Datina, fondată în 1991, serie nouă, Revistă lunară editată de Centrul cultural judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” al Consiliului Județean Constanța ISSN 1221-2253

Director Redactor şef Redactori Prof. Doina Voivozeanu Aurelia Lăpuşan Adina Bocai, Ana-laura parfinov, Laura Caloean, Cristina RUSU

Contabil șef: Alina ONEL Tehnoredactor: Gabriel Voicu

Copyright text şi fotografii © Centrul cultural judeţean Constanţa “Teodor T.Burada” Copyright prezentare grafică © 2014 Editura Datina Iconografie: arhiva Centrului şi colecţii particulare

Tiparul FOTO STORY SRL Constanţa, bdul Alex.Lăpuşneanu nr.163 [email protected]

Centrul cultural judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” - Constanța Bd. Tomis nr. 110 Bd. I.C. Bratianu nr. 68 Tel./Fax: 0241 61 92 93 Tel: 0241 61 88 42 E-mail:[email protected] E-mail:[email protected]

Se distribuie gratuit

CUPRINS 3 La Topalu, pe urmele lui Teodor Burada 20 Sărbători creștine 5 Nestematele unei comune 27 Din arhivele Şcolii populare de artă 12 Rădăcinile se află la sat 28 Monografia localităţii Saraiu. O poveste adevărată despre oameni şi faptele lor 14 Stan GREAVU DUNĂRE 29 Fotografia sau arta de a desena cu lumină 17 Robert Gabriel OLARU: „Sunt fericit că piesele mele ajung la sufletul oamenilor” 32 160 de ani de la nașterea lui Anghel Saligny O viaţă dedicată ţării care l-a adoptat 19 Tradiţii. Sărbătoarea venirii primăverii la turcii şi tătarii din Dobrogea Editorial La Topalu, pe urmele lui Teodor Burada

“Dobrogea trebuie să ia cunoştinţă de sine, şi să contribuie la cultura românească prin ce are ea specific. Viaţa locală trebuie adusă la lumină, scria Mircea Eliade în Revista dobrogeană, la 1936.

Sub acest îndemn se desfăşoară şi recentele cercetări întreprinse pe teren, în satele Dobrogei, de către specialiştii Centrului cultural judeţean Constanţa “Teodor T. Burada”. După o primă deplasare la Vulturu, unde au fost completate cercetări mai vechi realizate în spaţiul comunitar, şi s-a înnoit baza de date etnografice existentă, a venit rândul comunei Topalu. Un grup de studenţi de la specializarea Jurnalism din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Ovidius din Constanţa s-a alăturat specialiştilor într-o misiune de voluntariat bine asumată. Alegerea a fost simplă: Topalu are o atestare istorică de câteva secole, este una dintre localităţile dobrogene cu o intensă viaţă culturală, şi enunţăm doar manifestările din jurul unicului muzeu de artă plastică sătesc din România, dar şi cele dedicate anual lui Dan Moisescu, are o populaţie stabilă, păstrătoare de tradiţii şi obiceiuri străvechi. Despre acestea din urmă ne-a lăsat mărturie şi focloristul Teodor Burada care a cunoscut, în 1879, aproximativ 20 de sate de pe malul dunărean al Dobrogei, poposind în casele ţăranilor şi transcriind obiceiuri şi datini, credinţe, superstiţii, colinde, doine, balade. Printre satele colindate de Burada se afla şi Topalu. Teodor Burada s-a întors acasă, pe meleaguri moldovene, ducând cu el o cutie din lemn în care se afla o păpuşă de lut ce a stârnit curiozitatea confraţilor: era scaloianul despre care scrie şi în cartea sa, O călătorie în Dobrogea. Păpuşă din lut, gătită cu coji de ouă roşii. Folcloristul Simeon Florea Marian îi atribuie astfel lui Teodor Burada primariatul descoperirii acestei piese din tezaurul de datini practicate de populaţia acestui ţinut până în zilele noastre. O primă cercetare de istorie orală astăzi, la Topalu, a presupus intervievarea unui număr apreciabil de persoane în vârstă, oameni cu multă experienţă de viaţă, care au depănat pe îndelete istoria trăită de ei într-o comunitate închegată, cu multe şi trainice elemente identitare, lăsându-se astfel antrenaţi într-o cercetare nouă a discursului istoriografic. Povestirea vieţii, în momentele ei cele mai importante, de la naştere până la moarte, traversând şi nărăvitele drumuri ale istoriei: războaie, colectivizare, comunism, a fost stocată pe reportofoane, pe filele carnetelor, dar mai presus de toate în inimile tinerilor care au găsit repede suportul de ataşament faţă de noile cunoştinţe şi prin ei de generaţia matură. S-a dovedit că pentru înregistrarea fenomenelor etnofolclorice cea mai adecvată metodă a rămas cea a culegerii directe pe teren, cercetătorul având prilejul să înregistreze direct acele fapte populare care-l interesează, să-şi aleagă ca informatori pe cei mai maturi dintre săteni, venerabili ca vârstă şi experienţă, obţinând pe această cale mult mai multe informaţii despre contextul în care se desfăşoară un fapt de folclor viu, real. În demersul de la Topalu ne-au însoţit doi oameni ai locului, Zamfirel PANCIU şi Romulus MIHALCEA, bine cunoscători ai locurilor şi ai concetăţenilor lor. S-a acceptat de la început că prin această formă de istorie orală, care are deopotrivă şi o dimensiune civică, emergenţa sa datorându-se nevoii de

0 3 gestionare a trecutului recent, se poate realiza o alternativă şi o completare la marea istorie scrisă a localităţii. Intenţia Centrului cultural judeţean, cu sprijinul larg al Primăriei Topalu, extrem de receptivă, personal al primarului Gheorghe MURAT, va fi de creare a unei arhive de istorie orală care să fie pusă la dispoziţia comunităţii locale, iar cercetarea pe teren să poată fi valorificată prin expoziţii fotografice, un website cultural, şi, de ce nu, într-o perspectivă mai îndepărtată, realizarea unei monografii locale. De altminteri, în strategiile manageriale ale Centrului cultural constănţean se află în prim plan păstrarea memoriei generaţionale, recuperarea trecutului recent, abordarea unor teme complexe de istorie a familiei, a satului dobrogean în complexitatea lui. În acest sens, la Topalu s-a deschis seria înregistrărilor digitale audio-video, în vederea prelucrării, arhivării şi realizării unor fişiere digitale ce pot constitui material didactic şi de cercetare ulterioare. Parte din înregistrările realizate la Topalu vor fi valorificate, cu sprijinul studenţilor, în revista Datina din această lună şi următoarele. Studenţii-jurnalişti Georgeta ŞTEFAN, Georgian PREDA, Alina DAMIAN, Roxana VLĂDESCU, Mădălina IOANA, Alexandru VLĂDESCU, Mădălina MOŞOIANU, Tora APETRII, Ştefan PAPUC, coordonaţi de conf.dr. Aurelia LĂPUŞAN, şi referent Ana-Laura PARFINOV au adunat cu multă grijă, în respect pentru trecutul satului şi oamenii lui, o primă bază de date. Expoziţia fotografică pe care o pregăteşte studentul Georgian PREDA va fi vernisată peste puţin timp la sediul Centrului cultural şi la Căminul cultural Topalu. Iată cum, păşind pe urmele lui Teodor Burada, vor putea fi readuse în atenţia publică mostre ale perenităţii tradiţiilor şi obiceiurilor, bijuterii deloc învechite care păstrează civilizaţia locului în matca sa originală.

0 4 TOPALU - Nestematele unei comune

Aşezată la malul Dunării, explicând însemnătatea aşezării DE LA MUNTE LA DUNĂRE legată cu toate firele existenţei băştinaşe, loc care permitea Vechimea aşezării Topalu sale de curgerea molcomă a comunicaţia între dacii din este mare, greu de precizat căci fluviului, localitatea Topalu Dobrogea şi cei din Câmpia oameni liberi s-au aşezat mereu a avut un destin aparte. Munteană. pe aceste terenuri mănoase Binecuvântată de Dumnezeu În timpul romanilor a avut venind în transhumanţă şi de oamenii săi şi-a păstrat în un rol important pe linia de din munţii Braşovului şi ai lada cu zestre nestematele: o apărare a Dunării. Capidava a Făgăraşului. Creşteau oi, cetate antică, un recif de corali fost o staţiune militară, dar şi dar mai ales cai. Mulţi cai cuprinşi într-o importantă un centru civil. Castrul, situat domesticiţi pe coclaurile dintre rezervaţia naturală, un muzeu lângă un vad de trecere, a fost Capidava şi Topalu. unic de artă plastică, şi o construit de detaşamente din Din anul 1850, s-a păstrat impresionantă istorie orală Legiunea a-V-a Macedonica şi corespondenţa dintre Ion purtată de oamenii săi. Legiunea a-XI-a Claudia. Ionescu de la Brad şi Ion Ghica. O asociaţie numită sugestiv Primul, aflat într-o călătorie SUB SEMNUL ŞARPELUI România – Dacia Casa Noastră, de 4 luni prin Dobrogea şi Nicăieri ca în Dobrogea nu a implementat recent în vizitând 388 de sate! îi scria s-au ridicat la suprafaţă atâtea Capidava, un proiect îndrăzneţ, prietenului său: „La Topala am cetăţi străvechi, tezaure, oraşe “Marca: România”. dat de urma a cinci flăcăi veniţi şi cetăţi. Nicăieri ca la noi nu Printre obiectivele generoase de o săptămână din Valahia; geme pământul de istorie. propuse se află şi aducerea în căci trebuie să ştii că neîncetat Capidava este una dintre atenţia publică a moştenirii vin; şi numai să fie veşti că este strălucirile antichităţii şi astăzi spirituale valoroase, în special undeva un loc unde cu braţele face parte din arealul comunei în beneficiul generaţiilor tinere. deschise îl aşteaptă şi în scurt Topalu. Cea mai recentă manifestare timp n-ar avea cineva să-l Au locuit-o la începuturile din luna martie a acestui an a căpătuiască”.1 ei geto-dacii şi au apărat-o la fost dedicată Zilei şarpelui când Flăcăii au început să-şi Dunăre de poftele nepoftite ale la tabăra de antrenament dacic rostuiască gospodării frumoase, duşmanilor. Toponimul getic de s-au strâns zeci de persoane cu acareturi bogate, cu lotci la Capidava - însemnând cetatea iubitoare de istorie adevărată şi apă, căşării, şi câte altele sunt de la cotitură - confirmă o locuire preocupate să reînvie tradiţiile. 1 Vlădescu,Victor, Corespondenţa între preromană, poziţia geografică Ion Ionescu de la Brad şi Ion Ghica, 1846- 1874, p.128. 0 5 trebuincioase unei comunităţi mândre şi ambiţioase. Păstori, plugari, apicultori, podgoreni, pescari, comercianţi. O adevărată arcă a lui Noe este pământul dobrogean, scria geograful Ion Simionescu. Şi continua: În Dobrogea, mai mult decât oriunde, se găsesc suprapuse civilizaţiuni stinse, străvechi, straturi istorice continuând pe cele geologice. „Mocanii sunt veniţi de bunăvoie, unii aveau 800-900 de cai pe care-i creşteau pentru Reze rvaţia de corali de Dinu şi Sevasta Vintilă. Pânze export. Bătrânii mocani vindeau la Topalu de Nicolae Tonitza, Gheorghe cai la Buda, pe Don, Viena Câţi ştiu astăzi că Reciful Petraşcu, Theodor Pallady, şi Constantinopol, declara coraligen de la Topalu, situat pe Ioan Andreescu, Octav Băncilă, învăţătorul Mirică Ionescu.2 malul Verigii, un braţ al Dunării, Nicolae Grigorescu, Ştefan între valea Scrofani la nord şi Cu râvnă mare oamenii au Luchian, Ştefan Dumitrescu, marginea nordică a comunei pornit să-şi şcolească copiii la Marius Bunescu, Jean dascăli români, căci dacă la Topalu la sud, reprezintă cea mai clară secţiune de formaţiuni de Alexandru Steriadi, Alexandru 1878, după raportul prefectului Ciucurencu, Constantin Piliuţă, Remus Opreanu, nu exista natură coraligenă ale jurasicului Virgil Almăşan, Ion Biţan, grafică nici un local de şcoală în zonă, superior din România?Calcarele doi ani mai târziu funcţionau coraligene conţin una dintre de Theodor Aman, Nicolae două şcoli, în fiecare sat una, cele mai bogate asociaţii de Tonitza, Corneliu Baba, Nicolae ambele construite în 1880, cu 3 corali jurasici din ţară. De un Dărăscu. Iar pentru a completa învăţători şi 71 de elevi, ba chiar mare interes ştiinţific sunt lista operelor de artă care şi un maistru de lucru manual. structurile de origine algală întăresc prestigiul muzeului La anul 1904 căpitanul M. care ca frecvenţă, varietate vom menţiona şi lucrările D. Ionescu în monumentala şi dimensiuni sunt până în sculptorilor Dimitrie Paciurea, prezent unice în Europa.4 monografie Dobrogia în pragul Corneliu Medrea, Ion Jalea, veacului al XX-lea, nota despre Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 8 hectare şi Oscar Han. Printre exponatele Topal că, aflată la 22 km de de la Topalu se numără Hârşova, se compune din două interesează lumea ştiinţifică celebrele “Cap de copil” şi “Cap sate: Boazgik, sat tătărăsc din de pretutindeni. Asociaţia 1850, şi Topal, care avea 657 de corali cu tipuri coloniale de femeie” semnate Nicolae case şi 78 bordee, cu garduri lamelare şi altele solitare dar Tonitza şi una dintre ultimele curate, unde locuiau 1494 de dimensiuni mari atrage prin picturi ale artistului Nicolae români, 2 greci, 11 bulgari, trei pitoresc şi valoare ştiinţifică. Grigorescu din seria “Carul cu armeni, 4 turci, 8 sârbi, 20 de boi”. italieni, 8 francezi, 23 germani Comoara de la muzeu Muzeul s-a bucurat de (în 1850 a fost o colonie de Muzeul de Artă “Dinu şi sprijinul Consiliului Judeţean germani în vecinătate). Biserica, Sevasta Vintilă” este cotat ca Constanţa, care a susţinut construită în 1865, cu hramul fiind cel mai important muzeu financiar în anul 2007 ample Adormirea Maicii Domnului, sătesc din România. Lucrări de lucrări de reabilitare, astfel că era deservită de doi preoţi, artă modernă şi contemporană, în prezent cele 228 de piese dar era biserică şi în Boazgik. pictură, sculptură, grafică sunt de mare valoare aparţinând unor reprezentanţi de marcă Clădirea primăriei s-a construit găzduite în casa părintească a în 1880.3 ai artelor plastice româneşti donatorului colecţiei, învăţătorii 2 Şandru, D., Mocanii în Dobrogea, pot fi admirate de către orice Bucureşti, 1946.p.171. 4 Sălăgeanu, Gheorghe, Bavaru, Adrian, iubitor de frumos. 3 M.D.Ionescu, Dobrogia în pragul Fabritius, Klaus, Rezervaţii, monumente veacului al XX-lea, Bucureşti, Atelierele şi frumuseţi ale naturii din judeţul grafice SOCECU, 1904, p.424 Constanţa, Constanţa, 1978,p.48. 0 6 Povestirile vieții „Era jale mare să iei băiat din alte părţi” Ioana LAZU are 75 de am logodit. Eu mă uitam doar ani. Locuieşte în Topalu din după el. Am stat logodiți o lună. totdeauna. Aici s-a născut P-aici ne plimbam, ne duceam ea, aici s-au născut părinţii şi acasă unul la altul. bunicii ei. Se numeau Bulgaru. Cum a fost nunta? Povesteşte dezinvolt, cu umor, Nunta a fost mare, frumoasă, este un excelent narator. nu joacă. A început de sâmbătă Tataia era Ion Bulgaru, tata și luni s-a terminat. Am gătit meu era Ivan Bulgaru. Ceilalţi bradul vineri seara. Bradul bunici erau de-alde Vulpe. Tot era pe un stici, un lemn lung din Topalu. Casa asta este dată pe care stă fixat, și apoi este lu soţu meu de tatamoşu lui, așezat pe o roată. A fost făcut moştenire. Pietrele alea de la zid la mine, acasă, căci îl gătește erau doar înşirate, fără gard. mireasa, cu băieți, fete. Fiecare Apoi, noi dacă ne-am ajuns, ne- cânta cum se dumirea. Numai am făcut. Mereu. O odăiţă, o flori se prind în pom. Apoi se alta. Aşa era atunci. Zicea: hai joacă hora bradului. Naşu a printre brazde. Tata a făcut 7 să-l luăm pe a lu cutărescu că-i venit de sâmbătă. Duminică pe ani concentrare şi mama mea, bogat. Era jale mare să iei din zi s-au dus la Dunăre să ia apă. vai de capul ei cum ne-a crescut. alte părţi. Tot de aici din Topalu. Găleata era la mireasă. Un grup Greu, negreu n-aveam ce ne M-am dus la colectiv că nu ne- de tineri, cavalerul de verigă și face. Iarna puneam război. Am ajungeam cu sărăcia. cu un lăutar, se duc la Dunăre și casa plină de cuverturi. Ce vă amintiți din copilărie? iau o găleată cu apă și o aruncă Cum vă distraţi când erați Făceam cam multe nebuneli. în 3 direcții, pe Dunăre, apoi tânără? Părinții mei stăteau la marnea umplu iar găleata cu apă, o Mergeam la horă. Odată au satului, pe Valea Mare, aşa se aduc acasă la mireasă şi o pun venit toboșarii și nu m-a lăsat zicea, iar când venea sania ne lângă brad, pe roată. Şi astăzi mămica să merg și eu. Cântau la vedeam toți pe deal, acolo. Nu se face la fel. Cu ea se udă la salon, însă nu m-a lăsat să merg aveam cu ce să ne-ncălţăm. Nu picioare şi mireasa şi nuntaşii. la bal. Balul era seara, iar hora eram bogaţi pe timpurile alea. Ca să le poarte noroc. Întâi are ziua. Nu venea mama cu mine. Aveam o bunică, Bâta îi ziceam, loc bărbieritul ginericii, apoi îi ia Avea încredere. Nu am avut nici lăsam încălţările la altă uşă, la pe nași și vin la mireasa care e un băiat până la Victoraş. Soțul o mătuşă, le luam pe ale ei şi gătită și emoționată. Pe urmă, meu a făcut armată 3 ani și 2 plecam pe valea mare, la joacă. se merge la biserică, iar apoi luni. Când a venit el din armată Bâta trebuia să ne aştepte de la la cămin unde se face nunta. eu aveam 19 ani. El e mai mare joacă, să poată pleca acasă. În Marți mireasa face plăcinta. cu 6 ani ca mine. Eram multe alte timpuri ne jucam Rai. Acum Acest obicei nu se întâlnește verișoare, însă el a pus ochii pe se numește șotron, dar pe peste tot, decât aici, în Topalu. mine și a fost cu familia la pețit. timpul ăla se zicea Rai. Nu prea Cum este la botez? Ce M-a cucerit. Tatăl meu a venit la m-au dus părinții la școală, am obiceiuri sunt? casa bătrânească și mi-a spus făcut vreo 2-3 clase. Mă duceam După 5-6 săptămâni de la că familia Lazu are mulți copii, în schimb la câmp, să arăm. naştere, vine nașa, îl îmbracă nu credea că mă îngădui eu Era greu, dar nu aveam ce să frumos pe copil și îl duce la acolo, că sunt mai dezmierdată. facem. Ne duceam să coasem biserică. În cazan punem noi Tata a venit aici, s-a tocmit cu cu dughia, dădeam cu grebla apă și o citește preotul, iar apoi dânsul și cu cuscrii și apoi ne-

0 7 fost la concursuri, și la Năvodari și la Constanța, la Târgu Mureș, Tulcea. Am avut costume cu împrumut de la căminul cultural. Aveți rețete culinare moștenite de la părinți? Da, știu toate mâncărurile, toate le-am învățat de la mama mea, dar nu îmi ies ca ea. Sărmăluțe, cum face toată lumea, fierbem fasole cu jumări. Mâncăm și de dulce și de post, de toate. botează copilul în apă. Spunem pe guriță, pe frunte, peste tot. Ce este Topalu pentru Tatăl nostru. După ce îl scoate Apoi nașa îl ia în brațe și dă dumneavoastră? din apă, copilul este dus de nașă rotocol la o masă de trei ori, iar Foarte frumos, oamenii sunt sub podul bisericii, unde preotul părintele cântă. Dacă este băiat foarte buni, harnici și pricepuți, spune “Te lepezi de satană”, îl duce în Altar. uniţi. iar naşa spune “Mă lepăd de Ce dansuri știți? Mădălina MOŞOIANU satana”. Părintele îl înfășoară Noi am fost dansatori la în crîșmă, o pânză de doi metri, cămin. Aveam un instructor de îl pune pe masă şi îl dă cu mir la Medgidia, pe Cristian. Am

Obiceiuri din Topalu: Descântecul, Caloianul şi Lăzărelul Oamenii din localitatea Topalu cunosc şi păstrează până în prezent formulele magice incantate la căpătâiul celor despre care se crede că au fost victime ale unor energii negative răspândite de către o persoană care are puterea de a deochea. În cercetarea de teren întreprinsă în localitate am avut ocazia de a înregistra două mărturii legate de această practică, precum şi două texte de descântec. Cea dintâi relatare este legată de practica de a turna cositor, pentru îndepărtarea unor afecţiuni fizice, în acest caz. Existau bătrâne care turnau cositor sau descântau? Da era. Şi eu cu copiii mei când aveau un junghi undeva alergam la baba Mihaica a lu Tudor Mitu a lu Mitu lu Gicu, aşa se chema. Era baba care turna cositor. Şi ne duceam, ne turna acolo, apărea acolo o figurăş i noi ne mulţumeam că i-a trecut junghiul băiatului. Întrebată cum a reuşit să înveţe textul descântecului, despre care se ştie că rareori poate fi memorat integral, informatoarea noastră, Sofica TUDORICĂ povesteşte: „L-am învăţat şi eu de la o bătrână, că veneam de la horă cu băiatu. Şi mi l-a deochiat (cred, aşa zic io) şi de-acolo până acasă a plâns. Şi m-a întrebat baba Ivanca: „Sofico, de ce plânge?” „Nu ştiu bre”. Zice: i-a-ntoarce-te-ndărăt. Domne’ eu nu cred, credeţi-mă eu nu cred, da a avut efect. Faptu că l-a tras la ochi, la spinare, a adormit pă umăru meu până acasă. Şi-atuncea eu am fost atentă când a zis (descântecul). Ieream tânără, 22 de ani.

Descântec de deochi Junghi de deochi în cas-a intrat,/La (Numele) s-a uitat,/Cu dinţii rânjiţi, cu ochii zgâiţi./Du-te-n pustiu/Unde câinii nu latră,/Cocoşii nu cântă,/Lasă pe (Numele) curat, luminat,/Ca argintu strecurat/ Cum Maica Domnului l-a lăsat. Cules de la Sofica TUDORICĂ, 75 ani, comuna Topalu

0 8 Descântec de deochi Ieşi deochi din gene, /Din sprâncene,/Din zgârciu nasului, /Din faţa obrazului,/Din zgârciu nasului,/ Din creierii capului./Şi-a plecat o descântătoare pe-o cărare/Şi-a trimis la mine să-i strig care-i ia leacu/Şi i-am spus că-i o mare neagră/Mare neagră s-a-ntunecat, s-a scuturat,/Şi (Numele) care a rămas curat, luminat,/Ca argintu cel curat,/Ca vinu cel strecurat,/Leacu de la mine şi descântec de la Maica Domnului. Şi pe urmă sufli de trei oriş i spui: nu sufli tu, suflă deochiu de la (Numele). Apoi spui Crezul. Cules de la Vasilica ROTARU, 75 ani, din comuna Topalu

Două dintre cele mai fidel reprezentate obiceiuri populare în Dobrogea sunt CALOIANUL şi LĂZĂRELUL. Cunoscut în această zonă şi sub numele de SCALOIAN sau SCALOIŢA, acest obicei agrar comportă un ansamblu complex de manifestări, cuprinzând acte rituale, performare de cântec şi joc dramatic. În general practicanţii Caloianului sunt copiii, îndeaproape supravegheaţi de părinţii acestora care asigură buna desfăşurare a etapelor obiceiului. Mărturiile din teren ne vor ajuta şi în acest caz să conturăm o imagine mai concretă: „Scaloiţa se făcea în prima săptămână după Paşti. Când eram mică, 7-8 ani, în timpu Paştelui, când curăţeam ouăle, aveam grijă cojile acelea să le punem separat ca să le păstrăm. După ce trecea Paştele, la o săptămână, se făcea din pământ o păpuşă pe care o ornam cu coji de ouă, cu de toate pe ea şi plecam cu ea la Dunăre.” Observăm că varianta care ne este prezentată în acest caz este una contrasă a Caloianului, întrucât etapele îngropării, prohodirii şi ulterior a dezgropării păpuşii de lut nu sunt menţionate. În continuare primim şi câteva informaţii privind desfăşurarea obiceului, informatoarea păstrând cu fidelitate amintirile legate de el: „O duceam pe patru beţe şi cântam: „Scaloiţă iţă, / Trup de coconiţă, / Pe de vale vale, / C-un ulcior de oale”. O duceam la Dunăre şi o aruncam acolo. Şi ne întorceam, ne făcea părinţii nouă pomană cu plăcintă, cu miere.”

Obiceiul încă se păstrează, el fiind făcut chiarş i anul trecut. Scopul acestor practici era acela de a invoca ploaia, atât de necesară culturilor agricole, de a feri pământul de uscă ciune şi secetă.

Cel de-al doilea obicei de origine străveche, Lăzărelul cunoaşte o largă răspândire, el fiind cunoscut în toate zonele ţării. Asemenea Scaloiţei, Lăzărelul este şi el performat de copii - mai exact de fetiţe - şi se bucură de o atenţie deosebită în zona Dobrogei, în speţă în satele situate de-a lungul Dunării. Data la care acesta este practicat este fixă, în sâmbăta care precedă sărbătoarea Floriilor, cu o săptămână înainte de Paşti, prin urmare.

În această zi, un grup de fete cu vârsta cuprinsă între 7 şi 15 ani merg la fiecare casă din sat şi cer să fie primite cu Lăzărelul. Dintre acestea, una este îmbracată în alb, simbolizând rochia de mireasă întrucât ea este considerată mireasa lui Lazăr, iar rolul ei este acela de a povesti viaţa precum şi tragicul sfârşit al mirelui ei, erou al vegetaţiei. Iată cum îşi aminteşte informatoarea (Tudorică Sofica) pe care am contactat-o, obiceiul Lăzărelului în satul Topalu: „Până înainte de Paşte, mai era un obicei în Sâmbăta de dinaintea Floriilor, când plecam cu o batistuţă şi cu un coşuleţ în mână şi umblam din casă-n casă şi întrebam: „Ne lăsaţi cu Lăzărelu?” Şi începeam să colindăm. Şi ne dădea două-trei ouă şi le-aveam şi noi că eram săraci şi pentru noi conta.” În alte variante ale aceluiaşi obicei, Lăzăriţa sau mireasa nu execută nici o mişcare, ci stă doar nemişcată, cu faţa întorsă către Est, în timp ce fetiţele din grup o înconjoară cântând ele istoria morţii şi a transformării în vegetaţie a lui Lazăr. Laura PARFINOV

0 9 «Topalu și casa părintească sunt viața mea» Eleonora AMZA, născută Veneau de Ganea, 79 ani, născută și acolo mai crescută la Topalu. Stăm la multe familii povestit pe prispa casei. și tata dădea Părinţii mei sunt ardeleni, lapte, pentru din Satu Lung de lângă Braşov, că ei vroiau să au venit aici înainte de 1900, cu își facă singuri 2.000 de oi, Rudolf Ganea se cașcavalul. numea tata, că i-au maghiarizat Am avut numele. Tata a cumpărat locul, cășărie a făcut casa asta, mama este până a venit din Topalu, şi bunicii mei sunt tot comunismul, aici, de-ai lui Costică Şocarici. după aceea Soţul a venit din Oltenia. tata a fost arestat, era moșier. tangouri și valsuri. Tata Ce vă amintiți din anii A făcut 12 ani de puşcărie. cânta frumos, cântece vechi, copilăriei? Câte clase aveți? bătrâneşti. Am avut ani frumoși ai Patru clase, doar fratele Ați fost în formații artistice? copilăriei. Fiind pe malul Dunării cel mare are liceul la Făgăraş Am fost până m-am măritat. și având șase fraţi, ne duceam de Braşov. Învăţătorul meu a Acolo m-am cunoscut cu la Dunăre, exact ca în povestea fost Mirică Ionescu. Eram la domnul. El era inginer agronom lui Creangă, mama venea cu cor, la dansuri. La cor o aveam şi făcea parte şi el din formaţia bățul după noi, ne lua hainele și profesoară pe Constanţa artistică. Instructorul de dansuri aveau acolo patru aguzi mari de Voineagu. venea de la Constanţa. Domnul tot, și venea cu bățul să ne bată, Cum arăta lada dv. de zestre? Gaidagiu m-a peţit. iar noi ne urcam acolo, stam Lada mea de zestre era Cum ați putea să caracterizați până îi treceau nervii lu mama mare și avea niște poze pe ea, Topalu? și ne chema să mâncăm, plecam cu țărănci, trebuia să fie plină Pentru mine Topalu și casa în pielea goală toți. Amintiri cu lucruri țesute de mine, am părintească sunt viața mea. Din frumoase...Tata a cumpărat fost singura dintre surori care păcate, au murit mulţi bătrâni vie, ne duceam să păzim via. Eu a apucat să țeasă la război…Eu de la noi, au rămas casele am fost mamă pentru toţi fraţii am făcut de toate. goale. Copiii sunt plecaţi, satul mei: îi tundeam, îi îngrijeam, şi Când erați tânără unde vă se goleşte. acum am grijă de ei. duceați? Ce dansați? Ce jocuri vă amintiți? La hora satului dansam Tora APETRII Numai în praf! Noi ne jucam geamparalele, sârbe, hore, mai mult în vie și acolo erau toți copiii, de la alte vii, ne strângeam și jucam tot felul de jocuri: ascunsea, șotron zis și Rai, Capra. Mama ne dădea să lucrăm lâna, iar noi o scărmănam prin toată via. Ne jucam, nu ne sta mintea la muncă. Având multe oi, tata făcea export cu lână în Grecia și Spania. Cum făcea export? Veneau străinii la noi în sat, în salonul mare se făcea cașcaval. 1950 , Joc cu praŞtia

1 0 «La noi e mare frumuseţe»

Elena CRISTINICĂ are 82 -Da, coverturi, puneam de ani, locuiește în Topalu. pânză, prosoape cum se făcea S-a născut în Tichilești, la 7 înainte. kilometri distanţă. S-a căsătorit -În afară de război ce mai în 1954 dar la puţin timp a rămas făceați iarna, cu ce vă mai văduvă, apoi s-a recăsătorit . ocupați? -Ce vă amintiți din prima -Torceam, împleteam: ilice, copilărie a dv?Ce jocuri? Ce plovăre, ciorapi, ce aveam făceați? Unde mergeați? nevoie. -La horă, căci la noi se făcea - Din ce se compunea zestrea horă înainte. Jucam Sârba, unei fete? Fedeleșu. -Plapumă, pernă, preșuri -Cum era fedeleşu? pă jos, cearceafuri, că atuncea -Doi câte doi, așa jucam, ne făceam preșuri, coverturi. apucam de subțioară așa și ne Aveam femeie care năvădea la -Ați avut pământ mult? învârteam așa. război, ea ne arăta modele. -N-am avut mult, opt hectare -Cine cânta la horă? -Cum vă primeați oaspeții? am avut, da ne duceam la câmp -Aveam un armonist. Vă anunțați vizita? Veneați unii acolo că ne lua primăvara, -În fiecare duminică vă la alții? Unde vă duceați? până toamna, până strângeam duceați? -Sigur. Ne duceam la nași, după câmp tot. - Da, în fiecare duminică. la prieteni, la vecini. Făceam - Ați pleca de aici? -Și balu ce era? șezătoare. Adică ne duceam -Niciodată, doar la cimitir. -Balu, ne duceam la bal, la lucru seara, dacă aveam de -Ce reprezintă Topalu pentru sâmbătă seara, așa era. tors, mai multe femei la un loc, dv? -Mergeau și părinții cu dv? ne chema acolo, ne duceam -O frumusețe, noi ne simțim -La bal mergeau. Dacă nu și făceam clacă. Povesteam, foarte bine în Topalu, avem un mergea mămica, venea tăticu bârfeam. primar bun, lumea e bună, ne după noi, am avut un tată sever -La munca câmpului ați fost? împăcăm cu toată lumea, nu ne așa și la horă dacă ne duceam -Da, ne duceam la sapă, ne certăm, e bine. trebuia, când aprindea lampa, duceam şi puneam porumbu să fii acasă, așa era atunci. la câmp, pe căldura aia, vai de Mădălina Gabriela IOANA - Ţeseați în război? capu nostru.

1956 țărani din Topalu 1975 obicei de nunta in Topalu

1 1 Topalu - Rădăcinile se află la sat

Nume localității Topalu dovedește puterea calului din Se făceau societari cu 200 de provine din turcescul ”topald” ograda sătenilor. La proba de lei, era pe vremea aceea, iar care înseamnă „șchiop”, tracțiune, caii trebuie să tragă când avea nevoie trebuia să-i dar această denumire nu un tractor de mărime medie pe dai împrumut. Nu dădeam mai caracterizează deloc oamenii o distanță cât mai lungă, într-un mult de 5000 de lei. Casele locului. Chiar dacă este un anumit timp. La cea de viteză astea sunt luate cu bani de la nume cu influențe orientale, se organizează echipe de câte 3 lume. Și eu îi ajutam. aici locuiesc doar dobrogeni, cai care se întrec pe o distanță Astăzi tradițiile vechi nu fără implicațiile altor etnii sau prestabilită la începerea cursei. s-au mai păstrat, colindele fiind ale altor zone geografice din Câștigătorii sunt felicitați de spuse doar de dragul plății pe țară. către primar cu premii și urări. care o primesc colindătorii. Bazele satului au fost puse de Dar doamna Emilia își aduce un cioban turc, cu mii de ani în Emilia BĂLĂNICĂ are 78 de aminte cu drag de vremurile urmă, prima dată localizându- ani. Rădăcinile sale se află tot când mergeau cu colindele, se pe valea Alsănești, Alvănești în localitatea Topalu și tot aici în seara de Ajun, împreună cu și valea Scrofenului. Acum, cresc și urmașii ei: Sunt născută alți vecini, vestind Nașterea la localitatea Topalu este și crescută în Topalu. Părinții de Domnului în sat. Mergeam în arondată și Capidava, unde se aici sunt, aici au trăit. Am fost noaptea de Ajun, când a doua află cetatea cu același nume, 10 fraţi. M-am căsătorit aici cu zi era Crăciunul. Înainte cu ambele întinzându-se pe Valea un băiat de sat, avem trei copii. o dimineață erau colindețele Tătarului, Muțuțuiului și Valea Soţul era tâmplar, părinții lui mici, copiii colindau pentru Mare. tâmplari, tâmplar și tatăl meu. nuci. Cu Steaua mergeau doar Cele 1902 suflete care În clasa a VI a eram cea mai băieţii și cântau Steaua când se trăiesc în cele două localități bună pe școală, cu băiatul lui termina slujba de la Biserică. se îndeletnicesc cu pescuitul, Anghel, și mi-a găsit păduchi Acum obiceiurile de colindat Dunărea aflându-se la câțiva pe căciulă. Și m-a controlat, s-au schimbat și cetele de pași de casele lor. Cu o așa m-a chemat la cancelarie și colindători le vedem doar la oportunitate, sătenii pot lua am întrerupt școala. De atunci televizor în cadrul emisiunilor de pe malul ei pietre pentru am lucrat casieră, contabilă, tematice. Privind spre trecut, temeliile caselor, nisip și lemne președintă de cooperație, cu 4 doamna Emilia povesteşte cum pentru foc. clase. Am făcut la seral după, era în preajma sărbătorilor și În Topalu se practică numai 8 clase, am lucrat la cum se colinda în sat: Acum se obiceiuri pe care le găsim și în agenția CEC, la cooperație păstrează mai puțin. Veneau alte localități dobrogene, cu gestionară 10 ani, sus la 3-4 echipe de colindători, acum excepția uneia. Nu are nume, magazin. rar dacă mai vezi o echipă, dar se petrece de Bobotează. În sat toată lumea o două. Îi serveam cu țuică și După terminarea slujbei de cunoaște drept Mama vin, dar plata lor erau banii. Și Bobotează și după ce se aruncă Săracilor, pentru că îi ajuta pe eu am participat cu soțul și doi crucea în Dunăre, urmând oameni să își cumpere case: vecini, care au plecat de aici ca tinerii curajoși să sară în Nu îmi zice nimeni din sat tanti din sat. Mergeam și colindam. apa rece ca gheața, are loc o Milica sau tanti Emilia... Toți Întâi la preot mergeam. Preotul întrecere cu cai. îmi spun mama săracilor. Se ne primea și ne cinstea. După Este vorba despre două înființase aici în sat o bancă aceea plecam la părinții noștri, probe, una de viteză și de credit cu banii oamenilor. fie de la ei or fie de ai mei și alta de tracțiune în care se Nu aveam de a face cu statul. petreceam toată noaptea până

1 2 la ziuă. Dar petreceri de se țin doi lăutari din sat. Când se Culorile erau obținute natural, minte și acum. Ăștia vin și din însera nici un băiat și nici o fată din frunze de nuc sau ceapă. Se Constanţa, Ion şi Dumitra, și își nu vedeai pe stradă. Într-un lucra cu cârlige. Se scotea ochii, amintesc ce frumos era atunci. cuvânt: cu televizorul s-a stricat numărai. În război, se făcea cu Era viață frumoasă”. poporul. suveica, lâna intra o culoare o Colindatul era una dintre Una dintre îndeletnicirile dată, una o dată și cu cârlige distracțiile de pe vremea femeilor era lucrul la război. cu care se împletesc ciorapii. Eu aceea, iar când venea vremea Toate covoarele și preșurile torceam lâna, eu alegeam. lui tinerii lăsau toate treburile ce ieșeau din mâna acestora Războiul, hora de duminică, gospodăriei și plecau în cete, în se dădeau ca zestre mireselor, cetele de colindători și lucrurile sat: Soacra mea mă ținea minte, pentru casă nouă. Era o muncă rămase amintire de când erau zicea: << Mamă, iar ai plecat cu grea pe atunci și nu toată lumea tineri este tot ce mai păstrează colindele.>> Lăsam sarmalele, avea război: ”Un preș dura bătrânii din Topalu. Tradițiile de lăsam mâncarea care trebuia poate săptămâni, luni. Că ce se pierd an după an, tinerii pleacă pregătită și făceam în noaptea întâmpla, nu lucram toată ziua. la oraș și lasă în urmă trecutul aia colindele. Aveam servici. Lucram doar lor, fără să își dea seama că își Balurile erau de tineret. Se seara când ajungeam acasă”. pierd identitatea pe care nimeni dădea la un salon, la Dunăre. Lucratul la război era un nu le-o mai poate oferi înapoi. Veneam de la CAP și mergeam proces complex și de durată, Georgeta ȘTEFAN la bal. Nunta se făcea lângă fiind nevoie și de priceperea Dunăre, pe un teren viran, cu și dăruirea celei care țesea. Ion Mitu are 77 de ani. Toţi ai lui sunt din Topalu: tată, bunici, străbunici -Nu avem proveniți, suntem jos puțin, și acolo ne jucam când -Vă duceați la pescuit? născuți, crescuți aici, băștinaşi eram copii. Leapșa în principal. -Aoleu, mă doare inima când în Topalu. Am fost plecat, am -Alte jocuri? îmi spuneți. Fiindcă îmi plăcea fost militar, am făcut armata -Păi erau mai multe jocuri,dar foarte mult. Eram mort fără timp de doi ani de zile la patru tocmai bine că nu am avut timp pește, dar am prins de mi s-a pază Cluj, la Gherla. Mi-a plăcut să fac mai multe jocuri eu, am acrit la cât de mult am cărat, Ardealul, însă am făcut armata fost primul la părinți. Greul în duceam tractorul la baltă, doi ani și am venit înapoi, m-am spate l-am dus eu, ambii părinți puneam scule, plasă, și puneam eliberat de armată, și am intrat au murit, i-am îngropat, și am tractorul când seca apa, cu la tractoare, și am experiență rămas cu tractorul. bâtlani și ieșea peștele și îl luam patruzeci de ani de tractorist, și -Dar când ați făcut cavaler la bătaie, căram cu sacii. am ieșit la pensie după tractor, v-ați dus la horă? -Când ați cunoscut-o pe și acum de abea merg prin -Aveam horă aici în sat. doamna ce declarații de curte din cauza genunchilor și a -Și vă duceați să dansați cu dragoste i-aţi făcut? picioarelor. fetele? -Ce să îi spun? Ne-am -Câți frați ați fost? -Da cum, le alegeam care îmi întâlnit amândoi, ne-am găsit -Un băiat și patru fete surori, plăceau, care nu știa să danseze la câmp la Colentin, eu eram două au murit, dintre cele două ce să fac cu ele, ne împiedicam, cu tractorul, și ea era cu sapa surori care mai sunt în viață cădeam unul pe altul. și stăteam de vorbă mai mult, una este în Norvegia și cealaltă -Și ce dansuri făceați? până ne-a fugit ochii unul la locuiești aici în comună. -Păi geamparaua, hora, de altul. Am fost legal cu nuntă, cu -Ce ați făcut dumneavoastră la horă intrai în mijloc și luai vorbe bune, părinții mei și ai ei. în copilărie, unde vă jucați? fata care era mai frumoasă, Roxana Georgiana -Acolo unde este biserica au o învârteai puțin, după luai pe VLĂDESCU stat părinți mei în Topalu mai alta.

1 3 Stan Greavu Dunăre PRIMUL BIBLIOGRAF AL DOBROGEI În toate domeniile există un şi caracterul naţional al lucrări, în mare parte, tendinţei început, ce devine apoi trecut, punctului vizat, legalizate acelora care au căutat să fără de care prezentul ar fi prin semnăturile bătrânilor conteste legalitatea istorică, lipsit de adâncime. Investim, de localnici” – scria Tudor Arghezi geografică, etnografică etc. obicei, în căutarea începuturilor despre acest băiat “cu sufletul a prezenţei şi supremaţiei pentru ceea ce numim împovărat de farmece senine”. României aici. Multiple greutăţi, identitatea şi imaginea unei Era primul bilet de recomandare însă, pe care le-am întâmpinat profesii, îmbinând hazardul publică, intitulat “O albină într- de la început le va bănui cu necesitatea. Un domeniu un pustiu”, publicat în 1928, în oricine, întrucât bibliografia al ştiinţei este şi bibliografia – revista Bilete de papagal. Încă în genere, element atât de memoria universului scrierii, nu îndrăznise nimeni să-i ia în necesar progresului ştiinţific, o cheie simplă de acces la serios frumuseţea actului său la noi se găseşte într-o fază cunoaştere, fără de care acest de cultură, Dobrogea care-i de început”. Şi tot în Cuvântul univers ar fi o lume a întâmplării intrase în sânge, o provincie la introductiv:“lămurirea şi arbitrariului. care nu se gândea nimeni să-şi definitivă a problemei Cel dintâi care a înzestrat caute o catedră. dobrogene rămâne un Dobrogea cu o astfel de lucrare, imperativ pentru viitoarele numită Bibliografie, a fost Stan Au început, apoi, să-l noastre acţiuni culturale”. GReavu Dunăre, născut la descopere Simion Mehedinţi, Această preocupare ştiinţifică Seimeni, în aprilie 1905. Nicolae Iorga sau George va fi într-adevăr continuată pe A învăţat la Şcoala Normală Vâlsan, care-i prezintă lucrarea altă treaptă a spiralei timpului şi din Constanţa, din 1921, a intitulată Bibliografia Dobrogei cu alte rigori în cadrul Bibliotecii terminat învăţătura la Şcoala de la anul 425 a.Ch. - 1928 Judeţene Constanţa. Normală din Făgăraş şi, din d.Ch. în Şedinţa Academiei Bibliografia Dobrogei 1928, va fi învăţător suplinitor la 6 iulie 1928. Va fi tipărită se publică anual, pentru şi apoi muzeograf la Muzeul de în acelaşi an în “Memoriile evidenţierea informaţiilor Etnografie din Bucureşti. secţiunii istorice”. Voinţa sa, curente, începând din 1969, iar Din 1925 începe activitatea la vârstă fragedă, s-a risipit pentru evidenţierea trecutului publicistică în presa vremii cu o în această lucrare, numărând s-au elaborat, cu arzătoare serie de conferinţe, însemnări 152 de pagini cu peste 3000 de voinţă recuperatoare, lucrări şi poezii. informaţii adunate cu migală şi reunite sub genericul Contribuţii Aici se opreşte biografia sa, credinţă. la bibliografia Dobrogei. căci, s-a stins din viaţă la numai Consideraţiile sale din Pentru această continuitate, 24 de ani, la 10 mai 1929, la “Cuvântul introductiv” ni se ne place să răscolim trecutul, Cernavodă, în urma unei răceli par extrem de mature privind să-i cunoaştem dibuirile şi contacte în peregrinările sale rostul bibliografiei, rămânând frământările şi să vă readucem prin satele Dobrogei, mânat de şi azi la fel de valabile: “Un fapt în memorie acest nume: STAN credinţa că aici a rodit istorie şi cu totul deosebit şi nou pentru GREAVU-DUNĂRE, pe a cărui cultură care trebuie scoasă mai afirmarea drepturilor noastre piatră funerară, în curtea mult în lume. îl prezintă procentul covârşitor bisericii din Seimeni, scrie cu “Din 200 de localităţi câte al lucrărilor româneşti asupra litere mari “Opera sa s-a numit are Dobrogea nouă, drumeţul Dobrogei, în comparaţie cu BIBLIOGRAFIA DOBROGEI”. a străbătut o sută şi a schiţat literatura străină”; “…datorez o sută de monografii rapide, iniţiativa cercetărilor amintite Maria PARIZA stabilind originile, succesiunile şi, evident întocmirea acestei

1 4 Stan Greavu Dunăre Primul enciclopedist al Dobrogei Respectând proporţiile, de şcoală. Muzeul de Istorie putem afirma că StanG reavu- Naţională şi Arheologie Dunăre este primul adevărat Constanţa deţine programul enciclopedist al Dobrogei. unei serbări organizate de Învăţător, profesor suplinitor, elevul Stan GREAVU. Cânta organizator de spectacole, frumos la vioară. Elev la publicist, director-redactor Şcoala Normală din Oradea, la un anuar ilustrat, poet, participă la concursul pamfletar, compozitor, Societăţii ştiinţifico-literare conferenţiar pe teme istorice „Tinerimea Română”, la un şi pedagogice, autor al primei altul organizat de „Astra”, la bibliografii a Dobrogei. O viaţă Sibiu. de doar 24 de ani, închinată iubirii pământului natal, pe Mai târziu, învăţător care s-a considerat dator să-l fiind, Stan GREAVU organiza apere, prin scrierile sale, în spectacole, în care prezenta conferinţe, în faţa elevilor săi bucăţi muzicale, prelucrări şi a tuturor dobrogenilor. Dar, şi chiar creaţii proprii. Se rolul şcolii de a educa elevii întreaga sa scurtă viaţă este mai păstrează două fragmente în spirit naţional: „Ne trebuie dedicată culegerii de materiale muzicale din „Contesa Maritza”, şcoală nouă şi profesori noi. Nu referitoare la Dobrogea. În acest „Lăsaţi-mă să cânt” şi partitura în câtă pregătire i-a dat şcoala, sens, a colindat peste sute de originală „Stelele”. este sau nu profesor, ci în câtă sate dobrogene, încercând să În 1926, director – doar dragoste, convingere şi viaţă afle de la bătrâni totul despre pentru câteva numere – produce el în şcoala sa.” fiecare comunitate dobrogeană al periodicului Sentinela în parte. Materialele sunt Română – «organ de educaţie În Sentinela română publică adunate în monografii. În 1928, cetăţenească şi de apărare şi articolul « Noi vrem pământ », se angajează ca muzeograf la a intereselor demobilizaţilor în sprijinul ţărănimii române. Muzeul de Etnografie Bucureşti, din armata română”, este E mai mult un imn închinat lucrând, în acelaşi timp, şi la acuzat – în numărul 3 al lucrătorilor pământului decât Cancelaria Academiei Române. ziarului – că face politică. Stan un articol de atitudine. Stan GREAVU DUNĂRE a fost GREAVU DUNĂRE răspunde Într-o scrisoare adresată un om de cultură în adevăratul că în România, în virtutea preşedintelui Universităţii înţeles al cuvântului. A asimilat, inerţiei, orice manifestare este Libere din Constanţa, Stan a creat şi a răspândit cultură. socotită ca vizând politica şi GREAVU DUNĂRE solicita ajutor Întreaga sa operă a fost realizată că înfiinţarea periodicului pe bănesc pentru elaborarea în doar 2-3 ani. care-l conduce cu un grup de unei lucrări despre Dobrogea. „tineri entuziaşti, urmăreşte În argumentaţia sa, acesta Vocaţia sa se manifestă apărarea, în această parte a subliniază faptul că există încă din copilărie. Astfel, la ţării, a culturii româneşti, a foarte puţine lucrări despre serbările şcolare, acesta ţinea spiritului naţional”. istoria adevărată a Dobrogei mereu cuvântul de deschidere Om al şcolii şi director Noi şi că cercetătorii bulgari din partea elevilor. A pus în de periodic, Stan GREAVU încearcă să legitimeze dreptul scenă piesa „Pe aici nu se DUNĂRE scrie, în articolul lor istoric asupra acestei trece”, actori fiind colegii săi Două vieţi, două lumi, despre provincii. Din 1926 până în

1 5 toamna anului următor a Nomenclatură; 5. Cartografie; şi cântecele lor. Ce ecouri şi ce întreprins cercetări etnografice, 6. Floră; 7. Faună; 8. Geografie. urme a lăsat ultimul războiu, anchete privind stabilirea Etnografie; 9. Antropologie; cum şi ce conştiinţă s-a creat de locuitorilor bulgari, germani, 10. Preistorie. Istorie; la aşezarea României întregite? ruşi etc. în acest teritoriu. Stan Arheologie. 11. Inscripţii; 12. S-ar putea strânge o mică GREAVU DUNĂRE se considera Numismatică; 13. Religie. colecţie istorică în sat? Ce se dator faţă de neamul său şi, de Istorie bisericească; 14. Călători poate face pentru a se insufla aceea, aduce dovezi în sprijinul şi călătorie; 15. Constituţie. în popor, respectul pentru întăririi argumentelor unităţii Drept. Legislaţie; 16. Educaţie. păstrarea lucrurilor vechi ?” naţionale şi a permanenţei Învăţământ; 17. Politică; 18. Pentru fiecare localitate, românilor dintre Dunăre şi Polemică; 19.Statistică. Dări monografia debutează cu Mare. Rezultatul a fost apreciat de seamă; 20. Chestia agrară enumerarea funcţionarilor de Societatea Regală Română şi economică; 21. Comerţ; 22. Prefecturii şi Tribunalului, de Geografie. Publicistul Armată; 23. Medicină. Sanitare; urmată de o scurtă prezentare a Stan Greavu-Dunãre este 24. Literatură; 25. Folclor; 26. satului, aducând şi date inedite. împuternicit de Societatea Publicaţiuni periodice; 27. Aflăm, astfel, anul înfiinţării, Naţională Română „Straja Addenda. cine a înfiinţat localitatea, Dobrogei” – al cărei membru originea satelor, succesiunea era – şi de cea a Fundaţiei Bibliografia Dobrogei era populaţiei. Materialele prezintă Culturale „Principele Carol – printre primele lucrări de gen şi onomastica zonei, inclusiv secţia Bazargic” cu alcătuirea realizate în România. antroponimice inedite. Se de studii etnografice în judeţul Între manuscrisele din opreşte asupra populaţiei, Caliacra. Acesta i-a atras atenţia Arhiva Stan GREAVU DUNĂRE statistic şi, mai ales, etnic. Toate şi lui Nicolae Iorga, care îl de la Biblioteca Judeţeană aceste cercetări, în ideea de a însărcinează să facă cercetări „I.N. Roman” Constanţa, demonstra, şi pe această cale, că, istorice în Basarabia (Hotin există cereri şi aprobări ale după 1878, statul nostru vecin şi Cetatea Albă). După cum autorităţilor pentru a studia, în a dus o politică perseverentă, declară autorul Bibliografiei, satele dobrogene, elemente de deliberatã de colonizări, pentru scopul iniţial era acela de a monografii locale. a crea o structură demografică realiza etnografia şi demografia favorabilă justificării stăpânirii judeţelor din sudul Ostrovului Metoda sa de cercetare a lui în judeţele de la sud de şi Mangaliei, dar s-a considerat localităţilor dobrogene este Ostrov şi Mangalia. În aceeaşi obligat moral să se extindă valabilă şi azi. Stan Greavu- perioadă, autorităţile sprijineau asupra întregii Dobroge din toate Dunăre considera că, pentru cercetări asemănătoare cu ale punctele de vedere. Scopul realizarea unei monografii, sale, în judeţele Dolj şi Brăila, realizării acestei lucrări devine este necesar „să se cerceteze sub conducerea lui Dimitrie acela de a apăra drepturile arhiva veche de la primărie Gusti. României asupra Dobrogei în şi de la şcoală, de la conacul faţa „tendinţei acelora care au moşiei dacă e şi inventar de Activitatea lui Stan GREAVU căutat să conteste legalitatea obiecte istorice şi artistice, DUNĂRE era una solitară, istorică, geografică, etnografică să se fotografieze, să se pe cont propriu, având la etc. a prezenţei şi supremaţiei scotocească prin hărţile, cărţile bază sentimentul naţional. României aici”. şi codicile bisericii – copiindu- Obiectivele sale corespundeau se însemnările de pe cărţile planului realizat de Dimitrie Cele 153 de pagini ale vechi – pentru a se găsi notiţe Gusti. Bibliografiei cuprind 1862 de istorice privitoare la trecutul Lavinia GHEORGHE1 titluri, organizate pe domenii, satului (...), eroii satului cu în 27 de capitole: 1. Geologie. arătarea locului unde s-au 1 O amplă descriere a vieţii şi operei lui Paleontologie; 2. Hidrologie; 3. luptat şi au murit. Episoade de Stan Greavu Dunăre, scrisă cu acribie, de Lavinia Gheorghe, este publicată în revista Meteorologie. Climatologie; 4. războiu de la ostaşii satului cum Ţara Bârsei. http://tara-barsei.ro/wp- content/uploads/2010/12/gheorghe.pdf 1 6 Robert Gabriel OLARU: „Sunt fericit că piesele mele ajung la sufletul oamenilor” Robert Gabriel OLARU are de muzică 13 ani şi multe, foarte multe de talie trofee pentru vârsta lui fragedă. naţională, Iubeşte muzica de când era mic, cât şi iar în urmă cu doi ani şi jumătate internaţională a devenit cursant al Centrului şi vreau să Cultural Judeţean Constanţa menţionez că „Teodor T. Burada”, la clasa de şi pe traseul Canto Muzică Uşoară, profesor educaţional Rodica IFTIME. Acum se poate sunt bine considera în pragul unei cariere poziţionat! de succes. Sunt fericit că „Cred că este cel mai bun am câştigat elev pe care îl are şcoala în acest până acum moment, dacă ne raportăm la 20 de trofee activitatea din ultimul an”, ne-a şi că piesele spus Rodica IFTIME, cea care pe care le cânt a obţinut medalia de argint. este pentru Robert nu numai ajung la sufletul oamenilor”, Reuşitele lui Robert sunt profesor, ci şi un bun prieten şi ne-a spus Robert Gabriel recompensate nu numai cu sfătuitor. OLARU. trofee. Activitatea sa artistică În ciuda vârstei fragede, Iată şi câteva dintre trofeele susţinută, dar şi rezultatele Robert este deja un copil care pe care tânărul artist le are bune la învăţătură i-au adus în mare parte se descurcă în palmares până în prezent: lui Robert o bursă de excelenţă singur. Dragostea lui pentru Trofeul la categoria 13 - 15 din partea autorităţilor locale. muzică nu are margini şi pentru ani la Festivalul „Remember” După finalizarea cursului această mare pasiune a sa 2013, Marele Trofeu Best singer de canto la Centrul Cultural ar face orice, drept dovadă la festivalul „Gala star melody”, Judeţean Constanţa „Teodor T. că săptămână de săptămână Marele Trofeu la festivalul Burada”, micul artist va rămâne Robert se urcă în autobuz şi vine „Lilliput” 2013, Premiul I la în legătură cu instituţia de singur la Constanţa, el trăind „Bucharest top music” 2013, cultură, el şi părinţii săi având în alături de familia sa în comuna Premiul II „Mlădiţe Dunărene” plan să urmeze ulterior şi cursul constănţeană Bărăganul. 2013, Trofeul Adolescent de pian tot la clasa profesorului „Vine singur la Constanţa. A la festivalul „Portativul cu Rodica IFTIME. mers singur şi la Bucureşti, la steluţe” 2013, Trofeul junior la În viaţa de zi cu zi Robert unele filmări sau concursuri. „Bucureşti kids music” 2013, profită de candoarea copilăriei. Când nu putem să mergem Trofeul adolescent „Belle Arti Are un frate de trei ani alături de cu el, se descurcă”, ne-a spus music awards” 2013, Trofeul care mai face uneori vocalize, mama lui Robert. categoriei 13 - 15 ani la festivalul sperând să-l deprindă şi pe el Elev în clasa a VII-a la Şcoala „Steluţe de iarnă” 2013, Trofeul cu tainele muzicii. „Emil Gârleanu” din Bărăganu categoriei 13 - 15 ani la „Magia Deşi la o vârstă fragedă, Robert nu este numai un artist Crăciunului” 2013, Premiul III Robert ştie foarte bine ce îşi de viitor, ci şi un şcolar foarte la „Music for kids” 2013. La doreşte: „O carieră de succes bun, plăcându-i să se laude cu începutul lunii martie Robert şi să mă remarce lumea care reuşitele sale pe toate planurile. a participat în premieră la Gala iubeşte muzica de calitate!” „Particip atât la festivaluri Culturală Româno – Turcă, unde Adina BOCAI

1 7 INFO

Creaţiile clasei de design vestimentar

Unul dintre cursurile pe care Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” le organizează este şi cel de design vestimentar. Cu o durată de 3 ani, cursul coordonat de prof. Lucia NICULESCU abordează studiul proporţiilor umane, istoria costumului, tehnici de croitorie, broderie şi creaţie vestimentară. Aşa cum este lesne de ghicit, cursul este foarte popular şi îndrăgit în rândul reprezentantelor sexului frumos. Iată una din creaţiile cursantelor clasei de design vestimentar, tot ele fiind şi modele.

INFO Compartimentul Promovare Cultură Tradiţională din cadrul Centrului Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” a desfăşurat pe data de 10 martie 2014, în parteneriat cu Şcoala cu Gimnazială „Adrian V. Rădulescu” Structura Siminoc, activitatea intitulată „Şezătoare de mucenici”. Coordonată de prof. Paula STAMAT, „Şezătoarea” a avut ca principal obiectiv cultivarea interesului copiilor pentru tradiţiile populare. A fost prezentate de către elevii claselor a VI-VIII-a, obiceiuri de primăvară specifice locului: ritualul scoaterii plugului la arat precum şi bătutul pământului cu ciomegele pentru ieşirea căldurii şi intrarea frigului. Activitatea s-a mutat apoi într-o sală de clasă, unde preotul paroh Gelu DULOIU a prezentat copiilor semnificaţia religioasă a sărbătorii celor patruzeci de Mucenici. Acţiunea s-a încheiat cu un moment artistic ţsus inut de elevele clasei a VIII-a, care sub îndrumarea prof. Gelu NEŞ au interpretat melodii din repertoriul interpretei Elena ROIZEN. Bătrânele satului au prezentat reţeta mucenicilor fierţi, iar la finalul activităţii toţi participanţii au fost serviţi cu produsul tradiţional. Cristina RUSU

1 8 Tradiţii Sărbătoarea venirii primăverii la turcii şi tătarii din Dobrogea Simbol al dragostei, al de escaladat. În faţa acestei mirarea şi bucuria că au putut respectului şi al solidarităţii, situaţii nu puteau face altceva să iasă şi ei prin acel loc. Acel Nevruzul este sărbătoarea care decât să-şi continue viaţa. În moment a corespuns cu ziua de vesteşte venirea primăverii în acest spaţiu în care s-au stabilit 21 martie. spaţiul turcic. Celebrat în fiecare fără voie ei au găsit Săritul peste foc, aruncatul an pe 21 martie, Nervuzul, în zăcăminte frunzelor de măslin în apa limba turcă, sau Nawrezul în mării, serbări câmpeneşti, dar şi limba tătară, este o vopsitul ouălor şi grâul încolţit, toate acestea sunt obiceiuri ce ţin de sărbătorirea Nevruzului. Un loc aparte îl ocupă şi colindul, tradiţie care se păstrează şi astăzi la turcii şi tătarii din Dobrogea. De asemenea, se obişnuieşte ca la colindat copiii să plece cu o creangă pe care o împodobesc cu batiste sau marame de d e diferite culori, lucrate manual. cărbuni şi Această tradiţie este sărbătorită minereuri pe care le- în fiecare an în mod special au prelucrat, au crescut de către turcii din Anatolia, sărbătoare animale, ducând astfel o viaţă Azerbaycean, Kazakistan, cu o mare vechime şi este normală. Legenda spune că Tatariatan, Dođu Turkistan, considerată „ziua cea nouă”, tot exploatând minereurile, Tűrkmenistan, Crimeea şi turcii când dă colţul ierbii, peretele muntelui din Balcani. vremea se încălzeşte şi Adina BOCAI întreaga natură se trezeşte la o nouă viaţă. Altfel spus începe un an nou. Numeroase legende s-au ţesut de-a lungul timpului pe marginea semnificaţiilor acestei sărbători. Dintre ele, cea mai cunoscută este legenda Erghenekonului. Potrivit acesteia, în urmă cu mii de ani, datorită unei catastrofe naturale, oamenii au rămas s-a subţiat şi un închişi între zidurile unor lup a fost văzut ieşind. I-au luat munţi foarte înalţi, imposibil urma lupului şi mare le-a fost

1 9 SĂRBĂTORI CREŞTINE Vestea cea Bună

Se numără printre sărbătorile Fecioarei Maria a adăugat: Nu Potrivit etnografului Ion închinate Maicii Domnului. te teme Marie, căci ai aflat har Ghinoiu, „dacă în ziua de Praznicul marchează momentul de la Dumnezeu. Şi iată vei lua Blagoveştenie timpul va fi în care Fecioara Maria primeşte, în pântece şi vei naşte fiu şi vei frumos, tot anul are să fie bun. de la Arhanghelul Gavriil, vestea chema numele lui Iisus. Acesta Şi cum va fi vremea în ziua de că este aleasă de Dumnezeu va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Buna Vestire, aşa va fi şi de să devină „scara cerească pe se va chema (Luca I, 30-32). Paşti. Iar dacă de Buna Vestire care S-a pogorât Dumnezeu”, Atunci, Fecioara Maria, plină se află şi frunză verde, atunci aşa cum o numeşte Biserica de smerenie, a plecat capul şi anul va fi cu belşug“. a zis: Iată roaba Domnului, fie Alte obiceiuri sunt legate mie după cuvântul tău. Este de sporul casei. Se spune că momentul în care „puterea în această zi, nu este bine Celui de sus a umbrit-o atunci, ca omul să fie flămând, fără spre zămislire” şi S-a întrupat bani în buzunar sau cu haine Mântuitorul Hristos. ponosite. În momentul în care era auzit cucul, erau aruncați Obiceiuri de banii în direcția respectivă și Blagoveștenie se număra de câte ori cântă. Sărbătoarea Bunei Vestiri Fiecare tril corespundea cu un s-a suprapus pe o alta, mult an de viață. Și direcția din care mai veche, cunoscută sub venea cântecul avea o mare denumirea de Ziua cucului. importanță. Se spunea că era Este ziua în care cucul cântă de bun augur situația în care pentru prima dată, anunțând cucul cânta în fața persoanei, în în cântările sale. Arhanghelul venirea primăverii și a păsărilor timp ce sunetul venit din spate bunelor vestiri, Gavriil, i s-a călătoare. În lumea satului, sau lateral prevestea necazuri. arătat Fecioarei Maria cu o această sărbătoare era un De Blagoveștenie nu se floare de crin în mână şi i-a moment propice pentru puneau cloștile la clocit. spus: Bucură-te ceea ce eşti întocmirea prognozelor Un alt obicei, de data aceasta plină de har, Domnul este cu meteorologice și pentru creștin, este consumarea tine. Binecuvântată şe ti tu între practicarea unor ritualuri de peștelui în ziua de Buna Vestire. femei (Luca I, 28). Văzând teama îndepărtare a forțelor malefice.

SĂRBĂTORI CREŞTINE Duminica Floriilor Sărbătoarea Floriilor de faptul că aceștia nu aveau sărbătoarea Floriilor datează marchează intrarea lui Iisus sufletele pe deplin deschise. din jurul secolului al IV- Hristos în Ierusalim, această Floriile marchează și lea. În trecut, sărbătoarea duminică având o puternică începutul patimilor lui Iisus Floriilor mai purta numele de încărcătură simbolică. Deși Hristos, Săptămâna Patimilor „Duminica Aspiranților” sau „a oamenii l-au primit cu mare simbolizând durerea și Candidaților la Botez”, având bucurie și cu speranță în chinurile pe care Mântuitorul în vedere că în această zi atât suflete pe Cel care avea să se le-a îndurat pentru ca păcatele de importantă toți cei care nu sacrifice pentru toate păcatele oamenilor să fie iertate. primiseră încă botezul mergeau umanității, Iisus era conștient Prima mențiune referitoare la la episcop pentru a-i cere să îi

2 0 creștineze. Tot în această treacă un pârâu ca să ajungă zi, regii și împărații acordau la Golgota, fie că și-a aplecat grațieri condamnaților, de crengile, în formă de cort ca să o aceea Duminica Floriilor a mai ocrotească pe Maica Domnului fost cunoscută în trecut și drept cu Fiul mic în brațe, pe când se „Duminica grațierilor”. duceau spre Egipt. După odihna După modelul mulțimii din la umbră, Fecioara Maria ar fi cetatea Ierusalimului care l-a binecuvântat salcia. Ramurile întâmpinat pe Mântuitorul de salcie simbolizează victoria cu ramuri de finic, Biserica asupra morții, fiind singurul Ortodoxă a rânduit ca în această copac ce trăiește chiar dacă i se zi să împartă credincioșilor taie toate ramurile. Rămurelele ramuri de salcie binecuvântate. sfințite se așează la icoane și Crenguțele de salcie amintesc uși pentru a feri casa de forțele de faptul că în momentul în care malefice. Iisus Hristos a intrat în Ierusalim Duminica Floriilor este oamenii l-au întâmpinat cu precedată de Sâmbăta lui cu frunze pentru turmă, dar crengi tinere însă, în același Lazăr, zi în care nu se plantează un vânt pornit pe neașteptate timp, acestea simbolizează și pomi și legume, crezându-se a rupt creanga pe care se renașterea naturii sau biruința că nu vor rodi, ci doar înflori, urcase, a căzut și a murit. vieții împotriva morții. în schimb este ziua în care se Potrivit colindului, Lazăr a fost răsădesc florile. Și gospodinele descoperit de către cele două Obiceiuri de Florii au activitate bogată, făcând surori ale lui, e dus acasă, bocit Sărbătoarea creștină a copturi, în special plăcinte, pe și înmormântat. intrării triumfale a Domnului în care le împart săracilor. Ierusalim a fost suprapusă peste În unele zone ale Dobrogei Cortegiul fetelor, în care cea romană, închinată zeiţei era practicat, exclusiv de către două sunt costumate în mire și Flora. Sărbătoarea se numește fete, obiceiul numit Lăzărelul mireasă, colindă pe la ferestrele și Florii datorită faptului că sau Lăzărica. Un alai format din caselor. „Lăzărița”, mireasa, sunt aduse la biserică și sfințite fete merg la colindat din casă în poartă pe cap o cunună de flori ramuri de salcie, iar pomii și casă, primind, în schimb, ouă. și se plimbă domol în cercul plantele încep să înflorească. Colindul istorisește pățania lui colindătoarelor. Momentul Sunt legende în care se Lazăr, care, supărat că mama învierii lui Lazăr și prefacerea narează istorii legate de ajutorul lui nu i-a făcut plăcinte, a plecat lui în flori este marcat printr-o dat de salcie Maicii Domnului. cu oile la păscut. La un moment horă. Fie că ramurile au ajutat-o să dat s-a apucat să taie ramuri SĂRBĂTORI CREŞTINE Săptămâna Patimilor Perioada Postului Mare prevăzătoare și aveau ulei în culminează cu Săptămâna candele, celelalte dimpotrivă. Patimilor când toți creștinii se În momentul venirii mirelui pregătesc mai intens pentru numai fecioarele înțelepte au marele praznic, mergând la putut intra în camera de nuntă, biserică și participând la denii. celelalte rămânând afară. Deci, Cuvântul „denie” provine din în permanență creștinul trebuie slavonă și înseamnă priveghere să fie pregătit să îl întâmpine pe sau slujbă nocturnă. Mirele Hristos, doar astfel poate La denia de luni seară fi mântuit. În caz contrar, aude, (Utrenia zilei de Marți) Biserica ca mirele să fie așteptat de precum fecioarele neînțelepte, amintește pilda celor zece fecioare cu candele aprinse. sentința: „Adevărat zic vouă: fecioare care îl așteptau pe În pilda istorisită de Iisus Nu vă cunosc pe voi”. Pilda mire. Obiceiul iudaic era Hristos, din cele zece fecioare se încheie cu îndemnul la o prezente doar cinci fuseseră

2 1 permanentă grijă față de suflet: Denia de Joi seară (Utrenia a îngropării lui Hristos, iar „privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici Vinerii Sfintelor Patimi) numită trecerea de trei ori pe sub ceasul când vine Fiul Omului.” şi „Slujba Înfricoşătoarelor masă reprezintă coparticiparea Denia de marţi seară Patimi”, cuprinde douăsprezece la cele trei zile petrecute de fragmente din Sfânta Evanghelie Hristos în mormânt. în care sunt rememorate Denia de Vineri seară Patimile Domnului. După cea (Utrenia Sâmbetei celei Mari) de-a cincea Evanghelie, preotul este slujba înmormântării Domnului şi, de aceea, are un caracter profund funebru. Prohodul Domnului este cântat de către preot şi credincioşi, adunaţi în jurul Sfântului Epitaf din mijlocul bisericii. După cântarea Prohodului este înconjurată biserica de către cler şi credincioşi, cu Sfântul Epitaf. Acest ritual simbolizează ducerea la groapă şi înmormântarea

(Utrenia Miercurii Sfintelor Patimi) amintește de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir de mare preț picioarele Mântuitorului, fapt petrecut cu puţin timp scoate Sfânta Cruce din altar, înainte de Patimi. Gestul în mijlocul bisericii. Acest său simbolizează căința și ritual, în care preotul poartă îndreptarea. în spate Crucea, aminteşte şi Denia de miercuri simbolizează purtarea Crucii de seară (Utrenia zilei de Joi a către Mântuitorul, de la locul trupului Domnului. Un alt Sfintelor Patimi) marchează judecăţii la Golgota. În Vinerea moment important este acela Mare se al aşezării Sfântului Epitaf pe oficiază Sfânta Masă din altar şi citirea slujba lecturilor biblice. Aceste lecturi Vecerniei constituie un indiciu al vechimii în cadrul slujbei – secolele XI-XII. Denia căreia Prohodului constituie una Sfântul dintre cele mai impresionante Epitaf este slujbe ale cultului divin, fiind adus din socotită de către unii teologi altar în ca „punctul culminant al biserică creaţiei liturgice ortodoxe” (S. și așezat Bulgakoff). patru evenimente: spălarea pe o masă. Sfântul Epitaf picioarelor Apostolilor, Cina este o icoană pe pânză, de Obiceiuri populare cea de taină, rugăciunea din dimensiuni mari, ce înfăţişează În tradiția populară Marțea Grădina Ghetsimani şi vânzarea scena punerii în mormânt a Mare este numită și Seacă, fiind Domnului. Domnului. Icoana simbolizează caracterizată prin interdicții Deniile din Joia şi Vinerea Trupul mort al Domnului, iar impuse pentru a nu seca laptele Patimilor sunt mai ample, masa, mormântul. Prohodirea vacilor sau rodul pământului cuprinzând rituri şi cântări în Epitafului şi procesiunea pe de-o parte și pentru a feri legătură cu Patimile Domnului. cu trupul Domnului sunt oamenii de dureri de cap. o reprezentare simbolică În trecut, Miercurea Mare

2 2 reprezenta un hotar: era ultima face pomenirea morților, iar În Vinerea Mare sunt zi în care femeile mai torceau în unele sate există obiceiul interzise o serie de munci cânepa și prima zi în care ca cei ce au persoane care au în gospodărie, precum începeau lucrările agricole. murit nepregătite să rămână în semănatul cerealelor, plantarea Pentru ca rodul să fie bogat biserică, la priveghi în noaptea răsadurilor, coacerea pâinii. era făcut un foc purificator, iar de joi spre vineri. Fiecare are Timpul petrecut cu treburile cenușa rezultată era aruncată câte o lumânare aprinsă, dar casnice este dedicat pregătirii pe straturile de legume. nu orice lumânare, ci una sufletești, dublată de abținerea În Joia Mare sau Joia Neagră specială, asemenea toiagului totală de la mâncare. Se crede au loc pomenirea morților și de la înmormântare: subțire, că dacă plouă în Vinerea Mare, înroșitul ouălor. Este ultima în formă de colac și lungă cât anul va fi îmbelșugat. zi din Postul Mare în care se dimensiunea ușilor împărătești. Laura CALOEAN

SĂRBĂTORI CREŞTINE Învierea, arvuna veșniciei Învierea nu este o creștinii să aibă posibilitatea de tinda bisericii. Înainte de miezul sărbătoare specific creștină. a trece la viața cea mântuitoare. nopții, clopotele cheamă Cu mult timp înainte de Aceasta însă nu se poate face credincioșii la rugăciune. întruparea lui Hristos, evreii decât prin urmarea vieții Lui. Toate luminile din biserică se sărbătoreau Paștele iudaic. De aceea, Paștele nu este doar sting, rămâne doar candela de De fapt, sărbătoarea care stă evocarea Învierii Domnului, ci deasupra Sfintei Mese din Altar, la baza celei creștine datează este Învierea însăși. Ideea este ce simbolizează mormântul de la eliberarea din robia prezentă și în mentalitatea Domnului. La cumpăna dintre egipteană, când Dumnezeu arhaică, praznicul marcând zile, preotul aprinde o făclie și, a grăit cu Moise și cu Aaron, dintotdeauna renașterea ținând-o cu ambele mâini, iese robi pe pământul egiptenilor, și divinității antropomorfe, în fața bisericii și îi cheamă pe le-a poruncit ca întreg poporul biruirea binelui asupra răului. creștini: „Veniți de luați lumină!” evreu să jertfească, în cea de-a Renașterea naturii, prin Slujba continuă cu paragraful zecea zi a acelei luni, câte un explozie florală, participă și ea din Sfânta Evanghelie în care miel de fiecare familie, iar cu la marea sărbătoare. se istorisește despre Maria sângele mielului să înscrie pe Cele trei zile pascale sunt Magdalena și „cealaltă Marie” ușorii ușii litera „T”. Dumnezeu încărcate de ritualuri și gesturi care, mergând la mormânt, au a trimis pedepse crunte, iar simbolice. Curățenia făcută în primit vestea Învierii de la un casele însemnate au fost ferite casă și ogradă este completată înger, apoi li s-a arătat Hristos, de urgie. Pentru creștini, mielul de curățenia sufletului, prin trimițând-le să mărturisească îl reprezintă pe Hristos, Mielul Spovedanie, și împărtășirea cu apostolilor biruirea morții, lui Dumnezeu, „Cel ce ridică Trupul și Sângele Domnului. Și urmat de celelalte cântări păcatele lumii”, iar litera „T” lăcașul de cult, casa comunității, pascale și Sfânta Liturghie, prefigurează jertfa de pe Cruce, este primenit. Veșmintele negre săvârșită în interiorul bisericii. prin care a venit eliberarea din din post sunt înlocuite cu altele Duminică, în jurul prânzului, robia păcatului. albe, de lumină. Nu lipsite de are loc „a doua Înviere”, o Cuvântul „paște” provine importanță sunt preparatele slujbă în care Sfânta Evanghelie din ebraicul „pesach” și din gastronomice pregătite de se citește în douăsprezece grecescul „pasha”, însemnând gospodine: ouăle roșii, pasca limbi străine, după numărul „trecere”; trecerea de la viața și cele preparate din carne de apostolilor. de sclav la cea de om liber, „de la miel. Pe parcursul întregii moarte la viață și de pe pământ Pentru ca întreaga creație Săptămâni Luminate ușile la cer”. Hristos este primul care să se bucure de Învierea împărătești ale altarului rămân a biruit moartea pentru ca toți Domnului, slujba se oficiază în deschise. Pentru cei care mor

2 3 în această perioadă slujba cuvenit, însoțit de ierarhi și de adunați în biserica Sfântului înmormântării este diferită. șeful poliției israeliene, străbate Mormânt li se aprind singure În concordanță cu praznicul drumul dintre altarul bisericii lumânările, alții iau lumina Învierii sunt sărbătoarea mari și capela îngerului. Acolo de la preoți sau de la ceilalți Izvorului Tămăduirii, din Vinerea este percheziționat de către credincioși. Luminată, și Paștele Blajinilor, forțele de ordine israeliene și în care se face pomenirea celor de către cetățeni musulmani Oul roșu adormiți. pentru a se asigura că nu Prin forma rotundă, oul este deține vreo sursă de foc. Apoi, simbol al perfecțiunii, al creației, Lumina de la Ierusalim patriarhul intră singur în Sfântul al vieții, al nașterii și renașterii Atestată documentar încă Mormânt, unde se roagă și la viața cea veșnică. Așa cum din anul 1106, aprinderea așteaptă împlinirea minunii, în ordinea firească a lucrurilor, luminii sfinte este una dintre primirea luminii sfinte. Focul păsările sparg coaja oului și minunile Ortodoxiei, petrecută ceresc se pogoară și aprinde ies la lumină, în cea simbolică, și în zilele noastre. Încă din vata întinsă pe lespede. Ierarhul coaja de ou, asemănată cu zorii dimineții locul unde se adună cu mâinile vata cu foc, la mormântul, a fost „spartă” coboară focul ceresc, lespedea început focul nu arde, și o pune de Hristos la Înviere. Vopsirea din capela Sfântului Mormânt, în două cupe. Cu acestea iese în roșu a oului amintește de este controlat de către armata în capela îngerului, iar aici sunt sânge, element vital al vieții. Tocmai de aceea oul este prezent în multe civilizații, încă din timpuri imemoriale. Și în spiritualitatea noastră există legende referitoare la obiceiul înroșirii ouălor. Una dintre ele amintește de momentul răstignirii. La baza Crucii a fost așezat un coș cu ouă, iar sângele scurs din coasta împunsă le-a înroșit. O altă legendă trimite la discuția dintre Maria Magdalena și un grup de evrei. Maria Magdalena, care avea cu necreștină (musulmani și evrei) aprinse două buchete de câte sine un coș cu ouă, a mărturisit pentru a nu exista vreo sursă 33 de lumânări și lumina este Învierea lui Iisus Hristos, iar de foc. Mormântul este sigilat, împărțită tuturor. evreii i-au spus: va învia Hristos iar forțele de ordine rămân de Unora dintre creștinii când se vor înroși ouăle. Pe dată pază. An de an, credincioși din toate colțurile lumii vin la Ierusalim pentru a fi martori ai minunii. Fiecare poartă în mâini câte un mănunchi de 33 de lumânări neaprinse, cifra simbolizând numărul anilor petrecuți de Iisus Hristos pe pământ. Patriarhul ortodox al Ierusalimului vine în procesiune la biserică, iar la momentul

2 4 acestea s-au făcut roșii. Se purtau numele de răboj. Sărbătoarea pascală. presupune că practica înroșirii Cojile, răbojuri, se așezau pe Mărturii din presa de ar fi adoptată de la păgâni, unii o apă curgătoare, a Sâmbetei, altădată fiind romanii care înroșeau ouă pentru a vesti Învierea pe Învierea Domnului a fost de sărbătoarea lui Janus. tărâmul celor morți, blajinii. În dintotdeauna un reper în tradiția populară, blajinii erau viața comunității. Mărturie La români, ouăle sunt caracterizați ca fiind oameni stau articolele din presa înroșite în mod tradițional mici, blânzi și credincioși. veche, cu ajutorul cărora se în joia de dinaintea Învierii Cunoscuți și sub denumirea poate reconstitui o cronică a pentru că la denia din acea zi de Rocmani, Rohmani sau sărbătorii. sunt rememorate patimile și Rugmani, ei erau socotiți Câteva rânduri răzlețe, de pe moartea lui Hristos, ouăle fiind urmași ai lui Set, unul dintre fiii frontul primului Război Mondial consumate în ziua de Paști, lui Adam și ai Evei. anunțau faptul că soldații după ce au fost binecuvântate francezi și cei englezi s-au de preot, la biserică. Ciocnitul Paștele „înfrățit” cu cei greci pentru ouălor, simbol al învierii, este Este acea pâine stropită cu prăznuirea Învierea Domnului însoțit de salutul: „Hristos a vin și consumată de creștini în „în cele mai de seamă cazărmi înviat!” și răspunsul „Adevărat primele zile pascale. Pâinea, grecești” (***Paștele aliaților a înviat!”, salut cu care își tăiată în bucăți asemenea la Salonic/Înfrățirea soldaților dau binețe creștinii timp de anafurei, este așezată în straturi greci cu cei ai quadrublei în 40 de zile, până la Înălțarea în coșuri sau vase curate, apoi „Victoria” an I (1916), nr. 36, 16 Domnului. În popor există este stropită cu vin. Pâinea este aprilie, p. 2). Dacă în Ardealul obiceiul ca duminică dimineața binecuvântată de către preot prins și el de febra războiului, să se pună într-un vas apă, un printr-o rugăciune specială și Paștele a fost o sărbătoare ou roșu și bani și cu acea apă consumată în locul anafurei. tristă, în care ouăle „au fost oamenii să se spele pe față, După ce în prima parte a vopsite cu sângele martirilor pentru spor și sănătate. În plus, rugăciunii se amintește de de pe câmpiile Galiției”, iar se spune că până nu cad coji de ieșirea din robia egipteană și „soațele și copiii, cari știau să ouă roșii pe pământ vremea nu de mielul care îl prefigura pe se roage cu mulțumire lui Crist, se încălzește. Mielul „Cel ce de bunăvoie bocesc și acum pe lespezile S-a junghiat pe cruce”, se cere reci, unde floarea țărei lor a fost În vechime creștinii își binecuvântarea Domnului stinsă” (***Paștele în Ardeal în dăruiau unul altuia jumătate iar puterea lui Dumnezeu să „Victoria” an I (1916), nr. 33, de ou roșu, simbol al iubirii alunge bolile și neputințele. 13 aprilie, p. 1), la Constanța, și al păcii. Aceste jumătăți în ajunul Învierii, a avut loc o procesiune organizată de către clerul bisericii armene, lăcaș de cult în care „s’au oficiat slujbe în tot cursul zilelor de paști” (*** Informații în „Victoria” an I (1916), nr. 33, 13 aprilie, p. 2.). În perioada interbelică, evenimentul era serbat cu mare fast. Adresarea salutului pascal de către P.S. Gherontie, Episcopul Constanței, era precedată de tragerea a douăzeci și unu de salve de tun, iar slujba Învierii, de onorul dat de către garda militară. Eticheta

2 5 cerea ca personalitățile civile îi încolțea în minte întrebarea (1936), nr. 2, 12 aprilie). care participau la slujba de este sau nu vrednic să se Într-un amplu articol, Învierii, oficiată la Catedrala împărtășească „cu Sfânta preotul gazetar Constantin episcopală „Sfinții Apostoli Sfintelor” pentru a se pregăti Popescu pleda mărturisind Petru și Pavel” din Constanţa, creștinește de sărbătoarea, pe dumnezeirea lui Iisus Hristos să poarte „frak, cravată albă și care o considera și „Învierea prin rememorarea și explicarea mănuși albe, decorațiuni; Mari Neamului Românesc” (Cruțiu morții și învierii (Preotul Const. Cruci cu cordon”, iar militarii Delasăliște, Părèsemi, în Popescu, Hristos a înviat în să aibă „ținuta de ceremonie” „Dobrogea Jună”, an XIII (1919), „România dela Mare” an I (***Programul serbării nr. 18, 17 martie, p. 2). (1934), nr. 20, 8 aprilie, p. 1). Sfintelor Paști în „Dobrogea Odată cu venirea primăverii, Într-un alt număr, referindu-se Jună” an XXXI (1936), nr. 84, 85 creștinii prăznuiesc Învierea, la același eveniment dătător de și 86, 11 aprilie, p. 5). prilej de amintire a unor aspecte viață, arăta schimbarea radicală În anul 1944, când Constanța din viața celui ce S-a „ridicat din produsă în sufletul apostolilor era supusă bombardamentului, casa sărăcăcioasă din Nazaret” și al primilor creștini. Mai mult, prăznuirea Învierii a avut loc în și S-a sacrificat pentru omenire. a făcut o paralelă între credința condiții de siguranță specială. „Trăinicia învățăturii (Sale) este de atunci și cea din zilele sale, Pentru iluminarea bisericilor confirmată de istorie, rezistând constatând, cu regret, „că și organizarea procesiunii în timp” (***Învierea în sfântul adevăr al Învierii nu-l pascale cu lumânări aprinse, „Conservatorul Constanței” an I pot înfățișa în toată strălucirea a fost nevoie ca Episcopia (1909), nr. 11, 29 martie, p. 1). sa după desfășurarea vieții Constanței să solicite aprobarea În zilele marelui praznic, noastre creștine” deoarece Ministerului Afacerilor Interne. datoria creștinului este de a-L poporul nu mai era pătruns de Condiția impusă forului evoca pe Acela care „a așezat „isvorul limpede al învățăturii eclesiastic era ca „în caz de evanghelia Iubirei în locul lui Hristos” (Preotul Const. alarmă luminile să fie stinse idolilor de piatră sfințind’o cu Popescu, Hristos a înviat în imediat”, așa cum reiese mireasma sufletului divin și „România dela Mare” an II dintr-un document din arhiva cu sângele vărsat pe crucea (1935), nr. 74, 20 aprilie, p. 1). instituției. Golgotei”. Pentru români, Cu toate vicisitudinile vremii, Cruțiu Delasăliște, unul Învierea Domnului era, înaintașii noștri au marcat dintre marii publiciști ai totodată, învierea neamului și consemnat întotdeauna Constanței interbelice, își românesc, iar datoria românului prăznuirea celei mai mari amintea cu nostalgie despre era de a urma voința Domnului sărbători a Ortodoxiei. sfințenia postului ținut în și de a aduce „osanale și copilărie, unit cu spovedania imnuri de slavă mântuitorilor Laura CALOEAN și împărtășania. Îndrumat de românismului” (***Învierea dascăli, de la o vârstă fragedă în „Aurora Dobrogei” an VII

2 6 Din arhivele Şcolii populare de artă

După cum am anunţat în numărul precedent, în paginile revistei DATINA veţi putea găsi o serie de fotografii din albumul realizat în anul 1953 la Sărbătoarea Cântecului şi dansului din regiunea Constanţa, în cadrul celui de-al treilea Concurs naţional al echipelor artistice de amatori ale căminelor culturale. În numărul de faţă sunt prezentate fotografii cu echipa de dansuri din satul Siminoc, pe scena în aer liber din faţa Casei de cultură a oraşului Medgidia. În perioada 1953-1955 a fost organizat cel de-al treilea concurs artistic pe ţară între echipele artistice de amatori ale căminelor culturale, caselor de cultură raionale, caselor de citit de la oraşe şi sate şi ale colţurilor roşii din gospodăriile agricole colective. Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri erau stabilite concursul între echipele artistice de amatori: cor, joc, formaţiuni instrumentale, solişti vocali şi instrumentişti, dansatori, cititori artistici şi prezentatori de programe, în prima fază, cea de-a doua cuprinzând concursul între echipele artistice de amatori de teatru şi între brigăzile artistice de agitaţie. Se înfiinţau şcolile populare de artă ca instituţii de stat cu caracter cultural- educativ, pentru învăţământul artistic popular, având ca obiect de activitate pregătirea artistică a interpreţilor, creatorilor şi instructorilor din mişcarea artistică de masă, cultivarea şi afirmarea talentelor autentice, ridicarea nivelului calitativ al manifestărilor artiştilor amatori de la oraşe şi sate. Şcolile populare de artă desfăşurau, de asemenea, activitate metodică, de îndrumare a mişcării artistice de masă, a formaţiilor, cercurilor şi cenaclurilor artiştilor amatori.

2 7 Monografia localităţii Saraiu O poveste adevărată despre oameni şi faptele lor Monografiile sunt studii cu care ample asupra unui subiect deschide anumit, tratat detaliat şi cartea:”Când multilateral. începi să La celebrarea unui vezi capătul eveniment de tipul a trei, cinci drumului, sau zece decenii se propune şi te întorci o monografie. şi priveşti Mulţi dascăli au lucrat la înapoi. Şi monografii. Spiru HARET, apoi ce vezi? Dimitrie GUSTI au cerut expres Sincer jenat, dascălilor de ţară să cerceteze recunosc şi să scrie. Ar merita să se acum că, facă acest lucru şi astăzi chiar până mai ieri, dacă nu mai există un ministru familia mea precum Spiru Haret şi nici un urca în trecut sociolog precum Dimitrie Gusti. până la bunici. La Saraiu, învăţătorul Căutând şi Constantin Gh. TUDORAN întrebând, a scris în anii 1930 circa o mi-am aflat sută de pagini de manuscris străbunicii: adunând, după modelul impus am aflat cum de Gusti, cele mai importante îi chema, elemente care dau identitate unde sunt localităţii. Dar vremurile s-au îngropaţi, de schimbat şi munca dascălului a unde au venit în Saraiu. Am calitativă punând în prim plan rămas păstrată doar în sertarul aflat fapte de-ale lor demne de povestirea vieţii. familiei. pomenire. E scump astăzi să faci cărţi Peste mulţi ani, nepotul În arhiva Primăriei dar şi mai scump să lasă să său, Vasile TUDORAN, contabil am descoperit cu emoţie se distrugă istoria unui loc, de profesie, a reluat cercetările semnăturile bunicilor şi ale tradiţiile oamenilor, legendele. înaintaşului său şi a dus la bun străbunicilor mei. E ca şi cum Arhivele se risipesc ca argintul sfârşit, cu informaţii la zi, una viaţa mea a început mult viu. Bătrânii satelor se duc, din cele mai bune monografii înainte de a mă fi născut.” amintirile se şterg. Cartea pe săteşti ale Dobrogei. O lucrare Vasile TUDORAN realizează care Vasile TUDORAN a reuşit de ţinută ştiinţifică realizată o cercetare intuitivă, adună să o lanseze recent printre ai sub auspiciile Editurii Ovidius poveşti etnografice, transmite săi este o nestemată în calea University Press din Constanţa. experienţa oamenilor prin uitării. Este o lucrare ştiinţifică Ne putem imagina travaliul rememorări ale vieţii cotidiene, în cel mai curat sens. Este o depus, eforturile uriaşe, umane abordează teme complexe carte de ţinută cum ar merita şi financiare, căci nepotul şi-a precum istoria familiei, a să aibă toate localităţile, mari şi pus la bătaie propriile economii şcolii, a satului, îşi dezvăluie mici, care vor să-şi afle istoria şi pentru a împlini visului ataşamentul faţă de această elementele identitare. înaintaşului său. comunitate, foloseşte corect Emoţionant este argumentul metodele de cercetare Aurelia LĂPUŞAN

2 8 Fotografia sau arta de a desena cu lumină

Despre fotografie și arta esențiale ale acestei minunate utilizate medii artistice (de la fotografică s-au scris și meserii. De ani buni acest documentarea unor diferite încă se mai pot scrie pagini adevărat incubator de artiști manifestări artistice - instalaţii, întregi. Fascinația pentru fotografi este condus cu multă performance, happening - până captarea imaginii a existat abnegație și dăruire de către la proiecte de artă conceptuală). de la începuturile omenirii. profesorul Alexe (Bebe) PITEI. Fotografia constituie astăzi Dacă am încerca o cronologie Cu o experiență de invidiat o realitate culturală, estetică imagologică am putea începe și practică fotojurnalistică, şi economică, cu implicaţii cu primele desene din peșterile profesorul Pitei își inițiază diverse în viaţa oamenilor. În de la Altamira și am putea elevii în tainele fotografiei scurta sa istorie de aproape o poposi pe zidurile actuale ale pornind de la fotografia sută şaptezeci de ani, fotografia marilor orașe pline de graffiti. clasică pe film până la ultima s-a afirmat cu o deosebită forţă Fotografia sau arta de a desena generație digitală. De curând, în ceea ce priveşte vocaţia cu lumină are însă o propagare în cadrul Centrului s-a format sa populară, devenind un exponențială, datorată o nouă clasă de fotografie fenomen de masă. tehnologiei avansate, digitizării sub îndrumarea prof. Iulia Iulia PANĂ și ușurinței cu care se poate lucra GHEORGHE, a cărei experienţă Ştiaţi că ? astăzi. De la camera obscură jurnalistică și expertiză în la daghereotip și până la Dslr- arte vizuale încearcă noi Primele fotografii au fost uri și mirrorless, fotografia și-a abordări ale fotografiei digitale realizate de fizicianul francez căpătat cu prisosință statutul de și conceptuale. La clasa de Nicephore Niepce(1765-1833) artă. Cuvântul fotografie are la fotografie se studiază tehnici cu o cameră obscură. El a origine două cuvinte provenite fotografice, fotocompoziția, proiectat o imagine pe o placă din limba greacă: φῶςphōs care inițiere în prelucrarea metalică acoperită cu o soluţie se traduce ca lumină șiγραφις computerizată. Cursul de chimică ce se albea în contact graphis care se traduce cu a artă fotografică beneficiază cu lumina. Acţiunea luminii scrie. de suport logistic pentru făcea posibilă fixarea imaginii, Pornind de la această prezentarea atât teoretică cât dar era nevoie de opt ore de explicație strict din dicționar, și practică a tututor tehnicilor expunere ca imaginea să apară. iubitorul de fotografie are fotografice. În 1839 asociatul lui Nicephore nevoia unei îndrumări și mai Clasele de fotografie Niepce, pe numele lui Jacques ales a unui cadru adecvat și organizeză anual expoziții prin Louis Daguerre (1787-1851) stimulativ. Fotografia este o care cursanții își probează a îmbunătăţit procedeul: nu pasiune pe care amatorul are cunoștințele acumulate, mai era necesară decât o tendința să o împărtășească obținând la final un certificat expunere de câteva minute. tuturor, de aceea sunt din ce de absolvire recunoscut Plăcile lui Daguerre sau “plăcile în ce mai des întâlnite tabere de Ministerul Culturii și de dagherotipie” realizate din sau workhop-uri. Dar dincolo Patrimoniului Național ce oferă cupru argintat erau introduse de acestea perfecționarea în absolventului posibilitatea de a în cutii de lemn prevăzute cu cadrul unei școli este necesară fi angajat în cadrul instituțiilor un obiectiv. Lentilele optice şi și mai ales utilă. din domeniul artei și culturii. o diafragmă permiteau o serie La Centrul Cultural Județean Câştigându-şi locul în familia de reglaje în funcţie de lumină « Teodor T. Burada », clasa artelor vizuale, fotografia şi de distanţa la care se aflau de artă fotografică are un se întâlneşte pe simezele modelele. Ulterior s-a preferat palmares impresionant. Un muzeelor şi galeriilor, alături de folosirea plăcilor de sticlă. Dar număr însemnat de fotografi pictură, sculptură şi alte medii de fiecare dată seţ ob inea o profesioniști astăzi cunoscuți în specifice artei contemporane. singură fotografie, care, în oraș și nu numai au trecut pragul În acest domeniu, fotografia plus, era realizată pe un suport școlii și au căpătat cunoștințele este unul dintre cele mai nepractic şi fragil.

2 9 Englezul Henry Fox Prima imagine cunoscută procedeul cu colodiu umed, Talbot(1800-1877) a găsit a Bucureştilor: “Câmpul într-un “laborator” instalat o soluţie pentru aceste Procopoaiei” datează din 1850, într-o trăsură. inconveniente. El a inventat autor, acelaşi Szathmari. În 1857, C. Szathmari şi Ioan talbotipia, adică fotografia În 1852: marele logofăt Heck fotografiază momentul obţinută pe hârtie fotosensibilă Costache Sturdza Schelanul, deschiderii Adunării ad-hoc de şi a realizat calotipul. Cu acest primul fotograf amator la Bucureşti şi, respectiv, pe aparat s-au putut obţine mai cunoscut până azi la noi, deputaţii ţărani din Divanul ad- multe exemplare ale aceleiaşi imortalizează pe peliculă mai hoc al Moldovei. imagini. Printr-un procedeu multe personalităţi ale vremii, În 1860 apare la Bucureşti chimic se realiza un negativ al între care Vasile Alecsandri şi publicaţia Ilustraţiunea, jurnal plăcii fotografice, ceea ce era Barbu Lăutaru. universal, în care tipărirea alb pe placă devenea negru, Doi ani mai târziu, în 1854, unei imagini fotografice cerea ceea ce era negru devenea alb. Szathmari realizează primul gravarea în lemn a acesteia de De pe placa negativă se puteau reportaj fotografic de război din către un alt artist, gravorul. obţine oricâte pozitive. lume ( războiul Crimeii), prin Fotografia modernă s-a născut în 1888 o dată cu aparatul Kodak al americanului Eastman. Un an mai târziu, acelaşi înlocuieşte hârtia din aparat cu pelicula de celuloid. Peliculele color şi diapozitivele sunt invenţia anilor 1950. Se pare că noi, românii, avem şi aici nişte întâietăţi şi nişte prestigioase succese. Iată câteva: - La numai o lună şi nouă zile (16 februarie 1839) de la comunicarea, la Academia de ştiinţe din Paris, a descoperirii lui Daguerre, părintele daghereotipiei, publicaţia “Albina românească” din Iaşi îşi informează cititorii despre aceasta. - Un an mai târziu, Academia Mihăileană din Iaşi şi colegiul Sf. Sava din Bucureşti achiziţionează instrumente de daghereotipie. - Primul atelier fotografic la noi este înregistrat la Iaşi în 1842. - Primul atelier fotografic a fost la Bucureşti în anul 1843, deschis de o femeie, “madama Wilhelmine Priz”. În 1848: Carol Szathmari execută prima calotipie (negativ realizat pe o coală de hârtie hipersensibilă, după care se puteau obţine pozitive).

3 0 P asiunea fotografiei adună pe mulţi cursanţi la cercurile Centrului cultural judeţean Constanţa “Teodor T.Burada”. Doi specialişti în arta fotografică, BebeP ITEI şi Iulia PANĂ, recuperează frumosul în obiectivul aparatului de fotografiat.

3 1 160 de ani de la nașterea lui Anghel Saligny O viaţă dedicată ţării care l-a adoptat Nicolae Iorga:”Anghel Saligny a fost unul dintre corifeii unei generaţii spornice, al mănunchiului de creatori căruia îi datorăm atâta din ce are şi din ce poate da ţara”. Familia este de origine însoţeşte în Prusia, la Postdam. franceză, o ramură a vestitei La terminarea studiilor se familii Chatillon-Coligny. reîntorc împreună acasă, în Amiralul Coligny este România. consemnat în istoria Franţei Sofia urmează Conservatorul ca prima victimă a nopţii din Berlin unde la numai 15 ani Sfântului Bartolomeu. Pentru obţine premiul întâi la pian. a scăpa cu viaţă, restul familiei Alfons se înscrie la cursurile ia drumul exilului. Un urmaş Universităţii din Berlin şi devine al acestuia, Alfred Rudolf de primul chimist român cu Saligny, împreună cu fratele strălucite studii în străinătate. său, Constantin de Saligny, A fost directorul Laboratorului ajung în Prusia, unde ascultă de chimie al Şcolii de poduri şi cu încântare povestirile lui şosele din Capitală, membru Mihail Kogălniceanu despre corespondent al Academiei frumuseţile Moldovei. Ioan Române şi membru al Societăţii Ghica îi invită să vină la moşia regale de chimie din Londra. sa pentru a-i învăţa pe copiii Publică lucrări de maxim interes ajung ca marele nostru strămoş, săi limba franceză, cei doi privind lignitul şi păcurile amiralul, şi să descopăr lumi noi fraţi acceptă cu plăcere şi în din România, apele minerale - el pe pământ, eu în cer - însă următorii ani Constantin este româneşti din zonele Buzău, îmi dau seama că în Principate autorul culegerii de folclor Prahova, Dâmboviţa, Roman, sunt multe altele de făcut, aşa “Fleurs Roumains”. Neamţ şi Constanţa. Este cel că nu voi descoperi lumi noi, ci Alfred se însoară în Moldova care a înfiinţat primul laborator voi ajuta la construcţia unei ţări cu o poloneză, care aduce pe de încercări de materiale din noi”. lume doi băieţi: Alfons, Anghel, ţară. Este de asemenea, primul O cunoaşte pe cea care avea şi o fată, Sofia. chimist care s-a preocupat de să-i devină soţie, pe Thereza La 2 mai 1854, s-a născut studiul nămolului şi salinităţii Khona, care l-a sprijinit toată Anghel, pe o vreme ploioasă lacului Techirghiol. În 1904, viaţa dăruindu-i dragostea care aproape a inundat hanul împreună cu M.Popovici şi ei şi 12 copii. În timpul celor unde poposise familia Saligny M.Georgescu, Alfons Saligny patru ani de logodnă, Anghel în drum spre iarmaroc. Mai publică primele concluzii ale i-a scris peste o sută de poezii, târziu biografii inventatorului analizei complete calitative apreciate de Nicolae Iorga drept legau această întâmplare de şi cantitative a apei din lacul adevărate perle de cultură. numeroasele poduri pe care Techirghiol, precum şi un studiu În urma lucrărilor pe care acesta le-a construit peste comparativ al acestei analize cu le-a susţinut şi a cunoştinţelor multe râuri ale României. cel al apei Mării Negre. acumulate la universitate i se După câtva timp familia Anghel se hotărăşte să propune să rămână profesor la se mută la Focşani, unde, cu studieze astronomia tot la Politehnica din Dresda. Refuzul ajutorul lui Mihail Kogălniceanu, Universitatea din Berlin, dar lui este o altă fascinantă îşi ia cetăţenie română şi după scurt timp părăseşte declaraţie de dragoste faţă deschide un pension de copii. această facultate şi se înscrie la de ţară:”Deşi familia mea s-a Când proprii copii trebuie să Şcoala Tehnică Superioară din născut din apele Loirei şi pe urmeze şcoli mai înalte, familia Charlottenburg, motivându- urmă a pribegit prin lume, noi desfiinţează pensionul şi îi şi gestul către ai săi:”Visam să am fost întotdeauna loiali, aşa

3 2 că dacă o ţară ne-a dat azil şi se petrecea la Cernavoda. Academiei la 13 aprilie 1892, ne-a recunoscut drept fiii ei, noi Erau prezenţi Carol l, regina iar 5 ani mai târziu, la 7 aprilie nu o putem trăda.” Elisabeta, principele Ferdinand, 1897, devine membru activ. La 1 decembrie 1887, principesa Maria, oaspeţi veniţi Titularizarea lui, povesteşte Ministerul Lucrărilor Publice îl special pentru eveniment, acad.dr.ing. Radu Voinea2 a însărcinează pe Anghel Saligny corpul diplomatic, miniştri, întâmpinat unele dificultăţi. să elaboreze proiectele liniei ziarişti, oamenii locului.“Un La primul scrutin nu a reuşit. Feteşti-Constanţa, o decizie tren format din 15 locomotive, Nu avea prea multe lucrări surprinzătoare pentru inginerul fluierând înspăimântător, tipărite. Ion Ghica, preşedintele de origine franceză care avea a zburat cu 80 km/oră pe Academiei la acea vreme, doar 33 ani. Înainte de a demara deasupra valurilor Dunării. a organizat o excursie pe lucrarea, Saligny face o vizită Trenurile bubuiau, sirenele Dunăre, cu vaporul pentru toţi în Scoţia pentru a vedea cum vapoarelor sunau, uralele a mii membrii înaltului forum. În zorii se derulează lucrările la podul de oameni nu mai conteneau. A zilei, ajungând în apropierea „Firth of Forth”, apreciat cel fost cel mai grandios spectacol Cernavodei şi a sclipitorului mai mare din lume la acea dată. care s-a văzut vreodată în ţara ei pod abia terminat, La 9 octombrie 1890 s-a pus noastră.”Peste 400 personalităţi academicienii au fost invitaţi piatra fundamentală a marelui din ţară şi străinătate, peste să iasă pe punte. La uimirea pod. Lucrările durează cinci ani. 20.000 oameni din toate părţile generală, Ion Ghica a informat Podul avea o deschidere de 190 Dobrogei şi ale Regatului că cel respins la ultimul scrutin, metri, cum nu se mai construise admirau dantelăria de oţel Anghel Saligny, este autorul până atunci în Europa, includea şi silueta sveltă a celui de-al acestei bijuterii scrise în fier, o salbă de poduri peste Borcea. treilea pod ca mărime din lume beton şi piatră. La următoarea Suprastructura podului se şi cel mai mare din Europa”. convocare „scriitorul“ Anghel găseşte la 30 m deasupra „Masa populară, scria ziarul Saligny a fost primit în Academia nivelului apelor mari, iar Constanţa, la care s-au cheltuit Română cu majoritate absolută. fundaţiile la o adâncime de 28,5 vreo 100 berbeci, s-a profitat În mai 1907 Anghel m. În cei cinci ani de muncă de cât de lucrătorii străini aflaţi Saligny este ales preşedintele tenace au avut loc şi epidemii, la Cernavoda. Fiind zi de post, Academiei Române. o grevă a muncitorilor, ţărănimea română s-a ales cu întreruperi de activitate din câte 10 bani şi o oală cu vin, Saligny, membru în lipsa banilor. Saligny a stat câţi au putut străbate până la Comisia de înfrumuseţare alături de muncitori în barăcile distribuitori./.../ a oraşului Constanţa şantierului, a îndurat frigul, Bătrânii povestesc că în ziua căldurile toride, praful. Au fost inaugurării podului, inginerul Cu doi ani înainte de a câteva ierni extrem de dure şi Anghel Saligny, instalat pe o lua conducerea lucrărilor mulţi au fost muncitorii care, schelă de sub şina ferată, a portului Constanţa, inginerul lucrând la mare înălţime, dispus să treacă trei locomotive Anghel Saligny se ocupa de îngheţau şi cădeau în Dunăre. cu viteză maximă pe deasupra înfrumuseţarea oraşului nostru. La construcţia podului au sa: ”Dacă se va întâmpla vreun În 1897, la 5 iulie, la fost angajaţi şi pietrari italieni, accident, el să fie prima victimă Bucureşti, se ţine o şedinţă a emigraţi la sfârşitul secolului al a creaţiei sale. Iar bucuria Comisiei de înfrumuseţare a XVlll-lea şi aşezaţi în satul Greci, regelui era de nedescris”1. oraşului Constanţa. Membrii judeţul Tulcea, dar şi în Oltenia. Regele Carol oferă tuturor ei: Anghel Saligny, Grigore Carierele din Cernavoda muncitorilor câte un ceas de Cerchez şi E. Radu, dau avizul şi Topalu au furnizat buzunar cu capace aurite, pe pentru prioritatea lucrărilor material pentru pod. Toate unul din acestea fiind gravată edilitare necesare propulsării terasamentele liniilor ferate silueta podului. Constructorii Constanţei în rândul marilor şi şoselele au fost executate italieni au mai primit ca răsplată oraşe româneşti. cu pietrişul furnizat de aceste un set de mistrie şi un cancioc, 1. Acest oraş, pe lângă cariere. miniatură, din aur. importanţa comercială ce va La 14 septembrie 1895, Anghel Saligny a fost ales dobândi în urma lucrărilor cea mai mare solemnitate ce membru corespondent al s-a văzut până acum în ţară, 1 Martinescu, Pericle, De la Dobrogea 2 Lăpuşan, Aurelia, Lăpuşan, Ştefan, cum titrau ziarele vremii, arhaică, la Dobrogea modernă, Vremea, 10 Tiberiu Birda, Cernavodă 1995, Editura mai 1936 Mondograf, 1995, 3 3 portului care se execută acum, de comunicaţie se vor face largi, În iulie 1903, exista un este menit să devină principala cât se poate, mergând până contract încheiat între primarul staţiune balneară din ţara la 40 de metri. Pe acest plan Cristea Georgescu şi inspectorul românească. Este dar de general, se vor stabili pieţele, general, ing. Anghel Saligny, neapărată trebuinţă ca să se terenurile pe care se vor ridica prin care: Dl. inspector general îmbunătăţească stabilimentul diferitele edificii comunale A. Saligny se angajează a face de băi. Se va lega, însă, cu precum casino, teatru, biserică, studiile şi proiectul consolidării oraşul printr-un bulevard larg, grădini, etc. Se va ţine seama malurilor în partea de nord-est a bine condiţionat, aşezat de-a că pieţele vor trebui să fie oraşului Constanţa între hotelul lungul crestei malului mării şi cât se poate mai numeroase Carol I şi abatorul actual. prevăzut cu un tramvai electric; şi mai spaţioase. Va mai La 16 ianuarie 1904, se între acest bulevard şi mare nu trebui încă, ca administraţia adresează primarului Cristea se va permite ridicarea nici unei comunală să întocmească Georgescu cu proiectul formării clădiri particulare iar râpa se va cuvenitele regulamente unei noi plaje în oraş, legat de transforma într-o grădină. Pe pentru construcţiile şi higiena cel privind întărirea malurilor partea cealaltă a bulevardului oraşului. Aceste regulamente mării la Constanţa. Amenajarea se va permite construcţia de vile vor ţine seama de modul de staţiunii turistice Mamaia a fost după planurile ce vor fi supuse construire din localitate, de gândită ca legată de Constanţa aprobării administraţiei. 2. materialele de care se dispune printr-o şosea, proiectată de Una din lucrările de căpetenie şi vor tinde a încuraja, pe cât Saligny. care nu mai rabdă întârziere posibil, construcţiile noi, cu Neţinând seama de starea este negreşit aducerea apei condiţia ca ele să fie clădite în sănătăţii, Anghel Saligny şi distribuţia ei în oraş. 3. mod higienic şi cu înfăţişare acceptă în 1915 conducerea Distribuirea apei în oraş ar trebui plăcută. 5. Administraţia căilor Direcţiei Generale a Muniţiilor să fie completată printr-o reţea ferate pentru a veni în ajutorul de pe lângă Ministerul de de canale sub stradă, pentru înfrumuseţării oraşului a dispus ca, astfel, higiena oraşului să ca gara actuală să fie mutată şi Război, unde se implică direct în nu lase de dorit. 4. Planul de transformată. Va trebui să se producţia de arsenal, pulberării situaţie şi parcelare a oraşului ţină seama de mutarea acestei şi pirotehnie, implică toate va trebui să fie completat prin gări pentru ca traseul alinierii fabricile în funcţiune să producă determinarea alinierilor atât oraşului să corespundă cu materiale de război necesare ale oraşului vechi, cât, mai poziţia noii gări. 6. Bineînţeles armatei. Demisionează în ales, a părţilor celor noi, unde că un oraş nu poate fi higienic august 1916 din funcţia de oricum, se deschid străzi şi se dacă străzile nu vor fi pavate director general al muniţiilor. încep construcţii. Va trebui, în mod convenabil. Va trebui A însoţit transportul Tezaurului mai întâi, să se statornicească chiar să se ia măsuri ca să nu se Băncii Naţionale şi arhiva unor în hotar al oraşului peste care permită parcelarea terenurilor instituţii de stat la Moscova, să nu se permită nici un fel de în ridicări de case noi până construcţie până ce partea ce, mai întâi, strada nu va fi prilej cu care şi-a lăsat acolo cuprinsă în acest hotar nu se va bine regulată şi pavată. 7. şi documentele cel mai completa cu clădiri. Pe planul Malurile mării dinspre partea importante ale carierei sale şi acest general de aliniere se vor de nord a oraşului au nevoie ale familiei. A plecat luându-şi trasa noile străzi cu direcţia de a fi întărite pentru a le feri cu el soţia şi copiii de teama şi lărgimea care trebuie să le de coroziunea mării şi mai ales de a nu li se întâmpla ceva în dobândească în viitor. Pe lângă dezinfectate. 8. Negreşit că lipsă. Îşi îndeplineşte misiunea străzile secundare de parcelare plantaţiile joacă un rol foarte până la capăt, se întoarce în a terenurilor va trebui să se important în însănătoşirea şi grele condiţii acasă pentru a amenajeze artere principale, înfrumuseţarea unui oraş. În raporta cele văzute în Rusia unde, de exemplu, se poate Constanţa ele lipsesc aproape revoluţionară, apoi se refugiază prevedea crearea de drumuri cu totul. Va trebui să se facă legând oraşul cu vecinătăţile toate eforturile posibile pentru cu cei dragi la Odessa. Revine sale şi cu părţile care se ca să se întemeieze cât mai la Bucureşti în vara anului 1918 presupun că vor deveni centruri multe plantaţii, studiindu-se unde îşi găseşte casa prădată în (centre - n.n.) industriale sau esenţele care pot rezista climei mare parte.3 comerciale. Arterele principale din localitate”. 3 Buletinul Societăţii Politehnice,anul XXXlX,1925,p440 3 4 Saligny împroprietărit la Constanţa. O stradă îi poartă numele de-atunci

O parcelă din terenul Serviciului Porturilor Maritime i se vânduse prin act de vânzare- cumpărare transcris de Tribunalul Constanţa. În prezenţa cumpărătorului, Anghel Saligny, sunt bătuţi ţăruşii în pământ şi semnate documentele. Parcela, conform procesului verbal încheiat, avea forma unui dreptunghi şi se mărginea la nord cu strada Anghel Saligny, pe o lungime de 24,40 m, la sud cu strada Ştefan cel Mare, pe aceeaşi lungime de 24,40 m, la est cu strada Atelierelor, pe o lungime de 20 m, iar la vest cu parcela nr.2, pe o lungime de 20 m. Suprafaţa astfel delimitată, se mai preciza în acelaşi proces verbal, este de 488 mp, pentru care a fost pus în posesiune dl.Anghel Saligny. Actul se află în păstrarea Arhivelor Statului. De atunci mica stradă din centrul oraşului îi poartă numele.

A murit în ziua de 17 iunie 1925. Guvernul a decis funerarii naţionale. Din casa familiei Saligny, construită în 1895 după propriile schiţe, situată în Bucureşti, pe strada Basarabiei nr.15, a plecat un imens convoi de trăsuri şi puhoi de oameni. Trupele de onoare de la mai multe regimente au dat onorurile. Şase ofiţeri purtau decoraţiile - Saligny primise în timpul vieţii toate decoraţiile române în gradul cel mai înalt de Mare Cruce, precum şi numeroase decoraţii străine. Panglicile carului mortuar erau ţinute de premierul Ion I.C.Brătianu, A.Văitoianu, O.Kiriacescu şi N.Ştefănescu, având alături câte un ofiţer din armata română. A fost îngropat în cavoul familiei din Cimitirul Sf.Vineri, alături de fiica sa Eugenia, moartă cu doi ani înainte.4

4 Buletinul Societăţii Politehnice, anul XXXlX, nr.11-12, 1925, p.404-405 lucrare realizată de prof. Gabriela Gheorghe