Un Depozit De Vase Din Prima Epocă a Fierului Descoperit La Lipovăt, Judeţul Vaslui
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
UN DEPOZIT DE VASE DIN PRIMA EPOCĂ A FIERULUI DESCOPERIT LA LIPOVĂT, JUDEŢUL VASLUI DE ' , , .. CORINA NICOLETA URSACHE , CUVINTE CHEIE: Lipovăţ (jud. Vaslui), Descoperire întâmplătoare, Prima epocă a fierului (Hallstatt), Ceramică, Depunere rituală. Sătul Lipovăţ este situat în Podişul Bârladului, la 15 Km SV de oraşul Vaslui (fig. 1/1). Localitatea este cunoscută în literatura arheologică datorită unor descoperiri datând din prima epocă a fierului (fază neprecizată) până în secolul XIII1 în cele ce urmează prezentăm o nouă descoperire fortuită făcută în august 1998, datând cu multă probabilitate din prima epocă a fierului. Descoperirea s-a făcut în punctul Stuhuleţ, în marginea de NV a satului. In acest loc, situat la baza unei pante ce coboară de la vest spre est, se află nisipăria satului. ' în timp ce săteanul Dinu Constantin scotea nisip, malul s-a surpat şi, la o adâncime de 70-80 cm, în pământul prăbuşit au apărut mai multe ceşti, cu una sau două torţi, destul de bine conservate. S-a observat că cele două ceşti cu o singură toartă au fost depuse în câte o ceaşcă cu două torţi, de dimensiuni ceva mai mari. Materialul a fost adunat cu grijă şi adus la muzeul din Vaslui. Datorită faptului că arheologii muzeului erau plecaţi pe diverse şantiere, la Lipovăţ s-a deplasat Cristian Pântea (restaurator al muzeului). Acesta a constatat că la locul descoperirii, sub suprafaţa actuală a solului, exista un strat de culoare neagră cenuşie, de aproximativ 70 cm, care suprapunea stratul de nisip; în locul unde s-a produs prăbuşirea malului şi s-au descoperit ceştile, s-a observat conturul unei gropi care se adâncea din solul de culoare închisă, intrând puţin şi în stratul de nisip. Malul care prezenta conturul gropii a fost fotografiat, dar imaginea nu este suficient de clară pentru a fi reprodusă. In momentul în care s-a putut ajunge la locul descoperirii s-a constatat că malul în care se observa conturul gropii s-a prăbuşit atât datorită intervenţiei umane, cât şi a unor factori naturali. S-a verificat nisipul şi peretele care a rămas în urma prăbuşirii, dar nu s-a mai descoperit nimic. Menţionăm că nisipăria se prezintă sub formă de semicerc, iar groapa din care au provenit vasele era situată pe peretele nordic. în octombrie 1999 s-a efectuat o mică săpătură de salvare în prelungirea malului vestic unde s-a trasat o casetă (3 x 2,5 m). S-a optat pentru acest loc deoarece în cursul unei periegeze s-a observat pe peretele malului câteva mici fragmente ceramice. în urma săpăturii au rezultat doar sporadic fragmente ceramice, de factură hallstattiană, fără să putem deocamdată face alte precizări cu privire la încadrarea culturală şi cronologică. Absenţa materialului arheologic se datorează şi faptului că în zonă s-a intervenit în profunzimea solului prin cultivarea viţei de vie, ceea ce a dus la deranjarea straturilor. Concluzia care se desprinde din descoperirile şi cercetările de până acum este că ceştile provin dintr-o groapă relativ izolată, care a fost distrusă datorită intervenţiei umane şi, implicit, prăbuşirii de teren. Din inventarul acestei gropi au făcut parte următoarele vase şi fragmente: . 1. Ceaşcă cu două torţi supraînălţate (fig. 1/2). Vasul este lucrat din pastă destul de omogenă, ca degresant s-a folosit nisip şi cioburi pisate mărunt, iar după modelare s-a.aplicat un slip pentru ca suprafaţa să devină mai netedă; prezintă urme de lustruire şi este de culoare maronie. Corpul este bine profilat, partea superioară (gâtul) uşor arcuită, cu marginea puţin înclinată în afară, umărul bine marcat, iar partea inferioară este de formă emisferică turtită. Buza este subţiată, iar în dreptul torţilor marginea ceştii este uşor turtită, ceea ce dă conturului buzei o formă uşor ovală. Torţile sunt trase din buza vasului. La bază sunt mai late şi plate, în bandă apoi se îngroaşă treptat, căpătând un profil dreptunghiular. în partea inferioară torţile se leagă de zona umărului vasului. Diametrul minim (D. min.), între torţi este de 7,5 cm, iar diametrul maxim (D. max.) este de • 1 G. Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui, Bucureşti, 1980, p. 169-170. Arheologia Modovei, XXIII-XXIV, 2000-2001, p. 297-302 298 CORINA NICOLETA URSACHE 2 9 cm. înălţimea (H) este de 5,7 cm şi raportul înălţime - diametrul maxim (H/D. max.) este 0,63. Vasul este ornamentat în partea inferioară cu şase fascicole compuse din trei caneluri, înguste, despărţite de nervuri, fascicole ce pornesc de la umărul vasului şi se întâlnesc în zona fundului acestuia. 2. Ceaşcă cu două torţi supraînălţate (fig. 2/1). Prezintă aceeaşi formă cu precedenta, cu deosebirea că partea superioară este mai accentuat arcuită şi buza vasului este mai evazată. S-a păstrat numai una dintre torţi. Este de culoare maronie, cu pete negricioase în exterior. Are următoarele dimensiuni: D. min.: 7,6 cm, D. max.: 9,2 cm, H: 5,4 cm, iar H/D. max.: 0, 5. 3. Ceaşcă cu două torţi supraînălţate (fig. 3/1). Are aceleaşi caracteristici de formă şi decor cu precedentele. Ambele torţi sunt rupte, reconstituirea fiind posibilă, cu probabilitate, cu una din torţile fragmentare. Gâtul nu prezintă peste tot pelicula subţire de lut, cu reflexe negre. Are următoarele dimensiuni: D. min.: 7,9 cm, D. max.: 9,4 cm, H: 6,5 cm, iar H/D. max.: 0,69. 4. Ceaşcă fragmentară (fig. 2/2). Este probabil, de acelaşi tip, cu două torţi , dintre care se păstrează baza uneia. Lipseşte aproape jumătate din vas. Prezintă următoarele dimensiuni: D. max.: 9,2 cm, H: 5,7 cm, H/D. max.: 0, 61. 5. Ceaşcă fragmentară (fig. 2/3). Este de aceeaşi formă cu precedentele. Se poate observa baza unei torţi; prezintă acelaşi decor. Fundul vasului nu este perfect neted, ci uşor bombat. 6. Ceaşcă cu o toartă supraînălţată (fig. 3/6). Are aceeaşi formă cu celelalte dar nu prezintă decor. Toarta este mai înaltă, în secţiune este ovală, iar baza aproape rotundă; porneşte din buză iar baza torţi i se află deasupra umărului.Are următoarele dimensiuni: D. max.: 7,9 cm, H: 4,9 cm, iar H/D. max.: 0,62. 7. Ceaşcă cu o toartă supraînălţată (fig. 3/7). Putem presupune că este de acelaşi tip cu precedenta; toarta este ruptă păstrându-se doar baza; fundul este rotunjit. Culoarea este maronie, prezintă pelicule de lut şi urme de lustruire. Are dimensiunile: D. max.: 6,8 cm, H: 4,2 cm, H/D. max.: 0, 61. 8. Fragmente de torţi (fig. 3/2-5). După profil, probabil, provin de la ceşti cu două torţi. Având în vedere modul de prelucrare, pasta, forma, arderea, raporturile înălţime-diametrul maxim, ca şi decorul, piesele sunt destul de unitare, încât se poate presupune că au fost confecţionate de aceeaşi mână şi după aceleaşi canoane. Astfel, la vasele nr. 1,4, 6-7, proporţia H/D. max. se înscrie între 0,61 şi 0,63, este, deci, practic identică, dacă avem în vedere că este vorba de vase lucrate cu mâna. Se abat de la aceste „norme ” doar vasele nr. 2 (H/D. max.: 0,5) şi nr. 3 (H/D. max.: 0,69), primul fiind mai scund, iar cel de al doilea mai înalt în comparaţie cu celelalte, iar diametrul maxim rămânând aproximativ acelaşi. Judecând după starea de conservare a ceştilor şi numărul fragmentar de torţi, vasele au fost depuse întregi, spargerea unora şi pierderea anumitor părţi producându-se ulterior. Există o anumită dificultate în ceea ce priveşte încadrarea culturală şi datorită faptului că piesele reprezintă o singură formă. Ca aspect general, putem observa anumite tradiţii din epoca bronzului, vasele putând fi atribuite cu probabilitate Hallstattului timpuriu sau Hallstattului mijlociu. Ca structură, piesele sunt mai apropiate de tipul de ceşti caracteristice culturii Basarabi, putând fi citate, în acest sens, ceştile descoperite Ia Căuniţa de Jos 2 , Sălişte3, Basarabi4 . 5Această ipoteză ar fi cu atât mai plauzibilă cu cât în zonă există descoperiri de tip Basarabi, cum ar fi cele la de Epureni , Lăţeşti6, Dodeşti 7. Se poate spune în concluzie, că această descoperire reprezintă un depozit de vase, depus într-o groapă izolată, probabil în apropierea unei aşezări. Prin urmare este vorba de o depunere rituală, legată de anumite credinţe şi practici religioase, cunoscute în spaţiul carpato-balcanic atât din epoca bronzului cât şi din prima epocă a fierului 8. 2 A. Vulpe, Zur Entstehung der Geto-Dakischen Zivilisation. Die Basarabikultur, în Dacia, 30,1986,79, fig. 8/ 24, p. 79. 3 Ibidem, p. 52,74. fig. 3/35. 4 Ibidem , p. 64, fig. 17/7. • 5 G. Coman, op, cit., p. 126-127; A. Vulpe, op. cit., p. 57. Săpături inedite, 1984-1985, Elvira Safta. 6 G. Coman, op. cit., p. 189; A. Vulpe, op. cit., p. 60. 7 G. Coman, op. cit., p. 265-266; A. Vulpe, op. cit., p. 56. 8 Putem aminti, spre exemplu, următoarele depozite de vase de la: Valea lui Mihai, cultura Otomani, (I. Ordentlich, Un depozit de vase de tip Otomani de la Valea lui Mihai, în Studii şi Comunicări, Sibiu, 12, 1965, p. 181-197); Govora - Sat, grupul Govora (B.Hănsel, Beitrăge zur regionalen und chronologischen Gliederung der ălteren Halistaitzeit an der unteren Donau, Bonn, 1976, voi. 1, Text, p. 59, voi. 11, fig. 4/1-9; 5/1-6); Plovdiv, Bulgaria, grupul Cerkovna = Zimnicea-Plovdiv (P. Detev, în Arheologija, Sofia, 6, 1964, p. 66 şi urm., apud. B. Hănsel, op. cit. voi. 1, p. 77, nota 2); Cerkovna, Bulgaria, grupul Cerkovna = Zimnicea-Plovdiv, (B. Hănsel, op. cit., voi. 1. p. 77, nota 3, voi. 11, fig. 9/1-S), Debrecen, Ungaria, grupul Hajdubagos/cultura Gâva (I. Poroszlai, Keso bromkori edeny-depot lelet Debrecenbol, în Debreceni Dâri Miizeum Evkdnye 1982, Debrecen, 1985, p.