10 I. 1 Încadrare Geologică

I. 1 Încadrare geologică Zona Fălticeni – Boroaia reprezintă un sector din partea vestică a Platformei Moldoveneşti, cunoscut, în special, datorită prezenţei unor strate de cărbuni în cadrul succesiunii sarmaţiene (Fig. 1). Arealul în care au fost semnalate astfel de strate este mai larg (aproximativ Fălticeni – Hreaţca – Baia – Boroaia – Groşi – Leucuşeşti – Fălticeni), dar pentru o mai uşoară asimilare şi vehiculare în literatura ştiinţifică vom utiliza denumirea Fălticeni – Boroaia (folosită şi în activităţile de cercetarea întreprinse de de S. C. “Geomold” S. A. Câmpulung Moldovenesc). Platforma Moldovenească reprezintă terminaţia sud-vestică a Platformei Est – Europene (Ruse), fiind platformă cu cel mai vechi fundament din România (consolidarea având loc în Proterozoicul mediu). L. Ionesi et al., (2005) consideră că această unitate structurală se extinde pe teritoriile României, Republicii Moldova şi Ucraina, de la limita cu Orogenul Carpatic (în partea de vest – nord-vest) până la Râul Nistru (spre est – sud-est). În această accepţiune, limitele nordică şi estică sunt stabilite de frontierele dintre statele menţionate. Limita vestică este aparentă, deoarece platforma este prinsă sub Orogenul Carpatic; contactul dintre orogenul cutat şi cuvertura platformei poate fi urmărit pe aliniamentul Straja (Valea Sucevei) – Solca – Păltinoasa (Valea Moldovei) – Târgu Neamţ – Bacău (L. Ionesi, 1994, L. Ionesi et al., 2005). Spre sud, Platforma Moldovenească este delimitată prin falia Fălciu (Fălciu – Zaţoka) de Platforma Scitică (în România, sectorul dintre Prut şi orogen fiind denumit Platforma Bârladului – L. Ionesi, 1994). În cadrul Platformei Moldoveneşti, formaţiunile Sarmaţianului s. l. SUESS et de MARNY au cea mai completă dezvoltare din România fiind cunoscute, în mare parte, şi prin aflorimente (de la limita Badenian superior – Sarmaţian, în nord-est, până la contactul cu Meoţianul, în zona sudică). Aceste entităţi litostratigrafice aparţin Bazinului Dacic al Paratethysului prezentând similitudini cu depozitele de aceeaşi vârstă din Bazinul Euxinic.

Fig. 1 Încadrarea zonei Fălticeni–Boroaia în Platforma Moldovenească (Harta geologică - L. Ionesi, 1994).

Cele trei – patru subetaje sarmaţiene (în funcţie de opinia diverşilor autori) aflorează succesiv, începând cu cele mai vechi, de la nord spre sudul unităţii structurale, fiind constituite, în general din depozite clastice şi subordonat calcare, calcare oolitice, tufuri, diatomite, cărbuni etc. Grosimea totală depozitelor prezintă mari variaţii, de la 800 m în est la 2600 m în vest (L. Ionesi, 1994).

I. 2 Încadrare geografică Zona Fălticeni – Boroaia se suprapune, din punct de vedere geografic, peste areale din Podişurile Sucevei şi Piemontan (vezi mai jos), care includ şi Depresiunile Rădăuţi şi Baia (L. Ionesi et al., 2005).

Fig. 2 Unităţile morfologice ale Podişului Moldovei (Moldovenesc) de pe dreapta şi stânga Râului Prut (după Băcăuanu et al., 1980; Ungureanu, 1993 – fide Ionesi et al., 2005).

Acestea vin în contact spre est cu Câmpia Moldovei şi Podişul Central Moldovenesc, iar spre sud cu Colinele Tutovei, toate incluse în Podişul Moldovenesc (de pe dreapta şi stânga Prutului, Fig. 2). Relieful a fost sculptat de agenţii externi în roci sarmaţiene rezutând, în general, un ansamblu de dealuri, coline, câmpii colinare şi, subordonat, arii de acumulare; caracteristice sunt şi cuestele, generate de înclinarea uşoară a stratelor spre sud-est şi prezenţa unor roci mai dure în succesiunea litologică; astfel au apărut abrupturi de-a lungul unui versant (de obicei, cel nordic) al unor reţele hidrografice, e. g. în lungul Şomuzului Mare, la est de oraşul Fălticeni.

I.3 Aspecte geomorfologice Delimitată convenţional în cadrul Platformei Moldoveneşti între localităţile Fălticeni, Baia- Sasca şi Boroaia-Răuceşti pentru a circumscrie aflorimentele de cărbuni semnalate anterior, zona studiată poate fi conturată mult mai sugestiv de repere fizice naturale.

Fig. 3 Harta administrativă a zonei Fălticeni-Târgu-Neamţ-Paşcani (Dragomir et al., ?).

Fig. 4 Relieful zonei Fălticeni – Boroaia şi împrejurimi – imagine digitală prelucrată de G. Chirilă (2009).

Astfel, limita vestică este situată la contactul cu orogenul carpatic reprezentat prin depozitele molasei, limită relevată în teren printr-o denivelare morfologică evidentă. Rama muntoasă este constituită dintr-un şir de culmi puţin înalte (Obcina Voroneţului - 928 m, Măguricea Mălini - 904 m, Dealul Nant (?Înalt) - 680 m şi Culmea Pleşului - 911 m), iar traseul faliei pericarpatice după care a avut loc şariajul molasei este presupus pe direcţia localităţilor Păltinoasa – Drăceni – Mălini – Râşca – Săcuţa – Oglinzi. Limita nordică este reprezentată de cursul Râului Moldova după ieşirea acestuia din orogen, respectiv în aval de Păltinoasa. Tot Valea Moldovei constituie şi limita estică până la latitudinea localităţii Vadu Moldovei (unele observaţii mergând până la nord de Drăguşeni). Cercetările s-au extins şi în versantul stâng până la longitudinea satului Leucuşeşti, datorită aflorimentelor de cărbuni cunoscute din lucrările de cercetare executate de S. C."Geomold" S. A. Câmpulung Moldovenesc. Limita sudică este marcată de cursul Pârâului Sărata, afluent al Râului Moldova, care străbate teritorii aparţinând administrativ localităţilor Oglinzi, Răuceşti, Sârbi şi Ungheni. Delimitată astfel, zona cercetată îşi deconspiră şi principalele aspecte geomorfologice, generate pe de o parte de proximitatea Carpaţilor şi, pe de altă parte, de acţiunea râului Moldova, cu întregul lui cortegiu de afluenţi.