Editatã de FUNDAÞIA CULTURALÃ MEMORIA sub egida Uniunii Scriitorilor din România Fondator BANU RÃDULESCU NNrr.. 6633 ((22//22000088))

Calea Victoriei 133 – 010071 – Bucureºti – România Tel./ Fax: (40) 21/212.97.72 http://www.revista.memoria.ro; E-mail: [email protected]; [email protected] Numãrul acesta este ilustrat cu reproduceri dupã Le suntem datori - p. 2 lucrãri ale pictoriþei Maria-Emilia Oteteleºanu, nepoa- ta Ottiliei Oteteleºanu (Meme), cu lucrãrile cãreia a ªtefan Iancu fost ilustrat nr. 62 al revistei noastre. Multumim ºi pe Carol I, „arhitectul aceastã cale pictoriþei. Bucureºtiului p. 4

„În anul 1949, luna Aristina Pop-Sãileanu aprilie, ziua 26, mama „Nu zãream decât un colþ s-a dus sã nascã o fetiþã de cer deasupra noastrã pe care ºi-a dorit-o din p. 12 ziua în care a aflat cã este însãrcinatã. Dar nu a fost sã fie aºa. Pe lume Alexandru Mihalcea am apãrut EU (Mãriuca), Salcia 1952 - ca la fratele meu Gigel, iar mai Auschwitz, ca la Vorkuta târziu (infiatã) ºi sora p. 20 noastrã Leanþa. Cât de greu i-a fost mamei nu Sergiu Grossu pot nici acum sã rea- Închisoarea p. 26 lizez. Timpurile erau în schimbare. Regimul co- Rodica Grigore munist se instaurase re- Zãngãnit de lanþuri în pede. celule p. 34 Mama, o intelectualã de frunte a þãrii, a fost Paul Miclea nevoitã (forþatã) sã se retragã ºi aºa ne-a crescut pe Dialog cu un noi trei. Timpuri grele, mizerie, sãrãcie. Mama ºi tata condamnat pe nedrept fãrã serviciu, noi, mici ºi bolnãvicioºi. A urmat eva- p. 48 cuarea din vila de la "ºosea". Am ajuns într-un aparta- ment dintr-un cartier de lângã Obor. În vechea casã George Gheorghiu locuiam cu verii mei ºi bunicii din partea tatei, Meme ºi Baban, ºi din partea mamei, Mama mare ºi Tata mare. Ecouri în memoria timpului Meme era pictoriþã ºi pianistã, dar asta am aflat-o p. 62 mai târziu, când eram mai mari. Bunicii ºi pãrinþii se luptau ca sã nu simþim lipsa vremurilor bune dinainte ºi Nicolae Drãguºin sã avem tot ce ne trebuie. Ca sã supravieþuim, Meme Enciclica „Rerum s-a angajat, la 60 de ani, ca pictoriþã la Patriarhia Novarum“ în destinul Românã, iar Baban a rãmas sã aibã grijã de totalitarismului gospodãrie. (...) p. 70 Mã jucam ca orice copil, dar cel mai mult îmi plãcea sã desenez (acasã sau în stradã, pe trotuar cu creta Ioan Durã coloratã). Odatã, Mama mare m-a certat ºi atunci, spre „Rãmãºiþe“ ale ateismului ciuda ei, am început sã desenez pereþii, cocoþatã pe un ºi mentalitãþii comuniste în dulap unde nu mã putea ajunge. Cu toate ameninþãrile România postdecembristã ei, mama nu m-a certat, ci din contrã, iar la încurajãrile p. 76 ªtefan Racovitzã ei toþi pereþii camerei s-au umplut cu scene biblice. Sãru’ mâna, naºu’... În biserica din apropierea casei, unde mã refugiam p. 84 adesea ca sã ascult slujbele, mã imaginam o mare pictoriþã ºi eram foarte impresionatã de razele de Mircea Crãciun luminã care pãtrundeau prin ferestrele colorate. Copilãria mea a fost ca-n basme. (...) 150 de ani de la naºterea Intrarea la Liceul de Arte Plastice a fost fireascã lui Ion Posescu pentru mine. Aici ne-am format toþi trei fraþii. Aveam p. 86 încã profesori foarte buni ºi la culturã generalã ºi la specialitate. Majoritatea dintre ei fãcuserã puºcãrie Cornel Onaca politicã ºi beneficiaserã de amnistia din 1964. Se Regãsirea, dupã o jumãtate goliserã puºcãriile ºi odatã cu asta venise ºi Baban de secol, cu George acasã. Valentin Sarry La Belle Arte am intrat din a doua încercare. p. 98 Când am terminat facultatea am fost obligatã prin repartiþie sã merg la o fabricã de mãtase pe post de Elena Butuºinã creatoare de imprimeuri, de unde am plecat cât am putut de repede. Dupã care, 15 ani, am lucrat la Florin Constantin Pavlovici: Centrul de producþie Cinematograficã Buftea în cali- detenþia ca operaþie pe viu tate de creator costume. p. 105 Dupã evenimentele din Dec.1989, deºi cu doi copii mici (cea mai mare realizare a mea), la îndem- Elfriede Starck-Chiriac nul soþului meu am renunþat la serviciu ºi mi-am relu- Crâmpeie din viaþã - trage- at prima pasiune, pictura. dia familiei Starck Am reuºit astfel ca în 11 ani sã particip la expo- p. 115 ziþii de grup ºi sã realizez mai multe expoziþii per- sonale. Ion Baurceanu De obicei îmi expun lucrãrile mele spre vânzare în galeriile Fondului Plastic al Uniunii Artiºtilor din Greva foamei, Aiud 1957 România, dar am vândut sau fãcut cadou multe p. 124 lucrãri ºi direct din ATELIERUL propriu. În prezent, am lucrãri în colecþii particulare din Gyula Paczolay România, U.S.A, Canada, Italia, Franþa, Germania ºi O victimã maghiarã a Israel.“ masacrelor sovietice de la Katyn, Harkov ºi Tver, 1940 Activitate p. 129 1978-1988 - Asistent pictor costume ºi pictor cos- tume la ºapte filme realizate la "Centrul de producþie GEOGRAFIA DETENÞIEI cinematograficã Buftea"; p. 134 1976-2005 - 15 expoziþii colective ºi 11 expoziþii personale în principalele galerii de artã ale oraºului Bucureºti. UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT Catalog, litera C Coperta I: Floarea soarelui p. 136 Coperta IV: Cu ºi fãrã mascã Le suntem datori!

Am citit ºi recitit, cu creionul în mânã, Raportul final al Comisiei Prezidenþiale pentru analiza dictaturii comu- niste din România, un document de importanþã istoricã pen- tru þara noastrã, pentru poporul român, care a pãtimit atâta în anii comunismului. Îmi dau seama cã puþini dintre cititorii noºtri au avut posi- bilitatea – din varii motive – sã citeascã în întregime acest document; totodatã am constatat cã de-a lungul anilor (1991- 2008), în paginile celor 62 de numere ale revistei, apãrute pânã în prezent, au fost reflectate ºi dezbãtute în articole, eseuri, memorii, mãrturii, documente etc., toate problemele pe care respectivul Raport le trateazã în mod analitic. Redãm din Raport o grãitoare sintezã a ceea ce a însem- nat dictatura comunistã pentru poporul român ºi pentru vic- timele represiunii. (Gh.D.) „În fiecare atom al acestui univers de suferinþã se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îºi pãstreazã gândurile, sentimentele ºi memoria proprie. Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faþa statisticii efectuate pe mii sau mi- lioane de cazuri. Fixând un singur chip înþelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru cã a refuzat sã-ºi abjure scrierile; bãtrânul

4 colonel care a strãbãtut toate fronturile ºi a murit de sep- ticemie dupã ce lipitorile i-au supt venele în orezãria unde fusese dus la muncã forþatã; cei trei copii bãnãþeni – doi gemeni de un an ºi fratele lor mai mare – morþi de frig în decurs de o sãptãmânã în bordeiul deportãrii lor în Bãrãgan; studentul care s-a sinucis la Piteºti ca sã scape de torturile “reeducãrii”; þãranul cu un iugãr de pãmânt, mort în închisoarea unde a ajuns pentru cã pusese la poºtã o scrisoare “cu conþinut denigrator”; fiii ºi fiicele respinºi de la ºcoalã ca “duºmani ai poporului”; mamele obligate sã divorþeze de taþii închiºi pentru a salva “dosarul de cadre al copiilor”; savantul care ºi-a sacrifi- cat viaþa pentru a salva de pneumonie un tânãr; marii cti- tori ai României coborâþi de pe culmile Unirii din 1918 în temniþele mucegãite de la Galaþi, Sighet, Aiud ºi Râmnicu Sãrat… Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaþii la adresa unui regim criminal care ne-a scos pentru o jumã- tate de veac din Europa ºi a încercat sã ne facã sã uitãm cine am fost… Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagã, din cerul lor, sã nu le uitãm”. Iatã de ce „Memoria“, chiar ºi dupã publicarea Raportului ºi condamnarea comunismului în Parlamentul României, considerã cã misiunea ei nu s-a încheiat. Mai sunt multe chipuri individuale din „cohorta de sclavi“ care se cer fixate in mintea cititorului, iar portofoliul mãrturiilor noastre este departe de a se fi epuizat. „Memoria“ va continua, deci, atât timp cât actualele ei forþe fizice ºi materiale i-o vor îngãdui. Iar dupã aceea? De acest „dupã aceea“ suntem îngrijoraþi. Aºteptãm - cu nerãbdare? cu speranþã? - sã ne batã la uºã schimbul II.

5 ªTEFAN IANCU Carol I, „arhitectul” Bucureºtiului

Dupã ce a realizat, în urmã cu doi ani, albumul în trei volume Bucureºtii în imagini în vremea lui Carol I, Nicolae Noica, fostul ministru al Lucrãrilor Publice ºi Administraþiei Teritoriale, profesor la Construcþii ºi specialist în isto- ria lucrãrilor publice, lanseazã albumul Lucrãri publice din vremea lui Carol I: acte fondatoare ºi medalii comemorative. Albumul, apãrut la Editura Cadmos, începe cu publicarea, pentru prima datã, a actului de încoronare a Regelui Carol I de la 10 mai 1881, document prin care a fost proclamat Regatul României, pentru a reconstitui apoi istoria înfiinþãrii a peste 20 de edificii ºi construcþii de mari proporþii. Volumul are 174 de pagini, textele fiind ilustrate cu fotografii de epocã, reproduceri ale docu- mentelor însoþite de transcrieri ºi imagini actuale ale clãdirilor. Pentru docu- mentare, Nicolae Noica ºi ceilalþi autori care semneazã capitolele (printre care se numãrã Cristina Þurlea, Antoaneta Seghedi ºi Ioan Vasile Buiu) au folosit atât surse istorice ºi bibliografice cât ºi documentele originale de la Arhivele Statului ºi artefacte aflate în colecþiile Muzeului Naþional de Istorie. „Medaliile comemorative ale mai multor clãdiri, printre care Ateneul, Biserica «Domniþa Bãlaºa» ºi Banca Naþionalã, erau la Muzeul de Istorie pline de praf, nu le mai vãzuse nimeni de nu ºtiu când”, spune Nicolae Noica. „Puþinã lume ºtie, de exemplu, cã ciocanul ºi mistria folosite de Rege pentru piatra de temelie a portului Constanþa erau din argint.” Cartea are totodatã o mizã actualã, în contextul discuþiilor despre urba- nism ºi infrastucturã, anunþatã de autor în Argumentul care precedã textul: „Astãzi, când societatea româneascã este bolnavã de neîncredere, suspiciune, fricã ºi lipsã de responsabilitate, avem convingerea cã istoria îi poate spune «leacul» (…) Domnia Regelui Carol I a fost pentru România începutul mo- dernizãrii în toate domeniile, între care, cum era ºi firesc, construcþiile au þinut loc de frunte. Lucrãrile publice ridicate în cei 48 de ani de domnie reprezintã nu numai un admirabil efort material, moral ºi spiritual pentru climatul politic ºi mijloacele de înfãptuire din acea vreme, dar mai ales o mândrie a trecutu- lui, o lecþie pentru prezent ºi un stimulent pentru viitor”. „Palatul Bãncii Naþionale a României, clãdirea ªcolii Naþionale de Poduri

6 Sediul central al CEC

ºi ªosele, Ateneul Român, Biserica «Domniþa Bãlaºa», Catedrala Mitropolitanã din Iaºi ºi cea din Constanþa, Palatul de Justiþie din Bucureºti, Podul peste Dunãre, Portul Constanþa, clãdirea Ministerului Agriculturii, Comerþului ºi Domeniilor, Palatul Casei de Depuneri ºi Consemnaþiuni din Bucureºti, Gara de Nord, Universitãþile din Iaºi ºi Bucureºti, clãdirea ªcolii de Arhitecturã ºi Facultatea de Medicinã, Castelul Peleº ºi Palatul Cantacuzino, clãdirea ªcolii Centrale de Fete, Catedrala Episcopalã din Galaþi, Palatul Pa- triarhiei, Palatul Ministerului Lucrãrilor Publice (astãzi Primãria Capitalei), Muzeul Þãranului Român, clãdirea Muzeului Geologic al României, Palatul Bursei ºi Camerei de Comerþ (astãzi Biblioteca Naþionalã), Palatul Cercului Militar, Parcul Carol, clãdirea Colegiului Naþional «Gheorghe Lazãr» ºi alte licee, ºcoli primare, dispensare, spitale, localuri pentru administraþii financiare ºi primãrii s-au ridicat in timpul domnei lui Carol I.“ Guvernatorul BNR, Mugur Isãrescu, aruncã o scurtã privire în prefaþa volu- mului asupra programului de restructurare întreprins de fondatorul României moderne ºi asupra perioadei în care Bucureºtiul a devenit „Micul Paris”. „În jurul personalitãþii acestui conducãtor înþelept s-au format mai multe cercuri concentrice reprezentând noile structuri ale României moderne”, spune Mugur Isãrescu, vorbind apoi despre contribuþiile aduse instituþiilor edu- caþionale, dezvoltãrii infrastructurii de transport ºi construcþiilor monumentale, economiei, legislaþiei, instituþiilor statului ºi culturii.

7 BNR ºi CEC Capitolele dedicate fiecãrei con- strucþii publice în parte conþin, pe lângã actele de fondare împreunã cu transcrierile acestora, informaþii despre modul în care au fost finanþate proiectele, cum au fost achiziþionate terenurile, cine au fost arhitecþii ºi inginerii care le-au con- struit ºi cum se petreceau ceremoni- ile de inaugurare. Dacã în 1866 con- strucþia cãii ferate Bucureºti-Giurgiu a fost cesionatã unei societãþi engleze de construcþii, dupã 1881 pentru realizarea lucrãrilor publice au fost promovaþi mai degrabã arhitecþi ºi tehnicieni români. În octombrie 1881, Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale a autorizat achiziþionarea terenului pe care era amplasat hanul „ªerban Vodã”. Acesta a fost cumpãrat de la Administraþia Domeniilor ºi Pãdurilor Statului cu preþul de 800.000 de lei (aur). Zona aleasã pentru construcþia Bãncii Naþionale se afla în inima comercialã a oraºului de atunci, care core- spunde centrului istoric de astãzi. Dupã intrarea în posesia terenului, con- ducerea bãncii a comandat realizarea proiectului, în februarie 1882, arhitecþilor francezi Cassien Bernard ºi Albert Galleron. Primul va realiza în 1885 ºi proiectul ªcolii Naþionale de Poduri ºi ªosele (sediul viitoarei Politehnici), iar Galleron va proiecta Ateneul Român. Planurile definitive pen- tru BNR au fost predate de arhitecþii francezi în aprilie 1883. O comisie for- matã din inginerii Gheorghe Duca, Constantin Olãnescu ºi Nicolae Cerkez a fost însãrcinatã cu analiza proiectului. Execuþia clãdirii a fost realizatã de Societatea Românã de Construcþii ºi Lucrãri Publice, iar construcþia a fost finalizatã între 1940 ºi 1950. Din documente reiese cã multe materiale au fost achiziþionate din strãinãtate. Din România s-a folosit piatrã de Rusciuc, cu care a fost placatã întreaga faþadã. Din aceeaºi piatrã au fost realizate sculp- turile exterioare, printre care cele care reprezintã Justiþia ºi Agricultura, Comerþul ºi Industria. Cimentul a fost adus din Franþa, de la fabricile Lafarge, iar tabla de cupru din Germania. În interior, Sala Consiliului de Administraþie este fastuos împodobitã, dotatã cu mobilier stil Ludovic al XIV-lea, cu scaune din piele de Cordoba ºi draperii din brocard roºu. Pe unul dintre pereþi se aflã o picturã din 1894 a lui Nicolae Grigorescu, cunoscutã ca Rodica. Clãdirea

8 este dintre primele construcþii din þarã care þine cont de noile mãsuri anti- seismice. Ideea construirii unui nou palat pentru Casa de Economii ºi Consemnaþiuni a apãrut în 1891, când vechiul sediu a devenit neîncãpãtor. Pânã în 1894 CEC a cumpãrat terenuri în jurul sediului central, de la primãrie ºi de la par- ticulari. Amplasamentul era, de asemenea, în zona centralã istoricã, într-un loc pe care se aflaserã Mânãstirea „Sfântul Ioan cel Mare” ºi un han. Aºezãmintele fuseserã construite în secolul al XVI-lea ºi restaurate o singurã datã, de Constantin Brâncoveanu. Arhitectul Paul Gottereanu a fost însãrci- nat cu realizarea planurilor ºi coordonarea construcþiei noului palat. Construcþia a fost terminatã în 1900 ºi atrage atenþia prin cupola monumen- talã în stil renascentist, din sticlã ºi metal. Plafonul Sãlii Festive este decorat cu o compoziþie numitã Fortuna distribuind bunuri în urma independenþei. Între picturi se aflã ºi patru tablouri mari înfãþisându-i pe Regele Carol I ºi pe Regina Elisabeta, Principele Ferdinand ºi Principesa Maria, amplasate în Sala de Consiliu. În perioada comunistã acestea au fost distruse, fiind acoperite cu vopsea maro, singura dovadã a existenþei lor fiind câteva fotografii.

Ateneul Român a costat un milion de lei aur Argumentul care precedã capitolele dedicate construcþiilor publice din vre- mea lui Carol I subliniazã profesionalismul care a fãcut posibile aceste rea- lizãri arhitecturale. „Cercetarea documentelor din arhive ºi biblioteci scoate în evidenþã profesionalismul, seriozitatea ºi responsabilitatea cu care înaintaºii noºtri au înþeles sã realizeze construcþiile trainice ºi sigure cu care astãzi ne mândrim. Dar ºi preocuparea lor de a ne trasmite, peste decenii, elementele cãrþii tehnice – de la proiect pânã la certificarea calitãþii execuþiei ºi justifi- carea cheltuielilor financiare. Aceastã cercetare poate constitui o lecþie pe care generaþia tânãrã ar trebui sã o înveþe. (…) Pentru a putea îndeplini aceastã operã de vastã construcþie, Regele Carol I a înþeles sã ia o serie de mãsuri legislative ºi organizatorice pentru a crea cadrul instituþional, financiar ºi tehnic necesar. Printre primele legi promovate, în sesiunea 1881-1882, se gãseºte ºi un proiect de lege prin care «guvernul era autorizat sã constru- iascã edificii publice în capitalã», în sumã totalã de 10.000.000 lei (aur). Legea promulgatã în 5 iunie 1882 cuprindea «prescripþiuni speciale» pentru executarea ºi plata acestor lucrãri, care erau respectate cu stricteþe. În anul 1884 se deschide un nou credit pentru lucrãrile publice, în valoare de 17.000.000 de lei (aur). Pentru a avea un ordin de mãrime privind efortul pe care tânãrul regat îl fãcea, precizãm cã suma destinatã edificiilor publice reprezenta circa 14% din bugetul þãrii din acel an. (…) Cercetarea cifrelor din «Tabela de con- strucþiuni a se executa», care era anexatã la lege, pune în evidenþã atenþia acordatã ºcolii ºi bisericii. Sã reþinem, în contextul actual, cã în 1884

9 Parlamentul þãrii prevedea prin Bugetul de stat, pentru construirea Bisericii Catedrale din Bucureºti, suma de 5.000.000 de lei (aur). Numai pentru Ateneul Român, costurile cumulate la inaugurare, în 1888, s-au ridicat la aproximativ 1.000.000 de lei (aur).”

Ceremonii regale Actele comemorative publicate de Nicolae Noica oferã detalii interesante despre modul în care au fost realizate construcþiile, despre ceremoniile de fundare ºi de inaugurare. „În patrimoniul de documente ce se aflã la Arhivele Naþionale am gãsit ºi «Actele comemorative ºi de fundaþie» ale unor lucrãri de artã ºi edificii pu- blice ridicate în vremea lui Carol I. Aceste acte au o însemnãtate aparte pen- tru istoria construcþiilor din þara noastrã, pentru cã marcheazã data începerii sau finalizãrii lucrãrilor, indicã terenul pe care s-a ridicat clãdirea, cum a fost el dobândit ºi precizeazã arhitecþii ºi inginerii care au proiectat, supravegheat ºi executat lucrarea ca antreprenori. Astfel, aflãm cã profesorul inginer-arhi- tect Nicolae P. Cerkez, pe care actuala lume tehnicã l-a uitat sau îl confundã cu fratele sãu, Grigore P. Cerkez, a fost directorul lucrãrilor Palatului Bãncii Naþionale, a proiectat ºi executat ªcoala de Arte ºi Meserii, din strada Polizu, ºi ªcoala Superioarã de Medicinã Veterinarã, de pe Splaiul Independenþei. Apoi, cã arhitectul T. Montaureanu este autorul proiectului Liceului «Lazãr». (…)” „Actul de inaugurare a Expoziþiei Jubiliare din 1906 din Parcul Carol are textul tipãrit într-un chenar care prezintã în partea de sus Stema þãrii încadratã de portretele Regelui Carol I ºi Reginei Elisabeta. Sub portretul Regelui Carol I se aflã o imagine-tablou cu primirea sa la inaugurarea expo- ziþiei. Pe verticala din stânga se aflã portretele lui Traian, ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul, iar verticala din dreapta este marcatã de Columna lui Traian. În partea de jos se aflã un tablou reprezentând Dorobanþul din Rãzboiul de Independenþã. Aceste acte de fundare erau întocmite de obicei în trei exemplare: unul se punea în fundaþia lucrãrii, unul se depunea la Arhivele Statului, iar ultimul în Arhiva instituþiei de care depindea edificiul. Actele erau semnate de Regele Carol I, Regina Elisabeta, membrii Guvernului, autoritãþi locale ºi, totdeauna, de arhitecþii ºi inginerii autori ai proiectelor. Astfel, la biserica «Domniþa Bãlaºa», actul comemorativ a fost închis într-un tub de sticlã, în care au fost introduse câte un exemplar din toate monedele vremii, de la 1 ban la moneda de aur de 20 de lei. Totul a fost învelit în câte o foaie a ziarelor ce apãreau atunci în þarã ºi introdus într-un tub de metal care a fost aºezat la temelie. Arhitectul noii construcþii a fost Alexandru Orãscu, execuþia aparþinând antreprizei lui Dobre Nicolau, care a construit ºi Ateneul Român. Iatã cum s-a desfãºurat ceremonia la punerea pietrei de temelie la portul

10 din Constanþa: «Documentul semnat de Rege ºi Reginã ºi de asistenþã a fost pus într-un tub ºi închis într-un bloc enorm de piatrã de circa 4 tone. Blocul a fost ridicat cu o macara puternicã ºi pus la loc într-un „mod matematic”. Apoi Regele a cimentat cu mistria ºi a bãtut cu ciocanul prima piatrã de temelie care poartã inscripþia 16 octombrie 1896».

Articol apãrut în cotidianul „România liberã“ din 15 mai 2008 ºi reprodus cu acordul autorului.

Actul de proclamare a Regatului României (10 mai 1881)

11 ARISTINA POP-SÃILEANU „Nu zãream decât un colþiºor de cer deasupra noastrã“

Aristina Pop-Sãileanu este unul din ultimii martori ai rezistenþei din munþii României. A trãit timp de patru ani refugiatã în Munþii Þibleºului, în îm- prejurimile Lãpuºului ºi ale Sighetului, împreunã cu tatãl ei, pãdurarul Nicolae Pop, cu fratele ei Achim ºi cu un numãr însemnat de partizani, proveniþi fie din rândul greco-catolicilor persecutaþi pentru credinþa lor, fie din cel al ti- nerilor care refuzau recrutarea militarã în detaºamentele de muncã. Întâmplãrile povestite de doamna Sãileanu într-un interviu acordat Lianei Petrescu sunt cuprinse într-un volum din colecþia "Istorie oralã" a Fundaþiei Academia Civicã*. De remarcat cã mãrturisirile sunt completate cu o foarte bogatã documentare asupra personajelor care apar în naraþiune, documen- taþie provenitã din arhiva Centrului Internaþional de Studii asupra Comunismului, al cãrui coordonator este scriitorul Romulus Rusan. Notele de subsol, fotografiile ºi fiºele de încarcerare au fost selecþionate de Virginia Ion. Fragmentul pe care îl publicãm evo- cã regimul strict de încarcerare pe care l- a avut de înfruntat în penitenciarul Miercu- rea Ciuc fosta parti- zanã, condamnatã în 1953 la 20 de ani de detenþie. Un regim de exterminare fãcut mai suportabil de solidari- tatea spiritualã a pri- zonierelor, provenite din cele mai deose- bite pãturi sociale.

12 Miercurea Ciuc În tot timpul cât am trãit în închisori, noi nu primeam nici scrisori, nici ziare, nici cãrþi, nu ºtiam nimic din ce se întâmplã afarã; în unsprezece ani de zile, nu am ºtiut de ai mei; în unsprezece ani de zile, nu am vãzut un fruct, un mãr sau o ceapã; în unsprezece ani, nu am vãzut o salatã verde, nimic, nimic... Mai rãu decât atât, la Miercurea Ciuc erau niºte ziduri groase ºi, cum ieºea un firicel de iarbã printre pietroaiele din curte, puneau sare ca sã nu creascã, sã nu vedem nimic verde. Nu zãream decât un colþiºor de cer deasupra noastrã. Pe când eram la Miercurea Ciuc, prin '58-'59, ne-am trezit, însã, toate fetele catolice, cu pachete cu vitamine din Elveþia. Primeam câte un pachet pe lunã. Nu ºtiam cine ni le trimite. Ulterior, prin '67-'68, am venit la Bucureºti ºi am luat legãtura cu surorile sociale de la Bãrãþia. Sora Hildegard1 îmi spune: "Vino sã þi-o arãt pe cea care îþi spunea Aristinchen!" ºi îmi aratã o pozã, post-detenþie, cu Frau Priorin în Germania. Minune! De la Jilava, au dus-o la Spitalul Vãcãreºti. Ea a crezut cã o duc sã o opereze, întrucât cancerul avansase. Nu a trecut mult timp ºi i s-a spus sã-ºi facã bagajul. A fost suitã într-un avion cu destinaþia Germania. Frau Priorin beneficiase de practica destul de rarã a "schimbului de persoane". A murit în patria ei, aºa cum l-a rugat pe Dumnezeu. Medicul de la Miercurea Ciuc a vãzut cã suntem bolnave de TBC, dar nu a putut sã ne trimitã din nou la spital - nici vorbã de-aºa ceva. S-a fãcut o infirmerie pentru bolnavele de plãmâni ºi alta pentru celelalte, bolnave de stomac, de ficat. În infirmerie am reîntâlnit-o pe Lucreþia Cuºa, cu care stãtusem la Vãcãreºti, ºi pe Marina Chiriþescu2, pe Lucia Florei3, care era tot în lot cu Biserica Catolicã, pe Silvia Montani4, pe Annie Samuelli5, evreicã, din lotul Legaþiei engleze, pe Getuþa Ilie6, care a fãcut un TBC renal ºi care, la cererea ei, dupã multe insistenþe, a fost dusã la spitalul Vãcãreºti, unde i-a fost extirpat un rinichi. Dupã externare a fost, din nou, adusã la Miercurea Ciuc, în infirmeria TBC, unde am stat cu ea 2-3 ani. Tot aici, am întâlnit-o pe Livia Velea, fostã colegã de liceu, cu care am stat doi ani. Avea TBC ganglionar. ªi multe alte persoane am întâlnit în aceastã închisoare. Vã daþi seama, în decurs de opt ani, cât am stat la Miercurea-Ciuc, câte s-au perindat…

Despre doamnele pe care le-aþi întâlnit sau reîntâlnit ce amãnunte vã mai amintiþi? Lucia Florei, Silvia Montani ºi Silvia Placa7 erau tot în lot cu Biserica Greco- Catolicã. Lucia Florei fusese arestatã în legãturã cu expulzarea Nunþiului Papal ºi cu arestarea unor episcopi romano-catolici. Cu Silvia Placa nu am stat în aceeaºi celulã. Lucreþia Cuºa8 era condamnatã pentru un nenorocit de mãrþiºor pe care l-a vândut ºi despre care Securitatea susþinuse cã era ajutor legionar, iar Marina Chiriþescu era în lot cu paraºutiºtii, aºa cum v-am spus.

13 La cât era condamnatã Marina? 25 de ani. Sora ei, Ecaterina Juriari, care v-am spus cât era de bolnavã, a fost condamnatã la 15 ani. În infirmerie mai era Anuþa Cândea9, o þãrancã din Fãgãraº, Maria Blaj, d-na Niculina Mihalache10, d-na doctor Stratulativ, apoi Mama Leana, care era condamnatã pentru ajutorul acordat unor fugari în cazul ªuºman... (Erau douã grupuri ªuºman, unul în Abrud ºi altul în Arad. Acesta era de la Abrud.) Mai era Florica… tot în cazul acesta, ºi alte þãrãnci condamnate pe viaþã, tot pentru fraþii ªuºman. Cam câte erau implicate în cazul ªuºman? Erau… patru-cinci þãrãnci, cam aºa ceva. Spuneþi-ne ce ºtiþi despre fraþii ªuºman? Am aflat de la colegele de detenþie cã aceºti fraþi au fugit - nu ºtiu motivul - ºi au stat la o familie, ascunºi într-o ºurã cu fân. Securitatea a aflat cã sunt acolo, a înconjurat ºura ºi a tras. Ei nu au vrut sã se predea. Atunci securiºtii au continuat sã tragã pânã când fânul a luat foc ºi ei au ars de vii. Au refuzat sã se predea ºi au murit... Tot în acea infirmerie am stat cu d-na Mihalache, care, ca ºi celelalte doamne în vârstã, era grav bolnavã. Noi, cele mai tinere, ne ocupam de ele. Fiecare tânãrã se ocupa de câte o doamnã mai în vârstã. Am mai stat cu Maria Blaj, iehovistã, care deºi nu împãrtãºea credinþa noastrã, era o fatã minunatã. M-a ajutat foarte mult. Ea vroia sã facã totul, le ajuta pe doamnele în vârstã. Însã nu puteam s-o lãsãm numai pe ea, deoarece avea TBC osos ºi TBC ganglionar. ªtiþi la cât a fost condamnatã? Nu ºtiu la cât a fost condamnatã, dar a fost în lot cu iehoviºtii (martorii lui Iehova. N.red.). Sigur cã la Miercurea Ciuc ne schimbau: plecau unele, veneau altele; însã eliberarea noastrã, în 1964, ne-a gãsit cam în aceastã formaþie …

Câte ºapte zile de izolator Spuneþi-mi, care era tratamentul aplicat deþinutelor la Miercurea Ciuc? În primul rând, chiar dacã nu þi s-ar fi aplicat vreun tratament, numai când auzeai de închisoarea din Miercurea Ciuc te îngrozeai. Sã nu-þi fi dat nimic de mâncare, dar numai gândul la acea temniþã grea te îngrozea. Avea niºte sobe oarbe, din zid - focul se fãcea pe salã, cu câþiva cãrbuni - care nu se încãlzeau niciodatã. Iarna era un ger cumplit. Nici vara nu dãdeam zeghea jos de pe noi, atât era de frig.

14 ªi asta în situaþia în care eraþi bolnave de TBC... Bolnave, foarte bolnave. Norocul nostru a fost cã ne-au dat voie sã stãm în pat, pe când celelalte deþinute stãteau douãsprezece ore pe o bancã. Nu aveau voie nici sã se apropie de pat. Dacã le vedeau cã au intrat printre paturi, le acuzau cã au stat culcate ºi le trimiteau la izolator pentru ºapte zile, unde li se dãdea numai apã… Care erau deþinutele cu un tratament atât de dur? Toate, în afarã de cele din infirmeria noastrã… În ce consta tratamentul celorlalte? Douãsprezece ore erau obligate sã stea pe bancã. Mâncarea era sub orice criticã: un simulacru de mãmãligã, un arpacaº infect ºi o zeamã de varzã, vai de ea… Se gãtea, totuºi, mai bine decât în alte închisori; gustul era mai bun. Dar mai mult te gândeai la pâine, decât primeai. Se sculau, sãracele, ºi spuneau: "Vai, am visat o pâine mare, albã, ºi tot vroiam sã tai din ea ºi nu reuºeam." Iar altele spuneau: "Doamne, sã mã vãd liberã ºi o sã mã aºez pe marginea strãzii, chiar în oraºul ãsta, ºi o sã rog pe cineva: "Du-te ºi ia-mi pâine, sã mã satur" ". Nu am vãzut o ceapã, un usturoi, nimic... Cât despre fructe sau pastã de dinþi, ferit-a Dumnezeu! Din când în când, veneau niºte procurori ºi o întrebau pe ºefa camerei ce mai dorim. Iar ea spunea: "Ce sã mai dorim? Uitaþi, nu avem un sãpun, nu avem o pastã de dinþi…etc " ªefa camerei era Lucreþia Jurj11, care fugise în munþi cu soþul ei, pãdurar... El a fost omorât, ea condamnatã… La cât era condamnatã? Lucreþia era condamnatã pe viaþã, muncã silnicã pe viaþã. Era o þãrancã foarte frumoasã, în vârstã de circa 28 de ani. Procurorii îºi bãteau joc de ea: "Tu ceri pastã de dinþi, þãranco? Ai vãzut tu acolo, în Munþii tãi Apuseni, pastã de dinþi?" Iar ea spunea: "Domnule procuror, n-am vãzut pastã de dinþi, dar în fiecare zi mâncam patru-cinci mere ºi uitaþi ce danturã bunã am."

Percheziþii pentru ace ºi pâine Nu vã mai spun ce percheziþii se fãceau la Miercurea Ciuc. Una-douã, te trezeai cã te scoteau pe salã ºi îþi fãceau percheziþie. Îmi amintesc de una care trebuie menþionatã. Ne-au scos afarã din fiecare celulã, pe rând. Noi, din celula noastrã, auzeam un zgomot similar celui produs la un control O.R.L. Parcã le-ar fi controlat în gât cu linguriþa... Ne-am gândit cã s-ar putea sã fie vreo boalã. Deþinutele tuºeau. Vine ºi rândul nostru. Într-adevãr, ne-au bãgat o linguriþã pe gât ºi ne-au controlat toatã gura… Aveam ºi eu un ac, ascuns în gurã, pentru cã trebuia sã ne coasem câte un nasture sau altceva. Mi-au scos acul ºi l-au pus pe pervazul geamului, unde erau foarte multe ace. Ne-

15 au controlat pe toate ºi ne-au luat ºi nenorocitul acela de ac, pe care îl aveam pentru strictã necesitate. Dupã percheziþie, s-au luat mãsuri drastice: cele la care s-au gãsit ace au fost duse la izolator, unde au avut zile grele, în frig. Vã daþi dumneavoastrã seama ce frig era iarna la Miercurea Ciuc. Celor care eram foarte bolnave - mie, Lucreþiei Jurj ºi celorlalte - nu ne-au fãcut, chipurile, nimic, nu ne-au dus la izolator. Am scãpat ca printr-o minune, pentru cã eram în infirmerie, bolnave rãu. Altã datã, ne-au scos paturile din infirmerie ºi am dormit pe jos, deoarece ne-au prins dând pâine pe coºul de la sobã. În celula de lângã noi erau "vieþaºele", condamnate pe viaþã, cãrora noi le dãdeam pâine prin coº. Ne-au prins ºi ne-au scos paturile. Am dormit trei zile pe jos, fãrã cãldurã, bolnave cum eram, iar fetele condamnate pe viaþã, multe dintre ele tinere - erau foarte multe tinere - au primit aceeaºi pedeapsã. De atunci au început sã facã percheziþii mai dese.

Viaþa spiritualã în celulã Am avut ºi o Biblie pe care o ascundeam într-o saltea, dar au gãsit-o ºi au luat-o. Nu ºtiu cum au aflat de ea... Probabil cã ºi printre noi era una care ajunsese sã toarne, pentru cine ºtie ce realã sau iluzorie recompensã, sau poate sã fi fost o persoanã introdusã chiar de ei. Ne-a pãrut foarte rãu când ne-au luat Biblia. Cu noi era ºi sora Hildegard, o maicã socialã care se ocupa foarte mult de viaþa noastrã spiritualã. Cu dânsa am stat cinci ani. Suferea de TBC pulmonar. Tot cinci ani am stat ºi cu sora Judith, care era în acelaºi lot cu sora Hildegard. Aceasta din urmã ne fãcea catehizare ºi ne preda germana. Fãceam zilnic rugãciuni, liturghie, rozariul, Paraclisul Maicii Domnului… Eu ºtiam pe de rost toate rugãciunile. Luam lecturile din Sfânta Scripturã ºi sora Hildegard ne spunea: "Tu înveþi Capitolul cutare din Evanghelia aceasta, tu înveþi Epistola aceasta, tu înveþi cutare", ºi aºa spuneam, pe rând, lecturile la Sfânta Liturghie. Am învãþat texte întregi din Sfânta Scripturã, ca pânã la urmã sã se afle, sã ne facã percheziþie ºi sã ne confiºte Biblia. Vã daþi seama ce a urmat: pentru cã nu aveau cum sã ne ducã pe toate, dintr-o datã, la izolator, ne-au scos paturile. Nu vã mai spun ce teroare a fost!

Dintr-odatã au devenit ca fiarele Nu ºtiu ce s-a întâmplat la un moment dat afarã, dar s-a instaurat o teroare grozavã la Miercurea Ciuc, cred cã în iarna anului 1958. Miliþienii s-au purtat cu noi sub orice criticã. Chiar ºi cei pe care i-am crezut ceva mai civilizaþi, dintr-o datã au devenit ca fiarele. Îmi amintesc de Gica Popa, studentã la Medicinã, care avea zece ani condamnare. Au prins-o scriind pe un sãpun - învãþa limba englezã cu Nuþi Macarie12, care era în lotul Bisericii Greco-

16 Catolice, cu Valerica Moldovan. I-au pus cãtuºele la mâini, ochelari negri pe ochi ºi au þinut-o aºa douã ore, de nu mai ºtia ce sã facã de durere. Se sufoca, nu putea sã-ºi miºte mâinile, pentru cã pe mãsurã ce ºi le miºca, mai tare se strângeau cãtuºele. A fãcut pe ea de durere, n-a mai suportat. Era o fatã înaltã, frumoasã ºi deºteaptã… A fost o perioadã de mare teroare la Miercurea Ciuc. De ce credeþi cã s-a declanºat aceastã teroare? Nu ºtiu ce s-a întâmplat afarã... Când, în '58? Cred ca da. Oricum, tot ce se întâmpla afarã… …Se repercuta înãuntru. Se repercuta asupra noastrã, asupra deþinuþilor politici. Noi ºtiam cã ceva trebuie sã se fi întâmplat afarã, de vreme ce la noi se luau mãsuri groaznice. V-am amintit, desigur, doar câteva din sutele de persoane pe care le-am întâlnit în decurs de unsprezece ani, prin aceste temniþe grele. Îmi mai amintesc de Micuþa Ionescu, care ºi-a lãsat fetiþa de ºase sãptãmâni, în cãrucior, când a fost arestatã, iar când s-a întors, fetiþa avea zece ani. Câte mame n-au trãit aceastã dramã! Vali Popescu ºi-a lãsat bãiatul de 13 ani, ºi a fãcut 14 sau 15 ani de închisoare. Când s-a eliberat, l-a gãsit om în toatã firea. Noroc cã soþul ei n-a fost arestat ºi s-a putut ocupa de educaþia lui. A fãcut o facultate ºi astãzi este foarte bine în Germania. Spuneþi-mi, aþi legat prietenii durabile în perioada detenþiei? Am rãmas prietene cu multe colege de suferinþã cu care m-am revãzut dupã eliberare. Eram ca surorile. Pe doamnele în vârstã le tratam ca pe mamele noastre. În închisoarea de la Miercurea Ciuc, unde am stat mai mult la infirmerie, era d-na Cancicov13, care avea un dar extraordinar de a povesti. Aveam un program foarte variat, în ciuda constrângerilor ºi a suferinþelor. Dimineaþa, dupã ce beam simulacrul acela de cafea, noi, cele tinere, le ajutam pe doamnele mai în vârstã sã se spele, sã se aranjeze, apoi ne suiam în pat ºi stãteam întinse circa o orã, în liniºte. Apoi, câte o doamnã povestea, în fiecare zi, o carte sau un film. De exemplu, d-na Cancicov povestea azi o carte, mâine povestea Lucica Florei, poimâine altcineva… ºi aºa aveam zilnic relatarea unui film sau a unei cãrþi. Asta era pentru noi extraordinar, mai ales când povestea d-na Cancicov era o adevãratã sãrbãtoare... ªi Lucica Florei, ºi sora Hildegard aveau un dar deosebit de a povesti. Era o plãcere sã le asculþi. Dupã aceea, venea masa de prânz, apoi iar programul cu doamnele în vârstã, apoi programul de searã ºi, în final, stingerea… Veneau ºi te numãrau ca pe… "Unu, doi" - sã nu fi evadat vreuna, deºi nici pasãrea nu ar fi putut sã treacã de zidurile ºi gratiile acelea.

17 Note * Rezultatul este o carte de 192 pagini, al cãrei titlu, "Sã trãiascã partizanii pânã vin americanii", are conotaþii premonitorii în ce o priveºte pe protagonista acþiunii. 1 Hildegard Frederica Reissner, nãscutã în iulie 1909, sorã romano-catolicã. Arestatã în 1951 ºi condamnatã la 18 ani muncã silnicã pentru înaltã trãdare. Eliberatã prin graþiere în aprilie 1964. (Arhiva Centrului Internaþional de Studii asupra Comunismului, proiect Recensãmântul populaþiei concentraþionare. 1945-1989 - în continuare ACISAC, proiect RPC-, nr. inv. 60325.) 2 Marina Chiriþescu, medic, arestatã la 5 septembrie 1953, la vârsta de 33 ani ºi condamnatã la 25 ani muncã silnicã în lotul paraºutiºtilor, pentru ajutorul dat lui Ion Golea. A trecut prin penitenciarele Jilava, Vãcãreºti, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Aiud. Eliberatã la 22 iunie 1964. (ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 14649) 3 Lucia Florei, arestatã în 1953 ºi condamnatã la 15 ani muncã silnicã pentru "crimã de înaltã trãdare". Eliberatã în decembrie 1963 prin graþiere. Astãzi trãieºte în SUA. (ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 26799.) 4 Silvia Montani, condamnatã în 1952 la 18 ani muncã silnicã pentru crimã de înaltã trãdare. Eliberatã prin graþiere la 14 aprilie 1964. (ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 46626.) 5 Annie Samuelli, funcþionarã la Legaþia englezã din Bucureºti. La 28 aprilie 1950 a fost condamnatã la 20 ani muncã silnicã pentru înaltã trãdare, fiind învinuitã de spionaj în favoarea Angliei ºi SUA. Eliberatã în 1961. S-a stabilit în Franþa, unde a ºi murit. (ªerban Rãdulescu-Zoner, Procesul bibliotecilor englezã ºi americanã în Analele Sighet 7. Anii 1949-1953 - mecanismele terorii, editor Romulus Rusan, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1999, pp. 321-336; ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 62315; vezi ºi Annie Samuelli, Gratiile despãrþitoare, Fundaþia Culturalã Memoria, Bucureºti, 2001.) 6 Georgeta Ilie, arestatã în 1950 ºi condamnatã la 10 ani temniþã grea pentru "uneltire contra ordinii sociale". A trecut prin penitenciarele Jilava, Mislea, Dumbrãveni, Miercurea Ciuc, Vãcãreºti. Eliberatã la 16 iunie 1960. (ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 34223.) 7 Silvia Placa, condamnatã în noiembrie 1952 la 18 ani muncã silnicã pentru înaltã trãdare. A trecut prin închisorile Jilava, Dumbrãveni, Miercurea Ciuc. Eliberatã în 24 octombrie 1956. (ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 55889.) 8 Lucreþia Cuºa, nãscutã la 28 octombrie 1927 în Bulgaria, colonizatã în Dobrogea, în com. Mihail Kogãlniceanu. În 1952 este arestatã ºi condamnatã la 10 ani închisoare corecþionalã. Eliberatã la 16 iunie 1962. (ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 19911; C. Ioniþoiu, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. Dicþionar C, Ed. Maºina de Scris, Bucureºti, 2002, p. 290.) 9 Ana Cândea, arestatã la 26 septembrie 1953 ºi condamnatã în procesul paraºutiºtilor la 20 ani muncã silnicã. A decedat în iulie 1961 în penitenciarul Arad. (ACISAC, proiect RPC, nr. inv. 12670.) 10 Niculina Mihalache, nãscutã la 1 decembrie 1890 în comuna Leordeni, judeþul Muscel, soþia fruntaºului P.N.Þ. Ion Mihalache. În vara anului 1947 a fost arestatã pentru prima datã, fiind bãnuitã de complicitate cu cei implicaþi în cazul Tãmãdãu. A

18 fost eliberatã în toamna aceluiaºi an. La 15 august 1949 a fost din nou arestatã ºi condamnatã la 3 ani închisoare corecþionalã pentru omisiune de denunþ. Dupã executarea acestei pedepse a fost încadratã 24 de luni într-o colonie de muncã. În perioada 1954-1958 a fost trimisã în domiciliu obligatoriu în comuna Dâlga Nouã din Bãrãgan. În septembrie 1958 a fost rearestatã ºi condamnatã, iniþial, la 14 ani temniþã grea ºi confiscarea totalã a averii, iar dupã judecarea recursului, la 10 ani închisoare corecþionalã, 5 ani interdicþie civicã ºi confiscarea averii, fiind acuzatã de uneltire contra ordinii sociale. A fost eliberatã prin graþiere în iunie 1963. (Frusinica Moraru, Florin Pintilie, Consecinþele activitãþii anticomuniste desfãºurate de unele femei dupã alegerile din 1946 în Anale Sighet 5. Anul 1947 - cãderea cortinei, ed. Romulus Rusan, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti 1997, p. 662; Femei în temniþele comuniste. Niculina Mihalache - o româncã martir în "Memoria", nr. 22, pp. 46-47; ACISAC, proiect RPC, nr.inv. 44719.) 11 Lucreþia Jurj, nãscutã la 2 octombrie 1928, în satul Scãriºoara Nouã, comuna Piºcolþ, judeþul Satu Mare. Membrã a grupului de rezistenþã condus de fraþii ªuºman. La 28 august 1954 a fost arestatã, iar în 1955 a fost condamnatã la muncã silnicã pe viaþã pentru "uneltire contra ordinii sociale" (209 c.p.), pedeapsa fiindu-i comutatã ulterior la 25 ani muncã silnicã. A fost eliberatã la 23 iunie 1964 prin graþiere. (Lucreþia Jurj-Costescu, Patru ani de rezistenþã cu arma în mânã, în Munþii Apuseni în "Memoria" nr. 26, pp. 101-105; ACISAC, proiect RPC, nr.inv. 37347; vezi ºi Cornel Jurju, Cosmin Budeancã, Suferinþa nu se dã la fraþi… Mãrturia Lucreþiei Jurj despre rezistenþa anticomunistã din Apuseni (1948-1958), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Lucreþia Jurj-Costescu, Ion Gavrilã-Ogoranu, Destine în rezistenþã (I) în ªcoala Memoriei 2003, Fundaþia Academia Civicã, 2003, pp. 87-94.) 12 Ana Macarie, condamnatã la 25 ani temniþã grea pentru "înaltã trãdare", pentru cã "a gãzduit un preot din Procesul Vaticanului". Eliberatã la 16 aprilie 1964. (ACISAC, proiect RPC, nr.inv. 40684.) 13 Magdalena (Madeleine) Cancicov, arestatã la 29 septembrie 1949 ºi condamnatã la 20 ani muncã silnicã pentru complicitate la înaltã trãdare în lotul Legaþiei britanice. A trecut prin penitenciarele Jilava, Mislea, Vãcãreºti, Miercurea Ciuc. Eliberatã la 14 aprilie 1964 prin graþiere. (ACISAC, proiect RPC, nr.inv. 12661.)

19 ALEXANDRU MIHALCEA Salcia 1952 - ca la Auschwitz, ca la Vorkuta

Puþini ºtiu - chiar ºi din rândurile foºtilor deþinuþi politici - ce s-a întâmplat la Salcia, înfiorãtorul lagãr al morþii din Insula Mare a Brãilei, în câteva luni, începând din vara anului 1952 pânã în luna martie 1953. Au fost comise acolo crime oribile, atrocitãþi greu de imaginat, acte de cruzime pe care o minte normalã nu le poate concepe. (Precizãm cã lagãrul Salcia a cunoscut ºi mai târziu o epocã similarã, între septembrie 1959 ºi mai 1960, calvarul deþinuþilor politici de acolo fiind descris în volumele Tortura pe înþelesul tuturor, o excelentã carte despre gulagul românesc semnatã de Florin Pavlovici ºi Uranus-Gherla, via Salcia, de Al. Mihalcea). În cuprinsul acestui articol ne referim strict la faptele petrecute în 1952-1953. Documentarea noastrã se bazeazã exclusiv pe materialele desecretizate aflate în posesia CNSAS. Pe timpul lui Dej ºi Drãghici

În 1968, Ceauºescu a ordonat sã fie cercetate anume crime comise sub domnia predecesorului sãu. Intenþia noului conducãtor nu era restituirea adevãrului ºi cu atât mai puþin informarea opiniei publice cu privire la grozãviile din timpul cât fusese la putere clica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Adevãrata þintã a noului ºef era Alexandru Drãghici, ministru de Interne ºi deþinãtor al multor secrete relative la cel care avea sã devinã "cel mai iubit fiu al poporului". Acþiunea a fost reuºitã, Drãghici - un criminal sinistru, ca ºi Dej, ca ºi Ceauºescu însuºi - fiind marginalizat. Nu a fost con- damnat, aºa cum s-ar fi cuvenit. A fost redus la tãcere, 20

20 ca ºi alþii din vechea gardã comunistã. Important pentru noi este faptul cã membrii comisiei însãrcinate cu anchetarea post-factum a crimelor de la Salcia (care, trebuie precizat, nu cad sub rãspunderea directã a lui Drãghici, respon- sabilitatea lui constând din scoaterea fãptuitorilor de sub incidenþa legii penale ºi reintegrarea lor în sistemul penitenciar) au fãcut, ca sã zicem aºa, o treabã "ca la carte", reconstituind ceea ce s-a petrecut în câteva dintre "insulele" gulagului românesc. Din capul locului, documentele au fost clasificate ca "strict secrete, de importanþã deosebitã", fiind exclusã posibilitatea publicãrii. Chiar ºi dupã 22 decembrie 1989 au rãmas mult timp secrete. Actele pe care le-am cercetat au fost întocmite de o comisie alcãtuitã din Ion Stãnescu, preºedinte al Consiliului Securitãþii Statului, general-maior Constantin Stoica, vicepreºedinte al CSS, colonelul Filimon Ardeleanu, ºeful Direcþiei de Anchete Penale ºi maiorii Mircea Onea ºi Gheorghe Bratu. (Presupunem, în lipsa unor informaþii mai ample, cã greul muncii de a cerceta miile de pagini ale dosaru- lui "Lotului Salcia" ºi de a redacta materialele de sintezã ajunse, pe filierã ie- rarhicã, pânã la Ceauºescu, le-a revenit ultimilor doi.) Ceea ce au stabilit este echivalentul unui adevãrat act de acuzare la adresa comunismului. Deºi, desigur, nu aceasta le-a fost intenþia.

"În colonia Salcia se petrec fapte deosebite"

La 24.09.1952, procuratura raionului Mãcin (regiunea Galaþi) "a fost sesiza- tã cã în colonia Salcia sunt prea multe cazuri de decese în rândul deþinuþilor". A fost informatã Procuratura Generalã care a dispus cercetãri, însãrcinând în acest sens procuratura civilã gãlãþeanã. Pânã la 25.05.1953, investigaþiile au bãtut pasul pe loc; la data menþionatã, cazul a fost preluat de Direcþia Procuraturilor Militare care a ordonat Procuraturii Militare pentru Unitãþile MAI sã lãmureascã circumstanþele morþii unui numãr de 63 de deþinuþi în intervalul iunie 1952-martie 1953, alþii - în numãr neprecizat - fiind grav rãniþi sau schilodiþi pe viaþã. (Nici spaþiul, nici stadiul cercetãrilor noastre nu ne îngãduie sã dezvoltãm observaþia cã între justiþia militarã, Procuratura Militarã, pe de o parte, ºi Securitate, pe de altã parte, a izbucnit atunci un conflict, pânã la urmã biruind Securitatea). Procurorii militari au stabilit cã 21 de ofiþeri ºi subofiþeri, împreunã cu 14 brigadieri deþinuþi, se fac vinovaþi de "instituirea unui regim de teroare ºi exterminare" în rândurile deþinuþilor, dintre aceºtia mulþi fiind bãtuþi cu ranga de fier, cazmaua, lopata, cravaºa, mulþi decedând în urma trauma- tismelor; oameni în vârstã ºi grav bolnavi au fost scoºi forþat la muncã, inter- zicându-li-se tratamentul medical; în carcere descoperite au fost bãgaþi, iarna, deþinuþi dezbrãcaþi, unii chiar în pielea goalã; oamenilor li s-a poruncit sã intre, iarna, în apã pânã la brâu ca sã taie stuf ºi papurã; unii au fost expuºi goi, zile ºi nopþi, vara, înþepãturii þânþarilor; au fost profanate cadavre.

21 Saivane supraaglomerate, oameni dormind pe jos ºi chiar în picioare

Citãm în continuare dintr-un raport strict secret, întocmit de anchetatori ai DSS la 17.03.1968, destinat comisiei care cerceta activitatea lui Alexandru Drãghici. Dupã ce precizeazã cã "în coloniile de muncã" de la Salcia, Cernavodã ºi Capul Midia "au fost trimiºi în perioada 1949-1952 mii de deþinuþi, cu condamnãri penale cât ºi administrative, mulþi dintre aceºtia bolnavi, în vârstã, inapþi pentru muncã (…) La 18.03.1955, Maxim Dumitru, fost lt. colonel, ºeful serviciului producþie din Direcþia lagãre ºi colonii, referindu-se la mijloacele de cazare din colonia Salcia, a fãcut în faþa Tribunalului Militar urmã- toarea depoziþie: "Se trimiteau un numãr mare de deþinuþi, care trebuiau sã ajungã la 4000, deºi loc de cazare era pentru 2000 (…) Deþinuþii care ni se trimiteau erau în mare parte istoviþi ºi bolnavi. În urma convoaielor erau câte unii aduºi pe pãturi sau sprijiniþi pentru cã abia se puteau þine" (…) Aceeaºi situaþie este relatatã la 21.04.1953 de fostul lt. col. Coller ªtefan: "Au mai fost trimiºi oameni în vârstã sau cum au fost cazuri cu picior de lemn sau anchiloza- þi la braþ" (…) Sunt demne de reþinut cele relatate la 8.04.1953 de condamna- tul Rizeanu Nicolae, folosit ca medic la Salcia ºi anume: "Colonelul Sloboda cãruia i-am raportat personal situaþia, ducându-l chiar în dormitor unde nu puteau sta mai mult de 100 de deþinuþi dar erau cazati peste 300. El personal i-a vãzut noaptea pe deþinuþi cum dorm în picioare ºi pe jos." (…) Regimului inuman de cazare ºi lipsit de asistenþã medicalã s-au adãugat subalimentarea ºi teroarea imprimatã ºi stimulatã atât prin ordinele date cât ºi prin atitudinea concretã a unor cadre din conducerea Direcþiei lagãre ºi colonii cu prilejul unor controale efectuate.

I-a pus cãrbuni aprinºi pe talpã

Reproducem, din acelaºi raport, fragmente din declaraþiile date în faþa procurorilor militari de cãtre cei anchetaþi cu privire la atrocitãþile sãvârºite de cadrele MAI ºi de brigadieri (dintre care unii erau condamnaþi pentru crime ºi fuseserã special aduºi de la Canal). "La 5.03.1953 a fost adus de la peniten- ciar deþinutul Rãpciug Ion ºi internat în infirmeria coloniei. Acesta a stat 15 zile la carcerã în lanþuri ºi apoi a fost trecut la penitenciar fiindcã i se umflaserã picioarele ºi nu le mai simþea. În urma vizitei medicale fãcute de medicul ªtefã- nescu la penitenciar, a fost ridicat ºi adus pe targã la infirmarie (…) L-am reþi- nut la infirmerie deoarece membrele inferioare erau tumefiate pânã aproape de genunchi iar labele picioarelor pânã la mijlocul gambelor erau de culoare aproape neagrã-vineþie, fãrã puls ºi reci. Am întocmit foi de evacuare la spital dar pânã la 16 martie nu am putut obþine evacuarea. Trimiterea la spital era necesarã pentru a se face amputarea ºi a salva viaþa deþinutului. La 16 martie deþinutul a murit în infirmerie" (medic Gheorghe Munteanu, deþinut în lagãrul

22 Cernavodã). "Prin luna ianuarie 1953, locot. Manciulea a venit în colonia Piatra-Frecãþei ºi dând peste doi deþinuþi care refuzau sã munceascã mi-a dat ordin sã-i bag cu picioarele în Dunãre. Eu i-am dus cu sergentul Lungu ºi i-am þinut în apã pânã la genunchi o jumãtate de orã" (deþinut Petre Constantinescu, brigadier la Salcia). "În luna decembrie 1952, am fost de faþã la scena care a cauzat moartea deþinutului Stroescu. (…) D-l ºef de escortã Viºan a ordonat brigadierului Iliescu (deþinut) sã-l lege cu mâinile la spate ºi sã-l aºeze pe zãpadã (…) Circa dupã o jumãtate de orã, brigadierul Iliescu s-a dus ºi a dezle- gat pe Stroescu care deja nu se mai putea scula, i-a pus câþiva cãrbuni aprinºi pe o talpã, nedându-i voie sã intre în baracã (…) La luarea în primire a noului ºef de escortã, deþinutul Stroescu era încã în viaþã dar numai dupã câteva minute el a murit (deþinut Fieraru Teodor, Salcia). "Întrucât în acea zi au fost mai mulþi morþi, brigadierul Prunescu, pentru a-i putea identifica le-a pus car- toane în gurã pe care le scria numele. Deþinutul Lazãr a fost adus la Salcia cu un asemenea carton pus în gurã, care i-a fost deschisã cu un topor, dinþii din maxilarul superior fiindu-i complet rupþi. Brigadierul Grigoraº a bãtut pânã la exterminare pe deþinutul Georgescu Sotir. Dupã ce l-a bãtut a fost pus pe o targã în care bãtuse piroane de fier. Când l-a dus la infirmerie mort, de la secþia Bãndoiu, corpul lui Georgescu Sotir era în întregime perforat" (deþinut Leoveanu Vasile). "Eu am gãsit în carcerã patru deþinuþi bãgaþi de sublocot. Cârliga: doi în picioare ºi doi cu capul în jos. Toþi aveau fiare pe picioare. Bârlãdeanu a fost introdus în carcerã cu capul în jos. L-am scos afarã ºi peste douã ore a murit" (sergent Gheþãu Nicolae). Dintre cei 63 de deþinuþi morþi (asasinaþi) la Salcia între iunie 1952 ºi martie 1953, majoritatea erau oameni între 20 ºi 50 de ani, cu condamnãri mici (între 6 luni ºi doi ani). Unii au fost învinuiþi de nepredarea cotelor sau "sabotaj" (toþi agricultori!). De exemplu, Dache Nicolae, þãran din Dãieni, avea de executat 30 (treizeci) de zile de închisoare corecþionarã pentru "nepredarea cotelor"! Cinci nici nu fuseserã condamnaþi.

Asasinii au fost amnistiaþi ºi trimiºi în case de odihnã

Prin sentinþa nr. 1082/1955, Tribunalul Militar pentru Unitãþile MAI a con- damnat un grup de 21 de "elemente foste cadre MAI" ºi 14 brigadieri la pedepse cuprinse între muncã silnicã pe viaþã (MSV) ºi 5 ani închisoare corecþionalã. La MSV au fost condamnaþi Pavel Ion, Popa Ion, Manciulea Petre ºi Spirea Jean (cadre) ºi Olaru Constantin, Prunescu Tudor, Grigoraº Gheorghe (brigadieri). În 1957, Alexandru Drãghici, noul ministru al Afacerilor Interne, începe o stãruitoare acþiune de ºtergere a pedepselor ºi de eliberare a condamnaþilor, determinând, cu eludarea legii, emiterea de cãtre Prezidiul Marii Adunãri Naþionale a decretului de graþiere nr. 403/22.08.1957, în realitate decret de amnistie, urmat de reîncadrarea fostelor cadre în sistemul peniten-

23 ciar. Mai mult, la 30.04.1959, printr-un alt decret li s-a acordat vechimea neîn- treruptã pe durata detenþiei, o sumã echivalentã cu salariul pe trei luni la reîn- cadrare, plus o lunã de concediu în casele de odihnã ale MAI pentru "refacere". Tot la propunerea lui Drãghici au fost graþiaþi ºi brigadierii. Era în logica crimi- nalului regim comunist sã-i elibereze pe asasinii de la Salcia, la fel ca ºi pe alþi ucigaºi din sistemul penitenciar din acei ani. Mai ales cã dupã revolta de la Budapesta a avut loc un nou val de teroare, "specialiºtii" de teapa celor care au comis atrocitãþile fiind absolut necesari clicii lui Dej ºi Drãghici. Ei reprezin- tã - folosind o expresie a lui Florin Pavlovici - "gunoaiele societãþii organizate". ªi, adãugãm noi, îndoctrinate. Provenind din pegra mahalalei, dintre beþivii sa- tului, cvasianalfabeþi, lipsiþi de credinþã, ei au avut un singur reper: "cuvântul partidului", convingerea cã aplicã politica acestuia. Fostul locotenent Popa, de pildã, cere sã fie mutat urgent la Vãcãreºti de la Jilava "întrucât deþinerea mea în acest peneteciar (sic) politic, nu avea nimic comun cu ideia mea care am avuto ºi care o am pânã voi muri, întrucât am fost ºi voi fi un luptãtor dârz al PMR în tot deauna contra dujmanilor RPR (…) Trãiascã PMR forþa conducã- toare în RPR". Nu altfel gândeau ºefii lui, pânã la vârfurile ierarhiei comuniste. Salcia (care în iarna 1959/1960 redevenise lagãr de exterminare, fapt con- statat la faþa locului de semnatarul acestor rânduri) poate sta alãturi de lagãrele naziste sau bolºevice. Nu o spunem noi, ci deþinutul ªtefan Weiss care declara în faþa completului Tribunalului Militar: "Eu, care am fost în lagãrul de la Auschwitz, apreciez cã tratamentul de la Salcia nu era departe".

Bãrci

24 25 SERGIU GROSSU Închisoarea

În ziua de 7 martie 1959 mi-a venit rândul sã fiu arestat. Dupã câteva luni de aspre anchete la Uranus ºi Malmaison mi s-a intentat un proces în care mi s-a adus acuzaþia, între multe alte mari abateri ca element duºmãnos al regimului, de a fi aruncat cu noroi într-un membru de onoare al Marii Adunãri Naþionale ºi poet de prestigiu al Republicii Populare Române. M-am apãrat, declarând: pe cât de mare a fost Tudor Arghezi ca poet, tot atât de mare a fost ºi ca lichea, profitând sub toate stãpânirile anterioare…* La 2 iunie 1959 am fost condamnat, în conformitate cu articolul 20, punctul 6 al Codului penal ºi cu articolul 30 al Codului familiei, la confiscarea totalã a bunurilor mele personale. Iar conform articolului 101 al Codului penal, eram sortit unei condamnãri la 12 ani de "detenþie criminalã" ºi la 3 ani "interdicþie corecþionalã" ºi "confiscare" a bunurilor mele personale. Judecata a devenit definitivã prin respingerea recursului, aºa cum prevedea decizia nr. 354 din 3 iulie 1959 a Tribunalului suprem.

La Jilava

Dupã câteva zile de aºteptare în închisoarea Malmaison din Bucureºti, unde am stat (înainte de a fi judecat ºi trimis la Jilava) cu doctorul Ahile Sari, care fãcuse mai mulþi ani de prizonierat în Uniunea

_____ *Conform articolului meu Din cauza lui Arghezi în Memoria, revista gândirii arestate, nr. 40/41 - decembrie 2002 26

26 Sovieticã ºi trecuse ºi el pe la Fortul 13 Jilava, ca sã ºtiu în ce fel de închisoare va trebui sã-mi ispãºesc cei 12 ani de temniþã grea, tovarãºul meu de celulã mi-a povestit pe larg despre Jilava: "Ca medic, n-a putut sã nu-mi atragã atenþia profilul inuman al paznicilor noºtri: o adunãturã de sceleraþi alcoolici, conduºi de primul gardian, plutonierul Ivãnicã, un lombrozian tipic, ºi de cãpitanul Maromete, comandantul, un sadic. În celulã se trãia tot timpul la lumina becului. Singurul geam al celulei era vopsit. La aer eram scoºi foarte rar. Locul de plimbare era în curtea din faþa secþiei noastre, într-un þarc de sârmã ghimpatã, unde, unul în spatele altui puºcãriaº, cu capul plecat ºi cu mâinile la spate, sub privirile atente ale miliþianului ce ne urmãrea de dincolo de sârma ghimpatã ºi a soldatului de sus, din postul de pazã de pe creasta malului, ne învârteam circa douãzeci de minute. Într-una din zile când am fost scoºi la plimbare, tocmai când sã ne bucurãm de o razã de soare, abia fãcuserãm douã ture, auzim un þignal ºi-l vedem pe primul gardian, Ivãnicã, proþãpit în faþa noastrã. «Camera 4? În camerã, pas alergãtor!» Ne-am executat toþi, inclusiv bãtrânii care abia puteau merge. În faþa celulei ne aºtepta o echipã de miliþieni înarmaþi cu uneltele specifice pro- fesiei: ciomege, împletituri din cabluri electrice, bastoane de cauciuc ºi, în mijlocul lor, rezemat într-o bâtã lungã ºi cu noduri, ca sã se vadã cã el e ºeful, Maromete însuºi. Cu o privire care nu anunþa nimic bun, urmãrea «disciplina», adicã felul cum intram ºi ne aliniam fiecare în dreptul priciului ºi «vigilenþa», adicã zelul cu care gardienii ne ajutau sã «executãm ordinul», cãrându-ne cizme în spate, ghionturi în coaste ºi pumni dupã ceafã. Maromete s-a uitat crunt de jur împrejur. Semn cã era nemulþumit de toþi, ºi de deþinuþi ºi de mi- liþieni… La ora 12 noaptea s-au auzit primele urlete. Se deschidea câte o uºã ºi urmau zogomotele specifice: icneli, înjurãturi, þipete sfâºietoare, gemete, sunetele înfundate ale loviturilor. La Jilava acelor ani se practica acest fel de a face educaþia deþinuþilor, pentru disciplinare, ºi ea consta fie din intrarea gar- dienilor într-o celulã ºi bãtaia acolo a tot ce miºcã, fie chemarea afarã, pe cori- dor, a unuia ºi «prelucrarea» lui, dupã care era aruncat în celulã ca un sac de cartofi ºi era chemat altul…" În ce mã priveºte, la Jilava am avut, printre mulþi alþii, pe urmãtorii colegi de celulã: pe profesorul teolog Teodor M. Popescu, pe care îl cunoºteam, fiindcã la el mi-am dat examenul de istorie universalã a creºtinismului, în toamna anului 1958; pe Petre Marcu Pandrea, cumnatul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu; pe doctorii Aurel Marin ºi Georghe Soroiu, ultimul trecut prin închisoarea de la Piteºti ºi victimã a odiosului Þurcanu; pe învãþãtorul ªtefan Tumurug, ofiþer de rezervã, cãruia noi îi spuneam Fãnicã Tumurug, autorul celebrului cântec Colindul prizonierului, compus de el ºi cântat, împreunã cu un grup de ofiþeri de rãzboi, în seara de Ajun de Crãciun, în lagãrul de la Vorkuta, dincolo de Cercul polar. Reproduc o parte din acest "colind" tulburã- tor de frumos:

27 La fereastra amintirii ne-adunãm Cântecul de altãdatã-l colindãm. ªi-a plecat un înger genele, tiptil, Peste fruntea mea seninã de copil. Brazii ard în vatra vechiului cãtun, Noi cântãm colindul unui nou Crãciun… Doamne, cerne-n focul inimii zãpezi, Fruntea noastrã, mamã, iarã s-o dezmierzi! Doamne, Doamne, cresc nãmeþii ºi pierim Fãrã mamã, fãrã þarã, velerim…

Însã cel mai apropiat sufleteºte l-am simþit pe tânãrul doctor Emil Cãpraru, condamnat ºi el la ani grei de puºcãrie. Iatã ce îi scriam la 31 mai 1992, la Bucureºti: "Nu ºtiu dacã îþi mai aminteºti de deþinutul Sergiu Grossu, cu care ai pãtimit într-o celulã, la Jilava. Ne aflam acolo, claie peste grãmadã, vreo 47 de victime ale puterii comuniste instaurate de armata sovieticã de ocupaþie. Ceea ce n-o sã pot uita niciodatã este celebra - pentru mine - ºedinþã de chi- romanþie, când, analizându-mi palma stângã, mi-ai spus cã am foarte pro- nunþate semnele spiritualitãþii ºi cã mã voi împlini, pe linia vocaþiei mele, abia dupã vârsta de 50 de ani. Dupã eliberarea din puºcãrie mã tot gândeam la prezicerile dumitale ºi nu vedeam nicio posibilitate de realizare, regimul comu- nist arãtându-se de neclintit. Totuºi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuºit sã plecãm - soþia mea ºi cu mine - într-o vizitã turisticã la Paris, pe 30 de zile, uitând sã ne mai întoarcem acasã. Cerând azilul politic, ne-am pus pe treabã ºi, astfel, la 51 de ani, în 1971, mi-au apãrut în Franþa douã plachete de poeme în limba francezã (La Chaîne ºi Un rayon de soleil) precum ºi volumul Nous attendons une Nouvelle Terre. Iar la 15 octombrie apãrea numãrul 1 al mesagerului Bisericii Tãcerii Catacombes, cea dintâi publicaþie occidentalã consacratã creºtinilor persecutaþi în þãrile din spatele Cortinei de Fier ºi de Bambus. Tot cu ajutorul lui Dumnezeu am organizat conferinþe în marile oraºe ale Franþei, am vorbit la radio Trans Europa din Lisabona despre aceleaºi probleme, am pus bazele Editurii Catacombes, dând la ivealã vreo zece cãrþi, iar la alþi editori parizieni am publicat Au fond de l'abîme, Les Enfants du Goulag, Le calvaire de la Roumanie chrétienne ºi Maîtresse, Dieu existe. Nu þi-am înºirat aceste lucruri ca sã mã laud ci, mai mult, ca sã-þi confirm pre- zicerea dumitale…"

La Strâmba

De la Jilava am fost trimis, în luna septembrie, împreunã cu peste cinci sute de condamnaþi, mai întâi în lagãrul din Stoieneºti, dormind în saivane ºi lucrând din greu la facerea unui dig. Apoi au urmat lagãrul Strâmba, dormind

28 în barãci. De la Strâmba ne-au dus la Periprava, pentru recoltarea stufului. De la Periprava, ne-a fost dat sã cunoaºtem lagãrele Grindu ºi Grãdina, la munca extrem de obositoare a câmpului… Apoi din nou la Strâmba, în balta Dunãrii, unde a murit Fãnicã Tumurug. Comandantul lagãrului n-a vrut sã-l trimitã la spitalul lagãrului din Salcia. Aºa s-a stins, cu gândul la toþi cei dragi, în spe- cial la fetiþa lui, pe care trebuia s-o ducã la ºcoalã chiar în ziua arestãrii sale. Plângea, amintindu-ºi de copila lui, pe care n-a vãzut-o crescând, în perioada celor ºase ani de prizonierat în Rusia sovieticã. La Strâmba, comandant era locotenentul major Ganea, o matahalã de om, care, dacã nu-þi fãceai norma în lunile de praºilã, avea o plãcere deosebitã sã te batã cu centura pe spinare sau sã te loveascã rãutãcios cu picioarele în coaste. Munca noastrã þinea de agriculturã. Brigadier era faimosul Lixandru Viºan, un mare ticãlos, care te turna la comandant pentru a fi bãtut, chiar dacã, prãºind, tãiai un fir de porumb. Teribilã muncã, sub razele unui soare care îþi provoca insolaþie. Tot în lagãrul Strâmba am avut accidentul care ar fi putut sã mã ducã la pierderea piciorului stâng. Era într-o luni, pare-mi-se 10 iulie 1960. Ne întorceam de la praºilã, îmbarcaþi în remorci de camioane. Ne duceau la lucru pe jos ºi ne întorceam spre searã, în niºte remorci de camioane. Fiecare remorcã era trasã de un tractor, condus de un caraliu care învãþa sã conducã. Remorcile erau pline de deþinuþi, înghesuiþi pe vine. Eu mã aflam într-o remorcã, având oblonul din spate lãsat: ºedeam cu picioarele atârnate… ªi, la un moment dat, tractorul care trãgea remorca s-a oprit, iar tractorul din spate s-a oprit ºi el, bara sa lovindu-mi fluierul piciorului stâng. Eu am strigat: "Vai, piciorul meu!" Totul era o ranã sângerândã. Dar nu mi s-a fracturat piciorul. Sechelele accidentului le resimt ºi azi. Operaþia "chirurgi- calã" n-o voi uita niciodatã. Deoarece medicul chirurg, un deþinut politic, fu nevoit sã închidã o spãrturã de peste 20 de centimetri, prin care ieºise întreg muºchiul piciorului stâng, cosându-l, timp de peste douã ore, fãrã sã mã anestezieze ºi posedând, pentru aºa-zisa "intervenþie", un ac de cusut obiºnuit ºi sfoarã de împachetat. Comandantul lagãrului Strâmba a evitat sã mã trimitã la spitalul din lagãrul Salcia, aºa cum a procedat ºi în cazul lui ªtefan Tumurug, care a ºi decedat la Strâmba. Cu toate torturile ºi bãtãile îndurate la intrarea în Jilava, la stuf ºi în lagãrul Stoieneºti, cu toate necazurile (foametea, distrofia, cãderea în Dunãre, fãrã sã ºtiu sã înot), am putut rezista. Cãci, în pofida mizeriei materiale, când nu mai poþi, intervine Dumnezeu, ca sã te apere ºi sã te aducã acasã. La Strâmba, scutit de a lucra la munca anevoioasã a câmpului, stãteam într-un pat de sus al barãcii, aproape de sobã. Era în primãvara anului 1961. Distrofic în ultimul grad, dupã o lungã perioadã de istovitoare muncã forþatã - fie la stuf, în Deltã, fie pe întinderile pustii ale bãlþii Dunãrii - cu trupul mãcinat de mizeria unei detenþii nedrepte, dar fluturându-mi nãdejdile spiritului peste tinete ºi garduri de sârmã ghimpatã, în foiºorul liber dinlãuntrul meu am fãcut

29 sã vibreze coardele simþirii ºi sã se înfiripeze armonii cereºti. Atunci am început sã compun poeziile care alcãtuiesc volumul Univers simfonic, poeme compuse fãrã creion ºi hârtie, în cap. ªi rostite mintal, spre a nu fi uitate. Versurile mi-au fost, parcã, dictate de Cineva, în chip misterios. De aceea le consider drept o revelaþie poeticã, inexplicabilã omului agnostic din zilele noastre. Eu n-am fãcut altceva decât sã le încrustez, cu un priboi de foc, pe "tãbliþa inimii". Apoi le-am ºoptit în zilele agoniei mele fizice, repetându-le, spre a le smulge uitãrii. ªi-am cãutat sã mi le împrospãtez mereu, în nopþile de incredibilã insomnie, când mã copleºeau aducerile aminte sau mã aflam prãbuºit în rugãciune, ca în faþa unui iconostas de altar nevãzut. În poeziile Universului meu simfonic nu mi-am plâns suferinþa închisorii, n-am cântat lacãtele, bãtãile, închisoarea, ci dorul de libertate, necesitatea credinþei, frumuseþea trãirii cu Mântuitorul Iisus Hristos… Întors, în cele din urmã, acasã, nu le-am adus nicio modificare, lãsându-le în forma iniþialã de poeme orale. Îmi era, oarecum, teamã sã nu profanez vibraþiile trãirii de atunci, acea sfântã experienþã a tainelor ºi a minunilor lui Dumnezeu, într-un univers îngrãdit de zãbrele. Aºa le-am primit ºi aºa le dãruiesc cititorului: ca pe o flacãrã de cântec, þâºnit din bezna de ieri ºi salutând aurora zilei de mâine. Poemele au vãzut lumina tiparului în 1994, la Editura Roza Vânturilor, Bucureºti.

Fiºã bibliograficã Scriitorul, ziaristul ºi luptãtorul creºtin Sergiu Grossu s-a nãscut la 14 noiembrie 1920 în satul Cubolta, judeþul Bãlþi, din Basarabia. Pentru activi- tatea sa anticomunistã din timpul ultimului Rãzboi Mondial (a fost redactor la ziarele "Basarabia" ºi "Transnistria", editate de Serviciul gazetelor din Ministerul Propagandei), pentru faptul de a fi refuzat sã fie profesor - ca licenþiat în Filosofia ºi în Filologia modernã - în ºcolile unui regim ateu, pre- cum ºi pentru lupta sa misionarã "ilegalã" în cadrul miºcãrii ortodoxe "Oastea Domnului", a fost persecutat, arestat ºi condamnat la 12 ani de temniþã grea. Odatã liber, în urma unui decret de graþiere, ºi dupã ani grei de muncã în întreprinderi ºi ºantiere de construcþie, reuºeºte sã se refugieze în Franþa, în 1969, la Paris, împreunã cu soþia sa (ea însãºi fostã deþinutã politic, nepoatã pe linie maternã a lui Iuliu Maniu), hotãrâþi sã continue amândoi, pe malurile Senei, lupta spiritualã care nu mai era posibilã în România comunistã. Dar cum sã procedeze într-o þarã strãinã, în care Biserica ºi intelectuali- tatea alunecau vertiginos spre stânga marxistã? ªi cum sã declanºeze o acþi- une categoric anti-marxistã de pe poziþia spiritualitãþii creºtine, în vederea trezirii conºtiinþelor adormite, a zguduirii minþilor dezorientate sau pervertite? Activitatea soþilor Sergiu ºi Nicole Valéry-Grossu pe terenul apãrãrii drep- turilor creºtinilor la libertatea religioasã, în þãrile din spatele Cortinei de fier ºi de bambus, prezintã patru aspecte esenþiale: publicisticã, editorialã, radiofo-

30 nicã ºi conferenþialã. 1. Astfel, între anii 1971-1992 au publicat la Paris revista lunarã Catacombes, în limba francezã, "mesagerul Bisericii Tãcerii", cum era subtitlul ei. Dupã revoluþia din decembrie 1989, pãtrundeau în þarã circa 3500-5000 exemplare. În 1976 au editat, timp de un an, foaia religioasã trimestrialã, Iisus Biruitorul, în vederea atragerii românilor din Exil la idealurile "Oastei Domnului". 2. Paralel cu publicarea revistelor sus-amintite, cei doi soþi au pus bazele editurii "Catacombes", prima editurã din Franþa consacratã în întregime creºtinilor persecutaþi în þãrile comuniste. 3. Þinând cont de impactul emisiunilor radiofonice, Sergiu Grossu ºi soþia sa au fondat asociaþia "La Chaîne" (Lanþul), organizând douã feluri de emisi- uni, cu sprijinul misiunii germane H.M.K., prin Radio Trans Europa Lisabona: una în limba francezã, iar alta în limba românã - "Duh ºi adevãr", Sergiu Grossu a vorbit ºi pe undele Europei Libere (emisiunea "Lumea creºtinã"), a fost invitat ºi de Televiziunea francezã (în 1978, 1979 ºi 1980). 4. Mii de persoane au participat la nenumãratele conferinþe (în care a dezvãluit atrocitatea regimurilor comuniste din URSS, China, Cuba, Vietnam, Coreea de Nord, dar ºi din România lui Nicolae Ceauºescu), þinute la Paris, Bordeaux, Versailles, Besançon, Dieppe, Tours, Blois, Poitiers, Nantes, Brest, Toulouse, Lyon etc. Dupã 27 de ani de absenþã, Sergiu Grossu s-a întors la Bucureºti la 18 ia- nuarie 1996, cu sicriul Nicoletei-Valeria Grossu, decedatã în Franþa ºi a cãrei ultimã dorinþã a fost sã fie îngropatã în pãmântul natal, lângã pãrinþii ºi strãbunii ei.

Sergiu Grossu haine), 1976, "Apostolat des Editions", În limba francezã: Paris Nous attendons une Nouvelle Terre, Vania Moïsséieff (Le jeune martyr de 1971, Editura "La Pensée universelle", Volontirovka), 1976, Editura "Catacombes", Paris. Paris. Un rayon de soleil (poèmes), 1971, Les enfants du Goulag (Chronique de Editura "Debresse-Poésie", Paris. l'enfance opprimèe en URSS), 1979, La Chaîne (poème de prison), 1971, Editura "France-Empire", Paris. Editura "Les paragraphes literaires de La calvaire de la Roumanie chréti- Paris", Paris. enne, 1987, Editura "France-Empire", Catacombes 1973 (Almanach de Paris. l'Eglise du Silence), 1973, Editura Maïtresse, Dieu existe (Les enfants "Catacombes", Paris. dans l'étau de l’athéisme soviétique), Derrière le rideau de bambou (de Mao 1988, Editura "Fayard", Paris. Tsè-toung à Fidel Castro), 1975, Editura L'Homme intérieur (A la recherche de "Catacombes", Paris. notre plénitude spirituelle), 1997, Editura Au fond de l'abîme (Le règne de la "Résiac".

31 L'Eglise persécutée, 2002. Editura Roada anilor tineri - 1940-1954 - (ver- "L'Age d'Homme", Lausanne, Suisse. suri ºi prozã), 2000, Editura "Museum", Plaidoyer pour l'Eglise du Silence, Chiºinãu. Editura "Résiac", 2003. Îmi bate inima la Bug (Din problemele Transnistriei româneºti), 2000, Editura În limba englezã: "Museum", Chiºinãu. The Church in today's catacombs, Vania Moiseev (Un tânãr martir din 1975, Editura "Arlington House", USA. Volontirovca), 2000, Editura "Museum", Chiºinãu. În limba românã: Peripeþiile lui Þumpi (poezii pentru Muºtar (epigrame ºi epitafe), 1940, copii), 2000, Editura "Museum", Chiºinãu. Editura "Bucovina", I.E. Torouþiu, Evanghelia Exilului, 2001, Editura Bucureºti. "Duh ºi Adevãr", Bucureºti. Pietre de aducere-aminte (poezii reli- Copiii Gulagului (Cronicã a copilãriei gioase), 1971, editatã în R.F.G. ºi intro- oprimate în URSS), 2002, Editura dusã clandestin în þarã. "Museum", Chiºinãu. Calvarul României creºtine, 1992, Cercetaþi ºi vegheaþi (Mic vocabular al Editura "Convorbiri literare", Iaºi. Oastei Domnului), 2002, Editura "Traian Inscripþii pe un vas de lut (poezii), Dorz", Simeria. 1994, Editura "Roza Vânturilor", Apãrând adevãrul (gândul vechi la Bucureºti. început de nou mileniu), 2002, Editura Univers simfonic (poeme orale create "Duh ºi Adevãr", Bucureºti. într-un lagãr din Balta Dunãrii), 1994, Mai tare ca moartea (poeme de Editura "Roza Vânturilor", Bucureºti. dragoste), 2002, Editura "Eminescu". În ºfichiul ironiei (poezii satirice), 1996, Cu gândul la Basarabia (Memorii), Editura "Hrisovul", Bucureºti. 2003, Editura "Museum", Chiºinãu. În aºteptarea unui nou pãmânt, 1998, Cãrticica treptelor, 2004, Editura Editura "Duh ºi Adevãr", Bucureºti. "Oastea Domnului", Sibiu. Chipul omului dinãuntru (În cãutarea În adâncul abisului, 2004, Fundaþia plenitudinii noastre spirituale), 1999, "Academia Civicã", Bucureºti. Editura "Duh ºi Adevãr", Bucureºti. Biserica persecutatã, 2004, Editura Apocalipsiada (epopee creºtinã în 12 "Compania", Bucureºti. cânturi), 1999, Editura "Eminescu", În spatele cortinei de bambus, 2005, Bucureºti. Editura "Vremea", Bucureºti. Fiul cel pierdut (poeme dramatice de Ei triumfã înaintea lui Dumnezeu - Eroi inspiraþie religioasã), 2000, Editura ºi martiri ai credinþei în þãrile comuniste, "Eminescu", Bucureºti. 2007, Editura Fundaþiei Culturale Banul (poem oral), 2000, Editura Memoria, Bucureºti. "Eminescu", Bucureºti.

32

32 Madonã

33 RODICA GRIGORE Zãngãnit de lanþuri în celule Viaþa ºi lupta avocatului Dimitrie Constantinescu

Am scris o primã carte Sã nu uitãm eroii! lansatã la Simpozionul Internaþional de la Sâmbãta de Sus „ Forme de represiune în regimurile comu- niste” din 12-14 iulie 2007, despre tatãl meu generalul (post-mortem) Liviu Grigore, erou al neamului românesc care a avut de suferit enorm în perioada comunistã (deþinut politic la închisorile din Fãgãraº ºi Timiºoara), cu mari repercusiuni asupra întregii lui familii. Despre aceastã carte istoricul Ioan Vlad spune „cã se înscrie în istoriografia unei perioade obsedante ºi actuale, cu implicaþii profunde asupra ultimelor decenii. Este o carte care prezintã pagini de istorie militarã, politicã, socialã dar, de fapt, este prezentarea dramei unei familii din România”. (vezi ºi site-ul www.memoria.ro) Acum am datoria moralã sã scriu ºi despre bunicul din partea mamei, avo- catul Dimitrie Constantinescu, membru de vazã in P.N.Þ. în judeþul Putna (Vrancea), deþinut politic în închisorile din Galaþi ºi Piteºti în perioada 1949- 1953. Acest material a fost prezentat la Simpozionul Internaþional de la Piteºti, 5-7 octombrie 2007.

Amintiri despre bunicul meu

Oameni - fãuritori de istorie

Bunicul meu din partea mamei, Dimitrie Constantinescu, s-a nãscut în 2 octombrie 1882, în satul Oniºcani, de lângã oraºul Roman, în “inima Moldovei“ cum îi plãcea lui sã zicã. Era ultimul din cei cinci copii ai preotului Dumitru Constantinescu (1832-1891). Primii ani ai copilãriei i-a petrecut în satul Hociungi, comuna Galbeni, unde tatãl sãu slujea la biserica din sat. Împreunã cu soþia sa, preotul ºi-a crescut copiii în iubire de Dumnezeu ºi de Þarã. S-a stins din viaþã, când bunicul meu avea nouã ani. Dar cu toate lip- surile ºi greutãþile ce au urmat, toþi cei cinci copii au învãþat carte. Dumitru Constantinescu, strãbunicul meu, era nepotul episcopului Melchisedec (1822-1892), care a fost arhimandrit de Huºi ºi ministru în anul

34 1860, dupã unirea Þãrilor Româneºti, în guvernul Kogãlniceanu, legiferând secularizarea averilor mânãstireºti. În 1879 este ales episcop de Roman. Primele clase primare, bunicul meu le-a fãcut în satul natal. Dupã moartea tatãlui, a fost trimis de mama lui în oraºul Roman pentru a urma liceul. A fost un elev bun, cu înclinaþii deosebite cãtre matematicã ºi literaturã. Dupã terminarea liceului, în anul 1900, a plecat la Iaºi, unde a urmat Facultatea de Drept, pe care a terminat-o în anul 1905. L-a avut ca profesor pe A.D. Xenopol, renumitul istoric ºi jurist, care i-a fost un model în viaþã. În acea perioadã a frecventat cercurile literare din “dulcele târg al Ieºilor” scriind ºi publicând poezii la revistele literare. Nu ºi-a uitat nici pasiunea pentru matematicã, colaborând la revistele de specialitate din Iaºi. În Iaºi ºi-a fãcut ºi armata la Regimentul 13 ªtefan cel Mare, ieºind în anul 1908 cu gradul de sublocotenent. Dimitrie Constantinescu, bunicul meu, a venit în judeþul Putna (azi Vrancea) în anul 1908. A început sã profeseze magistratura în comunele Nereju ºi Mera. În acea perioadã a cunoscut-o pe bunica mea – Maria, fiica cea mai micã a medicului dr. Ioan Meþianu, din Odobeºti – cu care s-a cãsã- torit în 25 aprilie 1910. Strãbunicul meu dinspre mamã, dr. Ioan Meþianu (1848-1932), era arde- lean de origine – din Zãrneºti, de sub poalele munþilor Piatra Craiului. Era nepotul Mitropolitului Ardealului Ioan Meþianu (1828-1916). ªi-a fãcut studiile universitare la Facultatea de Medicinã din Bucureºti. Alãturi de Carol Davila a participat ca medic la Rãzboiul de Independenþã din 1877-78. Dupã ter- minarea rãzboiului s-a stabilit la Odobeºti, unde ºi-a întemeiat familia. În familia noastrã s-au întâlnit Ardealul ºi Moldova înainte de Marea Unire, dovadã cã graniþa ce brãzda cândva trupul pãmântului românesc nu era o piedicã în calea celor în vinele cãrora curgea sânge românesc. Bunicii mei au avut ºapte copii. În anul 1912 s-a nãscut primul lor copil, Corneliu. În anul 1914 pe data de 2 aprilie s-a nãscut Silvia – mama mea – care a ajuns astãzi la frumoasa vârstã de 93 de ani ºi este o renumitã ºi apre- ciatã pictoriþã. * Când a început Primul Rãzboi Mondial (1916-1918), Rãzboiul de Întregire a Neamului Românesc, bunicul meu Dimitrie Constantinescu a plecat la luptã, fiind mobilizat cu gradul de sublocotenent. Dupã ocuparea Munteniei ºi a unei pãrþi din Moldova de cãtre nemþi, în anul 1917 au avut loc luptele de la Oituz. Generalul Mackensen ºi-a mobilizat forþe importante pentru spargerea frontului de Est. Acolo, armatã românã condusã de generalul Al. Averescu s-a opus nemþilor cu toatã fiinþa, cu cuvântul de ordine “Pe aici nu se trece!”. Au rãmas pe poziþii suferind pierderi foarte multe de vieþi omeneºti, dar nu s-au retras. Bunicul meu a cãzut prizonier la Oituz. A fost în prizonierat aproape doi ani, în localitatea Plan din Boemia, Austria. Strãbunicul meu dr. Ioan Meþianu - care avea 68 de ani - a plecat la rãzboi

35 ca medic voluntar la un spital de campanie, alãturi de fiul sãu colonel dr. prof. Nicolae Meþianu. ªi ceilalþi trei fii ai lui au plecat la rãzboi, dintre care unul – ing. ªtefan Meþianu, a cãzut în luptele de la Mãrãºeºti. A fost greu rãzboiul ºi pentru familia bunicului. Nemþii au ocupat ºi Odobeºtiul ºi bunica mea cu trei copii mici a rãmas sub ocupaþie. A început o foamete cumplitã pentru întreaga populaþie. Cel mai mic dintre copii a murit de foame, la vârsta de un an. Spre sfârºitul rãzboiului aliaþii noºtri au bom- bardat în repetate rânduri ºi Odobeºtiul, urmãrind distrugerea trupelor ger- mane din zonã. Rãzboiul s-a terminat. Bunicul s-a întors din prizonierat în primãvara anului 1919. I s-a frânt inima când a aflat cã Liviu, fiul lui nãscut când era pe front, murise de foame. Dar, viaþa a continuat ºi cu bune ºi cu rele.

Primii paºi în România Mare

La 1 Decembrie 1918 s-a împlinit idealul naþional. Strãbunicul meu, doc- torul Ion Meþianu, a fost prezent la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, participând la înfãptuirea mãreþului deziderat naþional - Unirea Transilvaniei cu România. Întors din prizonierat, bunicul meu ºi-a reluat activitatea de judecãtor în oraºul Odobeºti pânã în anul 1924, când a trecut în avocaturã. Pleda procese atât la judecãtoria din Odobeºti cât ºi la Focºani ºi în alte oraºe din þarã. Fiind un om destoinic ºi înzestrat cu o inteligenþã deosebitã, cu un suflet apropiat de oamenii urbei, a devenit o personalitate cunoscutã în toatã regiunea. Dupã terminarea rãzboiului ºi înfãptuirea României Mari, Partidul Þãrãnesc al lui Ion Mihalache, fondat în 1918 ºi venit la putere în 1919, s-a implicat în acþiunea de împroprietãrire a þãranilor care au fost combatanþi pe front. Bunicul meu a sprijinit Partidul Þãrãnesc în realizarea concretã a acestei acþi- uni, care de fapt a fost înfãptuitã mai târziu, dupã crearea prin fuziune, în 1926, a Partidului Naþional Þãrãnesc condus de Iuliu Maniu ºi Ion Mihalache. Mama mea îmi povestea cum veneau la tatãl sãu oameni din toate pãturile sociale, cu problemele lor mai mari sau mai mici, cãutând un sfat ºi o rezolvare. Pe cei sãraci îi ajuta fãrã sã le ia bani. Majoritatea actelor de pro- prietate, ce sunt folosite ºi astãzi pentru dovedirea calitãþii de proprietar, sunt scrise caligrafic de mâna dlui Burada, secretarul bunicului meu. Le-am vãzut ºi eu întâmplãtor dupã 1991, când ne-am luptat sã ne reluãm viile luate forþat prin colectivizare. Bunicul meu, avocatul Dimitrie Constantinescu, a devenit ºi viticultor. La început n-a avut decât o singurã vie, cea datã de zestre de socrul sãu. Dupã 1926, a început sã investeascã în vii toþi banii câºtigaþi din avocaturã, câte o vie pentru fiecare dintre copii. Vecinã cu via pe care a luat-o pentru mama mea, situatã pe ºoseaua Focºani – Odobeºti – era via scriitorului Duiliu Zamfirescu, cumpãratã prin

36 1928 de comisarul Casei Regale, generalul A. Cernat, originar din Focºani. Sãrind peste timp, comisarul Cernat a fost judecat de regimul comunist în 1946 pentru activitatea sa în slujba Casei Regale ºi, în special, pentru cã a arestat-o pe Ana Pauker, când partidul comunist era în ilegalitate. A fost con- damnat la ani grei ºi a murit în închisoare. * Viaþa în Odobeºtiul acelor vremuri – înainte de Al Doilea Rãzboi Mondial – era liniºtitã ºi paºnicã. Ocupaþia principalã a locuitorilor din zonã era lucratul viilor ºi prepararea vinului. Erau familii în Odobeºti ce deþineau suprafeþe întinse de vii. În casa bunicului se adunau intelectualii din oraº ºi împrejurimi ºi se fãceau seri literare ºi de muzicã. Mai târziu, în 1920, bunicul avea sã înfiinþeze Societatea Culturalã “Crãciuna”, dupã numele cetãþii Crãciuna, aflatã pe dealurile de lângã Odobeºti, nu departe de Mânãstirea Mera. În scrierea lui Dimitrie Cantemir Descriptio Moldavie se pomeneºte de cetatea care încã mai exista ºi care în 1475 a fost folositã de ªtefan cel Mare în luptele cu Muntenii. Pe bunicul meu l-a legat o strânsã prietenie de istoricul Constantin Giurescu ºi de profesorul Simion Mehedinþi, deputat de Putna în acea perioadã. Bunicul avea douã beciuri mari cu galerii ramificate, sãpate în dealul de lut al oraºului, unde îºi depozita vinul. Aceste beciuri au fost folosite ca adãpos- turi de o parte din locuitorii Odobeºtiului în Primul Rãzboi Mondial. Pivniþele lui de vinuri au fost vizitate de George Vraca, Maria Filotti, Maria Tãnase, Mihail Sadoveanu, Miºu Fotino, Simion Mehedinþi, Corneliu Coposu ºi multe alte personalitãþi ale vremii. Dupã colectivizarea forþatã, beciurile au trecut în proprietatea CAP „30 Decembrie“ Odobeºti, folosite câþiva ani, dupã care au fost lãsate în paraginã.

Dimitrie Constantinescu – Primarul

Bunicul meu ºi-a început cariera politicã în anul 1926, la vârsta de 44 de ani, când erau câteva partide bine conturate: Partidul Naþional Liberal al Brãtienilor ºi Partidul Naþional Þãrãnesc - atunci înfi- inþat, al lui Maniu. Mai erau ºi alte mici par- tide: cel condus de mareºalul Averescu, apoi al lui Corneliu Zelea Codreanu, par- tidul legionar nou înfiinþat ºi altele. Avocatul Dimitrie Constantinescu s-a

37 înscris în Partidul Naþional Þãrãnesc, alãturi de alþi prieteni din Odobeºti ºi Focºani, ca: Fraþii Costicã ºi Ionel Ioniþã, Chiriac, Iarca, Nicolau, av. Nicoarã, av. Neagu, Horea Constantinescu, senatorul Nicolae Graur ºi deputatul Nicuºor Graur, tatã ºi fiu, ºi mulþi alþii. Bunicul meu – denumit de apropiaþi ºi “conu Mitiþã” – a fost ales primar în nenumãrate rânduri, de câte ori era la putere Partidul Naþional Þãrãnesc; aceasta pânã în anii 1939-40. Ca primar, s-a dedicat cu tot sufletul dezvoltãrii ºi înfrumuseþãrii oraºului Odobeºti ºi a fãcut lucruri ce au dãinuit în timp. Din realizãrile mai importante þin sã menþionez construirea “Podului peste Milcov”, ce leagã Moldova de Muntenia - vechiul pod fiind distrus în 1926 de puhoaiele venite din munþi. Acel pod construit de bunicul meu existã ºi astãzi. Altã realizare a bunicului este construirea “Gimnaziului Duiliu Zamfirescu”, o clãdire impozantã cu un etaj (actualul liceu teoretic “Duiliu Zamfirescu”), unde mulþi din locuitorii oraºului ºi ai satelor din jur au învãþat ºi învaþã carte. În timpul când a fost primar a renovat vechea primãrie, construind un etaj. În faþa primãriei era un teren viran, în care se juca fotbal; terenul a fost com- plet amenajat, fãcându-se un parc cu arbori, alei cu flori ºi bãnci. Dar câte nu a realizat ca un bun gospodar acel primar destoinic care era bunicul meu? S-a gândit la cei nevoiaºi ce nu aveau acasã baie ºi atunci, în plin centru, a construit “Baia comunalã”, care din pãcate astãzi s-a transformat în cârciu- mã. Alãturi s-a construit ºi o “Halã” pentru vânzarea în condiþii igienice a ali- mentelor, cãrnii ºi peºtelui, halã care este ºi astãzi singura halã din oraº. A plantat arbori de-a lungul ºoselelor ºi pe bulevardul gãrii, a pietruit strãzile. Odobeºtiul de altã datã era un mic oraº cu case frumoase boiereºti care au fost dãrâmate de comuniºti spre a ridica în locul lor blocuri tip ghetou. Localitatea avea un spital cu medici pricepuþi, douã farmacii, judecãtorie, douã grãdiniþe de copii, ºcoli primare, liceu, magazine ºi prãvãlii pe strãzile principale, un hotel ºi douã restaurante. S-a implicat în continuare în acþiunile vieþii culturale a Odobeºtiului. Sub egida Societãþii Culturale “Crãciuna“, pe care o înfiinþase în anul 1920, acum, în calitate de primar, a amenajat o salã mare pentru trupele de teatru din þarã, care veneau în regiune pentru a da spectacole. Au onorat-o cu prezenþa lor neuitaþii George Vraca, Maria Filotti, Miºu Fotino, marele Tãnase. Se desfãºurau la “Crãciuna” ºi activitãþi artistice în scop umanitar, pentru strângerea de fonduri în ajutorarea copiilor orfani ºi vãduvelor din Primul Rãzboi Mondial. ªcolarii, îmbrãcaþi în frumoase costume naþionale, jucau hore, cântau, spuneau poezii ºi jucau în mici piese de teatru. Mai târziu, prin 1954, în aceeaºi salã, alãturi de unchiul meu, actorul Flavius Constantinescu, au venit ºi fiul marelui actor Miºu Fotino, Miºulicã, Carmen Stãnescu, George Constantin ºi alþii. Dar jucau alte piese, cu “tema- ticã socialistã”, pentru alþi spectatori. Mulþi dintre vechii spectatori pieriserã în puºcãriile comuniste.

38 În casa bunicului meu, dupã terminarea rãzboiului, ºi-au gãsit adãpost câþi- va copii orfani. Bunicii mei i-au ajutat sã înveþe carte ºi sã-ºi gãseascã un loc în viaþã. Amintesc doar de unul, Guþã Buºilã. Nu avea pãrinþi, mânca din ce obþinea cerºind, dormea prin ganguri. L-au luat în casa lor ºi l-au crescut ºi educat alãturi de ceilalþi copii. Guþã a absolvit liceul agricol. El ºi cu un singur copil al bunicului, Liviu, au rãmas la Odobesti, ceilalþi plecând la studii în Bucureºti sau Iaºi, sau luându-ºi zborul la casele lor. Mama mea Silvia-Maria, cãsãtorindu-se cu locotenentul Liviu Grigore, a plecat în Ardeal, la Fãgãraº ºi apoi la Braºov. * Dar a venit ºi Al Doilea Rãzboi Mondial. Bunicul meu era veteran din Primul Rãzboi Mondial ºi nu a mai fost mobilizat. Tatãl meu, care era ofiþer, a plecat pe front. La fel ºi unchii mei; unii pe front, alþii mobilizaþi în spatele frontului. Guþã Buºilã a pierdut un picior în luptele de la Odesa. Dupã lãsarea la vatrã a locuit tot în casa bunicilor mei, acum goalã, fãrã copii. Aceasta pânã în anul 1949… când protectorul lui, avocatul Dimitrie Constantinescu, a fost arestat de comuniºti, pentru “crima de uneltire împotriva orânduirii socialiste”. L-am reîntâlnit pe Guþã în 1991; era paznicul Bisericii “Sfânta Cruce”, din centrul oraºului. Trãia modest împreunã cu soþia lui, într-o casã din curtea bisericii. A fost o întâlnire emoþionantã. Am povestit multe, cãci nu ne mai vãzuserãm de la moartea bunicului, în 4 mai 1970. Aºa, invalid cum era, se ducea la mor- mântul bunicilor mei pe Dealul ªarba, sã le aprindã din când în când câte o lumânare ºi sã le punã pe mormânt flori ale recunoºtinþei. A plecat ºi el dintre noi în anul 2001.

Zãngãnit de lanþuri în celule

Noile forþe politice care s-au instalat în þara noastrã dupã 6 martie 1945, cu sprijinul Moscovei, au sãvârºit cele mai grave infracþiuni menite sã ducã la subjugarea totalã a poporului român. Aceastã “operã” a fost minuþios pregãtitã. Generalul de brigadã magistrat Dan Ioan – fost adjunct, dupã 1990, al ºefului secþiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, în cartea sa Procesul mareºalului Ion Antonescu, în cap.II “Acte preparatorii” scrie: “Pentru ca un popor sã poatã fi supus, este necesar ca, mai întâi, sã fie lipsit de personalitãþile cele mai de seamã, care ar fi în mãsurã sã-l orga- nizeze ºi sã conducã lupta de rezistenþã împotriva cotropitorului… Acþiunea de anihilare ºi chiar distrugere fizicã a personalitãþilor mar- cante ale României s-a realizat prin înscenarea unor procese judiciare. Primii care au fost târâþi în asemenea procese au fost generalii ºi ofiþerii cei mai competenþi ai armatei române, apoi oamenii politici ai vremii, dupã care au urmat intelectualii de vazã… ºi toþi cei care prin poziþia lor specialã ar fi putut sã se opunã procesului de bolºevizare a þãrii.” Bunicul meu, ca membru marcant al P.N.Þ., ca avocat ºi fost primar, ca om

39 al locului cu o credibilitate ºi audienþã deosebitã în populaþia ruralã, era în “evidenþa specialã” a serviciului judeþean de Securitate. Sã nu uitãm cã în Munþii Vrancei s-a organizat dupã 1948 o rezistenþã a þãranilor din zonã – o organizaþie de partizani care aºteptau, ca ºi întreaga þarã, “sã vinã ameri- canii!” ca sã-i alunge pe comuniºti. * Pe data de 18 decembrie 1949, târziu în noapte, în casa bunicului meu au intrat niºte securiºti din raionul Focºani, care, dupã o lungã ºi amãnunþitã percheziþie, au ridicat o serie de acte, corespondenþã, cãrþi ºi radioul. Au ple- cat, sub ochii îngroziþi ai bunicii mele, luându-l cu ei pe avocatul pensionar Dimitrie Constantinescu. Avea pe atunci vârsta de 67 de ani. A fost þinut la Securitatea din Focºani circa douã sãptãmâni, cât i s-a întocmit un dosar penal. În acest timp a fost anchetat ºi bãtut ca sã-ºi divulge colaboratorii ºi sã recunoascã cã este în legãturã cu organizaþia din Vrancea, care pregãtea rezistenþa armatã contra noii orânduiri. Pentru regimul democrat popular era periculos sã se întâlneascã ºi sã stea de vorbã oameni care au fãcut parte din acelaºi partid zis burghezo- moºieresc. Securitatea era destul de bine informatã de “cozile de topor” care fãceau temenele noii orânduiri. Avocatul pensionar Dimitrie Constantinescu a fost “depus” în luna ianuarie 1950 la penitenciarul Galaþi. În 31 octombrie 1950 a fost judecat de Tribunalul Militar Galaþi ºi condamnat la 1 (un) an ºi 6 (ºase) luni de detenþie, prin Sentinþa 893/1950, pentru delictul “de comitere de acte preparatorii la crima de surpare a ordinei constituþionale”.

Noi familia, de la arestarea lui de cãtre Securitatea din Focºani în preajma Crãciunului 1949, nu am mai ºtiut absolut nimic despre el. Nu ºtiam dacã mai trãieºte; dacã trãieºte, unde este închis, dacã a fost judecat ºi condamnat. Nu am avut nici o veste pânã când bunicul meu, avocatul Dimitrie Constantinescu, s-a întors acasã în mai 1953, dupã 3 ani ºi jumãtate de detenþie într-o stare de nedescris. Era foarte slãbit ºi foarte îmbãtrânit; era umbra omului de odinioarã. Ne-a spus cã a stat în penitenciarul din Galaþi ºi cã dupã judecarea lui în octombrie 1950 a fost mutat la penitenciarul din Piteºti, de unde a fost eliberat în mai 1953. În mod normal, conform sentinþei Tribunalului Militar Galaþi, trebuia sã fie eliberat în iunie 1951, dar a mai fost reþinut doi ani la penitenciarul de reedu- care de la Piteºti. În cartea sa - de care am mai pomenit - generalul procuror Ioan Dan scrie: “Prima reglementare a pedepsei administrative cu privare de libertate apare în 1950, dupã ce mii de persoane se aflau deja în aºa-zisele colonii de muncã, în realitate adevãrate lagãre de concentrare. Primul act îl constituie aºa-zisul decret nr. 6 din 14 ianuarie 1950. Spun aºa-zisul decret, pentru cã, în reali- tate, el este un act normativ emis de Ministerul de Interne ºi contrasemnat de

40 ministrul de justiþie… Sã trecem peste chestiunile de formã ºi sã pãtrundem în conþinutul acestui decret, pentru a vedea cine putea fi pedepsit adminis- trativ, la muncã forþatã ºi la privare de libertate. Cei care, prin faptele sau manifestãrile lor, direct sau indirect, prime- jduiesc sau încearcã sã îngreuneze construirea socialismului în Republica Popularã Românã, precum ºi cei care, în acelaºi mod, defãimeazã puterea de stat sau organele sale, dacã aceste fapte nu con- stituie sau nu pot constitui prin analogie infracþiuni. Condamnaþii pentru infracþiuni împotriva Republicii Populare Române, care la expirarea executãrii pedepsei, nu se dovedesc a fi reeducaþi.“ Deci ministerul de Interne – respectiv, prin comandantul penitenciarului din Piteºti, a apreciat cã pedeapsa aplicatã de instanþa de judecatã din Galaþi, de un an ºi ºase luni – a fost prea micã ºi a prelungit pedeapsa – în baza decre- tului de mai sus – cu încã doi ani, pentru a putea sã-l reeduce pe avocatul Dimitrie Constantinescu. Pentru oamenii care au trãit ºi alte vremuri, „Experimentul Piteºti, reedu- carea prin torturã” a fost manifestarea cea mai monstruoasã a sistemului de zdrobire a personalitãþii umane conceput de totalitarismul comunist impus de ocupaþia sovieticã. Câte a îndurat în închisorile din Galaþi ºi Piteºti nu ne-a povestit decât dupã ceva vreme ºi numai mici crâmpeie despre bãtãile, tor- turile ºi umilinþele îndurate. Când a fost eliberat din Piteºti, bunicul meu, la fel ca toþi deþinuþii politici, a trebuit sã semneze o declaraþie cã nu va spune nimãnui despre viaþa lor din închisoare, cu ameninþarea cã, dacã nu se conformeazã,va fi din nou închis. Am gãsit, dupã moartea bunicului în 4 mai 1970, o poezie într-un caiet de versuri, scrisã în 25 februarie 1960 la Odobeºti, care spune multe:

Zãngãnit de lanþuri din celule

Zãngãnit de lanþuri din celule întunecate, Un sunet lugubru de plânsete îndurerate Veneau de la acei ce au luptat pentru dreptate.

În noaptea de iarnã, în zarca cu ferestre sparte Pãtrundea printre ei gerul cu fiori de moarte. De frig, de foame ºi torturi aveau ei parte.

În temniþi întunecate au fost aruncaþi, Prin munci grele istovitoare au fost purtaþi, Cu sângele lor, ploaia înroºea pãmântul, Cãdeau grãmadã þinându-ºi jurãmântul.

41 În trista agonie, în spasmul crunt de moarte Visau. Vedeau câmpiile înflorite, ogoarele lucrate, Vedeau codrii verzi ºi holdele mãnoase, Vedeau pe toþi cei dragi, în liniºtite case.

În 1951, familia noastrã a avut de suferit o altã dramã. Avocatul Mihai Meþianu, fratele mai mic al bunicii, cãsãtorit cu Maria, fiica gen. Al. Averescu, a avut o fiicã Clotilda al cãrei soþ ing. Nicolae Vasilescu-Colorado a condus lucrãrile de la Canalul Dunãre-Marea Neagrã. Soþului ei ºi altor patru ingineri cu care conducea lucrãrile la Canal li s-a înscenat un proces pe motivul cã sabotaserã aceste lucrãri. Ing. Vasilescu-Colorado împreunã cu un alt inginer au fost condamnaþi la moarte. ªi Clotilda a suferit repercusiuni fiind con- damnatã ºi închisã la penitenciarul Mislea timp de doi ani. În vara anului 1952 ºi tatãl meu, colonel în rezervã Liviu Grigore, a fost arestat politic. Noi, cele trei fete ale familiei, cea mai mare de 14 ani, asis- taserãm îngrozite la percheziþia fãcutã ºi arestarea tatãlui nostru. Mama nu era acasã, ci la Cluj, internatã într-un sanatoriu, fiind grav bolnavã de TBC pulmonar. A revenit de urgenþã acasã. Casa noastrã a trebuit s-o eliberãm în 24 de ore pentru a se muta în ea un securist cu familia lui. Mama s-a internat la spital ºi noi am stat la prieteni. Ca sã putem învãþa carte, mama a fost sfã- tuitã de directoarea Liceului Unirea din Braºov sã divorþeze de tata, pentru cã altfel avea instrucþiuni sã ne dea afarã din ºcoalã. Dupã câteva luni am fost alungate ºi din oraº, cu domiciliul obligatoriu într-un sat Gugeºti, lângã Focºani. Eram aproape de bunica mea ce locuia la Odobeºti. Dupã arestarea bunicului meu, autoritãþile le-au luat aproape toatã casa, bãgând douã familii în ea. Bunicii îi lãsaserã doar o cãmãruþã. ªi bucãtãria casei era folositã în comun. Mai rãmãsese în Odobeºti doar un singur copil din cei ºapte, Puiu, care îºi întemeiase ºi el o familie ºi se ocupa de administrarea viilor familiei. Încã nu venise colectivizarea forþatã.

Din nou zile întunecate

Dupã ce avocatul Dimitrie Constantinescu, bunicul meu, a venit din închi- soare acasã la Odobeºti în mai 1953, au trecut câteva luni bune pânã ºi-a revenit fizic. Cum a prins ceva puteri a dorit sã-ºi vadã viile, în care pusese atâta suflet. A mers însoþit de fiul sãu Liviu. Acum amândoi, bunicul ºi Liviu, erau trecuþi de noile autoritãþi din Odobeºti la categoria “chiaburi”. Mama mea printr-o minune era încadratã la categoria “þãrancã mijlocaºe”, fapt care ne- a permis nouã fetelor, dupã terminarea liceului, în 1953 ºi respectiv în 1954, sã mergem în continuare la facultate. Mai târziu, în 1959, s-a aflat la facultate, în urma denunþului unui inginer din Odobeºti – Cazacenco (un cunoscut al unchilor mei) cã suntem fiice ºi nepoate de puºcãriaºi politici ºi eu, Rodica, am fost datã afarã din facultate cu trimitere în câmpul muncii pentru reabi-

42 litare. Dupã doi ani, fiindcã pedeapsa a fost consideratã prea micã, am fost ºi exmatriculatã. Bunicul meu, dupã ce s-a refãcut, s-a ocupat din nou de lucratul viilor împreunã cu fiul sãu rãmas în urbe. A gãsit însã acasã o altã lume. Aproape toþi prietenii lui erau încã în închisori. Mulþi muriserã. Dacã se mai întâlnea cu vreunul dintre ei, o fãcea în mare tainã, sã nu afle Securitatea din ce în ce mai vigilentã. S-a aflat în Odobeºti, în toamna anului 1957, de reprimarea forþatã a sãtenilor din Vadul Roºca ºi Rãstoaca, sate aflate pe malul Putnei, sãteni care nu voiau sã intre cu pãmânturile lor în “colectivã”. Se discuta în mare tainã de împuºcarea unor sãteni ºi de arestarea altora. Prin anul 2006 la seri- alul TV “Memorialul durerii” am aflat cã aceste execuþii în masã din 1957, în Vrancea, au fost conduse de Nicolae Ceauºescu, pe atunci ministru al Armatei. * În anul 1956 a venit ºi tatãl meu, colonelul Liviu Grigore, din închisoare, dupã patru ani ºi jumãtate, datoritã unui recurs declarat de mama contra sentinþei de condamnare a Tribunalului Militar Timiºoara. Fusese condamnat la ºase ani temniþã grea pentru “activitate intensã contra clasei muncitoare”, dupã ce a stat închis din vara anului 1952 – fãrã mandat de arestare, timp de trei ani la Penitenciarul Fãgãraº. În vara anului 1955 a fost dus la Penitencia- rul Timiºoara, unde a fost cercetat ºi a urmat procesul. Din 1956, tata, bunicul ºi unchiul meu s-au ocupat de lucratul viilor. Dar a venit în primãvara anului 1959 colectivizarea forþatã în zona Odobeºtiului ºi “de bunã voie ºi nesiliþi de nimeni“ am intrat toatã familia în colectiv. În primãvara anului 1959, când bunicul avea 77 de ani, i-a scris la Braºov o scrisoare mãtuºii mele Liliana. Din rân- durile scrise se poate simþi cum rãzbate dure- rea-i surdã, ce-i ardea sufletul, pentru cã i-au fost luate de comuniºti viile în acþiunea de colectivizare forþatã; dar încã mai spera ca lucrurile din þara noas- trã sã redevinã din nou aºa cum au fost. Piteºtiul nu l-a putut reeduca sã creadã în victoria socialismului.

43 Miercuri 2 mai 1959 Odobeºti

Scumpa tatei Lilianã, ………………………………….. Via ne-a luat-o ºi ne-a dat în schimb trei bucãþi de foste vii, azi pârloage. Le-am dat pe douã din ele unui om din Jariºtea, cu 40% noi, 60% el din recol- ta de vin, noi plãtind numai impozitele iar el (arendaºul) sã punã totul: suflet, haragi, mlajã, toate muncile. …………………………………………………………………….. Merg înainte cu curaj. Eu nu am numai speranþa, am siguranþa… ………………………………………………………………… Acuma dacã nu mai am via, nu mai am nimic de fãcut decât sã peregrinez pe la copii. Cu mult dor ºi drag te sãrutã Tãtiþa

Bunica era din ce în ce mai bolnavã ºi stãtea mai mult pe la copii, lãsându-l pe bunicul singur la Odobeºti. S-a stins în 28 iunie 1960 în vârstã de 71 de ani, în casa lor din Odobeºti, regretatã de noi toþi. Dupã ce bunica a trecut la cele veºnice, bunicul care a iubit-o foarte mult a fost foarte deprimat. κi gãsea alinarea stând pe la copiii lui, strângându-ºi nepoþii la piept, mândru de urmaºii lui. Dar revenea mereu la Odobeºti, cu nostalgia în suflet a vre- murilor de altã datã, când casa le era plinã de copii. A fost scutit de pronia cereascã sã asiste ºi la demolarea casei lor ºi la ridi- carea în locul ei a blocului Poºtei ºi Telefoanelor; a fost scutit sã vadã cum case- le vechi boiereºti din centrul oraºului au fost dãrâmate ca sã fie înlocuite cu blocuri insalubre, care sunt astãzi o patã pe obrazul urbei. Bunicul s-a stins la vârsta de 87 de ani, în 4 mai 1970, în braþele mamei mele. Ne-am strâns pentru ultima oarã din nou noi toþi copiii ºi nepoþii la casa bunicului; am venit sã-l conducem pe ultimul lui drum. În cimitirul de pe dealul ªarbei – vechiul cimitir dintre vii – îºi dorm somnul de veci bunicii mei, cãrora cei ce i-au cunoscut le pãstreazã o pioasã amintire. Comunismul a distrus ºi a dezrãdãcinat vechile familii din întreaga noastrã

44 þarã, pentru a crea „omul nou”. Urmaºii acestor familii, dupã colectivizarea forþatã, au plecat de pe meleagurile natale în care începuse construcþia „socialismului victorios”. Au ajuns în marile oraºe din þarã sau au plecat cum au putut în þãri strãine. În loc sã urmeze vechea tradiþie de viticultor, ce se transmitea din tatã în fiu, s-au integrat în altã lume, cu alte obiceiuri pentru cã trebuiau sã supravieþuiascã. Dupã 1989 foarte puþini dintre copiii sau nepoþii lor s-au mai reîntors. Cei bãtrâni rãmaºi în þarã ºi-au vândut pe nimi- ca toatã viile ºi pãmânturile redobândite. Pe mulþi dintre urmaºii vechilor familii nici nu i-a mai interesat sã-ºi redobândeascã proprietãþile. Era prea greu sã înnoade firele unei existenþe peste un vid ce a durat jumãtate de veac.

Ce fericit ar fi fost bunicul meu...

Ce fericit ar fi fost bunicul meu dacã ar fi ºtiut cã o sã vinã vremea când dictatura comunistã va cãdea ºi se va cãuta sã se îndrepte rãul fãcut timp de 50 de ani. Ce fericit ar fi fost dacã ar fi ºtiut cã ne vom redobândi viile, date de el ºi de bunica drept zestre mamei mele, chiar dacã nu a fost uºor ºi a trebuit sã ne mai luptãm chiar ºi în justiþie. Mentalitãþile oamenilor s-au schimbat greu. Dar am învins toate piedicile cu ajutorul lui Dumnezeu. Eu cred însã cã ºi bunicii noºtri ne ocrotesc ºi ne vegheazã încã paºii, de acolo de sus din ceruri. Ca o rãsplatã a luptei dusã de bunicul meu av. Dimitrie Constantinescu contra instaurãrii comunismului în þara noastrã, Ministerul Justiþiei prin Decizia nr. 474/ 04.03.2004 i-a acordat „Calitatea de luptãtor în rezistenþa anticomunistã” * Înainte de a încheia povestea vieþii ºi luptei bunicului meu avocatul Dimitrie Constantinescu, ce a urmat cursul istoriei poporului nostru începând de la sfârºitul sec. XIX ºi intrând în sec. XX, ajungând ca bãtrâneþea sã-i fie mar- catã de perioada neagrã a comunismului, aº dori sã povestesc o întâmplare petrecutã în toamna anului 1991. Nu pot sã uit ziua de 2 octombrie 1991. Era ziua de naºtere a bunicului meu, dus demult dintre cei vii. Plecasem cu maºina mea spre Odobeºti împre- unã cu mama ºi tatãl meu. Am ales special acea zi, ca sã ne ducem cu flori ºi sã aprindem o lumânare la mormântul bunicilor mei. În drum spre centrul Odobeºtiului intenþionam sã ne oprim la cele douã vii, redobândite cu greu de la autoritãþile locale, în primãvara acelui an, exact pe vechiul lor amplasa- ment. În toatã aceastã luptã, tatãl meu colonelul Grigore Liviu, trecut de 87 de ani, dar încã falnic ca un brad, a fost lângã mine ºi mi-a îndrumat paºii. Era o zi frumoasã de toamnã. Cerul era senin fãrã nici un pic de nor. Am ajuns dupã masã la prima dintre vii, situatã pe ºoseaua Odobeºti – Focºani la aproximativ 5 km de oraº. Am oprit maºina în dreptul viei ºi am coborât cu

45 toþii. Mama era foarte emoþionatã, cãci nu mai intrase în vie de 32 de ani – cât a fost a CAP-ului. Soarele începuse sã coboare dincolo de dealul ªarba. A intrat în vie ºi a îngenuncheat, sãrutând pãmântul sfânt. Nu conta cã via plan- tatã de tatãl ei cu Muscat Ottonel fusese înlocuitã de circa un an cu o plan- taþie neîngrijitã de nimeni, nu conta nimic, decât… pãmântul. Nu trecuse de când intrasem în vie decât o jumãtate de orã ºi dintr-odatã cerul s-a întunecat cu nori negri groºi ºi ameninþãtori. Ne-am urcat repede în maºinã ºi am pornit spre Odobeºti. Planificaserãm sã ne ducem în aceeaºi dupã masã la cimitirul de pe dealul ªarba, sã aprindem o lumânare ºi sã spunem o rugãciune la mormântul bunicilor mei. Nu am mai reuºit, deoarece s-a pornit o ploaie cu pietre, de credeai cã a venit potopul. De abia am reuºit sã intrãm, uzi pânã la piele, în blocul din centru, în apartamentul primului nos- tru arendaº (dupã 1991) ºi s-a stins lumina în tot oraºul. Era numai ora cinci dupã-masã ºi parcã era noapte afarã, cu o ploaie ce nu mai contenea. Soþia arendaºului a aprins niºte lumânãri. M-am gândit atunci, la fel ca ºi mama mea, cã erau de fapt lumina ce voiam sã le-o dãm bunicilor mei. Am spus în gând o rugãciune. A doua zi dimineaþã, ne-am dus la cimitir. De pe Dealul ªarba, ºiroia pe drumul ce ducea la cimitir un must roºu ca sângele - datoritã pietrei ce cãzuse în zonã ºi fãcuse praf viile. Vãzduhul mirosea a must de tãmâioasã, proaspãt stoarsã la teasc. Parcã ar fi fost sângele unei jertfe, adusã zeilor, ca sã-i îmbuneze, pentru viile de pe dealul ªarba ale bunicului meu, ce nu ne fuse- serã restituite în 1991 (ci doar în 1999). Pentru mine aceastã întâmplare a fost ca un mesaj de la Bunicu... * Trebuie însã sã aduc pe aceastã cale mulþumiri în primul rând tânãrului istoric, teolog ºi scriitor Valentin Muscã, cu doctorate în Elveþia, consilier cu probleme culturale în Consiliul Local al Oraºului Odobeºti, care a descoperit familia noastrã din cartea Sã nu-þi pierzi niciodatã speranþa, un „Omagiu adus Silviei Maria Grigore la împlinirea vârstei de 90 de ani”, în care sunt adunate interviurile mamei mele din anul 2004 luate de ziaristul Ioan Popa. Ca urmare, cu sprijinul primarului oraºului Odobeºti – Daniel Nicolaº – mama mea a devenit în 2005 cetãþean de onoare a oraºului natal. Apoi, în anul 2007, ca urmare a recunoaºterii meritelor bunicului meu avocat Dimitrie Constantinescu ºi a strãbunicului meu medicul Ioan Meþianu, au fost botezate cu numele lor douã strãzi din oraºul unde au trãit ºi muncit, cinstindu-li-se ast- fel memoria. Sã dea Dumnezeu ca în cât mai multe locuri din patria noastrã sã se cin- steascã cum se cuvine memoria înaintaºilor noºtri, care ºi-au iubit neamul ºi þara, a acelor eroi ce au murit pe altarul patriei ºi a martirilor care au fost vic- timele fãrã vinã ale terorii comuniste.

46 Coborârea de pe Cruce

47 PAUL MICLEA Dialog cu un condamnat pe nedrept

(continuare din nr. 62)

– Bun. Eu aº vrea sã ne mai întoarcem la ceea ce ai Þigan Iovan, gospodar, menþionat d-ta: ce þi s-a pãrut mai groaznic în închisori, s-a nãscut în satul Laz, fiecare în parte, dar în special cu referire la torturã. comuna Dezna, din – ªtii cã v-am spus cã la ancheta dinainte de închisoare am fost bãgat la apã fiartã, apoi la apã rece. judeþul Arad la 15 Asta m-a distrus. august 1923, de naþionalitate românã. – Cum era? Erai dezbrãcat? Ca la duº? Erai închis? – Dezbrãcat, da. Fãcusem duº cu vreo douã ore A fost urmãrit de înainte. Acum îmi zice: „La doctorul lui Christos te duc; Securitate din 1949, aici te gat!” Duºurile erau aranjate, nu mai puteai ieºi arestat pe 24 septem- de sub el. Am început sã bat cu pumnii ºi sã strig sã mã brie 1951, judecat ºi lase afarã. Mã omorâþi. Criminali. Atunci am zis de condamnat la 7 ani toate. Cã mã ardea de tot. ªi dupã duºul fierbinte a dat drumul la apã rece, pânã am picat jos. detenþie pentru „uneltire contra ordinii – Cam cât timp a durat tortura asta? – O durat poate vreo 3 sferturi de ceas. sociale“. Pus în libertate la 14 – ªi dupã aceea te-au scos de acolo? ianuarie 1958, i s-a – M-au scos, m-au dus ei, cã eu nu mai puteam merge. fixat domiciliu obligato- – Dar ce voiau ei sã scoatã de la d-ta? riu în localitatea – Voiau sã spun cã eu am avut relaþii cu americanii, adicã organizaþia noastrã. Cã am fost în legãturã cu Lãþeºti, judeþul Ialomiþa. americanii ºi sã spun eu câþi oameni cunosc în sat care Prin decizia MAI Nr. au fost cu noi. Eu am zis cã cunosc pe toþi oamenii din 15872/28.06.1960 i s-a sat. Zice el, îmi dai vreo 20 – 25 de oameni din sat. ridicat restricþia domici- Acum ºtii pentru ce. În momentul în care eu le dãdeam lialã. vreun nume, acela în ziua urmãtoare ar fi fost arestat. Puteam eu sã fac lucrul acesta? Atunci am zis: „Pentru ce? Pentru ce vreþi sã vã spun eu oamenii?” Zice el: „Mã, nu te intereseazã; doar nu vrei sã ne anchetezi tu pe noi?” „Nu, zic, dar vreau sã ºtiu. Vreau sã ºtiu ce vreþi cu ei.” Eu ºtiam bine ce vor ei cã doar în 2 ani ºi 48

48 jumãtate cât am fost fugit eu m-am format. Eu ºtiam ce fac ei cã l-au omorât pe Roºu, au omorât pe cutare, când au venit aici ºi eu ºtiam toate astea. Am ridicat atunci mâinile ºi-am zis: ”No, trage-mi dacã vrei.” – Tortura asta cu duºul o singurã datã ti-o fãcut-o? – Da. O singurã datã. – ªi d-ta tot n-ai spus nimica, nu? – Da ce sã spun? Sã spun c-am avut legãturi cu americanii? N-am avut. – Asta unde a fost? La Jilava? – Ba nu, aci la Arad a fost, la Securitate. Aci. Cu ce pleci de aci, aceea te urmãreºte pânã la sfârºit. – Deci aici, la Arad, gãseºti c-a fost cel mai dificil? – Da, aci a fost, la Arad. La Arad, la anchetã. Aici a fost cel mai greu ºi atunci de aicea m-au plimbat 24 de ore; dupã asta iar la anchetã. Va sã zicã trebuia sã umbli prin camerã ziua ºi noaptea, la masã stãteam în picioare, pui mân- carea pe pat ºi mãnânci aºa, în picioare; nu te lãsa sã te aºezi jos. În momen- tul în care te-ai pus jos, în cele 24 de ore sau 48 de ore – cã aºa mergea – te cãlca, te rupea în picioare. – Cum era? Îþi spunea sã nu stai jos? – Da. Zicea: sã nu te prind cã stai jos. Venea în ciorapi, se uita pe vizetã. Nu puteai sã miºti, nu puteai sã miºti nimica în camerã. ªi atunci am vãzut eu care-i treaba cu toatã chestia asta, dupã ce m-au bãgat acolo, m-au plimbat, m-au dus iar la anchetã, m-au bãgat în zid, în perete… Acela era ca un coº în care intrai, era aºa cam 60 – 70 cm de la pãmânt, trebuia sã te îndoi în douã ca sã intri acolo, apoi sã te scoli aºa, sã stai în picioare, acolo, în gaurã. Uite, num-atâta era (aratã cu mâna). Atingeai cu coatele în perete, aºa era de strâmt. – Nu puteai sta jos, nu? – Nici vorbã. – De ce, de ce te þinea acolo? – Tot pentru anchetã. Va sã zicã venea numai ºi îþi bãtea aºa în zid, ca sã vadã dacã n-ai picat jos. Acolo era lipsã de aer, te sufocai, parcã simþeai cã-þi slãbeste inima. – ªi cât te þinea acolo? – Mã þinea pânã la un ceas. – Dupã aceea te scotea ºi iar te întreba? – Apãi el venea întruna ºi te tot întreba sã spui ce ºtii. Va sa zicã dacã ai altã declaraþie. Dacã ziceam nu, zicea „atunci stai acolo.” Aºa am pãþit nu o datã. Da, am fost bãgat de mai multe ori, poate de vreo 4 ori. Plimbarea am avut-o iar de vreo 4 ori. ªi lucrurile astea se petreceau întruna. – Le schimbau sau alternau, când una, când alta?

49 – Da. – Dar bãtaie, aºa fizicã, nu vã dãdea? – Pãi te bãtea acolo, la anchetã. Acolo te luau cu palmele, cu pumnii. Te bãtea ºi te înjura, ba-þi mai dãdea un ghiold cu genunchiul. Frate, am ajuns aºa cã îmi venea sã râd de mine ºi de ei; nu mai simþeam nimica, îmi pãrea cã nu mai simt nimica. – Nu cumva asta îi enerva mai mult? – Ba da; asta-i enerva cel mai mult. Cã el voia sa suferi. Lui îi trebuiau 20- 25 de oameni, eu am zis vi-i spun de la numãrul 1, pe toþi la rândul satului…. – Deci asta a fost ancheta de la Arad. Dupã aceea te-au dus la Jilava? – De la Arad am fost dus la Tribunalul Militar din Timiºoara. – Acolo a fost numai judecata, nu? Acolo nu te-au torturat, nu-i aºa? – Nu. Numai atâta cã am fost vreo 80 într-o camerã ºi am dormit pe jos, pe o rogojinã, aºa, iar la cap am pus bocancii. Atât. Jos, pe ºura goalã. – Deci asta ar fi fost, aºa, un fel de torturã indirectã. – Torturã indirectã. Va sã zicã nu aveam nimica; am dormit pe ºura goala. Nu ne-au dat nici haine, nimica. ªi erau unii care erau prinºi de pe plajã, care erau numai în chiloþi scurþi, aºa i-au dus. Aproape goi ºi i-au bãgat acolo. Bagã de seamã cã atâta cât au stat ei acolo nu a ºtiut nimeni de soarta lor. Unde îs ºi cum îs. Pãrinþii poate cã i-au crezut înecaþi ºi i-au cãutat pe undeva. Atunci, uite aici, oasele astea…erau numai rãni. – De bãtaie? – Erau rãni ºi de bãtaie, dar ºi de la ºurã. Eu am slãbit ºi oasele astea s-au tocit, acolo cãtre ºurã… – Sã mergem puþin la Jilava. Acolo a fost regim de închisoare. Dar, pe lângã regimul de închisoare, înteleg cã d-ta te-ai comportat bine, în sensul cã n-ai fãcut rebeliune, nu te-ai manifestat în vreun fel potrivnic. Mã întreb dacã te-au mai torturat fizic, acolo, sau a fost doar tortura regimului de închisoare? – Numai regimul de închisoare. Între detinuþii politici nu s-au fãcut rebeliuni. Am auzit cã s-au fãcut în alte pãrþi. Dar la noi, sã ºtii cã nu s-au fãcut. Când am fost la minã, a fost unul din Timiºoara, era þigan care a fãcut armata la lucru, acolo, ºi þiganul îl chema Dinga Ioan; noi ne-am temut de el, când l-au bãgat din Timiºoara cu noi. El era militar ºi la ora politicã el a întrebat ceva cã ar vrea sã ºtie cât mai stau ruºii în þarã la noi. ªi cã de ce ruºii mãnâncã pâine albã ºi noi mâncãm pâine neagrã. Vreau sã ºtiu. Atunci a zis, ãla politicul: „O sã-þi spun. Stai puþin.” Dupã vreo douã ore l-au dus ºi l-au bãgat acolo, împre- unã cu noi. Dupã ce deschide uºa ºi-l apucã aºa de spate, îl împinge acolo între noi ºi dupã ce a închis gardianul uºa, a început þiganul sã blesteme pe ei… Noi am zis cã ãsta e omul care ne trage pe noi, sã ne asculte ce zicem noi ºi la urmã o sã ne toarne. Dar totuºi, n-a fost aºa. L-au dus ºi i-au dat con- damnare de 3 ani ºi jumãtate. Pentru vorbele astea. A fost întâi la Canal ºi de acolo nu ºtiu unde l-au dus. El se bãtea cu miliþienii, a spart acolo o magazie

50 ºi a trecut dintr-una în alta, la magazia cu alimente, cã zicea cã i-a fost foame. A furat ºi a mai dus în alte pãrþi, pe unde a putut. Îþi dai seama ce-a urmat. L-au prins, ºi-apoi dã pe el. Atunci, când au vãzut cã au probleme cu el, l-au dus la minã. Acolo unde am fost ºi eu. La Baia Sprie. Toatã lumea se temea ºi nu se bãgau. El era singur care sã se batã cu miliþienii, era extraordinar. Am vãzut bãtãi din acelea de în viaþa mea n-am mai vãzut. – Presupun cã la Baia Sprie a fost regimul greu, cã eraþi în subteran, nu-i aºa? Unde dormeaþi? – Aveam barãci, ne pãzeau de sus din foiºor, erau cu mitralierele pe noi. Era un gard înalt de 4 metri ºi sârme cu minã prin interior, aºa cã dacã ai încercat sã urci gardul mina exploda. – Au fost încercãri din astea? A încercat cineva sã scape? – Cât am fost eu nu s-a încercat sã se fugã, dar am auzit cã s-a încercat ºi ar fi reuºit la Valea Nistrului. Mai erau ºi la mina Cavnic deþinuþi. De la Cavnic au reuºit sã fugã uite-aºa. – Dupã ce-au fugit ãia, s-a schimbat ceva? – Ne-au torturat pe toþi. Ne-au pus în mare miºcare. – Lucraþi la minã 8 ore pe zi sau mai mult? – Ba, numai 8 ore. – ªi dupã aceea, vã scotea afarã? – Ieºeam afarã ºi bãgau alþii, cã lucram pe douã schimburi: schimb de ziuã ºi schimb de noapte. În schimbul ãsta erau artificierii, care trebuiau sã puºte ºi care erau civili. – Presupun cã nu vã lãsau sã lucrati cu explozivi. – Nu pe noi, Doamne fereºte. Noi n-aveam voie sã ne atingem de exploziv. – În timpul cât eraþi afarã, vã lãsa sã faceþi ceva, sã citiþi, sã scrieþi…? – De citit nu, nu era voie. A dispãrut citirea. Absolut. Nu ne lãsau. Sã-þi spun, asta mai ales atât cât a fost un director român. Apoi a venit un director ungur, îl chema Szabo Zoltan, încã mai trãieºte, cã l-am vãzut la televizor. Sub-direc- tor a fost unul din Banat. Dar aici erau ºi unguri, erau câteva sute de unguri, noi eram vreo 1.200 români. Ungurii au avut o organizaþie „Rãpirea Ardealului” care urmãrea ataºarea cãtre ei. Pentru asta i-a închis. Îþi spun cã unii dintre ei se purtau grozav de rãu cu noi. „O sã bem noi sânge de român”, ziceau. „Mã, de ce sunteþi proºti”, am zis. Când spuneþi lucrul ãsta daþi dovadã de calitate de oameni cãlãi. Pãi mãi, noi am trecut prin Ungaria, am zis, ºi-am salvat unguri ºi unguroaice din mâinile nemþilor ºi ruºilor. ªi acum aºa vã purtaþi voi? Noi am fost domni cu voi ºi voi acum spuneþi lucrul ãsta? E adevãrat cã am auzit cã atunci când au ocupat ungurii Ardealul, în timpul rãzboiului, la unii români le-au bãtut steagul tricolor cu cuie, în spate. E adevãrat cã au fost niºte oameni sãlbatici. Noi ne bazãm tot pe creºtinism, pentru cã noi credem cã în Christos suntem una. Dar ãºtia nu înþelegeau, cum nu înþeleg nici acuma.

51 – Dar ce-a fost cu directorul român ºi cu cel ungur? – În timpul ce a fost directorul român, era alimentaþie, era pâine la discreþie. Câtã ai vrut. Dacã ai putut sã mãnânci douã pâini odatã, ai mâncat. Mergeai la raft, luai pâinea, aici era o masã lungã de vreo 4 metri, ai luat cuþitul – erau niºte cuþite din alea mari – þi-ai tãiat pâinea în douã ºi þi-ai tãiat atâtea felii câte ai voit. Venea altul ºi zicea mã, moale-i, moale-i ºi îºi lua fiecare. Dar se ºi lucra, se scotea minereu grozav. Câte 400 de vagoneþi din aceia micuþi, 300 de vagoneþi, 350 - 400 pe ºut. Se lucra. Când a venit ungurul, ãsta a început sã acþioneze sub o altã formã. Pe români i-a cam retras din muncile care erau în regie ºi a început sã bage unguri la regie. La români le-a cerut normã, normã care pentru deþinuþi era de douã ori mai mare ca la civili. A cerut normã mare. Acuma erau oameni de 40 de 50 de ani care lucrau, unul era general, parcã Seracin Ioan îl chema, din Arad ºi ãsta era un om bãtrân, ºi n-a vrut sã lucreze în birou, dar n-a vrut, a spus cã el merge acolo la ºut. ªi a lucrat acolo, dar nu putea sã facã norma. ªtii cum era în abataj, nu? – ªtiu, sigur cã ºtiu, cã doar sunt inginer de mine. – Serios? Ei bine, noi aveam acolo „flori de minã”, ºtii ce-s alea, nu? – Da, cum sã nu. – Ei, frate, ce-am mai ascuns eu din alea… Am zis cã o sã le iau vreodatã, dar acolo au rãmas. – Deci d-ta ai lucrat ºi în abataj? Cã parcã spuneai cã ai lucrat la rampã. – Am lucrat ºi în abataj. Aici era foarte greu, cã trebuia sã spargi minereul cu barosul ºi cu ranga ºi sã treacã prin grãtarele acelea, în rostogol, pânã la vagonetarii de jos. Acolo am lucrat mai înainte, dar dupã un timp am fost bol- nav cu inima ºi m-au pus la aerisire, la aer, la extracþie, la gura puþului, cã acolo era aer mai bun. Acuma dupã ce m-au pus acolo, veneau vagoanele de la est ºi vest pânã la gura minei ºi era distanþa asta aºa cam de vreo 60-70 m care veneau vagonetele ºi se cuplau spre rampã. Veneau singure, pe pantã. Oamenii vagonetari le împingeau spre puþ. Acuma sã-þi spun una: cel ce ne-a condamnat pe noi, preºedintele Tribunalului Militar de la Timiºoara, a ajuns ºi el vagonetar acolo. A venit la noi, acolo. Acuma îþi dai seama cam ce a fost atunci. Tu-l condamni pe unul la 10, la 15 ani, ca la urmã sã vii sã stai în fata lor. Cam ce pãrere ai? Când a ajuns acolo, unul pe care l-a condamnat i-a zis „Poftim pita!” Nu-l mai cunoºtea. Când a venit mort de foame a zis vai, vai ºi a început sã mulþumeascã. Dar celãlalt om i-a rãspuns: „Ce zici, eu am 10 prunci acasã, dacã ar avea pruncii mei pita asta – cã atunci era pitã, nu era ungurul director – dacã ar avea pruncii mei pita asta ce bine-ar fi. Dar n-o au cã d-ta m-ai condamnat pe mine la 10 ani.” Atunci preºedintele a început sã plângã cu hohote. S-a cãit el, s-a cãit da, mult. Ei bine, aici au venit vagonetele, eu am luat sã bag vagonetul, supravegheat de securistul care era cu pistolul în mânã, telefonul era în faþã. Eu eram de o parte ºi el de partea cealaltã, unde erau motoarele ºi pompele care trãgeau apa din minã, cã venea apã serioasã în minã. Aºa. Era lipsã un bec pe galeria aceea pe unde veneau vagonetele. Nu l-au schimbat ºi eu prind vagonetul ºi-l duc, dar nu aºa cum scria „cartea”, cã

52 eu am învãþat normele de tehnica securitãþii, care spuneau sã mergi în spatele vagonetului ºi sã-l împingi, aºa, în faþã. Ei bine, frate, dacã fãceam aºa m-ar fi strivit, m-ar fi lovit din spate, cã eu n-am vãzut vagonetele venind ºi s-au tam- ponat unele pe altele pânã au ajuns la vagonetul pe care-l împingeam eu de pe lateralã ºi când veni îmi prinse cotul ºi-mi rupse mâna pe aci, ia. Deodatã am simþit aºa o durere, ca ºi când m-ar fi lovit în cap, mã oprii ºi zic „Ui, cã-s gata.” Securistul a vãzut toatã scena. Eu i-am zis cã nu mai pot face nimic ºi m-am aºezat pe o ladã care era acolea. Dar el zice cã o sã bage el vagonetul ºi mã trimite înapoi pe galerie, de unde veneau vagonetele, cã acolo era o camerã mare, aºa cât 4 sau 5 din acestea, era un fel de birou subteran, cu un doctor, mai mulþi ingineri de schimb, toþi deþinuþi: inginerii ºi doctorul. Cu 15 minute înainte de asta se oprise curentul. ªi eu m-am dus acolo, la ei, în dis- cuþiile pe care le-am avut ºi dupã ce le-am povestit cum s-a întâmplat, fiecare îºi spunea pãrerea, ca la anchetã ºi eu zic cã mai bine cu o mânã sau un picior rupt, decât sã mã bage la apã fiartã. Acolo mi-au distrus spatele ºi organele interioare. ªi-am rãmas cu un reumatism extraordinar. Trebuie sã mã feresc mereu de rãcealã. Mã dusei la doctor ºi-i zisei „D-le doctor, îmi rupsei mâna.” „Mã, nu glumi”, zise el. Mã întreabã care mânã, îi spun cã dreapta ºi pune pe ea ºi se îndoaie în douã, iar mie îmi vine rãu. Cã mi-a venit ameþealã de cap. Repede m-au prins ei ºi m-au pus pe un prici ce era acolo, pentru accidentaþi. Doctorul a dat atunci telefon sus, telefonase ºi securistul, sã trimitã vagonetul de salvare. Era un vagonet tãiat aºa, ca sã permitã sã stai ca pe un scãunel. Vine vagonetul de salvare ºi un securist cu pistolul, care sã mã însoþeascã. Mã aºazã ei în vagonet ºi mã scot afarã, cu colivia, eu mã vãitam ºi întrebam oare nu-mi taie mâna? Dar doctorul zice „Nu te teme, cã þi-o fixeazã la loc.” Am ieºit afarã; era noapte, dupã miezul nopþii ºi m-au dus la spitalul nostru, al deþinuþi- lor. Acolo erau doctorii Marcoci, Veselovschi, doctor chirurg ºi Georgescu ºi Mihelea, un asistent, toþi deþinuþi. Acolo erau mai multe dormitoare ºi imediat mã examinarã, luã foarfeca ºi tãie salopeta, mã dezbracã ºi mã pregãteºte de operaþie, da nu mi-au fãcut nimic. Mã tot întrebau cum s-a întâmplat, dar eu nu prea puteam vorbi, de durere. Asta a fost noaptea. Dimineaþa, imediat au venit de la administraþia militarã, sã mã ancheteze. Erau împreunã cu ai noºtri ºi cel ce l-a împuºcat pe Antonescu, Petrescu Ioan ãsta era ºeful, cu el se discuta. Ei au venit la mine, acuma, militarii sã dau o declaraþie cã am intrat voluntar în minã, cã eu sunt vinovat cã mi-am rupt mâna, cã m-am accidentat. Dar eu zic „Cum sã fiu eu vinovat, dacã era bec aº fi vãzut cã vine vagonetul, dar n-a fost bec ºi eu n-am vãzut vagonetul venind dupã mine. Eu n-am putut sã vãd, pânã m-a lovit. L-au întrebat pe securistul care era acolo, la rampã ºi le-a spus cã a vãzut cum s-a întâmplat, dar ei, nu, cã sã dau declaraþie. Accidentul s-a întâm- plat în noaptea de joi spre vineri. Vineri mi-au cerut sã dau declaraþie, dar n-am putut, apoi mi-au cerut iar sâmbãtã. Între timp n-au vrut sã-mi punã mâna în ghips, pânã nu dau declaraþia. Mi se înnegrise mâna pânã aici, la cot ºi mi se umflase aici, subsioarã, aveam temperaturã ºi nu mai puteam mânca. M-am pus pe ciment, sã mã mai rãcoresc, cã aveam dureri în piept. Ei cã sã dau declaraþie, dar eu nu puteam sã dau declaraþie falsã. Sâmbãtã dupã masã,

53 dacã au vãzut cã nu pot scoate nimic de la mine, mã urcarã într-o maºinã, se înarmarã unii cu pistoale ºi plecarã cu mine la Baia Mare, la spital. Ne bãgãm înãuntru, într-un spital mare, prin 15 august – era de ziua mea. M-au dus într-o curte mare, unde erau tot felul de bolnavi. Când am plecat de la minã au pus o pãturã pe mine ºi douã mantãi peste ea, iar eu cu mâna legatã aici nu puteam rãsufla. Transpirasem tot, cã era cald, m-au lãsat acolo, securistul a mers la doctor ºi a discutat cu el ºi au venit de m-au luat sã mã ducã înãuntru, la oameni le spunea sã se întoarcã cu faþa la perete, sã nu mã vadã. Iar mie mi-au spus sã-mi þin gura, sã nu spun la nimeni nimic, orice m-ar întreba. „Dacã te întreabã cum te cheamã, sã spui 62. Ai înþeles?” ãsta era numãrul meu de acci- dentat. Numãrul care mã reprezenta în altã parte decât mina. Pe baza numãru- lui 62 ei au aranjat acþiunea în altã parte. Doctorii din spital nu ºtiau nimic despre ce ºi unde am lucrat. M-au pus sã mã tragã. ªi-au dat seama cã mâna era ruptã de mult. De alaltãieri. S-au încadrat un securist în spatele meu, un alt securist în faþa mea, ca eu sã nu pot face vreun semn doctorului nici doc- torul sã nu-mi poatã face semn mie. Nu puteai sã sufli un cuvânt. Când erau oameni ºi surori în camerã, le cereau ca ceilalþi sã se întoarcã cu faþa la perete. – Dar nu mi-ai spus: te-au operat, þi-au pus mâna în ghips? – Mi-au tras mâna sã se întindã ca sã punã oasele laolaltã. Între timp mâna s-a ºi umflat, s-a inflamat. Ei au fãcut ghipsul ºi voiau sã-l punã în poziþie bunã, numai cã mâna era umflatã ºi când s-a desumflat a rãmas ghipsul larg. Adicã s-a prins într-o poziþie greºitã. Dupã aceea am zis eu cãtre ai noºtri ºi cãtre administraþie, am zis cã dacã D-zeu îmi dã sã mai am eu mânã, n-o sã mai lucrez eu în minã. Nu. Fiþi siguri cã nu. N-au zis nimeni nimic, fiindcã nu se ºtia ce are sã fie. Dupã 6 sãptãmâni mi-au luat ghipsul. – În timpul ãsta ai stat în spital, la Baia Mare? – Ba, m-au dus înapoi, cã aveam noi spitalul nostru, interior, cu doctorii noºtri. Dar ei n-au putut sã-mi punã ghipsul cã nu aveau aparate de raze. Doctorii noºtri erau mai conºtiincioºi, dar n-aveau dotaþie. Deci, dupã ce mi-au scos ghipsul, m-au bãgat la veselã, cã mâna a rãmas aºa, puþin deformatã, ia, cum o vezi. Când fãceam baie, foloseam o sfoarã cu care-mi legam mâna asta de un cui, acolo, ca sã n-o forþez ºi cu mâna astãlaltã mã spãlam cu duºul. La fel îmi spãlam hainele, numai cu mâna stângã. Nu le dãdeam la nimeni, cu toate cã era ºi cumnatul meu, Traian, era ºi el acolo cu mine, nu-i dãdeam. La veselã, ca sã spãl cu apã caldã, la atâþia oameni, intervenise restricþia de pâine, cã se schimbase directorul, cum am spus. Cei ce aveau normã, aveau raþie de pâine mai mare. Erau unii bolnavi, nu puteau lucra ºi nu puteau sã-ºi facã norma. Ei nu cãpãtau pâine. Atunci eu le mai dãdeam pâine, pe o fereas- trã ce era acolo, în dos. Veneau la fereastrã ºi-mi cereau ºi le dãdeam. Ba am mai dus pâine ºi acolo unde stãteam, le mai dãdeam la unii la dormitor ºi le puneam câte douã felii de pitã sub perinã. Dar ce crezi? M-au turnat, cã erau turnãtori ºi acolo. M-au turnat la Petrescu, cel ce-a fost comandantul plutonu- lui de execuþie a lui Antonescu. Vine la mine ºi zice: „Domnu’ Þigan, cã aºa vor- bea, vino încoa’. Desearã intri în minã.” „Cum, zic, de ce?.” Zice „D-ta dai pitã

54 pe de lãturi.” Zic eu, „da, dar ºtiþi la cine am dat? Am dat la oameni bolnavi, care nici n-ar trebui bãgaþi în minã.” Zice el „Am multe, am multe.” Îi rãspund eu cã nu pot sã merg în minã, cã am declarat asta ºi cã eu nici nu pot mânca cu mâna, nu pot sã iau un blid în mâna asta; cã dacã mã trimite în minã, am sã merg de la om la om sã le spun cã dacã lucreazã o sã ajungã ca mine, cu mâna fãrã folosinþã. Distrugeþi-vã. ªi aºa am ºi fãcut. – Deci te-au trimis iar în minã? Tot la locul acela de muncã? – Ba, au pus pe altul în locul meu ºi pe mine m-au trimis acolo, la abataj. – Sã faci ce? Sã spargi minereu? Sã dai cu barosul? – Da, sã sparg, sã car cu roaba ºi sã dau cu barosul, când eu nu puteam þine un blid în mânã. Nici nu puteam mânca cu mâna. Mã duceam de la unul la altul ºi le spuneam cã o sã ajungã ca mine. Dar ce sã vezi? Mi-au tãiat pita. Am ajuns la 200 grame de pitã. Nu mai dormeam în dormitor, m-au bãgat în carcerã. Ieºeam din minã ºi mergeam la carcerã. Asta era pedeapsa. Dupã un timp au vãzut ei cã eu merg aºa, atunci au început sã-mi bage sârmã ghimpatã în carcera mea. Am stat ºi aºa. Nu te puteai culca, numai sã stai în picioare ºi sã mergi la WC. ªi dupã aceea sã mergi în minã. Mai stãteam în genunchi, mai stãteam pup, iar când era mai rece ºi aveam mantaua, o puneam pe sârmã ca sã nu mã înþepe ºi stãteam aºa proptit puþin, ca sã dorm. Trebuia. – Cât a durat tortura asta? – Apãi a durat câteva sãptãmâni. Sã-þi spun cum a fost. Aº fi stat întruna acolo, dar a fost unul Kufer Emeric, evreu, care era din Oradea ºi a fost la Auschwitz ºi el a ajuns la închisoare suspectat cã el a trãdat evrei. La închisoare fiind, unii l-au cunoscut cã se zvonea despre cine vine ºi cine ce a fost. ªi, deci, a venit, el era omul directorului Zoltan Szabo. Se înþelegeau, nu ºtiu sub ce formã. Când a venit, nimeni de la noi n-a vrut sã lucreze cu el. Nimeni din deþinuþi. Vine la mine, la carcerã, directorul cu gardianul ºi cu evreul. Mã cheamã afarã ºi-mi spune cã vreau sã merg cu Dl. Kufer, sã lucrez. Eu zic „Cum sã lucrez cu el, cã uite cum e mâna mea?” Atunci Emeric zice: „Eu sunt perforator ºi sã-mi ajuþi mie, sã lucrezi cu mine?” Eu îi spun cã oare din 1200 de oameni câþi sunt acolo n-a gãsit unul mai bun cu care sã lucreze? El rãspunde cã nu. Zic eu, „Ce pot sã fac eu cu o mânã?” Eu ºtiam cã eu lucrasem ºi cã trebuiau cãrate sculele, duse cu vagonetul la front, le spun cã eu nu pot. Atunci zice cãtre mine evreul: „Uite care e situaþia: Nu duci nimic. Cu mâna stângã þii de burghiu pânã prind eu roca. Atâta. Nu faci nimic altce- va. Eu duc tot, eu fac tot.” Era evreul solid, mai micuþ un pic ca mine, dar mai lat ºi gros ca mine. „Bine, zic eu, dacã spui asta, mã duc.” M-am gândit atunci cã dacã e evreu, poate cã e ceva, cã aºa trebuie sã fie, cã aºa cum scrie în Biblie, noi suntem mântuiþi prin evrei. Chiar dacã lumea asta e împotriva lor, ei sunt poporul ales. Atunci zice evreul aºa: „Douã lucruri: îl scoþi de aicea, acuma, îi dai pâinea care mi-o dai ºi mie, mâncarea care o mãnânc eu s-o mãnânce ºi el, cã eu ca sã lucrez cu el pe raþia care o are acum, asta n-o fac, sã ºtiþi. Dacã faceti aºa, nici eu nu mai lucru.” (Asta fiindcã eu mai aveam o lunã de carcerã de ispãºit.) „No, haide sã vedem cum facem, zice directorul.

55 De mâine intri la lucru cu dl. Emeric.” ªi aºa a fost. Am intrat cu dl. Emeric ºi am lucrat cu el. Sincer îþi spun cã a fost om de caracter. Cum o fi fost el pe de altã parte, nu ºtiu. Dar ºtiu cã i-am spus multe lucruri anti-comuniste ºi nu am fost trãdat. Nu mi s-a aruncat vreo undiþã ca sã mã prindã. – Cât timp ai lucrat cu el? – Am lucrat vreo 6 luni. Dar ºtii ce s-a întâmplat? Într-o zi a nins ºi a îngheþat, au curs burlanele ºi s-a fãcut gheþuº peste care a nins un strat sub- þire de zãpadã. Eu am zis c-ar fi trebuit sã mãturãm zãpada din jurul barãcii, cã aºa sunt eu, nu puteam sta locului când era câte o treabã de fãcut. Gardianul zice ºi el da, cã trebuie fãcut ºi când ajung sã întorc, n-am ºtiut cã e gheaþã sub neauã ºi alunecai pe gheaþã care era acoperitã de zãpadã ºi deodatã cãzui pe mâna aceea ruptã ºi se desfãcu ruptura aceea ºi deodatã nu mai vãzui iar, ca prima datã, mi se întunecã lumea ºi am rãmas acolo, jos, ba mi-a venit ºi greaþã ºi-mi venea sã vãrs. Tot aºa. Venirã niºte oameni ºi gardianul ºi mã scularã, mã întrebarã ce-i, eu le spun cã-i ruptã mâna, iar. Mã duc ei la un spital din Baia Sprie, nu la Baia Mare, cã aveau ºi ãºtia un aparat. Zice doc- torul cã nu se poate sã fie ruptã mâna tot pe acelaºi loc, dar eu zic cã ba da, tot pe acelaºi loc e ruptã. Se uitã ºi zice cã nu se vede, dar eu am miºcat puþin ºi atunci a vãzut cã e ruptã. De-atunci n-am mai fãcut nimic. M-au luat ºi m-au bãgat în spital ºi eu mi-am cerut niºte drepturi. Am cerut sã-mi dea o carte poºtalã sã scriu acasã, cã nu mai scrisesem de 5 ani ºi ai mei nu ºtiau nimic de mine, dar nu mi-au dat. Atunci ne-am unit toþi ºi am început greva foamei ºi greva a þinut douã sãptãmâni. – Toþi aþi fost în grevã, sau numai un grup? – 750 de oameni am fost în greva foamei. Dar eu, cum sã spun, eu aveam un drept sã cer, dar strigau toþi, în cor cereau drepturi, nu se mai putea nimeni înþelege cu noi. Erau ofiþeri de la Baia Mare, de la Bucureºti, ne anchetau cã voiau sã ºtie de ce? – Asta cam prin ce an era? – Cam prin 1955 – 56. – Cumnatul d-tale era tot acolo? – Da, chiar înainte de a se elibera. El a mers de acolo la Aiud, acolo a lucrat ceva la tinichigerie, cã se lucra în fabricã ºi de acolo s-a eliberat. Deci aºa cu greva foamei. Eu am fãcut 7 zile, dar alþii au þinut pânã la 2 sãptãmâni. Dupã greva foamei am învãþat cã la discuþii nu se putea cere nimic individual, numai în cor, cãci ieºea unul sã vorbeascã, pe acela nu-l mai vedeai. Sau dacã ai vor- bit, trebuia sã ai lucrurile în faþã, aºa cum am fost eu. Ei nu voiau sã cerem în cor, ne ziceau cã cei ce avem ceva sã ieºim în faþã ºi sã cerem. ªi ãºtia am suferit ceva. Eu am ieºit cu mâna, altul cu piciorul, altul cu coastele. Am ieºit vreo 50 acolo. Mã întreabã pentru ce ºi de ce, îi spun cã iacã ce ºi cã vrem sã plecãm cã suntem ruinaþi de muncã, cu mâini rupte, picioare rupte, mai ºtiam ºi cã e periculos de la plumb. – N-ai auzit de un inginer acolo, care se chema Hering Gheorghe?

56 – Nu, poate c-o fi fost la Cavnic. A fost unul Bãltãnoiu. – Dar unul Palade Gheorghe? – Palade? Îmi pare cã-l ºtiu. – útia au fost niºte oameni cu care am lucrat eu. – Deci dupã toatã treaba asta, am ajuns la grevã, 3 zile nu ne-au dat mân- care ºi a patra zi au venit sã ne alimenteze. Cã noi n-am cedat, noi am cerut o carte poºtalã pentru relaþia cu familia; n-am cerut eliberarea, ci o carte poºtalã. Nu se poate. Refuzam, nu mâncam. „Ei, dacã nu mâncaþi, zice unul, noi nu vã lãsãm sã muriþi.” A patra zi au venit ºi ne-au dat forþat, cu furtunul. Ei, frate, dac-ai ºti ce s-a petrecut acolo. Eu bãtaie din aceea… Eu eram cu mâna ruptã ºi legatã aicea, dar unul – ne-au dus într-o camerã ºi în camera aceea erau vreo 12 ofiþeri, securiºti, care stãteau pe scaune, în mijlocul lor erau douã paturi, la capãtul paturilor o masã; doctorii stãteau la masã, cã erau 3 doctori. M-am bãgat eu primul ºi dupã mine a venit celãlalt. Tot doi odatã bãgau. Eu am intrat, am stat aºa de o parte ºi unul zice: „Noi suntem obligaþi prin lege sã vã alimentãm forþat.” Ãsta spune „Mie nu-mi trebuie. Dacã mie nu-mi daþi ceea ce cer, nu vreau sã mãnânc. Se scoalã securiºtii ºi vin spre el, dar ãsta, când îi vede, începe boxul, cã el a fost boxer. Îþi spun, am vãzut caschetele lor zburând peste tot. Dãdea ºi cu pumnii ºi cu picioarele ºi nu-i lãsa sã se atingã de el, sã nu-i lase sã-l prindã sã-i dea forþat. Nu i-au putut bãga pe gurã nici- cum, oricât s-au luptat cu el. Atunci l-au întors cu faþa în jos ºi i-au bãgat pe anus, ceva preparat, ca un ceai. În loc sã-i bage pe gurã, i-au bãgat prin fund. Gata, zice, pleci. Eu vedeam toatã scena ºi mã gândeam ce fac eu, cã-mi venea rândul. Zice unul: „No, tu ce faci? Tu nu te lupþi?” Zic eu „Cum sã mã lupt, cã eu nu-s capabil.” „Pune-te pe pat”, zice. Mã pune pe pat aºa frumos ºi se uitau la mine, ca leii. Eu zic cã nu renunþ la greva foamei, nu cedez, cã cer numai o carte poºtalã, sunt cu mâna ruptã ºi vreau sã scriu acasã. M-au pus pe pat, mi-au spus sã deschid gura, bagã furtunul acela în gurã, nu mai ºtiu ce s-a întâmplat; am leºinat, m-am trezit, îmi fãceau injecþie în foale ºi eram tot ud. Eu întreb unde-s ºi unul zice: „Vrei sã mori, mã?” „De ce mã omorâþi?” zic. Zice unul: „Mãi, noi nu te omorâm. Noi vrem sã-þi dãm sã mãnânci.” Eu le spun cã am declarat ce vreau ºi întreb de ce nu mã lasã în pace. Zice unul: „Uite care-i situaþia, bea cana asta cã îi socotitã ca o canã forþatã, nu voluntarã. Cascã gura.“ Am cãscat-o ºi mi-a dat-o din mâna lui, dar eu n-am pus mâna pe canã, cã dacã aº fi pus, ar fi zis cã am renunþat la grevã. Atunci mã iau ºi mã duc gata terminat. Apãi dã-þi seama, sã facã aºa cu 750 de oameni. Mai era ºi altfel: duceau câte 10 în sala de mese, dupã atâta foame, îi punea la masã, cu carne friptã, pâinea caldã, furculiþa acolea, ºi când mirosul acela te supunea, ei ziceau „Mâncaþi ºi apoi discutãm.” Ai noºtri ziceau „Discutãm ºi apoi mâncãm.” Totuºi, erau câte 2-3 din 10 care nu puteau rezista la mirosul acela de carne ºi la mâncare, cã era atâta timp. Dupã 4 zile de nemâncat, cor- pul trece de pe hrana naturalã pe hrana internã, pe rezervã ºi sã vezi atunci cã beam apã noaptea de 3, de 4 ori, ca ºi când am mâncat carne. – ªi cum s-a terminat, cã timpul e cam trecut.

57 – S-a terminat în felul urmãtor: Ei ne-au dat cãrþi poºtale dupã vreo lunã de zile, dar cine crezi cã a pierdut? Ei au pierdut, cãci noi scoteam, aºa cum spuneam, câte 400, pânã la 450 de vagoneþi cu minereu pe zi, în timpul ãsta de douã sãptãmâni nu s-a lucrat, s-a paralizat producþia. De douã ori am fãcut treaba asta, în primãvarã ºi în toamnã. Din vina unui om. Omul acela, Zoltan, directorul, acela a produs-o. Pentru cã el cãuta sã punã ungurii la munci de regie ºi pe noi la munci de producþie, cu normã. Asta pe noi ne-a atacat, în spe- cial oamenii care au fost bolnavi, cum am fost ºi eu. – Dar cum de te-au lãsat de la Baia Sprie la Gherla, cãci totuºi te-au mai pus la lucru? – De la Baia Sprie m-au vãrsat nu la Gherla, ci la Alba Iulia. Dupã ce ne-am refãcut un pic, cã am stat acolo vreo 3 luni ºi ceva, de acolo ne-au trimis la Gherla. Dar în timpul acela, atunci s-au retras ruºii ºi situaþia internaþionalã a devenit ceva mai bunã, se vedea cã se retrag vagoane întregi de tancuri, le vedeam de sus de la etaj, le urmãream ºi mai aveam ºi noi câte unii gardieni care mai ºopteau ºtiri din astea. Mãcar cã a fost prins unul din ei, ºi acolo cu noi a venit. – Ce vã mai spuneau? Numai cã pleacã ruºii sau ºi alte ºtiri? – Nu, spuneau numai câte un cuvânt douã: pleacã ruºii! se retrag ruºii! – Spune-mi de ce te-au scos de la Baia Sprie? Tot pentru mânã? – Da, pentru mânã, cã m-au gãsit inapt de muncã. Asta dupã a doua rup- turã. Eu lucrasem cu evreul ºi o duceam bine cu el, cã m-am înþeles extraor- dinar de bine cu el. Aºa cum am spus, eu am simpatizat evreii, cã am zis cã ºtiu eu de ce. Chiar dacã el a fost împotriva noastrã, zic eu aºa, a fost împotrivã cã n-a cunoscut ºi n-a ºtiut ce e. – ªi, deci, Gherla a fost ultima închisoare, nu? – Ultima închisoare. – Ce-a fost aºa grozav la Gherla? – La Gherla a fost grozav într-un timp. A fost moarte de om înainte de a merge noi. Am auzit cã odatã au fugãrit 300 de deþinuþi bolnavi de TBC, i-au dezbrãcat ºi i-au forþat sã stea pe burtã, pe cimentul gol. Grozãvia deþinuþilor a fost ºi din cauza situaþiei internaþionale. Cã dacã situaþia se agrava, cu ameri- canii ºi ruºii, cã nu se înþelegeau, atunci ºi situaþia din închisoare era mai cri- ticã. ªi de multe ori am zis ºi zic ºi astãzi, eu trebuie sã mulþumesc cã înþeleg lucrurile sub o altã formã. Nu toatã lumea le înþelege. Nici eu nu înþeleg cum le înþelege altul. Eu zic aºa: Trebuie sã mulþumesc la D-zeu, în primul rând, cã a înzestrat America cu forþã militarã ºi cu forþã economicã, în timpul acela, cu oameni deºtepþi, care au lucrat într-un mod în care au putut sã punã la punct ceea ce noi vedem astãzi. De fapt Ion Bujoiu, un inginer de mine, care era în minã cu noi, odatã a spus: „Mãi fratilor, noi avem de stat ºi de îndurat mult. Eu am fost bãgat pentru spionaj. N-am fãcut spionaj, dar m-au bãgat ei. Am o fatã care s-a mãritat dupã un lord, în Anglia ºi pentru asta mi se trag mie toate. Spionajul lucreazã. Americanii ºi Apusul lucreazã nu pe timp scurt, ci pe timp

58 îndelungat. Dupã 25 de ani, se aranjeazã treburile, ei trebuie sã formeze oameni în punctele unde trebuie sã cadã comunismul.” M-am gândit eu, mã gândesc ºi azi, cã mare noroc cu noi toþi ãºtia, un milion care am petrecut în lagãre ºi închisori; dacã ai fi ascultat în 3 august anul ãsta la ProTV, la emisi- unea cu Diaconescu, unde a vorbit unul ºi spunea cã el a omorât în fiecare noapte câte un om. La Canal. Cã aºa avea ordin, sã facã lucrul acela. Sã omoare. Declara el singur. Ceva de speriat. Eu am mai auzit de lucrul ãsta, dar nu mi-a venit sã cred. Zicea de prietenul lui, pe care l-a bãgat într-un cuptor în care se fãcea cãrãmida. Ãla era un þigãnoc aºa, puternic. ªi când s-a întors, ãla era ars, dar rãmãsese un picior nears. A zis cã piciorul era afarã ºi cã l-a împins cu ceva înapoi în cuptor. – Deci la Gherla d-ta n-ai suferit torturã, nu? – N-am avut. Am suferit eu ceva, dar nu torturã. – Acuma, din toate astea prin care ai trecut, de la anchetã, la Jilava, la Baia Sprie, unde ºi care a fost încercarea cea mai grea? – Încercarea cea mai grea a fost ancheta de la Securitatea din Arad ºi la Baia Sprie, când am fost în carcerã pânã a venit evreul acela de m-au scos sã lucrez cu el. Acolo mã bãga în minã, la lucru, iar când ieºeam, eu nu mergeam la masã, ca toþi ceilalþi, eu mergeam în carcerã ºi-mi aduceau mâncarea acolo, între sârma ghimpatã. Pentru mine asta a fost cel mai greu. Dar ºtii ceva? Aºa cum zice în Biblie: aruncã pâine, se va întoarce. Eu am primit pâine în minã cã eu am dat pâine la alþii, pentru asta am fost bãgat la torturile astea. Pentru cã am servit oamenii necãjiþi, cã la urmã eu n-am dus lipsã, cã oamenii îmi aduceau pâine mie, în minã eu mâncam de la fiecare, care-mi aduceau. În celulã eu stãteam în capul oaselor. Mâncam pâine, dar nu mâncam supã ºi mâncare gãtitã, mâncãruri, cã aºa ceva nu se ducea în minã. Ei bine, eu cred cã toate lucrurile astea nu au fost la voia întâmplãrii. Eu am ºtiut toate astea, pentru asta am dus lupta: împotriva comunismului ºi a ateismului. Eu am citit o carte înainte ºi am ºtiut cã comunismul când va veni, va veni cu tãierea tutu- ror drepturilor creºtinilor. – Ce carte ai citit? – O carte care era scrisã dupã rãzboi, dupã ce au ocupat ruºii Basarabia ºi Bucovina. Nu mai þin minte titlul, dar am citit cã la anchetã au fost bãgaþi ºi ºerpi în celulele de anchetã. – Deci ºtiai ceva despre metodele comuniºtilor, nu? – ªtiam cã ei au cãutat sã distrugã biserici, cã credinþa în D-zeu a fost duºmanul lor numãrul 1. Eu am fost aci în spital ºi am discutat cu un ungur, care spunea cã credea în D-zeu ºi se ducea la bisericã, dar în momentul când a vãzut cã au fost bãgaþi evreii în lagãre la Auschwitz ºi altele a zis ºi el cã nu existã D-zeu. Nu existã, zicea cãtre mine. Dacã ar exista, zicea el, spune-mi de ce a lãsat lucrul acesta? Am stat aºa ºi i-am zis: ªtii de ce? Pentru cã atunci când evreii au venit la Pilat ºtii pe cine au cerut ei sã-l elibereze? Pe Baraba, ºi pe Domnul Isus Christos care a fãcut cele mai mari minuni printre ei, au cerut

59 sã-l omoare. Strigau cã sângele lui sã cadã asupra noastrã ºi asupra copiilor copiilor noºtri. Timp de douã mii de ani aºa mi-a venit sã spun cã nu s-a ridi- cat un cãlãu, pânã la Hitler ºi Mussolini. Sau Antonescu, cu toate cã poate nu numai el a fost vinovat, cã au fost mulþi codoºi. Toate astea s-au întâmplat ca sã ducã la îndeplinire ceea ce au cerut evreii prin rãstignirea Domnului. În al doilea rând, a zis Domnul cã „voi aduna poporul meu din toate þãrile”. Ce crezi? Se adunau evreii dacã nu se fãcea lucrul acesta de Hitler, s-ar fi adunat ei în 1948 în statul lor? Acei ce au pus pe fugã… – Acuma spune-mi, prin toate încercãrile prin care ai trecut, pe cine eºti cel mai supãrat? – Ei bine, tocmai asta voiam sã spun. Eu nu-s supãrat pe nimeni. Spusei cã Mihai al lui Moþu m-a urmãrit, cã aºa mi-a spus nevasta lui. Eu dacã i-aº fi dat o palmã aº regreta. Ãsta a fost un plan al lui D-zeu, în care m-a folosit, ca sã fiu cu mulþi oameni în minã, unii dintre deþinuþi au putut sã audã de la mine de pocãinþã. Eu mã prezentam aºa cã nu puteau sã spunã nici un cuvânt. – Deci nu eºti supãrat pe nimeni, crezi cã aºa a fost planul lui D-zeu ºi cã aºa a trebuit sa fie. Cum vezi d-ta viitorul ºi planul lui D-zeu cu poporul român? – Eu îl vãd aºa: dacã nu s-ar fi ridicat oamenii împotriva comunismului, aºa cum am fãcut-o noi, care am rupt o verigã din el, comunismul avea interesul ca sã îngrãdeascã tot mai tare pe creºtini ºi sã scoatã creºtinismul ca fiind slab ºi neputincios. Dacã eu voiam sã mã duc sã predic, îmi trebuia o hârtie… Astea au fost niºte lucruri grave pentru noi ca creºtini; comuniºtii au recrutat oameni care sã lupte împotriva creºtinismului; mulþi creºtini mai îndrãzneþi au fost bãgaþi la închisoare pe 10-15 ani. Dacã nu ne-am fi jertfit noi, dacã nu s-ar fi împotrivit atâtea milioane de oameni, mã tem cã ºi americanii ar fi cãzut. Cã ruºii ºi par- tidul lor comunist erau deºtepþi... Eu cred cã rãul tot de la evrei a pornit, cã se zice cã Marx ºi Engels ºi Lenin au fost evrei. Blestemul a cãzut... Noi trebuie sã ne dãm seama cã a fost un plan care a trebuit dus la îndeplinire. Evreii încã tot nu s-au pocãit ºi nu cred cã sunt doar 30% creºtini dintre ei. Ei încã au sã mai sufere pentru neascultarea lor. Când ei au dus rãzboiul de 6 zile, eu am stat în post ºi rugãciune, pentru poporul lui D-zeu ºi au reuºit. A doua oarã, îþi spun cã dacã americanii nu-ºi vor schimba structura ºi legile lor, vor cãdea ºi ei. Ei lucreazã ºi au luat de bun ceea ce D-zeu urãºte. Ei au fãcut legalã homosexu- alitatea. Asta e cauza pentru care D-zeu a distrus Sodoma ºi Gomora.

Aºa s-a încheiat documentarea de 6 ore, la Sebiº, pe 25 august 2002.

60 Christ

61 GEORGE GHEORGHIU Ecouri în memoria timpului

Prolog „Prin primãvara anului 1956, un grup de tineri sub- ofiþeri dintr-o unitate militarã din Piteºti au constituit un «grup patriotic» de luptã împotriva orânduirii comu- niste la care au aderat ºi câþiva ofiþeri activi, printre care ºi cpt. Profir Vladimir. Iniþiativa acestora a fost repede descoperitã de cãtre organele de securitate militare, locale ºi centrale. Evenimentul a fost cunoscut de cãtre conducerea Ministerului Forþelor Armate, de cei mari din Comitetul Central ºi în primul rând de locuitorii oraºului Piteºti – care au fost stupefiaþi la aflarea lui. Cum era posibil sã se întâmple aºa ceva în anul 1956 (erau ani buni de trãinicie ai regimului umanist- socialist) – mai ales în rândurile unor tineri dintr-o uni- tate militarã? Trebuia gãsitã o «explicaþie», un pretext. Trebuiau gãsiþi «vinovaþii» pentru «rãtãcirea de moment» a tinerilor militari. ªi «pretextul», mai bine zis «cauza» acestui eveni- ment care a dat mari bãtãi de cap celor în drept, a fost fabricat cu perfidie: La originea «grupului duºmãnos» faþã de orân- duirea democrat popularã socialistã au fost cadre din fosta armatã regalã românã care «au uneltit împotriva regimului democrat popular…»“. Din mãrturia fãcutã subsemnatului de cãtre vete- ranul de rãzboi colonel (r) Romeo Ionescu, deþinut politic, în cadrul unei emoþionante reîntâlniri (dupã ani ºi ani) în Bucureºti, cu prilejul evenimentelor din decembrie 1989. Subliniez cã am fost elev al distinsu- lui v.r. profesor un timp în ªcoala Militarã de ofiþeri activi de tancuri din Piteºti. 62

62 Pentru ce au fãcut ani de închisoare aceºti oameni?

Dupã ce au fost trecuþi în rezervã, colonelul Romeo Ionescu ºi locotenent- colonelul Ion S. Dumitru (ambii veterani de rãzboi), s-au stabilit în Piteºti. Primul a muncit din greu ca muncitor necalificat pe la diverse întreprinderi, pânã când, datoritã cunoºtinþelor tehnice, a reuºit sã promoveze pânã la pos- tul de maistru ºef. Locotenent-colonelul Ion S. Dumitru, care îºi avea familia în Piteºti, a gãsit un loc de muncã la Întreprinderea de transport forestier. La serviciu, ambii ofiþeri, acum în rezervã, au manifestat aceeaºi conºtiin- ciozitate, competenþã ºi disciplinã în muncã la fel ca în armatã. Ambii ºi-au atras repede aprecierea, stima ºi respectul din partea conducerilor, comitetelor de partid, precum ºi al întregului corp de salariaþi ai celor douã întreprinderi. În afara serviciului, ambii ofiþeri erau destul de retraºi. ªtiau cã erau supravegheaþi îndeaproape de Securitate, ca „foºti” care luptaserã pe frontul antisovietic ºi care pentru faptele lor de arme sãvârºite fuseserã rãsplãtiþi cu înalte distincþii militare de rãzboi. Viaþa îºi urma cursul firesc pânã într-o zi când destinul, care i-a ocrotit în anii rãzboiului, a cãpãtat un curs neaºteptat, neprevãzut ºi dureros. S-a întâmplat în octombrie 1956, pe timpul evenimentelor din Ungaria. Locotenent-colonelul (r) Dumitru Niculescu, veteran de rãzboi, camarad de promoþie cu Ionescu Romeo, în drumul de înapoiere de la Hunedoara (unde fusese sã-ºi vadã mama) spre casã, spre Braºov, s-a oprit câteva ore în Piteºti unde a fãcut o vizitã scurtã camarazilor sãi de arme ºi de front, colonelului Romeo Ionescu ºi locotenent-colonelului Ion S. Dumitru. Mergând sã-ºi cumpere þigãri, locotenent-colonelul Niculescu l-a întâlnit întâmplãtor pe cãpitanul Profir Vladimir,* cunoºtinþã din timpul cât ambii, un timp, cu câþiva ani înainte au fãcut serviciul împreunã într-o unitate militarã. În scurta întrevedere, în plinã stradã, care nu a durat mai mult de 2-3 minute, întrucât cãpitanul Profir era în drum spre unitate unde era chemat urgent, acesta l-a întrebat care este situaþia în Transilvania în urma celor ce se întâm- plã în þara vecinã, la care locotenent-colonelul (r ) Niculescu i-a rãspuns cã este liniºte, cã nu a remarcat nimic deosebit. Cãpitanul Profir ºi-a luat rãmas bun ºi… fiecare cu drumul sãu. La scurt timp dupã aceastã întâlnire, toþi cei 4 ofiþeri sus-menþionaþi vor fi arestaþi, anchetaþi ºi condamnaþi. Consideraþi „reacþionari” ºi „duºmani ai poporului” ºi închiºi pentru „uneltire”. Prezentãm conþinutul sentinþei de con- damnare nr. 1213/5. 12. 1958 (extras) a colonelului (r ) Romeo Ionescu:

63 Dosar nr. 1210/1958 Tribunalul Militar Bucureºti Sentinþa nr. 1213/5. 12. 1958 (Extras)

Condamnã pe inculpatul ROMEO IONESCU, nãscut în anul 1916, în iulie în comuna Siviþa – raion Galaþi, fiul lui Cristache ºi Maria – de profesie maistru ºef, conform articolului 209 aliniatul penultim – cod penal la 10 (zece) ani muncã silnicã ºi 5 (cinci) ani degradare civicã, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prin agitaþie; conform art. 25 pct. 6 aliniat 1 c.p. se dispune confiscarea totalã a averii personale a condamnatului. Conform art. 463 al codului justiþiei militare, îi comutã detenþia preventivã de la 3 sep- tembrie 1958 Conform art. 304 aliniat 1 cod justiþie militarã, îl obligã sã plãteascã statului 400 lei cheltuieli de judecatã. Stare de fapt: numitul Romeo Ionescu în cursul anului 1955 ºi începutul anului 1956, fiind în relaþie de prietenie cu Ion Dumitru ºi Dumitru Niculescu, foºti ofiþeri, au ascultat în repetate rânduri împreunã la domiciliul sãu, emisi- unile posturilor de radio imperialiste. Cu aceastã ocazie, ei au purtat discuþii duºmãnoase la adresa regimului democrat popular din Republica Popularã Românã, comentând ºtirile ascultate în defavoarea regimului din þara noas- trã. Dupã plecarea lui Niculescu Dumitru, la începutul anului 1956 din oraºul Piteºti, în oraºul Braºov, ei au þinut legãtura prin scrisori ºi s-au mai întâlnit de câteva ori. Astfel, în luna octombrie 1956, Niculescu Dumitru a fãcut o vi- zitã lui Romeo Ionescu la Piteºti cu care ocazie au discutat despre eveni- mentele ce se petreceau în R.P. Ungarã, cu care ocazie Romeo Ionescu a afirmat cã poporul maghiar este unit ºi dacã va fi ajutat din Vest el va izbuti sã-ºi recapete libertatea. Datã ºi cititã în ºedinþã publicã astãzi 5 decembrie 1958.

Preºedinte, Cãpitan justiþie Prunã Liviu

Secretar Tãnase A. Gheorghe

Sentinþa a rãmas definitivã prin Decizia 71 din 15 ianuarie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii II Militare, care a respins recursul declarat de condamnat ca nefondat, obligându-l la 50 lei cheltuieli de judecatã. A executat pedeapsa de la 3.09.1958 la 17.06.1964 P.D. 310/64 Bilet nr. 10/50/1964

64 Din biletul de eliberare nr. 10/50 emis de cãtre Unitatea Militarã nr. 0957 Ostrov (aparþinând Ministerului de Interne) reiese cã veteranul de rãzboi, colonel (r ) Romeo Ionescu a fãcut închisoare timp de 5 ani ºi 10 luni (fãrã douã luni – 6 ani) la care se adaugã 2 ani de detenþie (octombrie 1956) pen- tru cercetãri ºi întocmirea dosarului de trimitere în judecatã Tribunalului Militar Bucureºti.

65 Fãrã nicio motivaþie ºi probe, locotenent-colonelul Ion S. Dumitru, Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” cu spade, prin sentinþa nr. 053/1959 a Tribunalului Militar din Bucureºti a fost condamant pentru infracþiunea politicã de „uneltire” conform articolului 209 cod penal la pedeapsa de 7 ani muncã silnicã. A exe- cutat 4 ani, 3 luni ºi 24 de zile în perioada 26 septembrie 1958-20 ianuarie 1963 în formaþia 0957 a Ministerului de Interne în secþiile Grãdina ºi Giurgeni, coleg printre alþii ºi cu „deþinutul” Alexandru Zub – ilustrul azi academician, profesor universitar la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Iaºi.

66 Cine erau de fapt cei doi „uneltitori”?

Fiu al unor harnici gospodari din comuna Siviþa, judeþul Covurlui, tânãrul Romeo Ionescu, dupã 3 ani de ºcoalã militarã de ofiþeri activi de infanterie, la 1 iulie 1939 – clasificat al 4-lea din 93 de absolvenþi, a fost avansat la gradul de sublocotenent la solemnitatea care a avut loc la Târgoviºte în prezenþa regelui Carol al II-lea. La puþin timp de la avansarea în grad a fost trimis la specializare în trupele motomecanizate (tancuri); la terminarea cursului de specializare, comandantul cursului l-a apreciat ca „foarte bun ofiþer”.1 Sublocotenentul Romeo Ionescu la comanda unei subunitãþi de tancuri a luptat în 1941 pentru eliberarea Basarabiei, fiind rãnit. A luat parte la întreaga campanie a Regimentului 1 Care de luptã la Cotul Donului în iarna anului 1942 – aici fiind rãnit pentru a doua oarã. Pentru faptele de arme îndeplinite în vara anului 1941 a fost decorat cu „Ordinul Coroana României” cl. V cu spade ºi panglicã de Virtute Militarã. Pentru faptele de arme sãvârºite în luptele de la Cotul Donului a fost distins cu Ordinul „Steaua României” cl. IV-a cu spade ºi panglicã de Virtute Militarã în grad de cavaler. În primãvara anului 1945 a luptat pe frontul de Vest, pentru eliberarea Cehoslovaciei ºi Austriei, în cadrul Regimentului 2 Care de luptã, comandantul regimentului apreciindu-l ca „foarte bun ofiþer”. La 18 noiembrie 1947 a fost trecut în rezervã ºi s-a stabilit în Piteºti unde a întâmpinat mari dificultãþi pentru a-ºi gãsi un loc de muncã, a-ºi asigura existenþa. Sublocotenentul Ion S. Dumitru, originar dintr-un colþ de þarã încãrcat de o glorioasã paginã de istorie a cavaleriei române, înscrisã la 10 noiembrie 1916 prin ºarja de sacrificiu de la Robãneºti, s-a nãscut de ziua Mãrþiºorului – 1 martie 1921 în comuna Popânzuleºti – de lângã Robãneºti – Dolj. A fost avansat la gradul de sublocotenent în marea pro- moþie a anului 1943 „Mihai Viteazul” ºi repartizat la cerere la Regimentul 1 Care de luptã (Târgoviºte). În cadrul acestui regiment a participat în vara anului 1944 la bãtãlia Moldovei. La comanda unei companii de tancuri, tânãrul sublocotenent a dat dovadã de înalte calitãþi de comandant ºi curaj în luptele cu tancurile sovietice. A participat la campania Regimentului 2 Care de luptã din primãvara anu- lui 1945 pe frontul de Vest în cursul cãreia a fost rãnit. Pentru faptele sale de arme, la numai 24 de ani a fost distins cu Ordinul militar de rãzboi „Mihai Viteazul” cl. III-a cu spade în grad de cavaler. „Se poate afirma cã faptele de arme ale acestui ofiþer au cântãrit greu în

67 balanþa victoriilor Regimentului 2 Care de luptã” – se desprinde din concluzia comandantului de regiment, colonel Stan Zãtreanu2 în propunerea pentru decorarea ofiþerului cu cel mai înalt ordin militar de rãzboi al armatei. Aceºtia au fost cei doi „uneltitori”. Veterani de rãzboi, ofiþeri de mare þinutã profesionalã ºi abnegaþie în ser- viciu, ºi-au iubit regimentul care a prezentat pentru ei o parte însemnatã din viaþa lor. Nume de prestigiu în arma tancurilor româneºti, colonelul (r) Romeo Ionescu ºi locotenent-colonelul (r) Ion S. Dumitru, acolo unde i-a purtat des- tinul, la comanda subunitãþilor de tancuri, la anii cei mai frumoºi ai tinereþii, s-au înfrãþit cu moartea înainte de a cunoaºte viaþa; au servit cu onoare Armata ºi Patria. * La 3 august 2005 colonelul (r) Romeo Ionescu ne-a pãrãsit, chemat la Dumnezeu. „Colonelul Romeo Ionescu a fost unul dintre iluºtrii tanchiºti pe care i-a avut arma Tancuri, în primele eºaloane. Tanchist strãlucit în Regimentul 1 Care de luptã – Târgoviºte – în perioada rãzboiului atât în Est cât ºi în Vest. Nu am decât cuvinte elogioase pentru el. Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã!“

General de brigadã (r) Virgil Petrescu Veteran de rãzboi din Regimentul 1 Care de luptã al Diviziei 1 Blindate „România Mare”. Solca-Suceava – 3 septembrie 2005. * Prin valoroasa sa lucrare memorialisticã de rãzboi Tancuri în flãcãri, locotenent-colonelul Ion S. Dumitru rescrie (pe baza unei informaþii riguroase) cronica luptelor blindatelor româneºti în a doua parte a celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (pe frontul de Vest) în spiritul adevãrului ºi cu o contribuþie de seamã din partea autorului. Ofiþer de aleasã distincþie ºi rarã nobleþe sufleteascã, Consiliul local al municipiului Piteºti prin hotãrârea adoptatã în ºedinþa din 21 mai 1995, i-a acordat Diploma cu Titlul de Cetãþean de Onoare al municipiului Piteºti. Ne înclinãm cu smerenie în faþa memoriei sale. Celor doi deþinuþi politici, bravi ofiþeri tanchiºti, le vom purta pe tãrâmul demnitãþii ºi onoarei, memoria… Eternã fie-le amintirea.

* În atenþia organelor de contrainformaþii militare. La ancheta la care a fost supus a antrenat ºi pe cei 3 veterani de rãzboi. 1 Serviciul Istoric al Armatei, dosarul personal al ofiþerului nr. 7881, f. 15. 2 General de brigadã (r) Vasile Ienceanu, Pedepsiþi sã învingã, Editura ªcolii de Aplicaþii pentru Tancuri ºi Auto „Mihai Viteazul”, Piteºti, 2003, p. 244.

68 Dupã spectacol

69 NICOLAE DRÃGUªIN Enciclica „Rerum Novarum” în destinul totalitarismului

Probabil nicio altã enciclicã a Bisericii Catolice nu a suscitat un mai aprig interes decât „Rerum Novarum”, publicatã la 15 mai 1891 de cãtre Papa Leon al XIII-lea. Ulterior, apariþia enciclicei a fost aniversatã în mod oficial de cinci ori: în 1931 („Quadragesimo Anno”, scrisã de Pius al XI-lea), 1961 („Mater et magistra”, Paul al VI-lea), 1971 („Octogesima adveniens”, Paul al VI-lea), 1981 („Laborem exercens”, Ioan Paul al II-lea) ºi 1991 („Centessimo Anno”, Ioan Paul al II-lea). Toate aceste scrisori pastorale, adresate credincioºilor de cãtre suveranii Vaticanului, împreunã cu „Gaudium et spes”, documentul probabil cel mai important al Conciliului Vatican II (1962-1965), constituie nucleul teoretic a ceea ce se numeºte doctrina socialã a Bisericii Catolice sau magisteriul social.

Modernitatea ºi Biserica Catolicã

Dupã ce Grigorie al XVI-lea a fost primul pontif care s-a vãzut în situaþia de a confrunta în mod direct achiziþiile intelectuale ale începutului de secol XIX, manifestate deja în revoluþiile burgheziei din anii 30 (libertatea de conºtiinþã, libertatea de asociere, libertatea cuvântului, ideea separaþiei dintre Stat ºi Bisericã)1 faþã de care ºi-a exprimat dezacordul în textul enciclicei „Mirari Vos” (1832), una din întrebãrile cele mai des adresate în receptarea papalitãþii vizeazã momentul când Biserica Catolicã se deschide cãtre modernitate. Unii autori susþin cã în timpul celui de-al doilea Conciliu de la Vatican se produce acest lucru. Fãrã a contesta o atare ipotezã, rândurile de mai jos pleacã de la premisa cã enciclica „Rerum novarum” pare mult mai aproape de a face acest important pas. În consecinþã, nu Conciliul Vatican II aduce Biserica în mijlocul modernitãþii, ci Leon al XIII-lea prin publicarea „Rerum novarum”. În raportul cu lumea, Conciliul Vatican II nu face decât sã solemnizeze cea mai mare parte a ideilor din aceastã din urmã enciclicã, împreunã cu comentariile ºi adãugirile ulterioare. Înainte de a argumenta aceastã ipotezã, trebuie vãzut ce anume înseamnã modernitate. Pentru ponitificatul lui Grigorie al XVI-lea

70 modernitatea se purta mai degrabã pe tãrâmul teoretic. Ideile novatoare ale Iluminismului, revoluþiei franceze ºi revoluþiilor liberale din anii 30 în Spania, Portugalia sau Franþa constituiau proiecte ale idealismului filosofic care au trecut în plan secund odatã ce revoluþia industrialã cu toate neajunsurile ei a atras tot mai mult atenþia asupra pãrþii materiale a lucrurilor. Cãtre sfârºitul secolului al XIX-lea, modernitatea lui Leon al XIII-lea era sensibil diferitã de cea a lui Grigorie al XVI-lea sau chiar a predecesorului sãu, Pius al IX-lea (altminteri, autor al enciclicei „Silabusul erorilor” care pãrea mai degrabã sã reconfirme atitudinea exprimatã în „Mirari Vos”). Lãsând la o parte faptul cã Leon era primul suveran fãrã stat (dupã cum bine se cunoaºte, statele papale au dispãrut în 1870, dizolvate în Italia unificatã pânã la Tratatul Lateran din 1929 care a creat Oraºul-Stat Vatican, compromisul între guvernul italian ºi Papa Pius al XI-lea), pontificatul se plasezã într-o modernitate definitã de schimbare. În termeni politici, apare un nou tip de înþelegere a autoritãþii prin modificarea substanþei statului ºi a societãþii. În termeni economici, se dezvoltã capitalul ca nouã formã de proprietate ºi munca pentru salariu ca nouã formã de muncã (Centesimus Annus, art. 4). În absenþa unor reglementãri corespunzãtoare, schimbãrile economice ºi politice s-au tradus în schimbãri majore la nivel social care nu au însemnat doar urbanizare, ci ºi condiþii de trai necorespunzãtoare. În faþa pieþei ca regulator al noilor relaþii socio-economice, Karl Marx ºi Friedrich Engels dezvoltã o nouã gândire care, pe de o parte, constatã evidenþa, iar pe de altã parte o perverteºte insistând asupra conflictului dintre capital ºi forþa de muncã drept soluþie ºi nu problemã a acestei realitãþi. Nãscut mai degrabã în opoziþie faþã de individualismul liberal, socialismul marxist nu avea suficientã credibilitate pentru a se afirma pe sine ca soluþie. Este suficient de amintit faptul cã, în ciuda pretenþiei sale ºtiinþifice, Karl Marx s-a vãzut contrazis chiar din timpul vieþii sale: reformele (este adevãrat, timide) în condiþia muncitorului din Marea Britanie cãtre sfârºitul anilor 70 au fãcut ca revoluþia proletarã sã nu se nascã în acest stat aºa cum prezicea Marx.

A treia cale, calea catolicã

Despre „Rerum novarum”, traducerea latinã a „Noilor lucruri”, ar fi insuficient dacã s-ar spune cã reprezintã rãspunsul papalitãþii la individualismul liberal, caracterizat de conceptul laissez-faire, laissez-passer, sau colectivismul socialist ce viza lupta de clasã, dispariþia statului ºi instaurearea comunismului (fundamentat pe inexistenþa proprietãþii private). Mai mult decât atât, enciclica lui Leon al XIII-lea formuleazã ceea ce se numeºte „A treia cale”, calea medianã între douã gândiri aflate în opoziþie (dacã nu chiar la extreme). Abordând realitatea ºi viziunea despre realitate formulate de Marx iar înaintea lui de cãtre libertarieni, „Rerum novarum” se cere înþeles în spaþiul dintre pretenþia de autonomie ºi valoarea reactivã.

71 Enciclica „Rerum novarum” devine importantã nu doar pentru cã reafirmã Biserica în modernitate, oferã dezlegare la problemele timpului, ci ºi pentru faptul cã plaseazã Biserica în raport cu ceea ce va însemna emergenþa totalitarismului. Desigur, fãrã ca Leon al XIII-lea sã anticipeze ceea ce va urma odatã cu instaurarea comunismului ºi a nazismului (asemãnãtoare din punct de vedere al raportãrii la religia creºtinã ºi al atitudinii faþã de om care decurge din aceasta), prin enciclica sa, pe de o parte, pontiful toarnã fundaþia pe care reacþia de mai târziu a Bisericii la regimul totalitar (notabilã fiind „Divini redemptoris”, enciclica de condamnare a comunismului de cãtre Pius al XI-lea ºi profilul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea) va cãpãta coerenþã, iar pe de altã parte, inspirã ºi legitimeazã acea miºcare politicã (creºtin- democraþia) care va exorciza demonii totalitarismului într-o bunã parte a Europei (notabil, Germania, Italia ºi Austria). Enciclica „Centesimus annus” semnatã de Ioan Paul al II-lea în 1991, anul cãderii comunismului, consfinþeºte caracterul autonom al „Rerum novarum”, caracter de a treia cale care, aºa cum s-a spus, s-a nãscut atunci când ideologiile îºi pierd o bunã parte din aportul de încredere. Toate cele trei virtuþi amintite ale enciclicei (situarea Bisericii în modernitate, soluþia la problemele schimbãrii ºi atitudinea faþã de abuzurile puterii politice) constituie premisele doctrinei sociale a Bisericii Catolice. Substanþa poziþiei pe care Biserica Catolicã a adoptat-o începând cu 1891 faþã de dificultãþile sociale, economice ºi politice ale schimbãrii continue o constituie discursul sãu faþã de om. Antropologia catolicã diferã de cea liberalã sau socialistã în mãsura în care Evanghelia constituie izvorul propriului discurs. Dacã liberalismul nu spune foarte mult despre cum apare omul, socialismul marxist eºueazã în a explica unde ajunge, doctrina socialã pare sã deseneze un portret mai complet al omului, aºa cum reiese din scrierile scripturistice, în toatã deplinãtatea destinului sãu. Întreaga construcþie pleacã de la faptul cã omul este creaþie a lui Dumnezeu a cãrui scânteie divinã o poartã ºi ca atare afirmã o demnitate care se cere respectatã. Omul devine astfel scop ºi nu mijloc aºa cum deopotrivã socialismul marxist ºi într-o oarecare mãsurã liberalismul economic enunþã. Aºadar, construirea unei societãþi mai echitabile prin apãrarea persoanei umane ºi prezervarea demnitãþii acesteia exprimã aserþiunea principalã a doctrinei sociale a Bisericii.

Singura cale, cea catolicã?

De la „Rerum novarum”, doctrina socialã se individualizeazã, între altele, prin felul în care, plecând de la persoana umanã, vorbeºte despre stat, despre drepturile ºi datoriile sale. Pentru destinul regimurilor totalitare sau dictatoriale, afirmate ca unice cãi, doctrina socialã a fost (singura) alternativa la... calea unicã. În anii 50, creºtin-democraþia din Germania, Italia ºi Austria,

72 a cãrei agendã politicã a preluat discursul social-creºtin al Bisericii, a identificat totalitarismul cu practica arbitrarã a statului, statolatria, cum mai este numitã de unii autori. Ca atare, denazificarea ºi defascizarea trebuiau cu orice preþ sã evite înlocuirea unui stat abuziv cu altul la fel de puternic ºi viguros2, dar într-o direcþie opusã. Altfel spus, cuiul nu scoate pe cui întotdeauna. Între statul-paznic de noapte al liberalilor ºi statul care dicteazã conºtiinþa ºi formuleazã comportamentul societal al individului din varianta leninistã a marxismului, statul creºtin trebuie sã vegheze la respectarea drepturilor individului, drepturi care sunt specifice demnitãþii sale în calitate de creaþie a lui Dumnezeu. A aºeza aceastã afirmaþie la baza discursului creºtin despre stat nu exclude diferenþele de nuanþã în viziunea pe care enciclicele pontifilor o contureazã. De pildã, viziunea lui Leon al III-lea despre stat pare sã nu iasã deloc din tiparul tradiþional: fiul risipitor al creºtinãtãþii care trebuie (re)adus de cãtre Bisericã la principalele sale responsabilitãþi care înseamnã prosperitatea publicã ºi privatã, respect pentru religie ºi justiþie, moderaþie ºi echitate în taxele publice, progres în artã ºi comerþ, ºi în general tot ceea ce-i face pe cetãþeni sã se simtã mai bine ºi mai fericiþi („Rerum Novarum“, art. 32). În particular faþã de muncitori, statul trebuie sã vegheze atent la interesele acestora pentru cã datoritã lor statele devin mai bogate (RN, #34). Între acestea, cele mai importante sunt cele care þin de suflet, care este realizat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu (RN, #40). De aici rezultã obligaþia ca ziua de Dumnicã sã fie zi de repaus pentru ca muncitorul sã-L poatã venera pe Creator (RN, #41). Statul are misiunea de a proteja deci drepturile naturale ale cetãþenilor, recunoscuþi ca egali indiferent de ocupaþie sau statut (RN, #33), printre care dreptul la proprietatea privatã ºi complementul sãu reprezentat de universalitatea bunurilor pãmântului, dreptul de a forma asociaþii private (sindicatele creºtine, ca spaþiu al încrederii reciproce, bazatã pe dialogul dintre capital ºi muncã ºi nu pe conflict ca în viziunea marxistã), dreptul la salarizare justã (se cere un minim necesar pentru asigurarea demnitãþii muncitorului), limitarea orelor de muncã în funcþie de vârstã, de natura efortului ºi de sex. Spre deosebire de Leon al XIII-lea care vede statul prin lentilele discursului tradiþional, ca o comunitas perfecta, simbol al Majestãþii Divine chiar ºi atunci când este condus de cineva nedemn (idee dezvoltatã în enciclica „Sapientiae Christianae”, art. 9, publicatã în 1890), Ioan Paul al II-lea este mult mai exigent cu statul. În „Centesimus annus”, fãrã ca statului sã-i fie luate responsabilitãþile morale, el este mai degrabã privit ca o construcþie artificialã a cãrei finalitate este de a sluji intereselor legitime culturale ºi economice ale indivizilor ºi asociaþiilor constituite pe baze voluntare. Problema ridicatã de Ioan Paul al II-lea nu þine aºadar de rãspunderea moralã cu care este însãrcinat statul (idee centralã în gândirea socialã catolicã), ci de limitãrile juridice ºi instituþionale ale felului în care statul îºi poate duce la capãt misiunea încredinþatã prin însãºi existenþa sa3. În numele principiului

73 solidaritãþii (schiþat deja în enciclica leonianã), Ioan Paul al II-lea purcede la o criticã a statului bunãstãrii pe care Leon al XIII-lea pãrea sã-l recomande (CA, #48, 10, 15, 49). Asumându-ºi deci o definiþie mai aproape de cea liberalã a statului, Ioan Paul al II-lea realizeazã cea mai importantã mutare de accent în doctrina socialã. De ce aºa, nu este greu de explicat. În vreme ce „Rerum novarum”, cu toatã forþa sa anticipativã, precizia cu care developeazã realitatea ºi pertinenþa rãspunsului la problemele pe care aceasta din urmã le ridicã, rãmâne un rãspuns la o situaþie teoreticã, „Centesimus annus” reflectã experienþa concretã a douã totalitarisme care au avut în comun statul ca instituþie ce a concentrat în mod periculos puterea coercitivã. Ioan Paul al II- lea pare mult mai încrezãtor în spiritul antreprenorial al omului (reconfirmã acceptabilitatea proprietãþii private formatã prin exploatarea bunilor comune ale pãmântului datoritã abilitãþii ºi capacitãþii care sunt întotdeauna personale, a profitului din care trebuie ajutaþi cei în nevoie) câtã vreme se face într-un sens moral creºtin (cu respect faþã de mediu ºi om, „ecologia umanã” cum numeºte el) ºi cu respectul legii date de stat.

Concluzii

Fãrã a demonetiza analiza economicã marxistã a capitalismului, evenimentele din 1991 demonstreazã cã predicþiile lui Marx au fost eronate: capitalismul a supravieþuit, iar comunismul însuºi a cãzut. Acest lucru a confirmat pertinenþa viziunii sociale a Bisericii de la „Rerum novarum” pânã în prezent ºi succesul pe care mãsurile concrete inspirate de aceastã viziune le-a avut. Ar fi îndeajuns sã amintim cã, dacã în analiza marxistã muncitorii, clasa proletarã, constituiau forþa prin care capitalismul va cãdea instaurând comunismul, în final muncitorii prin organizarea acestora în sindicat („Solidaritatea”) au contribuit la cãderea comunismului. Cu toate acestea, mai existã încã viziuni fidele principiilor marxiste care recomandã în continuare doctrina socialã drept remediu. O degenerare o reprezintã ideea de iminenþã a conflictului. Dacã pentru Marx ºi marxiºtii clasici conflictul dintre clase (în particular cea dintre capitaliºti ºi proletari) reprezenta motorul istoriei, pentru neo-marxiºtii de astãzi conflictul a luat o nouã formã: fie cã se vorbeºte în termeni de hegemonie ºi impunere a sistemului de valori specific clasei conducãtoare (de exemplu, domeniul academic al „Studiilor culturale” care analizeazã evoluþia culturii în termeni de hegemonie, pentru a nu mai vorbi de feminism), fie de relativizare absolutã. Toate acestea reconfirmã cã eroarea fundamentalã a acestei viziuni este de naturã antropologicã, adicã de maniera în care omul ºi destinul sãu sunt receptate. Pentru Ioan Paul al II-lea totalitarismul a eºuat întrucât a articulat un discurs greºit asupra omului, a cãrui cauzã a fost ateismul. Desigur, o parte din societatea liberã de astãzi nu mai face un obiect (cel puþin la nivel oficial) din a-ºi însuºi principiul ateu ca soluþie, însã ateismul din comportamentul neo-marxist este mai degrabã

74 indirect exprimat. Ideea de conflict, de relativizare absolutã, de forþare ºi închidere a exprimãrii sentimentului religios în sfera privatã, ca ºi cum omul nu ar primi chipul ºi imaginea lui Dumnezeu decât atunci când nu se aflã printre semenii sãi, reprezintã corolarul principiului ateu sau agnostic. În aceste condiþii, devine clar cã învãþãtura socialã a Bisericii nu-ºi consumã misiunea. Chiar dacã curentele politice, de stânga, de dreapta sau de centru, au adoptat mãsuri cuprinse în discursul doctrinei sociale (uneori fãrã sã o recunoascã), magisteriul social are în conþinutul sãu componenta mântuirii pe care nicio altã doctrinã politicã nu o oferã. Acest lucru face unic, actual ºi necesar rãspunsul Bisericii la cãutarea binelui comun.

1 HILARIRE, Yves-Marie (ed.), Histoire de la papauté, Tallandier, Paris, 1996, p. 349. 2 BARBU Daniel, Republica absentã, Ed. Nemira, Bucureºti, 1999, p. 243. 3 HITTINGER Russell, The Pope and the Liberal State în „First Things”, December 1992.

Bibliografie Enciclice (din arhiva electronicã a Vaticanului, www.vatican.va) „Sapientiae Christianae”, Leon al XIII-lea, 1890; „Rerum novarum”, Leon al XIII-lea, 1891; „Centesimus Annus”, Ioan Paul al II-lea, 1991; Cãrþi Barbu, Daniel – Republica absentã, Ed. Nemira, Bucureºti, 1991 Hilarire, Yves-Marie (ed.) – Histoire de la papauté, Tallandier, Paris, 1996 Publicaþii Hittinger, Russell The Pope and the Liberal State în „First Things”, December 1992

Veneþia

75 IOAN DURà „Rãmãºiþe” ale ateismului ºi mentalitãþii comuniste în România postdecembristã

De la „Nu vrem mãnãstiri ci ºcoli”, la „Afarã icoanele din ºcoli“

Sfârºitul dictaturii comuniste în decembrie 1989 a trezit mari speranþe cetãþenilor României. Mai ales cã în anii regimului totalitar comunist, „în aceastã þarã, s-a fãcut un experiment de inginerie socialã, care a implicat pro- pagandã, ideologie, poliþie politicã”, aºa cum se preciza în „Raportul Comisiei Prezidenþiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, din decem- brie 2006. Dar la ce se putea aºtepta oare dreptcredinciosul popor român de la grupul comunist perestroikist alcãtuit din eºalonul al doilea ºi al treilea al PCR-ului, membri ai conspiraþiei sovietice, care a acaparat puterea în decem- brie 1989, din moment ce în noaptea de 22 a aceleiaºi luni, în „Comunicatul1 cãtre þarã al Frontului Salvãrii Naþionale”, al CFSN-ului – prezentat la Televiziunea Românã ºi Radio-ul naþional de cãtre însuºi preºedintele aceluia, Ion Iliescu, ºi „care consacra noua putere din România post-totali- tarã”2 – nu se menþiona absolut nimic despre pãtimirea Bisericii majoritare din România în anii dictaturii comuniste? Adicã, despre pãtimirea Bisericii Ortodoxe Române, îndeosebi a preoþilor din parohii, a vieþuitorilor ºi a vieþuitoarelor din aºezãmintele monahale, a ierarhilor, a credincioºilor activi, precum ºi despre demolarea locaºurilor sfinte, despre profanarea troiþelor, a crucilor, a icoanelor ºi a moaºtelor, ºi, în general, despre persecuþiile reli- gioase, umilinþele ºi vexaþiunile de tot felul la care au fost supuºi membrii acesteia, clerici ºi mireni. Or, „persecuþiile religioase” constituie o componen- tã principalã a genocidului spiritual al românilor, alãturi de cel biologic ºi cul- tural.3 Dupã cum nu se amintea nimic, de altfel, în „Comunicat” nici despre pãtimirea celorlalte biserici ºi denominaþiuni creºtine minoritare din România. De fapt, în textul „Comunicatului” CFSN-ului – denumire adopatã în ziua de 22 decembrie 1989 – nu sunt menþionate nici mãcar cuvintele: „religie”, „bisericã” sau „credinþã”. Cu toate cã respectivul „Comunicat” era adresat unui popor creºtin, întrucât potrivit Recensãmântului din 7 ianuarie 1992, 99,8% din cetãþenii României s-au declarat creºtini, din care 86,8% ortodocºi. Aºadar, era clar din 22 decembrie 1989 – pentru cunoscãtori, fireºte – cã se urmãrea continuitatea comunismului printr-un regim perestroikist, adicã neo-

76 comunist. De altfel, cinci zile mai târziu, la 27 decembrie 1989, Ion Iliescu declara ambasadorului URSS la Bucureºti, E. Tiajelnikov: „ªi eu cred cã din punct de vedere politic preocuparea principalã a celor câþiva care suntem aici este de a contribui la o dezvoltare sãnãtoasã, pe calea revoluþionarã ºi sã frânãm posibilitatea elementelor de dreapta de a prelua comanda, tendinþe care se manifestã ºi în alte þãri socialiste”.4 ªi dacã avem în vedere cã la sfârºitul lui decembrie 2006, la Chiºinãu, partidul comuniºtilor din Republica Moldova în declaraþia referitoare la Raportul Comisiei Prezidenþiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în care era condamnat regimul comunist, amintea de „ideile comuniste nobile”, iar la începutul anului 2007, la Bucureºti, Ion Iliescu era tot preºedintele de onoare al PSD-ului, cert, calea-i încã lungã pânã la decomunizarea românilor. Erijarea ateismului în religie oficialã de stat în perioada comunistã avea, aºadar, sã-ºi lase, din plin, pecetea asupra mentalitãþii comuniste a autorilor redactori ai „Comunicatului”, ca, de altfel, ºi asupra celor care au redactat actele oficiale importante ale statului român post-decembrist. În fond, cum ar fi putut fi depãºitã mentalitatea comunistã când „rolul lui Ion Iliescu era sã creeze o aripã disidentã în partidul comunist pe care sã o conducã împotriva vechii conduceri a partidului comunist spre constituirea unui partid social- democrat gorbaciovist.”5 Adicã, sã aplice perestroika lui Gorbaciov în România. Oricum, cert este cã terminologia comunistã nu avea sã-l pãrãseascã pe Ion Iliescu nici peste aproape ºaisprezece ani dupã decembrie 1989, aºa cum o mãrturiseºte pro- nunþarea cuvântului „tovarãºe” de cãtre acesta la un congres. Ce-i drept, în Decretul lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, la punctul 11 se prevedea „libertatea cultelor, garantarea liberei manifestãri a credinþelor reli- gioase”, dar nu se menþiona nimic despre pãtimirea acestora. Dar, la urma urmei, nici nu era de aºteptat întrucât în Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale nu se afla niciun cleric sau mirean teolog ortodox sau mãcar un cunoscãtor al realitãþii ºi istoriei Bisericii Orotodoxe Române. În schimb, în ºedinþa CFSN-ului din 27 decembrie 1989 lua cuvântul pastorul Laszlo Tökes, „sin- gurul membru al clerului”6, cum declara el însuºi, ºi Doina Cornea – antico- munistã ºi anticeauºistã binecunoscutã, dar ºi greco-catolicã ºi antiortodoxã virulentã – care cerea, vezi Doamne, „autonomia (sic) Bisericii ortodoxe faþã de stat”.7 Or, Biserica Ortodoxã Românã era de mult timp autonomã, din punct de vedere canonic. Doar imixtiunile statului comunist în viaþa Bisericii respective trebuiau imediat încetate atunci, adicã în decembrie 1989. Aceeaºi omisiune – condamnabilã, desigur – a pãtimirii Bisericii Ortodoxe Române în anii totalitarismului comunist o aflãm ºi în capetele de acuzare8 a foºtilor dictatori, Nicolae Ceauºescu ºi Elena Ceauºescu, de la procesul desfãºurat la Tribunalul Militar Extraordinar – executaþi chiar în ziua de Crãciun a anului 1989 – în care nu se face nici cea mai micã referire la per- secuþiile religioase sau la dãrâmarea bisericilor din ordinul cuplului dictatorial.

77 La presiunea opiniei publice, dar ºi în scopul de a câºtiga simpatia cetãþe- nilor României, în ianuarie 1990 noua putere post-decembristã a reînfiinþat Ministerul Cultelor, desfiinþat de dictatorul comunist Gheorghiu Dej în 1957 ºi care l-a transformat, tot atunci, în „Departament al Cultelor”, subordonat Consiliului de Miniºtri. Ministerul Cultelor, existent încã de la înfiinþarea primelor ministere ale statului român, avea sã fie transformat de noua putere post-decembristã în „Secretariat de Stat pentru Culte” la 6 iulie 1990 ºi aºa a rãmas pânã în prezent – 2007. Deci, la doar o jumãtate de an de la preluarea puterii – de care deþinãtorii acesteia erau însã acum siguri – Ministerul era desfiinþat. Cu precizarea, totodatã, cã prin hotãrârea guvernamentalã din 6 iulie 1990, sem- natã de primul ministru de atunci, Petre Roman, nou înfiinþatul Secretariat de Stat pentru Culte se afla „pe lângã ministerul de stat însãrcinat cu calitatea vieþii ºi protecþia socialã”. Astfel, nu numai cã Ministerul Cultelor fusese trans- format în Secretariat de Stat pentru Culte dar ºi subordonat unui minister „însãrcinat cu calitatea (sic) ºi protecþia (sic) socialã”. La urma urmei, dicta- torul Dej, care a pãstrat încã ani de zile Ministerul Cultelor, atunci când l-a transformat în Departament al Cultelor l-a subordonat Consiliului de Miniºtri, cel puþin! „Comunicatul” CFSN-ului, considerat de însuºi vechiul activist de partid Ion Iliescu drept „piatra de temelie a noii Românii”,9 avea sã serveascã drept „Constituþie” de la emiterea lui ºi pânã la votarea Constituþiei României, la 8 decembrie 1991. Fapt ce a fãcut ca aceeaºi gândire ºi mentalitate comunistã anticreºtinã sã se regãseascã ºi în Constituþia intratã în vigoare ca urmare a aprobãrii ei prin referendum-ul naþional din 8 decembrie 1991.10 Dovadã o constituie ºi faptul cã membrii comisiei constituþionale s-au inspirat la redactarea Constituþiei din 1991 ºi din fosta constituþie ceauºistã din 1965. Aºa cã nu mai este de mirare, desigur, dacã în textul Constituþiei României din 1991 nu gãsim menþionate nici mãcar cuvintele: „religie”, „Ortodoxie”, ºi „Biserica Ortodoxã Românã”. Cuvinte care ar fi deranjat, cert, pe deþinãtorii puterii de atunci ºi, mai ales, pe „creatorul României post-re- voluþionare”,11 cum îl numea pe Ion Iliescu academicianul Rãzvan Theodorescu, la 18 iunie 1998. De semnalat cã în Constituþia fesenistã din 1991 nu se aminteºte nimic nici de „libertatea religioasã”, ci doar de „libertatea credinþelor religioase” (art. 29). Or, pânã ºi în Constituþia din 1948 se prevedea „libertatea religioasã”, chiar dacã, fireºte, se cunoaºte prea bine în ce a constat aºa-zisa „libertate reli- gioasã” în anii totalitarismului ateist comunist. O altã deficienþã a textului Constituþiei din 1991 ºi care vãdeºte de la sine tot mentalitatea ateist-comunistã de pânã în 1990, a constituit-o neincluderea sãrbãtorilor religioase, tradiþionale, ale românilor, în cadrul repaosului sãp- tãmânal, cu toate cã însuºi Sinodul Bisericii Ortodoxe Române le-o ceruse autorilor proiectului Constituþiei. Vocile ridicate public pentru o revizuire a Constituþiei din 1991, din partea unor constituþionaliºti ºi a unor reprezentanþi ai societãþii civile la care s-a

78 adãugat, modest, ºi a subsemnatului – au fãcut ca aceastã necesitate impe- rioasã sã devinã o realitate în anul 2003. Atunci, la 19 octombrie 2003, s-a desfãºurat referendum-ul naþional privind revizuirea Constituþiei, în urma cãruia aceasta a intrat în vigoare. Însã se cade semnalat cã nici în Constituþia revizuitã din 2003 nu aflãm cuvinte ca: „religie”, „Ortodoxie”, „Biserica Ortodoxã Românã” ºi „credinþa creºtinã”. Or, aceasta se datoreazã tocmai faptului cã revizuirea Constituþiei a fost fãcutã de oameni cu o gândire politicã asemãnãtoare celei pe care au avut-o cei care o redactaserã ºi o votaserã în Parlamentul României în 1991. În definitiv, chiar în Constituþia revizuitã, la articolul 1, aliniatul 3 se face caz de „spiritul idealurilor Revoluþiei din Decembrie 1989”! Regretabil este cã autoritãþile superioare ale Bisericii Ortodoxe Române nu ºi-au fãcut cunoscutã public poziþia faþã de Constituþia revizuitã din 2003. Iatã însã ce scriam într-un studiu din iunie 2005: „Cu regret, mãrturisim cã nici dupã votarea prin referendum naþional a revizuirii Constituþiei – 19 octombrie 2003 – ºi pânã în prezent, adicã, iunie 2005, nici Sinodul Bisericii Ortodoxe Române ºi nici mãcar un ierarh al acesteia nu a luat atitudine, în scris, faþã de deficienþele Primei Legi a României ºi a textului revizuit al acesteia privi- toare la Bisrica Ortodoxã Românã”.12 Pe fãgaºul aceleaºi tãceri ºi omisiuni reprobabile despre demolarea bi- sericilor ºi despre persecuþiile religioase se situaserã, cu nouã luni înainte de „Comunicat”, ºi cei ºase demnitari comuniºti în „scrisoarea lor de protest” împotriva lui Nicolae Ceauºescu, din martie 198913, al cãrei text „perestroikist”14 a fost transmis de postul de radio BBC, parþial, în dimineaþa de 11 martie 1989, ºi de Europa Liberã, în întregime, în seara aceleaºi zile. Unul din cei ºase demnitari comuniºti, Silviu Brucan (Saul Bruckner), sta- linist notoriu încã din timpul lui Gheorghiu Dej ºi prosovietic, a fost eminenþa cenuºie a aºa-zisei revoluþii din decembrie 1989. Membru în Biroul Executiv al CFSN-ului, responsabil de cenzura presei din partea acestuia – de fapt, continuarea cenzurii comuniste ceauºiste aflate sub îndrumarea comisiei ide- ologice a Comitetului Central al PCR – ºi preºedinte al Comisiei pentru politicã externã a acestuia, Silviu Brucan a fost cel care a exercitat o influenþã decisivã asupra lui Ion Iliescu pânã la 4 februarie 1990, când, pierzând-o, ºi-a prezentat demisia din conducerea Frontului. Apoi, Brucan a devenit mare „analist politic”, invitat de toatã mass media postdecembristã sã-ºi expunã pãrerea ca „specialist” despre istoria, politica ºi economia poporului român – considerat „stupid people” – ºi cunoscut cu apelativul de „oracolul de la Dãmãroaia”. Însã, cum era de aºteptat, „specialistul” Brucan nu avea sã aminteascã nimic despre demolarea bisericilor ºi ansamblurilor mãnãstireºti sau despre persecuþiile religioase din timpul dictaturii comuniste din România nici chiar la trei ani de la evenimentele decembriste în cartea sa Generaþia irositã. Memorii, publicatã în 1992. Chiar dacã cei care au luat puterea în decembrie 1989 erau cripto-comu- niºti, apoi, treptat, treptat, se declarau social-democraþi, mentalitatea lor

79 ateistã-comunistã a rãmas neschimbatã – dovadã ºi cele de mai sus – pânã azi. ªi tocmai existenþei unei astfel de mentalitãþi ateiste i se datora ºi prezenþa unor lozinci anticreºtine, scrise cu vopsea roºie pe zidurile clãdirilor din centru Capitalei (zona Universitãþii), la puþin timp dupã evenimentele din decembrie 1989, printre care ºi aceea cã: „Vrem ºcoli nu mãnãstiri”. Dar, despre cele de mai sus scriam în 1993, într-o lucrare publicatã în 1994, urmã- toarele: „Fireºte, cei ce scriau o asemenea lozincã fãceau parte din victimele îndoctrinãrii comuniste ce a bântuit România timp de patru decenii ºi jumã- tate. Lozincile anticreºtine însã erau ºi antiromâneºti. Cãci cum poate cineva sã afirme cã este român ºi, în acelaºi timp, sã urascã mãnãstirile, în care au luat fiinþã primele ºcoli ale neamului românesc ºi unde, de-a lungul secolelor, s-a cultivat limba românã ºi s-a promovat cultura româneascã?”15 Cert, tot aceleiaºi mentalitãþi ateiste i se datoreazã ºi votarea Proiectului de Lege a Cultelor abia dupã ºaptesprezece ani. Un record pe plan euro- pean, cu siguranþã, al Parlamentului României postcomuniste! Când ne gândim cã respectivul Proiect de Lege a Cultelor, întocmit iniþial în 1991, urma sã fie votat de Parlament cel mai târziu în toamna anului 1993! Bunãoarã, în iulie 1993, intervievat de un ziarist de la un hebdomadar bucureºtean, Secretarul de Stat, Gheorghe Vlãduþescu, ºef al secretariatului de stat pentru Culte, declara cã s-a lucrat „demult la un asemenea proiect de lege”, ºi care a fost „trimis la ministerele implicate”. ªi Vlãduþescu conchidea: „Cred cã în toamnã vom putea sã înaintãm acest proiect la parlament ºi pã- rerea mea este cã va fi o lege foarte bunã”.16 Dar a trecut „chiar anul 1993, ºi nici dupã patru ani de la Revoluþia antico- munistã ºi anticeauºistã din Decembrie 1989 Proiectul de Lege a Cultelor n-a fost încã trecut ºi aprobat de Parlamentul României”17 dupã cum scriam în lucrarea noastrã despre „Monahism”, în 1994. Cinci ani mai târziu, mai exact în primãvara anului 1999, Proiectul de Lege a Cultelor avea sã primeascã numele de „Lege privind regimul general al Cultelor ºi al exercitãrii libertãþii religioase”, care, la 9 septembrie al aceluiaºi an, a fost ºi aprobat de guvern spre dezbatere cu cultele recunoscute. Deºi aliniatul 3 al articolului 72 modificat al Constituþiei din 2003 prevede cã „prin lege organicã se reglementeazã”, printre altele, ºi „regimul general al cultelor”, abia la 31 mai 2005, în cadrul întâlnirii finale dintre reprezentanþii Ministerului Culturii ºi Cultelor ºi cei ai cultelor recunoscute s-a stabilit forma textului proiectului „Legii privind libertatea religioasã ºi regimul cultelor în România”. Evident cã ceea ce a determinat, în fine, sã se treacã la stabilirea textului proiectului a fost faptul cã doar cu aproximativ o sãptãmânã mai înainte, mai exact, la 25 aprilie 2005, fusese semnat actul oficial de aderare a României la Uniunea Europeanã. Cu alte cuvinte, autoritãþile române conºtientizau cã dupã 25 aprilie 2005 mimarea democraþiei nu mai era posi- bilã ca pânã acum. Articolul 52 al proiectului „Legii…” din 31 mai 2005 prevedea cã: „De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 privind regimul

80 general al cultelor religioase, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 178 din 4 august 1948, precum ºi orice alte dispoziþii contrare, se abrogã”. Apoi urma ca, odatã adoptat de guvern, proiectul sã fie trimis Parlamentului spre votare în sesiunea din toamna anului 2005. Numai cã respectivul proiect era „predestinat” sã fie votat de Parlament abia la 13 decembrie 2006, cu numele de „Lege privind libertatea religioasã ºi regimul cultelor în România”, când avea, în cele din urmã, sã fie abrogatã Legea Cultelor din 4 august 1948. Aºadar, din decembrie 1989 ºi pânã la 13 decembrie 2006, când a fost votat proiectul în plenul Camerei Deputaþilor, în România a fost în vigoare Legea cultelor din 4 august 1948; ce-i drept, cu unele prevederi ale sale parþial sus- pendate dupã 1990 ºi pânã în 2006! Deci, o lege din timpul dictaturii comu- niste a reglementat organizarea ºi funcþionarea cultelor recunoscute din România ºi raportul acestora cu statul român timp de ºaptesprezece ani de la prãbuºirea comunismului. Este, fireºte, ºi acesta, un alt record pe plan european al României, dar tot negativ, din pãcate. Nu-i mai puþin adevãrat însã cã respectivul „record” ar fi fost depãºit, cu certitudine, dacã nu era imi- nentã aderarea României la Uniunea Europeanã. Chiar dacã, potrivit Raportului Tismãneanu, mai este necesarã anularea urgentã a unor decrete date de Ceauºescu, în vigoare încã în decembrie 2006 ºi, din pãcate, con- tinuã sã fie ºi în ianuarie 2007, adicã, cu România în Uniunea Europeanã! În fine, prin decretul nr. 1437 din 27 decembrie 2006, Preºedintele României a promulgat „Legea privind regimul general al Cultelor ºi al exercitãrii libertãþii religioase”, urmând sã aparã, foarte curând, în „Monitorul Oficial”. ªi astfel, dupã ce la 18 decembrie 2006, România a hotãrât, în sfârºit, sã condamne oficial comunismul – adicã ideologia comunistã (cu cul- tul personalitãþii, inclusiv), ºi regimul comunist din România – drept „criminal ºi nelegitim” se încheia perioada oficialã de tranziþie a acesteia spre democraþie, iar de la 1 ianuarie 2007 începea aceea de aplicare la acquis-ul comunitar al Uniunii Europene. Cu precizarea însã cã, de la 1 ianuarie 2007 ºi în continuare, României îi mai rãmâne, pe lângã anularea ultimelor decrete ceauºiste, încã în vigoare – de care am amintit mai sus – sã mai înfãptuiascã: accesul complet la toate arhivele, o nouã Constituþie, o nouã Lege a sigu- ranþei naþionale (cea actualã dateazã din 1991), „însãnãtoºirea” Justiþiei ºi recâºtigarea încrederii populaþiei în aceasta, aplicarea normelor ecologice europene ºi, îndeosebi, intensificarea procesului de decomunizare a soci- etãþii române. Proces care, ajutat de trecerea anilor ºi de noul context euro- pean, va contribui la însãºi diminuarea rãmãºiþelor ateiste ºi comuniste din sufletele cetãþenilor români. ªi abia atunci se va putea afirma cã România este un stat de drept cu adevãrat, ºi cu o democraþie realã ºi consolidatã. „Rãmãºiþele” ateismului militant din anii comunismului se vãdesc, cu pri- sosinþã, ºi azi în România – uneori manifestându-se cu o mare intensitate ºi agresivitate chiar în viaþa publicã româneascã ºi riscã, în perioada urmãtoare, sã se etaleze în toatã „mãreþia” – prin scrisul, cuvântul ºi acþiunile celor care nu s-au debarasat încã de mentalitatea comunistã. De altfel, cu o astfel de

81 atitudine ateistã agresivã faþã de simbolurile religioase s-a manifestat, foarte recent, ºi anume în august 2006, fostul profesor de marxism ºtiinþific – azi profesor de filozofie (sic) – din Buzãu, pe care-l deranjeazã prezenþa icoanelor în ºcoli, ºi care avea sã-ºi gãseascã sprijinitori printre cei atinºi, ca ºi acela, de morbul ateismului ºtiinþific (sic) ºi de mai noua „corectitudine politicã”, adicã, printre „noii iconoclaºti”.18 Desigur, „problema” aceasta a prezenþei icoanelor în ºcoli ºi în spaþiile publice din România fusese „rezolvatã” de înaintaºii lor atei, fãrã discuþii ºi târguialã, în 1948, prin scoaterea rapidã a lor, în mod brutal ºi profanator, din ele. Numai cã astãzi minoritatea ateistã din România nu mai are ca sprijin tancurile armatei de ocupaþie a URSS ca sã îndepãrteze icoanele. Ei însã, minoritarii atei ºi agnostici din România, pot fi siguri, ca ºi pânã acum, cã membrii Bisericii Ortodoxe Române, clerici ºi mireni, adicã poporul român majoritar, nu le vor interzice ºi nu le vor împiedica libertatea lor de exprimare. Oricum, aºa cum preciza consilierul Preºedintelui Traian Bãsescu, Bogdan Tãtaru-Cazaban, „necesitatea respectãrii simbolurilor religioase în spaþiul public nu împiedicã libertatea de exprimare, ci subliniazã responsabilitatea cetãþenilor faþã de libertãþile celuilalt, faþã de credinþa ºi simbolurile sale, în acord cu articolul 29, aliniatul 2 din Constituþia României, potrivit cãruia liber- tatea conºtiinþei este garantatã, ea trebuie sã se manifeste în spiritul de to- leranþã ºi respect reciproc”.19 Iar ei, minoritarii din România, de oricare categorie ar fi, n-ar trebui sã-ºi permitã sã atace ºi sã conteste identitatea ºi spiritualitatea creºtinã ortodoxã a majoritarilor acestei þãri, fiindcã o asemenea practicã discriminatoare a minoritãþii faþã de majoritate nu se manifestã în spiritul de toleranþã ºi respect reciproc pe care chiar reprezentanþii militanþi ai celei dintâi îl revendicã.

NOTE 1A se vedea textul „Comunicatului «cãtre þarã al Frontului Salvãrii Naþionale»; în: Aurel Perva-Carol Roman, Adevãruri, Îndoieli, Semne de întrebare, Casa de editare „Rãscruci de milenii“, S.R.L. (fãrã an), pp 31-33. 2Aurel Perva-Carol Roman, op. cit. p. 31. 3A se vedea Prof. Dr. Gheorghe Boldur-Lãþescu, Genocidul comunist în România, vol. I, „Dimensiunile genocidului”, Editura Albatros, Bucureºti, 1992, p. 16. 4„Stenograma întrevederii cu ambasadorul URSS la Bucureºti 27 decembrie 1989”, în: Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere 1989-1990: prima guvernare Petre Roman, RAO Internaþional Publishing Company, Bucureºti, 2006, p. 552. 5Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România 1921-1999. Vol. 4, partea I. „Revoluþia din Decembrie 1989” – o tragedie româneascã, Bucureºti, Editura RAO, Bucureºti, 2004, p. 131. 6„Stenograma ºedinþei Consiliului Salvãrii Naþionale 27 decembrie 1989, orele 16,00”, în: Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei… p. 574. 7Ibidem, p. 570. 8A se vedea capetele de acuzare în procesul lui Nicolae Ceauºescu ºi al Elenei

82 Ceauºescu, în: Aurel Perva-Carol Roman, op. cit., p. 38. 9Ion Iliescu, Revoluþie ºi Reformã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1994, p. 67. 10Despre Constituþia din 1991, a se vedea, Pr. Dr. Ioan Durã, Revizuirea Constituþiei României o necesitate imperioasã: insuficienþe ale actualei Constituþii din perspectivã creºtin ortodoxã, Bruxelles, 1999 (septembrie), 68 pagini. 11În fostul hebdomadar „Lumea liberã româneascã”, New York, nr. 507, 20 iunie 1998, pagina 17. 12Pr. Prof. Dr. Ioan Durã, Reflecþii pe marginea textului final al proiectului legii privind libertatea religioasã ºi regimul cultelor în România, în „Analele Universitãþii OVIDIUS Constanþa”, Seria Drept ºi ªtiinþe Administrative, nr. 3, 2005, p. 83-95. 13A se vedea textul scrisorii „Celor ºase”, în: Silviu Brucan, Generaþia irositã, Memorii, Editurile Univers ºi Calistrat Hogaº, Bucureºti, 1992, p. 190-194. 14Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei… p. 189. 15Pr. Dr. Ioan Durã, Monahismul românesc în anii 1948-1989. Mãrturii ale românilor ºi consideraþii privitoare la acestea. Cu o prefaþã de Pr. Mina Dobzeu, Editura Harisma, Bucureºti, 1994, p. 105. 16În „Dilema”, Anul I, nr. 26, 9-15 iulie 1993, p. 5. 17Pr. Dr. Ioan Durã, Monahismul… p. 105. 18Claudiu Târziu, Noii iconoclaºti, în „Rost”, nr. 46, decembrie 2006, ediþie elec- tronicã. Reamintim cã, la 12 august 2006, a fost înaintatã Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii o petiþie „Privind retragerea simbolurilor religioase din unitãþile publice de învãþãmânt”, semnatã de profesorul Emil Moise din Buzãu ºi susþinutã de alte persoane ºi instituþii anticreºtine. 19Apud Daniela ªonticã, Legea Cultelor – România oferã mai multã libertate, în „Jurnalul Naþional”, 12 ianuarie 2007, ediþie electronicã.

Maci

83 ªTEFAN RACOVITZÃ Sãru’ mâna naºu’...

Tovarãºul Debu, Gheorghe pare-mi-se, era, prin anii ´50, un foarte tuciuriu activist raional, secretar al comitetului de partid (comunist) al raionului Muscel, ºeful suprem al urbei Câmpulung ºi al raionului a cãrui reºedinþã era. Fãcea parte din acea generaþie spontanã de neisprãviþi ºi oportuniºti, apãrutã ca dupã ploaie, odatã cu venirea comunismului la putere. Mic, butucãnos, cu o mustaþã stufoasã, slinos, coleric, incult ºi aproape analfabet, purtând fãlos costum la douã rânduri, cravatã neagrã ºi hainã de piele de aceeaºi culoare, tov. Debu îºi acoperea capul cu o cãciulã brumãrie cãreia o pãlãrie îi lua locul între iunie ºi septembrie. El avea puteri depline asupra locuitorilor raionului sãu. De altfel toatã lumea îi ºtia de fricã pentru cã tov. prim era ranchiunos. Reproducând la scarã localã nãravurile mai marilor sãi de la regiune ºi capitalã, micul Dej local locuia într-una din cele mai frumoase vile ale urbei pe care o conducea cu o mânã de fier, adicã tãia ºi spânzura dupã bunul lui plac. Dat afarã din universitate dupã începerea anului V, era în anul 1958, începuse pentru mine viaþa de bejenie pe tarlalele patriei. Eram pedepsit pentru originea socialã necorespunzãtoare: fusesem trimis spre reabilitare la munca de jos, expresie care spunea totul despre respectul de care munca se bucura în ochii comuniºtilor. Am petrecut aproape un an la Stâlpeni, într-o fermã de stat din raionul Muscel, ca zilier repartizat la cele mai necalificate munci, plivit buruieni, sãpat porumbul, cules de mere, transporturi diverse cu remorca etc. ºi pus noaptea sã întocmesc statele de platã ale salariaþilor ºi zilierilor fermei, pentru cã ºeful de brigadã era aproape analfabet ºi incapabil sã scrie douã cifre una sub alta. ªi iatã cã prin decembrie se anunþã la fermã vizita de lucru a tov. Debu, de fapt un raid de aprovizionare de iarnã cu fructe, þuicã, purcel, curcan ºi ce-o mai fi fost pentru Crãciunul care, deºi ilegal, era pentru mai marii zilei un nedezminþit prilej de excese culinare. Pregãtirile au durat câteva zile. Mãturat, zugrãvit, agãþarea portretelor oficiale, curãþenie prin curte, covor roºu, dulceaþã ºi masa pregãtitã cum trebuie în biroul ºefului de brigadã: ciorbã de potroace, purcel la tavã, cozonac, þuicã ºi chiar vin molan, adus de la ªtefãneºti (Argeº) de un muncitor zilier. Bineînþeles cã tov. Debu nu a sosit la 11 dimineaþa cum anunþase, ci la ºapte seara ºi cam cherchelit. Cum a ajuns s-a dat jos din Pobedã ºi s-a dus puºcã în biroul brigadierului, în patul cãruia s-a aruncat cu

84 cizmele în picioare ºi cu cãciula brumãrie în cap. S-a trezit pe la 11 noaptea ºi a cerut sã fie dus la masã. Masa pregãtitã de þaþa Floarea i-a plãcut mult: a mâncat cât ºapte, a bãut cât opt ºi la 2 dimineaþa s-a culcat iar. A doua zi pe la zece, sobru ºi bine dispus, s-a fãcut cã viziteazã sediul fermei ºi s-a îndreptat apoi cãtre maºina bine încãrcatã cu de-ale gurii. Însoþit de ºeful brigãzii ºi de directorul GAS care sosise ºi el la 7 dimineaþa, “primul” a zis câteva cuvinte despre politica partidului ºi, dând sã se suie în maºinã, a avut proasta inspiraþie sã întrebe pe cei prezenþi, vreo 30-40 de inºi, mai toþi muncitori cu sapa, dacã “sunt probleme”. O bãbuþã, urmatã la un pas de un moºneguþ, probabil soþul ei, rufoºi, aproape în zdrenþe, cu opincile de cauciuc sparte, timizi ºi cam speriaþi de propria îndrãznealã, iese din rând ºi-i spune “primului” cã plata a fost prea micã pentru cât au muncit. Atât i-a trebuit tovarãºului Debu: s-a întors cu faþa spre cei prezenþi ºi a început s-o ocãrascã pe bãtrânã: “Partidul vã plãteºte ºi partidul nu se înºealã niciodatã”. De data asta partidul nu greºise. Partidul eram eu, pentru cã eu fãcusem calculele potrivit pontajului la muncã pe care mi-l dãduse ºeful de brigadã. ªi tot porcãind-o pe biata femeie, s-a încins primul secretar de la partid de ne era fricã la toþi cã o sã-i plezneascã ceva înãuntru. N-a întrebat nici pe responsabilul fermei, nici pe directorul gospodãriei de ce femeii i se pãrea cã a fost prost plãtitã. A profitat de ocazie pentru a da un spectatcol de corectitudine politicã. N-au lipsit nici referinþele la sabotaj, la lupta de clasã ºi nici ameninþarea bãbuþei cu închisoarea. Pentru tov. Debu, prezenþa unei disfuncþiuni, fie ea cât de micã, era negarea absolutã a certitudinilor sale, sincere sau oportune. Realitatea nu avea dreptul sã fie altfel decât hotãrâse partidul cã trebuie sã fie. Roºu la faþã, cu ochii ieºiþi din orbite ºi cu sufletul la gurã, tov. Debu ºi-a terminat întâi gândurile, apoi vorbele cãrora le-au urmat niºte icnete patetice. S-a suit în maºinã ºi dus a fost, lãsându-ne pe toþi perplecºi, dar mai ales terorizaþi, pe bãrbaþii toþi cu cãciula în mânã ºi pe femei cu mâinile împreunate ca pentru rugãciune... La câteva secunde bune dupã ce limuzina raionalã ieºise din curtea fermei, s-a auzit o voce bãrbãteascã rostind timid un sãru´mâna naºu´. Scena nu a stârnit nici o reacþie. Cum nu fãceam parte din acea lume, mie mi s-a pãrut de un comic irezistibil, deºi nu am reacþionat nici eu. Azi gândesc cã singurul care fãcea parte cu adevãrat din acea lume era tovarãºul Debu. Poate ºi directorul gospodãriei. Bãbuþa ºi moºul ei însã sigur nu. Ei aparþineau încã unei lumi normale ale cãrei zile erau însã numãrate.*

* N. red. Articolul de faþã, datorat colaboratorului nostru din Elveþia, ªtefan Racovitzã, redactor responsabil al revistei „Cãminul românesc“ (Geneva), ni se pare foarte actual în situaþia în care partidele politice se pregãtesc sã-ºi numeascã reprezentanþii spre a fi aleºi prin vot uninominal. Sperãm sã nu fim înºelaþi ca în anii ’50.

85 MIRCEA CRÃCIUN 150 ani de la naºterea lui Ion Posescu (1858-1951) O victimã a regimului comunist

Ion Posescu face parte dintre per- sonalitãþile marcante ale oraºului Piteºti, nãscute pe alte meleaguri, dar stabilite la Piteºti spre sfârºitul secolului al XIX-lea, unde pentru mai bine de jumãtate de secol s-a impli- cat în viaþa economicã, socialã, politicã ºi culturalã, deþinând impor- tante funcþii publice ca: preºedinte al Camerei de Comerþ – Argeº; preºedinte al Sindicatului viticulto- rilor din Argeº ºi Muscel; primar al oraºului Piteºti; deputat de Argeº în Parlamentul României etc. Ion Posescu s-a nãscut la 28 aprilie 1858 (stil vechi) la Tg. Neamþ, fiind cel mai mare dintre cei trei copii1 ai preotului Ioan Posa ºi ai consoartei acestuia Elena, care provenea dintr-o veche ºi cunoscutã familie de preoþi ortodocºi din Transilvania, zona Sibiului, care a fost nevoitã sã se refugieze în Moldova dupã înãbuºirea rãscoalei conduse de Horea, izbucnitã în anul 1784, pentru a scãpa de prigoana nemeºilor, care îi acuzau cã s-au alãturat rãsculaþilor. Primele clase le urmeazã la ªcoala Primarã de Bãieþi nr. 1 din Tg. Neamþ, dupã care este trimis sã urmeze Seminarul ortodox de la Socola-Iaºi, spre a fi pregãtit pentru cariera de preot, conform tradiþiei familiei. Schimbarea numelui de familie din Posa în Posescu s-a petrecut în perioa- da când urma Seminarul, pentru a fi deosebit de un vãr, care avea acelaºi nume ºi prenume Ion Posa, ºi va ajunge mai târziu preot în oraºul Iaºi.2

86 Decesul timpuriu ºi neaºteptat al tatãlui l-a determinat pe Ion Posescu dupã absolvirea Seminarului de la Socola-Iaºi sã se înscrie la un concurs ºi sã se angajeze ca funcþionar la C.F.R. în anul 1880, an când aceastã între- prindere de stat a luat naºtere. Pentru meritele sale în îndeplinirea cu conºtiinciozitate a sarcinilor de ser- viciu este remarcat ºi avansat în funcþia de subinspector la C.F.R. Bucureºti. În vara anului 1888, cãlãtorind cu trenul Orient-Expres de la Paris la Bucureºti, o cunoaºte pe viitoarea soþie, Victoria Bugheanu, care se întorcea în vacanþã de la Pensionul pe care îl urma în capitala Franþei. Victoria Bugheanu era unicul copil al negustorului piteºtean Constantin Bugheanu ºi al soþiei acestuia Carolina, care era sora mai micã a Mariei Dimitriu Teiuleanu, fondatoarea ªcolii Profesionale de fete „Teiuleanu” din Piteºti, în anul 1899.3 A fost o dragoste la prima vedere ºi în cursul anului 1888, „moldoveanul” Ion Posescu în vârstã de 30 de ani se cãsãtoreºte cu „munteanca” Victoria Bugheanu în vârstã de 16 ani, pentru o convieþuire ce a durat 63 de ani;4 pânã când moartea îi va despãrþi. Datoritã prestigiului pe care Ion Posescu îl avea în rândul ceferiºtilor, în anul 1895 este ales preºedintele „Cercului Impiegaþilor C. F. R. din Bucureºti”. Direcþia Generalã a C. F. R. nu a admis ca funcþionarii inferiori sã se orga- nizeze ºi ing. Emil Miclescu, care deþinea funcþia de Director General Adjunct,5 îl someazã pe Ion Posescu ca organizaþia pe care o conduce sã-ºi înceteze activitatea, în caz contrar îl ameninþã cu destituirea.6 Desfiinþarea brutalã a „Cercului Impiegaþilor C. F. R. din Bucureºti” i-a determinat pe ceferiºti sã gãseascã o altã soluþie de asociere, cum ar fi înfi- inþarea unei societãþi culturale la Piteºti, care sã coordoneze întreaga miºcare ceferistã din România. La 5 aprilie 1896 delegaþii ceferiºtilor din întreaga þarã vin la Piteºti ºi pun bazele „Societãþii Funcþionarilor C. F. R. CULTURA”, care avea ca preºedinte de onoare pe prof. Nicolae Micescu,7 senator liberal de Argeº, partid de guvernãmânt la acea datã. Prima acþiune întreprinsã de societatea „CULTURA” a fost întocmirea unui „MEMORIU” adresat Ministrului Lucrãrilor Publice, în condiþiile în care Direcþia Generalã a C. F. R. mãrise în acel an salariile funcþionarilor superi- ori, formaþi din ingineri, fãrã ca aceastã mãrire sã se extindã ºi asupra funcþionarilor inferiori, care formau majoritatea personalului, ºi aveau salarii de mizerie.8 Ion Posescu este cel care va compune acest „MEMORIU”, care pânã la data de 1 noiembrie 1896 a fost semnat de un numãr de 3552 ceferiºti, adicã o treime din tot personalul C. F. R., hotãrând ca „Memoriul” sã fie tipãrit sub formã de broºurã ºi trimis tuturor membrilor Parlamentului României, pentru ca revendicãrile ceferiºtilor sã fie cunoscute ºi analizate cu ocazia votãrii bugetului pentru C. F. R. Pentru ziua de 16 decembrie 1896, o delegaþie a funcþionarilor C. F. R. a

87 solicitat o audienþã lui Emil Porumbaru, ministrul Lucrãrilor Publice, în subor- dinea cãruia se afla Direcþia Generalã a C. F. R., pentru a-i înmâna „memoriul” însoþit de cele aproape patru mii de semnãturi, câte se strânseserã pânã la acea datã, dar acesta refuzã primirea delegaþiei, comunicând printr-un funcþionar al ministerului cã va primi acel document doar pe cale ierarhicã, invitând delegaþia ceferiºtilor sã predea „Memoriul” directorului-general al C. F. R. – Ing. Anghel Saligny. În urma refuzului primirii delegaþiei ceferiºtilor în audienþã, agitaþia în rân- dul funcþionarilor C. F. R. ia o mare amploare, presa anunþând cã Societatea Funcþionarilor C. F. R. - CULTURA ar pregãti declaºarea unei greve generale.9 Pentru a evita oprirea circulaþiei trenurilor, guvernul hotãrãºte trimiterea de soldaþi de geniu în toate gãrile mai importante, care urmau sã preia sarcinile funcþionarilor C. F. R., dacã aceºtia aveau sã declanºeze greva generalã, preconizatã de întreaga presã din România. La 12 ianuarie 1897, Ion Posescu, Mihail Zamfirescu ºi Constantin Theodoru, socotiþi liderii miºcãrii de la C. F. R., sunt destituiþi din serviciu, printr-un decret regal, semnat de Emil Porumbaru, ministrul Lucrãrilor Publice, ºi publicat în Monitorul Oficial. Ion Posescu este destituit din serviciu, dupã ce servise cu credinþã C. F. R. timp de 17 ani, continuã lupta pentru drepturile ceferiºtilor, editând la Bucu- reºti prima publicaþie a feroviarilor din România, care la început a apãrut sãp- tãmânal ºi apoi bisãptãmânal cu numele: „CALEA FERATÔ (1897-1899); primul numãr va apãrea în ziua de 13 (25) martie 1897. Publicaþia francezã: „Encyclopédie des professions liberales et du monde officiel”, analizând activitatea liderului miºcãrii ceferiste, Ion Posescu, desti- tuit pe nedrept de la C. F. R., dar care a continuat lupta prin intermediul revis- tei „Calea feratã”, spune cã a fãcut-o deoarece „drepturile muncitorilor fe- roviari au fost cãlcate în picioare”.10 În articolul introductiv „Programul nostru”, apãrut în primul numãr al revis- tei „Calea feratã”, sunt expuse motivele ce au dus la apariþia publicaþiei: „Miºcarea funcþionarilor cãilor ferate pentru îmbunãtãþirea situaþiei lor pe de o parte, iar pe de alta, lipsa unui organ de publicitate”,11 relativ la cãile ferate, ne-au decis la înfiinþarea acestei reviste. Revista îºi propune „sã divulge ºi sã combatã toate abuzurile ivite la C. F. R., ori de unde ar veni ele”.12 Printre primii colaboratori ai lui Ion Posescu în editarea acestei publicaþii au fost: Constantin Theodoru, fostul vicepreºedinte al societãþii „CULTURA” ºi ºef al Gãrii Piteºti, care în anul 1897 va publica o carte cu titlul Amintiri - versuri în stil popular ºi marele scriitor Ion Luca Caragiale, care în octombrie 1898 a publcat în revista „Calea feratã” schiþa „Un pedagog de ºcoalã nouã”, precizând cã „a scris-o într-un moment în care se vorbeºte de o reformã în ºcolile cefereului aflate în suferinþã”.13 Prietenia dintre Ion Posescu ºi marele dramaturg I. L. Caragiale a fost foarte beneficã pentru literatura românã, deoarece multe dintre întâmplãrile

88 petrecute la C. F. R. în cei 17 ani de serviciu, povestite de primul, sunt notate de marele scriitor ºi apoi sunt redate cu talent literar în schiþele sale cu referire la C. F. R.; aºa au apãrut operele literare: „D-l Goe”, „Bubico”, „Tren de plãcere”, „Acceleratul nr. 17”, „ C. F. R.” etc. Construcþia unor noi cãi ferate în România, printre care necesitatea con- struirii cãii ferate Paºcani – Tg. Neamþ, a fost cerutã autoritãþilor de Ion Posescu încã din anul 1897, – publicând mai multe articole în acest sens, inclusiv un memoriu al cetãþenilor din Tg. Neamþ, oraºul natal, dar construirea ºi darea în folosinþã a acestei cãi ferate s-a fãcut de-abia în anul 1988, adicã dupã 91 de ani, fiind ultima cale feratã datã în folosinþã pânã acum în România.14 În anul 1898, Ion Posescu a publicat lucrarea Chestiunea funcþionarilor cãilor ferate ale statului, socotitã de critica de specialitate „cea mai docu- mentatã lucrare, în descrierea situaþiei sociale”15 de la C. F. R. aducându-se noi dovezi în argumentarea cererilor ceferiºtilor prin „Memoriul funcþionarilor C. F. R.”, la care am fãcut referire ºi pe care îl putem reconstitui dupã ce exemplarul original cu semnãturile, aflat în arhiva Ministerului Lucrãrilor Publice, a fost dus în anul 1916 la Moscova, împreunã cu arhiva altor minis- tere ºi Tezaurul României ºi nu a mai fost restituit. Avem dovezi cã în perioada când Ion Posescu a editat în Bucureºti publi- caþia „Calea feratã”, a rãspândit în rândul ceferiºtilor lucrãri socialiste, traduse în limba românã de Panait Muºoiu, pãstrându-se în fondul de documente ale acestuia ciornele unor scrisori purtate între cei doi. Prin scrisoarea din 20 aprilie 1899,16 ce poartã antetul „Miºcarea socialã – Bucureºti”, dupã mulþumirile de rigoare, Panait Muºoiu îi face cunoscute lui Ion Posescu lucrãrile pe care le avea în depozit ºi pe care i le putea expedia în continuare: Manifestul comunist de Karl Marx ºi Friedrich Engels; Ce-i de fãcut?, roman nihilist de N. G. Cernâºevski; Socialismul utopic ºi socialismul ºtiinþific de Friedrich Engels; Socialismul ºi caracterele sale generale de H. Denis ºi multe alte titluri ale unor lucrãri socialiste. Ion Posescu era un idealist ºi nu ºtia pe atunci cã ideologia marxistã va crea un sistem politic monstruos, a cãrui victimã va deveni împreunã cu fami- lia sa dupã instalarea regimului comunist în România. Socotind misiunea sa încheiatã, dupã ce a fãcut tot ce a fost posibil în apãrarea intereselor funcþionarilor inferiori de la C. F. R., la 11 (23) aprilie 1899 editeazã ultimul numãr al publicaþiei „Calea feratã”, dupã care publicaþia îºi înceteazã apariþia, Ion Posescu mutându-se cu soþia definitiv la Piteºti, str. Teiuleanu, nr. 6, într-o casã impunãtoare pe care soþia sa a moºtenit-o de la tatãl sãu, Constantin Bugheanu, care decedase în cursul anului 1898. Spre deosebire de ceilalþi lideri ai societãþii „Cultura”, care au solicitat sã fie reprimiþi în serviciul C. F. R.,17 Ion Posescu hotãrãºte sã se specializeze într-un alt domeniu ºi anume în viticulturã, în condiþiile în care soþia sa moºteneºte ºi o vie la 7 km de Piteºti, în satul Valea Boereascã (azi Viiºoara, nume stabilit de comuniºti în anul 1950), care astãzi face parte din oraºul

89 ªtefãneºti. În condiþiile în care la sfârºitul secolului al XIX-lea viile din cea mai mare parte a Europei au fost distruse de „filoxerã”, guvernul francez a trecut la mãsuri energice în salvarea viticulturii franceze, organizând ºcoli destinate pregãtirii viticultorilor pentru practicarea unei viticulturi moderne ºi menþinerea Franþei pe primul loc din lume în acest domeniu. Ion Posescu, fiind bun cunoscãtor al limbii franceze, face demersuri ºi primeºte permisiunea autoritãþilor franceze de a merge în Franþa pentru a se specializa în domeniul viticulturii, deºi avea vârsta de 41 de ani. Încã din anul 1901, Ion Posescu se remarcã drept un bun cunoscãtor al viticulturii româneºti, participând la Congresul Internaþional al Viticultorilor care s-a desfãºurat la Lyon, ca reprezentant al viticultorilor din România. Dupã modelul francez, în anul 1906 ia iniþiativa formãrii primei asociaþii a viticultorilor din Argeº ºi Muscel sub numele de Asociaþia „Sfântul ªtefan”, fondatã în ziua de 27 decembrie 1906 în Sala Universalã (Lehrer) din Piteºti, care va edita sub redacþia lui Ion Posescu, începând cu 1 ianuarie 1907, pu- blicaþia lunarã „Podgoreanul”, care avea redacþia în str. Tg. din Vale, nr. 10, Piteºti, publicaþie ce apare pânã în anul 1912. Asociaþia regionalã a viticultorilor „Sf. ªtefan” are meritul de a pune bazele unei viticulturi moderne dupã modelul francez, iar pentru meritele sale, la propunerea lui Titu Maiorescu, viticultorul Ion Posescu devine membru al Ordinului Coroana României cu grad de Cavaler, printr-un decret semnat de regele Carol I, la 9 mai 1911. Deºi nu a mai lucrat la C. F. R., Ion Posescu a continuat sã-i sprijine pe foºtii colegi, declanºând campanii de presã împotriva „Legii Orleanu”, care limita dreptul la asociere al funcþionarilor aflaþi în serviciul statului, cum erau ºi ceferiºtii. Ion Posescu a pãstrat în arhiva sa corespondenþa cu foºtii colegi de la C. F. R., printre care ºi o scrisoare comunã de mulþumire prin care I. C. Frimu, noul lider al ceferiºtilor, împreunã cu foºtii colegi mulþumesc la 24 februarie 1911 pentru sprijinul acordat cauzei lor.18 Izbucnirea Primului Rãzboi Mondial a constituit o grea loviturã pentru viti- cultura româneascã în condiþiile în care sulfatul de cupru, folosit în comba- terea manei viilor, fiind materie de import, din cauza rãzboiului nu mai putea fi importat. În aceste condiþii, în anul 1915 Ion Posescu împreunã cu învãþãtorul Ion Mihalache de la Topoloveni au luat iniþiativa înfiinþãrii Cooperativei Viticole „Cârcinovul”, în care primul deþinea funcþia de preºedinte iar cel de al doilea era vicepreºedinte, înfiinþând un Laborator chimic, în care au reuºit sã obþinã un înlocuitor al sulfatului de cupru ºi sã salveze viile de manã. Meritele lui Ion Posescu în domeniul viticulturii sunt recunoscute de con- cetãþenii sãi, care în anul 1918 îl aleg preºedintele Camerei de Comerþ Argeº. Intrând în viaþa politicã ca lider al Partidului Averescan (Liga Poporului), este ales în anul 1921 primar al oraºului Piteºti, iar în anul 1927 devine de-

90 putat în Parlamentul României. Fosta asociaþie a viticultorilor „Sf. ªtefan” în anul 1923 se transformã în primul Sindicat al Viticultorilor din Argeº ºi Muscel, la conducerea cãruia viti- cultorii îl aleg ca preºedinte pe Ion Posescu. Sediul Sindicatului Viticultorilor din Argeº ºi Muscel se stabileºte în satul Valea Boereascã, care atunci aparþinea de comuna Goleºti, azi oraºul ªtefãneºti, într-o clãdire construitã special în acest scop, astãzi locuinþa fa- miliei Sabina ºi Trifon Pãunescu, care au cumpãrat clãdirea la sfârºitul perioadei interbelice. În perioada interbelicã Ion Posescu a colaborat la numeroase reviste de viticulturã, fiind autorul a zeci de articole publicate în Revista de viticulturã, Viticultura nouã, care apãreau la Bucureºti. Printre obiectivele propuse a se realiza dupã modelul occidental la Congresul naþional al viticulturii româneºti din 1913, în raportul prezentat de Ion Posescu se vorbeºte de pivniþe comune ºi o bancã a viticultorilor. Înfiinþarea Bãncii Sindicatului Viticultorilor din Argeº ºi Muscel cu sediul la Piteºti, la iniþiativa lui Ion Posescu, care a numit pe un anume Mamulea Ion la conducerea bãncii, a avut consecinþe economice grave pentru economiile viticultorilor depuse la aceastã bancã. Directorul bãncii, Mamulea Ion, împreunã cu contabilul ºef, Popescu Ion, finul acestuia, trebuiau sã se controleze reciproc în operaþiunile bancare, dar ei s-au asociat furând împreunã ºi devalizând banca, în condiþiile în care România era afectatã de marea crizã economicã din perioada 1929-1933. Ion Posescu prezintã întreaga situaþie, într-o broºurã apãrutã sub semnã- tura sa: Tragedia Bãncii Sindicatului Viticultorilor din Argeº ºi Muscel, de unde constatãm cã procedeele care au dus la falimentul acestei bãnci în anii marii crize economice din anii 1929-1933, ca acordarea preferenþialã de credite, fãrã garanþii serioase, au fost preluate de cei care dupã anul 1990 au fali- mentat multe bãnci de stat din România. Odatã cu falimentul Bãncii Sindicatului Viticultorilor din Argeº ºi Muscel a luat sfârºit ºi activitatea acestui sindicat, deoarece bunurile în proprietatea Sindicatului Viticultorilor din Argeº ºi Muscel sunt scoase la licitaþie publicã pentru a acoperi pagubele produse deponenþilor bãncii prin fraudele comise de directorul bãncii Mamulea Ion ºi contabilul ºef Popescu Ion, care pentru a ºterge urmele fraudelor au furat ºi distrus o parte din documentele contabile. Prin vânzarea bunurilor Sindicatului Viticultorilor din Argeº ºi Muscel nu s-au putut despãgubi toþi deponenþii bãncii, Ion Posescu în calitate de preºedinte al acestui sindicat, deºi juridic nu era obligat, a socotit cã are o datorie moralã ºi a despãgubit pânã la ultimul leu pe toþi deponenþii, hotãrând sã-ºi vândã via ºi instalaþiile de vinificaþie ºi depozitarea vinului împreunã cu reºedinþa de varã din satul Valea Boereascã (azi Viiºoara-ªtefãneºti). În condiþiile în care nu a avut copii, dorind ca via sã rãmânã în familie, a apelat la nepotul sãu de sorã, înv. Mihail Crãciun (tatãl meu) din Grumãzeºti – Neamþ, sã cumpere aceastã proprietate în anul 1933, când soþii Didiþa ºi

91 Mihail Crãciun se vor stabili definitiv aici, pentru a duce mai departe tradiþia de viticultori începutã de Ion Posescu, socotit ca unul din cei care au pus bazele viticulturii moderne în România, dupã modelul francez,19 pãstrându-ºi pe toatã perioada vieþii anumite drepturi asupra proprietãþii vândute. În septembrie 1944, trupele sovietice, devenite aliate, au ajuns ºi în satul Valea Boereascã, devastându-ne casa ºi pivniþa, unde erau depozitate butoaie care conþineau câteva mii de litri de vin de cea mai bunã calitate. Soldaþii sovietici au furat pânã ºi oliþa mea de noapte, eu având atunci vârsta de doi ani, folosind-o pentru a bea vin din butoaiele din pivniþã. Jafurile ºi nelegiuirile soldaþilor sovietici au continuat ºi în anii urmãtori ºi îmi amintesc cum în cursul anului 1946, când aveam vârsta de patru ani, un grup de soldaþi sovietici au venit ºi ne-au luat cu forþa din grajd un berbecuþ, pe care eu îl salvasem de la moarte ca sã nu fie tãiat de Sfintele Paºti, deoarece mã împrietenisem cu el, fiindu-mi tovar㺠de joacã toatã vara anu- lui 1946. Vãzându-i pe soldaþii sovietici cum au intrat în grajd ºi au înhãþat berbe- cuþul, am alertat pe ceilalþi membri ai familiei sã nu-i lase ºi împreunã cu servitoarea noastrã, o vecinã ºi mama am încercat sã ne opunem în timp ce fratele meu mai mare, George, le flutura un exemplar din Manifestul partidu- lui comunist de Karl Marx ºi Friedrich Engels. Soldaþii sovietici au tras cu automatele în aer ca sã ne sperie, urcând berbecuþul într-o maºinã (camion), cu care au plecat numindu-ne „burjui” ºi înjurându-ne. Adevãrata faþã a regimului comunist instalat în România sub presiunea trupelor sovietice de ocupaþie se va manifesta tot mai brutal începând cu anul 1948, când P. M. R. (P. C. R.) devine partid unic, trecând la exterminarea tuturor opozanþilor, printre ei ºi Ion Posescu, în condiþiile în care acesta fu- sese unul din liderii miºcãrii muncitoreºti de la C. F. R., iar Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al P. M. R. (P. C. R.) ºi dictator al României, pretindea cã a fost liderul miºcãrii greviste ceferiste din februarie 1933 ºi ar apãra interesele muncitorilor. Încã din anul 1948, soþii Victoria ºi Ion Posescu au intrat în conflict cu autoritãþile locale comuniste în condiþiile în care cei doi, în calitate de nepoþi, au fost lãsaþi executori testamentari ai Mariei Teiuleanu în respectarea Actului de Donaþie prin care aceasta, în anul 1899, a donat statului român prin Casa ªcoalelor moºia „Funia domneascã” de 800 pogoane ºi douã rânduri de case ºi terenul aferent de 4000 m.p., în centrul oraºului Piteºti, pentru fondarea primei ªcoli Profesionale de Fete „Ion, Maria ºi Constantin Teiuleanu”, desti- natã fetelor provenite din familii sãrace, care primeau ºi burse pe perioada ºcolarizãrii. Victoria ºi Ion Posescu în toatã perioada interbelicã au fost cooptaþi în con- formitate cu testamentul Mariei Teiuleanu în colectivul de conducere al ªcolii Profesionale Teiuleanu, care în anul 1936 a devenit Liceul Teiuleanu, în curtea cãruia în semn de recunoºtinþã, la iniþiativa lui Ion Posescu, în anul

92 1929 s-a dezvelit un monument destinat donatoarei. Autoritãþile comuniste dupã înfãptuirea aºa-zisei reforme a învãþãmântului din anul 1948, când s-a copiat modelul învã- þãmântului sovietic, au încãlcat în mod grosolan Actul de Donaþie al Mariei Teiuleanu: ast- fel ºcoala îºi schimbã profilul ºi numele, monumentul Mariei Teiuleanu este vandalizat, iar bustul acesteia este depozitat în podul liceului. Soþii Victoria ºi Ion Posescu protesteazã împotriva acestor abuzuri printr-un memoriu trimis lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care l-a trimis spre rezolvare autoritãþilor comuniste locale care, în loc de rezolvare corec- tã, au trecut la represalii speci- fice regimului comunist. În cursul anului 1948, un teren proprietatea Victoriei Posescu este luat abuziv pentru a se construi primul Magazin Universal de Stat din Piteºti. Prin Decretul 92/1950, toate imobilele proprietatea soþilor Victoria ºi Ion Posescu, evaluate a fi 13 apartamente, situate în str. Teiuleanu, nr. 4 ºi 6, str. Craiovei, nr. 3 ºi 5 ºi str. Victoriei, nr. 4, Piteºti, au fost trecute în proprietatea statului, fiind naþionalizate. Soþii Victoria ºi Ion Posescu au primit în folosinþã o singurã camerã, devenind chiriaºi în propria casã ºi au fost obligaþi sã elibereze în 24 de ore restul casei. Biblioteca lui Ion Posescu, numãrând peste 10.000 de volume, a fost scoasã pe un coridor împreunã cu mobila, pentru a elibera restul de camere, în care s-au instalat activiºti ai P. M. R. miliþieni ºi securiºti. Unul dintre noii chiriaºi l-a denunþat pe Ion Posescu cã printre cãrþile bi- bliotecii acestuia deþine ºi cãrþi interzise de regimul comunist. În urma unei percheziþii ºi verificãri a cãrþilor fãcute de activiºtii P. C. R. s-au descoperit mai multe cãrþi interzise, printre care ºi cartea Ard malurile Nistrului cu dedicaþia autorului, Constantin Virgil Gheorghiu, socotit transfug,

93 deoarece nu s-a mai întors în þarã dupã lovitura de stat de la 23 august 1944, fapt pentru care, în decembrie 1950, cea mai mare parte a cãrþilor sunt con- fiscate, în timp ce proprietarul lor, Ion Posescu, grav bolnav ºi imobilizat la pat, este ameninþat cu intentarea unui odios proces pentru deþinerea de lite- raturã reacþionarã ºi încãlcarea legilor R. P. R. Pe Ion Posescu, pe care noi membri ai familiei îl numeam conform dorinþei lui „Moºu Jean”, fiindu-mi ºi naº de botez, l-am vãzut ultima datã la 1 ianua- rie 1951, când m-am dus sã-l felicit de Anul Nou ºi mi-a dãruit printre altele ºi întreaga colecþie a publicaþiei: „Calea feratã” (1897-1899), care scãpase de a fi confiscatã de activiºtii comuniºti, dându-mi urmãtoarea dedicaþie: „O las moºtenire urmaºilor ca sã vadã o parte din sbuciumul ºi suferinþele mele pen- tru binele aproapelui”. Tensiunea la care a fost supus i-a grãbit decesul, care a survenit la 1 mar- tie 1951, scãpându-l de puºcãriile comuniste, fiind înmormântat în cripta fa- miliei de pe aleea principalã a Cimitirului Sf. Gheorghe din Piteºti, la vârsta de aproape 93 de ani. Victoria Posescu, rãmasã vãduvã, pierde toþi banii obþinuþi din vânzarea mobilei ºi celorlalte lucruri pe care nu avea unde sã le depoziteze, în urma stabilizãrii monetare din anul 1952, fãcutã de comuniºti cu scopul de a fura economiile populaþiei, reuºind totuºi sã supravieþuiascã datoritã pensiei de urmaº de pe urma soþului sãu, pentru cei 17 ani serviþi la C. F. R., decedând la vârsta de 96 de ani, la 28 aprilie 1968. Casa Posescu, construitã în anul 1890, deºi era una dintre cele mai impunãtoare case din Piteºti, a fost demolatã împreunã cu întreaga stradã Teiuleanu în anul 1978, în conformitate cu planurile criminale elaborate de Ion Dincã (Teleagã), când acesta a îndeplinit funcþia de prim-secretar al Comitetului Judeþean P.C.R. Argeº. În anul 1999, cu ocazia sãrbãtoririi unui secol de la fondarea ªcolii Profesionale de Fete Teiuleanu, transformatã în timpul regimlui comunist în Liceu Economic, s-a revenit la vechiul nume, Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”, dupã numele donatoarei. Bustul de bronz al Mariei Teiuleanu a fost coborât din podul liceului, unde fusese depozitat dupã ce autoritãþile comuniste au distrus monumentul ridicat în anul 1929 în curtea interioarã a ºcolii, la iniþiativa lui Ion Posescu ºi a prof. Ioana Dinescu, directoarea de atunci a ºcolii, ºi instalat astãzi pe unul din culoarele liceului. Distrugerea unor monumente sau deplasarea lor de la locul unde au fost instalate iniþial, desfiinþarea unor instituþii culturale, arderea cãrþilor ºi a ma- nuscriselor, au fost frecvente în perioada instalãrii regimului totalitar comunist în România. O situaþie relativ similarã o întâlnim în cazul istoricului piteºtean Gheorghe Ionescu-Gion, decedat în anul 1904, la vârsta de 47 de ani, în urma unui atac de cord ºi care prin testament ºi-a lãsat cãrþile ºi manuscrisele Liceului de bãieþi „Ion C. Brãtianu” din Piteºti.

94 Socotim ca fiind deosebit de edificatoare o scrisoare oficialã adresatã de institutoarea Tatiana Bobancu, fondatoarea Ateneului Popular „Gheorghe Ionescu-Gion”, lui Ion Posescu, la 20 martie 1938, adicã cu zece ani înainte de desfiinþarea acestei instituþii de culturã de cãtre autoritãþile comuniste, care apoi au confiscat Biblioteca Ateneului Popular, au demolat sediul din Pasajul ªcoalelor ºi au mutat bustul istoricului Gheorghe Ionescu-Gion din faþa clãdirii fostei Prefecturi Argeº (actualul Muzeu Judeþean Argeº) într-un loc total nepotrivit, un colþ al grãdinii Colegiului Naþional „Ion C. Brãtianu”, unde se aflã ºi în prezent.

Prea Stimate Domnule Posescu, Subsemnata, preºedintã a Ateneului „Ionescu Gion” din Piteºti, vine prin prezenta a vã aduce, în numele întregului comitet, viile ºi cãlduroasele mulþu- miri pentru preþioasa d-voastrã donaþie fãcutã bibliotecii Ateneului. Pentru aceastã deosebitã solicitudine ce acordaþi instituþiei noastre, de a alimenta ºi îmbogãþi biblioteca Ateneului cu interesante ºi valoroase volume, noi vã asigurãm de cea mai înaltã gratitudine, pe care o vom pãstra constant în sufletele noastre. D-voastrã personal, ca ºi soþia d-voastrã sunteþi ºi figuraþi între primii noºtri concetãþeni, care totdeauna aþi apreciat ºi susþinut cu toatã cãldura sufletului d-voastrã de elitã, modesta noastrã muncã, în serviciul binelui public. Asigurându-vã, încã o datã, prea Stimate Domnule Posescu, de întreaga noastrã recunoºtinþã, vã rugãm sã primiþi salutãrile noastre distinse. Preºedintã, Tatiana Bobancu

D-sale Domnului I. Posescu-Loco (adresã oficialã cu nr. 23 din 20 martie 1938, purtând ºtampila Ateneului Popular „Gheorghe Ionescu-Gion”)20

Ion Posescu va rãmâne simbolul unei generaþii de oameni valoroºi, cu care România ar fi arãtat astãzi cu totul altfel, dacã ar fi fost mulþi ca dânsul, iar peste þara noastrã nu ar fi trecut „ciuma secolului al XX-lea”, comunismul.

NOTE 1 Ion Posescu a avut un frate mai mic, Vasile Posescu, tatãl filozofului Alexandru Posescu (1903-1991) profesor universitar la Facultatea de Filozofie – Universitatea Bucureºti, ºi o sorã, Sevastiþa Posescu (1862-1906), cãsãtoritã cu preotul ortodox Gheorghe Crãciun, din comuna Grumãzeºti – Neamþ, care sunt bunicii din partea tatãlui ai autorului articolului. 2 Pr. Ion Posa este tatãl unui cunoscut medic din Iaºi – ªtefan Posa. 3 Maria Dimitriu Teiuleanu (1839-1922) este fondatoarea ªcolii Profesionale de fete Teiuleanu (1899), astãzi Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”, pentru care ºi-a donat jumãtate din avere, în memoria unicului fiu, Constantin Teiuleanu, mort la vârs- ta de 21 de ani, student la Facultatea de Drept de la Paris. 4 Victoria Posescu (1872-1968) rãmâne vãduvã, trãind pânã la vârsta de 96 de

95 ani, decedând la 28 aprilie 1968, în ziua de naºtere a soþului sãu. 5 Ing. Emil Miclescu era adjunctul ing. Anghel Saligny, care deþinea funcþia de Director General al C.F.R. 6 Calea feratã din 1 februarie 1899, p. 25. 7 Nicolae Micescu, profesor de ºtiinþele naturii, este tatãl lui Istrate Micescu, jurist de talie internaþionalã, care a murit în închisoarea de la Aiud, unde a fost întemniþat de comuniºti. 8 Ing B. G. Assan, C.F.R. – Administraþie culpabilã, Bucureºti, 1898, p. 8, aratã cã: „444 funcþionari superiori în majoritate ingineri încasau un salariu lunar de peste 1000 lei, în timp ce 9000 funcþionari inferiori aveau un salariu lunar mai mic, de 84 lei”. 9Titu Maiorescu în lucrarea sa Istoria contemporanã a României 1925, p. 361, pune pe seama „nepotrivitului titular al Ministerului Lucrãrilor Publice – Emil Porumbaru, toatã agitaþia creatã la C.F.R.” 10 Encyclopédie des professions libérales et du monde officiel, p. 286. 11 Calea feratã, nr. 1, din 13 (25) martie 1897, p. 1. 12 Ibidem. 13 Magazin istoric, nr. 4 (373), Moºtenire urmaºilor, p. 95. 14 Calea feratã Vâlcele – Râmnicu Vâlcea, a cãrei construcþie a început cam în acelaºi timp, nu s-a mai finalizat; fiind o lucrare mult mai complexã, a fost trecutã în conservare. 15 Însemnãri, Niculescu-Telega, Economia Naþionalã, nr. 6, 1898, p. 351. 16 Biblioteca Academiei României, fondul Panait Muºoiu, Dosarul S.68 (1), p. 1-2. 17 Cornel Zamfirescu, avocat din Piteºti, ne-a informat cã tatãl sãu, Mihail Zamfi- rescu, fostul preºedinte al Societãþii Cultura, destituit din serviciul C.F.R. în anul 1897, este reprimit pe aceeaºi funcþie în anul 1906, la intervenþia lui Gheorghe Morþun, ajuns secretar de stat. 18 Documentul se aflã în posesia autorului articolului. 19 Acest lucru este menþionat în toate enciclopediile apãrute în România în perioa- da interbelicã, ca ºi în Enciclopedia Politics and Political Parties in Romania, apãrutã la Londra, 1936. 20 Referitor la soarta manuscriselor nepublicate aparþinând istoricului piteºtean Gheorghe Ionescu-Gion (1857-1904), ele au fost donate împreunã cu cãrþile din bib- lioteca acestuia Liceului „Ion C. Brãtianu” din Piteºti. Fostul nostru profesor de limba francezã, Ion Steriopol, care în anii 1948-1949 îndeplinea funcþia de director, mi-a relatat urmãtoarele: „În cursul anului 1948, o echipã de activiºti P. M. R. (P. C. R.) a venit la liceu, obligându-l sã le dea cheile bi- bliotecii pentru a verifica ºi tria cãrþile cu conþinut reacþionar de restul cãrþilor. În aceste condiþii sute de cãrþi ºi manuscrise, printre care ºi Istoria Piteºtilor, la care Gheorghe Ionescu-Gion a lucrat în ultimii doi ani de viaþã, au fost cãrate cu braþul ºi aruncate în curtea interioarã a liceului, pentru a fi distruse prin ardere. Unii elevi ai liceului, profitând cã maldãrul de cãrþi nu era pãzit, au reuºit sã salveze câteva cãrþi, pe care le-au pus în ghiozdane ºi le-au dus acasã. Manuscrisul Istoria Piteºtilor se presupune cã a fost distrus prin ardere de activiºtii comuniºti, deoarece niciunul dintre elevii liceului nu a fãcut vreo referire în ultimii ºaizeci de ani la salvarea acestei lucrãri.“ Aceeaºi soartã a avut ºi un alt manuscris: Antologia familiei Lenº, nobili francezi, stabiliþi în Þara Româneascã în secolul al XVIII-lea, rãmas nepublicat pentru totdeauna.

96 Tânãr

97 CORNEL ONACA Regãsirea, dupã o jumãtate de secol, cu George Valentin Sarry

În anul 1951, când abia împlinisem 20 de ani, am Cornel Onaca s-a fost implicat ºi arestat într-o organizaþie anticomunistã nãscut în Oradea, la din Oradea ºi condamnat pentru uneltire contra ordinii data de 4 mai 1931. A sociale, iniþial la doisprezece ani temniþã grea, apoi la urmat ºcoala primarã la cinsprezece ani muncã silnicã în urma admiterii Oradea, iar în anul recursului înaintat de procuror. 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, Tragismul meu l-am relevat în volumul-document s-a refugiat cu familia Martori ºi martiri din temniþele comuniste, publicat în la Timiºoara. A absolvit anul 2000 de Editura Imprimeriei de Vest din Oradea. dupã refugiu liceul În drumul meu sinuos prin închisorile comuniste din comercial Partenie Romania, am ajuns în anul 1952 la mina de plumb Cosma din Oradea, în Baia Sprie ºi apoi în 1953 la Cavnic, unde l-am întâlnit anul 1950. La ºi cunoscut pe George Valentin Sarry, aflat ºi el în absolvirea liceului, i-a acele lagãre de muncã forþatã. fost oferitã o bursã de George Valentin Sarry este constãnþean. Tatãl lui, studii în URSS, pe care Dumitru N. Sarry, era de obârºie greacã, iar mama a refuzat-o. Ulterior, a Louise Coomes, englezoaicã. Dumitru N. Sarry, ajuns absolvit ªcoala de Ofiþeri de administraþie în Anglia, la Bristol, se cãsãtoreºte în anul 1915 cu la Bucureºti; înaintat la Louise, vãduvã de rãzboi cu doi copii: Ted ºi Stanley. gradul de Din cãsãtoria lor s-au nãscut ºapte copii: cinci în sublocotenent de Anglia, având cetãþenie englezã, ºi doi, George administraþie ºi Valentin ºi Ema Caliopi, în România, la Constanþa, cu repartizat la miliþia din cetãþenie românã. Fratele lui George, dupã mamã, Oradea. A fãcut parte Stanley, diplomat de carierã, a fost secretarul dintr-o organizaþie Consulatului britanic la Constanþa. Unchiul sãu (fratele anticomunistã, fiind tatãlui), Constantin N. Sarry, era ºi el cunoscut în arestat în urma unui Constanþa ca cel mai de seamã ziarist, fiind ºi denunþ la data de directorul ziarului local Dobrogea Junã (1904-1944). 3 iulie 1951 ºi În fine, tatãl sãu, Dumitru, dupã ce se întoarce în þarã condamnat pentru la Constanþa în anul 1927 cu întreaga sa familie (soþia cu cei doi copii din prima cãsãtorie ºi cu urmãtorii cinci copii nãscuþi în Anglia), va lucra în calitate de inginer 98

98 uneltire contra ordinii la uzina electricã. sociale, la doisprezece Fiecare din copii îºi va rostui viaþa, care pe unde. ani temniþã grea, de Trei bãieþi se vor întoarce în anul 1948 în Anglia, o cãtre Tribunalul Militar sorã pleacã în Spania, stabilindu-se mai apoi cu încã Cluj. o sorã la Bristol. Urmare a recursului George Valentin Sarry s-a nãscut la data de 8 declarat de Procuratura Militarã Cluj, ianuarie 1928 la Constanþa, unde a urmat ºcoala condamnarea i-a fost primarã ºi liceul. majoratã la “Destinul lui George Valentin Sarry simbolizeazã cincisprezece ani tragismul individual într-o perioadã istoricã revolutã – muncã silnicã ºi cinci este arestat la Constanþa la data de 17 noiembrie ani degradare civicã, 1949, sub acuzaþia de spionaj ºi înaltã trãdare, în fapt, prin sentinþa penalã legãturile sale cu Consulatul britanic din Constanþa, pronunþatã de prin simplul motiv cã fratele lui Stanley era tocmai el Tribunalul Militar consulul englez cu pricina... “ („România de la Mare“ Oradea. – Constanþa Nr. 2-1992, numãr special, pag. 28, La rejudecarea Nepoþii unchiului Cociu...). procesului, i se schimbã încadrarea Dupã condamnarea lui la 15 ani muncã silnicã, juridicã, putând în George cunoaºte calvarul închisorilor politice din acest chip sã România – Jilava, Aiud, Baia Sprie, Cavnic, Oradea ºi beneficieze de decretul Piteºti, unde s-a încercat prin toatã gama de metode de amnistie din anul folosite, unele mai neverosimile decât altele, 1955. Este pus în dezumanizarea fiinþei umane. libertate dupã o La minele de plumb Baia Sprie ºi Cavnic, George detenþie de 4 ani, 3 luni Sarry s-a remarcat ca fiind un bun camarad, un om de ºi 16 zile, pedeapsã pe caracter ºi de ajutorare reciprocã, pe care se putea care a executat-o în conta în orice acþiune. Era mândru ºi curajos, cu penitenciarele Oradea, atitudine demnã, era cutezãtor, aprig ºi înverºunat Cluj, Jilava, Ocnele Mari, Vãcãreºti, împotriva torþionarilor noºtri. Era neclintit în precum ºi în lagãrele convingerile, credinþa ºi pãrerile sale. A participat la Poarta Albã, Peninsula, toate acþiunile organizate în lagãre ºi închisori pentru Baia Sprie ºi Cavnic. îmbunãtãþirea regimului nostru de deþinuþi, motiv A absolvit pentru care a fost în permanenþã tratat de gardieni ºi Facultatea de Studii conducerea acestora cu urã ºi duºmãnie ºi apoi supus Economice a suferinþelor fizice ºi morale, doar pentru faptul Universitãþii asumãrii rãspunderii personale ºi colective într-o Babeº-Bolyai Cluj. împrejurare oarecare. A fãcut parte din grupul celor În anul 2000 a care au declarat greva foamei la Cavnic, Oradea ºi publicat volumul Piteºti pentru îmbunãtãþirea hranei deþinuþilor, dar ºi Martori ºi martiri din temniþele comuniste. împotriva abuzurilor ºi ordinelor aberante ale temnicerilor haini, ce se dezlãnþuiau cu furie asupra nepãstuiþilor, pentru te miri ce motiv, doar spre a ne 99 aduce într-o degradantã stare de supunere în masã ºi

99 o schimbare a sufletelor ºi conºtiinþelor noastre vigilente. George se afla în fruntea celor ce se opuneau acestor mentalitãþi ºi ticuri, luând poziþie curajoasã ºi hotãrâtã în apãrarea celor atât de grav oprimaþi. Nu a acceptat limbajul folosit de gardieni în raporturile cu noi, de felul: „Bã banditule, criminalule”, ori alte umilinþe pretinse de cerberi, doar din dorinþa ºi plãcerea nesãbuitã de a ne înjosi ºi jigni. În anul 1953, la Cavnic, am fost amândoi martorii celebrei evadãri ce a avut loc sâmbãtã 6 iunie, plãnuitã ºi reuºitã de un grup restrâns de deþinuþi ºi anume: Ion Ioanid, Ion Pantazi, Ducu Ciocâlteu, Titi Coºereanu, Colea Ungureanu, doctorii Miltiade Ionescu (Mache) ºi Paul Iovãnescu, fraþii Ion ºi Simion Cojocaru, Ion ºi Ghiþã Brânzaru ºi Mircea Vuenic. În acel scop a fost selectat ºi George Valentin Sarry. În legãturã cu el, Ion Ioanid, în cartea sa Închisoarea noastrã cea de toate zilele , vol.I, pag. 166, scrie:

„Paralel cu toatã activitatea febrilã pe care am desfãºurat-o în cursul sãptãmânii (înainte de evadare, n.n), s-au mai întâmplat ºi o serie de evenimente care au fost departe de a domoli tensiunea nervoasã în care trãiam. A doua zi, dupã ce stabilisem data ºi ora evadãrii, ne-am trezit cu George Sarry, care a venit sã ne spunã cã s-a gândit bine ºi cã nu va mai merge cu noi. Motivul ni l-a spus cu toatã sinceritatea: – E prea periculos ºi mi-e fricã! Pentru noi a fost o loviturã. George fiind un bãiat de nãdejde pe care contam. Toþi l-am înþeles însã, fiindcã sunt convins cã fricã ne era la toþi; mie în orice caz. Nimeni nu i-a luat-o în nume de rãu.” Renunþarea lui George la acþiunea propriu-zisã a evadãrii nu l-a scutit însã de supliciul anchetelor de la Securitatea din Baia Mare, de caznele îndurate în Penitenciarul Oradea ºi, în final, la condamnarea lui în procesul evadaþilor. Dupa Baia Sprie ºi Cavnic, drumul nostru s-a mai întretãiat, întâlnindu-ne la Penitenciarul Oradea în iarna-primãvara anului 1953/1954, unde atât el, cu întregul grup de evadaþi, aºteptau sentinþa Tribunalului Militar Oradea, cât ºi eu, pe cea de rejudecare a recursului Procuraturii, ocazie cu care mi s-a majorat condamnarea iniþiala de la doisprezece ani la cinsprezece ani muncã silnicã. Penitenciarul din Oradea a fost construcþia-tip pentru distrugerea sãnãtãþii ºi minþii oamenilor, contribuind în chip desãvârºit ºi la pierderea speranþei. Celulele dispuse pe celular aveau pardoseala betonatã, cu pereþi groºi de aproximativ 80 de cm, fãrã nicio sursã de încãlzire pe timpul iernii. Ferestrele nu aveau placã de sticlã pentru protejarea (cât de cât) împotriva frigului. În paturi, deþinuþii se încovrigau, acoperindu-se cu zdreanþa de pãturã roasã ºi sfâºiatã. Puþinele fire de pleavã (mai mult praf) din salteaua de sub noi nu ne apãrau, ci din contrã, ne provocau senzaþia de rece, corespunzãtoare temperaturii joase a mediului. Cei implicaþi în acþiunea de evadare au purtat în toatã perioada de timp cât au stat în Penitenciarul Oradea lanþuri la

100 picioare, iar pe glezne aveau nituite brãþãri late din metal, ceea ce îi fãcea sã fie tot mai înfriguraþi. În sala tribunalului din Oradea George ºi-a vãzut sora, pe Ema Caliopi, venitã de la Constanþa sã asiste la judecarea fratelui ei. George a fost condamnat la opt ani pentru tãinuire ºi informaþii furnizate grupului de evadaþi, pe care le deþinea de la personalul civil al minei. La Penitenciarul din Oradea George Sarry a avut o tentativã de sinucidere, cum mi-a mãrturisit la întâlnirea noastrã, peste mulþi ani, astfel: “Timpul trecea anevoios, iar frigul îl simþeam ºi îl înduram tot mai greu, zi de zi percepeam cât eram de slab, iar unii dintre noi nu mai puteau sta pe picioare. Toatã ziua eram fãcut covrig, în pat, suportând cu mare dificultate regimul de exterminare ce ni se aplica cu râvnã. Îmi treceau prin cap tot felul de idei morbide, chiar ºi faptul de a-mi pune capãt zilelor. Luând o sârmã de la scheletul patului, de sub saltea, i-am fãcut un nod larg, la un capãt, în aºa fel încât sã se poatã strânge în jurul gâtului. Dispozitivul terminat l-am agãþat de zãbrelele montate la fereastrã, trãgând dedesubt tineta pe care urma sã mã urc pânã la o înãlþime oarecare. Cu un ciob de sticlã în mânã, m-am urcat pe tinetã, tãindu-mi un vas sangvin de la mâna stângã. Sângele a început sã þâºneascã, împroºcând peretele, moment in care mi-am pus laþul în jurul gâtului, împingând tineta cu piciorul. Înainte de a-mi duce la îndeplinire acel gând, am zgâriat pe peretele celulei, cu un vârf de cui, urmãtoarea inscripþie: NEMAIPUTÂND ÎNDURA REGIMUL DE EXTERMINARE (FRIG ºI FOAME)! Nu ºtiu cât timp a trecut, trezindu-mã la infirmeria închisorii, înconjurat de o mulþime de oameni necunoscuþi.” Dupã Oradea, George Sarry, cu tot grupul de evadaþi, a ajuns la Aiud, iar în toamna anului 1954, cei condamnaþi pentru spionaj ºi înaltã trãdare au fost trimiºi la Piteºti, unde au avut parte de o succesiune de împrejurãri grele, necazuri ºi suferinþã. Regimul din închisoarea Piteºti era deosebit de precar, iar organismul nu mai putea face faþã la nici cea mai micã solicitare. Viaþa le atârna de un fir de aþa. Epidemia de gripã, bolile cronice de ficat, inimã ºi stomac, subnutriþia prelungitã, lipsa de aer, de igienã, frigul din timpul iernii ºi cãldura sufocantã din celulele supraaglomerate vara, le consumaserã ultimele forþe, ei devenind un fel de fiinþe imaginare. În aceastã grea ºi gravã stare în care au ajuns deþinuþii din Piteºti, au hotãrât sã declanºeze greva foamei, în scopul îmbunãtãþirii condiþiilor lor de viaþã.

ªi în aceastã acþiune, George Sarry a întrecut cu mult situaþia în care se gãsea, refuzând sã se supunã ordinelor aberante, dar mai cu seamã alimen- tãrii artificiale cu furtunul de cauciuc. Astfel istoriseºte George Sarry aventura lui: el a fost primul scos pe coridor, spre a fi hrãnit artificial, refuzând sã se supunã. Comandantul Mândreº s-a hotãrât sã recurgã la forþã, ordonând gardienilor sã-l imobilizeze. Lucru greu

101 de realizat cu Sarry, care se împotrivea cu strãºnicie, continuând sã se zbatã. Chiar cu cãtuºe la mâini, George era greu de stãpânit. Când au izbutit sã-l readucã la nemiºcare ºi-au vrut sã facã uz de furtunul de cauciuc pentru a-l hrãni, Sarry nu a vrut sã deschidã gura. Tentativele de a-i descleºta fãlcile, fie þinându-l de nas pentru a-l obliga sã respire pe gurã, fie încercând sã-i introducã între dinþii strânºi o panã de lemn drept pârghie pentru a-i depãrta maxilarele, au dat toate greº. Mândreº a întrerupt acþiunea, ordonând trimiterea lui George Sarry la izolare. În învãlmãºala care avusese loc, Sarry se alesese cu multe vânãtãi ºi cu buza însângeratã. Nici gardienii nu scãpaserã chiar intacþi. Mai toþi îºi pierduserã fie chipiul, fie nasturii de la tunicã, fie vreun epolet. În cele din urmã, s-a renunþat la ideea de a-l mai hrãni cu sila, George în schimb se înverºunase pe poziþie, refuzând sã-l urmeze pe gardianul desemnat sã-l ducã la izolare, pânã la sosirea procurorului. Mândreº, enervat de lupta care se prelungea fãrã succes, îºi stimula oamenii întãrâtându-i cu vorbele: Rupe-l! Rupe-l în douã! (Ion Ioanid, Închisoarea ... vol. III, pg.32). * În luna februarie 1960, pe când George se afla pentru a nu se ºtie câta oarã la izolare în lanþuri, drept pedeapsã pentru numeroasele lui fapte potrivnice dispoziþiilor aberante ale temnicerilor, aºa, pe neaºteptate, dupã 11 ani ºi trei luni de recluziune înspãimântãtoare, a avut loc un eveniment care i-a schimbat în mod radical viaþa. Despre acest eveniment aveam sã aflu dupã exact 50 de ani, odatã cu regãsirea noastrã. Era la începutul lunii iulie 2004, când un telefon din Canada mi-a stârnit un interes aparte. M-a sunat prietenul ºi colegul meu de suferinþã, George Valentin Sarry, care mi-a gãsit adresa pe internet. A urmat din partea lui o scrisoare datatã 14 iulie 2004, cu multe amãnunte interesante. În respectiva scrisoare mã informa cã, dupã plecarea lui din Penitenciarul Oradea, în primãvara anului 1954, a ajuns cu întregul grup al evadaþilor de la Cavnic la Aiud, iar de acolo au fost trimiºi la Penitenciarul Piteºti. Evenimentul despre care îmi scria se referea la o întrevedere avutã cu un ofiþer superior, venit anume la Piteºti, pentru o discuþie de interes comun. Dupã accent, respectivul ofiþer pãrea sã fie rus, vorbind câte ceva româneºte. George credea cã va fi interogat despre faptele sãvârºite, pentru care a ºi fost pedepsit. Nu a fost însã acela motivul deplasãrii acestuia la Piteºti. Dupã un interogatoriu de rutinã, nume ºi prenume, locul naºterii, motivul arestãrii ºi condamnarea, locurile de detenþie ºi altele asemenea, a trecut la familie, adicã despre mama, surorile ºi fraþii lui, care se aflau atunci în Anglia. George a cãutat o disimulare a discuþiei, ascunzând ºtirea despre mama lui (pe care o aflase în închisoare), cã aceasta ar fi plecat definitiv în Anglia. Ofiþerul conducea cu abilitate ºi insistenþã discuþia în direcþia doritã, vorbindu-i pe departe despre posibila plecare a lui în Anglia. George, crezând cã ofiþerul foloseºte un ºiretlic pentru a-l prinde în acea capcanã, a declarat cu francheþe

102 cã el nu doreºte sã plece în Anglia. Dupã acea discuþie lungã, maiorul i-a promis cã se va întoarce pentru continuarea convorbirii. George a fost trimis spre celular, ºi surprinzãtor, deºi nu-ºi terminase pedeapsa, i s-au scos lanþurile ºi a fost condus nu la izolare, ci în celula lui. Era ceva de neînþeles pentru toþi colocatarii celulei. Pe þevile caloriferului se stârnise þãcãnitul discret al alfabetului Morse, fiecare interesându-se de soarta lui Sarry. Cu acea ocazie, George a aflat cã mai fusese chemat de acelaºi maior rus ºi Leonard Kirschen, evreu de origine, de meserie gazetar. În timpul rãzboiului, fusese corespondent pentru englezi în Orientul Apropiat. La data de 4 martie 1960, atât George cât ºi Leonard au fost scoºi din celulele lor ºi duºi la magazia de bagaje ºi apoi la grefa închisorii, unde li s-a comunicat cã vor merge acasã. Li s-a interzis, sub sancþiune, sã spunã oricui despre locurile de detenþie pe unde au fost purtaþi, sã nu vorbeascã cu familiile celor pe care i-au cunoscut în închisoare, ºi nici despre tratamentul aplicat în închisori ºi lagãrele de muncã deþinuþilor politici. Li s-au dat apoi bani pentru cãlãtoria cu trenul. George urma sã plece la Constanþa, unde o avea pe sora lui, Ema, iar Leonard la Bucureºti, la pãrinþii lui. Ajuns la Constanþa, a ºi fost preluat de îndatã de cãtre un locotenent de Securitate care îl urmãrea peste tot, având anumite însãrcinãri. Era ºi un fel de sfãtuitor, mereu atent sã nu i se întâmple ceva, dar ºi omul de legãturã între superiorii lui (care îl aveau în grijã) ºi el, care încã nu înþelegea ce se urmãrea cu persoana lui. De câteva ori a mai fost invitat la Securitatea din Constanþa, unde era primit de cãtre un colonel care de fiecare datã încerca sã îl antreneze într-o acþiune de felul: - Ai vrea sã mergi în Anglia la mama ºi fraþii tãi? - Nu! Nu vreau sã merg în Anglia, rãspundea George de teamã cã i se întinde o cursã. - Dar bine, nu doreºti sã-þi vezi mama? întreba colonelul de Securitate. De fiecare datã, George era stimulat cu astfel de îndemnuri, care trezeau în el o dorinþã arzãtoare pentru înfãptuirea acelui lucru. Mereu alãturi cu locotenentul de Securitate i s-au pregãtit formele scriptice de plecare definitivã în Anglia. Pe 13 mai 1960, George pãrãseºte România la bordul unui avion cu destinaþia Londra. La fel s-a procedat ºi cu Leonard Kirschen. George avea în Anglia pe mama lui, douã surori ºi doi fraþi. Ceilalþi trei fraþi erau: unul în Canada, altul în Arabia Sauditã, iar cel care era consul la Bangkok, în Thailanda. Interesul major stârnit la Securitatea din România cu privire la repatrierea forþatã a celor doi, George ºi Leonard, în Anglia, era imens ºi determinant. Ei aveau în vedere sã salveze doi funcþionari importanþi ai ambasadei române din Anglia, arestaþi, fãrã imunitate diplomaticã, folosind acþiunea de disimulare

103 a schimbului de deþinuþi politici. Preocuparea lor era sã obþinã cu orice preþ ceea ce ei considerau cã le este mai folositor, necesar ºi avantajos. Despre acest schimb avea sã fie informat George la o întâlnire în Anglia cu Leonard Kirschen, mai documentat datoritã surselor pe care le avea la dispoziþie. Nici Stanley (fratele lui George) nu era strãin de acel schimb de prizonieri, cu toate ezitãrile lui, observate în mod clar în discuþiile avute între ei pe aceastã temã. Semnificativ i se pãrea lui George cã Stanley a fost în permanenþã la curent cu situaþia lui, urmãrindu-l ºi cunoscându-i locurile de detenþie pe unde a fost purtat perioadele de timp ºi chiar numãrul celulelor de încarcerare. Nu i-a destãinuit însã niciodatã acel secret, iar George, la rândul sãu, nu a insistat. Dupã o ºedere de doi ani în Anglia, George pleacã la fratele lui în Canada, unde a primit ºi naturalizarea. S-a cãsãtorit în anul 1963 cu Esther, o canadianã francezã, stabilindu-se în Dorval (Quebec), limitrof cu Montreal. Au douã fete: pe Kathi, cãsãtoritã cu Jim, de la care au trei nepoate: Erika, Gillian ºi Elisabeth, ºi pe Doris, cãsãtoritã cu Pep. Dupã doi ani, timp în care am comunicat în permanenþã cu George (telefonic ºi prin scrisori), am rãspuns invitaþiei lui, plecând în Canada pentru o lunã de zile, perioadã în care ne-am depãnat amintirile ºi gândurile din ultimii 50 de ani, trecuþi cu noi ºi peste noi. A fost o revedere emoþionantã.

104 ELENA BUTUªINÃ

Florin Constantin Pavlovici: detenþia ca operaþie pe viu

În secolul al XVIII-lea, protopopul Avacuum fu- sese condamnat, ca ºi noi, pentru delicte de conºtiinþã ºi exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el ºi preoteasa lui, se înfundau în nãmeþi, femeia se poticnea din ce în ce mai des ºi cãdea în zãpadã. La un moment dat, l-a întrebat deznãdãjduitã: „Cât o sã mai þinã, pãrinte, suferinþa asta?” „Pânã la moarte, Markovna”, a rãspuns Avacuum. „Atunci, a oftat preoteasa, sã nu ne abatem de la drumul nostru.”

Elena Butuºinã a Tentativã de recreare în scris a universului concen- traþionar, reuºitã în mãsura în care limitele cuvintelor o absolvit Facultatea de fac posibilã, cartea scrisã de Florin Constantin Litere, secþia Pavlovici, Tortura pe înþelesul tuturor, se naºte dintr-un efort al memoriei de a se întoarce spre interioritatea Literaturã Comparatã traumatizatã iremediabil. Dupã propriile-i mãrturisiri din – Englezã, a Univ. finalul cãrþii, la zece ani de la Revoluþie, în momentul de debut al procesului de ordonare a amintirilor, multe din Babeº-Bolyai din Cluj întâmplãrile care umpluserã anii detenþiei se ºterseserã (2004-2008); a definitiv; nume de oameni drepþi, curaþi sau de torþionari beneficiat (2006-2007) lipsiþi de scrupule dispãruserã fie dintr-un firesc meca- nism de autoapãrare, fie ca urmare a trecerii implaca- de o bursã Erasmus la bile a timpului. Conceputã în numele compasiunii ºi al Universitat Autonoma solidaritãþii umane în faþa istoriei, cartea este ºi un dia- log în timp, între generaþii care încearcã sã se înþe- de Barcelona, Spania leagã ºi sã se apropie de adevãr. Reunind fragmente de amintiri istorisite într-o vreme în care acest fapt reprezenta încã un act de curaj, parte din ele strânse de fiul naratorului, salvate astfel de la pieire printr-un emoþionant exemplu de dialog între generaþii, Tortura pe înþelesul tuturor depãºeºte însã 105 statutul mãrturiei cu mesaj exclusiv istoric sau politic,

105 trecând în zona unei literaturi de facturã dostoievskianã, ale cãrei pasaje de intensã reflecþie, de realism atroce ºi de absurd o deschid cãtre lecturi cu valenþe expresioniste ºi existenþialiste. Cum însã miza cãrþii nu este una pri- mordial esteticã, ºi cum valoarea mesajului sãu o sustrage banalelor clasificãri livreºti, memorialistica lui Florin Constatin Pavlovici sparge graniþele concep- tuale ºi vorbeºte sincer, grav ºi trist celor pentru care jumãtate de secol de isto- rie nu reprezintã o etapã terminatã, fixatã în manuale ºi deja osificatã, ci o parte de istorie vie, ranã într-un organism nevindecat complet, operat pe viu, fãrã anestezii care sã anihileze teama, durerea sau ºocul. Într-un stil în care ironia devine armã împotriva durerii ºi a nonsensului, cartea se deschide cu o dedicaþie adresatã anchetatorilor, delatorilor, procurorilor ºi judecãtorilor militari, paznicilor de închisoare, tuturor celor care au contribuit la batjocorirea omului ºi la degradarea sa. În cuprinsul cãrþii, toate aceste personaje groteºti sunt imortalizate într-un efort de înþelegere a mecanismelor violenþei, dar rãul multiform ºi generalizat pare a nu putea fi combãtut prin acþiune justã, coerentã, cu argumentele logicii ºi ale legilor firii, decât la un nivel restrâns, spiritualizat, rareori manifestat liber în realitatea concretã. Student la Facultatea de Filosofie, viitor jurnalist, Florin Constantin Pavlovici ajunge pentru prima oarã în arest ca urmare a participãrii, alãturi de alþi studenþi, la ceea ce capii organelor de represiune vor numi „complot contrarevoluþionar”, în contextul puternicelor miºcãri studenþeºti din 1956 din Polonia ºi Ungaria. „În 1956, în timpul revoluþiei ungare, scrie autorul, vorbisem deschis împotriva intervenþiei sovietice, iar dupã masacrarea tineretului budapestan am umblat o vreme în doliu. Atunci scãpasem de exmatriculare ca prin urechile acului, acum venise momentul sã plãtesc independenþa de gândire.” Momentul în care faptul de a citi cãrþi considerate reacþionare, aparþinând lui Nietzsche, Verlaine, Faulkner, stârnind invidie într-unul dintre colegii sãi delatori – deja rotiþe în marele sistem al informatorilor – , îl proiec- teazã pe tânãrul student direct pe listele Securitãþii, acuzaþiile aºa-zisului sãu prieten, fastidioase ºi parºive, încercând sã demonstreze cã anchetatorii au de-a face cu un element ostil, descompus, cosmopolit, contrarevoluþionar. Anchetat timp de patru luni, þinut într-o stare de incertitudine, Pavlovici devine martorul interogatoriilor absurde, umilitoare, stupide, de vreme ce libertatea de expresie îºi vãdea nonsensul în condiþiile inumane ale desfãºurãrii anchetei. În faþa violenþei verbale ºi fizice la care este expus, Pavlovici nu reuºeºte sã îºi explice apetitul pentru violenþã care caracteriza anchetele dementului Voicu, nume ce în multe din cãrþile memorialisticii de detenþie a cãpãtat o rezonanþã maleficã. Frustrat bestial, limitat la grila unicã de gândire impusã de ideologia sovieticã, acesta deschide galeria sinistrã a „gunoaielor organizate ca instrument de represiune”. Pentru a se putea apãra, tânãrul student va trebui sã pãtrundã în mentalitatea primitivã a anchetatorului sãu ºi sã îi prevadã reacþiile. Sãrãcia interioarã a acestuia din urmã nu oferã

106 prea multe posibilitãþi de interpretare, dar bestialitatea de care se dovedeºte a fi în stare depãºeºte capacitatea de imaginaþie a celui aflat pentru prima oarã în faþa acestuia. În postura sa de exponent al justiþiei sovietice, Voicu este însã un perfecþionist; cu impulsuri animalic direcþionate împotriva celor anchetaþi, din starea sa de frustrare (mai ales la întâlnirea cu reprezentanþi ai intelectualitãþii reacþionare), vãzut de autor ca fiind el însuºi o victimã, de aceastã datã a propriei tensiuni interioare, Voicu nu se poate elibera decât prin trivialitate; momentului fatal al eliberãrii sale nervoase, cãreia îi cad victime oameni nevinovaþi, îi urmeazã întoarcerea în lumea lui îngustã în care, automatic, îºi multiplicã opera macabrã de procese verbale incriminatoare. În anii de detenþie care urmeazã, acest episod reprezintã primul pas într-o lume care nu mai funcþioneazã dupã reguli normale, în care, cum se desprinde ºi din confesiunile primului coleg de celulã al lui Pavlovici, teama nu se va mai îndrepta spre necunoscut, ci spre ceea ce deja s-a concretizat în biroul anchetatorului. 5 iunie 1959 este momentul în care culmineazã cele patru luni de anchetã, când Florin Constantin Pavlovici este adus în faþa Tribunalului Militar sub acuzaþia de uneltire contra ordinii sociale. Grotesc, scena procesului dovedeºte instituþionalizarea lipsei de respect faþã de drepturile elementare ale omului. Figura lui Tudor Vianu, martor în procesul fiului reputatului eminescolog Perpessicius, este una umilitoare între securiºti ºi santinele care nu pricep subtilitãþile dosarului, sunt fie prea leneºi sã le urmãreascã, fie pur ºi simplu dezinteresaþi. În ceea ce priveºte împãrþitorul de dreptate, acesta se aratã a fi un manipulator al discursului, capabil sã deturneze sensul mãrturiilor, sã le împingã spre direcþia contrarã, ºi sã transforme un om cinstit într-un bandit; cu pãrere de rãu, autorul consemneazã avansarea personajului respectiv la funcþia de general de cãtre Frontul Salvãrii Naþionale dupã 1989. Dacã pentru securistul, anchetatorul sau procurorul care urmãresc, pãzesc, smulg mãrturii mincinoase, lanseazã acuzaþii delirante ºi, la nevoie, ucid oameni nevinovaþi, Florin Constantin Pavlovici gãseºte posibila scuzã a îndeplinirii datoriei, pentru judecãtorul care, în loc sã împartã dreptatea, dã cele mai aberante sentinþe din istoria justiþiei române, autorul nu are nicio scuzã. Cei mai mulþi dintre cei care ajung în lagãrul de muncã forþatã de la Salcia cad sub incidenþa „generosului articol 209 din Codul Penal”, în care erau amalgamate toate infracþiunile imaginate de specialiºtii Securitãþii: agitaþia, uneltirea contra ordinii sociale, propaganda duºmãnoasã, constituirea de organizaþii antipartinice, ponegrirea orânduirii de stat ºi chiar denunþul. De la proces, Pavlovici este aruncat în „trista, înduioºãtoarea ºi sterila agitaþie” a Jilavei care, nefiind închisoare de execuþie, ci „depozit al Securitãþii ºi închisoare de tranzit, îºi împrospãta necontenit compoziþia.” În acest spaþiu morbid al aºteptãrii apar personaje pe care ochiul atent, exersat de intensele lecturi realiste, dar mai ales de ºocul experienþei recente, le reþine ºi le descrie magistral. Supraveghetorii Viplã sau ªtefan sunt caricaturi ale imbecilizãrii ºi

107 ale rãutãþii. Sergentul-major Viplã, zis ºi Ferometal deoarece, în lumina becului, dinþii falºi îi strãluceau ca oþelul, se dovedeºte a fi, în viziunea tragicomicã a autorului, ilustrarea perfectã a uneia dintre marile obsesii ale umanitãþii – frica de a fi considerat prost. La rândul sãu, locotenentul ªtefan „atinsese desãvârºirea. Asemenea bazaltului sau altor roci dure, diamantului sau cristalelor de maximã stabilitate, omul trãia în refuzul oricãrei evoluþii vizibile”. De cealaltã parte a baricadei, refuzul se manifestã diferit. Unul dintre deþinuþi scrijeleºte pe zid o mandala asupra cãreia mediteazã îndelung, încercând o inofensivã depãrtare de lumea abjectã care îl supraveghezã. Din aceastã ciocnire inegalã, cu un rezultat previzibil, meditaþia autorului se adânceºte spre analiza rãului centrifug, endemic, justificabil cantitativ, ºi spre conºtientizarea binelui centripet, în continuã restrângere, pentru a se salva de inevitabila revãrsare a rãului care începe, la Jilava ºi aproape în întreg spaþiul concentraþionar, cu înnebunitoarea absenþã a oricãrei intimitãþi.„Agresiunea mulþimii asupra individului, fizicã, dar mai ales psihologicã, ucidea ideea de viaþã particularã. De la igiena personalã pânã la rugãciune, totul devenise public. Nu numai vorbele se rosteau în auzul tuturor, dar ºi gândurile semãnau între ele. Oamenii îºi povesteau visele ºi constatau cu surprindere cã aveau aceleaºi vise.” Frica sãlbaticã, groaza, alarma continuã îi transformã pe deþinuþi într-un grup sub teroarea supraveghetorilor, numiþi aici caralii, care îºi instaureazã autoritatea în primul rând asupra unui grup de deþinuþi supuºi înfometãrii. Teama de violenþa fizicã trece pe locul al doilea în cadrul acestui proces dezumanizant, dar foamea slãbeºte trupurile ºi întunecã minþile. Victime ale acestei încercãri la limita umanului, deþinuþii devin irascibili, intoleranþi chiar, cãzând deseori în fantasmagorii menite sã le satisfacã apetitul culinar reprimat în permanenþã. În loc sã îmblânzeascã, foamea trezeºte instinctele aproape sãlbatice ale supravieþuirii. Într-unul din episoadele detenþiei descrise în carte, poetul Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga, 1920-2004 – vezi ºi articolul Andrei Ciurunga: un bard al Basarabiei, Memoria nr. 44/45), într-o încercare obsesivã de a-ºi salva opera de la uitare, inventeazã o formã fixã de poezie, decastihul, având numai douã rime, menitã a-l ajuta sã îºi aminteascã ulterior un singur vers pentru a reconstitui întreg poemul; astfel ajunge sã îºi coasã, în interiorul pânzei pieptarului, versul-cheie al câtorva sute de decastihuri care, peste ani, vor deveni un volum de poezie. Similar, memoria lucreazã în favoarea adevãrului în cazul lui Pavlovici. Fapte ºi întâmplãri pe care credea sau spera cã le-a uitat de mult, ies la ivealã dupã patruzeci de ani, nedistorsionat, provocând bucurie conºtiinþei care, în sfârºit, se poate exprima necenzurat. Amintindu-ºi, autorul participã la Creaþie, considerând cã, bune sau rele, morale sau imorale, faptele, vorbele ºi gândurile sale fac parte din miracolul existenþei, miracol deseori identificat cu individul însuºi. Din Jilava, deþinuþii sunt transportaþi în lagãrele de muncã forþatã din Delta Dunãrii. La plecarea din închisoare, deºi slãbiþi ºi incapabili de ripostã, sunt

108 înconjuraþi de cercuri de securiºti ºi de ostaºi tineri, înarmaþi, înrolaþi în trupele de Securitate ºi îndoctrinaþi cu mult înainte de a se fi maturizat. Un alt transport al deþinuþilor vine de la Gherla, aºa încât, în aºteptarea momentului executãrii deciziei care le va marca urmãtorii cinci, zece sau douãzeci de ani, mai bine de ºase sute de „politici” sunt îngrãmãdiþi în biserica închisorii. În biserica ale cãrei ziduri erau ºterse, într-un loc al credinþei paradoxal transformat într-unul al negãrii evoluþiei ºi viitorului, din zugrãveala bolþii, Florin Constantin Pavlovici vede zâmbindu-i un Iisus satisfãcut, sarcastic, înconjurat de îngeri cu vopseaua cãzutã; imaginea e una iluzorie, „efect al nepotrivirii între strãlucirea acelui fragment de picturã ºi cenuºa zidurilor, al pustiirii ce se abãtuse asupra bisericii, dar ºi al pustiirii din sufletul meu”, scrie el. În toamna anului 1959 deþinuþii ajung în lagãrul de muncã forþatã de la Salcia, îmbarcaþi în ºlepuri uriaºe, cu identitatea anulatã, formând, în viziunea autorului, „mai degrabã un singur trup monstruos, cu sute de capete înãlþate spre cer ºi cu mãruntaiele strivite în cãldarea de metal a vasului”. Ironic, Pavlovici considerã anul 1959 ca fiind cel în care, la Salcia, deþinuþii au recâºtigat ritmul naturii. „Noroiul de la Salcia era viu ºi polimorf; trãia ºi uscat, sub forma unor bolovani ostili care nu se lãsau zdrobiþi de unelte.” Deþinuþii se gãsesc într-un spaþiu al aversiunii ºi al cruzimii pure, al umilinþelor dureroase ºi nedrepte, unde, deºi izolaþi între ape, înconjuraþi de sârmã ghimpatã ºi pãziþi cu puºti-mitralierã, continuau sã fie închiºi în spatele unor uºi zãvorâte, într-o prelungire la infinit a absurdului. Clima parºivã a Insulei Brãilei, unde vor fi transportaþi sã lucreze, transformã peisajul într-o deformare grotescã a unei vârste a inocenþei, într-o lecturã inversã a miturilor care se retrezesc în conºtiinþele zbuciumate. Reacþia la stimulii externi este una copilãreascã, incontrolabilul fiind determinat de mecanisme ascunse, inevitabile chiar ºi în dinamica unei societãþi închise, ale cãrei miºcãri sunt ordonate de fricã ºi ruti- nã, dar care nu exclud gestul spectaculos. Imaginea înfometãrii unui cal, legat de gardul de sârmã ghimpatã, ºi a sacrificãrii acestuia pentru hranã, parþial simbolicã pentru statutul deþinuþilor înºiºi în spaþiul concentraþionar, ca ºi ima- ginea apariþiei ºi dispariþiei soarelui, sugestiv vãzute la fel ºi de la înãlþimea popândãului ºi de la cea a calului, întregesc peisajul halucinant în care, ani la rând, viaþa multor spirite luminate s-a scurs. Ultima perioadã a detenþiei se desfãºoarã pe un bac ce pluteºte pe Dunãre, deseori sub steag strãin (ºi mai ironic în situaþia în care bacul era mereu salutat de vasele strãine, marinarii neavând nici cea mai vagã idee cã salvele lor se adreseazã unor puºcãriaºi nevinovaþi). Întunericul placentar care îi înconjoarã noaptea, marea de stuf (care alimenteazã fabricile de celulozã) de o parte, ºi Securitatea de cealaltã, îngãduie deþinuþilor o singurã ºi irevocabilã direcþie de plutire. (Vezi pe aceastã temã articolul semnat de Florin Alex. Stãnescu Închisori plutitoare – lagãre pentru deþinuþii politici, în „Memoria“ nr. 47/48.) Securiºtii, ocupanþii poziþiei privilegiate în acest spaþiu al terorii, apar descriºi în imagini care denotã uneori compasiune din partea autorului, deºi

109 feþele, reacþiile ºi atitudinea adoptatã de aceºtia în raport cu deþinuþii nu îºi gãsesc justificare în lumea fireascã. Rândurile de deþinuþi zvâcnind „ca burdufurile unei armonici în mâinile unui acordeonist beat” sunt numãrate iar ºi iar, mereu cu greºeli, în acord cu lipsa oricãrei aprecieri a valorii vieþii umane. Pierdut între rânduri fãrã identitate alcãtuite din „pãsãri cu pene de zeghe ºi zbor interzis”, învãluite de psihoza foamei, Florin Constantin Pavlovici nu ezitã în a-ºi manifesta o tristã compasiune faþã de destinul temnicerilor ºi al indivizilor prinºi în marea maºinãrie a represiunii, iar dincolo de aceºtia, compasiune faþã de condiþia umanã în general, sfidând coordonatele spaþiale sau istorice: „dupã cinci, zece, douãzeci de ani de puºcãrie, politicul pleca liniºtit la casa lui, pe când temnicerii rãmâneau sã îºi facã neclintit datoria”. Însã liniºtea nu avea sã se aºeze asupra nici uneia dintre taberele implicate în acest proces odios. Traumele nevindecabile, destinele sfâºiate, anii pierduþi vor plana chiar ºi dupã eliberare deasupra existenþelor foºtilor deþinuþi, iar fantasmele, remuºcãrile (acolo unde acestea au existat), ororile propriilor fapte nu le vor acorda securiºtilor nici liniºte interioarã, dar nici iertare în ochii umanitãþii. Faptul ca vreun inocent sã se fi rãtãcit prin instituþiile de represiune politicã este rar ºi greu de crezut, toate creaþiile monstruoase ale regimului de democraþie popularã fiind, înainte de toate, criminale. În consecinþã, încercarea de a acorda clemenþã celor care au devenit paznici de închisoare, cu atât mai mult într-o închisoare cu deþinuþi politici, nu gãseºte scuzã („Dacã sergentul în cauzã nu l-a lovit pe mãrturisitor, asta înseamnã cã a avut ºi el un moment de slãbiciune sau de lehamite. Nu înseamnã cã nu a rupt oase. Înseamnã cã nu i-a rupt lui oasele”). Sergenþii însãrcinaþi cu menþinerea ordinii gãseau satisfacþie în proiecþia, prin contrast faþã de deþinuþi, a propriilor persoane ca fiinþe aseptice, „pãstrate sub un clopot de sticlã”, murdãria deþinuþilor fãcând dovada curãþeniei lor. Desprinºi din mediul lor, de unde organele abilitate cu aceastã perversã sarcinã îi racolau, gardienii continuau sã se manifeste primitiv, urmând parcã legile nescrise ale unei naturi violente, în permanentã stare de agresiune faþã de locuitorii ei. Securistul din Bucovina loveºte deþinuþii asemeni unui cioplitor în pãdure; sergentul Negoiþã salveazã pe unul dintre deþinuþi de la moarte (reparând astfel o piesã a maºinii de fãcut diguri, ºi salvându-se pe sine de la incriminare în cazul în care i-ar fi murit unul dintre cei aflaþi în subordinea sa) cãlcând-l într-un ritm îndrãcit, ca într-un dans iniþiatic nãscut dintr-o culturã pãgânã, în care dansatorul, tãmãduitorul ºi suferindul se identificau. Energia dansurilor populare exersate pe pieptul bolnavului devine acum ambivalentã: vitalã, dar ºi morbidã, condamnându-l pe suferind la o cruntã luptã pentru supravieþuire. Stupizi pânã la ilar, gardienii sunt prinºi într-o stare continuã de suspiciune, de percheziþie în cãutarea unui obiect anume, obsesia gãsirii acestui obiect întunecându-le minþile ºi împiedicându-i sã vadã orice altceva care ar fi constituit o probã pentru acuzare. Sergentul-major Grecu numãra intrarea politicilor în lagãr asemeni

110 unui „cioban peste o turmã de oi sterpe pe care nu trebuia sã le mulgã, ci doar sã le numere”. Deformaþi, inumani într-o majoritate covârºitoare, angajaþii organelor de represiune sunt surzi ºi orbi în faþa adevãrului sau a emoþiilor. Conexiunile pe care le fac sunt primitive, instinctuale, iar statutul lor în faþa acuzaþilor este cel al unor autoritãþi abjecte. Revelator în acest sens este episodul în care un deþinut care, în urma loviturilor primite, este ameninþat cu orbirea, primeºte urmãtoarea replicã din partea torþionarului: „Nu-þi fã probleme. ªi eu mi-am pierdut un ochi într-un accident ºi uite cã nici nu se cunoaºte. Ce, ai putea sã spui care e de sticlã?”. Arestatul rãspunde: „Stângul. Are o privire mai umanã”. La gãsirea unor monede de aur în timpul lucrãrilor la Canal, supraveghetorul le confiscã pentru a le depune la muzeul MAI. Replica autorului la aceastã situaþie este durã: „Nu ºtiu daca MAI avea muzee, însã ºtiu cã forþa lui distructivã, de invazie barbarã, ºi-a însemnat drumul cu destule moaºte, relicvarii, osuare ºi morminte fãrã nume.” Între deþinuþi, apariþia atâtor delatori, într-un mediu „sterilizat de suferinþã” este greu de explicat. „Turnãtorii apãreau din nimic, asemenea vieþii din materia moartã”. Trist, observând istoriile personajelor din jurul sãu, Pavlovici observã felul în care oamenii inteligenþi ajungeau cu greu turnãtori, de cele mai multe ori sub ºantaj, dar ºi faptul cã, odatã prinºi în mecanismele Securitãþii, ticãloºia reuºea sã le depãºeascã inteligenþa. În lagãr, diferenþele se estompeazã în faþa aparatului represiv, dar se accentueazã în momentele de comunicare sau solidaritate. Un fost torþionar de la Piteºti vâneazã vrãbii pentru a hrãni o familie de pisici salvatã de la moarte ºi adãpostitã în propriul sãu pat, dar nu se fereºte de aplicarea unor lovituri mortale colegilor sãi. Rãul izbucneºte neaºteptat, în forme înfricoºãtoare, iar distincþia dintre violenþã, limita umanului ºi cãderea în pãcat este minimã. Nebuniile inventate, când singura scãpare o reprezintã supremaþia imaginarului în faþa realului, aspiraþiile la dobândirea vreunui handicap (aceasta reprezentând o ºansã în plus pentru evitarea sarcinilor inumane), inventivitatea, sensibilitatea ºi curiozitatea faþã de lucruri ºi oameni sunt salvãri de la o existenþã anostã, în care extincþia ameninþã pânã ºi ultimele sclipiri de vitalitate. Starea continuã de teroare ºi de înfometare dã rezultate inegale. Dacã în cazul unora dintre deþinuþi produsul minþii capãtã proporþii greu de închipuit, vorbele lor ajungând sã se adreseze în primul rând sieºi ºi foamei din ei, depãºind uneori graniþa spre paranormal sau spre scindarea din interiorul propriei fiinþe, pentru alþii singura cãutare devine urmãrirea neîncetatã a autodistrugerii (Decu, spre exemplu, nu se lasã pãgubaº în faþa încercãrilor eºuate de sinucidere decât în momentul în care primeºte de acasã fotografia fiicei sale, tot timpul rãmas dedicându-ºi-l contemplãrii sensului redescoperit al vieþii sale). Nu toþi deþinuþii supravieþuiesc însã acestui infern: Bobceak, un om timid în relaþiile cu cei din jurul sãu, gãseºte „curajul supraomenesc de a-ºi instrumenta moartea”, iar un orb normal pânã la sosirea în detenþie, începe sã îºi verifice propria rezistenþã fizicã ºi moralã, smulgându-ºi din orbitã ºi ochiul

111 sãnãtos, reuºind sã se spânzure în una din lungile ºi recile nopþi petrecute în închisoare. Fenomen constant în închisorile cu deþinuþi politici, conferinþele organizate în rarele momente de rãgaz de cãtre intelectualii smulºi de la catedrã, conferinþe care, pe lângã faptul cã salvau sensibilitatea ºi inteligenþa din faþa uitãrii ºi a abrutizãrii, deschideau ºi minþile auditoriului mai mult sau mai puþin instruit, apar ºi în cartea lui Florin Constantin Pavlovici, în centrul lor aflându- se figurile ilustre ale lui Alexandru Ivasiuc (descris în nenumãrate pasaje din carte, cu o sensibilitate exacerbatã), Nichifor Crainic (care, închis, nu a reuºit sã îºi salveze opera esenþialã pentru cultura românã decât prin delaþiune împotriva colegilor de celulã), Sergiu Al-George (ce-ºi trata erudiþia cu umor, transpunând elemente ale universului oriental la nivelul macrocosmic al spaþiului de detenþie), Alexandru Paleologu (care ironiza în prelegerile sale oroarea detenþiei, prezentând filosofia lui Bergson ºi demontând mecanismele râsului). Conferinþele se iau la întrecere cu vitregia condiþiilor de muncã ºi deseori înving, prin onestitate ºi profunzime, în dezacord total cu „poemele, megapoemele ºi hiperpoemele” artiºtilor proletcultiºti, în care „numãrul ameþitor al versurilor se ia la întrecere cu numãrul lopeþilor de pãmânt încorporate în dig.” Dialogul, alãturat stãrii de revoltã pacifistã, îi transformã pe intelectualii închiºi în copii dornici sã cunoascã ºi sã comunice, rupându-se pentru o clipã de lumea absurdã din jur. De la artã la filosofie, de la misticã la poezie, de la limbi strãine la istorie veche, lecþiile desfãºurate astfel îi lasã perplecºi pe gardienii incapabili sã le înþeleagã, dar satisfac setea de erudiþie a minþilor a cãror traiectorie intelectualã fusese curmatã brusc ºi injust. Haosului interior care refuzã sã se conformeze automatismelor impuse din exterior, magiºtrii spaþiului închis al detenþiei îi opun, similar explicaþiilor oferite de un alt personaj din carte, doctorul Dabija, existenþa centrului de iniþiere, posibilitatea revelaþiei ºi a rãspândirii acesteia în cercuri din ce în ce mai largi. Pe mãsurã ce circumferinþa se îndepãrteazã de centru, sensul revelaþiei originare se degradeazã însã. Dupã ruperea legãturii cu matca, mesajul prim devine de nerecunoscut. Cercurile desenate pe pãmânt de Dabija se ºterg sub tãlpile deþinuþilor; astfel, o aparentã poveste despre culturã ºi istorie descrie reverberaþiile surde ºi estomparea treptatã a eforturilor de evadare prin culturã din spaþiul opresiv. Imaginea mãtcii revine spre finalul cãrþii, de aceastã datã cu o conotaþie apocalipticã: matca sinucigaºã a unui roi de albine îºi antre- neazã supusele într-un zbor febril ºi dezordonat, expunându-le unui pericol mortal. Imaginea este evocatã în momentul începerii reeducãrii de la Gherla la care sunt supuºi cei aduºi din lagãrele de muncã. Cele patru sute de pagini ale cãrþii nu se lasã citite uºor datoritã densitãþii lor, dar personajele, artistic portretizate, continuã sã-ºi spunã istoria sub cuvintele povestitorului înnãscut Florin Constantin Pavlovici. În demersul sãu descriptiv, autorul adunã fragmente care au scãpat uitãrii, inventând, printr-o permanentã sondare a propriei afectivitãþi, miºcãri ºi imagini pe care memoria

112 ar fi trebuit sã le pãstreze. Încifratã la nivel simbolic ºi în paginile acestei cãrþi, istoria omului devine ºi istoria unor repetate eºecuri, o continuã abatere de la firesc; rupt de mediul sãu, omul pierde ritmul naturii, propria-i specie devenindu-i duºman. Aceasta este istoria pe care Pavlovici încearcã sã o ordoneze prin demersul sãu. Memoria, lacunarã uneori, alteori crudã prin vigilenþa ei, este mecanismul care poate recompune tabloul trecutului ºi prefigura pe cel al viitorului. În absenþa armei, Alexandru Ivasiuc inventeazã o rãzbunare subtilã: uitarea numelui inamicului. Un alt deþinut îºi aminteºte peste ani doar armãsarul comandantului de lagãr, figura stãpânului animalului ºtergându-se, probabil dintr-un subtil mecanism de auto-apãrare. În numãrãtorile lor infernale, securiºtii au oameni-reper, chipuri-þintã care le confirmã „geniul aritmetic” ºi care, prin extensie, se identificã în „însãºi esenþa memorizãrii”. Dicþionarele ºi antologiile de poezie de detenþie realizate de Pavlovici, gãsite ºi distruse de un gardian mânios, sunt ele însele tentative de stocare a unui material în primul rând emoþional, a cãrui forþã, asemeni cercurilor concentrice descrise mai sus, atinge intensitatea maximã chiar în spaþiul în care a fost generat. Ulterior, memoria nu poate decât sã recompunã fragmente disparate din experienþe trecute, uneori imposibil de fixat în cuvinte. La polul opus, memoria distorsionantã apare în cazul fiºelor de condamnare, asemãnãtoare unor „tabele aritmetice pentru uzul unor elevi înapoiaþi mintal”. Patru ani mai târziu încep eliberãrile. Cu puþin timp înainte, în drumul lor spre Gherla, deþinuþii care vin din Delta Dunãrii ies din lagãrul de muncã într- un vas împãrþit în douã jumãtãþi: una transportã deþinuþi, cealaltã – o petrecere a þãranilor lipoveni. Episodul este descris naturalist, în tuºe groase, accentuând discrepanþa dintre cele douã lumi; deºi puºcãriaºii ies din spaþiul diluvian al lagãrului, legãtura dintre ei ºi lume poartã stigmatul unei rupturi greu vindecabile. Lumea la care se vor întoarce politicii eliberaþi pune sub semnul întrebãrii însãºi ideea de libertate. Este o lume a reîntâlnirii, dar ºi a divorþurilor, a tractoarelor care au înlocuit caii, ºi a cântecelor patriotice. Timp de decenii, frânturile de adevãr nu vor ieºi la ivealã decât ca urmare a luptelor intestine. Cei care ordonaserã asasinatele în masã scapã cu acuzaþii nu de omor calificat sau de genocid, ci de neglijenþã în serviciu. Urmarea acestor crime o reprezintã sutele de victime al cãror mormânt nu se cunoaºte. „La Jilava, existã Valea Piersicilor, unde odihneºte o bunã parte a elitei politice a României Mari. La Gherla, în cimitirul Rosza Sandor, deþinuþii zac în bunã vecinãtate ºi înþelegere cu rãposaþii oraºului. La Sighet, vechea groapã a sãracilor i-a primit cu braþele deschise pe morþii închisorii ºi a devenit groapã comunã a demnitarilor interbelici”. Parþial conºtient de faptul cã ziua eliberãrii se apropie, Florin Constantin Pavlovici petrece ultimele zile de detenþie desprins de lumea din jur, simþind cã timpul se scurge de aceastã datã fãrã memorie. Neputând pãrãsi închisoarea cu zeghea distrusã pe care o purtase pânã atunci, primeºte haine

113 desperecheate, rãmase de la cei care îºi gãsiserã sfârºitul în detenþie – „amintire de la morþii fãrã nume ºi fãrã numãr ai Gherlei”. În gara pustie în care se trezeºte pentru prima oarã nesupravegheat, singur, îºi dã seama cã obstacolul major pe care îl va avea de înfruntat de acum înainte este frica de libertate.

Bibliografie: Florin Constantin Pavlovici – Tortura pe înþelesul tuturor, Ed. Cartier, Chiºinãu, 2001

Miihaiill,, fiiull meu cell mare

114 ELFRIEDE STARCK-CHIRIAC

Crâmpeie din viaþã - tragedia familiei Starck

„pãduri ce ar fi putut sã fie, ºi n-au sã fie niciodatã...“ Lucian Blaga

Aº fi fost fericitã dacã aº fi putut sã scriu ca Ion Creangã Amintiri din copilãrie. Amintirile lui erau hazlii, nevinovate, frumoase, pline de farmec ºi poezie… ªi eu am amintiri, dar ale mele sunt sinistre, dureroase, sumbre ºi pline de scene urâte. Aº dori sã le uit, sã le arunc departe de mine, sã mã trezesc într-o zi zicându-mi cã a fost doar un vis urât de noapte… aº dori sã le scutur de pe sufletul meu, cum scuturi un covor de praf, dar nu am reuºit… Le port cu mine de 63 de ani ºi totul pare cã s-a întâmplat ieri, acum un an, acum zece ani ºi nu acum ºase decenii. Cititorule drag, cred cã eºti curios sã ºtii ce m-a determinat sã scriu, ce m-a fãcut sã umblu în adâncul sufletului meu ºi sã scot de acolo scene, întâmplãri ºi tragedii care m-au cãlãuzit pe mine ºi întreaga mea familie pânã acum. Era mai bine sã le fi lãsat acolo prãfuite? - poate te vei întreba - dar eu sper sã le prelucrez acum, sã le transmit unei generaþii care nu a aflat pânã acum ce lucruri odioase s-au întâmplat în trecutul poporului român… Voi începe cu anul 1940… În noiembrie al aceluiaºi an, întreaga familie Starck, compusã din pãrinþi ºi cinci copii, pãrãseºte satul Eisenau (azi Prisaca Dornei) jud. Câmpulung Moldovenesc, îndreptându-se (la invitaþia lui Hitler) spre Germania. S-a fãcut atunci apel la toþi germanii împrãºtiaþi prin lume sã vinã în þara lor… Acum circa 200 de ani, strãmoºii mei, situaþi în Koblenz, aproape de Bonn, au plecat spre România. Aici au clãdit poduri, au construit cãi ferate în diferite regiuni ale þãrii. Au fost aºezaþi în sate unde au pãstrat ºi dezvoltat tradiþia ger- manã cu structura ºi ºcolile ei. Majoritatea din ei nu cunoºteau limba românã, cãci învãþãmântul se fãcea numai în limba germanã. În felul acesta a trãit ºi familia Starck, în apropiere de Câmpulung Moldovenesc… Cu un pruncuºor de numai trei luni ºi alþi patru copii, dupã ce au predat statului tot avutul lor, compus din casã, livadã mare de pomi fructiferi ºi pãmânt arabil, pãrinþii mei s-au urcat în tren împreunã cu aproape toþi locuitorii

115 nemþi ai sãtucului Eisenau ºi au luat drumul Germaniei - patria strãmoºilor lor. Hitler promisese tuturor celor care vor pãrãsi þãrile unde se gãsesc, ºi vor veni în þara mamã, proprietãþi mari. ªi el ºi-a þinut cuvântul. Împreunã cu toate rudele care numãrau circa 30 de persoane, multe alte familii de germani din Eisenau – Bucovina au plecat spre locuri necunoscute. Bucuria ºi speranþele erau mari, cãci dupã douã secole se puteau întoarce în patria pãrinþilor ºi a strãbunilor lor… Primul lor popas mare a fost în Bayern-Altötting. Au fost întâmpinaþi cu un cãlduros "Bun venit" ºi cu mare alai, încercându-se sã se facã totul pentru a se simþi ajunºi în sfârºit acasã...

Lagãrul Altötting al repatriaþilor din România, 1941 (Golul din mijloc îl reprezenta pe Hitler ºi zvastica)

Dupã un timp de acomodare fiecare familie a fost repartizatã în câte o localitate a "Marii Germanii" (Deutsches Grosses Reich). Familia Starck a primit în Oberschlesien Miendze-Brodsche (azi Polonia) o casã mare, un grajd cu cal ºi vaci ºi cinci hectare de pãmânt arabil. Din aceastã proprietate o familie de polonezi a fost forþatã sã plece ºi sã ne-o pre- dea nouã... Un mare numãr din cei ce au sosit cu pãrinþii mei au primit casele ºi pãmânturile polonezilor. Bineînþeles cã mânia ºi ura acestor oameni alungaþi din cuibul lor a fost de nedescris. Datoritã faptului cã foºtii proprietari au be- neficiat de unele ajutoare din partea pãrinþilor mei, care i-au lãsat sã munceascã pe ogoarele care le-au aparþinut cândva, gândurile ºi gesturile lor de urã s-au mai diminuat… Au urmat cinci ani de belºug, de bunãstare, timp în care întreaga familie muncea mult, dar îºi putea permite sã administreze aceastã gospodãrie atât de înfloritoare.

116 Dupã trei ani - deci în 1943, la începutul lui, li se naºte al ºaselea copil - o fetiþã - atât de doritã dupã patru bãieþi. Pãrinþii au numit-o „Unser Liebling“ - Odorul nostru. Aceastã odraslã am fost eu - autoarea acestor rânduri. În acest an, fiul cel mare era luat deja în armatã. Ceilalþi erau ºcolari, în afara celor doi mici. Viaþa familiei Starck ar fi putut continua aºa mai departe. Perspectivele erau bune, viitorul promiþãtor, luminos, dacã în jurul Germaniei nu se strângea "clocotul naþiunilor". La începutul anului 1944 tatãl meu a fost luat ºi el sã lupte în rãzboiul contra "duºmanilor". Fiul cel mare, prins de armatele ruseºti care invadaserã deja Germania, a fost luat prizonier ºi dus la Tula (Uniunea Sovieticã) unde ºi-a petrecut cinci ani din tinereþe, în condiþii neomeneºti, lucrând la o fabricã de armament. Condiþiile ºi chimicalele acelei uzine din pri- zonieratul lui i-au adus mai târziu moartea datoratã unui cancer îngrozitor… Tragedia îºi urmeazã cursul, fãrã sã mai poatã fi opritã de nimeni. O zi geroasã, cu zãpadã pânã la genunchi va rãmâne neºtearsã în mintea multo- ra - dar în mod special în viaþa familiei Starck, lovindu-i pe toþi ca un trãsnet cumplit. Semnificativa zi de 18 DECEMBRIE 1944: un rãgaz de numai patru ore, atât li s-a permis ºi nu mai mult. O mamã cu cinci copii a trebuit sã pãrãseascã în numai patru ore totul, absolut totul ºi sã plece prin troiene de zãpadã ºi ger cumplit. Au înhãmat calul ce le aparþinea, au strâns în valize câteva haine, au împachetat ceva mâncare ºi cu ºase persoane în cãruþã (sau sanie) au por- nit-o din locul ce devenise cuibul lor în aplauzele furtunoase ale polonezilor, care ºi aºa ne urau de moarte… Pe atunci aveam un an ºi zece luni. Încotro? Ordinul suna: direcþia Riesengebirge (azi Cehoslovacia) - într-un lagãr de triere. În localitatea Dux din Cehoslovacia, am rãmas pânã în primã- vara anului 1945. În condiþii vitrege, fãrã perspective, fãrã tatã, mereu învinuiþi cã facem parte din poporul german, care a adus atâta nenorocire ºi prãpãd peste Europa, am fost þinuþi închiºi, ca niºte rãufãcãtori. Haosul în care se gãsea în timpul acela Germania a fãcut ca tatãl meu sã fie eliberat sau sã fugã din armatã. Aflând cã familia lui nu se mai gãseºte în Miendze-Brodsche, a pornit sã ne caute. Ziua stãtea ascuns prin poduri, ºoproane, magazii, iar noaptea mergea numai pe jos, cãci se temea sã nu fie prins. Încãlþãmintea i s-a rupt, a aruncat-o ºi numai în ciorapi ºi-a urmat drumul în cãutarea familiei

117 dragi. Providenþa divinã l-a condus spre locul unde erau adunaþi miile de oameni. Unul din fraþii mei a recunoscut în strãinul care trecea în zdrenþe ºi desculþ, cu faþa murdarã ºi cu barbã, cãci nu se mai bãrbierise de mult, pe cineva care semãna foarte bine cu tatãl lui… Ce întâlnire, ce îmbrãþiºare, ce lacrimi de mulþumire ºi fericire în momentul revederii cu cei dragi… Familia era acum iar unitã... Cu toþii ºi-au jurat sã nu se mai despartã, sã ia soarta amarã în mâinile lor ºi împreunã sã aºtepte nenorocirea ce se arãta destul de clarã la orizont… La începutul lunii mai, tragedia începutã îºi urma cursul. În frumoasa lunã mai, când totul clocoteºte de viaþã, când toatã natura înfloreºte, transformându-se într-un colþ de rai, în aceastã lunã splendidã - pentru mii de familii începe un iad, un iad cumplit, dureros, care pentru foarte mulþi se va termina cu moartea… În vagoane de transportat vite, fãrã mâncare, fãrã ajutor medical în caz de nevoie, au fost siliþi sã urce mii de oameni, bãtrâni, bolnavi, copii, prunci cu o singurã direcþie: România. ªase sãptãmâni a durat aceastã cãlãtorie, în care mila ºi simþul uman au fost cuvinte ºterse din vocabularul omenesc. Când trenul se mai oprea pe câte o linie moartã, cei ce mai aveau putere sã meargã coborau ºi fugeau în localitãþile din apropiere. Cu ce scop? - ca sã cerºeascã. Fratele meu, care pe atunci avea 14 ani, pleca ºi el, pe lângã alþii, sã cerºeascã. Ceea ce aducea, când se înapoia, nu era mult: o bucatã de pâine, uneori mucegãitã, sau mãmãliga care era pregãtitã sã fie datã animalelor, dar de cele mai multe ori coji de cartofi, cãci cartofi nu meritau "cãlãtorii din vagoane", doar sunt hitleriºti - nemþi spurcaþi care au adus atâta nenorocire în lume… Lângã liniile de cale feratã mama fãcea un mic foc, pe care aºeza cratiþa cu coji de cartofi… la urmã presãra un pic de fãinã ºi mâncãrica astfel pregãtitã sãtura burþile flãmânde ale întregii familii: tata, mama ºi patru copii. Eu aveam parte de un "regim special". La vârsta de doi ani eram încã alãp- tatã - doar aºa am supravieþuit acele ºase sãptãmâni crude ºi neomeneºti. Mulþi, foarte mulþi au murit, rãpuºi de boalã, de foame, de bãtrâneþe sau de inimã rea… În timpul cãlãtoriei spre România, bunica mea, care era cu noi în vagon, s-a îmbolnãvit grav, cãci pentru ea ºi bunicul nu era cine sã se ducã sã cerºeascã, sã le fiarbã un terci, nici mãcar un ceai. Copiii care intrau în satele din apropiere ºi cereau de mâncare mai aveau ºanse sã primeascã ceva; adulþii, bãtrânii erau alungaþi de la poartã, strigându-se dupã ei cuvinte urâte ºi murdare, sau asmuþind câinii asupra "strãinilor nepoftiþi". Gesturile cele mai crude le-au comis maghiarii, care locuiau în satele de lângã calea feratã. Din când în când supraveghetorii acelui "tren de exterminare" intrau în vagoane. Nu ca sã ne dea bineþe, nu ca sã ne mângâie, sã ne încurajeze, sã ne dea o gurã de apã sau o coajã de pâine, nu, doar sã se uite dupã corpurile neînsufleþite… sã le smulgã de lângã cei ce boceau ºi, când trenul ieºea din localitãþi, deschideau cu o satisfacþie de bestie uºa ferecatã a vagonului ºi cu

118 piciorul îi aruncau jos, ca pe câini, ca pe un gunoi urât mirositor… Aºa am pierdut-o pe bunica mea - Karoline Lerch. Cine oare a sãpat o groapã pentru o femeie bãtrânã, necunoscutã? O fi cãpãtat oare un mormânt sau a ajuns pradã animalelor hoinare? Cine ºtie? A plâns-o bunicul cu care a petrecut aproape ºase decenii; a plâns-o fiica (mama mea), au plâns-o cinci nepoþi… ªi-au ºters lacrimile de jale ºi tristeþe, ºi-au înãbuºit plânsul, cãci urmau sã mai fie plânse încã multe lacrimi… Aceeaºi soartã au avut-o zeci de oameni nevinovaþi, numai pentru cã erau germani, numai pentru cã în urmã cu cinci ani s-au mutat în þara strãmoºilor lor, care pierduse rãzboiul. Ce vinã aveau ei acum oare?... În luna iunie, la sfârºitul ei, trenurile cu un popor condamnat la pieire, pe jumãtate decimat, au ajuns în România. Pentru început s-au oprit la Oradea Mare. ªi aici, iar triere - iar despãrþire. Tata, împreunã cu fratele cel mare (al doilea - cãci primul nãscut îºi mânca pâinea prizonieratului în U.R.S.S.), fratele doar în vârstã de 17 ani, au fost scoºi din familie ºi duºi într-un lagãr de muncã. Mama cu cei patru copii rãmaºi au fost bãgaþi din nou în tren cu vagoane descoperite, de data aceas- ta de marfã, împreunã cu celelalte sute de oameni care supravieþuiserã trans- portului ºi au fost duºi la Târgu Jiu, la un alt lagãr de triere. Ce mai era de triat? Doar toþi adulþii de la 16 ani în sus ºi bãrbaþii pânã în 50 de ani fuseserã smulºi din mijlocul celor dragi ºi trimiºi la lucru. Doar rãzboiul dãrâmase ºi stri- case mult ºi aici le veneau "braþe de muncã" (mai ales cã fãceau parte din neamul vinovat ce le-a pricinuit pagube mari)… Rãmãseserã mamele cu copii ºi bãtrânii care erau doar o mare povarã pe capul românilor. Aceastã despãrþire a durat circa trei sãptãmâni… ºi acum urma ultima ºi cea mai jos- nicã dramã din jocul acesta hain ºi bestial. Pentru cã Germania a capitulat ºi România a fost obligatã ºi ea sã lupte, împreunã cu aliaþii de rãzboi, împotri- va Germaniei - toþi supravieþuitorii acestui transport neomenesc au fost declaraþi ºi priviþi ca duºmani ai poporului român; în concluzie: hitleriºti pe- riculoºi! ªi ce se face cu oameni periculoºi? Se închid, ca sã nu mai facã rãu nimãnui. Ultimul lagãr în lanþul lung de oprimare a unor oameni nevinovaþi a fost cel din Turnul Mãgurele - un loc lângã Dunãre, pe un câmp întins în afara loca- litãþii. Un lagãr ce a închis în el peste 5000 de suflete, alcãtuit din toate naþio- nalitãþile ce au fost prinse ºi adunate în urma capitulãrii unui popor. ªase luni - din iunie pânã în noiembrie; ºase luni de foamete, ºase luni de frig, când tre- buia sã dormi sub cerul liber - ºase luni de renunþare la lucrurile strict nece- sare ºi normale ale vieþii; dar ce este mai trist - viaþa omeneascã nu a mai jucat niciun rol. În acest punct se impune o observaþie foarte importantã: la cârma României se afla guvernul comunist de tristã amintire al lui Petru Groza, venit la putere în martie 1945. Încerc, în mare, sã descriu cum arãta acel lagãr din Turnu Mãgurele. Un

119 câmp întins, înconjurat de patru rânduri de sârmã ghimpatã, pãzit de santinele în „gheretele“ lor înalte, aºezate destul de des. Niºte barãci au fost construite pentru duºmanii periculoºi ai poporului. Dar cine putea sã stea în ele? Niciun ajutor medical când difteria îºi secera zilnic micile jertfe; sau scarlatina de care a fost lovitã ºi sora mea, tifosul etc. etc. Mâncarea consta zilnic dintr-un terci moale de porumb care se turna o datã pe zi pe mesele lungi, afarã, pe câmp. Când terciul se întãrea puþin, „pedep- siþii“, „rãufãcãtorii regimului“ puteau sã se înfrupte, primind câte o bucatã micã din acel terci întãrit. Dar mica bucatã doar întãrâta foamea, cãci porþiile tre- buiau sã ajungã la miile adunate în þarcul bestial al „oamenilor dreptãþii“. Puþina hranã datã numai ca sã nu se moarã de foame i-a determinat pe unii copii mai curajoºi sã-ºi sape gropi pe sub sârma ghipatã ºi, când santinela din apropiere intra în gheretã, fugeau în localitatea cea mai apropiatã ºi cerºeau din casã în casã. Fratele meu, care avea circa ºapte ani pe atunci, era unul din copiii care cerºeau. Coji de pâine, mãmãligã veche, stricatã uneori, erau „comorile“ cu care se întorcea plin de bucuria reuºitei, mulþumit în sufletul lui cã a putut s-o ajute pe mama ºi pe fraþii lui sã primeascã câteva îmbucãturi în plus… Majoritatea copiilor de 1-2 ani au fost seceraþi de foame, boalã, murdãrie ºi frig. Dacã eu am supravieþuit, o datorez numai mamei mele care, la vârsta mea de doi ani, încã mã alãpta. Dar ce lapte îmi putea da, când mâncarea mamelor nu era altceva decât ceva ce se dãdea porcilor - iar aceasta cu si- guranþã nu mai putea produce lapte... era ceva amestecat cu sânge - dar acel ceva mi-a salvat viaþa... Poate se va întreba cineva care era situaþia igienei în condiþiile acelea? În puþine cuvinte voi încerca s-o descriu ºi pe aceasta. ªase luni trãite în barãci, fãrã a avea ocazia de a te spãla, fãrã a avea cu ce sã-þi schimbi lenjeria sau îmbrãcãmintea, fãrã puncte sanitare (WC), ci doar gropi sãpate la marginea acelui câmp întins, au fãcut ca paraziþii sã se înmulþeascã rapid. Era imposibil sã mai dormi înãuntru pe priciurile din barãci. Ploºniþele, pãduchii, care se mutaserã deja afarã, se urcau în timpul zilei, dar mai ales noaptea, pe firele de iarbã, transformând astfel noaptea într-un chin de nedescris... Multe sute de oameni, dar în mod special copiii ºi-au pierdut viaþa în acea închisoare, ce nu semãna deloc cu ceva de naturã omeneascã. Dupã ºase luni ni s-a dat în sfârºit drumul. Unde sã te duci tu mamã cu patru copii? Încotro s-o iei sleitã de puteri ºi de boalã? S-a îndreptat spre Bucovina, cãci acolo se gãseau tatãl cu fratele cel mare - la Câmpulung Moldovenesc. Acolo reparau ºi construiau podurile distruse în timpul rãzboiului. Reîntâlnirea a fost de nedescris. Dar unde sã stea întreaga familie, compusã din ºase persoane, ºi cu bunicul care supravieþuise în lagãrul din Turnu Mãgurele?... Încovoiat ºi aproape târându-se, bunicul s-a îndepãrtat de noi, spunându-ne cã se duce sã-ºi vadã casa, dacã mai exista. Cu jale mare în suflet se apropie de ea. Un român cu privire întunecatã, bãnuitoare, iese în prag ºi, fãrã a aºtepta un salut din partea

120 "musafirului", începe sã strige: "Pleacã de aici, hitleristule! casa este a mea, nu-þi dau voie sã te apropii de ea!" Bunicul, ºocat de aºa o primire, rãmâne pe loc în timp ce lacrimi fierbinþi i se preling pe obraz. "De ce o astfel de soartã, Doamne?" Cu cruzimea ºi sãlbãticia oamenilor fusese tot timpul confruntat în ultimul an, nu era nimic nou pentru el. Cugetând în sinea lui, a rãmas þintuit pe loc, ºocat de obrãznicia neomeneascã a unui venetic… Între timp noul pro- prietar intrã în casã ºi se întoarce repede înarmat cu un topor. Cu o cruzime sãlbaticã ridicã mâna ºi-l loveºte, implantându-i toporul în cap… Scãldat în sânge, cel ce a fost bunicul meu se prãbuºeºte ºi moare, moare ucis de mâna unui ucigaº ce a mâncat din pomii lui, ce a semãnat pe ogorul lui ºi a trãit pe degeaba în casa frumoasã a unui german. Aºa se stinge viaþa unui bãtrân încovoiat de ani ºi suferinþe care a rezistat la toatã barbaria transportului din Germania - a închisorii din Turnu Mãgurele ºi a comportãrii animalice de acolo. A murit în faþa casei lui, pe care a clãdit-o el, în faþa livezii cu pomi fruc- tiferi, pe care mâna lui i-a plantat ºi îngrijit. Lacrimile familiei Starck se opriserã, izvorul lor secase demult - dar acum au început din nou sã se reverse ca un pârâiaº umflat de o ploaie torenþialã... Unde sã te duci? la cine sã te plângi, cã ai fost obligat sã vii înapoi într-o þarã care nu te mai voia, care te învinuia pentru toatã tragedia unui rãzboi pierdut?... Rãmãseserã acum ºapte persoane… Era toamnã târzie… Unde vom gãsi un cuibuºor pentru ºapte suflete? Un bãtrânel - Silvestru era numele lui, care cunoºtea familia mea încã din 1940, când a pãrãsit România -, ºi-a fãcut milã ºi a adãpostit întreaga familie: doi pãrinþi ºi cinci copii într-un bordei mic. Din douã case mari, una frumoasã lãsatã în România ºi alta primitã în Germania, ne aleseserãm acum doar cu mila ºi bunãvoinþa unui bãtrân ºi cu un bordei… Eram fericiþi cã suntem iar toþi împreunã: sãraci, cerºetori, dar liberi. Gândul cã fratele cel mare e prizonier pe undeva, sau dispãrut, ne zdrobea, dar neavând nicio veste despre el, mai aveam speranþa cã trãieºte. Prima iarnã în condiþiile cele mai primitive ºi sãrãcãcioase a trecut. Un alt bãtrân care trãia singur, dar care fãcea parte dintr-o bisericã evlavioasã, ne-a oferit o camerã din cele douã pe care le avea ºi acolo am petrecut primãvara ºi vara lui 1946. Mama ajuta la lucru pe câmp, câºtigând ºi ea puþinã mâncare ºi plãtind cu munca ei chiria camerei - iar noi cei mici rãmãseserãm pe lângã casã. Fratele cel mare ºi tata lucrau cu ziua pe unde puteau ca sã ne ofere strictul necesar. La numai 18 km - în satul Molid, comuna Vama - se ridica o fabricã de mucava. Acolo au gãsit de lucru tata ºi cei doi fraþi. În felul acesta, ne-am mutat la Molid, unde am rãmas pânã în 1952. Dar ºi acolo am stat în niºte barãci. Pe la sfârºitul anului 1952, am aflat cã fratele cel mare a fost prizonier þinut în Tula - U.R.S.S. El ne-a cãutat prin Crucea Roºie. Aflând cã am fost obligaþi sã ne reîntoarcem în România, a hotãrât sã rãmânã în Germania, cãci viaþa cumplitã ce a trãit-o acolo l-a determinat sã nu se mai întoarcã într-un

121 loc unde erau comuniºtii la putere ºi unde va fi urât numai pentru cã poporul din care a fãcut parte a pierdut rãzboiul… Încetul cu încetul am început sã ne clãdim o viaþã nouã. Ea a rãmas însã sãrãcãcioasã. Nu ne-am mai putut reface niciodatã, cãci stigmatul cã facem parte din poporul german, care a adus atâta jale milioanelor de oameni, ne-a urmãrit - am rãmas însemnaþi pentru totdeauna. Dupã foametea din 1948, am încercat sã facem cerere de plecare înapoi în Germania, cãci în 1940 am fost încetãþeniþi. Dar mereu ºi mereu am avut parte de ºicane, de respingeri, fãrã sã ni se motiveze cauza. Fratele cel mare, care între timp se cãsãtorise ºi îºi cumpãrase casã în Germania, a început sã ne viziteze ºi sã ajute pãrinþii cu haine, alimente ºi bani. În 1972 am primit primul meu paºaport ºi, odatã cu el, dreptul de a vizita o lunã de zile Germania - þara în care m-am nãscut. Când m-am întors, am fost chematã de câteva ori la miliþia din judeþ, deci la Suceava, interogatã de securiºti. Ei mi-au pus numeroase întrebãri, pentru a vedea ce a putut sã schimbe în viaþa mea confruntarea cu o altã lume, cu belºugul, curãþenia ºi viaþa în capitalism. Pe mine însã, anii mulþi pe care îi petrecusem în România mã cãliserã îndeajuns. Ei m-au învãþat ce ºi cât trebuie sã le povestesc, re- zervându-mi impresia ce o cãpãtasem despre þara mea natalã. Pe vremea aceea eram cãsãtoritã ºi aveam deja doi copii. Reîntorcându- mã din vizitã noi, familia Chiriac, am luat soarta în mâinile noastre. Am înain- tat din nou actele de a pãrãsi România. Nu ne-am dat bãtuþi, când primeam respingeri fãrã motive întemeiate. Am încercat cu diferite metode. Cea mai sigurã ºi mai bunã metodã au fost cadourile. Domnii de la Securitatea suce- veanã ne-au cerut ca recompensã aparate, lucruri de artã scumpe, obiecte rare neobiºnuite. Bineînþeles cã nu le aveam. Rudele din Germania, în spe- cial fratele, ne trimitea ce îl rugam ºi cu aceste "cadouri" ni s-a aprobat într-o zi cererea noastrã. Ziua de 17 aprilie 1977 a fost ziua eliberãrii noastre. Au trecut peste 30 de ani, pânã când ni s-a permis pãrãsirea þãrii în care am fost aduºi forþat înapoi în 1943. Din doi în doi ani li s-a permis câte unui frate sã plece în Germania. Cândva am fost cu toþii aici, în þara noastrã - în þara strãmoºilor noºtri. Mã întorc ºi-mi arunc privirea înapoi spre copilãria lipsitã de strictul nece- sar, cu un minim de mijloace de existenþã, neputând sã-mi împlinesc visele nici eu, nici fraþii mei. Talentele cãpãtate în leagãnul vieþii, odatã cu laptele mamei, au rãmas nefolosite, neexperimentate… Purtam pe frunþile noastre un stigmat pe care nu am reuºit sã-l ºterg nicicând; cât mi-am dorit sã urmez o ºcoalã, sã fac o facultate unde sã-mi investesc creativitatea ºi înclinaþiile… dar nu am avut mijloacele necesare. O familie cu un orizont ratat, numai pen- tru cã am fost în Germania, când acest popor a pierdut rãzboiul… De 30 de ani trãiesc în Germania, la graniþa cu Olanda. Am vizitat adesea România, cãci soþul era de naþionalitate român. Printr-un singur exemplu voi încerca sã demonstrez cât de realã ºi de

122 neºters a rãmas pentru români învinuirea ce o aduceau "hitleriºtilor" în toþi anii, pânã în 1989, când a avut loc revoluþia. Prin anii 1982-83 am vizitat iar România, pe undeva lângã Galaþi. O dupã-amiazã frumoasã cu un cer senin albastru ce-þi încânta privirea. Ne-am oprit la marginea ºoselei aproape de satul natal, admirând o ºcoalã de paraºutiºti. Bãieþii noºtri care iubeau tehni- ca, la fel ca ºi tatãl lor, nu se mai sãturau sã priveascã pe elevii paraºutiºti, care erau lansaþi din avion ºi ajungeau apoi, plutind în aer, pe câmp. Soþul meu a scos aparatul ºi a fotografiat câteva din scenele acestea. Doar câteva minute a durat, pânã au venit doi "tovarãºi", s-au apropiat de maºina noastrã germanã ºi ne-au vorbit foarte urât, ameninþãtori. I-au zis apoi soþului meu pe un ton foarte dur ºi poruncitor sã se urce în maºina lui ºi sã-i urmeze pânã la Miliþia oraºului Galaþi. Iar eu cu copiii mei am rãmas tremurând. Nu mi-a rãmas altceva de fãcut decât sã-mi iau copiii ºi sã merg pe jos câþiva kilometri pânã în sat. Inima îmi era ca un purice, îngrijoratã de ce se va întâmpla cu soþul meu? Eram cetãþeni germani de 6-7 ani, dar ce le pãsa domnilor mi- liþieni? O zi întreagã l-au þinut la miliþie. Într-o camerã unde era ca sub un fel de arest, au venit câþiva securiºti, care i-au pus zeci de întrebãri cu multe înþe- lesuri. În cele din urmã l-au ameninþat, spunând cã gestul lui de a face poze, în timp ce coborau paraºutiºtii, va avea urmãri grave pentru el ºi întreaga fa- milie. La plecare i-au luat aparatul ºi, în faþa lui, au scos filmul ºi i l-au arun- cat în faþã - voalat nu mai reprezenta niciun pericol pentru tovarãºii români. Mulþi ani, de la întâmplarea aceasta, am simþit o umbrã continuã, care ne-a urmãrit, ori de câte ori vizitam România; eram pentru ei un corp strãin care îi deranja… Aici mã opresc cu relatarea unor episoade triste din viaþa mea, dar ºi a unui trecut dureros al pãrinþilor ºi familiei mele. Înainte de a încheia, vreau sã mai adaug un lucru foarte important: dacã familia Starck nu ar fi crezut într-un Dumnezeu ºi nu i-ar fi încredinþat viaþa ei în toate aceste întâmplãri cumplite, sunt ferm convinsã cã nu ar fi reuºit sã depãºeascã aceastã traumã groaznicã ºi sã obþinã, din ceea ce au mai putut sã realizeze, o micã "grãmãjoarã de feri- cire". Tatãl meu, dar ºi mama, o adevãratã eroinã cu un suflet de o rarã jert- fire, au ajuns sã moarã la adânci bãtrâneþe, la peste 90 de ani. Acum se odih- nesc demult, departe de tãrâmul unde s-au nãscut - dar în þãrâna ce a aparþi- nut strãbunilor lor, nu departe de locul de unde au plecat în Þara Româneascã care le-a adus mai târziu atâta jale ºi durere sufleteascã. Trecerea anilor, intrarea într-un nou secol nu vor reuºi niciodatã sã ºteargã amintirea dureroasã, crâncenã ºi neomeneascã a celor petrecute în anii de rãzboi ºi dupã aceea… Cu ce eram noi vinovaþi ca sã trãim tragedii ce ne-au rãpit dreptul de a ajunge sã avem o funcþie mai mare, sã purtãm un nume mai deosebit, sã avem o viaþã mai uºoarã, mai frumoasã, cãci talentele cu care m-a înzestrat Dumnezeu nu mi-au slujit la mai mult decât ca, la vârsta de 65 de ani, sã scriu aceste rânduri, povestind cu intenþia de a nu se aºterne praful uitãrii peste o dramã: DRAMA FAMILIEI STARCK.

123 ION BAURCEANU Greva foamei, Aiud 1957

În primãvara anului 1957 s-a iniþiat o grevã mare la care nu m-am prins la început, ca sã vedeþi premoniþii! Pentru cine nu crede se poate convinge urmãrind cu atenþie aceste mãrturisiri. La toate grevele de mai înainte fusesem prezent din prima zi ºi, subliniez, pânã în ultima. NU AM AVUT NICI O ABANDONARE, mai erau asemenea cazuri, motivaþii fel de fel. ªtiam cã nu pot suporta alimentarea forþatã mai înainte de a fi încercat. Alte greve ale foamei unde nu exista pericolul de a fi hrãnit forþat nu mi-au creat spaime majore. În general e bine sã ne cunoaºtem limitele, altfel îi încurcãm ºi pe alþii. Dar nu-mi gãseam liniºtea. Locul meu era întotdeauna acolo unde se dãdea lupta cu temnicerii neamului nostru. Motivaþia grevei era dreptul la o carte poºtalã, la asistenþã medicalã ºi o atenuare a înfometãrii. De la început ºtiam cã rezultatul va fi nul. Dar trebuia sã mai dãm semnale din când în când, sã nu creadã cãlãii cã am obosit. Când le spuneam cã ei au avut pachete, scrisori, vorbitoare în timpul puºcãriei lor de infractori de drept comun, ne spuneau cã „noi nu facem greºeala care a fãcut-o burghezia“. E adevãrat cã le promiteam cã, de s-ar mai repeta istoria, nu vom mai greºi. Când le spuneam cã hoþilor le dau scrisori, pachete, vorbitoare, ne rãspundeau: „ãia au furat fructele din pom, voi aþi vrut sã-l scoateþi din rãdãcinã.“ Mari parºivi! Istoria nu s-a mai repetat dupã bulversarea din 1989. Populaþia a rãmas cu sechelele comuniste în braþe, respingând reinstaurarea monarhiei, care ar fi marcat revenirea la normalitate. Românii dintre Prut ºi Nistru au votat fãrã sã cli- peascã partidul comunist la 25 februarie 2001, 70 de deputaþi din 101. Ce mai vreþi: demonstraþie de rãtãcire, de pierzanie! Mai speram cã va afla lumea liberã de existenþa noastrã, cã nu am renunþat la luptã. La Zarca Aiudului, o secþie specialã, era floarea neamului nostru. Miniºtrii Mareºalului Antonescu ºi nu numai. Acolo m-am aflat ºi eu, eram prea tânãr pentru a fi o personalitate, eram doar un important rãzvrãtit! Sã dau câte- va nume intrate în istorie: general Pantazi, fost ministru de Rãzboi, general Dobre, fost ministru al Înzestrãrii armatei, general Jienescu, fost ministru al Aviaþiei, la bazã învãþãtor. Filosoful I. Petrovici, fost ministru al Educaþiei Naþionale, prof. Petre Tomescu, fost ministru al Sãnãtãþii, amiralul Horia Mãcellariu, Nichifor Crainic din Bulbucata-Vlaºca, titan al culturii române, fost ministru al Propagandei. Iadul nostru era cu atât mai nãpraznic, cu cât ne

124 înfometau mai mult bandiþii. Planul lor era de exterminare prin inaniþie, ori muncã forþatã, poate mai aveau ºi alte planuri. Ar fi murit medicul Iovãnescu, înalt de 2 m, dacã avocatul Mac Constantinescu nu le-ar fi cerut colegilor sã-i dea o lingurã de arpacaº din porþia lor. Despre suferinþa cauzatã de foame nu prea s-a scris dupã ’89. Poate ºi din sfialã, cã þine de instinctul de conservare. Ca ºi cum ar fi vina noastrã cã avem nevoie de alimente! Înfometarea era un supliciu permanent, zi de zi, ceas de ceas, dar ºi an de an! Se manifesta fie prin crampe stomacale, fie prin hiper- secreþie a glandelor salivare. Înghiþeam saliva pânã ne dureau fãlcile, cazul meu. Îmi mãrturisea o personalitate de anvergura lui Lãzãrescu (strãlucit om de culturã, dar nu numai atât. La iniþiativa lui a luat fiinþã în România instituþia Avocatul Poporului, care consumã salarii grase, maºini, aer condiþionat, bodyguarzi. Când e vorba sã intervinã pentru o reparaþie strigãtoare la cer, îþi rãspunde: „nu avem legislaþie“. Poate acolo în Suedia, de unde s-a inspirat, instituþia cu pricina sã nu fie un bluf), cu lacrimi în ochi, citez: „visez codri de pâine, munþi de arpacaº“. Când ne dãdeau cartofi deshidrataþi îi dãdeam lui, eu nu-i puteam suporta. Aveau gust de pãmânt. Pentru cine nu ºtie, ilustrul magistrat Istrate Micescu a murit de foame în 1951. Ultimele lui cuvinte au fost: „mor ºi mi-e foame, aº da toatã via mea pe un castron de arpacaº“. Nu am reþinut câte hectare de vie avea el, dar parcã asta are vreo relevanþã? Dar cine ne crede dacã nu a simþit foamea? Haideþi sã vã redau ºi câteva versuri din poezia „FOAMEA“ de Crainic: O, prea Bunule, Tu care Din doi ciortani ºi cinci colaci Fãcuºi un munte de mâncare Sã saturi gloate de sãraci

Repetã, Bunule, minunea ªi ospãteazã mii de guri Iar mie ascultã-mi rugãciunea: Dã-mi coºurile cu firmituri. Sper cã v-am convins. Am stãruit asupra acest episod pentru românii care în condiþii de alegeri libere au votat din nou comunismul. Nici tragedia Basarabiei, care pe seama creierelor spãlate a rãmas de partea Rusiei, sã nu vã doarã. Cu permisiunea dumneavoastrã, vã prezint urmãtorul episod: Niemöller, pastor evanghelic, în timpul Primului Rãzboi Mondial coman- dant de submarin, mãrturiseºte: „Când a venit Gestapoul sã-i aresteze pe comu- niºti, nu am spus nimic, cã nu eram comunist. Când a venit sã-i aresteze pe evrei, nu am spus nimic, cã nu eram evreu. Când au venit sã-i aresteze pe cato- lici, nu am spus nimic, cã nu eram catolic. Când au venit sã mã aresteze pe mine (1937), nu a mai fost nimeni care sã mã apere.“ Dupã câteva zile de zbucium am aflat prin morse cã, de la caz la caz, contra

125 unei declaraþii de refuz alimentar, te lasã în pace sã mori pe rãspunderea ta. Imediat am declarat greva foamei. M-au lãsat 3 zile sã pãtrundã adânc suferinþa. A 4-a zi m-au scos la corpul de gardã. Nu au vrut sã discute de declaraþie de refuz. Cu noi tinerii erau încã ºi mai brutali. Mi-au pus cãtuºele la spate. Sanitarul („întâmplãtor ungur“) mi-a bãgat furtunul fãrã milã. Acesta era la un capãt rotunjit din construcþie, sã nu rãneascã, la celãlalt capãt era prevãzut cu o pâlnie. Mi-a turnat 600 ml lapte cu praf de ou ca sã acopere cele 600 calorii necesare supravieþuirii. A urmat a doua zi. În a treia zi s-a produs dezastrul. Era prima datã când am stat fãrã cãtuºe la spate, altfel muream atunci prin sufocare. Dumnezeu a vrut sã trãiesc ca sã vã relatez întâmplarea. Sanitarul – sper cã nu ºi-a dat seama – mi-a îndesat furtunul pe trahee în loc de tubul digestiv. A început sã toarne ºi laptele bulbucea în pâlnie împins de restul de aer din plãmâni. Când am avut senzaþia de sufocare – având mâinile libere pentru prima datã - din instinct am aruncat furtunul afarã. A început o tuse sufocantã, îmi sãrea laptele în cerul gurii. Recunosc, nu a fost bandit sã mi-l bage din nou. I s-a pãrut ceva suspect ºi, ca sã scape de mine, m-a trimis la celulã. Tocmai murise un tânãr care a fãcut abces pulmonar, fãrã sã-i fi turnat lapte, doar din microbii de pe furtun. De accidentul meu a aflat tot penitenciarul Aiud, fiind cel mai grav din istoria puºcãriilor. Când a murit colegul acela, s-a crezut cã eu am murit. În celulele unde erau preoþi mi s-au fãcut sluj- be de înmormântare! Eram singur în celula de 2/3 m, o fereastrã cu oblon, sã nu ne vadã soarele. Tuºeam în continuare, mã rugam. Dar în minutele urmã- toare simþeam cã îmi este tot mai rãu, îmi scade forþa. Am aflat mai târziu de la medici cã nu se mai produceau arderile din cauza reducerii oxigenului. Pe mãsurã ce laptele - favorizat de cãldura plãmânilor – se coagula ºi-mi acoperea alveolele pulmonare, fiind prezent praful de ou, se forma un fel de „scrob“, cum glumeau medicii mai apoi. În disperare de cauzã am vrut sã bat în uºã sã vinã medicul nostru. Nu am izbutit, abia atingeam uºa, am încercat cu bocancul, la fel. M-am aºezat pe patul cu ochiuri mari de tablã prin care îmi alunecau oasele în jos. L-am chemat la morse pe Zilber, el tot singur în celulã. Dacã Zilber nu ar fi ºtiut morse sau din rãutate ori fricã nu ar fi bãtut sã vinã medicul, mã gãseau mort. ªi ar fi scris ca un vers din Arghezi când a stat ºi el niþel la Vãcãreºti, dupã Primul Rãzboi Mondial, citez: „din condicã încã unul s-a ºters vãrsat în Univers!“ Am cãzut în comã. Pentru cine are îndoieli în Puterea divinã sã ia aminte. Nu am mai ºtiut nimic. Nu am auzit când s-au deschis cele douã zãvoare grele pe care le auzeai ºi din mormânt. Ca printr-o sitã deasã l-am vãzut pe medicul celularului. El ºi-a dat seama ce se întâmplase fiindcã mã înnegrisem la faþã ºi unghii, procesul final începuse deja. Foarte repede au venit medicii Ministerului de Interne cu tubul ºi masca de oxigen. Mai întâi prin metode medicale – nu le descriu aici, cã nu intereseazã - mi-au provocat voma. Deºi laptele venea din plãmâni, spasmele le producea stomacul care apãsa plãmânii. Jos s-a fãcut o patã mare de lapte. Când a început sã vinã roºu de sânge, au avut certitudinea cã vine din plãmâni. Aºa ceva nu se mai întâmplase nicãieri, era o noutate absolutã.

126 Mi-au pus masca de oxigen. Au consemnat cã mai respiram cu 1/9 din suprafaþa plãmânilor, aºa cum arãta aparatul de mãsurã. Se înþelege cã respi- raþia a crescut de la 16/minut la 120/minut!?! În acest timp, eu le spuneam „Criminalilor, aþi vrut sã mã omorâþi“, ei spuneam „taci, am venit sã te salvãm“. O luam de la început „las’ cã vã cunosc eu, criminalilor, aþi vrut sã mã omorâþi“. Au venit doi deþinuþi de la dreptul comun, hoþi, cum le spuneam noi. Ei ne gratulau drept „americani“. Cu o targã m-au dus la spital în pas alergãtor, aveam vreo 40 kg. Sã le dea Dumnezeu sãnãtate dacã mai sunt pe lume. La spital m-au luat în primire doctorii noºtri, Weselowski ºi Georgescu, care mã cunoºteau de la minele de plumb. M-au pus pe masa de operaþie cu capul în jos. Mi-au aplicat ºi alte proceduri sã mai elimin lapte din plãmâni. A mai curs ºi aici. Dupã care numai Dumnezeu mã mai putea ajuta sã se resoarbã pe cãi doar de El ºtiute! Mi-au pus sub saltea un grãtar de scânduri sã stau la 450 ca sã nu mã sufoc. A venit sanitarul sã mã vadã. Plângea. Dacã muream, îºi pierdea pâinea. Dupã ’89 lui Zilber i-a apãrut la editura Humanitas eseul Monarhia de drept dialectic. Vechi bolºevic din anii ’30, matematician, implicat în procesul Pãtrãºcanu. Dupã 1964, din cauza terorii nu l-am putut întâlni sã-i mulþumesc aºa cum se cuvine între oameni civilizaþi. La spital s-a început imediat trata- mentul cu penicilinã Israel, preventiv contra infecþiei, cortizon, vitamine etc. Numai în primele 24 ore – 54 injecþii! Într-o lunã ºi jumãtate 400 de înþepãturi dintre care 85 numai de penicilinã. Dureri cumplite, parcã se plimba un cuþit în plãmânii mei. Cu toate tranchilizan- tele, dormeam câteva minute. Noaptea târziu auzeam nu ºtiu ce Rapid, care tre- cea prin urbe. ªi cum mi-au plãcut întotdeauna cãlãtoriile cu trenul, suspinam nostalgic. Doctorul Georgescu a cerut aprobarea lui Koller, comandantul Aiudului, sã mã vegheze toatã noaptea, acesta a aprobat imediat. Nu era pen- tru el o notã bunã sã-i moarã un deþinut în greva foamei. Luptãtor în Spania, 1936-1939, de partea comuniºtilor, avea oarece iniþiere în probleme politice. Cum ar mai fi venit vicepreºedintele SUA în România, în 1985 ºi printre altele sã-i cearã ºi lui aprobare de paºaport! Þineþi-vã bine, a ajuns în America pânã ºi el. Doctorul Georgescu avea aprobare de a purta ceas ºi îmi lua mereu tensiunea, pulsul. Mare lucru sã fie omul om. Dupã câteva zile m-a vizitat adjunctul lui Koller, col. I. A., (va deveni comandantul lagãrului de muncã de la Periprava, în 1963). Provenit din trupele de grãniceri, fost coleg de liceu militar! A stãruit ºi el pe lângã medici sã mã salveze. Deºi regulamentul nu le permitea sã recunoascã nici o rudã, darãmite un coleg. Mi-a þinut „un speech“ de moralã, „de ce nu te-ai gândit la pãrinþii tãi, la du- rerea lor, sã audã cã le-a murit fiul la Aiud.“ Mai scãzuse respiraþia la 80/minut. I-am dat un rãspuns potrivit educaþiei unui liceu militar: „aºa sunt revoluþiile, cer jertfe omeneºti.“ M-a fãcut fanatic. El ºtia cã salvarea mea nu este certã. Oricând se putea ivi o infecþie ºi totuºi nu renunþam la luptã pentru libertatea þãrii mele. Trecuse o lunã de spitalizare. Începusem sã merg sprijinindu-mã de pereþi. În acest timp a venit ºi generalul de aviaþie Marin Anton, fost ºef al sta- tului major al Aviaþiei pe frontul de Vest, cu o veste minunatã, citez: „Ionicã, tu

127 nu ai voie sã greºeºti.“ Ce poate fi mai frumos pe lume? Ca sã mã refac, i-am cerut doctorului Marinescu de la MI sã-mi aprobe regim alimentar cu fasole, cã eu nu am suferinþe cu stomacul. El mi-a spus: „nu, cã te îngraºi ºi iar faci prostii.“ I-am spus cã eu îmi fac datoria faþã de þarã. „Dumneavoastrã sunteþi niºte criminali.“ S-a îndepãrtat ºi de la uºã îmi arãta cum mi-a cãrat el medicamente cu braþul. Toþi medicii, ºi ai noºtri ºi ai lor, s-au supãrat pe mine. Îmi spuneau cã pânã nu-i cer scuze doctorului Marinescu nu mã mai bagã în seamã. S-au þinut de cuvânt un timp. Dupã vreo douã sãptãmâni a cedat el ºi a venit la mine. I-am spus cã revin asupra afirmaþiei, eu mã refeream la comuniºti, poate cã era ºi el membru PCR, totuºi, ne-am împãcat. El se pricepea mai bine la Röntgen decât ceilalþi, se uita adesea sã-mi vadã evoluþia dezastrului ce mi se întâmplase. Declar în aceste rânduri rãzleþe cã îi pãstrez o frumoasã amintire, de ar ajunge ºi în casa lui acest articol. Dumnezeu nu le-a permis foarte mult în ce mã priveºte, puþini au fost bestii cu mine. Întors în celula din Zarca, îmi lipseau doctorii. Cineva m-a strigat pe fereastra cu obloane. (Acum, în 2001, când scriu aceste rânduri, aflu cã puºcãriaºii au telefoane mobile ºi chiar TV color. Trai pe vãtrai!) M-a auzit un nenorocit de gar- dian. Pedeapsã 7 zile regim sever. Patul scos afarã, mâncare a 4-a zi, restul zilelor 300 g pâine doar teoretic ºi apã caldã. Pânã la greva foamei mai era doar un pas, atâta cât e de la sublim la ridicol, cum spunea Napoleon. Am declarat greva foamei pe timp limitat. Mai eliminam ºi eu din toxinele care ne macinã viaþa. E adevãrat cã era pustiu de aºa ceva. Noi mâncam varzã, mor- covi ºi arpacaº. Când ne dãdeau bandiþii fasole era zi de sãrbãtoare ºi în celulele noastre. Un gardian pântecos, la psihologie se zice cã nu-s cei mai rãi, a zis sã-mi punã felia de pâine de 75 g, pe poliþa uºii, ºi teoretic 400 g mãlai copt la prânz. Eu l-am avertizat cã sunt în greva foamei. Or el tocmai asta voia, sã- mi înfrângã voinþa sub impulsul tentaþiei, al foamei. I-am spus, „vezi sã nu faci cu mine experienþe cum a fãcut Pavlov cu câinii, cu hipersecreþia glandelor sali- vare.“ El zicea: „vezi cã ºtii, vezi cã ºtii.“ În ziua a 7-a am chemat ofiþerul de ser- viciu, un cãpitan, sã declar cã ies din greva foamei. A venit, a deschis vizeta ºi i-am spus cã-i predau cele 6 felii de pâine ºi 6 turtoaie, care erau pe poliþa din celulã. Uimit de gestul meu, cã nici nu mai puteam sta în picioare de slãbit ce eram. A fost învinsã ticãloºia lui prin atitudinea mea ºi a cedat. „Sunt ale dum- neavoastrã, mâncaþi-le.“ Îi zic: „eu am fãcut greva foamei de protest, nu ca sã- mi fac provizii.“ Nu ºi-a mai permis nici sã mã tutuiascã, sau pentru moment a uitat cã eu eram „bã“ ºi a spus „dar nu vã vede nimeni“. I-am rãspuns „mã vede Conºtiinþa, Dumnezeu în care nu credeþi. Mie nu-mi este permis sã triºez.“ A ple- cat buimac. Ai înþeles, cititorule, ce riscuri duceam noi în spinare? Dacã nu, nu se supãrã nimeni de atâta lucru. Nicãieri în lume nu existã o ºcoalã a eroismului pentru fala ºi binele þãrii. Eºti aºa cum sunt genele cu care ai venit pe lume. În prezent – din cauza sechelelor pulmonare – am probleme cu respiraþia. În 1990 am fãcut mãsurãtori la spitalul Fundeni ºi aveam deja 50% din capacitatea pulmonarã.

128 GYULA PACZOLAY

O victimã maghiarã a masacrelor sovietice de la Katyn, Harkov ºi Tver, 1940

Gyula Paczolay s-a Relativ puþinã lume ºtie cã, printre victimele nãscut la 2 noiembrie masacrelor sovietice din 1940 asupra ofiþerilor 1930 în satul Ercsi din polonezi, prizonieri de rãzboi, sãvârºite de unitãþi ale Ungaria. În 1953 a NKVD-ului sovietic sub comanda colonelului Piotr absolvit Universitatea Karpovici Sopruenko, cunoscut drept un „Eichmann Tehnicã de Inginerie sovietic”, s-a aflat ºi un ungur, Emanuel Aladár Chimicã din Veszprém, obþinând titlul de Korompay, lector de limbã maghiarã la Universitatea inginer chimist. Ulterior „Jozef Pilsudski“ din Varºovia. a lucrat la uzina de Pactul de Neagresiune Germano-Rus (sau reducþie a aluminiului Ribbentrop – Molotov), semnat la 23 august 1939 la din Inota ºi la Institutul Moscova, avea o anexã secretã, prin care Polonia era de Cercetãri pentru împãrþitã între Germania ºi URSS, iar Þãrile Baltice ºi Metale Neferoase din Finlanda intrau în sfera de influenþã sovieticã. Budapesta. A obþinut Germania a atacat Polonia la 1 septembrie 1939, gradul de candidat în ocupând jumãtatea vesticã a þãrii. Acest act a fost ºtiinþe în 1962. Primind urmat de atacul ruºilor – fãrã sã se fi declarat rãzboi – o bursã de la guvernul în ziua de 17. Ruºii au ocupat jumãtatea de est a þãrii italian, a petrecut 9 luni ºi au deportat 1,2 la Politehnica din Milano, apoi, începând milioane de polonezi în din 1963, a fost zonele interioare ale membru al corpului URSS. (Doar jumãtate didactic al Universitãþii dintre ei au supravieþuit.) din Veszprém de unde Un mare numãr de s-a pensionat în 1992, polonezi s-au refugiat în devenind profesor Ungaria ºi România. asociat de chimie Ofiþerii polonezi, care fizicã. A dat examene au devenit prizonieri de rãzboi ai armatei sovietice ºi au fost consideraþi duºmani ai URSS în urma cercetãrilor ulterioare 129

129 care au durat mai multe luni, au fost condamnaþi la pentru limbile englezã, moarte în secret. La recomandarea lui Lavrenti Beria, germanã, italianã, comisarul poporului (ministru) pentru Afacerile Interne, japonezã ºi rusã, a acest lucru a fost dus la îndeplinire la 5 martie 1940 de fãcut traduceri din cãtre Comitetul Politic al Comitetului Central al estonianã, francezã, Partidului Comunist Sovietic, cu acordul lui I.V.Stalin, polonezã ºi chinezã. Un timp a predat limba care a iscãlit respectivul document, pãstrat secret, ºi japonezã, lingvisticã a cãrui existenþã a fost chiar negatã timp de 50 de ani. comparatã ºi istoria Emanuel Aladár Korompay – în documentele ºtiinþelor. anterioare el figura drept Manó Aladár Korompay – s-a Din 1977 se ocupã nãscut la Budapesta la 23 martie 1890. Era al ºaptelea de paremiologie, fiu al pãrinþilor sãi, de religie romano-catolicã. Tatãl domeniile sale sãu, Márton Korompay, era farmacist. A urmat ºcoala principale de interes secundarã reformatã (calvinistã) din str. Lónyay din fiind: studiile Budapesta, dupã cum este menþionat în anuarele comparative, ºcolii. Fiºa matricolã nr.614 a fost emisã la 24 iunie proverbele europene ºi 1908. În continuare, din 1908 pânã în al doilea cele din Estul îndepãrtat, precum ºi trimestru al anului universitar 1911-1912, a fost Colecþia din 1598 a student la Facultatea de Arte a Universitãþii din proverbelor maghiare. Budapesta. Certificatul de absolvire (absolutorium) a A prezentat comunicãri fost emis la 3 octombrie 1912, fiind semnat de János la congrese ºi Kiss, rectorul Universitãþii, ºi de Ernö Fináczy, decanul conferinþe Facultãþii de Arte. internaþionale din A fost mai întâi profesor de latinã ºi greacã la ºcoala Göttingen, Jyväskylä, secundarã din Léva, în Ungaria de Nord (actualmente Melbourne, Mysore, în Slovacia), dar curând dupã izbucnirea Primului Nairobi, Peking Rãzboi Mondial a fost mobilizat. A fost trimis la (Beijing), Roma, Przemysl (pe atunci în Austro-Ungaria). În 1916 a Syktyvkar, Tartu, cunoscut acolo o doamnã polonezã, Mieczyslawa Tavira, Tokyo, Wroclaw etc. Este membru în Grabas, care era translatoare. La început au vorbit Colectivul Editorial al unul cu celãlalt în germanã, dar curând s-au cãsãtorit Anuarului Proverbium ºi în acelaºi an li s-a nãscut prima fiicã, Ilona. al ªtiinþei Internaþionale Korompay a fãcut atunci o scurtã vizitã la Budapesta, a Proverbelor dar nu dupã mult timp s-a înapoiat la Przemysl. În (Burlington, Vermont, 1919 a devenit cetãþean polonez ºi a intrat în armata SUA), membru de polonezã ca locotenent. În 1929 a trecut în rezervã cu gradul de cãpitan. În 1930 l-a întâlnit pe profesorul Adorján Divéky (1880-1956), amândoi predând la Universitatea „Báthory“ din Wilno (pe atunci în Polonia, astãzi Vilnius, în Lituania) ºi la Universitatea „Jósef Pilsudski“ din Varºovia. I-a succedat lui Divéki la catedra de limba maghiarã din Varºovia, ca ºi în funcþia de ataºat 130

130 onoare al Societãþii cultural la Ambasada Ungariei în capitala Poloniei ºi la Internaþionale pentru preºedinþia Asociaþiei Polono-Maghiare. Familia s-a Cercetãri în Naraþiuni mutat la Varºovia. Curând i s-au mai nãscut acolo Populare (2005). douã fiice, Maria ºi Elisabeth. Se menþioneazã cã era Cãrþile sale cuprind: ºi un bun pianist, flautist ºi organist. A publicat un mic ªtiinþe ºi Sisteme, Dicþionar Ungaro-Polonez la 15 martie (Ziua Naþionalã Relaþii Comune în Diferite Arte ºi ªtiinþe a Ungariei) 1936, urmat curând de contrapartida sa (în maghiarã, 1973), Polono-Ungarã. Este de asemenea autorul unui ghid Proverbe europene din de conversaþie polono-maghiar. Estul îndepãrtat ºi În 1939, împreunã cu un grup de polonezi care unele din Asia (1994), învãþau maghiara, a vizitat Budapesta. În timpul Proverbe europene în ºederii lor acolo, a izbucnit Al Doilea Rãzboi Mondial. 55 limbi cu echivalente Membrii grupului au supravieþuit în Ungaria, dar el s-a în arabã, persanã, întors imediat la Varºovia, dând curs chemãrii sub sanscritã, chinezã ºi arme. Ca membru al personalului Ambasadei Ungare, japonezã (1997, ar fi putut obþine o scutire, dar nu a vrut sã facã uz de reeditat în 2002), 1000 aceastã oportunitate. În acelaºi an a fost luat prizonier proverbe maghiare cu de rãzboi de cãtre Armata Sovieticã. A fost dus în traduceri ºi echivalente în englezã, estonianã, lagãrul din Starobelsk, unul dintre cele trei lagãre finlandezã ºi germanã, afectate ofiþerilor. (Celelalte douã erau la Kozielsk ºi cu echivalente latineºti Tver.) Dacã ºi-ar fi scos semnele gradului ar fi putut (2005). Este autorul pãrãsi lagãrul, dar nu a fãcut-o. O carte poºtalã trimisã capitolului „Discriminãri din lagãr soþiei sale la Varºovia s-a pãstrat pânã acum. politice, evenimentele În aprilie ºi mai 1940, 3739 prizonieri de rãzboi din revoluþiei din 1956 ºi Starobelsk au fost împuºcaþi mortal în apropierea reabilitarea”din cartea oraºului Harkov, în celularul Poliþiei Secrete Sovietice, A Veszprémi Egyetem NKVD, ºi au fost îngropaþi la Piatihatki. La 17 iunie története 1949-1999 2000 în onoarea celor uciºi acolo s-a înãlþat un (Istoria Universitãþii din monument. Lista cu numele prizonierilor de rãzboi Veszprém 1949-1999), 2002. uciºi la Harkov este cuprinsã în cartea intitulatã A primit Medalia Rozstrzelani w Charkowie (Împuºcaþi mortal la pentru Folclor Harkov), publicatã la Varºovia de Editura Osrodek European (2000) ºi Karta, în 1996. Numele lui Emanuel Aladár Korompay Estonian Maarjamaa este al doilea din coloana 3, pagina 94. Rist (2002). Prima placã memorialã în onoarea lui Emanuel Korompay a fost dezvelitã la 12 aprilie 1992 pe zidul fostei sale case din Varºovia, la colþul dintre strãzile Podchorazych ºi Holówki. La Universitatea din Varºovia, pe clãdirea de Studii Orientale – care gãzduise iniþial Departamentul de Maghiarã – la 26/28 Krakowskie Przedmiescie, la iniþiativa Ungariei, a fost dezvelit, cu onoruri militare, la 21 noiembrie 2002, 131 Memorialul Korompay, în prezenþa unei delegaþii a

131 Parlamentului Maghiar condusã de istoricul Tamás Katona, membru al Parlamentului. A fost primul act al celebrãrilor care au marcat a 50-a aniversare a Departamentului Maghiar. Pe memorial se aflã urmãtoarea inscripþie (în limba polonezã în original): Emanuel Korompay /1890-1940/ Lector de limba maghiarã la Universitatea din Varºovia între anii 1930 ºi 1939. Cãpitan în Armata Polonezã, participant la campania din septembrie 1939. Prizonier în lagãrul din Starobelsk, ucis la Harkov. Sã sperãm cã mai devreme sau mai târziu Budapesta, oraºul sãu natal, îl va comemora de asemenea.

Notã. 4441 deþinuþi din lagãrul de la Kozielsk au fost uciºi la Katyn ºi au fost îngropaþi acolo, lista cu numele lor fiind publicatã în 1995. Lista cu numele intelectualilor polonezi, uciºi la Tver ºi îngropaþi la Miednoje, a fost publicatã în 1997. Conform datelor oficiale sovietice, alþi 7305 deþinuþi au fost uciºi în diferite închisori. 448 prizonieri selectaþi din cele trei lagãre, consideraþi de încredere, au fost duºi în lagãrul de la Griazowiec, au supravieþuit, iar corespondenþa lor cu familiile a continuat ºi dupã aprilie 1940. În iulie 1946, la Curtea Internaþionalã de Justiþie de la Nürenberg, procurorul rus Pokrovski i-a acuzat pe germani de uciderea ofiþerilor polonezi. Curtea a respins acuzaþia. Cu toate acestea, timp de 50 de ani ruºii i-au

132 acuzat pe germani de a fi ucis ofiþerii polonezi ºi aceasta a fost ºi poziþia oficialã a þãrilor satelite. Broºura ziaristului polonez Boleslaw Wójcicki, intitulatã Adevãrul despre Katyn ºi în care erau acuzaþi germanii de acea crimã a fost editatã de douã ori, în 1952 ºi 1953. Un memorial purtând inscripþia: 1940 Katyn – Starobielsk – Ostaszków a fost inaugurat la 31 iulie 1981 în Cimitirul Militar Powonski din Varºovia. A fost distrus în noaptea urmãtoare de cãtre serviciile de Securitate poloneze. La 13 aprilie 1990, preºedintele Mihail Gorbaciov a recunoscut crima, iar unele din documentele respective au fost înmânate preºedintelui polonez Lech Walesa de cãtre preºedintele Boris Elþân, care de asemenea a plãtit tribut victimelor în Cimitirul Powonski din Varºovia. Monumentul în onoarea victimelor masacrului a fost dezvelit la Katyn în 28 iulie 2000, iar la Tver, în 2 septembrie 2000.

(Versiunea uºor revizuitã a acestui articol a fost publicatã în sãptãmânalul maghiar Élet és Tudomány (Viaþã ºi ªtiinþã), Vol.63, nr.19, pp.589-590, din 9 mai 2008)

Traducere de Micaela Ghiþescu

133 Am mai spus-o: una dintre primele instituþii edificate de comuniºti de îndatã ce-au pus mâna pe putere în România (6 martie 1945) a fost instituþia- puºcãrie. Harta de faþã aratã locurile „onorate" de aceastã instituþie de bazã a regimului comunist. ªi încã nu sunt toate locurile consemnate. Fiindcã Securitatea a mai avut locurile ei de detenþie prin fiecare oraº mare sau mic, ba chiar în foarte multe comune. O hartã care ar consemna cu exactitate toate aceste locuri de suferinþã româneascã ar apãrea complet neagrã. Baza acestui gulag românesc a fost pusã de Gheorghiu-Dej. Atunci a ºi cãpãtat amploare acest gulag de inspiraþie sovieticã. Când a venit Ceauºescu la putere, acest gulag a cunoscut un oarecare declin. Pozând într-un „comunist cu faþã umanã", cosmetizare necesarã ca sã facã bunã impresie Occidentului, Ceauºescu a început sã mai renunþe la zidurile închisorii propriu-zise, fãrã însã a renunþa la teroare. Teroarea lui era mai nuanþatã, fiindcã el nu-ºi mai înlãtura adversarii cu glontele tras în ceafã, ci prin alte metode, chipurile mai „blânde", precum: accidente de maºinã, sinucideri simulate, iradieri, expulzãri peste graniþã etc. În memoria þãrii locurile consemnate pe harta de faþã au rãmas ºi vor rãmâne. Unele puºcãrii au o tristã ºi înspãimântãtoare faimã. Aºa au fost Jilava, Sighet, Râmnicu Sãrat, Piteºti, Galaþi, Caransebeº, Aiud, Gherla etc. În unele dintre aceste locuri nu mai existã azi nici închisori. Aºa sunt, de exemplu, Râmnicu Sãrat, Caransebeº, Galaþi, Sighet etc. Ba chiar unele dintre ele, cu zidurile slãbite în urma diverselor cutremure, sunt gata sã fie demolate. Noi credem cã nu trebuie lãsate sã disparã. Ele trebuie luate sub îngrijirea societãþii civile ºi conservate. Pentru ce conservate? Pentru cã aceste locuri s-au gravat în istoria þãrii noastre ca locuri de suferinþã pentru poporul român care, în planificarea comunistã, trebuia sã disparã de pe faþa pãmântului. Rândurile pe care le scriem acum vor sã se constituie într-o invitaþie faþã de acei români care, având ºi posibilitãþi materiale, pot lua în custodie o fostã închisoare sau alta, ca sã o poatã conserva ca atare. Spre neuitarea martirilor noºtri.

134 Geografia detenþiei

135 Unde sunt cei care nu mai sunt „Catalogul” celor uciºi în temniþele comuniste C COCONEÞ Victor, n. în 1925 la Satu Mare. Student la Fac. de Drept, ºef de cabinet al ministrului delegat din Ardealul de Nord cu problemele refugiaþilor. Arestat pe 2.02.1949, pentru activitatea de organizare a PNÞ. Condamnat la 7 ani temniþã grea. A trecut prin Jilava, Peninsula ºi Gherla. Dupã eliberare, s-a ocupat de refacerea PNÞ, cãutânt totodatã sã arate strãinãtãþii drama României. Pe 28.02.1973 a fost aruncat de la etajul 5 al imobilului din bd. Bãlcescu 26. COCOREANU Pavel. A fost arestat în 1948 ºi a murit la Gherla în 1950. COCOª Alex. I., n. la 15.05.1911 în com. Colteºti, Zimnicea. Þãran din com. Pãuleasca Frumoasã – Suceava. Arestat pe 15.08.1952, a murit în lagãrul Galeº la 22.06.1953. COCOª Teodor C., n. la 26.02.1899 în com. Ciumuleºti – Suceava. Þãran. Arestat în 1950, a murit în lagãrul 5 Culme pe 25.03.1952. COCU Remus. Sublocotenent. A fost împuºcat de ostaºii sovietici la 7.11.1944 la ªelimbãr – Sibiu. CODAC Ion. Originar din Hunedoara. A fost împuºcat de ostaºii sovietici la 16.10.1944 în localitatea Sighilete. CODILÃ Teodor, n. la 24.01.1920 la Giriºu de Criº – Bihor. Preot ortodox. A murit în detenþie, la mina Baia Sprie pe 3.05.1953. CODOBAN Teodor. Învãþãtor. A murit la Vãcãreºti. CODREA Costache, n. în 1900. A murit în detenþie în 1971. CODREA Ion. Originar din com. Giuleºti – Maramureº. Notar. A fost arestat ca partizan, a trecut prin penitenciarul Gherla ºi a fost împuºcat de Securitate imediat dupã eliberare, în 1949. CODREA Ion. Plutonier. A fost împuºcat de un secretar al PCR la Abrud, în nov. 1946, în timpul campaniei electorale. CODREAN Iosif, n. la 21.02.1926. Comerciant originar din Cluj. A fost parti- zan în grupul condus de Diamandi Ionescu în munþii Bãiºoara. A fost executat la Gherla împreunã cu Diamandi Ionescu la 15.05.1951. CODREANU Costache I., n. la 25.01.1895 în com. Caºin – Bacãu. Condamnat în 1960 la 4 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A murit pe 11.11.1960 ca urmare a torturilor din timpul anchetei, la penitenciarul Vãcãreºti. CODREANU Iosif ªt., n. la 21.02.1926 la Cluj. A fost arestat pe 19.02.1950, ca membru al miºcãrii de partizani conduse de Diamandi Ionescu. Executat la Gherla pe 15.05.1951.

136 CODRUÞ Oprea T., n. la 29.08.1903 în com. Poetaº – Galaþi. Arestat în 1950 ºi condamnat. A fost împuºcat la Capul Midia pe 31.07.1951. COJAN Aurel, n. în com. Mãgura-Bran. Cãpitan de artilerie, rãnit pe frontul de Est. Întors din rãzboi, ºi-a continuat studiile la Politehnica din Bucureºti. A fost are- stat pe 15.05.1948 cu un lot de studenþi, pentru activitate anticomunistã. În timpul anchetei a fost torturat de lt. Igor Gorotcov din Min. de Interne. Condamnat la muncã sil- nicã ºi deþinut în lagãrele de la Canal. În 1952 a fost C omorât la Medgidia de o garniturã de tren care a descãr- cat bolovani peste deþinuþi. COJAN Iuliu Daniel, n. la Braºov. Student la Fac. de Construcþii, anul IV. Condamnat în 1949, a murit la Periprava în 1952. COJENEL Apostol, n. în 1921. A murit în lagãrele de la Canal pe 10.04.1951. COJOC Gheorghe C., n. la 25.12.1896 la Oituz – Bacãu. Membru PNÞ. A fost condamnat pe 10.10.1952 la 16 ani închisoare pentru deþinere de arme. A murit la Gherla în 1953. COJOC Vasile N., n. la 3.12.1907 în com. Puieºti-Lãteºti – Tutova. Þãran. A fost arestat pe 15.08.1952 ºi a murit în lagãrul 5 Culme pe 21.11.1952. COJOCARU Alex. Gh., n. la 16.03.1903 în com. Traian – Ialomiþa. Legionar, stabilit la Bucureºti. A fost arestat pe 8.10.1953 pentru propagandã anticomu- nistã. A fost omorât în timpul anchetei la Securitatea din str. Uranus, pe 25.01.1959. COJOCARU Aurel. Originar din com. Poiana Teiului – Neamþ. Muncitor. A fost arestat pe 31.08.1949 ºi a murit la Gherla în mai 1950. COJOCARU Constantin. Muncitor la Combinatul din Sãvineºti. A fost con- damnat pentru cã a îndrãznit sã riposteze la insultele unui miliþian ºi a murit la Aiud în detenþie. COJOCARU Dumitru, n. în 1906 în com. Slobozia Mare (Basarabia). Þãran. A fost învinuit cã ar fi vrut sã treacã Prutul în 1948, ca sã ajungã în România. Ridicat de NKVD, a fost condamnat la 10 ani închisoare ºi a murit în Siberia în 1950. COJOCARU Elizei, n. în 1929. Þãran. A fost arestat pentru cã s-a opus colec- tivizãrii ºi a murit în detenþie pe 17.04.1958. COJOCARU Ion, n. în 1927, originar din Soroca (Basarabia). Student la Fac. de Medicinã. A fost condamnat la 10 ani închisoare pe 21.07.1947 pentru par- ticipare la miºcarea de rezistenþã împotriva ocupãrii Basarabiei de cãtre sovieti- ci. A murit în Siberia. COJOCARU Ion C., n. la 22.08.1897 la Costeºti – Iaºi. Vânzãtor în Mediaº – Sibiu. Membru PNL. A murit la Gherla pe 8.03.1960. COJOCARU Ion D., n. la 17.10.1896 în com. Vlãdãreºti – Iaºi. Þãran. Arestat pe 15.08.1951, a murit la Poarta Albã în 1955. COJOCARU Ion R., n. la 23.04.1925. Plutonier. A murit în timpul detenþiei. COJOCARU Petre, n. la 23.11.1910 în com. Þepeº Vodã – Constanþa. Þãran. Arestat în 1950, condamnat la muncã silnicã. A murit în lagãrul 5 Culme pe

137 24.11.1952. COJOCEA Francisc. Preot catolic din Dioceza Iaºi. A murit în detenþie la Gherla. COJUHARI Ion, n. în 1906 în com. Visoca – Soroca (Basarabia). Membru al miºcãrii de rezistenþã „Arcaºii lui ªtefan”. Arestat de NKVD, condamnat pe 13.02.1950 la 10 ani închisoare. Deportat în reg. Komi (URSS), unde a decedat. COLBU Iordache I., n. la 2.04.1886 în com. Valea lui Ion – Bacãu. Þãran. Arestat pe 17.09.1956 pentru pro- pagandã anticomunistã. A murit pe 4.05.1960, în urma C torturilor din timpul anchetei. COLDA Ion S., n. la 27.09.1921 la Cravia – Arad. Þãran. A fost arestat în 1966 pentru denigrarea regimului comunist. A murit pe 22.02.1967 în timpul anchetei. COLEªNIC Valentina, n. în 1925. Studentã la Inst. Pedagogic din Soroca (Basarabia). Membrã a miºcãrii de rezistenþã basarabene „Arcaºii lui ªtefan”. Arestatã de NKVD, a fost condamnatã la 10 ani închisoare pe 21.08.1947 ºi a murit în Siberia. COLF Maria, n. în 1908. A murit în detenþie. COLHON Ilie. Originar din Alba Iulia. Avocat. A fost omorât în sediul Securitãþii din Alba Iulia. COLIBAª Feodor, n. în 1904 la Bãdiceni – Soroca (Basarabia). Membru al miºcãrii de rezistenþã basarabene „Arcaºii lui ªtefan”. Arestat de NKVD, a fost condamnat la 15 ani închisoare. A murit în Siberia. COLIBAª Olimpia, n. în 1934. Originarã din com. Siliºtea de pe valea Glavaciocului. În timpul revoltei þãrãneºti împotriva colectivizãrii, din 7.07.1950, a tras clopotele bisericii din localitate. A fost printre cei împuºcaþi în ziua aceea. Avea doar 16 ani. COLICI Gh. I., n. la 15.09.1897 în com. Unirea-Bãileºti – Olt. Þãran, membru PNÞ. A fost arestat pe 10.03.1952 pentru denigrarea comunismului. A murit la Securitate pe 27.04.1952. COLIÞÃ Ioan F., n. la 6.09.1907 în com. Dârvari – Mehedinþi. Stabilit în com. Cetatea – Dolj în care a slujit ca preot timp de 34 de ani. Avea 9 copii. A fost denunþat ca legionar de colegul sãu de altar, preotul C-tin Popescu. Arestat în 1952, a fost eliberat în 1954. Rearestat pe 15.06.1959, a fost bãtut ºi torturat în timpul anchetei de securistul Keleman (fost chelner la Craiova) ºi de lt. mj. Molnar. Trimis în lagãrul de muncã Ostrov-Mãcin, a fost omorât dupã câteva luni ºi aruncat în groapa comunã. COLOCEA Francisc. Preot franciscan originar din Iaºi. A fost arestat ºi a murit în penitenciarul Gherla. COLORIAN (?). Magistrat. Arestat în 1947 cu lotul Istrate Micescu. A murit în 1948 în penitenciarul Aiud. COLÞAN Petre. Originar din com. Teregova – Caraº-Severin. Þãran. Arestat în 1949 ºi condamnat pentru sprijinul acordat partizanilor. A trecut prin peniten- ciarele Lugoj, Timiºoara, Jilava, lagãrul Peninsula. A murit la scurt timp dupã eliberare, ca urmare a tratamentului inuman din timpul detenþiei.

138 COLÞUN, Spiridon T., n. la 24.01.1905 în com. Cornea Almaº Mehadia – Caraº-Severin. Agricultor. A fost arestat pe 15.08.1952 ºi condamnat. A murit la Poarta Albã pe 14.12.1952. COLUÞ Iosif, n. în 1915. A fost arestat în 1951 ºi a murit la Poarta Albã pe 14.01.1953. COMAN (?). A murit la Gherla, în urma torturilor la care a fost supus. COMAN Dumitru. Inspector la CFR. Condamnat în anul 1949. A murit la Canal în 1951. C COMAN Gavrilã, n. în 1929. Originar din Sighet. Elev la Liceul industrial „Polizu” din Bucureºti. A fost arestat pe 27.08.1948 ºi a murit pe 6.07.1951 în spitalul penitenciarului Târgu Ocna. COMAN Gheorghe, n. la 24.03.1915 în com. Murani – Timiº. Preot ortodox, tatãl poetei Ana Blandiana. Studii liceale la Timiºoara, Fac. de Teologie (1937) ºi de Drept (1939) la Cernãuþi. Profesor de Religie ºi de Drept la Timiºoara ºi Oradea. În 1944 a plecat pe front ca preot militar cu grad de cãpitan, ajungând pânã în munþii Tatra. În anii 1945-1949 a slujit în Catedrala din Oradea. Arestat prima datã în 1950, chiar din altar, iar ulterior, a ºaptea oarã, în stradã, în sep- tembrie 1959. A fost condamnat la 6 ani închisoare corecþionalã, 4 ani interdicþie civicã ºi confiscarea averii, pentru „delict de uneltire contra ordinii sociale”. Eliberat în august 1964 din lagãrul Salcia, a murit la douã luni de la eliberare. COMAN Gheorghe Neagu, n. la 10.12.1908 la Lucãreºti-Moineºti – Bacãu. Muncitor. Arestat în 1950, a murit în lagãrul Poarta Albã pe 28.02.1953. COMAN Ion D., n. la 7.12.1922. Profesor. A fost condamnat pentru legãturi cu partizanii din munþii Fãgãraº ºi executat la Braºov pe 31.10.1950. COMAN Ion ªt., n. la 26.08.1905 în com. Mãrunþiºu – Buzãu. Stabilit în Braºov. A fost arestat pe 5.03.1957 ºi condamnat pentru implicare într-o organi- zaþie subversivã pe 30.06.1960. COMAN Mircea. Originar din Fãgãraº. A fost arestat în anul 1951 pentru cã a gãzduit partizani. Executat la Braºov pe 31.10.1953. COMAN ªtefan. Originar din Viºeul de Sus – Maramureº. Elev. Arestat pe 5.05.1948. Condamnat la 7 ani închisoare, a ajuns în penitenciarul Târgºor. A murit în detenþie în 1950, bolnav de TBC. COMAN Vasile. Elev. A fost condamnat în anul 1948. Anchetat, bãtut ºi tortu- rat de nenumãrate ori, a murit în penitenciarul Tg. Ocna, în 1953. COMANOV Liuba. Þãrancã din com. Diniaº – Timiº. Începând cu data de 18.06.1951 a fost trimisã cu domiciliu obligatoriu la Schei, în Bãrãgan, unde a murit în 1953. COMÃNCEANU Tudor M., n. la 11.05.1886. Þãran din com. Petroºani – Constanþa. A fost arestat în 1951 ºi a murit pe 27.11.1952 în penitenciarul Piteºti (dupã alte surse – în lagãrul 5 Culme, Canal). COMÃNDêESCU Justina. Þãrancã din com. Stãneºti – Muscel. Arestatã împreunã cu soþul sãu, Comãndãºescu Mucenic, în iulie 1959, pentru sprijinirea partizanilor din grupul Arnãuþoiu. A fost condamnatã ºi a trecut prin penitencia- rele Piteºti, Jilava ºi Miercurea Ciuc, unde a murit în 1961.

139 COMÃNDêESCU Mucenic N., n. la 25.03.1881. Þãran din com. Stãneºti – Muscel. Arestat împreunã cu soþia, Comãndãºescu Justina (vezi mai sus) în iulie 1959, pentru sprijinirea partizanilor din grupul Arnãuþoiu. A fost condamnat la 5 ani închisoare (preºedintele Trib. Militar Bucureºti fiind lt. col. Ion Brancovici, iar procuror cpt. Molea Marin). A fost torturat în timpul anchetei de la Piteºti. A murit la Jilava pe. 3.11.1960. COMÃNDêESCU Sorin. A murit în penitenciarul Fãgãraº. COMÃNESCU Ion. Ofiþer. A murit în închisoarea C Vãcãreºti. COMÃNICI Ion, n. în 1922. Þãran. A fost arestat ºi a murit în închisoare pe 8.02.1951. COMÃNICI Nicolae, n. în 1896. Þãran. A fost arestat pe 26.07.1952 ºi a murit la Poarta Albã pe 10.03.1954. COMÃNICIU Nicolae N., n. la 16.06.1896 în com. Veneþia de Jos – Fãgãraº. Stabilit în Bucureºti. A fost arestat în 1951. Condamnat la 2 ani închisoare, dar nu a fost eliberat la expirarea detenþiei. A murit la Poarta Albã pe 10.03.1954. COMÃRIÞà Gheorghe. Þãran din Bucovina. A fost arestat de NKVD ºi a murit într-un lagãr de exterminare din Siberia. COMªA Ioan G., n. la 21.06.1930 în com. Praid – Harghita. Elev. A fost are- stat pe 25.06.1949 pentru implicare într-o organizaþie anticomunistã. A trecut prin „reeducarea” din penitenciarul Gherla ºi a murit pe 2.02.1950. COMªA Ion. Ofiþer. A furnizat arme partizanilor din munþii Fãgãraº. A fost exe- cutat. COMªA Ion. Originar din Tg. Mureº. A fost condamnat în 1957 împreunã cu alþi doi fraþi ai lui, toþi trei fiind trimiºi la penitenciarul Gherla. A murit pe 6.03.1958 într-un vagon supraaglomerat, în timp ce era transportat cãtre lagãrele de exter- minare din Bãlþile Dunãrii. COMªA Mercedes. Italiancã de origine, cãsãtoritã ºi stabilitã în Sibiu. A fost arestatã împreunã cu soþul, Comºa Gheorghe, pentru gãzduirea lui Horaþiu Comãniciu (vãr cu soþul sãu). A murit în detenþie la Mislea. CONCEATU Ioan T., n. la 24.01.1906. Þãran din com. Viiºoara – Constanþa, partizan din zona Babadag. Arestat pe 23.07.1949, torturat în timpul anchetei la Securitatea din Constanþa. A fost condamnat la 15 ani muncã silnicã, 7 ani degradare civicã, plus alþi 13 ani muncã silnicã (preºedintele Tribunalului fiind col. magistrat C-tin Pavelescu), pentru „crimã de uneltire contra ordinii sociale” ºi „asociere la uneltire”. Executat din dispoziþia lui Nicolschi pe 23.03.1950 în „trenul morþii”, în timp ce era transferat la penitenciarul Timiºoara. A fost un ade- vãrat masacru, în care au fost uciºi peste 30 de deþinuþi. CONCESCU Gheorghe, n. în 1908 în com. Nãieni – Buzãu. Stabilit în Mizil. A fost condamnat în 1950 ºi a murit în 1954 la Gherla. CONCITU Ion, n. la 24.01.1918. Þãran din com. Viiºoara – Constanþa. Partizan în zona Babadag, din grupul condus de Gogu Puiu. A fost arestat pe 20.07.1949, într-o luptã cu Securitatea. Condamnat la moarte în sept. 1949. A

140 fost executat la Timiºoara pe 23.03.1950. CONDEESCU Dumitru. Comandant de marinã. Arestat în 1948 împreunã cu soþia ºi fiul, pentru legãturi cu amiralul Horia Mãcellariu ºi implicare în miºcarea de rezistenþã. A fost condamnat ºi a trecut prin penitencia- rele Jilava ºi Aiud. A murit în 1958 în penitenciarul Piteºti, pentru cã nu i s-a acordat asistenþã medicalã, deºi era grav bolnav. CONDEESCU Marius P., n. la 10.05.1898 la Turnu Severin. Avocat. A fost arestat pe 3.12.1954 ºi con- C damnat la 8 ani temniþã grea. A murit la Gherla pe 28.06.1957. CONDREA Ion. Originar din com. Giuleºti – Maramureº. A murit în anul 1948 în detenþie. CONDREA Neculai C., n. la 4.12.1896 la Tg. Neamþ. Avocat, stabilit la Constanþa. A fost arestat pe 22.10.1959 ºi a murit în penitenciarul Aiud pe 1.03.1965. CONDRICI Dumitru V., n. la 2.12.1887 în com. Policiori – Buzãu. Legionar, stabilit în com. Corvin – Constanþa. A fost arestat pe 28.12.1958 ºi condamnat la 8 ani închisoare. A murit pe 3.03.1959 în urma torturilor la care a fost supus în penitenciarul Constanþa. CONOPAN Romulus, n. în 1904. A fost arestat ºi a murit în timpul detenþiei în 1978. CONSTANDACHE Hristian Virgil M., n. la 26.12.1893 la Rm. Sãrat. Inginer, stabilit în Bucureºti. Membru PNL. A fost arestat pe 24.09.1958 pentru propa- gandã anticomunistã. A murit pe 20.02.1959 în timpul anchetei. CONSTANDACHE Virgil, n. în 1893. A fost arestat ºi a murit în 1959 în tim- pul detenþiei. CONSTANT Ieronim, n. în 1914. Þãran din com. Coºlariu – Alba. Partizan. A murit în luptã cu Securitatea la Apaºeiu, pe 7.03.1949. CONSTANT Nicolae, n. în 1925. Originar din com. Bãdeºti-Precista – Satu Mare. Student. A fost condamnat în 1949 ºi a murit pe 7.01.1950 la Tg. Ocna, în urma torturilor din timpul anchetei. CONSTANTIN Constantin. General de Divizie. ªef de Stat Major, ministru subsecretar de stat la Min. Apãrãrii Naþionale (între 21.11.1941 ºi 14.07.1943), când ºi-a dat demisia din minister. Arestat ºi condamnat, a murit în penitencia- rul Vãcãreºti pe 29.02.1948. CONSTANTIN David, n. în 1873. Poliþist. Condamnat pentru cã în timpul rãs- coalei þãrãneºti din 1907, a arestat câþiva tâlhari care îi jefuiau pe localnici. A murit în penitenciarul Vãcãreºti în anul 1968, la 85 de ani. CONSTANTIN Elena-Lenuþa. Þãrancã din com. Nãieni – Buzãu. În 1954, când au venit s-o aresteze, a fugit în pãdure numai în cãmaºã. Prinsã dupã o vreme, a fost condamnatã ºi a trecut prin penitenciarele Jilava, Mislea ºi Miercurea Ciuc. Grav bolnavã de TBC, a murit dupã eliberarea din 1964, în spi- talul Mihãileºti. CONSTANTIN Ilie, n. în 1903. Domiciliat în Lugoj – Timiº. A fost condamnat

141 ºi a murit în 1950, în penitenciarul Aiud. CONSTANTIN Ilie, n. în 1920. Inginer, cu domiciliul în Oradea. A fost arestat în 1948 ºi a murit în 1950, în pen- itenciarul Aiud. CONSTANTIN Ion A., n. la 10.12.1903 în com. Nistoreºti, satul Cogealac – Tulcea. Chiabur. A luptat ca partizan în zona Babadag. Arestat pe 20.05.1949 de Securitatea din Constanþa. A fost judecat împreunã cu fiul sãu Ion, fiind condamnaþi, el la 15 ani temniþã grea ºi 7 ani degradare civicã, iar fiul la 10 ani muncã silnicã ºi 5 ani degradare civicã (preºedintele Tribunalului fiind C col. magistrat C-tin Pavelescu). A fost asasinat din ordinul lui Nicolschi, împre- unã cu alþi luptãtori din zona Babadag, pe 28.02.1950, în „trenul morþii” în dru- mul de la Aiud la Timiºoara. CONSTANTIN Nicolae. Soldat. A fost împuºcat de sovietici pe 24.09.1944 în com. Vadu Paºii – Buzãu. CONSTANTIN Nicolae, n. în 1925. Domiciliat în com. Bãdeºti – Argeº. A murit pe 7.01.1950 la Tg. Ocna, în timpul detenþiei. CONSTANTIN Nicolae M., n. la 12.02.1905 în com. Traian – Ialomiþa. Þãran, cu domiciliul în localitatea Perieþi – Ialomiþa. A fost arestat în 1950 ºi a murit la Poarta Albã pe 21.04.1952. CONSTANTIN Petre. Þãran. A murit în detenþie, la penitenciarul Vãcãreºti. CONSTANTIN Sandu. A fost împuºcat mortal pe 8.11.1945, în timpul mani- festaþiei din Piaþa Palatului Regal. CONSTANTIN Tilicã. A fost împuºcat de sovietici la Caracal, pe 31.08.1945. CONSTANTIN Toma, n. în 1920. Inginer, domiciliat în Oradea. A fost arestat în 1948 ºi a murit în penitenciarul Aiud în 1950. CONSTANTIN Victor, n. în 1925. A murit în închisoare la Aiud în 1954. CONSTANTINESCU (?) Avocat din Ciocãneºti. A fost împuºcat pe 4.08.1946, în timpul campaniei electorale. CONSTANTINESCU (?) Medic. A murit în penitenciarul din Craiova, în octombrie 1947. CONSTANTINESCU (?) Þãran din Valea Rea, Adamclisi – Constanþa. Membru PNÞ. A fost arestat pe 15.08.1952 ºi a murit la Poarta Albã în 1953. CONSTANTINESCU Alexandru, n. la 27.02.1899. Poliþist. A fost arestat pe 11.10.1949 ºi a murit la 26.01.1952 în închisoarea din Fãgãraº. CONSTANTINESCU Alexandru. Judecãtor din Tulcea. A fost atacat de ostaºii sovietici pe stradã, în iarna 1945/46, dezbrãcat ºi þinut în ger pânã când a murit îngheþat. CONSTANTINESCU Alexandru V., n. la 6.07.1902 în com. Frânceºti – Vâlcea. A fost arestat pe 16.08.1952 ºi a murit într-unul din lagãrele de la Canal în 1953. CONSTANTINESCU Aurel. Inginer din localitatea Pucheni – Prahova. Arestat, a fost omorât la Securitatea din Ploieºti. CONSTANTINESCU Aurel V., n. la 14.03.1905 la Pucheni – Prahova. A fost arestat pe 4.03.1957. Condamnat pentru „uneltire contra ordinii sociale” ºi a

142 murit pe 14.05.1957 în lagãrul de la Periprava. CONSTANTINESCU Constantin. Sergent major. A fost împuºcat de sovietici la Chitila, în ziua de Crãciun, pe 25.12.1944. CONSTANTINESCU Constantin. Originar din Tr. Severin. A fost arestat ºi judecat în procesul partizanilor din munþii Mehedinþi (conduºi de N. Trocan). Condamnat la moarte ºi executat la Craiova în 1952. CONSTANTINESCU Constantin-Costicã C., n. la 10.08.1921 în com. Gohor – Galaþi. Învãþãtor. Legionar. C A fost arestat pe 4.04.1949 ºi omorât în timpul anchetei, la Securitatea din Galaþi, pe 22.12.1950. CONSTANTINESCU Dumitru. Învãþãtor din com. Clinceni – Ilfov. Condamnat, a murit în lagãrul de la Poarta Albã, în 1954. CONSTANTINESCU Dumitru Gh., n. la 11.10.1904 în com. Tismana – Gorj. Învãþãtor din Petroºani, legionar. A fost arestat pe. 5.07.1959, condamnat la 2 ani închisoare ºi a murit pe 18.01.1960 în lagãrul 5 Culme. CONSTANTINESCU Dumitru M. A murit în penitenciarul Gherla în 1960. CONSTANTINESCU Dumitru. Þãran. A murit în detenþie, la Vãcãreºti. CONSTANTINESCU Dumitru T., n. la 3.08.1895 la Slobozia – Ialomiþa. Preot. A fost arestat pe 14.08.1952 ºi a murit în lagãrul de la Coasta Galeº pe 1.10.1952. CONSTANTINESCU Emil E., n. la 17.10.1927 în com. Bãliºeni – Botoºani. Student la Iaºi, a fost arestat pe 15.05.1948 ºi condamnat la 10 ani muncã sil- nicã. A murit la Tg. Ocna pe 8.12.1950. CONSTANTINESCU Eugen, n. în 1910. Muncitor din Craiova. Condamnat în 1948, a murit în penitenciarul Aiud pe 8.10.1950. CONSTANTINESCU Florin C., n. la 5.04.1881 la Curtea de Argeº. Avocat. A fost arestat pe 9.08.1948 pentru „propagandã contra regimului”. A murit în tim- pul anchetei la Securitatea din Piteºti, pe 24.09.1958. CONSTANTINESCU Gheorghe. A murit în penitenciarul Gherla în 1962. CONSTANTINESCU Gheorghe, n. la Iaºi. Inginer mecanic. Condamnat în 1948, a murit în penitenciarul Tg. Ocna în 1953. CONSTANTINESCU Gheorghe. Inginer hidrotehnic din Târgoviºte. membru în Delegaþia permanentã a PNÞ-Dâmboviþa, deputat. Arestat în 1958 pentru activitatea sa politicã. A fost condamnat la 18 ani închisoare ºi a trecut prin pe- nitenciarele Jilava ºi Aiud. La eliberare, în 1964, fiind epuizat de anii de detenþie, nu a reuºit sã ajungã decât la poarta închisorii, unde a leºinat. Transportat la spi- talul închisorii Aiud, a murit acolo dupã 3 zile. CONSTANTINESCU Gheorghe I., n. la 19.12.1904. Tehnician, domiciliat în com. ªtefãneºti – Ilfov. A fost arestat pe 15.08.1952 ºi a murit în lagãrul 5 Culme pe 20.12.1952. CONSTANTINESCU Iancu M., n. la 14.12.1879 în Macedonia. Avocat din Buzãu, membru PSD. Arestat pe 15.08.1952, a murit în lagãrul de la Peninsula pe 31.12.1952. CONSTANTINESCU Ioan. Preot din com. Poenari (Argeº?). Arestat în 1958,

143 a fost condamnat iniþial la 6 ani închisoare, iar ulterior la moarte. A fost executat la Jilava, pe 19.05.1959. CONSTANTINESCU Ioan N., n. în 1900 în com. Mohreanu – Brãila. Învãþãtor în com. Vintilã Vodã – Buzãu. Partizan în grupul condus de avocatul Nicolae Pãun. A fost împuºcat în munþii Buzãului pe 30.11.1948. CONSTANTINESCU Ion. A fost arestat în 1948, tortu- rat în timpul anchetei la Securitatea din Braºov ºi a murit în penitenciarul Fãgãraº. CONSTANTINESCU Ion, n. la 6.02.1884. Militar, domiciliat în Focºani. Condamnat, a murit la Aiud pe C 27.05.1951. CONSTANTINESCU Ion, n. în 1893. Condamnat, a murit la Jilava pe 28.12.1958. CONSTANTINESCU Ion. ªofer. A fost arestat ºi a murit în sediul Securitãþii din Arad. CONSTANTINESCU Ion Gh., n. la 19.10.1906 în com. Valea Iaºului – Argeº. Preot ortodox în com. Corbiºori-Nucºoara. În 1951 a furnizat partizanilor ali- mente ºi arme, stând un timp împreunã cu ei în grota Râpele-Brazi. A fost are- stat în 1958. Condamnat la moarte cu lotul fraþilor Arnãuþoiu ºi executat în pe- nitenciarul Jilava pe 21.07.1959. CONSTANTINESCU Ion Z., n. la 15.01.1893 la Alexandria – Teleorman. Funcþionar în Arad. A fost arestat pe 17.06.1957 pentru „activitate contra clasei muncitoare” ºi a murit în penitenciarul Jilava pe 26.12.1958. CONSTANTINESCU Iosif P., n. la 19.07.1917 în com. Bãlãneºti – Olt. Învãþã- tor. A fost arestat pe 23.10.1952 pentru „ofense aduse regimului comunist”. A murit în lagãrul de la Peninsula pe 4.03.1953. CONSTANTINESCU Joiþa. Nãscutã în judeþul Argeº. A fost împuºcatã de sovietici pe. 8.09.1944. CONSTANTINESCU Marin, n. în 1903. Învãþãtor. A murit în penitenciarul Aiud în 1953. CONSTANTINESCU Marin. Inginer. A fost arestat ºi a murit în detenþie în închisoarea Vãcãreºti. CONSTANTINESCU Marin R., n. la 19.04.1902 în com. Drãgãneºti – Olt. Învãþãtor. A luptat pe frontul de Est. A fost arestat în mai 1950, condamnat pen- tru „discuþii duºmãnoase” împotriva regimului comunist. A trecut prin pe- nitenciarele Jilava ºi Aiud, unde a murit pe 19.07.1959. CONSTANTINESCU Mihail I., n. la 15.02.1889 la Craiova. Muncitor din Gãieºti, a fost arestat pe 19.07.1952. A murit în lagãrul Poarta Albã pe 16.09.1954.

Doamna Manuela Hagiopol ne roagã sã inserãm în revistã, în cadrul rubricii Unde sunt cei care nu mai sunt, datele tatãlui domniei sale, care nu au apãrut la litera respectivã, în nr. 40/41 al revistei (Catalog Litera B): BASICA D. Eugen - n. 14.12.1911, la Turnu Severin; de profesie medic ve- terinar, domicialiat în Strehaia, str. Pieþii nr. 11, a fost arestat pe data de 2.07.1959 ºi a murit în detenþie, la Periprava, pe 18.12.1959. 144 Editura Fundaþia Culturalã MEMORIA a publicat urmãtoarele titluri ce pot fi achiziþionate de la sediul redacþiei:

Ion ªiugariu, Iluzie ºi destin. Scrisori, album, jurnal pentru Lucia, ediþie îngrijtã de Lucia Soreanu, 2006, 310 p., 20 lei Ion ªiugariu, Scrieri - poeme, criticã literarã, varia, ediþie îngrijitã de Lucia Soreanu, 2006, 320 pg., 18 lei Ion Dumitru, La început de patimi ºi joc, vol. 1, poeme, 2006, 232 pg., 8 lei Meºterul Manole, antologie literarã alcãtuitã de Al. Husar, Bucureºti, 2004, 332 pag., 15 lei George Bãjenaru, Evaziuni creatoare, eseuri lite- rare, Bucureºti, 2004, 304 pag., 8 lei Adriana Georgescu, In the Beginning Was the End, tradusã din românã de dr. Dan Golopenþia, editatã de Guy ºi Lidia Bradley, Bucureºti, 2004, 125 pag., 12 lei (pentru strãinãtate - 8$) Adriana Georgescu, La început a fost sfârºitul, pre- faþã de Monica Lovinescu, ediþie îngrijitã de Micaela Ghiþescu, 1999, 240 p., 4 lei Annie Samuelli, Gratiile despãrþitoare, traducere Adina Arsenescu, ediþie îngrijitã de Micaela Ghiþescu, 2001, 280 p., 7,5 lei Nicolae Þimiraº, Rapsodii de vacanþã. Cãlãtorie în America de Sud, ediþie îngrijitã de Micaela Ghiþescu, 2002, 288 p., 6 lei Nicolae Þimiraº, Rapsodii de vacanþã. Cãlãtorie în Italia, 2003, 192 p., 6 lei Ion ªiugariu, George Bacovia. Studiu critic, cu un cuvânt înainte de Titu Popescu, 2002, 96 p., 5 lei

145 De asemenea, de la sediul redacþiei, mai pot fi achiziþionate titlurile: Nicole Valéry-Grossu, Hegemonia violenþei – Comunism Totalitarism Ateism, traducere din francezã de Ileana Cantuniari, Ed. Duh ºi Adevãr, 2000, 280 p., 5 lei Cicerone Ioniþoiu, Nicole Valéry-Grossu. O luminã în bezna exilului românesc, 1997, 344 p., 3,5 lei Cicerone Ioniþoiu, Victimele terorii comuniste. Dicþionar literele F-G, Ed. Maºina de scris, 2002, 15 lei. Dicþionar literele H, I, J, K, L, Ed. Maºina de scris, 2002, 18 lei. Dicþionar litera M, Ed. Maºina de scris, 2004, 20 lei. Dicþionar literele N, O, Ed. Maºina de Scris, 2005, 18 lei. Dicþionar literele P-Q, Ed. Maºina de Scris, 2006, 23 lei. Dicþionar litera R, Ed. Maºina de Scris, 2007, 20.5 lei Nicolae Vlad, Zâmbete în iad, Ed. Transilvania Expres, Braºov, 2002, 5 lei. Nicolae Vlad, Cu lira prin veac, Ed. Transilvania Expres, Braºov, 2004, 5 lei.

146 Din colecþia Memoria Nr. 10, 21-33...... 2 lei/ex. Nr. 34...... 2,5 lei/ex. Nr. 39...... 3 lei/ex. Nr. 40/41...... 6 lei/ex. Nr. 44/45...... 7 lei/ex. Nr. 46...... 4,5 lei/ex. Nr. 47/48...... 9 lei/ex. Nr. 49...... 4,5 lei/ex. Nr. 50...... 5 lei/ex. Nr. 51/52...... 10 lei/ex. Nr. 53-54...... 5 lei/ex. Nr. 55/56 ...... 10 lei/ex. Nr. 57 ...... 5 lei/ex. Nr. 58/59 ...... 10 lei/ex. Nr. 60-62 ...... 5 lei/ex.

TALON DE COMANDÃ (decupaþi) Numele ……………………………...... Adresa………………………………...... ………………………………………...... ………………………………………...... Cod…....……… tel………………...... …… Doresc sã primesc ...... ….…...... Data: ……………………………...... …. Semnãtura……………………...... …...... …

Pentru comenzi folosiþi adresa redacþiei Revistei Memoria – Calea Victoriei 133, sector 1, 010071, Bucureºti, tel/ fax. 021/212.97.72 e-mail: [email protected], [email protected] sau expediaþi talonul de comandã pe aceeaºi adresã ºi veþi primi coletul prin poºtã, cu plata contra ramburs.

147 REDACÞIA REVISTEI MEMORIA MICAELA GHIÞESCU MIRCIA DUMITRESCU - redactor ºef - viziune graficã GHEORGHE DEREVENCU OANA MATEI - redactor coordonator - Tehnoredactare computerizatã ION DRESCAN FLORICA CIOCEA - secretar general de redacþie - Secretariat

Consiliu consultativ ANA BLANDIANA, MIRCEA CARP, SERGIU GROSSU, ILIE POPA, ROMULUS RUSAN, DANA ÞÃRANU, ION ÞURCANU FUNDAÞIA CULTURALÃ MEMORIA Calea Victoriei 133, sector 1, cod 010071, Bucureºti. Telefon/fax: (40) 021/ 212 9772 Conturi în lei: RO20RNCB0072049693810001; în valutã: RO90RNCB0072049693810002 – USD ºi RO63RNCB0072049693810003 – EURO, deschise la Banca Comercialã Românã, sucursala sector 1, Bucureºti, Cal. Victoriei 155. http://revista.memoria.ro; e-mail: [email protected], [email protected] Revista Memoria este editatã de Fundaþia Culturalã Memoria sub egida Uniunii Scriitorilor din România ºi cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Cultelor din România - prin AFCN - Administraþia Fondului Cultural Naþional.

Abonamente: – abonament curent (4 numere consecutive) – 20 lei; – abonament de susþinere – începând cu 50 lei. Pentru abonaþii din strãinãtate: – abonament curent (4 numere consecutive) – 50 de dolari SUA (sau echivalentul în altã valutã); – abonament de susþinere – de la 100 de dolari SUA. În sumã sunt incluse toate taxele poºtale ºi de expediere.

Eventualii sponsori (de care avem atâta nevoie), sau cei care doresc sã susþinã material revista sau Fundaþia, o pot face prin donaþii. Donaþiile se pot face prin mandat poºtal sau cec emis pentru Fundaþia Culturalã Memoria, precum ºi prin conturile Fundaþiei Culturale Memoria în lei: RO20RNCB0072049693810001; în valutã: RO90RNCB0072049693810002 – USD ºi RO63RNCB0072049693810003 – EURO deschise la Banca Comercialã Românã (BCR), Sucursala sector 1 Bucureºti, Cal. Victoriei 155. Tiparul executat la

Apariþie trimestrialã Nr. 2/2008 Preþ: 5 lei ISSN – 1220-6369