DOCSLIB.ORG

Vega Nr.134 Decembrie 2009. Coperta

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Vega Nr.134 Decembrie 2009. Coperta 134 Vega decembrie 2009 Astroclubul Meteori Geminide (compozitie) - Alex Conu Bucureşti CUPRINS Vega nr. 132134 [email protected] ISSN 1584 - 6563 Berbecul cu Lana de aur Oana Sandu Foto copertă: Data si Locul: 13-14 De- cembrie 2006; Frumu- sani, România Camera: Canon EOS Dan Vidican, Ovidiu Văduvescu, Digital Rebel Observarea Astroidului Dragesco Adrian Şonka, Constantin Oprișanu Obiectiv: Canon EF 18- 55 f/3.5-5.6 Timp de expunere: Diafragma: 3.5 Sensibilitate: ISO 1600 încheierea oficiala a AIA 2009 Ruxandra Popa Redactori Oana Sandu Zoltan Deak Redactor şef Mihaela Şonka Calendarul astronomic - Decembrie Adrian Şonka Astroclubul Bucureşti Vega nr. 134 [email protected] ISSN 1584 - 6563 Luna 04 martie 2009; Dumitrana: 8” Newtonian, F/10, Ca- non EOS 350D, ISO 800, expunere: 1/250s, mozaic de 3 imagini a 60 de cadre, Seeing 3-4/10 Maximilian Teodorescu Astroclubul 1 Bucureşti Vega nr. 134 Berbecul cu lâna de aur [email protected] ISSN 1584 - 6563 Deloc surprinzător, printre constelaţiile regele Athamas din Boeoţia vroia să-şi pus la cale un complot să-i ucidă. A în- zodiacale se află şi un berbec, animal sacrifice fiul, Phriux, pentru a evita o ceput să ardă grâul pentru a pune în pe- adus adesea ca jerftă zeilor, precum şi foamete. ricol recolta. Văzându-se în faţa acestei întruchipare a lui Zeus. Aries, berbecul ameninţări cu foametea, regele Athmas ce formează constelaţia de pe cer cu ace- Regele Athamas şi soţia sa, Nephele, a apelat la Oracolul din Delphi. Ino i-a laşi nume, este însă unul special deoa- avuseseră o căsnicie nefericită, astfel mituit însă pe mesageri ca să declare că rece lâna lui de aur a fost motivul călă- că regele s-a îndreptat spre fiica regelui Phriux trebuie sacrificat zeilor pentru a toriei lui Iason şi a argonauţilor. Aries a Cadmus, din Teba. Ino însă nu-şi iubea salva recolta. apărut pe Pământ în momentul în care copiii vitregi, Phriux şi Helle, aşa că a Deşi îndurerat, regele l-a dus pe fiul său pe muntele Laphystium şi era pe cale să-l sacrifice când Nephele a intervenit ca să-şi salveze fiul, trimiţând din ceruri un berbec cu aripi şi lână de aur. Phriux s-a urcat călăre pe acesta şi luându-o şi pe sora lui, Helle, au zburat spre est la Colchis, pe malul estic la Mării Ne- gre, la poalele munţilor Caucaz – actu- ala Georgia. În drum însă, Helle a căzut în strâmtoarea ce lega Europa de Asia, Dardanele, astfel că grecii au numit locul Hellespont, deşi astăzi e mai cunocut tot după denumirea de Dardanele. După ce a ajuns la Colchis, Phriux l-a sacrificat pe berbec în semn de mulţumire faţă de Zeus. Lâna de aur a berbecului i-a ofe- rit-o regelui Aeetes din Colchis, care i-a dat-o de nevastă pe fiica sa, Chalciope. După moartea lui Phriux, fantoma sa s-a întors în Grecia pentru a-l bântui pe verişorul său, Pelias, care îi luase locul lui Iolcus pe tronul din Thessaly. Ade- văratul succesor la tron era însă Iason. Pelias i-a promis acestuia că îi va ceda tronul dacă va aduce acasa lâna de aur din Colchis. Aceasta a fost provocarea care a determinat binecunocuta călăto- 2 Astroclubul Aries reprezentat în atlasul lui John Flamsteed rie a lui Iason şi a argonauţilor. Bucureşti la 70 de ani lumină depărtare, în timp ce Beta Arietis, de magnitudine 2,65, se află Vega nr. 134 şa 52 de ani lumină depărtare. În 1903, [email protected] H.C. Vogel a descoperit că Beta Arietis este o binară spectroscopică. Perioada sa este ISSN 1584 - 6563 de 106.997 de zile, iar excentricitatea or- bitei ese de 0,89 – printre cele mai mari valori ale unei orbite de stea binară spec- troscopică. Gamma Arietis are o magnitudine de 3,90 şi este una dintre cele mai cunoscute ste- le duble, fiind si printre primele stele de acest tip descoperite. Gamma a fost desco- perită accidental de Robert Hook în 1664, acesta căutând de fapt o cometă. Aflată la 160 de ani lumină depărtare, Gamma are o luminozitate totală de 50 de ori mai puternică decât a Soarelui, iar separaţia componentelor este de 385 ua. 30 Arietis, magnitudine 6,57, este o stea dublă uşoară. Ambele stele sunt galbene, componenta mai mare fiind o binară spec- Când a ajuns la Colchis, Iason i-a cerut mal, cuvântul arab „miel”, Beta Arietis e troscopică. 53 Arietis, magnitudine 6,09, regelui Aeetes să-i dea lâna de bunăvoie. numită şi Sheratan, „doi” în arabă, în timp este una dintre cele trei stele pe care am Desigur că regele a refuzat să-i dea lâna ce ce Gamma Arietis se numeşte Mesartim. putea să le numim vitezomane. Aceste ste- stătea într-un stejar dintr-o pădure sacră, le sunt caracterizate de o viteză anormal păzită de un şarpe veşnic treaz. Din ferici- În astronomie, Aries a jucat însă un rol de mare şi par să se îndepărteze de zona re, fiica regelui, Medea, s-a îndrăgostit de mult mai important decât s-ar zice după Nebuloasei Orion. Se pare că aceste stele Iason şi s-a oferit să-l ajute să fure lâna. strălucirea fadă a stelelor ce îl alcătuiesc, s-au desprins din grupul de stele din Ma- Într-o noapte cei doi s-au furişat în pădu- pentru că în vremea grecilor constelaţia rea Nebuloasă, probabil datorită exploziei re. Medea l-a vrăjit pe şarpe, în timp ce conţinea punctul ce marca echinocţiul de unei supernove, acum câteva milioane de Iason a furat lâna strălucitoare. Deşi ur- primăvară. Acesta este punctul în care ani. Celelalte două stele de acest tip sunt măriţi de oamenii regelui, cei doi au reuşi Soarele trece peste ecuatorul ceresc de Mu Columbae şi AE Aurigae. să scape, iar lâna a ajuns în templul lui la sud spre nord. Când astronomul grec, Zeus din Orchomenus. Hopparchus, a definit poziţia Soarelui la NGC 772 este o galaxie cu formă ciudată, echinocţiul de primăvară pe la 130 î.Ch., difuză şi cu un braţ spirală mai bine defi- Pe vechile hărţi stelare, Aries este repre- acest punct a fost considerat startul pen- nit în partea de nordvest. zentat cu capul întors către Taurus, dar tru definirea constelaţiilor zodiacale. Din fără aripi. Pe cer, constelaţia nu e deloc cauza mişcării de precesie a Pământului, Deşi nu foarte bogată în obiecte, constela- impunătoare, cea mai vizibilă grupare de astăzi Soarele se află în contelaţia Pisces ţia Aries merită provocarea de a fi identifi- stele fiind o linie formată din trei stele care la echinocţiul de vară. cată pe cer şi doar pentru a vedea de unde marchează capul berbecului. Dintre aces- au început grecii antici să desemneze con- 3 Astroclubul tea, Alpha Arietis poartă numele de Ha- Alpha Arietis are magnitudinea 2 şi se află stelaţiile zodiacale. Bucureşti Bibliografie: http://www.dibonsmith.com Burnham’s Celestial Handbook Oana Sandu Vega nr. 134 Online: [email protected] http://www.ianridpath.com ISSN 1584 - 6563 Astroclubul 4 Bucureşti Vega nr. 122134 OBSERVAREA ASTEROIDULUI DRAGESCO [email protected] Sau ce înseamnă să evidenţiezi şi să analizezi un corp ceresc ISSN 1584 - 6563 la începutul Mileniului III Autori: Dan Vidican (Astroclubul Bu- cureşti), Ovidiu Văduvescu (cercetător la Isaac Newton Group, La Palma/Insulele Canare), Adrian Şonka (coordonator al Observatorului „Amiral Vasile Urseanu”) şi Costel Oprişeanu (Astroclubul Bucureşti). Notă: Imaginile din Fig. 1, 3 şi 4 sunt prin bunăvoinţa Grupului de Telescoape Issac Newton, La Palma (Issac Newton Group of Telescopes, La Palma) Scop: Observarea asteroidului Dragesco. Motivaţie: Profesorul Jean Dragesco (Preşedinte de Onoare al Astroclubului Bucureşti), este unul dintre puţinii ro- mâni care au avut onoarea ca un asteroid să poarte numele său. Totuşi, deşi nominalizarea s-a realizat acum câţiva ani, nu a avut ocazia să îl vadă şi avea puţine şanse, având în vede- re magnitudinea ridicată, peste 19. De asemenea, acţiunea de observare re- prezenta un bun exerciţiu pentru cei im- plicati, alături de Ovidiu Văduvescu în programul EURONEAR. Loc: Planeta PĂMÂNT, luând în conside- raţie că preluarea imaginilor s-a realizat (de Ovidiu Văduvescu; Fig. 6; în cadrul Issac Newton Group – La Palma) în Insu- lele Canare, cu telescopul WHT, având Fig 1. Isaac Newton Group -William Herschel Telescope ataşată camera ACAM, prelucrarea ex- rezultatelor, Dan Vidican (Bacău), Costel cidenţă fericită, aceştia au fost oamenii trem de rapidă şi eficienţa s-a realizat de Oprişeanu (Bucureşti), membrii ai Astro- potriviţi, la locul potrivit şi la momentul Şonka Adrian de la Observatorul Astro- clubului Bucureşti. potrivit. nomic „Vasile Urseanu”, din Bucureşti, Participanţi: Patru oameni entuziaşti, Legături rapide şi eficiente: Prin inter- urmată de raportarea la MPC (Harward/ care au rupt barierele între profesionişti net – lucru la care acum 20 de ani nici SUA); idea acţiunii, pregătirea de princi- şi amatori în scopul unei acţiuni comune măcar nu am fi visat. piu, colaborarea pe parcursul desfăşură- Astroclubul de prima mână. În esenţă, printr-o coin- 5 Bucureşti rii evenimentelor, sintetizarea parţială a Cuvint înainte Dragesco). Un asteroid de mare magni- tudine, pe care cu părere de rău spu- Vega nr. 121134 Acum câţiva ani, Dan Vidican a primit nea că sunt puţine şanse să îl poată [email protected] de la domnul Profesor Jean Dragesco vedea vreodată. Evident, lucrurile au copia xerox după nominalizarea unui trenat în această situaţie pâna în pre- ISSN 1584 - 6563 asteroid cu numele său (asteroidul zent, accesul la un telescop mare fiind Fig.3 William Herschel Telescop puţin probabil. Ideea căutării asteroidului Dragesco a apărut ca urmare a colaborarii la EU- RONEAR.
Load more

Recommended publications
  • 2005 FEBBRAIO Sab Lun Mar Gio 1 Maria Madre Di Dio 17 S
    S L P s.p.a. Assicurazioni Spese Legali Peritali e Rischi Accessori Sede e Dir. Gen: 10121 Torino - C.so Matteotti 3 bis - Tel. 011.548.003 - 011.548.748 - Fax 011.548.760 - e-mail: [email protected] SLP Assicurazioni SpA Compagnia Specializzata nel ramo Tutela Giudiziaria Capricorno (Capricornus, Cap) Acquario (Aquarius, Aqr) ALGEDI SADALMELIK M 2 DENEB ALGEDI SADACHBIA DABIH SADALSUUD NASHIRA O ANCHA ALBALI NGC 7009 M 72 SKAT M30 NGC 7293 IL MITO GRECO: IL MITO GRECO: Pan, dio della mitologia greca di carattere infernale ed orgiastico, stava banchettando sull’Olimpo insieme ad altri dei. Improvvisamente Rappresenta Ganimede, il giovane adolescente della cui bellezza si innamorò Zeus, il quale per soddisfare la propria passione amorosa, apparve Tifone, essere mostruoso, mezzo uomo e mezzo belva. Gli Dei, atterriti, fuggirono, trasformandosi in animali: Apollo diventò un assunta la forma di un’aquila, lo rapì e lo trasportò sull’Olimpo. Qui Ganimede, nominato coppiere degli Dei, si occupava personalmente di nibbio, Ermes un ibis, Ares un pesce. Pan (da cui il termine “panico”), terrorizzato, si gettò in un fiume prima di trasformarsi completamnte versare il nettare nella coppa di Zeus. Altre leggende identificano l’Acquario nello stesso Zeus intento a versare l’acqua vitale per la Terra. La in capra e fu così che le sue estremità inferiori assunsero la forma della coda di un pesce. Zeus, stupito e compiaciuto per la metamorfosi, Costellazione era conosciuta anche dagli antichi Babilonesi ed Egizi che nell’Acquario, il Portatore d’Acqua, raffiguravano un uomo che versava decise di collocare in cielo la “capra d’acqua”.
    [Show full text]
  • Astronomical Coordinate Systems
    Appendix 1 Astronomical Coordinate Systems A basic requirement for studying the heavens is being able to determine where in the sky things are located. To specify sky positions, astronomers have developed several coordinate systems. Each sys- tem uses a coordinate grid projected on the celestial sphere, which is similar to the geographic coor- dinate system used on the surface of the Earth. The coordinate systems differ only in their choice of the fundamental plane, which divides the sky into two equal hemispheres along a great circle (the fundamental plane of the geographic system is the Earth’s equator). Each coordinate system is named for its choice of fundamental plane. The Equatorial Coordinate System The equatorial coordinate system is probably the most widely used celestial coordinate system. It is also the most closely related to the geographic coordinate system because they use the same funda- mental plane and poles. The projection of the Earth’s equator onto the celestial sphere is called the celestial equator. Similarly, projecting the geographic poles onto the celestial sphere defines the north and south celestial poles. However, there is an important difference between the equatorial and geographic coordinate sys- tems: the geographic system is fixed to the Earth and rotates as the Earth does. The Equatorial system is fixed to the stars, so it appears to rotate across the sky with the stars, but it’s really the Earth rotating under the fixed sky. The latitudinal (latitude-like) angle of the equatorial system is called declination (Dec. for short). It measures the angle of an object above or below the celestial equator.
    [Show full text]
  • Astrophysics
    Publications of the Astronomical Institute rais-mf—ii«o of the Czechoslovak Academy of Sciences Publication No. 70 EUROPEAN REGIONAL ASTRONOMY MEETING OF THE IA U Praha, Czechoslovakia August 24-29, 1987 ASTROPHYSICS Edited by PETR HARMANEC Proceedings, Vol. 1987 Publications of the Astronomical Institute of the Czechoslovak Academy of Sciences Publication No. 70 EUROPEAN REGIONAL ASTRONOMY MEETING OF THE I A U 10 Praha, Czechoslovakia August 24-29, 1987 ASTROPHYSICS Edited by PETR HARMANEC Proceedings, Vol. 5 1 987 CHIEF EDITOR OF THE PROCEEDINGS: LUBOS PEREK Astronomical Institute of the Czechoslovak Academy of Sciences 251 65 Ondrejov, Czechoslovakia TABLE OF CONTENTS Preface HI Invited discourse 3.-C. Pecker: Fran Tycho Brahe to Prague 1987: The Ever Changing Universe 3 lorlishdp on rapid variability of single, binary and Multiple stars A. Baglln: Time Scales and Physical Processes Involved (Review Paper) 13 Part 1 : Early-type stars P. Koubsfty: Evidence of Rapid Variability in Early-Type Stars (Review Paper) 25 NSV. Filtertdn, D.B. Gies, C.T. Bolton: The Incidence cf Absorption Line Profile Variability Among 33 the 0 Stars (Contributed Paper) R.K. Prinja, I.D. Howarth: Variability In the Stellar Wind of 68 Cygni - Not "Shells" or "Puffs", 39 but Streams (Contributed Paper) H. Hubert, B. Dagostlnoz, A.M. Hubert, M. Floquet: Short-Time Scale Variability In Some Be Stars 45 (Contributed Paper) G. talker, S. Yang, C. McDowall, G. Fahlman: Analysis of Nonradial Oscillations of Rapidly Rotating 49 Delta Scuti Stars (Contributed Paper) C. Sterken: The Variability of the Runaway Star S3 Arietis (Contributed Paper) S3 C. Blanco, A.
    [Show full text]
  • Space Traveler 1St Wikibook!
    Space Traveler 1st WikiBook! PDF generated using the open source mwlib toolkit. See http://code.pediapress.com/ for more information. PDF generated at: Fri, 25 Jan 2013 01:31:25 UTC Contents Articles Centaurus A 1 Andromeda Galaxy 7 Pleiades 20 Orion (constellation) 26 Orion Nebula 37 Eta Carinae 47 Comet Hale–Bopp 55 Alvarez hypothesis 64 References Article Sources and Contributors 67 Image Sources, Licenses and Contributors 69 Article Licenses License 71 Centaurus A 1 Centaurus A Centaurus A Centaurus A (NGC 5128) Observation data (J2000 epoch) Constellation Centaurus [1] Right ascension 13h 25m 27.6s [1] Declination -43° 01′ 09″ [1] Redshift 547 ± 5 km/s [2][1][3][4][5] Distance 10-16 Mly (3-5 Mpc) [1] [6] Type S0 pec or Ep [1] Apparent dimensions (V) 25′.7 × 20′.0 [7][8] Apparent magnitude (V) 6.84 Notable features Unusual dust lane Other designations [1] [1] [1] [9] NGC 5128, Arp 153, PGC 46957, 4U 1322-42, Caldwell 77 Centaurus A (also known as NGC 5128 or Caldwell 77) is a prominent galaxy in the constellation of Centaurus. There is considerable debate in the literature regarding the galaxy's fundamental properties such as its Hubble type (lenticular galaxy or a giant elliptical galaxy)[6] and distance (10-16 million light-years).[2][1][3][4][5] NGC 5128 is one of the closest radio galaxies to Earth, so its active galactic nucleus has been extensively studied by professional astronomers.[10] The galaxy is also the fifth brightest in the sky,[10] making it an ideal amateur astronomy target,[11] although the galaxy is only visible from low northern latitudes and the southern hemisphere.
    [Show full text]
  • On the Origin of the O and B-Type Stars with High Velocities II Runaway
    A&A manuscript no. ASTRONOMY (will be inserted by hand later) AND Your thesaurus codes are: 05(04.01.2; 05.01.1; 05.18.1) ASTROPHYSICS On the origin of the O and B-type stars with high velocities II Runaway stars and pulsars ejected from the nearby young stellar groups R. Hoogerwerf, J.H.J. de Bruijne, and P.T. de Zeeuw Sterrewacht Leiden, Postbus 9513, 2300 RA Leiden, the Netherlands August 2000 Abstract. We use milli-arcsecond accuracy astrometry 1. Introduction (proper motions and parallaxes) from Hipparcos and from radio observations to retrace the orbits of 56 runaway stars About 10–30% of the O stars and 5–10% of the B stars (Gies 1987; Stone 1991) have large peculiar velocities (up and nine compact objects with distances less than 700 −1 pc, to identify the parent stellar group. It is possible to to 200 km s ), and are often found in isolated locations; deduce the specific formation scenario with near certainty these are the so-called ‘runaway stars’ (Blaauw 1961, here- for two cases. (i) We find that the runaway star ζ Ophiuchi after Paper I). The velocity dispersion of the population of runaway stars, σ 30 km s−1 (e.g., Stone 1991), is and the pulsar PSR J1932+1059 originated about 1 Myr v ∼ ago in a supernova explosion in a binary in the Upper much larger than that of the ‘normal’ early-type stars, σ 10 km s−1. Besides their peculiar kinematics, run- Scorpius subgroup of the Sco OB2 association. The pulsar v ∼ received a kick velocity of 350kms−1 in this event, which away stars are also distinguished from the normal early- dissociated the binary, and∼ gave ζ Oph its large space type stars by an almost complete absence of multiplicity velocity.
    [Show full text]
  • O Runaway Stars: a Nightfall Observer's Challenge List
    DOUGLAS BULLIS Hubble Space Telescope,Hubble Heritage Team (STScI/AURA). O Runaway Stars A Nightfall Observer’s Challenge List Zeta Ophiuchi is traveling through the galaxy faster than our Who doesn't want something new to look at? sun, at 24 km.sec (54,000 mph) relative to its surroundings. Our usual instinct is to go for objects faint and far away. But there is an we possibly learn with a pair of binoculars? observing challenge sitting before our very eyes which we haven't paid much Let’s take an oft-told example: The stars AE Aurigae and Mu Columbae attention to: O runaway stars. These are giant, furiously hot Class-O stars, are flying directly away from each other at velocities of over 100 km/sec unaccountably speeding along in near-solitude in parts of the Galaxy where each. By compare, the Sun moves through the local medium of the Milky Way they shouldn’t be. They are easy to find, bright even in a pair of binoculars. at only about 20 km/sec. Tracing the two stars’ motions backward to their They also tell a tale about stellar life styles within galaxies that we could origin, astronomers end up in the Orion Nebula about 2 million years ago. discover no other way. (Barnard's Loop is believed to be the remnant of the supernova that launched The oddities of high-velocity O stars have led some astronomers into some the other stars.) physically improbable dead-ends of surmise, the pursuit of which cost them considerable time, argument, and reputation, only to be vindicated by today’s An O Primer most advanced detection and analytical capabilities.
    [Show full text]
  • The COLOUR of CREATION Observing and Astrophotography Targets “At a Glance” Guide
    The COLOUR of CREATION observing and astrophotography targets “at a glance” guide. (Naked eye, binoculars, small and “monster” scopes) Dear fellow amateur astronomer. Please note - this is a work in progress – compiled from several sources - and undoubtedly WILL contain inaccuracies. It would therefor be HIGHLY appreciated if readers would be so kind as to forward ANY corrections and/ or additions (as the document is still obviously incomplete) to: [email protected]. The document will be updated/ revised/ expanded* on a regular basis, replacing the existing document on the ASSA Pretoria website, as well as on the website: coloursofcreation.co.za . This is by no means intended to be a complete nor an exhaustive listing, but rather an “at a glance guide” (2nd column), that will hopefully assist in choosing or eliminating certain objects in a specific constellation for further research, to determine suitability for observation or astrophotography. There is NO copy right - download at will. Warm regards. JohanM. *Edition 1: June 2016 (“Pre-Karoo Star Party version”). “To me, one of the wonders and lures of astronomy is observing a galaxy… realizing you are detecting ancient photons, emitted by billions of stars, reduced to a magnitude below naked eye detection…lying at a distance beyond comprehension...” ASSA 100. (Auke Slotegraaf). Messier objects. Apparent size: degrees, arc minutes, arc seconds. Interesting info. AKA’s. Emphasis, correction. Coordinates, location. Stars, star groups, etc. Variable stars. Double stars. (Only a small number included. “Colourful Ds. descriptions” taken from the book by Sissy Haas). Carbon star. C Asterisma. (Including many “Streicher” objects, taken from Asterism.
    [Show full text]
  • The Valley Skywatcher Official Publication of the Chagrin Valley Astronomical Society PO Box 11, Chagrin Falls, OH 44022 Founded 1963
    The Valley Skywatcher Official Publication of the Chagrin Valley Astronomical Society PO Box 11, Chagrin Falls, OH 44022 www.chagrinvalleyastronomy.org Founded 1963 Contents Officers For 2016 Articles President Marty Mullet That’s So Neptune! 2 Vice President Ian Cooper Regular Features Treasurer Steve Fishman Astrophotography 4 Secretary Christina Gibbons Observer’s Log 11 Director of Observations Steve Kainec President’s Corner 13 Observatory Director Robb Adams Constellation Quiz 14 Notes and News 16 Historian Dan Rothstein Reflections 16 Editor Ron Baker Messier 43/42 recorded with 0.5 meter f/6.8 Corrected Dall-Kirkham telescope with a Proline FLI 09000 CCD. 4 X Luminance processed in Photoshop CS2 and Topaz Adjust. Image by CVAS Member David Mihalic. The Valley Skywatcher • Winter 2016 • Volume 53-1 • Page 1 That’s So Neptune! By Tony Mallama At the incredible distance of 30 Astronomical Units, the cloud-covered globe of Neptune is just a small dot in most telescopes. The planet receives barely one thousandth as much sunlight as does the Earth and, at visual magnitude 8, it appears a thousand times fainter than Jupiter. The only spacecraft to visit this remote outpost of our solar sys- tem was Voyager 2 which flew by it in 1989. Back then the CVAS was just half its current age. So, it is no wonder that Neptune and its atmosphere remain an enigma. From the point of view of a photometric observer, the main question is why Neptune has grown substantially brighter during the past several decades. The magnitude change is shown in the long-term light curve below which spans the 60 years from 1954 through 2014.
    [Show full text]
  • COM 2014 February
    ______ the Hunter Constellation of the Month CFAS General Meeting Wednesday, February 12, 2014 Elmer Fudd In Search of Small Prey “Wascally Wabbit” Lepus the Hare The Greeks referred to the constellation as Lagos, meaning rabbit or hare. Arneb (α Leporis) is Arabic for hare. One 9th –century astronomer called the four primary stars the Four Camels, making their way toward Eridanus for water. To the Egyptians, Lepus was the Boat of Osiris, carrying the sun god, Orion, across the heavens. Lepus is often represented as a rabbit being hunted by Orion and pursued by the hunting dogs (Canis Major and Canis Minor). The constellation is also associated with some lunar mythology, including the Moon rabbit. Apophenia is the experience of seeing patterns or connections in random or meaningless data. Pareidolia is a psychological phenomenon involving a vague and random stimulus being perceived as significant. The Face on Mars Rock Face of Colorado M79, (NGC 1904) A Class V globular cluster discovered by Pierre Méchain in 1780 about 41,000 light-years from Earth and 60,000 light- years from the Galactic Center. Like M54, it is thought that M79 is not native to the Milky Way but instead to the Canis Major Dwarf Galaxy which is currently experiencing a very close encounter with the Milky Way— one it is unlikely to survive intact. This is a contentious subject as astronomers still debate the nature of the Canis Major dwarf galaxy. Double star h3752 is 35’ away. Gamma Leporis “A wide double star with a pleasing color contrast, an easy and appealing object for even the smallest telescopes.” – Burnham While the primary star is seen as yellow, descriptions for the companion vary from pale green, garnet, and orange.
    [Show full text]
  • On the Origin of the O and B-Type Stars with High Velocities
    A&A 365, 49–77 (2001) Astronomy DOI: 10.1051/0004-6361:20000014 & c ESO 2001 Astrophysics On the origin of the O and B-type stars with high velocities II. Runaway stars and pulsars ejected from the nearby young stellar groups R. Hoogerwerf, J. H. J. de Bruijne, and P. T. de Zeeuw Sterrewacht Leiden, Postbus 9513, 2300 RA Leiden, The Netherlands Received 17 August 2000 / Accepted 28 September 2000 Abstract. We use milli-arcsecond accuracy astrometry (proper motions and parallaxes) from Hipparcos and from radio observations to retrace the orbits of 56 runaway stars and nine compact objects with distances less than 700 pc, to identify the parent stellar group. It is possible to deduce the specific formation scenario with near certainty for two cases. (i) We find that the runaway star ζ Ophiuchi and the pulsar PSR J1932+1059 originated about 1 Myr ago in a supernova explosion in a binary in the Upper Scorpius subgroup of the Sco OB2 association. The pulsar received a kick velocity of ∼350 km s−1 in this event, which dissociated the binary, and gave ζ Oph its large space velocity. (ii) Blaauw & Morgan and Gies & Bolton already postulated a common origin for the runaway-pair AE Aur and µ Col, possibly involving the massive highly-eccentric binary ι Ori, based on their equal and opposite velocities. We demonstrate that these three objects indeed occupied a very small volume ∼2.5 Myr ago, and show that they were ejected from the nascent Trapezium cluster. We identify the parent group for two more pulsars: both likely originate in the ∼50 Myr old association Per OB3, which contains the open cluster α Persei.
    [Show full text]
  • Near Neighbor Does the Closest Star to Our Sun Have Planets? No One Is Sure -- but You Can Now Follow Frequent Updates of a New Search That Is Taking in This Issue
    WESTCHESTER AMATEUR ASTRONOMERS February 2016 Near Neighbor Does the closest star to our Sun have planets? No one is sure -- but you can now follow frequent updates of a new search that is taking In This Issue . place during the first few months of this year. The European pg. 2 Events For February Southern Observatory's Pale Red Dot project began investigating pg. 3 Almanac slight changes in Proxima Centauri to see if they result from a pg. 5 Orion and His Nebula planet -- possibly an Earth-sized planet. Although unlikely, were a pg. 11 The Loneliest Galaxy In The modern civilization found living on a planet orbiting Proxima Cen- Universe tauri, its proximity makes it a reasonable possibility that humanity pg. 12 Aristarchus could communicate with them. Credit: APOD Image Credit: ESA/Hubble & NASA SERVING THE ASTRONOMY COMMUNITY SINCE 1986 1 WESTCHESTER AMATEUR ASTRONOMERS February 2016 WAA February Lecture Renewing Members. “Current and Future Observations of Mars Harry S. Butcher, Jr. - Mahopac Using Ground Based Telescopes and John Higbee - Alexandria Space Probes” Richard Grosbard - New York Friday February 5th, 7:30pm Claudia & Kevin Parrington Family - Harrison Leinhard Lecture Hall, James Steck - Mahopac Pace University, Pleasantville, NY Bob Quigley - Eastchester New observations of Mars are planned using current Enzo Marino - Harrison devices in new ways or using new devices. The MA- Robin Stuart - Valhalla VEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution) Jay Friedman - Katonah space probe is seeking to study the relationship be- Carlton Gebauer - Granite Springs tween Hydrogen and Deuterium escape; MAVEN’s Gary Telfer - Scarborough observations are coordinated with NASA-IRTF obser- Tom & Lisa Cohn - Bedford Corners vations using an infrared spectrograph (CSHELL).
    [Show full text]
  • Les Constellations Du Zodiaque
    LES CONSTELLATIONS DU ZODIAQUE PREMIÈRE PARTIE CELLES QUI SONT VISIBLES EN HIVER Les planètes, issues du disque protoplanétaire, ont leurs orbites presque dans le même plan. En fait il y a 13 constellations répertoriées dans le zodiaque. On sait exactement quand telle planète (ou la Lune ou le Soleil) est dans telle constellation. Voila le tableau pour le Soleil : Passage du Soleil dans Nombre nConstellation Symbole la constellation de jours Bélier 18 avril - 13 mai 25,5 Taureau 13 mai - 21 juin 38,2 Gémeaux 21 juin - 20 juillet 29,3 Cancer 20 juillet - 10 août 21,1 Lion 10 août - 16 septembre 36,9 Vierge 16 septembre - 30 octobre 44,5 Balance 30 octobre - 20 novembre 21,1 Scorpion 20 novembre - 29 novembre 8,4 Ophiuchus ou Serpentaire 29 novembre - 18 décembre 18,4 Sagittaire 18 décembre - 20 janvier 33,6 Capricorne 20 janvier - 16 février 27,4 Verseau 16 février - 11 mars 23,9 Poissons 11 mars - 18 avril 37,7 TOTAL 366 Glissement de l'équateur céleste par rapport à l'écliptique sous l'influence de la précession des équinoxes. Les indications des mois sont relatives aux positions du Soleil. Aujourd’hui nous allons parler des constellations du Zodiaque visibles en hiver Le Verseau Les Poissons Le Bélier Le Taureau Les Gémeaux Le Cancer LE VERSEAU (AQUARIUS) CONSTELLATION DU ZODIAQUE LE SOLEIL LA TRAVERSE ENTRE LE 16 FÉVRIER ET LE 11 MARS. Elle est une des plus vieille constellations connues. Il se peut qu’elle ait été connue sous le nom de « Daulo » par les Chaldéens. Quant à son histoire, il semblerait que ce soit Ganymède, un jeune homme dont Zeus est tombé amoureux.
    [Show full text]