“Baaadul Literar”. De La George Tutoveanu La Gruia Novac (Editorial) 6 Adrian ALUI GHEORGHE, Interviu
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
BAAADUL literar Revistã trimestrialã de culturã anul IV, nr. 4(15), noiembrie 2010 Redactor ºef: Gruia NOVAC Fondator: Cezar IVÃNESCU Revista apare sub egida Primãriei Municipiului Bârlad, ºi a Comisiei de Culturã a Consiliului Local. Primar, ing. Constantin CONSTANTINESCU. Colegiul de redactori: Petruº ANDREI Iorgu GÃLÃÞEANU Cristian SIMIONESCU Mario Castro NAVARRETE (Chile) În acest numãr semneazã: Coriolan PÃUNESCU (Galaþi) Ion MURGEANU (Bucureºti) Apostol GURÃU (Galaþi) Elisabeta ISANOS (Bucureºti) Alexandru JURCAN (Cluj) Sergiu GÃBUREAC (Bucureºti) Smaranda IACOBAN (Cluj) Valentin CIUCà (Iaºi) Ion POPESCU-SIRETEANU (Piteºti) Bogdan ULMU (Iaºi) Mihai SULTANA-VICOL (Suceava) Adrian VOICA (Iaºi) Silvia ADAMEK (Belgia) Dumitru VACARIU (Iaºi) Constantin CONSTANTINESCU ªtefan AMARIÞEI (Iaºi) Eliza ARTENE Cristiana ªTEFANIAN (Iaºi) Petruº ANDREI Constantin CÃLIN (Bacãu) Tomiþã URSÃRESCU Grigore SÃLCEANU (Constanþa) George IRAVA Mihai APOSTU (Vaslui) Sanda Emilia MILAN Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamþ) Gruia NOVAC Mihai MERTICARU (Piatra Neamþ) Vasile DUMITRU Vernisaj: Nicolae VIZITEU (pag.15-91) Redacþia nu cenzureazã articolele, dar Foto: Vasile SLABU responsabilitatea opiniilor cade în sarcina autorilor, Culegere computerizatã conf. art. 206 C.P. ºi tehnoredactare: Bogdan ARTENE * * Adresa revistei: Revista a fost tipãritã de S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad, Biblioteca Municipalã „Stroe S. Belloescu”, str. C. Hamangiu nr. 15, Bârlad, Bulevardul Republicii 109, tel./fax: 0235 415669, telefon: 0235 411001 în ziua de 22 noiembrie 2010. e-mail: [email protected] site: www.primariabarlad.ro/baaadul%20literar.htm ISSN 1843-2190 Materialele nu se înapoiazã. CUPRINS Pagina 3 In memoriam Adrian Pãunescu 4 Ion MURGEANU, Simetrii: Tradiþia de mentori ºi de mecena. “Academia Bârlãdeanã” ºi “Baaadul literar”. De la George Tutoveanu la Gruia Novac (Editorial) 6 Adrian ALUI GHEORGHE, Interviu. În dialog cu Cezar Ivãnescu 10 Constantin CÃLIN, Jurnal (VIII) 12 Gruia NOVAC, Reflecþiile unui ciob din oglinda vremurilor (VI) 13 Valentin CIUCÃ, Eternul haz de necaz... 15 Festivalul Umorului “Constantin Tãnase” - Vaslui, ediþia 40 17 Ion POPESCU-SIRETEANU, Pãstrarea ºi cultivarea limbii (VIII) 19 Adrian VOICA, Galeria cu personaje lirice 22 Alexandru JURCAN, Pagini de jurnal (2) 23 Sergiu GÃBUREAC, 5 zile ºi 4 jumãtãþi de noapte (jurnal) 25 Smaranda IACOBAN, Graþian Cormoº: Femei în infernul concentraþionar din România (1945-1989) 27 Mihai MERTICARU, Eternul din efemer 29 Bogdan ULMU, Tot despre reþetele lui Bacalbaºa 31 Gruia NOVAC, Cronici literare (despre: Cezar Ivãnescu, Coriolan Pãunescu, Teodor Pracsiu ºi Nicolae Viziteu) 38 Constantin CONSTANTINESCU, Deschiderea anului ºcolar 2010-2011 39 Coriolan PÃUNESCU, Minunatul domn profesor al copilãriei mele 40 Ion MURGEANU, De ce este Elisabeta Isanos un “fenomen”? 43 Elisabeta ISANOS, Poemele din Ombria 47 Cristiana ªTEFANIAN, Debut. “Credeam într-o lume mai bunã!” (eseu) 49 Dumitru VACARIU, Ultima rugã (poem) 50 George IRAVA, “Eu unde sã-mi depun mãrturiile?” (poezii) 51 Eliza ARTENE, “Credeam în sufletul-fereastrã...” (poezii) 53 Coriolan PÃUNESCU, De neamul românilor (poezii) 55 Mihai APOSTU, “Îþi propun sã începi alfabetul...” (poezii) 57 Tomiþã URSÃRESCU, “...îmi place frica mea discretã...” (poezii) 60 Dumitru VACARIU, “Am fost stãpân pe întregul senin...” (poezii) 61 Petruº ANDREI, “...Iubeam, ºi încã mai iubesc, sonetul” (rondeluri) 63 Mihai SULTANA-VICOL, Autograful amorezului etern 64 Sanda Emilia MILAN, Debut. “Nu vrei sã te trezeºti odatã?” (poezii) 65 Apostol GURÃU, Revoltaþii, vol. II (fragment de roman) 71 ªtefan AMARIÞEI, Povestiri 75 Silvia ADAMEK, Din romanul Cartierul nebunilor (sfârºit) 92 Grigore SÃLCEANU, Autograf tardiv 96 Vasile DUMITRU, Evenimente culturale (selectiv) 98 A.R. HIVAR, Cãrþi tipãrite, cãrþi ºi reviste primite 100 Vasile DUMITRU, Calendar (selectiv) Poetul român Adrian PÃUNESCU, iubitor al valorilor, a plecat sã se repauzeze în Cer... În aºteptarea lui Moº Crãciun Anul îºi ninge ultima filã, Fiii Românilor colinde spun ªi îl aºteaptã pe Moº Gerilã Sã li-l aducã pe Moº Crãciun. Dar Moº Crãciun n-a plecat niciodatã, El a fost veºnic Moºul cel bun, N-a coborât din traduceri cu platã, S-a pregãtit printre noi, din ajun. .......................................... A semãnat prin ninsori feerie Ca sã se uite orice necaz, Ca sãrbãtoare caldã sã fie, A podidit orice casã cu brazi. A fost ori tata, ori altã rudã, A fost bunicul, ori un vecin, ªi le cerea la copii sã audã Numai colinde ºi gând senin. El a fost omul ce ºtie toate, Ni se pãrea cã ne vede mereu, „Ne vede Moºul ºi nu se poate, Dacã se supãrã vine mai greu”. ªi n-a venit ani întregi Moº Crãciunul Decât în tainã pe la fereºti, Dar el de-a pururi, el a fost Unul Peste legendele vechi româneºti. Dar, de o vreme bunã încoace, Întruchipându-ºi rolul lui bun, Ca vestitor de luminã ºi pace Vine în patrie, iar, Moº Crãciun. De când s-a-ntors multã þarã acasã, De când ninsorile carpatic cern, De când vin rudele iarãºi la masã Parcã renaºte Moºul etern. .......................................... Oricum, din basme ºi din legende, De lângã oameni ºi Fãt-Frumos, Peste oceane ºi continente Se-ntoarce Moºul acasã pe jos. Anul îºi ninge ultima filã, Fiii Românilor colinde spun (20 iulie 1943 - 5 noiembrie 2010) ªi îl aºteaptã pe Moº Gerilã Sã li-l aducã pe Moº Crãciun. 1986 BAAADUL literar anul IV, nr. 4(15), noiembrie 2010 3 SIMETRII: Tradiþia de mentori ºi de mecena. EDITORIAL “Academia Bârlãdeanã” ºi “Baaadul literar”. Ion MURGEANU De la George Tutoveanu la Gruia Novac C â n d l - a m "Academia Bârlãdeanã în prag de centenar". cunoscut pe Tudor Activitatea a fost moderatã de profesorul Gruia Arghezi, în 1962, la Novac, cel care a adus ºi argumente cu privire la noua lui locuinþã, pusã necesitatea abordãrii temei sus-menþionate.”... la dispoziþie de noul Profesorul Gruia Novac - al cãrui nume îl r e g i m î n B d u l cunoscusem înainte de a cunoaºte propriu zis, omul, Aviatorilor- „sã fie mai dupã cum i-am ºi mãrturisit, când, inevitabil, lucrul se aproape de medici!” -, petrecu, ºi se petrecu bine ºi cu folos de ambele pãrþi, auzind cã sunt de la sperãm: îl “cunoscusem” dupã nume, din Balada Bârlad, sau oricum de Gruia lui Novac, pe care în serile de Anul Nou ale prin apropiere, ºi-a copilãriei o ascultam fermecat, la fereastrã, cu amintit de poetul fruntea lipitã de geam, sub formã de pluguºor...” George Tutoveanu, Ista-i Gruia lui Novac, /Lui Novac Cara-iflac! /ªi pe f ã c â n d i m e d i a t loc ei s-aduna,/ ªi de Grue s-anina,/ ªi cu Grue se remarca: „Era un lupta, /ªi pe Grue mi-l lega, /Cu trei funii de matasã,/ domn; ºtia sã poarte cãmãºi albe”. Numele lui George Din ele sã nu mai iasã!/ Dar când Grue se- Tutoveanu nu-mi era total necunoscut. Ca orice ntindea/Douã funii se rupea, /Numai una aspirant la literaturã auzisem câte ceva din legenda rãmânea,/Una lungã, nodoroasã,/ Cât un braþ voinic ce se lega de numele lui la Bârlad; mai era încã „vie” de groasã!/ Turcii iute-l cuprindea /ªi-ntr-un beci îl casa din vie, pe deal, la capãtul fostului Bd. închidea/Lumea sã n-o mai priveascã,/ Soare sã nu Epureanu, deºi poetul urcase „pe deal” ºi mai „sus”, mai zãreascã!//Grue zace la-nchisoare/De trei ani înr-un car tras de boi/18 august 1957; la casa din vie, lipsiþi de soare/ªi prin gratii lung priveºte/Ceriul care se întrunea oarecând, chiar dupã inaugurarea strãluceºte/ªi de dânsul nu-ngrijeºte!” etc, etc... „Bibliotecii publice” din Bârlad, 1906, insolita Fluiditatea melodioasã a versului popular mã „Academie bârlãdeanã”/ înfiinþatã 1 mai 1915 de G. cucerea, copil fiind încã, prevestind poate chiar... Tutoveanu, popa Toma Chiricuþã ºi Tudor Pamfile – “inspiraþia voiniceascã” din primele mele poezii, preºedinte de onoare Alexandru Vlahuþã/ consemnate ceva mai târziu de însuºi G. Cãlinescu, un G.Tutoveanu preºedinte în exerciþiu... ºi unde alt mare MODEL al vârstelor de iniþiere, a cãrei Istorie povestea spune cã Tutoveanu –un adevarat Mecena,îi a literaturii române de la origini pânã în prezent primea la el pe poeþii boemi sau sãraci, pe cheltuiala (de care pânã atunci abia auzisem) mi-a fost, ºi ne-a lui, care oricum, dupã o carierã de „institutor, revizor fost dat sã o vedem prima oarã la fel, la Arghezi acasã, ºi profesor” (G. Cãlinescu), fusese o vreme ºi prefect cu autograful autorului, de data aceasta la Mãrþiºor, de Tutova, pe timpul scurt al guvernului Iorga (1931- unde ne poftise Baruþu, o searã mai înainte de a-l 1932), dupã ce „Casa ªcoalelor” îl numise Inspector întîlni ºi cunoaºte pe “uriaºul!” POET (“Baruþu, i-ai ºef cultural al Regiunii a III-a culturale pe înrtreaga dus pe bãieþi la Mãrþiºor?Cum i-a lãtrat câinii?!”), Basarabie (1926-1928); n-am ºtiut în schimb ºi nici nu altfel un om mãrunþel ºi “rãzvrãtit” - mi s-a pãrut, de am aflat cu acea ocazie, în ce împrejurare, sau cu ce la prima privire, ca rãsculaþii þãrani evocaþi în ciclul prilej, îl cunoscuse Tudor Arghezi, dar e pobabil cã îl de poeme “1907”, prin care marele POET se cunoscuse bine, din moment ce-i dictã fiului sãu reintegrase cu o fentã... numitã de sclifosiþi mai Baruþu, prin care, întâmplarea fãcuse sã ºi ajungem ºi târziu ºi “compromis”... noi ( eram împreunã cu Ion Iancu Lefter- nedespãrþiþi Sã nu divagãm. Vreau sã spun cã în legãturã cu în acea epocã de risipã a tinereþelor noastre vagante), cele brodate mai sus, tradiþia, sau chiar vocaþia la ºi în faþa „celui mai mare poet român dupã mecenatului la Bârlad, returnat de istorie la condiþia Eminescu” (apud: Mihai Ralea ºi alþii)... de mentorat, se întinde ºi se leagã sau