BIBLIOTECA PUBLICĂ RAIONALĂ „VASILE ALECSANDRI” Centrul MultifuncŃional de EducaŃie InformaŃie i Cultură

Teleneti 2007 1

EdiŃie îngrijită de Maria Furdui SelecŃie: Aurelia Dobjanschi, Nina Tofan Culegere computerizată: Timofei Furdui

Telefone de contact: 258 22646 258 23401 25826062 email : [email protected] Blog: http://cmeic.wordpress.com

2

Prefata

Secolele sau scurs, generaŃiile sau înnoit continuu. Cum arhivele i cronicarii au apărut mult mai târziu oamenii sau întrebat, firete, cine leau fost înaintaii, astfel au inventat legendele. Cum moldovenii sunt neîntrecuŃi în materie de legende, telenetenii nu puteau face excepŃii. Transmise prin grai viu, din generaŃie în generaŃie, inspirate din istorie, geografie sau alte nenumărate surse, legendele satelor telenetene iau păstrat acela farmec minunat i în zilele noastre.

Pentru a nu se pierde în neant legendele i unele date importante din istoria localităŃilor noastre, transmise din generaŃie în generaŃie, Biblioteca Publică Raională „Vasile Alecsandri”, în colaborare cu bibliotecile publice din raion au cules i au înmănunchiat aceste informaŃii în această culegere.

Credem că ea va prezenta interes pentru cititorul nostru, dar va fi i o punte de pornire spre cercetări mai aprofundate.

3 copil deal făurarilor, apoi a golit a doua cana i a Legende toponimice zdrobito de capul altui copil. Cînd a vrut să golească i cea dea treia cană, Legenda este o specie literară a genului masa, la care stătea biruitorul a plesnit. Crăpătura sa epic, transmisă de obicei pe cale orală, în căscat i la înghiŃit ca un balaur. Apoi sau desfăcut stîncile, dealurile, codrii...i o apă a pornit în curgere versuri sau proză, prin care se explică, năvalnică, o apă neagră, care a înghiŃit rînd pe rînd pe apelânduse de obicei la fantastic, geneza toŃi războinicii, toŃi gîzii, toată molima răutăŃii venită unui lucru, a unei fiinŃe etc., caracterul aparte după jaf i prădăciune... al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) Abea după aceea apa sa limpezit i sa numit sau a unui fenomen, atestate sau nu de Răutul. Iar acolo unde valurile lui spintecă petre i documente. stînci, acolo se mai găsesc i azi amfore, statui i flori de piatră. Legendele toponimice conŃin descrieri ale reliefului, evocă natura Ńinutului; afară de aspectul topografic legendele despre numirile de locuri reflectă artistic momente importante privind procesul complexs i multisecular al istoriei Moldovei. Unele subiecte au la bază motive arhaice . Astfel sînt legendele despre rîuri. Numele de sate, tîrguri, cătune au i ele istorii prezentate ca veridice. Primii descălecători apar deseori ciobeni veniŃi cu turmele la loc nou prielnic de trai, Ńărani, legaŃi de munca tradiŃională a pămîntului, bejenari pripăiŃi la locuri noi, ce puteau asigura viaŃa, răzbunători populari, ridicaŃi împotriva asupririi, oteni viteji răsplătiŃi cu „moie”, după lupte victorioase purtate împotriva tătarilor, turcilor, .a. Uneori despre acelas sat există legende diferite, care explică sensul denumirii.

4 57 Pasărea făcu trei rotocoale în văzduh i se îndepărtă către soareapune. Ce o fi arătînd semnul? Legenda satului se întrebară în sinea lor făurarii. Unul dintre ei zise: Mindresti Piatra se despică îndărătnic, fraŃilor, poate mai ascuŃim topoarele! Spun bătrînii , că cîndva, pe locul unde Nimeni, însă, nu luă în seamă aceste cuvinte. este aezat astăzi satul Mîndreti se ToŃi ateptau să mai vorbească cerul. Dar cerul, iscodit de privirele lor, nu le prevestea nimic, era întindeau limbi de pădure, ce se desprindeau adînc, panic, însorit i faurii îi văzuseră de treabă: ca nite uviŃe din codri întini ai Orheiului i lucrau topoarele, dălŃile, ciocanele. Dealurile de piatră Lăpunei i care se întindeau pînă aproape de albă se transformaseră în palate. BucăŃile de stîncă esul larg al Ciulucului. Prin desiul acestor deveneau statui i amfore. păduri nesfîrite miunau în vechime brodnici Nu te uita, piatră, peste gard, că te ard! i viteji, care au stat cu armele la picior pentru spunea un tînăr vesel i izbea cu toporul apăsat în carnea albă a pietrei. ai apăra cirezile lor de vite, cei găseau Te ard, dar sîntem nemuritori, îi răspunde un hrana din abundenŃă prin pădurile seculare. bătrînel, în timp ce lovea iscusit cu ciocanul în daltă. Se spune că demult tare, cel care a venit Multe zile în ir au dat ei pietrei înfăŃiarea lor i primul pe aceste pămînturi a fost unul Ion pe cea a cîntecului. Se părea, că însui zeul frumuseŃii Mîndru i cu Petrache Roadedeal. Au trăit ei i al păcii a coborît între ei. De pasărea cea stranie aa cît o fi trăit , dar întro bună zi sau luat ei uitase cu totul. Dar iată că întro bună zi se pomeniră împresuraŃi de la întrecut, după care să rămînă numele nomazii războinici ai Tribului Rău. satului. Mîndru vre el să se cheme ca pe Faurii sau ridicat la luptă: bărbaŃii, femiele, dînsul, Roadedeal pe numele lui. Dar ei aveau copiiitoŃi au luat în mîini topoare i pietre. Tribul Rău, amîndoi odăi în fundul moiei, acolo unde însă, era prea numeros i prea puternic, ca faurii săl este azi fîntîna lui Harghel. Întro zi, cînd erau poată înfrunta. la odaie, sau înŃeles să înconjoare moia În scurt timp Ńara de piatră a fost supusă, palatele năruite, sparteamforele, să curgă cîntecele în călări i cine va întrece, satul să ee numele lui. Ńărnă... Au pornit ei din fundul moiei i au mers pe În timp ce gîzii tăiau la butuc bărbaŃii tineri ai hotar pînă cînd au ajuns la locul de unde neamului, potolindui setea de sînge, căpetenia ieea pîrăul la sălcii. Acolo, cînd să se tribului Rău, înconjurat de războinicii săi, se ajeză oprească, era înainte o rîpuoară, unde la biruitor la masa de piatră a faurilor i ceru vin. I sa aruncat calul ia rămas mort pe loc Ion adus vin. El a golit cana i a zdrobito de capul unui Mîndru, care ajunsese primul. Roadedeal sa 56 5 Ńinut de cuvînt ia dat numele satului după cu aceea dragoste. Pentru a le rămîne în amintirea lor numele lui Mîndru, adică Mîndreti. Pe locul mereu i a celor care aveau să fie, rîul a fost botezat în unde a murit Ion Mîndru sa pus un stîlp de memoria celui care nu putea fi niciodată uitat – „CIULUC”. piatră, care este i azi mai dincolo de fîntîna lui Panait Sava. Fata lui Mîndru cea mai mare Legenda rîului R ăut sa măritat cu un oarecare Harghel, alta sa Nu pot spune, cînd anume sa petrecut ceea ce am să vă povestesc acum. tiu doar, că în vechime măritat cu Gore i a treia cu Chitoroagă. oamenii din cele patru părŃi ale lumii sau adunat la soborul lor cel dintîi, unde au aruncat sorŃi de Filip H. Stratan, 87 ani împărŃială a uscatului. Cîmpia sa nimerit săi cadă plugarului. Dealurile cu păuni mănoase iau căzut ciobanului. Pe urmă a venit faurul. El a luat ceea ce rămase piatra. Istoria satului Sa dus faurul acasă i lea spus celorlalŃi: FraŃilor, norocul nea părăsit i tot greul veŃii Bogze ti peste noi o să treacă. Satul Bogzeti este unul din cele mai Breasla făurarilor, auzind aceasta, ia încreŃit vechi localităŃi din . În documentele fruntea i sa mîhnit. Nu face să ne plîngem, că doar sîntem istorice e datat cu anul 1423, sat răzăesc, făurari! spuse tînărul lor împărat. aezat în regiunea de codru din Ńinutul Orhei. Faurii primiră cu demnitate ceea ce le hărăzise La început această localitate se numea ursita. Bratcova, în cinstea fraŃilor Bogdan, care au Mai întîi au văzut, că în Ńara lor nu crete întemiat acest sat. Mai tîrziu satul cu tot cu iarbă.i au cioplit din piatră firioare de iarbă. Nu teritoriu a fost dăruit unui boier pe nume licăreau nicăieri nici flori. i leau făcut din piatră. Nu creteau nici arbori. i iau înălŃat. Ploaia, ca să Bogza care sa aezat aici cu traiul i a răcorească pe toate în jur, au făurito din piatră de dezvoltat acest teritoriu. De la acest boier i se aur. Au zidit apoi palate i leau împodobit cu statui i trage numele de Bogzeti. cu amfore pline de cîntece. Palatele lor ca de filde OcupaŃiile localnicilor erau: cultivarea erau i sprijineau cerul siniliu, care se lăsa în jos pe grîului, porumbului, meiului, a viŃei de vie,i deasupra stepei îndepărtate. păunitul. Satul avea moară, oloiniŃă i un În una din zile, dinspre stepă se ivi o pasăre stranie. Cineva a zărito i faurii, sprijiniŃi în cozile iaz. topoarelor, au dus mîinile streaină la ochi. La 1770 e zidită o biserică de lemn, ctitorii căreia sunt famiile Curchi, Petică,

6 55 Numele de familie pur româneti a Coadă, călugării Ioan i Manaie de la răzeilor era de Stegărescu, mănăstirea Curchi. łurcanu, Sprinceanu, Petrea, Cojocaru, La 1865 e ridicată o clopotniŃă. În anii Butnaru, Ungureanu, Olaru, Văcaru, 2030 ai secolului XIX se ridică o altă biserică Coropceanu... din piatră, care activiază i în prezent. Pentru ai prelucra pămînturile boierul Ca i în toate satele, comuna Bogzeti a Coropcă i motenitorii lui au chemat din trecut prin vremurile vitregi ale vieŃii: războaie, Podolia Poloniei familiile Corciu, Caminschi, secetă, foamete, colictivizare, deportări etc. Badan, Rusu, Movilă. Sa dezvoltat încet dar a dat societăŃii o În timpul războaielor rusoturce din sec. mulŃime de învăŃători, medici, agronomi i buni XVIIXIX în sat apare familia eremet, carei gospodari. trage obîrtea din soldaŃi rui ai contelui Ne mîndrim,că din acest sat mic se trag eremet din Rusia. mari personalităŃi istorice: • Minciună Mihaildeputat în Sfatul łării.

• Autim Nica ex Metropolit al Dunării de jos din România

Legenda r ăului Ciuluc Cînd satele naveau nume, deci nu mai erau Legenda satului sate, cînd rîurile nu erau botezate, pe atunci pe marginea unui rîu, trăia un om foarte bogat dar cu o Bane tii Noi inimă mare, suferise mult i soarta ia fost marcată rămînînd ciul. Era singur, nu avea nevastă iar copii nici atît. Chiar dacă era ciul i nu putea avea o viaŃă Un sătuc tînăr, aezat pe pămînturi ca orice om el era totui fericit. Iubea copiii, chiar dacă mănoase, nu departe de satul Băneti, care nui avea pe ai lui, sa învăŃat săi aline dorul cu ai îi deapănă istoria de prin anul 1910. Spun altora. „Un copil e o minune...” – astfel a spus el. Era bătrînii, că pe timpuri, era mare asuprire în iubit i respectat de toŃi cei din jur, mai ales de către cei mici, tot ce avea împărŃea. Trecea timpul i i sau Ńară, dar se găseau oameni curajoi, care în scurs ani, ia ruginit lanŃul vieŃii i i sa îngălbenit dorinŃa lor de a fi liberi, căutau noi pămînturi, pagina, a plecat pentru vecie întro altă lume, venică. cucerindule sau cumpărîndule i îi făceau Fără CIULU, căci aai ziceau, nu mai strălucea vetrele lor . i iată pe aceste meleaguri au acela soare, nu mai curgea acela rîu, nu mai ploua 54 7 venit vreo 4 familii din satul Moara de piatră Odată din greală, cineva în loc de „Budălău” din raionul Dondueni,au cumpărat pămînt de a zis „budăi”, i iată de atunci satul poartă la un boer pe numele Uvaliu i aa a început a denumirea Budăi se mări satul. Lau numit Bănetii noi, deoarece era la vreo 2 kilometru de Băneti i trăitorii, care se ocupau în special cu Legenda satului agricultura îi puteau comercializa produsele Coropceni în Orhei sau în BălŃi, căci satul se află la distanŃe egale de ambele orae, agonisind TradiŃia populară orală a transmis din bani i înstărinduse. i astăzi localnicii se negura timpurilor, din generaŃie în generaŃie, ocupă de agricultură, fiind vestiŃi prin caul că conform obiceiului românesc, numit legea de oaie i vinul lor, dar mai ales prin pămîntului, satul Coropceni a fost străduinŃa lor de a agonisi bani. întememeiat de o ceată de viteji români

maramureeni în frunte cu capetenia lor,

boierul Coropcă. Legenda satului Moia cetei i a boierului Coropcă a fost dată de domnul Moldovei ca răsplată pentru vitejia manifestată în luptele cu tătarii. Demult, tare demult pe aceste meleaguri Hotarele moiei erau stabilite apriximativ: împresurate cu vii i livezi, cu codri umbroi, La răsărit (Est) – de la albia rîului din îi avea moia un boier. ia durat un castel Valea Avramanca pînă la Apus; de o frumuseŃe rară. Avea grajduri multe cu Vest – muchia dealului din dreapta vite i orătănii fel de fel, podgorii nemărginite. pîrăului Văii Lipcani la AmeazăZi; În slujbă la boier veneau Ńăranii din Sud albia rîuorului MolovateŃ de la împrejurimi. Pe lîngă curtea boierească slugile vărsarea în el a pîrăului Avramanca, pînă la îi înjghebau, care un bordei, care o cocioabă vărsarea în el a pîrăului Lipcani, i aa a luat fiinŃă o nouă localitate… Nord pădurea de la MiazăNoapte i În familia acestui boier cretea un voinic balta rîului Răut. de o frumuseŃe rară, detept i isteŃ cu numele Jumătate de moie (partea de Răsărit) a Ghilică. Nu era fată ori nevastă, care săl fi fost dată răzeilor iar jumătate de moie a fost dată boerului Coropcă 8 53 văzut măcar o singură dată i să nui cadă Legenda satului drag inimii. Bud ăi Tînărului îi plăcea foarte mult pescuitul, deaceia mult timp il petrecea la balta din preajmă. Aici la baltă veneau fetele i Demult, tare demult, pe cînd turcii îi nevestele la ghilit rufele i săl întîlnească pe făceau de cap pe meleagurile moldave, iată că cucona. Pe atunci sa înfiripat o frumoasă au dat busna i peste Singureni (azi Budăi), poveste de dragoste, între fiul boierului i o pentru a jefui i a lua în robie fete mîndre i tînără fată cu chip de zînă. Finalul acestei flăcăi voinici. iubiri a fost foarte trist, deoarece boierul a fost Bătinaii, aflînd de intenŃia dumanului împotriva căsătoriei fiului său cu această fată au fugit, ascunzindu –se în pădurea din săracă. apropiere. Văzînd că au fost dui de nas, turcii Tînăra, neputînd suporta despărŃirea de au dat foc satului tergîndul de pe faŃa fiinŃa dragă sa înnecat. Această veste a pămîntului. zguduit împrejurimile. De frica turcilor, oamenii aa i nau mai Multă vreme oamenii din localităŃile ieit din pădurea ceea de stejari, ulmi,tei, vecine veneau la ghilit rufele la baltă i ca săl carpeni. Încetul cu încetul, singurenii sau vadă pe Ghilică care era vinovat de moartea acomodar la noile împejurări. Tăiau copacii fetei. făcîndui bordeie pentru adăpost, semănau Aa localitatea a început să fie numită ceriale, se ocupau cu vînatul i oieritul. În Ghiliceni. căutarea apei de potolit setea, singurenii au dat de un izvor puternic ce Ńînea la rădăcina Există 2 variante a acestei denumiri: unui tei. Cu timpul, din cauza umezelii, inima 1. De la numele tînărului Ghilică. copacului a putrezit. Astfel, tulpina lui deveni 2. De la ghilitul rufelor. un budălău, adică o scorbură. Cînd cineva întreba; Legenda satului - Unde te duci? - La budălău, răspundeau. Cr ăsn ă eni Să vă spun eu cetăŃeni Despre satul Crăsnăeni, 52 9 Ce a fost, ce santîmplat, AduceŃil la mine, porunci tefan. De cînd satul sa format. Flăcăul întră i căzu la picioarele domnitorului. Stătu aa pînă cînd domnul îl luă părintete Eu de cînd mă tiu, trăind de umeri il ridică. Cîntecele leam iubit, Carei durerea ta, tinere?, întrebă Mie doinelemi optesc, domnul cu blîndeŃe. Ce am să vă povestesc. Flăcăul simŃind atîta căldură în vorba i purtarea împăratului îi destăinui tot focul De prin veacuri depărtate, inimii. Între două dealuri nalte, După ce sfări, tefan tăcu multă vreme, Întro vale cu izvoare, apoi invită cărturarul de la curte carei întocmi Din trei părŃi un codru mare o gramotă unde scria, că de azi înainte locul . de unde vinea Telene (aa fu el prezentat O privelite frumoasă domnitorului) se va numi Teleneti i însui Cu multe cîmpii mănoase, domnitorul va vorbi cu boierul i va fi na la Un cioban, cîntînd norocul, nunta lor iar aceste pămînturi carei vor purta ia aflat aicea locul. numele din veac în veac vor fi cadoul lor de nuntă. .. i ne se numea ciobanul, Trecutau secole. Această legendă fu Parcă Petre Crăsnăanul. întinată în cenua anilor, dar în frumuseŃea iau venit mai mulŃi ciobeni fetelor, hărnicia i dibăcia bărbaŃilor bătinai iau zis satul Crăsnăeni. se întrezăresc acei doi tineri din trecut care au avut îndrăzneala săi apere iubirea i săi incepînd de la o casă, zidească fericirea. Astăzi vatra nii frumoasă • Telemea brînză preparată din ca sărat Alecsandru Furdui , învingător la concursul „Cea i priviŃi azi cetăŃeni mai frumoasă legendă a oraului Teleneti” Satul nostru Crăsnăeni.

Multes saten lumea mare, Satul meu e ca o floare. Cîte zile voi avea,

10 51 vederea acestei fermecătoare fete tînărul îi Crăsnăenii oi cînta pierdu somnul . Dar i tînăra domnioară se Cîte zile voi trăi îndrăgosti de flăcăul chipe. Cîte zile a vînat Crăsnăenii ioi iubi. prin acele locuri boierul, îndrăgostiŃii se întîlneau pe ascuns. În ziua cînd trebuiau să plece flăcăul ia luat inima în dinŃi i a cerut o de nevastă la tată. Boierului îi plăcu Teleme, dar nu putea săi dea fiica din viŃă aleasă unui simplu cioban, chiar de acesta era Legenda satului detept, înstărit i iscusit, spunîndui acestea în faŃă la plecare. Tînjea mult flăcăul, nui mai priia nici lumina soarelui, nici ciriputul Cică, demult, povîrniurile dealului pe păsărilor, nici murmurul rîului. Dar după care este aezat satul erau acoperite cu păduri multe zile de chinuri luă o hotărîre: îi adună de stejar i păuni. i se aezase cu traiul pe cele mai frumoase oi i vite , pescui în rîul din aceste locuri o femeie pe nume Vera. Ea preajmă peti frumoi i grai, umplu cîteva cunotea multe plante medicinale. tia cum să oale de lut cu miere, cîteva poloboace cu vin le pregătească i să le folosească la lecuirea negru i alb, luă o putinică cu brînză sărată, diferitor boli. pe care numai el o prepara atît de gustos, luă Îi mersese vestea acestei femei peste văi ciara aromată, în couri împletite de el, mere, i dealuri. i veneau la dînsa oameni din prăsade, nuci i multe alte bunătăŃi care erau diferite părŃi pentru a se lecui. din belug pe acest picior de plai i porni Dar, cică, venind la ea odată oameni spre domnul Ńării, care pe acele vremuri era tocmai din părŃile Bugeacului au găsit bordeiul tefan cel Mare . Le închină la curte. Mult se pustiu. Mătua Vera se stinse din viaŃă în miră i lăudă tefan cele aduse i închinate urma unei ploi torenŃiale. NecăjiŃii au găsit în i dori săl vadă pe acest vrednic bărbat. bordeiul ei multe leacuri preparate. Cum îl cheamă pe acest om ?, întrebă Au început singuri să fiarbă diferite domnitorul. plante din aceste legături, să guste din zeama Telene, răspunse un slujitor, care lor i mulŃi din ei sau vindecat. auzea cam slab, schimonosindui Au hotărît să rămînă pe aceste locuri i numele. să întemeieze o aezare omenească, care la început a fost numită Vereni, ca mai tîrziu să 50 11 se schimbe în Verejeni, nume pe care îl poartă turmele, ce păteau în linite iarba verde i pînă în zilele noastre. grasă sub triulul vesel i armonios al păsărilor, cînd albinele, în zborul lor harnic, se alintau în florile mirositoare ca din grădina Legenda satului raiului, cînd apele rîului erau mai limpezi ca Scor eni lacrima izvorîtă din adîncul ociului, demult, Ń tare demult o mîină de oameni, care iau ales Era toamna anului 1720. Un tînăr acest loc de trai încă pe vremurile, cînd omul cucona, hoinărind din sat în sat, din moie în trăia fără stăpîn i umbla mîndru, fără săi moie, alegînd vreo copiliŃă pe gustul inimii plece capul la alt om; cînd umbra văilor, lui, obosit i rupt de sete întîlni la poalele unui pămîntul i aerul cerului erau deschise nuc rotat un izvor cu apă cristalină i a hotărît tuturora, iar viaŃa se trecea lină ca un vis. el să descalice. Îi scoate cupa de la Casele i le construiau sub muchia pădurii, cingătoare i îi potolete setea. Tare iau mai carei încălzea , hrănea i odihnea în zilele plăcut cuconaului meleagurile întîlnite, fetele dogoritoare de vară. Trăiau în pace i linite, frumoase, dar i apa din izvor. se înrudeau între ei , an de an lărgindui Da... Iaca aici e raiul pe pămînt, hotarele sătiorului. Erau nite oameni frumoase meleaguri i boierii din apropiere pricepuŃi la toate celea, făceau cea mai dulce sînt gospodari de treabă. Bunăoară jupînul miere din toată regiunea, cea mai aromată Ignat – om de treabă. La miazănoapte – moia ciară. Animalele lor erau linitite i bine lui Trei ViŃei. La asfinŃit – boierul Îndărătnic – îngrijite, răsplătindui cu lapte, lînă, carne din tot om gospodar i bun la suflet. Cear fi sămi plin. Ba mai erau i foarte iscusiŃi în împletitul ridic conacul chiar aici în preajma nucului ista în lozie, în cioplitul în lemn, în Ńesutul chetra. i de ce nu, bani la chimir am, am covoarelor i alte măiestrii, carei atrăgeau pe putere, bogdaproste Domnului, dar cu vecinii din împrejurimi. însurătoarea, tare mia mai plăcut fiica cea Trăia în acele vremuri printre aceti mijlocie a boierului Ignat i mare lucru pînă pe oameni un flăcău, care pentru măiestria sa de la Arhanghel să nu jucăm i nuntioara, se a prepara brînză a fost poreclit Teleme*. Întro gîndea tînărul. zi un boier îmreună cu fiicasa i oamenii săi, Zis i făcut. La treabă cuconaule care treceau prin aceste locuri, fu servit de ScoarŃă. însui Teleme cu ca sărat i alte bunătăŃi. La

12 49 i iată aa 287 de ani pe meleagurile Legenda satului îndrăgite de cuconaul ScoarŃă crete i Văsieni înflorete satul cu numele ScorŃeni, cu oameni gospodari, harnici i buni la suflet. Satul este, poate unul dintre cele mai pitoreti din Ńară. Înconjurat din trei părŃi de Codri Orheiului , pe un relief deluros, este păzit de vînturi i urgii. Spun bătrînii, că aici cîndva a trăit un boier, cu familia i cu argaŃii săi. Aezarea aa i se numea după numele boierului – GrăbăuŃi. Legenda satului Dar erau vremuri tulburi, întro zi dăduse năvală turcii i au prădat i ars totul din Codru temelie. Rămase satul pustiit. (întemeiat la 9 iunie 1607) După un timp pe aceste pămînturi sa Pe timpuri, se spune, că pe acest meleag aezat cu traiul un boier Vasile i aezării i se erau numai păduri i poiene bogate în ierburi zicea VasiliuŃi . Un timp sa numit Domanca, i flori frumoase. ca apoi să i se zică Văsieni. Iar de pe la 1603 Un cioban pierzîndui turma a găsito încoace doar aa i sa i zis Văsieni întruna din poiene. Ciobanului ia plăcut mult acest loc i ia adus feciorii, Ei sau aezat cu traiul aici. Erau cei mai vestiŃi „baci”. De era Legenda ora ului întrebat de cineva: - De unde ai aa oi frumoase? Telene ti De la „Băceni”, li se răspundea. „Nimic nu poate fi pentru om mai frumos ca trecutul, căci trecutul este tinereŃea i tinereŃea este fericire! Aa iau zis i localităŃii. Mai apoi a fost Alecu Russo schimbat acest nume frumos cu denumirea Demult, tare demult, cînd cerul era senin „Beeni”. i albastru ca safirul, iar soarele strălucea ca După mulŃi ani, satul mărinduse i fiind ochii unui îndrăgostit, cînd cîmpii frumoase, situat între păduri, ia fost schimbată împrejurate de dealuri verzi, se întindeau mai denumirea în „Codru” – un nume nou i tot mult decît puteai prinde cu ochiul, iar păduri frumos. tinere umbreau dealurile, care străjuiau Aceasta e o legendă auzită din bătrîni. 48 13 Legenda satului Legenda satului Căzăne ti Chi Ńcani Legenda glăsuiete că denumirea satului Spun bătrînii, că denumirea satului provine de la cuvîntul cazan vas destul de ChiŃcani a provenit de la o văduvă cu trei copii, voluminos, avînd drept destinaŃie pregătirea pe care o chema ChiŃa. Bărbatul i a fost luat mîncării. Pe pămînturile acestea trăia un boier de turci prizonier i ea ia schimbat locul de foarte bogat, avea pămînturi întinse i trai aezînduse pe malul drept al rîului Răut, mănoase, pe care i le prelucrau argaŃii. Pentru care era acoperit cu stufării. Pe feciorul ei cel aceti oameni se pregătea mîncare, fiind mai mare la cinci ani i lau dat ca bir turcilor. întreŃinuŃi de conac, întrun vas mare i la Apoi au năvălit ungurii i feciorul al doilea vremea mesei argaŃii erau chemaŃi „Să Paco a plecat la război contra ungurilor i a mergem la cazan”. De aici, chipurile , i căzut vitejete în luptă. Iar bătrîna a rămas denumirea satului. numai cu mezinul pe care îl chema Gheras, băiat harnic i curajos. Domnitorul Ńării, Legenda satului trecînd prin aceste părŃi a fost frumos primit Zg ărde ti de mamă i fiu i aflîndule istoria vieŃii, a mulŃumito cu o moie de 12 fălci de pămînt. Pămîntul trebuia lucrat i veneau Se spune, că satul Zgărdeti sa pornit de oameni i din alte părŃi, iar vădana îi ajuta cu la tefan cel Mare. Domnul Moldovei ar fi produse, rîul Răutul le dădea pete i apă, trecut pe aici cu armata i aa sa întîmplat aa că cu ajutorul lui Dumnezeu puteau săi că ia pierdut zgarda de la calul lui. Acum, întreŃină familiile. Astfel s a format un cătun cînd tefan a mai trecut pe aceste locuri lea ce se numea ChiŃa, iar pe urmă sa numit spus otenilor: „Hai să trecem prin locurile ChiŃcani. unde miam pierdut zgarda” De aici i sa tras numele satului nostru Zgărdeti.

14 47 îi îndeamnă apele la vale. Aici, pe malul Răutului, se întindeau cîndva cîmpii mănoase, Istoria satului care bucurau lumea cu roade bogate, păuni Codrul-Nou nemărginite, apă lină i răcuroasă. În mijlocul lor se înălŃă, ca o cetate, conacul cucoanei Satule bine îŃi ede, Olga Crîoveanca. Toate acestea îŃi fermecau Îmbrăcat în haină verde, ochiul i sufletul. Miai fost drag mereu aa, La cotitura apelor se văd urmele primelor Din copilăria mea. căsuŃe ale satului. Acestea au fost ridicate pe Spun bătrînii, că aici în vremuri de malul aa zisei Chiua, un mic afluient al rîului demult au fost numai cîmpii întinse i imauri, Răut. încrustate de apele dătătoare de viaŃă ale Se spune că demultdemult, aici sa rîului Răut. Localitatea a început să fie adăpostit un boier atras de aceste pămînturi populată abia prin anii 19211922 a sec. XX, mănoase. El a adus să lucreze moiile numai cînd de la Braghicea, jud. Orhei i de la oameni roii, nesuferindui pe cei smoliŃi. Cornova, Săseni de prin părŃile Călăraului, Majoritatea oamenilor erau pistruiaŃi. Aceti încep a se aeza aici primele familii cu scopul oameni iau adus denumirea aezării de a desŃeleni pămînturile date. . Locurile, de unde se trăgeau ei, erau Au trecut anii, satul sa construit i sa împînzite mai mult de verdeaŃa Codrului bătrîn ridicat în deal. Astăzi sînt case mari,spaŃioase. i mai puŃin de pămînturi arabile, de aceea Chiar dacă există locuri mai frumoase, oamenii acetia naveau nici o izbîndă săi mai bogate, mai alese, pentru noi, hrănească familiile lor acolo. Astfel, venind din pistruienenii, el ne este cel mai scump. La noi inima Codrilor i stabilinduse aici, iau zis apa din fîntîni e mai dulce, cerul e mai aezării date CodruNou. Primii bătinai au albastru, frunza e mai verde, soarele e mai fost: Gherghe BoŃan, Nicolaie Călugăr, Fedosii strălucitor, fiincă aici e satul nostru natal, e Cegodari, Nicolaie Turcu, Afanasie Bumbu, Ion patria patria noastră mică. Antoci, Gherghe CoreŃchii .a. Fiecare din (PovestitoareZoiŃa eremet, 65 ani). aceti gospodari stăpîneau cîte 6 ha de pămînt, dintre care 5 ha – roditor i 1 ha păune, iar primele case leau fost – coliba i bordeiul.

46 15 Deci, nu e greu de presupus că aceti multă i bună. i stăteau ei pe aici primăvara oameni se ocupau cu agricultura, prelucrau i vara, iar toamna tîrziu plecau... i sau mai pămîntul cu boii, cu plugul, cultivau grîu, orz, scoborît i alŃi mocani cu oile lor pe malul păpuoi, soie, floareasoarelui, iar ca nutreŃ Răutului, căci iarba putea să îndestuleze animalelor le servea părîngul, o plantă cu multe turme. frunze alungite, cu flori spiciforme cultivată ca De la o bucată de vreme ce sau gîndit furaj. mocanii notri, că au prins ai face bordee i Oficial satul CodrulNou a fost înregistrat nu se mai duceau de aici în timpul iernii. i cu în anul 1924, ca aezare rurală situată în vremea sau clădit multe bordee, căci iarna îi partea de nord a jud. Orhei, la cca 25 km de adunau toŃi mocanii oile întrun loc, unde îi Orhei i la 40 de la staŃia de cale ferată strîngeau de cu vară fînul trebuincios. În Rogojeni. vremea iernii, cînd se cam isprăveau bucatele, În anul 1940 – la CodrulNou se deschide oamenii au prins a veni ei la bordeele o coală primară cu sediul în casa lui mocanilor după brînză de oi, aducîndule în Gheorghe CoreŃchii. Primul dascăl, care a schimb făină de porumb, fasole, cartofi i instruit copiii din partea locului a fost Teodor miere de albine. i se făcea schimbul acesta Roca, iar primii discipoli au fost: Zinaida toată iarna. Iar dacă se întîlneau oamenii în Cegodari, Ion i Xenia BoŃan, Pricop Răileanu, drum i se întrebau încotro merg, cei ce se Bumbu Axenia, Fiodor Garbuzov, Maria duceau la mocani spuneau că se duc la Cojohov .a. brînzari. Mai tîrziu, cînd sau clădit case în loc În anul 1941 cînd a început războiul, de bordee, i sa zis satului „Brînzeni”, căci aa coala a trecut cu sediul în s. Zahareuca, ca ia rămas numele, după trebuinŃele celor ce mai apoi, spre sfîritul războiului în 1944 să mergeau la mocani. fie mutată din nou în sat. Suportînd lipsurile războiului, copiii de atunci oricum rămîneau Legenda satului dornici de carte i frecventau lecŃiile. Naveau nici cărŃi, nici caiete. În loc de caiet le serveau Pistruieni nite scîndurele care erau numite din rusete Legenda satului Pistruieni glăsuiete: „doscă”, iar stiloul era înlocuit cu un creion Răsar în depărtare frumoasele împrejurări ale numit pe atunci „grif”. MicuŃii erau îmbrăcaŃi în Pistruienilor. Îmblînzit de soare, satul dormitează la o talpă de stîncă. Bătrînul Răut 16 45 haine cusute mai mult manual, din pînză de Legend ă satului cînepă, i desculŃi. Brînzenii Noi Principalele obiecte studiate pe atunci erau: limba moldovenească, aritmetica i tiinŃele naturale. Cu 300 i ceva ani în urmă, cînd Odată cu revenirea colii în sat, aici vine Moldova era devastată de turci i tătari, să lucreze Stratu Ion Zinovei, învăŃător care a norodul de batină nu putea să ducă o viaŃă cultivat dragostea de carte i cultură multor stabilă i deseori îi schimbau locul de trai. generaŃii de copii. MulŃi oameni părăseau locurile natale ii În anul 1950, la CodrulNou este căutau linite în alte părŃi. Aa sa întîmplat întemeiat sovhozul „CodrulNou”, primul cu un grup de oameni, de prin părŃile director de sovhoz era dnul Epitanov, iar noua Achermanului, cam prin an.1670, care au gospodărie dispunea numai de 10 vaci, cîteva părăsit locurile de batină i au pornit spre perechi de cai i un număr mic de porcine; la miazănoapte, ajungînd pe malul Răutului. fel se mai ocupau în continuare cu agricultura Aici, găsind locuri ferite de asupritori i păuni i abia prin anii 1960, la CodrulNou iau bune pentru vite, sau aezat cu traiul amploare aa ramuri ca viticultura i definitiv. La început erau numai vreo cîteva pomicultura. În 1963 este întemeiat un atelier familii i anume: Morăretii, Bolocăneti, de altoire a butailor de vie i a pomilor Bănăreti. Aceste familii se ocupau cu fructiferi, un număr mare de gospodari locali creterea oilor i pescuitul. Au devenit meteri dădeau Ńării, pe atunci, 1.5 mln. de butai iscusiŃi în facerea brînzei. Din împrejurimi altoiŃi anual, iar sovhozul dispunea de veneau la brînzarii de pe Răut i cumpărau aproximativ 1000 de podgorii i aproximativ brînză i de aici denumirea satului BRÎNZENI. (Din spusele bătrînilor Ursan P.i Morari I.) 200 ha de livezi. În anul 1970 la Codru Nou erau deja o Legenda satului coală primară, casă de cultură, grădiniŃă – creă, punct medical, ospătărie, atelier de Brînzenii Vechi deservire socială, apeduct, magazin, gheretă. Sînt cîteva sute de ani de atunci. CîŃiva În 1974 a fost înfiinŃată biblioteca sătească. mocani, gospodari de la munte, veniseră cu Recensămîntul din anul 1971 a numărat oile lor pe malul Răutului, unde era iarbă 671 locuitori, la 01.01.2007 erau 806 locuitori.

44 17 Primii dascali învăŃători au fost românii Legenda satului Muntianu i Lupu. În timpul războiului trăitorii acestui sat Nuc ăreni au trecut i ei prin foame, mizerie, frică i groază. Legendă spune că timp îndelungat a O parte din familii se evacuau la stăpînit moia un boier local pe nume – ChiŃcani, , Vaduleca, Brînzeni. Hotsilcău care avea curŃile sale aici . Vecinilor După război Ratuul a început ai le venea cam peste mîină cînd treceau pela el, restabili gospodăriile. găsinduse cam întro parte de toate În 1949 sa început colectivizarea i drumurile. Astfel i ziceau, cînd erau întrebaŃi primul colhoz sa numit „Voroilov”,cu sediul unde se duc: „Mă duc la Îndărătnici”. Aa i s la Zăicani, apoi „Jdanov” cu sediul la a numit localitatea mulŃi ani. Iar în anul 1983, ChiŃcani, apoi ”Drujba” sediul Zaicani; numele satului a fost schimbat în Nucăreni, „Victoria” cu Sărătenii. deoarece satul e vestit prin varietatea de pomi Prima coală în Ratu a fost în de nuci . gospodăria dnei Petric Natalia. Apoi sau În anul 1911 o parte a moiei este deschis: punctul medical, club, bibliotecă. Mai arendată de O. Mihail. tîrziu sa construit restaurantul „Ciocîrlia” i În 1916 moia Vodoped este arendată în grădiniŃa de copii, fabrica de păsări, etc.. În suprafaŃă de 360 desetine i 2160 ari pătraŃi 1989 sa înfiinŃat primăria, coala din Zaicani de pămînt, de 88 de îndărăpniceni care erau a trecut la Ratu în sediul grădiniŃei. lipsiŃi de pămînt. În 2000 sa înfiinŃat staŃia telefonică. În În anul 1901 împuternicitul satului 2005 sa gazificat satul. Gheorghe Ion Cibotaru arendează de la Credem că acest sat va avea un viitor mănăstire 573 desetine de pămînt, pînă în bogat cu evenemente i fapte demne de laudă. anul 1907, în sumă de 1342 ruble. În anul Sperăm că Domnul nu ne va părăsi ,avîndu 1903 ScaleŃchi Nicolaie Ion cumpără 25 ne pururea sub ramura bunăvoinŃei sale. desetine de pămînt de la mănăstirea Galia.

Mănăstirea încasa sume fabuloase de bani, iar arendatorii exploatau pe sărăcimea satului. Împotriva moierilor sau arendatorilor răscoale nu au avut loc. 18 43 Primele gospodării au fost durate în anul Prin reformă agrară, în anul 1868 1908. Primii locuitori au purtat următoarele locuitorii satului primesc nadeluri de 10 fălci nume de: Drabenco; Zubcov; Petrică; pili; de pămînt fiecare. Moraru. Mănăstirea Vodoped le arendă pămîntul LocuinŃele lor erau întrun stil simplu încasînd sume fabuloase. În fiecare an după acoperite cu stuf, pereŃii împletiŃi cu nuiele i cum zic bătrînii, venea după dijmă, un unse cu lut. reprezentant al mănăstirei aa zis „Cercel” le Casa era alcătuită din casă mare, iatac cerea să facă clacă boierească, cu timpul ei i tindă. devin argaŃi, depindeau cu totul de Ńăranii Aceste familii deŃiniau cîte 17 ha de înstăriŃi. pămînt ,arate, nearate prelucrate cu plugul de În anul 1897 obtea satului zidete un boi, boronă i alte unelte de muncă. Aceste local de coală în care învăŃau i copii din pămînturi aparŃiniau boierului Uvaliu. satul łînŃăreni. Ea există i astăzi, este Lîngă han se afla un hambar lung care folosită ca ospătărie, sală sportivă. aparŃinea acestui boier. În posesia lui mai era i moara de piatră de pe malul Răutului de lîngă SărăteniVechi. Prezentul izvor de lîngă Ratu, pe rîpă, a Legenda satului fost cîndva fîntînă acestui boier. În preajma S r tenii-Vechi trăia i boerul NemŃianu. ă ă Satul nu sa mărginit numai cu aceste După spusele bătrînilor satului, cică gospodării. primul locuitor al satului Sărăteni a fost un Cu anii el a crescut. Pe aceste pămînturi moier cu numele Iancu Hamalîc. Veneau sau aezat i alte familii, venite din alte părŃi Ńăranii de prin împrejurimi i lucrînd la el iau cele mai multe fiind familii tinere din Zăicani. făcut i ei locuinŃe i aa a luat fiinŃă satul În 1918 după Marea Unire au loc unele Sărăteni. schimbări. În mijlocul satului era o lăsătură, care de Ratuul se afla un judeŃul Orhei, plasa la ploi se umplea cu apă i toată vara cîntau Teleneti, comuna Verejeni. broatele i buhaii de baltă prin stufăriul care Copiii din Ratu învăŃau la coala cretea. primară din Zaicani. În verile secetoase, apa se retrăgea, pămîntul se usca i devenea crăpăcios, totul 42 19 era acoperit cu un strat gros de săruri, era alb lumii despre satul lor natal peste tot unde i parcă era nins. Oamenii îi spuneau acelui loc – au desfăurat activitatea. sărături, de unde i denumirea satului. Un aport incontestabil la dezvoltarea La început îi ziceau SărăŃeni, iar cu timpul i culturii naŃionale i un merit deosibit îl are au zis Sărăteni. Partea de sat de dincolo de pictoriŃa Eleonora Romanescu născută la 26 acel loc aa i a rămas pînă în zilele noastre aprilie 1926, iar în arta coreografică îi Sărături. menŃionăm pe ScaleŃchi Valeriu i Malendra - Unde te duci? Pintilie dansatori în asamblul de dansuri - Pe sărături! populare “Joc”. irul acestor personalităŃi nu Deoarece satul se afla la centru, pe aici sfîrete aici. El include personalităŃi de deseori treceau otile în timp de război i diferite vîrste i domenii i care urmează a fi adeseori făceau popas în sat pentru a se continuat de generaŃiile în cretere. aproviziona cu provizii pentru soldaŃi i animale. Legenda satului Fiind aceste popasuri prea dese unii oameni nu puteau să le Ńină piept cu de toate i o Ratu parte din ei sau refugiat peste deal, unde a luat natere s. Sărătenii Noi, iar satul vechi a Legenda despre s.Ratu nui mare. Aici început să se numească SărăteniiVechi. la răscruce de drumuri, în cîmp deschis a fost cîndva un Han popas, pentru tine călătorule. II variantă: i locul sa făcut auzit peste ani de mulŃi Cîndva, demult, pe cînd oamenii trăitori din inima plaiului care îndrăgindul, s schimbau sarea pe aur, nite negustori bogaŃi au hotorît ai întemea sălauri aici. cu carele pline cu sare, treceau pe lîngă o Aa pornete legenda uneia din satele mlatină din valea Răutului. Li sa părut Moldovei cu un nume ce e călătorit i ajuns drumul lung i au hotărît so ia dea dreptul aici tocmai de prin părŃile Baltice ceea ce prin mlatină. Carele sau inglodat. Ca să înseamnă în limba germană Hanoprire. poată scăpa cu zile, negustorii au aruncat Aici întro ogradă mare poposeau cu sacii în stuhărie i au ieit la drum. Dar cum trăsurile încărcate diferiŃi negustori, pentru a să se întoarcă acasă fără sare? MîhniŃi i odihni caii obosiŃi i a se încălzi pe timp de amarnic nu tiau ce să facă. În timpul acesta iarnă la o vatră caldă, sau pentru ai potoli setea pe timp de vară cu ariŃă. 20 41 Pe vremea turcilor, cînd populaŃia, era un necunoscut trecea prin acele locuri. Auzind jefuită permanent, un locuitor al or.Teleneti de la negustori întîmplarea cu sarea lea spus: pe nume Mihala a fugit în păduri ca să se „Dacă sarea aŃi dobîndito prin muncă cinstită, ascundă i săi păstreze avutul. A săpat un nu face să vă văicăraŃi. Degrabă veŃi cunoate bordei unde locuia cu toată familia sa. După el preŃul trudei voastre.” i a plecat în drumul sau mai refugiat i alte familii. Au tăiat fîii de său. A urmat o zi cu soare, dea secat păduri iau croit loturi de pămînt ca să aibă mlatina i negustorii sau întors bucuroi cu cu ce exista. Primul locuitor al satului a fost pe sare pe la casele lor. iau dat seama cu toŃii, nume Mihala, deaceia I sa dat i satului că Dumnezeu ajută oamenilor harnici în denumirea de Mihalaa. momentele grele. Unii iau luat familiile i s au întors în aceste locuri. Au ridicat un loca Istoria satului sfînt i sau aezat cu traiul în jurul bisericii.

Leu eni. Legenda satului Istoria unei localităŃi este asemenea unei biografii omeneti. E vorba de un sat vechi cu Cucioaia tradiŃii i obeceiuri seculare, cu oameni Pe la începutul secolului XVIII pe teritoriul harnici, ospitalieri i detepŃi. Satul Leueni satului nostru sau aezat cu traiul un grup de este situat în regiunea de centru a R. oameni. De la acest grup, numit „Crucea Moldova. liudei” a i provenit denumirea satului Legenda ne spune că iar trage Cucioaia. denumirea de la un oarecare boier Leueanu, Cei mai vechi locuitori ai satului a fost fost descălicător i primul proprietar a familia Cociorvă unde i sau păstrat i pînă în localităŃii. O pagină destul de însemnată în zilele noastre în memoria lor diferite denumiri istoria unei localităŃi o prezintă personalităŃile de loturi de pămînt unde au avut moii. Ca de care sau născut i au crescut în Leueni exemplu: în es la Serafim, via coanei Anicăi, aducîndui aportul la dezvoltarea culturii în sala adîncă la Larisa i multe altele... materiale i spirituale atît a comunităŃii date Primul colhoz care a fost întemeiat a fost cît i a societăŃii umane în întregime. Acetea „Andreev”, mai apoi a fost schimbat în au purtat faima locurilor de batină, vorbind „Moldova Socialista”, iar mai tîrziu în colhozul „Cotovschi M. I.”. 40 21 Primul preedinte de colhoz a fost numit Un interes deosebit pentru localnici i un cetăŃean din s. Chicăreni dom. vizitatori prezintă stîncile, izvoarele care sînt GheorghiŃă, mai apoi a fost numit Vojdai sub ocrotirea satului, casa tătarilor i staŃia Vasile. hidrocentrală de pe Răut, cariera de piatră. Primul primar a fost numit Filache Atestat la 22 aprilie 1640 un sat de răzeti Codreanu. Mai apoi a fost numit în funcŃie de care se îndeletniciau cu cultivarea viŃei de vie preedinte al sovietului sătesc Legaci i culturilor cerealiere. În rezultatul Alexandru. colectivizării, în anul 1940 sa format colhozul, biblioteca sătească, care ia început activitatea în anul 1955, iar în anul 1957 sa Legenda satului deschis clubul sătesc, punctul de moie i Ine ti felder în 1957, iar coala din 1860 duhovnicească, mai apoi, în 1874, coala Satul Ineti este atestat din anul 1643. primară. Pămînturile acestei localităŃi au fost pustii, dar Satul Ordăei este situat în partea de aparŃineau unor oameni foarte bogaŃi, dînii nordvest a raionului Teleneti, pe traseul aveau conac, stăpînă era cucoana Leunătoaie, republican ChiinăuSoroca, la o distanŃă de din Cubolta, sat de prin părŃile BălŃilor. 98 km de capitală i la 20 km de staŃia de cale Lucrau aceste pămînturi argaŃii de la ferată Rogojeni, pe stîncă de pe malul Răut. În curte care erau adui primăvara devreme i se partea de nord se învecinează cu satele întorceau toamna tîrziu. ArgaŃilor nu prea le Prodăneti i Căpreti, la est cu satul plăceau, cum se purtau stăpînii cu ei. Mai des Pistruieni, la miază zi cu Brînzenii Noi i la visau să aibă o palmă de pămînt a lor, so vest cu moiile satului TîriŃei. SuprafaŃa prelucreze i să se folosească de roadele totală a satului constituie2251 ha. muncii lor. Primul care a încercat să ceară pămînt, a fost un flăcău mîndru i neînfricat, pe nume Legenda satului Ion. El o roagă pe cucoana Leunătoaie, căruia îi aparŃinea aceste pămînturi, săi deie un Mihala a: petec de pămînt drept răsplată pentru munca Satul Mihalaa a fost întemeiat în anul depusă de el i tot neamul lui. La început 1588. Cîndva, demult, pe teritoriul satului se cucoana sa înfuriat de aa obrăznicie, apoi aflau păduri. 22 39 Lucrătorii bisericii, nuntaii satului au dat foc mai chibzuind, a hotărît săi deie pămînt lui la sat i sau retras. Ion, cu condiŃia, ca el să ierneze aici i să Năvălitorii rămaseră fără hrană pentru păzească uneltele agricole, ca să nu mai fie oteni i cai. Conducătorul otii tătăreti ar fi duse toamna la curte. zis “Orda na eii” ceea ce ar însemna de a Cucoana Leunătoaie ia dat un petec de încăleca caii i a pleca. Această frază a servit pămînt lui Ion pe malul unei rîpe, sub pădure, drept una din versiunile de numirii localităŃii. între cele două dealuri. Greu a iernat, singur II variantă: Ion. Primăvara devreme a început să lucreze Mai există o altă variantă de denumire pămîntul, tia că că mai tîrziu va argăŃi la a satului,adică cuvîntul Ordăei provine de la curte, nu va avea timp, va trebui să cuvîntul “Hoardă”(hoarda tătărească) i muncească la cel al cucoanei. “eih”(conducător). Cu timpul în pronuntare H Pe ogorul său Ion a semănat in, dar nu sa pierdut i iau zis localităŃii “Ordăei”. se pricepea cum săl prelucreze, de aceia a III variantă: hotărît să se însoare, cu atît mai mult, că nu Încă o versiune e că această seminŃie de înceta să se gîndească la o Marie de la curte. oameni de pe aceste locuri din cele mai Cînd a adus cucoana argaŃii la lucru, Ion străvechi timpuri au fost păstori, crescători de a ceruto pe Maria de nevastă, cucoana le oi, de aici i toponimicul satului Ordăei permite căsătoria de frică să nul piardă pe Urdăeide la urdă, mai ales că satele vecine Ion, ca paznic i ca argat, că era harnic foc. au nume de păstori: Căpreti, Brînzeni Iarna următoare lea fost mai vesel, .a.(conform documentului Urdăei pe Răut Maria prelucra inul, iar Ion ia meterit toate Ńinutul Orhei 1670). uneltele de prelucrare: bătător, ragilă, furcă, La început satul era alcătuit din opt stative, cheptene. gospodării, o vădană, trei burlaci, cinci mazili În aa fel, Ion i Maria au devenit vestiŃi i trei luptai. Pămînturile au diferite prin părŃile locului la prelucrarea inului, a toponime, după denumirea fotilor stăpîni ca: pînzei de in. Planul Popii, Izunii, Bărboi, Colun .a. Negustorii din tîrgul Teleneti au negociat Un sat i o istorie avem care ne este cu Ion i Maria să le pregătească o cantitate scumpă de la mic i pînă la mare i datoria mare de pînză de in pentru a o vinde. Ion a fiecăruia e de a ne cunoate trecutul pentru a fost nevoit să angajeze la lucru argaŃi ca să trăi prezentul i a zidi viitorul. dovedească comenzile primite de la negustori

38 23 Au trecut ani, sau născut copii, sau Oriunde a pleca extins moiile localnicilor. Cu drag mă voi întoarce Astfel localitatea respectivă, megieii o La batina mea,ChitelniŃa!” numeau Ineasca, mai apoi a devenit Ineti. Legenda satului Legenda satului Ord ă ei: Ordăei e un sat cu o aezare pitorească pe Totul începe cu o istorie, totul are o geana unei stînci de piatră reabilitată de legendă. veacuri pe malul răului Răut. Apa ne alină „...Din dor în dor trăiesc o viaŃă, sufletele, izvoarele ne potolesc setea. Ne Alături de acest pămînt, bucură ochiul florile ce răsar în cîmp, copacii Păstrez a neamului credinŃă cei pun vemîntul în plină primăvară, i venicul cuvînt.” păsările ce se întorc la cuibul lor. Clopotele Timpul este nemilos cu noi dar el ia bisericii ne vetete zile pline de credinŃă i spus cuvîntul i a dat nume pămîntului drag i frumuseŃe sufletească. Amurgul serilor satului meu natal. prevestete întoarcerea turmelor de la păune. ...Cînd porumbeii pe atunci Iar aerul de aici e venic proaspăt i dătător Zburau voioi pe cer, de viaŃă. Cînd soarele zîmbea prin lunci Un sat cu oameni harnici, omenoi, buni Fiind ca un mister. la suflet i mărinimoi, care zilnic îi admiră A fost creat deja pămîntul, aezarea i care din cînd în cînd mai zăbovesc i omul stăpînea să povestească legenda auzită din bătrîni, ce Cu primul său cuvînt, copilul mărturisea: Pe mamantinerea”. Că satul la început a avut o aezare pe ....Astfel spune o legendă despre locurile malul Răutului înspre moară (Hutor.) astea, despre satul meu. Povestesc bătrînii că era satul alcătuit din Aici unde cerul e senin, cîteva case i o bisericuŃă din lemn. Se spune Unde păsările cîntă că întro zi de duminică, cînd în sat se i de viaŃă totui plin, petrecea ceremonia de căsătorie a doi tineri, Doina omul cînd ascultă. au năvălit tătarii i au omorît tinerii căsătoriŃi 24 37 biblioteci, oficiu potal, ospătărie , cîteva Numele satului Ciulucani provine de la magazine. rîul Ciuluc carei are cursul la marginea N.Varzari a lăsat o etapă, încărcată de satului. zbucium i triumf, în istoria s. ChitelniŃa. Cîndva acest rîu era mare i avea un ChitelniŃa se mîndrea cu un cor popular debit bogat de apă. Rîul care a fost cîndva „Poiana”, condus de dirijorul Victor Creangă, mare, apoi maestru în artă din r. Moldova, care a ridicat devenit mic are o legendă demnă de ascultat. corul popular „Poiana” la o înaltă treaptă Cînd satele naveau nume, deci nu mai prosifionistă, culegînd aplauze în Ńară i peste erau sate, cînd rîurile nu erau botezate, pe hotare: la Moscova, Riga, Minsk, Curtea de atunci pe marginea unui rîu, trăia un om foarte Arge. bogat i cu o inimă mare, suferise mult i La 1 ianuarie 2001 în satul ChitelniŃa soarta ia fost marcată rămînînd ciul. Era erau 3886 locuitori. singur, nu avea nevastă iar copii nici atît. Se spune că locuitorii din cele mai vechi Chiar dacă era ciul i nu putea avea o viaŃă ca timpuri sau ocupat cu agricultura, însă pe orice om el era totui fericit. Iubea copiii, chiar lîngă aceasta se ocupau i cu creterea dacă nui avea pe ai lui, sa învăŃat săi aline stupilor de albini, felurite meserii: morăritul, dorul cu ai altora. „Un copil e o minune...” – iar femeile cu Ńesutul covoarelor i cusutul astfel a spus el. Era iubit i respectat de toŃi feluritor uzoare pe ervete, cămae. Această cei din jur, mai ales de către cei mici, tot ce deprindere frumoasă se transmite din avea împărŃea. Trecea timpul i i sau scurs generaŃie în generaŃie înfrumuŃesînd casele. ani, ia ruginit lanŃul vieŃii i i sa îngălbenit Cu multă iscusinŃă dibăcie se pregăteau pagina, a plecat pentru vecie întro altă lume, din lemn unelte pentru lucru. Aa de exemplu venică. „stativa” pentru Ńesutul covoarelor, Ńolurilor cu Fără CIULU, căci aai ziceau, nu mai diferite uzoare moldoveneti, obiecte de strălucea acela soare, nu mai curgea acela folosinŃă casnică: covată, budăie, covăŃică de rîu, nu mai ploua cu aceea dragoste. Pentru a copt pîine, linguri din lemn. le rămîne în amintirea lor mereu i a celor care Se păstrează multe obiceiuri frumoase aveau să fie, rîul a fost botezat în memoria ca nunŃile moldoveneti, conocăriile, cîntece i celui care nu putea fi niciodată uitat – dansuri. Sătenii adeseori zic: „CIULUC”, de unde i numele satului nostru – „Oriunde nu ma duce, „Ciulucani”.

36 25 Astfel spune legenda satului nostru iar ce rămase brusc fără învăŃători, fără medici, fără va spune legenda despre noi vor ti cei ce vor preoŃi. fi i vor continua viaŃa. Astfel în 1940 au plecat peste 13 mii industriai, negustori, i moieri basarabeni, circa 500 preoŃi i călugări, învăŃători i juriti. Legenda satului Pe teritoriul „eliberat” imediat au întrat în funcŃiune legile teroarei roii. Foametea, deportările în Siberia au lăsat răni adînci în viaŃa ChitelniŃei în anii 1949 Se povestete că locuitorii acestui sat, nu 1951. Dacă la 28 iunie 1940 populaŃia numai că se ocupau de agricultură, mai localităŃii era de 3279 oameni, apoi la 10 prelucrau lîna oilor pe care le aveau în noiembrie 1949 era doar 2715 persoane cu gospodării. Se mai cultiva i cînepa. Ea se 564 suflete mai puŃine. tăia, se înmuia în iazul din preajmă, se usca, În primii apte ani de muncă cu hurta se bătea, ca mai apoi să se toarcă ca i lîna, colohozolui din ChitelniŃa sa ales cu o să se depene pe vîrtelniŃă de unde se scotea datorie faŃă de stat în mărime de 1 mln de scul. i deoarece gospodinele harnice scoteau ruble. Activitii de partid măturau făŃarele, la sorit multe sculuri au început să numească transportînd la gară ultimele grăunŃe. Banca localitatea Suhuluceni. blocase conturile gospodăriei, contabilii nu aveau pe ce săi cumpere cerneală i hîrtii, II variantă: oameniisăraci i nemulŃumiŃi. Pe la 1789 odată cu armatele ruseti În 1963 este numit în fruntea Colhozului care luptau pentru pămînturile moldoveneti „Pravda, tînărîul agronom Nicolaie Varzari. veneau i voluntari români cu orientare pro Harnicul specialist găsi repede limbă comună turcă. cu oamenii. În curînd colhozul achită datoriile Lor li se distribuiau pămînturi i desigur faŃă de stat, plantă vii i livezi de elită, cele mai rele, mlătinoase. În zilele însorite construi un complex zootehnic i o largă reŃea acele locuri mlătinoase străluceau i ele erau de irigaŃie. Asfaltă strada centrală, zidi casa numite „suhie luci”. De atunci i se zice de cultură, blocuri noi pentru coală medie, „Suhuluceni”. librărie, punct medical, casă de copii, două

26 35 din Chiinău i Iai, cerînd cu documente la mînă drepturi i privelegii de dvoreni. Acest Legenda satului neam de oameni perseverenŃi i îndărătnici le Hiri eni făcură mari dureri de cap conŃopitilor Ńariti. La ChitelniŃa la 18 iulie 1835 dintre 166 Satul Hirieni este unicul dintre cele mai familii de gospodari, care pretindeau la vechi sate din Moldova. Istoricul Polevoi drepturi de boieri i vechi oteni, numai 52 de enumăra aproape 30 sate din codrii Moldovei, familii au trăit clipa bucuriei. cele mai vechi printre care i satul Hirieni. El În 1859 ChitelniŃa întrunea 245 a fost pomenit pentru prima dată în anul 1429 gospodării (619 bărbaŃi i 568 femei), dar întro diplomă dea lui Alexandru cel Bun ca pămînt avea puŃin numai 2595 desetine. De fiind vechi din veac in veac. aceea unii Ńărani rîvneau să plece în Caucaz. Se povestete din bătrîni, că denumirea În vara anului 1872 holera a secerat aici acestui sat ar proveni de la un boier bogat pe 56 oameni, peste 3 ani satul îi revine, el nume Hirianu. i acest boier, venit de prin număra 295 de gospodării cu o populaŃie de părŃile Orheiului, călătorea adesea pe 1489 suflete. meleagurile noastre. Hirianu sa gîndit că ar coala parohială de la poarta bisericii a fi bine să se mute cu traiul aici. i iată că el îi fost recunoscută de către autorităŃi abia la 13 aduce familia i slugile aici pe pămîntul decembrie 1862, după ce părinŃii au dat acesta. consimŃămîntul ca elevii să înveŃe în limba Lucrînd pămîntul, cultiva diferite culturi rusă. i totodată cretea animale. După moartea sa În septembrie 1922 Ńăranii cu puŃin acest sat îi poartă numele. pămînt au primit gratuit 1469 hectare de Deja în anul 1772 în sat erau 34 teren arabil. În anul următor ChitelniŃa gospodării, unde trăiau 150 oameni, ruptai i dispunea de 2 coli primare, funcŃionau răzei... ambele biserici. Cele 250 gospodării numărau Legenda satului 1401 bărbaŃi i 1465 femei. Dar la 28 iunie 1940, cînd sa anunŃat Băne ti predarea Basarabiei, din ChitelniŃa sau Se spune, că primii trăitori de pe aceste refugiat peste Prut zeci de famili, localitatea locuri au ales loc bun de trai anume aici lîngă rîul Ciulucul Mare, alături de apa necesară 34 27 pentru animale i alte nevoi. Aceti puŃini pomeniŃi boierii Toader Mălai i Nicolaie locuitori de aici se ocupau cu prelucrarea Brădescu. Conflictele locale se rezolvau cu pămîntului i creterea animalelor pentru ajutorul preoŃilor sau sfatul bătrînilor. aprovizionarea familiei. În timpul războiului rusoturc i cum acest loc coincide cu jumătate de administraŃia militară rusă încearcă să recrute cale OrheiBălŃi, drumeŃii care veneau din voluntari din rîndul otenilor lăsaŃi la vatră. La părŃile Orheiului i plecau la tîrgul din BălŃi ChitelniŃa în 1772 au acceptat acest act parcurgînd jumătate de cale aveau nevoie de numai patru bărbaŃi, restul au dat bir cu popas pentru adăparea animalelor i puŃină fugiŃii. Au fost parŃial scutiŃi de bir preotul odihnă. Se opreau la aceste cîteva case, unde Năstase, călăreŃii căpitanului Constantin i se odihneau în siguranŃă. La plecare, aceti mazîlii lui Tudose Untilă. drumeŃi se răsplăteau în bani. Iar la tîrg La 12 iulie 1781 domnitorul Moldovei întîlninduse cu alŃi cunoscuŃi erau întrebaŃi Constantin Moruzi poruncete serdarului din unde sau odihnit, atunci ei răspundeau că la Orhei să determine partea de moie a lui O. cei bănoi. Meleca din ChitelniŃa. La 2 iulie 1782 – să Le mergea vestea acestor locuitori de aleagă ocinile răzeilor ce aparŃineau oameni bănoi. neamului Stratulat. Bănoi apoi – Băneti. AdministraŃia basarabeană insistă ca Anul înfiinŃării satului – conform datelor de la populaŃia bătinaă să depună jurămînt de muzeul istoric 1437. credinŃă Ńarului i imperiului rus, mazîlii care refuzau să facă acest lucru erau trecuŃi în categoria Ńăranilor simpli. Astfel în 1817 la Legenda satului ChitelniŃa sau înregistrat numai 27 familii de Cî la mazîli, celelalte 60 familii, printre care răzei i ruptai de visterie au devenit Ńărani de rînd. În timpul războaielor cu turcii, un Pe atunci aezarea dispunea de două oarecare boier Chilaru, impresionat de biserici cu trei preoŃi. Una fusese înălŃată din locurile acestea, sa stabilit cu turmele sale bîrne în 1780, alta se mai afla în stadiul de între aceste două dealuri. construcŃie. Cuvîntul Cîla este de provinienŃă turcă, În vara anului 1824 Gh. Stratulat i Ilie ceea ce ar însemna „colibă”. Costin bătură insistent la uile administraŃiei

28 33 Ce din vremuri vechi vin. Mai întîi a fost aezată stîna de oi cu Localitatea nu ia strămutat nicicînd coliba sa. Ciobenii din satele vecine, care se vatra. E atestată documentar în anul 1456 cu angajau să ciobănească aici, spuneau că vin numele Hoimăneti. În decursul secolelor sa la Cîla, adică la stîna lui Chilaru. Apoi tot extins înghiŃind cătunele Coromîsleni, aceste locuri au început să fie populate de TepliŃa i Colocvani. O habă mică i se mai către familiile ciobenilor, astfel formînduse zicea Petroasa pe Sagala. localitatea în care trăim. Arhivele au păstrat multe documente referitoare la această străveche aezare, dar care nici pînă azi nus studiate i Legenda satului sistematizate. Vadul-Leca În familia lui Gh. Coiman în 1933 se mai păstra un uric a lui tefan cel Mare, transmis Pe vremuri, în satul Căzăneti, a trăit un din tatăn fiu. FraŃii lui dispuneau de un alt pîrcălab pe nume Leca. Era foarte bogat. Avea document din 4 iulie 1564. Se mîndreau că se i un conac boieresc construit pe teritoriul trag din viŃă veche de mazîli, foti ostai de actual al satului Căzăneti (actualmente ispravă la cîteva generaŃii de voievozi. gimnaziulinternat pentru copii orfani). Printre cetele de orheieni, apărători de Se vorbete car fi avut construite sub neam i Ńară, răzeii de pe rîuorul Sagala, pămînt circa 99 de camere de locuit pentru din satul Hoimăneti, aveau tradiŃii i renume personalul carel deservea i pentru el. de arcai viteji, vrednici i credincioi. Selitea În Căzăneti apa nu era bună de crescuse boieri, spătari, vornici, căpitani i consumat. Avînd moii, a auzit boierul că pe slugi domneti la Suceava i Iai. teritoriul satului, în Pădurea Rădi, este un La 28 februarie 1507 Bogdan Voievod izvor cu apă foarte bună, numit izvorul Rou. dăruiete lui Ion i nepotului său loc aparte de Boierul a adunat nite uluce din lut, a ceilalŃi răzei săi facă pe Salaga curte mobilizat oamenii i au început a săpa un boierească. La 8 martie 1605 Ieremia Movilă canal pentru scurgerea apei. Cînd au ajuns la întărete prin uric împărŃeala dintre urmaii Răut, lea fost mai greu. Au stocat apa, au vornicului de aici. Prin documentul din 29 săpat pe sub rîu, au pus ulucele, apoi au mers decembrie 1720 se împart moiile rămase cu săpatul pînă la conac. Nu era departe, căci după moartea spătarului t. Darie, unde sînt se afla la nemijlocita apropiere a rîului. Cînd

32 29 au isprăvit de săpat, au aezat ulucele, au melodiase de fete mari, care trăiau prin satele îndreptat uvoiul de apă prin ele. de acolo i se îndemnau la culesul roadelor, Localnicii din partea locului, adică din căci era toamnă... Frumos popas a mai fost, Moreni, căci aa se numea satul pe atunci, doar că a doua zi sau sculat toŃi mucaŃi de ulterior numinduse Bălcăneti, au schimbat ŃînŃari. Au mers mai departe, dar cîŃiva, mai denumirea în Leca. Iar de la vadul dat lau slabi nu iau mai continuat drumul, erau numit Vadul lui Leca. scuturaŃi de friguri i au rămas să se Peste ani, el numinduse VaduLeca. i întremeze, apoi să ajungă oastea din urmă. astăzi, la Gura Hîrtopului, întro lutărie, se văd Dar boala lea fost lungă i grea. Au înjghebat acele uluce prin care curgea apa spre conac. nite bordee i au iernat aici. Spre primăvară vînînd, au ajuns prin satele vecine. i fiind tineri , iar după cum se tie că în lunca Legenda satului Răutului fetele sînt cele mai frumoase, sau în reni îndrăgostit i au rămas pe minunatele i ł Ńă bogatele pămînturi, pe care domnitorul lea Cică, odată de demult, tare de demult, dăruit la nunŃile lor. Au numit aceste pămînturi cînd Moldova noastră nu scăpa de un război i łînŃăreni. i nu lea părut loc de rău, că ŃînŃarii întra în altul, cînd domnitorii Ńării îi odihneau iau oprit cîndva dîn drumul lor. Poporul trupul ostenit de lupte pe orice palmă de acestui sat sa făcut vestit dea lungul pămînt împreună cu ostaii, sa întîmplat ca secolelor prin hărnicie, înŃelepciune i vitejie. Domnul Moldovei, întorcînduse în cetatea sa Aa sa înfiinŃat satul łînŃăreni în de scaun, după o bătălie victorioasă, să facă documentele oficiale în anul 1804. Astăzi satul un popas pe aceste meleaguri, căci tare numără circa 2015 locuitori. frumoase mai erau: Răutul curgea lin cu ape limpezi ca oglinda, ce te mbiiau săŃi răcoreti în ele osteneala corpului, salcii pletoase îi Istoria satului scăldau vîrfurile verzi în valurile linitite, iar pe malul stîng stufării întinse cu vînăŃ bogat. Chi telni Ńa Iarba verde i grasă era nu numai o gustare Din vale nui un sat ca delicioasă pentru cai, dar i o saltea minunată Oriicare cu livezi, cîmpii i vii pentru otenii istoviŃi. De după dealurile, care Cu holde aurii. înconjurau acest colŃior de rai se auzeau voci Fiind vechi de legendei plin, 30 31