Maurice Pialat La București
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
A 4-a Ediţie FILME DE CANNES 2013 / FILMS DE CANNES 2013 LES FILMS DE CANNES A BUCAREST 25– 31 oCTOMBRIe 2013 CINEMA STUDIO CINEMA PRO ȘI ELVIRA POPESCU RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT LA BUCUREȘTI www.filmedefestival.ro1 RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT LA BUCUREȘTI CUPRINS DESPRE 05 Maurice Pialat 08 Sylvie Pialat 09 Sandrine Bonnaire OPINII 10 Radu Muntean 11 Răzvan Rădulescu 12 Alexandru Baciu 14 PROGRAM RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT FILME 15 L’Enfance nue (1968) 16 Nous ne vieillirons pas ensemble (1972) 17 La gueule ouverte (1974) 18 Passe ton bac d’abord (1978) 19 Loulou (1980) 20 À nos amours (1983) 21 Police (1985) 22 Sous le soleil de Satan (1987) 23 Van Gogh (1991) 24 Le Garçu (1995) 25 Maurice Pialat, l’amour existe… (documentar, 2006) 26 INFO Festival RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT LA BUCUREȘTI MAURICE Pialat 31 august 1925, Cunlhat (Puy-de-Dôme, Franța) 11 ianuarie 2003, Paris Maurice Pialat s-a considerat dintotdeauna un cineast aban- donat. Un cineast fără familie. Solitudinea aceasta a hrănit în el resentimente și remușcări. Tot ea a alimentat profund opera sa, densă și substanțială: zece lungmetraje, plus o capodoperă de șase ore pentru televiziune, La Maison des bois, cărora li se adaugă o mână de scurtmetraje, printre care și excelenta serie despre Istanbul. Singurătatea și abandonul, resentimentele și remușcările sunt inima creației cinema- tografice a lui Maurice Pialat.– Serge Toubiana, directorul Cinematecii Franceze 11 lungmetraje în 27 de ani, zeci de proiecte și idei rămase doar pe hârtie, producții dificile, întrerupte de nenumărate ori, și o reputație de cineast exigent și imprevizibil - Maurice Pialat a avut un traseu greoi și atipic în lumea filmului. Filmele sale sunt profund legate de viața sa. Relațiile de familie, iubi- rile sale, moartea celor dragi, apariția unicului său copil, obse- siile sale, toate se regăsesc în scenariile pe care le-a transpus pe ecran, dar și în cele care nu s-au concretizat niciodată. Debutul său a venit la 43 de ani, cu L’Enfance nue (1968), suficient de târziu încât să fi rămas în afara curentului de cineaști consacrați care formau Noul Val. La sfârșitul anilor 50 și începutul anilor 60, în timp ce François Truffaut, Jean- Luc Godard, Claude Chabrol lucrau intens pe platouri, Pialat filma scurtmetraje cu resturi de peliculă, documentare fără sonor despre Istanbul (Pehlivan, Istanbul, Byzance, Corne d’Or, Bosphore și Maître Galip) - de o poezie și o inocență ce amintesc de frații Lumière - despre Franța (seria „Les Chro- niques de France”), dar și ficțiune. Însă tocmai François Truffaut, încântat de scurtmetrajele lui - L’Amour existe (1961) fusese premiat la Veneția – îl sprijină la debutul în lungmetraj, alături de Claude Berri. L’Enfance nue, pornit ca o idee de documentar despre copiii asistați social din Paris, conturează deja semnătura lui Pialat: un realism viu, o căutare ferventă a adevărului momentu- lui și a autenticității, obsesia pentru raporturile din familie și din viața conjugală, sexualitate și dragoste, maturizare. Regizorul preia uneori roluri în film, combină actori non- profesioniști cu cei de meserie, lucrează continuu la scena- riu, ținându-și actorii pe vârfuri, fără repetiții, iar obținerea secvenței perfecte durează uneori zile întregi. Din cele 11 lungmetraje, șase au fost întrerupte o perioadă din diverse motive, în special din lipsa banilor. 5 RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT LA BUCUREȘTI Nous ne vieillirons pas en- semble (1971) este cronica unei despărțiri, în La gueule ouverte (1973), agonia unei mame care suferă de cancer afectează întreaga familie, Loulou (1980) e o poveste de dragoste cu Isabelle Huppert și Gérard Depardieu, iar în À nos amours (1983), o tânără de 15 ani – Sandrine Bonnaire, descoperită de regizor – află ce e dorința și iubirea. La turnajul aces- tui film a cunoscut-o pe cea care urma să-i devină parteneră pentru tot restul vieții, Sylvie Danton. Loulou este selectat în competiție la Cannes, iar À nos amours ia Premiul César pentru cel mai bun film, cele două producții având milioane de spectatori în sălile din Franța. Momentul de glorie de la Cannes, când urcă pe scenă să-și ridice Palme d’Or-ul pentru Sous le soleil de Satan (1987), este sabotat de fluierăturile presei nemulțumite. Prilej cu care Pialat face o deja celebră mărturisire: „Dacă voi nu mă iubiți, pot să vă spun că nici eu nu vă iubesc”. Pictor de vocație, Pialat a frecventat cursurile școlii de artă și a intrat în lumea teatrului, în anii 50, înainte de a trece la cinema. Ceea ce explică apetența lui pentru un subiect ca Van Gogh, unul dintre cele mai problematice proiecte din cariera sa, scurtcircuitat de dificultăți și conflicte. Este, însă, și unul dintre cele mai reușite și atipice filme de acest gen din istoria cinematografiei. Pialat însuși a pictat mai multe tablouri, toate expuse acum la Cinemateca Franceză, grație donației lui Sylvie Pialat. Expoziția „Maurice Pialat: pein- tre et cinéaste”, coordonată de Serge Toubiana, directorul instituției, marchează zece ani de la dispariția regizorului. Ultimul său film, Le Garçu (1994), este o declarație de dragoste către fiul său, Antoine Pialat, care își joacă pro- priul rol, alături de Gérard Depardieu. Tatăl trăiește din plin „senzația că n-a iubit și că n-a fost iubit vreodată mai mult ca acum”. 6 RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT LA BUCUREȘTI LUNGMETRAJE FILMOGRAFIE 1968, L’Enfance nue 1972, Nous ne vieillirons pas ensemble 1974, La gueule ouverte 1978, Passe ton bac d’abord 1980, Loulou 1983, À nos amours 1985, Police 1987, Sous le soleil de Satan 1991, Van Gogh 1995, Le garçu TELEVIZIUNE 1970, La Maison des bois – foileton în șapte episoade SCURTMETRAJE 1951, Isabelle aux dombes 1952, Riviera di brenta 1953, Congrès eucharistique diocesain 1957, Drôles de bobines 1958, L’ombre familière 1960, L’amour existe 1961, Janine 1963, Jardins d’Arabie 1963 – 1964, Serie de scurtmetraje despre Turcia: La corne d’Or, Istanbul, Maitre Galip, Byzance, Pehlivan, Bosphore 1964 – 1966, Serie de scurtmetraje despre Franța, „Les chro- niques de France”: Les Champs-Elysees, Pigalle, Le Quar- tier Latin, La parisienne et les grands magasins, L’usine maremotrice de la France, Agnes Varda, La Camargue, Van Gogh și Marseille 1969, Villages d’enfants (mediumetraj) 7 RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT LA BUCUREȘTI SYLVIE PIALAT Sylvie Pialat este o cunoscută producătoare franceză, par- tenera de viață a regretatului cineast francez Maurice Pialat. S-a născut pe 9 iunie 1960, la Paris. La 22 de ani, e chemată pe platourile de filmare ale peliculei À nos amours, pentru un post de asistent de regie. Devine soția lui Pialat și cea mai apropiată colaboratoare, rămânându-i alături până la sfârșitul vieții. Fiul lor, născut în 1991, pe când Pialat avea 66 de ani, joacă în filmul Le Garçu, la doar patru ani. „Timp de 20 de ani, eu și Maurice nu am stat despărțiți niciodată. Nici măcar o zi”, mărturisea recent într-un interviu pentru „Le Nouvel Observateur”. Sylvie Danton este creditată ca scenarist pe genericele filmelor Police și Sous le Soleil de Satan, premiat cu Palme d’Or în 1987. „Cu Maurice, erai obligat să te apuci de scris, pentru că el detesta să scrie. (...) Gestul de a lua un creion și a se așeza la masa de scris îl trimitea înapoi la școală și la rușinea de a fi fost dat afară. Deși incredibil de cultivat - și chit că scrisese singur scenariul la Nous ne vieillirons pas ensemble –, ca orice autodidact, nu reușea întotdeauna să-și organizeze foarte bine ideile”, povestește Sylvie Pialat. În timp, regizorul își găsise un mic ritual de lucru care îl salva: întins pe canapea, își nota idei într-un mic carnețel pe care îl strecura apoi în buzunar. Sylvie Pialat a donat Cinematecii franceze toate aceste notițe, scenarii, manuscrise, fotografii, caiete, corespondență, afișe, alături de circa 40 de tablouri pictate de regizor. La începutul acestui an, Cinemateca a organizat o expoziție dedicată regizorului, la 10 ani de la dispariția sa, numită „Maurice Pialat, peintre et cinéaste”. După moartea cineastului, în 2003, Sylvie se îndreaptă către producția de film și înființează Les Films du Worso, producând documentare pentru televiziune și lungme- traje de cinema. Printre acestea, Meurtrières, regizat de Patrick Grandperret (2005), Maman, de Alexandra Leclère (2011), La religieuse, în regia lui Guillaume Nicloux (2013), L’Inconnu du lac, filmul lui Alain Guiraudie distins anul aces- ta cu Premiul de regie Un Certain Regard, și noua peliculă a lui Corneliu Porumboiu, Când se lasă seara peste București sau metabolism. 8 RETROSPECTIVA MAURICE PIALAT LA BUCUREȘTI SANDRINE BONNAIRE Începuturile lui Sandrine Bonnaire (46 de ani), una dintre cele mai apreciate actrițe europene, sunt strâns legate de Maurice Pialat, cel care a descoperit-o la 15 ani și i-a oferit primul rol major din cariera sa în À nos amours (1983). Însoțindu-și surorile, Bonnaire e remarcată de Pialat pentru naturalețea, spontaneitatea și senzualitatea ei la o probă pentru un film care n-a mai fost realizat niciodată. Îi oferă însă o partitură în Les Filles du Faubourg, care urma să aibă în centru cinci fete, dar sfârșește prin a avea una singură și un alt titlu. „Am început să devin actriță după întâlnirea mea cu Maurice Pialat. Grație afecțiunii pe care i-o purtam și pe care i-o port încă. Nu era nevoie să discutăm foarte mult despre rol. Cred că de asta mă plăcea atât de mult, pentru că eram complet inocentă în această meserie. (...) În cinema, ți se cere să te prefaci, ceea ce lui nu-i plăcea deloc. Îți spunea mereu să fii exact ca în viață”, povestea actrița într-un interviu acordat la Ciné-rencontres de Prades, în anul dispariției cineastului. À nos amours îi aduce un Premiu César pentru tânără speranță și notorietate, grație succesului în săli.