BIBLIOTECA PUBLICĂ RAIONALĂ „VASILE ALECSANDRI” Centrul MultifuncŃional de EducaŃie InformaŃie şi Cultură Teleneşti 2007 1 EdiŃie îngrijită de Maria Furdui SelecŃie: Aurelia Dobjanschi, Nina Tofan Culegere computerizată: Timofei Furdui Telefone de contact: 258 22646 258 23401 25826062 e-mail : [email protected] Blog: http://cmeic.wordpress.com 2 Prefata Secolele s-au scurs, generaŃiile s-au înnoit continuu. Cum arhivele şi cronicarii au apărut mult mai târziu oamenii s-au întrebat, fireşte, cine le-au fost înaintaşii, astfel au inventat legendele. Cum moldovenii sunt neîntrecuŃi în materie de legende, teleneştenii nu puteau face excepŃii. Transmise prin grai viu, din generaŃie în generaŃie, inspirate din istorie, geografie sau alte nenumărate surse, legendele satelor teleneştene şi-au păstrat acelaş farmec minunat şi în zilele noastre. Pentru a nu se pierde în neant legendele şi unele date importante din istoria localităŃilor noastre, transmise din generaŃie în generaŃie, Biblioteca Publică Raională „Vasile Alecsandri”, în colaborare cu bibliotecile publice din raion au cules şi au înmănunchiat aceste informaŃii în această culegere. Credem că ea va prezenta interes pentru cititorul nostru, dar va fi şi o punte de pornire spre cercetări mai aprofundate. 3 copil de-al făurarilor, apoi a golit a doua cana şi a Legende toponimice zdrobit-o de capul altui copil. Cînd a vrut să golească şi cea de-a treia cană, Legenda este o specie literară a genului masa, la care stătea biruitorul a plesnit. Crăpătura s-a epic, transmisă de obicei pe cale orală, în căscat şi l-a înghiŃit ca un balaur. Apoi s-au desfăcut stîncile, dealurile, codrii...şi o apă a pornit în curgere versuri sau proză, prin care se explică, năvalnică, o apă neagră, care a înghiŃit rînd pe rînd pe apelându-se de obicei la fantastic, geneza toŃi războinicii, toŃi gîzii, toată molima răutăŃii venită unui lucru, a unei fiinŃe etc., caracterul aparte după jaf şi prădăciune... al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) Abea după aceea apa s-a limpezit şi s-a numit sau a unui fenomen, atestate sau nu de Răutul. Iar acolo unde valurile lui spintecă petre şi documente. stînci, acolo se mai găsesc şi azi amfore, statui şi flori de piatră. Legendele toponimice conŃin descrieri ale reliefului, evocă natura Ńinutului; afară de aspectul topografic legendele despre numirile de locuri reflectă artistic momente importante privind procesul complexs şi multisecular al istoriei Moldovei. Unele subiecte au la bază motive arhaice . Astfel sînt legendele despre rîuri. Numele de sate, tîrguri, cătune au şi ele istorii prezentate ca veridice. Primii descălecători apar deseori ciobeni veniŃi cu turmele la loc nou prielnic de trai, Ńărani, legaŃi de munca tradiŃională a pămîntului, bejenari pripăşiŃi la locuri noi, ce puteau asigura viaŃa, răzbunători populari, ridicaŃi împotriva asupririi, oşteni viteji răsplătiŃi cu „moşie”, după lupte victorioase purtate împotriva tătarilor, turcilor, ş.a. Uneori despre acelas sat există legende diferite, care explică sensul denumirii. 4 57 Pasărea făcu trei rotocoale în văzduh şi se îndepărtă către soare-apune. Ce o fi arătînd semnul? - Legenda satului se întrebară în sinea lor făurarii. Unul dintre ei zise: Mindresti - Piatra se despică îndărătnic, fraŃilor, poate mai ascuŃim topoarele! Spun bătrînii , că cîndva, pe locul unde Nimeni, însă, nu luă în seamă aceste cuvinte. este aşezat astăzi satul Mîndreşti se ToŃi aşteptau să mai vorbească cerul. Dar cerul, iscodit de privirele lor, nu le prevestea nimic, era întindeau limbi de pădure, ce se desprindeau adînc, paşnic, însorit şi faurii îşi văzuseră de treabă: ca nişte şuviŃe din codri întinşi ai Orheiului şi lucrau topoarele, dălŃile, ciocanele. Dealurile de piatră Lăpuşnei şi care se întindeau pînă aproape de albă se transformaseră în palate. BucăŃile de stîncă şesul larg al Ciulucului. Prin desişul acestor deveneau statui şi amfore. păduri nesfîrşite mişunau în vechime brodnici - Nu te uita, piatră, peste gard, că te ard! - şi viteji, care au stat cu armele la picior pentru spunea un tînăr vesel şi izbea cu toporul apăsat în carnea albă a pietrei. aşi apăra cirezile lor de vite, ce-şi găseau -Te ard, dar sîntem nemuritori, -îi răspunde un hrana din abundenŃă prin pădurile seculare. bătrînel, în timp ce lovea iscusit cu ciocanul în daltă. Se spune că demult tare, cel care a venit Multe zile în şir au dat ei pietrei înfăŃişarea lor şi primul pe aceste pămînturi a fost unul Ion pe cea a cîntecului. Se părea, că însuşi zeul frumuseŃii Mîndru şi cu Petrache Roadedeal. Au trăit ei şi al păcii a coborît între ei. De pasărea cea stranie aşa cît o fi trăit , dar într-o bună zi s-au luat ei uitase cu totul. Dar iată că într-o bună zi se pomeniră împresuraŃi de la întrecut, după care să rămînă numele nomazii războinici ai Tribului Rău. satului. Mîndru vre el să se cheme ca pe Faurii s-au ridicat la luptă: bărbaŃii, femiele, dînsul, Roadedeal pe numele lui. Dar ei aveau copiii-toŃi au luat în mîini topoare şi pietre. Tribul Rău, amîndoi odăi în fundul moşiei, acolo unde însă, era prea numeros şi prea puternic, ca faurii să-l este azi fîntîna lui Harghel. Într-o zi, cînd erau poată înfrunta. la odaie, s-au înŃeles să înconjoare moşia În scurt timp Ńara de piatră a fost supusă, palatele năruite, sparte-amforele, să curgă cîntecele în călări şi cine va întrece, satul să ee numele lui. Ńărnă... Au pornit ei din fundul moşiei şi au mers pe În timp ce gîzii tăiau la butuc bărbaŃii tineri ai hotar pînă cînd au ajuns la locul de unde neamului, potolindu-şi setea de sînge, căpetenia ieşea pîrăul la sălcii. Acolo, cînd să se tribului Rău, înconjurat de războinicii săi, se ajeză oprească, era înainte o rîpuşoară, unde l-a biruitor la masa de piatră a faurilor şi ceru vin. I s-a aruncat calul şi-a rămas mort pe loc Ion adus vin. El a golit cana şi a zdrobit-o de capul unui Mîndru, care ajunsese primul. Roadedeal s-a 56 5 Ńinut de cuvînt şi-a dat numele satului după cu aceeaş dragoste. Pentru a le rămîne în amintirea lor numele lui Mîndru, adică Mîndreşti. Pe locul mereu şi a celor care aveau să fie, rîul a fost botezat în unde a murit Ion Mîndru s-a pus un stîlp de memoria celui care nu putea fi niciodată uitat – „CIULUC”. piatră, care este şi azi mai dincolo de fîntîna lui Panait Sava. Fata lui Mîndru cea mai mare Legenda rîului R ăut s-a măritat cu un oarecare Harghel, alta s-a Nu pot spune, cînd anume s-a petrecut ceea ce am să vă povestesc acum. Ştiu doar, că în vechime măritat cu Gore şi a treia cu Chitoroagă. oamenii din cele patru părŃi ale lumii s-au adunat la soborul lor cel dintîi, unde au aruncat sorŃi de Filip H. Stratan, 87 ani împărŃială a uscatului. Cîmpia s-a nimerit să-i cadă plugarului. Dealurile cu păşuni mănoase i-au căzut ciobanului. Pe urmă a venit faurul. El a luat ceea ce rămase -piatra. Istoria satului S-a dus faurul acasă şi le-a spus celorlalŃi: - FraŃilor, norocul ne-a părăsit şi tot greul veŃii Bogze şti peste noi o să treacă. Satul Bogzeşti este unul din cele mai Breasla făurarilor, auzind aceasta, şi-a încreŃit vechi localităŃi din Moldova. În documentele fruntea şi s-a mîhnit. - Nu face să ne plîngem, că doar sîntem istorice e datat cu anul 1423, sat răzăşesc, făurari!- spuse tînărul lor împărat. aşezat în regiunea de codru din Ńinutul Orhei. Faurii primiră cu demnitate ceea ce le hărăzise La început această localitate se numea ursita. Bratcova, în cinstea fraŃilor Bogdan, care au Mai întîi au văzut, că în Ńara lor nu creşte întemiat acest sat. Mai tîrziu satul cu tot cu iarbă.Şi au cioplit din piatră firişoare de iarbă. Nu teritoriu a fost dăruit unui boier pe nume licăreau nicăieri nici flori. Şi le-au făcut din piatră. Nu creşteau nici arbori. Şi i-au înălŃat. Ploaia, ca să Bogza care s-a aşezat aici cu traiul şi a răcorească pe toate în jur, au făurit-o din piatră de dezvoltat acest teritoriu. De la acest boier şi se aur. Au zidit apoi palate şi le-au împodobit cu statui şi trage numele de Bogzeşti. cu amfore pline de cîntece. Palatele lor- ca de fildeş OcupaŃiile localnicilor erau: cultivarea erau şi sprijineau cerul siniliu, care se lăsa în jos pe grîului, porumbului, meiului, a viŃei de vie,şi de-asupra stepei îndepărtate. păşunitul. Satul avea moară, oloiniŃă şi un În una din zile, dinspre stepă se ivi o pasăre stranie. Cineva a zărit-o şi faurii, sprijiniŃi în cozile iaz. topoarelor, au dus mîinile streaşină la ochi. La 1770 e zidită o biserică de lemn, ctitorii căreia sunt famiile Curchi, Petică, 6 55 Numele de familie pur româneşti a Coadă, călugării Ioan şi Manaşie de la răzeşilor coropceni era de Stegărescu, mănăstirea Curchi. łurcanu, Sprinceanu, Petrea, Cojocaru, La 1865 e ridicată o clopotniŃă. În anii Butnaru, Ungureanu, Olaru, Văcaru, 20-30 ai secolului XIX se ridică o altă biserică Coropceanu... din piatră, care activiază şi în prezent. Pentru aşi prelucra pămînturile boierul Ca şi în toate satele, comuna Bogzeşti a Coropcă şi moştenitorii lui au chemat din trecut prin vremurile vitregi ale vieŃii: războaie, Podolia Poloniei familiile Corciu, Caminschi, secetă, foamete, colictivizare, deportări etc. Badan, Rusu, Movilă. S-a dezvoltat încet dar a dat societăŃii o În timpul războaielor ruso-turce din sec. mulŃime de învăŃători, medici, agronomi şi buni XVII-XIX în sat apare familia Şeremet, care-şi gospodari. trage obîrştea din soldaŃi ruşi ai contelui Ne mîndrim,că din acest sat mic se trag Şeremet din Rusia.