Contribuţia Lui C. S. Nicolăescu-Plopşor La Cercetarea Preistorică Din Oltenia
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
ARHEOLOGIE-ISTORIE CONTRIBUŢIA LUI C. S. NICOLĂESCU-PLOPŞOR LA CERCETAREA PREISTORICĂ DIN OLTENIA SIMONA LAZĂR C. S. Nicolăescu-Plopşor s-a născut la 20 aprilie 1900, în satul Plopşor, comuna Sălcuţa, judeţul Dolj, într-o familie mixtă, fiind unul dintre fiii boierului Stan Nicolăescu. Mama sa era nepoata lui Dincă Schileru, deputat ţăran în Divanul Ad-hoc al Ţării Româneşti. Clasele primare le-a urmat la Şcoala Obedeanu, iar pe cele secundare la Liceul Carol I din Craiova, unde dragostea pentru istorie i-a fost insuflată de renumitul profesor Ştefan Ciuceanu. Studiază apoi la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, pe care o termină cu menţiunea Magna cum laude. Încă din facultate, a fost atras de studiile privind trecutul îndepărtat, de preistorie şi, în special, paleolitic. După obţinerea licenţei, este profesor de istorie la Liceul din Pleniţa. Preocupările sale pentru cercetarea trecutului au început încă de atunci să dea roade, în 1926, publicând Monografia comunei Pleniţa, iar împreună cu V. G. Paleolog, care era profesor de franceză la acelaşi liceu, scoate ziarul local „Redeşteptarea”. C. S. Nicolăescu-Plopşor a făcut studii de specializare la Institutul de Antropologie din Paris, colaborând aici cu celebrul preistorician francez, abatele H. de Breuil. În 1934, susţine teza de doctorat, în care tratează o perioadă istorică mai puţin cercetată sistematic – paleoliticul din România. Lucrarea La paleolithique en Roumanie, o primă sinteză a descoperirilor din această perioadă îndepărtată, va fi publicată în revista „Dacia”, N.S., nr. 5-6, 1935-1936. Primele săpături arheologice le-a efectuat pe valea Desnăţuiului, la Cleanov şi Sălcuţa. În perioada interbelică, a desfăşurat o importantă activitate de cercetare, publicând mai multe articole în reviste din ţară şi din Germania. A participat la congrese internaţionale desfăşurate în Portugalia1, Anglia2 şi Cercetător ştiinţific III, dr., Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu- Plopşor” din Craiova, al Academiei Române; e-mail: [email protected] 1 C. S. Nicolăescu-Plopşor, L’art rupestre carpato-balcanique, Extrait des comptes, rendus du 15-e Congrès international d’anthropologie et d’archéologie préhistorique de Coimbre (Portugalia), Paris, 1931; Idem, Les cultures mésolithiques en Olténie, comunicare susţinută la al 15-lea Congrès international d’anthropologie et d’archéologie préhistorique de Coimbre (Portugalia), Paris, 1931, în: „Arhivele Olteniei”, Serie veche, X, 1931. ARHIVELE OLTENIEI, Serie nouă, nr. 29, 2015, pp. 13-23 14 Simona Lazăr _______________________________________________________________________________ Franţa3, iar mai târziu la Varşovia, Leningrad (1963), Moscova (1964), Roma4 şi Praga (1966). Devine membru activ al Societăţii Franceze Preistorice şi al Institutului Internaţional de Antropologie. Interesat de arta rupestră, el atrage atenţia, încă din anul 1926, asupra unor desene descoperite într-o peşteră din judeţul Gorj, pe care, la sugestia abatelui H. de Breuil, le-a considerat ca datând din perioada neolitică5. Cercetările în zonă au continuat, Plopşor descoperind 34 de „desene preistorice” la Baia de Fier6, jud. Gorj, Peştera Muierilor, Peştera Pârcălabului, Vaideei, Runcu precum şi alte 18 desene rupestre în Peştera Boierilor din defileul Olteţului. Preocupările sale cu privire la descoperirea desenelor rupestre ale oamenilor preistorici se concretizează în cercetarea unui număr mare (aproximativ 120) de peşteri din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei, pentru studierea picturilor rupestre şi a urmelor materiale. Considerat, o perioadă, persona non grata de către regimul comunist din România, urmărit pentru a fi arestat, el reuşeşte să scape cu ajutorul prietenului său, istoricul şi arheologul Constantin Daicoviciu, şi se refugiază în Munţii Orăştiei. Din 1952, a făcut parte din colectivele de cercetare arheologică şi antropologică care şi-au desfăşurat activitatea sub egida Academiei Române sau a Muzeului Naţional de Antichităţi. S-au făcut săpături pe marile şantiere arheologice ale vremii, la Rast7, Verbicioara8, Ohaba Ponor9, Băile Herculane10, Nandru11, Baia Mare12, Peştera13, în Dobrogea, şi Bicaz-Ceahlău14, Mitoc15, 2 Idem, Les Celtes en Olténie, comunicare ţinută la Oxford, în 1932, şi la Coïmbra, în 1933. 3 Idem, Institutul de arheologie olteană la al XV-lea Congres de Antropologie de la Paris, în: „Arhivele Olteniei”, Serie veche, XIV, 1935; Idem, Enigma colierului de la Şimlăul Silvaniei. Congresul Internaţional de Antropologie şi Etnologie, Paris, 1960. 4 Idem, O nouă contribuţie cu privire la începuturile istoriei României, al VI-lea Congres internaţional de studii pre- şi protoistorice, Roma, 1962. 5 Idem, Cu privire la desenurile preisorice din peşterile Gorjului, în: „Arhivele Olteniei”, Serie veche, V, 1926, pp. 131-132. 6 Idem, Date preliminare asupra rezultatelor paleoantropologice de la Peştera Muierilor-Baia de Fier, în: „Studii şi cercetări de istorie veche”, IV, 1953, pp. 1-2; Idem, Şantierul arheologic Baia-de-Fier, în: „Materiale”, III, 1957, pp. 13-28. 7 Idem, Raport asupra Şantierului arheologic Rast-Dolj, în: „Studii şi cercetări de istorie veche”, II, 1951, 2, pp. 267-277 (colaborare). 8 Idem, Şantierul arheologic Verbicioara-Dolj, în: „Studii şi cercetări de istorie veche”, II, 1951, I, pp. 229-232; Idem, Şantierul Verbicioara-Dolj, în: „Studii şi cercetări de istorie veche”, III, 1952, I, pp. 142-147 (colaborare). 9 Idem, Şantierul arheologic Ohaba-Ponor, în: „Materiale”, III, 1957, pp. 41-49. 10 Idem, Şantierul arheologic Băile Herculane, în: „Materiale”, III, 1957, pp. 51-58; Idem, Azilianul de Băile Herculane în lumina noilor cercetări, în: „Studii şi cercetări de istorie veche”, XII, 1961, 1, pp. 203-214. 11 Idem, Şantierul arheologic Nandru, în: „Materiale”, III, 1957, pp. 29-40. 12 Idem, Cercetările paleolitice în Baia Mare, în: „Materiale”, VI, 1959, pp. 43-50. Contribuţia lui C.S. Nicolăescu-Plopşor la cercetarea preistorică din Oltenia 15 ______________________________________________________________________________ Ripiceni, în Moldova, a fost coordonatorul grupului de cercetători de la Porţile de Fier – insula Ada-Kaleh. Angajat, în 1955, la Muzeul Maţional de Antichităţi, care devine, în anul următor, Institutul de Arheologie, Plopşor organizează aici secţia de paleolitic şi atrage în jurul său o serie de tineri entuziaşti care vor deveni mai târziu remarcabili cercetători. Cercetările făcute în Văile Oltului, Argeşului, Olteţului, Dârjovului aduc informaţii noi despre începutul paleoliticului şi creează posibilitatea definirii „culturii de prund” (numită mai târziu, de către Plopşor, „cultură dârjoviană”), considerată a fi cea mai veche civilizaţie a pietrei din România16. Începând cu anul 1952, s-au identificat, în zona Bugiuleşti, judeţul Vâlcea, mai multe puncte fosilifere, care au început să fie intens studiate în jurul anului 1960. Plopşor s-a considerat descoperitorul celei mai vechi, dar, în acelaşi timp, controversate fosile umane (un craniu descoperit la Bugiuleşti, jud. Vâlcea), numite de el Homo olteniensis (Australonthropus olteniensis), pe care o considera veche de două milioane de ani. Aceasta ar fi fost „veriga de legătură între descoperirile de acest fel din nordul Africii, Europa sud-vestică şi Asia sud- estică”17, având implicaţii majore în reconstituirea procesului de antropogeneză. Asupra acestei descoperiri s-au oprit, de-a lungul timpului, mai mulţi cercetători, precum R. Dart, D. Johanson, M. Edey, Dardu Nicolăescu-Plopşor, Al. Bolomey etc. În prezent, teoria lui Plopşor este considerată insuficient susţinută18. Trebuie precizat că în elanul său discursiv, Plopşor a făcut şi unele afirmaţii exagerate (definirea a două „culturi mezolitice” Cleanovianul şi Plopşoreanul, „cultura prepaleolitică” Greuceană, periodizarea paleoliticului). Contribuţia sa remarcabilă la dezvoltarea arheologiei preistorice a fost subliniată de toţi urmaşii săi şi nu poate fi contestată, ea plasându-se la nivelul cercetării arheologice internaţionale, având însă plusurile şi minusurile inerente perioadei în care s-a desfăşurat. 13 Idem, Săpăturile de la Peştera, în: „Materiale”, VI, 1959, pp. 25-33; Idem, Cercetările paleolitice în Dobrogea, în: „Materiale”, V, 1959, pp. 43-50. 14 Idem, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la Bicaz, în: „Materiale”, V, 1959, pp. 46-60; Idem, Şantierul arheologic Bicaz (Paleolitic), în: „Materiale”, VI, 1959, pp. 57-64. 15 Idem, Cercetările de la Mitoc, în: „Materiale”, VI, 1959, pp. 11-24. 16 C. S. Nicolăescu-Plopşor, I. N. Moroşan, Sur la commencement du Paléolithique en Roumanie, în: „Dacia”, N.S., III, 1959, pp. 9-34; C. S. Nicolăescu-Plopşor, The possible existence of Proto-Hominids in Romania’s villefranchean, în: „Dacia”, N.S., VII, 1963, pp. 9-25; Idem, Nouvelles données sur la possibilité de l’existance de Protohominiens dans le villafranchien de Roumanie, în „Dacia”, N.S., VIII, 1964, pp. 47-52. 17 Idem, Oameni din vârsta veche a pietrei, Bucureşti, 1965, p. 44. 18 A. Doboş, C. S. Nicolăescu-Plopşor şi arheologia paleoliticului, în: „Studii de Preistorie”, 2, 2005, pp. 233-247. 16 Simona Lazăr _______________________________________________________________________________ Cercetarea arheologică a lui C. S. Nicolăescu-Plopşor a avut şi o caracteristică foarte „modernă”, fiind printre primii cercetători care au susţinut necesitatea abordării arheologiei prin prisma studiilor pluridisciplinare. Alături de remarcabila contribuţie adusă de C. S. Nicolăescu-Plopşor la dezvoltarea cercetării arheologice, trebuie