Revista de şi Silvicultură Cinegetică Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
PROTECȚIA PĂDURILOR GENETICĂ FORESTIERĂ FOREST PROTECTION FOREST GENETICS
SILVICULTURĂ MICOLOGIE SILVOTECHNICS MYCOLOGY
BIOMETRIE SPAȚII VERZI BIOMETRY GREEN AREAS
(foto Gabriel Lazăr) ECOLOGIE AMENAJAREA PĂDURILOR ECOLOGY FOREST MANAGEMENT PLANNING
FAUNĂ PRODUSE ACCESORII WILDLIFE MANAGEMENT NON-WOOD FOREST PRODUCTS
BOTANICĂ BOTANY Făget din Munții Bucegi
Societatea Progresul Silvic www.progresulsilvic.ro PAG. CUPRINS AUTOR ADRESE 1.Kastamonu University, Faculty of Forestry Biological control of forest pests by using predator and (Entomology & Protection Dept.), TURKEY, parasitoid insects in Turkey [email protected] 5 Combaterea biologică a dăunătorilor forestieri cu ajutorul insectelor 2.Bolu Abant İzzet Baysal University, Faculty of Arts prădătoare și parazite and Science, TURKEY, [email protected] 1.Sabri Ünal *corresponding author 2.Mustafa Yaman* 1.Bolu Abant İzzet Baysal University, Faculty of Arts and Science, Dept. of Biology / Karadeniz Tech. Univ., Faculty of Science, TURKEY, muyaman@ Isolation of pathogenic bacteria of the predator beetle hotmail.com Calosoma sycophanta 2.Karadeniz Technical Univ., Faculty of Science, 9 TURKEY Izolarea de bacterii patogene ale gândacului prădător Calosoma 1.Mustafa Yaman 3.Karadeniz Tech. Univ., Fac of Science, TURKEY sycophanta 2.Ömür Ayar 4.Ordu University, Faculty of Arts and Science, Dept of 3.Beyza Gonca Güner Molecular Biology, TURKEY 4.Ömer Ertürk 5.Karadeniz Tech. Univ., Faculty of Forestry, Trabzon 5.Mahmut Eroğlu / TURKEY
Entomophaga maimaiga and Entomophaga aulicae – powerful protectors of vitality and health of deciduous forests in 1.Institute of Forestry, Belgrade, SERBIA 13 Republic of Serbia [email protected] Entomophaga maimaiga și Entomophaga aulicae –protectori puternici ai 2.Institute of Forestry, Belgrade, SERBIA vitalității și sănătății pădurilor de foioase din Serbia 1.Mara Tabaković-Tošić 2.Marija Milosavljević 1.INCDS Câmpulung Moldovenesc Specific structural elements in mixed stands of Norway spruce, [email protected] Silver fir and European beech in the northern part of Oriental 2.INCDS Câmpulung Moldovenesc [email protected] 18 Carpathians *autor corespondent Elemente structurale specifice în amestecuri de molid, brad și fag din 1. Alexandra Ispravnic 3.INCDS Câmpulung Moldovenesc cristi.sidor@yahoo. nordul Carpaților Orientali 2.Radu Vlad* com 3.Cristian G. Sidor 4.Universitatea Transilvania din Brașov 4.Gheorghe Pei 1.Universitatea Transilvania din Brașov [email protected] Quality assessment of Norway spruce trees through non- 2.INCDS Câmpulung Moldovenesc [email protected] 28 destructive methods and techniques *autor corespondent Evaluarea calității arborilor de molid prin metode și tehnici nedistructive 1.Gheorghe Pei 3.INCDS Câmpulung Moldovenesc cristi.sidor@yahoo. 2.Radu Vlad* com 3.Cristian G. Sidor 4.INCDS Câmpulung Moldovenesc 4.Alexandra Ispravnic
A comparative study on the variability of morphometric 1.Universitatea Transilvania din Brașov (UTBv), elements of the skull in canine species in Romania [email protected] 34 2.UTBv / FSEF, [email protected] Studiul comparativ al variabilității elementelor morfometrice ale 1.Liviu Marfiuc 3.UTBv / FSEF craniului la specii de canide din România 2.Dieter C. Simon 4.INCDS Brașov, UTBv, [email protected] 3.Codrin Codrean 4.George E. Sîrbu
1.INCDS “Marin Drăcea”, București, 2.INCDS, SCDEP Craiova 3.INCDS București Implementation of drone technology – opportunity and new 1.Florin Achim 4.INCDS București challenges in the context of Romanian forest management 2.Florin D. Cojoacă [email protected] 3.Iulian Moisă 5.INCDS București practice (preliminary results) 6.INCDS București 42 Implementarea tehnologiei de lucru cu drone – oportunitate și noi 4.Ionel Ban* 5.Mihai Furdui [email protected] provocări în contextul românesc al practicii amenajării pădurilor 7.INCDS București (rezultate preliminare) 6.Ctin-Cosmin Loghin 7.Robert Ș. Ciobanu 8.INCDS București 8.Răzvan Răducu 9.INCDS, SCDEP Brașov 9. Gabriel Chiţu 10.INCDS București 10.Cătălin Stanciu 11.INCDS, SCDEP Brașov 11.Cristian Cătălin
Educational project on cognition and use of wood-destroying fungi at the Technical University in Zvolen (Slovak Republic) Technical University in Zvolen, SLOVAK Rep. 47 Proiect educațional privind cunoașterea și utilizarea ciupercilor xilofage [email protected] la Universitatea Tehnică din Zvolen (Slovacia) Martin Pavlík PAG. CUPRINS AUTOR ADRESE
1.INCDS „Marin Drăcea” București (Genetică), [email protected] 2.INCDS Brașov (Genetică) *autor corespondent Fenologia înfrunzirii și înfloririi în plantaje de cvercinee 1.Ecaterina N. Apostol 52 Phenology of leafing and flowering in oaks seed orchards 3.INCDS București (Genetică) 2.Marius Budeanu 4.INCDS București (Genetică) 3.Cristiana Ciuvăț 5.Universitatea Transilvania din Brașov - FSEF 4.Robert Ivan 6.UTBv-FSEF 5.Alexandru L Curtu 6.Neculae Șofletea
Recenzie: Marius Budeanu, 2018: Conservarea semințelor cu Valentin Bolea Progresul Silvic fil. Braşov, 57 longevitate naturală redusă la specii din familia Fagaceae. Ed. Silvică. [email protected]
1.Academia de Științe a Moldovei – Institutul Expunerea ecosistemelor forestiere către aridizarea climei de Ecologie și Geografie (IEG), R. MOLDOVA, Republicii Moldova (studii de caz) +(373)022739838 58 Exposure of forest ecosystems to climate aridization in the Republic of [email protected] Moldova (case studies) 1.Maria Nedealcov 2.IEG, R. MOLDOVA 2.Ala Donica 3.IEG, R. MOLDOVA 3.Nicolae Grigoraș Recenzie: Florin Dănescu, Cornel Costăchescu, Dorina Drăgan, Elena 65 Mihăilă, 2018. Specificul staţional şi ecologic în zona forestieră din Lucian Dincă INCDS “Marin Drăcea”, SCDEP Brașov regiunea de câmpie a râului Argeș. Ed. Silvică. Recenzie: Florin Dănescu, Cornel Costăchescu, Dorina Drăgan, Elena 66 Mihăilă, 2018. Specificul staţional și ecologic în zona forestieră din Dănuț Chira INCDS “Marin Drăcea”, SCDEP Brașov regiunea de câmpie a râului Ialomița. Ed. Silvică.
1.Progresul Silvic fil. Brașov, Arborii în confruntarea lor cu factorii dăunători din afara 0720-532055, 67 ecosistemelor forestiere [email protected] Trees facing the damaging factors out of the forest ecosystems 2.Președinte Soc. “Progresul Silvic” [email protected]
1.Valentin Bolea 2.Gheorghe Gavilescu
Ciclul de producție în pădurile de codru regulat – de la teorie la 1.INCDS “Marin Drăcea”, SCDEP Brașov 0724-990803, [email protected] 76 practică 2.INCDS, SCDEP Brașov The rotation in regular high forests - from theory to practice 1.Gabriel Lazăr 3.INCDS, SCDEP Brașov 2.Paul Jitaru 3.Marco Algasovschi Recenzie. Eckhard Richter: Der Baumhaselwald bei Oravita (Pădurea de Cristian D. Stoiculescu INCDS “Marin Drăcea”, București 84 alun turcesc de la Oravița). Revista pădurilor, 131(2016), 3-4: 19-26.
Observații asupra prezenței speciilor Rosalia alpina și Morimus funereus în zona Banatului Montan INCDS “Marin Drăcea”, SCDEP Timișoara, 86 Col. Caransebeș, Observation on Rosalia alpina and Morimus funereus in the mountain [email protected] zone of Banat (Romania) 1.Mihai Bârcă
1.INCDS “Marin Drăcea”, SCEDP Timișoara Analiza unor specii de interes cinegetic din județul Călărași [email protected] 91 Analyse of several species of game interest in Călărași county (Romania) 2.INCDS, SCDEP Brașov 1.Cătălin Ionel Ciontu 3.Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu 2.Lucian Dincă 3.Iulian Bratu
Aspecte morfometrice ale castorului (Castor fiber) din România INCDS “Marin Drăcea” / SCDEP Brașov 96 Morphological characteristics of beaver (Castor fiber) in Romania [email protected] Nicolae Al. Gridan PAG. CUPRINS AUTOR ADRESE Contribuţia biogeografului Raul Călinescu la cunoaşterea faunei de mamifere cu valoare cinegetică din România CS I dr. geogr. biol. - Institutul de Geografie, Academia 102 Română, Bucureşti, 021-3135990, geacusorin@ Biogeographer Raul Călinescu and his contribution to the knowledge of yahoo.com Romania’s hunting mammals Sorin Geacu
1.INCDS “Marin Drăcea”/ SCDEP Focșani Pădurile Vrancei, de la defrișare la refacere 2.ex. DS Vrancea 106 Forest of Vrancea County, from deforestation to reconstruction 1.Cristinel Constandache 3.OS Poiana Teiului (DS Neamț) 2.Neculai Bogdan 3.Sanda Nistor
„In Memoriam” Dr. ing. Stelian RADU, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice Flaviu Popescu INCDS “Marin Drăcea”, Col. Simeria 114 „In Memoriam” Dr. Stelian RADU, honorary member of the Academy of Agricultural and Forestry Sciences
Comitetul de redacție: Secretariat de redacție: Maria Munteanu - Președinte Societatea Valentin Bolea - Societatea „Progresul Silvic” Leonard Mihalache - secretar ”Progresul Silvic” Filiala Brașov - Covasna Brașov, INCDS / SCDEP Brașov, redactor șef Comitetul științific și tehnic: Constantin Nețoiu - INCDS / director Dănuț Chira - Institutul Național de Cer- SCDEP Craiova, MA -ASAS Gheorghe Gavrilescu - Președinte Societa- cetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin tea „Progresul Silvic” București Neculai Patrichi - director ICD Ecologie Drăcea” (INCDS) / SCDEP Brașov, re- Ion Florescu - MT-ASAS, FSEF, UTBv Acvatică, Pescuit și Acvacultură - dactor șef - responsabil Cercetare Ioan Vasile Abrudan - rector UTBv ICDEAPA Galați, Univ. Dunărea de Jos, Eugen N. Popescu – INCDS / SCDEP Galați, MA ASAS Brașov, redactor șef adjunct, responsabil Ilica Alexandrina - Societatea ”Progresul Flaviu Popescu - INCDS / Col. Simeria, Producție silvică Silvic” Filiala Alba Iulia MC-ASAS Ion Micu – ex. FSEF, UTBv, responsabil Ecaterina Apostol - secretar șt. INCDS Cinegetică București Gheorghe Postolache - Grădina Botanică Neculae Şofletea – Facultatea de Silvicul- Iovu - Adrian Biriş – M. Mediului București (Institut) a Academiei de Științe a Moldo- tură și Exploatări Forestiere (FSEF), Uni- Ioan Blada - INCDS București, Academia vei, MOLDOVA versitatea Transilvania Brașov (UTBv), de Științe din New York Dragoș Postolache - INCDS / Col. Cluj-Napoca MC-ASAS, responsabil Învățământ silvic Valeriu Caisîn - vicedirector, Institutul de Costel Stan - Societatea „Progresul Silvic” Șerban Davidescu - INCDS / director Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), Filiala Argeș Moldsilva, R. MOLDOVA SCDEP Brașov Tatiana Şesan - MC-ASAS, Fac. Biologie, Florentina Chira - SCDEP Brașov Petre Bradosche - Toury-Lurcy, FRANŢA Univ. București Petru Cuza - Universitatea de Stat din Rep. Rudolf Rösler - Leitender Forstdirector, Ioan Tăut - USAMV Cluj-Napoca, Fac. Regensburg, GERMANIA MOLDOVA Horticultură, director SCDEP Bistrița, Ladislav Paule - Technical University of Sorin Geacu - Institutul de Geografie, Aca- MC-ASAS Zvolen, SLOVACIA demia Română București Fausto R. Morales Alfaro - COSTA RICA Ovidiu Ionescu - prodecan FSEF, UTBv Nicolae Tudose - INCDS / SCDEP Brașov Sorin Popescu - Texas A&M University, SUA Dana Malschi - Fac. Știința Mediului Univ. Marius Ureche - Progresul Silvic – filiala Marius Budeanu - INCDS / SCDEP Brașov Babeș-Bolyai Cluj Napoca, MA ASAS Sibiu Diana Vasile - INCDS / SCDEP Brașov Teodor Maruşca - director șt. ICD Pajiști Radu Vlad - INCDS / SCDEP Câmpulung Ancuța Fedorca - INCDS / SCDEP Brașov Brașov, MA-ASAS Moldovenesc, MA-ASAS
Notă: Revista de Silvicultură şi Cinegetică" nu cenzurează opiniile autorilor care, însă, își asumă întreaga responsabilitate tehnică, științifică sau juridică privind textele publicate. Revista de Silvicultură şi Cinegetică ISSN-L 1583 – 2112 Varianta online, incluzând şi traducerea în engleză a articolelor științifice: ISSN 2284 – 7936 (on line) www.progresulsilvic.ro INDEXAREA IN BAZELE DE DATE: CABI, EBSCO Braşov, Str. Cloşca nr. 13, tel.: 0268-419936, fax.: 0268-415338, e-mail: [email protected]; [email protected] Editura Silvică Editori: Societatea „Progresul Silvic”; Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură “Marin Drăcea” - Stațiunea Brașov Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Forest protection
BIOLOGICAL CONTROL OF FOREST PESTS BY USING PREDATOR AND PARASITOID INSECTS IN TURKEY
SABRI ÜNAL, MUSTAFA YAMAN1
1. Introduction harmful insects are located (URL-1). Especially Pine processionary moth and bark beetles are in the most Forest in Turkey is under the sovereignty and disposal destructive insect groups in Turkish forests. Rhizophagus of the state and the vast majority of forest is managed grandis, R. depresus and Thanasimus formicarius have with sustainability policy by the General Directorate been raised in huge amount and released in Turkish of Forestry. Turkey is a country with a high rate of forests against bark beetles, and Calosoma sycophanta biodiversity due to climate and geomorphological against pine bag insect. However, only one parasitoid features of the 78 million hectares. In this wealth, species, Torymus sinensis has been actively reared and forests have an important place as a species and used against important chestnut pest, chestnut gall composition. According to the findings of 2015, forest vasp, Dryocosmus kuriphilus. In this paper, biological areas cover 28.6% (20,199,296 ha) of the country's area control of some important forest pests by using (Anonymous 2015). Leaved forests (oak, beech, alder, predators and parasitoids in Turkey are reviewed and chestnut, hornbeam), coniferous forests (Turkish pine, discussed with literature. Scots pine, Black pine, fir, spruce, cedar) and mixed forets are covered the 33%, 48%, 19% of the forest 2. Studies related to the usage of areas respectively. Oak has the highest spread in forests (5.9 million ha), followed by Turkish pine, black pine, predator insects against forest insect beech, Scots pine, juniper, fir, cedar, spruce, pistachio, pests in Turkey alder, chestnut, hornbeam, poplar, linden, ash and Thaumetopoea pityocampa / wilkinsoni (Thaumetopoeidae) eucalyptus (URL-1). from Lepidoptera and Ips spp. (Ips sexdentatus, I. Several biotic and abiotic factors threat to forest typographus, I. acuminatus), Dendroctonus micans, health in Turkey. Insects are one of the biological Cryphalus piceae, Tomicus spp. (T. piniperda, T. minor), factors threatening the sustainability of forests of Pityokteines spp. (P. curvidens, P. spinidens, P. vorontzovi), Turkey. Using natural and nature friendly methods Orthotomicus spp. (O. erosus, O. tridentatus) from for controlling harmful organisms in forest has been Curculionidae are the main economic important insects chosen as the main objective in Turkey. Since 1985, the that damage forests in Turkey (Ünal 1998, Yuksel et forestry organization of Turkey, the General Directorate al 2001, Donmez 2006, Tezcan and Karaman 2006, of Forestry has been focused on biological control Yaman et al 2016). studies and the applications have been developed in Chemical control was made using Oleokorlin, Hekmalin this direction (Anonymous 2017). Ormalin and Kaslin against bark beetles in Turkey Recent concerns about the potential negative impacts in 1972-1985. But the chemical control has been of bark beetles on forests has heightened interest in the abandoned since 1985 due to the harmfulness of the predators of these species. Rhizophagus spp. (Coleoptera: chemicals to the nature and the failure to achieve Rhizophagidae), Thanasimus formicarius (Coleoptera: success in the control. In a study conducted, the current Cleridae) and Raphidia ophiopsis (Raphidioptera: status of biological control practices addressing pest Raphidiidae) are among the important predators insects in Turkish forests was analysed and compared regulating bark beetle populations (Tosun 1975, Herard with chemical control methods from an economic and Mercadier 1996, Ünal 1998, Yaman et al 2009). perspective. This study evaluated the current status In order to preserve the biological balance in forests, of biological control practices in Turkish forests and about 600 thousand useful insects and beneficial compared it with chemical controls method from the parasites and parasitoids, which raised in 46 ecological-economical perspective (Akyol and Sarıkaya laboratories in 30 provinces release to the areas where 2017). IPM strategies with the ecological aspects are 1 corresponding author
5 Revista de Silvicultură şi Cinegetică the main perspective to improve pest control strategies In Turkey, four important predators and two parasitoids against forest pests. Among the alternative techniques, have been reared in laboratory and release to field for especially the biological control method is an important many years (Fig. 1). part of the integrated control.
Fig. 1. The number of predators and parasitoids produced in Turkey between 1996-2017 (Anonymus 2017) The best example of the studies on the use of The adults come to the trees under the bark beetle predator insects against forest insects is the use of R. attack, feed on the bark beetle adults and put their eggs grandis, the natural predator of the species, D. micans on the bark. The hatched larvae enter the bark beetle which causes serious damage to the spruce forests. galleries and feed on the eggs, larvae and pupae of the Rhizophagus spp. are still produced and left to forests bark beetles. Mature larvae become pupae in suitable where pests are present. Thanasimus formicarius, places in out of bark. T. formicarius is produced in the another predator of bark beetles, was produced in laboratory and released to forests for biological control the laboratory from 2006 onwards and left to the of Ips spp. and Pityokteines curvidens. T. formicarius areas where pests were found. C. sycophanta which is provided from pheromone traps are fed into bark the predator of pine processionary moth production beetle adults in the bark dust in the laboratory and are provided for mating. The hatched T. formicarius larvae scope of the biological control with the Chestnut are placed in freshly bottled glass tubes with only one wasGal Bee,first startedwhich was in 2004 effective and stillin Marmaracontinues. Region, In the tube in each tube and a shell beetle larva is placed as the parasitoid Torymus sinensis parazitoite brought a prey. The larvae of T. formicarius are fed with a bark beetle larva every day for 56-65 days. T. formicarius forests of Yalova province. larvae entering the last larval stage can be transported from Italy in April 2015 was released to the chestnut to the forest areas with special chilled insect transport containers and can be released on the tree trunks. Anothercontrol in organism Turkey is effective the transfer on harmful of Formica insects rufa is 3.1.2. Biological control by using Rhizophagus spp. L.ants. (Hymenoptera, The first study Formicidae), on the use ofwhich ants livedin biological in the against bark beetles Rhizophagus species (R. grandis, R. depressus, and R. dispar) are polyphagus predatory insects. They live in forested areas of North Anatolia, to forests in the the galleries of bark beetles and feed on eggs, larvae, 3.Mediterranean Predator regioninsects in 1967. and parasites used pupae and adults of the bark beetles. They have a one- in Biological Control in Turkey year generation. The breeding time is the period when 3.1. Predators the air temperature reaches 18 degrees. Depending on 3.1.1. Biological control by using Thanasimus the temperature, it starts to breed in the first week of formicarius against bark beetles April and ends in the first week of September. They spend the winter in adult and larval period. Generally, Thanasimus formicarius (L.) (Coleoptera: Cleridae) is they live in the main and larval pathways of Ips spp. It one of the most common and well known predator plays a beneficial role by eating bark beetles’ eggs, larvae insects of bark beetles. T. formicarius adults respond and pupae. Rhizophagus spp. is produced in different to pheromones and host plant volatiles of bark beetles.
6 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 ways under laboratory conditions. The production of R. processionary moth caterpillars in the third shirt period, grandis in Turkey is made by trunk method. The second one by one. The hatched parasitoid larvae enter the method’s (box method) trial in our contry was positive, skin of the pine processionary moth’s caterpillar, feed so breeding of this insect is continued with this method. on internal organs and cause death. Emerging parasitic With this method, more predator breeding is realized caterpillars pass through the sac or within the islet for with less cost. Breeding and release methods are similar a second time. After the mating parasitoid mature, they to Thanasimus species. lay their eggs on pine processionary moth’s caterpillar 3.1.3. Biological control by using Calosoma that are about to land in the soil. In the period of sycophanta against pine processionary moth chrysalis under the ground of the pine processionary moth, this parasitoid feeds on the internal organs of As a hunter of Lepidoptera caterpillars, the importance the harmful caterpillar chrysalis. Thus, in this second of Calosoma sycophanta L. (Coleoptera: Carabidae) generation of parasitoids, they cause the death of pine has been known for many years. C. sycophanta is processionary moth chrysalis under the ground. It is used to provide support to biological control of pine understood from this that a mature parasitoid, kills processionary moth in Turkey in recent years (Aksu about 200 pine processionary moth caterpillars in the 2011). The high hunting search capability and fertility first generation. In the second generation, an average of of this predator led to the launch of, the establishment 200 pine processionary moth that under the ground are of mass production laboratories, and the release of them prevented from becoming mature. into forested environments. The adults collected from the forests at the end of February and the beginning of 3.2.2. Use of Torymus sinensis in biological control March are fed with pine spider larvae in the laboratory against Dryocosmus kuriphilus and they are provided with eggs in specially prepared Chestnut has 262,045 ha of forest area in Turkey. soil environment. The hatched larvae are transferred With 61,697 tons/yr of chestnut production, it ranks into the soil in seed pots and placed separately. In order second in the world. In recent years, a new invasive to be pupa in the field, the last larvae are suitable to be pest was recorded on chestnut trees: Dryocosmus buried in moist soil about 30-50 cm deep. Adults should kuriphilus Yasumatsu (Hymenoptera: Cynipidae), which be released immediately to areas where the damage is is considered to be one of the most important pests of intense, or in the areas where damage is observed during chestnut forests in the world. D. kuriphilus prevents the the pupae stage, the burial should be applied. The most development of bud in chestnut trees and thus limits efficient pupae release method is more appropriate. fruit yield to 50-70%. It is classified as a quarantine 3.1.4. Red wood ants used in the biological control by the European and Mediterranean Plant Protection against forest pests Organization (EPPO). This species was spreading rapidly throughout Japan, Korea, USA, Nepal and Formica rufa (Hymenoptera: Formicidae) live in colonies Europe. In 2014, it was recorded in Yalova and Bursa in of coniferous and mixed forests with an altitude of Turkey (Çetin et al 2014). 1000-2500 meters, and they generally make their nests at the edges of the openings. F. rufa is useful in the A laboratory has been established within Yalova Forestry control of some pests like Thaumetopoea pityocampa, Directorate to make biological control to Dryocosmus Acleris undulana, Diprion pini, Neodiprion sertifer, kuriphilus. The most effective control method against D. Lymantria dispar, and Euproctis chrysorrhoea. Especially kuriphilus has been the classical biological control using larvae of insects are consumed as food by red wood ants Torymus sinensis Kamijo (Hymenoptera: Torymidae), a and their reproduction is prevented. Transplantation parasitoid native to its native range in China. The life studies are carried out in areas where pests are present cycle of the chestnut gal is like a queen's perennial, and but not an ant population. The biological control rates the chestnut equates to the life cycle of D. kuriphilus. As are up to 80% in new areas. a first step in the production of T. sinensis, it is collected from the chestnut gals in the autumn months. When Before the ants are taken to their new location, they galls are brought to the laboratory and separated should be selected similar to the conditions in their from leaves and branches. It is necessary to remove all original place and the nest pits of 50x50x50 cm size tissues except the gall to avoid mold. The cleaned galls should be opened. Even if the pit is not opened, the are stored in cardboard boxes on shelves which will be nest location must be predetermined. The crates taken placed in open space. T. sinensis adults must emerge from the same nest should be poured into the nest to when the chestnut galls begin to form (İpekdal et al be installed in the same pit and the chests should not 2014). be confused. Dry needles must be placed on the bottom of the pit. In order for T. sinensis to successfully settle in the area where it is released, the damage rate of D. kuriphilus 3.2. Parasitoids must be at least 50%. In this case, the release of T. 3.2.1. Biological control by using Phryx caudata sinensis with 100 females: 50 males is sufficient to against pine processionary moth establish a population (Aebi et al 2011). The pine processionary moth is in harmony with Phryx The biological struggle against chestnut gall wasp is ongoing caudata. There are 2 generations of Phryx caudata per in Turkey. Since the presence of parasitoids belonging to year. Mating parasitoids lay 200-250 eggs on the pine our country is not known, 4,500 T. sinensis parasitoids
7 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
brought from Italy in 2015 were first left to the areas where Anonymus, 2015. Türkiye Orman Varlığı. T.C. Orman ve Su İşleri the pest is contaminated. In October-November 2015, a Bakanlığı Orman Genel Müdürlüğü. total of 4,224 T. sinensis were breeded in the laboratory in Anonymus, 2017. 2017 Yılı Değerlendirme Raporu. T.C. Orman ve Su İşleri Bakanlığı, Orman Genel Müdürlüğü, Orman Zararlılarıyla Mücadele April-May 2016. In April-May 2017, 553 parasitoids that Dairesi Başkanlığı, Ankara. are obtained from galls collected in October-November Çetin G, Orman E, Polat Z, 2014. First record of the oriental chestnut 2016 and released to the forest. Parasitoids, which will gall wasp, Dryocosmus kuriphilus Yasumatsu (Hymenoptera: Cynipidae) be obtained from approximately 300,000 galls collected in Turkey. Bitki Koruma Bülteni, 54: 303-309. in autumn of 2017, will be left to the areas where pest is Dönmez H, 2006. Mersin orman işletme müdürlüğü iğne yapraklı orman contaminated in 2018 (Anonymus 2017). ağaçlarında zarar yapan Scolydtidae (Coleoptera) türleri ile önemli parazitoid ve predatörlerinin saptanması. Yüksek Lisans Tezi, Gazi 4. Conclusions Üniversitesi Fen Bilimleri Enstitüsü, Ankara. Use of the methods of the natural biological control Herard F, Mercadier G, 1996. Natural enemies of Tomicus piniperda and Ips acuminatus (Col., Scolytidae) on Pinus sylvestris near Orleans, agents against harmful insects in Forest should be France: temporal occurrence and relative abundance, and notes on eight the main target in the World. Use appropriate natural predatory species. Entomophaga 41: 183-210. methods against forest pests has been selected as İpekdal K, Coşkuncu KS, Aytar F, Doğanlar M, 2014. Kestane gal arısı the main objective in Turkey. In Turkey, predatory Dryocosmus kuriphilus Yasumatsu (Hymenoptera: Cynipidae): Geçmisten species, R. grandis and T. formicarius, C. sycophanta and günümüze dünyada ve Türkiye'deki son durumu ve mücadelesi. Türkiye parasitoids, P. caudata and T. sinensis have been most Entomoloji Bülteni 4: 241-257. common species used against forest pests in biological Tezcan S, Karaman Ş, 2006. Kabuk böcekleri (Coleoptera, Scolytidae)’nin control operations in Turkish forests. Their huge amount doğal düşmanları üzerine genel değerlendirme. Ege Ormancılık Araştırma Müdürlüğü Dergisi Sayı:1. Müdürlük yayın no:42 İzmir. rearing and common use in large area in every year can Tosun İ, 1975. Studies on predators and parasitoids of some important sitimulate other scientists to search and use predator species and harmful insects in coniferous forests in the mediterranean insects against different forest pests in their countries. region. General Directorate of Forestry, publ. no. 612 (24), İstanbul, Turkey (Turkish with German abstract) Mention URL-1 . https://www.ogm.gov.tr/ekutuphane/FaaliyetRaporu/pdf The paper was presented in the International Ünal S, 1998. Scolytidae (Coleoptera) species, pests of the oriental spruce Scientific Conference „Forest Science for a Sustainable stands in Artvin province. Doctoral thesis, The Graduate School of Forestry and Human Wellbeing in a Changing World” – INCDS Natural and Applied Sciences, Ýstanbul University, İstanbul (Turkish “Marin Drăcea” 85 Years of Activity / Centenary of Great with German abstract). Union in 1918 (September 2018, Bucharest, Romania). Yaman M, Radek R, Tosun O, Ünal S, 2009. Nosema raphidiae sp. n. (Microsporida, Nosematidae): A microsporidian pathogen of the predatory snake-fly Raphidia ophiopsis (Raphidioptera: Raphidiidae). References Acta Protozoologica 48: 353–358. Aebi A, Schönrogge K, Bigler F, 2011. Evaluating the use of Torymus Yaman M, Algı G, Ünal S, Güner BG, 2016. Survey of pathogens and sinensis against the chestnut gall wasp Dryocosmus kuriphilus in the parasites of the engraver beetle Ips acuminatus (Gyllenhal, 1827) Canton Ticino, Switzerland. Agroscope Rekenholz-Taenikon. (Coleoptera: Curculionidae: Scolytinae) in Turkey. Acta Zoologica Aksu Y, 2011. Thanasimus formicarius (L.) Coleoptera: Cleridae)’un biyolojisi, Bulgarica, 68: 127-130. morfolojisi, laboratuar şartlarında üretilmesi ve böcekli sahalara Yüksel B, Tozlu G, Şentürk M, 2001. Sarıkamış Sarıçam (Pinus sylvestris verilmesi. Türkiye I. Orman Entomolojisi ve Patolojisi Sempozyumu, L.) ormanlarında etkin zarar yapan kabuk böcekleri ve buna karşı Kasım 2011, Antalya, 86-90. alınabilecek önlemler.” Doğu Anadolu Ormancılık Araştırma Bölge Akyol A, Sarıkaya O, 2017. Situation and evaluation of biological and Müdürlüğü Teknik Bülten, Yayın no:3 Erzurum. chemical control applications for forest in Turkey. Appl Ecol Environ Res 15: 341–353. Abstract Turkey has about 20,199,296 ha forest area. Insect pests are the main destructive biological threat of the Turkish forests. IPM strategies with the ecological aspects are the main perspective to improve the control strategies against forest pests. Predators and parasitoids are the most preferable organisms to control insect populations. For this, 500-600 thousand per year of predators were reared and released in the forests in Turkey. Pine bag insect and bark beetles are the most destructive insect groups in Turkish forests. Three predators and one parasitoid have been actively used for two decades. Rhizophagus grandis, R. depresus and Thanasimus formicarius have been reared in huge amount and released in Turkish forests against bark beetles, and Calosoma sycophanta against pine bag insect. According to the General Directorate of Forestry, 89,570 ha of forest were targeted for biological control and 689,146 predators were released for 41,232 ha of forest in 2016. In last four years, more than 2 million predators were reared and used against important forest pests. However, only one parasitoid species, Torymus sinensis has been used against the chestnut gall vasp, Dryocosmus kuriphilus. In this presentation, biological control of some important forest pests by using predators and parasitoids in Turkey are reviewed and discussed. Keywords: Biological control, predator, parasitoid, rearing laboratory, Turkish forest, forest pests.
8 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Forest protection
ISOLATION OF PATHOGENIC BACTERIA OF THE PREDATOR BEETLE CALOSOMA SYCOPHANTA
MUSTAFA YAMAN1, ÖMÜR AYAR, BEYZA GONCA GÜNER, ÖMER ERTÜRK, MAHMUT EROĞLU
1. Introduction laboratories in different localities such as Akhisar, Bergama, Gerdes, Antalya, Bursa, Demirci, Manisa, Calosoma sycophanta L. (Coleoptera, Carabidae) feeds Adana, Burhaniye and Kahramanmaraş between 2015 on several important pests and is known as forest and 2018. caterpillar hunter. This beetle was presented as a very effective agent for biological control of the gypsy Bacterial isolations were carried out from C. sycophanta moth in USA, in the early 1900s (Howard and Fiske samples which were suspected of bacterial illness. 1911, Burgess 1915). The voracious predatory beetle is Before the isolation process, the larvae and adults known to consume many forest pest Lepidoptera, such were individually placed into 70 % ethanol and gently as the gypsy moth (Lymantria dispar L.) (Ferrero 1985, shaken for 3 min and then washed tree times with Weseloh 1985, 1990, Weseloh et al 1995, Evans 2009), distilled water for surface sterilization (Kuzina et al the brown-tail moth (Euproctis chrysorrhoea L.) (Evans 2001, Yaman et al 2010). After surface sterilization, 2009), the oak processionary moth Thaumetopoea considering aseptic conditions samples were washed processionae L. and the pine processionary moth T. with sterilized water. Sterile 1 ml syringes were used to pityocampa Dennis and Schiffermüller (Escherich 1942, insert into hemocoel of the insect. 100 µl hemolymph Kanat and Özbolat 2006). suspension taken from the hemocoel was spread on nutrient agar plates. The plates were incubated at 25- The pine processionary moth, T. pityocampa seriously 36 °C for 24-48 h. After incubation, the plates were damages pines and cedars feeding on needle of pine examined and bacterial colonies that were similar in trees in Mediterranean countries (Lightle and Weiss terms of colony and color morphology were selected 1974, Buxton 1983, Markalas 1985, Austra et al 1987, (Thiery and Frachon 1997). Lyytikainen-Saarenmaa 1999, Tiberi et al 1999, Avtzis 2001, Kanat et al 2002). Both larvae and adults of C. Different colony types of bacteria were selected and sycophanta vigorously hunt their caterpillars, and then purified on nutrient agar plates by subculturing. the predators feed on body fluids and other tissues. Individual colonies were subcultured twice to ensure According to Ferrero (1985) one pair of C. sycophanta purity (Kuzina et al 2001). The selected colonies were can consume hundreds of lepidopterous larvae. purified by subculturing on plates and one of them was Therefore, C. sycophanta may control the population used in the identification of species. Bacterial strains level of T. pityocampa in pine forests. Because of these were preserved for long-term storage in nutrient broth reasons, Calosoma sycophanta has been mass reared in with 15% glycerol at -86°C for further tests. laboratories to be utilized as a biological control agent The isolates were stored at the Department of Biology, against T. pityocampa in different localities of Turkey Faculty of Science, Karadeniz Technical University. (Kanat and Toprak 2005, Kanat and Özbolat 2006, All bacterial isolates were initially stained by Gram’s Kanat and Mol 2008). Therefore, any infection caused dye for the identification of Gram-positive or Gram- by entomopathogenic organisms in C. sycophanta is an negative bacteria and tested for some biochemical undesirable situation due to the fact that the beetle is a reactions. Then, VITEK bacterial identification systems very effective agent for biological control of important (bioMerieux, Prod. No 21341 and 21342) were used for lepidopteran pests such as T. pityocampa. In the present the identification of the isolated bacteria. Additionally, study, the bacterial pathogens of C. sycophanta in six most isolated bacteria were further identified using rearing laboratories were investigated first time. 16SrDNA analysis and tested for insecticidal potential on the larvae and adults of C. sycophanta. 2. Materials and Methods Insecticidal activity of some identified bacteria was Samples of C. sycophanta were collected from 16 different tested against adults and larvae of C. sycophanta. Both
1 corresponding author
9 Revista de Silvicultură şi Cinegetică adults and larvae of C. sycophanta were fed with T. Experiments carried out to determine pathogenicity of pityocampa larvae. Therefore, bacterial isolates prepared the isolates from C. sycophanta showed that six bacteria in broth medium were injected into T. pityocampa. Several have a pathogenic effect on the adults and larvae of C. bioassays tests were carried out using the C. sycophanta sycophanta with 20–40% mortality. adults and larvae. Totally twenty adults were tested for S. albogriseolus and P. penneri showed 33.33% and each bioassay. For the control, a set of the insects was 29.52% mortalities on the C. sycophanta adults, fed with T. pityocampa larvae that were injected sterile respectively (Fig. 1). water. All tested groups were kept at 24-28°C and 35- S. albogriseolus, P. penneri, P. putida, P. rettgeri, and 45% RH and 18:6 photoperiod in laboratory conditions. P. vermicola have 29.41%, 26.66%, 24%, 20% and 20% Observations were carried out daily and dead adults mortalities on the C. sycophanta larvae, respectively (Fig. and larvae were removed immediately. 2). Moreover, P. vulgaris was the most toxic bacterium 3. Results causing 40% mortality in the larvae. In the present study, bacterial infections were studied in C. sycophanta adults and larvae in mass-rearing laboratories in Turkey during three years. C. sycophanta samples were collected from 16 different laboratories in different localities of Turkey such as Akhisar, Bergama, Gerdes, Antalya, Bursa, Demirci, Manisa, Adana, Burhaniye, and Kahramanmaraş between 2015 and 2017. Totally, 302 bacterial isolations were carried out from C. sycophanta adults and larvae. All isolates were identified using VITEK bacterial identification Fig. 1. Pathogenicity of Streptomyces albogriseolus and Proteus systems. Furthermore, six most isolated bacteria were penneri on adults of Calosoma sycophanta further identified using 16SrDNA analysis and tested for insecticidal potential on the larvae and adults of C. sycophanta. These bacteria were identified as Streptomyces albogriseolus, Proteus penneri, Proteus vulgaris, Pseudomonas putida, Providencia rettgeri, Providencia vermicola. Tab. 1. Isolated bacteria from Calosoma sycophanta Isolated bacterium Locality Bacillus megaterium Akhisar, Gerdes, Bergama, Antalya Bacillus firmus Akhisar Bacillus badius Bergama Bacillus coagulans Akhisar, Bergama Bacillus cereus / Gerdes, Adana, Manisa, Bergama, Bacillus thuringiensis / Burhaniye, Bursa, Mersin, Antalya, Bacillus mycoides Kahramanmaraş Bacillus fortis Gerdes, Bergama
Brevibacillus choshinensis Bergama, Akhisar, Manisa, Demirci, Mersin Fig. 2. Pathogenicity of Streptomyces albogriseolus, Proteus penneri, Staphylococcus sciuri Akhisar Proteus vulgaris, Pseudomonas putida, Providencia rettgeri, and Enterococcus faecalis Akhisar Providencia vermicola on larvae of Calosoma sycophanta Staphylococcus sciuri Bergama Staphylococcus pseudintermedius Antalya 4. Discussion Pseudomonas aeruginosa Antalya The bacterial pathogens are presented from the predatory Pseudomonas putida Antalya beetle for the first time. To date there is no bacterial Pseudomonas luteola Gerdes, Akhisar, Bergama, Adana, pathogen record from C. sycophanta. In the present Antalya study, we carried out 302 bacterial isolations from C. Akhisar, Gerdes Kahramanmaraş, Proteus mirabilis Adana, Antalya sycophanta adults and larvae in rearing laboratories, in Proteus hauseri Antalya Turkey. 26 species among the 302 bacterial isolations Providencia rettgeri Antalya were identified at species level. The results of the study show that some of the bacterial isolates of C. Providencia vermicola Antalya sycophanta are species of Bacillus, Enterococcus, Serratia, Streptomyces albogriseolus Antalya Staphylococcus, Streptomyces, Proteus, Pseudomonas, Sphingomona spaucimobilis Antalya Providencia, and Vibrio. In addition, majority of these Serratia marcescens Antalya species are listed among entomopathogenic bacteria. Entorobacter cloacea Antalya Moreover, the bacterial pathogens were tested as Lysinibacillus fusiformis Mersin biological control agents against insects by many Vibrio vulnificu Akhisar scientists (Kuzina et al 2001, Yaman 2003, Ertürk et al
10 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 2008, Yaman et al 2010). References Bacterial infections of C. sycophanta in rearing Austra O, Orlund AS, Weidahl A, 1987. Growth loss and economic laboratories are undesirable situation because the consequences following two years of defoliation of Pinus sylvestris by the predator is feed on hundreds of T. pityocampa during their pine sawfly Neodiprion sertifer in West-Norway. Journal of Forest Research, lifetimes. Therefore, we also studied on the pathogenic 2: 111-119. effects of the most common six identified species on C. Avtzis ND, 2001. Control of the most dangerous insect of Greek forests and plantations. In: Liebhold AM, Mcmanus ML, Otvos IS, Fosbroke SLC sycophanta adults and larvae. Experimental infections (eds.), Proceeding: integrated management of forest defoliating insects. made to determine pathogenic effect of the isolates show Victoria, BC, General Technical Reports NE-277: 1-5. that the highest effect was 33.33% with S. albogriseolus Burgess AF, 1915. Report on the gypsy moth work in New England. 204. on adults. On the other hand, P. vulgaris had the most Buxton RD, 1983. Outlook on Agriculture. Forest management and the pathogenic effect because of 40% mortality on the larvae. pine processionary moth. U. S. Dept. Agric. Bull. 12: 34-39. P. penneri showed 29.52% mortality on the C. sycophanta Ertürk Ö, Yaman M, Aslan İ, 2008. Effects of four soil originated Bacillus adults, whereas it showed 26.66% mortality on the spp. on the Colorado potato beetle, Leptinotarsa decemlineata (Say). C. sycophanta larvae. Additionally, species of Bacillus Entomological Research 38: 135-138. was frequently determined in C. sycophanta in Manisa, Escherich K, 1942. Hymenoptera (Hautflügler) und Diptera (Zweiflügler). İzmir and Antalya provinces, whereas species of Proteus, Carl Parey, Berlin. Die Forstinsekten Mitteleuropas, 5: 746 pp. Providencia, Streptomyces was found only in Antalya. Evans VA, 2009. The forest caterpillar hunter,Calosoma sycophanta and od world species confirmed as part of the Virginia beetle fauna (Coleoptera: C. sycophanta is an effective predatory beetle and Carabidae). Banasteria 34: 33-37. reared in huge amount by spending big efforts against Ferrero F, 1985. A precious forest auxiliary insect: Calosoma sycophanta. T. pityocampa in Turkey (Kanat and Özbolat 2006). The Phytoma 370: 28. predator insect is more efficient in biological control Howard LO, Fiske WF, 1911. The importation into the United States of several lepidopteran pests. For this reason, bacteria of the parasites of the gypsy moth and the brown-tail moth. U. S. Dept. infecting pest insects are favorable but they cause Agric. Bur. Ent. 91: 344p. undesirable infections resulting death of beneficial Kanat M, Sivrikaya F, Serez M, 2002. A research on damage of pine insects (Yaman et al 2010). Entomopathogenic processionary moth (Thaumetopoea pityocampa Schiff.) on Pinus brutia organisms infecting pest insects transmit to beneficial Ten. trees, and the effect of tending activities on the diameter increment of Calabrian pine in Kahramanmaraş. Pine Processionary Moth insects via prey to predator (Yaman et al 2010). Symposium, (Ed. M. Kanat), (Kahramanmaraş, Turkey), 44-51. Therefore, determination of bacterial pathogens and Kanat M, Toprak Ö, 2005. Determination of Some Biological bacterial pathogen transmission to predatory beetles Characteristics of Calosoma sycophanta L. (Coleoptera: Carabidae). has great importance. However, there are a few studies Turkish Journal of Zoology 29: 71-75. on predator insect healthy in Turkey (Yaman et al 2010, Kanat M, Özbolat M, 2006. Mass production and release of Calosoma Yaman et al 2014). sycophanta L. (Coleoptera: Carabidae) used against the pine processionary moth, Thaumetopoea pityocampa(Schiff.) (Lepidoptera. The bacterial pathogens presented here are first bacteria Thaumetopoediae) in biological control. Turkish Journal of Zoology 30: isolated and recorded from C. sycophanta and there is no 181-185. more knowledge on isolation of new bacterial pathogens Kanat M, Mol T, 2008. The effect of Calosoma sycophanta L. (Coleoptera: from its populations. In the present study, we studied Carabidae) feeding on the pine processionary moth, Thaumetopoea the isolation of pathogenic bacteria of C. sycophanta pityocampa (Den. and Schiff.) (Lepidoptera: Thaumetopoeidae) in the in the term of health conditions in the mass-rearing laboratory. Turkish Journal of Zoology 32: 367-372. laboratories in Turkey during the three years for the Kuzina LV, Peloqui NJJ, Vacek DC, Miller TA, 2001. Isolation and first time. identification of bacteria associated with adult laboratory Mexican fruit flies, Anastrepha ludens (Diptera: Tephritidae). Current Microbiology 42: 290-294. 5. Conclusion Lightle PC, Weiss MJ, 1974. Dwarf misletoe of ponderosa pine in the We reported pathogenic bacteria from C. sycophanta southwest U.S. Department of Agriculture Forest Service. Forest Insect in mass-rearing laboratories in Turkey. The results & Disease Leaflet. 19: 1-7. show that the rearing laboratories are under the risk Lyytikainen-Saarenmaa P, 1999. Growth responses of Scots pine of bacterial diseases in the term of mass rearing of C. (Pinaceae) to artificial and sawfly (Hymenoptera: Diprionidae) sycophanta. We hope that the results of our study will defoliation. The Canadian Entomologist 131: 455-463. provide useful information and experience for mass Thiery I, Frachon E, 1997. Identification, isolation, culture and production of C. sycophanta in other countries. preservation of entomopathogenic bacteria, pp. 55-77 in L. A. Lacey (Ed.): Manual of Techniques in Insect Pathology Academic Press, London 1997. Acknowledgment Tiberi R, Niccoli A, Curini M, Epifano F, Marcotullio MC, Rosati This study was financially supported by Scientific and O, 1999. The role of the monoterpene in Pinus spp. needles, in host Technological Council of Turkey (TUBITAK-114O722). selection by the pine processionary caterpillar, Thaumetopoea pityocampa. The paper was presented in the International Scientific Phytoparasitica 27: 263-272. Conference „Forest Science for a Sustainable Forestry and Weseloh RM, 1985. Predation by Calosoma sycophanta L. (Coleoptera: Carabidae) evidence for a large impact on gypsy moth, Lymantria dispar L. Human Wellbeing in a Changing World” – INCDS “Marin (Lepidoptera: Lymantriidae) pupae. Canadian Entomologist 117: 1117-1126. Drăcea” 85 Years of Activity / Centenary of Great Union Weseloh RM, 1990. Simulation of litter residence times of young gypsy in 1918 (September 2018, Bucharest, Romania). moth larvae and implications for predation by ants. Entomologia Experimentalis et Applicata 57: 215-221.
11 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Weseloh R, Bernon G, Butler L, Fuester R, McCullough D, Stehr Yaman M, 2003. Insect bacteria and hazelnut pests’ biocontrol: The state F, 1995. Releases of Calosoma sycophanta L. (Coleoptera, Carabidae) of the art in Turkey. Rivista di Biologia / Biology Forum 96: 137-144. near the edge of Gypsy Moth (Lepidoptera, Lymantridae) distribution. Yaman M, Ertürk Ö, Aslan İ, 2010. Isolation of some pathogenic bacteria Environmental Entomology 24: 1713-1717. from the great spruce bark beetle, Dendroctonus micans and its specific predator, Rhizophagus grandis. Folia Microbiologica 55: 35-38. Abstract Calosoma sycophanta L. (Coleoptera, Carabidae) is reared in insect rearing laboratories and released to forest infested by Thaumetopoea pityocampa (Den. & Schiff.). However, this predator is infected by microorganisms. This is the main factor effecting mast production of C. sycophanta. In this study, the bacterial pathogens of Calosoma sycophanta in the rearing laboratories in the years 2015-2017 were studied. During three years 302 bacterial isolates were isolated and identified using VITEK bacterial identification systems. All pathogens were recorded from the predatory beetle in the rearing laboratories for the first time. The majority of identified species were entomopathogenic species. Six most isolated bacteria were further identified using 16SrDNA analysis and tested for insecticidal potential on the larvae and adults of C. sycophanta. All of them were found to be pathogenic on the adults or larvae. Streptomyces albogriseolus, Proteus penneri have 33.33% and 29.52% mortality on the C. sycophanta adults, respectively. S. albogriseolus, P. penneri, P. vulgaris, P. putida, P. rettgeri and P. vermicola have 29.41%, 26.66%, 40%, 24%, 20% and 20% mortality on the C. sycophanta larvae, respectively. Results show that the rearing laboratories are under the risk of bacterial diseases in the term of mass production of C. sycophanta. Keywords: Calosoma sycophanta, pathogenic bacteria, rearing laboratory, insecticidal effect.
12 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Forest protection
ENTOMOPHAGA MAIMAIGA AND ENTOMOPHAGA AULICAE - POWERFUL PROTECTORS OF VITALITY AND HEALTH OF DECIDUOUS FORESTS IN REPUBLIC OF SERBIA
MARA TABAKOVIĆ-TOŠIĆ1, MARIJA MILOSAVLJEVIĆ
1. Introduction expanded its range (naturally and by introductions) and is now found throughout Bulgaria (Georgiev et al The gypsy moth, L. dispar is one of the most dangerous 2010, 2013, Mirchev et al 2013). Recent data suggest pests of deciduous forests. It is characterised by a high that E. maimaiga is getting spread in Europe. Since 2011 reproductive capacity, considerable ecological plasticity the fungus has been found in several other European and polyphagia (McManus and Csóka 2007). It occurs countries: Serbia, Romania, Greece, FYR Macedonia, periodically in high numbers (outbreak). Although it is Croatia, Hungary, Slovakia, Bosnia and Herzegovina, found on four continents, the greatest damage is caused Turkey, and Georgia (Csóka et al 2013, Hrašovec et al to the forests of the Balkan Peninsula, which have all 2013, Netoiu et al 2016). In Serbia, E. maimaiga was first favourable environmental conditions for the development established in two regions in the central part of the of the gypsy moth, and it often occurs in outbreaks. country, Belgrade and Valjevo in 2011. Then the fungus The outbreak of gypsy moth, over the 165-year-period was introduced or found in many places in the country. occurred 18 times (last in the period 2011-2014). Entomopathogenic fungus Entomophaga aulicae The fungal order Entomophthorales in the subdivision (Reichardt in Bail) Humber (Entomophthoromycotina: Entomophthoromycotina (Humber, 2012) is mainly Entomophthorales: Entomophthoraceae) was first composed of obligate pathogens that infect arthropods. reported under the name Empusa aulicae by Reichardt More than 300 species within fam. Entomophthoraceae (Bail 1869), and later transferred to the genus and 15 species in the fam. Neozygitaceae are well- Entomophthora. Finally, Humber (1984) placed this known for their ability to cause dramatic epizootics in fungus in the genus Entomophaga. It is a widespread populations of aphids, leafhoppers and planthoppers, Holarctic species, with many host insects from the order flies, grasshoppers, cicadas, coleopteran, lepidopteran Lepidoptera [Arctiidae: Spilosoma niveum (Memetries); larvae (Georgiev et al 2010, Hajek 1999, Keller 1987, Geometridae: Enypia griseata (Grossbeck), Lambdina Tabaković-Tošić et al 2012). They play an important role fiscellaria Guenée, Lambdina fiscellaria lugubrosa(Hulst), in regulating host populations under certain conditions. Rheumaptera hastata (Linnaeus); Lasiocampidae: Undoubtedly, many more species in these two families in the Dendrolimus spectabilis (Butler), Malacosoma disstria order Entomophthorales are yet to be described. Hübner; Erebidae: Euproctis chrysorrhoea (Linnaeus), Entomophaga maimaiga Hamber, Shimazu and Soper, Orgyia vetusta Boisduval, Estigmene acrea (Drury); 1986 (Entomophtorales: Entomophtoraceae) was Noctuidae: Aedia leucomelas (Linnaeus), Autographa isolated and described as the natural enemy of the gamma (Linnaeus), Mamestra brassicae (Linnaeus), gypsy moth in Japan, where it causes the periodical Pseudaletia sp.; Notodontidae: Heterocampa biundata epizootics (Aoki 1974, Hajek 1999). It is also spread in Walker, Heterocampa guttivittata (Walker), Pieridae: some parts of China and the Russian Far East (Schaefer Colias erate poliographus (Motschulsky); Saturniidae: et al 1984). Bulgaria has been the second country in Dryocampa rubicunda (Fabricius), Sphingidae: Eumorpha the world after USA (Andreadis and Weseloh 1990, fasciata (Sulzer); Tortricidae: Choristoneura fumiferana Miller 1990) and the first one in Europe in which E. (Clemens)] including some of the most economically maimaiga was introduced successfully (Pilarska et al harmful, outbreaking species of forest defoliators (L. 2000). It proved to be efficient in gypsy moth control fiscellaria, L. fiscellaria lugubrosa, D. spectabilis, M. disstria, in original (Jikumaru and Sano 2007) and new areas O. vetusta, H. guttivittata, C. fumiferana, E. chrysorrhoea, (Weseloh 2002, Solter and Hajek 2009, Mirchev et E. acrea, E. griseata) (Humber and Hansen 2005). al 2013). For a period of 10-12 years, E. maimaiga
1 corresponding author
13 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
E. aulicae is an entomopathogen of browntail moth camera MOTICAM 10.0 (10 Mpix, 12.5", CMOS, MOTIC) larvae, but there is no data about its pathogenicity for and for processing the results of measurements of the other development stages, primarily for pupae (Tyrrell hyphal bodies, primary conidia and resting spores (life 1988). The aim of this study was to provide more data forms) was used program Motic Images Plus 2.0 ML, about E. aulicae and E. maimaiga as biological control gauging with the MT-40X. method in deciduous forests in Republic of Serbia. The species identification was based on the size, shape and structural characteristics of different life forms 2. Materials and methods of the fungus and, in order acomplish that, the lates 2.1. Study areas identification key were used, including the descriptions For present of E. aulicae, study areas were conducted of MacLeod and Müller-Kögler (1973), Pilarska et al during the growing season in the period 2014-2016 in 4 (2001), Kalkar and Carner (2005), Keller and Petrini forest stands of Public Enterprise Srbijašume, including (2005), and Tabakovic-Tosic et al (2018). the following regions: Average values of climatic elements of the study a. Novi Pazar (south-west Serbia, Management Unit- area for the period 2011-2016 [data of the Republic Blizanac Debelica, Dominant tree species-Sessile Hydrometeorological Service of Serbia, Belgrade ( : and Turkey oak, Coenoecological unit- Quercetum 44o48' N; : 20o28' E; the altitude of 132 m), Kruševac petraeae-cerris); ( : 43o34' N; : 21o20' E; the altitude of 166 m), Niš (α: b. Boljevac (east Serbia, Management Unit - Rtanj, 43o20' N; δ: 21o54' E; the altitude of 204 m and Novi Dominant tree species - sessile and Turkey oak, Pazarα Meteorologicalδ Stations ( : 43o08' N; : 20o31' αE; Coenoecological unit - Quercetum petraeae-cerris); the altitudeδ of 545 m)] are presented in the Figure 2. c. Pirot (south-east Serbia, Management Unit – α δ Temska, Dominant tree species - Beech and Sessile 3. Results and discussion oak, Coenoecological unit - Fagetum moesiacae The regular control of the gypsy moth population level submontanum); in all broadleaf forests of central Serbia, which occurred d. Kruševac (central Serbia, Management Unit– Župske in August 2011 detected the presence of the pest on šume, Dominant tree species-Hungarian and Turkey oak, 30,380 ha. In 2011, the infestation intensity was weak Coenoecological unit-Quercetum frainetto-cerris typicum). on 59.6% of the area (up to 10 egg masses/ha), it was For E. maimaiga study areas were all beech and oak medium on 34.0% (11 to 100 egg masses/ha), strong forests stands in Central Serbia in period of 2011-2014. on 5.8% (101 to 500 egg masses/ha) and very strong on 0.6% (more than 500 egg masses/ha). 2.2. Filed sample and laboratory handling Deciduous forests cover an area of 1.8 million hectares in The population density of gypsy moth Lymantria Serbia. Total deciduous forest area in the central part dispar L. (Lepidoptera: Erebidae) was determined by of Republic of Serbia, in which the gypsy moth egg the method of permanent (25x25 m) and temporary masses were detected in August 2012, was 184,444 ha. (10x10 m) sample plots, as well as by the march-route The largest areas were under very strong infestation method (walk through the forest, following the „M”- intensity (57,440 ha or 31.2%), then under medium shaped pattern) at the beginning of autumn of the (53,738 ha or 29.1%), weak (50,717 ha or 27.5%) and, period 2011-2014, in Central Serbia. The population finally, under strong attack (20,536 ha or 11.2%). density of browntail moth Euproctis chrysorrhoea (L.) (Lepidoptera: Erebidae) was determined by using the In August 2013, the detailed inspection of permanent same method in the spring period 2014-2016 in Novi and temporary sample plots, as well as the sampling Pazar (SW), Boljevac (E), and Pirot (SE Serbia) regions. points, and the march-route survey of private forests, show that the gypsy moth infestation was identified on A detailed quantitative and qualitative analysis of 339,987 ha, which is eleven times larger than in the first sampled gypsy moth caterpillars and pupae, as well as year, and two times larger than in the second year of the browntail moth newly caterpillars litters were conducted outbreak. Average density of gypsy moth in 2013 reached at the laboratory of the Institute of Forestry (Belgrade). its peak (30,000-40,000 egg masses per hectare) (Fig. 1). The gypsy moth larvae were grown in the climate chamber under constant temperature 21°C and 16/8 hour (L/D) photoperiod. The larvae were on daily basis fed on the fresh leaves of the oak. The dead larvae and pupae of both species were placed in Petri dishes with wet filter paper. They were kept 7 days in the laboratory and then stored in the refrigerator (5°C). After the storage in the refrigerator for 3 months, the detailed microscope survey was conducted. Microscopical examinations of dead caterpillars and pupae were carried out using a MOTIC optical Trinocular, model Sextuple BA410E, equipped with a
14 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
In May and June 2014, high mortality rate of gypsy moth larvae and pupae were reported in the forest complexes of Belgrade, Valjevo, Krupanj, Donji Milanovac, Negotin, Kučevo, Bor, Kragujevac, Kraljevo, Kruševac, Vrnjačka Banja, Brus, Blace, Prokuplje, Kuršumlija, Niš and Leskovac regions. In August of the same year, in the forest complexes of the mentioned regions, there were no new egg masses of gypsy moth. Similar impact of E. maimaiga was noted in the same outbreak of L. dispar in Bulgaria (Mirchev et al 2013) and SW Romania (Netoiu et al 2016). The detailed microscope survey of the sampled dead gypsy moth larvae and pupae showed in all of them, without any exception, the presence of the numerous resting spores of the entomopathogenic fungus E. maimaiga. In addition, the presence of the primary conidia of this pathogen species was reported, but the number of them was considerably smaller, which is logical since the gypsy moth larvae of the older instars Fig. 1. Negotin Region - Gypsy moth egg masses in autumn 2013 were collected (Tab. 1). Tab. 1. The microscopic analysis of the gypsy moth and browntail moth dead caterpillars and pupae Dead caterpillars Microstructure of entomopathogen Microstructure of entomopathogen detected in caterpillars* Dead pupae detected in pupae** Host Entomopathogen Infected 1 2 3 Infected 1 2 3 N N N N N N N N N N % % % % % % % % L. dispar 840 137 840 174 E. maimaiga 1000 84.0 0 16.3 100 400 174 0 0 100 E. chrysorrhoea 464 52 292 464 134 15 90 134 E. aulicae 480 96.7 11.2 62.9 100 200 67.0 11.2 67.2 100
1- Hyphal bodies; 2- Primary conidia; 3- Resting spores * Number of caterpillars with particular fungal microstructures detected; ** Number of pupae with particular fungal microstructures detected Browntail moth, E. chrysorrhoea, is a well-known pest pathogen species was reported, but the number of them of deciduous forests of central Serbia. Although it is was considerably smaller (Tab. 1). Hyphal bodies were extremely polyphagous and feeds on the leaves of spherical or subspherical, resting spores – globose, and most hardwood forest, fruit and ornamental trees, it primary conidia were pyriform to obovate with a broad prefers to consume the leaves of various species of oaks. and rounded papilla. The mean dimensions of resting Browntail moth occurs periodically in high numbers spores are 42.9 µm (32.7–46.4 µm; n=421), primary (outbreak) on a relatively small area of a few hundred conidia are 33.1 (24.9–37.7; n=123) × 29.5 (21.2-41.3; hectares (last in the period 2014-2016). n=123) µm. Hyphal bodies were not measured. The The average number of newly caterpillars litters in morphological data correspond to descriptions given the period 2014-2016 ranged from 9 to 22 per tree by MacLeod and Müller-Kögler (1973), Pilarska et al (minimum 6, maximum 27). Average dimension of litter (2001), Kalkar and Carner (2005) Keller and Petrini at the studied localities ranges from 4.9-9.2 (length) x (2005) and Tabakovic-Tosic et al (2018). 2.4-4.8 (width) cm (maximum length 19.5 cm, width Fungal activity is strongly influenced by the biotic and 9.1 cm). abiotic environment. The weather plays an important In some forest areas of Central Serbia, entomopathogenic role in the anticipation of the effectiveness of E. fungus E. aulicae was first discovered in 2015. In the maimaiga and E. aulicae. Like most fungi, its primary investigation period, at the end of June, in the newly conidia and resting spores need moisture and high litters, there were an average of 8.3 dead caterpillars humidity to germinate. Frequent rainfall during May and 9.7 pupae, of which 15% were alive, 23% were and June contributes to the start and spread of these parasites by species from order Diptera, and 62% dead entmopathogens through gypsy moth and browntail (causing ocular invisible). moth populations (Reilly et al 2014). The temperature around 20ºC greatly enhances fungal growth. The detailed microscope survey of the dead browntail moth larvae and pupae showed in most of them It is clearly visible that May was the favourable month the presence of the numerous resting spores of the to the germination of the resting spores and to the entomopathogenic fungus E. aulicae. In addition, the infection of the gypsy moth and browntail moth larvae presence of hyphal bodies and primary conidia of this in 2014 and 2015 (Fig. 2).
15 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
the possible solution to the problem of the frequent occurrences of the outbreak of gypsy moth in the forest ecosystems of Serbia. The paper was presented in the International Scientific Conference „Forest Science for a Sustainable Forestry and Human Wellbeing in a Changing World” – INCDS “Marin Drăcea” 85 Years of Activity / Centenary of Great Union in 1918 (September 2018, Bucharest, Romania). References Andreadis TG, Weseloh RM, 1990. Discovery of Entomophaga maimaiga in North American gypsy moth, Lymantria dispar (Entomophthorales / epizootic / Lymantriidae). Proc. Nat. Acad. Sci. USA, Population Biology 87: 2461-2465. Aoki J, 1974. Mixed infection of the gypsy moth, Lymantria dispar japonica Motschulsky (Lepidoptera: Lymantriidae), in a larch forest by Entomophaga aulicae (Reich.) Sorok. and Paecilomyces canadensis (Vuill.) Brown et Smith. Applied Entomology and Zoology, 9(3): 185-190. Csóka G, Hirka A, Szõcs L, Hajek AE, 2013. First occurrence ofthe entomopathogenic fungus, Entomophaga maimaiga Humber, Shimazu and Soper (Entomophthorales: Entomophthoraceae) in Hungarian gypsy moth (Lymantria dispar) populations. Növényvédelem 49. Georgiev G, Pilarska D, Mirchev P, Rossnev B, Petkov P, Pilarski P, Golemanski V, Todorov M, Takov D, Hubenov Z, Georgieva M, Matova M, Kitanova S, 2010. Entomophaga maimaiga – a factor for increasing stability and enhancing biodiversity in oak forests on the Balkan Peninsula. In Rakonjac L (Ed.): Proceedings of Int. Sc. Conf. ‘Forest Ecosystems and Climate Changes’, March 9-10, 2010, Belgrade, Serbia, 1: 181-185. Hajek AE, 1999. Pathology and Epizootiology of Entomophaga maimaiga Infections in Forest Lepidoptera. Microbiology and Molecular Biology Fig. 2. Climatic conditions of the study area during the period 2011- Reviews 63(4): 814-835. 2016. (A) Mean monthly air temperature; (B) Mean monthly relative Hrašovec B, Pernek M, Lukić I, Milotić M, Diminic D, Franjević humidity; (C) Precipitation M, Hajek A, Linde A, Pilarska D, 2013. First record of the pathogenic fungus Entomophaga maimaiga Humber, Shimazu, and The frequency of the rainy days and the average monthly Soper (Entomophthorales: Entomophthoraceae) within an outbreak air temperature around 20ºC in the second half of the populations of Lymantria dispar (Lepidoptera: Erebidae) in Croatia. month caused the massive epizootics in the observed Periodicum Biologorum 115(3): 379-384. area. The reduction of the intensity of the gypsy moth Humber RA, 2012. Entomophthoromycota: a new phylum and and browntail moth attacks in the 2014 and 2016 are reclassification for entomophthoroid fungi. Mycotaxon 120: 477-492. caused by the activity of the entomopathogenic fungi E. Jikumaru S, Sano T, 2007. Distribution of late instar Lymantria dispar cadavers killed by Entomophthora maimaiga on trunks of several tree maimaiga and E. aulicae in the previous two years. species in Southern Japan. Canadian Journal of Botany, 85: 25-30. Kalkar Ö, Carner GR, 2005. Characterization of the Fungal Pathogen, 4. Conclusion Entomophaga aulicae (Zygomycetes: Entomophthorales) in Larval The results of the research in Serbia in the period 2011- Populations of the Green Cloverworm, Plathypena scabra (Lepidoptera: 2016 show that E. maimaiga and E. aulicae emerged Noctuidae). Turkish Journal of Biology 29: 243-248. as a very promising biological agent, capable to cease Keller S, 1987. Arthropod pathogenic Entomophthorales of Switzerland I. gypsy and browntail moth outbreaks and maintain Conidiobolus, Entomophaga, and Entomophthora. Sydowia 40: 122-167. its population density at low levels under favourable Keller S, Petrini O, 2005. Keys to the identification of the arthropod conditions. Regulating capacity of the pathogens pathogenic genera of the families Entomophthoraceae and Neozygitaceae (Zygomycetes) with descriptions of three new subfamilies and new genus. characterizes it as a green alternative to the use of Sydowia 57(1): 23-53. chemical and bacterial insecticides for pest control, MacLeod D, Müller-Kögler E, 1973. Entomopathogenous fungi: thus contributing to biodiversity conservation in forest Entomophthora species with pear-shaped to almost spherical conidia ecosystems and improving recreational qualities of the (Entomophthorales: Entomophthoraceae). Mycologia 65: 823-893. living environment. McManus M, Csóka G, 2007. History and Impact of Gypsy Moth in North America and Comparison to Recent Outbreaks in Europe. Acta Silvatica et 5. Acknowledgments Lignaria Hungarica 3: 47–64 The study was partly financed by the Ministry of Miller JC, 1990. Field Assessment of the effects of a microbial pest control Science of the Republic of Serbia, the Project 31070 agent on nontarget Lepidoptera. American Entomologist 36: 135-139. - SUBPROJECT: New technological methods in the Mirchev P, Linde A, Pilarska D, Pilarski P, Georgieva M, Georgiev G, 2013. Impact of Entomophaga maimaiga on gypsy moth populations in integral protection of forests with the focus on the Bulgaria. IOBC-WPRS Bulletin 90: 359-363. entomopathogenic fungus Entomophaga maimaiga, as
16 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Netoiu C, Tomescu R, Iliescu O, Buzatu A, 2016. Entomophaga maimaiga enemies of the gypsy moth, Lymantria dispar (L.) (Lepidoptera: in Romania and future possibilities in biological control of Lymatria Lymantriidae) in China. Scientia Silvae Sinicae 20(4): 434-440. dispar populations. Annals of the University of Craiova – Agriculture, Shimazu M, Soper RS, 1986. Pathogenicity and sporulation Montanology, Cadastre Series, XLVI: 646-655. of Entomophaga maimaiga Humber, Shimazu, Soper and Hajek Nielsen C, Keena M, Milgroom MG, Hajek AE, 2005. Asian versus (Entomophthorales: Entomophthoraceae) on larvae of the gypsy moth, European Entomophaga maimaiga / gypsy moth relations. Proceedings, Lymantria dispar L. (Lepidoptera: Lymantriidae). Applied Entomology and 16th U.S. Department of Agriculture interagency research forum on Zoology 21: 589–596. gypsy moth and other invasive species 2005, GTR-NE-337, 66-67. Solter LF, Hajek AE, 2009. Control of gypsy moth, Lymantria dispar, in Pilarska D, McManus M, Hajek A, Herard F, Vega F, Pilarski North America since 1878. In: Hajek AE, O’Callaghan M, Glare T (eds) P, Markova G., 2000. Introduction of the entomopathogenic Use of Microbes for Control and Eradication of Invasive Arthropods, fungus Entomophaga maimaiga Hum., Shim. and Sop. (Zygomycetes: 181–212. Entomophtorales) to a Lymantria dispar (L.) (Lepidoptera: Lymantriidae) Tabaković-Tošić M, 2014. Distribution of Entomophaga maimaiga in population in Bulgaria. Journal of Pest Science 73: 125-126. central part of Serbia in the period 2011-2013. Silva Balcanica 15(1): 110- Pilarska D, Zimmermann G, Linde A, McManus M, Pilarski P, Takov 115. D, 2001. On the occurrence of Entomophaga aulicae in high density Tabakovic-Tosic M, Milosavljevic M, Georgiev G, 2018. browntail moth (Euproctis chrysorrhoea L.) populations in Bulgaria. In: Entomophaga aulicae (Reichardt in Bail) Humber (Entomophthorales: rd Naydenova T et al (Eds.): Proceedings III Balkan Scientific Conference Entomophthoraceae), a New Entomopathogenic Fungus in the Republic 'Study, Conservation and Utilisation of Forest Resources', 2-6 October of Serbia. Acta Zoological Bulgarica 70(1): 133-137. 2001, Sofia, Bulgaria, III: 139-143. Tyrrell D., 1988. Survival of Entomophaga aulicae in dried insect Reilly JR, Hajek AE, Liebhold AM, Plymale R, 2014. Impact of larvae. J. Invertebr. Pathol. 52: 187–188. Entomophaga maimaiga (Entomophthorales: Entomophthoraceae) on Weseloh R, 2002. Modeling the impact of the fungus Entomophaga Outbreak Gypsy Moth Populations (Lepidoptera: Erebidae): The Role of maimaiga (Zygomycetes: Entomophthorales) on gypsy moth (Lepidoptera: Weather. Environ. Entomol. 43(3): 632-641. Lymantriidae): Incorporating infection by conidia. Environ. Entomol. 31: Schaefer PW, Xilin YJS, Wallner WE, Weseloh RM, 1984. Natural 1071-1084. Abstract In Serbia, where the deciduous forests cover an area of 1.8 million hectares, Lymantria dispar and Euproctis chrysorrhoea (Lepidotera: Erebidae) are the main economically harmful outbreaking insect species. During the outbreaks, L. dispar frequently spreads in the forests which cover an area of several hundred thousand hectares. E. chrysorrhoea occurs periodically in high numbers also, but on a relatively small area of a few hundred hectares. The fungal order Entomophthorales is mainly composed of obligate pathogens that infect arthropods. More than 300 species within fam. Entomophthoraceae are well-known for their ability to cause dramatic epizootics in host populations. Entomophaga maimaiga was isolated and described as the natural enemy of the gypsy moth in Japan, some parts of China and the Russian Far East. Bulgaria has been the first country in Europe in which E. maimaiga was introduced successfully. This entomopathogenic fungus slowly spreads over the Balkan Peninsula, and so far, its presence has been noted in Georgia, Serbia, Romania, Macedonia, Bosnia and Herzegovina, Croatia, Turkey, Hungary, and Slovakia. Entomophaga aulicae is a widespread Holarctic species, with many host insects from the order Lepidoptera, including some of the most economically harmful, outbreaking species of forest defoliators. During the latest outbreaks of L. dispar (2011-2014) and E. chrysorrhoea (2014-2016) in Serbia, natural and assisted widespread E. maimaiga and E. aulicae caused the collapse of the outbreaks of this most harmful species of the defoliating insects of the forests and orchards. The results of the research show that entomopathogenic fungi emerged as a very promising biological agent, capable to cease L. dispar and E. chrysorrhoea calamities and maintain its population density at low levels under favourable conditions. Keywords: Lymantria dispar, Euproctis chrysorrhoea, Entomophaga maimaiga, E. aulicae, epizootics, biological control
17 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Silvotechnics
SPECIFIC STRUCTURAL ELEMENTS IN MIXED STANDS OF NORWAY SPRUCE, SILVER FIR AND EUROPEAN BEECH IN THE NORTHERN PART OF ORIENTAL CARPATHIANS
ALEXANDRA ISPRAVNIC, RADU VLAD1, CRISTIAN GHEORGHE SIDOR, GHEORGHE PEI
1. Introduction experimental plots, of which three representatives were selected, from the Management unit I Demacușa, Although in the past pure stands have been a great the Tomnatic Experimental Base. The research stands interest in Europe's forests, today, mixtures are given are between 80 and 110 years old. The slope of the land more attention, highlighting the importance of species varies between 15º and 23º. Site type encountered is diversity (Knoke et al 2008, Jactel et al 2009). The "Mountain blends Bs brown edaphic large with Asperula - growth and development of mixed stands has become Dentaria" (3333) and natural forest type "Mixed stands an important subject of research given the advantages of coniferous and European beech with mull flora in of this type of forest in terms of functions and services the north of Romania" (1312). The studied stands have offered (Bolte et al 2009, Kolström et al. 2011). a consistency ranging from 0.5 to 0.7 and are a superior The wide variability in the structure and functioning productivity (grades 1 and 2 of production). of mixed forests, creates certain difficulties when summarizes and compares the results of research 2.2. Research method (Forrester and Pretzsch 2015). In mixed stands, the The research issues approached were revealed by the inter and intra-specific interaction between each tree statistical, spatial processing of the collected primary and its immediate neighbours reveals a competitive data (diameter, height, elevate height, cartesian entity given by the mixed forest (Schütz 1999). Recent coordinates of the trees). researches on mixed stands highlights that the Of the structural characteristics specific to the Norway methods, concepts and parameters set to characterize spruce, Silver fir and European beech mixed stands,the the structure of mixed stands should be understood, density was based on the number of trees·ha-1, the basal harmonized and standardized. As a result, the set area·ha-1 and the volume·ha-1. The species proportion of measures, indices and methods at the support was highlighted according to the number of trees, level to characterize the structure, dynamics and depending on the basal area and volume (Pretzsch productivity of mixed stands are essential in growth 2009). The stands composition was based on the number and development studies (del Rió et al 2016). of tree species, the Shannon - Weaver index - H, the As a result, specific research aspects regarding the Simpson index - 1-D, the homogeneity - E (Shannon following forest stands characterization indices in 1949, Simpson 1949). The horizontal spatial pattern the Norway spruce, Silver fir and European beech was highlighted by comparing the spatial model with mixtures were addressed in this article: (i) the density the Poisson distribution using tree spacing, using of the stands; (ii) the proportion of the species; (iii) the the Clark-Evans index – R and the Pielou index – PI. composition of the stands; (iv) the horizontal spatial Comparison of the spatial pattern with the Poisson pattern; (v) the vertical pattern; (vi) distribution of distribution was also performed using densities dimensional parameters in the stand; (vii) stands measured in the quadrate by the dispersion index - ID, homogeneity. the Green index and the Morisita index. Finally, the method of two-dimensional profiles was applied (Clark 2. Material and method and Evans 1954, Pielou 1959). The vertical pattern was based on: the tree height diversity - THD representing 2.1 Research material the Shannon index applied to the total number of trees The research material consisted of ten permanent 1 corresponding author
18 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 differentiated by height classes; the vertical index - A, 3.2. The species proportion defined by the Shannon index applied to the number Of all the composition indicators, the proportion by of trees differentiated by heights and species classes; species (%) is probably the most commonly used to and distribution of tree numbers by height classes describe how the species occupies the nutrition space (MacArthur and MacArthur 1961, Kuuluvainen et because it is easy to estimate and interpret. In mixing al 1996, Staudhammer and LeMay 2001, Pretzsch stands, trees of two or more species occupy the train 2009). The distribution of dimensional parametersin the in often complex spatial arrangements that can change stands revealed descriptive statistics of the tree size over time (del Rió et al 2016). distributions on the tree and species (minimum, mean, Among the commonly available variables, the number maximum, standard deviation, variation coefficient, of trees, the basal area and the volume are most often asymmetry, excess); distribution of the tree numbers used to highlight the proportion of species. In the by diameters (Barbeito et al 2009, Pretzsch and Schütze analysed Norway spruce, Silver fir and European beech 2014). The homogeneity of the stands was highlighted by mixtures, in terms of number of trees, Norway spruce Gini's index (Camino 1976). is a predominant species in experimental plots 52B and 10D and European beech in 94B. If reference is made to 3. Results and discussions the basal area (volume), it is found that Norway spruce 3.1. The stand density is the majority species, with values of 55.8% (57.7%) Stand density is a general concept used in ecology to (experimental plot 52B), 52.0% (56.4%) (experimental quantify the abundance of a species on the surface unit plot 94B), respectively 81.5% (84.3%) (experimental in an ecosystem. In forestry, density is related to land plot 10D) (Tab. 2). occupancy, which can express the amount of resources Tab. 2. The species proportion (%) in Norway spruce, Silver fir and used by trees in relation to total resources of the living European beech mixtures environment (Dean and Baldwin 1996). Experimental plot Index (%) / Species The absolute variables by species and to hectare for 52B 94B 10D Norway spruce, Silver fir and European beech analysed Number of trees·ha-1 stands vary as follows: the number of trees·ha-1 between NS -1 2 SF 63.8 336 and 760, the basal area·ha between 38.5 m and EB 40.7 19.7 41.2 m2 and the volume·ha-1 between 570.0 m3 and SY 9.2 27.7 12.9 ME 33.1 20.2 2.1 651.4 m3 (Tab. 1). AL 16.7 50.0 1.1 BI 0.3 2.1 0.3 Tab. 1. The absolute variables by species and to hectare (the number of WI 0.1 trees·ha-1, the basal area·ha-1, the volume·ha-1) in Norway spruce, Silver AP fir and European beech mixtures Basal area·ha-1 NS Experimental plot SF 81.5 Index / Species 52B 94B 10D EB 55.8 52.0 10.6 SY 16.0 17.3 5.0 Number of trees·ha-1 ME 19.2 28.9 1.3 NS 760 AL 8.9 1.8 0.9 SF 347 485 BI 0.1 0.3 EB 141 336 150 WI 0.4 93 AP SY 32 68 98 ME 115 168 16 Volume·ha-1 AL 58 7 8 NS BI 1 2 SF 84.3 WI 1 EB 57.7 9.0 AP 56.4 SY 15.6 16.0 4.1 Basal area·ha-1 (m2) ME 20.1 26.3 1.0 NS 40.9 AL 6.5 0.8 BI 0.1 1.3 0.3 SF 41.2 38.5 33.33 EB 23.02 4.32 WI 0.5 20.02 AP SY 6.60 6.67 2.06 ME 7.91 11.11 0.54 AL 3.65 0.71 0.37 BI 0.05 0.11 Note: NS – Norway spruce; SF – Silver fir; EB – European WI 0.17 AP beech; SY – Sycamore; ME – Elm; AL – Alder; BI – Birch; Volume·ha-1 (m3) WI – Willow; AP - Aspen NS 570.0 SF 651.4 481.0 3.3. The stand composition EB 375.9 574.4 51.1 The stands composition refers to the number of tree SY 101.4 324.1 23.6 ME 131.1 92.0 5.9 species, the Shannon-Weaver index - H, the Simpson AL 42.5 151.0 4.5 index - 1-D, the homogeneity - E. The number of species BI 0.5 7.4 1.5 WI 2.4 in Norway spruce, Silver fir and European beech AP mixtures ranges from 4 and 7 (experimental plot 10D). The species proportion involves the use of a value for Note: NS – Norway spruce; SF – Silver fir; EB – European each species, which may lead to the need to manage beech; SY – Sycamore; ME – Elm; AL – Alder; BI – Birch; a large number of values for very diverse stands. WI – Willow; AP - Aspen
19 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Therefore, when mixtures contain more than two or indices for the total population vary between 0.918 three species, indices that show species composition (experimental plot 10D) and 1.101 (experimental plot are often preferred. The wealth of species (Shannon- 94B) (Table 5). With respect to the quadrate density Weaver index) and the Simpson diversity index are the method (10 m/10 m), all analysed stands have a most commonly used indices and are easy to estimate. quadrate aggregate structure with Morisita index These indices increase with the number of species and values between 1.465 (experimental plot 10D) and when the trees are equally distributed among all species 1.602 experimental plot 94B) (Tab. 4). (del Rió et al 2016). Tab. 4. Indices for the horizontal spatial pattern characterization in As a result, the Shannon-Weaver index value, for mixtures of Norway spruce, Silver fir and European beech Norway spruce, Silver fir and European beech mixed Methods Index Experimental plot stands, it increases from 1.02 (experimental plot 10D) BE Tomnatic to 1.27 (experimental plot 52B) (Tab. 3). 52B 94B 10D Tab. 3. Shannon-Weaver index (H), Simpson index (1-D) and Distance Clark Evans (R) 1.007 1.101 0.918 homogeneity (E) in Norway spruce, Silver fir and European beech mixtures Pielou (PI) 1.105 1.083 0.934 Quadrat Disperse (ID) 1.388 1.602 1.465 Experimental plot Index 52B 94B 10D Green 0.001 0.002 0.001 Shannon-Weaver (H) N G 1.27 1.10 1.02 Morisita 1.111 1.178 1.061 V 1.16 1.04 0.69 Note - Space pattern: random,aggregate Simpson (1-D) 1.11 1.02 0.62 N 0.69 0.63 0.54 G 0.62 0.59 0.32 As a result, the spatial distribution of the trees is from V 0.60 0.59 0.28 aggregate to random (Fig. 1). There is a slight increase Homogeneity (E) 0.79 0.80 0.53 N 0.72 0.75 0.36 in regularity, expressed by decreasing the number of G 0.69 0.74 0.32 trees·ha-1. V 3.5. The vertical pattern This dynamic is manifested even if the number of The vertical pattern of the stands, especially in mixtures species is higher in the case of experimental plot 10D stands affects the main processes in tree dynamics, (7), but in terms of the proportion of species, the supply modification, capture and resource efficiency, majority is found to Norway spruce. For the other two and finally intra and inter-specific interactions. It is also experimental surfaces (52B, 94B) the distribution of closely linked to the ability to adapt ecosystems against species is relatively uniform (Tab. 2 and 3). abiotic disturbing factors. (Temesgen and Gadow 2004, The same trend is manifested by the Simpson index, McElhinny et al 2005). with increasing values from 0.54 (experimental plot 10D) to 0.69 (experimental plot 52B). As for homogeneity, the experimental plot 10D is the most heterogeneous with an index value of 0.53, and the experimental plots 52B and 94B are the most homogeneous with close values of the specified index (0.79 and 0.80). 3.4. The horizontal pattern Horizontal spatial pattern of trees is an important attribute of the stand structure, which show the variation of tree spacing, more than that of its average density (McElhinny et al 2005). It has a direct ecological influence in many processes in forest ecosystems, such as growth and productivity, stands or regeneration capacity. Besides the inter and intra- specific competition and the silvicultural operations, static (microsite) conditions influences the horizontal spatial pattern in mixed forests (Getzin et al 2006). The three main types of spatial model can be defined as: (i) regular; random (Poisson) and (iii) aggregate to varying degrees depending on species composition, sampling scale and tree age (von Oheimb et al 2005, Paluch 2007). The results of the application of the tree distance method show that for the 3 Norway spruce, Silver fir and European beech mixture analysed, distribution
20 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
50 BR A 45 FA 40 MO 35 PAM 30 (m) 25 MO: y = 17,44ln(x) - 28,632 R² = 0,9139
Height 20 BR: y = 16,471ln(x) - 30,345 15 R² = 0,9292 FA: y = 12,795ln(x) - 16,349 10 R² = 0,8232 5 PAM: y = 16,726ln(x) - 28,138 R² = 0,8417 0 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88 Diameter (cm)
60 BR B FA 50 MO 40 (m) 30 Height MO: y = 19,711ln(x) - 38,958 20 R² = 0,8184 BR: y = 15,746ln(x) - 29,536 R² = 0,9265 10 FA: y = 12,629ln(x) - 20,925 R² = 0,8919 0 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88 96 104 112 Diameter (cm) 45 BR C 40 FA 35 MO 30 (m) 25 BR: y = 15,705ln(x) - 27,397 20 R² = 0,9358 Height FA: y = 15,205ln(x) - 24,572 15 R² = 0,8965 MO: y = 17,253ln(x) - 28,203 10 R² = 0,8437 5 0 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88 Diameter (cm) Fig. 2. The heights curve (A – 52B; B – 94B; C – 10D) Norway spruce Silver fir European Beech Sycamore The height of the shaft is a particularly important variable, which can be used to describe the vertical Fig. 1. Horizontal profile and spatial patterns identification of (total structure of the stand. As a consequence, the latest stand and species) using the Clark Evans index (R) (A – 52B; B – 94B; approaches in this field imply the use of structural C – 10D) indices that are dependent on the distance between the trees and the distance independent. Based on the non- In the studied stands the superiority of the height of spatial basis of the Shannon (H) diversity index, it was Norway spruce compared to Silver fir and European proposed to describe the vertical differentiation in a beech can be observed, but with appreciable heights for tree, resulting in the tree height diversity - THD and the all species (Fig. 2). vertical profile index (A) (MacArthur and MacArthur 1961, Kuuluvainen et al 1996). For Norway spruce, Silver fir and European beech mixtures, in the case of the total stands, the tree height diversity - THD varies between 2.74 (experimental plot 10D) and 2.93 (experimental plot 94B). The vertical
21 Revista de Silvicultură şi Cinegetică profile index (A) has values that are specific to each number of trees, the basal area, the volume per species component species of the analysed stands (Fig. 3). and the diameters are derived. Although approaches based on diameter categories have some inherent weaknesses, they provide useful information about the support structure for modelling and understanding long- term forest dynamics (Pretzsch and Schütze 2014, 2016). Basic distributions statistics (minimum, mean, maximum, standard deviation, asymmetry or excess) were used to study the effect of the species mix on the temporal distribution dynamics (Barbeito et al 2009). For Norway spruce, Silver fir and European beech mixtures, the average diameter varies between 23.8 ± 10.9 cm (10D) and 34.9 ± 17.2 cm (52B). The tree population variability for the total stand is high, indicated by a range of variation coefficients between 45.9% (10D) and 63.7% (94B) (Tab. 5). In the case of the main basic species (Norway spruce), the mean diameter is between 28.3 ± 8.6 cm (10D) and 50.5 ± 13.9 cm (94B). The main types of mixtures are characterized by the following variation of the diameter: Silver fir, 15.6 ± 11.1 cm (10D) and 47.0 ± 20.7 cm (52B) and the European beech, 14.3 ± 7.9 cm (10D) and 24.1 ± 17.3 cm (52B). Population variability differentiated by species has specific features. Thus, in all investigated experimental plots the Norway spruce presents homogeneous populations, characterized by a value of ≤ 30% of the coefficient of variation. In contrast, Silver fir and European beech are characterized by populations with high heterogeneity given by values higher than 30% (Tab. 5). As for asymmetry, left negative distributions occur in most of the analysed species except Norway spruce and Silver fir on plot 52B (Tab. 5). The average height varies between 23.1 ± 12.1 m (94 B) and 29.4 ± 9.2 m (52 B). The tree population variability in height for the total stands, indicated by a range of coefficients of variation between 32.4% (52B) and 52.4% (94B). In the case of the main basic species (Norway spruce), the mean height is between 28.6 ± 5.8 m (10 D) and 37.6 ± 5.9 cm (94 B). The Silver fir has values between 13.4±7.7 m (10 D) and 30.8 ± 9.9 m (52 B) and the beech between 14.4 ± 6.3 m (10 D) and 21.5 ± 8.3 m (52B). In terms of heights, the Norway spruce populations are homogeneous, characterized by a <30% value of the variation coefficient. In contrast, Silver fir and European beech are populations with high heterogeneity, given Fig. 3. Quantification of the vertical structure through trend height by values higher than 30%. From the point of view difference (THD), vertical profile index (A), and two-dimensional of asymmetry, left negative distributions of Norway profile (A – 52B; B – 94B; C – 10D) spruce and Silver fir on 52B plot are observed (Tab. 5). 3.6. Distribution of dimensional parameters in the stand The distribution of tree dimensions in a stand can be understood as a property that detaches from individual’s data, therefore it is an intermediate scale between the tree and the stand. The easiest way to describe a mixed stand at a certain stage of development is to use the yield tables where the
22 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Tab. 5. The general statistical parameters (mean - x, standard deviation - s, variation coefficient (%), asymmetry, excess, minimum and maximum) for diameter and height in the investigated experimental plots
Sta�s� al parameters Experimental plot Spe ies Diameter ( m Height (m x s v (% asymmetry ex ess min max x s v (% asymmetry ex ess min max 52B 34.9 17.2 49.4 0.3 -0.6 8.0 81.7 29.4 9.5 32.4 -0.5 -0.8 7.6 46.6 SF 47.0 20.7 44.1 -0.4 -0.9 10.0 81.7 30.8 9.9 32.1 -1.1 0.0 7.6 42.2 EB 24.1 17.3 71.8 1.4 1.4 8.0 79.5 21.5 8.3 38.6 0.4 -1.0 10.3 39.6 NS 44.2 11.3 25.7 -0.1 0.2 8.0 74.7 36.8 5.1 14.0 -1.5 6.2 7.6 46.6 94B 32.2 20.5 63.7 0.8 -0.1 8.0 106.5 23.1 12.1 52.4 0.2 -1.1 3.2 53.1 SF 27.6 22.3 80.6 1.8 2.5 8.0 104.3 19.0 10.3 54.2 0.7 -0.2 3.2 43.6 EB 23.9 16.5 69.1 1.4 1.3 8.0 73.7 16.7 8.2 49.1 0.3 -0.9 5.5 33.6 NS 50.5 13.9 27.5 0.4 1.9 19.8 106.5 37.6 5.9 15.6 -0.8 1.4 19.9 53.1 10D 23.8 10.9 45.9 0.5 0.1 7.0 78.2 23.5 9.3 39.3 -0.4 -1.0 4.0 41.1 SF 15.6 11.1 71.2 2.9 10.1 7.4 78.2 13.4 7.7 57.6 1.4 1.5 4.0 41.1 EB 14.3 7.9 55.4 3.1 12.9 7.0 60.0 14.4 6.3 43.4 1.1 1.7 5.0 37.7 NS 28.3 8.6 30.5 0.1 -0.7 8.5 51.1 28.6 5.8 20.2 -0.7 0.1 8.7 39.7 Note: NS – Norway spruce; SF – Silver fir; EB – European beech The distribution of the tree numbers by diameter classes, From the point of view of the distribution of the tree for the total stands, in the mixing forests, as opposed numbers by diameters categories, by species, it is found to pure stands, can have very irregular shapes (Fig. 4). that in the experimental surface 52B the theoretical 40 Beta distribution best realizes the adjustment of the PAM A experimental distribution for the Norway spruce 35 FA BR species and the exponential distribution for the
1 30 2 - MO European beech species. The χ test shows that the ·ha 25 difference between the experimental distribution and the theoretical distribution is insignificant 20 2 2 2 (χ exp = 0.931; χ teor = 26.296 – Norway spruce; χ exp = 15 1.873; χ2 = 28.869 – European beech; p = 0,05) (Fig. 5). umber of trees of umber teor N 10 30 Experimental values 5 Beta fun �on 25 0 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80 20 1
Diameter (cm) - a h
45 s
B PAM e 15 e r
40 t
FA f o
35 r 10 1 BR e - b ha m ⸱ 30 MO u
N 5 25
20 0 15 0 20 40 60 80 umber of trees of umber Diameter ( m N 10 5 30 0 A Experimental values 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88 96 104 Meyer fun �on Diameter (cm) 25
120 1 Various hardwood - C a h
FA 20 s
100 e
BR e r t
MO f 15 o
80 r 1 - e b ·ha m 10 60 u N
40 5 umber of trees of umber
N 20 0 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88 0 Diameter ( m 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80 Diameter (cm) Fig. 4. Distribution of tree numbers by diameters classes (A – 52B; B – 94B; C – 10D) Fig. 5. Adjustment of experimental distribution through theoretical distributions (experimental plot 52B)
23 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
In the experimental surface 94B the Gamma distributions per species can lead to a multi-modal distribution best realizes the experimental distribution distribution for the entire stand. for the spruce species and the Meyer distribution for 90 χ2 Experimental values the Silver fir and European beech species ( exp = 1,099; Beta fun �on 2 2 2 80 χ teor = 31.410 – Norway spruce; χ exp = 1.061; χ teor = 70 1 26.296 – European beech; p = 0.05) (Fig. 6). - a h
60
16 s
Experimental values e e r
t 50 14
Gamma fun �on f o Lorem ipsum r 40 12 e b
m 30 1 u - a
10 N h
20 s e
e 8 r
t 10
f o 6 r 0 e
b 0 8 16 24 32 40 48 56
m 4 u Diameter ( m N 2 60 B Experimental values 0 Meyer fun �on 0 20 40 60 80 100 120 50 Diameter ( m
40 1 -
20 a h
B
Experimental values s
18 e 30 e
Meyer fun �on r t
16 f 1 o -
r a 20 e h 14 b s e 12 m e u r 10 t N
f 10 o
r
e 8
b 0 m
u 6 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88
N Diameter ( m 4 2 40 A Experimental values 0 35 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 88 96 104 112 Meyer fun �on
Diameter ( m 1 - 30 a h s
e 25
40 e r
Experimental values t
A f 20 o Meyer fun �on 35 r e
b 15 1 m
- 30 u a h N
10 s
e 25 e
r 5 t
f 20 o
r 0 e b 15 0 8 16 24 32 40 48 56 64 m u Diameter ( m N 10 Fig. 7. Adjustment of experimental distribution through theoretical 5 distributions (experimental plot 10D) 0 Therefore, the use of uni-modal statistical distributions 0 8 16 24 32 40 48 56 64 72 80 Diameter ( m when trying to apply distribution patterns to characterize the parameter under analysis can lead to Fig. 6. Adjustment of experimental distribution through theoretical simplistic descriptions, altering the characterization distributions (experimental plot 94B) of the stand structures. The most common approaches For the experimental surface 10D, the Beta distribution to describe the distribution of tree numbers by best realizes the experimental distribution adjustment diameter categories in mixing stands include the use for the Norway spruce and European beech species of a distribution model based on density-probability and the Meyer distribution for the Silver fir species functions (Johnson or Weibull functions) for each 2 2 species (del Rió et al 2016). Another option to avoid (χ exp = 4.439; χ teor = 27.587 – Norway spruce; p = 0.05) (Fig. 7). It follows from the above that the sum of the this limitation is the use of a "mix" or finite mix (FMM)
24 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
distribution that considers a frequency distribution surfaces 52B – 3.08 and 94B – 3.28), generally with consisting of two or more component distributions for respect to the obvious homogeneity of the relatively each species (Liu et al 2002, 2014). even aged stans structure (experimental surface 10D – The distribution of the number of trees per heights in 5.98) (Fig. 9). the mixing stands is, as with diameters, very irregular 100% A (Fig. 8). 90%
30
% H = 3 08 BR A ( 80%
a
e G = 0 47 25 FA r 70% a
l
MO a
s 60% a
20 PAM b
e 50% TOTAL v � a % 15 l 40% u m
u 30%
10 e
h 20% T 5 10%
0 0% 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%100% Height (m) The umula�ve number of trees (% 35 BR B 30 FA 100% MO B
25 PAM 90% % (
TOTAL H = 3 28 20 a 80% e G = 0 58 r % a
l 70%
15 a s a
b 60% 10 e v
� 50% a
5 l u 40% m
0 u 30%
8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52 54 e h Height (m) T 20% 30 BR C 10% FA 25 MO 0% DF 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%100% TOTAL 20 The umula�ve number of trees (%
% 15 100% C 10 90%
% H = 5 98 (
80%
5 a
e G = 0 45 r
a 70%
l a 0 s 60% a
8 12 16 20 24 28 32 36 40 b
Height (m) e
v 50% �
Fig. 8. Distribution of tree numbers by height classes a l
u 40% (A – 52B; B – 94B; C – 10D) m u
30%
3.7. The structural homogeneity e h The dynamics of mixed forest ecosystems, expressed T 20% by decreasing the number of trees·ha-1 and reducing 10% the consistency of the stands as a result of the specific 0% forestry works at each development stage, as well as 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%100% the action of the abiotic factors in the area (wind) have specific influences on structural heterogeneity. The umula�ve number of trees (% In the analysed mixture stands it is highlighted the Fig. 9. The Lorentz curve and the degree of structural homogeneity high degree of structural heterogeneity (experimental (A – 52B; B – 94B; C – 10D)
25 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
The degree of structural homogeneity expressed by the investigations carried out and will be used in future Gini index, defined as a deviation of the Lorentz curve research to study the effect of species mix on dynamics to the diagonal, has specific aspects for the Norway time distributions. spruce, Silver fir and European beech spruce mixture. The distribution of the number of trees by diameter Gini's homogeneity index value 10 indicates a high classes, for the total stand, in the mixtures, as opposed homogeneity, and value 2 shows a lack of homogeneity to pure stands, may have very irregular shapes. (Gadow and Hui 1999). Therefore, the use of uni-modal statistical distributions If the values of the Gini homogeneity index are analysed, when trying to apply distribution patterns to the Norway spruce is the species with the highest characterize the parameter under analysis can lead to homogeneity (H – 5.85; 7.63; 4.75 while Silver fir (H – simplistic descriptions, altering the stand structure 2.38; 2.13; 3.02) and European beech (H – 2.32; 2.13; characterization. Consequently, future research will 3.57) is characterized by an increased heterogeneity. look at the use of density distribution-probability- based distribution models. 4. Conclusions The Norway spruce, Silver fir and European beech mixed Mixed Norway spruce, Silver fir and European beech stands show a high degree of structural heterogeneity stands can develop in a fundamentally different in the stands where the proportion of species is way. The mode of regeneration, the different growth approximately equal as compared with the structure in characteristics of the component species, can slow which the Norway spruce trees is the dominant species. considerably the development of certain species Within the stands Norway spruce is the species with categories at any time. As a result, groups or group the highest homogeneity, while Silver fir and European mixes lead to a more uniform growth of all tree species beech are characterized by a marked heterogeneity. as intraspecific competition takes place in a restricted space and therefore tends to concretize a mixture Acknowledgments of species with beneficial consequences on forest We are grateful to our collaborators Alexandrina Galan, development in its ensemble. Toader Bodnărescu and Gabriel Şandru for their help in The number of species in the Norway spruce, Silver fir collecting field data. The research was carried out under and European beech mixtures studied varies between the project PN 16 33 03 01: "Structural-functional 4 and 7. The density of the Norway spruce stands, analysis and the productivity of representative forest Silver fir and European beech mixes indicates that ecosystems mixing for sustainable management in the the number of trees·ha-1 varies between 336 and 760, context of climate change". -1 2 2 basal area·ha between 38.5 m and 41.2 m and the The paper was presented at International Scientific -1 3 3 volume·ha between 570.0 m and 651.4 m . From the Conference „Forest Science for a Sustainable Forestry and point of view of the base area (volume), Norway spruce Human Wellbeing in a Changing World” - INCDS „Marin is predominant species with values of 55.8% (57.7%), Drăcea” 85 Years of Activity, Centenary of The Great 52.0% (56.4%), respectively 81.5% (84.3%). Union in 1918”, September 18th-21th 2018, Bucharest, Horizontal spatial tree pattern is an important Romania. attribute of the stand structure that provides an idea of the variation of tree spacing and has a direct ecological References influence in many processes in forest ecosystems. In Barbeito I, Montes F, Cañellas I, 2009. Evaluating the behaviour of Norway spruce, Silver fir and European beech mixtures, vertical structure indices in Scots pine forests. Ann For Sci 66(710): 1–10. this is from aggregate to random. The regularity Bolte A, Ammer C, Löf M, Madsen P, Nabuurs GJ, Schall P, Spathelf P, trend expressed in certain situations is related to the Rock J, 2009. Adaptive forest management in central Europe: climate -1 change impacts, strategies and integrative concept. Scand J For Res 24: decrease in the number of trees·ha . At the level of the 473–482. quadrate clusters, the analysed mixtures stand have an Clark J, Evans FC, 1954. Distance to nearest neighbor as a measure of aggregate structure. spatial relationships in populations. Ecology 35: 445–453. The vertical structure of the stands in the mixes stands Dean TJ, Baldwin VC, 1996. The relationship between Reineke’s stand- is directly related to the main processes in the dynamics density index and physical stem mechanics. For Ecol Manag 81: 25–34. of the tree, being closely related to the capacity of De Camino R, 1976. Zur Bestimmung der Bestandeshomogenität. adaptation of ecosystems against abiotic disturbing Allgemeine Forst und Jagdzeitung 147(2/3): 54–58. factors. The superiority of the Norway spruce height as del Rió M, Pretzsch H, Alberdi I, Bielak K, Bravo F, Brunner A, compared to the Silver fir and the European beech was Condés S, Ducey MJ, Fonseca T, von Lüpke N, Pach M, Peric S, Perot T, Souidi Z, Spathelf P, Tijardovic M, Tomé M, Vallet P, found but with appreciable heights for all species. Bravo-Oviedo A, 2016. Characterization of the structure, dynamics, The distribution of dimensional parameters can be and productivity of mixed-species stands: review and perspectives. Eur understood as a property that detaches from the data J Forest Res 135(1): 23-49. of individuals, therefore, represents an intermediate Forrester DI, Pretzsch H, 2015. On the strength of evidence when scale between the tree and the stand. Basic statistics comparing ecosystem functions of mixtures with monocultures. For Ecol of distributions (minimum, mean, maximum, standard Manag 356: 41-53. deviation, asymmetry or excess) were used to define Gadow KV, Hui G, 1999. Modelling Forest Development. Kluvert Academic Publishers Dordrecht. a series of structural patterns at the time of the
26 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Gava 1979. Considerații privitoare la modificarea compoziției arboretelor A, Ciubotaru G, Niţulescu A, 2012. Some Major Structural de amestec prin aplicarea lucrărilor de îngrijire. Revista pădurilor, 2: 80-84. Characteristics of a Silver Fir-Dominated Stand in the Lignum Forests Getzin S, Dean C, He F, Trofymow JA, Wiegand K, Wiegand T, (Bacău County, east of Romania). Kastamonu Univ., Journal of Forestry 2006. Spatial patterns and competition of tree species in a Douglas-fir Faculty, Special Issue: 176-179. chronosequence on Vancouver Island. Ecography 29: 671–682. Paluch JG, 2007. The spatial pattern of a natural European beech (Fagus Jactel H, Nicoll BC, Branco M, Gonzalez-Olabarria JR, Grodzki sylvatica L.)–silver fir (Abies alba Mill.) forest. A patchmosaic perspective. W, Långström B, Moreira F, 2009. The influences of forest stand For Ecol Manag 253: 161–170. management on biotic and abiotic risks of damage. Ann For Sci 66(7): 701. Pielou EC, 1959. The use of point to plant distances in the study of the Knoke T, Ammer C, Stimm B, Mosandl R, 2008. Admixing broadleaved pattern of plant populations. J Ecol 47: 607–613. to coniferous tree species: a review on yield, ecological stability and Pretzsch H, 2009. Forest dynamics, growth and yield. Springer, Berlin. economics. Eur J For Res 127:89–101. Pretzsch H, Schütze G, 2014. Size-structure dynamics of mixed versus Kolström M, Lindner M, Vilén T, Maroschek M, Seidl R, Lexer MJ, pure forest stands. For Syst 23(3): 560–572. Netherer S, Kremer A, Delzon S, Barbati A, Marchetti M, Corona Pretzsch H, Schütze G, 2016. Effect of tree species mixing on the size P, 2011. Reviewing the science and implementation of climate change structure, density and yield forest stands. Eur J For Res 135(1): 1-22. adaptation measures in European forestry. Forests 2: 961–982. Schütz J-P, 1999. The principle of functioning of mixed fores stands, Kuuluvainen T, Penttinen A, Leinonen K, Nygren M, 1996. Statistical experience of temperate Central European forest conditions. In: opportunities for comparing stand structural heterogeneity in managed Olsthoorn et al (ed), Management of mixed-species forest: silviculture and primeval forests: an example from boreal spruce forest in southern and economics. IBN Scientific Contributions 15, Wageningen, 219-234. Finland. Silva Fenna 30: 315–328. Shannon CE, 1949. The mathematical theory of communication. In: Liu C, Zhang L, Davis CJ, Solomon DS, Gove JH, 2002. A finite mixture Shannon CE, Weaver W (eds) The mathematical theory of communication. model for characterizing the diameter distributions of mixed-species University of Illinois Press, Urbana, 3–91. forest stands. For Sci 48(4): 653–661. Simpson EH, 1949. Measurement of diversity. Nature 163:688. Liu F, Li F, Zhang L, Jin X, 2014. Modeling diameter distributions of Staudhammer CL, LeMay VM, 2001. Introduction and evaluation of mixed-species forest stands. Scand J For Res 29(7): 653–663. possible indices of stand structural diversity. Can J For Res 31: 1105-1115. MacArthur RH, MacArthur JW, 1961. On bird species diversity. Ecology Temesgen H, Gadow K, 2004. Generalised height-diameter models—an 42: 594–598. application for major tree species in complex stands of interior British McElhinny C, Gibbons P, Brack C, Bauhus J, 2005. Forest and woodland Columbia. Eur J For Res 123: 45–51. stand structural complexity: its definition and measurement. For Ecol von Oheimb G, Westphal C., Tempel H, Härdtle W, 2005. Structural Manag 218: 1-24. pattern of a near-natural beech forest (Fagus sylvatica) (Serrahn, north- Nicolescu V-N, Schubert H, Vasilică C, Pătrăucean A, Pricop east Germany). For Ecol Manag 212: 253–263. Abstract Recent studies have given more emphasis to mixed stands, highlighting the importance of species diversity, their growth and development are an important subject of research, given the advantages of the functions and services offered. The research material consisted of three representative experimental plots installed in mixed stands of Norway spruce, Silver fir and European beech. Researched aspects related to stand density, species proportion, stand composition, horizontal spatial model, vertical model, dimensional parameters distribution in the stands, and the homogeneity of the stands were addressed. The density of the Norway spruce, Silver fir and European beech mixed stands shows that the number of trees·ha-1 range between 336 and 760, the basal area·ha-1 between 38.5 m2 and 41.2 m2 and the volume·ha-1 between 570.0 m3 and 651.4 m3. Horizontal spatial tree pattern is an important attribute of the stands structure that provides an idea of the variation of tree spacing and has a direct ecological influence in many processes in forest ecosystems. The vertical structure of the mixed stands is directly related to the main processes in the dynamics of the tree, being closely related to the capacity of the adaptation of ecosystems against abiotic disturbing factors. The distribution of dimensional parameters in a stand can be understood as a property that detaches from the data of individuals, therefore, represents an intermediate scale between the tree and the stand. The use of uni-modal statistical distributions when attempting to apply distribution patterns to characterize the distribution of the number of trees by diameters can lead to simplistic descriptions, altering the characterization of the stand structure. In the Norway spruce, fir and European beech mixed stands, the high degree of structural heterogeneity is highlighted. The results obtained showed that mixed Norway spruce, fir and European beech stands can develop in a fundamentally different way, the regeneration mode as well as the different growth characteristics of the component species having a significant influence. Keywords: stand density, horizontal and vertical pattern, dimensional parameters, structural homogeneity, Picea abies, Abies alba, Fagus sylvatica
27 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Biometry
QUALITY ASSESSMENT OF NORWAY SPRUCE STANDING TREES THROUGH NON-DESTRUCTIVE METHODS AND TECHNIQUES
GHEORGHE PEI, RADU VLAD1, CRISTIAN GHEORGHE SIDOR, ALEXANDRA ISPRAVNIC
1. Introduction so it can be successfully used to detect the presence of rot for standing trees (Larsson et al 2004, Romeralo The quality of wood is predominantly given by the cells 2010). Also, non-invasiveness of the test is an advantage walls chemical and physical structure of the component compared to classical assessments (Oliva et al 2011). fibres. There are a number of factors that influence these peculiarities, as the tree is permanently responding to The Resistograph tool can simultaneously measure, the stress of environmental factors. From the point of display and record the relative strength profile by view of the industrialization sector, the wood structure directly measuring the power consumption, while a 3 is important, which explain how wood develops in the mm micro-drill comes into the shaft (Rinn 1989, 2012, tree, as well as the factors that influence its health Ross 2015). Research on the quality of tree stands has state. The mechanical properties of wood make it used shown that the method is effective in detecting and to build various structures ranging from conventional determining the rot area, including its early phases, if residential buildings to modern large-scale structures the device is oriented so that the drill passes through (dwellings, bridges or industrial complexes) (Barnett the rot area (Wang et al 2005, 2009). The Resistograph and Jeronimidis 2003). technique gives very good results in assessing the quality of standing trees after they have been inspected Particularly in the forestry field, assessments of tree by other methods such as visual evaluation, use of degradation and quality should be made. At present, stress waves or acoustic tomography (Wang et al 2004, root rot and trunk rot bring the greatest damage to Ross 2015, Wang and Allison 2008). forest ecosystems (Garbelotto 2004). Determining the presence of rot to tree stands can generally be Another way of using the Resistograph is to use done using the Pressler drill, but this is a destructive micro-drilling resistance to provide a useful proxy of technique (Oliva et al. 2011). Two techniques, deadwood density for spruce (Kahl et al 2009). Also, differentiated according to the method used for the drill resistance has been used to measure the density detection of rot (Ouis 2003), can be mentioned from and concentrations of carbon and nitrogen in dead wood the non-destructive techniques (Ouis 2003): (i) vibro- of Picea rubens and Abies fraseri (Creed et al 2004). If acoustic methods - tree tomography (Axmon et al 2004, the conditions for measuring micro-drilling resistance Deflorio et al 2008) or (ii) electromagnetic - infrared are met, a precise ring tree analysis can be performed thermography (Catena 2003). With some of these and valid results for preliminary dendrocronological methods and techniques, very accurate measurements assessments can be expected (Kraler et al 2012). In can be made. Thus, rot of 4-5 cm in diameter can be order to determine the density of trees, the micro- detected in 60 cm diameter trees (Martinis et al 2004). drilling resistance method has considerable advantages Unfortunately, most of these techniques are not suitable over other classical methods in terms of tree damage for use in current practice due to reduced efficiency in reduction, faster operation and sensitivity of terms of working time and equipment handling (Ouis measurement (Wang et al 2003, Gao et al 2017). 2003). As a result, specific research issues related to the quality Very good results have been obtained lately with the evaluation of Norway spruce trees by non-destructive Rotfinder device, the results of which can be considered methods and techniques are addressed in this article as representative, regardless of the position of rot in the follows: (i) the frequency of root rot in standing trees; tree (Larsson et al 2004). It has been established that (ii) resistance to micro-drilling of rotting wood; (iii) the accuracy of the measurements was high (83%-91%), rotting wood density.
1 corresponding author
28 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 2. Material and method the measurement was made at a height of 1.30 m. For the calculation of micro-drilling resistance, the 2.1 Research material The research material consisted of two permanent wood was divided into concentric rings of 1/2 mm wide. experimental plots installed in Norway spruce stands, in A weighted average was calculated taking into account a representative area in terms of the action of biotic and the value of the micro-drilling resistance indicated by abiotic factors on wood quality. The studied stands are the device, the surface of the ring annually, the total 70 years old. The slope of the terrain is between 5° and area taken into account (corresponding to the diameter 10°. The analysed stands are characteristic of the type of of the ring considered) and the number of rings with mountain resort "Mixing mountain, Bs, great brown with a ring thickness of 1/2 mm (Kahl et al 2009). The Asperula - Dentaria" (3333) and from the point of view of relation between the resistance of rotting wood and the forest type are part of the "Mix of resinous and beech the proportion of rot in the cross-section, as well as the with mulch from north of the Romania"(1312). The stands relationship between the rotten wood density and the are a superior productivity (2nd production class) and the value of the resistance to micro-drilling indicated by the consistency is 0.4 and 0.6 respectively. For the evaluation Resistograph device have also been taken into account. of quality by non-destructive methods and techniques, The collection of primary data for the quantification of 398 Norway spruce standing trees were investigated. wood density from root rot and trunk trees concerned a total of 270 trees, from which samples were extracted 2.2. Research method with the Pressler drill (Chave 2005). The total length of In order to achieve the objectives proposed in this the sample, the length of the healthy wood and the length article, specific methods proposed in the field and of the rot were recorded separately. The density (g·cm- office work were used. Thus, primary data collection on 3) of the samples extracted from trees was calculated the quality of spruce trees was performed using non- as the ratio of dry mass to fresh sample volume (Kahl destructive modern methods and techniques (electrical et al 2009). Determinations have been made for wood impulses, micro-drilling resistance) using Rotfinder with root rot, respectively for wood with trunk rot due and Resistographs devices respectively. to wounds produced by cervids. The quantification of The Rotfinder device is based on measuring the electrical the relationship between the proportion of rot in the conductivity of the trunk section. This is different cross-sectional area and the density of rotting wood for healthy wood compared to rotting wood from the was evaluated. trees attacked by Heterobasidion spp., because the latter has, among other things, higher concentrations 3. Results and discussion of metal ions, good electrical conductors (Oliva et al 3.1. Frequency of trees with root rot 2011). The proportion of wood with root was recorded Tree testing with Rotfinder device showed that in the using a 10-step ladder for each tree that did not have experimental plot 43H, 70 trees·ha-1 (16%) have root rot, in wounds produced by the cervids. 305 trees from the addition to the 58 trees·ha-1 (12%) they presented trunk two investigated permanent plots were investigated. rot due to the wounds produced by the cervids. In this The statistical processing of field data was aimed at way the frequency of rotting trees reached to 28% (Fig. 1). highlighting the distribution of the number of trees by categories of diameters, specifying healthy trees, root Characteristic of the total stands is an average diameter rot shafts and stalk rot shafts. The quantification of of 33.9 ± 7.7 cm. The average diameter of the trees with the biometric and qualitative parameters specific to rot is smaller than the average diameter of the healthy the studied stands was considered and the relationship trees. Tree with trunk rot are a diameter value of 29.0 between the value indicated by the Rotfinder device ± 8.7 cm and trees with root rot of 29.8 ± 7.1 cm. The and the proportion occupied by the root rot in the analysed cases have a low variability, indicated by a <30% cross-section of the spruce trees was evaluated. value of the variation coefficient. The minimum value of the diameter is 14.3 cm (total stand, tree with trunk rot) Measurement of the resistance of transverse sections and 17.0 cm (trees with root rot) and the maximum value with root rot and trunk rot to wind action was done is 40.0 cm (trees with root rot) and 50.6 cm (total stand). using the Resistograph IML RESI F500-S (Instrumenta 100 Mechanik Labor System GmbH Großer Stadtacker 2, Healthy trees 90 69168, Wiesloch, Germany). This device uses a micro- Trees with root rot 80 Trees with trunk rot 1 drilling device equipped with a small 3 mm diameter - 70 ·ha and 50 cm long drill bit and an automatically adjustable 60 penetration speed (Rinn et al 1996). The micro-drilling 50 strength is recorded at a spatial resolution of 0.01 mm. 40
umber of trees of umber 30
The data was saved on the device's electronic storage N device. The micro-drilling resistance was measured 20 for each tree at 1.30 m in height, in the area opposite 10 0 the worms caused by the cervids, because there are 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 deformations of the tree trunk that can cause errors Diameter (cm) in the measurement. On the trees identified as root rot, Fig. 1. Trees distribution by diameters category – 43H
29 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Regarding the intensity with which the wood is affected Parameters 43H 53A by root rot, given by the proportion of rot in the area of Density index (V) 0.9 0.7 the tree section, indicated in turn by the value of the Slenderness index 95 89 Rotfinder device, it was found that 20% of the number Age (years) 70 70 of trees have the root rot value 8, 14% have the value Cervid wounds frequency 12 17 9 and 11% have the values 4, 5 and 6. From the point of view of the DBH (breast height diameter) diameter, Average age of wounds (year) 26 25 root rot was identified on trees with diameters between The relationship between the value indicated by the 17.0 cm and 50.0 cm . Rotfinder device and the proportion of root rot in the In experimental plot 53A, 20 trees·ha-1 (8%) have root rot, cross-section area of the Norway spruce trees is made in addition to the 46 trees·ha-1 (17%) that had trunk rot. according to the logarithmic equation of the type y As a result, the percentage of rotten trees reached to = a + b·lnx (y represents the proportion of root rot in 25% (Fig. 2). the cross-section area of the Norway spruce trees - The smaller number of trees with root rot identified in the average for the values indicated by the device and the above experimental plot is due to the action of the x - the value indicated by the Rotfinder device). The abiotic factors (wind) who acted mainly on this tree correlation is very strong and very significant r( = 0.960 category. As a result, the density index is 0.3 (Table 1). ***; p = 0.05). Also, for experimental plot 53A, the average diameter The proven relationship has a considerable significance of the trees with rot is smaller than the average for forestry practical because it is possible to estimate, diameter of the healthy tree. Thus, the total stand is on the basis of the values indicated by Rotfinder device, characterized by an average diameter of 37.4 ± 8.3 cm. the proportion of root rot in the cross-section area for The trees with trunk rot are characteristic of 31.0 ± 7.2 different forest areas in which researches are carried cm and to the trees with root rot 29.2 ± 7.5 cm. The out and the above relationship is calculated (Fig. 3). analysed cases also have a low variability. The minimum 90 y = 36,516ln(x) + 5,1908 tree diameter is between 14.1 cm (total stand) and 80 r = 0,960***
20.6 cm (trees with trunk rot) and the maximum value (%) 70 between 40.0 cm (tress with root rot) and 58.8 cm (total 60 stand). The intensity of which the wood is affected by 50 root rot indicates that 30% of the number of root rot 40 trees are 1 and 5 value respectively, while 10% have the 30 20 horizontal horizontal trunk area roportion of the from decay values 2, 4, 7 and 8. From the point of view of the DBH, P 10 root rot was identified on trees with diameters between 0 15.0 cm and 40.0 cm. 0 2 4 6 8 10 Rotfinder value 70 Healthy trees 60 Trees with root rot Fig. 3. The relationship between the value indicated by the Rotfinder Trees with trunk rot device and the proportion of the root rot in the cross-section area of the 1 - 50
·ha Norway spruce trees 40 The ability to determine Rotfinder rot and not-invasion of trees of 30 of the test is an advantage compared to the standard
umber evaluations made with the Pressler drill (Oliva et
N 20 al 2011). The results of the measurements can be 10 considered as independent of the rot position in the 0 tree (Larsson et al 2004). However, the device is less 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 susceptible to rotting detection at a larger tree diameter Diameter (cm) (Stenlid and Wästerlund 1986). Also, the sensitivity of Fig. 2. Trees distribution by diameters category – 53A the device decreased when only 5% of the area of the cross-section was affected by rotting (Thor et al 2006). Tab. 1. The biometric and qualitative parameters specific to the Researches had shown that the sensitivity of the device investigated stands depends on the size of the cross sections area, the Parameters 43H 53A humidity of the control area and the number of existing DBH (cm) 35.0 38.7 ions (e.g. potassium – K+) (Lindberg and Johansson Height corresponding to DBH (m) 32.4 33.7 1989, Nilsson et al 2002). The Rotfinder device can Numbers of trees·ha-1 440 268 display good results on the presence of rot and can give non-destructive quantitative information about its Basal area·ha-1 (m2) 42.3 31.4 size, even in the case of small areas in the transverse -1 3 Volume·ha (m ) 603.3 454.2 section of the shaft (<10%). It is advisable to measure Density index (N) 0.5 0.3 the measurements at a height of 0.30 m - 0.66 m where
30 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 the apparatus has been found to give the best results drilling resistance is effective in detecting and defining (Oliva et al 2011). the internal extent of the rot, including its early phases, The Rotfinder instrument has correctly detected large if the micro-drilling device is oriented so that its path scale rotations (5 to 10 device values) but also low passes through the rot area Wang and Alison 2008). values (1 to 4). Machine errors can be explained by the The wide range of research carried out using micro- early presence of rot, moisture content in the reaction drilling resistance also included the analysis of the zone, and low concentrations of chemicals (potassium annual ring of trees (Rinn et al 1996, Wang and Lin 2001, especially) in the control area (Romelaro 2010). Wang et al 2003), the detection of the of rot presence in tree stands (Wang and Allison 2008, Allison and Wang 3.2. Resistance to micro-drilling of the wood 2015) as well as the evaluation of the characteristics of with decay the building timber (Rinn 2012, Ceraldi et al 2001). The density of wood, traditionally determined by the volumetric method, requires large expense for large 100 scale sampling. A new device called Resistograph has 90 been used for the rapid assessment of the relative 80 density of wood in the legs. By default, wood resistance 70
is determined, identifying also wood parts with defect (%) 60 (rot). The method is fast, non-destructive and much 50 cheaper than the traditional volumetric method (Isik 40 trunk area and Li 2003). 30 3 2 x The results of this research show that the resistance 20 y = -0,0043x + 0,1492x - 2,1806 + 94,372 r = 0,847000 value indicated by Resistograph device for wood with 10 roportion of the from decay horizontal P decay increases as the density of rotting wood increases. 0 This is done according to an exponential regression 0 10 20 30 40 equation of type y = aebx (y represents the density Wood with decay resistance (%) of rotting wood, x - the resistance value indicated by Fig. 5 The relationship between wood with rot resistance and the Resistograph device). The correlation is strong and very proportion of rot in the cross-section area significant r( = 0.820 ***; p = 0.05) (Fig. 4). The method that uses micro-drilling has considerable 0,50 y = 0,2681e0,0141x advantages over other methods for reducing damage to ) 3 - r = 0,820*** trees, faster operation, and much more sensitive scale 0,45 recording (Gao et al 2017). 0,40 3.3. Density of wood with rot Research in Norway spruce stands shows that wood 0,35 density decreases as the proportion of rotten wood 0,30 (%) increases in the cross-sectional area. This is done according to a linear regression equation of type y = a 0,25 - bx (y represents the density of rotting wood, x - the
Densityof wood with decay (g·cm proportion of wood with rot in cross-section area). The 0,20 correlation is strong and very significant r( = 0.697000; p 0 10 20 30 40 Wood with decay resistance (%) = 0.05) (Fig. 6). No significant differences were found between density Fig. 4 The relationship between the wood with rot density and values corresponding to root rot and trunk rot. At lower wood with rot resistance value to the micro-drilling indicated by percentages, the value of wood density corresponding Resistograph device to trunk rot is higher and at high percentages the values The relation between the resistance of rotting wood and are equally sensitive. the proportion of rot in the cross-section of the trees The average density for spruce wood with rot, obtained is made according to a polynomial regression equation by current research, is 0.365 (0.351 is the value for root of the type y = ax3 + bx2 + cx + d (y represents the rot and 0.375 for trunk rot). proportion of rot in the cross section, x - the resistance Presented values, compared with deadwood values at of the rotted wood by the Resistograph device). The different stages of degradation, obtained from other correlation is strong and very significant (r = 0.847000; research (Kahl et al 2009), indicate that it falls within p = 0.05) (Fig. 5). degradation class 1 and degradation class 2. As a result, if the relations described above are The method of micro-drilling resistance was mainly calculated and validated for certain areas and species, used by forestry or construction engineers to detect expedient and accurate estimates of wood quality can defects in tree stands or in construction timber (Rinn be made according to the resistance value indicated by et al 1996, Niemz et al 2002). The method is also the Resistograph device. applicable in assessing tree density in tree stands (Isik The results of the investigations indicate that micro- and Li 2003).
31 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
device has significant values. These, along with trees 0,600 y = -0,0017x + 0,4772 r = 0,669000 that have trunk rot caused by the wounds produced by 0,500 the cervids, reduce the quality of the tree and of the ) 3 - 0,400 stands and reduce stand stability.
0,300 The relationship between the value indicated by the Rotfinder device and the proportion occupied by root Density(g·cm 0,200 rot in the Norway spruce cross-section area is given 0,100 by a logarithmic equation. This have a considerable
0,000 practical significance because it is possible to estimate 0 20 40 60 80 100 the proportion of root rot in the cross-sectional area Proportion of the decay from horizontal trunk area (%) for different forest areas where research is done after Fig. 6 The relationship between the rot ratio of the cross-sectional area calibration of the apparatus for the studied area. and the rotten wood density For the rotting wood, the resistance value indicated by the Recent research has shown that the strength of the Resistograph device increases, as the density of rotting micro-drill in combination with the degradation classes wood increases, according to an exponential regression provides a useful proxy of the absolute density of dead equation. The correlation is strong and very significant. wood. Besides its potential as a proxy for density, the The relation between the resistance of rotting wood method has several distinct advantages: it is a non- and the proportion of rot in the trees cross-section destructive method, measurement, as well as the fact area is made according to a polynomial regression. The that it would be useful to study the fragmentation correlation is strong and very significant. process and the spatial pattern of cavities, insect holes The average density for Norway spruce wood with rot, and cracks in wood. (Kahl et al 2007). The method can obtained by current research, is 0.365 (0.351 is the also be used in areas where the destructive sampling value for root rot and 0.375 for trunk rot). If reporting is legally forbidden (natural reserves, protected areas) on overseas research over deadwood categories which (Christensen et al 2005, Mund and Schulze 2006). were made, the values presented fall within the The exact prediction of the mechanical properties degradation class 1 and the degradation class 2. of wood from standing trees has many benefits for The value of micro-drilling strength of rotting wood producers and processors of wood material. It includes increases as wood density of wood with decay increases, support for decision-making on the valuation process according to an exponential regression equation. The (by tree selection), planning and location of tree-wood relationship can be used for expeditious and accurate according to the quality of trees and stands (Ross 2015). wood quality estimates based on the resistance value This is the case for Norway spruce, inter alia, by the indicated by the Resistograph device. presence of root rot and trunk rot. There are three important aspects involved in Acknowledgments estimating the mechanical properties of wood on The research was conducted within the project standing tree, implicitly, its quality (Wessels et al 2011): CRESFORLIFE contract no. 3/08.01.2018. (i) a significant relationship between the measurable th properties of a tree and the mechanical properties of The paper was presented at „8 Edition of the the wood must be quantified. (ii) the measurement of International Symposium Forest and Sustainable primary data must be revealed in a limited-destructive Development”, Brașov, Romania, 25-27 October, 2018. manner or preferably in a non-destructive manner; (iii) trees or stands to be used as prediction models based Bibliography Allison RB, Wang X, 2015. Nondestructive testing in the urban forest. on a limited number of investigation points shall be In: Ross RJ (ed) Nondestructive Evaluation of Wood (2nd edn). General representative for the rest of the cases to which the Technical Report FPL-GTR-238. U.S. Department of Agriculture, Forest result of the research will be applied. As a result, it is Service, Forest ProductsLaboratory, Madison, WI, 77–86. necessary to analyse the significance of the relation Axmon J, Hansson M, Sornmo L, 2004. Experimental study on the possibility of detecting internal decay in standing Picea abies by blind between the properties (trees, stands) of the research impact response analysis. Forestry 77:179–192. areas and the ecosystems in which they will be applied. Barnett J, Jeronimidis G, (Editors). 2003. Wood quality and its Many defects occurring randomly in the tree trunk biological basis. Blackwell, London, UK. play an important role in the mechanical performance Catena A, 2003. Thermography reveals hidden tree decay. Arboricultural of the wood. The present research will begin to quantify J. 27:27–42. the properties of wood in general and rotting wood, Ceraldi C, Mormone V, Ermolli ER, 2001. Resistographic inspection especially in Norway spruce standing trees. Especially of ancient timber structures for the evaluation of mechanical characteristics. Mater Struct 34:59–64. if it considers that is an unexplored aspect in research Chave J, 2005. Measuring wood density for tropical forest trees. A field on wood properties, using modern techniques and tools. manual for the CTFS sites. http://chave.ups-tlse.fr/chave/wood-density- protocol.pdf 4. Conclusion Christensen M, Hahn K, Mountford EP, Odor P, Standovar T, It can be argued that in some Norway spruce stands, the Rozenbergar D, Diaci J, Wijdeven S, Meyer P, Winter S, Vrska T, frequency of root rot shafts identified with Rotfinder 2005. Dead wood in European beech (Fagus sylvatica) forest reserves. For
32 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Ecol Manag 210:267–282. trees. Arboricultural J 27:159-177. Creed IF, Webster KL, Morrison DL 2004. A comparison of techniques Rinn F, 1989. A new drilling method for wood inspection. Holz Zentralblatt for measuring density and concentrations of carbon and nitrogen in 34:529-530. coarse woody debris at different stages of decay. Can J For Res 34:744–753. Rinn F, 2012. Basics of typical resistance-drilling profiles. Western Deflorio G, Fink S, Schwarze F, 2008. Detection of incipient decay in tree Arborist, Winter: 30-36. stems with sonic tomography after wounding and fungal inoculation. Rinn F, Schweingruber FH, Schar E 1996. Resistograph and x-ray density Wood Sci Technol 42:117–132. charts of wood comparative evaluation of drill resistance profiles and Gao S, Wang X, Wiemann MC, Brashaw BK, Ross RJ, Wang L, 2017. A x-ray density charts of different wood species. Holzforschung 50:303–311. critical analysis of methods for rapid and nondestructive determination Romeralo C, 2010. Reliability of Rotfinder instrument for detecting of wood density in standing trees. Ann For Sci 74(27):1-13. decay in standing trees. MSc. Thesis, Swedish University of Agricultural Garbelotto M, 2004. Root and Butt Rot Diseases. In: Burley J, Evans Sciences (SLU). Uppsala, Sweden. J, Youngquist JA (Eds.), The Encyclopedia of Forest Sciences. Elsevier, Ross RJ, (ed.) 2015. Nondestructive Evaluation of Wood: Second Edition. Oxford, 750–758. General Technical Report FPLGTR-238. Madison, WI, U.S. Department Isik F, Li BL, 2003. Rapid assessment of wood density of live trees using of Agriculture, Forest Service, Forest Products Laboratory. the resistograph for selection in tree improvement programs. Can J For Stenlid J, Wästerlund I, 1986. Estimating the frequency of stem rot in Res 33:2426–2435. Picea abies using an increment borer. Scand J For Res 1:303–308. Kahl T, Wirth C, Mund M, Böhnisch G, Schulze ED, 2009. Using drill Thor M, Arlinger JD, Stenlid J, 2006. Heterobasidion annosum root rot resistance to quantify the density in coarse woody debris of Norway in Picea abies: modelling economic outcomes of stump treatment in spruce. Eur J For Res 128:467–473. Scandinavian coniferous forests. Scand J For Res 21:414–423. Kraler A, Beikircher W, Zingerle P, 2012. Suitability of drill resistance Wang SY, Lin CJ, 2001 Application of the drill resistance method for measurements for dendrochronological determination. World density boundary evaluation of earlywood and latewood of Taiwania Conference on Timber Engineering, Auckland, New Zealand. (Taiwania cryptomerioides Hay.) plantation. Taiwan Forest Sci 16:197–200. Larsson B, Bengtsson B, Gustafsson M, 2004. Nondestructive Wang SY, Chiu CM, Lin CJ, 2003. Application of the drilling resistance detection of decay in living trees. Tree Physiol 24:853–858. method for annual ring characteristics: evaluation of Taiwania (Taiwania Lindberg M, Johansson M, 1989. The use of electrical resistance of cryptomerioides) trees grown with different thinning and pruning cambium and phloem as a measure of tree vigor. Scand J For Res 4:175–185. treatments. J Wood Sci 49:116–124 Martinis R, Socco LV, Sambuelli L, Nicolotti G, Schmitt O, Bucur V, Wang X, Divos F, Pilon C, Brashaw BK, Ross RJ, Pellerin RF, 2004. 2004. Tomographie ultrasonore pour les arbres sur pied. Ann For Sci Assessment of decay in standing timber using stress wave timing 61:157–162. nondestructive evaluation tools – A guide for use and interpretation. Gen. Mund M, Schulze ED, 2006. Impacts of forest management on the carbon Tech. Rep. FPL–GTR–147. Madison, WI: U.S. Department of Agriculture, budget of European beech (Fagus sylvatica) forests. Allg Forst Jagdztg Forest Service, Forest Products Laboratory. 177:47–63. Wang X, Wiedenbeck J, Ross RJ, Forsman JW, Erickson JR, Pilon Niemz P, Bues CT, Herrmann S, 2002. Die Eignung von C, Brashaw BK, 2005. Nondestructive evaluation of incipient decay Schallgeschwindigkeit und Bohrwiderstand zur Beurteilung von in hardwood logs. Gen. Tech. Rep. FPL–GTR–162. Madison, WI: U.S. simulierten Defekten im Fichtenholz. Schweiz Z Forstwesen 153:201–209. Department of Agriculture, Forest Service, Forest Products Laboratory. Nilsson T, Karltun E, Rothpfeffer C, 2002. Effects of Root and Butt Wang X, Allison RB, 2008. Decay detection in red oak trees using a Rot (Heterobasidion annosum) on the Elemental Content in Stemwood of combination of visual inspection, acoustic testing, and resistance Spruce (Picea abies (L.) Karst.). KAM-Rapport A70. STFI, Stockholm. microdrilling. Arboriculture and Urban Forestry 34(1):1-4. Oliva J, Romeralo C, Stenlid J, 2011. Accuracy of the Rotfinder Wang X, Wiedenbeck J, Liang S, 2009. Acoustic tomography for decay instrument in detecting decay on Norway spruce (Picea abies) trees. For detection in black cherry trees. Wood and Fiber Science 41(2):127-137. Ecol Manage 262:1378-1386. Wessels CB, Malan FS, Rypstra T, 2011. A review of measurement Ouis J, 2003. Non-destructive techniques for detecting decay in standing methods used on standing trees for the prediction of some mechanical properties of timber. Eur J For Res, 130:881-893. Abstract The quality assessment of the Norway spruce trees by non-destructive methods and techniques is necessary in the forestry field for the tree degradation and quality estimation. The research material consisted of two permanent experimental plots installed in Norway spruce stands, in a representative area in terms of the action of biotic and abiotic factors on wood quality. To assess the quality of Norway spruce trees through non-destructive methods and techniques, 398 trees were investigated. There have been approached researches on the frequency of the trees with root rot, the resistance to micro-drilling of the wood with decay and the density of rotting wood. The results obtained showed that in some Norway spruce stands the frequency of the trees with root rot identified with Rotfinder device has significant values (16%). Also, trees with trunk rot caused by deer wounds, affect quality timber and decrease stand stability. The relationship between the value indicated by the Rotfinder device and the proportion occupied by root rot in the Norway spruce trees cross section is given by a logarithmic equation. The average density for Norway spruce wood with rot, obtained by current research, is 0.365 (0.351 is the value for root rot and 0.375 for trunk rot). The resistance value of the micro-drilling wood rot, increases as the density of the wood increase according to an exponential equation. The results obtained are a practical importance because estimations can be made for different forest areas of the root rot proportion in cross-section area. Also, expeditious and accurate wood quality estimates can be made according to the resistance value indicated by the Resistograph device. Keywords: Norway spruce, root rot, trunk rot, density, quality
33 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Fauna
A COMPARATIVE STUDY ON THE VARIABILITY OF MORPHOMETRIC ELEMENTS OF THE SKULL IN CANINE SPECIES IN ROMANIA
LIVIU MARFIUC1, DIETER CAROL SIMON, CODRIN CODREAN, GEORGE EUGEN SÎRBU
1. Introduction (Valkenburg and Wayne 1994), causing differences in the size of the prey, thus reducing competition. Both the Canids can be considered a representative family of quantity and quality of food cause thereby divergences carnivores, comprising 36 taxa, at least nine species of dental morphology (Valkenburg et al 1994, de Moura being threatened with extinction (IUCN/SSC Canid Bubadué et al 2016). Specialist Group, 2004). In some canine species, the main differences in the shape In contrast to the several species of the family, whose of the skull can be explained through the allometric scale development have been suffering major genetical relation between size and shape. The study of two species modification, the constitution of the domestic dogs, of South American foxes (Lycalopex griseus and Lycalopex has barely undergone any change, in other words it can gymnocercus) using 3D geometric morphometrics, in be stated that from a genetic point of view, dogs are order to demonstrate that they belong to the same actually wolves. species, it has been shown that this is the result of the The remarkable variations observed among hybrid clinal variation, which is affecting the shape and size of breeds of dogs, reflect a high potential regarding the the skull and mandible (Prevosti et al 2013). morphological changes within the canine genome Using 3-D modelling techniques, we compared models (Pendragon 2011). that exclude the size of the skull, but highlighting the With a high ecological plasticity expressed by the relationship between shape and performance. Thus, degree of adaptation to new environmental conditions Slater et al (2009), conclude that skull shape varies generated by the anthropogenic expansion in natural with diet and that different selective forces lead to the habitats, but also in naturally modified ones by the appearance of phenotypes and at the same time, the replacement of the fauna and vegetation in time, shape and size of the skull, as well as the strength of the their high prolificity, this study is a challenge for the bite, divide the canines into three groups, namely those specialists on management programs. specialized in the capture of small prey, intermediate The shape of the skull varies significantly in the ones that can be omnivorous and groups specialized in members of the Carnivora order, and the determinants capturing large prey. of their evolution and differentiation remain unclear Meiri et al (2005) analyse, on a vast echelon composed (Slater et al 2009). of 39 species of carnivores originating from islands and Studies were conducted on the relationship between continental areas, the coefficients of variation and the skull shape and trophic relationships at Canidae using degree of differentiation of sexual dimorphism using linear morphometric analysis and finite elements (FE), the length of the skull and the maximum diameter by simulating internal and external forces acting on of the canines on the jaw as working parameters to the skull when capturing and killing prey. demonstrate the hypothesis of the variability of island After studying the ontogenetic changes of the andean populations. They find insignificant differences, then fox’s skull (Lycalopex culpaeus) in relation to feeding yielding the hypothesis that the source of variation of functions and performances at different age classes, the continental versus island population is the gene flow. it is concluded that the greatest differences, occur in Morphological variations of the skull in carnivores, the orbital temporal region (Segura 2013). Among are often studied using the geometric analysis of the sympatric carnivores, the waist differences are morphometric elements, especially to highlight the particularly important in the coexistence relationship sexual dimorphism (Rezić et al 2017).
1 corresponding author
34 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Drake and Klingenberg (2010), by analyzing the main differences were obtained by comparing domestic dog components (PCAs) regarding the variation of skull skulls, their hybrids and dingo dogs (palatine bone shape in four canine species, respectively domestic dog, width, skull height, sagittal crest) (Crowther et al 2014). coyote, wolf and jackal, observed that the domestic The presence of the golden jackal was first reported in dog performs a limited overlap with other carnivores, Romania in 1929 (Călinescu 1930). After 1980, however, moreover, variations in the shape of the skull in the their numbers grew substantially, reaching in 2002 stable domestic dog are relatively new, related to the string of populations in Southeast Romania (Angelescu 2004). skull shapes of the Carnivora Order taken as a whole. Whereas in 2007 the presence of the golden jackal has Mc Carley (1962) performs a craniometry study in been detected on the hunting funds of 12 districts Arkansas, Louisiana, Oklahoma and Texas on two from the country, in 2018, 14,273 specimens have been canine populations, respectively Canis latrans and evaluated, the species being reported on the entire Canis niger, in which he tests certain characters or territory of Romania, excepting the hunting funds combinations of characters, proposed by taxonomists from Suceava and Sălaj (apepaduri.gov.ro) being in a to separate the two forms, namely: the size of the continuous process of expansion. skull, the size of the canines and the spaces between Another active presence is that of feral dogs, who form the premolars, the index derived from the ratio of the packs which currently populate natural habitats. palatine width to the upper jaw’s molar row, the length of the posterior limb. The present study analyses the morphometric elements of the skull of the three canine species native to Comparative studies of cranial elements between Romania, in order to understand which of them the domestic dog and the maned wolf (Chrysocyon can differentiate the skulls of certain species and to brachyurus), respectively 18 craniometric measurements measure the impact on different prey of various taxa, used for the calculation of six cranial indexes, concluded as well as the implications in their management. that a common classification of the brachycephalic, dolichocephalic and mesaticephalic areas carried out 2. Materials and Methods for the domestic dog, is not validated for the maned wolf (Santos et al 2017). The study was based on the analysis of the skulls of golden jackals, foxes and feral dogs from the eastern and In Mongolia, comparative studies of the skull south-eastern areas of Romania, namely the counties morphology between two fox species, the red fox (Vulpes of Vaslui, Buzău, Ialomiţa, Tulcea and Constanţa. vulpes) and the corsac fox (Vulpes corsac), were also carried out, all of which were significantly higher, in The analysed samples consist of a total of 30 specimens favor of the red fox (Munkhzul et al 2018). Considerable per species (Fig. 1).
Fig. 1. Collection of golden jackal skulls (Canis aureus L. 1758), red fox skulls (Vulpes vulpes L. 1758), feral dogs skulls (Canis lupus familiaris L. 1753) (Foto L. Marfiuc)
35 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
The age of the specimens was determined using the followed, ultimately calculating the total variation of method of analysing the wear of the superior incisors the groups (Tab. 1, Tab. 2). (Lombaard 1971). The samples were adult specimes, Tab. 1. Statistical indices of the distribution the juveniles were excluded. From 60 specimens of and dispersion at skull level the wandering dog 30 skulls were chosen, whose Dorsal face (n = 90) dimensions were close to those of the golden jackals. Var Av Stdev Cvar 32 measurements of the cranial elements were LTCr 159.82 11.90 7.44 performed (12 - dorsal face, 11 – ventral face, 3 – lateral LF 92.27 6.72 7.28 face and 6 occipital face) according to the models LNed 79.10 5.66 7.16 proposed by Lynch (1996), Hartova-Nentvicova (2010), LCcd 88.25 7.42 8.41 and Codrean (2012). LVi 76.83 7.07 9.20 The elements measured on the four sides are: LON 53.47 3.95 7.38 LBo 67.78 5.15 7.59 »» dorsal face: LTCr - Total length of the skull, LF - lmOr 29.62 3.50 11.81 Length of the face, LNed - Length of the dorsal lFr 42.47 6.21 14.61 neurocranium, LCcd - Length of the dorsal cranium, lmC 29.65 6.71 22.64 LVi - Viscerocranial length, LON - Length of the lMNe 53.27 4.69 8.81 nasal bones, LBo - Snout length, lmOr - Minimal lMZi 86.82 8.97 10.34 postorbital width, lFr - Length of the forehead, lmC Ventral face (n = 90) - Minimum skull width, lMNe - Maximum width of Var Av Stdev Cvar the neurocranium, lMZi - Maximum width of the LCbaz 152.03 10.38 6.82 zygomatic (skull); Lcb 143.89 9.10 6.32 »» ventral face: LCbaz - Skull length at the basal condyles, LPa 79.44 5.22 6.57 Lcb - Basal skull length, LPa - Palatine length, lMPa - lMPa 50.89 7.69 15.12 Maximum palatine width, lmPa - Minimum palatine lmPa 26.83 4.83 17.98 width, lPaC - Palatine width at canine alveolae, LPr lPaC 28.95 4.39 15.17 - Length of the premolar row, LMo - The length of the LPr 43.63 3.44 7.88 molar row, Lob - The length of the cheek, DBa - The LMo 17.79 1.95 10.96 maximum diameter of the hearing bubble, lCoAu - Lob 57.90 3.61 6.23 The width between the auditory ducts; DBa 21.88 2.41 11.00 lCoAu 49.89 3.66 7.33 » » lateral face: DMOr - Maximum orbital diameter, LNT Lateral side (n = 90) - Length of transverse neurocranium, HCr - Height of Var Av Stdev Cvar the skull; DMOr 28.60 2.70 9.44 »» occipital face: HTrOc - occipital triangle height, LNT 86.13 6.24 7.24 HFoMa - occipital hole height, lFoMa - occipital HCr 55.91 5.53 9.89 hole width, lMCoOc - maximum occipital condyle Occipital face (n = 90) width, lMJu - maximum jugular base width, lMMa Var Av Stdev Cvar - maximum mastoid width. HTrOc 38.93 4.27 10.96 For the dental canid formula I3/3, C1/1, P4/4, M2/3, HFoMa 13.61 1.31 9.60 60 measurements of upper dentition and 66 lower lFoMa 16.82 1.44 8.57 dentition measurements were performed. For each lMCoOc 30.11 3.32 11.02 measured teeth the height (H), the width (l) and the lMJu 41.28 4.68 11.33 thickness (g) (as the arithmetic mean of the right and lMMa 50.20 4.53 9.03 Var.: variable; Av: average; Stdev: standard deviation; Cvar: coefficient of the left value for each tooth) were determined. The variation measurements were performed with an electronic calliper with 0.01mm precision. Tab. 2. Statistic distribution and dispersion indices for teeth of the Elements measured were characterized by three upper jaw and mandible statistical indices, the mean, the standard deviation Upper jaw (n = 90) Mandible (n =90) and the coefficient of variation. The description of the Var Av Stdev Cvar Var Av Stdev Cvar differences between the three canine groups was made HI1 4.98 1.26 25.35 HI1 3.66 0.84 23.01 through the discriminatory analysis in the Statistica 8 lI1 3.43 0.83 24.11 lI1 2.26 0.46 20.44 software package. gI1 3.95 0.86 21.66 gI1 3.10 0.60 19.36 HI2 5.85 1.45 24.84 HI2 4.26 1.04 24.46 3. Results and discussion lI2 4.12 1.03 25.10 lI2 3.02 0.72 23.79 For all measurements performed on the skull and teeth gI2 4.41 0.96 21.81 gI2 3.77 0.77 20.39 of the upper jaw and mandible, statistical distributions HI3 7.58 1.71 22.49 HI3 5.85 1.28 21.80 and dispersion, respectively arithmetic mean, standard lI3 5.12 1.30 25.50 lI3 4.20 0.87 20.70 deviation and coefficient of variation were calculated. gI3 5.13 1.01 19.74 gI3 4.21 0.79 18.70 The variation of each element measured by groups was HC 17.20 1.39 8.07 HC 15.89 1.50 9.45
36 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
lC 8.04 1.26 15.70 lC 7.85 1.24 15.81 all three measured elements, height (H), width (l) and gC 5.26 0.76 14.46 gC 5.76 0.91 15.84 thickness (g) possibly due to different wear. Values of HP1 4.41 0.60 13.60 HP1 3.71 0.49 13.27 the variation coefficient below 10%, both in the upper lP1 4.97 0.51 10.22 lP1 3.96 0.53 13.48 jaw and in the mandible, achieve the height of the gP1 3.37 0.47 13.83 gP1 3.04 0.42 13.94 canines (8.07% and 9.44% respectively) and the widths HP2 5.39 0.77 14.33 HP2 5.49 0.69 12.50 of the premolars 2, 3, and 4 (8.39%, 8.63%, 9.38% and lP2 8.94 0.75 8.39 lP2 8.14 0.60 7.42 7.41%, 6.56% and 8.31% respectively), with lower values gP2 3.70 0.50 13.41 gP2 3.88 0.57 14.60 for the mandibular premolar widths (Tab. 2). HP3 5.94 0.83 14.01 HP3 5.90 0.76 12.87 With a postcranial skeleton adapted for escaping and lP3 10.07 0.87 8.63 lP3 9.23 0.61 6.56 crawling (Van Valkenburgh 1985), canines rely almost gP3 4.13 0.72 17.31 gP3 4.15 0.66 15.89 exclusively on the head and teeth to hold their prey HP4 9.15 1.51 16.52 HP4 7.05 0.92 13.05 (Slater et al 2009). lP4 16.85 1.58 9.38 lP4 10.33 0.86 8.32 gP4 8.29 1.38 16.38 gP4 5.10 0.79 15.42 The low variation in canine height between the three HM1 6.31 1.17 18.56 HM1 10.59 1.68 15.85 species can be explained by the fact that this is a lM1 11.29 1.43 12.63 lM1 18.02 2.17 12.07 common feature, canines being used for defence, killing gM1 14.13 1.59 11.28 gM1 7.20 0.95 13.26 prey and dismantling carcasses. The same reasoning HM2 3.45 0.58 16.89 HM2 4.88 0.89 18.23 can also be applied to premolars, with the indication lM2 6.44 0.89 13.87 lM2 7.90 0.85 10.81 that in this case, it is their widths. gM2 9.57 1.31 13.74 gM2 6.00 0.62 10.31 The discriminatory analysis was performed by separate HM3 2.74 0.47 17.26 stepwise method for all 4 cranial faces. lM3 4.02 0.80 19.99 For the dorsal face, the 12 component variables were gM3 3.78 0.59 15.64 introduced into the model and the forward stepwise Var.: variable; Av: average; Stdev: standard deviation; Cvar: coefficient of variation method was approached. Following the analysis (Wilks’ Lambda = 0.1194, F (24.152) = 51.362, p <0.0000), three For the dorsal face, there is a variation of over 10% of the variables, namely the maximum width of the for the elements lMZi, lmC, lFr, lmOr, the smallest neurocranium lMNe, the LCcd dorsal cranial lobe length variation being the element LNed (Tab. 1, Fig. 2). It and the maximal zygomatic width, had an insignificant can be noticed that the elements with an accentuated contribution to discrimination, respectively, partial variation are those that define the size of the skull as a Wilks’ Lambda values, 0.950, 0.972, and 0.938. Nine whole through the bone, which is obviously related to of the other variables had a significant contribution to the animal size. However, low values of the variation discrimination, the partial Wilks’ Lambda values being: coefficient, below 25%, maximum for 1mC, show that minimal postorbital width lmOr 0.364; minimum the constituents are common to an average predator for width of the skull 0.673; length of the nasal bones LON all three groups. 0.837; total length of the skull LTCr 0.839; total length The lmPa, lMPa, lPaC, LMo and DBa ventral face of the dorsal neurocranium LNed 0.851; width of the elements have variation coefficients above 10% (Tab. 1, forehead lFr 0.853; Snout length LBo 0.892; length of Fig. 4). These regions of the ventral face, in addition to the viscerocranium LVi 0.922 and the length of the face being related to dorsal face architecture, may suggest LF 0.924. the type of prey approached, i.e. the ingested volume 200 of food, lmPa with a value of 17.98%. The smallest 180 variation is for Lob, followed by Lcb and LPa, these 160 elements being probably those that characterize predators in general. 140 120 The lateral face reaches values below 10% of the coefficient of variation (Tab. 1, Fig. 6). However, HCr, at 100 9.88%, suggests that the respective region, located at 80 the juncture of the head and neck, defines the animal 60 size. Also, DMOr, related to the size of the skull, would 40 influence the field of vision. 20 Mean With respect to the occipital face, it is observed that 0 Mean±SD LTCr LNed LVi LBo lFr lMNe Mean±1,96*SD the three elements HTrOc, IMCoOc and IMJu have LF LCcd LON lmOr lmC lMZi coefficients of variation over 10% (Tab. 1, Fig. 8), the Fig. 2. The distribution of the dorsal face variables for all three groups respective areas being responsible for the insertion of (combined) the spine as for the HCr element of the lateral face, thus determining the position of the head as to the neck and Canonical analysis of discrimination with two implicitly relative to the rest of the trunk. statistically significant canonical functions, χ2=360.88, 2 The teeth of the upper and lower jaw exhibit pronounced respectively χ =95.42 (Fig. 3) has the following averages variations in incisors and molars (25.35%, 23.01%) for of the canonical variables:
37 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
»» for function 1, the jackal gets 3.211, the fox -6.942 The means of the canonical variables of the canonical and the dog 3.730. analysis of the discrimination with two statistically »» for function 2, the jackal gets 1.839, the fox -0.089 significant canonical functions, χ2 = 325.43, respectively and the dog -1.749. χ2 = 112.26 (Fig. 5) are as follows: »» for function 1, the jackal has -2.177, the fox 4.861 and the dog -2.684; »» for function 2, the jackal has -2.115, the fox 0.142 and the dog 1.973. The first discriminating function separates the fox from the other two groups again, its canonical mean being totally different from the others. The second function acts on the other two groups.
Root 1 vs. Root 2 7 6 5 4 3 Fig. 3. Diagram of the two discriminating functions (dorsal face: J – 2 jackal, F – fox, D - dog) 1 0 Root 2 As far as classification is concerned, the discriminatory -1 analysis correctly classified the fox with a percentage -2 -3 of 100%, the jackal by 93.33% (2 jackal specimens were -4 classified as dog) and 96.66% for the dog (one dog was -5 -6 S classified as a jackal). -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 V C For the ventral face, of the 11 variables, the Wilks’ Root 1 Lambda and partial Wilks’ Lambda statistics excluded Fig. 5. Diagram of the two discriminating functions (ventral face: J – one of the variables, the length of the cheek Lob whose jackal, F – fox, D - dog) partial Wilks’ Lambda value of 0.980 has an almost null As per the dorsal face, the discriminatory analysis discriminatory power (Mc Garigal and Cushman 2000). correctly classified the fox with a percentage of 100%, Following the analysis (Wilks’ Lambda = 0.01897, F the jackal by 93.33% (2 jackal specimens were classified (20.156) = 48.263, p <0.001), two of the variables, as dog) and 96.66% for the dog (a dog was classified as namely the diameter of the hearing bubble DBa with a jackal). Per total groups, the correct classification was a partial Wilks’ Lambda value of 0.948 and the width 96.66%. between the auditory channels lCoAu of 0.941, had an For the lateral face, the Wilks’ Lambda discriminatory insignificant contribution to discrimination, the other analysis 0.967, F (6.170) = 62.761, p<0.001, the 8 variables in the order of the discriminatory power transverse neurocranial length LNT 0.963 had being: the palate length LPa 0.663; maximum palatine insignificant discriminatory power, the other two, width lMPa 0.841; skull length at basal level Lcb 0.886; namely the height of the skull HCr and the maximum palatine width at canine alveolar level laPaC 0.8985; orbital diameter DMOr, with Wilks’ Lambda 0.416 and length of the molar row LMo 0.8981; length of the 0.544 respectively influenced the discrimination. premolar row LPr 0.917; skull length at basal condyles LCbaz 0.9061 and minimal palatine width lmPa 0.901. 110 100 180 90 160 80
140 70
120 60
50 100 40 80 30 Mean 60 Mean±SD 20 Mean±1,96*SD DMOr LNT HCr 40 Fig. 6. The distribution of the lateral face variables for all three groups 20 (combined) Mean 0 Mean±SD Lcbaz LPa lmPa LPr Lob lC oAu Mean±1,96*SD Lcb lMPa lPaC Lmo Dba The means of the canonical variables of the canonical Fig. 4. The distribution of the ventral face variables for all three groups analysis of the discrimination with two statistically (combined) significant canonical functions, χ2 = 200.872, respectively χ2 = 69.774 (Fig. 7) are as follows:
38 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
-for function 1, the jackal has -1.204, the fox 2.632 and Root 1 vs. Root 2 the dog -1.428; 5
-for function 2, the jackal has 1.383, the fox -0.076 and 4 the dog -1.307. 3
Root 1 vs. Root 2 2 5 1 4 Root2 0 3 -1 2 -2 1 -3 0
Root2 -4 S -1 -6 -4 -2 0 2 4 6 V C -2 Root 1 -3 Fig. 9. Diagram of the two discriminating functions (occipital face: J – -4 jackal, F – fox, D - dog) -5 S -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 V In this case, the discriminatory analysis again classified C Root 1 the fox with a percentage of 100%, the jackal with Fig. 7. Diagram of the two discriminating functions (lateral face: J – 86.66% (4 jackals were classified as dogs) and the dog jackal, F – fox, D - dog) with 83.33% (4 dogs were classified as jackals and one as fox). Per total groups, the correct classification was In this case the discriminatory analysis again classified 90.00%. the fox correctly with a percentage of 100%, the jackal with 100% and the dog with 76.66% (five dogs were For the upper jaw dentition, of the 30 variables analysed, classified as jackals and two as foxes). Per total groups, only 20 of them made it in to the Wilks’ Lambda model the correct classification was 92.22%. = 0.00841, F (40.136) = 33.673, p<0.0001, due to their very limited discrimination power. Of the 20 variables For the occipital face, 6 variables are introduced into in the model, only 11 have significant discriminatory the model, of which the maximum width of occipital power. condyles lMCoOc has an insignificant contribution. The other five elements in the order of discrimination The means of the canonical variables of the canonical analysis of the discrimination with two statistically power are: the height of the occipital triangle HTrOc, 2 the height of the occipital hole HFoMa, the maximal significant canonical functions, χ = 370.313 2 mastoid width lMMa, the maximal width of the jugular respectively χ = 123.607 (Fig. 10) are as follows: base lMJu and the width of the occipital hole lFoMa. »» for function 1, the jackal has 2.735, the fox -6,652 and the dog 3.916; 70 »» for function 2, the jackal has -2.515, the fox 0.281 60 and the dog 2.234.
50 Root 1 vs. Root 2 7 40 6 5 30 4 3 20 2 1 10 0 Root 2 Root Mean -1 Mean±SD 0 Mean±1,96*SD -2 HTrOc HFoMa lFoMa lMCoOc lMJ u lMMa -3 Fig. 8. The distribution of the occipital face variables for all three -4 groups (combined) -5 -6 S -10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 V The means of the canonical variables of the canonical C analysis of the discrimination with two statistically Root 1 Fig. 10. Diagram of the two discriminating functions (upper jaw χ2 significant canonical functions, = 209.537 dentition; J – jackal, F – fox, D - dog) respectively χ2 = 45.810 (Fig. 9) are as follows: »» for function 1, the jackal has -1.485, the fox 3,381 The discriminatory analysis again correctly classified and the dog -1.896; the fox with 100%, the jackal with 96.66% (one jackal was classified as dog), the dog with 96.66% (one dog »» for function 2, the jackal has 1.060, the fox -0,083 was classified as jackal). Per total groups, the correct and the dog -0.978. classification was 97.77%.
39 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
For the lower jaw dentition, of the 33 variables analysed, for the lateral side with 3 variables in the model, 2 only 22 of them made it in to the Wilks’ Lambda model are significant, the average of classification is 92.22%, = 0.1489, F (44.136) = 21.588, p<0.0001, due to their for the occipital face with 6 variables in the model of very limited discrimination power. Of the 22 variables which 5 significant, with an average of classification of in the model, only 9 have significant discriminatory 90.00%, for the upper jaw dentition with 30 variables power. in the model, 11 are significant with an average of Canonical analysis of discrimination with two classification of 97.77% and for the lower jaw dentition statistically significant canonical functions, χ2 = 321.85, with 33 variables in the model, 9 are significant with an respectively χ2 = 109.69 (Fig. 11) has the following average of classification of 98.89%. averages of the canonical variables: The results obtained through the discriminatory »» for function 1, the jackal has 1.317, the fox -5.183 analysis are satisfactory in terms of classification, and the dog 3.866; but for further study we consider that it is necessary to study other cranial elements with similar features, »» for function 2, the jackal has 2.410, the fox -0.679 as well as performing a comparative analysis based and the dog -1.731. on the same principles of subpopulations throughout Romania. In any case, the fox occupies a visible and secured separate position, compared to the golden jackal and the dog, adapted to other type of smaller prey, as is well known. There is a partial overlap between the golden jackal and the common dog regarding bone structure and dentition, that proves that they can prey on the same spectrum of animals. Along with the wolf, with which there are sympatric species, there is a possible competition for food and habitat. As a result, new management plans for canine species in Romania are needed. Fig. 11. Diagram of the two discriminating functions (lower jaw dentition; J – jackal, F – fox, D - dog) References The discriminatory analysis correctly classified the fox Angelescu A, 2004. The Golden Jackal. MMC Publ. House, Bucharest. with 100%, the jackal with 100%, the dog with 96.66% Călinescu R, 1930. Schakale in Rumänien. Zeitschr. f. Säugetierk. Berlin V6: (one dog was classified as jackal). Per total groups, the 373-375. correct classification was 98.89%. Codrean C, 2012. Research on the fox population in Barsa Country. Transilvania University of Brasov. Crowther MS, Fillios M, Colman N, Letnic M, 2014. An updated 4. Conclusions description of the Australian dingo (Canis dingo Meyer, 1793). Journal of The comparative study of the variability of the Zoology, 293 (3): 192-203. morphometric elements for the three canine species, de Moura Bubadué J, Cáceres N, dos Santos Carvalho R, Sponchiado performed on the 4 cranial faces, reveals a moderate J, Passaro F, Saggese F, Mondanaro A, Raia P, Carotenuto F, 2016. variation of the constituent elements, the samples Character displacement under influence of Bergmann's rule in Cerdocyon presenting a convenient homogeneity. However, thous (Mammalia: Canidae). Hystrix, the Italian Journal of Mammology, 27 somewhat more pronounced variations were found in (2): 83-90. the dorsal, ventral and occipital face variables, which Drake AG, Klingenberg CP, 2010. Large-Scale Diversification of Skull Shape in Domestic Dogs: Disparity and Modularity. The American define the skull architecture as a whole, relative to the Naturalist, 175: 289-301. animal size. Hartova-Nentvicova M, 2010. Sexual dimorphism of cranial Elements of the lateral face with values below 10% measurements in the red fox (Vulpes vulpes) from the Czech Republic. of the variation coefficient suggest that the shape of Folia zoologica 59: 285-294. the skull is typical of a medium-sized predator with Lynch JM, 1996. Sexual dimorphism in cranial size and shape amongred common traits of feeding. fox (Vulpes vulpes) from nord-east Ireland. Proceedings of the Royal Irish Academy, Dublin, 98B/1: 21-26. The upper jaw and mandible teeth have pronounced Lombaard D, 1971. Age determination and growth curves in the black- variations in incisors and molars, with possible backed jackal. Annales Transvaal Museum, 27: 135-169. implications for the type of prey approached. Mc Carley H 1962. The Taxonomic Status of Wild Canis (Canidae) in the The discriminatory analysis done by the forward- South Central United States. Southwestern Association of Naturalists, 7(3- stepwise method allowed the selection of the most 4): 227-235. significant elements. Thus, for the dorsal face with 12 Mc Garigal K, Cushman S, 2000. Multivariate Statistics for Wildlife and variables in the model, 9 are significant, 96.66%, for Ecology Research. Springer, 155-175. the ventral face with 11 variables in the model, 8 are Meiri S, Dayan T, Simberloff D, 2005. Variability and correlations in significant with an average of classification of 96.66%, carnivore crania and dentition. Functional Ecology 19: 337-343.
40 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Meiri S, Dayan T, Simberloff D, 2005. Variability and sexual size Craniometria em lobos-guará Chrysocyon brachyurus Illiger, 1815 dimorphism in carnivores: Testing the niche variation hypothesis. (Carnivora, Canidae). Ciênc. anim. bras, 18: 1-9. Ecology 86(6): 1432-1440. Segura V, 2013. Skull ontogeny of Lycalopex culpaeus (Carnivora: Canidae): Munkhzul T, Reading RP, Buuveibaatar B, Murdoch JD, 2018. description of cranial traits and craniofacial sutures. Mammalia, 77(2): Comparative craniometric measurements of two sympatric species 205-214. of Vulpes in Ikh Nart Nature Reserve, Mongolia. Mongolian Journal of Slater GJ, Dumont ER, Van Valkenburgh B, 2009. Implications of Biological Sciences, 16 (1): 19-28. predatory specialization for cranial form and function in canids. Journal Pendragon B, 2011. A review of selected features of the family Canidae of Zoology 278: 181-188. with reference to its fundamental taxonomic status. Journal of creation, Van Valkenburgh B, 1987. Skeletal indicators of locomotor behavior in 25 (3): 79-88. living and extinct carnivores. Journal of Vertebrate Paleontology, 7 (2): Prevosti FJ, Segura V, Cassini G, Martin G, 2013. Revision of the 162-182. systematic status of Patagonian and pampean gray foxes (Canidae: Van Valkenburgh B, Wayne RK, 1994. Shape divergence associated with Lycalopex griseus and L. gymnocercus) using 3D geometric morphometrics. size convergence in sympatric east African Jackals. Ecology, 75 (6): 1567- Mastozoologia Neotropical, 20(2): 289-300. 1581. Rezić A, Bošković I, Lubinu P, Piria M, Florijančić T, Scandura IUCN/SSC Canid Specialist Group, 2004. Canids: Foxes, Wolves, Jackals M, Šprem N, 2017. Dimorphism in the Skull Form of Golden Jackals and Dogs. (Canis aureus Linnaeus, 1758) in the Western Balkans: A Geometric ***Statistica 8, Stat Soft, Inc, 1984 -2004. Morphometric Approach. Pakistan J. Zool., 49 (3): 989-997. www.apepaduri.gov.ro. Santos ALQ, Paz BF, Barros RF, Nalla SF, Pereira TS, 2017. Abstract The craniometric study was carried out on three canine species from Romania, namely the golden jackal, the fox and the feral dog. The specimens of golden jackals and foxes belong to the hunting grounds of south-eastern Romania. The analysed specimens of feral dogs were taken from the same hunting grounds as well as from hunting grounds of Vaslui County. The analysed craniometric elements focused on the four cranial faces, namely the dorsal face, the ventral face, the lateral face and the occipital face, as well as elements of the jaw, mandible and teeth. The working method consisted in investigating the statistical parameters of distributions and dispersion of analysed elements. Forward stepwise discriminatory analysis highlighted the discriminatory elements of the three species, with classification accuracy of 100% for foxes, 95% for golden jackals and 91% for free-ranging dogs. Key words: Canis aureus, Vulpes vulpes, Canis lupus familiaris, canonical functions, discriminatory analysis.
41 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Management planning
IMPLEMENTATION OF DRONE TECHNOLOGY – OPPORTUNITY AND NEW CHALLENGES IN THE CONTEXT OF ROMANIAN FOREST MANAGEMENT PRACTICE (PRELIMINARY RESULTS)
FLORIN ACHIM, FLORIN DORIAN COJOACĂ, IULIAN MOISĂ, IONEL BAN1, MIHAI FURDUI, CONSTANTIN COSMIN LOGHIN, ROBERT ȘTEFAN CIOBANU, RĂZVAN RĂDUCU, GABRIEL CHIŢU, CĂTĂLIN STANCIU, CRISTIAN CĂTĂLIN
1. Introduction »» High precision in identifying and vectorizing of different road categories. Forestry management requires a well dimensioned resource mobilization in order to fulfil its designated »» Estimation of the number of trees at forest purpose, to sustainable manage forest ecosystems. management unit level (Goodbody et al 2017). Consequently, there is a continuous challenge to »» Use of different flight parameters (above ground keep the databases updated and the scheduling of altitude, pixel resolution, picture overlay rate) in silvicultural measures within a highly dynamic pace order to establish optimal flight settings resulting in according to current practice. Thus, the implementation relevant data regarding the forest stand. of new technologies is both opportune and necessary. In the last decade, UAV’s are more and more used in The purpose of this paper is to underline the possibility civil applications, especially in the field of remote to estimate some of the stand characteristics for their sensing (Dascalu 2006, Colomina and Molina 2014, use in the forest management planning practice. Also, Apostol et al 2018). The current equipment of an UAV a comparative analysis was made between the ground allows takeoff, flight and mission with specified tasks dataset gathered by current means and aerial derived and landing in autonomous mode, using the autopilot data with respect to management unit delineation, road feature making it user friendly (*). paths and tree inventory. In forestry there is high interest in drone use (Banu et al The Unmanned Aerial Vehicle (UAV) technology has 2016), especially in cartographic database update. UAV’s the advantage of organizing and executing the flight have potential forest related uses in management plans missions according to management planning’s workflow, and forest monitoring. (Puliti et al 2015, Fernández- at adequate spatial resolution with performant data Guisuraga et al 2018). recording and processing equipment (Mohan et al 2017). This research shows the comparison regarding data Forest mapping by UAV means is could be a suitable precision of the two datasets: from the existing database solution towards updating the existing geodatabases in use and from the imagery recorded through UAV’s through high precision and the rapid pace of camera (built in RTK has horizontal precision of 15mm technological advance of this segment. and vertical precision of 20mm), as a first step in the Data analysis derived from aerial imagery is driven by new technology testing process in Romanian practice. the following aspects: 2. Materials and methods »» Verification of correctness of the current forest management units from the management plans For testing area forest stands within the exploitability (Mokros et al 2017). state were chosen (considered to be suitable for the main wood harvest), managed in both high forest »» Using aerial imagery by field operators when system and simple coppice system, with regard to each conducting ground forest inventory or management of the following canopy density classes: lower or equal unit delineation (Getzin et al 2014). to 0.3, between 0.4 and 0.6 and higher or equal to 0.7.
1 corresponding author
42 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Hence three locations were considered: Mihăești Experimental Base (EB) (45°05', 25°05'E), Săcele EB (45°32'N 25°51'E) and Călărași Forest Fistrict (FD) (44°11'N 27°19'E) (Fig. 1).
c)
Fig. 1. Location of the flight areas The UAV used was eBee RTK (produced by senseFly) (*). The field equipment included a laptop, radio modem, GPS unit in double frequency – horizontal precision RTK ±8mm + 1ppm, vertical precision ±15mm +1ppm (**). The office equipment includes a desktop unit with Pix4Dmapper Pro software package installed (***). d) Fig. 2. Research areas: a) Mihăiești Experimental Base (EB); b) and c) Săcele EB; d) Călărași Forest District Field work consisted in ground inventory of selected stands according to current forest management methodology – in stands with canopy density 0.1 up to 0.4 or in those on smaller than 3.0 ha were integral inventoried. On the rest of the locations was conducted a schematic inventory by sample plots of circular shape, of 500 square meters. The center plots were localized in the field by GPS. Dbh (diameter breast height) was measured for each tree in the sample plots. Different stand structures and canopy density values were considered in order to evaluate different situations from current practice. a) The stands of the following management units were selected for analysis: 35C, 36A, and 37A in Mihăiești EB (U.P. IX Huluba); 66A, 71A, and 112A in Săcele BE; 44B, 45B, and 45D in Călărași FD (UP II Chiciu). Prior to the flight mission, a planning stage took place. Takeoff and landing sites were identified according to user manual specifications for eBee RTK product (clean of vegetation/shrubs and vegetal debris, relatively horizontal and flat area, in open space considering slopes and high trees (*). Afterwards were set the flight mission parameters, using eMotion2 released by senseFly SA, Lausanne, Switzerland - (image resolution, altitude of flight, flight b) boundaries, graphic tessellation of the area, wind direction, image overlay ratio). The takeoff, flight and landing were supervised from the eMotion 2 interface.
43 Revista de Silvicultură şi Cinegetică 3. Results and discussion Data were transferred to the processing unit resulting in cloud point and 3Dmesh, digital terrain model and a true colour ortophotomap. We analyzed the orthophotomap in all three flight areas in order to evaluate the product from the forest management point of view. In Mihăiești EB three flights of 17 minutes each were performed, using an above ground height of 422 m and resulting in 318 images which correspond to an area of 300 hectares. Wind speed was from 2 to 3 m/s. It was identified a difference between the management unit (34E) boundaries on the existing map comparing it to the aerial imagery, in this case the colour and tree crowns texture differs visibly from those of the surrounding units (Fig. 3a). a) Also, the forestry road’s path was analyzed on the surveyed sector and differences in 0.5-17 m range, in transversal section were identified (Fig. 3b). These observations are valuable in the context of forest management and database update.
b) Fig. 4. Ortophotomap from Săcele EB (a) and detail with blurry tree crowns (b) (after Achim et al 2017) a) In the Săcele EB two flights of 15 minutes each were performed at an above ground height of 500 m. Wind speed ranged from 1,5-3 m/s in mid air to 3-6 m/s near ground level. We consider that these values are explained through the mountainous region of the study area. There were obtained 257 images that correspond to a ground area of 256 ha. Identifying tree crowns on aerial photo was performed but with low rate of success due to fuzziness of images (Fig. 4a,b) although image resolution was 15 cm/pixel. Possible causes may consist of the picture overlay rate – it was set to 80% and further flights should test lower values. Other causes could be either the wind gusts or the local topography that implies multiple manoeuvres on the vertical axis. Also, different sensor types should be tested (thermal, multispectral, etc.). This approach isn’t exhaustive on the topic, as further inquiries need b) to be performed. Fig. 3. Ortophotomap (detail), Mihăiești EB showing the differences In Călărași FD there was performed one flight of 13 found in the two data sets (on red line are the features –boundary min, with above ground height of 450m and wind speed of a management unit (a)-test area 34E; and path of a forestry road of 1-2 m/s, resulting in 112 images covering an area of (b)-test area 35C, and in black line are the features existing in current 120 ha. cartographic database (after Achim et al 2017)
44 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
All trees in units 44B, 45B and 45D from UPII Chiciu Data recorded in three different locations (with different – Călărași FD were inventoried using both methods – geomorphological conditions) are valuable through high in field and using aerial imagery. On ortophotomap, accuracy measurements of forest boundaries, number visually were identified 872 trees (816 hybrid poplars of trees in a given area and road path. These findings and 56 trees assimilated to diverse hardwood species) can be transferred to management plans leading to (Fig. 5a,b). There was a difference of 14 trees that couldn’t improvement of their quality. be identified on aerial photo (1.6% from total number Obtained products contribute to the process of updating of trees). This result resides in the diameter classes the geodatabase used in forest management plans after structure of the stands. The poplar trees are within integration with the pre-existing data set. 18-72 cm dbh and the hardwood assimilated trees can The newly acquired aerial imagery give the opportunity be found within classes from 8-18 cm dbh. Thus, being to identify, measure and evaluate other categories of smaller they are highly probable to be unobservable on use than forest (roads, wetlands, unproductive lands, the orthophotomap as they may be situated under the areas affected by administration activities, game crowns of the taller trees or in their lateral shade. management areas, etc.). The newly obtained orthophotomaps improve the mapping workflow for forest management. The tested UAV has an autonomy of 40 minutes and weights 0,73kg (payload included). As a result of our inquires we recommend constructive models with larger autonomy and vertical takeoff mode included in the autopilot. Current breakthroughs sustain this option (Toth and Jóźków 2016). These aspects lead to greater area covered within one flight and better tolerance to wind gusts in mountainous areas. Regarding stands with layered canopy there is a tendency to underestimate the number of the smaller trees. We found that yield of flight missions is under the strong influence of weather conditions. We recommend flights to be taken under no wind conditions. Manufacturer has set a wind threshold of 9 m/s at which the drone should be held on the ground. Maximising the area of measurements also requires to a) have a flight takeoff/landing point in the centre of the area of interest. Also clouds between the camera and the ground must be avoided as it reduces significantly the use of the images. Light conditions are preferred to be homogenous as the darker/shaded areas tend to be uninterpretable for forestry use. We recommend a working height above ground of around 500m for optimal yield/quality ratio. Field reports show that birds of Falconidae and Accipitridae families have escorted the aircraft, but no attack has been recorded. This segment of technology is subject to a dynamic regulation process implying the need to learn the new legislation for using this type of equipment (Foster 2015). Overall, implementing UAV technology into forestry management workflow and considerably improving it, increases the accuracy of the databases and becomes a solid and reliable background for decision making b) processes. Furthermore, this new class of products can support also the administration and public authorities Fig 5. Ortophoto from ua 44B (UPII Chiciu - Călărași FD) (a) and detail in their actions. -identified tree crowns (b) (after Achim et al 2017)
45 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Getzin S, Nuske RS, Wiegand K, 2014. Using Unmanned Aerial Vehicles References (UAV) to Quantify Spatial Gap Patterns in Forests. Remote Sens. 6(8): Achim F, Cojoacă FD, Răducu R, Chițu G, Cătălin C, Moisă I, Stanciu 6988-7004. C, 2017. Recent orthophotomaps required in forest management work Goodbody TRH, Coops NC, Marshall PL, Tompalski P, Crawford P, using drones. Annals of the University of Craiova - Agriculture, Montanology, 2017. Unmanned aerial systems for precision forest inventory purposes: Cadastre Series, XLVII: 9-19. A review and case study. Forestry Chronicle, 93: 71-81. Apostol B, Lorenţ A, Apostol EA, Petrila M, Gancz V, 2018. Mohan M, Silva CA, Klauberg C, Jat P, Catts G, Cardil A, Hudak AT, Identificarea principalelor grupe de specii forestiere utilizând date Lidar Dia M, 2017. Individual Tree Detection from Unmanned Aerial Vehicle aeropurtat şi imagini aeriene multispectrale înregistrate de avioane fără (UAV) Derived Canopy Height Model in an Open Canopy Mixed Conifer pilot. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, 42(XXIII):35-43. Forest. Forests, 8: 340. Banu TP, Borlea G, Banu C, 2016. The Use of Drones in Forestry. Journal Mokros M, Výbošťok J, Merganič J, Hollaus M, Barton I, Koreň M, of Environmental Science and Engineering B5: 557-562. Tomaštík J, Čerňava J, 2017. Early Stage Forest Windthrow Estimation Brovkina O, Cienciala E, Surový P, Janata P, 2018. Unmanned aerial Based on Unmanned Aircraft System Imagery. Forests. 8(9):36. vehicles (UAV) for assessment of qualitative classification of Norway spruce Paneque-Gálvez J, McCall MK, Napoletano BM, Wich SA, Koh LP, 2014. in temperate forest stands. Geo-spatial Information Science, 21(1): 12-20. Small Drones for Community-Based Forest Monitoring: An Assessment Chianucci F, Disperati L, Guzzi D, Bianchini D, Nardino V, Lastri of Their Feasibility and Potential in Tropical Areas. Forests 5(6): 1481- C, Rindinella A, Corona P, 2016. Estimation of canopy attributes in 1507. beech forests using true colour digital images from a small fixed-wing UAV. Puliti S, Ørka HO, Gobakken T, Næsset E, 2015. Inventory of small International Journal of Applied Earth Observation and Geoinformation, 47: 60-68. forest areas using an unmanned aerial system. Remote Sensing 7(8): Colomina I, Molina P, 2014. Unmanned aerial systems for 9632-9654. photogrammetry and remote sensing: A review. ISPRS Journal of Tang L, Shao G, 2015. Drone remote sensing for forestry research and Photogrammetry and Remote Sensing, 92: 79-97. practices. Journal of Forestry Research 26(4): 791-797. Dascalu S, 2006. Remote sensing using autonomous UAVs suitable for Toth C, Jóźków G, 2016. Remote sensing platforms and sensors: A survey. less developed countries. Proceedings The International Archives of the ISPRS Journal of Photogrammetry and Remote Sensing, 115: 22-36. Photogrammetry, Remote Sensing and Spatial Information Sciences, 34 (XXX). (http://www.isprs.org/proceedings/xxxvi/part7/pdf/099.pdf), Zhang J, Hu J, Lian J, Fan Z, Ouyang X, Ye W, 2016. Seeing the forest from drones: Testing the potential of lightweight drones as a tool for Fernández-Guisuraga JM, Sanz-Ablanedo E, Suárez-Seoane S, Calvo long-term forest monitoring. Biological Conservation, 198: 60-69. L, 2018. Using Unmanned Aerial Vehicles in Postfire Vegetation Survey Campaigns through Large and Heterogeneous Areas: Opportunities and (*) eBee RTK – Extended User Manual, SenseFly Ltd, (http://www.sensefly. Challenges. Sensors 18(2): 586. com, consulted 17 January 2019). Foster J, 2015. Draft Report on Safe Use of Remotely Piloted Aircraft (**) RTK receiver – South Galaxy G1 (http://www.southinstrument.com) Systems (RPAS), Commonly Known as Unmanned Aerial Vehicles (UAVs), (***) Pix4D 2017. https://cloud.pix4d.com, (consulted 01 October 2018). in the Field of Civil Aviation (2014/2243(INI)). Committee on Transport and Tourism, European Parliament, http://www.europarl.europa.eu/ doceo/document/A-8-2015-0261_EN.html#title1. Abstract Use of small unmanned aircraft technology may improve the forest management. The aim of this paper is to show preliminary work of UAV’s equipped with different sensors within the context of Romanian forest management planning practice. To evaluate the suitability for the diverse field conditions across Romania, plots from three distinct regions were selected (plane, hill, and mountainous areas) in order to measure and/or evaluate forest characteristics as from the management view point. Main findings were shown and evaluated according to current regulations. Aerial photographs provided by the RGB camera proved to be a valuable product for mapping procedures. Also, full inventory in pure stands of hybrid poplar was possible. Setbacks were discussed against relevant literature. Conclusions drawn considered further investigations in order to set new approaches of suitability of drones in current forest management practice. Keywords: forest management planning, drone technology, UAV, RGB camera, ortophotomap
46 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Mycology
EDUCATIONAL PROJECT ON COGNITION AND USE OF WOOD-DESTROYING FUNGI AT THE TECHNICAL UNIVERSITY IN ZVOLEN (SLOVAK REPUBLIC)
MARTIN PAVLÍK
1. Introduction cultivation, processing and archiving of mushrooms; The “wood-destroying fungi” is a special term for a big »» Cooperation - presentation of new knowledge, group of fungi connecting by the ability to damage and information, consultation, preparation of students' to decompose a wood mass. However, that primarily final work and professional and scientific publications; negative activity is a base for evolution and circulation »» e-learning project - disclosure and promotion of nutrients in nature. Abilities of some species of of information about medicinal mushrooms, their wood-destroying fungi and the quality of their fruiting cultivation, processing and use both in a learning bodies are intensively utilised already millennia all and popularizing way. over the word, especially in Asia. Growing of interest Based on the successfully implemented Project, we in positive effects of fungi to health of people is evident provide students with the opportunity to learn about especially during last decades. So-called “medicinal mushrooms as much as possible in the process of mushrooms” are the natural components of Slovak teaching the subject Practical Mycology. We learn about forest stands and are ranked mostly to so-called group their way of life directly in natural conditions, letting of wood-destroying fungi. A lot of them are possible to students know their knowledge in special laboratory cultivate by a relatively easy way. Some fungi species conditions, testing their own skills and abilities to store, have the ability to decompose or bind toxic substances reproduce and grow mushrooms. They have the access from the environment and can thus help in cleaning to the latest knowledge on mushrooming abilities and and revitalization of nature and landscape. properties that can be beneficial to people's health, as The project New Methods of Study for Recognition, well as forest and nature overall. Cultivation and Use of Wood-destroying fungi was developed in 2015-2017 as a project of the Culture and 3.Results Education Grant Agency of the Ministry of Education of 3.1. Pillar 1 –Terrain the Slovak Republic (KEGA). In the field we use the various natural conditions provided by the forests of the University Forestry 2. Method Enterprise (UFE) of the Technical University in Zvolen Its main aim was to develop a basis and system for the (TUZVO), as well as the unique areas provided by the application of new technologies, methods and forms in Borova hora Arboretum (BHA). Their variety, diversity the teaching of the subject Practical Mycology, which and, at the same time, a professional approach to close to is taught at the Department of Integrated Forest nature management, offers very good opportunities to and Landscape Protection of Forestry Faculty at the observe the presence of mushrooms directly in natural Technical University in Zvolen. In the context of this conditions. Observing the relationships between the subject, a system of teaching based on 4 pillars should state of the forest and the spectrum of the mushrooms be applied upon completion of the Project solution: growing therein is the basis for understanding the role »» Terrain - study of wood-destroying fungi and of mushrooms in the forest. In this section, we focus exploration of their abilities in the natural mainly on mushroom recognition based on macroscopic environment of forest stands of University Forest features, recording and description of the place and Enterprise of the Technical University in Zvolen and circumstances associated with the occurrence of the Borova hora Arboretum; fruiting bodies, their correct initial processing and »» Laboratory - establishment of a specialized their preparation for laboratory evaluation, processing laboratory for the identification of mushrooms, and further use.
47 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
A study-presentation object in the BHA serves for the presentation of the possibilities of the use of wood- destroying fungi within mycorestoration for the effective decomposition of waste dendromass and their cultivation in conditions of forest stand (fig. 1). In this area it is possible to practically test the possibilities of mushroom growing in the field, examples of substrate care and mushroom picking. Also included are the billboards with the presentation of the results of the research "Possibilities of processing of unused dendromass by wood-destroying fungi" and "The mushrooms of the original natural communities of Borová hora Arboretum" (fig. 2-3). New applicator for the wood destroying fungi inoculation is registered as a utility model at the Industrial Property Office of the Slovak Republic (Vestník 2015).
Fig. 1. Mycoremediation - decomposition of a mixture of wood waste 3.2. Pillar 2 – Laboratory with oyster mushroom Within the premises of the Department of Integrated Forest and Landscape Protection, a Practical Mycology Laboratory was set up for the field of Forest Phytopathology, enabling the basic processing, identification of fruiting bodies from field collections and their subsequent archiving for the needs of student education (fig. 4). The basic technical equipment enables the activities related to the cultivation and growing of wood-destroying fungi and their proper storage, especially for preparing the final and professional works of the students under the guidance of educators and researchers. Several students worked on their final works, engaging in solving partial research tasks both in the field and in the laboratory, at the time of the Project's solution. 11 students successfully defended their Bachelor Thesis and 7 students the Diploma Theses, which were also solved in connection with the Project solution, in the years 2015-2017. Currently, 7 students are being Fig. 2. Growing wood-destroying fungi shiitake Lentinula edodes prepared their Diploma Theses and 1 girl is finishing her Bachelor thesis using the equipment and results of Project. The results of the Project are also collections of the mushroom fruiting bodies, which are found in authors' workplaces and are used in the teaching process. A very important part of the research of wood-destroying fungi is a collection of mushroom cultures containing pure mushroom isolated from fruiting bodies from various parts of Slovakia, which are kept under special conditions and used to prepare inoculum for cultivation of the selected species. The collection includes mushroom cultures from abroad, which was acquired for the purpose of testing and research in the future, especially from collaborating organizations (Jančovičová et al 2016, Zajac et al 2016, Kunca and Čiliak 2017).
Fig. 3. Evaluation of research on oyster mushroom cultivation in Borova hora Arboretum
48 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Fig. 4. Growth of the Ganoderma lucidum fruiting bodies in the Practical Mycology Laboratory 3.3. Pillar 3 – Cooperation Biophysics of the University of Veterinary Medicine and The third important pillar of the project forms the Pharmacy in Košice, which is crucial in order to analyse basis for presenting the results of current research the qualitative properties of substrate and mycelial and knowledge of fungi, and in particular provides biomass samples, or to publish much appreciated joint- opportunities for their presentation to all those authored papers (Ungvarská Maľučká et al 2015, 2016, interested in fungi and their significance for nature 2018). Additionally, we have been cooperating with and man. A very interesting and important form of a specialized mycological laboratory of the company mushroom propagation and propagation of their place Mykoforest – Martin Rajtar in Velčice (Slovak Republic) in nature and importance for humans, are mushroom for many years – cultivating mushrooms, preserving exhibitions. Project authors participated in the them on agar media and preparing the inoculation preparation of several promotional and educational media needed for mycoremediation research. In events. addition, the cooperation with the National Forestry Every year, the Fungi exhibition is held at the Slovak Center in Zvolen (Pavlík et al 2017), its Forest protection Forestry and Wood Museum in Zvolen, also with the service in Banská Štiavnica and the Central Laboratory active participation the one of the project authors. In of Forestry gives the students of the Practical Mycology 2017, within the framework of the Project's project, a course the means to acquire practical experience photo exhibition called "Man and Mushroom" was along with great work environment and experienced organized in the premises of the Slovak Forestry and researchers to help them with their research projects Wood Library TUZVO, where several hundred visitors and theses. took part during 4 months. Within the framework of An important achievement was the establishment of the the exhibition, the seminar on "Mushrooms in nature official collaboration agreement between the Technical and the possibilities of their use by humans" was University in Zvolen and important research facilities also organized, which was attended by several dozen abroad. For several years, we have been communicating participants. In connection with the project solution, a with the management and research workers of the specialized mycological seminar "Diversity and Ecology Shanghai Academy of Agricultural Sciences (PR China), of Mushrooms" was organized at TU in Zvolen and mainly the Institute of Edible Fungi, meeting them at special event "Mycological Days in Slovakia" in 2016. various conferences and exchanging the experiences Another important result of the project is development with growing and using the medicinal mushrooms with of joint scientific collaboration with research positive effects on human body. The Agreement has facilities not only in Slovakia, but also abroad, which been signed in 2016 and three TUZVO representatives shows great promise for the upcoming years. A have been invited to Shanghai in 2017 to further crucial part of this project is a collaboration with arrange the collaboration details. In the mycology area, the Department of Chemistry, Biochemistry and it is mostly the opportunity for a joint research of the
49 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Ganoderma spp. and Cordyceps spp., involving research a simple test. workers and students in order to facilitate a project and During the realisation phase, the project authors, joint publications. students and others interested in fungi, had the Another important result of the Project is a signing opportunity to partake in gathering the fruiting bodies, of the Collaboration agreement between TUZVO mainly those of wood-destroying species. They were and MycoMedica d.o.o. company from Slovenia, able to create their own test patches, monitoring the which is an important producer of fungi and fungi- growth in various conditions, on various substrates, based supplements. The company uses both natural to evaluate the biological efficacy of the growth of conditions and the latest cultivation techniques, such fruiting bodies and suitability of various substrates for as liquid fermentation in bioreactors, to produce growing wood-destroying fungi. And thus, it will carry fungi. Both visiting the company in Slovenia as well on. The facilities and collections, together with the as the company’s CEO visit in Slovakia confirmed and publications and the results of thesis will be accessible specified the cooperation in the upcoming years, with to the students even after the Project ends. The newly the possibility of study stays for the students and established contacts and joint projects with the lecture and research opportunities for the specialists in organisations in Slovakia and abroad will be accessible both countries. for all the TUZVO students. Another important result based on the exchange of Through the practical knowledge, mainly of the wood- experience at international conferences, is the creation destroying fungi under natural conditions, their of joint project „Profitability of Mushroom Cultivation primary processing and laboratory cultivation, they using locally available agricultural waste“ with the will acquire additional knowledge on their properties, Mushroom Training and Resource Center in Kabale, which can be used for the practical growing and using Uganda, resulting in joint publications (Pavlík et al the fungi. The Project’s main asset is to broaden the 2016). knowledge on mushrooms, using the creative methods As a result of the Project, several papers have been of students to use natural sources for the benefit of published in current content journals, a utility model human health and the nature. has been filed, along with a number of scientific and propagation materials produced. Propagation of the Acknowledgements Project results at lectures, conferences in Slovakia and The author is grateful for the support of the project abroad creates more opportunities to create practical Profitability of Mushroom Cultivation using locally courses, smaller and larger projects on both domestic available agricultural waste. The article was created in and international scale. An example would be an connection with the preparation of the KEGA (Cultural accredited education course „Fungi and human“ or and Educational Grant Agency) project no. 013TU „New ways of utilizing mushrooms in agriculture“ of Z-4/2019, and the Slovak Research and Development Ministry of Agriculture and Rural Development of the Agency (project no. APVV-17-0644). Slovak Republic. Mention 3.4. Pillar 4 - e-learning project The paper was presented in the International E-learning project „Medicinal mushrooms – their Scientific Conference „Forest Science for a Sustainable growing and using“, which is accessible on the Internet Forestry and Human Wellbeing in a Changing World” – as a result of the Project for anyone, who is interested INCDS “Marin Drăcea” 85 Years of Activity / Centenary in knowing more about identification, ecology, growing of Great Union in 1918 (September 2018, Bucharest, and using mushrooms. It is the opportunity to test Romania). the knowledge with a simple test. Another significant achievement would be the success of the Mycology References course, which is a part of Third Age University of TUZVO. Jančovičová S, Blanár D, Glejdura S, Kunca V, 2016. Panellus ringens and Its students are the example of growing interest in P. violaceofulvus (Agaricales, Mycenaceae) from Slovakia: morphological mushrooms among our citizens, setting the example and ecological aspects. Folia Oecologica, 43(2): 164-175. for the Practical mycology students, considering their Kunca V, Čiliak M, 2017. Habitat preferences of Hericium erinaceus in excitement for mycology, knowing and using the fungi. Slovakia. Fungal Ecology 27: 189-192. Pavlík M, Byandusya P, Halaj D, 2016. Comparison of the oyster 4. Conclusions mushroom growing efficiency on the locally available substrates in By realisation of the project, we met our main goal – rural regions of Uganda and Slovakia. In Hlaváč P, Vidholdová Z (eds), Protecting trees and wood 2016 Proceedings of peer-reviewed scientific innovation in educating students. Creating and securing papers and abstracts: 20-26. the education system along the line: field-laboratory- Pavlík M, Krupová D, Ungvarská Maľučká L, Pavlik M jr, Rajtar cooperation-e-learning allowed the students and those M, 2017. Preliminary mycoremediation evaluation of waste ash who are interested in fungi to acquire the experience from thermal power plant utilising the oyster mushroom. In 17th in ideal conditions with the opportunity to use the International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM 2017, 27– experience to grow and use the fungi, along with the 29 Nov., 2017, Vienna, Proceedings 17(43): 147-154. access to the additional information on the Internet Ungvarská Maľučká L, Harvanová J, Pavlík M, Rajtar M, Jaroščiak L, with the opportunity to test their knowledge with 2015. Free-radical scavenging activities of cultured Chinese caterpillar
50 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
mushroom, Ophiocordyceps sinensis, and structural characterization by Ungvarská Maľučká L, Harvanová J, Uhrinová A, Salayová A, Pavlík nuclear magnetic resonance spectroscopy. In 8th International medicinal M, Rajtar M, 2018. Antioxidant activity and infrared spectroscopy mushrooms conference: "Medicinal mushrooms: entrepreneurial analysis of alcoholic extracts obtained from Paecilomyces hepiali opportunities for young people and healthcare trends in the 21st (Ascomycetes). International Journal of Medicinal Mushrooms, 20(6): 595- century". Bogotá:150-151. 605. Ungvarská Maľučká L, Harvanová J, Pavlík M, Rajtar M, Jaroščiak L, Vestník ÚPV SR č. 12/2015. Aplicator for the wood destroying fungi 2016. Free-radical scavenging activities of cultured mycelia of Paecilomyces inoculation. Utility model No. 7312. Aplikátor na inokuláciu drokaznými hepiali (Ascomycetes) extracts and structural characterization of bioactive hubami: Osvedčenie o zápise úžitkového vzoru č. 7312. components by nuclear magnetic resonance spectroscopy. International Zajac M, Zajacová J, Kunca V, Cechová M, 2016. Genus Hygrocybe in Journal of Medicinal Mushrooms 18(10): 895-903. Kysuce region, northwestern Slovakia, part II. Catathelasma 17: 5-23. Abstract The realised project has been focused on students of Technical University in Zvolen, to introduce the possibilities of identification, recognition, processing and use of wood-destroying fungi. So-called “medicinal mushrooms” are the natural components of Slovak forest stands and are ranked mostly to so-called group of wood-destroying fungi. A lot of them are possible to cultivate by a relatively easy way. Some fungi species have the ability to decompose or bind toxic substances from the environment and can thus help in cleaning and revitalization of nature and landscape. Vast collections of fruiting bodies and cultures of wood-destroying fungi have been made accessible to the students of Practical mycology course, as well as all the other students and research workers to help them with their research in properties and abilities of the fungi. The Project’s main asset is to broaden the knowledge on mushrooms, using the creative methods of students to use natural sources for the benefit of human health and the nature. Keywords: wood-destroying fungi, mushroom growing, medicinal mushrooms, Practical mycology, exploring and use of mushrooms
51 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Genetică forestieră
FENOLOGIA ÎNFRUNZIRII ȘI ÎNFLORIRII ÎN PLANTAJE DE CVERCINEE
ECATERINA NICOLETA APOSTOL, MARIUS BUDEANU1, CRISTIANA CIUVĂȚ, ROBERT IVAN, ALEXANDRU LUCIAN CURTU, NECULAE ȘOFLETEA
1. Introducere ecosistemele forestiere din țara noastră, se impune conservarea ex situ a acestora prin instalarea de plantaje Proces biologic studiat în prezent în principal pentru pentru producerea de semințe (Șofletea 2005) și mai a evalua modul în care reacționează plantele la ales prin continuarea programului de ameliorare, prin schimbările climatice (Parmesan and Yohe 2003, trecerea la a doua generație de plantaje. Root et al 2003, Chmielewski et al 2004, Cleland et al 2007, Rosenzweig et al 2008, Pope 2013), fenologia În acest sens, scopul studiului a constat în analiza reprezintă un indicator utilizat pentru cuantificarea în premieră a fenologiei de primăvară, în special a adaptabilității speciilor forestiere, pentru prognozarea înfloririi, în plantaje de cvercinee, în scopul identificării schimbărilor fenofazelor, a reglării ciclului de carbon și suprapunerii antezei clonelor. O suprapunere a apă dintre sol, vegetație și atmosferă (Menzel et al 2006, înfloririi ar presupune o împerechere de tip polycross, Rutishauser et al 2008), precum și pentru evaluarea favorabilă creării varietăților sintetice multiple, în timp impactului factorilor biotici asupra arborilor într-un ce un decalaj fenologic interclonal de înflorire are ca mediu în continuă schimbare. efect restrângerea panmixiei, cu efecte negative asupra diversității genetice și chiar cu previzibile cazuri de La nivelul arborilor, procesele fenologice, cum ar fi consangvinizare. înmugurirea, înfrunzirea, înflorirea, fructificația, coacerea, senescența și căderea frunzelor (Fig. 1) sunt 2. Locul și metoda de cercetare controlate atât genetic, cât și de factorii climatici (Crabbe et al 2016). Totodată, trebuie luată în considerare și Evaluarea fenologiei de primăvară s-a realizat prin influența semnificativă asupra fenologiei speciilor pe observații asupra înfrunzirii și înfloririi, efectuate care o are regimul termic - variabil de la un an la altul, în anii 2015-2016, în general din data de 20 martie sau de-a lungul gradienților altitudinali și latitudinali până pe 10 mai, la un interval de 2-4 zile, sau mai (Menzel et al 2006, Vitasse et al 2009, 2010). mult, în funcție de temperaturile medii zilnice din anul respectiv. Cu ajutorul unui binocular 20 x 50 s-au În condițiile climatice actuale, în continuă schimbare realizat observații asupra întregii coroane a arborilor, (IPCC 2013, Simota et al 2014), speciile de stejari, în întotdeauna din aceeași direcție, în suprafețe de special Quercus robur L. (stejarul pedunculat) şi Quercus cercetare de lungă durată conservate ex situ (Pârnuță pedunculiflora K. Koch (stejarul brumăriu) fructifică et al 2012), în plantajul Mândrești, administrat de O.S. din ce în ce mai rar, cu o periodicitate chiar de până la Tecuci, D.S. Galați și respectiv în plantajul de hibridare 10 ani (Curtu et al 2015), ori chiar mai mare, și cu o interspecifică Cobadin, administrat de O.S. Murfatlar, intensitate mai redusă (Lechowicz 1995), fiind astfel din cadrul D.S. Constanţa (Tab. 1). afectată regenerarea naturală, putându-se discuta de un regres biologic al speciilor, sau chiar de o recesiune Înfrunzirea a fost evaluată utilizând 4 stadii de ontogenetică a acestora (Bândiu et al 1995, Apostol et al dezvoltare: stadiul 0 - mai mult de 50% din mugurii 2015, Chesnoiu 2017). coroanei sunt dormanți; stadiul I - mai mult de 50% din mugurii coronei sunt umflați și poate fi observată Având în vedere periodicitatea fructificației, cât și pentru prima dată culoarea verde pe suprafața faptul că stejarul pedunculat și stejarul brumăriu ajung mugurelui; stadiul II - mai mult de 50% din muguri la maturitate în masiv chiar și după vârsta de 70 de prezintă frunzulițe, fără însă a se putea observa ani (Șofletea and Curtu 2007), în vederea asigurării pețiolul sau baza acestora; stadiul III - mai mult de necesarului de material forestier de reproducere 50% din coroană prezintă frunze complet formate, însă pentru cele două specii de importanță majoră pentru incomplet dezvoltate. Ținând cont de calendarul Iulian
1 autor corespondent
52 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
(DOY), funcție de ziua din an în care un arbore a atins fiind precoce (1%) sau tardive (8,5%). stadiul I, acesta a fost încadrat în una din cele trei clase În anul 2016, deplasările în teren au început în data de fenologice: precoce (P), intermediar (I) sau tardiv (T) 30 martie şi s-au desfăşurat până la data de 28 aprilie (TREES4FUTURE 2016, Chesnoiu 2017). , cu o periodicitate a observaţiilor de 3-5 zile. Clonele Fenologia înfloririi și fecundării (anteza) s-a axat pe precoce au intrat în vegetație, ca și în anul anterior, observaţii şi consemnări privind maturarea florilor înainte de 30 martie, cele intermediare în perioada 31 mascule, apreciată prin momentul în care a început martie - 9 aprilie, iar cele tardive, după această ultimă diseminarea polenului. S-a adoptat această modalitate dată (Fig. 2, Fig. 4). de lucru din două motive: în primul rând, observaţiile A rezultat și de această dată preponderenţa clonelor fenologice sunt mult mai uşor de efectuat asupra florilor intermediare, dintre cele 42 de clone 39 (93%) au fost mascule, iar în al doilea rând, s-au acceptat precizările intermediare, celelalte 3 clone fiind precoce (5%) sau formulate de Bacilieri et al (1995) privind întârzierea tardive (2%). de maturare a florilor femele faţă de cele mascule cu câteva zile, ceea ce înseamnă că maturarea acestora este intercorelată.
Fig. 2. Derularea fenofazei înfrunzirii clonelor de stejar pedunculat în anii 2015 și 2016 în plantajul Mândrești Fig. 1. Diagrama fenologiei arborilor
Tab. 1. Suprafețele de cercetare unde s-au realizat observații fenologice Nr. Fenologie Crt. Denumire COD primăvară Plantajul (livada seminceră) de 1 stejar pedunculat Mândrești PS-ST-GL85 2015, 2016 Plantajul (livada seminceră) de hibridare interspecifică 2 Cobadin (Quercus PS-ST'X'-CT87 2016 pedunculiflora X Quercus robur)
Astfel, s-au efectuat observații asupra amenților masculi utilizând 2 scări de evaluare: stadiul 0, când peste 50% din amenți sunt de culoare verde-gălbui, Fig. 3. Distribuţia clonelor pe categorii fenologice de înfrunzire în anul alungiți, însă nu eliberează polen și stadiul I, când 2015 în plantajul Mândrești peste 50% din amenți sunt complet alungiți, complet pendenți (Sharp and Chisman 1961), galben-maronii și eliberează polen (Pâques 2016, Chesnoiu 2017). 3. Rezultate obţinute 3.1. Analiza fenologiei de primăvară privind înfrunzirea Anii 2015 și 2016 - plantajul Mândrești În anul 2015, deplasările în teren au început în data de 31 martie şi s-au desfăşurat până la data de 5 mai, cu o periodicitate a observaţiilor de 3-5 zile. Clonele precoce au intrat în vegetație înainte de 30 martie, cele intermediare în perioada 5-8 aprilie, iar cele tardive după această ultimă dată (Fig. 2, Fig. 3). Se observă Fig. 4. Distribuţia clonelor pe categorii fenologice de înfrunzire în anul preponderenţa clonelor intermediare, dintre cele 42 de 2016 în plantajul Mândrești clone 37 (90,5%) sunt intermediare, celelalte 5 clone
53 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Anul 2016 - plantajul Cobadin clone, în anul 2016, un an cu temperaturi medii mai În plantajul Cobadin au fost evaluați 212 rameți ridicate în primăvară și fără prezența vreunui îngheț aparținând la 16 clone de stejar brumăriu și 17 clone de târziu, au înflorit 33 de clone, dintre care 32 de clone au stejar pedunculat. Primele înregistrări fenologice s-au diseminat polen după data de 16 aprilie (Doy 107) și 1 efectuat în plantaj începând cu data de 22 martie şi s-au clonă după 18 aprilie (DOY 109) (Fig. 7). desfăşurat până la data de 3 mai, cu o periodicitate a observaţiilor de 3-5 (7) zile. Clonele precoce au intrat în vegetație până la data de 22 martie, cele intermediare în perioada 23 martie – 11 aprilie, iar cele tardive, după această ultimă dată (Fig. 5, Fig. 6). Dacă stejarul pedunculat are clone prezente în toate cele trei categorii fenologice (18% precoce, 71% intermediare, 12% tardive), stejarul brumăriu are doar clone intermediare (100%) din punct de vedere fenologic.
Fig. 7. Începutul înfloririi clonelor în anii 2015 și 2016 în plantajul Mândrești Atât în anul 2015, cât și în anul 2016, majoritatea clonelor din plantaj au înflorit în aceeași perioadă, fiind asigurată fecundarea de tip polycross, scopul constituirii acestor plantaje fiind astfel asigurat. Anul 2016 - plantajul Cobadin În plantajul (livada seminceră) Cobadin s-a urmărit, ca Fig. 5. Derularea fenofazei înfrunzirii clonelor de stejar pedunculat și și în plantajul Mândrești, suprapunerea fazei înfloririi stejar brumăriu în anul 2016 în plantajul Cobadin în vederea stabilirii gradului de interfecundare panmictică de tip polycross, însă, fiind un plantaj de stejar pedunculat în amestec cu stejar brumăriu, s-a urmărit nu doar suprapunerea fenofazei înfloririi la nivel interclonal, ci și interspecific. Clonele de stejar pedunculat sunt de proveniență Buciumeni (Tecuci, jud. Galaţi), iar cele de stejar brumăriu sunt de proveniență Caracal (Olt), Fundulea și Brănești (Ilfov). Clonele de stejar brumăriu 2, 5, 12 și 29 au început să înflorească înainte de 12 aprilie (DOY 103) și au continuat să înflorească până după 28 aprilie (DOY 119), când au înflorit rameţii din clonele 6 și 28. S-a înregistrat aşadar o diferență de 16 zile, chiar dacă, din punct de vedere al fenologiei înfrunzirii toate clonele s-au încadrat în Fig. 6. Distribuţia clonelor pe specii și pe categorii fenologice de categoria intermediare. La stejarul pedunculat, prima înfrunzire în anul 2016 în plantajul Cobadin care a înflorit (8 aprilie, DOY 99) a fost clona 271, urmată de clonele 267, 274 și 278, care începuseră să 3.2. Analiza fenologiei de primăvară privind disemineze polen înainte de 12 aprilie (DOY 103) (Fig. înflorirea Anii 2015 și 2016 - plantajul Mândrești 8). Cele mai multe clone au înflorit începând cu data de 17 aprilie (DOY 107), iar ultimele (clonele 221 și 269) au În plantajul (livada seminceră) Mândrești, ale cărui început să înflorească după data de 24 aprilie (DOY 115) clone sunt de proveniență locală, Torcești-Tecuci și chiar după 28 aprilie (DOY 119), clonele 219, 270, 276, (șleau de silvostepă cu stejar brumăriu), , s-a urmărit 277. Ca atare, la stejarul pedunculat, numărul cel mai în principal suprapunerea fazei înfloririi în vederea mare de zile dintre momentul începerii diseminării stabilirii gradului de interfecundare panmictică de tip polenului de către primele și ultimele clone a fost de 20 polycross între clone. În plantajul de stejar pedunculat de zile, ceea ce exclude posibilitatea interfecundării de Mândrești au fost evaluați 300 de rameți aparținând la tip polycross dintre acestea. 42 de clone de proveniență Torcești-Tecuci. Dacă în anul 2015, un an marcat de prezența înghețului târziu, au La nivel interspecific, în perioada 16-24 aprilie au înflorit 29 de clone, diseminând polen după 19 aprilie înflorit cele mai multe dintre clone, atât de stejar (DOY 109) 13 clone, și după 23 aprilie (DOY 113) 16 pedunculat (9 clone - 53% din cele 17 în total), cât și de
54 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 stejar brumăriu (10 clone - 62,5% din cele 16 în total), 4. Discuţii şi Concluzii putându-se astfel hibrida interspecific doar 19 clone, În ambii ani de observații (2015 și 2016), clonele dintre cele 33 urmărite la nivelul celor doi taxoni. din plantajul Mândrești au început să înfrunzească în aceeași perioadă (30-31 martie), ca şi speciile de cvercinee din Bucureşti, în sezonul de vegetaţie din anul 1938 (Rădulescu 1938), la care însă înfrunzirea s-a încheiat mai târziu, pe 30 aprilie. Și înflorirea a început aproximativ în aceeași perioadă: 16 aprilie (Mândrești), 19 aprilie (Cobadin), respectiv 20 aprilie (București) Totuși, dacă în plantajul Mândrești înflorirea s-a produs relativ într-un timp scurt, de câteva zile, în plantajul Cobadin, ca și la stejarul pedunculat din București, aceasta s-a produs într-un interval de până la 20 de zile, din 20 aprilie până în 10 mai. Aproximativ zece ani mai târziu față de observațiile fenologice consemnate de Rădulescu, studiindu-se Fig. 8. Începutul înfloririi clonelor în anul 2016 în plantajul Cobadin fenologia stejarului pedunculat în regiunea de câmpie şi de deal din Muntenia și Moldova (Bălănică and Tomescu 3.3. Interpretarea corelativă a datelor din 1953), s-a observat că începutul înfrunzirii a avut loc în anii de observații fenologice efectuate în 25 aprilie în Muntenia și respectiv în data de 3 mai în plantajele Cobadin și Mândrești Moldova, mai tîrziu cu peste 20 de zile față de clonele Atât pentru înfrunzire, cât și pentru înflorire, corelația de stejar pedunculat din Plantajul Mândrești și chiar de între clonele de stejar brumăriu și cele de stejar peste 30 de zile față de cele din Plantajul Cobadin. pedunculat din plantajul Cobadin este nesemnificativă Tomescu şi colaboratorii (1964) au studiat în anul (Tab. 2). Semnificativă este însă corelația înfrunzire- 1961 influenţa mediului extern şi a celui intern asupra înflorire dintre clonele de stejar pedunculat (Tab. 3). producerii fenofazelor. Astfel, în funcţie de longitudine, Corelația nesemnificativă dintre clonele de stejar stejarul pedunculat are nevoie de o perioadă de 2,7 brumăriu poate fi explicată prin originea diferită a zile de la un grad de longitudine la altul. În raport cu acestora (Caracal - Fundulea - Brănești). zona de vegetaţie, Ştefăneşti şi Bărăgan, diferenţa la Tab. 2. Corelația înfrunzirii și corelația înfloririi clonelor de stejar înmugurire a fost de 18 zile pentru stejarul pedunculat. pedunculat și stejar brumăriu din plantajul Cobadin, în anul 2016 În staţiunea Ştefăneşti stejarul brumăriu a început să Categorie Specie Nr. de (r ) Semnificaţie (p) înfrunzească pe 17 aprilie. fenologică clone S La speciile de stejar, mugurii florali nu se deosebesc Qrob 17 Înfrunzire -0,337 >0,05 Qped 16 de cei foliacei; totuși, după cercetările efectuate de Qrob 17 Tomescu şi colaboratorii (1965) a reieşit că ar putea Înflorire 0,293 >0,05 Qped 16 exista o oarecare indicaţie cu privire la dimensiunile mugurilor şi amplasarea lor pe lujeri. Astfel, r - Coeficient de corelaţie Spearman. inflorescenţele mascule, singurele formate şi vizibile S în vara anului precedent înfloririi, s-au găsit în muguri Tab. 3. Corelația înfrunzire – înflorire dintre clonele de stejar cu lungimi şi diametre de minim 3 mm. Se găsesc, de pedunculat și stejar brumăriu din plantajul Cobadin în anul 2016 asemenea, muguri cu aceleaşi dimensiuni, dar care nu An de Nr. de conţin inflorescenţe mascule. observaţii Specie (rS) Semnificaţie (p) fenologice clone Crăciunesc (2013) a studiat hibridarea naturală între Qrob 17 0,552* <0,05 2016 speciile de cvercinee existente în fitocenoza forestieră Qped 16 0,307 >0,05 Bejan-Deva, recunoscută ca centru de hibridare a speciilor Quercus robur L. (stejar pedunculat), Q. petraea *p<0,05 (Matt.) Liebl. (gorun), Q. frainetto Ten. (gârniţă) şi Q. Ca și în plantajul Cobadin, atât pentru înfrunzire, cât pubescens Willd. (stejar pufos), prin evaluarea fenologiei și pentru înflorire, corelația între clonele de stejar deschiderii mugurilor foliari și înfloririi. Deoarece pedunculat este nesemnificativă (Tab. 4). intervalele în care a avut loc înflorirea celor patru specii de cvercinee se suprapun, concluzia a fost că nu există Tab. 4. Corelația înfrunzirii și corelația înfloririi clonelor de stejar bariere prezigotice pentru împiedicarea fenomenului de pedunculat din plantajul Mândrești între anii de observații 2015 și hibridare naturală și, ca atare, există premisele necesare 2016 realizării acestui fenomen, ceea ce, în cercetările de față, Categorie Nr. de Ani de confirmă suprapunerea fenofazelor antezei în plantajul observaţii (rS) Semnificaţie (p) fenologică clone fenologice de hibridare interspecifică Cobadin. Înfrunzire 42 2015-2016 0,300 >0,05 Într-un arboret natural în care au analizat și Înflorire 27 2015-2016 0,189 >0,05 variabilitatea morfologică, Bacilieri şi colaboratorii
55 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
(1995) au studiat și diferenţele fenologice dintre stejar Chmielewski FM, Müller A, Bruns E, 2004. Climate changes and trends şi gorun. Pentru observaţiile fenologice, florile mascule in phenology of fruit trees and field crops in Germany, 1961–2000. Agricultural and Forest Meteorology, 121(1), 69-78. şi femele au fost monitorizate la fiecare 3 zile, în anul Cleland EE, Chuine I, Menzel A, Mooney HA, Schwartz MD, 2007. 1989, la fiecare 14 zile în 1991 şi la fiecare 7 zile în Shifting plant phenology in response to global change. Trends in Ecology 1992. Observaţiile s-au concentrat în partea superioară & Evolution 22(7): 357-365. a coroanei, folosind telescopul (25x, 40x). Florile Crabbe R, Dash J, Rodriguez-Galiano V, Janous D, Pavelka M, mascule au fost considerate mature când amenţii au Mareka M, 2016. Extreme warm temperatures alter forest phenology eliberat polenul, iar cele femele când pistilul a devenit and productivity in Europe. Science of the Total Environment 563-564: roşu aprins. Pentru fenologie s-a identificat o mare 486-495. variabilitate între precocitatea individuală şi media Crăciunesc I, 2013. Evaluarea nivelului de hibridare naturală la specii perioadei de înflorire. Se poate concluziona faptul că, în autohtone de cvercinee: analiză de caz în rezervația naturală Bejan-Deva. acelaşi an nu se realizează toate încrucişările posibile Teză de doctorat. între indivizi. Curtu AL, Craciunesc I, Enescu CM, Vidalis A, Sofletea N, 2015. Fine- scale spatial genetic structure in a multi-oak-species (Quercus spp.) forest. Conservarea in situ, ex situ și migrația asistată a iForest - Biogeoscience and Forestry 8: 324-332. proveniențelor valoroase de cvercinee, cu plasticitate și Cuza P, 2013. Dinamica înfrunzirii arborilor seminceri de stejar adaptabilitate sporită, și cu capacități bune de producție, pedunculat (Quercus robur L.), situați pe lizieră și a descendenților. Mediul este o condiție prealabilă pentru asigurarea stabilității Ambiant, 5(71): 1-6. ecosistemelor forestiere în contextul schimbărilor IPCC, 2013. Climate change 2007: the physical science basis. Technical climatice și al influenței antropice. report. In: Solomon S, Qin D, Manning M, Chen Z, Marquis M, Averyt KB, Tignor M, Mille HL (eds). Contribution of working group I to the fourth Ca o comparație a înfloririi clonelor de stejar pedunculat assessment report of the intergovernmental panel on climate change. din cele două plantaje, Mândrești și Cobadin, se poate Ambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New York, afirma că suprapunerea fenofazelor în plantajul NY, USA. Mândrești se explică prin instalarea acestuia în aceeași Lechowicz MJ, 1995. Seasonality of flowering and fruiting in temperature regiune de proveniență cu arboretul de unde s-au forest trees. Canadian J. Bot. 73(2): 175-182. prelevat ramurile altoi, pe când, în plantajul Cobadin, Menzel A, Sparks TH, Estrella N, Koch E, Aasa A, Ahas R, Chmielewski FM, 2006. European phenological response to climate change matches clonele de stejar pedunculat de proveniență Buciumeni the warming pattern. Global Change Biology, 12(10): 1969-1976. (regiunea ecologică H2) au fost instalate în altă Parmesan C, Yohe G, 2003. A globally coherent fingerprint of climate regiune de proveniență (regiunea ecologică I), acestea change impacts across natural systems. Nature 421: 37-42. manifestând un comportament diferit. Se confirmă Pâques LE (coord.), 2016. TREES4FUTURE - Designing Trees for the astfel importanța transferului materialului forestier de Future. Alternative methodologies for phenology assessment in forest reproducere în cadrul aceleiași regiuni de proveniență. trees. http://www.trees4future.eu/uploads/t4f-training-activities/ În aceleași condiții ecologice, clonele de stejar brumăriu Annex%20I%201%20Alternative%20methodologies%20for%20 phenology%20assessment%20in%20forest%20trees.pdf, pp. 4-6. de origini diferite (Caracal, Fundulea și Brănești) Pârnuţă G, Budeanu M, Stuparu E, Scărlătescu V, Chesnoiu EN, au înflorit în perioade diferite, ceea ce confirmă Tudoroiu M, Filat M, Nica MS, Teodosiu M, Lorenț A, Daia M, Dinu din nou importanța utilizării materialului forestier GC, 2012. Catalogul Național al Materialelor de Bază pentru producerea de reproducere doar în cadrul aceleiași regiuni de Materialelor Forestiere de Reproducere. Ed. Silvică. proveniență. Pope KS, Dose V, Da Silva D, Brown PH, Leslie CA, De Jong TM, 2013. În ceea ce privește conservarea ex situ, cu referire în Detecting nonlinear response of spring phenology to climate change by special la plantaje (livezi de semințe), sincronizarea Bayesian analysis. Global Change Biology 19: 1518-1525. fenologiei înfloririi clonelor se poate asigura doar Rădulescu AV, 1938. Observațiuni fenologice la speciile lemnoase din București, făcute în sezonul de vegetație 1937. Analele ICAS 4(1): 231-247. printr-o evaluare inițială a arborilor donatori (arbori Root TL, Price JT, Hall KR, Schneider SH, Rosenzweig C, Pounds plus) din populațiile naturale, putându-se asigura astfel JA, 2003. Fingerprints of global warming on wild animals and plants. fenomenul de panmixie la la un nivel cât mai amplu. Nature (London) 421: 57-60. Rosenzweig C, Karoly D, Vicarelli M et al., 2008. Attributing physical Bibliografie and biological impacts to anthropogenic climate change. Nature (London), Apostol EN, Curtu AL, Şofletea N, 2015. Structura taxonomică 453, 353. intraspecifică într-un complex de cvercinee din estul României, la Rutishauser T, Luterbacher J, Defila D, Frank D, Wanner H, 2008. contactul cu zona silvostepei externe. Revista de Silvicultură și Cinegetică, Swiss spring plant phenology 2007: extremes, a multi-century 37: 47-51. perspective, and changes in temperature sensitivity. Geophys Res Lett. Bacilieri R, Ducousso A, Kremer A, 1995. Genetic, morphological, 35: L05703. doi: 10.1029/2007GL032545. ecological and phenological differentiation between Quercus petrea Simota C, Dumitru S, Vizitiu O, Coteţ V, Ignat P, Mateescu E, (Matt.) Liebl. and Quercus robur L. in a mixed stand of Nortwest of France. Alexandru D, Cofas E, 2014. Ghid de bune practici agricole pentru Silvae Genetica 44(1): 1-10. atenuarea efectului schimbărilor climatice asupra agriculturii. ICPA, Bălănică T, Tomescu A, 1953. Dare de seamă asupra observaţiilor ANM, USAMV Bucureşti, www.icpa.ro/documente/ADER%20511_ghid. fenologice forestiere efectuate în anul 1949. Analele ICAS 13(1): 71-80. pdf. Bândiu C, Smejkal GM, Vişoiu-Smejkal D, 1995. Pădurea seculară - Sharp WM, Chisman HH, 1961. Flowering and fruiting in the white oaks. Cercetări ecologice în Banat. Ed. Mirton, Timişoara, 151-152. I. Staminate flowering through pollen dispersal. Ecology 42: 365-372. Chesnoiu (Apostol) EN, 2017. Discriminarea taxonomică prin descriptori Șofletea N, Curtu L, 2001. Dendrologie - vol. II. Ed. Pentru Viață, Braşov. ai frunzelor şi analiza fenologiei de primăvară la stejarul pedunculat Şofletea N, 2005. Genetică şi ameliorarea arborilor. Ed. “Pentru Viaţă”, (Quercus robur L.) şi stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora K. Koch). Braşov. Teză de doctorat. Universitatea „Transilvania” din Braşov, 182 p.
56 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Şofletea N, Curtu L, 2007. Dendrologie. Ed. Universității Transilvania, Vitasse Y, Delzon S, Dufrêne E, Pontailler JY, Louvet JM, Kremer Brașov. A, Michalet R, 2009. Leaf phenology sensitivity to temperature Tomescu A, 1964. Fazele periodice de vegetație la speciile forestiere în in European trees: Do within-species populations exhibit similar anul 1961, în R.P.R. Analele ICAS 24(1): 29 -50. responses? Agricultural and Forest Meteorology. 149(5): 735-744. Tomescu A, 1965. Biologia infloririi și fructificării; metode de prevedere și Vitasse Y, Bresson CC, Kremer A, Michalet R, Delzon S, 2010. apreciere cantitativa a fructificației la speciile de stejar. Analele I.C.A.S. Quantifying phenological plasticity to temperature in two temperate 25(1): 27-58. tree species. Functional Ecology 24: 1211-1218. Abstract Phenology of leafing and flowering in oaks seed orchards The study consisted of the evaluation of the phenology of bud burst and flowering in two oak species seed orchards, one of Pedunculate oak and one of interspecific hybridization between Q. robur and Q. pedunculiflora in order to identify the overlapping of the clones into the anthesys. An overlap of clone and ramets would involve a polycross pair with beneficial effects on the level of genetic diversity, and the phenological differences between them would have opposite effects, including possible consangvinization due to simultaneous maturation of the ramets of the same clones. The analysis of phenology has highlighted the fact that overlapping of the anthesys phenophases occurs when the clones come from the same region of origin and has only partial overlap when they have different origins, which confirms the importance of using forest reproductive material only within the same provenance region, resulting in the necessity of the phenological evaluation of the graft donor trees before their cloning. Keywords: bud burst, flowering, seed orchard, Quercus robur, Quercus pedunculiflora, Romania Recenzie Marius Budeanu, 2018: Conservarea 1.Pentru reușita procesului de păstrare a ghindei »» influenței duratei de conservare asupra semințelor cu longevitate naturală redusă la sunt necesare: vitalității puieților obținuți; specii din familia Fagaceae. Editura Silvică. »» recoltarea semințelor imediat după »» influenței parametrilor fiziologici ai semințelor, Cercetările de față se înscriu în seria căderea lor; cum ar fi respirația, asupra rezultatelor preocupărilor lăudabile ale dr. Ilarion Vlase și »» selectarea pentru conservare doar a obținute în procesul de conservare. consemnate în cartea “Conservarea semințelor semințelor sănătoase; Rezultatele de față au fost obținute în forestiere” (1982) precum și ale altor cercetători »» conservarea ghindei este recomandată cadrul proiectului “Dezvoltarea metodelor renumiți ai INCDS (ICS, ICAS): R. Fărcaș, S. la temperatura de 00C, în săculeți de și tehnologiilor de conservare a resurselor Rădulescu, I. Lupe, A. Tomescu, A. Mihalache, polietilenă semiperforată. genetice forestiere valoroase la speciile de Cătănescu: cvercinee în contextul schimbărilor de mediu” 2.Pentru păstrarea jirului se recomandă: Rezultatele cercetărilor sunt de mare interes finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării. -conservarea la temperatura de -30C și practic, în condițiile în care fructificațiile de Pentru acest model de continuare și lărgire umiditatea de 8%, în saci de polietilenă sigilați. cvercinee sunt tot mai slabe și mai rare (din a fundamentelor științifice în conservarea cauza modificărilor climatice și a unui complex Autorul lucrării este un cercetător matur semințelor forestiere, domnului dr. Marius de factori abiotici și biotici), nevoile de producție și talentat, folosește metode de cercetare Budeanu, cercetător științific în Stațiunea sunt ridicate, iar solicitările pentru export de avansate, inovative, îmbinând tehnologiile Brașov a INCDS „Marin Drăcea”, colaborator materiale genetice testate (proveniențe de fag) moderne de conservare a semințelor cu activ al Societății Progresul Silvic și al Revistei sunt în creștere. cercetări complexe de fiziologie și genetică. De de Silvicultură și Cinegetică, i se propune un Dintre numeroasele recomandări practice se asemenea, în premieră națională, abordează premiu al Societății Progresul Silvic. studiul asupra: amintesc următoarele: Dr. ing. Valentin Bolea
57 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Ecologie
EXPUNEREA ECOSISTEMELOR FORESTIERE CĂTRE ARIDIZAREA CLIMEI REPUBLICII MOLDOVA (STUDII DE CAZ)
MARIA NEDEALCOV, ALA DONICA, NICOLAE GRIGORAȘ
1. Introducere mezofite, dominate de gorunete și stejărete (edificatori autohtoni ai ecosistemelor silvice din această regiune), Pădurile din Republica Moldova sunt predominate de de omogenitatea parametrilor fizico-geografici, specii de foioase (97,8%), dintre care cvercineele sunt accesibilitatea suprafețelor experimentale, respectarea dominante - 39,6%, urmate de salcâmete - 36,1%, normelor cerute de programul european de monitoring frăsinete - 4,6%, cărpinete - 2,6%, plopişuri - 1,6%, forestier (programul ICP Forests) etc. Suprafețele alte specii foioase - 13,4% și răşinoasele - 2,1% (Raport experimentale sunt localizate în: Trupul de pădure privind starea sectorului forestier..., 2011). Cele Ivancea (Întreprinderea Silvică de Stat Orhei); Trupul mai valoroase arborete ale fondului forestier sunt Lozova Mare din Rezervația Științifică “Codrii” (raionul cvercineele. Procesul de extindere a suprafeţelor de Strășeni) și Trupul de pădure Mereșeni (Întreprinderea salcâmete din ultima perioadă, convenabil din punct Silvică de Stat Hâncești-Silva). de vedere economic, a dus la diminuarea importanţei speciilor autohtone, unele dintre ele aflându-se la limita Indicii ecoclimatici utilizați în studiu au fost: arealelor (stejar, fag, paltin ş.a.). Totodată, pădurile 1. Indicele de Ariditate De Martonne (Im), calculat mezofile central-europene din nordul şi centrul ţării se după formula află la limita sud-estică a arealelor lor naturale. Im = P/(T+10) Creşterea şi supravieţuirea pădurilor, în special în unde: zonele de periferie şi tranziţie ale ecosistemelor, cum P – media anuală a precipitațiilor atmosferice, mm; sunt cvercineele din Republica Moldova, depind de o varietatea regimului termic și pluviometric din ultimele T – media anuală a temperaturii aerului, C (Em de decenii. Tendințele de schimbare a climei atestate în Martonne 1926). ultima perioadă de timp, exprimate prin majorarea 2. Gradul de Corespundere a compozitiei speciilor temperaturii, prin creşterea pierderilor de apă necesare edificatoare de arboripentru o anumită stațiune, redată în evapotranspiraţie și intensificarea aridizării climei prin calculul coeficientului Ellenberg (EQ), exprimat în general, vor influenţa condiţiile viitoare de umiditate prin formula: în păduri. Temperaturile ridicate, de asemenea, tind EQ = Tw/P * 1000 să reducă eficienţa utilizării apei de către plante, unde: accentuând stresul de umiditate, cauzat de încălzire (Nedealcov et al 2017). Tw reprezintă temperatura celei mai calde luni din an; Conform evaluării vulnerabilităţii sub aspectul mărimii P - precipitațiile anuale, (Ellenberg 1996). impactului cu probabilitate de risc din cauza ritmului 3. Indicele de Ariditate Forestier (FAI – Forestry accelerat al schimbărilor climatice în sectorul forestier, Aridity Index), calculat după formula: cele mai vulnerabile zone din Republica Moldova ar fi: FAI = 100* ((TVII+T VIII)/2)/ sudul (unde deja este cel mai scăzut nivel de împădurire, (P +P +2*(P +P )) 7,7%) şi parţial, centrul- unde în prezent se află cea mai V VI VII VIII mare suprafaţă acoperită de păduri, şi anume 209,4 mii unde: ha, sau circa 14,5% din teritoriul total al zonei geografice. TVII-VIII – temperatura medie a aerului pentru lunile iulie și august (°C),
2. Materiale și metode PV-VIII - suma precipitațiilor (mm) căzute în perioada din Aria de studiu a cuprins trei suprafețe experimentale, luna mai pînă în august (Fuhrer et al 2011). ținînd cont de răspândirea ecosistemelor silvice 4. Indicele climatic de toleranță al fagului - QBTI
58 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
S-a constatat, că latitudinea geografică și altitudinea absolută sunt principalii factori fizico-geografici care influențează repartiția acestui indice. Pentru teritoriul unde: Republicii Moldova acest indice constituie 5,70 pentru »» PIII-VIII: cantitatea de precipitații lunare, căzute în regiunea de nord, 8,35 pentru regiunea centrală și 10,75 luna aprilie-august; pentru regiunea de sud a țării, astfel că ecosistemele »» TVI-VIII: temperatura medie a lunilor iunie-august forestiere din sudul și centul țării sunt cele mai afectate (Rasztovits 2011). de fenomenul aridizării climei. Studiile de acest gen sunt necesare în prognozarea (conform valorilor FAI) Ca soft de prelucrare a datelor inițiale a servit posibilului impact al condițiilor aride climatice asupra Statgraphics Centurion XVI în estimarea temporală a ecosistemelor silvice de pe teritoriul țării, ceea ce ar indicilor respectivi, iar modelarea cartografică a fost facilita selectarea speciilor de arbori, proveniențe și efectuată prin intermediul programului ArcGis cu genotipuri tolerante condițiilor climatice existente extensiunea Spatial Analyst. Materialele inițiale de (Nedealcov et al 2016). studiu au constituit datele multianuale privind regimul termic și cantitatea lunară de precipitații, colectate de Calculând acest indice pentru mai multe suprafețe la Serviciul Hidrometeorologic de Stat, pentru perioada experimentale, dintre care și trupul de pădure Ivancea, anilor 1961–2016. Lozova Mare și Mereșeni, s-a constatat faptul că FAI variază, ca valoare, în tot cuprinsul ecosistemelor silvice: 3. Rezultate și discuții 7,5-8,4 pentru trupul de pădure Ivancea; Lozova Mare Teritoriul Republicii Moldova se află în brâul bioclimatic - acest indice variază între 7,8-8,3, iar mai la sud 8,4- temperat, la contactul a două subregiuni bioclimatice: 8,6 – pentru trupul de pădure Mereșeni, fapt explicat temperat continental (care ocupă partea de nord și și prin parametrii adiacenți cu influențe asupra climei centrul țării) și temperat xeric (ocupă partea de sud și (forme de relief, pante de înclinare, expoziție, etc.) sud-est a țării) (Rivas-Martinez et al 2004, Scutaru 2010). (Fig. 1). Distribuția diverselor specii forestiere este La interferența acestor subregiuni, se află trupurile de în dependență de valorile FAI, conform datelor din pădure cercetate (Ivancea, Lozova Mare și Mereșeni), literatura de specialitate (Fuhrer et al 2011, Stojanović areale de tranziție, cu păduri mezofile, ce prezintă et al 2014, Donica et al 2018), astfel că în aria Mereșeni interes în studiile privind posibilul impact al aridizării – arie dispusă mai la sud decât celelalte arii cercetate - asupra speciilor autohtone, edificatoare ecosistemelor valorile FAI indică condiții climatice favorabile creșterii silvice din regiune (în cazul nostru al cvercineelor). și dezvoltării speciei Quercus pubescens, iar în Ivancea și Lozova Mare creșterii speciilor Quercus robur și Q. petraea. Gestionarea durabilă a pădurilor este, tot mai des, asociată evaluărilor factorilor de mediu / de habitat din diferite ecosisteme forestiere. În acest șir al factorilor, un rol deosebit revine climei, care are tendințe de a se schimba. Cercetările științifice din domeniu au demonstrat că între procesele ecofiziologice ale arborilor, procesele vitale ale pădurii și parametrii meteorologici ai vremii există o dependență directă, îndeosebi în cazul aprovizionării arborilor cu apă în perioada de creștere a arborilor (din mai până în iulie), cu influențe majore pentru lunile critice (iulie și august), care au impact decisiv asupra creșterii, vitalității și producției de materie organică în păduri. Rata evapotranspirației este mai mare în aceste perioade și ecosistemele forestiere sunt cele mai sensibile la condițiile a meteorologice extreme. Raportul dintre parametrii meteorologici și creșterea arborilor (proporțională cu producția de materie organică) poate fi caracterizată prin așa-numitul Indice de Ariditate Forestier (FAI – Forestry Aridity Index), calculat pentru pădurile din zona temperată (Fuhrer et al 2011). Prin intermediul acestui indice, pot fi descrise media condițiilor meteorologice pentru diferite categorii de climă și aplicate în practica silviculturii. Cu cât valorile FAI sunt mai mari, cu atât, în perioada de creștere și perioada critică a speciilor forestiere, parametrii meteorologici vor prezenta condiții mai uscate și mai aride de dezvoltare, iar cu cât valorile FAI sunt mai mici – condiții mai umede și mai calde. b
59 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
similiare regiunilor de semideșert. Pentru regiunea de silvostepă din partea centrală a țării (unde sunt amplasate și cele trei arii cercetate) au fost interpretate datele stațiunii meteorologice din Chișinău și s-a calculat Indicele De Martonne pentru o perioadă de mai mult de un secol (1891-2016). Indicele De Martonne, pe lângă faptul, că este utilizat în regionările climatice și caracterizează condițiile climatice ale anumitor zone naturale, mai are și rolul de a identifica zonele de vulnerabilitate a pădurilor (Tab. 1), cu particularități distincte fiecăreia în parte. Tab. 1. Indicele de ariditate DeMartonne și zonele de vulnerabilitate ale pădurilor c Climatic classification based on De Martonne aridity index Fig. 1. Indicele de Ariditate Forestier calculat pentru trupurile de in different forest vulnerability zones pădure: a) Ivancea; b) Rezervația Științifică Codrii (Lozova Mare); (Integrated Drought Management Program, 2014) c) Mereșeni / Forestry Aridity Index calculated for forest bodies: a) Ivancea; b) Codrii (Lozova Mare); c) Mereşeni (Nedealcov et al 2016) Zone de vulnerabilitate a pădurilor Im Clasificarea climei Rapoartele naționale din domeniu expun faptul că, în Indi-cator Nivel de vulnerabilitate viitor, stejarul pufos va dovedi o capacitate ridicată de a se adapta la schimbările climei, menținându-și 10-25 semi-arid A FOARTE ÎNALT creșterile și mai ales vitalitatea (Strategia Republicii 25-30 moderat arid B ÎNALT Moldova de adaptare la schimbarea climei, 2014). Schimbările climatice atestate în ultimii ani, tind să 30-35 puțin humid C inducă modificări variate în spectrul grupelor ecologice. MEDIU E posibilă o creştere a procentului speciilor xerofite şi 35-40 moderat humid D mezo-xerofite din contul scăderii mezo-higrofitelor şi 40-50 humid E higrofitelor. De asemenea, este posibilă lărgirea ariei de SCĂZUT răspândire a elementelor sudice şi sud-estice (Quercus 50-60 foarte humid F pubescens) din contul scăderii elementelor nordice DE LA MEDIU LA FOARTE şi vestice (Quercus petraea, Q. robur) și continuarea 60-180 excesiv de humid G ÎNALT procesul de ruderalizare a învelișului ierbos din păduri (Postolache 2000). Notă: Zona A: deficit de durată în umiditate care duce la distrugerea pădurilor; Zona B: tulburări de durată ale umidității; Zona C: tulburări de umiditate În concluzie, indicăm faptul că speciile mezofile de în careva ani; Zona D: mici perturbări ale umidității în careva ani; Zona E: condiții optime ale umidității; Zona F: condiții optime de umiditate; Zona G: stejari, adaptate condițiilor climatice de silvostepă, vor deteriorarea treptată a condițiilor de mediu din cauza excesului de umiditate fi vulnerabile / susceptibile viitoarelor aridizări ale climei, vulnerabilitatea fiind în funcție de caracterul, Calculând acest indice pentru fiecare trup de pădure amploarea și rata variației climatice la care vor fi expuse cercetat, s-a constatat faptul că Im variază, ca valoare, ecosistemele, sensibilitatea acestora și capacitatea lor în tot cuprinsul pădurii, fapt explicat prin parametrii adaptivă. adiacenți cu influențe asupra climei (formă de relief, Evidențierea impactului schimbărilor climatice asupra pantă, expoziție etc.). Pentru trupul de pădure Ivancea domeniului forestier, este pusă pe seama secetei. valorile Im constituie 28,6-32,0; pentru trupul de Aceasta este specifică diferitelor regiuni, fiind în plină pădure Lozova Mare (Codrii) acesta variză între 29,9- desfășurare și în Republica Moldova, efectele acesteia, 34,9; iar pentru trupul de pădure Mereșeni – 27,8- fiind resimțite prin creșterea temperaturii aerului și 33,0 (Fig. 2). Dacă e să integrăm aceste valori în reducerea precipitațiilor. Zonele de vulnerabilitate ale zonele de vulnerabilitate ale pădurilor (conform Tab. ecosistemelor forestiere față de secetă pot fi redate 1), atunci observăm faptul că ecosistemele forestiere prin utilizarea Indicelui de Ariditate De Martonne - Im cercetate dispun de un grad de vulnerabilitate mediu la (1926). fenomenul de aridizare a climei (Zona C – insuficiență Cercetările obținute la acest compartiment (Nedealcov de umiditate în anumiți ani). Reieșind din aspectele M et al 2017) relevă faptul, că în aspect anual, acest temporale ale Im, în care sunt evidente descreșterile indice caracterizează în mod real condițiile climatice valorilor acestui indice, începând cu anii 80 a secolului caracteristice zonei de silvostepă și stepă de pe teritoriul XX (în mare măsură, determinată de creșterea fondului Republicii Moldova. În aspect sezonier, valorile Im termic), deducem faptul că, în viitor, există riscul ca simțitor scad, atribuindu-se calificativele mai aride, ecosistemele forestiere cercetate să treacă din zona de deci, pentru zona de silvostepă condiții similare stepei, vulnerabilitate medie - zona C, în zona de vulnerabilitate iar pentru stepa din sudul republicii - caracteristici înaltă - zona B, cu dereglări de durată ale regimului de umiditate.
60 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
fi redată prin calculul Coeficientului Ellenberg – EQ (Ellenberg 1996). În linii generale, calculul statistic privind media multianuală și indicii variabilității oferă o prezentare amplă privind respectarea principiului zonalității. Astfel, acest indice în partea de sud a țării este aproximativ cu 20 unități mai mare decît în nordul țării. Tot în sudul țării se observă și cele mai esențiale valori maxime (71,7) comparativ cu restul teritoriului (Nedealcov et al 2018). Elaborarea modelelor cartografice nemijlocit pentru trupurile de păduri supuse studiului (Ivancea, Mereșeni, Lozova Mare (Codrii)), oferă distribuția diferențiată ținând cont de poziția geografică, dar si de altitudinea locului. În limitele trupului de pădure Ivancea valorile acestui coeficient variază între 33,2-38,3, Lozova Mare 28,8-36,3 și 31,7-39,4 la Mereșeni (Fig. 3). a
a
b
b
c
Fig. 2. Repartiția spațială a valorilor Indicelui de Martonne, calculate pentru trupurile de pădure din centrul țării: a) Ivancea; b) Rezervația Științifică Codrii (Lozova Mare); c) Mereșeni / Spatial distribution of DeMartonne Index values calculated for forest bodies from the c center of the country: a) Ivancea; b) Codrii (Lozova Mare); c) Mereşeni Fig. 3. Aspecte spațiale ale Coeficientului Ellenberg în trupurile de (Nedealcov et al 2017) pădure cercetate / Spatial aspects of Ellenberg quotient in investigated Gradul de corespundere a compozitiei speciilor forest bodies: a) Ivancea; b) Codrii (Lozova Mare); c) Mereşeni edificatoare de arbori pentru o anumită stațiune poate (Nedealcov et al 2018)
61 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Datele din literatura de specialitate indică faptul acestui indice a scăzut esențial (2012, 2015) sub această că diverse valori ale EQ prezintă o gamă largă de limită, de aceea probabil și din această cauză, în ultimii caracterizare a tipului de pădure. Astfel, zona pură ani, se atestă o uscare a acestor arbori. de creștere a fagului coincide cu EQ ≤20, pentru zona Deoarece în repartiția spațială a QBTI un rol important îl pădurilor de stejar-carpen, valorile EQ = 20-30, pentru are altitudinea absolută, a fost extrasă și obținută harta zona pădurilor mezofile de stejar -EQ = 30-40, iar digitală cu altitudinele absolute din cadrul Rezervației pentru zona pădurilor uscate/aride de stejar - EQ> 40. Naturale „Plaiul Fagului”- habitat al acestei specii. Dacă e să comparăm valorile de referință ale EQ cu cele Menționăm, că acestea variază în limitele 129-407 m, obținute în studiile noastre, deducem că de la pădurile iar areale cuprinse de fag sunt la limita 242-336 m. mezofile de foioase din zona temperată (care au fost și Valoarea QBTI în arealele ocupate cu fag (partea de încă mai sunt specifice regiunii de studiu), în viitorul NV și SE a rezervației) este mai mare decât în restul apropiat, sub influența aridizării climei se va trece teritoriului (Fig. 4), și variază în limitele 15,2...17,2 - în la condiții climatice specifice creșterii și dezvoltării comparație cu valori de 12,7...13,7 pentru arealele cu pădurilor aride de cvercinee, cu specii termofile. altitudinile mai joase - sub 200 m, ocupate de stejari. Repartiția lor va depinde de distribuția la anumite nivele hipsometrice, pante și expoziții și de capacitatea de adaptare către noile condiții de mediu. Relațiile dintre condițiile climatice și vegetație au fost abordate în numeroase studii globale și regionale până în prezent, în special în contextul schimbărilor climatice actuale, ceea ce impune cu siguranță anumite modificări în distribuția zonală și altitudinală a diferitelor specii. Prin acest studiu, pentru prima dată, s-a calculat și cartografiat Coeficientul Ellenberg pentru teritoriul Republicii Moldova, indicându-se favorabilitatea condițiilor climatice pentru dezvoltarea anumitor specii, cu referință la speciile autohtone de arbori (cvercineele) care, sub acțiunea aridizării climei, vor fi mai sensibile la variațiile de temperatură și precipitații (îndeosebi în partea sudică a țării). Studii de calculare și cartografiere a indicilor climatici au fost întreprinse și asupra fagului, prin utilizarea
Indicelui climatic de toleranță al fagului - QBTI, pentru RȘ Plaiul Fagului. La hotarele arealului de distribuție a fagului, la Fig. 4. Distribuția indicelui de toleranță al fagului Q pentru altitudini scăzute, competitivitatea fagului este BTI limitată de creșterea stresului de apă, până când în final teritoriul Rezervației Științifice “Plaiul Fagului” / The distribution acesta este înlocuit cu păduri alcătuite din specii mai of Beech Tolerance Index for the territory of Scientific Reserve “Plaiul tolerante la secetă (Peters 1997), în principal Quercus Fagului” (Nedealcov et al 2018) și Pinus. Deși Fagus sylvatica este una dintre speciile Necătând la suprafața limitată din cadrul acestui areal dominante de arbori din pădurile temperate din Europa diferențierile spațiale ale QBTI pot constitui 4,5 unități. Centrală, cu toleranță fiziologică și competitivitate Acestă diferență poate avea impact de stres asupra ridicată, se presupune că sensibilitatea la secetă este speciilor, îndeosebi în unii ani extrem de secetoși în un factor-cheie, care limitează creșterea și distribuția regiune. fagului la limitele arealului său și reducerea distribuției În acest sens, menționăm studiile Institutului de (limita xerică) în Europa de Sud-Est. Unele studii chiar Cercetări și Amenajări Silvice (Republica Moldova) sugerează o scădere a regenerării fagului sau a unei privind starea de sănătate a principalelor specii de distrugeri extinse a fagului, cu agravarea condițiilor arbori din Fondul Forestier Național: 2015 - la nivel climatice (Rasztovits 2011). individual de specie, cea mai sporită intensitate a Estimarea QBTI în aspect evolutiv conform datelor de la vătămării (clasele 2-4) se înregistra în proporţie de 35% stația meteorologică Cornești, amplasată mai la nord la fag și 27% la cvercete; iar în 2016 - la nivel individual de rezervația naturală „Plaiul Fagului”, demonstrează de specie, cea mai sporită intensitate a vătămării faptul că fagul pe teritoriul republicii se dezvoltă în (clasele 2-4) se înregistra în proporţie de 41% la fag condiții climatice exprimate prin media multianuală a (https://icas.com.md). acestui indice egal cu 14,9 unități. Valori sub 10,8 (ce reprezintă toleranța climatică a fagului către condițiile 4.Concluzii de secetă, conform datelor din literatura de specialitate), Expunerea speciilor mezofile de arbori față de în ultima perioadă de timp, corespund cu anii secetoși aridizarea climei, redată - pentru prima dată - prin 2000, 2003, 2007, 2009, 2012, 2015, când valorile
62 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 indicii FAI (Indicele de Ariditate Forestier), Im (Indicele “Moldsilva”. de Ariditate De Martonne), QE (coeficientul Ellenberg), Moldsilva, ICAS, 2016. Raport privind starea fondului forestier şi QBTI (indicele climatic de toleranță al fagului) indică rezultatele activităţii Agenţiei „MOLDSILVA” în perioada anilor 2010- faptul, că în perioada de vegetație a arboretelor foioase 2015. Chişinău, 2016. mezofile, din partea centrală și de sud a Republicii Nedealcov M, Dediu I, Donica A, Grigoraș N, 2016. Utilizarea indicelui de ariditate forestier (FAI) pe teritoriul Republicii Moldova. În: Conf. șt. Moldova, parametrii meteorologici vor prezenta inter., “Biodiversitatea în contextul schimbărilor climatice”. AȘM, Univer. condiții mai uscate și mai aride de dezvoltare, ceea ce va Academ. de Științe a Moldovei, Chișinău, 230-233. determina schimbarea sensibilităţii speciilor forestiere Nedealcov M, 2016. Considerații conceptuale privind studiul perioadelor la deficitul de apă (risc sporit), modificări în structura uscate pe teritoriul Republicii Moldova. În: Problemele ecologice și compozițională a ecosistemelor respective și deplasări geografice în contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova: chorologice/arealogice ale speciilor (reducerea zonelor realizări și perspective. Culegere de materiale. Ed. Vasiliana, Iași, 339- forestiere mezofile (fag, gorun şi stejar) în favoarea 344. pădurilor termofile de stejar). Nedealcov M, Donica A, Brașoveanu V, Grigoraș N, Deomidova C, 2017. Aspects concerning the impact of climate aridization on forest ecosystems (case study). PESD, 11(2): 1-12. Bibliografie Nedealcov M, Grigoraș N, 2017. Analiza temporală a indicelui Barbu I, Curcă M, Barbu C, Ichim V, 2016. Adaptarea pădurilor Martonne pe teritoriul Republicii Moldova. În: Materialele conferinței României la schimbările climatice. Ed. Silvică, Bucureşti. cu participare internațională a Societății Naționale a Moldovei de Cheval S, Dumitrescu A, Bîrsan M, 2017. Variability of the aridity in the Știința Solului ,,Cercetarea și gestionarea resurselor de sol’’. Chișinău 8-9 South-Eastern Europe over 1961-2050. Catena, 151, 76- 86. septembrie, 346-353. Constandache C, Dincă L, Popovici L, Braga C, Blaga T, 2018. The Nedealcov M, Donica A, Grigoraș N, 2018. Influența condițiilor effect of climatic changes over some Romanian forest ecosystems. SGEM climatice în distribuția ecosistemelor silvice (studiu de caz). În Conf. șt. 2018, 18: 941-948. internaț. ,,Biodiversitatea în contextul schimbărilor climatice’’, ediția a II-a, Dascălu SI, Gothard M, Bojariu R, Bîrsan M, Cică R, Vintilă R, Adler Chișinău, 23 noiembrie, 280-283. M, Chendes V, Mic R, 2016. Drought-related variables over the Bârlad Nedealcov M, 2018. Schimbătrile climatice pe teritoriul Republicii basin (Eastern Romania) under climate change scenarios, Catena, 141, Moldova. În Conf. șt. internaț.,,Biodiversitatea în contextul schimbărilor 92-99. climatice’’, ediția a II-a, Chișinău, 23 noiembrie, 121-126. Dănescu F, Costăchescu C, Mihăilă E, Drăgan D, 2011. Specificul Páscoa P, Gouveia CM, Russo AC, Bojariu R, Vicente-Serrano SM, pedostațional al ecosistemelor forestiere din Dobrogea. Ed. Silvică. Trigo RM, 2018. Vegetation vulnerability to drought on southeastern Dincă L, Badea O, Guiman G, Braga C, Crișan V, Greavu V, Murariu Europe. Hydrol. Earth Syst. Sci. Discuss., G, Georgescu L, 2018. Monitoring of soil moisture in Long-Term Păltineanu C, Mihăilescu IF, Seceleanu I, Dragota C, Vasenciuc F, Ecological Research (LTER) sites of Romanian Carpathians. Ann. For. Res. 2007. Using aridity indices to describe some climate and soil features 61(2): 171-188. in eastern Europe: a Romanian case study, Theor. Appl. Climatol., 90:263- Donica A, Grigoraș N, 2018. Indici cantitativi ai vulnerabilității 274. ecosistemelor forestiere față de schimbările climatice. În: Conf. șt. Peters R, 1997. Beech forests. Kluwer Academic, Dordrecht. inter., ,,Biodiversitatea în contextul schimbărilor climatice’’, ediția a II. Potopová V, Boroneanţ C, Boincean B, Soukup J, 2016. Impact of Chișinău, 23 noiembrie 2018, 239-243. agricultural drought on main crop yields in the Republic of Moldova. Int. Ellenberg H, 1996. Vegetation Mitteleuropasmit den Alpen. 5th ed. J. Climatol., 36, 2063-2082. Ulmer: Stuttgart, Germany. Postolache G, 2000. Ecosistemele naturale. Vulnerabilitatea şi adaptarea Fuhrer E, Horvath L, Jagodics A, Machon A, Szabados I, 2011. la schimbarea climei. În: Schimbarea climei cercetări, studii, soluţii culegere Application of new aridity index in Hungarian forestry practice. Idojaras, de lucrări. “Bons Offices” SRL, Chișinău, 42-48. Quarterly Journal of the Hungarian Meteorological Service. 115(3): 205-216. Prăvălie R, Sîrodoev I, Peptenatu D, 2014. Detecting climate change Heinrichs S, Walentowski H, Bergmeier E, Mellert KH, Indreica A, effects on forest ecosystems in Southwestern Romania using 530 Kuzyakov Y, Leuschner C, Petritan AM, Teodosiu M, 2016. Forest Landsat TM NDVI data. Journal of Geographical Sciences, 24(5):815-832. vegetation in western Romania in relation to climate variables: Does Rasztovits E, 2011. Modelling the future distribution of beech at low- community composition reflect modelled tree species distribution? Ann. elevation xeric limits - comparison of empirical and stochastic models. For. Res. 59(2): 219-236. Doctoral (PhD) Dissertation. University of West Hungary Faculty of ICAS 2013-2017. Planuri și Rapoarte de Activitate. Institutul de Cercetări Forestry Pál Kitaibel Doctoral School of Environmental Sciences, Sopron. și Amenajări Silvice, R. Moldova. http://icas.com.md/transparenta/ http://doktori.nyme.hu/361/1/disszertacio.pdf planuri-si-rapoarte/ Rivas-Martinez S., Penas A., Diaz T.E.: 2004. Bioclimatic map of Europe. ICP Forests 2016. Manual on methods and criteria for harmonized Bioclimates. Scara 1:6000000. Cartographic Service, University of Leon, sampling, assessment, monitoring and analysis of the effects of air Spain. pollution on forests. UNECE ICP Forests Programme Co-ordinating Vegetaţia Republicii Moldova. Ed. Ştiinţa, Chişinău. Centre, Hamburg, 2016. http://www.icp-forests.org/Manual.htm Postolache G, 1995. Roșu C, Dănescu F, 2013. Probleme privind stațiunile forestiere și Ioniță M, Scholz P, Chelcea S, 2016. Assessment of droughts in Romania reconstrucția ecologică a pădurilor în contextul schimbării condițiilor de using the Standardized Precipitation Index. Nat. Hazards, 81: 1483-1498. mediu (regionale și locale) în România. Revista Padurilor, 128, 4/5: 11-16. MAP, 2018. Raport privind starea pădurilor României în anul 2017. Scutaru M, 2010. Stațiuni forestiere. Univ. Agrară de stat din Moldova. McKee TBN, Doesken J, Kleist J, 1993. The relationship of drought frequency and duration to time-scales. VIII Conference on Applied Stojanović DB, Matović B, Orlović S, Kržič A, Trudić B, Galić Z, . Future of the Main Important Forest Tree Climatology, Anaheim, CA., 179-184. Stojnić S, Pekeč S, 2014 Species in Serbia from the Climate Change Perspective. South-east Mihăilă D, Bistricean P, Lazurca LG, Briciu A, 2017. Climatic water European Journal in field of Forestry, 5(2): 117-124. deficit and surplus between the Carpathian Mountains 510 and the
Dniester River (1961-2012). Environ. Monit. Assess., 189:545. Tanţău I, Feurdean A, de Beaulieu JL, Reille M, Fărcaş S, 2014. Vegetation sensitivity to climate changes and human impact in the Moldsilva 2011. Raport privind starea sectorului forestier din Republica Harghita Mountains (Eastern Romanian Carpathians) over the past 15 Moldova: perioada 2006-2010. Agenția “Moldsilva”. Chișinău: Agenția 000 years. JQS, 29(2): 141-152.
63 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Tegel W, Seim A, Hakelberg D, Hoffmann S, Panev M, Westphal T, broad-leaved tree species in Central European mixed forests. Ecosystems Büntgen U, 2014. A recent growth increase of European beech (Fagus 18: 560-572 sylvatica L.) at its Mediterranean distribution limit contradicts drought ***, 2013. Atlas. Resursele climatice ale Republicii Moldova: 2013. Colectiv stress. European Journal of Forest Research 133: 61-71. de aut.: Nedealcov M., Răileanu V., Chirică L., ş.a. Acad. de Ştiinţe a Timofti M, Popa P, Murariu G, Georgescu L, Iticescu C, Barbu M, 2016. Moldovei, Ministerul Mediului al Rep. Moldova, Inst. de Ecologie şi Complementary approach for numerical modelling of physicochemical Geogr., Ch.: Î.E.P. Ştiinţa (în colaborare cu editura Strih SRL). parameters of the Prut river aquatic system. Journal of Environmental ***, 2014. Strategia Republicii Moldova de adaptare la schimbarea climei Protection and Ecology 17(1): 53-63. până în anul 2020 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia nr. Tuhkanen S, 1980. Climatic parameters and indices in plant geography. 1009 din 10.12.2014. Monitorul Oficial nr. 372-384/1089 din 19.12.2014. Acta Phytogeographica Suecica 67. Uppsala. ***, Integrated Drought Management Programme in Central and Eastern Vicente-Serrano SM, Beguería S, López-Moreno JI, 2010. A Europe. Assessment of drought impact on forests. Milestone no.3. multiscalar drought index sensitive to global warming: the standardized Elaboration of maps for current climate, 2050 and 2070 in Bulgaria, precipitation evapotranspiration index – SPEI. J. Climate, 23: 1696-1718. Lithuania, Slovenia and Ukraine (pilot area) and determination of forest Zimmermann J, Hauck M, Dulamsuren C, Leuschner C, 2015. Climate vulnerability zones. Global Water Partnership. Central and Eastern warming-related growth decline affects Fagus sylvatica, but not other Europe (GWP CEE). Regional Secretariat. Slovak Hydrometeorological Institute. Bratislava, Slovakia. www.gwpceeforum.org. Abstract Exposure of forest ecosystems to climate aridization in the Republic of Moldova (case studies) The growth and survival of forests within the Republic of Moldova boundaries depend on the variability of the thermal and pluviometric regime of the last decades, ultimately being expressed by increasing of temperature, the losses of water required for evapotranspiration and climate aridization. The estimation of the mesophilic tree species exposure to regional aridization is presented, for the first time, by the simultaneous use of a set of ecometric indices. Thus, according to the values of Forestry Aridity Index, FAI, De Martonne Index, Im, Ellenberg quotient, QE, Beech Tolerance Index, QBTI was found that during the vegetation period of mesophilic trees, in the central and southern part of the Republic of Moldova, the climate conditions are more dry and more arid, and in the accelerated climate change trends, the forest species will change the water sensitivity (increased risk), the compositional structure of the respective ecosystems and chorological displacements of species (reduction of mesophilic forest areas - beech, oak and oak - in favor of thermophilic oak forests). We believe that the main results are of particular interest in the forest sector sustainable management. Keywords: climate change, climate index, vulnerability, forest ecosystems.
64 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 Recenzie Florin Dănescu, Cornel Costăchescu, Dorina Autorii au "baleiat" întreaga zonă forestieră a habitate și ecosisteme forestiere valoroase Drăgan, Elena Mihăilă, 2018. Specificul luncii Argeșului din zona de câmpie, amplasând (zăvoaie de plop alb și negru, frăsinete de luncă, staţional şi ecologic în zona forestieră din un număr considerabil de suprafețe de probă (67) stejărete de luncă, stejăreto-şleauri de luncă, regiunea de câmpie a râului Argeş. Ed. și analizând toate tipurile de stațiuni forestiere șleauri de luncă etc.), acestea sunt descrise pe Silvică, 339 pag. (18) din 9 unități de producție aparținând unități silvice teritoriale. În ultima perioadă, impactul modificărilor de 7 ocoale silvice şi o bază experimentală. Concluziile sunt extrem de detaliate, dar climatice și cel al activității antropice asupra Metoda de lucru este extrem de detaliată și de în același timp bine sintetizate și expuse în ecosistemelor forestiere este tot mai evident. bine realizată, din care atât specialiștii, dar și lucrare. Remarc revizuirea denumirii tipurilor Dintre ecosistemele forestiere, cele de luncă persoanele mai puțin familiarizate cu modul de stațiune, astfel încât acestea să corespundă sunt unele dintre cele mai vulnerabile, aportul de lucru specific stațiunilor forestiere, pot să specificului staţional actual care există în cercetărilor întreprinse de autorii acestei cărți înțeleagă cum au fost realizate cercetările culoarul de luncă al râului Argeș din zona de în aceste tipuri de ecosisteme fiind deosebit de întreprinse, de ce a fost necesară măsurarea sau câmpie și redistribuirea suprafețelor de lucru ca important. În cazul acestor tipuri de ecosisteme, evaluarea anumitor parametrii, dar și utilitatea urmare a reîncadrării staţionale. în ultimele trei - patru decenii, prin acțiunea acestora pentru îndeplinirea obiectivelor Anexele lucrării cuprind Datele din fișele pedo- combinată a factorilor climatici și a activităților fixate. Trebuie remarcat efortul deosebit depus staţionale considerate a fi relevante sub aspect antropice, s-a produs o scădere puternică a pentru realizarea lucrărilor de teren (recoltarea staţional (Anexa 1) și Stratificarea datelor din nivelului apei freatice (de regulă sub nivelul probelor de sol, analiza condițiilor staționale fișele pedo-staţionale în funcție de încadrarea accesibilității pentru vegetație) și ieșirea - climă, relief, substrat, apă freatică, regim staţională revizuită (Anexa 2). multor terenuri din regimul liber de inundație, hidrologic - și de arboret etc.), dar și metodica Lucrarea aduce numeroase contribuții științifice astfel încât specificul și potențialul stațiunilor extrem de minuțioasă și modernă. în domeniul abordat, cum ar fi: forestiere și, evident și cel al tipurilor de pădure Dintre rezultate, sunt descrise detaliat tipurile »» revizuirea încadrării staţionale a zonelor din luncile marilor râuri interioare, a fost de stațiuni revizuite din arealul cercetat de luncă; semnificativ afectat, mai ales în sens negativ. (localizare, încadrare bioclimatică, suprafață Autorii cărții sunt recunoscuți prin cercetările investigată, încadrare staţională actuală, »» îmbunătățirea tipologiei actuale a întreprinse în domeniul sistematicii stațiunilor altitudine, sol, grosime fiziologică, condiții stațiunilor forestiere din lunci; forestiere, dar și prin evaluarea stațiunilor din hidrologice, condiții hidrogeologice, compoziția »» reevaluarea favorabilităţii terenurilor de alte lunci interioare (Ialomița, Siret), astfel actuală a arboretelor, clasa de producție luncă pentru vegetația forestieră; încât rezultatele obținute în acest studiu, se a arboretelor, factori staţionali limitativi, »» fundamentarea noilor compoziții de bazează pe o amplă experiență profesională factori staţionali compensatori, compoziții regenerare a pădurilor de luncă. și constituie premiza unor rezultate de înaltă de regenerare recomandate). În același timp, Totodată, lucrarea fundamentează și unele ținută științifică. sunt prezentate măsurile pentru armonizarea contribuții tehnice, în special sub aspect Obiectivul principal al acestei lucrări l-a prevederilor planurilor de management ale metodologic, ca de exemplu: reprezentat analiza specificului staţionalariilor protejate din zona studiată cu prevederile »» studierea zonelor de luncă propuse, prin și ecologic actual din zonele forestiere amenajamentelor silvice elaborate pentru parcurgerea unor suprafețe de lucru localizate în lunca râului Argeș din regiunea pădurile respective, în vederea conservării reprezentative; de câmpie, în scopul reevaluării favorabilităţii tipurilor de habitate și ecosistemelor forestiere pentru vegetația forestieră, fundamentării valoroase identificate. Au fost identificate »» utilizarea unei tehnici de lucru neaplicată compozițiilor de regenerare, conservării 3 tipuri de habitate de interes comunitar și până în prezent (bazată pe analiza GIS, ecosistemelor forestiere valoroase și revizuirii măsurile propuse în planul de management al bazele de date informatice, localizarea GPS tipologiei actuale a staţiunilor forestiere pentru Sitului Natura 2000 ROSCI 0106 Lunca Mijlocie etc.). luncile râurilor interioare. a Argeșului. În ceea ce privește tipurile de Dr. ing. Lucian DINCĂ
65 Revista de Silvicultură şi Cinegetică Recenzie Florin Dănescu, Cornel Costăchescu, din literatura științifică din țara noastră privind măsurilor de conservare a habitatelor de interes Dorina Drăgan, Elena Mihăilă, 2018. tipologia și evoluția staţiunilor forestiere din conservativ pe baza distribuției actualizate a Analiza specificului staţional și ecologic în zona de luncă și câmpie, respectiv privind stațiunilor din ROSCI 0290 Coridorul Ialomiței, zona forestieră din regiunea de câmpie a directivele europene și legislația națională constituit pentru protejarea tipurilor de râului Ialomița. Ed. Silvică, 363 pag. privind conservarea habitatelor forestiere de habitate forestiere de interes comunitar (peste Importanța temei abordate. Silvicultura interes comunitar din zona de luncă. care se suprapune ROSPA 0152 Coridorul modernă face față unor provocări majore, Adecvarea metodologiei utilizate. Metoda de Ialomiței). Rezultatele cercetărilor aduc ecosistemele fiind pe de o parte sub presiunea lucru este descrisă minuțios pentru fiecare contribuții foarte utile privind starea actuală a dezvoltării antropice, a valorificării resurselor și activitate în parte plecând de la alegerea habitatelor afectate de modificările antropice și a schimbărilor climatice, iar pe de alta a nevoii judicioasă a rețelei de suprafețe experimentale climatice din zona de luncă de câmpie, pentru crescânde a conservării mediului de viață. pentru fiecare staţiune reprezentativă din zona fundamentarea pe baze științifice a măsurilor Ecosistemele de luncă sunt printre cele mai de lucru; efectuarea inventarierilor și analizelor de gospodărire a ecosistemelor forestiere și, în bune exemple ale acestor tendințe, atât prin i) de teren și laborator (după metodologia clasică particular, a celor de interes comunitar. transformările foarte mari antropice (îndiguiri, dublată de tehnologia GIS) pentru evaluarea Originalitatea și caracterul inovativ sau creativ. desecări, canalizări, exploatări de materii prime, condițiilor de mediu și de vegetației; până la Analiza stării actuale a habitatelor forestiere de construcții hidrotehnice etc. pe principalele fundamentarea compozițiilor de regenerare luncă de câmpie puternic afectate antropic (și râuri ale planetei, îndeosebi din Europa), ii) și a măsurilor de conservare a habitatelor de climatic, în secundar) a permis îmbunătățirea silvotehnica speciilor repede crescătoare (plop, interes comunitar pe baza revizuirii sistematicii tipologiei naționale cu 16 noi tipuri de stațiuni stațiunilor de luncă afectate antropic. salcie, anin), cât și prin iii) protejarea imperativă forestiere de luncă, care au fost identificate, a ecosistemelor umede, ca rezervoare uriașe de Adecvarea modalității de prezentare a cartate și descrise sumar (incluzând factorii biodiversitate. În România, asistăm la efectul informațiilor. Rezultatele obținute au fost de mediu limitativi și cei compensatori), acelorași tendințe globale, habitatele forestiere foarte clar prezentate, pentru fiecare activitate respectiv pentru care au fost fundamentate de luncă fiind profund modificate în ultima abordată, ordonate logic conform obiectivelor unele măsurile de management (compoziția de jumătate de secol, fiind nevoie stringentă de o asumate și metodologiei de cercetare. Textul regenerare a arboretelor). Metoda de analiză are reanalizare a condițiilor de mediu și o adaptare a este bine structurat, fiind completat edificator elemente de noutate națională, aceasta putând managementului acestora la noile condiții. cu tabele și reprezentări spațiale (anexe) fi folosită în viitor pentru acțiuni similare de elocvente. Scopul cercetării a fost de a asigura elementele recartare a staţiunilor forestiere din România științifice pentru fundamentarea măsurilor de Relevanța științifică. Rezultatele se bazează afectate antropic și/sau de factori de mediu. pe un număr important (68) de suprafețe gospodărire ale ecosistemelor forestiere din Impactul potențial al rezultatelor. Lucrarea are de probă care au cuprins toate stațiunile luncile râurilor. atât un caracter științific pregnant, dar și un forestiere de luncă întâlnite în toată porțiunea evident caracter aplicativ. Ocoalele silvice și ariile Obiectivele cercetărilor au fost de a stabili de câmpie a râului Ialomița (ce acoperă o care au fost modificările staţionale,suprafață de 9646 ha, distribuite în 7 ocoale protejate din zona de studiu beneficiază direct incluzând redefinirea tipurilor de stațiuni și silvice). Inventarierile dublate de analize de de rezultatele obținute, recartarea staţională a managementului ecosistemelor forestiere teren și laborator au condus la i) identificarea putând fi preluată în amenajamentele silvice (compoziții de regenerare, conservarea și descrierea a numeroase stațiuni forestiere și în planul de management al ariei protejate. ecosistemelor valoroase) din lunca Ialomiței noi pentru sistematica românească, ii) Toate râurile mari din România au fost afectate (preponderent din zona de câmpie). reîncadrarea stațională a tuturor tipurilor în mod similar, în trecut, de activitatea umană, Relevanța literaturii științifice utilizate. La întâlnite și recartarea răspândirii acestora, iii) de aceea, soluțiile tehnice novatoare din lucrare baza stabilirii obiectivelor și metodologiei de recomandarea compozițiilor de regenerare se pot aplica utilizând metodologia prezentată. cercetare au stat informațiile relevante culese pentru stațiunile noi descrise și iv) rectificarea Dr. ing. Dănuț Chira
66 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Spații verzi
ARBORII ÎN CONFRUNTAREA LOR CU FACTORII DĂUNĂTORI DIN AFARA ECOSISTEMELOR FORESTIERE
VALENTIN BOLEA, GHEORGHE GAVRILESCU
1. Introducere au arborii în producerea de oxigen, absorbția de elemente poluante (gaze, praf), generatori de Mediul citadin fără parcuri, aliniamente de arbori, frumusețe și biodiversitate. scuaruri verzi între și în fața clădirilor, ar fi un spațiu de viață mai puțin sănătos, cu o biodiversitate scăzută și »» Nu se iau măsuri suficiente pentru reducerea efectelor lipsit de tot ceea ce este mai plăcut și mai frumos (Chiesura poluării rutiere ori industriale, deși în două orașe 2004, Jim and Chen 2006, Grădinaru et al 2016). Cu toate reprezentative (Baia Mare și Brașov), prin proiecte acestea, zonele verzi din perimetrele urbane și, parțial, demonstrative (la care au participat primării, școli cele rurale nu se bucură de atenția pe care le merită: și unități de cercetare) s-au exemplificat principiile biomonitorizării, stabilindu-se măsurile specifice -În parcuri, administrațiile locale se ocupă mai mult de pentru fiecare tip de caz în parte. flori decât de arbori, care suferă dezechilibre fiziologice (din cauza carențelor / poluării solului și mediului urban) și sunt afectați de diverse boli și dăunători fără a se lua măsurile protective specifice (Bolea et al 2005, 2009, Simionescu et al 2012) (fig. 1).
Fig. 1. Tilia cordata afectat fiziologic de poluare și secetă »» În aliniamente, arborii sunt supuși unor tăieri brutale, care nu sunt întotdeauna adaptate la biologia speciei sau la structura coroanei specifică vârstei. »» Între blocuri sau pe străzi, prin neexecutarea la timp a tăierilor de formare și remediere, apar “monștri” gata să se prăvale pe mașini și oameni (fig. 2-3) sau se taie arbori sănătoși pentru a asigura vizibilitatea unor reclame ori pentru lărgirea spațiului de parcare. »» Străzile, magistralele și canalele noi se amplasează Fig. 2-3. Pini (P. silvestris), curbați și foarte înclinați fără a ține seama de rolul important pe care îl de-a lungul Bd. Victoriei, din Brașov
67 Revista de Silvicultură şi Cinegetică 2. Material și metoda de cercetare Fagul este mai rezistent la doborâturi față de rășinoase (molid, brad, pin), dar depunerile de gheață (freesing 2.1 Material de cercetare rain) și zăpezile umede târzii sau timpurii (când arborii Materialul de cercetare a constat din arbori de rășinoase au frunze) îl face vulnerabil la doborâturi (în masă) (pini, molid, larice, tuia, tisă) și foioase (mesteacăn, tei, (Constandache et al 2018). Depunerile de zăpadă sau paltini, carpen, frasini, nuc, corcoduș, castan porcesc formarea de gheață pe ramuri și tulpină pot provoca ș.a.), de vârste diferite. rupturi la multe specii. 2.2. Metoda de cercetare Acumularea unui strat gros de zăpadă în perdelele Localizare. Arborii au fost observați în spațiile verzi de protecție provoacă încovoierea și ruperea tulpinii (parcuri, scuaruri și aliniamente) din municipiul Brașov. sau despicarea ramurilor la arborii (tineri) de stejar, Metoda. Arborii (pe specii) au fost analizați din punct jugastru, arțar, salcie sau ulm și mai puțin la corcoduș de vedere al formei și stării de sănătate și stabilitate și vișin turcesc (cu port piramidal) sau la paltin și frasin (rezistența la poluare, secetă, rupturi și doborâturi), cu ramificație mai rară. în raport cu spațiul de care dispun (și condiționările acestuia – proximitatea clădirilor înalte, a drumurilor publice sau a arborilor învecinați). Au fost efectuate observații asupra managementului aplicat (monitorizarea stării de sănătate, respectiv tăierile de formare, îngrijire și remediere, lucrări de combatere a agenților biotici vătămători) și sugestii de îmbunătățire a acestuia. 3. Rezultate și discuții 3.1. Factorii dăunători cu care se confruntă arborii din mediul urban și rural Vântul puternic poate provoca rupturi de ramuri și tulpini, care pot periclita sănătatea oamenilor și integritatea mașinilor și construcțiilor. În raport cu viteza pe care o Fig. 4-5. Coroanele largi de pin silvestru, care rețin mai ușor zăpada atinge, vântul poate provoca dezrădăcinări (în păduri): (stânga); dezvoltarea de tulpini înclinate și curbate care sensibilizează i) la molid, care este cel mai sensibil (are înrădăcinare pinul silvestru la rupturi de zăpadă sau gheață (dreapta) superficială) când viteza depășește 17 m/s; ii) la brad, pin Arborii plantați prea aproape de clădiri sau în grupe și fag la peste 23 m/s; iii) frasin la peste 37 m/s, iv) paltin prea dese, la 1-1,5 m distanță, cu tulpini înclinate sau 50 m/s, v) stejar 72 m/s (aceste limite variază în funcție sinuoase (fig. 5), cu coroane asimetrice (fig. 6), fără de sezon, vârstă, dimensiuni, desime, sol, prezența ramuri scheletice puternice (fig. 7), neparcurși cu tăieri putregaiului etc.) (Gardiner et al 2000, Cioloca 2002, de formare sau întreținere ori cu lucrări de combatere Mendes et al 2017, Jackson et al 2019). Doborâturile de ale agenților biotici vătămători, au o rezistență mai vânt se produc mai ales pe vreme umedă, când coroanele mică la vânt, zăpadă sau gheață. sunt îngreunate de precipitații (ploaie, zăpadă, gheață), iar solul compact mai ales cu textură grea este umezit excesiv. Textura argiloasă restricționează dezvoltarea și favorizează putrezirea rădăcinilor, îndeosebi a speciilor sensibile (brad, fag, paltini, cireș, tei etc.) (Dănescu et al 2015). Ploile prelungite măresc umiditatea atmosferică și favorizează infecțiile cu agenți criptogamici paraziți – făinări (Erysiphe spp.), pătarea / ciuruirea frunzelor de cireș (Coccomyces hiemalis), căderea acelor de larice (Meria laricis) care slăbesc vigoarea arborilor (Tăut et al 2010). Perioadele excesiv umede, inundațiile și stagnarea apei conduc la infecții (mana) cu Phytophthora spp., care produc putrezirea rădăcinilor și sensibilizarea acestora la doborâturi și uscări (Jung et al 2017). Molidul este cel mai sensibil la doborâturi din cauza înrădăcinării sale trasante / superficiale, îndeosebi în Fig. 6-7. Nuc bifurcat cu tulpini înclinate și coroane asimetrice, perioadele cu zăpezi moi abundente (Ichim 1993). predispus (în timp) la rupturi de vânt și zăpadă (stânga); mesteacăn Coroanele de pin silvestru, cu ramurile lungi relativ plantat la distanță prea mică de clădire, cu tulpină înclinată, predispus orizontale și ace bogate, care rețin o mare masă de (cu trecerea anilor) la rupere (dreapta) zăpadă, mai ales dacă este umedă / aderentă, provoacă Urmărind cu atenție, tot timpul anului, conexiunile încovoierea tulpinilor și ruperea ramurilor (fig. 4). dintre factorii meteorologici și particularitățile biologice
68 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 ale fiecărei specii, serviciile destinate administrării »» înființarea unui centru de depistare – avertizare spațiilor verzi din primării vor putea acționa prompt a poluării bazat pe bioindicatori, ca metodă cu măsurile corespunzătoare de prevenire a rupturilor, complementară celei existente de urmărire a evitând plantarea speciilor heliofile (pini, mesteacăn etc.) poluării aerului, pentru supravegherea poluării din prea aproape de zidurile blocurilor (recomandabil la peste organisme (plante); 3 m) și la distanță suficientă între exemplare și executând »» promovarea cercetărilor privind legăturile dintre la timp scuturarea ramurilor încărcate de zăpadă, precum nivelele de poluare și frecvența îmbolnăvirilor; și lucrările de îngrijire și combatere a organismelor »» renunțarea la folosirea sării pentru deszăpezire și perturbatoare (Norma 6/2003, HCL Brașov 153/2010). înlocuirea cu nisip sau clorură de calciu; În parcări se elimină de multe ori arborii, pentru crearea »» încurajarea fiscală și vamală a autovehiculelor mai de spațiu suplimentar sau pentru evitarea căderii de ace puțin poluante; sau frunze pe mașini, uitându-se că în zilele însorite toată lumea preferă să parcheze mașinile la umbră. »» înlocuirea cărbunelui la termocentrale cu combustibili mai puțin poluanți; La marginea orașelor și satelor, plantarea unor aliniamente de arbori (sau pomi) pot nu numai să dea »» neutralizarea poluanților prin intermediul contur maidanelor sau terenurilor cultivate, ci și să amendamentelor, a fertilizanților cu îngrășăminte ridice valoarea acestor terenuri cu o sursă de sănătate, organice și potasice, a substanțelor antagoniste, a biodiversitate și farmec (Mihăilă et al 2010). irigațiilor de levigare sau a unor lucrări ale solului; Lipsiți de noțiuni elementare despre arbori și natură și »» oprirea tăierii arborilor sănătoși din oraș, neantrenați în acțiuni de împădurire și îngrijire a plantelor, completarea aliniamentelor și parcurilor, extinderea tinerii străzilor sculptează cu “multă râvnă” nume, ani zonelor verzi din Brașov pe încă 200 ha; și sentimente în scoarța arborilor din aliniamente, »» promovarea acțiunilor de înverzire a cimitirelor și de perturbând cu inocență procese fiziologice și deschizând preînverzire a terenurilor destinate construcțiilor; porțile pentru dăunători și, mai ales, boli periculoase. »» folosirea în împădurirea spațiilor verzi a speciilor cu Reamintind și reactualizând o parte din factorii cu capacitatea maximă de metabolizare a sulfului, de care se confruntă arborii din mediul urban și rural, acumulare a metalelor grele și de fixare a pulberilor. în contextul intensificării schimbărilor climatice din În studiul de la Baia Mare, metoda biomonitorizării ultimul timp, articolul de față atrage atenția inginerilor poluării în frunze a arătat următoarele: silvici (și viitorilor arboricultori), cadrelor didactice și »» poluarea era complexă (acționau simultan mai mulți cercetătorilor din domeniu și, mai ales, autorităților poluanți, dintre care o parte sunt sinergici), de tipul: locale, asupra unei surse de sănătate citadină aflată 15,4Mn + 7,1 Pb + 4,5 Cd + 3,3 S + 3,3 Zn + 2 Na + 1,5 Cu; în pericol (prin management neadecvat și presiuni crescânde): arborii care au nevoie de ocrotirea noastră, »» pe lângă efectele grave asupra sănătății oamenilor, a cetățenilor. poluarea a condus la reducerea ponderii unor plante (Cardamine bulbifera, C. glanduligera, Mercurialis perenis, 3.2. Monitorizarea stării de sănătate a arborilor Anemone nemorosa) în suprafețele intens poluate; Doborâturile și rupturile afectează mai ales arborii »» toate zonele de agrement (Lacul Firiza, Valea Usturoi, bolnavi, infectați de ciuperci xilofage, poluați, supuși V. Vicleană, Platoul Castanilor, Lacu Bodi - Ferneziu, stresului hidric și atacați de dăunători. De aceea, Dumbrava Ferneziu, Măgura Ferneziu, Limpedea la fiecare început și sfârșit de an se recomandă Ferneziu, Lacu Bodi - Baia Sprie, Mesteacăn Baia verificarea tuturor arborilor din evidența zonelor verzi, Sprie, Borcutul Baia Sprie) au fost afectate de poluare; planificându-se lucrările specifice pentru fiecare caz în parte, completările necesare pentru încadrarea zonei »» la Șesul Băii, în apropierea satelor care aprovizionează verzi din fiecare oraș în recomandările Organizației cu alimente și plante medicinale Baia Mare, flora Mondiale a Sănătății (OMS) de minimum 9 și optim 50 (Lycopus europaeus, Lysimachia officinalis) conținea mp/locuitor, iar cele ale UE (inclusiv România) de 26 poluanți (zinc, cupru și mangan); mp/locuitor (OG 114/2007, Chiriac et al 2009, Laghai »» arbuștii fructiferi forestieri (măceș, mur, afin) erau and Bahmanpour 2012). poluați cu sulf, fier, mangan, cupru; La această verificare, vor fi înregistrați factorii care »» arborii fructiferi forestieri (cireș și mălin american) influențează starea de sănătate a arborilor: factorii erau intoxicați cu fier, mangan și cupru; biotici, poluanți, climatici, pedologici, rănile, greșelile »» plantele medicinale (salvia etc.) conțineau metale tehnice. Sunt utile de urmărit rezultatele experiențelor grele provenite din poluarea locală (zinc, cupru); realizate de INCDS (fost ICAS) la Brașov (Bolea and frunzele de crușin (Frangula alnus) depășeau pragul Chira 2005) și Baia Mare (Bolea and Chira 2009). de toxicitate la sulf și plumb. Astfel, pentru Brașov s-a remarcat necesitatea implementării 3.3. Asigurarea unei ancorări viguroase în sol unor măsuri de reducere a poluării, după cum urmează: Prima măsură pentru prevenirea doborâturilor la arbori »» completarea rețelei de biomonitorizare a poluări cu constă în analiza condițiilor pedo-hidrice (cartarea câte cinci arbori pentru câte 10.000 locuitori; stațională). Verificarea prin sondaje a profunzimii »» diferențierea zonelor cu nivele de poluare diferite; solului (ideal cca 100 cm), a conținutului său de schelet
69 Revista de Silvicultură şi Cinegetică sau argilă și, apoi, a unei suprafețe minimale care să asigure dezvoltarea unui bogat sistem radicelar (Smiley ET). Se recomandă, în general, 0,6 mc de sol la 1 mc de proiecție a coroanei (Lindsay and Bassuk 1991). Volumul recomandat (m3) poate fi calculat cu formula: [înălțimea potențială (m) x diametrul potențial (cm)]/10 (treesimpact.com.au). Urban (2008) a propus un grafic pentru calcularea volumului de sol necesar în funcție de diametrul trunchiului arborelui, ajungându- se la un necesar de cca. 28 m3 la diametrul de 40 cm și 34 m3 la 50 cm. Unde rezerva de sol este mai redusă, vor fi plantați arbuști, care nu sunt afectați de vânt. Problemele cele mai grave apar în aliniamente. Aici castanul porcesc rezistă pe soluri sărace, cu volum edafic mic, dar nu suportă solurile excesiv compacte, foarte Fig. 10. Încovoierea tulpinilor spre lumină din cauza distanței prea mici uscate sau cu exces de umiditate. Platanul se dezvoltă între arbori bine pe soluri profunde, afânate și revene, dar suportă greu solurile compacte și relativ uscate. Speciile de tei sunt printre preferatele spațiilor verzi de la noi, dar este bine să se țină cont de limitele speciilor (Dănescu et al 2011, Țenche-Constantinescu et al 2015): i) teiul pucios nu suportă sărăturarea, solurile compacte, sărace sau cu umiditate în exces; ii) teiul argintiu este mai tolerant față de solurile mai compacte; iii) teiul cu frunza mare suportă greu compactitatea ridicată și excesul de umiditate În aliniamente salcâmul este contraindicat pe soluri argiloase, compacte, bogate în carbonați. Paltinul de munte este pretențios față de însușirile chimice și fizice ale solului, dar vegetează activ pe solurile superficiale sau cu mult schelet dacă sunt humifere, bogate în baze de schimb și bine aprovizionate cu apă. 3.4. Prevenirea creșterilor înclinate ori Fig. 11-12. Tulpină înclinată la nuc plantat prea aproape de clădire sinuoase ale arborilor (stânga); coroană asimetrică la nucul plantat prea aproape de blocul de Pentru prevenirea creșterilor înclinate sau sinuoase, arborii locuințe (dreapta) se plantează la distanțe diferite în raport cu dimensiunile acestora și cerințele lor față de lumină. Speciile heliofile au reacții de fototropism accentuat, caracterizat prin: »» înclinarea sau curbarea trunchiurilor spre lumină (fig. 8-11); »» dezvoltarea asimetrică a coroanelor (fig. 12-14).
Fig. 13-14. Tulpină înclinată și coroană asimetrică la pinul silvestru plantat prea aproape de clădire (stânga); tulpină înclinată și coroană asimetrică la mesteacănul plantat prea aproape de clădire (dreapta)
Fig. 8-9. Încovoierea tulpinii la mesteacăn din cauza distanței prea mici dintre arbori (stânga); înclinarea tulpinii la pin silvestru din cauza distanței prea mici dintre arbori (dreapta)
70 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
principal și încovoierea celorlalte exemplare rămase în urmă cu creșterea (fig. 18). În cadrul grupului de pin negru din Parcul Titulescu două exemplare foarte apropiate mai concurează încă și se stânjenesc reciproc, iar un al treilea s-a înclinat puternic și nu are nici un viitor (fig. 19). Pe bulevardul Victoriei, dintr-un grup de patru exemplare, două (co)dominante au crescut înclinate și deranjează pe al treilea, toți trei neavând nici un viitor, dar există un al patrulea, rămas în urmă cu creșterea, care, având trunchiul drept, poate fi de viitor. Pe același bulevard, dintr-un grup de trei pini silveștri, doi s-au aplecat și doar unul este de viitor (fig. 20).
Fig. 15-16. Grup de exemplare de pin silvestru care se jenează reciproc din cauza distanțelor mici de plantare (stânga); dintr-un grup de exemplare două se jenează reciproc (dreapta)
Fig. 19-20. Grup de trei pini silveștri plantați prea aproape, care se jenează reciproc (stânga); din cinci exemplare de pin silvestru, cel dominant este bifurcat (dreapta) La nucul plantat în grupe de 3-4 exemplare pe strada Iancu Jianu, din cauza distanței mici de 1,5 m între Fig. 17-18. Un exemplar dominant de pin silvestru provoacă curbarea arbori, cel rămas în urmă a crescut înclinat și cu tulpinii altor două rămase în urmă (stânga); grup de pini negri, coroană asimetrică (fig. 21). Cu toate că are proprietatea plantați prea aproape, care se jenează reciproc (dreapta) de a emana în sol substanțe (coline) cu efect inhibitor În buchetele din parcuri și scuaruri, distanța dintre pentru alte specii (Șofletea and Curtu 2007), pe teren exemplarele heliofile va fi de minim 7,5 m, ceea ce s-a observat un corcoduș care nu este influențat alopatic, permite plantarea lor în amestec cu arbuști, dar cu dimpotrivă a determinat aplecarea nucilor cu care se grijă pentru ca în primii ani să nu fie umbrită de aceștia învecinează (fig. 22). (www.cityofvancouver.us). Plantarea speciilor heliofile (pini, mesteacăn) la distanțe insuficiente bunei dezvoltări a acestora (în grupuri de 3-6 exemplare la distanțe de 1,5 m între ei), constituie cele mai frecvente situații care favorizează înclinarea sau curbarea tulpinilor în lupta pentru lumină. În cazul pinului silvestru s-au întâlnit următoarele cazuri: »» din grupul de patru exemplare, cele două codominante au crescut înclinate, iar cele dominate au trunchiuri sinuoase (fig. 15); »» din alt grup de trei exemplare, unul a crescut dominând pe ceilalți doi, din care unul înclinat este iremediabil pierdut, iar altul ușor înclinat continuă să concureze pe primul (fig. 16); »» pe același bulevard (Victoriei) un exemplar dominant Fig. 21-22. Din grupul de nuci plantați prea des, unul s-a aplecat și a acoperă alte două exemplare fără nici un viitor (fig. 17); dezvoltat o coroană asimetrică (stânga); corcoduș cu coroană largă care »» dintr-un grup de cinci exemplare, cel dominant este deranjează dezvoltarea nucilor din apropiere (dreapta) bifurcat și a determinat aplecarea concurentului
71 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
îndelungată de timp (Roloff 2004). Unele autorități locale ciopârțesc cu sălbăticie arborii, pentru a le da o înălțime și formă standard, fără nici o considerație pentru biologia și tiparele lor de creștere. Tăierea arborilor în forme structurate, rezistente la rupturi, se face în baza unor reguli bine stabilite pe baza tiparelor de creștere și cere multă muncă specializată (Bradley 2007). Această „artă” nu poate fi exercitată de personal fără specializare. Tăierea arborilor, în concordanță cu biologia și particularitățile lor de creștere, este o modalitate de dirijare a creșterii, formei și productivității și de păstrare a sănătății, vigorii și capacității de a rezista la vânturi puternice sau zăpezi groase, umede și grele. Fig. 23-24. Molid crescut la 1 m distanță de zidul unui bloc (stânga); Indiferent de tipul tăierii: de formare, de întreținere, molid elagat excesiv / ciolpănit (dreapta) terapeutică sau reparatorie, aceasta trebuie să asigure o creștere echilibrată, o structură a coroanei rezistentă la Același efect nedorit se constată la mestecenii plantați rupturi, cât și menținerea stării de sănătate. în grupuri de patru, care au crescut aplecați și încovoiați Deci, tăierea arborilor nu este numai o modalitate de spre exteriorul grupului, având coroane asimetrice. a le manipula creșterea și forma, de ai păstra sănătoși Fenomenul a fost similar la mestecenii plantați câte doi și viguroși sau de a le prelungi longevitatea, ci și o cale la distanță de 1 m între ei. de a le asigura o structură mai rezistentă la rupturi și Plantarea prea aproape (1-1.5 m) de clădiri a arborilor doborâturi. (pini, frasini) a condus la creșterea înclinată a tulpinii și Tăierea de formare se face în primii ani de viață ai la dezvoltarea de coroane asimetrice. arborelui, pentru a-l ajuta să producă un schelet de Prevenirea creșterilor sinuoase necesită urmărirea ramuri puternice, bine proporționate, în unghiuri individuală a arborilor (dacă la un moment dat își pierd bune, care să reducă riscul de frângere sau de crăpare vârful principal de creștere) și a relațiilor dintre aceștia, a trunchiului. încă din tinerețe, respectiv intervenirea la nevoie O plantă lemnoasă tânără arată semne de creștere prin tăieri de îngrijire (rărirea și extragerea ramurilor sănătoasă, se fixează în sol și își creează scheletul copleșitoare a arborilor vecini, eliminarea bifurcărilor de tulpini și ramuri, dar la baza tulpinii formează și a ramurilor asimetrice etc.). lăstari (fig. 25). Pe măsură ce se maturizează, răsar tot În aliniamentele care se apropie de clădirile înalte mai puțini lăstari. Tăierile trebuie să stabilească un se vor planta specii (umbrofile, semiumbrofile la echilibru prin eliminarea lăstarilor. Tăierea de formare subheliofile) care suportă mai bine adăpostul clădirilor ajută la formarea de trunchiuri puternice și la obținerea (fig. 23). Distanța minimă este dată de volumul de sol de unghiuri mari de prindere ale crengilor, reducând și suprafața de teren necesară fiecărei speciei în parte riscul la despicare sau rupere ale ramurilor și asigurând la vârste înaintate (Lindsey and Bassuk 1991, Kenney un spațiu tampon împotriva dăunătorilor sau bolilor. 2008). Molidul, specie umbrofilă, cu coroană relativ îngustă, suportă bine umbrirea blocurilor de locuințe (fig. 23). Elagarea lui brutală, cu cioturi mari (fig. 24) (pentru crearea de lumină suplimentare pentru locuințe sau diminuarea pericolului dezrădăcinării) este o măsură excesivă. Ținând cont de sensibilitatea foarte mare la rupturi și doborâturi a molidului și plopilor, nu este recomandată plantarea (sau menținerea la vârste de peste 70 ani) acestor specii în proximitatea spațiilor publice (clădiri, drumurilor etc.), locul lor fiind indicat numai în pădurile parc. 3.5. Promovarea unei structuri echilibrate și rezistente a coroanelor Arborii au o longevitate mare și se degradează treptat, Fig. 25. Frasin cu lăstari neîndepărtați prin tăieri de îngrijire și devenind sensibili la boli și dăunători, fiind din ce în ce formare mai expuși la doborâturi sau rupturi de vânt și zăpadă (Maller et al 2006). Gospodărirea spațiilor verzi include Tăierile de formare încep în pepinieră, pentru a dirija o serie de măsuri pentru crearea condițiilor optime puieții să formeze o tulpină dreaptă și ramuri bine de dezvoltare a arborilor pentru o perioadă cât mai poziționate și proporționate, care să formeze tiparul
72 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 scheletului care să se mențină de-a lungul întregii vieți pentru a înlocui tulpina vătămată. Ramurile concurente a arborelui. La speciile cu muguri și lăstari opuși (Acer se scurtează cu o treime din lungimea lor sau se înlătură. sp., Aesculus sp., Fraxinus sp.) se va avea grijă să se evite La începutul primăverii se înlătură ramurile uscate, despicarea tulpinii și provocarea rănilor mari cu risc bolnave sau puternic vătămate. mare de putrezire fungică. Teiul cu frunza mică dacă În cazul pinilor, pentru îndesirea coroanelor se taie este pus brusc în lumină, trunchiul se acoperă de crăci două treimi din lungimea ramurilor noi. lacome. Tăierea de remediere sau terapeutică se face la începutul Prin tăierile de formare se înlătură ramurile concurente primăverii, în etape de 2 sau 3 ani, când se aleg cele mai și se asigură fiecărei ramuri rămase cât mai mult spațiu bune dintre tulpinile tinere și se dirijează ca înlocuitori și lumină. Ele se execută primăvara, când: ai tulpinilor principale și laterale, rănite sau bolnave. »» se înlătură lăstarii care apar pe trunchi, sub coroană, În iarna primului an se taie ramurile care se încrucișează »» se taie două treimi din lungimea ramurii superioare, sau se freacă una de alta, se răresc ramurile pentru a care face concurență vârfului tulpinii (totdeauna se echilibra scheletul coroanei, iar în anul următor se până la un mugure orientat spre exterior, pentru a răresc ramurile tinere, care prisosesc numeric. evita creșterea noilor ramuri spre interiorul coroanei) Pentru a ajuta arborele să se refacă, după șocul provocat sau se înlătură complet toți lăstarii supranumerici de tăierea severă, se aplică îngrășământ, compost de sau concurenți din coroană, rumeguș, humus sau gunoi de grajd. »» se taie o treime din toate ramurile care fac concurență Înlăturarea lemnului mort, bolnav sau vătămat se face tulpinii principale. în perioada de creștere activă, când se vede mai bine Tăierea de la sfârșitul iernii și începutul primăverii care părți sunt sănătoase și care nu. generează un număr mare de lăstari. În cazul arborilor altoiți se înlătură toți lăstarii lacomi În cazul rășinoaselor, care dezvoltă în mod natural o care ies din portaltoi. coroană conică sau piramidală, se taie ramurile care Ciupercile care atacă lemnul afectează întreaga structură cresc răzlețe față de coroană. Tăierile de întreținere a arborelui. Xilofagele se instalează în duramen, pentru eliminarea ramurilor vătămate sau bolnave pătrunzând de regulă prin răni sau secțiunile tăiate; se fac înaintea perioadelor de creștere de primăvară acestea nu omoară arborii dar îi sensibilizează puternic (principală) și de la sfârșitul verii, ceea ce le permite să la rupturi de vânt, gheață și zăpadă. Bolile vasculare reacționeze rapid la orice dirijare și să-și vindece rapid parazitează alburnul, cauzând dezechilibre fiziologice secțiunile tăiate. majore, până la uscarea exemplarelor. Cancerele La foioase, aceste tăieri se fac iarna, evitându-se (bacteriene sau micotice) infectează doar scoarța și sfârșitul iernii și începutul primăverii; fac excepție țesuturile situate imediat sub aceasta (cambiu, xilem), mesteacănul, castanul bun, arțarul, plopul și nucul, cauzând cangrene locale (unele infectate de xilofage), care se taie vara, când au cele mai multe frunze, pentru dar unele conduc la moartea exemplarelor (cancerul a-i proteja de pierderea unei prea mari cantități de sevă. castanului) (Chira et al 2000). Agenții criptogamici de Tăierile de întreținere au scopul de a menține coroana rădăcină cauzează putrezirea acestora, reducând drastic echilibrată și de a asigura, sub coroană, un trunchi curat, rezistența arborilor la doborâturi (Chira and Chira înainte de îngroșarea lăstarilor, a căror tăiere provoacă 2001). Pentru diminuarea efectului bolilor xilofage, răni mai mari. Pentru realizarea acestor scopuri la tăierile vor începe cu îndepărtarea porțiunilor moarte, foioase se execută următoarele operațiuni: bolnave sau vătămate. »» se taie ramurile subțiri și slabe din mijlocul coroanei; Pentru diminuarea efectului bolilor lignicole se înlătură porțiunile moarte (ramuri, axe, bucăți de scoarță de pe »» se scurtează sau se taie ramurile bătrâne și aplecate; tulpină) până în dreptul țesuturilor sănătoase. »» se taie ramurile uscate, bolnave și vătămate la Riscul contaminării secțiunilor rămase în urma sfârșitul primăverii sau la începutul verii, când se tăieturilor pot fi prevenite prin efectuarea de tăieturi văd mai bine; curate (netede, fără rupturi) și tratarea (badijonarea) »» se taie ori se scurtează ramurile care se încrucișează lor cu substanțe protective. sau sunt supranumerice, până la un mugure orientat Pentru a asigura vindecarea rănilor prin tăieri, acestea spre exterior; se fac: »» se scurtează ramurile mari, care strică echilibrul -la arborii cu muguri alternativi se taie oblic, cu unghiul coroanei, astfel reducându-se greutatea ramurii; spre mugure, la 1,5 cm deasupra unui mugure dispus »» se înlătură toți lăstarii noi, care apar în jurul spre exterior, pentru a promova o structură deschisă de punctului de tăiere. ramuri; La rășinoase, se fac mai puține tăieri de întreținere, -la arborii cu muguri opuși, tăietura se face la 1,5 cm mai mult pentru a remedia unele vătămări sau creșteri deasupra unei perechi de muguri, în unghi drept. neregulate, care afectează echilibrul și stabilitatea La tăierile severe de remediere, tisa reacționează bine și arborelui. Dacă vârful este rupt, se alege cea mai bine poate fi regenerată cu succes. Thuja poate fi tăiată sever plasată ramură din partea superioară și se dirijează dar, în acest caz, nu mai face lăstari din tulpină.
73 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
ocoalele silvice trebuie să supravegheze în permanență starea lor de sănătate (Oguz 2000, Van Herzele and Wiedemann 2003, Bolea and Chira 2005, Badea et al 2008, Bolea and Chira 2009, Zoulia et al 2009, Atasoy2018). În același timp, autoritățile însărcinate cu managementul zonelor verzi vor lua măsurile preventive pentru limitarea apariției daunelor cauzate de ruperea și doborârea arborilor, cum ar fi: »» plantarea arborilor cu asigurarea spațiului optim de dezvoltare a rădăcinilor și arborilor; »» gruparea speciilor în biogrupe în care se asigură spațiul optim de dezvoltare al fiecărui exemplar; »» executarea tăierilor de formare, întreținere și Fig. 26-27. Coroane asimetrice neremediate pe marginea unei parcări remediere în raport cu perioadele favorabile și (stânga); Tulpină înclinată și coroană asimetrică care pune în pericol biologia speciilor. securitatea oamenilor Bibliografie În parcuri sau aliniamente, neexecutarea tăierilor Atasoy M, 2018. Monitoring the urban green spaces and landscape de remediere pune în pericol integritatea mașinilor fragmentation using remote sensing: a case study in Osmaniye, Turkey. (parcate sau care trec pe lângă arbori) sau chiar viața Environ Monit Assess., 190(12):713. oamenilor care caută liniștea și sănătatea la adăpostul Badea O, 2008. Manual privind metodologia de supraveghere pe termen arborilor sau trec pe lângă aceștia (fig. 27). lung a ecosistemelor forestiere aflate sub acțiunea poluării atmosferice și Transformarea unui gard viu într-un aliniament (Parcul modificărilor climatice. Ed. Silvică. Titulescu din Brașov), care să confere umbră băncilor Bolea V, Chira D, 2005. Atlasul poluării în Brașov. Ed. Silvodel. amplasate sub aceștia la marginea unui spațiu de joacă Bolea V, Chira D, 2009. Monitorizarea poluării prin bioindicatori. Ed. pentru copii, atrage atenția asupra diformităților pe Cybela, Baia Mare. care le poate suporta carpenul (fig. 28), dar rămâne un Bradley S, 2007. Tăierea plantelor ornamentale. Ed. RAO, București. experiment cu rezultate ușor de presupus în timp, în Chiesura A, 2004. The role of urban parks for the sustainable city. Landsc. condițiile climatice anunțate pentru viitor: zăpezi și Urban. Plan., 68:129–138. Chira D, Chira F, Tăut I, 2000. Cap III, Bolile. În Simionescu A Mihalache vânturi mai frecvente și mai periculoase. G (ed.): Protecția pădurilor, Ed. Mușatinii: 460-613. Chira D, Chira F, 2001. Dinamica ciupercilor lignicole în arborete doborâte de vânt din Carpaţii Orientali. Analele ICAS, 44: 54-59. Chiriac D, Humă C, Stanciu M, 2009. Spațiile verzi – o problemă a urbanizării actuale. Calitatea Vieţii, XX(3-4):249–270. Cioloca N, 2002. Studiul complex al doborâturilor produse de vânt în perioada 1995-1998 la direcţiile silvice Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş şi Bistriţa Năsăud. Influenţa unor caracteristici biometrice asupra stabilităţii arboretelor calamitate. Consecinţe asupra conducerii arboretelor expuse la doborâturi. Teme de cercetare finalizate, Revista pădurilor, 2: 47-48. Clark R, 2003. Specifying Trees - a guide to assessment of tree quality. NATSPEC//Construction Information 61 Lavender Street, Milsons Point, New South Wales. Constandache C, Dinca L, Popovici L, Braga C, Blaga T, 2018. The effect of climatic changes over some Romanian forest ecosystems. SGEM, 18: 941-948. Fig. 28. Carpeni cu tăieri de formare specifice vegetației tinere, dar care, Dallimer M, Irvine KN, Skinner AMJ, Davies ZG, Rouquette JR, Maltby fără operațiuni adecvate de reformare, întreținere sau remediere devin LL, Warren PH, Armsworth PR, Gaston KJ, 2010. Biodiversity and un pericol pentru viitor (rupturi de vânt și zăpadă) the feel-good factor: Understanding associations between self-reported human being and species richness. Bio. Sci., 62:47–55. 4. Concluzii Dănescu F, Mihăilă E, Costăchescu C, Drăgan D, 2011. Măsuri de gospodărire a suprafețelor forestiere cu risc de inundare și stagnare a Un arbore sănătos, cu trunchiul vertical, coroană bine apei din regiunea de câmpie. Ed. Silvică. structurată și sistem radicelar temeinic ancorat în solul Dănescu F, Ungurean C, Chira F, Horga D, Jung T, 2015. Uscarea profund, rezistă mai bine la doborâturi și rupturi de anormală a stejarului din O.S. Livada. RSC 37: 66-78. vânt, zăpadă sau gheață. Gardiner B, Peltola H, Kellomaki S, 2000. Comparison of two models Pentru ca arborii din parcuri, aliniamente stradale, for predicting the critical wind speeds required to damage coniferous perdele de protecție și liziere de păduri – parc să fie mai trees. Ecological Modelling 129: 1-23 puțin afectați de poluare, factori biotici vătămători, Grădinaru C, Herban IS, Gabor C, 2016. Development of urban green fenomene climatice extreme, primăriile sprijinite de space monitoring technique with remote sensing and its application. AIP Conference Proceedings 1738 (1): 350004.
74 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Guzzetti F, Pasquinelli A, Privitera A, 2013. Quality in public Mihăilă E, Costăchescu C, Dănescu F, 2010. Sisteme agrosilvice. Ed. spaces: monitoring green areas in Milan. International Archives of the Silvică. Photogrammetry, Remote Sensing and Spatial Information Sciences, 29th Norma 6/2003. Norme şi îndrumări tehnice privind protecţia pădurilor. Urban Data Management Symposium, 29-31 May, 2013, London, UK, OG nr. 454 / 14 iulie 2003, MAPAM, Monitorul Oficial al României nr. XL-4/W1: 25-28. 564 / 6 august 2003. Ichim R, 1993. Stabilitatea pădurilor de molid din Bucovina. Bucovina Oguz D, 2000. User surveys of Ankara’s urban parks. Landsc. Urban. Forestieră, 1(1-2): 33-40. Plan. 52: 165–171. Irvine KN, Warber SL, Devine-Wright P, Gaston KJ. 2013. OG 114/2007 pentru amendarea și completarea OUG nr. 195/2005 privind Understanding Urban Green Space as a Health Resource: A Qualitative protecția mediului. Monitorul Oficial al Româaniei nr. 713 / 22.10. 2007. Comparison of Visit Motivation and Derived Effects among Park Users in Roloff A, 2004. Trees - Phenomena of Adaptation and Optimization. Sheffield, UK. Int J Environ Res Public Health., 10(1): 417–442. Ecomed, Landsberg am Lech. Jackson T, Shenkin A, Kalyan B, Zionts J, Calders K, Origo N, Disney Simionescu A, Chira D, Mihalciuc V, Ciornei C, Tulbure C, 2012. M, Burt A, Raumonen P, Malhi Y,, 2019. A New Architectural Starea de sănătate a pădurilor din România din perioada 2001-2010. Ed. Perspective on Wind Damage in a Natural Forest. Frontiers in Forests Muşatinii, Suceava and Global Change 1, doi: 10.3389/ffgc.2018.00013. Available at: https:// biblio.ugent.be/publication/8587586/file/8587587 Smiley ET, Soil for Urban Tree Planting. https://www.bartlett.com/ resources/SoilforUrbanTreePlanting.pdf Jim C, Chen W, 2006. Recreation-amenity use and contingent valuation of urban greenspaces in Guangzhou, China. Landsc. Urban. Plan., 75: 81-96. Șofletea N, Curtu L, 2007. Dendrologie. Ed. Univ. Transilvania din Brașov. Jung T, Horta Jung M, Cacciola SO, Cech T, Bakonyi J, Seress Taut I, Colisar A, Simonca V, 2010. Research regarding the prevention D, Mosca S, Schena L, Seddaiu S, Pane A, di San Lio GM, Maia C, and combating the Coccomyces pathogen (staining cherry leaves). Cravador A, Franceschini A, Scanu B, 2017. Multiple new cryptic Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj pathogenic Phytophthora species from Fagaceae forests in Austria, Italy / Horticulture, 67(1): 487. and Portugal. IMA Fungus. 2017 Dec; 8(2): 219–244. Ţenche-Constantinescu AM, Madoşa E, Chira D, Hernea C, Ţenche- HCL Brașov 153/2010. Regulament privind stabilirea normelor locale Constantinescu RV, Lalescu D, Borlea GF, 2015. Tilia sp. - urban trees for unitare de protecție a spațiilor verzi, organizarea, dezvoltarea şi the future. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 43(1): 259-264. întreținerea acestora pe teritoriul Municipiului Brașov. 29.03.2010, Urban J, 2008. Up by Roots Healthy Soils and Trees in the Built republicată cf HCL 168/2011, 137/2016 și 545/2017. Environment. Champaign, Illinois: Internal Society of Arboriculture. Kenney WA, 2008. Potential Leaf Area Index Analyses. In Margaret M. Van Herzele A, Wiedemann T, 2003. A monitoring tool for the provision Carreiro, Yong-Chang Song, Jianguo Wu (eds) Ecology, Planning, and of accessible and attractive urban green spaces. Landscape and Urban Management of Urban Forests: International Perspective. 336- Planning, 63(2): 109-126 Laghai HA, Bahmanpour H, 2012. GIS Application in Urban Green space World Health Organization, 2010. Urban Planning, Environment and Per Capita Evaluation. Annals of Biological Research, 3(5): 2439-2446. Health: From Evidence to Policy Action. Available at http:// http://www. Lindsey R, Bassuk N, 1991. Specifying soil volumes to meet the water euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/114448/E93987.pdf?ua=1. needs of mature urban street trees and trees in containers. J. Arboric. Zoulia I, Santamouris M, Dimoudi A, 2009. Monitoring the effect of 17(6):141-148. urban green areas on the heat island in Athens. Environ Monit Assess., Maller C, Townsend M, Pryor A, Brown P, St Leger L, 2006. Healthy 156(1-4): 275-292. nature healthy people: ‘Contact with nature’ as an upstream health http://www.treesimpact.com.au/files/Estimating_Soil_Volumes_Needs_ promotion intervention for populations. Health Promot. Int., 21:45–54. of_Trees_in_Urban_Situations_v2.pdf Mendes F, Petean F, Lopes A, Correia E, 2017. An Assessment of Falling https://www.cityofvancouver.us/publicworks/page/tree-requirements- Trees Due Strong Winds in Lisbon: Affected Species and Microclimatic development-projects Simulation. Preprints, 2017100177. https://www.arborday.org/trees/righttreeandplace/size.cfm Abstract Trees facing the damaging factors out of the forest ecosystems The meteorological whims, pollution, and the inadequate care of wood species from green spaces from urban and rural environment lead to take some necessary suitable decisions of tree management: i) monitoring the health state; ii) the control of disruptive factors; iii) the prevention of wind, snow and ice tree break and felling by ensuring tree vigorous anchors in the soil, defective growth prevention, and crown balanced structures, iv) to change the mentality of citizens about trees in cities and villages. The present observations were made in green spaces (parks, squares, alignments) in the Brașov city. The trees were analyzed from the point of view of form, health state and stability (resistance to pollution, drought, step and brunch break, and uprooting), in relation with the space they have (and its conditionings – the proximity of tall buildings, of public roads or neighborhood trees). Observations were made for the applied management (health monitorization, respectively crown formation, sanitary and remediation cuttings, control of injuring biotic agents) and recommendations. Addressing to arboriculturists, foresters and horticulturists working in urban and rural forests, parks and alignments, the article summarizes the problems which the trees from the outside forest ecosystems are confronting, and urges to capitalize on the national and international monitoring health state and tree management experience. Keywords: green spaces, wooden vegetation, urban pollution, urban micro–climate, harmful organisms.
75 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Amenajarea pădurilor
CICLUL DE PRODUCȚIE ÎN PĂDURILE DE CODRU REGULAT – DE LA TEORIE LA PRACTICĂ
GABRIEL LAZĂR, PAUL JITARU, MARCO ALGASOVSCHI1
1. Introducere revoluţia nu poate fi privită ca o simplă medie a vârstelor exploatabilității arboretelor. Din anii 1950 se renunţă Apariţia noţiunii de ciclu de producţie (sau pe scurt la denumirea de revoluţie (Popescu-Zeletin 1956) şi, ciclu cum este utilizat, în prezent, în practica curentă a pe considerente ideologice de partid, se oficializează Amenajării pădurilor) este indisolubil legată de apariţia cea de ciclu (practic prin Instrucţiunile de amenajarea principiului continuităţii, formulat prima dată de pădurilor din anul 1953). silvicultorul german G.L. Hartig în anul 1796 (apud. Ciubotaru et Păun 2014). Un alt pionier al silviculturii În cărţile următoare de amenajarea pădurilor, definiția moderne, tot german, şi anume J.H. Cotta, în jurul ciclului devine tot mai complexă: anului 1820, definește ciclul ca fiind „timpul în care »» numărul de ani fixat de amenajament ca normă de se parcurge o pădure (unitate de gospodărire) cu tăieri timp pentru realizarea de arborete exploatabile pe parchete, astfel calculat încât, atunci când şi cel din într-o secţie de gospodărire care constituie în urmă parchet va fi exploatat, pe cel dintâi pădurea va fi acelaşi timp criteriul de bază pentru reglementarea ajuns din nou la vârsta exploatabilității” (apud. Leahu structurii fondului de producţie pe clase de vârstă şi 2001). pentru separarea producţiei de fondul de producție Importanţa deosebită a ciclului, care îi conferă de (Rucăreanu 1962); altfel statutul de principală bază de amenajare, derivă »» este indicatorul prin care se exprimă structura pe din faptul că stă la baza definirii modelului „pădurii clase de vârstă a fondului de producţie normal al normale”, care se urmăreşte a fi atins în oricare unei păduri de codru regulat sau de crâng şi, totodată, unitate / subunitate de producţie (de codru regulat, norma de timp stabilită de amenajament pentru codru cvasigrădinărit, codru convenţional sau crâng), menţinerea în producţie a arboretelor dintr-o astfel determinând în mod direct structura pe clase de vârstă, de pădure (Leahu 2001). mărimea şi creşterea care trebuie realizate şi în mod În instrucţiunile de amenajarea pădurilor din anul 1959, indirect valoarea posibilităţii. ciclul este definit ca principalul element de organizare La începuturile amenajării pădurilor în România, sub în timp a procesului de producţie lemnoasă, care se influența silviculturii franceze2 (Tănăsescu 1889), referă la totalitatea arboretelor care se exploatează pe pentru ciclu era încetățenit termenul de revoluţie. măsură ce ating vârsta exploatabilităţii. La stabilirea Revoluţia s-a regăsit în toate amenajamentele întocmite ciclului se aveau în vedere următoarele: în România (primele în anii 1870) până în anii 1950, »» vârsta exploatabilităţii (adoptată) speciei preponderente; precum şi în reglementările oficiale din acea perioadă »» starea arboretelor; (Popescu-Zeletin 1956). Astfel, în unul dintre primele tratate de Amenajarea pădurilor din România, revoluţia »» posibilităţile de ridicare a productivităţii arboretelor. este definită ca: „timpul de trecere de la întemeierea În instrucţiunile de amenajarea pădurilor din anul unei păduri până la exploatarea ei” (Stinghe 1939). În 1969 şi în normele tehnice din anul 1980, ciclul este aceeaşi lucrare, profesorul Stinghe menționa următorul definit ca principalul element care determină în cazul aspect foarte important: „dacă regenerarea nu se face pădurilor de tip regulat (codru şi crâng), mărimea şi complet şi imediat după exploatare, timpul de regenerare structura fondului de producţie în ansamblul său în trebuie să se adauge la spaţiul de timp necesar producţiei raport cu vârsta arboretelor componente. La stabilirea (care este identic cu termenul exploatabilităţii) pentru a ciclului se aveau în vedere următoarele: da numărul de ani ai revoluţiei”, ceea ce înseamnă că »» funcțiile economice ale pădurii;
1 autor corespondent 2 primele amenajamente pentru pădurile statului de pe teritoriul vechiului Regat se pare că au fost întocmite de 3 silvicultori francezi, prin anii 1850, aduși de Ştirbei Vodă pentru a fi profesori la prima școală de silvicultură, înființată în București.
76 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
»» vârsta exploatabilităţii adoptată pentru specia de producţie normal al unei unităţi de gospodărire preponderentă; (formată din arborete de codru regulat sau crâng) şi »» posibilităţile de ridicare a productivităţii arboretelor. stabileşte durata menţinerii în producţie a arboretelor componente”. Normele tehnice din anul 1986 menţin aproape identică definiţia ciclului, dar pentru stabilirea ciclului În norma tehnică pentru amenajarea pădurilor aflată în se prevedea să fie luate în considerare, în plus, şi vigoare (*** 2000a), ciclul este privit ca principala bază formaţiile şi speciile forestiere care compun pădurea. O de amenajare pentru pădurile de codru regulat, care modificare importantă adusă de aceste norme a constat determină mărimea şi structura pădurii în ansamblul în obligativitatea ca valoarea ciclului să se obţină prin ei, în raport cu vârsta arboretelor componente. Norma rotunjirea în plus a vârstei medii a exploatabilităţii la prevede ca la stabilirea ciclului să fie avute în vedere cea mai apropiată valoare multiplu de 10 ani (pentru următoarele: codru), ceea ce nu se făcuse anterior. În acest fel se crea »» formaţiile şi speciile forestiere care compun pădurea; un mic fond de rezervă mobil, mijloc util menţinerii »» funcţiile ecologice, economice şi sociale atribuite continuităţii procesului de producţie, în cazul arboretelor respective; manifestării unor factori perturbatori neprevăzuţi. »» media vârstei exploatabilităţii tehnice; Analizând comparativ definiţia ciclului din literatura »» posibilităţile de creştere a eficacităţii funcţionale a de specialitate şi din normative, se observă că, pe arboretelor şi a pădurii în ansamblul ei. drumul dintre știință şi practică, s-a pierdut acel aspect important, subliniat de profesorul V. N. Stinghe în Astfel, ciclul se stabileşte prin rotunjirea vârstei medii cartea sa, care ţine mai mult de aşa numita „artă” a a exploatabilităţii, ponderată în raport cu suprafaţa Amenajării pădurilor, şi anume că, în cazul arboretelor diferitelor arborete, până la cea mai apropiată valoare în care se aplică tratamente care urmăresc regenerarea multiplu de 10 ani (se renunţă astfel la rotunjirea naturală din sămânţă, există o diferenţă între vârsta obligatorie în plus, statuată de normele tehnice din anul exploatabilităţii şi vârsta la care se termină exploatarea, 1986). Din calcul se exclud arboretele total derivate, diferenţă care trebuie avută în vedere la stabilirea subproductive, artificiale din specii alohtone şi cele ciclului. exploatabile după stare (*** 2000a). Pentru a înţelege mai bine dinamica ciclului, prin 2. Situaţia actuală prisma reglementărilor actuale, prezentăm în fig. 1 Cel mai recent tratat de amenajarea pădurilor (Seceleanu un model simplificat, în care este surprinsă evoluţia 2012) defineşte ciclul în felul următor: „indicatorul unei „păduri normale” pe parcursul unei perioade de care determină structura pe clase de vârstă a fondului amenajare (de 10 ani).
Exemplu: pădure cu structură „normală”, compusă din 10 subparcele (notate cu litere de la A la J), egale ca suprafaţă, fiecare cu vârsta exploatabilităţii de 100 ani şi perioada de regenerare de 20 ani, uniform distribuite ca vârstă, pe deceniile unui ciclu de 100 ani.
Ciclul = 100 ani Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X SITUAŢIA A B C D E F G H I J INIŢIALĂ Vârsta arboretelor 10 ani 20 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani
Ciclul = 100 ani Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X SITUAŢIA J A B C D E F G H I DUPĂ 10 ANI Vârsta arboretelor 10 ani 20 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani
Fig. 1. Schimbul de generații la nivel de unitate/subunitate de producţie – situaţia actuală Se observă, în cazul subparcelei J, că momentul tratament în arboretele de codru regulat, să fie de: atingerii exploatabilităţii de către arboretul bătrân »» 10-15 ani pentru arborete de stejar pedunculat, stejar este totodată momentul zero pentru arboretul care brumăriu, stejar pufos, cer şi gârniţă, precum şi va fi regenerat. Modelul ar funcţiona perfect dacă în pentru şleauri de câmpie şi luncă; toate arboretele s-ar aplica numai tratamentul tăierilor »» 15-20 ani pentru arboretele de gorun şi amestecurile rase în parchete, dar după cum bine se ştie, în marea de gorun cu alte specii, inclusiv şleaurile de deal; majoritate a arboretelor de codru regulat din România se aplică tratamente bazate pe regenerare naturală, cu »» 15-30 ani pentru făgete, amestecurile de fag cu perioade de regenerare de 10-30 ani. Astfel, norma răşinoase, brădete şi amestecurile de brad cu molid. tehnică pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor (*** Perioada de regenerare pentru tratamentul tăierilor 2000b) prevede ca perioada de regenerare pentru tăieri succesive (permis în cerete, gârniţete şi unele făgete progresive, care de altfel este de departe cel mai utilizat pure) este similară. Tratamentul tăierilor rase are o arie
77 Revista de Silvicultură şi Cinegetică de aplicabilitate mult mai restrânsă, şi anume la pinete, şi în care încep tăierile de regenerare. Această supoziţie laricete şi unele molidişuri. este falsă, pentru că nu se referă la arboret pe ansamblu. Deci, în cazul tratamentelor care urmăresc regenerarea Corect este ca „momentul 0” în viaţa noului arboret să naturală, trecerea de la o generaţie la alta nu se face fie la jumătatea perioadei de regenerare a arboretului brusc, în acelaşi an, lucru valabil de altfel şi la tăierile matern, când suprafeţele ocupate de arboretul bătrân, rase care se aplică arboretelor de rășinoase, la care, respectiv de seminţiş, se află în echilibru (fig. 3). după extragerea arboretului bătrân, este necesară o Exemplu: un arboret cu suprafaţa de 10 ha, care ajunge la exploatabilitate la perioadă de pauză de minim 2-3 ani până la plantare (*** vârsta de 100 ani şi este regenerat pe parcursul unei perioade de 20 ani. 2003), pe considerente legate de protecţia împotriva dăunătorilor. Chiar şi aşa, modul actual de stabilire a ciclului ar funcţiona perfect dacă la sfârşitul perioadei de regenerare a arboretului matern, arboretul tânăr ar avea vârsta exact cât durata perioadei de regenerare. Dacă judecăm în acest mod problema la nivel de arboret, din punct de vedere teoretic, ar trebui să considerăm că, de-a lungul perioadei de regenerare, pe măsură ce arboretul matern este extras, în mod direct proporţional, Fig. 3. Schimbul de generaţii la nivel de arboret în perioada de se instalează seminţişul din care va rezulta arboretul regenerare – situaţia corectă următor (fig. 2). Comparând figurile 2 şi 3 se constată că în realitate Exemplu: un arboret cu suprafaţa de 10 ha, care ajunge la exploatabilitate la există, în momentul finalizării tratamentului, o vârsta de 100 ani şi este regenerat pe parcursul unei perioade de 20 ani. diferență egală cu jumătatea duratei perioadei de regenerare a arboretului matern, în ceea ce priveşte vârsta arboretului tânăr. Acest decalaj apare şi pentru că din punct de vedere amenajistic (precum şi din considerente de ordin practic) vârsta se stabileşte ca medie pe generaţie, iar la arboretele de codru este reglementat că intervalul de variaţie al vârstelor unei generaţii este de 20-30 ani (***, 1984). Rezultă că modul actual de stabilire a ciclului determină o „ruptură” în continuumul care ar trebui să existe la trecerea de la Fig. 2. Schimbul de generaţii la nivel de arboret în perioada de o generaţie la alta. Pentru o exemplificare sugestivă, regenerare – situația actuală se prezintă evoluția pe o durată de timp egală cu În acest fel, „momentul 0” al arboretului tânăr ar fi egal cu perioada de regenerare a arboretelor, pentru o unitate/ anul în care arboretul matern ajunge la exploatabilitate subunitate de producţie ipotetică, în care structura „normală” este realizată (fig. 4).
Exemplu: pădure cu structură „normală”, compusă din 10 subparcele (notate cu litere de la A la J), egale ca suprafaţă, fiecare cu vârsta exploatabilităţii de 100 ani şi perioada de regenerare de 20 ani, uniform distribuite ca vârstă, pe deceniile unui ciclu de 100 ani.
Ciclul = 100 ani Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X SITUAŢIA INIŢIALĂ A B C D E F G H I J Vârsta arboretelor 10 ani 20 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani
Ciclul = 100 ani Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X Dec. XI SITUAŢIA DUPĂ 10 A B C D E F G H I J ANI Vârsta arboretelor 20 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani 110 ani
Ciclul = 100 ani Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X Dec. XI SITUAŢIA DUPĂ 20 J A B C D E F G H I ANI Vârsta arboretelor 10 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani 110 ani
Fig. 4. Schimbul de generaţii la nivel de unitate / subunitate de producţie în perioada de regenerare – situaţia actuală
78 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 Se observă că, pe de-o parte, durata menţinerii în ani, 20 arborete care au fost regenerate pe durata a două producţie a arboretelor depăşeşte lungimea ciclului perioade amenajistice (20 ani) şi 20 de arborete care au adoptat şi, pe de altă parte, nu se alimentează fost regenerate pe durata a trei perioade amenajistice (30 corespunzător cu arborete deceniul I. ani), în care s-au aplicat diverse tratamente (tăieri rase Pentru a verifica această supoziţie teoretică, au în parchete, tăieri progresive, tăieri succesive), în ceea ce fost analizate 60 arborete (20 arborete care au fost priveşte vârsta regenerării obţinute la finalul perioadelor regenerate pe parcursul unei perioade amenajistice de 10 de regenerare, obţinându-se rezultatele din tab. 1. Tab. 1. Evidenţa unor arborete în care s-au aplicat tăieri de regenerare
Unitatea de Unitatea amena- Ediţii amenaja- Specia prepon- Tratamentul Perioada de rege- Vârsta arboretului Ocolul silvic producție jistică ment derentă aplicat nerare (ani) tânăr (ani) Arborete cu perioada de regenerare de 10 ani Azuga VI 81 F 1999, 2009 Molid Tăiere rasă 10 5 Azuga VI 84 D 1999, 2009 Molid Tăiere rasă 10 10 Azuga VI 87 C 1999, 2009 Molid Tăiere rasă 10 5 Azuga VI 91 F 1999, 2009 Molid Tăiere rasă 10 5 Teliu I (IV) 248 D 2004, 2014 Molid Tăiere rasă 10 5 Teliu I (IV) 248 F 2004, 2014 Molid Tăiere rasă 10 5 Teliu I (IV) 248 G 2004, 2014 Molid Tăiere rasă 10 5 Teliu I (IV) 249 B 2004, 2014 Molid Tăiere rasă 10 5 Crucea VII 11 D 2000, 2010 Molid Tăiere rasă 10 5 Crucea VII 20 C 2000, 2010 Molid Tăiere rasă 10 0 Crucea VII 23 C 2000, 2010 Molid Tăiere rasă 10 5 Crucea VII 27 D 2000, 2010 Molid Tăiere rasă 10 5 Tîrgu Mureș VIII 72 B 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 5 Tîrgu Mureș VIII 73 F 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 5 Tîrgu Mureș VIII (IX) 954 C 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 10 Tîrgu Mureș VIII (IX) 957 D 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 5 Reghin I 35 G 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 5 Reghin I 38 B 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 5 Reghin I 89 D 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 5 Reghin III 26 C 2008, 2018 Carpen Tăiere rasă 10 10 Vârsta medie a arboretului tânăr 5.50 Arborete cu perioada de regenerare de 20 ani Reghin II 14 C 2008, 2018 Gorun Tăiere progresivă 20 5 Reghin II 15 C 2008, 2018 Gorun Tăiere progresivă 20 5 Brad (Baia de Criș) I 55 A 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 5 Brad (Baia de Criș) I 57 B 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 5 Brad (Baia de Criș) II 156 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 5 Brad (Baia de Criș) II 157 A 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 5 Brad X (V) 228 A 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 20 Arpaş IV 62 A 2007, 2017 Fag Tăiere progresivă 20 5 Arpaş V 114 E 2007, 2017 Fag Tăiere progresivă 20 5 Arpaş (Avrig) I 641 B 2006, 2017 Gorun Tăiere progresivă 20 5 Dumbrăveni V 39 A 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 5 Dumbrăveni V 40 A 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 10 Dumbrăveni V 40 C 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 5 Dumbrăveni V 41 A 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 10 Dumbrăveni V 42 A 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 10 Dumbrăveni V 44 B 2008, 2018 Fag Tăiere progresivă 20 5 Dumbrăveni V 109 B 2008, 2018 Gorun Tăiere progresivă 20 10 Dumbrăveni V 124 2008, 2018 Gorun Tăiere progresivă 20 10 Dumbrăveni V 9 C 2008, 2018 Gorun Tăiere progresivă 20 5 Dumbrăveni V 105 B 2008, 2018 Gorun Tăiere progresivă 20 10 Vârsta medie a arboretului tânăr 7.25 Arborete cu perioada de regenerare de 30 ani Anina VI 22 A 1997, 2017 Fag Tăiere progresivă 30 15
79 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Unitatea de Unitatea amena- Ediţii amenaja- Specia prepon- Tratamentul Perioada de rege- Vârsta arboretului Ocolul silvic producție jistică ment derentă aplicat nerare (ani) tânăr (ani) Anina VI 23 A 1997, 2017 Fag Tăiere progresivă 30 10 Anina III 32 I 1997, 2017 Fag Tăiere progresivă 30 15 Anina X 13 B 1997, 2017 Fag Tăiere progresivă 30 10 Arpaş III 40 B 1997, 2017 Gorun Tăiere progresivă 30 10 Arpaş IV 58 G 1997, 2017 Fag Tăiere progresivă 30 5 Brad VIII (III) 124 B 1998, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 5 Brad VIII (III) 137 C 1998, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 5 Brad XI (IV) 69 L 1998, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 15 Brad (Baia de Criş) II 159 1998, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 15 Brad X (V) 290 B 1998, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 10 Dumbrăveni V 2 C 1998, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 10 Dumbrăveni V 3 A 1998, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 5 Reghin IV 14 A 1998, 2018 Fag Tăiere succesivă 30 10 Reghin IV 15 1998, 2018 Fag Tăiere succesivă 30 10 Reghin V 70 C 1998, 2018 Gorun Tăiere progresivă 30 10 Reghin (Răstoliţa) VI (I) 36 2000, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 10 Reghin (Răstoliţa) VI (I) 105 A 2000, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 5 Reghin (Răstoliţa) VI (I) 123 B 2000, 2018 Fag Tăiere progresivă 30 10 Făgăraş (Voila) II (IX) 890 A 1996, 2019 Fag Tăiere succesivă 30 10 Vârsta medie a arboretului tânăr 9.75
Trebuie menționat că nu există o concordanţă strictă regenerare, reprezintă, în majoritatea cazurilor, o între modul în care este privită perioada de regenerare, subevaluare a valorii corecte a acestuia. Efectele negative din punctul de vedere al planificării amenajistice (ca sunt importante, chiar dacă nu de mare amploare (de sumă a perioadelor de amenajare în care se vor executa maxim 10 %), denaturând modelul „normal” către care tăierile de regenerare) şi din punctul de vedere al se conduce pădurea şi, în consecinţă, supraevaluând în tratamentului silvicultural efectiv aplicat (ca perioadă permanenţă principalele elemente reper ale metodelor de timp scursă între prima şi ultima tăiere). În plus, de determinare a posibilităţii, utilizate în prezent uneori instalarea seminţişului nu se corelează direct şi în activitatea practică (respectiv valoarea creşterii necondiţionat cu modul în care se desfăşoară tăierile indicatoare, la metoda creşterii indicatoare şi suprafaţa de regenerare, existând cazuri în care seminţişul se clasei de vârstă normale, la metoda claselor de vârstă). instalează încă înainte de prima tăiere, iar alteori În ultimele decenii, conceptul de continuitate nu mai seminţişul nu se instalează în modul previzionat sau este privit simplist, numai din punctul de vedere al chiar se pierde pe parcurs, din motive naturale. producţiei de masă lemnoasă, având valenţe cel puţin Analizând datele prezentate în tab. 1, considerăm că la fel de importante şi în ceea ce priveşte rolul mediogen se verifică şi din punct de vedere practic prezumţia al pădurilor, căci, după cum se ştie, toate arboretele teoretică prezentată anterior. În consecinţă, urmărind din România, chiar şi cele de producţie, îndeplinesc o construcţie logică corectă, ar trebui ca, la sfârşitul importante funcţii de protecţie. Studiile întreprinse unei perioade de regenerare de 10 ani seminţişul să aibă în ultimul timp în acest domeniu, au reconfirmat vârsta de 5 ani (nu de 10 ani), la sfârşitul unei perioade faptul că arboretele bătrâne sunt mai eficiente decât de regenerare de 20 ani seminţişul să aibă vârsta de cele tinere în asigurarea calității apei şi a echilibrului 10 ani (nu de 20 ani), iar la sfârşitul unei perioade de circuitului hidrologic (Laudon et al 2011) şi totodată, regenerare de 30 ani seminţişul să aibă vârsta de 15 ani sunt depozitare ale unei fertilităţi mai ridicate a solului (nu de 30 ani). (Akelsson et al 2007). Nici din punctul de vedere al conservării biodiversității nu este de dorit un ciclu 3. Discuţii şi sugestii pentru viitor care nu asigură echilibrul în mozaicul arboretelor din Având în vedere că ciclul de producţie este hotărâtor în toate clasele de vârstă şi în plus, ca o consecinţă a definirea structurii şi mărimii fondului de producţie subaprecierii, induce o presiune nejustificată asupra „normal”, este imperios necesară stabilirea corectă a celor mai bătrâne arborete (cele exploatabile), care sunt acestuia. Fără aceasta, continuitatea procesului de în principiu cele mai valoroase (Roberge et al 2016). producţie nu poate fi asigurată în mod corespunzător şi În plus, un ciclu mai lung are influențe pozitive şi în este diminuat unul dintre cele mai importante atribute stocarea carbonului (Kaipainen et al 2004), iar valoarea ale posibilităţii de produse principale şi anume acela estetică şi recreaţională a pădurii creşte odată cu de a fi mijloc de dirijare a fondului de producție către dimensiunea arborilor (Gundersen et al 2008). starea normală. Dinamica unui ciclu corect stabilit, care ţine cont şi de Faptul că în prezent, la stabilirea ciclului, în normele perioada de regenerare, este prezentată în modelul din tehnice, nu se are în vedere şi durata perioadei de fig. 5. Se pot observa lesne diferenţele faţă de fig. 4.
80 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Exemplu: pădure cu structură „normală”, compusă din 11 subparcele (notate cu litere de la A la K), egale ca suprafaţă, fiecare cu vârsta exploatabilităţii de 100 ani şi perioada de regenerare de 20 ani, uniform distribuite ca vârstă pe deceniile unui ciclu de 110 ani.
Ciclul = 110 ani Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X Dec. XI SITUAŢIA INIŢIALĂ A B C D E F G H I J K Vârsta arboretelor 10 ani 20 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani 110 ani
Ciclul = 110 ani SITUAŢIA Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X Dec. XI DUPĂ 10 K A B C D E F G H I J ANI Vârsta arboretelor 10 ani 20 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani 110 ani
Ciclul = 110 ani SITUAŢIA Dec. I Dec. II Dec. III Dec. IV Dec. V Dec. VI Dec. VII Dec. VIII Dec. IX Dec. X Dec. XI DUPĂ 20 J K A B C D E F G H I ANI Vârsta arboretelor 10 ani 20 ani 30 ani 40 ani 50 ani 60 ani 70 ani 80 ani 90 ani 100 ani 110 ani
Fig. 5. Schimbul de generaţii la nivel de unitate / subunitate de producţie în perioada de regenerare – situaţia corectă În contextul necesității revizuirii normei tehnice »» se determină vârsta medie a exploatabilităţii de amenajare a pădurilor, cea aflată în vigoare fiind arboretelor (VE), ponderată cu suprafaţa; publicată în urmă cu nu mai puţin de 18 ani, considerăm »» se determină perioada generală de regenerare3 că este absolut necesară reevaluarea definiției şi medie a arboretelor (PR), ponderată cu suprafața, cu a modului de determinare a ciclului. În acest sens, mențiunea că pentru arboretele care se recoltează propunem următoarele, pentru unităţile/subunităţile integral dintr-o singură intervenţie se va considera de producţie de codru regulat: perioada de regenerare egală cu 0 (zero) ani; »» definiţia ciclului să facă referire şi la perioada de »» se determină ciclul (r), în funcţie de suma dintre VE regenerare a arboretelor; şi PR/2, rotunjindu-se la cea mai apropiată valoare »» perioada de regenerare a arboretelor să fie inclusă multiplu de 10 ani; printre elementele ce servesc la stabilirea ciclului; »» cazuri posibile: »» ciclul să se determine ca medie ponderată, cu a) dacă VE > r: pentru toată durata ciclului, volumul suprafaţa, a sumei dintre vârsta exploatabilităţii şi creşterea se vor determina în funcție de valoarea şi jumătate din perioada generală de regenerare a consistenței considerată „normală” (sau valoarea medie, fiecărui arboret; în cazul determinării posibilităţii prin metoda creşterii »» rezultatul obţinut să se rotunjească la cea mai indicatoare); apropiată valoare multiplu de 10 ani. b) dacă VE < r: notăm cu D diferenţa r – VE şi vom avea: Consecinţe asupra modului practic de determinare »» dacă D > PR/2; pentru perioada de timp r – PR/2, a fondului de producţie „normal”, la nivel de unitate/ volumul şi creşterea se vor determina în funcţie subunitate de producţie: de valoarea „normală” (sau medie) a consistenţei, 1) la determinarea structurii pe clase de vârstă/perioade iar pentru intervalul rămas (PR / 2), volumul şi situaţia este simplă. Aceasta se va face ca şi până acum, creşterea se vor determina luându-se în calcul în funcţie de ciclu, de suprafaţa fondului de producţie valoarea „normală” (sau medie) a consistenței redusă şi de numărul şi durata claselor de vârstă / perioadelor; la jumătate; 2) la determinarea mărimii şi creșterii fondului de »» dacă D < PR / 2; pentru perioada de timp VE, volumul producție situația este puțin mai complexă, pentru că şi creşterea se vor determina în funcţie de valoarea pentru prima parte a ciclului (până la vârsta medie a „normală” (sau medie) a consistenţei, iar pentru exploatabilităţii) trebuie avute în vedere tot volumul şi intervalul rămas (r – VE), volumul şi creşterea se vor toată creşterea, în timp ce pentru ultima parte a ciclului determina luându-se în calcul valoarea „normală” (corespunzătoare la jumătate din perioada medie de (sau medie) a consistenței redusă la jumătate. regenerare) trebuie avute în vedere doar jumătate Alte recomandări, pentru a asigura o mai bună din volum şi creştere. Un alt factor de influență de continuitate pe durata ciclului: care trebuie ținut cont este rotunjirea, care se face »» este necesar să se constituie subunităţi de producţie la un multiplu de 10 ani. Datorită acestor elemente, distincte atunci când compoziţia şi structura propunem următoarea abordare: 3 perioada generală de regenerare, în accepțiunea planificării amenajistice, reprezintă durata, în perioade de amenajare – decenii, pe parcursul cărora se aplică tăierile într-un arboret, de la prima până la ultima.
81 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
arboretelor, plus lungimea perioadelor de regenerare „Marin Drăcea”. specifice tratamentelor propuse în acestea, ar Ciubotaru A, Păun M, 2014. Structura arboretelor. Ed. Universităţii conduce la cicluri diferite cu mai mult de 25 % (cum Transilvania, Braşov. de altfel se şi precizează în tratatele (Leahu 2001) Comanici R, 2018. Amenajamentul U.P. VIII Gălăţeni – O.S. Tîrgu Mureş. şi în normele tehnice de amenajarea pădurilor (*** INCDS „Marin Drăcea”. 2000a); Găbrian S, 2008. Amenajamentul U.P. III Săcal – O.S. Reghin. ICAS. Ghinea A, 2018. Amenajamentul U.P. V Biertan – O.S. Dumbrăveni. »» ar fi indicat să se treacă, de la o structură a fondului INCDS „Marin Drăcea”. de producţie împărţită pe clase de vârstă de câte Giurgiu V, 1988. Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple. Ed. Ceres, 20 ani, la o structură împărțită pe decenii, egale cu Bucureşti. perioada de planificare amenajistică. Giurgiu V, Seceleanu I (red.), 2005. Silvologie vol. IV B – Amenajarea În lipsa punerii în practică a ideilor expuse anterior, ar fi pădurilor la începutul mileniului al III-lea. Ed. Academiei Române, justificat ca, în viitoarele norme tehnice de amenajarea Bucureşti. pădurilor, la stabilirea ciclului să se revină la rotunjirea Gundersen VS, Frivold LH, 2008. Public preferences for forest structures: în plus a vârstei medii a exploatabilităţii, aşa cum era A review of quantitative surveys from Finland, Norway and Sweden. Urban Forestry and Urban Greening 7: 241 – 258. prevăzut în normele din anul 1986. Kaipainen T, Liski J, Pussinen A et al, 2004. Managing carbon sinks În încheiere, se poate spune că, dacă la un anumit by changing rotation length in European forests. Environmental Science moment s-a trecut de la ciclu la revoluţie, în prezent & Policy 7: 205-219. este oportună o mică „revoluţie” la ciclu. Kajcsa R, 2017. Amenajamentul U.P. X Izvoarele Carașului – O.S. Anina. INCDS „Marin Drăcea”. Bibliografie Kis G, 2008. Amenajamentul U.P. IX Corneşti – O.S. Tîrgu Mureş. ICAS. Akelsson C, Westling O, Sverdrup H, Gundersen P, 2007. Nutrient and Kis G, 2017. Amenajamentul U.P. III Bruiu – O.S. Arpaş. INCDS „Marin carbon budgets in forest soils as decision support in sustainable forest Drăcea”. management. Forest Ecology and Management 238: 167-174. Lalu I, 2006. Amenajamentul U.P. I Bradu – O.S. Avrig. ICAS. Algasovschi M, 2014. Amenajamentul U.P. I Vama Buzăului – O.S. Teliu. Laudon H, Sponseller RA, Lucas RW, Futter MN, Egnell G, Bishop K, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS). Ågren A, Ring E, Högberg P, 2011. Consequences of more intensive Algasovschi M, 2018a. Amenajamentul U.P. I Breaza – O.S. Reghin. forestry for the sustainable management of forest soils and water. Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură „Marin Forests 2: 243-260. Drăcea” (INCDS). Lazăr G, 2004. Amenajamentul U.P. IV Izvoarele Buzăului – O.S. Teliu. Algasovschi M, 2018b. Amenajamentul U.P. VI Bistra-Cofu – O.S. Reghin. ICAS. INCDS „Marin Drăcea”. Lazăr G, 2008. Amenajamentul U.P. VIII Gălăţeni – O.S. Tîrgu Mureş. Angelescu H, 2000. Amenajamentul U.P. VII Pârâu Crucii – O.S. Crucea. ICAS. ICAS. Leahu I, 2001. Amenajarea pădurilor – metode de organizare sistemică, Babin D, 2017. Amenajamentul U.P. VI Anina – O.S. Anina. INCDS „Marin modelare, fiabilitate, optimizare, conducere şi reglare, structural - Drăcea”. funcţională a ecosistemelor forestiere. Ed. Didactică şi Pedagogică, Babin D, 2018. Amenajamentul U.P. XI Luncoiu – O.S. Brad. INCDS Bucureşti. „Marin Drăcea”. Licu C, 1998. Amenajamentul U.P. III Izvoarele Crişului – O.S. Brad. ICAS. Barsoum N, Gill R, Henderson L, Peace A, Quine C, Saraev V, Valatin Mioc M, 1997. Amenajamentul U.P. X Izvoarele Caraşului – O.S. Anina. G, 2016. Biodiversity and rotation length: economic models and ICAS. ecological evidence. Forestry Commission. Miron M, 2010. Amenajamentul U.P. VII Pârâu Crucii – O.S. Crucea. ICAS. Bălan N, 1998. Amenajamentul U.P. V Petelea – O.S. Reghin. ICAS. Naidin I, 2017a. Amenajamentul U.P. V Bâlea – O.S. Arpaş. INCDS „Marin Bălan N, 2008. Amenajamentul U.P. II Lunca – O.S. Reghin. ICAS. Drăcea”. Beşchea O, 2008. Amenajamentul U.P. I Breaza – O.S. Reghin. ICAS. Naidin I, 2017b. Amenajamentul U.P. IV Arpaş – O.S. Arpaş. INCDS Bragă C, 2009. Amenajamentul U.P. VI Obârşia Azugii – O.S. Azuga. ICAS. „Marin Drăcea”. Bucur A, 1998. Amenajamentul U.P. II Râşculiţa-Bulzeşti – O.S. Baia de Naidin I, 2018a. Amenajamentul U.P. II Lunca – O.S. Reghin. INCDS Criş. ICAS. „Marin Drăcea”. Butoi N, 1997. Amenajamentul U.P. III Steierdorf – O.S. Anina. ICAS. Naidin I, 2018b. Amenajamentul U.P. III Săcal – O.S. Reghin. INCDS „Marin Drăcea”. Buzea A, 1998. Amenajamentul U.P. V Biertan – O.S. Dumbrăveni. ICAS. Neagu A, 2007a. Amenajamentul U.P. V Bâlea – O.S. Arpaş. ICAS. Carcea F, Dissescu R, 2014. Terminologia amenajării pădurilor – termeni şi definiţii în limba română, echivalenţe ale termenilor în germană, Neagu A, 2007b. Amenajamentul U.P. IV Arpaş – O.S. Arpaş. ICAS. engleză, franceză, spaniolă, italiană, portugheză, maghiară şi japoneză. Neagu A, 2008. Amenajamentul U.P. V Biertan – O.S. Dumbrăveni. ICAS. IUFRO World Series volume 9-ro, Vienna. Pagu B, 2008a. Amenajamentul U.P. I Obârşa – O.S. Baia de Criş. ICAS. Carcea F, Dissescu R, Tudoran G, 2005. Funcţiile pădurii şi bazele de Pagu B, 2008b. Amenajamentul U.P. II Râşculiţa-Bulzeşti – O.S. Baia de amenajare. Silvologie vol. IV B, Ed. Academiei Române, Bucureşti: 156-171. Criş. ICAS. Chirca D, 2008. Amenajamentul U.P. V Crişcior – O.S. Brad. ICAS. Popescu I, 2018. Amenajamentul U.P. VIII Izvoarele Crişului – O.S. Brad. Chirca D, 2018. Amenajamentul U.P. X Crişcior – O.S. Brad. INCDS „Marin INCDS „Marin Drăcea”. Drăcea”. Popescu-Zeletin I, 1938. Amenajarea pădurilor. Cartea pădurarului, Ed. Chiţu F, 2017. Amenajamentul U.P. I Bradu – O.S. Arpaş. INCDS „Marin Viaţa Forestieră, Bucureşti. Drăcea”. Popescu-Zeletin I, 1956. Apariţia şi componenţa bazelor de amenajare. Chiţu F, 2018. Amenajamentul U.P. I Obârşa – O.S. Brad. INCDS „Marin Revista pădurilor 8: 491-495. Drăcea”. Popescu-Zeletin I, Rucărenu N, Dissescu RC, 1955. Amenajarea Cicşa A, 2019. Amenajamentul U.P. II Făgăraş – O.S. Făgăraş. INCDS pădurilor. Manualul inginerului forestier 81, Ed. Tehnică, Bucureşti.
82 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Preda E, 1998. Amenajamentul U.P. VI Luncoiu – O.S. Brad. ICAS. „Marin Drăcea”. Preoteasa M, 1997. Amenajamentul U.P. VI Anina – O.S. Anina. ICAS. Vodă A, 1996. Amenajamentul U.P. IX Victoria – O.S. Voila. ICAS. Puicea R, 2018. Amenajamentul U.P. II Râşculiţa-Bulzeşti – O.S. Brad. Vodă A, 1999. Amenajamentul U.P. VI Obârşia Azugii – O.S. Azuga. ICAS. INCDS „Marin Drăcea”. Zaharescu V, 2018a. Amenajamentul U.P. IV Deleni-Aluniş – O.S. Reghin. Roberge J-M, Laudon H, Björkman C et al, 2016. Socio-ecological INCDS „Marin Drăcea”. implications of modifying rotation lengths in forestry. Ambio, 45 (Suppl. Zaharescu V, 2018b. Amenajamentul U.P. V Petelea – O.S. Reghin. INCDS 2): 109-123. „Marin Drăcea”. Rucăreanu N, 1956. Ce sînt şi care sunt bazele de amenajare? Revista ***, 1953. Instrucţiuni pentru amenajarea pădurilor din R.P.R. Ministerul pădurilor 5: 282-289. Gospodăriei Silvice. Rucăreanu N, 1962. Amenajarea pădurilor. Ed. Agro-Silvică, Bucureşti. ***, 1959. Instrucţiuni pentru amenajarea pădurilor din R.P.R. Ed. Agro- Rucăreanu N, Leahu I, 1982. Amenajarea pădurilor. Ed. Ceres, Bucureşti. Silvică de Stat, Bucureşti: 67-68. Seceleanu I, 2012. Amenajarea pădurilor – organizare şi conducere ***, 1969. Instrucţiuni pentru amenajarea pădurilor din R.S.R. Ministerul structurală. Ed. Ceres, Bucureşti. Agriculturii şi Silviculturii, Bucureşti: 43-45. Stinghe VN, 1939. Amenajarea pădurilor. Ed. Progresul Silvic, Bucureşti. ***, 1980. Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Ministerul Stinghe VN, 1956. În problema bazelor de amenajare. Revista pădurilor 6: Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Bucureşti: 64-66. 349-352. ***, 1984. Îndrumar pentru Amenajarea pădurilor. Institutul de Cercetări Stoica D, 2000. Amenajamentul U.P. I – O.S. Răstolița. ICAS. şi Amenajări Silvice. Tănăsescu M, 1889. Despre amenajarea pădurilor din ţară. Revista ***, 1986. Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Ministerul pădurilor. Silviculturii: 58-59. Târnoveanu N, 1998. Amenajamentul U.P. IV Deleni-Aluniş – O.S. Reghin. ***, 2000a. Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor 5. Ministerul ICAS. Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului: 48. Tulbure A, 1997a. Amenajamentul U.P. IV Arpaş – O.S. Arpaş. ICAS. ***, 2000b. Norme tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor 3. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Tulbure A, 1997b. Amenajamentul U.P. III Bruiu – O.S. Arpaş. ICAS. ***, 2003. Norme tehnice pentru protecția pădurilor. Ministerul Văcaru C, 1998. Amenajamentul U.P. V Crişcior – O.S. Brad. ICAS. Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. Vlad G, 2017. Amenajamentul U.P. III Steierdorf – O.S. Anina. INCDS Abstract The rotation in regular high forests - from theory to practice In Romania, the rotation is the main base of forest management for regular high forests, being determinant in establishing structure, size and growth of the “normal” growing stock, as well as for calculating the allowable cut of principal yields and ensuring the continuity of production and protection processes. But the definition of the rotation and the way it is established in the technical norms of forest management do not lead to rigorous adherence to these desires. The model proposed by the technical norms fits perfectly only if silvicultural systems based on single cuts would apply to all stands, what does not fit the realities of the Romanian forestry, where the vast majority of the stands are regenerated by repeated cut silvicultural systems. The fact that the regeneration period is not taken into account when determining rotation length affects the continuity of the production process, delaying the stands transfer, from the last to the first age class and an over-assessment of the principal yield. To eliminate these dysfunctions, it is proposed that, in calculating the rotation, in addition to the cutting age, half of the general regeneration period should be included, considering the moment of generation change, at stand level, is just at half of the regeneration period, when the area covered by the old trees becomes theoretically equal to the area covered by the seedlings. At the same time, at the end of the article, proposals are made on the practical way of determining the structure, size and growth of the “normal” (or mean) growing stock, in this new context. Keywords: rotation, continuity, management unit, regular high forest, regeneration period.
83 Revista de Silvicultură şi Cinegetică Recenzie Eckhard Richter: Der Baumhaselwald bei elaborat un articol de deosebit interes științific. Oravita (Pădurea de alun turcesc de la Acesta, gratie sagacității tânărului inginer silvic, Oravița). Revista pădurilor, 131(2016), 3-4: relevă un fragment relictar al patrimoniului 19-26. biogeografic românesc în context internațional. Fascinația peisajelor naturale ale României cu Totodată, prin acest articol publicat în limba pădurile ei virgine și cvasivirgine și cu arboretele germană într-un nuanțat limbaj forestier, se ei arhetipale, astăzi demult dispărute din Europa pun în circuitul științific germanofon informații și nu numai, suscită mereu interesul universal. Astfel, impresionați de faima acestor codrii inedite asupra corologiei, ecologiei și biometriei insoliți, ing. Eckhard Richter, șeful Ocolului silvic alunului turcesc în consens cu metodologia și tehnica modernă de cercetare din Germania Lich din Serviciul forestier Wettenberg din Hessa Fig. 1. Parcul Național Cheile Nerei-Beușnita. - Germania, împreună cu 20 colegi au participat și, în condițiile schimbărilor climatice, se Pâlc relictar secular de Corylus colurna în în septembrie 2012 la excursia forestieră evidențiază interesul practic pentru extinderea făgetele din arboretul Lindina Mică (Foto: Cr. „Vizitarea pădurilor virgine alese din Banat și speciei în cultură. Corelat cu mirajul sălbăticiei D. Stoiculescu, 2013) alte obiective turistice ale regiunii” organizată peisajului carstic local, articolul contribuie direct de un coleg mai vechi, cunoscător al pădurilor și la atragerea silvo-turismului internațional noastre, ing. silvic Anselm Möbs. Printre obiectivele vizitate s-au numărat Rezervația în România. Accesibilizarea informațiilor naturală Runcu-Groși, Parcul Național Semenic sus-amintite explică necesitatea prezentării - Cheile Carașului, călătoria cu trenul pe traseul acestora în cele ce urmează cititorului de limbă romantic de la Oravița la Anina, Parcul Național română. Cheile Nerei - Beușnita etc. Captivați înainte Sinteza exhaustivă asupra speciei expune în de a cunoaște acest ultim domeniu fabulos, detaliu „arealul, distribuția și performanțele descrierea făcută de Sundseth Kerstin și Creed (2009*) le-a instigat și motivat deplasarea: speciei din întregul ei areal euro-vestasiatic: „Pereți abrupți cu vegetație luxuriantă, cotiri vârsta, peste 300 ani; înălțimea, 35 m; d fluviale, lacuri, peșteri, doline, râuri subterane 1,30 m cu coajă, 110 cm; creșterea radială, Fig. 2. Arboretul Lindina Mică din Parcul și tuneluri punctează peisajul, ca și drumuri 8 mm; lungimea lujerului anual, 170 cm; Național Cheile Nerei-Beușnita. Grup de străvechi tăiate în stâncă care oferă habitate prețul lemnului, 450 € / m3 ” (31 referințe silvicultori germani în jurul unui exemplar relictar secular de Corylus colurna aflat spre neobișnuite pentru flora și fauna, diversă și bibliografice), cât și în Romania (5 citări). bogată... De pretutindeni țâșnesc râuri care se vârful culmei. În 22 ani, peste 2.000 oameni prăbușesc în cascade”. Favorizat de climatul Raritatea, importanța și atenția acordată de știință și practicieni europeni au vizitat submediteranean, „acest cadru impresionant a acestor relicte în dispariție justifică recenzarea păduri virgine din Banat. Nici un alt domeniu modelat vegetația...Flora din jurul Cheilor Nerei judicioasă a acestui articol interesant. Astfel, național nu a suscitat, în acest interval, o constă dintr-un amestec uimitor de specii din faptic, “pădurea” de alun turcesc de la Oravița, atenție similară (Foto: Cr. D. Stoiculescu, regiunea continentală și din Balcani, precum și se limitează la Ocolul Silvic Sasca Montana. Aici, 2013) din specii locale”. specia supraviețuiește în două stațiuni greu Inventarierile din 3 suprafețe de probă au În rezervația integrală a parcului din amonte accesibile spre inaccesibile, cu soluri scheletice, inclus 71 arbori (24 - Corylus colurna, 14 - de confluența râurilor Bei și Nera, în bazinetul superficiale, pe substraturi calcaroase, situate Tilia tomentosa, 12 - Fagus orientalis și alte superior al pârâului Lindina Mică, într-un in U.P. I Valea Beiului, în bazinele superioare ale 21 - exemplare ale altor specii arborescente habitat carstic neperturbat, vegetează un Văilor Beiului, u.a. 71 - 78 și Lindina Mică, u.a. de amestec, precum Fraxinus excelsior, Acer eșantion forestier unic. Acesta concentrează campestre, Acer platanoides, A. pseudoplatanus, 115 – 116, unde apare diseminat și, în u.a. 112- parte din mozaicul de specii lemnoase Sorbus torminalis, Ulmus minor, Tilia reprezentative pentru pădurile locale, aflate la o b, sub Vf. Cornetu Înalt, la altitudinea de 1.000- platyphyllos, Fagus silvatica, Quercus cerris, multiplă interferență de areale. Aici, ca în puține 1.050 m, în proporție de 10 % (reconfirmat Prunus avium și Pyrus pyraster). Suprafața de locuri din covorul forestier al României, Corylus verbal la 1.02.2019 de competentul șef de bază de 24,1 m2/ha s-a repartizat pe specii colurna ajunge la vârste și dimensiuni record. Un district, tehn. silvic Nicu Potocean). astfel: Corylus colurna - 33 %, Tilia tomentosa inventar rapid l-a entuziasmat și l-a determinat Arborii de alun turcesc de la Lindina Mica - 20 %, Fagus orientalis - 16 %, restul speciilor pe autor să revină singur în luna mai 2013 și să impresionează prin înălțimi de până la 25 m, arborescente - 30%. La un coeficient de formă beneficieze de însoțirea autorizată a biologului 0,5, volumul total al arboretului realiza 264 m3/ diametre cu coajă la 1,30 m până la 115 cm, parcului, Călin Urici, pentru a aprofunda studiul ha, din care 87 m3/ha (33 %) revine alunului acestei silvocenoze. conformația frumoasă a trunchiurilor, elagate turcesc. Cercetarea creșterilor radiale pe carotele Astfel, ca rezultat al celor două deplasări până la înălțimi de 8 m, fără defecte exterioare, extrase, făcută cu un dispozitiv digital, a succesive de cercetare în arboretul cu alun turcesc așa cum rezultă și din fig. 1 și 2, înregistrate în evidențiat lățimea medie a inelelor anuale, care și a unei documentații exhaustive, autorul a anul 2012 (Stoiculescu 2013**). variază între 0,4 și 2,2 mm. „Excepțional, inele
84 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 singulare au atins lățimea de 4 mm. Scorburile măsura 6,4 mm”. „este de real interes pentru crearea unor plantaje existente au îngreunat stabilirea exactă a vârstei Datorită dăunătorilor fructificației (pârșisemincere pentru prezervarea pe termen lung maxime a arborilor, Aceasta a fost stabilită prin și insecte) regenerarea naturală sexuată a a acestui material genetic. Astfel, capacitatea extrapolarea numărului de inele anuale de pe alunului turcesc de la Lindina Mică este practic acestor arborete ca surse de semințe pentru fragmentele de carote ale cilindrului lemnos. inexistentă, nu și drajonarea; drajoni care, la testarea provenienței să poată fi clarificată Astfel, a putut fi estimată vârsta de 229 ani pe o 130 ani, ajung la diametrul de 27 cm și 17 m rapid iar, înainte de schimbările climatice, să carotă de 17 cm, cu lățimea medie a inelelor de înălțime. poată începe cultura lor în Germania”. Având în 0,7 mm. Vârsta completă a unui arbore cu d 1,30 Din sinteza elementelor cercetate ale vedere existența încă a numeroaselor stațiuni m de 72 cm cu coajă (grosimea cojii 4 cm!) a fost arboretului, ne exprimam alături de autor: (1) primordiale cu alun turcesc din țara noastră, estimată la 304 ani. Pentru partea interioară a nelămurirea asupra caracterului de „pădure îndelungata expertiză și rezultatele meritorii trunchiului, care nu a putut fi sondată și unde virgină” autentică, încă neparcursă; (2) obținute în cultură de prof. C.C. Georgescu, creșterea din prima fază a vieții era sigur mai situarea acestuia în arealul pădurilor cu esențe dr. doc. Al. Beldie, dr. St. Purcelean (Grădina mare, s-a presupus o lățime medie anuală a nobile de foioase; (3) stării închise, omogene dendrologică Tâncăbești), dr. S. Radu și colab. inelului de 2 mm. Dacă pentru interiorul (gol) de și exploatabilității arboretului; (4) absența (Arboretumul Simeria) etc., precum și plantajele 15 cm s-ar considera o lățime medie a inelului suprafețelor regenerate; (5) existența, în aval, semincere forestiere omniprezente realizate de numai 1,5 mm, ar rezulta o vârstă estimată a unui prăjiniș de tei argintiu, urmare a unei de dr. doc. Val. Enescu și colab., cu un justificat de 329 ani.” tăieri rase; (6) numărul infim de arbori cu lemn interes se naște firesc întrebarea: de ce nu s-ar În opoziție, este cazul arborelui solitar, plantat mort pe picior sau la sol; (7) proporția mare a extinde aceste cercetări în România și in cazul în curtea cantonului silvic ruinat, aflat la 5 km categoriei de arbori cu lemn mijlociu (d 1,30 m alunului turcesc? nord de arboretul Lindina Mică, lângă Pârâul între 25 și 50 cm) pe seama celor cu lemn gros Dr. ing. Cristian D. Stoiculescu Beiul superior, la altitudinea de cca. 250 m. (d1,30 m peste 50 cm); (8) existența unor arbori Acesta „avea o coroană foarte mare...iar vârsta de alun turcesc cu vârste record de peste 300 a fost estimată (similar) la 120 ani... Acest solitar ani, care sugerează interpunerea unei lungi faze *Sundseth K, Creed P, 2009. Natura 2000. Schutz avea lățimea medie a inelelor anuale de 2,8 de nefolosire. der biologischen Vielfalt in Europa. Europäische mm în segmentul ultimilor 68 ani, analizate În încheiere, cercetarea altor cca. 15 mari Gemeinschaften. Belgium. pe carotă. In 6 ani, lățimea inelelor sale anuale arborete primordiale de alun turcesc din spațiul **Stoiculescu CD, 2013. Făgetele virgine din depășea 4 mm, de 2 ori depășeau 5 mm, iar carpato-balcano-anatolian menționate în România în context european sub influența inelul anual cu lățimea maximă din faza juvenilă literatură și în bibliografia articolului de față, schimbărilor climatice. Greenpeace. București.
85 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Fauna protejată
OBSERVAȚII ASUPRA PREZENȚEI SPECIILOR ROSALIA ALPINA ȘI MORIMUS FUNEREUS ÎN ZONA BANATULUI MONTAN
MIHAI BÂRCĂ
1. Introducere 2. Scopul lucrărilor Rosalia alpina L., 1758 (foto 1) și Morimus funereus Mulsant, Lucrările au urmărit verificarea capacitații de 1862 (foto 2) sunt specii din familia Cerambycidae aflate colonizare a materialului lemnos de fag de către Rosalia pe lista IUCN cu încadrarea ¨vulnerabile¨ și constituie în alpina și Morimus funereus, material aflat în afara România elemente faunistice protejate (WCMC 1996). biotopului specific (păduri bătrâne de fag sau cvercinee) Sunt specii saproxilice și xilofage, ce necesită pentru și în zona cu activitate umană comună așezărilor rurale dezvoltare în mod obligatoriu lemn de grosime minim premontane. Observațiile au căutat să contribuie la 40 cm, fag sau ocazional alte foioase (Castro et al 2012). cunoașterea răspândirii și constanței acestor specii în zona de studiu. 3. Locul observațiilor Punctul în care s-au desfășurat observațiile privind dezvoltarea larvelor a fost ales aleator d.p.d.v. geografic și astfel încât să aibe o favorabilitate biotopică minimă. Astfel, acesta a fost stabilit în zona piemonturilor Munților Godeanu, pe culoarul râului Timiș, în raza administrativă a comunei Armeniș - jud. Caraș-Severin, la o altitudine de 440 m, într-o grădină cu fâneață (foto 3), pomi fructiferi și culturi de porumb și cartofi.
Foto 1. Femelă de Rosalia alpina în Banatul Montan
Foto 3. Locul observațiilor pentru larve Pădurea cea mai apropiată se găsește la o distanta de 1 km și este constituită din arborete de fag de grohotiș, cu vârste variabile, inclusiv bătrâne, în amestec cu diverse foioase (cireș, frasin, mesteacăn, paltin, tei, carpen, jugastru, plop alb, plop tremurător, salcie căprească, Foto 2. Femelă de Morimus funereus în Banatul Montan
86 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 anin) și pășuni împădurite cu vârsta de 20-25 ani. lemnul să fie potrivit (Castro et al 2012). Colonizarea Observațiile privind zborul adulților de R. alpina și M. simultană a buștenilor de către cele două specii arată funereus au fost efectuate în diferite puncte de pe Valea că diametrul de 45-50 cm este favorabil ambelor și că Timișului, Valea Bistrei și Munții Aninei (tab. 1). această dimesiune poate asigura amândurora locul de dezvoltare larvară. 4. Mod de lucru Pentru observații s-au folosit 7 piese de fag (foto 4) cu diametrul mediu al piesei (media între două diametre perpendiculare) cuprins între 45 și 52 cm și lungimea de 57 cm. Materialul verde a fost transportat, secționat și instalat pe pozitie în noiembrie 2016. Piesele au fost așezate grupat, orizontal, direct pe pământul înierbat, pe marginea de sud a fâneței, lângă aliniamentul de slog compus din exemplare de frasin, nuc, prun și soc, având un grad de insolație de 85 %. În luna aprilie a anului 2018 a fost efectuată decojirea și inventarierea larvelor aflate sub coajă (foto 5).
Foto 5. Două larve de R. alpina (stânga) și una de M funereus (dreapta) pe o zonă a piesei decojite Ca urmare, prezența în pădurile Banatului Montan - și, în general, în cele ale României - a materialului lemnos de fag de astfel de dimensiuni, asigură baza firească de dezvoltare a celor două specii. Existența locului de reproducere este esența păstrării speciei în cadrul biodiversitatii ecosistemului (Jurc et al 2008, Cizek et al 2009, Russo et al 2010, Chira et al 2011, Drag et al 2011). Astfel, singura măsură sustenabilă în cazul celor doi croitori este gestionarea forestieră în spiritul continuității și, implicit, existența permanentă Foto 4. Materiale folosite – piese de buștean gros de fag a arboretelor de vârste mari, arborete în care să se (lemn de foc) regăsească surse naturale și constante de material lemnos, de diametre medii și mari, și care să se păstreze Zborul adulților de R. alpina și M. funereus a fost în teren minim 4 ani (Bosso et al 2013, Ilić et al 2013, observat în perioada 2010-2016 (în perioada 15 iunie-15 Prunar et al 2013, Michalcewicz et Ciach 2015, Stancă- septembrie). Moise 2015, Manu et al 2016). Prezența, încă, în măsură semnificativă, a acestor specii în Banatul Montan și în 5. Rezultate și discuții România, arată că silvicultura românească a respectat Observațiile făcute în timpul zborului adulților de aceste condiții prin calitatea principiilor de amenajare R. alpina și M. funereus au arătat o prezență comună a și execuție a lucrărilor efectuate de-a lungul deceniior. acestor gândaci pe Vl. Timișului, Vl. Bistrei și Munții Unele fenomene nedorite care afectează făgetele Aninei, atât în arborete cât și în afara acestora (cum ar - doborâturi și, rupturi (de vânt, zăpadă, gheață), fi zona periferică a orașului Caransebeș – Vl. Cenchii, respectiv de uscări cronice cauzate de un complex de Teiuș). factori perturbatori, printre care schimbările climatice În urma inventarierii butucilor de lemn s-a obținut (secetă, exces hidric), defolieri repetate (Lymantria dispar, o medie/piesă de 2 larve de R. alpina și 3 larve de M. Calliteara pudibunda), patogeni agresivi (Phytophthora funereus, toate de vârsta 1. Maximul s-a înregistrat la o sp.) – oferă, totuși, condiții de dezvoltare foarte bune piesă, exclusă dealtfel de la calculul mediei, pe care s-au pentru insectele xilofage (Chira et al 2005, Tomescu et aflat 7 larve de M. funereus și 4 de R. alpina. Nețoiu 2008, Tomescu et al 2010). Faptul că doar câteva piese de fag (ce însumează un Măsurile de conservare de tipul favorizării prezenței volum foarte mic de lemn, piese aflate în teren deschis uscării arborilor groși („veteranizare”, „pollarding”) și fără o rezervă forestieră în imediata apropiere, cu au rol limitat de favorizare a speciilor saproxilice în caracteristici biotopice specifice celor doi gândaci) au locul în care se amplasează, dar acestea sunt utile în fost populate, arată că posibilitatea de colonizare și diseminarea informației și conștientizarea oamenilor utilizare pentru dezvoltarea larvară a materialului privind speciile protejate (Dojon et al 2012, Castro et lemnos este bună, doar cu condiția ca dimensional Fernández 2016).
87 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Tab. 1. Oservații privind Rosalia alpina și Morimus funereus
Rosalia Morimus Nr alpina funereus Alt crt Locul (m) Observații ♂ ♀ ♂ ♀ Anul 2010 1 Feneș (CS), pădurea comunală Vizurini 2 1 3 2 470 FA, cu elemente subțiri de CE și GO 2 Pădurea privată Padeș, raza OS Teregova (CS), Râul Alb 6 2 3 4 720 FA, BR și DT, diametre 70-80 cm 3 Feneș (CS), tason buștean lemn foc în sat 5 3 1 2 440 FA, diametre: 28-70 cm 4 Caransebeș (CS), cartier Teiuș, tason buștean lemn foc 2 1 - 1 130 FA, diametre: 26-45 cm 5 Băile Herculane (CS), în gară 1 - - - 160 FA cu rășinoase, adult la zbor 6 Feneș (CS) dealul Pogar, pădure comunală 2 3 1 3 480 FA de grohotiș, diametre: 50-80 cm FA, diametre: 30-95 cm, sondaj 13665 Futmon, 7 OS Băile Herculane (CS), UP5 ua 87a 1 1 - 1 mascul RA mort Anul 2011 1 Feneș (CS), pădurea comunală Vizurini 1 3 - 2 470 2 Pădurea privată Padeș, raza OS Teregova (CS), Râul Alb 5 1 3 1 720 3 Feneș (CS), tason bustean lemn foc in sat 2 - - 1 440 FA, diametre: 30-65 cm 4 Feneș (CS), dealul Pogar, pădure comunală 3 6 4 2 480 5 Glimboca (CS), tason lemn foc în sat - 1 - - 130 Tason FA la șosea, drumul către Oțelu Roșu 6 Zăvoi (CS), tason lemn foc în sat - 1 2 - 130 Tason FA la șosea, drumul către Oțelu Roșu 7 Bucova (CS), parcare limită cu jud. Hunedoara - - - 1 180 Resturi lemn FA Anul 2012 1 Feneș (CS), pădurea comunală Vizurini 4 6 6 4 470 2 ex. RA și 3 ex. MF aduse de copiii din sat 2 Feneș (CS), tason buștean lemn foc în sat 1 4 2 2 440 3 Caransebeș (CS), cartier V.Cenchii, tason buștean lemn foc 1 - 2 - 130 FA, diametre: 25-55 cm 4 Feneș (CS), dealul Pogar, pădure comunală 1 5 2 - 480 Pe DF între drumul secundar de legatură 5 OS Păltiniș (CS), V. Bucoșniței, itinerant 4 2 3 1 380 Bucoșnița-Petroșnița și o plantație de MO Anul 2013 1 Feneș (CS), pădurea comunală Vizurini 3 - 2 2 470 2 Pădurea privată Padeș, raza OS Teregova (CS), Râul Alb 4 3 4 1 720 3 Feneș (CS), tason buștean lemn foc în sat 3 1 3 2 440 FA ,PAM, MO, diametre: 20-50 cm 4 Armeniș (CS) în gară, tason buștean lemn foc 3 5 8 1 420 FA, diametre: 35-70, lemn foc stația CFR 5 OS Teregova (CS), Râul Alb confluență cu Râul Deavoia 3 4 1 6 500 Arboret FA, adulții: zbor + mergând pe litieră 6 Marga (CS), tason buștean foc 2 - - - 145 Tason la drum Femelă pe trunchi de nuc într-o grădină, pe 7 Petroșnița (CS), Dealul Mănăstirii - 1 - - 170 drumul către mănăstire 8 OSTeregova (CS), Râul Lung, itinerant 1 3 1 - 450 Adulți pe sol și iarbă 12 larve L3 RA, mese rustice de curte, 3 ani 9 Feneș (CS), piese 70x67 FA 12 440 vechime, putrede Anul 2014 1 OSTeregova (CS), Râul Lung, itinerant 2 - 2 1 450 Adulți în zbor și pe iarbă 2 Feneș (CS), dealul Pogar, pădurea comunală 2 1 - 2 480 Adulți pe litiera și trunchiuri 3 Iaz (CS), tason lemn foc - 1 2 - 140 Anul 2015 1 Feneș (CS), pădurea comunală Vizurini 4 1 2 1 470 2 BE Caransebeș (CS), UP VI Cuntu, ua 120A 2 - 1 1 400 FA 120 ani, SE ecologie 3 BE Caransebeș (CS), UP VI Cuntu, ua 19A 1 1 1 1 500 FA 100 ani, SE silvotehnică 4 Feneș (CS), tasoane buștean lemn foc în sat 6 2 12 3 440 Lemn FA, în trei locuri din sat 5 Caransebeș (CS), str. Nemanu, tason lemn foc 4 - - 4 125 Buștean FA, diametre: 30-65 cm Anul 2016 1 Feneș (CS), tason buștean lemn foc 1 3 2 - 440 FA 2 Rusca Montană (CS), tason lemn foc - 2 1 2 360 FA 3 Pădurea privată Padeș, raza OS Teregova (CS), Râul Alb 1 5 7 2 720 4 OS Retezat (HD), UPVII Valea Fierului, ua 40 4 - 2 1 250 FA 100 ani 5 OS Anina (CS), UPIII Sterierdorf ua 83A 6 1 8 2 580 FA amestec cu FR, CA, TE, 95 ani 6 Glimboca (CS), tason buștean lemn foc în sat 1 1 1 - 130 Tason la șosea, FA diam. 50 cm 7 Caransebeș (CS), cartier Teiuș, tason buștean lemn foc 3 - 4 2 130 Buștean FA, diametre: 30-45 cm Locul: CS-Caraș-Severin, OS-ocolul silvic, UP-unitatea de producție, ua-unitatea amenajistică, Alt: altitudine, Observații: RA-Rosalia alpina, MF-Morimus funereus, FA/fag, PAM/paltin de munte, GO-gorun, CE-cer, FR-frasin, MO-molid, BR-brad
Morimus funereus este o specie polifagă comună în Rosalia alpina este larg răspândită, dar cu populații pădurile de foioase în special în sudul României, iar locale reduse în făgete (și amestecuri de foioase), ambele
88 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 fiind prezente în Banat (Ruicănescu și Bârcă în Chira et 16:239-247. al 2011). Drag L, Hauck D, Pokluda P, Zimmermann K, Cizek L, 2011. Demography and Dispersal Ability of a Threatened Saproxylic Beetle: A Vulnerabilitatea acestor specii prevăzută de Lista Mark-Recapture Study of the Rosalia Longicorn (Rosalia alpina). PLoS One Roșie europeană arată o încadrare prea puțin flexibilă, 6(6): e21345. care generalizează în mod nepotrivit caracteristicile Duelli P, Wermelinger B, 2005. Der Alpenbock (Rosalia alpina). Ein statutare ale speciilor în cauză la nivelul unui întreg seltener Bockkafer als Flaggschiff Art. Merkblatt fur die Praxis 39:1-8. continent (IUCN 1996, 2018). Existența acestor specii Gepp J, 2002. Rosalia alpina L. – Österreichs Insekt des Jahres 2001. a fost pusă în pericol, așa cum s-a întâmplat în unele Entomol Austriaca 5: 3–4. țări vest și central europene, în momentul în care a Ilić N, Ćurčić S, Stojanović D, 2013. The longhorn beetles (Coleoptera: fost primejduită însăși existența pădurii așa cum o Cerambycidae) of the Đerdap National Park (Serbia). Acta Entomologica percepem noi, ca succesiune de arborete cu stare de Serbica, 18(1/2): 95-127. masiv abia închisă, până la codru secular (Sláma 1998, Jurc M, Ogris N, Pavlin R, Borkovic D, 2008. Forest as a habitat of Gepp 2002 Duelli et Wermelinger 2005, Zamoroka et saproxylic beetles on Natura 2000 sites in Slovenia. Rev ecol (Terre Vie) , 63:53-66. al 2011, Lachat et al 2013, Solano et al 2013, Rossi de Lachat T, Ecker K, Duelli P, Wermelinger B, 2013. Population trends Gasperis 2016). Dar, în regiunile în care aceste habitate of Rosalia alpina (L.) in Switzerland: a lasting turnaround? Journal of Insect există pe suprafețe importante, iar gestionarea lor Conservation, 17(4): 653-662. respectă principiile sănătoase de continuitate și Manu M, Lotrean N, Nicoară R, Bodescu F, Badiu DL, Onete M, 2016. biodiversitate, speciile de croitori observate nu mai pot Mapping analysis of saproxylic Natura 2000 beetles (Coleoptera) from the fi considerate vulnerabile, ele având o contribuție activă Prigoria-Bengeşti Protected Area (ROSCI0359) in Gorj County (Romania). în ecosistemele forestiere mature, în special a celor de Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa 60(2): 445- fag, dar și a altor foioase (iar starea lor de conservare 462. este bună). Michalcewicz J, Ciach M, 2015. Current distribution of the Rosalia longicorn Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) (Coleoptera: Cerambycidae) in Poland. Polish Journal of Entomology 84:9-20. Bibliografie Prunar F, Nicolin A, Prunar S, Uruci C, Fora C, 2013. Saproxylic Adamski P, Bohdan A, Michalcewicz J, Ciach M, Witkowski Z, 2016. NATURA 2000 beetles in the Nera Gorges - Beuşniţa National Park. Timber stacks: potential ecological traps for an endangered saproxylic Research Journal of Agricultural Science, 45(1), 208-214. beetle, the Rosalia longicorn Rosalia alpine. Journal of Insect Conservation 20: 1099–1105. Rossi de Gasperis S, 2016. Distribution patterns and population analysis of threatened longhorn beetles in forest habitats of Central Italy. Bosso L, Rebelo H, Russo D, 2013. Modelling geographic distribution PhD thesis, Università degli Studi di Roma Tre, Italy. and detecting conservation gaps in Italy for the threatened beetle Rosalia alpina. Journal for Nature Conservation 21:72-80. Russo D, Cistrone L, Garonna AP, 2010. Habitat selection by the highly endangered long-horned beetle Rosalia alpina in Southern Europe: a Campanaro A, Redolfi De Zan L, Hardersen S, Antonini G, Chiari S, multiple spatial scale assessment. J. Insect Conserv. 15:685-693. Cini A, Mancini E, Mosconi F, Rossi de Gasperis S, Solano E, Bologna MA, Sabbatini Peverieri G, 2017. Guidelines for the monitoring of Sláma MEF, 1998. Tesaříkovití – Cerambycidae České republiky a Rosalia alpina. In: Carpaneto GM, Audisio P, Bologna MA, Roversi PF, Slovenské republiky (Brouci – Coleoptera). [Cerambycidae of the Czech Mason F (Eds) Guidelines for the Monitoring of the Saproxylic Beetles Republic and the Slovak Republic]. Krhanice: Milan Sláma. protected in Europe. Nature Conservation 20: 165–203. Solano E, Mancini E, Ciucci P, Mason F, Audisio P, Antonini G, 2013. Castro A, Martinez de Murgu L, Fernandez J, Casis A, Molino- The EU protected taxon Morimus funereus Mulsant, 1862 (Coleoptera: Olmedo F, 2012. Size and quality of wood used by Rosalia alpina (Linnaeus, Cerambycidae) and its western Palaearctic allies: Systematics and 1758) (Coleoptera: Cerambycidae) in beech woodlands of Gipuzkoa conservation outcomes. Conservation Genetics 14:683–694. (northern Spain). Munibe (Ciencias Naturales-Natur Zientziak) 59: 77-100. Stancă-Moise C, 2015. The presence of species Morimus funereus Mulsant, Castro A, Fernández J, 2016. Tree selection by the endangered beetle 1862 (long-horned beetle) Coleoptera: Cerambycidae in a forest of oak Rosalia alpina in a lapsed pollard beech forest. Journal of Insect Conservation conditions. Scientific Papers Series Management, Economic Engineering in 20:201-214. Agriculture and Rural Development 15(4): 315-318. Chira D., Dănescu F., Geambaşu N., Roşu C., Chira F., Mihalciuc V., Tomescu R, Neţoiu C, 2008. Posibilități de control a defoliatorului Surdu A., 2005. Aspecte privind uscarea fagului în România în perioada Dasychira pudibunda L. în făgetele din Romania. Silvologie, vol. VII, 2001-2004. Analele ICAS, I, 48: 115-134. Entomologie forestieră, Noi concepții şi fundamente științifice, sub red. Giurgiu V, Ed. Academiei Române, 219-229. Chira D., Stănescu D, Danciu M, Patriche N, Ruicănescu A (ed.), 2011. Biodiversitatea ariilor protejate din zona Socol-Moldova Nouă. Ed. Tomescu R., Neţoiu C., Tăut I., 2010. The Analysis of Favourable Mass Silvică: 103-111. Mualtiplication Conditions of defoliator Lymantria dispar in Beech Forests from Romania. ProEnvironment, 3(5): 9-16. Cizek L, Schlaghamerský J, Bořucký J, Hauck D, Helešic J, 2009. Range expansion of an endangered beetle: alpine longhorn Rosalia alpina World Conservation Monitoring Centre 1996. Rosalia alpina. The IUCN (Coleoptera: Cerambycidae) spreads to the lowlands of Central Europe. Red List of Threatened Species 1996: e.T19743A9009447. http://dx.doi. Entomologica Fenn. 20: 200-206. org/10.2305/IUCN.UK.1996.RLTS.T19743A9009447.en. Downloaded on 2018. Danciu M., Lazăr G., Mantale C., Frățilă E., Cântar I., Chira F., Chira D., 2017. Habitatele și flora ariilor protejate din zona Socol-Moldova Nouă. World Conservation Monitoring Centre 1996. Morimus funereus. The RSC 40: 46-70. IUCN Red List of Threatened Species 1996: e.T13875A4359886. http://dx.doi. org/10.2305/IUCN.UK.1996.RLTS.T13875A4359886.en. Downloaded Djordjević S, Ivanović J, Janković-Hladni J, 1995. Effect of dietary on 2018. regime and stressful temperatures on Morimus funereus larval metabolism. Comparative Biochemistry and Physiology. Part A: Physiology, 111(1): 139-145. Zamoroka AM, Panin RY, 2011. Recent records of rare and new for Ukrainian Carpathians species of Longhorn beetles (Insecta: Coleoptera: Dojon B, Vujcic Z, Bozic N, Margentic A, Vujcic VN, Ivanovic J, 2012. Cerambycidae) with notes on their distribution. Munis Entomology & Adaptations to captive breeding of the longhorn beetle Morimus funereus Zoology, 6(1): 155–165. (Coleoptera: Cerambycidae); application on amylase study, J. Insect Conserv,
89 Revista de Silvicultură şi Cinegetică Abstract Observation on Rosalia alpina and Morimus funereus in the mountain zone of Banat (Romania) Repeated observation (2010-2016) in the adult flight period have revealed a common and constant presence of Rosalia alpina and Morimus funereus in Timiș Valley, Bistra Valley and Anina Mountains, both in and out of the forests. The two insects have high opportunity to beech wood colonization for larva development in Banat Mountain, even on wood pieces stored in open land and without a nearby forest reserve, but with condition of suitable wood dimensions. Simultaneous log colonization of the two species has showed wood pieces of 45-50 cm diameter ensure good development conditions for the both cerambycid larvae. Keywords: protected Cerambycids, saproxylic insects, European beech, habitat, Romania.
90 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 Produse nelemnoase ale pădurii
ANALIZA UNOR SPECII DE INTERES CINEGETIC DIN JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
CĂTĂLIN IONEL CIONTU1, LUCIAN DINCĂ, IULIAN BRATU
1. Introducere sub o formă sau alta, în legislația națională specifică (Crăciunescu et al 2014). Astfel, s-a ajuns la conceptul Însăși noțiunea de vânătoare a fost şi este înțeleasă în actual potrivit căruia „fauna de interes cinegetic este sensuri diferite. De la apariția sa şi până în zilele noastre, resursă naturală regenerabilă, bun public de interes în cele mai multe regiuni ale globului, omul a fost național şi internațional” iar „exercitarea vânătorii obligat să-şi procure bunurile materiale (carne, blănuri se face astăzi în scopul asigurării echilibrului ecologic, etc.) prin sacrificarea animalelor sălbatice, practicând ameliorării calității populațiilor faunei de interes vânătoarea. Dacă în acest caz prin vânătoare se înțelege cinegetic, cercetării științifice, precum şi în scopul recoltarea animalelor pentru acoperirea unor nevoi, didactic sau recreativ-sportiv” (art. 2 şi 3 din Legea nr. mai târziu se ajunge la practicarea vânătorii pentru 407/2006, cu completările şi modificările ulterioare). antrenament sau cu scopul satisfacerii unei plăceri. În sfârșit, în ultimele decenii, noțiunea de vânătoare își Legea fondului cinegetic şi a protecției vânatului lărgește conținutul, ajungând să fie obiectiv legată de include un număr de 18 specii de mamifere și 39 specii cultura vânatului, de îngrijirea şi de studierea acestuia de păsări care constituie fauna de interes cinegetic în vederea ocrotirii şi conservării sale (Cotta et al 2001). (Anexa 1), respectiv 11 specii de mamifere și 110 specii de păsări care nu pot fi vânate în România (anexa 2 din Astăzi simpla cunoaștere a animalelor sălbatice, fără Legea nr. 407/ 2006, cu completările şi modificările preocupări multiple şi consecvente de protecție ulterioare). a acestora, judicios concepute, nu poate asigura supraviețuirea faunei sălbatice, mai ales în condițiile În afară de analizarea situației din România în recoltării ei mai puțin controlate. Prin gospodărirea ansamblu, aspectele regionale (în provinciile istorice, judicioasă a fondurilor cinegetice, omul poate ameliora fizico-geografice unități sau județe) și aspecte locale o serie de elemente ale mediului natural, influențând sunt de asemenea importante, precum şi prezentarea astfel favorabil asupra înmulțirii şi, deci, asupra detaliată a variației numerice a speciilor străine efectivului şi distribuției vânatului, fapt ce poate oferi eliberate în sălbăticie, cu accent pe perioadele de condiții mai prielnice pentru o valorificare superioară, prosperitate urmate uneori de diminuări drastice în concordanță cu interesele social-economice (Cotta et și chiar de dispariția nucleului respectiv din cauza al 2001). factorilor naturali sau braconaj intensiv legat de anumite evenimente istorice (Geacu 2011). Demn de remarcat este faptul că deși se vânează, totuși efectivele de vânat cresc; aceasta datorită ocrotirii lor Amenajarea fondurilor cinegetice constă în ameliorarea de către om. Vânătoarea este o intervenție conștientă condițiilor naturale de hrană şi adăpost, executarea a omului în treburile naturii, ocrotind unele specii și amenajărilor, instalațiilor şi construcțiilor vânătorești, reducând numărul altora când devin dăunătoare. În ogoarelor pentru hrana vânatului, precum şi în acest scop se întocmesc legi, regulamente, cu scopul de adoptarea măsurilor organizatorice privind asigurarea a frâna pornirea de distrugere a omului, și pentru a-l şi exercitarea pazei terenului şi a vânatului, combaterea obliga la ocrotire (Cotta et al 1969). dăunătorilor şi prevenirea şi combaterea braconajului. Urmărirea şi aplicarea consecventă a acestor măsuri Costurile pierderii sau degradării biodiversității sunt constituie premisa faptului că eforturile fizice, greu de stabilit încă, iar studiile efectuate până în materiale şi financiare depuse îşi vor atinge scopul prezent, la nivelul mondial, arată că acestea există şi (Crăciunescu et al 2014). sunt în creștere. Din aceste motive, exploatarea faunei sălbatice sub diverse forme, inclusiv prin vânătoare, Studiul de față are ca scop evidențierea a celor mai a format şi formează obiectul a numeroase studii şi importante specii de vânat ce se găsesc pe teritoriul dezbateri ale căror rezultate au fost implementate, județului Călărași. 1 autor corespondent
91 Revista de Silvicultură şi Cinegetică 2. Metoda de lucru partea de jos a ierarhiei (San Cristóbal 2011). Locul cercetărilor. Studiul a fost realizat în județul În cadrul acestui studiu, pentru evaluarea Călăraşi, declarat ca unitate teritorial-administrativă performanțelor alternativelor selectate prin comparații în ianuarie 1981, care este situat în partea de Sud-Est pe perechi, s-a folosit un proces de ierarhie analitică a României, pe malul stâng al fluviului Dunărea şi al (AHP), iar analizele au fost realizate utilizând pachetul brațului Borcea. software Expert Choice Desktop (Ciontu et al 2018). 3. Rezultate și discuții Suprafața județului Călărași este de 5.088 km2, reprezentând 2,1% din teritoriul României. Județul cuprinde 2 municipii, 3 orașe, 50 comune şi 160 sate, reședința fiind municipiul Călărași. Clima este temperat continentală cu regim omogen, ca urmare a uniformității reliefului de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni foarte reci. În extremitatea sudică a județului se individualizează topoclimatul specific al luncii Dunării, cu veri mai calde şi ierni mai blânde decât în restul câmpiei. Principala bogăție naturală o constituie terenurile agricole - 426,2 mii ha - la sfârșitul anului 2008 (2,9 % din suprafața agricolă a țării), din acestea 97,3 % reprezentând teren arabil. Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri şi soluri aluvionare, au Fig. 1. Localizarea zonei de studiu – județul Călărași (www.calarasi.ro) o fertilitate ridicată. Metoda de cercetare. Fauna din județul Călărași cuprinde Rețeaua hidrografică se compune din 2 bazine specii de interes cinegetic, dintre care sunt de menţionat: hidrografice, bazinul Dunării şi al Argeșului şi dintr- mistrețul (Sus scofa L.), căpriorul (Capreolus capreolus un subbazin, cel al Mostiștei. Fluviul Dunărea, care L.), fazanul (Phasianus colchicus L.), potârnichea (Perdix delimitează teritoriul județului în sud şi sud - est de la perdix L.), sturzul (Turdus piralis L.), iepurele (Lepus km 300 (Cernavoda) la km 450 (Gostinu), se desparte europaeus Pallas), vulpea (Vulpes vulpes L.). Pe bălți şi în două brațe - Borcea pe stânga şi Dunărea Veche pe lacuri se întâlnesc vidra (Lutra lutra L.), rața mare (Anas dreapta - care închid între ele: Balta Ialomiței sau Insula platyrhincos L.) și gâsca de vară (Anser anser L.). Chiar Mare a Ialomiței (www.calarasi.ro). la începutul anilor `60 mai existau câteva dropii pe Suprafața totală a fondului forestier proprietate câmpurile din partea nordică a orașului Călărași (Iana publică a statului, administrat de RNP – Romsilva, prin 1974). Totodată, Vespremeanu nota faptul că după Direcția Silvică Călărași, în cadrul a 3 ocoale silvice, îndiguirea şi desecarea a 80% din suprafața iezerului este de 20.145 ha (la data de 31.12.2015), reprezentând Călărași în 1963, în anul următor – 1964 – porțiunea aproximativ 4% din suprafața județului Călărași. desecată a fost arată și tot în acel an au cuibărit acolo Terenuri acoperite cu pădure: însumează 19.197 ha, din două perechi de dropii, într-un lan întins de grâu, în care: rășinoase: 22 ha (0,1%), stejari: 3.104 ha (16 %), apropierea zonei de contact dintre luncă și câmpul diverse alte specii tari: 5.464 ha (28 %), diverse specii Bărăganului (Vespremeanu 1965). Dintre speciile moi: 10.607 ha (56 %). existente în județul Călărași 8 specii (căpriorul, fazanul, potârnichea, iepurele, vidra, sturzul, rața mare şi gâsca În cele 20.145 ha de fond forestier administrate de de vară) au fost luate în studiu și folosit într-un proces Direcţia Silvică Călărași, sălăşluieste o varietate de de ierarhie analitică (AHP), iar analizele au fost realizate animale sălbatice, Direcţia Silvică Călărași având în utilizând pachetul software Expert Choice Desktop. administrare 2 fonduri cinegetice din 49 de fonduri cinegetice de pe întreg județul, situate în zona de AHP este unul dintre cele mai utilizate modele de câmpie (www.rosilva.ro). suport decizional la nivel mondial pentru a rezolva probleme complexe de luare a deciziilor în mai multe Pentru evaluarea performanțelor NWFP-urile selectate domenii, inclusiv în științele biologice (Aras et al au fost următoarele: căprior (Capreolus capreolus L.), 2004, Wang et al 2004, Park et al 2013, Enescu 2017). iepure (Lepus europaeus Pallas), vidră (Lutra lutra L.), Procesul de ierarhie analitică utilizează comparații fazan (Phasianus colchicus L.), potârniche (Perdix perdix pe perechi ale criteriilor selectate pentru a evalua L.), sturz (Turdus piralis L.), rață mare (Anas platyrhincos cât de importantă este cea a celorlalte (Huang et al L.) şi gâsca de vară (Anser anser L.). 2011). Astfel, problema complexă (adică scopul acestei În tabelul de mai jos este prezentată clasarea alternativă cercetări) este structurată ierarhic, obiectivul fiind la AHP pentru cele 19 criterii luate în considerare: vârful ierarhiei, în timp ce criteriile (și sub-criteriile, dacă există) la nivelurile ierarhiei și alternativele (adică cele opt produse forestiere nelemnoase selectate) în
92 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Tab. 1. Clasarea alternativă AHP Transport de la 19 locul de recoltare 8 7 3 4 2 1 5 6 Specii de interes cinegetic Conform rezultatelor AHP, cele mai importante specii Criteriul de interes cinegetic din județul Călărași sunt căpriorul Sturz Vidră Fazan Iepure Căprior Gâsca v.
Rața nare Rața și iepurele, iar cele mai puțin reprezentative sunt vidra Potârniche 1 2 3 4 5 6 7 8 și sturzul (Fig. 2). Din rezultatele studiului AHP, rezultă că, dintre speciile 1 Perioada de 5 8 1 7 2 6 3 4 recoltare importante căpriorul deși are o perioadă de recoltare Cantitatea mai scurtă decât a iepurelui, are un portofoliu mai 2 recoltată/ 2 7 1 5 8 4 6 3 vânător/8 ore mare de produse derivate, o gamă de distribuție mare 3 Prețul recoltării 8 7 3 6 1 2 4 5 și o cerere ridicată pe piață, deși costurile recoltării, a transportului de la punctul de recoltare la centrul de 4 Cunoștiințe 8 1 7 5 3 2 4 6 pentru recoltare depozitare şi a produselor derivate sunt mai mari. Cea Unelte necesare mai mare provocare cu privire la această specie constă 5 recoltarii 6 5 1 7 3 2 4 8 Complexitatea în recoltarea acesteia, care nu întotdeauna este ușoară. 6 procesului de 7 5 1 6 3 2 4 8 Al doilea produs ca importanță, iepurele, are o perioadă recoltare mai lungă de recoltare față de căprior, un portofoliu Dezvoltarea 7 procesului de 8 7 1 6 5 2 4 3 mare de produse derivate, o gamă de distribuție recoltare semnificativă și o cerere ridicată pe piață. Cunoștiințe pt Specii de interes cinegetic mai puțin importante luate 8 recunoasterea 4 1 2 6 7 8 5 3 speciei în studiu, sunt vidra și sturzul. În cazul vidrei, aceasta 9 Arealul speciei 7 6 4 8 3 1 5 2 nu se vânează, fiind o specie care a suferit scăderi dramatice în Europa din cauza vânătorii și schimbărilor 10 Dăunători biotici 5 8 1 6 7 3 4 2 făcute de om în habitatele sale acvatice (Lampa et al Dăunători 11 abiotici 4 7 1 6 8 2 5 3 2015), iar sturzul nu prezintă interes pentru vânătorii 12 Perisabilitate 4 3 1 7 8 2 6 5 români, decât în cazul vânătorilor de combatere, pentru 13 Potențialul pieței 8 6 1 7 3 2 4 5 reducerea prejudiciilor la culturi, plantații viticole etc., 14 Cererea pieței 8 6 2 7 3 1 4 5 cotele de recoltă realizându-se la vânătorile cu străinii, “Celebritatea” în special cu vânători italieni. 15 produsului pe 8 7 2 6 3 1 4 5 piață Căpriorul este una din cele mai ofertante specii Prețul produsului de interes cinegetic de vânat mare din țara noastră 16 brut 8 7 2 6 3 1 4 5 (27.184 exemplare în cota de recoltă pe țară pentru 17 Prețul produselor 8 6 7 5 2 1 3 4 sezonul de vânătoare 2018/2019) şi (649 exemplare derivate în cota de recoltă pentru județul Călărași) (OMAP nr. Portfoliul 18 produselor 8 7 5 6 2 1 3 4 405/2018). derivate
Fig. 2. Clasificarea speciilor de animale luate în studiu
93 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Tab. 2. Cotele de recoltă la mamifere pentru județul Călărași în sezonul 2018-2019
Cerb Cerb Jder de Dihor Specia comun lopătar Căprior Mistreț Iepure Vulpe Șacal Viezure copac comun Nevăstuică Cotă recoltare 224 4 27.184 1.057 2.440 860 635 134 2 6 6
Tab. 3. Cotele de recoltă la păsări pentru județul Călărași în sezonul 2018-2019
Rață Cioară Specia Fazan Gâscă de Gârliță Rață Rață fluieră- Rață lin- Rață câ- Lișiță Sitar de Cioară de semă- Coțofană vară mare mare mică toare gurar râitoare pădure grivă nătură Cotă recoltare 3534 634 4.144 4.115 2.254 28 41 40 205 406 9.850 9.850 9.850 În ceea ce privește vânatul mic cu păr pe primul loc 4.Concluzii se situează iepurele cu (106.235 exemplare în cota de Prioritarele specii de interes cinegetic din județul recoltă pe țară pentru sezonul de vânătoare 2018/2019) Călărași reprezintă o sursă importantă de venit pentru şi (2.440 exemplare în cota de recoltă pentru județul proprietarii de fonduri cinegetice, acestea având spațiul Călărași) (OMAP 540/15.05.2018, anexa 2). În multe şi mediul propice unde se pot dezvolta. țări europene, înregistrările recoltei sugerează o scădere accentuată a numărului de iepuri, un declin Prin analiza a celor 8 specii, cu ajutorul unui proces adesea atribuit practicii agricole (Schmidt et al 2004). de ierarhie analitică, a rezultat că cele mai importante specii de interes cinegetic (ce pot fi vânate, pe teritoriul Fazanul este cea mai ofertantă specie de interes cinegetic a celor 49 de fonduri cinegetice), sunt căpriorul şi de vânat mic cu pene (119.772 exemplare în cota de iepurele, iar cele mai puțin importante sunt vidra şi recoltă pe țară pentru sezonul de vânătoare 2018/2019) sturzul. Dacă iepurele şi căpriorul sunt vânați deoarece şi (3.534 exemplare în cota de recoltă pentru județul au un portofoliu mai mare de produse derivate, o gamă Călărași) (tab. 3) (OMAP 540/15.05.2018, anexa 2). de distribuție mare și o cerere ridicată pe piață, în ceea ce priveşte vidra, acesta este interzisă de la recoltare, iar sturzul nu prezintă interes pentru vânători români, decât în cazul vânătorilor de combatere, pentru reducerea prejudiciilor la culturi, plantații viticole etc., cotele de recoltă realizându-se la vânătorile cu străinii, în special cu vânători italieni. Pe baza acestui studiu putem concluziona că metoda de evaluarea prezentată reprezintă o contribuție importantă la evaluarea potențialului NWFP luând în considerare în mod special recoltarea, marketingul și a altor activități conexe. Software-ul Expert Choice Desktop combinat cu procesul ierarhic analitic s-a dovedit a fi un instrument ușor de folosit pentru rezolvarea unei probleme complexe de decizie. Pentru rezultate mai pertinente, Fig. 3. Ponderea cotelor de recoltă pentru mamifere, în sezonul 2018- studiile viitoare de cercetare vor trebui să țină seama 2019, pentru județul Călărași, comparativ cu cotele de recoltă pe țară şi de alte criterii suplimentare și mai ales să ia în considerare factorii interesați din domeniu. Bibliografie Aras H, Erdogmus S, Koc E, 2004. Multi-criteria selection for a wind observation station location using analytic hierarchy process. Renewable Energy 29: 1383-1392. Ciontu CI, Dincă L, Enescu CM, Oneț A, Oneț C, 2018. Analyzing the importance of game species from Argeș County. Natural Resources and Sustainable Development, 8(2): 138-147. Cotta V, Bodea M, 1969. Vânatul României. Ed. Agrosilvică, 24. Cotta V, Bodea M, Micu I, 2001. Vânatul și vânătoarea în România. Ed Ceres, 17. Crăciunescu A, Gărgărea P, 2014. Cinegetică - Salmonicultură – Îndrumar de lucrări practice. Ed. Ceres, 17-18. Dincă L, Enescu CM, Timiș-Gânsac V, 2018. Game species from Tulcea county and their management. Scientific papers series Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development, 18(3): 101-106. Fig. 4. Ponderea cotelor de recoltă pentru păsări, în sezonul 2018-2019, Enescu CM, 2017. Which are the most important non-wood forest products pentru județul Călărași, comparativ cu cotele de recoltă pe țară in the case of Ialomița County? AgroLife Scientific Journal, 6(1): 98-103.
94 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Geacu S, 2011. Dinamica populațiilor de cervide şi bovide din fauna Park S, Choi C, Kim B, Kim J, 2013. Landslide susceptibility mapping României. Ed. Academiei Române. using frequency ratio, analytic hierarchy process, logistic repression, and Huang IB, Keisler J, Linkov I, 2011. Multi-criteria decision analysis in artificial neural network methods at the Inje area, Korea.Environmental environmental sciences: Ten years of applications and trends. Science of Earth Sciences 68: 1443-1464. the Total Environment, 409: 3578-3594. San Cristóbal JR, 2011. Multi-criteria decision-making in the selection Lampa S, Mihoub J-B, Gruber B, Klenke R, Henle K, 2015. Non- of a renewable energy project in Spain: The Vikor method. Renewable Invasive Genetic Mark-Recapture as a Means to Study Population Sizes Energy 36: 498-502. and Marking Behaviour of the Elusive Eurasian Otter (Lutra lutra), PLoS Schmidt NM, Asferg T, Forchhammer MC, 2004. Long-term patterns ONE, 10(5): e0125684. in European brown hares population dynamics in Denmark: effects of Iana S, 1974. Influența omului asupra vegetației forestiere şi a faunei de agriculture, predation and climate. BMC Ecol. 4: 15. interes vânătoresc din Bărăgan. Revista Pădurilor, nr. 2. Timiș-Gânsac V, Dincă L, Enescu CM, 2018. The most important animal Legea 407/2006. Legea vânătorii şi a protecției fondului cinegetic nr. species from Bihor County. Annals of the University of Oradea, Fascicle: 407/2006 din 09/11/2006 (actualizată 24/07/2015). Environmental Protection 30:165-170. OMAP 405/2018. Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 405/2018 Vespremeanu E, 1965. Influența modificării structurii biotopurilor şi privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia Căprior (Capreolus biocenozelor asupra ornitofaunei complexului de bălți Călărași. Ocrotirea capreolus) pentru perioada de vânătoare 1 mai 2018-15 februarie 2019. Naturii, 9, 2. Monitorul Oficial al României I, 186(XXX): 358 / 25 aprilie 2018. Wang G, Huang SH, Dismukes JP, 2004. Product-driven supply chain OMAP 540/2018. Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. selection using integrated multi-criteria decision-making methodology. 540/15.05.2018, privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii International Journal of Production Economics 91: 1-15. de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru https:// www.calarasi.ro perioada de vânătoare 15 mai 2018-14 mai 2019 anexa 2. Monitorul https:// www.rosilva.ro Oficial al României, I, 186(XXX): 426 / 18 mai 2018. Abstract Analyse of several species of game interest in Călăraşi county (Romania) Călăraşi County has a forest fund surface of 20,145 ha characterised by a temperate continental climate with a homogenous regime as a result of the field relief’s levelness. As such, the county is defined by very warm summers and very cold winters, encompassing 49 game funds with a surface of 483,725 ha. From the main game species in the county, 8 (roe dear, brown hare, pheasant, grey partridge, fieldfare, Eurasian otter, mallard, and goose) were chosen and classified based on 19 criteria established by specialists. An analytical hierarchy process (AHP) was used together with the Expert Choice Desktop software package. Based on these methods, the most important game species are the roe dear and brown hare, while the least important ones are the Eurasian otter and fieldfare. Keywords: game funds, Călăraşi, roe dear, brown hare, fieldfare.
95 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Fauna
ASPECTE MORFOMETRICE ALE CASTORULUI (CASTOR FIBER) DIN ROMÂNIA
NICOLAE ALEXANDRU GRIDAN
1. Introducere Castorul eurasiatic (Castor fiber) a dispărut din România la începutul secolului XIX, fiind reintordus pe mai multe râuri principale, prin mai multe proiecte coordonate de ICAS, începând din 1998 (Ionescu et al 2010). În general, după reintroducerea unei specii este necesară monitorizarea evoluției populației nou formate, până la stabilizarea acesteia (Halley et al 2012, Korablev and Korablev 2013). Informații de bază privind gradul de integrare și dezvoltare ale noilor populații sunt oferite de studiul morfo-anatomic al indivizilor din diferite Fig. 1. Craniu castor (vedere laterală-stânga sus; vedere frontală habitate (Halley et al 2013). detaliu dentiție-dreapta sus; vedere de sus-stânga jos; vedere frontala Scopul studiului: analiza caracterelor morfo-anatomice detaliu incisivi-dreapta jos) și realizarea unei baze de date biometrice a populației de castor din România. 2. Elemente morfo-anatomice Dimensiunile și caracteristicile speciei eurasiatice sunt relativ similare cu cele ale speciei americane (Nowak 1999, Danilov et al 2011, Parker et al 2012). Capul este puternic, de mărime mijlocie, acoperit cu păr. Urechile sunt mici amplasate în partea superioară. Nasul scurt, pielos prezintă o pereche de nări adaptate atât traiului din apă cât şi de pe uscat. Craniul castorului este masiv, cel al speciei europene fiind mai mic decât al celei americane (Frahnerts and HeIdecke 1992, Komosa et al 2006). Formula dentară este următoarea: incisivi 1/1, canini 0/0, premolari 1/1, molari 3/3. Uneori al treilea molar este vestigial ori absent (Novak 1977). Această caracteristică a fost descoperită şi la fosile de Castor canadensis (Ionescu et al 2010).
Fig. 2. Craniu de castor Incisivii sunt cu rădăcina deschisă, mari şi au o creștere continuă. Suprafața exterioară este acoperită de un smalț tare, de culoare portocaliu aprins. Interiorul este compus din dentină albă, care este mai moale şi se tocește mai repede decât smalțul. Aceasta duce la formarea unei muchii tăietoare. De la vârsta de un an şi
96 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 cinci luni, castorii își ascut incisivii prin frecarea celor castoreum, extras din glandele unui exemplar mort inferiori de cei superiori (Zhijiang et al 2003, Rinaldi & (lovit de mașină). Cole 2004, Stefen 2009, Ionescu et al 2010, Stefen et al Capcanele au fost montate înaintea lăsării întunericului, 2016). și au fost verificate de două ori pe noapte în intervalul Trunchi. Corpul este hidrodinamic, masiv, acoperit de orar 21:00-23:00 și 03:00-05:00. păr de diferite nuanțe de brun. Blana, este formată din În urma campaniei au fost capturate un număr de 34 de două tipuri de păr, în stratul termo- și hidroizolator exemplare, pentru care au fost înregistrate date privind este moale și dens de aproximativ 2-3 cm, iar în cel proveniența indivizilor și elementele pentru analiza protector, gros și lung de până la 5-6 cm (Ionescu et morfometrică (tab. 1). al 2010). Sexele au mărime similară deși femelele tind să fie mai mari decât masculii (Frahnert 2000, Muller- Schwarze and Sun 2003, Rosell and Thomsen 2006). Scheletul castorului cuprinde 273 de oase: 38 la cap, 20 de dinți, 215 oase ale corpului, cozii şi extremităților. Castorul are 55 vertebre: 7 cervicale, 14 dorsale, 5 lombare, 4 sacrale şi 25 caudale (Ionescu et al 2010). Coada o folosește la înot și pentru a emite semnale de alarmă în mediul acvatic, precum și pentru echilibru în mediul terestru atunci când transportă materialul pentru construcții. Este locul de depozitare a grăsimii pentru iarnă şi organul schimbului de căldură. Forma cozii este asemănătoare cu a unui bot de rață lățit, fiind acoperită cu solzi. Coada adultului în formă întinsă măsoară între 23x10 cm (Green 1936) și 32,5x20 cm. Coada unui exemplar tânăr în forma sa întinsă este de la 10x7 cm până la 22x10cm (Ionescu et al 2010). Coada Fig. 3. Castor capturat în capcana tip Bailey este mai îngustă față de cea a castorului american Castor canadensis (Nolet 2000, Rue 2002). Tab. 1. Caractere morfologice măsurate Picioarele din față sunt îndemânatice, în contrast cu Caracteristica UM picioarele din spate. Sunt folosite la săpat, la căratul Greutate kg materialelor de construcție și, din când în când, la Lungime totală (de la nas până la vârful cozii, urmărind conturul corpului animalul cm desfacerea hranei. În timpul când înoată, picioarele fiind șa ezat pe abdomen) din față sunt aduse sub bărbie (Ionescu et al 2010). Picioarele din spate sunt membranate, adaptate mai Lungime L2 (lungimea animalului, acesta fiind așezat pe abdomen) cm Lungime trunchi ales pentru înot. Unghiile de la degetele celor două (de la axis până la baza cozii) cm picioare din spate sunt folosite la toaleta zilnică. O Lungime cap particularitate este prezența “ghearei duble” la al doilea (de la vârful nasului până la axis) cm deget al piciorului posterior, folosită la toaletarea blănii Lungime coadă (Ionescu et al 2010). (de la baza cozii până la vârful acesteia) cm Lățime coadă 3. Material și metodă (la mijlocul cozii) cm Grosime coadă Zonele de studiu. Râurile alese pentru capturare sunt (la inserția cozii cu trunchiul) cm următoarele: Olt (sectorul Aita Mare-Lunca Câlnicului), Distanța dintre urechi cm Bârsa, Aita, Ghimbășel, Zizin, Pănicel. Circumferință torace cm Materialul de cercetare este constituit dintr-un număr de Circumferință abdomen cm 34 exemplare de castor, din care 11 femele, 11 masculi, 8 juvenili şi 4 pui. Lățime incisivi superiori mm Lungime incisivi superiori mm Metoda de cercetare. În prima etapă, a fost monitorizată specia pe întreaga arie de studiu, unde au fost Lățime incisivi inferiori mm înregistrate, cu ajutorul aparatelor GPS, punctele de Lungime incisivi inferiori mm maximă intensitate a activității castorilor. În interiorul Analiza datelor. Caracterizarea grupelor eșantionate zonelor de maximă intensitate a activității, au fost s-a realizat prin intermediul următorilor estimatori stabilite punctele de amplasare a capcanelor. statistici: media aritmetică, varianța, abaterea standard Capcanele au fost amplasate pe așa-numitele ,,topogane şi coeficientul de variație (Giurgiu 1977). de castor", cărările de acces spre sursa de hrană a acestora, Pentru grupurile eșantionate de masculi adulți, astfel încât pedala de declanșare să fie acoperită de apă. respectiv, femele adulte, prin intermediul statisticii Capturarea animalelor s-a făcut cu ajutorul capcanelor t-Student (tab. 7) s-a stabilit semnificația elementelor de tip Bailey (fig. 3), iar ca atractant am folosit morfometrice analizate.
97 Revista de Silvicultură şi Cinegetică 4. Rezultate și discuții (73-135 cm), exemplarul cel mai mare depășind ușor Greutatea adulților, din zona de studiu, variază de la 17,0 maxima înregistrată (Nowak 1999, Nolet 2000, Rue la 27,7 kg, cu o medie de 21,39 kg la femele și 21,87 kg 2002, Long 2003, Muller-Schwarze and Sun 2003). la masculi, rezultatele integrându-se în partea centrală a În ceea ce privește lungimea incisivilor superiori, media amplitudinii generale obținută în alte studii (de la 13 la 35 variază de la 8 (femele adult) la 15,2 mm (mascul adult), de kg). Lungimea totală a exemplarelor adulte măsurate aceste valori fiind mai mici decât mediile obținute în (între 101 și 139 cm, cu o medie de 117,29 cm) este alte studii (Nowak 1999, Nolet 2000, Rue 2002, Long cuprinsă în partea superioară a datelor internaționale 2003, Muller-Schwarze and Sun 2003).
Tab. 2. Măsurători efectuate la castor - - - - - rare Vârstă torace urechi trunchi inferiori Lungime Lungime Greutate superiori abdomen ve inferiori ve Lungime L2Lungime bru anterior sivi superiori sivi Loc de captu Lungime capLungime bru posterior Lungime inci Lungime Lățime coadă Circumferință Circumferință Circumferință Lățime incisivi Lățime incisivi Lungime incisi Lungime Lungime memLungime memLungime Data capturăriiData Grosime coadă Distanța dintre Lungime totală Lungime Lungime coadă kg cm cm cm cm cm cm cm cm cm cm cm cm cm cm cm cm z.l.a Olt -Balta AdultF 27,7 139 121 91 18 30 16 4,3 13 66 83 0,75 1,3 0,5 2,6 17 8,5 11.11.’15 Cișmașu AdultF 17,0 101 91 58 14,5 28,5 12,7 3,8 7,5 67 70 0,5 1,3 0,5 3 15,4 4,6 15.10.’15 Aita AdultF 21,19 107,5 94 63,9 14,8 28,8 12 3,8 12 69 75 0,85 1,2 0,8 3 17 6,5 10.11.’15 Aita Aita Mare-Braț AdultF 24,49 108 91 65 14 29 13,7 4,5 9 75 82 0,85 1,8 0,8 3,4 16,6 6,7 11.11.’15 mort Olt AdultF 19,3 104,5 92 61 15 28,5 13 3,7 8,5 60 65 0,8 1,6 0,8 3,2 17,7 6,3 09.11.’15 Aita Bârsa Castru AdultF 18,0 116 102 74 14 28 13 3,6 8 65 68 0,8 1,6 0,8 2,6 17 7 15.01.’12 Roman AdultF 24,0 128 112 81,5 16 30,5 12,5 4,2 9 68 78 0,5 1,2 0,8 2,9 16 6 09.04.’14 Pănicel Ghimbav- AdultF 20,7 104 90 62 14 28 13 3,8 11,5 66 74 0,8 1,6 0,8 3,2 16,5 6,4 20.06.’14 Bârsa Ghimbav- AdultF 26,0 115 119 68 16,5 30,5 14,8 5 9,5 73 85 0,9 1,3 0,9 2,6 17,6 7,5 24.06.’14 Bârsa Ghimbav- AdultF 18,6 118 104 74,3 15 28,7 12 3,5 8,5 66 71 0,8 1,9 0,8 3,2 16,8 7 18.06.’14 Bârsa Ghimbav- AdultF 18,4 117 106 74,5 15 28,5 12 3,5 8,5 55,5 62 0,8 1,2 0,8 2,3 16 6 18.06.’14 Bârsa Bârsa Castru AdultM 19,5 125 108 79 17 29 13,5 3,8 8,5 66 76 0,9 1,4 0,8 3,2 17 8,5 21.01.’02 Roman AdultM 23,0 127 112 81,5 15 30,5 13,4 4 10 70 77 0,8 1,5 0,8 3,5 17,5 8 04.04.’14 Pănicel Ghimbav- AdultM 20,3 128 113 83 15 30 13 4,8 9 66 69 0,9 1,5 0,9 3,2 17 6,7 05.06.’14 Bârsa Ghimbav- AdultM 23,0 127 111 81 16 30 13 4 9 73 74 0,9 1,5 0,9 2,7 17 7,5 11.06.’14 Bârsa Ghimbav- AdultM 21,5 128 111 81 17 30 12 3,6 9 63 68 0,8 1,4 0,8 3,1 18,5 6,5 11.06.’14 Bârsa Ghimbav- AdultM 21,5 126 110 80,5 16 29,5 14,8 4,4 9 67 72 0,9 1,5 0,9 2,9 17,3 6,4 17.06.’14 Bârsa Ghimbav- AdultM 23,3 130,5 117 82 16,5 32 13,5 3,8 10 68 80 0,8 1,5 0,8 3 18,5 6,5 20.06.’14 Bârsa Olt-Botu AdultM 19,8 112 110 66 17 29 14,5 2,5 10,5 55,5 71,5 0,9 1,5 0,9 3 17 6,5 13.11.’15 Vițeluiui Aita Mare-Braț AdultM 22,23 110 97 64,5 15 30,5 14 4,1 8,5 73 82 0,8 1,7 0,8 3,2 17 6,3 11.11.’15 mort Olt Aita Mare-Braț AdultM 22,53 104 90 61 14 29 13,8 4,2 8,5 70 75 0,8 1,9 0,8 3,1 17 6,4 12.11.’15 mort Olt Olt-Botu AdultM 23,94 105 104 63 16 26 14 4,2 12 68 84 0,8 1,4 0,8 2,9 16 7,5 05.11.’15 Vițeluiui Olt-Botu P 8,9 85 85 48 13 24 10 2,9 9 48 54 0,6 1,5 0,5 0,9 14 6 11.11.’15 Vițeluiui Cișmașu P 6,7 91 70,5 55 14 22 7 2,8 7 40 47 0,5 0,9 0,5 1,5 14 5 03.11.’15 Zizin P 3,2 58 69 43 11 15 3,8 1,5 5 37 36 0,5 0,5 0,5 0,8 11 4,8 02.11.’15 Aita Mare p 3,25 60 60 34,5 10,5 15 3,9 1,6 5 33 40 0,5 0,5 0,5 0,9 11 3,6 09.11.’15 Aita Mare j 13,7 116 99 71 16 29 11 3,4 10 48,5 65 0,8 1,3 0,8 2,6 16,5 6,5 03.11.’15 Zizin j 14,3 102 97 61 13 28 11,5 3,4 10 57 63 0,6 1,1 0,8 2,5 15 7 29.10.’15 L Calnicului j 11 78,6 89 40,8 13,5 24,3 10,4 2,5 7,5 53 60 0,8 1,3 0,5 2,8 15 5,2 16.10.’15 Aita Mare Ghimbav- j 12,8 84,5 84,5 49,5 12 23 9,8 3,2 6,5 57 62 0,6 1 0,7 1,8 14,7 5,9 04.11.’15 Bârsa j 15,1 106,5 97 63 16,5 25 11,5 2,7 9 55 58 0,8 1,5 0,7 2,8 8 6 28.10.’15 L Calnicului
98 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 - - - - - rare Vârstă torace urechi trunchi inferiori Lungime Lungime Greutate superiori abdomen ve inferiori ve Lungime L2Lungime bru anterior sivi superiori sivi Loc de captu Lungime capLungime bru posterior Lungime inci Lungime Lățime coadă Circumferință Circumferință Circumferință Lățime incisivi Lățime incisivi Lungime incisi Lungime Lungime memLungime Lungime memLungime Data capturăriiData Grosime coadă Distanța dintre Lungime totală Lungime Lungime coadă j 9,5 97 85 60 12 25 9 2 8 50 60 0,7 1,4 0,7 1,8 4,5 5,3 05.04.’14 Pănicel j 9,1 96 83 60 13 23 7,5 2,7 7,5 50 47 0,6 1,5 0,6 1 14 16 06.04.’14 Pănicel j 9,5 99 88 60,5 13,5 25 9,5 2,8 7,5 52 59,5 0,6 1 0,6 2,4 15 5,8 09.04.’14 Pănicel
Tab. 3. Măsurători efectuate la femele de Castor fiber
Abaterea Coeficient de Eroarea Variabile N Media + conf% -conf% Min. Max. Varianța standard variație standard Greutate 11 21,39 18,97 23,81 17,00 27,70 12,98 3,60 16,84 1,08 Lungime totală 11 114,36 106,71 121,92 101,00 139,00 128,70 11,34 9,91 3,42 Lungime L2 11 102,00 94,28 109,71 90,00 121,00 132,00 11,48 11,26 3,46 Lungime trunchi 11 70,29 63,63 76,94 58,00 91,00 98,22 9,91 14,09 2,98 Lungime cap 11 15,16 14,33 15,99 14,00 18,00 1,52 1,23 8,14 0,37 Lungime coadă 11 29,00 28,38 29,61 28,00 30,50 0,83 0,91 3,15 0,27 Lățime coadă 11 13,15 12,30 13,99 12,00 16,00 1,58 1,25 9,55 0,37 Grosime coadă 11 3,97 3,65 4,29 3,50 5,00 0,22 0,47 11,91 0,14 Distanța dintre urechi 11 9,54 8,33 10,75 7,50 13,00 3,22 1,79 18,80 0,54 Circumferință torace 11 66,40 62,79 70,02 55,50 75,00 28,94 5,37 8,10 1,62 Circumferință abdomen 11 73,90 68,84 78,97 62,00 85,00 56,89 7,54 10,20 2,27 Lățime incisivi superiori 11 0,80 0,72 0,88 0,50 1,00 0,014 0,11 14,79 0,03 Lungime incisivi superiori 11 0,80 0,72 0,87 0,50 1,00 0,06 0,25 17,49 0,07 Lățime incisivi inferiori 11 1,23 0,92 1,54 0,80 2,00 0,21 0,46 14,79 0,13 Lungime incisivi inferiori 11 2,90 2,67 3,13 2,30 3,40 0,11 0,34 11,75 0,10 Lungime membru posterior 11 16,69 16,22 17,15 15,40 17,70 0,48 0,69 4,15 0,20 Lungime membru anterior 11 6,59 5,93 7,24 4,60 8,50 0,96 0,98 14,87 0,29
Tab. 4. Măsurători efectuate la masculi de Castor fiber
Abaterea Coeficientul de Eroarea Variabile N Media + conf% -conf% Min. Max. Varianța standard variație standard Greutate 11 21,87 20,87 22,87 19,50 23,94 2,20 1,48 6,79 0,44 Lungime totală 11 120,22 113,37 127,08 104,00 130,50 104,16 10,20 8,48 3,07 Lungime L2 11 107,54 102,31 112,77 90,00 117,00 60,67 7,78 7,24 2,34 Lungime trunchi 11 74,77 68,74 80,79 61,00 83,00 80,41 8,96 11,99 2,70 Lungime cap 11 15,86 15,19 16,53 14,00 17,00 1,00 1,00 6,31 0,30 Lungime coadă 11 29,59 28,59 30,58 26,00 32,00 2,19 1,48 5,00 0,44 Lățime coadă 11 13,59 13,07 14,10 12,00 14,80 0,59 0,77 5,67 0,23 Grosime coadă 11 3,94 3,55 4,33 2,50 4,80 0,33 0,57 14,67 0,17 Distanța dintre urechi 11 9,45 8,72 10,18 8,50 12,00 1,17 1,08 11,45 0,32 Circumferință torace 11 67,22 63,92 70,53 55,50 73,00 24,16 4,96 7,31 1,48 Circumferință abdomen 11 75,31 71,85 78,78 68,00 84,00 26,61 5,18 6,84 1,55 Lățime incisivi superiori 11 0,84 0,81 0,88 0,80 0,90 0,00 0,05 6,17 0,01 Lungime incisivi superiori 11 1,52 1,42 1,62 1,40 1,90 0,02 0,14 9,75 0,04 Lățime incisivi inferiori 11 0,83 0,80 0,87 0,80 0,90 0,00 0,05 6,03 0,01 Lungime incisivi inferiori 11 3,07 2,93 3,21 2,70 3,50 0,04 0,21 6,84 0,06 Lungime membru posterior 11 17,25 16,77 17,73 16,00 18,50 0,51 0,71 4,14 0,21 Lungime membru anterior 11 6,98 6,47 7,49 6,30 8,50 0,57 0,76 10,94 0,22
Tab. 5. Măsurători efectuate la juvenili de Castor fiber
Abatere Coeficient de Eroarea Variabile N Media + conf% -conf% Min. Max. Varianța standard variație standard Greutate 8 11,87 9,87 13,87 9,10 15,10 5,74 2,39 20,18 0,84 Lungime totală 8 97,45 87,58 107,31 78,60 116,00 139,20 11,79 12,10 4,17 Lungime L2 8 90,31 84,95 95,67 83,00 99,00 41,06 6,40 7,09 2,26 Lungime trunchi 8 58,22 50,58 65,86 40,80 71,00 83,56 9,14 15,69 3,23 Lungime cap 8 13,68 12,27 15,09 12,00 16,50 2,85 1,68 12,33 0,59 Lungime coadă 8 25,28 23,47 27,09 23,00 29,00 4,68 2,16 8,56 0,76 Lățime coadă 8 10,02 8,87 11,17 7,50 11,50 1,88 1,37 13,69 0,48
99 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Abatere Coeficient de Eroarea Variabile N Media + conf% -conf% Min. Max. Varianța standard variație standard Grosime coadă 8 2,83 2,43 3,23 2,00 3,40 0,23 0,48 16,94 0,17 Distanța dintre urechi 8 8,25 7,17 9,32 6,50 10,00 1,64 1,28 15,53 0,45 Circumferință torace 8 52,81 50,07 55,54 48,50 57,00 10,70 3,27 6,19 1,15 Circumferință abdomen 8 59,31 54,76 63,86 47,00 65,00 29,63 5,44 9,17 1,92 Lățime incisivi superiori 8 0,68 0,60 0,77 0,60 0,80 0,00 0,09 14,41 0,03 Lungime incisivi superiori 8 1,26 1,08 1,43 1,00 1,50 0,04 0,20 16,36 0,07 Lățime incisivi inferiori 8 0,67 0,58 0,76 0,50 0,80 0,01 0,10 15,33 0,03 Lungime incisive inferiori 8 2,21 1,68 2,73 1,00 2,80 0,39 0,62 28,42 0,22 Lungime membru posterior 8 12,83 9,30 16,37 4,50 16,50 17,88 4,22 32,94 1,49 Lungime membru anterior 8 7,21 4,20 10,22 5,20 16,00 12,95 3,59 49,89 1,27
Tab. 6. Măsurători efectuate la pui de Castor fiber
Abatere Coeficient de Eroare Variabile N Media + conf % -conf % Min. Max. Varianță standard variație standard Greutate 4 5,51 1,07 9,95 3,20 8,90 7,78 2,78 50,61 1,39 Lungime totală 4 73,50 46,54 100,45 58,00 91,00 287,00 16,94 23,04 8,47 Lungime L2 4 71,12 54,66 87,58 60,00 85,00 107,06 10,34 14,54 5,17 Lungime trunchi 4 45,12 31,40 58,84 34,50 55,00 74,39 8,62 19,11 4,31 Lungime cap 4 12,12 9,49 14,75 10,50 14,00 2,72 1,65 13,62 0,82 Lungime coadă 4 19,00 11,53 26,46 15,00 24,00 22,00 4,69 24,68 2,34 Lățime coadă 4 6,17 1,47 10,87 3,80 10,00 8,70 2,95 47,79 1,47 Grosime coadă 4 2,20 1,00 3,39 1,50 2,90 0,56 0,75 34,21 0,37 Distanța dintre urechi 4 6,50 3,45 9,54 5,0 9,00 3,66 1,91 29,45 0,95 Circumferință torace 4 39,50 29,39 49,60 33,00 48,00 40,33 6,35 16,07 3,17 Circumferință abdomen 4 44,25 31,62 56,87 36,00 54,00 62,91 7,93 17,92 3,96 Lățime incisivi superiori 4 0,52 0,44 0,60 0,50 0,60 0 0,05 9,52 0,02 Lungime incisivi superiori 4 0,85 0,09 1,60 0,50 1,50 0,22 0,47 55,59 0,23 Lățime incisivi inferiori 4 0,50 0 0 0,50 0,50 0 0 0 0 Lungime incisivi inferiori 4 1,02 0,51 1,53 0,80 1,50 0,10 0,32 31,23 0,16 Lungime membru posterior 4 12,50 9,74 15,25 11,00 14,00 3,00 1,73 13,85 0,86 Lungime membru anterior 4 4,85 3,28 6,41 3,60 6,00 0,97 0,98 20,30 0,49
Tab. 7. Testul t F P Medie Medie femele femele femele Valid N Valid N masculi masculi masculi Abatere Abatere libertate Variabile standard standard Grade de Valoarea t Valoarea Probabilitate Greutate 21,87 21,39 0,40 20 0,69 11 11 1,48 3,60 5,87 0,009 Lungime totală 120,22 114,36 1,27 20 0,21 11 11 10,20 11,34 1,23 0,74 Lungime L2 107,54 102,00 1,32 20 0,20 11 11 7,78 11,48 2,17 0,23 Lungime trunchi 74,77 70,29 1,11 20 0,27 11 11 8,96 9,91 1,22 0,75 Lungime cap 15,86 15,16 1,45 20 0,15 11 11 1,00 1,23 1,51 0,52 Lungime coadă 29,59 29,00 1,12 20 0,27 11 11 1,48 0,91 2,61 0,14 Lățime coadă 13,59 13,15 0,98 20 0,33 11 11 0,77 1,25 2,65 0,13 Grosime coadă 3,94 3,97 -0,12 20 0,90 11 11 0,57 0,47 1,49 0,53 Distanța dintre urechi 9,45 9,54 -0,14 20 0,88 11 11 1,08 1,79 2,74 0,12 Circumferință torace 67,22 66,40 0,37 20 0,71 11 11 4,91 5,37 1,19 0,78 Circumferință abdomen 75,31 73,90 0,51 20 0,61 11 11 5,15 7,54 2,13 0,24 Lățime incisivi superiori 0,84 0,80 1,02 20 0,31 11 11 0,05 0,12 5,40 0,01 Lungime incisivi superiori 1,52 1,45 0,81 20 0,42 11 11 0,14 0,25 2,91 0,10 Lățime incisivi inferiori 0,83 0,80 0,93 20 0,35 11 11 0,05 0,11 5,50 0,01 Lungime incisivi inferiori 3,07 2,90 1,35 20 0,19 11 11 0,21 0,34 2,64 0,14 Lungime membru posterior 17,25 16,69 1,87 20 0,07 11 11 0,71 0,69 1,06 0,92 Lungime membru anterior 6,98 6,59 1,04 20 0,30 11 11 0,76 0,98 1,65 0,43
Din prelucrarea statistică a datelor pentru eșantionul o variabilitate scăzută şi, ca urmare, grupul analizat realizat, pentru masculi se poate observa că valorile prezintă un grad ridicat de omogenitate. Iterând același coeficientului de variație sunt de sub 20% pentru toate raționament, eșantionul format din femele prezintă, de elementele morfometrice analizate, ceea ce denotă asemenea, același grad de omogenitate.
100 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
La grupul de juvenili, se poate observa că valoarea Halley DJ, Teurlings I, Welsh H, Taylor C, 2013. Distribution and coeficientului de variație ale anumitor elemente patterns of spread of recolonising Eurasian beavers (Castor fiber Linnaeus 1758) in fragmented habitat, Agdenes peninsula, Norway. Fauna morfometrice depășește valoarea de 20%. Acest lucru, în Norvegica. 32: 1–12. cadrul eșantionului analizat poate fi pus pe seama faptului Ionescu G, Ionescu O, Pașca C, Sîrbu G, Jurj R, Popa M, Vișan D, că, la stadiul de juvenil dezvoltarea anumitor elemente Scurtu M, Popescu I, 2010. Castorul în România. Ed. Silvică. morfo-anatomice individuale nu este egală, datorat Komosa M, Frąckowiak H, Godynick S, 2006. Skulls of Neolithic condițiilor de mediu, a hranei, decalajului momentului Eurasian beavers (Castor fiber L.) in comparison with skulls of nașterii etc. Numărul mic de exemplare analizate contemporary beavers from natural biotopes of Wielkopolska region influențează semnificativ asupra analizei distribuției. (Poland). Polish J of Environ Stud, 16(5): 697-705. Grupul de pui eșantionat conține un număr redus Korablev NP, Korablev PN, 2013. Patterns of morphological variability in reintroduced populations with two beaver subspecies Castor fiber de indivizi respectiv, 4 exemplare, de aceea valorile orientoeuropaeus and Castor fiber belorussicus (Castoridae, Rodentia) as coeficientului de variație sunt mari (peste 30%) pentru an example. Biol Bull Rev 3: 84. greutatea totală, lățimea cozii, lungimea incisivilor Long J, 2003. Introduced Mammals of the World: Their History, superiori, grosimea cozii. Distribution, and Influence. United Kingdom: CABI Publishing. Această variație se poate explica prin numărul mic de Muller-Schwarze D, Sun L, 2003. The Beaver: Natural History of a exemplare din cadrul eșantionului, dar şi prin faptul că Wetlands Engineer. Ithaca and London: Cornell University Press. la stadiul de pui, aceste elemente analizate variază foarte Nolet B, 2000. Management of the Beaver (Castor fiber): Towards semnificativ în funcție de factorii biotici şi abiotici. restoration of its former distribution and ecological funtion in Europe. Novak M, 1977. Determining of average size and composition of beaver Având în vedere că valoarea critică a distribuției pentru families. Journal of Wildlife 41(4): 751-754. cazul studiat, respectiv, 20 grade de libertate – 2,086, Nowak R, 1999. Walker's Mammals of the World. Sixth Edition. Baltimore: pentru o probabilitate de transgresiune de 5%, este The Johns Hopkins University Press. mai mare decât valorile experimentale obținute pentru Parker H, Nummi P, Hartman G, Rosell F, 2012. Invasive North American toate cele 17 elemente studiate, se constată că nu există beaver Castor canadensis in Eurasia: a review of potential consequences diferențe semnificative ale mediilor între cele 2 grupuri and a strategy for eradication. Wildlife Biology, 18(4): 354-365. (Testul T-Student). Rinaldi C, Cole TM III 2004. Environmental seasonality and incremental growth rated of beaver (Castor canadensis) incisors: implications for Bibliografie palaeobiology. Palaeogeography, Paleoclimatology, Palaeoecology 1006: 289–301. Danilov P, Kanshiev V, Fyodorov F, 2011. Differences of the morphology of the North American and Eurasian beavers in Karelia. In: Sjoberg G, Rosell F, Thomsen LR, 2006. Sexual dimorphism in terrirtorial scent Ball JP (Eds.) Restoring the European Beaver: 50 years of experience. marking by adult Eurasian beaver (Castor fiber). Journal of Chemical Pensoft Publishers, Sofia, Bulgaria, 49-54. Ecology, 32:1301-1315. Frahnerts HeIdecke D, 1992. Kraniometrische Analyse europäischer Rue L, 2002. Beavers. Stillwater, Minnesota: Voyageur Press. Biber, Castor fiber L. (Rodentia, Castoridae), erste ergebnisse. – Stefen C, Habersetzer J, Witzel U, 2016. Biomechanical aspects of semiaquatische säugetiere, Wiss. Beitr. univ. Halle. incisor action of beavers (Castor fiber L.). Journal of Mammalogy, 97(2): Frahnert S, 2000. Wachstumsbedingte Proportionsveränderungen 619–630. am Schädel des Bibers, Castor fiber L., 1758 (Rodentia, Castoridae): Stefen C, 2009. Intraspecific variability of beaver teeth (Castoridae: Taxonomische Bedeutung und Diskussion funktioneller Aspekte. Bonner Rodentia). Zoological Journal of the Linnean Society, 155(4): 926–936. Zoologische Beiträge 49: 131–153. Wilsson L 1971. Observations and experiments on the ethology of the Giurgiu V, 1977. Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. European beaver (Castor fiber L.): A study in the development of Ed. Ceres. phylogenetically adapted behaviour in a highly specialized mammal. Green H.V., 1936. The beaver of the Riding Mountain, Manitoba: an Viltrevy, 8(3): 115–266. ecological study and commentary. Can. Field-Nat. 50. Zhijiang Z, Pingxiang C, Beigang L, Yonghua W. 2003. Bionic cutting Halley DJ, Rosell F, Saveljev A, 2012. Population and distribution of of wood I. Biological characteristics of a beaver when incising wood. Eurasian beaver (Castor fiber). Baltic Forestry 18: 168–175. In Proceedings 16th International Wood Machining Seminar, 24–27 August 2003, Matsue, Japan, 46–54. Abstract Morphological characteristics of beaver (Castor fiber) in Romania 18 years after its reintroduction in Romania, beaver have populated most of inland rivers and their tributaries. After the introduction of a new species it is necessary to monitor the newly formed population trends until its stabilization. One of the important aspects related to reintroduced species is the morphological and anatomical survey, in different habitats, as an indicator of its integration and development. At the same time, creating a morpho-anatomical and genetic database, is a matter of major importance for future research and conservation of beaver in Romania. Keywords: European beaver, morphology, reintroduction, Transylvania.
101 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Personalități ale cinegeticii
CONTRIBUŢIA BIOGEOGRAFULUI RAUL CĂLINESCU LA CUNOAŞTEREA FAUNEI DE MAMIFERE CU VALOARE CINEGETICĂ DIN ROMÂNIA
SORIN GEACU
1. Introducere A fost considerată ca fiind primul“ catalog de acest fel apărut la noi” (Murariu and Popescu 2001, pag. Îndelungata activitate de cercetare a biogeografului 9). Materialul a fost structurat în patru capitole: 1). Raul Călinescu (1901-1970) a inclus variate studii Mamiferele actuale ale României; 2). Mamifere mijlocii consacrate diferitelor specii de mamifere, multe dintre stinse la noi în timpuri preistorice, istorice şi recente; 3). acestea având interes cinegetic. Cauzele împuţinării, migraţiei şi dispariţiei speciilor din În numărul 42 al RSC, am prezentat o foarte succintă România şi 4). Consideraţiuni biogeografice generale. biografie a sa, dar am argumentat şi caracterul de În introducere, menţiona faptul că „fauna mamiferelor din prioritate pe care l-a avut Raul Călinescu în cartografia România, deşi deosebit de importantă, atât din punct de vedere cinegetică din ţara noastră. Acum, voi evidenţia ştiinţific cât şi economic, nu a format până acum subiectul contribuţia sa la studierea mamiferelor de interes unei monografii ştiinţifice complete” (pag. 3). Tot acolo vânătoresc din România. Multe din lucrările sale nota: „Convins de marea importanţă ştiinţifică şi economică le-a publicat în periodice greu accesibile astăzi, fiind, a studiului mamiferelor la noi şi trecând peste foarte multe în consecinţă, mai puţin cunoscute. De aceea, în greutăţi materiale şi morale, am început să mă ocup eu însumi continuare, am realizat o trecere în revistă a lor. cu acest subiect deja de câţiva ani” (pag. 5). Pentru apariţia 2. Contribuţii originale lucrării, mulţumea lui G. Nedici, inspectorul general al vânătoarei şi lui N. Săulescu, directorul general al Foarte valoroasă este sinteza cu titlul “Mamiferele vânătoarei, pentru „sprijinul lor oficial”. României. Repartiţia şi problemele lor biogeografice- economice” publicată în 1931 (Fig. 1). Lucrarea, ce prezintă 95 de specii, capătă importanţă pentru că adaugă la lista celor 40 de specii cunoscute până atunci, încă 55 de specii şi subspecii, aducând precizări din punct de vedere sistematic, dar „trasând şi primele linii biogeografice” (pag. 6). Capitolul consacrat mamiferelor mijlocii stinse la noi în timpuri preistorice, istorice şi recente (la vremea respectivă), se referă la: marmotă, bour, zimbru, capra ibex, saiga şi tarpan. Cu un an înainte, în paginile Revistei Vânătorilor, inserase unele “Consideraţiuni generale asupra repartiţiei mamiferelor de interes vânătoresc din România”. Ulterior (1932), tot în acea revistă, a scris despre “Vânatul cu păr din România şi repartiţia lui la noi”, iar în 1933 despre “Căprioara din România”, cu informaţii morfologice, date referitoare la repartiţia geografică, gen de viaţă, vânătoare, comportament în captivitate. Tot în acel periodic a inserat, în anul 1943, o notă despre viezure. Preocupările sale privind studiul mamiferelor din familia Mustelidae s-au concretizat în realizarea şi Fig. 1. Cartea „Mamiferele României. Repartiţia şi problemele lor publicarea lucrării cu titlul “Contribuţiuni sistematice- biogeografice-economice ( 1931) – prima pagină zoogeografice la studiul mustelidelor din România” în
102 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Dihorul de stepă şi distribuţia sa geografică în România Cluj (1931). Este o sinteză foarte utilă şi azi, referitoare (1932) şi Asupra răspândirii dihorului pătat (Vormela la: vidră, viezure, jderi, nevăstuică, dihori, care peregusna Güld.) în Munţii Mehedinţului (1939). Aspectele cuprinde, la început, caracterele familiei. Urmează urmărite au fost cele legate de: sistematică, nume apoi, amănunţit, conspectul speciilor, care, pentru populare, caractere biologice, gen de viaţă, repartiţie fiecare, cuprinde: sinonimii, nume populare, caractere teritorială. taxonomice, repartiţie geografică pe glob şi în România Tot în periodice ştiinţifice geografice, a scris şi despre şi modul în care se realizează vânătoarea fiecăreia. situaţia marmotelor din întregul lanţ al Munţilor Carpaţi În cadrul primului Congres al Naturaliştilor din (1932 şi 1956). Despre taxonomia, biologia şi zoogeografia România, desfăşurat la Cluj, în 1929, a prezentat două veveriţelor şi marmotelor a relatat, mai în amănunt, în comunicări: „Contribuţiuni la studiul veveriţelor din cartea sa “Sciuridele din R.P.R.” (1956) (Fig. 2). România” şi “Mustela (Putorius) eversmannii Lesson în România”, ambele redând aspecte de sistematică şi zoogeografie. R. Călinescu are o interesantă lucrare referitoare la vulpi, publicată în limba germană în 1933, în prestigiosul periodic al vechii Societăţi de Ştiinţe Naturale din Sibiu. Include părţi de taxonomie (inclusiv măsurători craniometrice) şi biogeografie (cu date pentru Europa Centrală şi de Sud). O prezentare sintetică asupra mamiferelor din sud-estul ţării a publicat în anul 1934, cu titlul “Les mammiferès de la Dobrodgéa et surtout celles du littoral de la Mer Noire”, menţionând un număr de 35 de specii. Profesorul Călinescu a colaborat cu câteva articole la revista pentru studiul mamiferelor din Germania - Zeitschrift für Säugetierkunde. Astfel, scurte date despre 23 de specii de mamifere din ţara noastră le-a adunat într-un articol tipărit în 1930 (Von einigen Fig. 2. Coperta volumului “Sciuridele din R.P.R.” (1956) Säugetieren Rumäniens). Ulterior (1931), a alcătuit “indicele şi bibliografia mamiferelor României”Raul Călinescu a luat atitudine contra celor care (Verzeichnis und Bibliographie der Säugetieren Rumäniens). acreditau existenţa în România a două specii de râs, Raul Călinescu a semnalat, pentru prima dată, prezenţa accentuând, încă din 1934, că “În România nu există şacalului în fauna României. Astfel, la sfârşitul lunii decât o singură specie de râs: Lynx vulgaris L. (Lynx lynx noiembrie 1929 a fost împuşcat primul exemplar pe L.)”. Ulterior, a reluat problema, inserând în Revista un ostrov al Dunării din dreptul satului Ghidici (jud. Pădurilor, o notă cu titlul “Asupra existenţei râsului Dolj), determinat şi descris de Călinescu şi recunoscut mediteraneean în R.P.R.”. ca atare pentru prima dată în România. El a fost Tot R. Călinescu a pus şi problema reintroducerii expus la Expoziţia internaţională de vânătoare de la zimbrului în România în 1955. Atunci a publicat un Leipzig din 1930, după care a făcut parte din colecţiile material despre acest mamifer, unde a inclus: date de fostului Muzeu Naţional de Vânătoare din Bucureşti. zoogeografie şi biologie ale speciei, situaţia acesteia Călinescu considera atunci localitatea Ghidici un nou în Europa, realizând şi corelaţii cu datele istorice şi punct pe limita de nord a arealului mondial al speciei. toponimice. “Fiind vorba de un animal interesant, care Pentru şacal, descrierea amănunţită şi consideraţiile a făcut parte din vechea faună a patriei noastre şi care a biogeografice asupra acestuia, au format subiectul dispărut în timpuri istorice relativ recente, ar fi de dorit unei comunicări făcute Societăţii germane pentru ca această specie să fie recolonizată la noi în [Munţii n.n.] studiul mamiferelor din Berlin, care i-a facilitat, în Gurghiu, Călimani sau în masivul Rodnei” (1955, pag. 108- 1930, publicarea articolului “Schakale in Rumänien” în 109). N-a fost introdus în nici unul din locurile propuse Zeitschrift für Säugetierkunde. Prezenţa acestei specii de el, ci tocmai la Haţeg (jud. Hunedoara) în anul 1958. a făcut-o cunoscută şi în periodice din ţară: Natura Biogeografii R. Călinescu şi Alexandra Bunescu s-au (Bucureşti), Arhivele Olteniei (Craiova) şi Revista preocupat de “Răspândirea geografică a bizamului Ştiinţifică “V. Adamachi” (Iaşi). (Ondatra zibethica L.) în R.P.R.”, prezentând, în anul Raul Călinescu a contribuit, în calitate de secretar, la 1958, date despre originea şi extinderea acestuia în organizarea pavilionului României de la Expoziţia Europa şi în ţara noastră, dar şi unele aspecte ecologice internaţională de vânătoare de la Leipzig din 1930, şi de valorificare a speciei. preşedinte fiind G. Nedici, inspectorul general al vânătoarei. O temă interesantă urmărită a fost aceea a reconstituirii În Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, a vechii extensiuni a pădurilor din Câmpia Vlăsiei şi bazinul inserat două valoroase articole referitoare la dihor: inferior al Argeşului, pe baza unor mamifere relicte faunistice
103 Revista de Silvicultură şi Cinegetică de pădure. Considera cinci specii (căprioara, pisica întocmită la scara 1/400.000, apărută post-mortem sălbatică, viezurele, veveriţa şi mistreţul) ca relicte ale (1976). Speciile pe care le-a avut în vedere au fost: capra faunei din pădurea iniţială, masivă şi compactă. neagră, cerbul, căpriorul, mistreţul, ursul, râsul, pisica Colaborator al ziarului “Universul”, care a apărut o sălbatică, cerbul lopătar, muflonul, vidra, nurca şi lungă perioadă de timp în Bucureşti, Raul Călinescu a iepurele. reuşit să publice în tipografia acestuia, Determinatorul“ vânatului cu păr din România” (atunci i se spunea “Cheie 3. Concluzii dichotomică”, Fig. 3). Acesta, concentrat în 40 de pagini, Raul Călinescu, de formaţie biogeograf, şi-a adus s-a bucurat de un mare succes, fiind publicat în trei contribuţia, timp de mai multe decenii, la cunoaşterea ediţii în anii 1935, 1939 şi 1947. Totodată, la sfârşitul faunei de mamifere a ţării noastre, faună care include şi anilor `50, Raul Călinescu avea în pregătire, pentru multe specii de interes vânătoresc. Editura Tineretului din Capitală, cartea „Vânatul din Cercetările sale s-au concretizat în articole, note, R.P.R. – recunoaşterea lui şi răspândirea geografică”. Din broşuri, volume de sinteză, hărţi şi determinatoare ale păcate, nu a mai finalizat-o! speciilor. Acestea au fost publicate atât în ţară cât şi în străinătate. Este o activitate complexă, care a necesitat un volum mare de muncă. Lucrarea sa intitulată “Mamiferele României. Repartiţia şi problemele lor biogeografice-economice”, publicată în anul 1931, are caracter de pionierat în literatura ştiinţifică românească. Totodată, Raul Călinescu este cel care semnalează pentru prima dată şacalul în fauna României. Multe din lucrările sale se constituie azi în veritabile “puncte de plecare” pentru noile abordări din cercetarea faunistică. Bibliografie Călinescu R, 1929. Contribuţiuni la studiul veveriţelor din România. Primul Congres al Naturaliştilor din România - Dare de Seamă şi Comunicări, Cluj: 152-155. Călinescu R, 1929. Mustela (Putorius) eversmanni Lesson în România. Fig. 3. Coperta Determinatorului vânatului cu păr din România (1947) Primul Congres al Naturaliştilor din România - Dare de Seamă şi Nu este lipsit de interes să amintim faptul că, în cadrul Comunicări, Cluj: 156-158. îndelungatei colaborări pe care a avut-o cu revista Călinescu R, 1930. Consideraţiuni generale asupra repartiţiei mamiferelor Natura, Călinescu a publicat în paginile acesteia şi câteva de interes vânătoresc din România. Revista Vânătorilor, 7: 101-104. articole referitoare la fauna de interes cinegetic a ţării. Călinescu R, 1930. Von einigen Säugetieren Rumäniens. Zeitschrift für Säugetierkunde, V: 364-366. Dintre acestea le notăm pe cele apărute în anul 1938: Călinescu R, 1930. Schakale in Rumäniens. Zeitschrift für Säugetierkunde, Vânatul nostru alpin, de pădure şi de stepă - Răspândirea V: 373-375. geografică; Vânatul nostru de apă; Vânatul nostru comun Călinescu R, 1930. Şacali în România. Arhivele Olteniei, IX (49-50): 223- şi colonizat; Căprioara podoaba pădurilor noastre; Lupul; 225. Ursul; Pârşul. Călinescu R, 1930. Şacali în România. Revista Ştiinţifică “V. Adamachi”, Pentru Monografia Geografică a ţării, Raul Călinescu XVI (2-3): 108-l09. împreună cu Alexandra Bunescu, au alcătuit “Harta Călinescu R, 1931. Şacali în România. Natura, 9: 38. faunei”, realizată la scara 1/1.500.000, tipărită în 1959 Călinescu R, 1931. Verzeichnis und Bibliographie der Säugetiere şi publicată un an mai târziu. În cadrul marilor zone de Rumäniens. Zeitschrift fur Säugetierkunde, VI: 78-84. vegetaţie, redate în culori, au transpus arealele unor Călinescu R, 1931. Contribuţiuni sistematice-zoogeografice la studiul animale caracteristice diferitelor biocomplexe: capra mustelidelor din România, Lucrările Institutului de Geografie al neagră, cerbul, ursul, veveriţa, căprioara, mistreţul, şi o Universităţii din Cluj, IV: 61-78. specie colonizată (iepurele de vizuină). Iniţial, pe harta Călinescu R, 1931. Mamiferele României. Repartiţia şi problemele lor manuscris, au evidenţiat şi areale ale: râsului, pisicii biogeografice-economice. Imprimeria Naţională. sălbatice, dihorului de stepă şi dihorului pătat. Această Călinescu R, 1932. Vânatul cu păr din România şi repartiţia lui la noi. Revista Vânătorilor, 6: 6-11. hartă a fost prezentată şi în volumul publicat cu ocazia Călinescu R, 1932. Dihorul de stepă şi distribuţia sa geografică în celui de-al XIX-lea Congres Internaţional de Geografie România. Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, LI: 107-114. de la Stockholm (Suedia) din 1960, intitulat “Recueil Călinescu R, 1932. În Carpaţi nu mai există marmote. Buletinul Societăţii d`études géographiques concernant de territoire de la Regale Române de Geografie, LI: 369-371. Republique Populaire Roumaine”. Călinescu R, 1933. Beiträge zur Kenntnis der Füchse Rumäniens. O serie de specii de interes cinegetic au fost reprezentate Verhandlungen und Mitteilungen des Siebenbürgischen Vereins für de profesorul R. Călinescu, prin metoda siluetelor, Naturwissenschaften zu Hermannstadt, LXXXI-LXXXII (1931/1932): 16-34. pe “Harta bogăţiilor vegetale şi animale” ale României, Călinescu R, 1933. Căprioara în România. Revista Vânătorilor, 3: 17-19.
104 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Călinescu R, 1934. Les mammiferès de la Dobrodgéa et surtout celles du Călinescu R, 1955. Zimbrul. Natura, 2: 104-109. littoral de la Mer Noire. Annales scientifiques de l’Université de Jassy, XIX Călinescu R, 1956. Marmota în Carpaţi. Probleme de Geografie, III: 295- (1-4): 373-377. 299. Călinescu R, 1934. În România nu există decât o singură specie de râs: Călinescu R, 1956. Sciuridele din R.P.R. Ed. Ştiinţifică. Lynx vulgaris L. (Lynx lynx L.). Buletinul Societăţii Regale Române de Călinescu R, 1958. Asupra existenţei râsului mediteraneean în R.P.R. Geografie, LII (1933): 411-412. Revista Pădurilor, 12: 743. Călinescu R, 1935. Vânatul cu păr din România. Cheie dichotomică. Ed. Călinescu R, 1963. “Vlăsia” şi reconstituirea vechii extensiuni a pădurilor Universul. în bazinul inferior al Argeşului după unele mamifere, relicte faunistice Călinescu R, 1938. Pârşul - hoţul poamelor. Natura, 1: 14-19. de pădure. Probleme de Geografie, X: 181-186. Călinescu R, 1938. Vânatul nostru alpin, de pădure şi de stepă. Călinescu R, 1976. R.S. România - Harta bogăţiilor vegetale şi animale. Răspândirea geografică. Natura, 2: 55-61. Oficiul Central pentru Mijloace de Învăţământ. Călinescu R, 1938. Vânatul nostru de apă. Natura, 3: 109-115. Călinescu R, Bunescu A, 1958. Răspândirea geografică a bizamului Călinescu R, 1938. Căprioara podoaba pădurilor noastre. Natura, 5: 230. (Ondatra zibethica L.) în R.P.R. Buletinul Institutului de Cercetări Piscicole, Călinescu R, 1938. Vânatul nostru comun şi colonizat. Natura, 7-8: 312- 2: 78-82. 318. Călinescu R, Bunescu A, 1960. Harta faunei. În Monografia Geografică a Călinescu R, 1938. Lupul. Natura, 10: 424-426. R. P. Române, I, Geografia fizică, anexa XXV, Ed. Academiei RPR. Călinescu R, 1938. Ursul. Natura, 11: 472-476. Călinescu R, Bunescu A, 1960. La carte de la faune de la R.P. Roumaine. În “Recueil d'études géographiques concernant le territoire de la République Călinescu R, 1939. Vânatul cu păr din România. Cheie dichotomică. Ed. Populaire Roumaine”. Ed. Academiei RPR: 113-114. Universul. Geacu S, 2018. Biogeograful Raul Călinescu şi primele realizări în Călinescu R, 1939. Asupra răspândirii dihorului pătat (Vormela peregusna cartografia cinegetică din România. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, Güld.) în Munţii Mehedinţului. Buletinul Societăţii Regale Române de 42: 107-109. Geografie, LVIII: 196-199. Murariu D, 2000. Fauna României – Mammalia, XVI, 1. Ed. Academiei Călinescu R, 1943. Viezurele. Revista Vânătorilor, 3: 44-45. Române. Călinescu R, 1947. Vânatul cu păr din România. Cheie dichotomică. III. Ed. Murariu D, Popescu A, 2001. Fauna României – Mammalia, XVI, 2. Ed. Universul. Academiei Române. Abstract Biogeographer Raul Călinescu and his contribution to the knowledge of Romania’s hunting mammals The long-lasting research activity of biogeographer Raul Călinescu (1901-1970) included a variety of studies (articles, notes, brochures, synthesis volumes, maps and determinatons of species). His productions were published both in Romania and abroard. His proneeing work in the Romanian scientific literature, “Mammals in Romania. Distribution and their biogeographic-economic problems” was published in 1931. Raul Călinescu is the first to mention the presence of the jackal in Romania’s fauna. Today, many of his works are actual “starting points” for new fauna research approaches. Keywords: game, faunistic research, mammalian species.
105 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Reconstrucție ecologică
PĂDURILE VRANCEI, DE LA DEFRIŞARE LA REFACERE
CRISTINEL CONSTANDACHE, NECULAI BOGDAN, SANDA NISTOR
1. Repere din istoricul pădurilor practic inaccesibilă, valorificarea produselor lemnoase fiind limitată. În scopul măririi suprafețelor pășunilor, vrâncene s-au tăiat suprafețe mari de pădure în jurul așezărilor Etimologia denumirii zonei se pierde în negura timpului. omenești, care s-au degradat, treptat, sub presiunea Prima atestare documentară (2 iulie 1431) a zonei sub pășunatului nesustenabil (Diaconu 1930, Prefac et al forma „Varancha” a durat doar până în 1460, când a 2008). fost înlocuit de „Ținutul Putnei”, care a fost menținut Unele mențiuni documentare din secolul al XVII-lea până în 1950, doar după 1968 zona fiind rebotezată consemnează existența unui sistem de proprietate „Vrancea” (Giurescu 1945). Denumirea derivă posibil din comună (în devălmăşie), pentru depresiunile termenii arhaici sanscriți „varâha” = „munte”, „vâra” = subcarpatice. În rarele documente care au supraviețuit „grămadă”, „varana” = „copac/arbore” și „zid”, presupus timpului din secolul al XVIII-lea sunt amintite două înrudiți cu traco-dacicul „vrană” = „pădure” / „munte” și tipuri de formare a așezărilor: cele cu caracter agricol slavul ,,vrana" = „deschizătură” sau „corb”. E posibil ca s-au dezvoltat pe loc, iar altele au apărut prin migrarea termenul să provină din arhaicul ,,vranca” = ,,neagră”, / mișcarea de grupuri umane (Dimitie Cantemir 1716 cu trimiteri probabile la pădurile întunecate (Sava and și generalul Bawer 1783 – citați de Ștefănescu and Sava 2007). Grumăzescu 1970). Vrancea este o regiune recunoscută prin preocupările, Ca urmare a dezvoltării activității umane, în secolul al datinile străvechi, produsele și fenomenele particulare: XVIII-lea așezările (sate) au început să se concentreze păstoritul mioritic, vinul din hrubele lui Ștefan cel Mare, pe văi (V. Putnei - Bârsești, Tulnici ș.a.; V. Milcov - întinderile păduroase ale codrilor seculari, seismicitatea Andreiașu, Mera; V. Zăbala - Năruja, Nereju) sau în ridicată etc. (Mocanca 2013). depresiuni (Spinești, Păulești), unde terenurile se pretau Plaiurile vrâncene se ridică din Câmpia Siretului până agriculturii, sursa de apă era disponibilă, iar relieful pe culmile Carpaților de Curbură (maxim 1785 m la facilita protecția localităților. Unele particularități vârful Goru). locale ale evoluției economice (ex. cultura viței de vie la Compoziția pădurilor cuprindea: sud de Milcov) au determinat alte tipuri de aglutinări »» răşinoase (în arborete pure sau de amestec): molid, ale așezărilor umane (Căpățână 2003). brad, pin, larice, în zona montană; Degradarea terenurilor din Vrancea a fost atribuită »» foioase (în amestecuri variate sau arborete pure): modului de dezvoltare a așezărilor, precum și tipului de fag, cvercinee, paltin, frasin, cireş, carpen, plop proprietate (G.D. Belinski 1922). tremurator etc., în zona deluroasă și montană Agresiunea asupra pădurilor vrâncene a devenit mai inferioară. importantă după 1890. Anterior, intervenţia omului în Pădurile din zona montană şi subcarpatică a Vrancei păduri a fost mult mai puțin importantă, datorită mai (până la Vidra, numită în trecut “Poarta Vrancei”) au multor cauze: aparținut obștilor locale de moșneni (Stahl 1998), »» accesibilitatea foarte redusă a zonei (poteci și cărări împroprietărite încă de pe vremea domnitorului Ștefan înguste); cel Mare, drept recompensă pentru obligația protecției »» distanţa mare de la pădure la aşezările omeneşti (cca graniței Moldovei cu Ungaria și Țara Românească. 30-60 km); “Uricul Domnesc pentru Ținutul Vrancei” a consemnat cel »» industria forestieră era nedezvoltată, nevoile de lemn mai vechi drept de proprietate și folosință colectivă de construcții fiind rezolvate din pădurile apropiate asupra pădurilor și pășunilor, care s-a păstrat și folosit așezărilor umane etc. până la naționalizare (1948) (Bogdan et al 2015). În lipsa drumurilor de transport, Vrancea montană era Din cauza acestor factori, localnicii tăiau cantități mici
106 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 de lemn de lucru (cca 100-200 m3/an/localitate). Lemnul 10 lei/ha. Valoarea cauțiunii s-a dovedit a fi prea mică, de mari dimensiuni era prelucrat cu joagăre manuale iar companiile au preferat să nu o mai recupereze, cele sau propulsate hidric, după care era transportat cu peste 57000 ha exploatate nefiind împădurite. dificultate în localitățile de la Baza munților, unde era folosit pentru construcții rurale sau comercializat în târgurile din Focșani sau alte localități. În ,,Ţara Vrancei” economia montană, bazată pe proprietatea comună asupra terenurilor, nu a dezvoltat sistemul de arendare. Animalele domestice (oi, vite, cai ş.a.) erau crescute în pășunile montane în devălmăşie (Stahl 1998). Pe văi erau amplasate joagăre de debitat cherestea, mori de măcinat, pive, dârste, vâltori (hultori). Fiecare locuitor avea dreptul să fructifice, în scop propriu, produsele pădurilor și pășunilor ce aparţineau localității din care făcea parte: să taie lemne, să pășuneze animalele domestice, să culeagă fructe etc. Beneficiile comunității pentru uz propriu se împărţeau în parte (egal), locuitorilor satului (născuți în sat sau Foto 1. Instalaţie de transport cu jet de apă (jilip / cuşcaie) pentru lemn veniți prin căsătorie): femeile / fetele cu vârste de peste mărunt, pe valea Lepşa (foto N.Bogdan 1955) 18 ani, bărbații de peste 21 ani. Plecarea din sat echivala cu pierderea acestor drepturi. În trecut formele de proprietate asupra pădurilor vrâncene au fost diversificate: cea comună / indiviză a moşnenilor a fost dominantă în toate timpurile, apoi a unităţilor de cult, cea individuală a locuitorilor și, ulterior, proprietatea de stat (păduri ale administrației locale de stat - primării - sau ale unităților centrale - Casa Autonomă a Pădurilor Statului, Ministerul Silviculturii sau Regia Națională a Pădurilor). Dintre pădurile vrâncene, peste 105000 ha, situate în zonele înalte (montane și submontane), au rămas puțin afectate de intervenția umană de la instaurarea vegetației forestiere după ultima glaciațiune. În timpul primului război mondial şi în perioada Foto 2. Scoaterea ultimelor exemplare din pădurea Bârseşti (foto interbelică, pădurile vrâncene erau afectate de N.Bogdan 1955) următoarele tipuri de probleme (Bogdan et al 2015): Societăţile au dezvoltat primele sisteme de căi de »» după 1890, păduri seculare montane şi premontane au transport forestiere (funiculare, drumuri, căi ferate fost defrişate pe suprafețe extinse (cca 70-80000 ha); înguste). Lemnul a fost transportat sub formă de »» în perioada 1900-1925, au fost tăiate suprafețe bușteni sau a fost prelucrat (debitat) în fabrici locale, importante forestiere din zona depresionară pentru care au contribuit la dezvoltarea localităților. Scosul şi dezvoltarea localităților și crearea de islazuri, transportul lemnului se făcea cu mijloace tradiționale terenurile expuse fiind apoi supuse proceselor de (foto 1, 2). degradare pe zone extinse (cca 25000 ha). În urma reamenajării pădurilor din perioada 1910- Între anii 1890-1937, dezvoltarea incipientă a industriei 1915, în cazurile în care s-a constatat că prevederile forestiere (de exploatare și prelucrare primară a lemnului) amenajamentelor anterioare nu au fost respectate, unele a creat cele mai negre perioade pentru codrii seculari contracte de exploatare au fost anulate. Cu toate aceste din Vrancea. Au urmat tăieri rase pe mari suprafețe măsuri, tăierile rase au continuat prin nerespectarea de către societăţi specializate în exploatarea pădurilor clauzelor noilor contracte. Tăierile rase au continuat (majoritatea cu capital străin - Bogdan et al 2015). să fie executate și în anii 1920’, deși amenajamentele Vrâncenii s-au amuzat de străinii care cumpărau pădurile acestor păduri prevedeau regimul codrului grădinărit inaccesibile din munții Vrancei, iar antreprenorii erau cu rezerve (cu diametrul țel > 25 cm). Se exploata de bucuroși de prețurile mici ale terenurilor (între 1890 și preferință lemnul de rășinoase, de calitate, de mari 1937 au evoluat de la 10 la 100 lei/ha). dimensiuni, resturile nestrânse fiind infestate de gândaci de scoarță (Belinski 1922). În contractele de vânzare-cumpărare era consemnată obligativitatea societăților de a împăduri după Preocupările pentru regenerarea pădurilor exploatate exploatarea pădurii, reținându-li-se chiar o garanție de au fost minimale. În preajma celui de-al doilea război mondial, după încheierea amenajamentelor și
107 Revista de Silvicultură şi Cinegetică exploatarea lemnului, nu se mai făceau eforturi pentru Vrancei că patrimoniul forestier din acest ţinut a fost regenerarea pădurilor, instalaţiile de transport fixe complet ruinat. erau abandonate iar cele mobile erau transportate. În timpul marii secete din 1946-1947, s-au produs La rândul ei, dezvoltarea localităților (atât mărirea incendii forestiere de mari proporţii, mai afectați fiind vetrei satului cât și pășunile înconjurătoare) s-a făcut ambii versanţi ai Văii Zăbala (de la Lăcăuţi la Căldări) prin reducerea suprafeței (defrișarea) pădurilor. şi Văii Năruja. Orice localnic avea dreptul să defrişeze oricât dorea În urma defrișărilor și incendiilor, în locul codrilor din proprietatea colectivă a obştii, terenul respectiv maiestuoși de la începutul secolului XX, au rămas zeci intrând în posesia celui care l-a despădurit, obicei de mii de hectare de teren cu aspect sinistru. În anii practicat până la sfârşitul sec. XIX (Stahl 1998). Tăierea ’40’, zona montană era în bună măsură defrişată şi și transportul lemnului de mari dimensiuni erau foarte incendiată, iar versanţii văilor Putna, Zăbala, Năruja, dificile în condițiile date, de aceea foarte puţini localnici Milcov erau complet degradaţi, prezentând eroziuni erau dispuși să le facă. Pe măsură ce defrișările și noile foarte puternice şi excesive, fiind puternic brăzdaţi de proprietăți atrăgeau deveneau mai numeroase, iar şiroiri, ogaşe, ravene şi torenţi (foto 3-4, Bogdan et al popualția fixată creștea, apăreau noi localități. 2015). Defrișările au înaintat, treptat, din vatra satelor, de pe Între consecinţele cele mai grave ale despăduririlor și vale, spre munte. Astfel, s-a întâmplat în satele Tulnici și degradării terenurilor se află dereglarea regimurilor Păuleşti, care au deținut joagăre pe Văile Putna şi Lepşa, hidrologice, declanşarea proceselor torenţiale şi de precum şi Nereju şi Paltin pe Valea Zăbalei. Tăierile au degradare a terenurilor şi producerea inundaţiilor fost aplicate nesustenabil, fără reguli. (Vizitiu et al 2018). Scurgerile de pe versanții În revistele silvice din perioada 1920-1925 se descria despăduriți au ca rezultat depunerea materialului fenomenul vrâncean unde defrișările erau intense erodat în albiile rețelei hidrografice, iar concentrarea pentru crearea de fâneţe, păşuni și culturi agricole. scurgerilor conduce la creșterea debitelor, a volumului La scară națională, în urma reformei agrare din 1921, și vitezei apei, atât pe versanți cât și în rețeaua de au fost despădurite peste 1,2 mil.ha, pentru crearea albii și intensificarea proceselor de eroziune torențială, de terenuri agricole. Dar, terenurile neprotejate de subminarea versanţilor şi reactivarea alunecărilor de pădure se degradau relativ rapid devenind “râpi, torenţi, teren (Florea et al 1977, Ichim and Rădoane 1998). terenuri mişcătoare” (Belinsky 1922). Vizitând zona Vrancei, geograful E. De Martonne a asemănat relieful local cu cel al Munților Atlas din cauza aspectului său ruiniform (Bogdan et al 2015; foto 3). Pe lângă diminuarea severă a ponderii pădurii şi folosirea nesustenabilă a terenurilor agricole, fânețelor și păşunilor, degradarea terenurilor a fost favorizată de factori naturali locali (relief accidentat, substrat friabil, climatul continental cu fenomene extreme etc.) (Costin et al 1959). De aceea, majoritatea terenurilor despădurite au intrat într-un proces treptat de degradare, erodat puternic (la suprafață și în adâncime), afectat de frecvente alunecări de teren (foto 3, 4). Într-o perioadă relativ scurtă de timp, societăţile Foto 3. Zona Prisaca, Valea Sării (foto E.Costin 1958) forestiere (cu capital străin) tăiaseră ras 50000 ha (Bogdan et al 2015). În documentele citate, nu apar mențiuni despre situația pădurilor de stat. Spre sfârșitul perioadei interbelice, în Vrancea, pădurile particulare ocupau 75109 ha (peste 75% din pădurile montane), din care: 61519 ha aparţineau obştilor, 12890 ha persoanelor fizice, iar 700 ha schiturilor (Georgescu 1937). Deși condiții de vegetație erau favorabile, tăierea pădurilor a condus la degradarea terenului și la creșterea fenomenelor torențiale. Degradarea terenurilor din Vrancea este evidențiată de cifrele statistice: cca 10000 ha în 1930 și 15300 ha în 1943 (după Diaconu 1930 și Mongrafia judeţului Putna din 1943, citate în Costin et al 1959). M.G. Georgescu (1937) spunea în Problema silvică a Foto 4. Versant stâng Valea Milcovului (foto N. Bogdan 1963)
108 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018 2. Măsuri întreprinse pentru refacerea După 1950, a fost lansat un program de refacere a zonei, mai întâi prin reîmpădurirea terenurilor goale, iar ulterior pădurilor vrâncene prin substituirea arboretelor necorespunzătoare d.p.d.v. Problema refacerii pădurilor din Vrancea a fost expusă funcţional. Lucrările au fost dificile, implicând producerea în parlamentul României de Simion Mehedinți în materialului săditor, organizarea de șantier în condiții vitrege, 1913, iar în 1937 corpul silvic împreună cu factorii transportul cu cai și cazarea în adăposturi improvizate. locali au început împădurirea terenurilor degradate în localitățile Bârsești, Colacu, Irești, Valea Sării, Tichiriș, Majoritatea împăduririlor montane s-a făcut pe V. și Tulnici, din Vrancea (Georgescu 1937). Zăbalei şi V. Nărujei (incluse în fostul Ocol Silvic Năruja) şi pe V. Putnei (fostul OS Tulnici). În unele zone tăiate ras, au apărut regenerări naturale cu specii ,,pioniere” (mesteacăn, plop tremurător, salcie Ritmul împăduririlor era foarte alert: 2500-3000 căprească, carpen etc.) şi, mai rar, exemplare de specii ha/an, pentru care erau necesari 13-15 mil.puieţi/ de bază ale vechiului arboret, realizându-se astfel o an, majoritatea de răşinoase. Pentru producerea lor succesiune regresivă (foto 5). s-au înfiinţat pepiniere în apropierea şantierelor de împădurit (foto 6, 7). În campania de primăvară, numai pe V. Zăbalei şi V. Nărujei se împădurea în medie 1300 ha (integrale şi completări) folosindu-se circa 6,5 mil. puieţi. De regulă, campania dura 30-35 zile şi implica cca 1600 muncitori/zi. În aceste condiții, în Vrancea s-au împădurit peste 23000 ha în perioada 1950-1960, circa 17800 ha în 1961-1970, circa 19200 ha în 1971-1980 și cca 15100 ha în 1981-1990. După 1990 ritmul împăduririlor s-a diminuat: 1800 ha în 1990-1995 și 50-100 ha/an după 1995, chiar dacă statul sprijină acest demers (***2010, MADR 2016, INS 2017). Astfel, în perioada 1950-1990 pădurile din zona montană şi depresionară a Vrancei au fost refăcute Foto 5. Versantul sudic al muntelui Pietrosu, Vrancea – în curs de în cea mai mare parte. S-au împădurit toţi versanţii regenerare după incendiu (foto. N. Bogdan 1965) defrişati în mod abuziv sau incendiaţi, s-a efectuat substituirea arboretelor necorespunzătoare funcţional (din specii pioniere, provenite prin regenerări naturale), cu specii autohtone valoroase. Ca urmare, s-au realizat arborete cu compoziţii şi consistenţe optimizate. Totodată s-au intensificat acţiunile pentruîmpădurirea terenurilor degradate. Soluţia „împăduririi locurilor degradate, cere multă inimă, înţelegere, muncă, bani şi timp” spunea prof. Simion Mehedinţi în Camera Deputaţilor în 1913 (Chiriţă 1962). Lucrările de împădurire a terenurilor degradate din Vrancea au început în 1937 (pe terenurile mai bune), apoi au fost intensificate după 1950 (împădurirea a cca 11000 ha terenuri degradate). Foto 6. Pepiniera Mişina - Nereju (Foto N. Bogdan 1957) Pe versaţi cu terenuri foarte puternic şi excesiv erodate, maluri şi taluzuri din preajma reţelei hidrografice torenţializate (afectate adeseori de procese de deplasare în masă), stăvilirea proceselor de degradare s-a realizat în majoritatea situaţiilor prin împădurire. Pentru asigurarea succesului acestei acţiuni au fost necesare intervenţii susţinute şi tehnologii speciale de împădurire, de amenajare / consolidare a terenurilor (prin care să se asigure condiţii minime de stabilitate şi nutriţie a puieţilor forestieri utilizaţi la împădurire), de amenajare a formaţiunilor torenţiale ş.a. Condițiile staționale specifice terenurilor degradate au impus executarea a cca 1.900.000 m de terase simple, 390.000 m de terase sprijinite de gărduleţe, 10.656 m de terase sprijinite de banchete, 20.000 m de terase armate Foto 7. Pepiniera Giurgea, Soveja (Foto N. Bogdan 1965) vegetal (foto 8) şi cordoane vegetale (Bogdan et al 2015).
109 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
hidrotehnice transversale şi longitudinale. În paralel cu lucrările de împădurire, atât în fond forestier cât şi în terenurile degradate, au început şi lucrările de corectare a albiilor formaţiunilor torenţiale (foto 10). Scopul principal al lucrărilor de corectare a albiilor formaţiunilor torenţiale a fost cel de reducere a vitezei scurgerilor, stăvilirea eroziunii fundului şi malurilor şi retenţia aluviunilor purtate de ape (Ciornei 2000, Adorjani et al 2008, Davidescu et al 2012). Într-o primă etapă, pe terenurile foarte puternic degradate a fost folosită cătină albă (specie pionieră) pentru acoperirea și consolidarea terenului, oprirea proceselor erozionale şi ameliorarea condiţiilor pedologice (îmbogățirea solului în azot, afânarea orizontului superior). În a doua etapă, cătina a fost Foto 8. Consolidarea versanţilor foarte puternic erodaţi şi ravenaţi substituită cu specii principale: pini (silvestru și negru) cu terase armate vegetal în perimetrul experimental Caciu, Bârseşti – sau pini în amestec cu foioase (Bogdan et al 2015). Vrancea (foto E. Untaru 1978) Pinii au fost folosiți și în prima etapă, dar soluția a fost reuşită doar în condiţiile staţionale favorabile (Untaru et al 2012). Cătina albă a fost folosită ca “armătură vegetală” la consolidarea teraselor realizate pe terenurile cu eroziune activă (foto 8), la realizarea pragurilor din materiale locale (pământ sau piatră) pe radier vegetativ (ramuri de cătină albă) pentru consolidarea / stabilizarea terenurilor ravenate (foto 9), la apărarea şi consolidarea malurilor cu fascine aşezate longitudinal (Constandache et al 2016). În toate situaţiile, tulpinile şi ramurile de cătină albă au intrat în vegetaţie în proporţie de peste 40-50% rezultând adevarate “bariere antierozionale” (Traci 1988). 3. Eficienţa lucrărilor de reconstrucţie ecologică Foto 9. Praguri din piatra cu radier vegetativ (din cătina alba) pe ogaşe, Reuşita acţiunii de reconstrucţie ecologică prin continuate cu terase armate pe versanţi în perimetrul experimental împădurirea terenurilor degradate a fost pusă în Caciu, Bârseşti – Vrancea (foto E. Untaru 1978) evidenţă pe baza unor cercetări îndelungate, efectuate în cadrul ICAS (actual INCDS „Marin Drăcea”), în suprafeţe experimentale permanente amplasate în culturi forestiere realizate pe terenuri degradate. Cercetările efectuate asupra scurgerii superficiale şi eroziunii solului, în perimetrul experimental Caciu – Bârseşti, au pus în evidenţă că pe terenurile foarte puternic erodate, după 15-20 ani de la împădurire se realizează o diminuare a scurgerilor de suprafață de peste 4 ori, comparativ cu terenurile cu eroziune activă, practic lipsite de vegetație. Valorile medii ale coeficienților de scurgere au fost determinate în parcele amplasate în diferite condiţii de pantă, vegetaţie şi grad de eroziune. Pentru perioada 1992-1995, scurgerea superficială a avut următoarele valori (Untaru et al 2006): Foto 10. Lucrări de corectare a torenţilor executate în paralel cu »» pe terenuri cu eroziune excesivă activă, lipsite de lucrări de consolidare a versanţilor, în perimetrul Caciu-Bârseşti (foto vegetaţie sau cu vegetaţie arbustivă rară: 7,1-7,3%; N.Bogdan 1971) »» pe terenuri foarte puternic la excesiv erodate, Ogaşele şi ravenele au fost consolidate cu praguri stabilizate ca urmare a împăduririi cu pin negru şi realizate din materiale locale (piatră, pământ etc. - foto pin silvestru în asociere cu cătina albă, în vârstă de 9), iar pâraiele torenţiale au fost amenajate cu lucrări 13-17 ani: 1,0-3,0 %;
110 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
»» pe terenuri slab la moderat erodate, în pădure matură economică şi socială (Vasile 2008). Cea mai mare parte de fag: 1,5%. a pădurilor din bazinele hidrografice au rol principal Rezultatele obţinute ulterior au condus la constatarea de protecţie a solului şi apei, unele dintre acestea că ploile sub 30 mm, cu o pondere de 50-55% din fiind situate în zonele de protecţie a izvoarelor de apă cantitatea totală a precipitațiilor care au produs potabilă, asigurând sursa de apă pentru multe localităţi scurgeri, generează sub 15% din cuantumul eroziunii, mici; vegetaţia forestieră situată în lungul cursurilor de iar cele mai mari de 30 mm, peste 85% din cantitatea apă are şi rol de protecţie a malurilor (Clinciu et al 2012, de material erodat (Untaru et al 2006). ANAR 2013). Turbiditatea medie (încărcarea cu aluviuni în suspensie) a apelor scurse a scăzut de la 84 g/l în cazul terenurilor foarte puternic erodate, neîmpadurite, la 7-13 g/l, în cazul terenurilor degradate împădurite, în timp ce în pădurea matură de fag, turbiditatea medie a fost de 2,6 g/l. Încărcarea maximă de aluviuni s-a produs la ploi de peste 60 mm, pe teren foarte puternic erodat, cu un grad redus de acoperire cu vegetaţie. Cercetările efectuate mai recent au evidenţiat o creştere a eficienţei culturilor forestiere de protecţie în raport cu vârsta. Dacă la vârste ale culturilor forestiere sub 20 de ani, coeficienţii medii de scurgere au înregistrat valori cuprinse între 1 şi 3%, după vârsta de 25 ani, aceştia s-au redus la 0,5-1,8%, în condiţiile unor ani normali din punct de vedere al cuantumului precipitaţiilor (2003, 2004) şi între 1,2 şi 2,3%, în condiţiile unor cantităţi excepţionale de precipitaţii (2005) sau a creşterii cantităţii de precipitaţii din ploi torenţiale (2007, 2010) (Untaru et al 2013). În acelaşi mod, eroziunea specifică medie s-a redus în raport cu vârsta culturilor de la peste 50 t/ha.an, cât se eroda înainte de împădurire la sub 0,4-0,7 t/ha.an, după 25 ani de la instalarea culturilor forestiere de protecţie (Untaru et al 2013). Reducerea marcantă a scurgerii superficiale şi a eroziunii solului sub efectul culturilor forestiere de protecţie au condus la reluarea procesului de solificare în cazul terenurilor cu rocă la suprafaţă şi ameliorarea solurilor divers erodate şi a solurilor în formare. În cea ce priveşte efectul lucrărilor de amenajare a unor bazine hidrografice torenţiale mici, parțial împădurite, se arată că, în cazul terenurilor împădurite, degradarea Foto 11-12. Ravenă în perimetrul Caciu-Bârsesti, înainte (foto Bogdan activă a fost stăvilită pe 73-100% din suprafaţă, după 1964) și după împădurire (foto Constandache 2012) 10-30 ani de la efectuarea lucrărilor (Untaru et al 2012), iar după 35 ani, oprirea degradărilor s-a realizat pe Din păcate eroziunea produce şi în prezent importante mai mult de 95% din suprafaţa terenurilor degradate pagube, prin pierderile de sol de pe terenurile de împădurite (95,4–96,0 %). Degradarea terenurilor cultură, acumularea aluviunilor în reţeaua hidrografică, continuă să mai fie activă pe suprafeţe reduse (1,16- ceea ce conduce la colmatarea lacurilor de acumulare, 2,82 % din suprafaţa perimetrelor de ameliorare), creşterea riscului de inundaţii, principalele cauze fiind situate în apropierea reţelei hidrografice, cu pante mari, următoarele: pe care nu a fost posibilă instalarea vegetaţiei forestiere. »» jumătate din suprafaţa agricolă a judeţului (cca. În bazinele hidrografice torenţiale analizate, debitul 64000 ha, situate în special pe terenuri in panta, în lichid maxim de viitură s-a redus cu 16-36%, la ploaia zona subcarpatică) este afectată de eroziune foarte cu frecvenţa de 1/100 de ani, comparativ cu situaţia puternică, care de cele mai multe ori este asociată cu existentă înainte de efectuarea lucrărilor (Untaru et al eroziune în adâncime şi alunecări active; 2006). »» fondul forestier ocupă 39% din suprafaţa judeţului; deşi este situat peste media pe ţară, pădurile sunt 4. Situația actuală neuniform repartizate pe zone de relief şi anume: 6% Plantaţiile efectuate atât în fond forestier, dar în la câmpie, 28% la deal şi 75-80% la munte; special cele realizate pe terenuri degradate au o »» existenţa, a 276 bazine hidrografice torenţiale (cu eficienţă deosebită atât din punct de vedere al funcţiilor grad de împădurire sub 30%), 764 km albii degradate de protecţie, al refacerii peisajului (foto 11-14), dar şi
111 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
– cca. 60% din reteaua hidrografică localizată în zona și pinul sunt afectate de uscare. În consecință, sunt de munte şi deal; necesare eforturi susținute pentru menținerea pădurilor într-o stare corespunzătoare și pentru reconstrucția ecologică a celor vătămate, destructurate. La aniversarea 100 de ani de la Marea Unire şi în memoria eroilor din primul război mondial, în Vrancea, la Mărăşeşti, se derulează un proiect de împădurire a unor terenuri inapte pentru agricultură, pe o suprafaţă de cca. 75 ha. Este un mic pas pentru refacerea ecosistemului forestier din zona de câmpie, având în vedere procentul foarte redus de împădurire din această zonă. Implicarea silvicultorilor, a autorităților locale, a armatei, a mass-media precum și a numeroși voluntari poate fi un exemplu de urmat pentru reconstrucția ecologică a zonelor deficitare în păduri. 5. Concluzii Pădurile Vrancei au fost distruse la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, în urma exploatărilor nesustenabile (în zona de munte) sau pentru extinderea terenurilor de cultură și mai ales a pășunilor (în zona subcarpatică), unde s-au declanșat cele mai puternice procese de degradare a terenurilor. În perioada 1950-1990, silvicultorii au reușit, în cea mai mare parte, reconstrucția ecologică a pădurilor din zona de munte (cca. 75000 ha) și împădurirea terenurilor puternic degradate (cca. 11000 ha), precum și amenajarea bazinelor hidrografice în zonele cele mai afectate de procese torențiale. În faza actuală de criză ecologică, datoria de a apăra pădurile de la distrugere revine întregii societaţi, nu Foto 13-14. Perimetrul Scaune - Valea Sării înainte (foto Costin 1954) numai specialiştilor. și după împădurire (foto Constandache 2012) Meţinerea şi refacerea ecosistemelor degradate, »» predispoziţie ridicată la eroziune în condiţiile împădurirea terenurilor degradate sau ineficiente utilizării agricole neraţionale a terenurilor în pentru agricultură, reprezintă obiective strategice pantă pe fondul unor condiţii naturale favorizante pentru asigurarea dezvoltării durabile a zonelor rurale, (geologice, geomorfologice, climatice). pentru protecţia resurselor de apă şi a solului, pentru siguranţa agriculturii. În aceste condiţii este necesară împădurirea a cel puţin 25-30000 ha terenuri degradate sau inapte folosinţelor Bibliografie agricole. Restabilirea echilibrului hidrologic în aceste Administrația Națională "Apele Române", 2013. Planul național de zone nu se poate realiza decât prin ,,reconstrucţii amenajare a bazinelor hidrografice din România. Available at: http:// ecologice bazate în principal pe reîmpădurire”, rolul www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2013/03/2013-03-26- pădurii fiind unanim recunoscut în ceea ce priveşte PNABH.pdf realizarea “unui control eficient al apei şi solului din Adorjani A, Davidescu ȘO, Gancz C, 2008. Combaterea eroziunii solului cuprinsul bazinelor torenţiale, pentru apărarea sigură și amenajarea bazinelor hidrografice torentiale în patrimonial silvic al României. Silvologie, 6: 169-192. şi permanentă a obiectivelor periclitate de viituri” Belinski GD, 1922. Pădurile moșnenești din Vrancea. Revista Pădurilor 2: (Munteanu 1975, Şerbănescu 2007). 68-81. Pe de altă parte, presiunea antropică asupra pădurii Bogdan N, Constandache C., Nistor S., 2015. Consecințele este în permanentă creștere, iar schimbările climatice despăduririlor. Reconstrucția ecologică a Vrancei. Ed. Silvică. au un impact negativ din ce in ce mai mare asupra Căpățână V, 2003. Studiul dinamicii utilizării terenurilor pe Valea stării pădurilor. Astfel, pădurile de fag, fag în amestec Zăbalei, din 1897 până în prezent. Anal. Șt. Univ. A.I. Cuza Iași, sIIc cu gorun sau cu rășinoase, au fost puternic vătămate Geografie, XLIX: 49-54. pe mii de hectare (rupturi, doborâturi) de fenomene Chiriţă CD, 1962. Restaurarea forestieră a Vrancei. Ministerul Agriculturii mai puțin întâlnite până acum (ploaia înghețată sau şi Domeniilor, ICEF, Foi volante, nr. 1, seria V. “freezing rain” asociată cu vânt, spre sfârșitul sezonului Ciornei I, 2000. Eficienţa economică a investiţiilor pentru amenajarea de vegetatie 2015; Constandache et al 2018). Arboretele bazinelor hidrografice torenţiale. Bucovina Forestieră, 8(2): 23-29. de rășinoase (molid, pin pe terenuri degradate) suferă Clinciu I, Niță MD, Davidescu ȘO, 2012. The state of torrential hydrographic watershed management and its role in the ecological rupturi / doborâturi cauzate de vânt și zăpada, bradul reconstruction of the country. Revista Pădurilor, 127(6): 42-52.
112 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
Constandache C, Nistor S, 2008. Reconstrucţia ecologică a terenurilor Tamba E.: Metafore ale devenirii din perspectiva migrației contemporane. ravenate şi alunecătoare din zona Subcarpaţilor de Curbură şi a Podişului Național și internațional în limba și cultura română. Ed. Alfa, Iași, 109- Moldovei. S II, Ed. Silvică. 115. Constandache C, Peticilă A, Dincă L, Vasile D, 2016a. The usage of Sea Munteanu SA, 1975. Premise fundamentale în problema amenajării Buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) for improving Romania's degraded bazinelor hidrografice torenţiale. Revista Pădurilor 3. lands, AgroLife Scientific Journal, 5(2): 50-58. Prefac Z, Grigoraş C, Popescu M, 2008. Solurile bazinului hidrografic Constandache C., Dincă L., Nistor S., Crișan V., 2016b. Cauzele Râmna şi unele aspecte cu privire la eroziunea acestora. Analele degradării terenurilor în Vrancea. Măsuri silvice de ameliorare a Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, S.Geografie XVII: 165-176. terenurilor degradate. Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată, Sava J., Sava BD, 2007. Ţara Vrancei. Studiu geografic complex. Ed. 1(15): 57-68. Europolis. Constandache C, Dincă L, Popovici L, Braga C, Blaga T, 2018. The effect Stahl HH, 1998. Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, Vol. of climatic changes over some Romanian forest ecosystems. Proceedings I – III (ed. II). Cartea Românească, Bucureşti. 18th International Multidisciplinary Scientific GeoconferenceSGEM Şerbănescu R, 2007. Considerații generale privind etapele proiectelor 2018, 18(3.2): 941-948. de reconstrucție ecologică forestieră a terenurilor degradate din țara Costin E, Mihai GI, Pîrvu E, Muşat I, Traci C, 1959. Studiul terenurilor noastră. Agricultura – Ştiință şi practică 3-4(63-64): 52-57. degradate din Vrancea şi ameliorarea lor prin culturi forestiere. Ed. Agro- Ștefănescu I, Grumăzescu H, 1970. Județul Vrancea. Ed. Academiei RS Silvică de Stat. România. Davidescu ȘO, Niță M-D, Clinciu I, Adorjani A, Tudose NC, Ungurean Traci C, 1988. Cătina albă (Hippophae rhamnoides L.). Pentru o nouă C, 2012. Monitorizarea stării lucrărilor hidrotehnice utilizate în orientare în cultura ei pe terenurile degradate şi în conducerea amenajarea bazinelor hidrografice torențiale și stabilirea urgențelor de cătinişurilor naturale şi cultivate, din fondul forestier. Revista Pădurilor, intervenție cu reparații. Revista Pădurilor, 127: 17-22. 3: 114-118. Diaconu I, 1930. Păstoritul în Vrancea. Grai şi suflet, Revista „Institutului Untaru E, Constandache C, Nistor S, 2006. Împădurirea terenurilor de Filologie şi Folklor”, coord. Densuşianu O, IV(2). degradate şi prevenirea inundaţiilor. În Giurgiu V, Clinciu I (ed.), Florea N, Orleanu C, Vespremeanu R, Mihai GI, Badralexe N, 1977. Silvologie, V - Pădurea şi regimul apelor. Ed. Academiei Române, 232-244. Harta eroziunii solurilor R. S. România la scara 1:500 000. În Folosirea Untaru E, Constandache C, Nistor S, 2012, 2013. Starea actuală rațională a terenurilor degradate. MAIA și SCCES Perieni, 13-26. şi proiecţii pentru viitor în privinţa reconstrucţiei ecologice prin Georgescu MG, 1937. Problema silvică a Vrancei. Milcovia, VIII. împăduriri a terenurilor degradate din România (I şi II ). Revista Pădurilor Giurescu CC, 1945. Revista Istorică Română. 6/2012: 28-34; 1/2013: 16-26. Ichim I, Rădoane M, 1998. Dinamica sedimentelor. Aplicaţie la râul Vasile M, 2008. Un fond fără formă – obştea vrânceană: statutar şi Putna - Vrancea. Ed. Tehnică, Bucureşti. cutumiar în dinamica definirii unui sistem de proprietate colectivă. Institutul Naţional de Statistică, 2017. Statistica activităţilor din Sociologie Românească 6 (1): 56-73. silvicultură în anul 2016. Available at: http://www.insse.ro/cms/sites/ Vişan AL, Bogdanof GC, Milea D, Ciobanu GV, 2016. Cercetări privind default/files/field/publicatii/statistica_activitatilor_din_silvicultura_ tehnologiile de împădurire a terenurilor degradate în pantă. Buletinul in_anul_2016.pdf AGIR 4: 62-67. Ionescu Siseşti G., 1926. Inundaţiile şi pădurile. Revista Pădurilor 1: 30- Vizitiu DE, Dincă L, Enache V, Donici A, Popa L, Cociorva D, Murariu 36. G, 2018. Identifying and describing the main climatic and stress factors MADR, 2016. Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. that are affecting forest and vinicultural ecosystems. International 857 din 19.07.2016 privind acordarea schemei de ajutor de stat “Sprijin symposium “the environment and the industry”, SIMI 2018, proceedings pentru prima împădiurire și crearea de suprafețe împădurite”. MADR. book Section Pollution Assessment & Management Systems, 232-241. Mocanca TD, 2013. Ţara Vrancei, dincolo de legenda Tudorei Vrâncioaia şi ***, 2010. Legea 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate. a celor şapte feciori. În Botoșineanu L, Butnaru D, Ichim O, Maticiuc C, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 7 iunie 2010. Abstract Forests of Vrancea County, from deforestation to reconstruction Vrancea area is known as one of the most heavily affected by torrential processes and complex land degradation due to deforestation. About 75,000 ha of forest (in the mountains and on slopes of the main valleys in the lower areas) were cut to laughter during 1890 and 1937, the remaining land being degraded (high degradation on 25,000 ha in 1940). The paper contains a summary of actions taken during the period 1950-1990 for restoring forests in mountainous areas and rehabilitate degraded land in the lower part of hilly area of the Vrancea: afforestation of deforested slopes, deteriorated abusively or set on fire; substitution of inadequate pioneer stands; fitting / strengthening and afforestation of degraded lands; arrangement of torrential formations, etc. The plantations carried out both in forest land, but especially those on degraded land, have a high efficiency both in terms of protection, economic and social functions, but also of the restoration of the landscape. Under natural conditions favoring land degradation, climate change processes and wasteful use of land slope, erosion and landslides currently produce significant damages, requiring afforestation of at least 25-30,000 ha of degraded or ineffective land for agricultural use. To celebrate 100 years of the Great Union and the heroes of World War I, in Vrancea, Marasesti area, a symbolic afforestation project was carried out on 75 ha. Keywords: deforestation, degraded land, forest restoration, Romania
113 Revista de Silvicultură şi Cinegetică
In Memoriam
„IN MEMORIAM” DR. ING. STELIAN RADU, MEMBRU DE ONOARE AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE Membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice în domeniul cercetării științifice. În seara de vineri, 21 decembrie 2018 distinsul Dr. ing. A fost căsătorit cu Aneta ALMĂȘAN-RADU, decedată Stelian RADU a trecut la cele veșnice, discret, fără să în anul 2001 și a avut doi copii: Irina și Ionuț, precum și supere pe nimeni, așa cum a făcut în întreaga sa viață. numeroși nepoți și strănepoți. Deși împlinise cu două luni în urmă Își începe activitatea de cercetare în vârsta de 90 ani, a plecat dintre noi cadrul Stațiunii de Cercetări Silvice când nimeni nu se aștepta, căutând Simeria, unde activează în perioada până în ultima zi să smulgă vieții noi 1955-1962, la început ca asistent și împliniri. apoi ca șef al stațiunii. După această Mare parte din acest materialul a perioadă, își continuă activitatea în fost scris ca omagiu adus activității centrala Institutului de Cercetări distinsului nostru coleg, când și Amenajări Silvice din București, m-a onorat cu rugămintea de a-i unde parcurge treptat întreaga prezenta viața și activitatea în cadrul ierarhie din cercetare științifică: șef Sesiunii Omagiale organizată, cu al laboratoarelor de ”Cultura speciilor ocazia aniversării vârstei de 90 repede crescătoare” (1963-1969) ani, de către Consiliul Județean și ”Pepiniere - împăduriri” (1970- Hunedoara, Biblioteca Județeană 1977), precum și secretar științific al ”Ovid Densușianu” Hunedoara, din 9 institutului (1969-1970). octombrie 2018. În 1972 își susține teza de doctorat ”Studiul silvicultural Din păcate nu am apucat să mai public prezentarea al pinului strob”, sub conducerea prof. emerit dr. doc. ca omagiu adus întregii activități a doctorului Stelian Emil Negulescu, în cadrul Facultății de Silvicultură RADU, la împlinirea vârstei de 90 ani, rămânând cu Brașov, pe care o publică în anul 1974 cu titlul ”Cultura regretul că l-am lipsit de bucuria de a-l citi. și valorificarea pinului strob”, lucrare de referință în O viață închinată cercetării științifice. O viață în domeniul introducerii și utilizării speciilor forestiere slujba silviculturii românești. exotice în România. Născut în comuna Fântânele, județul Prahova, la 15 Datorită competențelor științifice și lingvistice octombrie 1928, într-o familie de agricultori, a rămas de excepție, Dr. Stelian RADU a făcut parte de-a orfan la o vârsta fragedă, împreună cu cei șase frați ai lungul carierei profesionale din numeroase delegații săi. După finalizarea școlii primare din comuna natală, oficiale, reprezentând România la întâlniri tehnico- urmează, între 1939 și 1947, cursurile renumitului științifice (CAER), reuniuni, congrese și simpozioane liceu ”Gheorghe Șincai” din București. Își începe internaționale din Europa, Asia sau America, unde activitatea universitară ca student al Facultății de a prezentat rezultatele cercetărilor proprii, dar și Silvicultură din cadrul Politehnicii București, iar după rezultatele cercetării silvice românești. reforma învățământului din 1948 continuă anul II la Debutul în activitatea de cercetare în cadrul Stațiunii Institutul de Silvicultură, nou înființat, la Câmpulung Simeria i-a călăuzit pașii spre studierea culturii și Moldovenesc. Din anul 1949 continuă studiile, ca aclimatizării speciilor exotice de interes forestier, bursier al statului român, la Academia Silvo-Tehnică contribuind la publicarea în anul 1960 a primului tratat din Sankt-Petersburg (Leningrad) – Facultatea de complex privind ”Arbori și arbuști forestieri și ornamentali Silvicultură. Finalizarea studiilor universitare, în cultivați în RPR”, sub coordonarea distinsului cercetător anul 1954, va fi încununată de succes, tânărul Stelian I. Dumitriu-Tătăranu. Și-a continuat munca cu Radu obținând diploma de merit cât și recomandarea seriozitate și publică, câțiva ani mai târziu, împreună comisiei de examinare pentru a-și continua activitatea cu dr. ing. A. Hulea o lucrare monografică de referință:
114 Anul XXIII | Nr. 43 | 2018
”Arboretumul Simeria –ghid album”. Experiența acumulată suntem conștienți cât de puțin am putut surprinde din și competența se materializează prin apariția în editura ceea ce a realizat doctorul Stelian RADU. CERES în anul 1978 a lucrării ”Tehnica culturilor silvice – … însă cu atât mai greu este de a surprinde o viață de Împăduriri”. Continuând cu perseverență și competență OM, viață care a fost la înălțimea operei sale științifice. munca de cercetare, publică în 1984 lucrarea ”Plantații Erudit, pasionat de munca sa și deosebit de plăcut, a de arbori și arbuști în orașe și sate” unanim apreciată fost și este apreciat de colegi, colaboratori și prieteni, de specialiștii din domeniul silvic, dar mai ales din atât datorită calităților sufletești înnăscute, dar și a domeniul horticol și peisagistic, un compendiu practic exemplului de corectitudine și principiilor morale care privind utilizarea speciilor în spațiile verzi. l-au călăuzit. Omul de știință minuțios, profund și Odată cu trecerea timpului, bazat pe experiența exigent cu sine este dublat de figura blajină, luminoasă acumulată în urma unei munci consecvente și temeinic și întotdeauna gata să-ți vină în ajutor, de omul de înfăptuite, domnul Stelian Radu își focalizează atenția omenie. asupra abordării unor problematici complexe privind Discuțiile sau convorbirile domniei sale nu pot biodiversitatea ecosistemelor naturale, identificarea decât să impresioneze pe orice interlocutor, plăcerea și caracterizarea pădurilor virgine și cvasivirgine din conversaților fiind datorată harului comunicării, România. Este cooptat imediat de numeroase colective personalității, modestiei, dar mai ales farmecului de cercetare din țară și străinătate, participând activ, personal. Înzestrat cu calități deosebite de povestitor, chiar și după pensionare, la elaborarea metodologiilor cu talentul exprimării înnăscut și totodată cultivat, ca de identificare și evaluare a pădurilor virgine, dar de altfel și priceperea în ale scrisului, Domnul Stelian și la redactarea unor lucrări monografice privind Radu a reușit să insufle încrederea colaboratorilor săi, conservarea acestora. dar și a tinerilor cercetători, să fie prețuit și admirat de Din activitățile pluridisciplinare în care a fost implicat colegi și prieteni. Nu a uitat niciodată de înaintașii săi, de-a lungul carierei domniei sale, în domeniul general al de personalitățile eminente din domeniul cercetării și științelor naturii și particular al silviculturii, au rezultat al silviculturii, evocând cu multă plăcere întâmplări numeroase lucrări originale, cu înaltă ținută științifică, inedite la care a participat, având un adevărat cult ce i-au adus o recunoastere unanimă atât în țară cât și pentru aceștia. în străinătate. Activitatea publicistică remarcabilă a Toate calitățile enumerate anterior au fost evidențiate fost concretizată prin publicarea în țară a peste 70 de public de către personalități ale lumii științifice și monografii, manuale, studii și broșuri tehnice, precum culturale, de colegi sau prieteni cu ocazia aniversării și a 69 de articole și comunicări științifice. Personalitate Domnului Dr. Stelian RADU, la împlinirea vârstei de recunoscută pe plan internațional, s-a implicat în 80 ani, organizată de ICAS – Stațiunea Simeria în data diseminarea rezultatelor cercetării științifice silvice de 17 octombrie 2008 în sala de festivități a Direcției din România, publicând și prezentând la congrese și Silvice Deva. Iată câteva din elogioasele aprecieri: ”… simpozioane internaționale 74 de articole și comunicări. d-nul dr. ing. Stelian Radu este un stâlp de bază a noii școli Rezultat al meritelor deosebite în activitatea de silvice, un păstor și apărător de tradiție, un susținător cercetare științifică, a unei opere substanțiale și de modernitate în silvicultură„ (Prof. Vasile Cristea – valoroase, stau mărturie distincțiile acordate: Ordinul Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca); ”La 80 ani „Meritul Științific” clasa a III-a (1973), Lifetime Service sărbătoritul dumneavoastră și al silvicultorilor din România, Award conferită de Societatea Internațională a Stejarilor se înfățișează tuturor ca un mare senior cu misiunea (2000), precum și alegerea ca președinte a Consiliului îndeplinită, lăsând colaboratorilor și tinerilor cercetători Științific al Parcului Natural Grădiștea Muncelului- din domeniu, lucrări de certă valoare științifică și o pildă Cioclovina (2005) și Membru de onoare al Academiei de de urmat ca deontologie profesională și atitudine colegială.” Științe Agricole și Silvice (2012). De asemenea, a fost (Prof. dr. Ioan Milescu – membru titular al Academiei ales ca membru în mai multe organizații științifice de Științe Agricole și Silvice); ”Imaginea pregnantă pe naționale și internaționale, precum: Internațional care o am despre d-voastră este aceea a unui om erudit, Oak Society, Societatea de Istorie și Retrologie Agrară, pasionat, deosebit de agreabil, cu veleități de aristocrat. Progresul Silvic sau Asociația Inginerilor din România. (…) vă consider o personalitate a silviculturii românești Academia de Științe Agricole și Silvice a organizat, în contemporane și chiar un făuritor de destine (…)” (Prof. dr. data de 19 octombrie 2018, o dezbatere științifică Neculae Șofletea – Universitatea Transilvania Brașov). dedicată doctorului Stelian RADU la împlinirea vârstei Au mai fost transmise mesaje de felicitare ale: Acad. de 90 ani, ocazie cu care i-a fost decernată diploma Victor Giurgiu – Academia Română, Acad. N.A. Moiseev ”Meritul Academic”. Cu aceeași ocazie, Institutul Național – Academia Rusă de Științe Agricole, Guy Sternberg de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ”Marin Drăcea” – International Oak Society, Prof. R. DelFavero – îi acordă ”Diploma de Excelență” în semn de profundă Universitatea Padova, Radu Cârneci – scriitor, Daniel recunoaștere a contribuțiilor aduse în dezvoltarea Vallauri – WWF-Programul Protecția Pădurilor, precum științelor silvice. și numeroși colegi din cadrul Romsilva, Progresul Silvic, Revista Pădurilor ș.a. Greu de descris în câteva rânduri complexa activitate a unui de Om de Știință, și chiar dacă aceste cuvinte Mi-am început, acum 25 ani, cariera ca tânăr absolvent așternute ... s-au dorit a fi doar o succintă prezentare, în cadrul ICAS - Stațiunea Simeria, condusă la aceea
115 Revista de Silvicultură şi Cinegetică vreme de Dr. Stelian RADU. Cunoșteam pe domnia aristocratică, lipsită de ego-ul propriei personalități. sa din adolescență, fiindcă eram vecini, și pot să Ar fi foarte multe de adăugat, însă oricât m-aș strădui spun că decizia privind alegerea Stațiunii Simeria, tot nu aș reuși să evoc personalitatea complexă a ca primă etapă în formarea profesională, a stat sub distinsului Dr. Stelian RADU, rămânând, oarecum, influența personalității și calității umane a domnului cu regretul că am putut cuprinde doar o mică parte Stelian RADU. Deși îmi alesesem specializarea în din ce a înfăptuit. Ce aș mai putea spune? Poate ar fi domeniul geneticii forestiere încă din timpul studiilor important de menționat că am avut șansa și fericirea universitare, la îndemnul familiei și a regretaților de a-mi începe activitatea avându-l alături pe distinsul prof. dr. Victor Stănescu și dr. doc. Ioan Z. Lupe, am savant, care mi-a insuflat dragostea pentru cercetare și ales să-mi încep activitatea de cercetare științifică sub mi-a călăuzit primii pași în domeniu și faptul că m-am îndrumarea Dr. Stelian RADU, unanim apreciat, pe de bucurat de prietenia și generozitatea acestui OM. o parte, pentru exigența, rigoarea și ținuta științifică, Rămân profund recunoscător celor care m-au onorat iar pe de alta, de generozitatea, bunătatea, modestia și cu misiunea de a înfățișa viața și activitatea Domului înalta ținută morală. Dr. Stelian RADU, la împlinirea a 90 ani de viață, de Prin activitatea de cercetare desfășurată a servit a exprima omagiul și recunoștința noastră. Regretatul pădurea cu competență, afectivitate și devotament, cu savant s-a implicat și dăruit cercetării și silviculturii un deosebit simț al datoriei, constituind o punte de românești, arătând tuturor că prin perseverență, legătură între cercetare și producție. muncă cinstită și talent se pot atinge culmile succesului, sonoritatea cuvintelor noastre neputând exprima Am întâlnit, de-a lungul carierei mele profesionale, doar recunoștința pe care i-o purtăm. câteva persoane a căror generozitate să nu aibă limite, care sunt întotdeauna gata și complet dezinteresați să Dumnezeu să-l odihnească în pace ! pună la dispoziția colaboratorilor toate secretele pe care Flaviu POPESCU le cunosc. Pasiune însă lipsită de patimi și înverșunare, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare de ambiții personale, pasiune dublată de o generozitate în Silvicultură „Marin Drăcea”
116 Peisaj de toamnă (foto Gabriel Lazăr)
Mestecăniș (foto Gabriel Lazăr) Castan vindecat prin combaterea biologică a cancerului - proiectul LIFE+ 11NAT/RO/825 (foto Costel Mantale)
ISSN: 1583-2112