitation the Székely land, and by May 1638 he had completed this assignment. In Szalinai's report we fmd that just nine of the 58 parish churches in Szekely land (15% of the total) were care of celibate priests; 60% of all Catholic priests in Székely land were married or kept mistresses, that is they were pursuing a way of life that stood in stark contrast the regulations of the Council of Trent. Besidesbeing an importantsourceforthosestudyingTransylvanian ecclesiastical and cultural history, István Szalinai's report also contains important demographic information; in each of parishes that he visited the Franciscan monk noted the number of married men. Thus, while Szalinai only visited those villages in which Catholics were living (and therefore Calvinist western districts of the Székely land were excluded from his report), these Catholic villages he nevertheless made a census of the number of married men (i.e. of families). Szalinai calculated the number of heads of families (married men) in Székely land at 9,307. If we assume that each family had on average members, the number of people living in the Catholic areas of Székely land in 1638 be estimated at www.digibuc.ro 298 István György 26 46,535. We can check these by comparing them with those of the military census of 1635 and with data obtained by Szalinai's travelling companion, Kázmér Domokos (who later become the secret bishop of Transylvania) during his subsequent visitation to Transylvania in 1657. The figures do appear to be reliable. www.digibuc.ro ISTORIA GLOSAR OCTAVIAN ILIESCU EXPLICATIV cum a reiesit din parcurgerea primei a acestei tirnp de aproape milenii pe teritoriul noastre au circulat un mare de monete de tot felul, emise de autoritäli locale ca atare putere circulatorie provenind din afara acestui teritoriu, uneori de la mari distante, de unde au fost aici au intrat sporadic circulatia Evident, conditiile caracteristicile intrinsece extrinsece, acestor monete difereau complet, de la o specie la alta de la o la alta. Drept urmare, terminologia este foarte abundenta, ceea ce calitatea de a putea face obiectul unui dictionar numismatic de sine Literatura de specialitate de timp existenta unor asemenea dictionare numismatice'. lucrare de acest gen, in limba nu a in desi termeni din domeniul numismaticii pot i din in in diverse enciclopedii2, dictionare generale' de istone, dar de fiecare mod foarte limitat, impus de natura operelor respective. Apreciind in mod adecvat necesitatea redactarii publicarii noasträ a unui numismatic românesc; am propus anul 1972 Editurii Enciclopedice editarea unui dictionar acest titlu, care, conceptia urma categorii de termeni domeniul numismaticii general al monetei in Potrivit calculelor noastre, proiectatul dictionar ar inglobat un de circa 350 termeni de specialitate, a prezentare ar acopent un de 200 pagini. Raspunsul la initiativa a a venit abia Acest Glosar constituie Partea a III-a a monografiei: Octavian Iliescu, Istoria monetei Cronologie - Bibliografre - Glosar, lucrare anul 2000 Institutul de Istorie "N. din Bucuresti; textul publicat aici cuprinde numai sectiunea A. Nume de monete. Cele mai cunoscute opere de acest gen sunt Ed. Martinori, La moneta, Roma, 1915; Fr. Frhr von Schrötter (editor), Wörterbuch der Berlin-Leipzig, 1930; A.R. Frey, Dictionary of numismatic names, New York, 1947. 2 C. Diaconovici, Enciclopedia 3 vol., Sibiu, 1898, 1900 1904; Minerva, Enciclopedie Cluj, 1930; Diclionar enciclopedic, I-II, Bucuresti, 1993, 1996 (vol. III curs de aparitie). de exemplu: Dictionar universal al limbii 1896 numeroase reeditAri ulterioare; Dictionarul limbii literare contemporane, 4 vol., Bucuresti, 1955, 1956, 1957; Dictionarul explicativ al române, Bucuresti, 1975. de istorie veche a (Paleolitic - sec. X), Bucuresti, 1976. Propunere la Editura EnciclopedicA sub nr. 4059 din 29 noiembrie 1972. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 299-314 www.digibuc.ro 300 Octavian Iliescu 2 ani, când editura ne-a cerut ca la elaborarea asociati alti cercetAtori din Bucuresti din provincie. aceste conditii, proiectul propus in 1972 a fost abandonat, iar un Dictionar numismatic românesc cu caracter general nu a mai apArut astAzi6. Glosarul prezentat in ce unor exigente mai modeste. Constituindu-se ca parte complementarl a monetel acest glosar cuprinde numai douA categorii de termeni: A. Nume de monete B. prima categorie, denumirile principalelor monete, multipli submultipli, care au circulat pe teritoriul din antichitate A doua categorie cuprinde denumirile monetAriilor care au functionat aceeasi limitele aceluiasi teritoriu. Conceput pe aceste baze, Glosarul completeazA datele consemnate in Cronologle, astfel de un real pentru cei care vor consulte lucrarea de A. Nume de monete** accea, 1. aspru 4 (otoman); 2. accé numele unei monete moldovenesti de cupru sau de bronz, 1573 la Suceava de Ion Cumplit (1572-1574); era echivalent cu un aspru otoman de argint, de numele ei, legenda de pe revers; este prima monetA legenda limba românä. altân, altun: turc. altun, aur; numele oficial al monetei otomane de aur, pentni prima oará de sultanul Mahomed II-lea in anul 1477; initial, avea greutatea de 3,55 g, titlul de 993/ 1000 valora 40 aspri otomani de argint, echivalentA un ducat de aur. lat. antoninianus, monetA romanA de argint, prima anul 215 de Caracalla-Marcus Antoninus, de la care a preluat nurnele Monografia lui Costin C. Kiritescu, Moneda. enciclopedie, 1982; a 11-a de Costin C. KiritescuEmanuel M. Dobrescu, Bucuresti, 1998, are un caracter strict economic nu cuprinde denumiri ale monetelor care au circulat pe teritoriul noastre din antichitate prezent. folosite text: vezi arab. : lima engl. : limba franc. : limba germ. : limba grec. : limba ital. : limba lat.: limba polon. : limba rus. : limba : limba turc. : limba ung. : limba denumiri preluate din limba turcA au un accent gray pe ultima marcându-se astfel pronuntia accé, zolté. www.digibuc.ro 3 Glosar numismatic 301 initial; valora doi denari de argint. a II-a a secolului al antoninianul devine o moneta de bronz, a va inceta anul 324. as: de bronz sau de cupru, unitatea sistemului monetar roman, emisä in timpul Republiciiapoi sub Imperiu anii 269 - 275 e.n. asignat: assignat, ban de emis in anii 1789-1796 in Rusia intre 1769-1796, in circuland in 1843. aspru: 1. grec. aspron, alb; bizantina de electru (aliaj de aur albicios la culoare), pentru prima de Alexius I Comnenul, cadrul reformei monetare din 1092/ 1093; era echivalenta cu 1/ 3-a dintr-un hiperper de aur; 2. bizantina de argint, unitatea sistemului monetar, Imperiul de Trebizonda intre anii 1235-1446; 3. de argint, unitatea sistemului monetar, emisä de diverse hanate anii 1266-1780; 4. turc. akc, alb; de argint, unitatea sistemului monetar, 1326-1819; valora 4 de bronz, iar 1478, reprezenta 1/ 40-a dintr-un altun, moneta de aur. Valoarea asprului a continuu, in raport moneta de aur. Din a doua a secolului al XV-lea la celui de-al XVH-lea, asprul otoman a avut funcpa de cu putere circulatorie Tara aspru ban: nume dat dinarului unguresc de argint in documente emise Tara din 1556; initial, era echivalent cu 1/ 2 aspru otoman de argint; pe deprecierii acestei monete secolului al XVI-lea, raportul respectiv a ajuns la 1:1. assarlon: de bronz, unitate a unui sistem monetar local, adoptat la secolului al II-lea, sub Imperiului Roman, de orasele grecesti Histria, Callatis; s-au emis monete cu valoarea de 1, 2, 3, 4, 4 1/2 5 emiterea acestor monete locale a in anul 244 la Histriarespectiv 248 Tomisla Callatis. aureus: lat. nummus aureus, ban de aur; de aur, timpul Republicii, apoi sub Imperiu, anii 85 - 383 e.n.; initial, un aureus era echivalent 25 denari romani de argint. 1. dat in Moldova pe la 1632 monetei de argint cu valoarea nominalä de 3 grosi, de regatul Poloniei din anul 1528, ulteriorde alte autoritäti statale; 2. nume dat Transilvania secolul al XVIII-lea monetei austriece de bronz cu valoarea de 4 creitar. ban: 1. lat. medievali denarius banalis, dinar emis de un cu titlu de ban; de argint, valoarea de un dinar, anii 1255-1325 de banii croati de Slavonia; 2. de argint, emisä 1365-1368 de Vlaicu voievodul (1364-1377) apoi de succesorii lui: Radu I (1377-1383), Dan(1383-1386) Mircea (1386-1418). Initial, un ban era echivalent cu 1/ 3-a dintr-un ducat sau 1/ 2-a dintr-un dinar, ambele monete de cele trei valori nominale alcatuiau primul sistem monetar al creat 1365 de Vlaicu 1418, banul, ca divizionara a a mai fost emis in trei in 1424-1430 de Dan al II-lea (1422-1431, cu intreruperi) (bani de 1436-1437 de Dracul (1436-1442, 1443-1447) (bani de bronz); in 1456-1457 de Vlad (1448, 1456-1462, 1476) (bani de argint); 3. nume dat dinarului unguresc de argint documente emise Tara Româneasca din anii 1594-1598; in timpul lui Mihai Viteazul (1593-1600), un aspru otoman era echivalent cu doi bani (dinari unguresti); 4. aspru ban; 5. www.digibuc.ro 302 Octavian Iliescu 4 decima; 6. divizionari, reprezentand 100-a dintr-un leu, unitatea sistemului monetar al Romaniei, prin legea din 14/ 26 aprilie 1867; monete cu valoarea deban, confectionate din de cupru, au fost emise in anii 1867, 1900, 1952, 1953 1954. 1. de hârtie, bilete emise de o autoritate de stat, valoare obligatorie dar acoperire 2. banl de necesitate, germ. Notgeld, semne monetare, confectionate din diverse materiale, emise de o autoritate de stat sau comunall, exceptionale; 3. de semne monetare emise in timp de bancnoti: bilet emis de o de stat privilegiul de emisiune care cu o acoperire valoarea a acestui bilet. le bancnote au fost emise de Banca Nationali a României anul 1881 aveau valoarea de 20, 100 1000 lei. nume dat Tara Româneasci la inceputul secolului al XIX-Iea monetei austriece de argint, cu valoarea de 20 creitari; bizantina de argint, intre anii 1295-1341; unele documente contemporane, era denumitä ducat. nume popular dat monetei de argint, valoarea de 50 bani, anii 1873-1914. besllc: 1. de argint, valoarea de 5 parale, din anul 1703; 2. de argint, cu valoarea de 5 piastri, din 1855. bilet ipotecar emis de 1877 garantat prin asupra domeniilor proprii; aceste bilete au avut valoarea de 5, 10, 20, 50, 100 500 lei. caragros: nume dat talerului imperial Tara Româneasca secolul al XVIII- leala inceputul celui carboavi, nume dat rublei rusesti secolele XVIII-XIX. carboavi:carboanti. carol: nume dat 1870 monetei de aur cu valoarea de 20 lei cu lui Carol I. Monete de aur de 20 lei, cu efigia lui Carol I, au fost emise anii 1870, 1883, 1884 (purtând milesimul 1883), 1890 1906; moneta de 20 lei, cu milesimul 1868, a fost intr-un tiraj de 100-200 exemplarenu a fost mod oficial. 1. reprezentând 100-a dintr-un sau franc belgian; 2. divizionara, reprezentând 1/ dintr-un romanat, unitate a unui sistem monetar ce urma a adoptat de Principatele Unite, potrivit unui proiect elaborat la 18 noiembrie 1859 de Consiliul de Ministri al dar nerealizat niciodata. nume dat unei monete otomane de aur, cu valoarea de 5 piastri, de sultanul Mahmud al anul 1808. colonat, nume dat monetei de argint cu valoarea de 8 reali (un taler), anii 1732-1823 pentru www.digibuc.ro 5 Glosar numismatic 303 coloniile spaniole din America; era astfel cele coloane ale lui Hercule ce regatului Spaniei, reprezentatA pe revers. 1. bizantiná de aur (nomisma), de Constantin al X-lea Ducas (1059-1067); 2. nume popular dat astAzi monetei bizantine de aur (hyperper), de de Niceea, Joan Vatatzes (1222-1254). 1. monetA de din anul 1535; 2. monetA divizionark reprezentAnd 100-a dintr-o la 1701 din argint, de la datA din bronz. 1. monetA austriacA de aur, anii 1858-1866; 2. monetA austro-ungarl de argint, unitatea sistemului monetar, emisA anii 1892-1916. costanda: nume dat in Tara RomâneascA, secolul al XVII-lea, unei monete de argint, cu valoarea de 3 grosi, din anul 1528 de regatul Poloniei, apoi de alte state sau cu drept de a avea monetA proprie; documentele muntene din acest secol, costanda era echivalentA cu 10 (dinari de argint creitar: 1. germ. Kreuzer, monetA prezentAnd pe revers o cruce (Kreuz); monetA de argint, Tirol din 1278, apoi alte posesiuni ale Casei de Habsburg; din secolul al XVIII-lea, creitarul austriac devine o monetA divizionarl de bronz; emiterea lui in anul 1891, timpul monarhiei austro- ungare; 2. unitate pentru Transilvania de Casa de Habsburg, din 1710, ca monetA de argint, apoi, anii 1761-1765, ca monetA de nume dat XVIII-XIX, ducatului (florinului) unguresc de aur, emis dupA 1526 de Habsburgi la Kremnitz (azi Kremnica, Slovacia). crontaler: germ. Krontaler, monetA de argint, valoarea de taler, de din Casa de Habsburg anii 1756-1800. crucer: nume dat in Transilvania monetei de ban: monetA divizionarl, reprezentAnd 1/ 10-a dintr-un romanat, unitate proiectatA a fi de Principatele Unite, potrivit propunerii Consiliului de Ministri al Tarii 18 noiembrie 1859. denar: lat. nununus denarius, ban de 10; monetA romanA de argint, timpul Republicii, apoi sub Imperiu, anii 187 - 315 e.n. 10, apoi 16 de bronz. denga: monetA ruseascA, de argint, secolul al XIV-lea reprezentind 100-a dintr-o apoi de bronz, anii 1700-1828 2-a dintr-o stater: veche monetA greceascA de argint, de diverse autoritAti din antichitate 2 drahme. dinar: 1. monetA de argint, de diverse state, alte europene din secolul al IX-lea secolul al XVIII-lea; 2. de argint a TArii Românesti, de Vlaicu VodA (1364-1377) de Radu(1377-1383); avea greutatea de 0,70 valora 2/ 3-a dintr-un ducat sau 2 bani; 3. monetA de argint, Moldova de Alexandru (1552-1561, 1564-1568) in 1558, Despot (1561-1563) 1562-1563 Tomsa (1563-1564) 1563 1564. turc. direkli, cu colonat. www.digibuc.ro 304 Octavian Iliescu 6 1. de argint, unitatea sistemului monetar, de diverse hanate sub denumirea de aspru; 2. de argint, anii 1520-1687valorând 5-6 aspri otomani de argint. distater: monetA de aur, de Alexandru Mare, regele Macedoniei (336-323 2 de aur. dodecar: nume dat in la secolului al XIX-lea monetei otomane adli, care era schimbatA la curs, pe piata la valoarea de 12 lei de calcul. dolar: unitatea sistemului monetar al Statelor Unite ale Americii, din 1795 ca monetA de argint, iar ulterior ca monetA de metal comun sau bancnotA. veche monetA de argint, unitatea sistemului monetar grec, de diverse stateorase-state din antichitate; era divizatA in 6 oboli, greutitea ei varia in functie de etalonul ponderal adoptat de autoritatea respectivA. dublon: monetA de aur cu valoarea de 2 de aur, de diverse state alte europene in secolele XVI-XIX. ducat: 1. monetA de argint, pentru prima in anul 1202; din 1284, este gros sau matapan; 2. monetA de aur, din 1284 1545, denumirea de 3. nume dat izvoare contemporane unei monete bizantine de argint, anii 1295-1341 basilicon; 4 florin; 5. monetA de argint, unitatea sistemului monetar al TArii Românesti, pentru de (1364-1377) anul 1365; acest nominal avea greutatea de 1,05 g, 1/ 200-a dintr-o de argint era echivalent cu1/2 dinari sau 3 bani, subunitAti cu care constituia sistemul monetar al Românesti. Acest sistem e mentinut in continuare de Radu(1377-1383); Dan(1383-1386) reduce greutatea ducatului TArii la 0,50 emiterea nominalului intermediar, denumit dinar. Din 1386, ducatul a continuat sA emis de urmAtorii domni ai TArii Românesti: Mircea (1386-1418), (1395-1396), Mircea cel Mihail I, (1408-1418), Mihail(1418-1420), Dan al H-lea (1422-1430, cu unele Basarab al II-lea (1442-1443), Vladislav al II-lea (1447-1448, 1448-1456), (1448, 1456- 1462, 1476), Radu cel Frumos (1462-1475, cu Basarab (1473-1477, cu Basarab (1477-1482), sub domnia emiterea acestui nominal cu totul. Ducatul, ca monetA a Românesti, este constant in privilegiile vainale acordate de domnii munteni negustorilor sasi din Brasov 1413-1437; 5. monetA ungureascA de argint, echivalentA cu ducatul Românesti anii 1427-1431, cadrul unei uniuni monetare incheiate regele Ungariei, Sigismund I Dan al II-lea, voievodul TArii Românesti; 6. monetA de aur, de diverse state, alte europene secolul al XIV- lea; in Imperiul Habsburgic, ducatul de aur a fost emis in anul 1915. MonetAria din Viena a emis continuare, in 1938, ducati de cu milesimul 1915, pentru oriental; 7. monetA de de Principatul Transilvaniei anii 1538-1690, apoi de Casei de Habsburg pentru acest principat, intre anii 1690-1780, când inceteazA emisiunile monetare ale Transilvaniei; a cunoscut o de multiplisubmultipli, mergând la valori 25, 50 100 emise de Mihail (1661-1690) de 1/ 8 16 ducat timpul domniei Maria Theresia (1740-1780); 8. monetA de Moldova de Despot VodA (1561-1563) www.digibuc.ro 7 Glosar numismatic 305 in anul 1563; era destinatA soldelor cerute de mercenarii 9. galben olandez, olan, monetA de aur de un ducat, de Provinciile Unite (Belgia Olanda) anii 1586-1830; ducatul olandez de aur a fost adoptat ca monetA de aur- etalon de Regulamentul Organic al 1830 de Moldovei 1832, stabilindu-i echivalenta obligatorie 31 lei20 parale, moneta de calcul; 10. monetA de de 1 taler, anii 1562-1786; 11. monetA de de un taler, de orasul Raguza (azi Dubrovnik) anii 1722-1777. ducaton: monetA de argint detaler, de diverse state orase italiene secolul al XVI-lea. dupondiu: lat. dupondius, douA de greutate; monetA romanA de bronz sau de alamA, 2 timpul Republicii, apoi sub Imperiu, anii 195 - 268 e.n.. nume dat Transilvania secolul al XVII-lea monetei de argint cu valoarea de 3 grosi, din anul 1528 de regatul Poloniei, ulterior de alte state, diverse autoritAti europene; ele Principatul Transilvaniei emite acest din anul 1594. fertun: germn. Vierding, 1. ponderali, reprezentAnd 1/ 4-a dintr-o 2. de calcul, reprezentAnd 1/ 4-a dintr-o marcA de calcul. privilegiul vamal, acordat de Mircea negustorilor sasi din Brasov la 1413, un fertun era echivalent 24 ducati de argint moneta 1. monetA de bilon, de regatul Ungariei pe la 1420-1430; 2. monetA divizionarA ungureascA, reprezentAnd din 1893 azi 100-a din unitatea sistemului monetar unguresc. florin: ital. florin 1. florin: 1. florin, monetA de aur de din anul 1252; 2. florin, ducat, monetA ungureascA de aur, intre 1325-1526; imita florinul florentin valora 100 dinari unguresti de argint; 3. valah, lat. florenus valachicus, monetA de calcul, echivalentA cu 100 dinari unguresti de argint, uz Transilvania din a doua a secolului al XVI-lea la inceputul celui de-al XVIII-lea; 4. renan, monetA germanA de aur, secolele XVII-XVIII folosind acest scop aurul extras din Rin; 5. conventional, monetA de argint, de hnperiul Habsburgic de Bavaria caracteristici tehnice comune, pe temeiul unei conventii monetare incheiate anul 1759; 6. gulden, monetA de argint,unitatea sistemului monetar, de Austria apoi de Austro-Ungaria 1857-1892. 1. monetA de bronz, secolele de colonii genoveze din zona Negre: Sacci (Isaccea) 1290-1312, Stravichi (Enisala) in 1359-1368 anii 1427-1435; 2. monetA de bronz, de formatiuni politice din sudul Dobrogei: de Dristra (Silistra) anii 1370- 1388 Despotatul Carvona anii 1386-1388. 1. monetA romanA de bronz - uneori argintat -, 293-361; 2. monetA bizantinA de bronz, 40 - plural de la nummion - intre 498-1091. franc: monetA francezA, unitatea sistemului monetar, anul 1798 1920 din argint, de la aceastA datA din de metale comune; e divizat 100 centime. www.digibuc.ro 306 Octavian Iliescu 8 funduc, funducllu: de aur, anii 1766-1807 480-600 aspri. galben: nume generic dat secolele XVII-XIX, monetelor de aur de tipul nominalului denumit ducat: galbeni imperiali, austrieci, galbeni altuni turcesti, galbeni venetieni, techini;altun, ducat, florin, genovin: de aur emisä de Genova anii 1252-1440. gresel: Groschen, gros; de bronz, de principatul Transilvaniei 1764-1765 3-a dintr-un creitar. gros: 1. de argint, din secolul al XIII-lea de diverse state, alte europene, cu caracteristici tehnice de sistemul monetar adoptat de emitentul respectiv; 2. moldoveneasci de argint, unitatea sistemului monetar, din 1377 de Petru I (1375-1391); avea greutatea medie de 0,96 g (1/ 200-a dintr-o moldoveneasca de argint) ca subdiviziune jumatatea de gros de argint. Ulterior, grosul de argint, ca unitate a Moldovei, a fost emis intrerupere anii 1394-1527, iar jumätatea de gros anii 1400- 1527. intervalul 1400-1447, timpul domniilor voievozilor: Alexandru Bun (1400-1432), I (1432-1433), al II-lea (1433-1435, 1442-1447) I Stefan al II-lea, (1435-1442), sistemul monetar al Moldovei e completat prin emiterea unui nominal valoarea de 1 1/ 2 grosi. gulden: 1. de argint, din secolul de diverse state alte autoritäti europene; valora 3-a dintr-un taler de argint; 2.florin 6. hainalie: de aur, valoare de 3 funduci, anul 1757. hairea: de aur, valoare de 22 piastri, 1829-1830. divizionara austriack reprezentand anii 1893-1920 100-a dintr-o hemiobol: veche greceasca de argint, 2-a dintr-un obol. hergos, horgos: nume dat Transilvania monetei austriece de argint valoarea de 17 creitari, emisä 1678-1815. hiperper, perper: 1. grec. hyperpyron, (aur) trecut prin foc, afmat prin topiri succesive; bizantini de aur, nominalul de al sistemului monetar creat de Alexius I Comnenul (1081-1118) prin reforma din 1092-1093; avea greutatea teoretici echivalenta cu 4,42 g (1/ 72-a dintr-o titlul de 869/ 1000; hiperperul de aur, de subdiviziuni, a fost emis de bizantini urmatori, la Alexius al HI-lea (1195-1203); cucerirea Constantinopolului de cavalerii cruciatei a IV-a (1204), emiterea hiperperului de aur va de Imperiul Bizantin de Niceea (1208-1261), apoi de Imperiul de Constantinopol, restaurat sub domnia lui Mihail al VIII-lea va continua domnia a lui loan V-lea Paleologul loan al VI-lea Cantacuzino (1347- 1355), inceteazá a mai fi emis; 2. bizantina de calcul, anii 1370-1375 sub domnia lui loan al V-lea Paleologul echivalentä monete efective de argint, greutate de circa 16 g; un hiperper de calcul avea ca suport real urmátoarele monete efective de argint: 2 piese dintr-un nominal de circa 8 g, 4 piese dintr-un nominal de circa 4 g sau 16 piese dintr-un nominal de circa 1 g. Acest sistem s-a menfinut la Imperiului Bizantin sub, turci 1453; 3. perper de aur, emisä de Latin de Constantinopol (1204-1261), hiperperul de aur emis de Imperiul Bizantin de Niceea; 4. perper, de calcul, www.digibuc.ro 9 Glosar numismatic 307 in privilegiul vamal acordat de Mircea cel negustorilor din 1413, cu echivalenta de 18 ducati de argint ai hergoti. nume datTransilvania Moldova, secolele XVIII-XIX, monetei austriece de argint cu valoarea de 20 creitari; ung. huszasz, turc. (ban) de doi; otomaná de argint, in valoare de 2 1789-1807. icosar, grec. (ban) de 20; de aur, valoare de 20 anii 1822-1838. Imperial: moned de aur, valoare de 10 ruble, emisä anii 1755- 1886 valoare de 15 ruble, intre anii 1886-1897. loachimic: de argint de taler, emisä la St. Joachimstal (azi Cehia) anii 1518-1561. turc. (ban) de 20; 1. de argint, valoare de 20 parale intre anii 1703-1805; 2. turc. (ban) de 100; moned de valoare de 2 1/2 piWri sau 100 parale, emisä anii 1791-1807. nume dat secolele XVIII-XIX, monetei de 2 para. left: mime dat monetei austriece de aur, cu valoarea anii 1761-1915. dat din a doua a secolului al XVHI-lea, unei monete de calcul reprezentand 1/ 2-a dintr-un leu sau 20 parale, de asemenea de calcul. leu: 1. nume datWile secolele XVII-XVIII, talerului-leu olandez; taler 4; 2. monetarä de calcul, creatA Moldova Tara pe la mijlocul secolului al XVIII-lea 40 parale, de asemenea de calcul; a uz Unirea Principatelor, anul 1867; 3. unitatea sistemului monetar national al Romaniei, prin legea din 14/ 26 aprilie 1867 100 bani; prin lege, leul era defmit ca reprezentand o cantitate de 5 g de argint, titlul 835/ 1000era deci echivalent cu francul francezcu alte monete emise de state din Uniunea Ulterior, defmitia a leului a mai fost stabilita, dar pe alte baze, 1890, 1929, 1952 1954. Moneta cu valoarea de leu a obiectul urmatoarelor emisiuni succesive: argint, 1870, 1873, 1874, 1876, 1881, 1884, 1885, 1894, 1900, 1901, 1906, 1910, 1911, 1912 1914; cupru-nichel, 1924; cupru-zinc-nichel, 1938, 1939, 1940 1941; cupru-zinc, 1947, 1949, 1950 1951; aluminiu, 1951 1952; otel placat cu nichel, 1963 1966 (monete de 1 leu, cu milesimul 1966caracteristici identice, s-au emis in continuare anul 1989); otel placat cu cupru, 1991, 1992, 1993, 19941995; 4. leu sovietic, de Comandamentul Armatei pentru intretinerii trupelor sovietice de ocupatie pe teritoriul Romaniei; acest scop, armata ocupantA a emis in vara anului 1944 bilete cu valoarea de 5, 10, 20, 100, 500, 10005000 lei. Cursul acestor bilete a fost impus de puterea ocupantä la paritatea de 1leu sovietic pentru 5 lei;5. leu moldovenesc, unitatea de Republica Moldovaanul 1993. www.digibuc.ro 308 Octavian Iliescu 10 libri: unitate monetari de calcul in uz vestul centrul Europei in secolele IX-XIV dintr-un de 240 monete efective: libra denariorum, libri de dinari, o de 240 dinari de argint. 1. lira lira sau livra pound; moneti englezi, unitatea sistemului monetar, creati in 1816; era o monetA de aur,greutate de 7,98 g, titlul de 22 carate avea subdiviziuni 20 de argint a câte 12 pennies de bronz. anul 1931, lira sterlinA a incetat si mai emisi ca monetA de aur de uz curent; de la dati, lira englezi bAtutA dintr-un aliaj de metale comune. anul 1971, Anglia adoptA sistemul zecimal, lira englezi divizandu-se de la aceasti dati 100 pennies (singular penny); 2. lira otomani, monetA otomanA de aur, unitatea sistemului monetar, in anul 1844 prin reforma a sultanului Abdul Medgid I; avea ca 100 Din 1929, a incetat si mai emisi din aur, lira otomanA bAtutA continuare dintr-un aliaj de metale comune. 1. nume dat in literatura numismaticA staterilor de aur de regele Thraciei (323-281 de asemenea staterilor de aur de tip, dupA 281 de numeroase grece$ti; 2. nume dat documente ungure$ti transilvAnene anii 1566-1759 unor monete de aur ce imitau initial tipul unui lisimac, dar care aveau greutatea de c. 35 g; ulterior, denumirea de a fost extinsi pentru a desemna multiplii unui ducat de aur, de la 2 la 100 1. ludovic: louis d'or; monetA de aur, emisi intre anii 1640-1792 succesiv unuia din regii Ludovic al XIII-lea, al XIV-lea, al XV-lea sau al XVI-lea. mahmudea: nume dat Wile unei monete otomane de aur, valoare de 25 pia§tri de sultanul Mahmud al II-lea intre anii 1816-1822; avea greutatea de 4,75-4,80 g titlul de 950/ 1000. titlului ridicat, se acest motiv, era mahmudea moale, spre deosebire de o monetA otomanA de aur, ca tip, greutate de 4,60-4,70 titlul cu numai 850/ 1000; acest nominal valora 16 era denumit mahmudea tare. mangâr: 1. monetA divizionari de bronz, emisi intre 1326-1688 1/ 3-a - 1/ 4-a dintr-un aspru otoman de argint; 2. monetA divizionarA moldoveneascA de bronz, de Despot Vodi (1561-1563) 1562 1563. marcii: 1. imitate monetari de calcul din evul mediu, echivalentA un numAr de 180-200 dinari de argint, ca monete efective; 2. monetA unitatea sistemului monetar, adoptati 1871 emisi argint 1914, ulterior din aliaj de metale comune; ca subdiviziuni 100 pfenigi (germ. Pfennig, plural Pfennige),. nume datTransilvania monetei de argint de 15 emisi in anii 1751-1764 de Maria Theresia (1740-1780) pentru Ungaria pe revers reprezentarea Maicii Domnului cu pruncul. matapan: ducat 1. nume dat unei monete de aur, fdrA valoare nominali, in greutate de 6,55 g, titlu de 900/ 1000, emisi la 15 ianuarie 1945 pentru a celebra eliberarea Ardealului de Nord de cAtre Armata la 25 octombrie 1944. A fost tiraj de un milion de exemplare, folosindu-se acest scop o cantitate de 6550 kg aur din rezervele BAncii Nationale a Romaniei. perioada 15 ianuarie 1945 - 15 august 1947 a servit ca mijloc de platA nelegal efectuarea tranzactiilor civile sau comerciale de mare amploare. legiuitorului 1944, medalie-moneti www.digibuc.ro 11 Glosar numismatic 309 urma aibá carcateristici intrinsece identice celor ale napoleonului- greutate de 6,45 g, de titlul 900/ 1000; din eroare, Monetaria a executat rondelele de cu 10 mg peste baremul legal, ceea ce a impus un consum suplimentar de 100 kg preluat din rezerva a Romäniei. medallon: 1. de argint sau bronz, ocazional de care s-au succedat de la August (27 - 14 e.n.) la Honorius (395- 423) inclusiv; medalioanele de cele de argint erau de fapt multipli variabili ai unitatii monetare corespunzatoare metalului respectiv, vreme ce medalioanele de bronz nu aveau o sistemul monetar al imperiului. Medalioane de bronz, cu pe tron, dar cu legenda limba au fost emise de unele intrate sub Roman. 2. bizanting de sau de argint, cu caracteristici ca in cazul precedent, extrem de rar sub domnia Anastasius I (491-518), Iustinian I (527-565) Tiberiu al II-lea Constantin (578-582). Termenul medallon este o cregie a literaturii de specialitate, derivat din medalle. medgidie, de argint, valoare de 20 pia.5tri, de sultanul Abdul Medgid I anul 1844. mIliarense: de argint, emisä anii 315-423. bizantina de argint, anii 491-565717-1092. de aur, emisä intre anii 1725-1819 la Cairo (arab. Misr); zermahbub. napoleon: de cu valoarea de 20 greutate de 6,45 g, titlul de 900/ 1000, de Napoleon I anii 1804-1815 de Napoleon al anii 1853-1870; a circulat legal anii 1867-1914, la paritate cu moneta de aur de 20 lei in anii 1870, 1883, 1890 1906. de valoare de 2-a dintr-un zermahbub intre anii 1703-1807. nomisma: bizantina de emisä 963-1092. obol: 1. veche greceasca de argint, valoare de 1/ 6-a dintr-o drahmä, de diverse state state din antichitate; 2. de argint, valoare de 1/2-a dintr-un dinar, emisä evul mediu de diverse state, alte din vestul Europei. olan: ducat 9. ort: de argint, in valoare de 1/ 4-a dintr-un taler secolele XVI-XVIII de diverse state, alte autoritäti vestulcentrul Europei. para: 1. de argint, din anul 1623 3 aspri; 1687, reforma a sultanului Soliman al II-lea reduce acest nominal la treapta de divizionará la 40-a dintr-un piastru otoman de argint, nou creat, raportul de 1 para: 3 aspri. Prin reforma din anul 1844, paraua e Ia o de bronz, in continuare 1/ 40-a dintr-un piastru otoman; 2. unitate monetará de calcul, reprezentand40-a dintr-un leu de calcul uz Tara Moldova de la secolului al XVIII-lea, apoi in Principatele Unite in la 1867; 3. de bronz, cu valoarea de para/ 3 denghi, anii 1772, 1773 1774 armata de ocupatie circulatie Moldova in Tara s-au emis concomitent monete cu valoarea de 2 parale/ 3 copeici. Toate aceste monete www.digibuc.ro 310 Octavian Iliescu 12 au fost la Sadagura 4. de bronz, cu valoarea de 5 parale, 1860 de Principatele Unite, dar efectiv. medgidie. perper:hiperper. petac, pitac: dat secolul al XIX-lea, in române, monetei rusesti de bronz, valoarea de 5 copeici. moned de argint, 1687 prin reforma a sultanului Soliman al II-lea; avea ca subdiviziuni 40 parale a 3 aspri, nominaluri de asemenea de argint era echivalent talerul de argint vest central european; a fost denumit leu Sub domnia sultanului Mahmud al II-lea (1808-1839), piastrul otoman se devalorizeazA masiv, reformei din 1844 a sultanului Abdul Medgid I, devine o divizionark valoare de 1/ 100-a dintr-o pineg: nume dat române, secolele XVI-XVII, dinarului unguresc de argint. pitac:petac. nume dat Bucovina monetei austriece de argint, cu valoarea de 10 creitari, anii 1754-1887. rus. pol, dintr-o unitate;1. monetA de calcul reprezentând dintr-un leu de calcul respectiv o sumA de 20 parale, de asemenea de calcul; prin extensiune, termenul a ajuns sA desemneze sau cu valoarea de 20 la inceput, monetele de valoarea de 20 franci emise anii 1805-1914, apoi monetele, biletele bancnotele românesti cu valoarea de 20 lei anume: monete de aur, emise anii 1870, 1883, 1890 1906; monete de metal comun, emise anii 1930 emisiuni), 1942, 1943, 1944, 1951, 1991, 1992, 1993, 1994 1995; bilete emise de Ministerul Finantelor anii 1878 (bilet ipotecar), 1945, 1947, 1948 1950 emisiuni); bancnote ale BAncii Nationale a emise periodic anii 1881- 1929 bancnotele Generale Române, emise 1917; 2. imperial, monetA de valoare de o de Imperial, respectiv 5 sau 7,5 ruble; 3. otomanA de aur, valoare de o de respectiv 10 poltorac, polturac: de argint sau de valoare de gros din anul 1614. poltura: de Transilvania Ungaria secolele XVII- XVIIIvalorând gros. potronic: polon. trojnik (ban) de nume dat Moldova, secolele XVII-XVIII, monetei de argint valoare de 3 grosi, incepând din 1528 de regatul Poloniei, ulterior de state, alte din centrul estul Europei; era cu 10 sau 10 bani. lat. nummus quinarius, ban de cinci; romanA de argint, valoare de de denar sau 5, ulterior 8 asi; a fost intre anii 187 î.e.n. - 267 e.n.; lat. quinarius aureus, quinar de romanA de in valoare de o junatate de aureus, 27 - 309 e.n. romanat: unitatea sistemului monetar al Principatelor Unite, proiectatA 1859 echivalentA cu era 10 denumite bani sau 100 centime, denumite nu a fost www.digibuc.ro 13 Glosar numismatic 311 român: unitatea sistemului monetar al Principatelor Unite, 1860 echivalentA francul francez; era 100 nu a fost de aur, emisä 1703-1807 dintr-un zermahbub. rublfi: ruseascA de unitatea sistemului rnonetar, din anul 1704 100 copeici. scud: franc. écu, ital. scudo; 1. monetA de aur, emisä de regatul Frantei 1266-1653, iar de diverse state italiene intre anii 1507-1864; 2. monetA de echivalentA cu un taler de Italia din 1551, iar Franta 1641-1795. semis, semissis: 1. monetA romanA de bronz, valoare de o de as, 269 - 28 Le.n. 54 - 68; 2. monetA romanA de aur, valoare de o jumätate de aureus, sub Imperiu 27 - 305; 3. monetA de aur romanA apoi bizantinA, valoare de o de solidus, anii 309-886. semissis: semis. sestertiu: lat. sestertius; 1. monetA romanA de valoare de in timpul Republicii anii 187-170 90-85 2. monetA romanA de bronz, in valoare de 4 emisátimpul Imperiului anii 27 - 268 e.n. sfant, germ. Zwanziger, (ban de) 20; nume dat monetei austriece de argint, cu valoarea de 20 creitari emisä Imperiul Habsburgic anii 1754-1872; avea greutatea de 6,69 g, titlul argintului de 583/ 1000. Regulamentul Organic al (1830) al (1832) instituiau regimul bimetalist ambele principate ca monete cu putere circulatorie obligatorie, ducatul olandez de aur sfantul austriac de argint; prin dispozitii legale, ducatul olandez era echivalat cu 31 lei 20 parale de calcul, fantul cu 2 lei 10 parale de calcul, paritatea dintre cele douA monete stabilitA la 1:14. Alte denumiri ale sfantului: siliqua; monetA romanA de argint, 1/24-a dintr-un solidus roman de aur din anul 323; a continuat sA de Imperiul Bizantin anii 491-613. solid, solidus: lat. solidus, cu o sumA 1. monetA de aur, greutate de 4,50 g1/72-a librA romanA de aur), cu titlul aurului de c. 950/ 1000, de Constantin Mare (306-336) anul 309, pilonul principal al sistemului monetar roman la Imperiului; acest nominal a fost preluat emis continuare de Imperiul Bizantin anii 491-963; 2. 3. valachicus, nume dat tratat polono-suedez din 1705 de diverse tipuri, falsificati la Suceava din domnia lui Eustratie Dabija (1661-1665). sorocovät: nume dat Moldova monetei austriece de argint, cu valoarea de 20 denumitisfant. speciestaler, spetiestaler: germ. Speciestaler; taler de emis paralel de Imperiul Habsburgic de regatul Bavariei, baza unei monetare, 1754-1857. stambol: monetA otomanA de aur, la Istanbul 1716-1808 360-420 aspri. stater: 1. didrahmä; 2. veche monetA greceascA de aur, emisä de diverse stateorqe-state antichitate; avea greutatea a douA drahme - unitAti ponderale. www.digibuc.ro 312 Octavian Iliescu 14 stamenon: 1. monetA de creatA prin reforma 1092/ 1093 de Alexius I Comnenulavind valoarea 1/48-a dintr-un hyperper de aur; 2. monetA de cupru, anii 1388-1417 la Dristra (Silistra) de Mircea cel (1386-1418), ca senioriei de Dristraal despotatului de Carvona. colonat. sutime: 1/100-a dintr-o proiectatA unitate a Principatelor Unite, legal; in 1864, s-au bAtut monete de bronz, cu efigia lui Alexandru loan Cuza cu valoarea de 5 sutimi, probabilde 10 sutimi, dar care nu au fost emise. monetA otomanA de aur, anii 1514-1574 echivalentA un ducat, respectiv venetian de aur. nume dat in Tara la secolului al XVI-lea, dirhemului otoman de nume dat in Moldova, secolele XVII-XVIH, monetei de argint, sau bronz, in valoare de 1 in Polonia, Lituania, baltice Prusia; este o pronuntie deformatA a din limba germ. Schilling, solidus; 1. monetA de argint sau de ulterior de bronz, de valoare XIV-XVIII de diverse state orave din vestul, nordul Europei; 2. s-au emis dupA Transilvania de Sigismund Bathori (1589-1598, 1598-1599, 1601), 1589 1591 (argint) 1591 (bronz); Tara de Mihail Radu (1658-1659) 1658 (bronz)in Moldova de Eustratie Dabija (1661-1665) 1662-1663 (bronz). polon. de) vase, monetA de argint, valoarea de 6 grovi, anii 1526-1765. taler: 1. monetA mare de argint, pentru prima 1484 Tirol (Austria) denumitA initial Guldengroschen, echivalentA cu 1 gulden (ducat) de aur; apoi 1518-1525 la St. Joachimstal Boemia (azi Jachimovo, Cehia), localitate de la care a denumirea de Joachimstaler, pe scurt taler. Din a doua a secolului al XVI-lea, emiterea talerului se extinde in centrul, sudul Europei, noua monetA uneori nume diferite functie de autoritatea emitentA. Talerul inceteazA sA mai emis anul 1857; 2. in Wile talerul este emis Principatul Transilvaniei anii 1551-1690, apoi sub Casei de Habsburg in anul 1780, in Moldova este emis de Despot (1561-1563) in anii 1562 1563. teston: ital. testa, cap; monetA de argint cu efigia emitentului, Franta diverse state italiene secolele XV-XVI. tetarteron: monetA bizantinA de bronz, creatA reforma din 1092/ 1093 a Alexius I valoarea de 1/864-a dintr-un hyperper de aur. tetradrahmi: veche monetA de in valoare de 4 drahmecu o greutate variabilA, in de sistemul monetar adoptat de autoritatea emitentA respectivA. monetA de argint, in valoare de 18 grovi, intre 1654- 1765 astfel dupA numele lui Andreas concesionarul monetAriei care acest nominal a fost bAtut pentru prima datA. tremissls: monetA de aur romanA apoi bizantinA, 1/3-a solidus intre anii 383-886. germ. Dreier, (ban) de monetA austriacA de argint sau de bronz, in valoare de 3 anii 1792-1851. www.digibuc.ro 15 Glosar numismatic 313 triplu gros: 1. de argint, valoare de 3 anii 1528-1794; a fost de asemenea Lituania in baltice dependente de coroana Poloniei, precum in Silezia la Raguza (azi Dubrovnik, in Croatia); 2. in Wile triplul gros de argint, de tipul celui polonez, a fost in Transilvania de urmitorii principi: Sigismund Bathori (1589-1598, 1598-1599, 1601), anii 1594, 1596, 1597 1598; Bocskay (1604-1606) 1605, 1606, 1607, 1608 1609 (1607-1609, emisiuni postume); Gabriel Bathori (1608-1613), anii 1608, 1609, 1610, 1611, 1612 1613; Gabriel Bethlen (1613-1629) anul 1623 Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) anul 1637; Moldova, triplul gros a fost emis de RAzvan (1595). Triplul gros, denumit limba grossus triplex, a circulat intens române, purtând denumiri variate;babci, costandi, potronic troiac. numele polonez al nominalului denumit oficial triplu gros. tult: de argint, In valoare de 15 parale emisä in anul 1759. tunus, tunusllu: de aur, la Tunis anii 1574-1878. otomanA de aur, anul 1697purtând pe avers turaua sultanului emitent; prin extensiune, denumire a fost datAaltor monete otomane emise la 1844care prezentau aceeasi particularitate. utuzluc: turc. (ban) de 30; monetA otomanA de argint, valoare de 30 1703-1789; era zolt. ital. zecchino, de la zecca, monetArie; monetA de aur, anii 1543-1805; a luat locul ducatului de aur, ale tipuri le reproduce; greutate: 3,53 g, fatA de 3,55, greutatea ducatului venetian de aur. Wile secolele XVII-XIX, galben venetic sau mimai venetic. nume dat Tara RomâneascA, secolele XVI-XVII, ducatului unguresc, cea mai veche atestare documentarl cunoscutA datând din anul 1560 (zapis limba românA); denumirea ughi are la abrevierea ug. unguresti, ducati unguresti de aur, documente slave din acea vreme. utuzluc:tuzluc. venetic: monetA romanA de argint, timpul Republicii intre anii 225- 150 î.e.n.valorând %-a dintr-un denar de argint. zarmacup, zermacup: nume dat tArile secolele XVIII-XIX, otomane de aur zermahbub. zermahbub, zarmacup, zermacup: monetA otomanA de aur, anii 1725-1808valorând 110-140 parale sau 330-420 aspri. zgripsor, nume dat talerului imperial austriac, de argint, cu reprezentarea unei acvile bicefale pe revers. monetA otomanA de aur, 1716 120-140 sau 360-420 aspri. zlot: aur; 1. nume generic dat Moldova, din secolul al XV-lea, monetelor de aur de diversA, dar caracteristici tehnice - greutate, uneori titlu chiar tipologice identice sau celor ale ducatului de aur: unguresti de aur; identificati o vreme ducatii venetieni de aur, iar mai recent cu o monetA de calcul echivalentA initial cu (ducati) unguresti de aur, echivalentA mult ulterior; genoveze sau otomane ale ducatului venetian de aur; www.digibuc.ro 314 16 de Moneastro (Cetatea atestati documentar 1453, dar a identitate nu a fost stabilia prezent; 2. zlot, zolt, nume dat in Wile unei monete otomane de argint, in valoare de 30 parale; zolt: 2. www.digibuc.ro ADDENDA ET CORRIGENDA 1. Un tomul precedent Studii materiale de istorie medie (XVIII, 2000, p. 251-252) d-nul Papacostea a formulat observatii pe articolului meu despre chestiunea Mitropoliei Una dintre acestea este am "ignorat", in discutia mea, actul patriarhal din 1391, care "consemneazA decesul mitropolitului de nenumit, desemnarea unui acestuia, anume Tntr-adevAr, nu am folosit acest izvor, deoarece nu mi s-a suficient de relevant pentru demonstratia pe care am incercat-o. Dar este de retinut in textul actului cu pricina nu se vorbeste in nici un caz de "decesul mitropolitului de Halici", ci doar de eventualitatea unui asemenea eveniment, ceea ce este cu totul cu totul de altminteri, in aceeasi pe care a utilizat-o Papacostea, pasajul din documentul care ne aceeasi s-a fAcut scrisoare patriarhalA cAtre ieromonahul Simeon Rusia MicA, pentru ca moartea arhiereului sA el biserica, privitoare la acest fapt vorrelatate la nostru patriarhul ecumenic, va pus un alt arhiereu Referirea la "arhiereul Galitiei" din actul din 1391 poate deci prea bine priveascA chiar pe mitropolitul Ciprian, care din februarie 1389 devenise "mitropolit de Kiev a Rusia". cum sA in articolul mentionat, persoana lui Ciprian a fost refAcutA atunci unitatea mitropoliei Rusiei, rAstimpul 1380-1389, el fusese numai "mitropolit al Rusiei Mici al Lituanienilor". Cu alte in septembrie 1387, se la Lvova primit de al domnului Moldovei, Petru, de regele polon Vladislav Jagiello, Ciprian a fAcut-o in calitate de mitropolit al Haliciului sau "Rusiei Mici". interpretArii mele am citat drept argumentdrumul ales de Ciprian toamna anului 1389, in noua lui calitate, spre a ajunge la Moscova, anume prin Cetatea AlbA Kiev. tocmai teritoriile ruse apusene, care atunci de mitropolia "a Rusia". in plus, un alt element care aceeasi idee a refacerii diocezei Rusiei sub pastorirea lui Ciprian. La Constantinopol, de a pleca in spre Moscova, Ciprian a dispus de mari sume de fonduri care par sA-i fost aduse puse la dispozitie de episcopul de Or, s-a remarcat, a fost vorba de fapt de fonduri colectate "from the West Russian metropolitanate". Mai mult, se pare episcopul de pe superiorul sAu, mitropolitul Ciprian, Andreescu, Mitropolia de Halici episcopia de Asprokastron. observalii, volumul: Nafionaluniversal istoria Studii oferite prof dr. Papacostea cu ocazia implinirii a de ani, BucureVi, 1998, p. 123-136. 2 Fontes Historiae Daco-Romanae, IV, Bucure§ti, 1982, p. 233, nr. 35. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 315-324 www.digibuc.ro 316 Addenda et Corrigenda 2 numai la Kiev, prezenta lui nu este semnalatA la Moscova, acesta din intrarea acolo, 6 aprilie observatie a d-lui Papacostea este in cucontradictie mele. Mai exact, studiu publicat in volumul colectiv a romailor, tot in 1998, am sustinut despre a intemeierii Mitropoliei Moldovei. ! adevArat. Numai cá acest studiu a fost redactat mult pentru un volum care a Statele-Unite ale Americii: Romania. A Historic Perspective, editat de Dinu C. Giurescu Stephen Fischer-Galati. Textul de mine, The Making of the Romanian Principalities (p. 77-104), era prevdzut, la o bibliografie, care citam chiar pe $erban Papacostea, ceea ce privea chestiunea genezei Mitropoliei Moldovei. Versiunea limba a aceluiasi studiu mi-a fost publicatA avizul meu a fi avut posibilitatea vreo plus, a fost bibliografia!). Altminteri operat, era impuse de noua mea perspectivA, difentä, asupra problemei cauze. 2. despre genoveze Crimeea. Am avut prilejul, douä reunesc comentez o de informatii, mai ales de la secolului al XVI-lea de la inceputul despre descendenti ai genovezilor din Crimeea, acolo cucerirea din Dar de acest fel ies mereu la cred senmalate din când in raportul säu din 1554, bailul Domenico Trevisano vorbea la un moment dat de hanul Crimeea, Devlet Ghirai (1551-1557). Acesta era - spune el - "nato da una cristiana, che fu figliuola di messer Antonio di Gentile di Caffa". AmAnuntul acesta de la un sol al hanului, care fusese Alep, se sultanul Soliman, la inapoiere per Costantinopoli"6. Cel dinai dominican care, veacul al XVII-lea, mai exact anul 1614, a prin Crimeea a ajuns satul Fot-Salà, a un grup de de genovezA, a fost Gregorio Orsini. un extras din lui, 5 decembrie 1626: "Sunt autem hi Latini in paucis oriundi ex Ianuensibus illoruniqu residui qui post expugnatamTurcarum armis circa annos Domini 1400 civitatem Caphae (in qua ipsi et principabantur et mercimonia exercebant) ibidem remanserunt, sed post decursum aliquod tempus Turcarum vexationes falsasquè calumniae sustinere non valentes, ad interiora illius terrae Euxino Mari adiacentis George P. Majeska, Russian Travelers to Constantinople in the Fourteenth and Centuries, Dumbarton Oaks Research Library and Collection, Washington, 1984, p. 406-407. altA ordine de idei, semnalez aici cä "cronicA" studiul lui C. Marinescu asupra mitropoliilor din Tara Moldova, Nicolae a reluat rationamentul sAu privire la imposibilitatea coexistentei Halici, dupA 1375, a doi ierarhi, unul catolic, ortodox: "Cunoscând toate izvoarele citate de d. Marinescu, nu puteam sA episcopia ortodoxA de Haliciu, dar nimeni nu va admite presenta efectivA a celor doi episcopi rivali acelasi (RI, an X, 1924, 4-6, 150). Andreescu, Génöis sur les côtes de la mer Noire du in RRH, t. XXVI, p. 125-134; Idem, Giovanni Antonio Spinola et les survivances génoises en Crimée au volumul: Coloniser au Moyen Âge, sous la direction de Michel Balard et Alain Ducenier, Armand Colin Paris, 1995, 386-394. 6 Eugenio Alberi, Relazioni degli ambasciatori veneti al Senato, Serie III, vol. Firenze, 1840, p. 135. www.digibuc.ro 3 Addenda et Corrigenda 317 ab ipsa urbe duorum itinere distantia se transferre compulsi fuere, ubi in arnoena ac lata valle situm pulchrum aeris salubritate; aquae ubertate lignorumqué copia conspicuum concordes elegerunt, quem Fozala, idest novam appellarunt, quo nomine nunc appellatur, extructis ibidem ex lignis et arena iuxta morem domicilijs. Hi inquam, ex vultus venustate et gravitate formain et similitudinem Ianuensium, intuentium oculis obijciunt, adhuc inter eos de familia Spinolarum, Doriorum et Grimaldorurn, quas familias ex nobilioribus apud constat Horum nobilititatem,expraestantiseorundemanimi significatione, probe noscit Tartarorum Chan, ut ob pro eius legationibus ad Clementissimum Christianorum Imperatorem, Polloniae regem, Magnum Moschoviae Ducem, pleruniqu6 utatur. Dictas autem familias ad paucas nunc, sexdecim plus esse reductas explorantum est. Italicam linguam ex diutino Sarmatiae se dictae Tartariae domicilio paenitus amisere. Habuerunt hi pro spiritualibus servitijs, per integrum fort saeculum sacerdotes ex Ordinibus Mendicantium, qui Dei opus inceperunt, sed mal fmierunt, nam socijs per mortem sublatis inciderunt in illud veh, quod testante eloquio soli, degenti cum ceciderit evenit, quia non habebit sublevantem Din acest izvor desprindem hanii i-au folosit pe descendentii genovezilor nu numai pentru raporturile diplomatice cu romano- germaniregii Poloniei, ci cu larii rusi. Pe de parte, lui Orsini familiilor de origine din se mult, el indicand, pentru a doua a veacului al XVII-lea, numai vreo saisprezece. voi semnala tot o a misionar, Emidio Porte lli d'Ascoli, care 1634 turcii Caffa aproape toate porturile, tot ceea ce posedau genovezil: "La dunque dominata dal Tartaro, et dal Turco. Il Turco possiede con tutte quasi le marine, da Jusleve in poi, chedel kan; tutto dico quel stato, che vi possedevaGenuese". 3. 0 Idenrificare. Turcologul Mihai Maxim reunit de o parte din studiile sale volum aparutIstanbul'. Printre acestea un studiu intemeiat pe documente otomane pe Mihai Viteazul epoca La un moment dat, d-nul Mihai Maxim a publicat, transcriere un act 7 noiembrie 1589 referitor la intrarea vistieria a sumei de 975.330 the obligation of Mihnea", domnul in care, era inclusun rest din ce-1 Moldova, unde domnea unchiul lui Mihnea, Petru $chiopul. Suma aceasta de bani a fost la "directly Banu, son of the non-Muslim Iani". Profesorul Maxim se apoi: "Who was actualy Banu, son of the Christian domnia sa mai tendinta identifice pe din cele personaje cu banul Cantacuzino, unchiul lui Mihai Viteazul. din Ambrosius Eszer Der bericht des Gregorio Orsini ueber die Laender des Nahen und mittleren Ostens,"Archivum Praedicatorum", vol. XLV, 1975, p. 391-392. Idem, Die "Beschreibung des Schwarzen Meeres und der Tatarei" des Emidio d'Ascoli in "Archivum Fratrum Praedicatorum", vol. XLII, 1972, p. 226. Mihai Maxim, L'Empire Ottoman au nord du Danube et Principauts Roumaines au (Etudes et documents), Istanbul, 1999. Ibidem, p. 129-156. Acest studiu, Addenda din volum (p. 146-156), a fost RRH, t. 1993, 3-4, p. 185-201. www.digibuc.ro 318 Addenda et Corrigenda 4 sale pe marginea actului de mai sus: "Was he the ban himself ? If so, whose was he: the son of some other still living (some prominent character ?). We'd sooner think of Apostol who is mentioned in the previous document and who was supposed to be the only son of Cantacuzino the Ban. If so would be, did call himself (koca ban) while his son merely as one was and the other merely a kethüda ? This might be an answer to our problem". Mi-e totu§i, personajele mentionate actul otoman din 7 noiembrie 1589 nu au o Cantacuzinofamilia sa. Cu alt prilej am stabilit un anume "Banu", alt act otoman, trebuie identificat vistierul, albanez de origine, boier care a pe scena a Prii 1593-1613. Dar un indiciu potrivit cAruiaachizitiona sate din 1591, ceea ce face deosebit de plauzibill identificarea personajul care a adus la suma de la 7 noiembrie Patronimul mentionat el documentul editat discutat de d-nul Mihai Maxim, este de asemenea credibil, semnAtura de pe o "carte" a "jupinului vist.", de prin 1612 sau 1613, a fost transcrisl condica chipul loan vist."13. Cu mai putin deci poate fi acceptatA deductie a d-lui Mihai Maxim, potrivit sub numele "Banu" putea chiar ascunde viitorul domn Mihai Viteazul, ceea ce confirma - pentru prima dintr-o "apoliticA"! - el a fost fiul nu lui Bun, ci al "grecului" lane"... 4. Manuscrls din vremea lui Viteazul comunicare prezentati la Academia 11 noiembrie 1932, Marcu Beza semnala printre manuscrisele la Patriarhia Ierusalimului a existat o evanghelie din 1594 "datoritA episcopului vremea lui Mihai Viteazul". Dar evanghelie dispAruse timp. Marcu Beza "Crede-se a fi fost alte documente ale Patriarhiei acum vreo zece Semnalarea lui Beza i-a atras numaidecât atentia lui care a sa IstoricA" remarca, pe dreptate, trebuie sA fost vorba "de o lucrare a Mitropolitului Luca, Cipru, caligraful"16. De curând acest manuscris grecesc, achizitionat anii '20 la Pariscare face parte din operele conservate la Walters Art Gallery Baltimore, Statele Unite ale Americii (The Walters Lectionary 535), a obiectul studiu atent, mai ales Ibidem, p. 134-136 1993/ 3-4, p. 189-191). $tefan Andreescu, a lui Matei Basarab despre un boier de la secolelor XVI-XVII, sub tipar. DIR, B, veac. XVII-2, nr. 101, p. 97. Mihai Maxim, cit. , p. 137-138. M. Beza, Biblioteci Palestina, Chipru Muntele Sinai, AARMSL, Seria III, tom. VI, Bucure*ti, 1932-1934, p. 207. lorga, de RI, an. XIX, 1933, 7-9, p. 260. Ulterior,cartea sa Urme ortodox (ed. a II-a, Bucure§ti, 1937, p. 24). Marcu Beza va pomeni din nou de Evangheliarul lui Luca din 1594, care arfost donat la lerusalim sub Mihai Viteazul, dar "s-a pierdut". www.digibuc.ro 5 Addenda et Corrigenda 319 din punctul de vedere al ilustratiei, din partea istoricului de Gary Vikan". Domnia sa din capul locului urmAtoarele elemente care pun manuscrisului cu pricina: "Unusual size, calligraphy, and elaborate portraits place this manuscript among a very select group of deluxe post-Buyzantine lectionaries, but what makes it virtually unique is its picture cycle, consisting of framed marginal Pe 422r a manuscrisului se insemnarea copistului manuscrisului, pe care o voi reproduce in lectura in a autorului acestui "The present divine and sacred holly [lectionary] was by my hand, lowly and worthless bishop of Luke, from Cyprus, in the day of most master John Michael Voevod. The from the incarnation of Lord Jesus Christ 1594, indiction 7, June 4, day 3 [Tuesday]". Este deci limpede manuscrisul a fost copiatTara la inceputul domniei lui Mihai Viteazul. ceea ce priveste ilustratia lui, lucrurile stau Gary Vikan de au fost lucrate de trei diferiti, dintre care primului i se datoreazA portretele celor evanghelisti douäzeci de miniaturi marginale. Al doilea artist este a numai patru miniaturi, care se 25 40 ale Evangheliei lui al treilea artist a pictat treizecidouA de miniaturi, aproape cu toatele plasatepartea a doua a manuscrisului, dupa 125. viziunea lui Gary Vikan, "the headpieces and initials of the Walters lectionary are by Luke Cypriot, but the miniatures are just as clearly not... Luke the Cypriot first and foremost a scribe and illuminator, and only secondarily, and apparently only early in his career, a miniaturist'. atunci cine a miniaturile? Tot la Moscova, anul 1596, era impodobit un alt Evangheliar grecesc, de "Arsenios, episcop de Elassona". El se biblioteca patriarhiei din Ierusalim, catalogat Anastaseos codex 5. Comparatia atentA a miniaturilor din cele douA manuscrise condus pe Gary Vikan la concluzia toate probabilitAtile, Luca a dus cu el la Moscova, 1596, a fost trimis acolo, solie la tarul Teodor Ivanovici, de Mihai Viteazu121, manuscrisul 535). de altminteri, se pare episcopul Luca a mai luat cu el Rusia douA manuscrise (Panteleimon 426 Dionisiu 429). Acolo, la Moscova au fost toate miniaturile din Walters 535n Gary Walters Lectionary 535 (A.. D. 1594) and the Revival of deluxe Greek Manuscript Production after the Fall of Constantinople, volumul: The Byzantine Tradition after the Fall of Constantinople, edited by John J. Yiannias, University Press of Virginia, Charlotesville and London, 1991, p. 181-243. " Ibidem,.p. 183. Ibidem, p. 186. De fapt, aceastA insemnare era cunoscutA, publicatA, in greceste, Hurmuzaki - lorga, vol. Bucuresti, 1915, nr. CLXXVIII, p. 100. Vikan, op. cit., p. 190. 21 Ibidem, p. 194-196; vezi Alexandru Grecu (= P.P. Panaitescu), Mihai Viteazul Rusia. scrisoare "Studii", an. I, 1948, 4, p. 142-148. G. Vikan, op. cit., p. 198. www.digibuc.ro 320 Addenda et Corrigenda 6 Am tinut semnalez acest studiu la noi s-a ignorat multA vreme soarta manuscrisului din 1594, crezându-se el s-ar afla continuare la Ierusalim". ANDREESCU 1. Unul dinte cei mai importanti istorici ai politicii orientale a Venetiei mediu, Freddy Thiriet, a pus la dispozitia speciali§tilor spatiului egeeano-pontic un numAr de instrumente de lucru indispensabile. Pe cele patru volume de regeste privind Romania venetiane, de o mare importanIA este studiul consacrat venetiene inedite aflate la Biblioteca Nazionale Marciana din Venetia'. din momentul fondul de manuscrise s-a achizitionarea din colectia Philips, studiul istoricului francez este fundamental nu numai prin descrierea manuscriselor,discutia privind paternitatea unor prin comentarea unor pasaje care furnizeaz1 informatii ce putea pArerile cercetAtorilor cu privire la istoria sud-estului european in secolul al XIV-lea. Printre acestea este amintit un fragment din cronica lui Gian Giacopo Caroldo potrivit cAruia timpul celui de-al doilea al Strâmtorilor o a Hoardei de Aur (un oratore dell'imperatore di Russia) ar sosit la Venetia spunând Serenissimei cA Bizantului intentioneazA foloseascA pe Orhan "Imperator dei impotriva lui a genovezilor'. Pasajul putea genera multe comentarii având in vedere faptul cA, mare mAsurä, informatiile cronicii lui Caroldo sunt de o mare realitate este vorba de o interpretare datA de istoricul formulei "imperatore di Russia" care nu desemneazA pe Djanibek, hanul Hoardei de ci pe Serbiei, stefan Du§an. Pentu interpretare mai multe elemente: faptul cA altA parte a cronicii hanul de la nu este desemnat ca al "Rusiei", Rusia-Rascia, dar, mai ales, un alt fragment al cronicii stint amintite propunerile de impotriva Serbiei Venetiei de Ludovic de Anjou. Serenissima a declinat oferta rIspunzând cA "il re di Rusia overo di Servia (s.n.) era cittadino Venetiano con il quale haveva patti et obligo di trattarlo amichevolmente"". 2. Potrivit unui studiu recent', genovezilor in timpul cruciadei de la Varna este strâns legatA de rivalitatea veneto-genovezA pentru Strâmtori. Arârea locuitorilor din Pera de a trece trupele sultanului din Asia Europa s-a Pr. Gabriel Cocora, Episcopul Luca al Buzdului, in GB, an. XXIII, 1964, 9-10, 910. Régestes des déliberations du Sénat de Venise concernant la Romanie, I-II, Paris-La Haye, 1958; Délibérations des assemblées vénitiennes concernant la Romanie (1160-1463), Paris-La Haye, 1966-1971. Freddy Thiriet, Les chroniques vénitiennes de la Marcienne et leur importance pour l'histoire de la Romanie gréco-venitienne, "Mélanges d'Archeologie et d'histoire publiés par l'Ecole Française de Rome", 1954, p. 241-292. Ibidem, p. 268nota 1. 27 Biblioteca Nazionale Marciana, mss. It. VII, 12b(=7443), f. 736 28 Papacostea, Génes, Venise et la croisade de Varna, "Balcanica Posnaniensia", 8, 1997, p. 27-39. www.digibuc.ro Addenda et Corrigenda 321 datorat faptului venetienii cursul tratativelor premergAtoare cruciadei de la Varna, dreptul de a ocupa Gallipoli in caz actiunea s-ar cu succes. Instalarea la Gallipoli, punct strategic din care s-ar exercitat un control al traficului prin pus in interesele genoveze din Marea Comportarea genovezilor 1444 este departe de a fi un caz izolat. anul 1421, sultanul Murad al II-lea se obligat lupte sAi pentru consolida domnia. de tulbure, reactivat pe pretendentul Mustafa care, in schimbul sprijinului, a promis sA retrocedeze unele teritorii, care orasul Gallipoli29. Cu aceastA ocazie, cronicarul Ducas cA genovezii din Foceea s-au oferit oastea lui Murad al II-lea din Asia MicA Europa contribuind astfel la pretendentului sprijinit de Tot serie ar putea inclusA relatarea oarecum imprecisA a Spandugino care cA, timpul luptelor pentru tron din Imperiul bizantin, genovezii au fost cei care i-au trecut pe turciEuropa a ocupa Gallipoli a-1 restabili domnie pe loan al V-lea 3. lucrare fascinantA referitoare la felul care negustorii Genova s-au adaptat crizei secolului al XIV-lea", Benjamin Z. Kedar emitea ipoteza rezervele cu care italienii au receptionat invitatia de Timur Lenk pentru a redeschide rutele de intre Europa Orient nu s-au datorat neincrederii, conjuncturii nefavorabile. Din cauza situatiei economice, negustorii erau mai investeascl actiuni la lungi, multumindu-se cu mai putin spectaculoase, dar sigure. Teza, argumentatA foarte solid, nu exclude prima interpretare, anume spaima provocatA de de la Ankara. scrisoare integratA cronicii venetiene lui Pietro sprijini acest punct de vedere. Este vorba de scrisoarea venetianului Solomon Salvazo cAzut captivitate dupA distrugerea Tanei de cAtre Acesta se adresa negustorilor din Trapezunt sA nu se in cuvintele lui Timur acestea sunt "buona, fele". Potrivit autorului scrisorii, Timur Lenk nu era interesat de mArfurile ci doar de dorinta de a le capetele. Salvazo insista ca spusele sale fie transmise mai departe Occident". 29 Elizabeth Zachariadou, Ottoman Diplomacy and the Danube Frontier (1420-1424), in "Harvard Ukrainian Studies", 7, 1983, p. 686-687. Ducas, Istoria turco-bizantin", ed. V. Grecu, Bucuresti, 1958, p. 208; cronicarul nu o promisiunea lui Düzme Mustafa de a ceda Gallipoli genovezilon spune cA din unnA mari pagube ultimii ani concurentei catalane. Theodore Spandounes, On the origin of the Ottoman Emperors, translated and edited by Donald M. Nicol, Cambridge University Press, 1997, p. 19. 32 Benjamin Z. Kedar, Merchants in Crisis. Genoese and Venetian Men of Affairs and the Fourteenth Century Depression, New Haven-London, 1976. » Cronica lui Pietro Dolfin, Biblioteca Nazionale Marciana, mss. VII (=12450) p. 223 r:Carissimi mie fradelli Mercadanti che se trova in Trabexonda. Sapie, che in questo lordo de Tatnirbei se raxona che vuol andar in Turchia e puove faro asaver ch'el non sia de la nessun Mercadante che se fida de le suo buone parole, che le son buone, ma fele e pregove de la tutti, che se de la vuj non pode cargarvostra mercadantia, fuogo dentro e voie varentar le vostre teste, e cussi fe assayer a tutti i Christaini che sum la, ma non diga nessun. Se io havessi sapudo io sera fuzido via; e mi fazo a saver a tutti per mia scuxa, e cussi ve prego tutti vuj Mercadanti www.digibuc.ro 322 Addenda et Corrigenda 8 ce astfel de au avut ecou este greu de spus; cert este de conjunctura economicA ce la teama a jucat un rol important decizia negustorilor italieni de a nu da curs promisiunilor fäcute de Tamer 4. Lucrarea lui Teodoro Spandugino Cantacuzino, Dall'origine de' principi Turchi are, datoritä reputatului specialist al istoriei Bizantului epocii Paleologilor, Donald M. Nicol, o traducere limba engleze de o introducere, o bibliografieun indice. Publicatä pentru prima datä la secolului trecut de C.N. Sathas", lucrarea reflectä interesul crescând al europenilor secolului al XVI-lea pentru istoria Imperiului otomae. Opera, semnalatä istoriografia de lucrArile lui Nicolae Iorga", Andrei Pippidi' sau Göllner', cuprindedate privitoare la istoria Câteva acestea meritä sä fie readuse discutie mai ales unele din istoricului britanic nu sunt corecte. - p. 29-30: Spandugino o relatare destul de ciudatä a cruciadei de la Varna, reunind actiune cruciadele de la (1396) cea din 1444. Potrivit lui Spandugino,lip cel Bun a cAzut prizonier fost decapitat dacá in ultimul moment nu fi fost mod destul de ciudat la nota 45 Donald Nicol spune doar cá prizonierul nu puteaFilip cel Bun deoarece ducele Burgundiei nu a luat parte la expeditie. fapt, cum Nicolae este vorba de o confuzie Filip Bun Jean Sans care a cAzut prizonier in cruciadei de la Nicopol. Este interesant desi in lucrare sunt mentionate Venetiei cu tur Spandugino nu aminteste de participarea Serenissimei la cruciada de la Varna ignorä maritimA, reducând cruciada din 1444 doar la actiunea trupelor de -p. vorbind de raporturile existente Poartä, Spandugino observä in comparatie cu Moldova, voievodul Românesti plätea un tribut dublu era obligat sä slrute picioarele sultanului. "Carabogdan", schimb, era pretuit de turci din succes Chilia Cetatea de atacurile lui Mehmed al II-lea. acest motiv, tributul datorat era mai nu era obligat sä skute piciorul sultanului nici dea ostatici. La 89 editorul pe Carabogdan cu realitate "Carabogdan" este un termen generic aplicat de Spandugino domnilor Moldovei; de ex. la p. 78-79 este vorba de Petru Rares, nu de Mare), dar reduce acestaImperiul otoman la anul 1475. - p. Spandugino relateazA manierä de campania regelui loan Albert in Moldova. La nota 112 (p. 100) editorul considerä prin qu lettera mande a Ponente a mie fradelli segondo dixe la soa mansion, et per lo messo de questa lettera fece informar de questa hoste". Theodore Spandounes, On the origin of the Ottoman Emperors. Documents inédits l'histoire de la Gréce au moyen âge, IX, Paris, 1890, p 133-261. fundamental studiul lui Agostino Pertusi, Premières etudes en Occident sur rigin la pui des Turcs, BAIESEE, 10, 1972, 1, p. 49-94. Nicolae lorga, Byzantium Byzantium, transl. by Treptow, o d 2000, p. 44-47, 49, 61 65. Andre Pippidi, de "cre,stere a Imperiului otoman istoriografia o din s XVI-XVIII, de doctorat (dactilo), p. 6p. 57 14. Ca Göllner, Turcica. Die des XVI Jahrhunderts, esti-Baden-Baden 1961-1978,p. 111, 418HI, p.273-274; 283-284. www.digibuc.ro 9 Addenda et Corrigenda 323 Spandugino desemneazA Moldova/Bogdania "la granita Poloniei". afirmatie nu poate fi ci trebuie acceptatA relatarea lui Spandugino care este El spune s-a iscat o regele Poloniei domnul Moldovei acesta din a cenit ajutorul turcilor. Baiazid al II-lea trimis pe "Marco Zogli" (=Malkocioglu, de Silistra) in sprijinul lui Mare care i-a pe polonia 40000-de - la aceeasi "Vlatheo"- nu este al al Românesti, ci un dinast sud-dunArean. - p. 121: termenul desenmeazA pe mesagerii trebuie corectat in "ulaqi"(="ollicari"), cum s-a argumentat studiu recent'. OVIDIU CRISTEA Un izvor a valoare pentru istoria vremea genezei statale nu poate indeajuns subliniat este adus la cunostinta istoricilor de dl. Turcus. Studiul reproduce, articolulluiPatrick Gautier Dalché, géographie provenant du milieu des marchands toscans (début publicat istituzioni, Studi in Onore di Cinzio Violante, Spoleto, Centro Italiano de Studi sull'Alto Medioevo, 1994,1,p. 433-443, textul unei descrieri geografice a Europei pe români sub etnicon, propriu cel atribuit de din evul mediu timpuriu. Dat publicatiile care a fost reprodus textul mentionat nu se de mediile stiintifice românesti, 11 aducem cale la medievistilor nostri. cadrul enumerdrii "provinciilor" europene, autorul anonim aldescrierii geografice a Europei aminteste Ungaria: "La settima provincia si e Ungaria, e anche a rame, sono giente, non n'a contadi grandi, colla Magnia e dall'altra sono cristiani Ungheri. In quella medesima provincia sono i Rumeni Valacchi, e quali sono due grandi generazioni, e anno reame e sono paghani". Elementul de datare aproximativA dar e domnia hanului Ozbek al de Aur, care a domnit anii 1313 1342 care e mentionat ca personaj Cum textul aflat la pare a fi - potrivit editorului român - o copie din 1394 a original, nu e imposibil ca transcrierea raport cu textul prim, ale informatiilor acestuia; ceea ce nu o exceptie traditia cazul in care textul reeditat apartine anului 1394, cele generatii" - - "valahi" putea fi un ecou al existentei a state românesti, Tara RomâneascA Moldova. Greu de explicat e calificativul de atribuit românilor. uneori textele de provenieng "schismaticii", aderentii Bisericii sunt calificati astfel, nu e cazul textului de pe ortodocsi drept "crestini" nu de Biserica Romei". E una din textului care va trebui elucidatA "Provincia" Radu G. nun, Les "Valachs" de Montaigne. Les metamorphoses d'un in 34, 1995, 1-2, p. 207-211. www.digibuc.ro 324 Addenda et Corrigenda 10 care fac parte cele douä cuprinde poatestatele vasale, ceea ce era cazul cu cele douá românesti extracarpatice. Chiar puse de textul circulatie la noi de dl. nu pot lamurite faza a cunostintelor noastre, e neindoielnic nostrivor invoca deseori. SERBAN PAPACOSTEA www.digibuc.ro RECENZII BIBLIOGRAFICE Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt (Documente privind orasului Brapv), Neunter Band, (Documente de 1420-1580,ed. GERNOT ELISABETA MARIN, Kronstadt, Aldus Verlag,1999, 459 p. (Nationalarchive Rumaniens, Kreisdirektion Kronstadt-Arbeitskreis Landeskunde e.v. (Heidelberg). prestigioasä colectie de surse referitoare la istoria Brasovului, cu mai bine de un secol urmä de brasoveni intreruptä zece de izbucnirea celui de-al doilea mondial, continuatorii zilele noastre persoana domnului Gernot Nussbacher, istoric cunoscut datoritä insemnatelor sale contributii la cercetarea istoriei medievale a Transilvaniei - a d-nei Elisabeta Marin. materialului editatcalitatea editiei fac cinste colectiei de izvoare brasovene pe care o trezesc speranta alte volume vor serie insemnatä nu numai pentru istoria sasilor, special cea a Brasovului, dar general pentru trecutul spaliului istoric romanesc. Fireste, cum rezultä din titlu, cea mai mare parte a materialului cuprinsvolum se la breslele brasovene: organizare, statute regulamente, privilegii, liste de membri ai breslelor, politica autoritatilor a puterii centrale de bresle, lupta acestora pentru asigurarea pastrarea pielelor de desfacere, a asigurarii materiei prime. Toate aspectele majore ale acestei insemnate a medievale se documentele editate de istoricii brasoveni. acestor documente problematica Cercetatorii relatiilor economice dintre cele state extracarpatice voraflainformatiiinteresante cuprivirelaconcurenta produselor muntenesti moldovenesti pe piata transilvana, la trecerea de unii breslasi brasoveni de bine retribuitla sanctiunile careloveau, la ciruclatia monedei turcesti Transilvania, la regimul românilor din din teritoriul controlat de brasovene, la "universitatea raport regimul breslelor. ca o curiozitate alternanta Wallachey-Bleschland pentru desemnarea Românesti documentele redactate limba Volumul se impune ca una din cele mai insemnate contributii documentare cu privirelaistoria medievala a Transilvaniei aparute ultimele decenii. continuarea. Serban Papacostea "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 325-375 www.digibuc.ro 326 Recenziinotite 2 HERMANN FABINI,Atlasdersiebenbürgisch-siichsischenKirchenburgenund Dorfkzrchen, I-II, ed. a II-a, Hermannstadt, Heidelberg, Monumenta-Verlag Hermannstadt und Arbeitskreis Siebenbiirgische Landeskunde, e. V. Heidelberg, 1999; XXXII 870 p. p. Lucrarea este un lexicon al bisericilor-cetati, al bisericilor al in perirnetrul au fost de-a lungul istoriei de sa0i din Ardeal. Lexiconul cuprinde nu mai n de 527 articole-monografii ale aqezarilormonumentelor cercetate, manifestari ale avanposturi ale civilizatiei apusene de contact cu lumea Orientului. Autorul sub studierii vastei arhitectonice a din Transilvania in in raport istorice bazate pe izvoarele scrise. legerea acestui domeniu determinat pe Hermann Fabini dea extensiunea cea mai cercetarii sale care tinde toate datele referitoare la obiectivele investigate, inclusiv cele aflate in raporturi de monumentele arhitecturii Demersul istoricului e complex; micromonograflile sale sistematic pozitionarea geografica a istoricul ei analizeaza structura a monumentului a operelor de pe care le cuprinde. lucrarile sale precedente, Hermann Fabini s-a strIduit, propria sa afirmatie, sa prezinte b sericii-cetate ca tip arhitectonic, concret vertical dimensiunea sa istorica, de istorie a artei a istoriei sociale". lucrarea de continuand planul anterior, autorul orizontal materia oferind "un inventar pe posibil complet al cunostintelor disponibile". Primul volurn e trei cea prescurtArilor, alegerii localitatilor, explicatii referitoare la articole, denumirile planurile wzarilor, baza de date, schile, reprezentari istorice, cronologie, bibliografie, tipologia, orientarea, evolutia indicele de locuri; partea a doua - cea mai - cuprinde articolele consacrate celor 527 obiective analizate de autor; partea a treia bibliografia ternei, registrul localitatilor o a Transilvaniei la scara 1.350.000. Volumul al doilea cuprinde o de fotografii - 3062 din care 91% sunt realizate color -, care intregesc in chip fericit expunerile volumul anterior. Fotografiile privesc nu numai monumentele care constituie obiectul principal al lucrarii ci Nu ultimul retin numeroasele imagini aspecte semnificative din interiorul monumentelor cercetate. Se excelenta realizare impecabila rigoare a lucrdrii. Noua a lui Hermann Fabini este un instrument de lucru indispensabil pentru istoricii artei general, pentru cercetatorii trecutului medieval al Transilvaniei. Alexandru www.digibuc.ro Recenzii 327 despre X, partea I, Edit. Academiei Bucuresti, 2000, 795 pagini32 planse; volum de (t) Maria Holban, Maria M. Alexandrescu - Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu (redactor responsabil). Realizarea prestigioasei colectii de documente despre se apropie de Prima parte a celui de-al X-lea volum epilogul acestei vaste intreprinderi editoriale precedent in istoriografia Un mic colectiv de cercetAtori pus de-a lungul a peste trei decenii abnegatia, pasiunea eruditia slujba acestei opere monumentale. Din pAcate de aparitia acestei prime a ultimului volum nu s-au putut bucura acei ce-au avut un aport deosebit initierea elaborarea colectii. Printre aceste mari nume care au smuls timpului neuitarea prin viala opera se al regretatei Maria Holban. Maria M. Alexandrescu - Bulgaru Paul Cernovodeanu ascufit spirit critic au reusit sA ducA mai departe o impresionantA oferind istoricilornu numai, prin acest al X-lea nu doar un instrument de lucuru ciun de reflectie. NumArul mare de pagini al acestui volum a determinat divizarea lui prima fAcând obiectul acestei prezentAri cea de-a doua curs de aparitie. Prima parte cuprinde relatArile a peste patruzeci de care au trecut române in perioada 1769-1786. Tot aici se o Introducere ce permite determinarea structurii intregului volum. Autorii au ales ca cea de-a doua parte sA-si locul pe relatArile dintre 1786-1800, anexele indicele intregului volum. Totusi câteva zeci de planse plasate la acestei prime vin sA completeze prin puterea imaginii prin forta cuvântului de relatArile cAlAtorilor strEni ce-au trecut prin spatiul românesc. Valorificarea textului in note sau observalii critice permite identificarea nuantelor a inadvertentelor strecurate textele originale evidenfierea anumitor de traducere. Ordonarea cronologicA a relatArilor o viziune evolutivA asupra spatiului românesc in a doua a secolului al XVIII-lea, epocA a rAzboaielor a sperantelor. acestor stint animati de diferite interese mArturiile amprenta culturii Chiar o bunä cunoastere a lumii este uneori pervertitA prin mecanismele deformatoare ale manierA mai mult sau mai putin disimulatA. Medici, naturalisti, clerici sau oameni politici din Occident din Rusia, din sau din Imperiul Otoman au sA contemporanilor posteritAtii imaginea despre române. epocA care cele trei vecine spafiului românesc disputau, interesul pentru locuitorii resursele lui naturale creste sensibil. AceastA primA parte a ultimului volum din CAlAtori paginile sale ai chor autori provin din diferite medii culturale prezenta se datoreazi unor motive individuale. Naturalisti, precum Sestini, Griselini sau von Born au läsat interesante descrieri ale solului, fauneiflorei românesti. precum Korostoviev, aghiotantul Prozorovski sau negustori, precum Raicevich trimisalcasei comerciale de Willshofen relatArile lumii românesti din diferite perspective. De la al II-lea la minoritul Francantonio Minotto sau la Louis Emmanuel d'Antraigues totiacesti observatori sträini oscileaz1 obiectivitate www.digibuc.ro 328 Recenziinotite bibliografice 4 subiectivitate, redarea a mistificarii deliberate. Relatkile sunt in tributare intereselor atât celor ce le-au scris celor ce le sunt adresate. toate aceste cazuri se poate mai vorbi despre o incapacitate de a anumite economice, politice sau sociale (9: p.15) mai curând de opinii personale. Preocuparea constanta a editorilor de-a o perspectivi a surselor inserate lucrare e uneori de inducerea deliberata a anumitor interpretki. Analiza relatkii polonezului Josef Mikoscha este acest sens relevanta. Editorii sä sublinieze ignoranta acestui de al Moldovei p. 626 nota 7 bis p. 631, nota 24) invocând pentru a-i demonstra inconsecventa un pasaj din textul original. Oare toate aprecierile defavorabile la adresa romanilor prezente in relatkile acestor sunt exclusiv provocate de o "judecata simplista" sau de necunoa.0erea vorba doar de o coincidentá? p. 156, 16; p. 171, 18; p. 190, 14; p. 632, 26; etc.). Se mai pot face de asemenea observatii punctuale a pune vreun fel in calitatea deosebita a acestei remarcabile Prima se la o inconsecventá contextului care a fost realizata de documente are vedere maniera care sunt citate anumite izvoare aflate depozitul Bibliotecii Academiei Române p. 473). a doua observatie de un anumit nivel de interpretare de oarecare inconsecventa ce poate mai curând corecturii. Astfel la pagina 358 in nota 85 autorii "ordinul iezuit a fost 1773 de sub presiunea ceea ce acestui ordin de cauzale nu se poate nimic, este ceea ce reinfiintarea lui. Volumul propune pentru acest eveniment nu mai putin de trei date diferite: 1812 (p. 358, 85), 1813 (p. 152, 55) 1814 587, 140). Acest ultim an este care Pius VII-lea cu breva Sollicitudo omnium Ecclesiarum a restabilit ordinul iezuit. ciuda acestor punctuale ce nu afecteaza fondul acestei realizari editoriale, prima parte a celui de-al X-lea al cu care aceastä ne-a obi§nuit. Dincolo de de ascutitul spirit critic al autorilor, tenacitatea sunt de remarcat. Nu ne aparitiacelei de-a doua a volumului, ce va marca realizarea singurei complete sub egida Academiei Române. Constantin Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU-BARDA, Bibliografia Revistei "Biserica (1874-1994), vol. I, Edit. Cuget Romanesc, 2000, 391 p. Considerata drept una dintre cele mai vechi publicatfi române0i, "Biserica a reprezentat timp, prin continut, prin diversitatea calitatea materialelor prezentate, o de româneasca. Specificul a www.digibuc.ro Recenziii noti e biblioafice 329 constituit-o indreptar pentru clerul românesc, contribuind la nivelului teologiccultural. pe studiile de teologie, sfera sa de cuprindere a fost una paginile acestei reviste publicate nurneroase articole de istorie, nume de ale culturii astfel (N. I. C. Filitti, Gh. Cront, Gh. Moisescu, C. Erbiceanu etc.). intinderea sa timp, varietatea tematicii abordate, cadificultatea de a consulta colectie biblioteci, se impunea cu necesitate realizarea unui indice bibliografic al contextul actual, marcat de cercetarilor, aprofundarea specializarilor, aparitia unui mare de accesul la informatii totusi limitat, intocmirea unei asemenea bibliografii faciliteaza activitatea cercetatorilor nu numai), aflati imposibilitatea de apermanent la curent cu toate din domeniile de interes. Din perspectivi, Pr. Alexandru Stanciulescu-Barda de a elabora bibliografa "Bisericii Ortodoxe trebuie cu atât mai subliniata apreciata, considerarefaptul a parcurs nu mai de 22 000 de titluri - studii, articole, note recenzü -, pe carele-a sistematizat grupat pe diverse tematici, repartizate precizeaza trei volume, la specialistilor un instrument de lucru fundamental. Primul volum, care face obiectul acestor este rezervat studiilor de teologie, materia organizata pe de studiu, capitole subcapitole, conformitate cu programa analitica a teologic. Informatia este structurata pe trei sectiuni: Sectiunea (Biblia, Vechiul Noul Testament), Sectiunea (Dogmatica, Mora la, Filozofia crestinä), Sectiunea (Dreptul bisericesc, Liturgica, Omiletica Catehetica, Pastorala, Muzica, Pedagogia, misionare sau Sectologia). interiorul acestor sectiuni, materialul este ordonat tematic, alfabetic cronologic. De subliniat faptul pentru unele articole autorul nu s-a limitat doar la simpla enumerare a acestora, adeseori find oferite informatii rezumat asupra continutului explicitand astfel titlul. Pentru istorici istoricii de de interes este prezentarea, cadrul Sectiunii - Liturgica, a studiilor referitoare la: Miniaturistica, Broderii, Läcasurile de cult, Iconografie. Volumul este completat cu un indice de autori, facilitand astfel utilizarea lui. Apreciind o demersul autorului, cu interes celorlalte volume, consacrate studiilor de: Istoria Bisericii Universale, Bizantinologia, Istoria (vol. II) Istoria Bisericii Ortodoxe Istoria Romaniei, Literatura, (vol. III). totodata, acest act al Sale nu va singular, exemplul acestuia urmat de altii, conditiile care numeroase alte reviste importante ale culturii intocmirea unor asemenea Mariana www.digibuc.ro 330 notite bibliografice 6 Arhiepiscop PETER L'HUILLIER, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice Traducere din de pr. prof. univ. dr. Alexandru I. Stan, Edit. Gnosis, Bucure0i, 2000, 515 p. Traducerea in limba a eruditei The Church of the Ancient Councils a arhiepiscopului Peter L'Huillier, predicator SUA, reprezintA un act de sfera disciplinei ecleziastice, opera primelor patru sinoade ecumenice se de un evident pentru cunoWerea Dreptului a institutiilor timpuriu. a .secolelor III-IV d. Hr., care corespunde infloririi literaturi patristice, se pot - prin legislatia a Sinoadelor de la Nicea (325 d. Hr.), Constantinopol (381), Efes (431) Calcedon (451), precumprin alte luate de aceste privitoare la specifice- evolutia structurilor Bisericii, a disciplinei acesteia a ei societatea Canoanele date de aceste Sinoade constituie Dreptului bisericesc din ortodox, astAzi. Ele au format o parte importantA din Dreptul Bisericii Apusene decursul primului al erei au influentat - nu - sinteza medievalA occidental/. Paul Cernovodeanu VASILE V. MUNTEAN, Bizantinologie,I-II,Edit.Invierea, Arhiepiscopia Timiwarei, 1999-2000, 212 + 200p. Sinteza profesorului Vasile V. Muntean cuprinde pe istoria Bizantului de la donmia lui Constantin Mare la cAderea Constantinopolului (1453), o introducere ce introductive, un scurt istoric al bizantinisticii, o trecere in a bizantinologiei uncapitolconsacrat bizantine; o consistentA bibliografte anexe cuprinzAnd un glosar, tabele cronologice, liste de suverani un indice. a reu§it inglobeze o parte din cele mai importante contributii ale istoriogratiei la care a adeseori puncte de vedere personale. Primul volum cuprinde, pe introducere,trei prima analizeazA antecedentele Imperiului Roman la moartea lui Theodosiu; a doua cuprinde istoria imperiului de la Flavius Arcadius la Heraklius; in ultima parte cronologic de la succesorii lui Heraklius la moartea lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Al doilea volum este consacrat Imperiului Bizantin precum perioadei "Bizantului Bizant". Un aparte relatiile dintre spatiul românesc evul mediu. Lucrarea se constituie foarte introducere domeniu extrem de vast; foarte pentru studentii li se adreseazA cursul este bibliografia care capitolcare poate pennite aprofundarea unor probleme. Ovidiu Cristea www.digibuc.ro 7 notite bibliografice 331 MIHAI Pagini de istorie, Edit. A.P.P., Bucuresti, 1998, 444p. consistend monografie este in primul o provocare. provocare pe care pasiunea dragostea unui pentru localitatea sa o istoricilor. Prin lucrare, inginerul Mihai a tuturor acelora ce ezia se apiece asupra acestui gen istoriografic cA printr-o investigatie documentar uneori poatevalorificat din multiple perspective. Rezultat al unei munci sustinute de peste o de veac monografia satului din fostul nu prin critic. Totusi este de remarcat pe parcursul 13 ale tendinta unei exhaustive. o istorie care sursele o permit) rezultat a peste 17 000 de documente. Exploatarea materialului etnografic a mArturiilor orale, ciuda unei spre literaturizare, informatii interesante asupra toponimiei, cutumelor mentalitAtilor locuitorilor acestei doljene. Demersul autorului concentrat special asupra epocii moderne contemporane, sA surprindA evolutia a acestei incA din antichitate. Lucrarea poate atrage mod justificat interesul cercetAtorilor ce se asupra Mediu Românesc. Dincolo de perspectiva monografici abordarea interdisciplinarA face din carte un de ceea ce utilitatea antropologiei istorice in asemenea de altA parte studiul genealogiilor rurale utilizat de autor constituie un important pas spre abordarea prosopografici a istoriei socialea satului românesc. Dincolo de reprosurile pe care unii istorici putea sA le acestei ea constituie un semnal pozitiv pentru istoriografia romineascä. Cum se face cA acest semnal vine din afara breslei istoricilor sA pasiunea sA explice. despre diletantismsuperficiafitate scrierea istoriei nici mAcar pasiunea nu le poate justifica. Constantin JAWOR GRZEGORZ, prawa woloskiego i ich na Rusi Czerwonej w iredniowieczu de drept valah locuitorii in Rutenia Rosie evul mediu Wydawnictwo Uniwersytetu Curie-Sklodowskiej, Lublin, 2000, 223 p. Lucrarea unei investigatii sistematice valah" in regiunile cuprinse in Rutenia Ro§ie (Russia Rubia), alcátuitA din cnezatele Halici Vladimir, de rivalitate intre Polonia, LituaniaUngaria, de adefmitiv incorporate teritoriile dependente de coroana spre secolului XIV. RenuntAnd la admite caracterul "romanic" al valahilor, considerati anterior de unii cercetAtori drept o "categorie profesionalA". Cercetki lingvistice domeniul materiale intelectuale a locuitorilor de pe versantul nordic al confirmA existenta unui puternic curent de migratie "valahr de www.digibuc.ro 332 Recenziinotite 8 spre teritoriile polone, mai ales din a doua a secolului XIV. Directiile intensitatea colonizarii obiectul unei analize detaliate. specifice ale imigrantilor valahi, puternic faza incep se atenueze comunitati secolul XV - care a cunoscut apogeul colonizarii - se accelereaza secolul XVI, hegemonia se consolideaza pe linia Nistrului curentul migrator Cu drept autorul teza "nomadismului" dominant al migratorilor valahi. in sursele de judiciara ei dezvaluie ocupatiile agricole, constatare care desigur nu exclude existenta exclusiv pastorale; ele au fost neindoielnic minoritare. Interesul marilor de de exploata al statului polon de extinde controlul veniturile incurajarea din Moldova Transilvania. A contribuit la efortul de colonizare atragerea coloni4tilor sistemul de militare, foarte expusä atacurilor din a identifice 305 sate de colonizare Rutenia - viitoare vor aduce la altele stabileasca zonele in care acestea s-au concentrat. Structura socialä a comunitätilor rurale vlahe, institutiile de guvernare, adunarile comunitätii grupárile regionale, caracterul comunitar al diversele aspecte ale sociale fac obiectul unei analize perspicace. bibliografie in care sunt inregistrate a§ezarile valahe ansamblul Ruteniei diversele ei subdiviziuni teritoriale sporesc mult valoarea acestei insemnate $erban Papacostea VIOLETA BARBU, Miniatura Manuscrise ilustrate ornate, Edit. Meridiane, Bucurqti, 2000, 125 p. ultimul deceniu peisajul istoriografic autohton a inregistrat, din nefericire, un redus de ceea ce prive4te abordarea unor subiecte din zona, pe nedrept a auxiliare. Lucrarea de de D-na Violeta Barbu, al evolutia miniaturii din timpul lui Constantin Brancoveanu, readuce atentia speciali4tilor un domeniu de cercetare care, dincolo de valoarea ei estetica, un cert interes din punct de vedere documentar, contribuind la o mai a mentalului unei epocia unui mod de a a unui orizont spiritual a unui sistem de valori ce pare tot mai dificil de abordare a miniaturii, ca realitate artistica, de ce asupra acesteia aplecat atentia nume de ale istoriografiei dintre care amintini pe I. Bogdan, N. G. Popescu-Valcea etc. Importanta perioadei supuse cercetarii din punct vedere al vietii culturale, general evolutia miniaturisticii, in special, prin raportare la intervalul de timp anterior, www.digibuc.ro Recenzii i noti e 333 din ceea ce am putea numi "institutionalizarea" actuluicultural. tntemeierea bibliotecii de la Hurezifondarea Academiei de la Sf. reprezinta momente cruciale artei brancovenesti, "pentru prima istoria culturii vechi românesti, elementele viabile traditiei sunt recuperate forme de noi pentru a le asigura integrarea in cultural al secolului al XVIII-lea (p. 5). In prima parte a lucrarii, Teme motive ornamentale, autoarea propune realizeze "o arheologie a imaginarului", pornind de la "stratul concret al semnelor", pentru ca demers directionat mentalitatilor generatoare". Repertoriul de teme motive inconografice, predominant figurative, preluate de arta din perioada anterioara, precum analiza surselor "generatoare de sisteme grafice" in decorarea manuscriselor, sunt aspecte tratate parte La capitolul "traditie", cele mai utilizatetipuri de ornamente in decorarea manuscriselor sunt geometrice dublu sau banda cu acolade sau motivul entrelacspalmeta in care apare mai adesea sub forma vrejului meandric cu semipahnete), motivele iconografice (Sfmlii Evanghelisti,arborelelui Domnuluietc.) motiveledecorative (mascheronul in varianta de leu heraldic). Pentru domnia lui Constantin Brincoveanu, utilizarea simbolului heraldic, in special sub forma vulturului bicefal al bizantinia corbului cruciger, reprezintaun indicator important in a observa "traseul sinos al ambitiilor politice ale voievodului" 11). "Inovatia", plan iconografic, orientare a tematice scene tratate anterior in alte arte decorative", - tema Sf. Constantin Elena un central -, o a locului ocupat de portretul voievodal o "actualizare a teme din viala monahalä (tunderea monahism a unui frate la Hurezi) (pictarea boltilor palatului de Mogosoaia principalele evenimente asa-numitul "moment 1703", donmitorul firmanul domniei pe viatä). Dintre acestea, primele "inovatii", de legate una de cealalti, un predominant decorarea manuscriselor acestei epoci, scopul acela al preamaririi voievodului, Constantin Brancoveanu - ca-n vechiul - "manipulind" productia artistici nu numai scopul construirii impunerii ochii contemporanilor a anume imagini. Din perspectiva, relativ mare de portrete ale domnitorului ce ni s-au aproximativ 30, desi varietatea a acestora nu este spectaculoasa, un indicator al acestei princiare. Accentuarea cultului Sf. care ar corespunde, opinia autoarei, artistic evolutiilor din sfera care au dus la detasarea domnului de puternica grupare a Cantacnzinilor, speciale mitul primului basileu crestin (Constantin Mare) al de altfel utilizarea unei galerii de biblice (David, Zorobabel, Solomn etc.) scopul evidentierii domnului sunt tot mijloace propagandistice ce au din Constantin Brancoveanu mai adulat de contemporanii 13), un model uman plasat intre "paradigma suveranului a basileului bizantin". www.digibuc.ro 334 Recenziinotite bibliografice problema subsumata demersului D-nei Violeta Barbu privind locul ocupat de cultul Sf. care de a prilejuit numeroase de atitudine in istoriografia româneasca, este aceea a acest cult existenta unei "idei imperiale" Tara Concluzia autoarei este echivoc:"iconografia doar de recuperare a tradifiei cu certe de compensare, prin fast evocarea originilor ilustre ale cregine, asprimii vremurilôr"(p. 16, s.n.) De departe cea mai interesanta a decoratiei care va permite vorbim despre un "stil brâncovenesc" o reprezinta decorul vegetal, de la ancadramentul pisaniilor, decorarea pietrelor tombale la gravura de carte; acestea din de cele mai multe elemente in comun miniatura La o vedere, aceasta preponderenta a arta decoratiei este greu de explicat acceptat, cel din perspectiva numarului constructiilor destinate cultului al liturgico-dogmatice imprimate perioada. opinia autoarei, pe o documentalie o interdisciplinark aceastä realitate artistica este expresia, a unei la nivelul mentalitätilor, punând "o progresiva desacralizare" o disolutie "accelerata a solidaritatilor traditionale" 25). Ce-a de-a doua parte a este destinata prezentarii principalelor centre de miniatura existente epoca lui Constantin Brincoveanu a celor mai importanti ce au activat(Scripwrii ,siilustratori).Demersul debuteaza cu o binevenita distinctie terminologica scriptoriu, atelier de copiat de scriere,precumcea scriptor, scrib Concluzia care se desprinde din aceste precizari conceptuale este aceea pentru spatiul românesc nu dispunem de suficiente informatii pentru a putea opera "o asemenea distinctie aporturile succesive". remunerarea mai mult generoasa a scriitorilor de carte (vezi cazul lui care a primit 100 de pentru o Psaltire,echivalentul unui salariu pe un an de zile al unui de la româneasca) nivelul investitiei cartea manuscrisa, avem vedere mai adesea de la cazul comenzilor domne§ti) legatura, sunt indicatori ai unei pozitii destul de importante pe care aceastä activitate o ocupa "economia bunurilor simbolice", pentru a imprumuta titlul unei a lui P. Bourdieu. Dintre centrele de miniatura care au activat aceastä perioada, singurul care poate aspirala statutul de de copiere,având vedere grafia, ilustratia decoratiei, este cel organizat la Mitropolia Ungrovlahiei (Bucure§ti). De altfel, nu este faptul aici activitatea caligraful cel mai important mai activ al epocii: Nicola (intreaga activitate a acestuia este prezentata la pp. 28-34). apoi prezentarea succinta a centrelor de la Bistrifa(centru cultural ce se prin vitalitatea sa de-a lungul timpului),Episcopia (un rol cheie episcopul Ilarion, cel acuzat 1705 de de papei"),Hurezi(ce se distinge prin realizarile de exceptie; vezi 1396, 2174, 2191 2458 etc., prin modul de organi7nre functionare),Brancoveni, Sinaia Utilizarea simbolurilor heraldice banalizare, special de domnii dorinta acestora de a se unor traditii obiceiuri autohtone, elitismul descurajant exclusivist, precum lipsa comenzilor domne§ti acest ultim caz, www.digibuc.ro 11 Recenziinotite 335 noi categorii de reprezentata de clerul egumenii unor nu va reusi suplineascä din punct de vedere economic dezinteresul domniei al reprezinti tot factori, identificati de D-na Violeta Barbu, care au miniaturii o pozitie marginall in peisajul artei brancovenesticare au calea acestei arte" in perioada imediat urmatoare. Partea a treia, cea mai in economia lucrarii, este prezentárii manuscriselor. Dispersarea acestora in mai multe fonduri lipsa unei evidente speciale a decorarii a prezentarea numai a manuscriselor aflate Bibliotecii Academiei Bucuresti Cluj. Fiecare manuscris este o ce cuprinde urmatoarele obiective: date privind cronologia, tipul de filigran; prezentarea a date privind tipul de scriere, numele copistului, posesorii, legáturii; descrierea bibliografla. Lucrarea se cu un rezumat (pp. 123-125). Desi din perspectiva tematicii, cartea D-nei Violeta Barbu abordeaza un domeniu de cercetare special, felul care este conceputirealizata, modul sistematicevolutiv in care sunt prezentate problemele, eruditia, rafmamentul larga deschidere in care sunt integrate analizate informatii diverse interpretarea actului cultural sunt tot aspecte care fac din lucrare un succes un model de Conditiile grafice excelenteilustratia nu fac confirme o acest lucru. Gheorghe PERIS, Le Missioni Gesuite in Transilvania e Moldavia nel Seicento, Edit. Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 1998, 223 p. Lucrarea dr. Lucian - decedat floarea urma unui tragic accident rutier - se dorea a fi un rezumat al tezei sale de doctorat istoriei iezuitilor spatiile transilvanmoldav secolul XVII, perioada Contrareformei. Precedata de o inspirata intoducere a prof. Pompiliu Teodor, pe o documentatie din "Archivio segretoVaticano", "Archivum Romanum SocietatisJesu",arhivele Congregatiei "De Propaganda Fide", colegiului "Germanicum Hungaricum" cea particulara George Vinulescu, precum dintr-o bibliografie de profil, cartea ce face obiectul prezentarii de s-a preocupat sale capitole de tribulatiile clericilor in Transilvania, au fost pe izgoniti sau reprimiti perioada 1601-1687. 1601-1603 misiunile iezuite din Cluj, Alba Oradea s-au putut consacra in activitatii de prozelitism, timpul provinciei de principele reformat Moise Szekély, cu 1603, Colegiul Cluj a fost devastat de unitarienii socinieni iezuitii persecutati Transilvania izgoniti din provincie. Autorul o din ei s-au refugiat la Curtea lui Movilä, domnul filopolon al Moldoveiprotector al catolicilor. capitol se asupra polemicilor doctrinare intre iezuiti, calvinisti 1602-1606, rolul de al Bisericii Cato lice revenind rectorului colegiului clujan Giovanni Argente. confesionale au durat www.digibuc.ro 336 Recenziinotite 12 Transilvania - cu diferite alternante - la ordinul defmitiv de expulzare al iezuitilor din provincie, dat de principele Gabriel adoptat adunarea de la Bistrita din 1610, sub pretextul sustinerii opozitiei nobiliare catolice impotriva sa. Misionarii au luat drumul vecine fugind in Austria, Moldova sau refugiindu-se chiar in Banat sau la Belgrad, sub ocupatie paragraf dr. relateazA cu intronarea principelui Gabriel Bethlen, care devi calvin, s-a un personaj deschis tolerant, in 1615 a fost abrogat decretul de expulzare al iezuitilor 1616, cu reintoarcerea centrele de la (de Cluj), la Alba Julia, Oradea, Satu Mare Odorhei, au activat mult succes opera misionarl educativi de teologicA ca Színi, Grigore Martin Bauda, Móry, George Buitul din (de Un capitol este dedicat de dr. misiunei iezuitilor din Banat - sub ocupatie - au sporadic din timpul domniei principelui Báthory (1571-15893). Un centru important s-a dezvoltat la Caransebe§, a luat chiar na§tere o misiune 1625,unde a predicat arnintitul George Buitul in 1627, fondator al unei pentru tinerii catolici apoi altul la Lugoj sub patronajul pArintelui Makó ce a fAcut destule convertiri. Dar autorul principalul al misionarilor iezuiti Transilvania, ale centre confesionale de s-au la Alba Oradea, Satu MareOdorhei, constituit reprezentAnd confesiunea a nobililorprincipilor Transilvaniei. sub conflictul a fost mai atenuat, el a izbucnit cu mai virulentA in timpul domniilor celor doi principi Gheorghe Gheorghe II Rákóczy, se o puternicA activitate de prozelitism protestant iar in provincie se chiar preoti reformati ai noului curent puritanist importat din Anglia. Un interes special este de autor pentru activitatea misiunei Alba lia catolice 1616-1650; un rol esential avut, acest sens, Móry; in din capitala principatului se pe notiunile de catehism arta Un centru infloritor a existat la fundatie scop educativ o congregatie a Fecioarei Maria sub conducerea a doi frati iezuiti, unde se gramatica, textele sate religioase. La baza se opera cardinalului iezuit teolog Francesco di Toledo (1532-1596), initiator al doctrinei predestinatiei. Aceste se aflau sub oblAduirea nobilimii maghiare catolice din Cluj. Un proiect de a la o de nivel superior, un Pazmaneum, modelul celei de cardinalul Pázmány de Esztergom la Viena, nu a fost incununat de succes rigorilor impuse de religia dominantA calvink geloasä prerogativele sale materie de Alt capitol al este de autor examinArii activitAtii episcopilor latini iezuiti lumea transilvanA 1600-1698, situatia a religiei catolice provincie preponderent reformatA revenirea ei la o privilegiatA, cu confesiunile protestante, dupA cucerirea principatului de cAtre Habsburgi ultima a secolului al XVII-leaanexarea lui la Imperiul Casei de Austria urma incheierii de la Karlowitz (1699). Ultimele douA capitole ale sunt inchinate activitAtii misiunilor iezuite Moldova precuminfluentei culturale a catolicismului Principate a mediul www.digibuc.ro 13 Recenzii bibliografice 337 cultivat slavon ortodox. le contacte sporadice au avut sub Petru in 1588- 1591, favorabil catolicismului; apoi legaturile au devenit mai consistente sub domniile Movilestilor pro-catolici, aici gäsindu-si refugiul persecutati sau izgoniti din Transilvania. dintre cei mai importanti Moldova a fost Paul Beke, sosit la Iasi in 1644, unde catolicilor se afla sub autoritatea - de multe ori contestag - a minoritilor conventuali. Beke a o importanta descriere a sub numele "De Moldavia" cu de interes istorico-geografic la ei politica, economica, religioasa, de o propäsire timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). 0 se preda gramatica, pe notiuni elementare de scolastick a cu succes la Pentru armonizarea activitatii misionarilor Moldovaa potoli disputele de prestigiu diferitele ordine monahale convocarea sinodului de la Back 1659, din au fost incredintate iezuitilor cele de la Trotus, Galati minoritilor conventuali. Din a doua a secolului al XVI-lea - cu deteriorarea relatiilor dintre Poarg a operatiilor militare, ce au cuprins Moldovamai ales izbucnirea razboiului dintre otomani Liga asediul nereusit al Vienei din 1683, misiunile iezuite dispar din principat la veacului, izbutind se de abia inclieierea de la Karlowitz. In autorul se asupra influentei catolice exercitate Tara cea mai realizare pe plan cultural secolul al XVII-lea - o constituie crearea "scolii superioare grecesti latine" de la sub Matei Basarab 1646 - 1650 la cultivatului boier, postelnicul Constantin Cantacuzino. general experimentul iezuit - catolic general - Pincipate, cu precadere de alogenii unguri, poloni, croatiraguzani de aicide mult prea putini a fost modest mediu dominat de religia de rit bizantin, prepondereng in autohtonilor confesiunile protestante au avut mai putini exponenti recrutati aproape exclusivitate din luterani. incheiere se poate atesta lucrarea dr. Lucian prezing mult interes pentru confesionala a - in special a Transilvaniei - in secolul al mai ales prin relevarea multor materiale de inedite, reproduse largi extrase limba nu totdeauna, corect consider, asadar, o carte pentru toti cei ce doresc se initieze dialogul interecumenic din spatiul central sud-estic european. Paul Cernovodeanu Vezi recenzia plinä de substantä lucrárii de lector univ. Vasile Rus din Cluj-. Napoca "Mediaevalia Transilvanica", Mare, (1998), nr. 2, p. 334-345. Mai semnalez ca o minorá citarea volumelor din colectia despre unde, din editorilor, numele meu este mod constant omis. www.digibuc.ro 338 Recenziinot* bibliografice 14 HENRY K LOWMIANSKI, ZalUdnienie litewskiego w wieku Zaludnienie w roku 1528 (Situatia a statuluilituanian secolulal XVI-lea. anul1528), sub redactialuiArtur Kijas Krzysztof Pietkiewicz, Wydawnictwo 1998, 227 p. Editarea in conditii deosebite, a regretatului decan al studiilor de istorie medievalA a Lituaniei din reprezintA un eveniment istoriografic. deredactarea acestei - perioada ocupatiei germane anul 1960-automl avusese vedere altele problematica a Lituaniei medievale (de exemplu Studiach nad poczqtkami i litewskiego, vol. I-II, Wilno, 1931-1932). Pomind de la surse relativ bogate (recenslminte zonale ale populatiei, inventare funciare, liste ale ale gospodAriilor din diferite regiuni administrative sau complexe funciare, registre de impozitare cele militare) H. Lowmianski apreciazl Marelui Principat al Lituaniei in anul 1528 de 2.700.000 capete (p. 210). incheiere, redactorii au un studiu suplimentar din anul 1960 intitulat Popisy wojskaWielkiego Litewskiego wieku XVI jako do dziejów zaludnienia (Registrele militare din secolul al XVI-lea din Marele Principat al Lituaniei ca surse demografice). Antim Cristian Bobicescu GABRIEL Taniec Rzeczypospolitej Polskiej (Dansul Republicii Polone), de Miroslaw Korolko, Wzdawnictwo Naukowe Semper, Warszawa, 1996, 316 p. "Dansului Republicii Polone" de M. Korolko cuprinde prima editare a memorialului lui Gabriel Krasiski - 1674), memorial a a fost semnalatl de la secolului al de A. (pag. V). Memorialul o de "potop" se cu abdicarea lui Jan Kazimierzurcarea pe a lui M. K. Winiowiecki, nurneroaselor productii memorialistice din a doua a secolului al XVII-lea: J.Ch. Pasek, J. Poczobut Odlancki, M. Jemiolowski. "Dansul Republicii Polone" se de acestea prin forma redactirii (acea a unui d:alog versificat) datoria importantei numlrului materialelor introduse text (manifeste ale hatmanilor, publiceprivate, ziare manuscrise"), care constituie material colportat provincie nobilimii (p. VIII ). www.digibuc.ro 15 Recenziinotite bibliografice 339 afara prezentei subtitlu a moldovenilorvalahilor, text nu se informatii indirecte referitoare la Mentiondm multe expresii apar corecturile editurii apar paranteze drepte. Antim Cristian Bobicescu KONRAD G. Ständische Autonomie und Regionalität im mittelalterlichen und frühneuzeitlichenSiebenbürgen, vol.Minderheiten,Regionalbewusstseinund Zentralismus in Ostmitteleuropa, hrsg. von H.-D. Löwe, G. H. Fontsch und S. Troebst, Köln- Weimar-Wien, 2000, p. 21-49. Studiul o vedere de ansamblu temeinicA asupra genezei sistemului politic al Transilvaniei medievale al principalelor sale elemente componente caracteristici. a zonelor geografic delimitate teritoriul intracarpatic confruntarea acestora cu realitAtile teritorial-politice ale Transilvaniei conduce pe autor la concluzia a neconcordantei dintre constructia geografiei opera istoriei acest spatiu. E prezentat succint mozaicul rezultat din dezvoltarea in etape formule diferite a teritoriului transilvan: teritoriul comitatelor create de regalitatea cuprinsul cdrora s-a dezvoltat nobilima scaunele de pe (fundus regius); scaunele terra syculorum. Cu drept autorul cele trei amintite nu au la grupe etnice compacte exclusive, alte etnii se aflau comitatele ungure0i, iar "numeric cea mai etnie a Transilvaniei" se pretutindeni. E analizatd sumar formarea acestei structuri etnic-politic-adrninistrative ca rezultat al extinderii progresive a dominatiei regatului ungar Transilvania secolele X-XIII. Institutiile reprezenarii pAturilor suprapuse organele locale ale autoadministrArii sunt prezentate evolutia la constituirea epoca timpurie - de fapt secolul XVI-, a "monarhiei transilvane pe stAri", care s-a intemeiat pe "un consens socialpolitic realizat intre conducdtor www.digibuc.ro 340 Recenziinotite bibliografice 16 priveste atitudinea de a celor trei 1437, e incontestabil reprimarea dependenti in urma riscoalei nu mai apare mentionaa cu prilejul reinnoirii actului in 1449, se totusi incercarea romanilor din Transilvania de a se constitui in stare privilegiaa, cu ungurii cu care s-au asociat:"UniversitasregnicolarumHungarorumetValachorumhujus Transilvaniae...";cf.Gh.I.BrAtianu, Les assemblies etles Roumains de Transylvanie", XIII-XIV, 1974, 30. E ceea ce parte caracterul exclusivist al celor trei privilegiate care s-au legat printr-o uniune pentru a nu asocierea la privilegiat a celor care secolele anterioare de la dreptul de a constitui o stare recunoscua. aceiasi ordine de idei fost o mai atena scrutare a confesionale Transilvania din regatul ungar general de epoca Reformeia implicatiilor asupra structurkii regimului sarilor. Lucrarea este o contributie la mai buna cunoastere a complicatului al organizArii politice a Transilvaniei medievale. $erban Papacostea Nobilimea din Transilvania. 1440-1514, Edit. Enciclopedia, Bucuresti, 2000, 466 p. (cuprinde anexe, bibliografie selectivA, indice de persoane). Cartea de reprezina o contributie importana la istoria medievalA a romanilor, care se inscriedirectiile de cercetare promovate de medievistii din Cluj-Napoca ani. subliniazA nobilimea romaneascä din Transilvania medievald este o problemA a istoriei Romaniei, a abordare a suferit mult timp din cauza unor atitudini mai pasionale politizante Lucrarea d-lui este o cA afirmarea puncte de vedere polemice se poate realiza pe baza analizei a izvoarelor a rationale a acestora. semnat de Papacostea este de asemenea o carte de favoare a acestei Devi dimensiunea poate pArea descurajantA (464 de pagini!), lectura ei este captivana. Unul marile merite ale acestui impresionant demers mi se pare afaptul dl. atrage in mod constant atentia cititorilor asupra aspecte importante ale diverselor probleme care necesia studii mai detaliate de cercetare viitoare, care sA completeze cunoasterea medievale a romanilor. Scopul declarat de autor "Introducere" este "sA realizeze o imagine a acelei páturi suprapuse a romanilor Transilvania, care a obtinut statutului de nobil al regatului maghiars-a afirmat ca atare in perioada 1440-1514". Totodatä autorul declarA modest, "ea reprezina in o lucrare de interpretare, de a pe posibil, problema a o impune in ei reale ca subiect legitim distinct in istoriografia medievall de metodologicede clarificare a conceptelor www.digibuc.ro 17 Recenziinotite bibliogafice 341 teoretice, istorice, geografice, introducere fiecare capitol Conceptul-cheie este acela "nobilimii românesti", care este departe de a univoc. considera nobilimea reprezinta "elita medievala a poporului din Transilvania din regatul Ungariei", dar acceptiune mai "feudalitatea româneasca preexistenta cuceririi maghiare, de de supusi, cu autoritate asupra români". Materialul este structurat pe capitole multe subcapitole, de aceea nu vor fi prezentate aici aspectele mai importante abordate de autor. Foarte edificator asupra de lucruri istoriografia privitoare nobilimea din Transilvania este capitolul care cu un ascutit totusi ponderat spirit critic. Pentru a problematica transilvanä context european, de al doilea capitol al Stucturi-lor nobiliare Europa secolele XIV-XVI. Cadrul politic social care a existat nobilimea româneasca medievala este descris judicios III:Transformäri economice, politice confesionale din Transilvania Ungaria al XV-lea inceputul al XVI-lea sociale. o mai arnplä dezbatere problemei Statutului juridic nobilimii din regatul Ungariei (capitolul IV). fiecare aspect circumscris conditiei de nobil Transilvania medievall, sustinând argumentul izvoarelor istorice punctele de vedere care polemizeazâ teorii istoriografiei maghiare autohtone. perioada studiata, cnezii obtin regale pentru pe care le deja, o recunoastere a dupá ordine de idei, autorul identifica pe baza formular folosit de cancelaria 1453 "elementele defmitorii ale cneziale nobiliare românesti": caracterul ereditar, caracterul nobiliar, cu acte de proprietate, obligatiile specifice (obligatiile militare la cetate, censul regal, cincizecimea oilor daturile) independenta de domeniul unei regale sau de al oficiale. Urmätoarele subcapitole tot la nivel teoretic aspecte referitoare la statutul juridic al nobilimii românesti, dintre care mai amplu este cel privitor la Nobilul justitie; jurisdictia lui. Un aspect interesat relevat de autor in faptul dreptul consuetudinar românesc continua folosit de nobilii cauzele caracter civil obtinerea actelor de recunoastere a intrarea sistemul juridic regatului maghiar. subcapitolul dedicat problemei confesionale, perioada nobilimea era "colorata din punct de vedere confesional: ortodoxl, cele pe unirii florentine". Discutarea la nivel teoretic crearea model tipurilor de nobilitate cu principalele atribute (p. 209) precizeaza locul nobililor români proveniti cnezi a nobililor (cnezii voievozii de pe domenii boierii Un subcapitol abordeaza problema diferentelor dintre cnezi/cnezat nobili/nobilitate. perioada 1440-1490, cnezii români reusesc acte de proprietate pentru acte titlul de nobili. Cei care la de cnezi vor face parte din categoriile dependente de pe domeniile particulare sau ale statului. Studiul asupra boierilor ca o categorie aparte, de sorginte munteanä, ce a evoluat apoi cadrul Transilvaniei demonstreaza acestia nu erau considerati nobili, ci erau www.digibuc.ro 342 Recenziinotite bibliografice 18 nobililor conditionari subordonati indirect suveranului prin mijlocirea castelanului de Capitolul V Evolufia structura nobilimii 1440-1514. Aici autorul revine asupra unor probleme discutate pe larg capitolul anterior, dar privindu-le din alte unghiuri. Sunt discutate aspectele tenninologice, "formele lexicale care realitatea care sunt reconstituite in special pe baza onoma.sticii a cnez, jupan, boier, "Etapele dezvoltarii nobilimii constau perioada la 1440, deja "procesul de legalizare a cneziale prin acte scrise"; perioada 1444 text: 144 !, p. 269) -1514. subcapitol scris cu dramatism, autorul din 1514, mica nobilime romaneasä pierde teren in fata "aristocratii rapace"(p. 272) "abuzive egoiste" (p. 273). Un subcapitol interesant este cel care sunt prezentate cele patru grupe in care poate fi structuratá nobilimea nobilii de (potiores), (egregii, proceres)baronii sau magnatii. Sunt prezentatefamiliile fiecare categorie, identificate acum documente. Ar fi fost poate cititoruluianexarea unor tabele genealogice, mai ales pentru familiile mai des pomenite de-a lungul de Mori, Ciula, Arca de Densus, Bizere, "Categoriile speciale" includ pe clerici literati pe nobilii din orase. Analiza cantitativanumerica, desi autorul precizeaza datele sunt pentru o statistica de ordinele de ce priveste ponderea pe regiuni a nobililor Transilvania Ungaria propriu-zisa (o parte a comitatelor Maramure Ugocea comitatele Bereg Ung). Tabelele sunt edificatoare, desi capetele de coloane sunt echivoce. eroare de tipar ca total al localitätilor 436, pe suma numerelor din coloanä este 433, iar procentele sunt calculate tot la un total de 433! (Tabel 1, p. 328) Din nefericire eroarea se tabelul 2, ne este oferit total, desi procentele sunt calculate cu un total de 433. Interesante sunt procentele privitoare la raportul numeric dintre nobilimea din Transilvania Ungaria favoarea celei raport care s-a pástrat la inceputul secolului al XIX-lea. Rolul jucat de nobilii viata a Transilvaniei este mai redus la nivelul administatiei locale comitale, familii care au titlul de baroni au avut de a cele mai structuri ale statului medieval maghiar. Nobilimea a avut serviciul militar aproape singura, sau cea mai modalitate de confirma nobilitatea a spori averea funciara. au fost o au scris "pagini nepieritoare de vitejie" luptele antiotomane conduse de de Hunedoara, desi participare a avut efecte pe politic sau juridic ce priveste statutul Anexele cuprind o a localitätilor creatoare de nume nobiliar structurata pe administrative o a dregatorilor Transilvania Ungaria la 1526. Am lipsa liste pentru prescurtarile folosite prima dintre anexe: a.d. (presupunem: azi d.(presupunem: district), precum pentru abreviereafd. textul Bibliografia impresionanta este umbritä de faptul numetitluri nu sunt acurate. www.digibuc.ro 19 Recenziii noti e afice 343 concluzie, cartea d-lui loan Drägan este o monografie care cercetarea Evului Mediu la profesional alistoriografiei europene contemporane. Mária Pakucs REMUS CAMPEANU, Elite le din Transilvania veacului al Edit. Presa Universitara Clujeanä, Cluj-Napoca, 2000, 459 p. Istoriografia de limbä pentru Transilvania secoluluial XVIIi-lea nu prin Ba Numeroasele cazuri particulare complexele istoricealeprovincieiintracarpatice din in multe privinte, nedezvaluite publicului larg. de ce aparitia unei cu titlul celei a lui Remus nu poate sä bucuresä incite la lecturäla cercetare. Venitäcontextul unei insistente a unei a istoricilor asupra problemei din Transilvania materializate prin unor deosebite, cum fi Nobilimea Transilvania, Satu Mare, 1997), lucrarea de trei segmente mari. parte, analizea.za problematica istoriei elitelor context european. Sunt prezentate o serie de concepte atitudini istoriografice, o a elitelor din Anglia, Spania, Germania, Rusia. Partea a doua a lucrarii, cea mai consistenta, se concentreaza asupra sensurilor evolutiei sociale a elitelor ardelene din secolul XVIII. Sunt analizate succesiv nobilimea, funcfionarii, negustorii militarii.Sunt de apreciat, consideram noi, o serie de atitudini menite realitatea discursului istoriografic mai aproape de realitatea a perioadei: "se poate stabili cu certitudine imaginea romanilor era departe de aceea a unei simple comunitati a iobagilor" (p. 60). In cadrul nobilimii, distinge trei categorii principale: nobilimea de ("care se cu fidelitate, regimul de destul de timpuriu, cu confesiunii"), o nobilime de merit militar ("provenitä randurile mai multor sociale, libere sau dependente, promovata pe baza unor merite personale, cu preponderenta militare") nobilimea de competentä ("cu ascensiunea de alte cele militare, anume cariera clericalä, administrativa, comercialä etc."). Pe aceste tipuri, boierii, "un segment important al nobilimii mici, de sorginte medievala, existenta persistentä unor structuri feudale specific lume tot veche, croitä pe alte social-politice" (p. 89). analiza a categoriilor nobilitare, surprinda de mentalitate survenite pe parcursul secolului XVIII-lea. Se faptul statutului de nobil ca ratiune scopuri economice, In conditiile permanente a administrabie habsburgice de limitare a categoriilorprivilegiate deci, neplätitoare de impozite. Din punctul de vedere etnic, se faptul "dinspre problemele legate de statutul economic militar, reactiile de autoconservare se transferd, www.digibuc.ro 344 Recenziinotite bibliografice 20 cu prima jurnatate a veacului al planul nationale..." (p. 93). ce-i priveste pe functionarii "educatia era o qua non a promovarii". o trecere revista a posturilor ocupate de functionari, etnici rezultänd, unele o de 10,97% din totalul administratiei provinciei. Cleruluieste consacrata cea mai consistentA parte a (peste 150 de pagini). Dintre problemele abordate, nu se putea ocoli problematica Unirii religioase, defmite drept o "negociere a elitelor". Contribuind cu o interesantA caracterizare a episcopului Atanasie Anghel ("abilitatea dovedita, supraevaluata de istoriografia criticatA de cea ortodoxa, este caracteristicA mai pentru un nobil decât pentru un cleric indoctrinat..."), Remus constata: "Unirea religioasa a fost o confruntare a românesti, neconstientizata satelor. Desi anchetele ordonate de DietA, disperatA incercare de a opri catolicizarea, au coborât problematica la nivelulmaselor, reactiile preotilor ale reliefeazA o confuzie generalizate. De asemenea, lucrare sunt surprinse luptele intestine ale greco-catolici (Mediul Blajului. Orgolii episcopale). Un distinct este acordat ortodoxeactiunilor de acestea. Negustorii, mestesugarii "categorii sociale... inseparabile" - "nu se desprind de modul de viatA de rurale, dar dinamismul indus de ritmul de dezvoltare specific unor mari tendintele de prosperitate de afirmare perspectivele diferite de cele ale lumii rurale stint elemente care definesc o parte a ca 285). existenta unei categorii elitare de militari este o consecintä a regimentelor de Participanta la actiunile politice ale celorlalte elite românesti, militara" a contribuit la crearea dezvoltarea nationale incheiere, argumentându-si utilitatea discursului istoriografic, se impotriva unor clisee care scrierea unei istorii reale a teritoriului transilvan: "Agitând flamura pierderii autori stint incapabili inertia unei lumi dogmatice societatea româneasca nu se poate desprinde angrenaj mult larg, care i-a influentat parte traseul evolutiv" (p. 403). De asemenea, se cu istoriografia cea maghiara, nu se straduiesc acopere cu obiectivitate subiectul... S-au mai istorii ale sau ale maghiarilor din Ardeal, legate de societatea a acestui de convietuire" 404). In se aflA sistematizatA o bibliografie, cuprinzand surse (inclusiv materiale de germana), românesti. Se o serie de izvoare de multe inedite. In concluzie, considerAm Remus aduce o serie de noi, contribuind la edificarea unei sincere" a ardeleni. punct de vedere tehnic, nu putem nu o serie de greseli de tehnoredactare ignorarea unor standarde actiuni care nu fac cinste editurii clujene. Bogdan Popovici www.digibuc.ro 21 Recenziinotite bibliografice 345 FERENC PAP, Kolozsvári harmincadjegyzékek 1599-1637 [Registrele de din Cluj, 1599-1637], Edit. Kriterion, Bucure0i-Cluj, 667 p. Dupä o serie de studii articole dedicate clujean reflectat registrele vamale ale ora0flui, reputatul cercetAtor Ferenc Pap scoate la lumina tiparului aceste inestimabile documente istorice. Transcrierea a registrelor este precedatä de un amplu studiu Clujului prima jumätate a secolului al XVII-lea. Un glosar al termenilor necunoscuti sau arhaici este un bun instrument auxiliar chiarpentru special4ti: expresii latine, unitätile de Indicele de nume de este un instrument de lucru consistent (p. 541-626). Concluziile sunt prezentate limbile germank iar volumul se cu un de anexe-tabele traficul de transporturi) pe fiecare an, de transporturi pentru fiecare localitate participantä la (import-export), Nu putem decât sä publicarea registrelor vamale transilvänene din secolele XVIXVII vacontinuatA. Pakucs ZSIGMOND PACH, A harmincadvám Erdélyben és a 15. század els5 felében (Vama tricesimA Transilvania Tara RomâneascA in prima parte a secolului al XV-lea), "Történelmi Szemle", 1-2, 1998, p. 33-41. PreocupArile reputatului maghiar problematica Ungaria medievalä nu sunt noi, sA in studiile sale tricesirne, precum modalitatea de transformare a acesteia in vigesimä a doua a secolului al Ungaria propriu-zisä, a evoluat dintr-o de interior de pentru exterior. Articolul prezent Transilvania Tara Româneascd, tricesima a fost ca pentru exterior. Analizänd judicios binecunoscutele privilegii comerciale (care contin ce vor plätite de ace§tia pe teritoriul Tärii Românqti) acordate de domnii munteni negustorilor bra.5oveni 1368 pänä in 1444, conclude cA de 3/100 sau 1/30 mentionatä aceste acte a fost creatA dupA modelul transilvan. Transilvania, ca Ungaria de 'Zs. P. A harmincadvám eredete, Budapesta, 1990; idem, Hogyan a harmincadvamból huszad?, "Történelmi Szemle", 37, 1995, p. 256-276. www.digibuc.ro 346 Recenziinotite bibliografice 22 1/30 pentru comertul exterior a fost la o de 1/20 (vigesima) a doua a secolului al Maria GHIMPU VLAD, Biserici medievale Basarabia. Monografie, Edit. Tyragetia, 2000, 220 p. (Biblioteca Tyragetia, I). inventariere a religioase din Basarabia, lucrarea e din cinci capitole: Istoriografia problemei; Biserici numai izvoarele scrise; Biserici paradise din centre urbane rurale perspectiva arhitecturald; de zid rupestre perspectiva arhitectura ecleziasticd din Moldova cea din regiunile invecinate. acest din urmä capitol consideratiile care partea expozitiva a e subliniat caracterul unitar al arhitecturii de o partede alta a Prutului. Lucrarea cuprinde o ilustratie, planuriun rezumat in limba Papacostea JACQUES LE GOFF, Francisc din Assisi, traducere de Mihai Ungureanu, Edit. Polirom, Iasi, 2000, 177 pag. La trei impresionanta biografie lui Ludovic cel Jacques Le Goff aduce o contributie aceluiasi gen istoriografic. Subiectul este de aceastä un Francisc din Assisi, un personaj captivant din al XIII-lea, care a descopere noi spre Orient spre Dumnezeu. un rege- Jacques Le Goff se asupra unui poate cel mai celebru al catolicismului. Autorul de altfel din fascinatia pe care a avut-o de din Assisi ca ca personaj istoric. "Francisc a fost de timpuriu omul care mai mult mi-a inspirat de a face din lui obiectul unei istorii totale (departe de anecdoticasuperficiall), din punct de vedere istoricuman pentru trecut pentru Patru de fapt patru studii publicate de autor de-a lungul timpului in diverse volume, alcatuiesc biografie ce se doreste o reflectie novatoare asupra istoriei Francisc a imaginii sale actuale. Jacques Le Goff propune acestui demers departe de ceea ce se numeste "elucubratiile pseudomilenariste in care 2 NB. In Transilvania schimbarea taxelor vamale a schimbarea din tricesimä vigesimä, pe când Ungaria propriu-zisä, desi taxele au fost märite la 1/20, numele de tricesimä s-a pästrat, chiar al www.digibuc.ro 23 Recenziinotite bibliografice 347 Francisc are locul" (p.2). mari pretentii de obiectivitate edificarea unei imagini a din Assisi prin propria-i sensibilitate. Prima parte a este in fapt o asupra contextului aparitiei Francisc pe scena istoriei. lume miscare, o lume care cele trei ordine ale feudalismului tot mai insistent puse discutie sub semnul cruciadei, Jacques Le stabileste loculrolul din Assisi. de-al doilea capitol al este o prezentare cronologicI a lui Francisc, resitueazA contextul istoric al epocii sale. Analiza preliminarl a surselor este premiza ulterioare. a treia parte a acestei biografii este studiului vocabularului categoriilor sociale scrieri Acestei anchete de arheologie cel de-al patrulea capitol al consacrat unei analize antropologice a modelelor culturale franciscane. Un aspect pe care doreste sA-1 sublinieze lucrare este raportul intre din Assisi milenarismul crestin secolului al XIII-lea. "Francisc nu a fost milenarist nici apocaliptic, afirma Le paginile acestei elucubratiile escatologice ar exclusiv rezultatul imaginii pe care franciscanii spiritualisti au format-o despre fondatorul ordinului minorit" 75). Analiza acestui aspect nu se de un spatiu prea demersul autorului. Vehementa afirmatiilor e sustinutl echivoc evitând o polemicA deschisä cu unii cercetatori ce au incercat sA descopere influente milenariste din Assisi. Este foarte putin probabil ca sA fost contaminat de teoriile apocaliptice ale abatelui Gioacchino da Fiore. mod sigur prin promovarea asiduA a unui model cu certe valente milenariste, imitatio Christi, din Assisi cade uneori sfera unei escatologii heterodoxe. Milenarismul ca ortodoxia lui Francisc o problemA de DupA ce Augustin ingropase milenarismul crestin sub ruinele Imperiului roman secolul al XIII-learedescoperl. religiozitatea occidentald a acestei perioade este centratAjunil unui reper fundamental: imitatio Christi, ca rezultat al unui confuz sentiment de culpabilitateinadaptare. Devi modelul penitentiar al lui Francisc Assisi ciuda reflectiei memoriei eccleziastice unul ortodox, caracterul sAu profund revolutionar punea discutie fundamentele axiologice ale societAtii medievale. El propunea edificarea spiritul primar a lumi noi, eliberatA de societAtii contemporane. Jacques Le observA biografietendintele revolutionareale fondatorului ordinului minorit dar sA le analizeze diferite contexte, straine sensului Modelul Cristos este de toate un model milenarist, centrat jurul unui Mesia venit sA indemne lumea la fata al lumii. Francisc optând pentru acest model consacrat nu poate eluda tocmai dezideratele sale :valorile evanghelice. In mod premeditat constient el consimte urmeze intocmai. OscileazA modelul profetic al lui mesianic al lui Cristos. Francisc era restauratorul constructorul Bisericii manifestându-si la inceput vocatia simbolic renovând biserica San Damiano. Simbolul destul de cunoscut in mistica epocii, era efigia ce-a ales sA poarte crucea apostolatului imitându-1 pe Cristos. Stigmatele au incununat demersul www.digibuc.ro 348 Recenziinotite bibliografice 24 dar Jacques Le Goff pare putin preocupat de veridicitatea bor. Stigmatizarea lui Francisc nu a fost totusi o tentativa singulara. Un sinod provincial la 1223 in Anglia recomanda punitive impotriva unui pretins stigmatizat'. Ulterior dosarul stigmatizarilor devine mult mai documentat. Jacques le Goff construiascA pe Francisc "al mod subiectiv. "Cristos ne-a mantuirea Evanghelia lui Matei a inteles-ola Porzioncula" (p 73). din Assisi uimeste prin perseverenta care urmat modelele. Chiar originea Regulei franciscane un model consacrat. Urcat pe munte precum Moise,Poverello, a de postrugaciune regularnentul a fratilor inspirat de Dumnezeu (Testamentum, 14-15). pe Cristos avea in vedere convertirea la a lumi. "Cruciada" sa islamului a fost o tentativa de a martiriul de necesar In aceeasi imitatio christi se ura de trup, desi ea unele rezonante cathare2. Mortificarea trupuluimunca sunt spre a pAcatului originar. umilinta castitatea, voturile fundamentale ale ordinului minorit, sunt prezentate de autorul doar cadrul modelelor etico-religioase franciscane. cum remarca Le propunea salvarea creatiei prin ea conturand un model istoric concret al unui nou (p 160). deosebita este de reputatul istoric analizei semantice. In acest context ancheta raportarea vocabularului franciscan la schemele ideologice medievale. Dincolo de metodologice inerente asernenea demers, fundamentele "unei noi oranduiri sociale" 199). Idealul social nivelator, afirmat printr7o conexiune axiologica putere, onoare sustinut de Jacques Le este tot de precum milenarismul pe care istoricul francez din Assisi. Modelul familial al nu face confirme de alte paradigme crestine pe Cristos planul actiunii al escatologice. Dificila a surselor referitoare la fondatorului minorit pune amprenta pe biografte ce se doreste o istorie a sfantului din Assisi 5). Totusi, lucrarea lui Le Goff nu propune nici nu limitele Folosirea cronicii lui Mattew Paris pentru a descrie lui Inocentiu III cu sau preferinta lui Le Goff pentru lucrarile lui Da Celano sunt exemple in acest sens. Mai suntalte aspecte ce sublinieri. primul opinia autorului potrivit munca a fost privia de Francisc de toate ca de 138). In fapt observaLe Goff cu jos, testamentul spiritual al lui Francisc, munca era practicata in scop penitential. "Non propter cupiditatem recipiendi pretium laboris, sed propter exemplum et ad repellendam otiositatem" [Testamentum, 139). J. Histoire des Conciles documents originaux, tom V, p. 1089 2 St. Runciman, Le medieval, Paris, p.172 www.digibuc.ro 25 Recenziinotite bibliografice 349 Un alt aspect este cel legat de locul copilului Autorul considera timpul din Assisi ca o care copilului i se acorda atentie"(p 144). acest context ar trebuit semnalate urbane legate de cultul inocentilor, de asemenea cruciada copiilor (1212) sau cea a E drept Jacques Le cruciada din 1212 ca "gresit a copiilor" dar argumentele sale se asteptate (p. 53). Toate aceste manifestari se circumscriu insa unui model valorificat de spiritualitatea occidentala medievala: adorarea lui Cristos copil. Ele erau un refuz al ordinii feudaleun timid pas spre "devotio moderna". Fondatorul ordinului franciscan nu era de asemenea viziune, spirituali trebuiau fie ascultatori de viciu precum niste copii. Ei erau niste mai (minores) ce nu trebuiau nici un bun material al pentru totul apartine lui Dumnezeu. Lucrarea lui Le aduce in ciuda unor personale un model de anchetä ce unele perspective noi studiul franciscanismului. Reunirea singur volum a patru studii dedicate din Assisi o deosebita contributie la biografia luiPoverello din partea unuia dintre cei mai istorici ai Evului Mediu. Constantin STOY MANFRED, Radu erban, der Walachei 1602-1611 und die Habsburger, Sfidost-Forschungen", vol. 54, 1995, pp. 49-103. Voluminosul studiu dedicat de istoricul austriac domnului muntean Radu este o realizare de ciuda faptului nu este o aparitie foarte primul remarcat interesul pe care Manfred Stoy manifestat constant pentru istoria medievall istoricul austriac autorul unei monografii despre Gratiani a numeroase articole privind istoria a in contextul general al spatiului central sud-est european, secolele XVI-XVII. al doilea este cercetare serioasä, pe documente de sau publicate, din partea unor sträini, propun o mai cunoastere a istoriei popularizarea rezultatelor obtinute in reviste de prestigiu. Interesul autorului se mai putin asupra politice generate de lupta pentru Transilvaniei de Habsburgi mai mult asupra relatiilor directe dintre Radu Habsburgi Rudolf al II-lea arhiducele Mathias). Legaturile domnului muntean cu imperialii au fost influentate de planurile Casei de Austria pentru Transilvaniei, dar pentru controlul dunarene, principalul promotor al acestei politici fiind generalul Basta. sa era, insä, indisolubil ca alte ocazii, de sprijinul nemijlocit al respectiv al lui Radu Acesta un domn mai maleabil Mihai Viteazul de aceea, mai potrivit planurilor lui Basta, care Mihai rival, nu un aliat. Autorul subliniaza munca deosebita de istoricii pentru a cerceta materialele din arhivele vieneze, indispensabile pentru a coordonatele politicii duse de Radu Cu toate aceste lui Stoy i s-a nu este reluarea www.digibuc.ro 350 Recenziinotite bibliografice 26 acestor materiale in unor detalii care au putut la o citire a plus istoricul austriac aduce fata izvoare inedite, deosebit de importante pentru primii ai domniei lui Radu $erban. Este vorba despre corespondents dintre acesta Basta, corespondentA descoperitA furnizatA autorului de regretata cercetAtoare Christine Thomas. Demersul lui Stoy de la afirmatia lui Vasile Motogna, potrivit cAreia, din a doua a secolului al nici un domn al Române0i, nu s-a putut mentine pe tron acordul sprijinul Portii otomane. Sunt trecute revistA care Radu a preluat domnia, Simion MovilARadu Mihnea, care au detinut scurt timp tronul muntean, moartea lui Mihai Viteazul. Situatia tensionatA hnperiul otoman, pentru suzeranitatea spatiului extracarpatic, i-a furnizat lui Basta pretextul imixtiunii zonA. Prezent Transilvania pentru a apdra provincia de o eventuall ocupatie otomanA, generalul intentiona, de fapt, opinia autorului sA ocupe MoldovaTara RomânescA. Istoricul austriac subliniazA faptul cA tensiunea dintre poloniotomani era departe de ala fel de gravA ca antipatia pe care o nutrea cancelarul Jan Zamoiski de Habsburgi (p. 52). Din a fost gata sA negocieze cu otomanii, pentru a o cale de compromis, schimb a cu cerbicie sA impiedice prezenta Casei de Austria Moldova Tara RomâneascA. De altfel cancelarul Zamoiski avea propriul sAu de control al Gurilor al litoralului pontic', care venea contradictie nu numai cu dominatia otomanA zonA, ci cu pretentiile de expansiune ale Casei de Austria Europa de sud-est. Planul maximal al Habsburgilor a fost, incepând cu Ferdinand de Austria, controlul cursului inferior al DunArii la Marea eventual preluarea Strâmtorilorcucerirea Constantinopolului2. aceste conditii Radu a fost pentru imperiali ideal care promitea sA se atât polonilor otomanilor plus, adeziunea boierilor. Acesta ar putut sA continue, la o mult actiunea politicA de Mihai Viteazul, redirectionatA Casei Austria. Preluarea tronului nu a fost o intreprindere pentru cA Radu nu era un domn numit de la ci doar un reprezentant al unei nationale" muntene, formatA din boieri de luptele duse de Simion MovilA Radu Mihnea pentru tronul (pp. 53-54). Pretextul pentru Basta de a cu Radu $erban a venit momentul care Radu Mihnea a intrat cu trupele Transilvania, aliindu-se cu Sigismund Bathory impotriva trupelor imperiale. La sAu Radu unul dintre apropiatii lui Mihai Viteazul (fost mare paharnic), pArea viitor aliat de incredere pentru Habsburgi. Acesta a sA tronul ajutor armat partea Casei de Austria, având un contingent modest, de 4000 de a fost de Simion MovilA, cu ajutorul tätarilora fost nevoit sA se Transilvania. se face cA la 6 noiembrie 1601, Radu se afla lui Basta, informa pe arhiducele Mathias Stroe Buzescu avea sA vinA la pentru a J. Macurek, o prisup k Cernemu Mori na 1931, 147. Ileana la 1526-1576, Bucureti, 2000, p. 98urm. www.digibuc.ro 27 Recenziinotite bibliografice depune de vasalitate numele lui Radu Ca urmare la 20 martie 1602 Rudolf comunica lui Basta steagul imperial de investiturá pentru Radu Serban, pe care unna sä pentru a deveni domn Tara Romaneascä. Mai mult, la plecarea din Praga (la 23 martie) ambasada primea 100.000 de ce urma afolositä pentru aprovizionarea trupelor (p. 56). ciuda situatiei dificile de pe din Transilvania, unde Basta reu§ea cu greu piept trupelor lui Sigismund Bathory, se aräta incredibil de binevoitor de Radu 1602, promitea un ajutor bani de 300.000 de taleri, precumajutor militar corp de 2000 de archebuzieri unul de 1000 de cuirasieri. realitate ajutorul promis nu a putut acordat, pentru situatia pe din Transilvania era de dificilä pentru Haosburgi, ace§tia aveau nevoie de corp de oaste de toate sumele de bani pe care le putea pune la dispozitie imperial/. plus, consider/ Basta a crezut ar periculos ca Radu sä dispunä de prea multi cu care sä o oaste, ce urma Transilvania, drum spre Tara deoarece generdlul "era de lui Mihai Viteazul" (p. 59). hiteresant este de aniintit faptul i din Moldova primea, aprilie 1602, semnale pozitive, de tirania lui leremia Scrisoarea boierilor este cu mai important/ cu se angajau sä se muntenilor, care doreau alunge le Simion sá se cu ace§tia sub domnia lui Radu (p. 61). Din Casa de Austria nu de o oportunitate nesperate de teama conflictului cu Rudolf al II-lea nu curs cererilor venite din Moldova. s-a cu aceea4i de expectativa, de ambiguitäti, pe care o profesase tot secolul al XVI-lea Casa de Austria fatá de domnii aceastá Habsburgii au fost permanent/ contradictie cu timpii istoriei, doar situatii limitä, ar fost imposibil pentru domnii Casa de Austria. schimb, ori de ori ar existat speranta reuitei unei aliante antimmane, Habsburgii au respins propunerile domnilor pentru a menaja susceptibilitätile Poloniei sau ale principilor transilvani4. opinia noasträ, Rudolf al II-lea a dus la apogeu aceastä a pierdute suntem de acord cu autorul studiului problema interesului pe care l-au manifestat Habsburgii, pentru Moldova Tara anul 1602. De Stoy contrazice istoricului Veniamin Ciobanu care consider/ anul amintit, 1602, Casa de Austria viza preluarea controlului politic asupra principatelor dunarene5. Evident putem considera cu arhiducele Mathias erau mai degrabá expectativa binevoitoare, cu oarecareinteresevolutia din Moldova Tara implicandu-se mai mult cu promisiuni cu fapte. Manfred Stoy Ileana Habsburgiotomani la 1526-1576, Bucure5ti, 2000, p. 140. Idem, Rivalitatea polono-habsburgica in bazinul pozifia (1574-1593), RI, nr. 1-2/1999, p. 110urm. Veniamin Ciobanu, in al XVII-lea. in raporturile polono-otomano-habsburgice. 1601-1634, Bucure5ti, 1994, p. 39. www.digibuc.ro 352 Recenziinotite bibliografice 28 precizeazA Basta a primul militar nu politic" (p. 62), deoarece a controla MoldovaTara RomâneascA in cu Imperiul otoman era o de strategie militark pe care Casa de Austria fi trebuit o rezolve acel moment. In viziunea istoricului austriac, Basta considera includerea Moldovei sfera de a Habsburgilor fi inläturat imixtiunea Poloniei arfacilitat exercitarea functiei domnesti de Radu färä de care stabilitatea din Transilvania fost putem afirma interesul pentru spatiul românesc era tributar mijloacelor militare modeste ale Imperiului german, o cooperare de anvergurA cu domnii români, scopul constituirii unui stat tampon puternic, la granita cu Imperiul otoman, nu era o solutie de curtea de la Viena. Aceasta fost o solutie pe care Rudolf al II-lea nu a considerat-o in acel moment, conchide Manfred Stoy (p. 63). vara anului 1602 Radu reusea preia tronul Românesti, iar la 14 septembriescria multumindu-i pentru ajutorul primit speranta avea sä primeasca continuare pentru pláti trupele. Mai cerea pentru Buzesti posesiuniTransilvania, unde acestia se poatä retrage in cazul unui (p. 64). lui Radu pe tronul muntean era o de securitate pentru granita Transilvaniei Basta a la timp acest lucru. De aceea atacul lui ajutat de 40.000 de condusi de hanul Ghazi Girai al II-lea, a fost respins de trupele trimise ajutor lui Radu Este vorba de efective de cavalerie comandate de contele Tommaso Cavrioli, care insä nu aducea cu sine ceva mai de 1000 de Cu toate acestea, armata domnului muntean de doar 10.000 de a reusit dejoace tentativa lui Simion de a prelua tronul, iar tätarii au avut de de 10 mai grele muntenii. Mai mult unul, dintre ginerii hanului a fost omorât in de Stroe Buzescu. Desi s-au retras spre Giurgiu Silistra, din septembrie 1602 informeze sistematic la Praga despre temerile sale in cu domnul, pe suspecta dispus tratative cu Poarta. De toate informatiile convergeau spre aceeasi concluzie, a demersurilor pe sultan. Este de crede autorul, aceste demersuri apartineau lui Radu $erban sau oponentului Radu Mihnea, care dorea sä pe tronul Românesti. Este de crezut sursele vremii fAceau o confuzie intre numele celor douä personaje, pentru nu existA nici o confirmare a acestor informatii documentele interne. Mai mult Radu $erban trecea Dunarea, la ordinul lui Basta, in scopul de a provoca pagube cât mai mari otomanilor. Campania a continuat primAvara anului 1603, când a ajutorul domnului muntean 2000 de secui (pp. 67-68). Ca urmare a succesului campaniei din sudul in anul 1603, 60.000 de pentru plata soldatilor de Radu Cu toate acestea domnul muntean a nu poate conta decât pe ajutorul temporar al deoarece acesta nu era stare sA la timp nici propria armatA. Pentru a obline noi ajutoare era la Praga, o condusä de Radu Buzescu, ambasadä ce dorea sA impresioneze pe Rudolf al II-lea prin darurile aduse, care 3 cai pur-sânge 3 sábii scurte, incrustate cu pietre prefioase. ambasada urma la Praga o duratA nedeterminatä, nefiind deci vorba despre o www.digibuc.ro 29 Recenziinotite bibliografice 353 misiune de ci de diplomatice ce doreau se permanentizeze. Ambasada cerea o de 490.000 de ca stipendiu anual pentru domnul in calitate de reprezentant al puterii imperiale, carefusese la dtspozitielui Mihai Viteazul, ultimul an de schimb Radu se angaja nu trateze in nici un fel cu turcii, tAtarii sau polonezii, iar Tara ar devenit posesiune cazul in care Radu ar murit legitimi, pe linie masculinA. plus domnul muntean nu avea voie declare rAzboi Poloniei sau Moldovei, acordul Tributul anual de avea sA fie cu similar plätit in cazul Habsburgi otomani, Radu s-ar aflat de partea cazul care ar fost sA tronul, ar trebuit sA ofere o posesiune Silezia. La aceste trezoreria imperialA a manifestat mari retineri, considerand cA pe moment nu exista nici un pentru domnul muntean, care arputut sA fugA pur simplu din tarA doar pentru a intra in posesia noilor sale bunuri din datat 23 aprilie 1602, dädea curs doar partial cererilor lui Radu Rudolf aproba un stipendiu mult misorat de cererea de 50.000 de conditiona de participarea domnului la campania din Transilvania. rest Radu trebuia sA devinA La 18 mai 1603 revenea cu un ordin cAtre Basta, ca acesta sA pläteascl lui Radu 100.000 de pentru a-i usura participarea la antiotoman, jar pentru cointeresa o care sA Tara steagul de investiturA pentru domn. Analizind faptele expuse mai sus, Stoy pune a Radu a independenta pentrdajutorul RAspunsul autorului este nu, pentru cA amenintate de otomanA, sA negocieze fie Poarta cu Habsburgii, pentru mentine o largA autonomie de miscare. cazul lui Radu $erban a fost doar o de alegere politicA, cAtre ce tabArA sA se indrepte, scopul de a avea un suzeran mai supArAtor. Optiunea pentru tabAra aratA speranta domnului putut un suzeran mai putin incomod, sistemul relatiilor vasalice de tip occidental mai libertate de vasalului, care in sistemul otoman era sinonim cu un supus (sclav) textele osmane. Ca urmare a relatiilor stabilite cu curtea imperialA de la Praga, Radu s-a implicat activ in campania din anul 1603, din Transilvania, desi prezenta sa dincolo de Carpati incurajat pe Simion sA atace Tara cu sprijin polon. Pericolul ca otomanii sA intervina ei pentru a pacifica un prea important pentru securitatea granitei imperiului era foarte mare, de aceea Radu redus efectivele Transilvania a tratative separate cu Moise Székely, principalul oponent al trupelor imperiale, conduse de Basta. acest moment al lung Stoy prezintA un numAr de inedite, care demonstreazA faptul cA Radu de pericolul otoman, a tergiversat a putut ajutorul militar, pentru trupele imperiale, ajutor la care se obligase. Situatia in zonA devenise de criticA desi solicita lui Radu aceste se ruga de sA trimitA bani pentru inrolarea soldatilor. www.digibuc.ro 354 Recenziinotite bibliografice 30 Radu au aparut neintelegeri, datorate directiei de atac pe care avea sä o urmeze domnul muntean. Acesta ar preferat sä atace N-E pentru a contracara un eventual atac al lui Simion Basta, cu se spre Deva, ceea ce nu convenea lui Radu corespondentalui Basta, partial publicatä de Veress, de necesar eraanul 1603 ajutorul lui Radu pentru trupele imperiale ("Il pericolo e grande e se Valacho non seconda gagliardi aiuti, come di ragion dovria, io dubito della provintia sau e se il vaivoda non passaegli stesso con tutte le forye si come con piu mie l'ho sollicitato, io dubito non poco delle cose nostre" p. 76). interventiei domnului muntean Transilvania, Moise Székely a fost Radu devenea aceste provincii. Drept recompensa primea chip festiv steagul de investitura se noi promisiuni de bani trupe, promisiuni neonorate, ceea ce facea pe Radu solicite din ajutor, inclusiv pentru a putea controla boierimea recalcitranta (pp. 76-79). Banii promisi soseau, in cele din in anul 1604, bine veniti pentru ca Radu face atacului care pustia lara. acest punct, este de mentionat faptul Manfred Stoy insereaza documente inedite, care dovedesc faptul in tratativelor duse de Radu cu tätariicu otomanii, se ofereau sä medieze pace Imperiul german (p.88). Ca urmare a schimbarilor intervenite operatiunile de Habsburgi cadrul celui lung, Radu a fost obligat reevalueze politica, reorientându-se bunele cu Poarta. Pentru tronul, in decembrie 1604, domnul muntean trimitea la un tribut de 32.000 de ducati, ceea ce insemna o crestere a cuantumului tributului cu 20% de suma 1593, anul care Mihai trimisese ultimul tribut la Reorientarea a lui Radu se datoreaza situatiei din Transilvania, unde, din anul 1605, principele Bocskay era aliatul otomanilor dusmanul al Habsburgilor, iar Moldova sprijin constant de la sultan, impotriva domnului muntean. La 5 august 1605, Radu era obligat cu Bocskay, o ce s-a dovedit afost inteligenta, pentru in 1606 incheia pace cu Bocskay, care incheierea räzboiului lung, prin pacea de la Zsitvatorok. Bocskay murea la aceluiasi an. Urmasul Sigismund Rákóczi reinnoia tratatul de cu domnul muntean, ceea ce aducea o de permitea lui Radu se la ia impotriva boierimii, care abuza de puterea sa, autorul, pentru a intensifica exploatarea populatiei rurale. Perioada de acalmie a durat anul 1610, spectru politic international s-a schimbat. Lupta dintre acesta pentru desemnarea tronului a intrat pe rezolvarii ei favoarea arhiducelui Mathias, care reusea izoleze tot mai pe RudolfII-lea. Transilvania era ales principe, la data de 11 martie 1608, Gabriel Báthory, Moldova moartea lui (1606) a fratelui Simion (1607), celor doi au o luptä pentru tron. lui reusea pe Constantin, pe tronul Moldovei. tot acest carusel al de domnie, Radu s-a doar acordând www.digibuc.ro 31 Recenziinotite bibliogafice 355 adApost fiului lui Simion ; ceea ce relatiile cu Habsburgii acestea aintrat con de Din 1608, arhiducele Mathias desemnat de rege al Ungariei, a reluat tentativele de aducere a Transilvaniei sub suzernitatea Casei de Austria. acest context Habsburgilor MoldovaTara Româneasci a revenit actualitate octombrie 1610 Cesare Gallo, comandantul suprem al Ungariei Superioare Sigismund Forgács au primit de a cu cele principate. Ladecembrie trimitea instructiunile perfectarea dorite, instructiuni ce prevedeau ca Radu $erban sä primeascA sprijin material fie cetatea Tokay, ca eventual de refugiu. La informatia Gabriel Báthory se atace Tara Radu Serban masat trupele trecAtorile Carpatilor, a bloca o eventualä tentativA de atac. Atacul lui Báthory a avut la 26 ianuarie 1611 acesta ocupa in tirnp ce Radu fugea in Modova, cu cele mai efective militare pe care le avea cu tezaurul Manfred Stoy, Báthory urmärea ocupe Tara pentru a o alipi la posesiunile sale, plan politic deloc agreat de sultan. Ca urmare principele Transilvaniei a un domn pe pe sultan a cucerit Tara pentru a o ceda lui Radu Mihnea. Acesta investitura de la emitea deja act din la 22 martie 1611. recunoa§tere a noului domn de Radu la Istanbul la 19 ianuarie 1611 nu a avut nici un succes. Autorul se cum au reactionat Habsburgii la schimbarea politicA din spatiul românesc aratA cA cearta dintre Rudolf acesta adusese lui Mathias un succes pe drumul obtinerii coroanei imperiale, prin numirea sa ca rege al Boemiei. calitate de viitor Mathias nu a neglijat bunele rapoturi diplomatice demni de incredere, cum erau Radu Constantin Movilä. De aceea la jumätatea lunii februarie 1611 Cesare Gallo sosea Moldova, unde cei doi principi un nou tratat de indreptat mai ales impotriva lui Gabriel Báthory, considerat de Habsburgi aun "arpe" ce ocupe tot spatiul intra extracarpatic, grupändu-1 singur stat tributar ostil Casei de Austria. Pentru a atacul principelui Transilvaniei impotriva Moldovei, promitea ajutor militar, de ce desf4urate de cei doi principi români ar La 24 aprilie ambasada domnilor era de Mathias la Praga, pentru a ratifica tratatul perfectat de Gallo, februarie. ciuda darurilor de aduse, tergiversa räspunsul, fapt pe Radu sA preia Tara RomâneascA la inceputul lunii iunie 1611 Graba domnului pribeag - aratA autorul studiului - determinat pe Mathias sA reactioneze sA trupele din Moravia cAtre Transilvania, spre nemultumirea nobililor din Ungaria care se vedeau de la o operatiune 'e anvergurA, care privea direct. De teama unui atac concertat Báthory alegea calea trativelor, incA din luna aprilie a anului 1611 doi emisari la Viena, sub pretextul trativelor de aderare la Liga anitotomanA. Demersurile principelui Transilvaniei nu au fost luate seriosin 1611 Radu Serban intra trupele Transilvania. Victoria lui Radu nu a fost hotärätoare www.digibuc.ro 356 Recenziinotite bibliografice 32 pentru rezolvarea "problemei transilvane", o numeste Stoy Mathias, care dorea, calitate de rege al Ungariei, alipeascA Transilvania, Moldova Tara Coroanei nu a putut realizeze Mai mult Radu $erban, o revenire pe tronul era din inlocuit, de sultan cu Radu Mihnea, folosindu-se ca pretext imixtiunea in Transilvania. Porunca sultanalA era Radu urma arestat adus la Yedikule; autorul studiului aratA Mathias s-a temut de rupere a tratatului de la Zsitvatorok, din partea de aceea trupele habsburgice cacele muntene s-au retras Transilvania, spre Moldova. lui Radu silit ia drumul pribegiei Imperiul german, murea laViena, 1611, inmormântat toate Schottenkirche- nu la Stephansdom cum se specificA document 1640) a de precar putea fi ajutorul Casei de Austria, care avea planuri dar se ferea de o implicare de anvergurA. subliniazA cA Radu a primit totusi un ajutor constant din partea Habsburgilor asta s-a datorat faptului cA nu a avut ambitii personale, ci s-a pus mod constant slujba Din pAcate lealitatea sa nu a fost dupA merit. Solicitudinea, cu care s-a implicat campanile din Transilvania, costat tronul. Pe dreptate istoricul austriac considerA pe domnul muntean o personalitate un conducAtor militar de exceptie, care nu istoria rolul pe meritA. Ileana F. BERNARD REILLY, The Kingdom of under king VII, 1126-1157, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1998, 431 p. Lucrarea istoricului american vine sA acopere lacunele existente ceea ce priveste studiul domniei lui Alfonso al VII-lea, desi perioada este cronici documente. consecintA, avem de-a face cu o lucrare de arhiväcu o convingAtoare de criticA documentarA. Reilly consacrA primele patru capitole ale povestirii detaliate a domniei lui Alfonso al VII-lea, regele Castiliei Leonului. celelalte capitole se abordeizA o structurd tematicA, având vedere biserica, administratia dinastia, curtea regatul, exceptatA Lucrarea se pe eruditia extraordinarA a autorului ei, care foloseste peste 2 000 de documente, dintre care 975 sunt localizate pentru prima datA. Este lucrarea unui mare erudit, specialist diplomatica paleografia medievalA. Textul propriu-zis este cu genealogii indispensabile pentru o mai a subiectului. Bibliografia este abundentA la un multe articole studii prin diferite reviste de specialitate. Conceptia sa asupra naturii comitatelor a de cornite (conte) este interesana. Pentru Castilia secolului XII, istoricul american sustine cA titlul de conte nu conferea putere asupra teritorialeadministrative, ci era doar o demnitate de curteun instrument El face distinctie castilienii care teritoriile contii de care, teoretic, depindeau, simple de www.digibuc.ro 33 Recenziinotite bibliografice 357 curtezani. Cu toate comitatul avea o functie militara, in ceea ce priveste pe cele de la frontiera cu musulmanii, privinta celor aflate la frontiera cu alte state arcele care zona Almeria, trec prin Baezaajung in Asturias, SalamancaZamora. ansamblu, cartea istoricului F. Bernard Reilly reprezinta o contributie importanta la clarificarea multor aspecte ale domniei lui Alfonso al VII-lea, mai aprofundate acum sau trecute total vederea. Ea cititorului obisnuit, darspecialistului, o instructivA, multe probleme pe care le aduce discutie, dar noi care raspunsul de la cercetari ulterioare. Eugen Denize MICHEL VERGÉ-FRANCHESCHI: Henri le Navigateur. Un découvreur au lin, Paris, 1994, 442 p. Henric Navigatorul este un simbol al care construit instrumentele care au stat la baza expansiunii sale peste oceanele lumii. Pentru Michel Verg-Francheschi, autor cu o reputatie o importanta bibliografie domeniul istoriei maritime, portughez este mai mult un pretext, este o privilegiata prin care spre subiectul lucrarii lui: ucenicia explorarilor geografice, acea de acumulari lente discrete care a pennis salturile surprinzatoare alfel inexplicabile de al secolului al 15-lea. Lucrarea debuteaza cu a Portugaliei secolelor 13-14. Desi de originalitate la o vedere, treime a reconstruieste Portugaliei astfel condilionarile interne care au pe calea explorarilor maritme poate chiar mai important, i-au furnizat instrurnentele oarnenii necesari acestei intreprinderi. "Reconquista" rapid de o a cu Castilia (cea mai veche din Europa) au eliberat energii care Castlia secole directionate contra musulmanilor iar Aragon sunt angajate expansiunea mediteraneana. resurse principal o agricultura care nu reuseste asigure necesarul de excedente de vinsialte produse au portughezii pe deci a oferind, de pescuit, unei ucenicii navigafierezervorul de personal calificat necesar de costisitoarelor in vieti omenesti geografice. litoralului portughez proximitatea coastei africane atantice, necunoscuta de puternice state ca cea mediteraneeana, se contureaza deja o Portugalie putemic avantajata, aproape spre cucerirea oceanului. Totu§i, pasi in traditionall, antimaura, prin cucerirea Ceutei. Reorientarea spre "terra incognita" se petrece Don Henrique monarhia portugheza nu de a (cum legenda) cuceririle (termeni sinonimi de epocA), de a importanta acestei www.digibuc.ro 358 Recenziinotite bibliografice 34 intreprinse de personaje izolatede a-i fi luat sub patronajul dar abia atunci succesul profiturile sä clare. Madeira este la care Portugalia de care Michel Vergé-Francheschi pentru a pune modul in care curtea portugheza ideile comportamentul contact mai apoi aventura explorarii. A doua parte este construitäjurul "de ce Portugalia?", care de altfel, are o istoriografie spate, din tabere cauza favoritä: presiunea economica, fervoarea religioasá antimusulmanä evanghelizatoare, progresele tehnice, o a lumea prin cu Regatul Preotului loan, situat undeva la sud de Sahara. Meritul incontestabil al este de a trece dincolo de aceste dispute, de a stabili rolulponderea fiecareia dintre cauze, de a reconstitui o cronologie cu ajutorul se poate vedea cum uncle motivatii se sting sau släbesc cum altele principal, sau cum acelasi timp, oameni veniti din sociale culturale diverse merg la realizari de idei diferite. De asemenea, aceste transformari ale cauzelormotivatiilor care-i pe portughezi noi structura socialä a celor care sunt implicatiaventura Astfel, unei prime epoci marcate de idealurile de fervoare cu cucerirea Ceutei la 1415, este de o care consecintele economice, a avea pretentii de exclusivitate, sA joace un rol mai sustinut. aici utilizarea unei cronologii comparate permite impasuri mai vechi. Astfel mirodeniile nu sunt printre motivatiile primelor explorari. Abia rezultatele colonizarii Canarelor Azorelor, dezvoltarea plantatiilor de trestie de acolo vor impune ca motivatie a expeditiilor. despre mirodenii, abia ultimul deceniu de al lui Henric Navigatorul, când portughezii a explorkii, mirodeniile de pe coasta reprezinta un scop al navigatorilor lusitani. Aurul, putin mai sunt printre mobilurile timpurii ale expeditiilor de pe africana. Sclavii special sunt un revelator al reactiei societatii portugheze la explorarea colonizarea noi regiuni, care initial constituie opera minoritati periferice. Mai mutt, o ostilitate impotriva acestei intreprinderi care lipseste regatul de de deja aflate insuficient (fie e vorba de colonistii stabiliti Azore sau de echipajele decimate de duritatea exploririi). Sosirea primilor sclavi a rasturnat situatia, aceeasi - lipsa de - care crease curent ostil explorkilorcolonizarilor sustinând acum puternic dea lungul coastei mai departe pretioasei negre de cerutePortugalia marea serie de Portugaiacelelalte state care arputut (asa cum au fAcut-o concura navigatorii lusitani unicitatea acesteia cu obiective continentale acaparatoare (Anglia Franta inclestate de o de ani, Spania cu ochii atintiti pe Granada), cu o lume mediteraneeani prea cu ea incomploet marea Portugalia este de nu are alte obiective la afara litoralului atlantic al succes tragemai mult regatul pe calea aceasta. analizatä a doua parte este cea a ansamblului www.digibuc.ro 35 Recenzii notite bibliografice 359 tehnicilor navale. DouA idei sunt esentiale. Prima, cA considerate ca decisive - etambou, busola, vela triunghiularl, caravelaaltele nu au avut drept un impuls dat explorArilor, generalizarea producandu-se mult de expeditiile portugheze. Pe de altA parte, aceste progrese explorarea litoralului african nu ar fost posibilä. A doua idee relevA rolul minor, insignifiant chiar al portughezilor aceste perfectiondri nautice la inceperea pune pe pozitia favorizantA intre civilizatia maritimA a nordului cea mediteraneanä, plasare ce a pus la dispozitia portughezilor toate tehnicile de care dispunea atunci Europa. Caravela portughezA de o atentieaparte,trasandu-se cuvenitele delimitAri modelele evoluate si perfectionate secolul al6-lea mult mai rudimentarele bastimente de la inceputul explorArilor. Succesul caravele nu se datoreste sale nautice, de bine adaptate de explorare, cat cheltuielilor reduse de armare care o fAceau nava pentru acei aventuriei de capitalurilerelatiile necesare marele le etape ale nautice nu au fost apanajul Lisabonei sau Porto-ului, unde negustorii rutele sigure ale marelui comert. aventura a strAbaterii necunoscutului s-au armatori porturile ale regatului, exclusi de la marele comert de lipsa dar dornici de mai ales dispusi asume riscuri. atrage sustinerea Ordinului lui a abia dupA ce rutele sunt bine cunoscute profiturile certe negustorime poporul de pe care activitatea LisabonaPorto iau drumul noilor teritorii. Nu numaiPortugalia avem situatie, Franta sau Anglia au aceeasi traiectorie. A ultima parte a exporarea propriuzisä a litoralului Accentul este pus pe transformarea profundA pe care o procesul 1434 depAsirea capului Bojador (sudul Marocului) este aproape un eveniment miraculos, survenit dupA 12 ani de de cheltuieli zadarnice. Avansul cAtre sud sA precar sA doar de eforturile lui Navigatorul, problemele politice interne externe ale Portugaliei, care acesta este implicat, provocand o oprire aproape a 1437 1441. contacte lumea Saharei Occidentale, primele bogAtiipoate mai chiar, primele povestiri despre Tombuctu, tara aurului, duc la o schirnbare de atitudine a lui Henric Navigatorul. Dintr-o problemA de curiozitate personalA dintr-o intreprindere individualk explorarea coastei africane se transformA privilegiu garantat de regale. nu mai este obstinatia a unui ci o componend acte regulA", institutionalizatk a lumii portugheze. Sosirea primilor 1444 o la fel de importantA ca cea institutionalk portughezii päná atunci general ostili explorkilor trimit nu mai de 26 de nave la de negri anul urmAtor. Explorarea coastei africane se transformA dintr-o aventurA periculoasA dintr-o sfidare a limitelor (mai ales mentale) existente problemA de rutink mersul mai departe inseamnä nu gloria explorator, ci avantajele primului negustor intrat pe resurse totusi fmite. IntretesutA cu discursul principal - explorarea - povestea lui Navigatorul drum, de la animat de idealurile cavaleresti cruciate din timpul www.digibuc.ro 360 Recenziinotite bibliografice 36 asediului Ceutei, la armatorul trimite cu obstinatie navele sud, de-a lungul misterioasei coaste in la administratorul explorkii - preponderent o afacere - la colonizatorulseniorul noilor teritorii. Meritul deosebit este de afost cu un pas sale exact in momentul dificil, '20 "mirajul" coastei este respins de societatea portughezA care, de se va lansa cu entuziasm o datA primii Cartea lui Michel Verg-Francheschi demonstreazA exemplar importanta majorA a perioade 1430-1450, in care, teritorial rezultatele sunt modeste, este (re)inventatA ideea de explorare, sunt vechi legende care blocau aventura, sunt create mecanismele rutinele comportamentale ale explorkii, pe scurt, europeanA parcurge acestui grup de navigatori in majoritate portughezi §colarizarea obligatorie cuceririi oceanelor lumii. Din lipsa de note limiteazA puternic valoarea ca instrument de cercetare, referirile in text la autor sau altul neputändconsiderate ca A prin opera lui Chaunu, Braudel sau Magalhaes Godinho pentru a vedea unde au tratat o sau alta nu este demers acceptabil. Bibliografia abundentAindicii de persoane, arborii genealogici (relativ sumare de altfel) nu compenseazA majorA. concluzie, o lucrare care trebuie nu doar de cei interesati de Portugalia secolului al 15-lea sau de inceputul descoperirilor geografice, ci de oricine pne mult mai generale, legate de succesul uropeanmaterie de explorarea lumii. Simion HARALD HEPPNER, Die und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, Böhlau Verlag, Wien, Köln, Weimar, 1997, 291 p., ilustratii, bibliografie, indice. Culegerea de studii de Institut Geschichte der Graz, sub ingrijireaprofesoruluiHarald Heppner,faceparte seria Zur Kunde reprezintä o incercare binevenitä de a aduce atentia cititorilor din Europa occidentald câteva momente senmificative istoria romänilor, contextul raportdrii la lumea occidentalA, din Evul Mediu in prezent. DupA cum coordonatorul volumului, H. Heppner, initiativa unor astfel de a venit din dorinta de a orizontul al celor pentru care Europa vestul centrul continentului, spatiul afara acestei zone aproape complet necunoscut. care se de despre integrare sunt destul de cei care privesc cu scepticism posibilitatea extinderii Europei spre est. Evident cA nu este vorba despre o abordare geograficA a problemei, ci de una politicd, economicA mai ales, culturaiä. Tocmai din istoricul austriac a crezut de cuviintä cA este necesar un asemenea demers. De la sA subliniem cA studiilor sunt de la Universitatea din modul in care este reflectat contactul rominilor cu culturalumea www.digibuc.ro 37 Recenziinotite bibliografice 361 europeanA occidentall reprezinti o abordare a problemei din interiorul istoriografiei Doar studiul introductiv, Die Rumänen und Europa - eine Einleitung, apartine lui Harald Heppner. In acest studiu sunt jalonate principalele aspecte, care sunt cunoscute Occident despre istoria romanilor. atrage atentia asupra sud-est european este perceput ca o periferie a Europei, de aici un interes redus pentru sa. De asemenea se pune problema termenului de Europa, ce poate el sA identificat doar cu vestul continentului sau nu. Cum identificare este deja un comun in cultura Occidentului, se s-a petrecut ruperea spatiului de Apus. Istoricul austriac crede prima s-a petrecut Evul Mediu, au urmat calea Ortodoxe ceea ce le-a influentat destinul politic, pe cultural. doilea moment hotArator a fost cel al veacurilor XVII-XVIII, dominatia otomanA prezenta masivA a elementului grec in cultura administratia principatelor au marcat intreruperea procesului de modernizare a spatiului adancirea decalajului fatA de evolutia societAtii occidentale. Momentul constituirii statului modern (1859) a reorientat societatea spre vestul continentului, dar progresul nu a putut fi pe eforturilor depuse, deoarece, crede dupA primul mondial a fost sA preia imensele datorii dupA destrArnarea celor imperii vecine. realitate a flcut ca din punct de vedere economic structural procesul de europenizare al sA nu se nici secolul XX. Integrarea blocul comunist nu a sA procesul de anevoios timp de un secol. DupA 1989 s-a deschis drumul unor noi optiuni, dar arderea etapelor este cere multe eforturi. care merg pe aceleasi coordonate, surprindA mari teme: romanilor lumea europeanA, receptarea culturii a societátii europene (occidentale) de constituirea constiintei nationale la Die Rumänen und Vorspiel im ausgehenden (autori Leon $irnanschiDumitru Agache) sA surprindá elementele principale care i-au fAcut pe sA cunoscuti Europa de Ev Mediu. Sunt luptele regatul maghiar pentru constituirea contactele cu Biserica catolicA tentativa acesteia de a-i converti pe relatiile comerciale vestul, ca punte de douA civilizatii, cea vest - europeanA cea politice militare puterile Apusului, cu care domni au colaborat, cu mai mult sau mai putin succes, impotriva expansiunii otomane, au fost un prin care, la Evului Mediu, a fost integrat in numita unitate europeanä, ca comunA a impotriva Semilunii. Familiarizarea spatiului lumea occidentalA s-a petrecut, mai ales, prin intermediul Transilvaniei, care integratA, din secolulal XVII-lea Imperiului austriac, constituia exemplul cel mai apropiat de occidentalA, al unei societäti care de peste Carpati sA se integreze. (Das Europa-Bild bei den Klausenburger Memorienschreiben des 17 Jahrhunderts - autor Lucian De asemenea trecerea Bucovinei sub austriacA a favorizat extinderea spatiul a noilor conceptii politice occidentale, centrate in despotismului luminat. (Mihai-$tefan Ceausu, www.digibuc.ro 362 Recenziinotite bibliografice 38 Der Wendel des Europa-Bildes in der Bukowina an der Wende vom 18. Zum 19. Jahrhundert). Odatä cezura de aparitiade Reformei notiunea de Europa a de a se mai cea de catolicism. Diversitatea cultelor religioase a permis largirea conceptului de Europa catre zone in secolul al XVI-lea. acela§i timp devine tot mai interesat de lumea europeana (Veniamin Ciobanu, Das Europa Rezeption in den des 18. Jahrhunderts, Ioanicioaia, Das Bild Europas in den rumänischen (1800-1830). Pe acea.stä directie scrierile istorice din Moldova Tara o atentie tot mai mare luptelor dintre Imperiul otoman, rus austriac, evident cu un impact pentru romanesc. Nici descoperirile geografice nu neluate multe lumii noi, ale sau Asiei vehiculate cunoscute principatele dunarene. geografice nu reprezintá doar ariei culturale ci dezvoltarea unei a apartenentei la comunitatea statelor europene. plus secolul al XVIII-lea este un de efervescentä culturalä occidentala pentru ale elite intelectuale studiau in special in Italia. Pe ce prezenta austriaca era tot mai aproape de principatelor contacteleulturale se Europa devenind un model moral familial pentru societatea romaneasca ( Mihai-Razvan Ungureanu, Europa und die Ehemoral in der rumänidchen erste des 19. Jahrhunderts). de Occident sunt tot mai numeroasesecolul al XIX-lea, devine locul de predilectie pentru studentii Modelul european nu a lipsit nici in Revolutia de la 1848, Wile granita de care revolutia europeanä nu s-a mai putut extinde. Evident, datoritä contactelor tot mai numeroase ale spatiului Occidentul, in secolul al XIX-lea, studiile dedicate epocii moderne au cea mai ( sunt contributiile semnate de Stela Dumitru Vitcu, Vasile Docea Lucian Nästasä). Modul care politicienii s-au raportat la societatea europeanä interbelica raspuns in articolul lui Florescu, Europa, als Thema rumänischen Parlament: 1918-1938. Interesante sunt studiile lui Gheorghe Oni§oru lui Al. Zub, care volumul. Primul este o asupra modului care a fost imaginea Europei ococidentale 1944-1989, prin anii propagandei staliniste epoca de principiul (Vom lten krieg zur friedlichen Koexistenz...). Ultimul studiu amintit o vedere de ansarnblu asupra irnaginii europene cultura prezentandu-se redescoperirea Europei, cu aspectele ei pozitive, accentele critice, care nu s-au manifestat la adresa lumii occidentale, de la Alecu Russo la Mircea Eliade (Europa in der rumänischen Kultur). concluzie consideram volumul de este o binevenitä la cunoa§terea istoriei societätii spatiul german, mai ales punctele de vedere dominante sunt cele ale istoricilor carora nu li se poate repro§a nici necunoaqterea specificului evolutiei istoriei romanilor, nici folosirea unor cli§ee de des alte aparute Occident care propun, cu bunä credintá uneori, sä prezinte sud-estului european. Dimpotriva, ca pe o reu§itä a volumului www.digibuc.ro 39 notite 363 faptul din studii aparent disparate, unde predominA cercetarea de s-a o imagine de ansamblu a ce au insemnat, de-a lungul românii pentru Europa cum au receptionat acestia modelul culturalpolitic occidental. Ileana HAPPNER, Austria Principatele dunärene (1774-1812). 0 contribujie politica sud-est europeand a Habsburgilor, Presa Universitad Clujeand, Cluj-Napoca, 2000, 297 p. Monogyafia apreciatului istoric austriac Harold Happner, Österreich und die Donaufiirstentümer (1774-1812) (Ein beitrag zur habsburgischen Südosteuropa politik), la Graz, 1984 a fost limba din initiativa Bolyai" din Cluj-Napoca de Rudolf Werner Kremm. de a face posibilá circulatia a acestei cArti temeinic elaboradsolid documentatA este pe deplin justificatA importantei subiectului concluziilor autorului. Istoricul Happner demonstreazA fatA de Principatele dunArene, perioada studiatA, a fost conditionatA de echilibrul de forte existent sud-estul Europei, gray atunci periodicpericulos de antagonismul crescut RusiaImperiul otoman, ce luase forma unor conflicte armate pustiitoare, 1768-1774 1806-1812. Avansul nesdvilit al Rusiei spre gurile DunAriiStrâmton a pus primejdie austriece de expansiune spre zona pontico-danubianä, lAsând pe adversarul otoman la discretia Rusiei. atitudinea de aceastA putere, prof. Happner Habsburgii trebuiau sA tinA de Europa ei Prusia - aliata St. Petersburgului - care intArit din ce in ce mai prestigiul puterea in lumea germanA. Spre a succesele neintrerupte ale Rusiei in rA.zboiului 1768 cu turcii mai ales intentia acestora de subjuga Principatele dunArene, reunindu-le intr-un tampon clientelar tarinei Ecaterina a imperialii au 1771 un tratat secret de cu Poarta, promitându-i sA prin toate mijloacele,totalaei dezmembrare. Rusia, intuind pericolul unei interventii habsburgice nedorite in afacerile sale, a canalizat interesul cabinetului de la Viena - caal Prusiei, de altfel - spre vecinul mai slab reprezentat de care a devenit primei teritoriale 1772 lacomii ei vecini. Austriei i-a Galitia, fapt ce a determinat incetarea momentanA a opozitiei sale de planurile Rusiei, dar, arad Happner, odad cu incheierea de la Kuciuc Kainargi (1774), de favorabill taristilor, cabinetul de la Viena s-a sA obtink la rândul sAu, o compensatie teritoriall de la turci. Nefiind interesati de mull recucerirea Olteniei, fosta provincie "valahl", Habsburgii au manifestat interes pentru Bucovina, provincie ce fâcea Transilvania imperiall proaspAta achizitie ConstrânsA de inferioritatea ei pe politic militar, Poarta a trebuit sA cedeze acest teritoriu in 1775, in dreptului gintilor a capitulatiilor incheiate de otomani cu Moldova. Prof. Happner recunoaste pretextul "subtire" invocat de austrieci www.digibuc.ro 364 Recenziinotite bibliogyafice 40 pentru a anexa Bucovina anume pretinsa fostä ei apartenentä la Galitia polonezA, de fapt acest rapt teritorial cele mai elementare norme de drept international. Oscilatiile Habsburgilor ostilitate de circumstantA cu Rusia in perioada 1774-1787 sunt analizate cu mult de autor, care demonstreazA pricina Austriei a ei de Prusia fredericianA cu prilejul crizei bavareze din 1779, cabinetul vienez a fost sä se apropie din nou de ru§i spre a avea o compensatie participarea la Imperiului otoman de ace§tia. Rezultatul incheiate al II-lea Ecaterina a II-a la 1781 a determinat neutralizarea opozitiei la cotropirea Crimeii de ru§i 1783 la atragerea ei de partea acestoranoul conflict cu Poarta otomanä (1787). Prof. Happner Austria a intrat ezitantä de ru§i pofida unor succese partiale a Tärii Române§ti, victoriile ei nu s-au putut compara strälucire cele oblinute de ru§i pe litoralul pontic, MoldovaDobrogea. De izbucnirea revolutiei franceze 1789 acutizarea complicatiilor din de Jos, au obligat Austria - constrinsä nu numai de nesatisfäcAtoare a prin presiunite exercitate de Tripla incheiatä Prusia, Anglia Olanda - sA incheie armistitiul Poarta, urmat de pacea albA de la (1791). Acest terminat doar cu minore teritoriale conchide prof. Happner, a pus capät conflictelor armate austro-turce din secolul al XVI-lea, cabinetul din Viena de acum inainte numai metodele diplomatice in aplanarea deferendelor sale cu Poarta. schimb, se lucrare Imperiul habsburgic, imposibilitatea anexiuni tentoriale, a sA obtinä mari avantaje economice bazinul ponto-danubian, compania Willeshofen un benefic pe la 1784 flota comerciald austriacA accesul Marea un trafic mai infloritor Viena Constantinopol; prof.HappnersubliniazAfaptul cA reprezentantelor diplomatice austriece Principate la 1783, douA consulate la Bucure§ti i vice-consulate in alte a stimulat interesul economic pentru regiune din de vedere politic s-a o contrapondere a influentei ruse dominante. Perioada 1791-1812 este una de reflux a politicii austriece de Principate dupA prof. Happner, datoritä angrenkii Imperiului HabsburgilorrAzboaiele contra republicaneapoi a Imperiului napoleonian unde a suferit o serie de zdrobitoare, capacitatea de actiune continentului. De aceea Austria s-a sä-§i consolideze economice câ§tigate regiune sA caute sA limite admisibile covär§itoarea influentA a Rusiei sud-estul Europei. 1806-1812 urma unui nou räzboi Principatele dunärene au fost supuse ocupatiei militare ruse gray de a anexate de atotputernicul Imperiu de la Numai rivalitatea acerbA dintre Alexandru I Napoleon - prost de de la Tilsit (1807)Erfurt (1808) - au impiedicat traducerea realitate a acestui proiect, la care s-au opus deopotrivä cu vehementä Poarta otomanA, de Anglia mult mai de Austria. Anul 1812 - cu care se incheie prof. Happner - constituie acela al maximei a Rusiei sud-estul continentului anexarea a Basarabiei, teritoriu moldovean cre§tin nu musulman turc sau tAtar, urma incheierii de la Bucure§ti care cu inainte de Imperiului napoleonian, pecetluie§te www.digibuc.ro 41 Recenziinotite bibliografice 365 soarta acestui colt al Europei in cel de-al treilea deceniu al secolului al Este, de cum prof. Happnerun moment de politica Austriei, care, Principatelor de Rusia, continuare un fldel aliat al acesteia, Frantei napoleoniene. Astfelnastere la 1815 Austria, Rusia Prusia la initiativa tarului Alexandru I care a pecetluit soarta sud-estului european la 1830. Cartea de interesand de bine documentatA a prof. Happner a fost fluent limba exceptind uncle mici incongruente stilistice ("concluzioneazA" la p. 42, in de conchide, "seraser" la p. 80 in de seraskier) sau redarea estropiatA a nume proprii: "Komenski", "Kameskuj" (p. 212, 288) de Kamenski sau "Cham" de Chaunu (p. 245) De asemenea folosirea incorectA a termenului ibidem (= tot acolo) locul acelui de idem spre a desemna acelasi autor al unor lucrAri, ce nu este textul german corectarea erorii care din translatorul agentiei austriece din 1807 persoane diferite (Manolaki FurculescuEmanuel Furkas) in de una pronuntia germanä (p. 78). Paul Cernovodeanu ILEANA Habsburgiotomani la Tratatele negocierile de pace. 1526-1576, Edit. Oscar Print, Bucuresti, 2000, 297 p. Lucrarea cercetAtoarei stiintifice Ileana cunoscutA istoriografia pentru ei de heraldicA, genealogie istorie a Habsburgilor, vine sä completeze un gol important. Anume, al loculuirolului Habsburgilor istoria secolul al XVI-lea, prin prisma confruntArii cu Imperiul otoman, confnmtare care a insemnat, bineinteles,fratative de pace, acorduri incheiate intre parti. Trebuie spunem secolul XVI-lea a fost dominat Europa de confruntarea dintre mari imperii, habsburgic, care, pe Germania, mai includea de Jos Spania, Imperiul otoman, ajuns la apogeul puterii sale. Confruntarea dintre cele douA imperii s-a desflasurat, in principal, centrul Europei, dar Marea MediteranA Africa de Nord, am putea spune, o pentru dominatie mondialA, evident, la scara epocii respective. Din pAcate pentru ele, se aflau exact pe axul principal al acestei confruntAri Europa au avut foarte mult de de pe urma fapt, a unei geopolitice nefavorabile. Bineinteles, dacA au avut de suferit de pe urma rAzboaielor cele imperii, au avutceva de atunci armelor era cu pacea, de ar fi fost aceasta. Unul meritele principale ale lui Ileana CAzan este tocmai acela cA punA cu claritatea .acest fapt, ocupindu-se, principal, de tratativele de pace acordurile incheiate Habsburgi otomani 1526 1576. Astfel, primul capitol al este consacrat de autoare dezvoltkii caracteristicilor specifice diplomaliei europene de la evului mediu, privire asupra secolului al XVI-lea. de-al doilea capitol se ocupA de universalismul habsburgic secolele XV XVI, atât ca www.digibuc.ro 366 Recenziinotite bibliografice 42 realitate, ca politicä. Capitolul urmätor este consacrat habsburgice in centrul sud-estul Europei perioada 1526-1547, el face trecerea de la agenti la ambasade permanente. Capitolul al patrulea abordeaza problematica ambasadelor trimise la Poarta perioada 1547-1562incercarea lui Ferdinand de Austria de a cuceri Transilvania anii 1551-1556, ultimul se la tentativele Habsburgilor de a prelua controlul situatiei politice Europa central-räsariteanaperioada 1562-1576. Citind aceastä carte, specialistul, darcititorul pasionat de istorie, poate da cu seama de marele efort depus de autoare, efort incununat de un deplin succes. Bibliografia folosita, materialele inedite de aduse discutie, din depozite abilitatea cu care este informatia, puterea de toate dovedesc calitäti ale autoarei, capacitatea sa de a aborda subiecte ternatici cu cel mai grad de dificultate. Este o carte scrisä foarte bine in consecintä, celui care o o foarte mare Nu putem aceste a ne exprima speranta Ileana va merge pe acelgi drum ne va continuare de mare valoare Eugen Denize PETRE NÄSTUREL, istorice, I, Aalborg (Danemarca), 2000, 336 p. + Apreciatul bizantinist de prof. Petre - ajuns acurn la venerabila de 78 de ani instalat Franta din 1974 - 4i-a reunit volum publicat la Aalborg Danemarca articolele sale ultimul deceniu revista de "Dorul" ce apare aceastä 1991 de regretatul savant Eugen Lozovan continuata cu de inimosul publicist Dan Roma4canu. - prin lucrurilor - un continut miscelaneic, grupat contributiile carte in diferite rubrici "Cre4tinismul daco-roman "Descalecatul "Voievozi doanme","Cercetarigenealogice","Manuscrise-carti","Artaveche "Pomeniri Scmpulosul autor, de limitele sale, n-a pregetat adaoge o addenda de adaugiri" la materialele publicate, valo os util indice toponomastic, adevaratul comportament al unui autentic om de Din omagiul adus la inceputul lui Petre Nästurel de eruditul Victor Spinei din interviul acordat de autor mai coleg Mihai Sorin Radulescu la Bucure4ti 1996, reies de la care a fost supus bizantinistul instaurarea regimului comunist in 1945. drumul pribegiei 1970, istoricul s-a instalat Franta in 1974, unde se mama de origine alsaciana, dispunand acum de depline posibilitati pentru a se realiza ca de un prestigios doctorat in istorie la Universitatea Sorbona 1979. 1990 a reluat legaturile cu tara de origine, pe care a revizitat-o in trei 1996-1998, 1996 titlul de doctor honoris causa al Universitätii din ca semn de recunoa4tereapreciere a indelungateirodnicei sale activitäti profesionale. www.digibuc.ro 43 Recenziinotite bibliografice 367 acum la examinarea continutului propriu-zis volumului remarc in rubrica "Crestinismul daco-roman articolul mucenicilor din Axiopolis cu o noua interpretare datA acesteia, unde martirilor Chindea (de unde, de acord cu autorul, cred derivi rominescul li se - plauzibilA a lui Petre -"un nu "laudA" cum s-a crezut de obste. Tot autorul sA rezolve originea numelui de la Noviodunum: Niculitel, Kamasis, poate din Macedonia, sau a denumirii populare a lunii decembrie "Undrea", ipotetic de la Sf. Andrei (Undrea, Udrea, Andrea vechime) care precede de la 30 noiembrie luna marei a Nasterii Domnului. Contributiile lui P. NAsturel la istoria Evului Mediu sunt mai consistente mai interesante. revine asupra problemei semnificatiei "descAlecat" sAu epoca cuceririlor lui Gingis-han, care o de pe cal a nävälitorilor, apoi de luareastApinire a cotropit. La fel meritA relevate pentru sugestiile materialele privind Ruga neadormitd a Despinei, Doamna lui Neagoe Basarab, credincioasA ei Simeon, fostul mare jupan Nemanja sAu arhiepiscopul precum acela legat de pecetea donmeascl a al II-lea Turcitul, ce a fost de un de danie pentru un de rugA identificat cu Sf. din Deropoli (Epir). noiintregesc epopeea lui Mihai Viteazul un nou izvor grecesc datorat preotului Sinadino din Serres care au fost aduse de la Belgrad moastele Sfintei Paraschiva de cAtre Vasile Lupu 1641 depuse ctitoria sa din orasul de scaun Iasi; tot lui Vasile Lupueste inchinatarticolul privind pomelnicul de pe o de la biserica Trei este intreaga familie a domnului, la fel de bine este reluarea canonului necunoscut al Brincoveanului fiilor sAi de grec Calinic ajuns mitropolit al Heracleii6 ca publicarea epitafului starostelui breslei croitorilor din Tara armeanul Serin, croitorul domnesti a lui Constantin Mavrocordat, 4 septembrie 1739. foarte importante genealogice ale autorului, mai ales acelea privind pe Cantacuzinii din epoca secolele XV-XVI, d-sa izbutind sA lege familia boierilor din Tara cu stirpa loan al Matei din veacul al Pete a fost, indus in eroare doar de denumirea de "sektanis" Dimitrie Cantacuzino, strAbunicul vestitului Mihai pe care a socotit-o ca un titlu de dregatorie turceascA sekban, paznicul câinilor de ai sultanulue. La obiectiile ridicate de istoricul S. Gorovei8 de prof. Eugen Lozovan9, la care a aderat ulteriorcercetAtorul Matei Cazacu', P. Nästurel a revenit 6 Materialul a mai fost publicat la noi revistele "Verbum", V-VI (1995-1996), nr. 7, p. 289- 291 "Credintä sträbune, Alba lulia, (197) august 1997. Articol republicat AG, Iasi, I (VI) (1994), nr. l-2, p. 171-175. Continuitatea Cantacuzinilor: un de vedere, in ibidem, nr. 3-4, p. 321-322. oglulari, "Dorul", Aalborg (Danemarca), V (1995), nr. 74 (dec.), p. 33. Stratégies, matrimoniales politiques des de la RER, XIX-XX (1995-1996), p. 163-164n. 26. www.digibuc.ro 368 Recenziinotite bibliografice 44 a recunoscut cA termenul "Sektanis" reprezintA o lecturA a grec "Seitanis" Dracul, termen cu care a fost "gratificat" Dimitrie de cAtre contemporanii sAi dat cA a colaborat dusmanii turci, care s-a in familie, de aceea a stranepotului lui Dimitrie, Mihai Saitanoglu al Dracului turceste). De aici formula secolul al XVII-lea in sens peiorativ pentru Cantacuzinii munteni de cAtre Radu Popescu cronicarul. alte contributii aduse la rubricA se acelea privind pe Piper stolnicul din vremea lui Radu Frumos (1462-1475), aprodul Purice sau boierii din Tara din veacul al Pete aduce lumini cercetarea trecutului familiei sale, precizAri privire la sterna carturarului Udriste NAsturel, probabil de principii Transilvaniei in traducerea slavA din 1647 a De Imitatione Christi Dealu, 1647), precum la ramura NAsturel-Herescu, Rusia la inceputul secolului al XVIII-lea, unde a adoptat numele de Heraskov. rubrica Manuscrise relevA un manuscris slavo-roman de la Iviron de la Muntele Athos (1589-1590), provenind de la un ierornonah Vasile apoi un manuscris teologic de la biblioteca universitarA "Mihai Erninescu" din Iasi ce a apartinut faimosului mitropolit al Moldovei, Dosoftei, la 1674, un Evangheliar cantacuzinesc de la MArgineni/Prahova 1645, pAstrat tot la amintita bibliotecA "Eminescu", lAcasului prahovean de Anca Cantacuzino sotul ei Catargi in un exemplar din Esprits, Maximes et Principes scrise de filozoful matematician Jean d'Alambert (1717-1783) bibliotecii domnului Constantin Hangerli (1797-1799). Rubrica Arta veche este ilustratA prin identificarea a douA danii Vatopedi de la Athos - prima datatA gresit 1749!- de cAtre mitropolitul Ungrovlahiei Varlaam I, anume Icoana Prodromului un 1534/35, precum de frumosul patrafir la1669 de dornnita Ruxandra, luiVasile Lupu, mitropolitului Grigore al Laodichiei tot la Vatopedi. sA mai relev cadrul rubricii Pomeniri ernotionantul de despArtire la regretabila disparitie a eminentului turcolog Beldiceanu (1920-1994), care a desfasurat o remarcabilA activitate timp de aproape cinci decenii peste hotare, la sAu printre oamenii de culturA nevoiti sA se expatrieze din pricina insuportabilului regim comunist instaurat in 1989. Culegerea de articole a lui Petre NAsturel - constituind prima sa carte publicatA - este in mod vioi, alert, in stilul sAu inconfundabil, de care pretuieste mult limbajul colocvial. timp Petre a dat de o extremA delicatetede mare onestitate sa de credintA la inspiratei sale postfete: ca cititorii, precum prietenii colegii - dar neprietenii sunt tot colegi! - sA priveascA pe cele de noi ca pe niste instantanee care am sA prind din ceea ce simt sau am de datA am socotit cA am dat de ceva nou, de ceva bun, de o de o peruzea de podoabelor " Articol republicat sub titlul Stoica Ghizdavel (1444-1453) Dumitru Ghizdavel (1475-1485): omonimie sau inrudire?, AG, I (VI), 1994, 3-4, p. 221-224. www.digibuc.ro 45 Recenziinotite bibliografice 369 noastre culturale, de fluturasi de aur la a pierire impotrivesc cum pricep, cu mijloacele ce-mi stau la Vitregia istoriei de nenumarate ori a a cum este, dar mai ales a fost cum ea i se cercetatorului, noastre. Ori de ori se se pierzindu-se ceva, de tot atâtea ori ne mai de noastre care sunt temelia de noi in volbura apelor vremii turburi ce ne potopesc aceastä a tot ce este de in va pe buza häului". Paul Cernovodeanu ION Sud-estul Moldovei Nistrului (1484-1699). Expansiunea dominalia Edit. Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 1999, 208 p. istoricului basarabean Ion Chirtoaga reprezinta o bine venitä din toate punctele de vedere. Evolutia consecintele expansiunii turco-tatare in Moldova secolele XV-XVII reprezintä obiectivul de al cercetarii intreprinse de istoricul de la ce analizeaza ocuparea sud-estului Moldovei de turco-tatari, Ion Chirtoaga face o pertinenta a acestui teritoriu aflat sub ocupatia special din punctul de vedere al structurilor sociale administrative. Concluziile la care ajunge cercetarea sunt interesante a retinute. primul Ion Chirtoaga considera 1484 1538 turcii nu au ocupat Moldova de sud-est, ci numai anumite puncte, cum ar fi lia, Cetatea Tighina, cu teritoriile inconjurätoare, ceea ce nu va afecta deplasata spre nord, prin la Cioburciu. Concomitent cu stabilirea etapelor expansiunii turco-tatare Moldova de sud-est, lucrare au fost cercetate intervenite structurile administrative, sociale economice din teritoriul ocupat. 1484, la Chilia Cetatea se cadiate conduse de un cadiu-judecator, având functii administrative. stint instalate otomane conduse de un dizdar, subordonate, la 1538, sangeacbeiului de Silistra beilerbeiului Rumeliei. 1538, Poarta sangeacul Cetatea compus din cadiatele Chilia, Cetatea Oceacov, ultimul preluat de la acelasi an, se cadiatul de Tighina care pentru scurt timp a avut statut de sangeac. 1542 acest cadiat a fost inclus sangeacul Cetatea Sangeacul era condus de un sangeacbei, comandant al militare. Problemele erau gestionate de un deflerdar. Din punct de vedere social, teritoriile ocupate s-au format structuri otomane de tip oriental. Veniturile teritoriilor ocupate reveneau statului otoman proportie de 90%, restul miulkurilor, proprietatilor feudale neconditionate vacufurilor, proprietati ale clerului musulman. Venituri mai mari aveau unui ar fi sangeacbeiul de la Cetatea Comandantii de rang mediu un zeamet cu un de peste 20 000 acce pe an. Timariotii primeau venit mai mic. Timarele se preluau ereditar numai erau preluatefunctiile militare. www.digibuc.ro 370 Recenziinotite bibliografice 46 Pe plan economic, sistemul de sipahi se baza pe renta de pe alte venituri. achitau o renta mai mare musulmanii. Raiatii mai o in bani. Ocuparea acestui teritoriu de turci a avut, in general, economice negative. secolului XVI inceputul celui au marcat o intensificare a cuceririlor otomane parte a Moldovei, in 1595 tatarii cucerind sate cu centrul la Cioburciu, in 1621, sultanul Osman al II-lea cucerind localitatea Reni unele sate din apropiere. demonstreaza, de asemenea, nogaii nu au fost 1538, ci treptat, spre secolului XVIpe parcursul secolului XVII. 1670, teritoriul de Valurile Traian de Susde Jos, a denumirea de Buceag, care in prima parte a secolului desemna o de din apropierea Albe. in carte, Ion Chirtoagi rolul comunitätilor etno-religioase a romanilor a reprezentantilor altor nationalitäti ce locuiau pe teritoriul ocupat de otomani, lupta presiunii turco-tatare. Aceste comunitäti erau curs de consolidare. In prima parte a secolului al XVII-lea s-a constituit mitropolia Proilaviei lei), care a contribuit substantial la nationale a populatiei autohtone. In care prevala populatia musulmana avea asirnilarea a autohtonilor. masei indigene se formau enclave de alogeni, pe care se sprijineau otomane. o parte a Moldovei, Poarta a creat o care a constituit subiectul diplomatice a provocat conflicte militare timp de secole. Ungaria au fost primele care au contestat asupra acestui teritoriu, care Imperiul rus a smulgä, la inceputul secolului XIX, aceste de la turci le incorporeze, cel mai mult de suferit populatia de aici. ansamblu, cartea istoricului Ion Chirtoaga o reu§itä incontestabill, o incitanta, care vine unriple un gol important despre acest teritoriu. Citind-o ne mai bogati cu mintea, mai ales cu sufletul. Eugen Denize LUCIAN BOIA, Pentru o istorie a imaginarului, Edit. Humanitas, Bucure0i, 2000, 230 p. Autorul, profesor universitar cadrul de Istorie a Universitätii Bucure0i, este o binecunoscuta peisajul istoriografic nu doar prin prolificitate (numai 1990 - 6 volume 5 volume in ci prin nonconformismul scrierilor sale: aparitia studiului Istorie mit conViinfa (Bucure0i, Edit. Flumanitas, 1997) a bulversat spiritelea polemici. Concentrat pe istoria imaginarului, riguros, bine documentat, dezinvolt opinii o oarecare pläcere a spectaculosului, Lucian Boia un nou volum, care define cel caracteristici deosebite. Mai cum autorul, este www.digibuc.ro 47 Recenziii noti e biblio 371 totusi prima oarA un istoric o diversitate de manifestAri ale imaginarului, pentru a extrage câteva principii teoretice" (p. 6). apoi, tentativA este primul nu cadrul istoriografiei române, ci cadrul celei (prima a apArut la Paris, 1998), «patria» istoriei mentalitAtilor! Lucrarea este in capitole. dintre acestea - Structuri metode - are menirea de a prezenta instrumentarul de lucru" al istoricului imaginarului. Filtrând diferitele opinii exprimate prezent, autorul delimiteze obiectul de studiu, diferite opinii tendinte. continuare, se demonstreazA ubicuitatea imaginarului in (p. 19 se delimiteazA domeniul imaginarului" de al realului", subliniind, dintre ele: Scopul imaginarului nu este, totusi, anihileze realul pentru a i se substitui... lume realä care nu poate decât sä deceptioneze, imaginarul un rol compensator. El actioneazd peste tot dar mai ales perioadele de manifestArile, chemate sä compenseze deziluziile, impotriva temerilor inventeze solutii alternative... Astfel, imaginarul poate folosit ca un barometru foarte sensibil al evolutiei istorice" 27). Mention tot acest prim capitol, analiza sinteticA a opt structuri arhetipale", a raportului dintre imaginar (cu accent pe variatiile determinate de gradele de precum defmirea «mitului» (constructie imaginarA:povestire,reprezentaresauidee,care urmAreste esentei fenomenelor cosmice sociale, functie de valorileintrinseci comunitAtii in scopul asigurArii coeziunii acestora", p. 40). se analizeazA sursele pentru o istorie a imaginarului: domeniul scrisului, universul imaginilor, istoria prezentare nu se concentreazA asupra enumerArii unor surse propriu-zise,ci avantajelelimitele domeniu in parte. al doilea capitol - regimuri ale imaginarului? autorul o provocare: se potidentifica regimuridistinctealeimaginanilui:un regim caracterizind societAtile traditionale un regim adaptat contemporane, dominat in material de tehnologie mental de Ratiune DupA o trecere rapidA prin spiritul veacurilor, Lucian Boia conchide: Ratiunea a purtat o nemiloasA impotriva vechilor configuratii ale imaginarului: credinte religioase, traditii folclorice, mituri superstitii. Dar locul rAmas liber s-au noi constructii mitice... Ratiunea n-a la unnA (nu avea altA alegere), deck sA recupereze sA dispunä dupA propriile sale reguli -geometrice, mecanice, carteziene, materialiste - toate fantasmele esentiale omenirii" 65). Continuând demonstratia, Lucian Boia reuseste sA ne faptul stiinta experinaentalA dominA relativitatea subiectivismul (se descoperA cea ce trebuie sA se descopere"), once nouA nu face deck sA aranjeze altfel aceleasi arhetipuri", cA Ratiunea urmAreau scop celui avut vedere de ReligieTeologie... ambele cazuri Universul este supus unui principiu unificator; destinul omului, aspiratia lui spre spre armonie, spre Absolut". De aici nu mai este un pas la o afirmatie aparent paradoxa'A: la religia. Cercul este inchis"... capitole Lucian Boia se ocupA de unele aspecte comune" ale mitului (miturilor): bipolard: Infernul Paradisul (cap. III), Jocul alterikifilor (cap. W), refugiul din istorie - de aur, - (cap. V), Mitologiile politice (cap. www.digibuc.ro 372 Recenziinotite bibliografice 48 VII). capitolul VI (Imaginarul istoric), autorul, istoria imaginarului in opozitie cu istoria rationalistä, este irezistibil adaptata. Ceea ce se este doar modul de adaptare. arhetipale discursului constante, se se concretizeazi mare varietate de modele(...) Cu o ideologie este mai transformista, cu mai mult asupra trecutului, ca asupra prezentului(...) Nu istorie (p. 184, sbl.n., B.F.P.). concluzie, pornind de la premisa imaginarul [este] motorul istoriei, Lucian Boia conchide: Teritoriul imaginarului la El apare peste tot ca dublul al lumii concrete. regäsim toate domeniile istoriei, in oricare fapt istoric, in El greutatea sa imateriala asupra a cunoasterii, precum asupra raporturilor natiuni, grupuri sociale indivizi (...) Progresul tehnologic nu poate modifica nimic acest dat fundamental" (p. 213). despre misiunea rolul istoricului - extrem de ingrate universul complet relativizat construit de Lucian Boia - se consideri trebuie locul de punctul de echilibru dintre spirit materie, dintre fictiune:" realitate". Aceasta este marea dificultate, pentru nu o Este arta istoricului" (p. 215). La volumului, se o bibliografie adnotata, detaliind continutul unor fundamentale, citate, de altfel, notele de la capitol. Evident, bibliografia de limbä franceza. incheiere, excelentele conditii tehnice in care a acest volum, la un standard pe care Editura Humanitas impune consacra. Bogdan Popovici Balcanica Posnaniensia. Acta et studia IX / X, Wydawnictwo Naukowe UAM, 1999, 259 p. al anuarului editat de Universitatea Mickiewicz" bazat aproape exclusivitate pe problemele spatiului sud-est european s-a concentrat asupra istoriei AlbanieiGreciei. Din paginie acestuia am aparitia unui articol referitor in mare la istoria Ilona Czamaska, Jakub Basilikos Heraklides-droga wyzwolenia Grecji? (Jakob Despot - calea eliberdrii Greciei ?), p.133-151. Articolul se constituie biografie a lui Despot-voda, accent pe originile, esecul planului acestuia de eliberare a Greciei de sub Originile acestor idei, pe Despot pot legate de prezenta acestuia la lui Hermodoros Lestarchos din Chios, ai adepti mai importanti au fost implicati ulterior in planurile lui Despot. de noutate adus de doamna Czamanska este legat de explicitarea lui Despot la acest plan. Aceasta fi fost de esecul actiunii fostului coleg de la din Chios Jacob din lui 1562. Acesta fruntea unei flote a ocupat o parte a Ciprului venetian, inclusiv Nicosia care, in viziunea autoarei, unna www.digibuc.ro 49 Recenziinotite bibliografice 373 constituie baza pentru o antiotomani in Grecia. a fost cele din de comandantul venetian Megaducas se refugieze in Creta. Din acest moment Despot va domnia Moldova "ceea ce in trebuia sä o apropiere de Imperiul Otoman de vecini "(p.144). continuare autoarea esecul acestor precum reactia moldovene la reformele lui Despot-voda. Volumul mai cuprinde o recenzie a lui V. Ciobanu, Româniipolitica est- central europeanä 1648-1711, la Iasi 1997, ce aceleiasi autoare. Antim Bobicescu KONRAD G. GONDISCH, Transsilvanische Kontakte und Interessen der Familie a Lasco, in vol. Johannes a Lasco 1499-1560. Polnischer Baron, Humanist und Beiträge zum Internationalen Symposium vom 14.-17. Oktober 1999 in der Johannes a Lasco Bibliothek Emden, hrsg. von Christoph Strohm (extras), f.an, p. 199-217. Sunt din membrii familiei nobiliare polone Laski, anume Hieronirn, Albert, politice din Ungaria, Transilvania Moldova in secolul XVI, cadrul concurentei pentru hegemonie dintre Habsburgi Otomani. Nu lipsesc in evocare, cu insemnate referinte bibliografice noi, nici episodul Gritti in Transilvania, lui Despot Moldova, momente care membrii Laski au avut un de spus. $erban Papacostea LIVIU BEUDEANU, Localizarea de la Posada. De la cetatea Poienari la Castrum Argyas alias cetatea lui 2000, 24 p. argumentare pe baza izvoarelor scrise a topografiei favoarea localizarii din 1330 dintre Robert Basarab la cetatea Poienari, care, potrivit autorului, corespunde mai bine descrierii surselor narativedocumentare. Papacostea NICOLAE EDROIU, Studii de genealogie, Cluj-Napoca, 2000, 228 p.+il+pl (Bibliotheca Genealogica I. Academia Filiala Cluj-Napoca). Prezenta culegere reunestetextele unor comunicari prezentatela Congresele Nationale de Genealogic de la sau la Simpozioanele de Genealogie-Sigilografie Academiei Clujene" din 1995; acestoras-au studii inedite. Toate sunt concentrate pe istoria Transilvaniei. www.digibuc.ro 374 Recenziinotite bibliografice 50 Grupul I de Studii genealogice cuprinde informatia de tot interesul privind pe Munteanu, lui Vintilä al TArii (1532-1535), posesor de mosii Cluj, apoi pe vAduva lui RAzvan al Moldovei (1595), doamna o incercare de reconstituire genealogicA a familiilor lui Horea Closca atentia ca studiul referitor la contributia genealogicI a familiilor onomasiologicA la lui George Baritiu. Grupul II ilustrazA Figuri de ardeleni, analizate contributiile aduse domeniu de loan Puscariu (1824-1911), George Baritiu (1812-1893) Iosif (1841-1907), loan de Apsa (1844-1914) Andrei Veress (1868-1953). grupul IIIconstituie Instrumente de lucru genealogice anume prezentarea revistei Arhiva genealogicd, seria initialä cea nouä, precum proiectele autorului de a unei Collectanea Genealogica, a unei biografii a cercetArii genealogice de intocmire a unui dictionar de este ilustratare in 5 tabele genealogice referitoare la familiile Munteanu, Baritiu, Puscariu, Vulcan de Apsa. Paul Cernovodeanu Krieg und Frieden im Übergang vom Mittelalter zur Neuzeit.Theorie-Praxis-Bilder, herausgegeben von Heinz Duchhardt, Patrice Veit unter mitwirkung von Pierre Monet, Verlag Philipp von Zabern, Mainz, 2000, 328 p. [Veröffentlichungen des Instituts Europäische Geschichte Mainz. Abteilung Universalgeschichte, Beiheft 52]. Culegerea de studii consacratA in epoca medievalä modernä 16 contributii ale unor istorici germani francezi. Dintre acestea un numAr important s-a concentrat asupra räzboaielor religioase din Franta (Nicolas Le Roux, Les négociateurs royaux en France pendant les guerres de religion, p. 119-136; Laurent Bourquin, Soumettre et défendre une ville: Rochepot et PuycharicAngers pendant les de la Ligue, p. 137-155; Olivier Christin, Pactes d'amitié et républicanisme urbain: quelques villes françaises devant la biconfessionalité, p. 157-166), räzboiului de 30 de ani (Paulette Choné, Miles timidus. militaire, morale et satire la veille de la guerre de Trente Ans, p. 167-180; Bernd Roeck, Diskurse den Dreissigjährigen Krieg. Zum Stand der Forschung und zu einigen offenen Problemen, p. 181-193; Heinhard Steiger, Friedensschluss und Amnestie in den Verträgen von und Osnabrück, p. 207-245; Etienne Françaois, Der Dreissigjährige Krieg und der Westfälische Frieden als Orte der Erinnerung, p. 297-311). acestui fapt, volumul nu reluarea unor teme ci doreste sä inlocuiascä maniera traditionalä de abordare cu o viziune nouä care sunt reunite o multiplicare a domeniilor de cercetare, inserarea durata o nouä a surselor incercarea de a studia rAzboiul nu ca evenimente, cât ca reprezentAri in construirea analiza gesturilor limbajului ocupä un important. Aceste abordAri nu urmAresc, Gérald Chaix in concluziile lucrarii, excludä evenimentul ci doar sä-i restituie caracterul imprevizibildimensiunea memorialä. www.digibuc.ro 51 Recenziinotite bibliografice 375 Philippe Contamine consacrá problemei raportului arta progresele cartografiei un consistent studiu L'art de la guerre la du Moyen Age la Renaissance: maîtrise réprésentation de l'espace (p. 35-52). specialist nevoia unei s-a mai ales rAzboiului teritoriu necunoscut. Prime le realizate scopuri militare au fost realizate in Italia, dar folosirea s-a fácut, pe csará abia din secolul urmátor. Un aparte cuprinsul din 1618-1648. Demná de retinut este incercarea autorilor de a trata de 30 de ani pacea de la nu de pe nationale de - ci din perspectiva istoriei Europei. abordare are drept o viziune asupra pácii Westfalice care "ne peut plu servir de mythe jondateur dire de récit qui mettrait en scébe la des événements - ni au pretendu déclin de l'Empire ni a une illusoire hégémonie Chaix, Conclusions, p. 317). Studiile publicate nu un al cercetkilor din domeniu ultimele decenii ci, mai degrabá, o incercare de a prezenta noi metode de de a trasa noi directii de cercetare. Volumul de util pentru acei cercetAtori care privesc cu abordArile istoriografice mai noi drept "fleacuri"lipsite de dar ale ckor contributii istoriei militare colegilor din Occident. Ovidiu Cristea www.digibuc.ro www.digibuc.ro IN MEMORIAM MARIA HOLBAN STUDIILE DE ISTORIE A OCCMENTULUI EUROPEAN' ANDREI PIPPIDI (1-2/1986) din "Revue Roumaine d'Histoire" aniverseazA cinci secole de la lui Mircea cel (pe atunci, "cel Mare") 85 de ani de la na§terea Mariei Holban, alAturare care o zâmbeascA pe cea aduceam atunci omagiul nostru. Enciclopedia istoriografiei o de tipar a ca a "30 martie 1901", in de 30 mai (stil vechi). "studii superioare Bucureti": de precizat era de drept de cea in litere. "Specializarea la Paris" mai departe cuprinde de fapt trei stagii in cursul unui deceniu: 1929, primul, apoi din 1936 in 1938 1939. Doctoratul a fost trecut cu N. la 17 mai 1939, pe baza unei teze prezentate mod exceptional in Quelques aspects inconnus de la Préréforme cu un subtitlu ale cárui aluzii heraldice mistice vor suna foarte ciudat mai târziu: De la Salamandre en feu au feu divin. de erudit", pentru a relua cuvintele cu care a fost caracterizatA biografia unuia dintre profesorii ei de la Paris, Charles Samaran, atunci centenarul, Maria Holban a urmat cu de cercetare. Ultimul articol pe care publicat, 1990, "Bibliothèque d'Humanisme et Renaissance", se intituleazá Quelques remarques sur François de Moulins. Se la personaj despre care scrisese 1935, "Humanisme et Renaissance", cum se numea revista pe atunci: François de Moulins de Rochefort et la Querelle de la Madeleine. cele douA texte au trecut 55 de ani. Faptul e semnificativ pentru drama pe care a trAit-o o generatie de istorici dintre care putini au fost binecuvântati o asemenea TotodatA, nimic putea arAta mai dezvoltarea de studiile de istorie occidentalA România, studii consacrate mai cu Evului MediuRenaterii, dar ocazional extinsela secolele XVII-XVIII. tara aceste cercetAri n-au existat de N. lorga, care a dat exemplul unei ambidexteritAti savantul publica pe subiecte de istorie pe o numim "universalr, acela§i timp, consacra o Comunicare su.stinutA la Institutul de Istorie "Nicolae lorga" data 20.03.2001, prilejul centenarului Mariei De reflectiile lui Nicolae-Serban Tanasoca, Profesorul Mihai Berza destinul generaliei sale, XV, 1997, p. 17-21. "StudiiMateriale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001,377-384 www.digibuc.ro 378 Andrei Pippidi 2 parte din activitatea sa temelor de interes local, national. a fost imitat de generatia urmAtoare, din care fac parte, i-au fost elevi sau nu, dar cu totii in ultimul deceniu al veacului al XIX-lea, C. Marinescu, G. A. Otetea. Doar cu trei ani mai Brätianu, Maria Holban apartinea aceleiasi generatii. Pe M. Berza, Al. Elian, Al. Fr. Pall Carl Göllner, ale date de se concentraserä intre 1907 1911, comunitatea de destin apropie de cei care, desi numai putin mai le-au fost profesori: Brätianu Otetea, lui M. Berza la Iasi, Marinescu, clujenilor. privilegiatA s-a glsit CiorAnescu, ca elev, vreme, al lui al seriei intermediare de la Facultatea de Litere de la de ArhivisticAPaleografie. amintirile sale, el cursul de paleografie de "domnisoara Maria Holban...al singur elev am fost". Era prin 1930. disciplinA", povesteste CiorAnescu, "mi-a fost de cel mai mare pe care atunci nu puteam le imaginez. Lectiile domnisoarei Holban mi-au permis sä pierdere de vreme de toate arhivele pe care le-am frecventat la Venetia, Paris, la Simancasmai ales Canare, unde am stors cu sucul câtorva zeci de mii de documente locale. Domnisoara Holban era o foarte priceputA studiile Franta, publicase la Paris un volum de frumoase din poezia româneascA studii despre Marguerite de Valois"2. Cursul este acela pentru care s-a publicat in 1942 fascicol din Culegerea de facsimile, semnat de Maria Holban Virginia Sacerdoleanu. Volumul de de chants populaires roumains (1934) reprezintä versiunea a culegerii intocmite de Ovid Densusianu, alese din poporului (1920). El avea urmat, 1937, de o antologie proprie, Incantations, chants de viede mort, despre care spuneam cu alt "Remarcabile sânt atât forma in care au fost transpuse doinele sau descântecele, bocetele sau colindele, cât comentariul, care constituie un studiu introductiv de o de pagini, de o a sufletului de prezenta adApostit in sanctuarul naturii umanizate". De altfel, Maria Holban a fost de traducerea poetilor in româneste, de la Valéry la Swinburne - Cimitirul marin s-a publice - darde a celor români limba cartoanele sale a antumelor lui Eminescu pe versurile lui Blaga care i s-a curmat cu condeiul MArturisirile sale despre acest nobil mestesug se ca text, Ion poezia francezd, la fel de uitat ca tot volumul de evocAri din care face parte ale cArui semnAturi - de pildä, Vianu, Philippide, Perpessicius, Alice Voinescu, V. Voiculescu - reconstituie ultimul cerc literar din de schimbarea a zodiilor5. Alexandru CiorAnescu, memorie, I, Bucuresti, 1995, p. 122. Andrei Pippidi, Dr. Maria 85 de XXIII, 2, 1986, p. 152. Cf. Marie Holban, Quelques roumains, L'Europe Orientale, VII, 1-2, 1937, p. 73-77. Viata RomâneascA, noiembrie 1939. Tot din Valéry, Le Cantique des Colonnes, "Ramuri", aprilie 1989. Preferiniele traducAtoarei mergeau englezi din secolul al Thomas Lovell BeddoesFrancis Thompson. Volumul se Ion despre poet, Bucuresti, 1946. Din 1938 dedicalie pe Poezii din Baudelaire, "Domnisoarei Holban, care a redea, cu textului, nostru popular graiul lui Racine al lui Baudelaire - aceste de echivalente poetice, cu omagiul lui Ion Pillat". www.digibuc.ro 3 Maria Holbanstudiile de istorie a Occidentului 379 Al. CiorAnescu face aluzie la studii despre Marguerite de Valois, un mAnunchi de articole convergente spre teza de doctoral, rspunzAnd la cu privire la atmosfera intelectualA de la curtea lui Francisc I. PreocupArile Mariei Holban in aceastA au se contureze cu vreo zece ani de aparitia celei dintre publicatfile sale. ei pe una din care au introdus-o in lucrarea lui R. de la Claviere, Louise de Savoie et François din 1925. Exemplarul, acoperit de sublineri note, din carte in domeniu, cea a lui A. Renaudet, Préréforme et humanisme pendant les premières guerres o 1932. 1934, volumul memoria lui Vasile la care au colaborat vreo 30 din fo§tii elevi ai acestuia, printre care R. Vulpe, P. P. Panaitescu, Basile Munteanu, G. Oprescu, Al. Busuioceánu, V. VL Dumitrescu, contributia Mariei Holban se intituleazI Autour du Livre d 'Heures de Marguerite de E vorba de o culegere de rugAciuni in 1519 de un protejat al de Savoia, François de Moulins, a a.retinut vreme atentia autoarei. un an, articolul din "Humanisme et Renaissance" semnaleazA manuscrise dedicate de personaj regentei. 1936 apare volumul de omagiu pentru Abel istoric literaturii franceze din secolul XVI-lea indeosebi specialist opera lui Rabelais: incluse contributii române0i. de Alice Hulubei, Maria Holban se ocupa de analogiile, neobservate atunci, un poem religios de Jean Bouchet opera poeticA a reginei Margarets7. interpretare va contestatA de Lucien Febvre, ale in timp, optiunde moralereligioase ale autoarei Heptameronulue. Dar cine fi vrut sA provoace interesul lui Lucien Febvre, a-i acordul? de G. BrAtianu, amintit de câteva ori in corespondents lui Febvre cu Marc Bloch, nici un istoric român n-a mai avut cinste. AltA serie de studii ale Mariei Holban, cele din ai falsei pAci care i-a urmat, stAruie asupra metarnorfozei unor embleme heraldice. Aceste pagini despre o faunA fantasticA au fost primele pentru multA vreme, singurele) care, in tara au practicat istoria simbolicA. incercare, astAzi, de a investiga zona dintre imagine imaginar trebuie se revendice de la acest Unul articole parcurge de la sterna familiei Visconti la aceea a contelui d'Angouleme, coborâtor prin din ducii de Milano el bunic al regelui Francisc Itinerarul emai compficat in lucrarea consacratA "pretinsului duel numismatic dintre Ludovic Iuliu al II-lea", deoarece argumentele acestei au fost reluate unul unul, vast context de profetii, de figuri mitologice travestiri 6P. 168-180, cu de Jean "Humanisme et Renaissance", II, 1, 1935, p. 80-81. Le Miroir de l'âme pécheresse et les Epistres de la noble et amoureuse Dame, Mélanges Abel Lefranc, Professeur au Collége de membre de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, par ses éléves et ses amis, Paris, 1936, p. 142-154. Lucien Febvre, Amour sacré, amour profane. Autour l'Heptaméron, Paris, 1971, p. 59-60. Marc Bloch, Lucien Febvre et les Annales Economique et Sociale. Correspondance,1, 1928-1933, ed. Bertrand Paris, 1999, p. 206, 213, 215, 217, 337, 343, 428. De la guivre des Viscontila salamandre de François I, RA, III, 8, 1939, p. 3-16. Autour du prétendu duel numismatique de XII et de II, RHSEE, XXII, 1945, p. 204- 249. Intr-o primA versiune, ace1asi articol Memoriile Centrului de Studii asupra Bucuresti, 1943, p.135-183. www.digibuc.ro 380 Andrei Pippidi 4 emblematice, pentru a fi eliminate. medalie ineditA, miniaturile unor manuscrise o tapiterie de la muzeul din Boston sAnt temeiurile pe care se erudita cu privire la originea evolutia salamandrei, creaturA de foc pe sterna personalA a regelui Frantei'. Studiile amintite perioadei care Maria Holban s-a grupului de cercetAtori, de ei sau mai tineri, care colaborau la "Revue historique du Sud-Est européen", in jurul acestui Institut apropiati de directorul sAu, G. BrAtianu. Revista, ca secretar de pe M. Berza, devenise unul din cele mai valoroase periodice de istorie din Europa Suprimarea sa 1948, "Revista cu "Balcania", demantelarea unui sector al istoriografiei de Arhivisticl a o personali pentru Maria Holban, a cArei de catedrA, de peste 20 de ani, s-a oprit defmitiv atunci. imprejurAri pe care nu e locul de apovesti aici care a dovedit demnitate, acea "onoare pe care i-am cunoscut-o, Maria pierdut timp de la Sascut, cu mari ultima a reformei agrare, o dacA nu mA la domiciliu fortat". Cel care a salvat-o a fost Constantinescu-Imi, care a adus-o la Institut 1949. ei colegi au evocat episoade din ce era existenta supravegheatA din cu prietena rAzbuna. Competenta ei a fost masiv folositA la pregAtirea seriei C (Transilvania) din colectia de Documente privind istoria Romdniei, precum la volumele de ale cAror peripetii au descrise aici de domnul Cernovodeanu, asociat din primul ceas la opus magnum. Intoarcerea la preocupArile din a fost doar 1955, Congresul de la Roma, vederea se o culegere de studii, i-a dat prilejul sA semnaleze cea traducere a Elogiului smintelii sA identifice un agent al ideilor erasmiene persoana pelerinului franciscan La acest personaj, In tainele cabalei a cArui realA pare a fi fost mai deck aceea pe care Rabelais a caricaturizat-o cu simpatie, Maria va 1971 197316, publicatii internationale consacrate franceze. Intre de prestigiu ai domeniului, la acea datA, nu mai era alt fostul ei Al. CiorAnescu, instalat timp tocrnai Insulele Canare. A propos de la corespondance d'Erasme, din 1977, este aparent o recenzie la al treilea volum din editia de la Toronto a scrisorilor, limitAndu-se la anii 1514-1516, Erasmus se la Basel, unde textul grecesc al Noului Testament. Dar ce cuno4tere a biografii a umanistului a contextului 12 Autour de la salamandre, RHSEE, XXIII, 1946, 196-216. 13 Serban Papacostea, Gheorghe evocare, II, 1-2, 1991, p. 106. Cf. D. M. Pippidi, souvenirs personnels sur l'Institut d'histoire universelle lorga", RRH, 2, 4, 1986, p. 265-266. In an, prietena ei Maria Golescu intra inchisoare pentru a nu mai iesi dupA 14 ani. Vezi Andrei Pippidi, Maria Golescu, 1897-1987, SCIA, seria Arta PlasticA, 35, 1988. Un témoignage inconnu sur le rayonnement érasmien dans l'entourage immédiat de F,NEH, I, Bucarest, 1955, p. 265-284. Autour de Jean Thenaud et de Jean des Entonneurs, Etudes rabelaisiennes, IX, 1971, p. 49-69; Le vrai Jean Thenaud,In L'Humanisme au début de la Renaissance, Paris, 1973, p. 193-205. www.digibuc.ro 5 Maria Holbanstudiile de istorie a Occidentului 381 intelectual al operei sale se desprind din acest comentariu'7! Tot o recenzie, de datA la Anne-Marie Lecoq, r imaginaire. Symbolique et politiquel'aube de la Renaissance française va furniza Mariei Holban pretextul a utiliza bogatul material, demult adunat, privire la iconografia lui Francisc I. Cum, autoarea volumului 1987 se aventura pe un teren explorat de Maria Holban cu o de secol mai devreme, erorile sale de A. M. Lecoq, nu putini, experienta acestui ton caustic. amintirea unor de virtuozitate polemicA pe care le-am putea caracateriza mai bine prin deviza lui Ludovic al XII-lea de pe ariciul: "Qui s'y frotte s'y pique". Aceleasi probleme de lecturA iconograficA a miniaturilor alegorice se articol despre portretele lui ale printeselor din familia sa. Documentatia a fost completatA cu ocazia la Paris pe care Maria Holban, la 80 de ani, nu s-o intreprindA ca sA reviziteze Biblioteca Nationalk MecA a istoricilor", cum spunea ea". Era acum de un manuscris astrologic al autor, Jean Thenaud, se centrul controversei d-na Lecoq. DupA ce, in comunicarea, la Congresul de la Bucuresti, Maria Holban analizase corespondents Margaretei de Navara cu cardinalul de Briconnet, prilej de a prezenta tendintele erasmiene evanghelice ale grupului de din jurul lui d'Etaples", ea simte nevoia de a supune unei cercetAri meticuloase jurnalul LudovicAi de Savoia.Concluziile se referAladatarea manuscrisuluioriginal(din1517),la imprumuturile din scrierile lui de Moulins la atitudinea regentei fatA de Prereforme. Articolul se cu o pe care autoarei nu i-a mai fost dat s-o reveni poate asupra subiectului". Opera cuiva trebuie functie de ce a avut de spus. ExistA cicluri dar la dupA cum o demonstreazA acest caz, ansambluri incomplete, pe care tocmai fmalului asteptat firesc le face sA RRH, 16, 4, 1977, p. 763-775. A propos de et de son ibid., 27, 4, 1988, p. a lui André Chastel, Anne-Marie Lecoq publicase panA atunci, La salamandre royale dans les entrées de François Les de la Renaissance, ed. Jean Jacquot Konigson, Ill, Paris, 1972; eadem, Le Puy d'Amieus de 1518, Revue de l'Art, 38, dec. 1977, p. 64-74; eadem, La Grande Conjonction de 1524, démythée pour Louise de Savoie. Un manuscrit de Jean Thénaud la Bibliothèque Nationale de Vienne, Bibliothque d'Humanisme et Renaissance, XLIII, 1981, p. 39- 60. Nouveaux aperçus sur l'iconographie du ms. fr. 24 461 de la Bibliothèque Nationale: les portraits de François et de sa famine, Bulletin de la Société de l'Histoire de l'Art 1984, p. 15-30. International des Sciences Historiques. Actes, 2, 1982, p. 1023. 21 Le Journal de Louise de Savoie et François de Moulins, RRH, 28, 4, 1989, p. 451-464. Vezi Quelques remarques sur de Moulins, Bibliothque d'Humanisme et Renaissance, LII, I, 1990, p. 23-36. 0 trimitere la vechiul articol din 1935 Visages de la Madeleine dans la littérature européenne (1500-1700), ed. Jacques Chocheyras, Grenoble, 1990, unde Charles Béné se ocupA de La Querelle des trois Maries et Erasme, a provocat din partea Mariei Holban o recenzie Bibliothéque d'Humanisme et Renaissance, 53, 1991, p. 235-238. Aici, ultima anunta o continuare a serialului despre François de Moulins: "Nous en reparlerons une autre fois". www.digibuc.ro 382 Andrei Pippidi 6 mai intens. e intrebarea adeviirata nu e mai neimplinirea decât integralitatea monumentalA. Ceea ce articolele precizeazi privire la chestiuni de detaliu trimite la o problematicA care ar fi trebuit in teza Aceasta sA in de la inceputul secolului al XVI-lea, confruntarea curente de diferite ca "ascetismul flamand estetismul Renasterii, neoplatonismul italian universitar,scolastica medievall umanismul erasmian"22. manuscriselor astrologice sau moralizatoare stabileste repere circulatia ideilor. TotodatA, este interogatA, pe plan cu lecturile. Personaje chiar abia le cunosc numele erau pentru Maria Holban vii, familiare, le gândul mai prudentmai ocolit. Dar, ne dAm seama teza, era o intreprindere imposibilA. Interesul autoarei s-a distribuit egal, perspectivA, asupra tuturor amAnuntelor, fie cA ele deplasau o datA cu trei ani mai devreme, fie cA sugerau motivalia unui polemic. Mtregul a fost acestei a minusculului. Pentru a continua la aceeasi fost nevoie de un lung de volume. DacA retinem din opera Holban parte care se referA la orizontul occidental al secolului al XVI-lea, mai sunt douA observalii de Ea nu s-a putut construi cu ajutorul unor prieteni din care i-au oferit inaccesibile la Bucuresti, s-a totusi circuitul unor publicatii de neinteresate de obicei de contributii perifence Ba, moment istoric deosebit de prost ales, a sA consolideze mediul academic românesc studiilor de istorie europeanA, pe care un dictat politic avea sA le condamne la o lungA de declin. Pentru anii parizieni ai tineretii, relatiile pe care le putem reconstitui pe baza unor crâmpeie de corespondentA cu Henri Grégoire, H. Hauser, Alexandre de Laborde, Paul Perdrizet, L. Delaruelle, Charles Sarnaran, dau mAsura mediului savant care i s-a Izolarea de mai târziu a fost datoria unor dintre care unele tineau de risipirea peste hotare a intelectualitAtii interbelice (Marina Salmon, Sybil Panta7zi), altele create in anii '70 (Trevor Hope). Un pasaj dintr-un text din 1989 unui "bun colegprieten" de la Paris, care a rAmas anonim pentru a nu provoca era Matei Cazace. relea din care Maria Holban a parte, pe baza unor care au supravietuit momentului respectiv, este aceea care a in 1942 Centrul de Studii asupra Renasterii, in colaborare cu Institutul de culturA italian. pe vremea lui Dupront, organizase un ciclu de conferinte despre Renasterea in cadrul vorbiserA M. despre Rabelais, Nae despre Calvin N. despre preclasicisre. Noul Centni de Studii, care a publicat 1943 un volum de Quelques aspects inconnus de la franaise, de doctorat prezentatA de Maria Holban, licentiatA Istoria universalA, la Facultatea de Litere Filosofie din Bucuresti, ms., 266 p. Autour de la premiere ambassade d'Antonio Rincon en Orient et de mission du vayvode de Transylvanie, Jean Zapolya (1522-1523),RRH, 2, 1984, p.116. Mircea Vulanescu,Nae lonescu, cum cunoscut, 1992, p. 72; André Godin, Une passion roumaine. Histoire de l'Institut Franais de Hautes Etudes en Roumanie (1924- 1949),Paris-Montrial, 1998, p. 100; N. lorga,Despre preclasicism,RI, XXIV, 7-9, 1938, p. 213- 222. www.digibuc.ro 7 Maria Holbanstudiile de istorie a Occiden'tului 383 unicul, pentru care au scris Maria Al Ciorinescu, I. Nistor, Olga Greceanu asigurase adeziuni marcante public. Lista numelor o efervescenti sau., putin, un prestigiu academic care ne trezesc nostalgia: G. Bratianu, C. Marinescu, A. Otetea,'G. M. Cantacuzino, Alice Voinescu, G. Oprescu, Al. Busuioceanu, liu Marcu, doctorii BologaGomoiu, matematicienii Onicescu Sergescu, Grecu Bezdechi. Desi sub patronajul unui ministru, Al. Marcu, italienist, oamenii de dreapta nu sunt doi, trei vor fi alti trei vor muri exil, tot vor academicieni. Din perspectiva, esecul revendicarii de autonomie pentru studiile occidentaledevineexplicabil.Recursuleliteiintelectualelastatul-patronare dezavantajul chiar acesta din nu-si impune propriile criterii de ierarhizare, asocierea, climat de tensiuniconfruntare, duce la compromiterea unor initiative plu, necesitatile nationale, ceea ce deseori exigentele luptei politice, net sprijinul pentru teme originale, utilitate pre-universitar. A scrie despre lirica religioasl a poeti minori francezi e perfect adecvat la Paris, unde poate intemationall, la Bucuresti a fost este un efort de a extremei un statut de nonnalitate. Rezultatul nu se calculeazi termeni de succes, ci promite doar un refugiu individual, o stare de gratie. Cine a avut onoarea de a intra salonul-birou al d-rei Holban se intimidat captivat de atmosfera faulknerianä. cum Miss Emily era protejata de amintirea a ei, colonelul Sartoris, tot aici, te prima generalului Holban, fost atasat militar la Petersburg, fost guvernator Budapestei, fost ministru de guvernul Take (timp de o Chiar la pe cutia de nu era alt nume al lui. 1981, am invitat-o parte din comisia mea de doctorat, am naiv mai fusese la Cluj raspunsul, de inegalabil orgoliu, a fost: "Prima la 18 ani, cu tata, ca instalam autoritätile românesti". Pe linie genealogia familiei se poate la din Vasluiului de la inceputul secolului al XVIII-lea, dar, aliante, cuprinde pe omonimii mai vechi nordul Moldovei', precum pe Scarlat de la Foc§anicare N. descoperise "un cugetator politic'. Incaperea care erai admis era de avea multe de coltul de familie, coltul oglinzii, coltul bibliotecii coltul de ceai acela care trona o de acest interior de vechi nobil stil, indigenta se infiltrase, aproape imperceptibil. Invitatia la ceai - licoare delicate cesti de portelan - se transforma repede intr-o lectie de in carese citau cu data documente de la Vlaicu-Voda sau Ludovic de Anjou, nurne bizare ca "Lekembrat" sau "Zoaykuch"27. Conversatia devenea astfel un monolog, desi avea aerul esti tu consultat asupra ipoteze construite, pe Mihai Sorin RAdulescu, date Mariei Genealogia Istoric bibliografie, I, Aila, 2000, p. 209-212. C. Bobulescu, Neamul N. lorga, Un politic moldovean de la secolului al Scar AARMSI, s. Ill, t. XIII, 1932, p. 1-56. Deposed Hajeg pe vremea Angevinilor, Studii, XIII, 5,1960, p.150; Contribuiii la studiul raporturilor dintre Tara Ungaria lui Benedict cu problema Vidinului), SMIM, I, 1956, p. 27. www.digibuc.ro 384 Andrei Pippidi 8 care abjecta ta ignorantä te impiedica o chiar, darAmite o critici. "chestiunea Vidinului" sau "coridorul unguresc" mi-au pentru totdeauna pecetluite, schimb, cu vremea, alte subiecte, ca falsurile comise de un relatarea peregrinArilor sale, mi-au devenit destul de cunoscute ca sä capabil de un räspuns care, rareori, aprindea o de ochii aceia albastri. A fost pentru mine o mare printre hârtiile care mi-au fost din mostenirea d-rei Holban, am descoperit un referat favorabil la articolul meu despre politica balcanicA a lui Mihai Viteazul:datoram aparitia acelui text "Revue Roumaine d'Histoire" dar nu niciodatä aluzie la el. aceastä discretie care-i ascundea generozitatea, era o nu mai pretioasä initierea in critica izvoarelor in tehnica interpretArii bor. Reconstructia disciplinei noastre, nevoie sä asimileze rezultatele acestei pedagogii severe. MARIE HOLBAN ET LES ÉTUDES D'HISTOIRE DE L'OCCIDENT EUROPÉEN Résumé Foisonnanteet diversifiée, l'oeuvre de Marie Holban (1901-1991), dont seulement une étroite partie a été réunie en volume, inclut, avec les recherches orientées vers la Transylvanie médiévale et celles au sujet des nombreux voyageurs qui ont décrit les terres roumaines, un travail incessamment repris sur le climat littéraire et religieux de la Renaissance française. Eléve de N. Bucarest et d'Abel Paris, Marie Holban a longuement et minutiesement étudié le rayonnement érasmien la cour de I". Les auxquelles elle portait un constant furent Louise de Savoie, Marguerite de Navarre, Lefévre d'Étaples, Jean Thenaud et surtout François de Moulins de Rochefort. C'est dire que de tels travaux d'érudition ont rarement été entrepris en Roumanieune époque triomphaient d'abord l'histoire économique et sociale, ensuite le nationalisme. Le centenaire offre l'ocCasion d'évoquer un chapitre peu connu de l'histoire des intellectuels roumains. Marie Holban , qui a enseigné la paléographie latinel'Ecole Supérieure des Archives, s'était jointe au groupe de savants repliés autour de l'Institut d'Histoire Universe lle, lorsque celui-ci se trouvait sous la direction de G. et avait participé en 1942 la fondation d'un éphémre Centre d'Etudes sur la Renaissance. ses préoccupations littéraires, car elle a traduit en de potes français et anglais, étant également l'auteur des meilleures traductions de la poésie populaire roumaine en francais, ses contacts avec des personnalités de l'élite culturelle, elle a joué elle-meme un remarquable, a sa maniere discrete, malgré l'écrasement quasi total de cette élite dans les années du régime communiste. www.digibuc.ro ABRE VIER! = Analele Academiei Memoriile Sectiunii Istorice AARMSL = Analele Academiei komâne. Memoriile Sectiunii Literare AB = Arhivele AG = AGR = Arhiva Genealogia Românä AH = Acta Historica Academ'ae Scientiarum Hungaricae , Budapest AIIAC Anuarul Institutului de IstoneArheologie, Cluj = Anuarul de "A. D. Xenopol", AIINC = Anuarul Institutului de I tone din Cluj MIX = Anuarul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol", AISC = Anuarul Institutului de Studii Clasice ALIL = Anuarul de Lingvistic Literarii, AM = Arheologia Moldovei AMM = Acta Molda Meridionalis (Vaslui) AMN = Acta Musei ensis Analele B i An lele Dobrogei AnM = Analele Moldovei AO = Arhivele Olieniei APH = Acta His AR Arhiva Rom ARBSH = Ac démie tin d la Section Historique ASUI = Analele le "Al. I. Cuza" AUBI = Analele Unive Bucu esti. Seria Istorie AUI = Analel Se ia Istoricä = Bulletin de l'Association d'Etudes du Sud Est BAR = Biblioteca Acade i BBRF R din Freiburg BCI BCIR BCIR = Buletinul i Istorice a României BCMI = Buletmul Comisiunu Monumentelor BF Byzantinische gen BG Boabe Grâu BIFR = Buletinul Institutului de "AI. Philippide" BMI = Buletinul Monumentelor Istorice BOR = Bis rica Ortodoxa BRV = Bibliografia Românäe he BS = Byzantmoslai ica BSt = Balkan Studies (Thesaloniki) BSH. BSHAR ARBSH BSGR = Buletmul SocietAtii Geograf ce Române BSNR Buletinul Soci tätii e Române "StudiiMateriale de Istone Medie vol. XIX, 2001, p. 385-387 www.digibuc.ro 386 2 BZ = Byzantinische Zeitschrift CC = Codrul Cosminului CDM = Catalogul documentelor din Arhiva a Statului CI = CL = CercetAri Literare Cv. L = Convorbiri Literare CMRS = Cahiers du Monde Russe et Soviétique CN = Numismatice CNA = CT = Columna lui Traian DIR = Documente Istoria (seria A: Moldova; seria B: Tara seria C: Transilvania) DR = Dacoromania DRH = Documenta Historica (seria A: Moldova; seria B: Tara seria C: Transilvania; seria D: latii EB = Etudes BalcaniqueS, Paris EDr = Ephemeris Daco-romana = Fontes Historiae Dacoromanae = Glasul GG = GeopoliticaGeoistoria Hurmuzaki = Hurmuzaki, Eudoxiu de colaboratorii), Documente colab.) istoria romdnilor = "Ion Neculce". Buletinul Muzeului Municipal din Iasi = der Osterreichischen Byzantinistik", Wien LAR = Literatura LL Literaturä LR = MA = Mitropc lia Ardealului MB = Mitropolia Banatului MC = "Miron Costin". Revistä de mArturii istorice MCA = Arheologice MI = M. gazin Istoric MMS MoldoveiSucevei MO titropolia Olteniei NEH = ees d'Histoire OCP = Onetalia Periodica RA = Revista Arhivelor RC = RCr. = Revista RDP = de Drept Public REB Revue des Byzantines REG = Revue Grecques REI = rue des Is'amiques RER = R des Roumaines RES = P evue des Slaves www.digibuc.ro 3 387 RESEE = Revue des Sud-Est Européennes RFR = Revista Regale RH = Revue Historique RHSEE = Revue Historique Sud-Est Européen RdI = Revista de Istorie RI = Revista (ambele RIAF = Revista pentru Istorie, ArheologieFilologie RIB = Revista de Istorie RIM = Revista de Istorie RIR = Revista Istor = Revista de Istorie RITL = Revista de IstorieTeorie RM = Revista Muzeelor RMM = Revista MuzeelorMonumentelor RPH Roumaine. Pages RR = Revue Roumame RRH = Revue Roumaine RSL Romanoslavica RT Revista Teologica SAI de Istorie SAO = Studia et lia SB Studia SC Studii Clasice SCB Studii de Bibliologie SCI StudiiCercetAri Nonce SCIA = si dc Istoria Artei SCIM de Medie Studii CercetAri Istorie Veche SCIVA de Istorie VecheArheologie SCL Studii de SCN StudiiCereetAn de SCSI Studii CercetAri SEER The Slavonic and East European Review SMIM StudiiMateriale de Istorie Medie SOF Ost Forschungen, München ST = Studii Teologice Studii Studii. de SUBB = Studia Universitatis Babes-Bolyai. Historia TB Tara TC = "Theodor Codresce (revistkeditatA de GhibAnescu) UKB Urkundenbuch zur der Deutschen in Siebenbürgen VR ZOOID Zapiski Odegskogo Obsestva Istorii i Drevnostei, Odessa ZRVI = Zbornik Radova Vizantoloskog Instituta", Belgrad aces e materialele tnmise pentru publicare, semnalând necaprince listA. www.digibuc.ro ALE MEMBRILOR INSTITUTULUI DE ISTORIE " N. IORGA" Viorel ACHIM, BanatulEvul Mediu. Studii, Bucuresti, 2000. Stefan ANDREESCU, Vlad (Dracula), a II-a Bucuresti, 1998 1999). Violeta BARBU, Miniatura Manuscrise ilustrateornamentate, 2000, despre române, vol. X, partea I, vol. de (t) Maria HOLBAN, Maria M. Alexandrescu-Dersca BULGARU, Paul CERNOVODEANU, Bucuresti, 2000 Ileana CAZAN, Habsburgi otomani la Tratate de Bucuresti, 2000. Paul CERNOVODEANU, Alte de Danemarca, 2000. Florin CONSTANTINIU, istorie a poporului a Bucuresti, 1999. DENIZE, spanioli de-a lungul veacurilor, Aalborg- Danemarca, 2001. DENIZE, române relatiile internationale. Secolele XV- XVI, -Aalborg- Danemarca, 1999. N.IORGA, Istoria Românilor, vol. VI, Monarhii, editie de ANDREESCU, Bucuresti, 2000. P. P. PANAITESCU, Mircea a II-a, de Gheorghe LAZAR, Bucuresti, 2000 Serban PAPACOSTEA, Geneza statului Evul Mediu românesc, editia a Bucuresti, 1999 APARITII EDITURA ISTROS A MUZEULUI CÂNDEA, Origini evolufie la secolului al XVI-lea, 1995. SPINEL Reprezentanti de ai istoriografiei mondiale, 1996. I. 1996. V. SIRBU, G. FLOREA, ImaginarimagineDacia preromand, 1997. D. BADARA, românesc la secolului al XVII-lea inceputul secolului 1998. V. SIRBU, G. FLOREA, Les Géto-Daces. Iconographie et imaginaire, Cluj-Napoca, 2000. Mihai Sorin RADULESCU, Genealogia Istoricbibliografie, 2000. ISSN1222 4766 www.digibuc.ro