Strategia De Dezvoltare Şi Promovare a Turismului În Judeţul Buzău 2016-2020
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU STRATEGIA DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A TURISMULUI ÎN JUDEŢUL BUZĂU 2016-2020 STRATEGIA DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A TURISMULUI ÎN JUDEŢUL BUZĂU 2016-2020 CAPITOLUL 1 - PREZENTAREA JUDEŢULUI BUZĂU 1 STRATEGIA DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A TURISMULUI ÎN JUDEŢUL BUZĂU 2016-2020 CAPITOLUL 1 - PREZENTAREA JUDEŢULUI BUZĂU 1.1. Aşezare Situat în partea de sud-est a României, în sud-estul Carpaţilor Orientali, axat pe cursul superior şi mijlociu al râului Buzău, judeţul Buzău are o suprafaţă de 6.102,6 kmp (17% din suprafaţa Regiunii Sud - Est şi 2,6 % din suprafaţa ţării) şi se învecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la Nord-Vest, Vrancea la Nord-Est, Brăila la Est, Ialomiţa la Sud şi Prahova la Vest. Judeţul Buzău face legătura între arcul Carpaţilor şi Câmpia Dunării, deoarece ocupă o zonă aflată la graniţa dintre cele trei provincii istorice româneşti - Muntenia, Moldova şi Transilvania. De asemenea, judeţul Buzău este situat în partea de sud-est a României, între 44°44' şi 45°49' latitudine nordică şi între 26°04' şi 27°26' longitudine estică şi se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăşte din Curbura Carpaţilor. După mărime, judeţul ocupă locul 3 pe Regiunea de Dezvoltare Sud-Est din care face parte (după Tulcea şi Constanţa) şi locul 17 pe ţară Din punct de vedere al provinciilor istorice, Buzăul se află în Muntenia, învecinându-se cu celelalte doua mari provincii româneşti - Moldova şi Transilvania, poziţie geo-politică care a influenţat de-a lungul timpului evoluţia şi dezvoltarea judeţului. Legătura judeţului cu celelalte regiuni din ţară se face prin: - E 85 (sau DN 2) dinspre Bucureşti spre Suceava, Bacău, Focşani; - DN 1B spre Ploieşti; - DN 10 spre Braşov; - DN 2B spre Brăila. Regiunea Sud - Est este străbătută de coridoarele de transport: IV (Berlin – Bucureşti – Constanta – Salonic), VII (Braţul Sulina – Canalul Dunăre Marea Neagră), IX (Helsinki – Bucureşti –Alexandroupolis). 2 STRATEGIA DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A TURISMULUI ÎN JUDEŢUL BUZĂU 2016-2020 E85 străbate Grecia şi Bulgaria, intră în tară prin Giurgiu şi străbate Regiunea Sud - Est prin partea de nord-vest, trecând prin Buzău şi Focşani. Judeţul este străbătut de magistrala feroviară – linia 500 – de importanţă europeană pe ruta Bucureşti – Ploieşti – Buzău – Focşani – Bacău - Suceava. Gara Buzău (care datează din secolul XIX) este şi astăzi un important nod feroviar, cu linii naţionale spre Brăila, Galaţi, Constanţa şi Braşov, precum şi o linie locală spre Nehoiu. Calea ferată are o lungime de 244 km, din care 113 km electrificaţi iar densitatea liniilor ferate este de 40km / 1000 kmp. 1.1.2. Relieful judeţului Buzău este variat şi dispus în trei trepte: la Nord-Vest se găsesc Munţii Buzău, parte a Carpaţilor de Curbură; la Sud-Est se găseşte câmpia, aparţinând Câmpiei Române, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi. Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, regiunea Pietroasele fiind renumită pentru vinurile sale. Zona de munte cuprinde Munţii Buzăului şi o porţiune din versantul apusean al munţilor Vrancei, identice ca structură şi aspect geografic. Munţii Buzăului cuprind masivele Ivăneţ, Penteleu, Podul Calului, Siriu şi Monteoru. Munţii Vrancei cuprind versantul apusean al masivelor Lăcăuţi, Goru, Giurgiu şi Furu. Masivul Penteleu. Este denumit “Regele munţilor Buzăului". Altitudinea maxima în Vârful Penteleu este 1.772 m. Se afla între râurile Bâsca Mare şi Bâsca Mică. Masivul Podu Calului. Este cuprins intre râurile Bâsca Mare şi Buzău şi înălţimea sa maximă este de 1.440 m. Aici se află Cascada Caşoca (sau Pruncea) - 11 m înălţime. Masivul Siriu. Este cuprins intre văile râurilor Buzău, Crasna şi Siriu - cu vârfurile Mălâia (1.663 m) şi Bocârnea (1659 m). La baza acestor vârfuri se afla Lacul Vulturilor iar aici pot fi văzute capre negre, căprioare, cerbi, urşi, lupi, mistreţi, viezuri, jderi, pisici sălbatice, râşi. Masivul Monteoru. Se situează în partea de sud a Munţilor Siriu. Cele mai mari înalte vârfuri sunt Monteoru (1.345 m) şi Cătiaşu (1.014 m). Masivul Ivăneţu. Se află la sud de Bâsca Rozilei, iar altitudinea sa maximă este de 1.190 m, atinsă de vârful Ivăneţu. În acest masiv se găseşte Ansamblul aşezărilor Rupestre din Bazinul Bozioru-Nucu-Ruginoasa-Aluniş-Colţi. Ca structură geologică, munţii sunt alcătuiţi din roci puţin dure, de vârstă paleogenă, adică din alternanţe de gresii, marne, şisturi, ceea ce explică altitudinea lor redusă, cuprinsă între 1.191 m (Ivăneţu) şi 1.784 m (Goru). Zona montană cuprinde bazinele depresionare intramontane Nehoiu – Nehoiaşu - Bâsca, Gura Teghii, unde, in ciuda eroziunilor şi a instabilităţii solului, s-au format centre rurale cu o populaţie numeroasă. Zona de deal este cunoscută sub numele de Subcarpaţii Buzăului (Dealurile Buzăului), Subdiviziune a Subcarpaţilor de Curbură, este formată dintr-o succesiune de culmi deluroase şi depresiuni. Ei sunt grupaţi în patru unităţi deluroase, delimitate de apele curgătoare şi individualizate prin structură geologică şi poziţie geografică: Grupa centrală - între văile Buzăului şi Slănic, cu altitudini maxime în Dealul Blidişel - 821 m şi Vârful Botanului - 799 m. Grupa sudică de dealuri este reprezentată prin Dealul Istriţa (750 m - calcare şi gresii sarmatice) şi Dealul Ciolanul, între care se află depresiunea Nişcovului, străbătută de râul Nişcov. 3 STRATEGIA DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A TURISMULUI ÎN JUDEŢUL BUZĂU 2016-2020 Grupa estică de dealuri este delimitată de văile Slănic şi Râmnic, între care se afla dealurile Bisocii (970 m), Blăjanilor, Budei şi Căpăţânei. Grupa vestică este constituită din dealuri relativ înalte şi cu structură geologică diferită: Corneţel (827 m), Priporul (823 m) şi culmea Salcia (717 m). Subcarpaţilor de Curbură/Subcarpaţilor Buzăului le aparţin depresiunile Pătârlagele, Cislău, Pârscov şi în extremitatea nordică depresiunea Sibiciu - Lopatări, care separă Subcarpaţii de zona montană. Zona de Câmpie acoperă sudul şi estul judeţului prin următoarele subdiviziuni ale Câmpiei Romane: Câmpia Gherghiţei, Câmpia Bărăganului de Mijloc, Câmpia Buzăului, Câmpia Călmăţuiului şi Câmpia Râmnicului. Trecerea la zona colinară se face lent la Est de Buzău şi mai brusc la Vest prin pantele abrupte ale Dealului Istriţa. 1.1.3. Clima Judeţul Buzău are o climă temperat-continentală de tranziţie, având un grad mai mare de ariditate în partea de sud a judeţului, corespunzătoare arealului de câmpie. Climatul specific al Munţilor Buzău a imprimat celorlalte componente fizico-geografice numeroase diferenţieri. Temperaturile medii anuale variază între 12°C şi 14°C. Temperaturile medii anuale variază între 2°-6°C în zona montană, 8°-10°C în zona de deal şi 12°-13°C la câmpie. Zilele de vară, cu temperaturi de peste 25°C se înregistrează în circa 95-105 zile, iar zile tropicale, cu temperaturi de peste 30°C în 20-30 zile. Temperaturile maxime se înregistrează în luna iulie, până la 37°C, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în luna februarie - 26°C. Cantitatea medie de precipitaţii are valori situate între 400 mm si 500 mm, cu 450 mm/an în zona de câmpie şi 1000 mm/an în zona montană. Crivăţul predomină în tot cursul anului, din nord-est şi sud-vest, provocând numeroase viscole. Austrul suflă de la sud-vest, aducând uscăciune şi căldură vara şi temperaturi scăzute iarna. Ambele vânturi influenţează clima judeţului, circulaţia dominantă a maselor de aer fiind cea vestică. 1.1.4. Reţeaua hidrografică Cuprinde în principal râul Buzău, care, pe o lungime de 140 km, traversează judeţul de la Nord- Vest la Sud-Est, adunând numeroşi afluenţi, printre care Crasna, Valea Neagră, Siriul Mare şi Nehoiu (pe dreapta); Zăbrătău, Harţagu, Caşoca şi Bâsca Rozilei (pe stânga); în zona subcar- patică, pe partea dreaptă Bâsca Chiojdului şi Nişcovul, iar pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărăţelul, Slănicul şi Câlnăul. Al doilea râu important ca mărime este Râmnicul, care străbate estul judeţului pe o lungime de 28 km, urmat fiind de râurile: Slănic, Călmăţui, Câlnău, Bâsca Mare, Bâsca Mică, Bâsca Rosilei, Bâsca Chiojdului, Bălăneasa, Nişcov . 1.1.5. Resurse naturale Peste 40% din suprafaţa totală a judeţului este arabilă. Subsolul este bogat în depozite de origine organică (petrol, cărbune, chihlimbar, calcar) şi minerală (sare, gresie, argilă, nisipuri, nisipuri cuarţoase, diatomită, pietrişuri). Apele minerale sunt în cantităţi mari şi variate. O bogăţie aparte o reprezintă apele minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice (Sărata Monteoru, Fişici, Nehoiu, Siriu) şi nămolul sapropelic, cu valoare terapeutică, de la Balta Albă. 4 STRATEGIA DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A TURISMULUI ÎN JUDEŢUL BUZĂU 2016-2020 1.2. Scurt istoric Numele Buzău îşi are originea in radicalul tracic <BUZE> , care se găseşte şi la noi, pentru că şi noi ne tragem din traci <BUZEOS> . La acesta s-a mai adăugat sufixul greco-latin AIOS-EUS, care nu mai este astăzi activ decât în formaţiile culte, de neologisme latinizate, dar care atunci nu putea da decât BUZEOS-BUZAU.” (Vasile Pârvan, istoric). De la apa râului Buzău şi-au luat numele Munţii Buzăului, oraşul Buzău şi, ulterior, şi judeţul Buzău. Se poate spune că teritoriul judeţului Buzău de astăzi a fost locuit dintotdeauna. Cercetările arheologice au scos la iveală urme ale prezenţei umane pe terasele înalte ale râurilor, în adăposturile de sub stânci sau în peşteri încă din paleoliticul mijlociu. Unelte şi arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul judeţului, dar şi obiecte ceramice din neolitic şi epoca bronzului aparţinând Culturilor Boian, Gumeşti şi Monteoru. Prima atestare documentară a Buzăului datează din secolul al IV-lea d.H.; într-o scrisoare tri- misă de lunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor lui Vasile cel Mare, arhiepiscopul creştin al Cesareei Capadociei se relatează despre martirizarea în apropierea Buzăului a unui misionar creştin, Sava, înecat la 12 aprilie 372 d.Hr. de goţii necreştinaţi conduşi de Athanaric, în râul Mousaios, care trecea pe lângă polis-ul cu acelaşi nume.