DOSARUL DE CANDIDATURĂ – Plan de Dezvoltare Locală II.2. PLANUL DE DEZVOLTARE LOCALĂ PARTEA I.: PREZENTAREA TERITORIULUI – ANALIZA DIAGNOSTIC II.2.1. PREZENTAREA GEOGRAFICĂ ŞI FIZICĂ II.2.1.1. Prezentarea principalelor caracteristici geografi ce Teritoriul vizat este amplasat în partea de sud–est a judeţului Harghita. Cuprinde o suprafaţă de 2.027 km² cuprinzând bazinul superior a râului Olt1 (depresiunea intramontană a Ciucului), cu cei mai importanţi afl uenţi: pârâul Lunca Mare, pârâul Mădăraşului, pârâul Frumoasa, iar pe partea sudică pârâul Fişag şi Tuşnad. Sunt două bazine separate lângă bazinul superior al Oltului, Depresiunea Casinului şi Valea Ghimeşului. Pe partea nord–esti- că situează Valea Ghimeşului în bazinul hidrografi c superior al râului Trotuş, acesta până la urmă deschide căi de comunicaţii spre Moldova prin Comăneşti spre Bacău, Adjud. Din punct de vedere hidrologic cel mai important este Lacul Sfânta Ana, unicul lac vulcanic din România, situat într-un crater vulcanic din masivul muntos Ciomadu Mare, la altitudinea de 950 m. Suprafaţa lacului este de 19,5 ha, adâncimea maximă de 6,1 m. Lacul se alimentează nu- mai din precipitaţii, apa are un nivel de mineralizare foarte scăzut. La nord–est de lacul Sfânta Ana, într-un crater geamăn, la altitudine de 1050 m se afl ă Tinovul Mohoş, un lac colmatat şi acoperit cu vegetaţie de Sphagnum, care se extinde pe un areal de 80 ha. Depresiunea Casinului (Casinelor) are o suprafaţă de peste 300 kmp, asigură accesul spre Depresiunea Braşovului prin zona Târgu Secuiesc. Centrul teritoriului vizat este Municipiul Miercurea Ciuc (nu este parte integrată a GAL-ului), care se situează pe coordonatele geografi ce de longitudine estică 25° 49’ şi latitudine nordică de 46°22’. Limita nordică a regiunii Ciuc (Csík) este comuna Sândominic, care se situează pe longitudinea estică de 25°47’ şi pe latitudinea nordică de 46°35’. Localitatea cea mai sudică, Băile Tuşnad este situată pe longitudinea estică de 25°51’, respectiv pe latitudinea nordică de 46°12’. În aria vizată se evidenţiază patru zone caracteristice aparte: Ciucul de Jos, în direcţia sudică dinspre Miercurea Ciuc (reşedinţa judeţului Harghita), până la Băile Tuşnad, Ciucul de Sus de la Miercurea Ciuc spre Gheorgheni până Izvorul Mureşului, Valea Ghimeşului şi Zona Casinelor. În ceea ce priveşte situarea regiunii faţă de principalele oraşe mari din România, teritoriul este unul periferic, în acest sens distanţa până la Bucureşti este de 270 km, până la Braşov 100 km, 105 km de la Bacău, 167 km până la Târgu Mureş. Un avantaj pentru zona rurală din Depresiunea Ciucului este apropierea reşedinţei de judeţ, Mier- curea Ciuc se situează în centrul depresiunii la 32 km de la Băile Tuşnad, 45 km de la comuna Plăieşii de Jos. Referitor la principalele căi de comunicaţii, în Depresiunea Ciucului trece drumul european E578 (DN12), care vine dinspre Odorheiu Secuiesc, asigurând conexiunea în direcţia Sfântu Gheorghe şi Braşov, iar spre nord în direcţia Gheorgheni, Topliţa, Reghin. În municipiul Miercurea Ciuc DN 12 are o bifurcaţie către Moldova (DN 12A), prin Pasul Ghimeş spre Comăneşti–Bacău–Iaşi. În privinţa căilor de comunicaţie feroviară prin Bazinul Ciucului trece linia prin- 1 Râul Olt izvorăşte din versantul vestic al Hăşmaşului Mare la altitudinea de 1280 m şi străbate Depresiunea Ciucului pe o lungime de cca. 85 km, părăsind teritoriul acestuia prin defi leul de la Tuşnad. Suprafaţa bazinului de recepţie este de 1295 km2, adunând afl uenţii Lunca Mare, Mădăraş, Valea Mare, Frumoasa, Fişag şi Tuşnad. Debitul mediu multianual al râului la ieşirea din judeţ este de 9 mc/s. 8 DOSARUL DE CANDIDATURĂ – Plan de Dezvoltare Locală cipală 400 dinspre Braşov în direcţia Ciceu, Gheorgheni, Topliţa, Deda prin Dej spre Cluj Napoca, şi până la graniţa cu Ungaria. Din localitatea Siculeni (Ciceu) − un nod feroviar important −, localitate situată la nord de reşedinţa de judeţ, porneşte o linie feroviară secundară care asigură legătura cu Moldova prin oraşul Comăneşti. Ceea ce priveşte aeroporturile, aeroportul cel mai apropiat este cel din Bacău şi Târgu Mureş, iar dacă va fi fi nalizat aeroportul din Braşov, distanţa faţă de cel mai apropiat aeroport se reduce la 100 de km. Relieful zonei Ciuc arată o varietate destul de ridicată. Forma de relief dominată este muntele, însă morfologic şi din punct de vedere antropic cele mai importante tipuri de relief sunt văile şi depresiunile. Depresiunea Ciucului (Csík) este un bazin foarte bine evidenţiat de către Munţii Ciucului şi Munţii Harghitei (Harghita de Centru şi Sud, cel mai înalt punct fi ind Mădăraş Harghita, 1801 m). Depresiunea Ciucului este o depresiune cu o lungime de peste 60 km şi cu o lăţime de 5-10 km (mai extins în zona Ciucului de Jos). La poalele munţilor sunt zone deluroase şi piemontane cu întinse zone de păşuni şi fâneţe. În partea sudică (Ciucul de Jos) sunt mai multe coline, formaţiuni deluroase care trec treptat în podiş şi apoi în munţi. În Ciucul de Jos Oltul a creat o zonă de şes, sunt mai puţine dealuri, în partea vestică zona depresionară nu este accidentată, iar cum creşte altitudinea, forma predominantă este podişul, care se stinge la poalele munţilor. Pe valea Trotuşului, Valea Ghimeşului (Gyimes) este o vale îngustă care este dominată de munţi relativ înalţi (1100–1500 m), sunt o serie de pârâuri (afl uenţi al Trotuşului), care vin perpendicular din cele două direcţii. Depresiunea Casinului (Kászon) este o depresiune extinsă, având o formă în cerc, în mijlocul cercului fi ind Dealul Csere, în jurul căreia găsim cele 5 sate componente ale comunei Plăieşii de Jos. După altitudinea faţă de nivelul mării, toate localităţile din aria LEADER intră în zona montană, în Miercurea Ciuc altitudinea medie fi ind de 650 m, în zona Sândominic peste 700 m, în Tuşnad 600 m, iar în zona Ghimeşului între 600–700 m. În zona Casinului punctul de cea mai joasă altitudine este 580 m. Câmpii sau zone mai de şes sunt mai frecvente în Depresiunea Ciucului, mai ales în Ciucul de Jos şi în apropierea reşedinţei de judeţ. Ceea ce priveşte ba- lanţa teritoriului după forme morfologice se vede o pondere predominantă a munţilor, jur de 60%. Tabel nr. 2: Ponderea diferitelor forme de relief pe teritoriul GAL. Forma de relief Pondere % Munţi 59 Podiş 22 Dealuri 11 Câmpii 8 Clima predominantă este cea continental – temperată, dar cu efecte montane, cu ierni foarte reci şi cu veri temperate scurte cu multe precipitaţii în lunile iunie–iulie. În lunile noiembrie, decembrie se instalează fenomenul de inversiune a temperaturii, ceea ce înseamnă persistenţa frigului, în zonele depresionare este foarte frig (anual sunt 5-10 zile, când temperatura este sub −28 °C în unele cazuri chiar atingând şi –33 °C), iar la altitudini mai înalte temperatura este mai ridicată cu 5-8 grade Celsius. Iarna în această zonă aerul rece nu poate să se ridice, şi se suprapun straturi de aer rece şi persistă ceaţă. Temperatura medie anuală a Depresiunii Ciuc este de 5,9 °C, cea mai scăzută valoare după Depresiunea Gheorgheniului, 5,8 °C. Clima în această zonă este rece (Mica Siberie), verile fi ind foarte scurte (2-3 luni pe an), cu temperaturi între 10−32 °C în timpul zilei şi 2−15 °C pe timpul nopţii, iar iernile lungi (5-6 luni pe an, în munţi zăpada persistă peste 6 luni) şi geroase, cu temperaturi frecvent sub −32 °C. Acest fenomen este o microclimă specifi că a zonelor între munţi înalţi. Solurile în Depresiunea Ciucului şi albia Oltului se dezvoltă pe depozite fl uviatile, pe baza rocilor vulcanice şi cretacice mai ales de la strangularea de la Jigodin şi în defi leul de la Tuşnad. Este un factor important baza rocală, 9 DOSARUL DE CANDIDATURĂ – Plan de Dezvoltare Locală care se diferenţiază în funcţie de unde vin afl uenţii Oltului. Cei din dreapta vin din munţii Harghitei formaţi din roci vulcanici, iar cei din stânga se formează în regiuni muntoase, constituite din roci eruptive şi şisturi cristaline de vârstă triasice, jurasice şi cretacice. Tipurile de soluri: sunt soluri brune podzolice mai ales în zonele montane şi colinare, în zonele de podiş soluri brune acide, iar în zonele mai joase pe câmpie şi în luncile pârâurilor sunt soluri negre aluviale. În ariile depresionare găsim turbării extinse, turba este prezentă în partea vestică a depresiunii lângă Miercurea Ciuc, în zona Ciucului de Jos, mai ales în luncile Oltului, în tinovuri şi în mlaştinile de-a lungul râului Olt. Dintre aceste tinovuri cele mai multe fac parte din sistemul european de arii naturale Natura 2000. Cele mai importante resurse naturale sunt apele minerale. Această zonă şi în mod deosebit Depresiunea Ciucului este cea mai bogată zonă în ape minerale. Din cauza vulcanismului din era neogenă, găsim foarte multe fenomene sau activităţi postvulcanice în zona Ciucului, dintre care cele mai evidente sunt apele minerale carbogazoase şi mo- fetele (emanaţii de gaze bogate în CO2 şi în sulf). În comuna Sâncrăieni există Tinovul Borsáros, unde găsim peste o sută de izvoare naturale de ape minerale, însă apele minerale sunt prezente oriunde ne-am duce în zonă, cele mai multe fi ind situate în Sâncrăieni, Tuşnad, Băile Tuşnad. Mofetele şi emanaţiile sulfatariene sunt găsite pe altitudini mai înalte, mai ales în munţii vulcanici în Băile Tuşnad, Sântimbru-Băi şi Harghita-Băi. Ceea ce priveşte rezervele de apă dulce, zona Ciucului de Jos (Alcsík) este foarte bogată în ape subterane, straturi de ape freatice sunt situate între 25–70 m, deci sunt uşor de exploatat, ceea ce asigură pentru zona respectivă apă de foarte bună calitate. Calitatea aerului este una excepţională, mai ales în mediul rural. În reşedinţa de judeţ cel mai poluant factor este praful din aer, efectul nociv al celorlalţi agenţi poluatori este mult sub limita impusă de normele de mediu.