BIBLIOTECA PUBLICĂ RAIONALĂ „VASILE ALECSANDRI” Centrul MultifuncŃional de EducaŃie InformaŃie i Cultură
Telene ti 2007 1
EdiŃie îngrijită de Maria Furdui SelecŃie: Aurelia Dobjanschi, Nina Tofan Culegere computerizată: Timofei Furdui
Telefone de contact: 258 22646 258 23401 25826062 e mail : [email protected] Blog: http://cmeic.wordpress.com
2
Prefata
Secolele s au scurs, generaŃiile s au înnoit continuu. Cum arhivele i cronicarii au apărut mult mai târziu oamenii s au întrebat, fire te, cine le au fost înainta ii, astfel au inventat legendele. Cum moldovenii sunt neîntrecuŃi în materie de legende, telene tenii nu puteau face excepŃii. Transmise prin grai viu, din generaŃie în generaŃie, inspirate din istorie, geografie sau alte nenumărate surse, legendele satelor telene tene i au păstrat acela farmec minunat i în zilele noastre.
Pentru a nu se pierde în neant legendele i unele date importante din istoria localităŃilor noastre, transmise din generaŃie în generaŃie, Biblioteca Publică Raională „Vasile Alecsandri”, în colaborare cu bibliotecile publice din raion au cules i au înmănunchiat aceste informaŃii în această culegere.
Credem că ea va prezenta interes pentru cititorul nostru, dar va fi i o punte de pornire spre cercetări mai aprofundate.
3 copil de al făurarilor, apoi a golit a doua cana i a Legende toponimice zdrobit o de capul altui copil. Cînd a vrut să golească i cea de a treia cană, Legenda este o specie literară a genului masa, la care stătea biruitorul a plesnit. Crăpătura s a epic, transmisă de obicei pe cale orală, în căscat i l a înghiŃit ca un balaur. Apoi s au desfăcut stîncile, dealurile, codrii... i o apă a pornit în curgere versuri sau proză, prin care se explică, năvalnică, o apă neagră, care a înghiŃit rînd pe rînd pe apelându se de obicei la fantastic, geneza toŃi războinicii, toŃi gîzii, toată molima răutăŃii venită unui lucru, a unei fiinŃe etc., caracterul aparte după jaf i prădăciune... al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) Abea după aceea apa s a limpezit i s a numit sau a unui fenomen, atestate sau nu de Răutul. Iar acolo unde valurile lui spintecă petre i documente. stînci, acolo se mai găsesc i azi amfore, statui i flori de piatră. Legendele toponimice conŃin descrieri ale reliefului, evocă natura Ńinutului; afară de aspectul topografic legendele despre numirile de locuri reflectă artistic momente importante privind procesul complexs i multisecular al istoriei Moldovei. Unele subiecte au la bază motive arhaice . Astfel sînt legendele despre rîuri. Numele de sate, tîrguri, cătune au i ele istorii prezentate ca veridice. Primii descălecători apar deseori ciobeni veniŃi cu turmele la loc nou prielnic de trai, Ńărani, legaŃi de munca tradiŃională a pămîntului, bejenari pripă iŃi la locuri noi, ce puteau asigura viaŃa, răzbunători populari, ridicaŃi împotriva asupririi, o teni viteji răsplătiŃi cu „mo ie”, după lupte victorioase purtate împotriva tătarilor, turcilor, .a. Uneori despre acelas sat există legende diferite, care explică sensul denumirii.
4 57 Pasărea făcu trei rotocoale în văzduh i se îndepărtă către soare apune. Ce o fi arătînd semnul? Legenda satului se întrebară în sinea lor făurarii. Unul dintre ei zise: Mindresti Piatra se despică îndărătnic, fraŃilor, poate mai ascuŃim topoarele! Spun bătrînii , că cîndva, pe locul unde Nimeni, însă, nu luă în seamă aceste cuvinte. este a ezat astăzi satul Mîndre ti se ToŃi a teptau să mai vorbească cerul. Dar cerul, iscodit de privirele lor, nu le prevestea nimic, era întindeau limbi de pădure, ce se desprindeau adînc, pa nic, însorit i faurii î i văzuseră de treabă: ca ni te uviŃe din codri întin i ai Orheiului i lucrau topoarele, dălŃile, ciocanele. Dealurile de piatră Lăpu nei i care se întindeau pînă aproape de albă se transformaseră în palate. BucăŃile de stîncă esul larg al Ciulucului. Prin desi ul acestor deveneau statui i amfore. păduri nesfîr ite mi unau în vechime brodnici Nu te uita, piatră, peste gard, că te ard! i viteji, care au stat cu armele la picior pentru spunea un tînăr vesel i izbea cu toporul apăsat în carnea albă a pietrei. a i apăra cirezile lor de vite, ce i găseau Te ard, dar sîntem nemuritori, îi răspunde un hrana din abundenŃă prin pădurile seculare. bătrînel, în timp ce lovea iscusit cu ciocanul în daltă. Se spune că demult tare, cel care a venit Multe zile în ir au dat ei pietrei înfăŃi area lor i primul pe aceste pămînturi a fost unul Ion pe cea a cîntecului. Se părea, că însu i zeul frumuseŃii Mîndru i cu Petrache Roadedeal. Au trăit ei i al păcii a coborît între ei. De pasărea cea stranie a a cît o fi trăit , dar într o bună zi s au luat ei uitase cu totul. Dar iată că într o bună zi se pomeniră împresuraŃi de la întrecut, după care să rămînă numele nomazii războinici ai Tribului Rău. satului. Mîndru vre el să se cheme ca pe Faurii s au ridicat la luptă: bărbaŃii, femiele, dînsul, Roadedeal pe numele lui. Dar ei aveau copiii toŃi au luat în mîini topoare i pietre. Tribul Rău, amîndoi odăi în fundul mo iei, acolo unde însă, era prea numeros i prea puternic, ca faurii să l este azi fîntîna lui Harghel. Într o zi, cînd erau poată înfrunta. la odaie, s au înŃeles să înconjoare mo ia În scurt timp Ńara de piatră a fost supusă, palatele năruite, sparte amforele, să curgă cîntecele în călări i cine va întrece, satul să ee numele lui. Ńărnă... Au pornit ei din fundul mo iei i au mers pe În timp ce gîzii tăiau la butuc bărbaŃii tineri ai hotar pînă cînd au ajuns la locul de unde neamului, potolindu i setea de sînge, căpetenia ie ea pîrăul la sălcii. Acolo, cînd să se tribului Rău, înconjurat de războinicii săi, se ajeză oprească, era înainte o rîpu oară, unde l a biruitor la masa de piatră a faurilor i ceru vin. I s a aruncat calul i a rămas mort pe loc Ion adus vin. El a golit cana i a zdrobit o de capul unui Mîndru, care ajunsese primul. Roadedeal s a 56 5 Ńinut de cuvînt i a dat numele satului după cu aceea dragoste. Pentru a le rămîne în amintirea lor numele lui Mîndru, adică Mîndre ti. Pe locul mereu i a celor care aveau să fie, rîul a fost botezat în unde a murit Ion Mîndru s a pus un stîlp de memoria celui care nu putea fi niciodată uitat – „CIULUC”. piatră, care este i azi mai dincolo de fîntîna lui Panait Sava. Fata lui Mîndru cea mai mare Legenda rîului R ăut s a măritat cu un oarecare Harghel, alta s a Nu pot spune, cînd anume s a petrecut ceea ce am să vă povestesc acum. tiu doar, că în vechime măritat cu Gore i a treia cu Chitoroagă. oamenii din cele patru părŃi ale lumii s au adunat la soborul lor cel dintîi, unde au aruncat sorŃi de Filip H. Stratan, 87 ani împărŃială a uscatului. Cîmpia s a nimerit să i cadă plugarului. Dealurile cu pă uni mănoase i au căzut ciobanului. Pe urmă a venit faurul. El a luat ceea ce rămase piatra. Istoria satului S a dus faurul acasă i le a spus celorlalŃi: FraŃilor, norocul ne a părăsit i tot greul veŃii Bogze ti peste noi o să treacă. Satul Bogze ti este unul din cele mai Breasla făurarilor, auzind aceasta, i a încreŃit vechi localităŃi din Moldova. În documentele fruntea i s a mîhnit. Nu face să ne plîngem, că doar sîntem istorice e datat cu anul 1423, sat răză esc, făurari! spuse tînărul lor împărat. a ezat în regiunea de codru din Ńinutul Orhei. Faurii primiră cu demnitate ceea ce le hărăzise La început această localitate se numea ursita. Bratcova, în cinstea fraŃilor Bogdan, care au Mai întîi au văzut, că în Ńara lor nu cre te întemiat acest sat. Mai tîrziu satul cu tot cu iarbă. i au cioplit din piatră firi oare de iarbă. Nu teritoriu a fost dăruit unui boier pe nume licăreau nicăieri nici flori. i le au făcut din piatră. Nu cre teau nici arbori. i i au înălŃat. Ploaia, ca să Bogza care s a a ezat aici cu traiul i a răcorească pe toate în jur, au făurit o din piatră de dezvoltat acest teritoriu. De la acest boier i se aur. Au zidit apoi palate i le au împodobit cu statui i trage numele de Bogze ti. cu amfore pline de cîntece. Palatele lor ca de filde OcupaŃiile localnicilor erau: cultivarea erau i sprijineau cerul siniliu, care se lăsa în jos pe grîului, porumbului, meiului, a viŃei de vie, i de asupra stepei îndepărtate. pă unitul. Satul avea moară, oloiniŃă i un În una din zile, dinspre stepă se ivi o pasăre stranie. Cineva a zărit o i faurii, sprijiniŃi în cozile iaz. topoarelor, au dus mîinile strea ină la ochi. La 1770 e zidită o biserică de lemn, ctitorii căreia sunt famiile Curchi, Petică,
6 55 Numele de familie pur române ti a Coadă, călugării Ioan i Mana ie de la răze ilor coropceni era de Stegărescu, mănăstirea Curchi. łurcanu, Sprinceanu, Petrea, Cojocaru, La 1865 e ridicată o clopotniŃă. În anii Butnaru, Ungureanu, Olaru, Văcaru, 20 30 ai secolului XIX se ridică o altă biserică Coropceanu... din piatră, care activiază i în prezent. Pentru a i prelucra pămînturile boierul Ca i în toate satele, comuna Bogze ti a Coropcă i mo tenitorii lui au chemat din trecut prin vremurile vitregi ale vieŃii: războaie, Podolia Poloniei familiile Corciu, Caminschi, secetă, foamete, colictivizare, deportări etc. Badan, Rusu, Movilă. S a dezvoltat încet dar a dat societăŃii o În timpul războaielor ruso turce din sec. mulŃime de învăŃători, medici, agronomi i buni XVII XIX în sat apare familia eremet, care i gospodari. trage obîr tea din soldaŃi ru i ai contelui Ne mîndrim,că din acest sat mic se trag eremet din Rusia. mari personalităŃi istorice: • Minciună Mihail deputat în Sfatul łării.
• Autim Nica ex Metropolit al Dunării de jos din România
Legenda r ăului Ciuluc Cînd satele n aveau nume, deci nu mai erau Legenda satului sate, cînd rîurile nu erau botezate, pe atunci pe marginea unui rîu, trăia un om foarte bogat dar cu o Bane tii Noi inimă mare, suferise mult i soarta i a fost marcată rămînînd ciul. Era singur, nu avea nevastă iar copii nici atît. Chiar dacă era ciul i nu putea avea o viaŃă Un sătuc tînăr, a ezat pe pămînturi ca orice om el era totu i fericit. Iubea copiii, chiar dacă mănoase, nu departe de satul Băne ti, care nu i avea pe ai lui, s a învăŃat să i aline dorul cu ai î i deapănă istoria de prin anul 1910. Spun altora. „Un copil e o minune...” – astfel a spus el. Era bătrînii, că pe timpuri, era mare asuprire în iubit i respectat de toŃi cei din jur, mai ales de către cei mici, tot ce avea împărŃea. Trecea timpul i i s au Ńară, dar se găseau oameni curajo i, care în scurs ani, i a ruginit lanŃul vieŃii i i s a îngălbenit dorinŃa lor de a fi liberi, căutau noi pămînturi, pagina, a plecat pentru vecie într o altă lume, ve nică. cucerindu le sau cumpărîndu le i î i făceau Fără CIULU, căci a a i ziceau, nu mai strălucea vetrele lor . i iată pe aceste meleaguri au acela soare, nu mai curgea acela rîu, nu mai ploua 54 7 venit vre o 4 familii din satul Moara de piatră Odată din gre ală, cineva în loc de „Budălău” din raionul Dondu eni,au cumpărat pămînt de a zis „budăi”, i iată de atunci satul poartă la un boer pe numele Uvaliu i a a a început a denumirea Budăi se mări satul. L au numit Băne tii noi, deoarece era la vre o 2 kilometru de Băne ti i trăitorii, care se ocupau în special cu Legenda satului agricultura î i puteau comercializa produsele Coropceni în Orhei sau în BălŃi, căci satul se află la distanŃe egale de ambele ora e, agonisind TradiŃia populară orală a transmis din bani i înstărindu se. i astăzi localnicii se negura timpurilor, din generaŃie în generaŃie, ocupă de agricultură, fiind vestiŃi prin ca ul că conform obiceiului românesc, numit legea de oaie i vinul lor, dar mai ales prin pămîntului, satul Coropceni a fost străduinŃa lor de a agonisi bani. întememeiat de o ceată de viteji români
maramure eni în frunte cu capetenia lor,
boierul Coropcă. Legenda satului Mo ia cetei i a boierului Coropcă a fost dată de domnul Moldovei ca răsplată pentru Ghiliceni vitejia manifestată în luptele cu tătarii. Demult, tare demult pe aceste meleaguri Hotarele mo iei erau stabilite apriximativ: împresurate cu vii i livezi, cu codri umbro i, La răsărit (Est) – de la albia rîului din î i avea mo ia un boier. i a durat un castel Valea Avramanca pînă la Apus; de o frumuseŃe rară. Avea grajduri multe cu Vest – muchia dealului din dreapta vite i orătănii fel de fel, podgorii nemărginite. pîrăului Văii Lipcani la Amează Zi; În slujbă la boier veneau Ńăranii din Sud albia rîu orului MolovateŃ de la împrejurimi. Pe lîngă curtea boierească slugile vărsarea în el a pîrăului Avramanca, pînă la î i înjghebau, care un bordei, care o cocioabă vărsarea în el a pîrăului Lipcani, i a a a luat fiinŃă o nouă localitate… Nord pădurea de la Miază Noapte i În familia acestui boier cre tea un voinic balta rîului Răut. de o frumuseŃe rară, de tept i isteŃ cu numele Jumătate de mo ie (partea de Răsărit) a Ghilică. Nu era fată ori nevastă, care să l fi fost dată răze ilor iar jumătate de mo ie a fost dată boerului Coropcă 8 53 văzut măcar o singură dată i să nu i cadă Legenda satului drag inimii. Bud ăi Tînărului îi plăcea foarte mult pescuitul, deaceia mult timp i l petrecea la balta din preajmă. Aici la baltă veneau fetele i Demult, tare demult, pe cînd turcii î i nevestele la ghilit rufele i să l întîlnească pe făceau de cap pe meleagurile moldave, iată că cucona . Pe atunci s a înfiripat o frumoasă au dat busna i peste Singureni (azi Budăi), poveste de dragoste, între fiul boierului i o pentru a jefui i a lua în robie fete mîndre i tînără fată cu chip de zînă. Finalul acestei flăcăi voinici. iubiri a fost foarte trist, deoarece boierul a fost Bă tina ii, aflînd de intenŃia du manului împotriva căsătoriei fiului său cu această fată au fugit, ascunzindu –se în pădurea din săracă. apropiere. Văzînd că au fost du i de nas, turcii Tînăra, neputînd suporta despărŃirea de au dat foc satului tergîndu l de pe faŃa fiinŃa dragă s a înnecat. Această veste a pămîntului. zguduit împrejurimile. De frica turcilor, oamenii a a i n au mai Multă vreme oamenii din localităŃile ie it din pădurea ceea de stejari, ulmi,tei, vecine veneau la ghilit rufele la baltă i ca să l carpeni. Încetul cu încetul, singurenii s au vadă pe Ghilică care era vinovat de moartea acomodar la noile împejurări. Tăiau copacii fetei. făcîndu i bordeie pentru adăpost, semănau A a localitatea a început să fie numită ceriale, se ocupau cu vînatul i oieritul. În Ghiliceni. căutarea apei de potolit setea, singurenii au dat de un izvor puternic ce Ńî nea la rădăcina Există 2 variante a acestei denumiri: unui tei. Cu timpul, din cauza umezelii, inima 1. De la numele tînărului Ghilică. copacului a putrezit. Astfel, tulpina lui deveni 2. De la ghilitul rufelor. un budălău, adică o scorbură. Cînd cineva întreba; Legenda satului - Unde te duci? - La budălău, răspundeau. Cr ăsn ă eni Să vă spun eu cetăŃeni Despre satul Crăsnă eni, 52 9 Ce a fost, ce s a ntîmplat, AduceŃi l la mine, porunci tefan. De cînd satul s a format. Flăcăul întră i căzu la picioarele domnitorului. Stătu a a pînă cînd domnul îl luă părinte te Eu de cînd mă tiu, trăind de umeri i l ridică. Cîntecele le am iubit, Care i durerea ta, tinere?, întrebă Mie doinele mi optesc, domnul cu blîndeŃe. Ce am să vă povestesc. Flăcăul simŃind atîta căldură în vorba i purtarea împăratului îi destăinui tot focul De prin veacuri depărtate, inimii. Între două dealuri nalte, După ce sfăr i, tefan tăcu multă vreme, Într o vale cu izvoare, apoi invită cărturarul de la curte care i întocmi Din trei părŃi un codru mare o gramotă unde scria, că de azi înainte locul . de unde vinea Telene (a a fu el prezentat O priveli te frumoasă domnitorului) se va numi Telene ti i însu i Cu multe cîmpii mănoase, domnitorul va vorbi cu boierul i va fi na la Un cioban, cîntînd norocul, nunta lor iar aceste pămînturi care i vor purta i a aflat aicea locul. numele din veac în veac vor fi cadoul lor de nuntă. .. i ne se numea ciobanul, Trecut au secole. Această legendă fu Parcă Petre Crăsnă anul. întinată în cenu a anilor, dar în frumuseŃea i au venit mai mulŃi ciobeni fetelor, hărnicia i dibăcia bărbaŃilor bă tina i i au zis satul Crăsnă eni. se întrezăresc acei doi tineri din trecut care au avut îndrăzneala să i apere iubirea i să i i ncepînd de la o casă, zidească fericirea. Astăzi vatra ni i frumoasă • Telemea brînză preparată din ca sărat Alecsandru Furdui , învingător la concursul „Cea i priviŃi azi cetăŃeni mai frumoasă legendă a ora ului Telene ti” Satul nostru Crăsnă eni.
Multe s sate n lumea mare, Satul meu e ca o floare. Cîte zile voi avea,
10 51 vederea acestei fermecătoare fete tînărul î i Crăsnă enii oi cînta pierdu somnul . Dar i tînăra domni oară se Cîte zile voi trăi îndrăgosti de flăcăul chipe . Cîte zile a vînat Crăsnă enii i oi iubi. prin acele locuri boierul, îndrăgostiŃii se întîlneau pe ascuns. În ziua cînd trebuiau să plece flăcăul i a luat inima în dinŃi i a cerut o de nevastă la tată. Boierului îi plăcu Teleme, dar nu putea să i dea fiica din viŃă aleasă unui simplu cioban, chiar de acesta era Legenda satului de tept, înstărit i iscusit, spunîndu i acestea Verejeni în faŃă la plecare. Tînjea mult flăcăul, nu i mai priia nici lumina soarelui, nici ciriputul Cică, demult, povîrni urile dealului pe păsărilor, nici murmurul rîului. Dar după care este a ezat satul erau acoperite cu păduri multe zile de chinuri luă o hotărîre: î i adună de stejar i pă uni. i se a ezase cu traiul pe cele mai frumoase oi i vite , pescui în rîul din aceste locuri o femeie pe nume Vera. Ea preajmă pe ti frumo i i gra i, umplu cîteva cuno tea multe plante medicinale. tia cum să oale de lut cu miere, cîteva poloboace cu vin le pregătească i să le folosească la lecuirea negru i alb, luă o putinică cu brînză sărată, diferitor boli. pe care numai el o prepara atît de gustos, luă Îi mersese vestea acestei femei peste văi ciara aromată, în co uri împletite de el, mere, i dealuri. i veneau la dînsa oameni din prăsade, nuci i multe alte bunătăŃi care erau diferite părŃi pentru a se lecui. din bel ug pe acest picior de plai i porni Dar, cică, venind la ea odată oameni spre domnul Ńării, care pe acele vremuri era tocmai din părŃile Bugeacului au găsit bordeiul tefan cel Mare . Le închină la curte. Mult se pustiu. Mătu a Vera se stinse din viaŃă în miră i lăudă tefan cele aduse i închinate urma unei ploi torenŃiale. NecăjiŃii au găsit în i dori să l vadă pe acest vrednic bărbat. bordeiul ei multe leacuri preparate. Cum îl cheamă pe acest om ?, întrebă Au început singuri să fiarbă diferite domnitorul. plante din aceste legături, să guste din zeama Telene, răspunse un slujitor, care lor i mulŃi din ei s au vindecat. auzea cam slab, schimonosindu i Au hotărît să rămînă pe aceste locuri i numele. să întemeieze o a ezare omenească, care la început a fost numită Vereni, ca mai tîrziu să 50 11 se schimbe în Verejeni, nume pe care îl poartă turmele, ce pă teau în lini te iarba verde i pînă în zilele noastre. grasă sub triulul vesel i armonios al păsărilor, cînd albinele, în zborul lor harnic, se alintau în florile mirositoare ca din grădina Legenda satului raiului, cînd apele rîului erau mai limpezi ca Scor eni lacrima izvorîtă din adîncul ociului, demult, Ń tare demult o mîină de oameni, care i au ales Era toamna anului 1720. Un tînăr acest loc de trai încă pe vremurile, cînd omul cucona , hoinărind din sat în sat, din mo ie în trăia fără stăpîn i umbla mîndru, fără să i mo ie, alegînd vre o copiliŃă pe gustul inimii plece capul la alt om; cînd umbra văilor, lui, obosit i rupt de sete întîlni la poalele unui pămîntul i aerul cerului erau deschise nuc rotat un izvor cu apă cristalină i a hotărît tuturora, iar viaŃa se trecea lină ca un vis. el să descalice. Î i scoate cupa de la Casele i le construiau sub muchia pădurii, cingătoare i î i potole te setea. Tare i au mai care i încălzea , hrănea i odihnea în zilele plăcut cucona ului meleagurile întîlnite, fetele dogoritoare de vară. Trăiau în pace i lini te, frumoase, dar i apa din izvor. se înrudeau între ei , an de an lărgindu i Da... Iaca aici e raiul pe pămînt, hotarele săti orului. Erau ni te oameni frumoase meleaguri i boierii din apropiere pricepuŃi la toate celea, făceau cea mai dulce sînt gospodari de treabă. Bunăoară jupînul miere din toată regiunea, cea mai aromată Ignat – om de treabă. La miazănoapte – mo ia ciară. Animalele lor erau lini tite i bine lui Trei ViŃei. La asfinŃit – boierul Îndărătnic – îngrijite, răsplătindu i cu lapte, lînă, carne din tot om gospodar i bun la suflet. Cear fi să mi plin. Ba mai erau i foarte iscusiŃi în împletitul ridic conacul chiar aici în preajma nucului ista în lozie, în cioplitul în lemn, în Ńesutul chetra . i de ce nu, bani la chimir am, am covoarelor i alte măiestrii, care i atrăgeau pe putere, bogdaproste Domnului, dar cu vecinii din împrejurimi. însurătoarea, tare mi a mai plăcut fiica ce a Trăia în acele vremuri printre ace ti mijlocie a boierului Ignat i mare lucru pînă pe oameni un flăcău, care pentru măiestria sa de la Arhanghel să nu jucăm i nunti oara, se a prepara brînză a fost poreclit Teleme*. Într o gîndea tînărul. zi un boier îmreună cu fiica sa i oamenii săi, Zis i făcut. La treabă cucona ule care treceau prin aceste locuri, fu servit de ScoarŃă. însu i Teleme cu ca sărat i alte bunătăŃi. La
12 49 i iată a a 287 de ani pe meleagurile Legenda satului îndrăgite de cucona ul ScoarŃă cre te i Văsieni înflore te satul cu numele ScorŃeni, cu oameni gospodari, harnici i buni la suflet. Satul este, poate unul dintre cele mai pitore ti din Ńară. Înconjurat din trei părŃi de Codri Orheiului , pe un relief deluros, este păzit de vînturi i urgii. Spun bătrînii, că aici cîndva a trăit un boier, cu familia i cu argaŃii săi. A ezarea a a i se numea după numele boierului – GrăbăuŃi. Legenda satului Dar erau vremuri tulburi, într o zi dădu se năvală turcii i au prădat i ars totul din Codru temelie. Rămase satul pustiit. (întemeiat la 9 iunie 1607) După un timp pe aceste pămînturi s a Pe timpuri, se spune, că pe acest meleag a ezat cu traiul un boier Vasile i a ezării i se erau numai păduri i poiene bogate în ierburi zicea VasiliuŃi . Un timp s a numit Domanca, i flori frumoase. ca apoi să i se zică Văsieni. Iar de pe la 1603 Un cioban pierzîndu i turma a găsit o încoace doar a a i s a i zis Văsieni într una din poiene. Ciobanului i a plăcut mult acest loc i i a adus feciorii, Ei s au a ezat cu traiul aici. Erau cei mai vestiŃi „baci”. De era Legenda ora ului întrebat de cineva: - De unde ai a a oi frumoase? Telene ti De la „Băceni”, li se răspundea. „Nimic nu poate fi pentru om mai frumos ca trecutul, căci trecutul este tinereŃea i tinereŃea este fericire! A a i au zis i localităŃii. Mai apoi a fost Alecu Russo schimbat acest nume frumos cu denumirea Demult, tare demult, cînd cerul era senin „Be eni”. i albastru ca safirul, iar soarele strălucea ca După mulŃi ani, satul mărindu se i fiind ochii unui îndrăgostit, cînd cîmpii frumoase, situat între păduri, i a fost schimbată împrejurate de dealuri verzi, se întindeau mai denumirea în „Codru” – un nume nou i tot mult decît puteai prinde cu ochiul, iar păduri frumos. tinere umbreau dealurile, care străjuiau Aceasta e o legendă auzită din bătrîni. 48 13 Legenda satului Legenda satului Căzăne ti Chi Ńcani Legenda glăsuie te că denumirea satului Spun bătrînii, că denumirea satului provine de la cuvîntul cazan vas destul de ChiŃcani a provenit de la o văduvă cu trei copii, voluminos, avînd drept destinaŃie pregătirea pe care o chema ChiŃa. Bărbatul i a fost luat mîncării. Pe pămînturile acestea trăia un boier de turci prizonier i ea i a schimbat locul de foarte bogat, avea pămînturi întinse i trai a ezîndu se pe malul drept al rîului Răut, mănoase, pe care i le prelucrau argaŃii. Pentru care era acoperit cu stufării. Pe feciorul ei cel ace ti oameni se pregătea mîncare, fiind mai mare la cinci ani i l au dat ca bir turcilor. întreŃinuŃi de conac, într un vas mare i la Apoi au năvălit ungurii i feciorul al doilea vremea mesei argaŃii erau chemaŃi „Să Pa co a plecat la război contra ungurilor i a mergem la cazan”. De aici, chipurile , i căzut viteje te în luptă. Iar bătrîna a rămas denumirea satului. numai cu mezinul pe care îl chema Gheras, băiat harnic i curajos. Domnitorul Ńării, Legenda satului trecînd prin aceste părŃi a fost frumos primit Zg ărde ti de mamă i fiu i aflîndu le istoria vieŃii, a mulŃumit o cu o mo ie de 12 fălci de pămînt. Pămîntul trebuia lucrat i veneau Se spune, că satul Zgărde ti s a pornit de oameni i din alte părŃi, iar vădana îi ajuta cu la tefan cel Mare. Domnul Moldovei ar fi produse, rîul Răutul le dădea pe te i apă, trecut pe aici cu armata i a a s a întîmplat a a că cu ajutorul lui Dumnezeu puteau să i că i a pierdut zgarda de la calul lui. Acum, întreŃină familiile. Astfel s a format un cătun cînd tefan a mai trecut pe aceste locuri le a ce se numea ChiŃa, iar pe urmă s a numit spus o tenilor: „Hai să trecem prin locurile ChiŃcani. unde mi am pierdut zgarda” De aici i s a tras numele satului nostru Zgărde ti.
14 47 î i îndeamnă apele la vale. Aici, pe malul Răutului, se întindeau cîndva cîmpii mănoase, Istoria satului care bucurau lumea cu roade bogate, pă uni Codrul-Nou nemărginite, apă lină i răcuroasă. În mijlocul lor se înălŃă, ca o cetate, conacul cucoanei Satule bine îŃi ede, Olga Crî oveanca. Toate acestea îŃi fermecau Îmbrăcat în haină verde, ochiul i sufletul. Mi ai fost drag mereu a a, La cotitura apelor se văd urmele primelor Din copilăria mea. căsuŃe ale satului. Acestea au fost ridicate pe Spun bătrînii, că aici în vremuri de malul a a zisei Chiua, un mic afluient al rîului demult au fost numai cîmpii întinse i ima uri, Răut. încrustate de apele dătătoare de viaŃă ale Se spune că demult demult, aici s a rîului Răut. Localitatea a început să fie adăpostit un boier atras de aceste pămînturi populată abia prin anii 1921 1922 a sec. XX, mănoase. El a adus să lucreze mo iile numai cînd de la Braghicea, jud. Orhei i de la oameni ro ii, nesuferindu i pe cei smoliŃi. Cornova, Săseni de prin părŃile Călăra ului, Majoritatea oamenilor erau pistruiaŃi. Ace ti încep a se a eza aici primele familii cu scopul oameni i au adus denumirea a ezării de a desŃeleni pămînturile date. Pistruieni. Locurile, de unde se trăgeau ei, erau Au trecut anii, satul s a construit i s a împînzite mai mult de verdeaŃa Codrului bătrîn ridicat în deal. Astăzi sînt case mari,spaŃioase. i mai puŃin de pămînturi arabile, de aceea Chiar dacă există locuri mai frumoase, oamenii ace tia n aveau nici o izbîndă să i mai bogate, mai alese, pentru noi, hrănească familiile lor acolo. Astfel, venind din pistruienenii, el ne este cel mai scump. La noi inima Codrilor i stabilindu se aici, i au zis apa din fîntîni e mai dulce, cerul e mai a ezării date Codru Nou. Primii bă tina i au albastru, frunza e mai verde, soarele e mai fost: Gherghe BoŃan, Nicolaie Călugăr, Fedosii strălucitor, fiincă aici e satul nostru natal, e Cegodari, Nicolaie Turcu, Afanasie Bumbu, Ion patria patria noastră mică. Antoci, Gherghe CoreŃchii .a. Fiecare din (Povestitoare ZoiŃa eremet, 65 ani). ace ti gospodari stăpîneau cîte 6 ha de pămînt, dintre care 5 ha – roditor i 1 ha pă une, iar primele case le au fost – coliba i bordeiul.
46 15 Deci, nu e greu de presupus că ace ti multă i bună. i stăteau ei pe aici primăvara oameni se ocupau cu agricultura, prelucrau i vara, iar toamna tîrziu plecau... i s au mai pămîntul cu boii, cu plugul, cultivau grîu, orz, scoborît i alŃi mocani cu oile lor pe malul păpu oi, soie, floarea soarelui, iar ca nutreŃ Răutului, căci iarba putea să îndestuleze animalelor le servea părîngul, o plantă cu multe turme. frunze alungite, cu flori spiciforme cultivată ca De la o bucată de vreme ce s au gîndit furaj. mocanii no tri, că au prins a i face bordee i Oficial satul Codrul Nou a fost înregistrat nu se mai duceau de aici în timpul iernii. i cu în anul 1924, ca a ezare rurală situată în vremea s au clădit multe bordee, căci iarna î i partea de nord a jud. Orhei, la cca 25 km de adunau toŃi mocanii oile într un loc, unde î i Orhei i la 40 de la staŃia de cale ferată strîngeau de cu vară fînul trebuincios. În Rogojeni. vremea iernii, cînd se cam isprăveau bucatele, În anul 1940 – la Codrul Nou se deschide oamenii au prins a veni ei la bordeele o coală primară cu sediul în casa lui mocanilor după brînză de oi, aducîndu le în Gheorghe CoreŃchii. Primul dascăl, care a schimb făină de porumb, fasole, cartofi i instruit copiii din partea locului a fost Teodor miere de albine. i se făcea schimbul acesta Ro ca, iar primii discipoli au fost: Zinaida toată iarna. Iar dacă se întîlneau oamenii în Cegodari, Ion i Xenia BoŃan, Pricop Răileanu, drum i se întrebau încotr o merg, cei ce se Bumbu Axenia, Fiodor Garbuzov, Maria duceau la mocani spuneau că se duc la Cojohov .a. brînzari. Mai tîrziu, cînd s au clădit case în loc În anul 1941 cînd a început războiul, de bordee, i s a zis satului „Brînzeni”, căci a a coala a trecut cu sediul în s. Zahareuca, ca i a rămas numele, după trebuinŃele celor ce mai apoi, spre sfîr itul războiului în 1944 să mergeau la mocani. fie mutată din nou în sat. Suportînd lipsurile războiului, copiii de atunci oricum rămîneau Legenda satului dornici de carte i frecventau lecŃiile. N aveau nici cărŃi, nici caiete. În loc de caiet le serveau Pistruieni ni te scîndurele care erau numite din ruse te Legenda satului Pistruieni glăsuie te: „doscă”, iar stiloul era înlocuit cu un creion Răsar în depărtare frumoasele împrejurări ale numit pe atunci „grif”. MicuŃii erau îmbrăcaŃi în Pistruienilor. Îmblînzit de soare, satul dormitează la o talpă de stîncă. Bătrînul Răut 16 45 haine cusute mai mult manual, din pînză de Legend ă satului cînepă, i desculŃi. Brînzenii Noi Principalele obiecte studiate pe atunci erau: limba moldovenească, aritmetica i tiinŃele naturale. Cu 300 i ceva ani în urmă, cînd Odată cu revenirea colii în sat, aici vine Moldova era devastată de turci i tătari, să lucreze Stratu Ion Zinovei, învăŃător care a norodul de ba tină nu putea să ducă o viaŃă cultivat dragostea de carte i cultură multor stabilă i deseori î i schimbau locul de trai. generaŃii de copii. MulŃi oameni părăseau locurile natale i i În anul 1950, la Codrul Nou este căutau lini te în alte părŃi. A a s a întîmplat întemeiat sovhozul „Codrul Nou”, primul cu un grup de oameni, de prin părŃile director de sovhoz era d nul Epitanov, iar noua Achermanului, cam prin an.1670, care au gospodărie dispunea numai de 10 vaci, cîteva părăsit locurile de ba tină i au pornit spre perechi de cai i un număr mic de porcine; la miază noapte, ajungînd pe malul Răutului. fel se mai ocupau în continuare cu agricultura Aici, găsind locuri ferite de asupritori i pă uni i abia prin anii 1960, la Codrul Nou iau bune pentru vite, s au a ezat cu traiul amploare a a ramuri ca viticultura i definitiv. La început erau numai vre o cîteva pomicultura. În 1963 este întemeiat un atelier familii i anume: Morăre tii, Bolocăne ti, de altoire a buta ilor de vie i a pomilor Bănăre ti. Aceste familii se ocupau cu fructiferi, un număr mare de gospodari locali cre terea oilor i pescuitul. Au devenit me teri dădeau Ńării, pe atunci, 1.5 mln. de buta i iscusiŃi în facerea brînzei. Din împrejurimi altoiŃi anual, iar sovhozul dispunea de veneau la brînzarii de pe Răut i cumpărau aproximativ 1000 de podgorii i aproximativ brînză i de aici denumirea satului BRÎNZENI. (Din spusele bătrînilor Ursan P. i Morari I.) 200 ha de livezi. În anul 1970 la Codru Nou erau deja o Legenda satului coală primară, casă de cultură, grădiniŃă – cre ă, punct medical, ospătărie, atelier de Brînzenii Vechi deservire socială, apeduct, magazin, gheretă. Sînt cîteva sute de ani de atunci. CîŃiva În 1974 a fost înfiinŃată biblioteca sătească. mocani, gospodari de la munte, veniseră cu Recensămîntul din anul 1971 a numărat oile lor pe malul Răutului, unde era iarbă 671 locuitori, la 01.01.2007 erau 806 locuitori.
44 17 Primii dascali învăŃători au fost românii Legenda satului Muntianu i Lupu. În timpul războiului trăitorii acestui sat Nuc ăreni au trecut i ei prin foame, mizerie, frică i groază. Legendă spune că timp îndelungat a O parte din familii se evacuau la stăpînit mo ia un boier local pe nume – ChiŃcani, Negureni, Vaduleca, Brînzeni. Hotsilcău care avea curŃile sale aici . Vecinilor După război Ratu ul a început a i le venea cam peste mîină cînd treceau pela el, restabili gospodăriile. găsindu se cam într o parte de toate În 1949 s a început colectivizarea i drumurile. Astfel i ziceau, cînd erau întrebaŃi primul colhoz s a numit „Voro ilov”,cu sediul unde se duc: „Mă duc la Îndărătnici”. A a i s la Zăicani, apoi „Jdanov” cu sediul la a numit localitatea mulŃi ani. Iar în anul 1983, ChiŃcani, apoi ”Drujba” sediul Zaicani; numele satului a fost schimbat în Nucăreni, „Victoria” cu Sărătenii. deoarece satul e vestit prin varietatea de pomi Prima coală în Ratu a fost în de nuci . gospodăria d nei Petric Natalia. Apoi s au În anul 1911 o parte a mo iei este deschis: punctul medical, club, bibliotecă. Mai arendată de O. Mihail. tîrziu s a construit restaurantul „Ciocîrlia” i În 1916 mo ia Vodoped este arendată în grădiniŃa de copii, fabrica de păsări, etc.. În suprafaŃă de 360 desetine i 2160 ari pătraŃi 1989 s a înfiinŃat primăria, coala din Zaicani de pămînt, de 88 de îndărăpniceni care erau a trecut la Ratu în sediul grădiniŃei. lipsiŃi de pămînt. În 2000 s a înfiinŃat staŃia telefonică. În În anul 1901 împuternicitul satului 2005 s a gazificat satul. Gheorghe Ion Cibotaru arendează de la Credem că acest sat va avea un viitor mănăstire 573 desetine de pămînt, pînă în bogat cu evenemente i fapte demne de laudă. anul 1907, în sumă de 1342 ruble. În anul Sperăm că Domnul nu ne va părăsi ,avîndu 1903 ScaleŃchi Nicolaie Ion cumpără 25 ne pururea sub ramura bunăvoinŃei sale. desetine de pămînt de la mănăstirea Galia.
Mănăstirea încasa sume fabuloase de bani, iar arendatorii exploatau pe sărăcimea satului. Împotriva mo ierilor sau arendatorilor răscoale nu au avut loc. 18 43 Primele gospodării au fost durate în anul Prin reformă agrară, în anul 1868 1908. Primii locuitori au purtat următoarele locuitorii satului primesc nadeluri de 10 fălci nume de: Drabenco; Zubcov; Petrică; pili; de pămînt fiecare. Moraru. Mănăstirea Vodoped le arendă pămîntul LocuinŃele lor erau într un stil simplu încasînd sume fabuloase. În fiecare an după acoperite cu stuf, pereŃii împletiŃi cu nuiele i cum zic bătrînii, venea după dijmă, un unse cu lut. reprezentant al mănăstirei a a zis „Cercel” le Casa era alcătuită din casă mare, iatac cerea să facă clacă boierească, cu timpul ei i tindă. devin argaŃi, depindeau cu totul de Ńăranii Aceste familii deŃiniau cîte 17 ha de înstăriŃi. pămînt ,arate, nearate prelucrate cu plugul de În anul 1897 ob tea satului zide te un boi, boronă i alte unelte de muncă. Aceste local de coală în care învăŃau i copii din pămînturi aparŃiniau boierului Uvaliu. satul łînŃăreni. Ea există i astăzi, este Lîngă han se afla un hambar lung care folosită ca ospătărie, sală sportivă. aparŃinea acestui boier. În posesia lui mai era i moara de piatră de pe malul Răutului de lîngă Sărăteni Vechi. Prezentul izvor de lîngă Ratu , pe rîpă, a Legenda satului fost cîndva fîntînă acestui boier. În preajma S r tenii-Vechi trăia i boerul NemŃianu. ă ă Satul nu s a mărginit numai cu aceste După spusele bătrînilor satului, cică gospodării. primul locuitor al satului Sărăteni a fost un Cu anii el a crescut. Pe aceste pămînturi mo ier cu numele Iancu Hamalîc. Veneau s au a ezat i alte familii, venite din alte părŃi Ńăranii de prin împrejurimi i lucrînd la el i au cele mai multe fiind familii tinere din Zăicani. făcut i ei locuinŃe i a a a luat fiinŃă satul În 1918 după Marea Unire au loc unele Sărăteni. schimbări. În mijlocul satului era o lăsătură, care de Ratu ul se afla un judeŃul Orhei, plasa la ploi se umplea cu apă i toată vara cîntau Telene ti, comuna Verejeni. broa tele i buhaii de baltă prin stufări ul care Copiii din Ratu învăŃau la coala cre tea. primară din Zaicani. În verile secetoase, apa se retrăgea, pămîntul se usca i devenea crăpăcios, totul 42 19 era acoperit cu un strat gros de săruri, era alb lumii despre satul lor natal peste tot unde i parcă era nins. Oamenii îi spuneau acelui loc – au desfă urat activitatea. sărături, de unde i denumirea satului. Un aport incontestabil la dezvoltarea La început îi ziceau SărăŃeni, iar cu timpul i culturii naŃionale i un merit deosibit îl are au zis Sărăteni. Partea de sat de dincolo de pictoriŃa Eleonora Romanescu născută la 26 acel loc a a i a rămas pînă în zilele noastre aprilie 1926, iar în arta coreografică îi Sărături. menŃionăm pe ScaleŃchi Valeriu i Malendra - Unde te duci? Pintilie dansatori în asamblul de dansuri - Pe sărături! populare “Joc”. irul acestor personalităŃi nu Deoarece satul se afla la centru, pe aici sfîr e te aici. El include personalităŃi de deseori treceau o tile în timp de război i diferite vîrste i domenii i care urmează a fi adeseori făceau popas în sat pentru a se continuat de generaŃiile în cre tere. aproviziona cu provizii pentru soldaŃi i animale. Legenda satului Fiind aceste popasuri prea dese unii oameni nu puteau să le Ńină piept cu de toate i o Ratu parte din ei s au refugiat peste deal, unde a luat na tere s. Sărătenii Noi, iar satul vechi a Legenda despre s.Ratu nu i mare. Aici început să se numească Sărătenii Vechi. la răscruce de drumuri, în cîmp deschis a fost cîndva un Han popas, pentru tine călătorule. II variantă: i locul s a făcut auzit peste ani de mulŃi Cîndva, demult, pe cînd oamenii trăitori din inima plaiului care îndrăgindu l, s schimbau sarea pe aur, ni te negustori bogaŃi au hotorît a i întemea săla uri aici. cu carele pline cu sare, treceau pe lîngă o A a porne te legenda uneia din satele mla tină din valea Răutului. Li s a părut Moldovei cu un nume ce e călătorit i ajuns drumul lung i au hotărît s o ia de a dreptul aici tocmai de prin părŃile Baltice ceea ce prin mla tină. Carele s au inglodat. Ca să înseamnă în limba germană Han oprire. poată scăpa cu zile, negustorii au aruncat Aici într o ogradă mare poposeau cu sacii în stuhărie i au ie it la drum. Dar cum trăsurile încărcate diferiŃi negustori, pentru a să se întoarcă acasă fără sare? MîhniŃi i odihni caii obosiŃi i a se încălzi pe timp de amarnic nu tiau ce să facă. În timpul acesta iarnă la o vatră caldă, s au pentru a i potoli setea pe timp de vară cu ar iŃă. 20 41 Pe vremea turcilor, cînd populaŃia, era un necunoscut trecea prin acele locuri. Auzind jefuită permanent, un locuitor al or.Telene ti de la negustori întîmplarea cu sarea le a spus: pe nume Mihala a fugit în păduri ca să se „Dacă sarea aŃi dobîndit o prin muncă cinstită, ascundă i să i păstreze avutul. A săpat un nu face să vă văicăraŃi. Degrabă veŃi cunoa te bordei unde locuia cu toată familia sa. După el preŃul trudei voastre.” i a plecat în drumul sau mai refugiat i alte familii. Au tăiat fî ii de său. A urmat o zi cu soare, de a secat păduri i au croit loturi de pămînt ca să aibă mla tina i negustorii s au întors bucuro i cu cu ce exista. Primul locuitor al satului a fost pe sare pe la casele lor. i au dat seama cu toŃii, nume Mihala , deaceia I s a dat i satului că Dumnezeu ajută oamenilor harnici în denumirea de Mihala a. momentele grele. Unii i au luat familiile i s au întors în aceste locuri. Au ridicat un loca Istoria satului sfînt i s au a ezat cu traiul în jurul bisericii.
Leu eni. Legenda satului Istoria unei localităŃi este asemenea unei biografii omene ti. E vorba de un sat vechi cu Cucioaia tradiŃii i obeceiuri seculare, cu oameni Pe la începutul secolului XVIII pe teritoriul harnici, ospitalieri i de tepŃi. Satul Leu eni satului nostru s au a ezat cu traiul un grup de este situat în regiunea de centru a R. oameni. De la acest grup, numit „Crucea Moldova. liudei” a i provenit denumirea satului Legenda ne spune că i ar trage Cucioaia. denumirea de la un oarecare boier Leu eanu, Cei mai vechi locuitori ai satului a fost fost descălicător i primul proprietar a familia Cociorvă unde i s au păstrat i pînă în localităŃii. O pagină destul de însemnată în zilele noastre în memoria lor diferite denumiri istoria unei localităŃi o prezintă personalităŃile de loturi de pămînt unde au avut mo ii. Ca de care s au născut i au crescut în Leu eni exemplu: în es la Serafim, via coanei Anicăi, aducîndu i aportul la dezvoltarea culturii în sala adîncă la Larisa i multe altele... materiale i spirituale atît a comunităŃii date Primul colhoz care a fost întemeiat a fost cît i a societăŃii umane în întregime. Ace tea „Andreev”, mai apoi a fost schimbat în au purtat faima locurilor de ba tină, vorbind „Moldova Socialista”, iar mai tîrziu în colhozul „Cotovschi M. I.”. 40 21 Primul pre edinte de colhoz a fost numit Un interes deosebit pentru localnici i un cetăŃean din s. Chi căreni dom. vizitatori prezintă stîncile, izvoarele care sînt GheorghiŃă, mai apoi a fost numit Vojdai sub ocrotirea satului, casa tătarilor i staŃia Vasile. hidrocentrală de pe Răut, cariera de piatră. Primul primar a fost numit Filache Atestat la 22 aprilie 1640 un sat de răze ti Codreanu. Mai apoi a fost numit în funcŃie de care se îndeletniciau cu cultivarea viŃei de vie pre edinte al sovietului sătesc Legaci i culturilor cerealiere. În rezultatul Alexandru. colectivizării, în anul 1940 s a format colhozul, biblioteca sătească, care i a început activitatea în anul 1955, iar în anul 1957 s a Legenda satului deschis clubul sătesc, punctul de mo ie i Ine ti feld er în 1957, iar coala din 1860 duhovnicească, mai apoi, în 1874, coala Satul Ine ti este atestat din anul 1643. primară. Pămînturile acestei localităŃi au fost pustii, dar Satul Ordă ei este situat în partea de aparŃineau unor oameni foarte bogaŃi, dîn ii nord vest a raionului Telene ti, pe traseul aveau conac, stăpînă era cucoana Leunătoaie, republican Chi inău Soroca, la o distanŃă de din Cubolta, sat de prin părŃile BălŃilor. 98 km de capitală i la 20 km de staŃia de cale Lucrau aceste pămînturi argaŃii de la ferată Rogojeni, pe stîncă de pe malul Răut. În curte care erau adu i primăvara devreme i se partea de nord se învecinează cu satele întorceau toamna tîrziu. ArgaŃilor nu prea le Prodăne ti i Căpre ti, la est cu satul plăceau, cum se purtau stăpînii cu ei. Mai des Pistruieni, la miază zi cu Brînzenii Noi i la visau să aibă o palmă de pămînt a lor, s o vest cu mo iile satului Tîr iŃei. SuprafaŃa prelucreze i să se folosească de roadele totală a satului constituie 2251 ha. muncii lor. Primul care a încercat să ceară pămînt, a fost un flăcău mîndru i neînfricat, pe nume Legenda satului Ion. El o roagă pe cucoana Leunătoaie, căruia îi aparŃinea aceste pămînturi, să i deie un Mihala a: petec de pămînt drept răsplată pentru munca Satul Mihala a a fost întemeiat în anul depusă de el i tot neamul lui. La început 1588. Cîndva, demult, pe teritoriul satului se cucoana s a înfuriat de a a obrăznicie, apoi aflau păduri. 22 39 Lucrătorii bisericii, nunta ii satului au dat foc mai chibzuind, a hotărît să i deie pămînt lui la sat i s au retras. Ion, cu condiŃia, ca el să ierneze aici i să Năvălitorii rămaseră fără hrană pentru păzească uneltele agricole, ca să nu mai fie o teni i cai. Conducătorul o tii tătăre ti ar fi duse toamna la curte. zis “Orda na eii” ceea ce ar însemna de a Cucoana Leunătoaie i a dat un petec de încăleca caii i a pleca. Această frază a servit pămînt lui Ion pe malul unei rîpe, sub pădure, drept una din versiunile de numirii localităŃii. între cele două dealuri. Greu a iernat, singur II variantă: Ion. Primăvara devreme a început să lucreze Mai există o altă variantă de denumire pămîntul, tia că că mai tîrziu va argăŃi la a satului,adică cuvîntul Ordă ei provine de la curte, nu va avea timp, va trebui să cuvîntul “Hoardă”(hoarda tătărească) i muncească la cel al cucoanei. “ eih”(conducător). Cu timpul în pronuntare H Pe ogorul său Ion a semănat in, dar nu s a pierdut i iau zis localităŃii “Ordă ei”. se pricepea cum să l prelucreze, de aceia a III variantă: hotărît să se însoare, cu atît mai mult, că nu Încă o versiune e că această seminŃie de înceta să se gîndească la o Marie de la curte. oameni de pe aceste locuri din cele mai Cînd a adus cucoana argaŃii la lucru, Ion străvechi timpuri au fost păstori, crescători de a cerut o pe Maria de nevastă, cucoana le oi, de aici i toponimicul satului Ordă ei permite căsătoria de frică să nu l piardă pe Urdă ei de la urdă, mai ales că satele vecine Ion, ca paznic i ca argat, că era harnic foc. au nume de păstori: Căpre ti, Brînzeni Iarna următoare le a fost mai vesel, .a.(conform documentului Urdă ei pe Răut Maria prelucra inul, iar Ion i a me terit toate Ńinutul Orhei 1670). uneltele de prelucrare: bătător, ragilă, furcă, La început satul era alcătuit din opt stative, cheptene. gospodării, o vădană, trei burlaci, cinci mazili În a a fel, Ion i Maria au devenit vestiŃi i trei lupta i. Pămînturile au diferite prin părŃile locului la prelucrarea inului, a toponime, după denumirea fo tilor stăpîni ca: pînzei de in. Planul Popii, Izunii, Bărboi, Colun .a. Negustorii din tîrgul Telene ti au negociat Un sat i o istorie avem care ne este cu Ion i Maria să le pregătească o cantitate scumpă de la mic i pînă la mare i datoria mare de pînză de in pentru a o vinde. Ion a fiecăruia e de a ne cunoa te trecutul pentru a fost nevoit să angajeze la lucru argaŃi ca să trăi prezentul i a zidi viitorul. dovedească comenzile primite de la negustori
38 23 Au trecut ani, s au născut copii, s au Oriunde a pleca extins mo iile localnicilor. Cu drag mă voi întoarce Astfel localitatea respectivă, megie ii o La ba tina mea,Chi telniŃa!” numeau Ineasca, mai apoi a devenit Ine ti. Legenda satului Legenda satului Ord ă ei: Ciulucani Ordă ei e un sat cu o a ezare pitorească pe Totul începe cu o istorie, totul are o geana unei stînci de piatră reabilitată de legendă. veacuri pe malul răului Răut. Apa ne alină „...Din dor în dor trăiesc o viaŃă, sufletele, izvoarele ne potolesc setea. Ne Alături de acest pămînt, bucură ochiul florile ce răsar în cîmp, copacii Păstrez a neamului credinŃă ce i pun ve mîntul în plină primăvară, i ve nicul cuvînt.” păsările ce se întorc la cuibul lor. Clopotele Timpul este nemilos cu noi dar el i a bisericii ne ve te te zile pline de credinŃă i spus cuvîntul i a dat nume pămîntului drag i frumuseŃe sufletească. Amurgul serilor satului meu natal. preveste te întoarcerea turmelor de la pă une. ...Cînd porumbeii pe atunci Iar aerul de aici e ve nic proaspăt i dătător Zburau voio i pe cer, de viaŃă. Cînd soarele zîmbea prin lunci Un sat cu oameni harnici, omeno i, buni Fiind ca un mister. la suflet i mărinimo i, care zilnic î i admiră A fost creat deja pămîntul, a ezarea i care din cînd în cînd mai zăbovesc i omul stăpînea să povestească legenda auzită din bătrîni, ce Cu primul său cuvînt, copilul mărturisea: Pe mama ntinerea”. Că satul la început a avut o a ezare pe ....Astfel spune o legendă despre locurile malul Răutului înspre moară (Hutor.) astea, despre satul meu. Povestesc bătrînii că era satul alcătuit din Aici unde cerul e senin, cîteva case i o bisericuŃă din lemn. Se spune Unde păsările cîntă că într o zi de duminică, cînd în sat se i de viaŃă totu i plin, petrecea ceremonia de căsătorie a doi tineri, Doina omul cînd ascultă. au năvălit tătarii i au omorît tinerii căsătoriŃi 24 37 biblioteci, oficiu po tal, ospătărie , cîteva Numele satului Ciulucani provine de la magazine. rîul Ciuluc care i are cursul la marginea N.Varzari a lăsat o etapă, încărcată de satului. zbucium i triumf, în istoria s. Chi telniŃa. Cîndva acest rîu era mare i avea un Chi telniŃa se mîndrea cu un cor popular debit bogat de apă. Rîul care a fost cîndva „Poiana”, condus de dirijorul Victor Creangă, mare, apoi maestru în artă din r. Moldova, care a ridicat devenit mic are o legendă demnă de ascultat. corul popular „Poiana” la o înaltă treaptă Cînd satele n aveau nume, deci nu mai prosifionistă, culegînd aplauze în Ńară i peste erau sate, cînd rîurile nu erau botezate, pe hotare: la Moscova, Riga, Minsk, Curtea de atunci pe marginea unui rîu, trăia un om foarte Arge . bogat i cu o inimă mare, suferise mult i La 1 ianuarie 2001 în satul Chi telniŃa soarta i a fost marcată rămînînd ciul. Era erau 3886 locuitori. singur, nu avea nevastă iar copii nici atît. Se spune că locuitorii din cele mai vechi Chiar dacă era ciul i nu putea avea o viaŃă ca timpuri s au ocupat cu agricultura, însă pe orice om el era totu i fericit. Iubea copiii, chiar lîngă aceasta se ocupau i cu cre terea dacă nu i avea pe ai lui, s a învăŃat să i aline stupilor de albini, felurite meserii: morăritul, dorul cu ai altora. „Un copil e o minune...” – iar femeile cu Ńesutul covoarelor i cusutul astfel a spus el. Era iubit i respectat de toŃi feluritor uzoare pe ervete, căma e. Această cei din jur, mai ales de către cei mici, tot ce deprindere frumoasă se transmite din avea împărŃea. Trecea timpul i i s au scurs generaŃie în generaŃie înfrumuŃesînd casele. ani, i a ruginit lanŃul vieŃii i i s a îngălbenit Cu multă iscusinŃă dibăcie se pregăteau pagina, a plecat pentru vecie într o altă lume, din lemn unelte pentru lucru. A a de exemplu ve nică. „stativa” pentru Ńesutul covoarelor, Ńolurilor cu Fără CIULU, căci a a i ziceau, nu mai diferite uzoare moldovene ti, obiecte de strălucea acela soare, nu mai curgea acela folosinŃă casnică: covată, budăie , covăŃică de rîu, nu mai ploua cu aceea dragoste. Pentru a copt pîine, linguri din lemn. le rămîne în amintirea lor mereu i a celor care Se păstrează multe obiceiuri frumoase aveau să fie, rîul a fost botezat în memoria ca nunŃile moldovene ti, conocăriile, cîntece i celui care nu putea fi niciodată uitat – dansuri. Sătenii adeseori zic: „CIULUC”, de unde i numele satului nostru – „Oriunde nu m a duce, „Ciulucani”.
36 25 Astfel spune legenda satului nostru iar ce rămase brusc fără învăŃători, fără medici, fără va spune legenda despre noi vor ti cei ce vor preoŃi. fi i vor continua viaŃa. Astfel în 1940 au plecat peste 13 mii industria i, negustori, i mo ieri basarabeni, circa 500 preoŃi i călugări, învăŃători i juri ti. Legenda satului Pe teritoriul „eliberat” imediat au întrat în Suhuluceni funcŃiune legile teroarei ro ii. Foametea, deportările în Siberia au lăsat răni adînci în viaŃa Chi telniŃei în anii 1949 Se poveste te că locuitorii acestui sat, nu 1951. Dacă la 28 iunie 1940 populaŃia numai că se ocupau de agricultură, mai localităŃii era de 3279 oameni, apoi la 10 prelucrau lîna oilor pe care le aveau în noiembrie 1949 era doar 2715 persoane cu gospodării. Se mai cultiva i cînepa. Ea se 564 suflete mai puŃine. tăia, se înmuia în iazul din preajmă, se usca, În primii apte ani de muncă cu hurta se bătea, ca mai apoi să se toarcă ca i lîna, colohozolui din Chi telniŃa s a ales cu o să se depene pe vîrtelniŃă de unde se scotea datorie faŃă de stat în mărime de 1 mln de scul. i deoarece gospodinele harnice scoteau ruble. Activi tii de partid măturau făŃarele, la sorit multe sculuri au început să numească transportînd la gară ultimele grăunŃe. Banca localitatea Suhuluceni. blocase conturile gospodăriei, contabilii nu aveau pe ce să i cumpere cerneală i hîrtii, II variantă: oamenii săraci i nemulŃumiŃi. Pe la 1789 odată cu armatele ruse ti În 1963 este numit în fruntea Colhozului care luptau pentru pămînturile moldovene ti „Pravda, tînărîul agronom Nicolaie Varzari. veneau i voluntari români cu orientare pro Harnicul specialist găsi repede limbă comună turcă. cu oamenii. În curînd colhozul achită datoriile Lor li se distribuiau pămînturi i desigur faŃă de stat, plantă vii i livezi de elită, cele mai rele, mlă tinoase. În zilele însorite construi un complex zootehnic i o largă reŃea acele locuri mlă tinoase străluceau i ele erau de irigaŃie. Asfaltă strada centrală, zidi casa numite „suhie luci”. De atunci i se zice de cultură, blocuri noi pentru coală medie, „Suhuluceni”. librărie, punct medical, casă de copii, două
26 35 din Chi inău i Ia i, cerînd cu documente la mînă drepturi i privelegii de dvoreni. Acest Legenda satului neam de oameni perseverenŃi i îndărătnici le Hiri eni făcură mari dureri de cap conŃopi tilor Ńari ti. La Chi telniŃa la 18 iulie 1835 dintre 166 Satul Hiri eni este unicul dintre cele mai familii de gospodari, care pretindeau la vechi sate din Moldova. Istoricul Polevoi drepturi de boieri i vechi o teni, numai 52 de enumăra aproape 30 sate din codrii Moldovei, familii au trăit clipa bucuriei. cele mai vechi printre care i satul Hiri eni. El În 1859 Chi telniŃa întrunea 245 a fost pomenit pentru prima dată în anul 1429 gospodării (619 bărbaŃi i 568 femei), dar într o diplomă de a lui Alexandru cel Bun ca pămînt avea puŃin numai 2595 desetine. De fiind vechi din veac in veac. aceea unii Ńărani rîvneau să plece în Caucaz. Se poveste te din bătrîni, că denumirea În vara anului 1872 holera a secerat aici acestui sat ar proveni de la un boier bogat pe 56 oameni, peste 3 ani satul î i revine, el nume Hiri anu. i acest boier, venit de prin număra 295 de gospodării cu o populaŃie de părŃile Orheiului, călătorea adesea pe 1489 suflete. meleagurile noastre. Hiri anu s a gîndit că ar coala parohială de la poarta bisericii a fi bine să se mute cu traiul aici. i iată că el î i fost recunoscută de către autorităŃi abia la 13 aduce familia i slugile aici pe pămîntul decembrie 1862, după ce părinŃii au dat acesta. consimŃămîntul ca elevii să înveŃe în limba Lucrînd pămîntul, cultiva diferite culturi rusă. i totodată cre tea animale. După moartea sa În septembrie 1922 Ńăranii cu puŃin acest sat îi poartă numele. pămînt au primit gratuit 1469 hectare de Deja în anul 1772 în sat erau 34 teren arabil. În anul următor Chi telniŃa gospodării, unde trăiau 150 oameni, rupta i i dispunea de 2 coli primare, funcŃionau răze i... ambele biserici. Cele 250 gospodării numărau Legenda satului 1401 bărbaŃi i 1465 femei. Dar la 28 iunie 1940, cînd s a anunŃat Băne ti predarea Basarabiei, din Chi telniŃa s au Se spune, că primii trăitori de pe aceste refugiat peste Prut zeci de famili, localitatea locuri au ales loc bun de trai anume aici lîngă rîul Ciulucul Mare, alături de apa necesară 34 27 pentru animale i alte nevoi. Ace ti puŃini pomeniŃi boierii Toader Mălai i Nicolaie locuitori de aici se ocupau cu prelucrarea Brădescu. Conflictele locale se rezolvau cu pămîntului i cre terea animalelor pentru ajutorul preoŃilor sau sfatul bătrînilor. aprovizionarea familiei. În timpul războiului ruso turc i cum acest loc coincide cu jumătate de administraŃia militară rusă încearcă să recrute cale Orhei BălŃi, drumeŃii care veneau din voluntari din rîndul o tenilor lăsaŃi la vatră. La părŃile Orheiului i plecau la tîrgul din BălŃi Chi telniŃa în 1772 au acceptat acest act parcurgînd jumătate de cale aveau nevoie de numai patru bărbaŃi, restul au dat bir cu popas pentru adăparea animalelor i puŃină fugiŃii. Au fost parŃial scutiŃi de bir preotul odihnă. Se opreau la aceste cîteva case, unde Năstase, călăreŃii căpitanului Constantin i se odihneau în siguranŃă. La plecare, ace ti mazîlii lui Tudose Untilă. drumeŃi se răsplăteau în bani. Iar la tîrg La 12 iulie 1781 domnitorul Moldovei întîlnindu se cu alŃi cunoscuŃi erau întrebaŃi Constantin Moruzi porunce te serdarului din unde s au odihnit, atunci ei răspundeau că la Orhei să determine partea de mo ie a lui O. cei băno i. Meleca din Chi telniŃa. La 2 iulie 1782 – să Le mergea vestea acestor locuitori de aleagă ocinile răze ilor ce aparŃineau oameni băno i. neamului Stratulat. Băno i apoi – Băne ti. AdministraŃia basarabeană insistă ca Anul înfiinŃării satului – conform datelor de la populaŃia bă tina ă să depună jurămînt de muzeul istoric 1437. credinŃă Ńarului i imperiului rus, mazîlii care refuzau să facă acest lucru erau trecuŃi în categoria Ńăranilor simpli. Astfel în 1817 la Legenda satului Chi telniŃa s au înregistrat numai 27 familii de Cî la mazîli, celelalte 60 familii, printre care răze i i rupta i de visterie au devenit Ńărani de rînd. În timpul războaielor cu turcii, un Pe atunci a ezarea dispunea de două oarecare boier Chi laru, impresionat de biserici cu trei preoŃi. Una fusese înălŃată din locurile acestea, s a stabilit cu turmele sale bîrne în 1780, alta se mai afla în stadiul de între aceste două dealuri. construcŃie. Cuvîntul Cî la este de provinienŃă turcă, În vara anului 1824 Gh. Stratulat i Ilie ceea ce ar însemna „colibă”. Costin bătură insistent la u ile administraŃiei
28 33 Ce din vremuri vechi vin. Mai întîi a fost a ezată stîna de oi cu Localitatea nu i a strămutat nicicînd coliba sa. Ciobenii din satele vecine, care se vatra. E atestată documentar în anul 1456 cu angajau să ciobănească aici, spuneau că vin numele Hoimăne ti. În decursul secolelor s a la Cî la, adică la stîna lui Chi laru. Apoi tot extins înghiŃind cătunele Coromîsleni, aceste locuri au început să fie populate de TepliŃa i Colocvani. O habă mică i se mai către familiile ciobenilor, astfel formîndu se zicea Petroasa pe Sagala. localitatea în care trăim. Arhivele au păstrat multe documente referitoare la această străveche a ezare, dar care nici pînă azi nu s studiate i Legenda satului sistematizate. Vadul-Leca În familia lui Gh. Coiman în 1933 se mai păstra un uric a lui tefan cel Mare, transmis Pe vremuri, în satul Căzăne ti, a trăit un din tată n fiu. FraŃii lui dispuneau de un alt pîrcălab pe nume Leca. Era foarte bogat. Avea document din 4 iulie 1564. Se mîndreau că se i un conac boieresc construit pe teritoriul trag din viŃă veche de mazîli, fo ti osta i de actual al satului Căzăne ti (actualmente ispravă la cîteva generaŃii de voievozi. gimnaziul internat pentru copii orfani). Printre cetele de orheieni, apărători de Se vorbe te c ar fi avut construite sub neam i Ńară, răze ii de pe rîu orul Sagala, pămînt circa 99 de camere de locuit pentru din satul Hoimăne ti, aveau tradiŃii i renume personalul care l deservea i pentru el. de arca i viteji, vrednici i credincio i. Seli tea În Căzăne ti apa nu era bună de crescuse boieri, spătari, vornici, căpitani i consumat. Avînd mo ii, a auzit boierul că pe slugi domne ti la Suceava i Ia i. teritoriul satului, în Pădurea Rădi, este un La 28 februarie 1507 Bogdan Voievod izvor cu apă foarte bună, numit izvorul Ro u. dăruie te lui Ion i nepotului său loc aparte de Boierul a adunat ni te uluce din lut, a ceilalŃi răze i să i facă pe Salaga curte mobilizat oamenii i au început a săpa un boierească. La 8 martie 1605 Ieremia Movilă canal pentru scurgerea apei. Cînd au ajuns la întăre te prin uric împărŃeala dintre urma ii Răut, le a fost mai greu. Au stocat apa, au vornicului de aici. Prin documentul din 29 săpat pe sub rîu, au pus ulucele, apoi au mers decembrie 1720 se împart mo iile rămase cu săpatul pînă la conac. Nu era departe, căci după moartea spătarului t. Darie, unde sînt se afla la nemijlocita apropiere a rîului. Cînd
32 29 au isprăvit de săpat, au a ezat ulucele, au melodiase de fete mari, care trăiau prin satele îndreptat uvoiul de apă prin ele. de acolo i se îndemnau la culesul roadelor, Localnicii din partea locului, adică din căci era toamnă... Frumos popas a mai fost, Moreni, căci a a se numea satul pe atunci, doar că a doua zi s au sculat toŃi mu caŃi de ulterior numindu se Bălcăne ti, au schimbat ŃînŃari. Au mers mai departe, dar cîŃiva, mai denumirea în Leca. Iar de la vadul dat l au slabi nu i au mai continuat drumul, erau numit Vadul lui Leca. scuturaŃi de friguri i au rămas să se Peste ani, el numindu se Vadu Leca. i întremeze, apoi să ajungă oastea din urmă. astăzi, la Gura Hîrtopului, într o lutărie, se văd Dar boala le a fost lungă i grea. Au înjghebat acele uluce prin care curgea apa spre conac. ni te bordee i au iernat aici. Spre primăvară vînînd, au ajuns prin satele vecine. i fiind tineri , iar după cum se tie că în lunca Legenda satului Răutului fetele sînt cele mai frumoase, s au în reni îndrăgostit i au rămas pe minunatele i ł Ńă bogatele pămînturi, pe care domnitorul le a Cică, odată de demult, tare de demult, dăruit la nunŃile lor. Au numit aceste pămînturi cînd Moldova noastră nu scăpa de un război i łînŃăreni. i nu le a părut loc de rău, că ŃînŃarii întra în altul, cînd domnitorii Ńării î i odihneau i au oprit cîndva dîn drumul lor. Poporul trupul ostenit de lupte pe orice palmă de acestui sat s a făcut vestit de a lungul pămînt împreună cu osta ii, s a întîmplat ca secolelor prin hărnicie, înŃelepciune i vitejie. Domnul Moldovei, întorcîndu se în cetatea sa A a s a înfiinŃat satul łînŃăreni în de scaun, după o bătălie victorioasă, să facă documentele oficiale în anul 1804. Astăzi satul un popas pe aceste meleaguri, căci tare numără circa 2015 locuitori. frumoase mai erau: Răutul curgea lin cu ape limpezi ca oglinda, ce te mbiiau să Ńi răcore ti în ele osteneala corpului, salcii pletoase î i Istoria satului scăldau vîrfurile verzi în valurile lini tite, iar pe malul stîng stufării întinse cu vînăŃ bogat. Chi telni Ńa Iarba verde i grasă era nu numai o gustare Din vale nu i un sat ca delicioasă pentru cai, dar i o saltea minunată Ori icare cu livezi, cîmpii i vii pentru o tenii istoviŃi. De după dealurile, care Cu holde aurii. înconjurau acest colŃi or de rai se auzeau voci Fiind vechi de legende i plin, 30 31