Având Convingerea Că Nu Putem Înțelege Altfel Decât Incomplet Istoria Spațiului Românesc Modern Fără A-L Privi În Rapo
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Managementul Intercultural Volumul XVI, Nr. 2 (31), 2014 Andrada L. MANOLE Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, România STRATFORD CANNING AND THE Case study ROMANIAN PRINCIPALITIES Keywords Stratford Canning, Romanian Principalities, British Interests, Anglo-Romanian Relations JEL Classification Abstract The purpose of this study is to enrich the Romanian historiographical research concerning the British interest towards the Romanian Principalities in the nineteenth century. Historians such as Paul Cernovodeanu, Radu Florescu, Beatrice Marinescu and Constantin Ardeleanu presented us with different phases of this interest. Two of them, Marinescu and Florescu, also approached the subject of Stratford Canning`s preoccupation towards the Principalities, but Marinescu did not have access to the ambassador`s correspondence with the British State Secretary, the correspondence being at the Foreign Office Archives, while Florescu focused more on the British Consuls`activity in the Principalities than on the activity of the ambassador at Constantinople. Having access to the papers at the British Archives, this study comes to enrich the view of how the Principalities`space was perceived by Great Britain through the work and the diplomatic papers of a British ambassador in the capital of the suzerain power in a time when the Principalities were going through significant changes. 197 Managementul Intercultural Volumul XVI, Nr. 2 (31), 2014 INTRODUCERE extraordinare la Constantinopol, iar lucrul acesta s- Având convingerea că nu putem înțelege a datorat capacității sale de a interveni în grăbirea altfel decât incomplet istoria spațiului românesc încheierii ostilităților dintre otomani și ruși. Deși modern fără a-l privi în raport cu interesele și-a văzut începutul de carieră la Constantinopol ca europene sau din perspectiva marilor diplomați pe o adevărată povară și nu a fost deloc încântat de europeni contemporani cu evenimentele, studiul de numirea sa acolo, Stratford a încercat să se față își propune să aducă o contribuție la adapteze noii situații, să se familiarizeze cu spațiul înțelegerea istoriei spațiului românesc prin și administrația Imperiului Otoman și, după un an cercetarea acestuia în contextul preocupărilor unui de activitate, a hotărât să se implice din proprie ambasador britanic care se afla, în secolul al XIX- inițiativă în vederea scoaterii Imperiului Otoman lea, în capitala puterii suzerane. Mai exact, articolul din războiul cu Rusia, fără a primi instrucțiuni de la de față vizează, după cum sugerează și titlul ales, superiorii săi din cadrul Foreign Office-ului în urmărirea evoluției Principatelor Române – sau a acest sens. Într-o perioadă în care Franța controla Principatelor Dunărene, după cum erau numite în aproape întreaga Europă, principala preocupare a documentele britanice ale vremii – din perspectiva britanicilor era succesul militar al francezilor. documentelor și activității ambasadorului Marii Obiectivul lui George Canning fusese acela de a Britanii la Constantinopol, Stratford Canning de încurca sistemul de alianțe al lui Napoleon, care Redcliffe. Acesta a avut, cu unele întreruperi, o ținea Rusia, Turcia și Austria dezbinate prin activitate de aproape o jumătate de secol la promisiunea de a oferi Turcia când Austriei, când Constantinopol, între 1809 și 1858. Această Rusiei. Secretarul de Stat, George Canning, a vrut perioadă a coincis cu multe schimbări în istoria să-și îndeplinească obiectivul cu ajutorul spațiului românesc, schimbări care nu l-au lăsat ambasadorului Robert Adair, pe care l-a trimis la indiferent pe reprezentantul britanic și pe care le Constantinopol pentru a acționa în vederea putem găsi printre preocupările acestuia, în scoaterii Turciei din războiul cu Rusia și a atragerii documentele oficiale, chiar și în corespondența celor două imperii de partea Marii Britanii. privată și confidențială. Misiunea lui Adair nu dădea însă rezultatele În ceea ce privește tema aleasă, nu există scontate la Constantinopol, iar ambasadorul în până acum în istoriografia românească sau cauză a fost trimis la Viena. universală o lucrare care să vizeze în mod special În demersul său de familiarizare cu raporturile directe sau indirecte ale lui Stratford teritoriul și cu situația Imperiului Otoman, Stratford Canning cu Principatele Române, exceptând un s-a interesat și de situația Principatelor Române, în articol al lui Radu Florescu, articol care vizează contextul ocupării acestora de către Rusia la doar momentul 1848 și în care sunt urmăriți mai momentul respectiv. Pentru Stratford, Principatele degrabă consulii britanici din Principate și mai erau, în primul rând, un spațiu al Imperiului puțin ambasadorul de la Constantinopol 1. Trebuie Otoman lipsit de apărare. Faptul că drumul de la să amintim, de asemenea, un articol scris de Constantinopol către Principate și drumul din Beatrice Marinescu și Gabriela Wagner privind interiorul Principatelor era unul anevoios, deloc câteva aspecte legate de preocuparea modernizat, reprezenta pentru Stratford, în mod ambasadorului britanic de la Constantinopol față de ironic, una din puținele forme de apărare indirectă, ideea unirii Principatelor2, însă cu mențiunea că care țineau oarecum acest teritoriu la adăpost. Dar acestea nu au văzut corespondența dintre Stratford apărarea militară propriu-zisă a Principatelor Canning și Secretarul de Stat britanic al vremii, Dunărene i se părea, pe bună dreptate, a fi una lordul Clarendon, corespondență aflată în arhiva slabă. Spațiul Imperiului Otoman era apărat, în Foreign Office-ului. În privința surselor folosite opinia lui Stratford, de niște soldați a căror apariție pentru cercetarea de față, extrem de utile au rezultat putea fi foarte pitorească pentru ochiul unui artist, a fi, în primul rând, arhivele Foreign Office-ului dar complet nesatisfăcătoare pentru ochiul unui din Londra, în special dosarele din FO 78 și cele observator militar3. Despre situația luptelor cu rușii, din FO 352. Apoi, memoriile și corespondența ministrul plenipotențiar informa Foreign Office-ul personală a lui Stratford Canning, publicate de de victorii urmate de înfrângeri dezastruoase pentru Stanley Lane-Poole, dar și unele lucrări generale turci în octombrie 18104, iar, un an mai târziu, despre viața și activitatea ambasadorului, precum și situația era aceeași, pe 18 noiembrie 1811 Stratford unele colecții de documente editate în România. raportând, de exemplu, că: „Marele Vizir [Ahmed Pașa], la întoarcerea sa către Rudshuk [Rusciuc], CĂTRE PACEA RUSO-OTOMANĂ DIN 1812 și-a găsit armata redusă la un număr de 4000 de Stratford Canning s-a interesat pentru oameni. Multe din trupele sale au dezertat; prima oară de spațiul Principatelor Române în detașamentul de pe celălalt mal al fluviului fusese contextul războiului ruso-otoman desfășurat între distrus și lăsat fără provizii sau muniție. Trupele 1806 și 1812. Acest război, încheiat cu pacea de la aflate sub comanda lui Ismael Bey, în apropiere de București, din mai 1812, a coincis pentru tînărul Vidin, erau ținute în șah de o divizie rusească”5. diplomat cu oportunitatea începerii unei cariere 198 Managementul Intercultural Volumul XVI, Nr. 2 (31), 2014 În această situație dezastruoasă a trupelor a pune capăt acestei situații în termeni echitabili otomane, Stratford Canning a căutat să convingă pentru ambele părți, și cu atât mai mult dacă Rusia autoritățile turcești de bunele sale intenții și de ar fi dispusă să facă din pacea ei cu Poarta un duplicitatea politicii lui Napoleon față de Poartă mijloc prin care să se reconcilieze cu Anglia. Până prin diverse scrisori precum cea trimisă, de acum am acționat mereu conform acestei impresii exemplu, lui Mehmed A`rif (reis efendi) pe 11 și, de la ultimele evenimente, am întreprins un pas noiembrie 18116. Drept urmare, turcii au acceptat oficial pentru a accelera încheierea unei păci [cu intervenția tânărului reprezentant britanic ca referire la obținerea aprobării din partea Porții de a- mediator între ei și reprezentanții Rusiei. Deși i scrie direct lui Italinski], în ciuda efectului produs Stratford inițiase deja, cu ceva timp în urmă, o de intrigile francezilor”10. Cu Italinski, Stratford a corespondență în acest sens cu reprezentanții început, pe 19 februarie 1812, o corespondență în Rusiei - corespondență de a cărei existență care explica, din nou, necesitatea încheierii autoritățile otomane aflaseră de mai demult – acum ostilităților ruso-otomane, cât mai devreme cu Stratford era invitat să se implice oficial în putință, în ciuda intrigilor Franței, de această dată mediere, turcii fiind în cele din urmă convinși de menționând însă grăbirea păcii ruso-otomane și ca bunele intenții ale tânărului diplomat7. Istoricul turc mijloc de grăbire a alianței anglo-rusești11. F. Ismail confirmă încrederea pe care Stratford a Intervenția lui Stratford în grăbirea păcii reușit să le-o câștige turcilor la vremea respectivă și din 1812 a culminat cu trimiterea, în aprilie același amintește cuvintele Sultanului, care scrisese că an, a unui mesager secret la București cu scopul de „niciunul dintre infideli, cu excepția englezului, nu a le transmite rușilor vestea că internunțiul austriac sunt de încredere”8. Aceasta deși Suedia își oferise Ignaz von Stürmer le-a propus turcilor o alianță cu și ea medierea prin agentul Horn (trimis la Austria și Franța contra Rusiei12. Despre acest București pentru a facilita negocierile ruso- demers, Stratford îi scria lui Castlereagh – noul otomane, în vederea împingerii otomanilor către o Secretar de Stat, care acorda acțiunilor