OCOLUL SILVIC MITRENI (1924-1987) Datorită distrugerilor, s-au păstrat extrem de puţine documente care să permită reconstituirea activităţii Ocolului Silvic Mitreni de la înfiinţare şi pînă în anii treizeci. Unitatea funcţiona deja la 1903, aplicând prevederile primului Cod Silvic al României, cel din 1881. Ocolul Mitreni coresponda la 15.06.1903 cu Secţia Civilo-Corecţională a Tribunalul Ilfov pe marginea soluţionării unui dosar de judecată pentru delicte silvice. - În anul 1924, unitatea se subordona Regiunii VI Silvică a Casei Pădurilor. În acest an, din pădurile sale se aduc lemnele necesare arderii cărămizilor şi construirii a 10 şcoli din regiune: Chiselet, Curcani, Greaca, Gurbăneşti, Lămoteşti, Luica, Mănăstirea, Preasna, Radovanu şi Vasilaţi. În perioada 1925-1930, unitatea împădureşte cu specia stejar, suprafaţa de 151 ha şi cu salcâm suprafaţa de 359 ha. Pentru aceste operaţiuni s-a cheltuit suma de 600683 de lei. Prin modificările aduse Codului Silvic, un număr tot mai mare de păduri particulare au fost supuse, treptat, regimului silvic. Ocolul Silvic Mitreni deschide în perioada 1920-1930 un număr de 11 dosare pentru coordonarea şi supravegherea exploatărilor particularilor. În anul 1929 se înfiinţează Direcţia Regimului Silvic pentru avizarea studiilor de amenajare şi a regulamentelor de exploatare a pădurilor particulare supuse regimului silvic. În anul 1931 Ocolul Mitreni coordona exploatarea a 48 de păduri particulare cu o sufrafaţă însumată de 8468 ha. În conformitate cu ordinul 5871/1931 al Secţiei Silvice a Directoratului Ministerial Bucureşti, Ocolul Silvic Mitreni predă Direcţiei Regimului Silvic dosarele pădurilor particulare. La scurt timp, prin decizia ministerială Jurnal no. 218012/27.10.1931, pe 01.11.1931 sunt înfiinţate Ocoalele de Regim Silvic Bucureşti şi Teleorman, semn că numărul pădurilor particulare supuse regimului silvic crescuse simţitor. Proprietarii particulari din raza Mitreni, erau obligaţi să întocmească, după caz, studiul de amenajament/regulamentul de exploatare pe care îl de puneau la ocolul de Regim Silvic Bucureşti (ulterior, Ilfov). Acestea erau apoi trimise la Direcţia Regimului Silvic pentru a fi avizate de Consiliul Tehnic al Pădurilor, urma decizia ministerială de aprobare şi publicarea în Monitorul Oficial. Consiliul Tehnic menţiona expres că „aprobarea...se referă numai la partea tehnico-silvică şi Statul nu înţelege a recunoaşte vreun drept de posesie sau proprietate şi nu se prejudecă prin el nici dreptul terţelor persoane, nici cele ale Statului întrucât hotarele au fost indicate de petiţionar şi Ministerul nu are competenţa şi posibilitatea a exercita vreun control, aceasta intrând în atributul puterii judecătoreşti”. În adresa nr. 160/03.02.1935, către Secţia „Statistica Pădurilor” a Direcţiei Regionale Silvice Bucureşti, Ocolul Mitreni declara că administreză 24 păduri ale Statului iar „pentru pădurile persoanelor morale şi particulare vă rugăm a vă adresa Ocolului de Regim Silvic Ilfov, căruia am predat toate scriptele acelor păduri”. În anul 1936, Ocolul Silvic Mitreni avea 36 de angajaţi. Acestora, pensionarilor şi văduvelor foştilor angajaţi, Statul le acorda în mod gratuit lemne şi terenuri pentru culturi agricole (situate în „golurile de pădure”). În acest an, cheltuielile administraţiei pentru acordarea drepturilor de personal s-au cifrat la 251000 de lei. În perioada 1934-1939, specialiştii Ocolului Silvic Mitreni au realizat împăduriri care, însumate ar totaliza o suprafaţă de 491,17 ha. Conform Buletinului Statistic al Direcţiei Comerciale a Pădurilor, Ocolul Mitreni, subordonat Direcţiunii a V-a Silvică Bucureşti, administra o supafaţă totală de 8231 ha, compusă din 6571 de pădure propriu-zisă şi 1666 ha poieni, neavând goluri de pădure. Doar 195 de ha de pădure era de tip „codru” şi asta pentru că Ocolul Mitreni amenajase în timp o suprafaţă© de Arhivele6571 ha. Ca vârst ăNaţionale, 1093 de ha erau cuprinse ale înRomâniei categoria 41-80 de an. Ca 1 specii de arbori, situaţia se prezenta astfel: Stejar, 2544 ha; Diverse, 622 ha; Salcâm, 623 ha şi Specii moi, 2782 ha. Anii de război au adus Ocolului Silvic Mitreni, prejudicii greu de calculat. Echilibrul fragil al raportului dintre specii, semnalat încă din anul 1939 de către inspectorul general Z. Prezmetchi, a fost întrerupt brutal de cererile intempestive ale armatelor de ocupaţie, germană şi apoi sovietică. Exploataţia materialului lemnos, planificată planificată riguros a se face pe parcursul a câtorva zeci de ani, s-a făcut în ritm de „tobă şi bocanci”. Consecinţele se resimt şi la momentul de faţă. Cererile armatei sovietice au continuat şi după război. Astfel, doar în perioada 01.10.1945- 30.03.1946, Armata Roşie a preluat o cantitate de 5422 m steri de lemne. Dintre acestea peste 240 m steri au fost preluaţi fără a se face forme legale. Toate comenzile sovietice au fost onorate fix, la sânge. Este de menţionat că specialiştii ocolului au studiat în prealabil, alegând soluţiile cele mai fericite de exploatare, încercând să limiteze pe cât posibil pagubele de proporţii ce puteu fi aduse fondului silvic. În 1947 a apărut legea 204, intitulată legea apărării patrimoniului forestier. Aceasta sesiza gravitatea fărâmiţării pădurilor, fapt care nu înseamnă decât condamnarea la nefiinţă a acestora. Articolul 5 al legii amintite prevede, simplu şi clar: „despăduririle sunt interzise”. Urmează însă, în cel mai inconfundabil stil autohton, o serie întreagă de derogări, şapte la număr, suficiente pentru anihilarea prevederilor iniţiale. De pildă, una dintre excepţii, litera e: defrişarea permisă în scop turistic sau vânătoresc şi pentru înfiinţarea de sanatorii. În mare, legea 204 a avut intenţii lăudabile, dar a rămas fără obiect odată cu naţionalizarea pădurilor în 1948. În anul 1948 sunt naţionalizate pădurile deţinute de particulari. Anterior, cu decizia ministerială nr.202/1948, bunurile Eforiei Spitalelor Civile şi ale Aşezămintelor Brâncoveneşti au trecut în patrimoniul Statului. Tot în acest an, Ministerul Industriei şi Silviculturii este reorganizat, mai mult pentru a „înlătura toate elementele capitaliste şi corupte”, decât pentru a aduce corecţiile necesare protejării fondului silvic. Ba mai mult, pădurarilor şi brigadierilor li se cerea „să-şi creeze în comunele din vecinătatea pădurilor o reţea de informatori care să-i ţină la curent cu atmosfera şi problemele ce se pun în legătură cu pădurea” Direcţiile Regionale Silvice dispar, Ocolul Silvic Budeşti-Mitreni se subordona Direcţiei Silvice a Judeţului Ilfov. Limitele de competenţă ale ocoalelor Mitreni, Olteniţa, Budeşti şi Brăneşti sunt rearondate. De la Ocolul silvic Mitreni au trecut la Ocolul Silvic Brăneşti cinci trupuri de pădure proprietăţi de stat. Prejudicii au fost aduse şi fondului cinegetic, pădurarii raportând faptul că, „..în ziua de 13 (noiembrie 1949), au venit la vânătoare 18 tovarăşi ruşi în 2 maşini ce au vânat în pădurea Tatina...7 iepuri;...vă rugăm a lua contact cu Comandamentul sovietic pentru a nu se mai întâmpla asemena cazuri” (adică, într-o rezervaţie specială). În 1949, Ocolul Mitreni era subordonat Gospodăriei Silvice a Judeţului Ilfov a Direcţiei Generale Silvice din Ministerul Silviculturii şi Industriei Lemnului. În anul 1950, unitatea avea la 20 decembrie un număr de şapte pepiniere ce ocupau suprafaţa de 11,44 ha. Pepiniera Centrală de lângă Halta CFR Valea Roşie, cu o suprafaţă de 1,45 ha fusese înfiinţată în anul 1930. În anul 1951, în conformitate cu decretul nr.20 din 06 aprilie ministerul se reorganizează, denumindu-se Ministerul Gospodăriei Silvice. Cu procesul.verbal din 31.03.1951, unitatea preia spre administrare, de la Ocolul Silvic Olteniţa (desfiinţat) suprafaţa de 6354 ha pădure, 10 ha pepiniere şi 7 clădiri. Tot cu acest prilej este preluată şi arhiva contabilă creată în 1948-1951, arhiva administrativă creată în 1949-1951 dar şi arhiva referentului tehnic ce conţinea un număr de 18 dosare referitoare la pădurile particulare supuse regimului silvic. Tot acum, prin înfiinţarea Ocolului Silvic Bucureşti, au loc rearondări, o parte din pădurile Ocolului Silvic Brăneşti trecând în administrarea celor© douArhiveleă ocoale silvice menNaţionaleţionate. ale României 2 În anul 1952, Ocolul Silvic Mitreni se subordona Regiunii a XII-a Bucureşti a Ministerului Gospodăriei Silvice. În baza Decretului nr.20 din 06.04.1951 şi a deciziei ministeriale nr.272 din 28.11.1952, „se înfiinţează Unitatea Vânătorească Mitreni, pendinte de Ocolul Silvic Mitreni cu 8 fonduri de vânătoare”, cu o suprafaţă de 41682 ha. Rapoartele lunare ale brigăzilor de vânătoare au consemnat cazurile „speciale”: „Papadopol Aurel, secretarul (PCR al) Muzeului Antipa care a căutat diferite păsări pentru muzeu”, „tov miniştri Pencovici, Mezincescu, Bogăcianu, pe tov. Lothar Rădăceanu şi Ţencovici la prepeliţe, porumbei şi turturele”, „tov miniştri Bălăceanu, Mateescu şi Doncea – 10 iepuri; apoi 2 autocamioane şi 2 turisme cu 42 sovietici – 61 iepuri”. Vis- a-vis de descinderile masive ale sovieticilor la vânătoare şi apetitul acestora pentru rezervaţiile speciale, Brigada de vânătoare Ciornuleasa propunea „să facem şi noi vânători de valorificare pentru că acum tov sovietici vin în fiecare duminică şi vin şi cu bătăiaşi”. În aul 1953, Ocolul Mitreni administra o suprafaţă de 10234 ha pădure, concentrate în 24 de trupuri trupuri. Sfatului Popular al oraşului Olteniţa îi cedează suprafaţa de 10 ha. În anul 1954, Ocolul Silvic Mitreni se subordona Direcţiei Generale Silvice Bucureşti a Ministerului Agriculturii şi Silviculturii. Se fac demersurile