Consideraţii Asupra Locuirii Dudeşti Din Sud-Vestul Munteniei Pavel
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Consideraţii asupra locuirii Dudeşti din sud-vestul Munteniei Pavel MIREA* Abstract: This article presents the preliminary stage of the Dudeşti finds in the south–west Muntenia and the implication concerning the area covered by this culture in relation with the neightbours areas (the central and the south Muntenia and Oltenia). In the south–west Muntenia we have 23 locations with tipical Dudeşti finds. We present them one by one. Keywords: Neolithic, Dudeşti finds, south–west Muntenia. Cuvinte cheie: neolitic, Dudeşti, sud-vestul Munteniei. Definită de Eugen Comşa şi caracterizată ca fiind “o cultură neolitică sud–carpatică dezvoltată pe temeiuri epipaleolitice” (E. Comşa 1956, p. 47–49), cultura Dudeşti era cunoscută în Muntenia mai ales prin descoperirile arheologice din sudul şi centrul provinciei, cercetările concentrându-se în special în jurul Bucureştiului (E. Comşa 1956, p. 41–49; idem 1959, p. 91–97; S. Morintz 1963, p. 30–41; S. Dolinescu–Ferche 1964, p. 113–119). Sud–vestul Munteniei apărea ca o zonă săracă în astfel de descoperiri în raport cu zonele învecinate, fapt ce putea avea anumite consecinţe negative cu privire la stabilirea ariei de răspândire a acestei culturi. Într–un studiu dedicat culturii Dudeşti, apărut în 1971 (E. Comşa 1971, p. 199–200), în sud–vestul Munteniei erau semnalate doar cinci puncte în care se făcuseră descoperiri specifice – Singureni, Drăghiceanu, Fundu Drăghiceanu, Roşiori de Vede–Urlui şi Ipoteşti II (fig. 1). Fig. 1. Harta descoperirilor Dudeşti (apud E. Comşa). Map of the Dudeşti Finds (after E. Comşa). Peste aproape trei decenii situaţia nu se modificase prea mult. Un nou articol referitor la această cultură menţiona alte două noi puncte cu descoperiri tipice Dudeşti, la Măgura şi Plopii Slăviteşti (M. Neagu 2000, p. 54–55). Se adăuga un alt punct aflat la limita de vest a teritoriului * Muzeul Judeţean Teleorman, Alexandria, str. 1848, nr. 1, jud. Teleorman, [email protected]. Studii de Preistorie 2, 2005, p. 75–92. Pavel MIREA analizat, la Drăgăneşti Olt, unde în urma unor săpături de salvare, fusese identificată şi o aşezare Dudeşti (M. Nica, T. Zorzoliu 1992, p. 5–18). Cercetările efectuate în ultimii ani, dar şi prelucrarea unor materiale inedite aflate în patrimoniul Muzeului Judeţean Teleorman au conturat o nouă imagine a locuirii Dudeşti în această zonă a Munteniei (fig. 2). Fig. 2. Harta descoperirilor Dudeşti din sud–vestul Munteniei. Map of the Dudeşti Finds in the South–west Muntenia. 1. Alexandria; 2. Beciu Rusca Scărişoreanu; 3. Beciu Şcoala veche; 4. Beiu; 5. Dobrogostea Livadă; 6. Drăgăneşti Olt Centrul civic; 7. Drăghiceanu I; 8. Drăghiceanu Fundu Drăghiceanu; 9. Dudu Dealul Cişmeaua Mare; 10. Ipoteşti II; 11. Lăceni Comuna Mică; 12. Măgura Buduiasca (Teleor 003); 13. Plopii Slăviteşti; 14. Plosca Crâng; 15. Poroschia La Vii; 16. Poroschia La Râpe; 17. Roşiori de Vede Urlui; 18. Schitu Poenari Şcoală; 19. Schitu Poenari Măgura Puţul Olarului; 20. Siliştea; 21. Singureni; 22. Teleormanul Boltita; 23. Valea Părului. În momentul de faţă aici sunt atestate 20 de puncte în care au fost descoperite materiale Dudeşti. Se adaugă alte trei puncte ce pot fi atribuite, probabil, acestei culturi. În majoritatea cazurilor, descoperirile au fost făcute în urma unor cercetări de suprafaţă. Alte descoperiri au fost fortuite, iar în puţine cazuri au fost efectuate sondaje sau săpături de salvare. Din datele cunoscute şi din observaţiile făcute pe teren, se constată că nu există o anumită regulă pentru întemeierea aşezărilor Dudeşti din sud–vestul Munteniei. Cele mai multe aşezări se află pe terasa înaltă a unor cursuri de apă. Este cazul celor două aşezări de la Poroschia (La Râpe şi La Vii) şi a celei de la Alexandria, aflate pe terasa înaltă, estică, a râului Vedea sau a aşezării de la Valea Părului, situată pe terasa înaltă, estică, a râului Teleorman. La limita de vest se găsesc aşezările de la Ipoteşti II (E. Comşa 1962, p. 217), Beciu (Rusca Scărişoreanu), Dudu şi Plopii Slăviteşti, aflate pe terasa înaltă, estică, a Oltului. O situaţie aparte este întâlnită la Beciu. Aici, la o distanţă de cca. 300 m de aşezarea de la Rusca Scărişoreanu, se găsesc urme de locuire ce aparţin probabil tot culturii Dudeşti, amplasate însă pe terasa mijlocie a râului Olt. 76 Consideraţii asupra locuirii Dudeşti din sud-vestul Munteniei Într-o proporţie aproape egală se află aşezările situate pe terasele joase. Poate fi amintită aşezarea de la Măgura, de pe terasa joasă a Teleormanului, sau cele de la Schitu–Poenari, Siliştea şi Teleormanul, de pe terasa joasă a pârâului Vâjiştea. Pe terasa joasă a Oltului este amplasată şi aşezarea de la Drăgăneşti–Olt (M. Nica, T. Zorzoliu 1992, p. 5). Nu este deocamdată documentat faptul că aşezările comunităţilor Dudeşti ar fi fost amplasate şi în luncile inundabile ale unor cursuri de apă. Stadiul actual al cercetărilor nu ne permite, decât în puţine cazuri, evaluări legate de mărimea aşezărilor Dudeşti. Întinderea aşezării de la Măgura este estimată, în momentul de faţă, ca fiind de aproximativ 600x200 m. Aşezarea de la Drăgăneşti–Olt este apreciată ca fiind de dimensiuni mijlocii – 300x200 m (M. Nica, T. Zorzoliu 1992, p. 5). La aproximativ aceleaşi dimensiuni este estimată şi aşezarea de la Alexandria, în timp ce aşezarea de la Poroschia (La Râpe) se întinde pe o suprafaţă de cca. 200x100 m. La Beciu, în punctul Rusca Scărişoreanu, urmele de locuire ce aparţin culturii Dudeşti au fost surprinse pe o lungime de aproape 350 m, de-a lungul râpei formate în terasa înaltă a Oltului. Într-o situaţie similară se găseşte şi aşezarea de la Dudu, unde urmele de locuire se întind pe o lungime de cca. 100 m. Datorită caracterului restrâns al săpăturilor arheologice, sondaje în majoritatea cazurilor, a fost descoperit un număr mic de locuinţe Dudeşti. La Drăghiceanu I, în primul nivel de locuire, a fost identificată o locuinţă–bordei, de formă oarecum ovală, cu dimensiunile de 3.30x2.52 m şi adâncimea de 0.50–0.55 m (Al. Păunescu 1964, p. 298). La Măgura au fost descoperite şi cercetate parţial două bordeie Dudeşti. Unul dintre acestea avea o formă probabil ovală, neputându-se preciza decât un diametru (2 m) şi adâncimea la care era săpat –1.25 m (R. Andreescu, D.W. Bailey 2002, p. 191). Tot la Măgura au fost cercetate parţial resturile unei locuinţe de suprafaţă. Fragmente masive de chirpici ars, ce proveneau de la pereţii locuinţei, au fost surprinse pe o suprafaţă de cca.3 m2. Un bordei cu o lungime de aproximativ 3.50 m şi o adâncime de 1 m a putut fi observat în profilul natural al unei râpe, la Beciu (Rusca Scărişoreanu). Pe baza fragmentelor ceramice descoperite în aşezările Dudeşti din sud–vestul Munteniei se pot face anumite consideraţii preliminare cu privire la încadrarea lor cronologică în raport cu zonele învecinate. Aşezările aflate pe malul stâng al Oltului pot fi încadrate în fazele III–IV ale culturii Dudeşti, materialele ceramice descoperite prezentând analogii în ceea ce priveşte formele şi decorul cu cele descoperite în dreapta Oltului (M. Nica 1976, p. 85–99). Unele dintre ele prezintă elemente comune cu materialele de tip Dudeşti–Cernica descoperite în centrul şi sudul Munteniei. Descoperirile făcute în aşezări aflate în bazinele Vedei şi Teleormanului pot fi încadrate în cele trei faze de evoluţie ale culturii Dudeşti: Malul Roşu, Fundeni şi Cernica (E. Comşa 1971, p. 202–234). O serie de materiale pot fi încadrate în faza Malul Roşu, precum cele de la Lăceni, Siliştea, Schitu–Poenari şi Teleormanul. La Măgura au fost descoperite fragmente ceramice atribuite atât fazei Malul Roşu cât şi fazei Fundeni, fiind semnalate însă si elemente specifice fazei Cernica. O situaţia asemănătoare se întâlneşte în aşezarea de la Drăghiceanu. După unele opinii exprimate, materiale atribuite fazelor Malul Roşu şi Fundeni se regăsesc şi aici (E. Comşa 1971, p. 202–234). O opinie contrară are autorul descoperirilor, care denumeşte nivelul neolitic cercetat Dudeşti– Drăghiceanu (Al. Păunescu 1964, p. 304). Materiale Dudeşti–Fundeni şi Dudeşti–Cernica au fost identificate într-o serie de aşezări: Poroschia, Plosca, Roşiori de Vede–Urlui, Valea Părului. Există şi opinia potrivit căreia împărţirea în cele trei faze a culturii Dudeşti nu s-ar justifica (M. Neagu 2000, p. 53–54), pentru Muntenia fiind luat în consideraţie un facies cultural denumit Dudeşti-Cernica (S. Morintz 1963, p. 30–41). Lipsa săpăturilor sistematice din aşezările Dudeşti din această parte a Munteniei îşi pune o amprentă negativă asupra cunoaşterii specificului acestor comunităţi omeneşti. Este posibil, ca pe măsură ce se vor efectua cercetări de amploare, noi puncte Dudeşti să fie descoperite în partea de 77 Pavel MIREA sud–vest a Munteniei1. Cercetările viitoare ar putea lămuri şi problematica ridicată de evoluţia internă a culturii Dudeşti, precum şi legăturile cu zonele învecinate: estul Olteniei, centrul şi sudul Munteniei, dar şi teritoriul sud dunărean. Repertoriul descoperirilor Dudeşti din sud–vestul Munteniei 1. ALEXANDRIA, jud. Teleorman Aşezare situată pe terasa înaltă, estică, a râului Vedea, la marginea pădurii cu acelaşi nume, la cca. 200 m nord de vechiul pod peste râu. Cercetări de suprafaţă: I. Spiru, 1982–1985. Au fost descoperite unelte de silex (pl. 2/10–11) şi, izolat, fragmente ceramice cu pleavă în pastă, ce pot fi atribuite probabil culturii Dudeşti. Materiale inedite aflate în colecţia Muzeului Judeţean Teleorman. 2. BECIU, com. Plopii Slăviteşti, jud. Teleorman Aşezare situată pe terasa înaltă, estică, a râului Olt, în punctul Rusca Scărişoreanu, la cca. 100 m est de şoseaua Turnu Măgurele–Beciu. Cercetări de suprafaţă: P. Mirea, 2000. Printre descoperiri pot fi amintite: unelte de silex (pl. 2/1–2, 5–6, 17, 19), piatră şi os (pl. 1/4–6), fragmente ceramice, plastică antropomorfă (pl. 12/1–3). Ceramică decorată cu benzi haşurate, uneori încrustate cu pastă albă, ce alternează cu benzi lustruite, alveole dispuse sub buză, brâuri alveolate, crestături şi pliseuri (pl.