INTRODUCERE Judeţul Teleorman Este Unul Dintre Judeţele Sudice Ale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
INTRODUCERE Judeţul Teleorman este unul dintre judeţele sudice ale României situat în Câmpia Română. Cu o suprafaţă de aproximativ 578978 hectare, ocupă ca întindere locul 19 pe ţară, reprezentând 2,4% din suprafaţa ţării. Din punct de vedere administrativ, judeţul Teleorman este împărţit 236 aşezări umane, organizate în 89 de localităţi, din care cinci localităţi urbane. Municipiul Alexandria– 51557 locuitori; înfiinţat în anul 1834. Situat la intersecţia unor drumuri comerciale importante din zona de sud a României, este, începând din anul 1968 şi reşedinţa de judeţ. Municipiul Turnu Măgurele – 30145 locuitori; înfiintat în secolul al XV-lea, pe ruinele unei fort[reţe romane. Este un oraş portuar la Dunăre. Municipiul Roşiorii de Vede – 31793 locuitori; unul dintre cele mai vechi târguri ale României, datând din secolul XIV. Este fosta reşedinţă de judeţ şi în prezent centru comercial. Oraşul Zimnicea – 15479 locuitori; datează din secolul III î.Hr. Este un oraş portuar la Dunăre, cu legături tradiţionale în comerţul cu cereale. Oraşul Videle – 11781 locuitori; este un oraş nou, înfiinţat într-o zonă de extracţie petrolieră. Reţeaua de drumuri publice care tranzitează judeţul totalizând 1518 km, leagă principalele municipii şi oraşe cu capitala de judeţ, precum şi cu restul ţării. Astfel: Drumuri naţionale sunt DN 51 - Alexandria – Zimnicea, DN 51 A - Zimnicea - Turnu Măgurele, DN 52 - Alexandria - Turnu Măgurele, DN 65 - Roşiorii de Vede - Turnu Măgurele şi DN 54 - Corabia - Turnu Măgurele. Drumurile judeţene traversează judeţul de la Nord la sud şi de la Est la Vest. Legătura între sate şi comune şi a acestora cu centrele importante se face şi pe drumuri comunale. Reţeaua de cale ferată este de 336 km şi traversează judeţul pe direcţiile Nord Est - Sud Vest: magistrala nr. 1 Bucureşti – Craiova – Timişoara, cu cale ferată electrificată dublă; Sud – Nord - cale ferată simplă neelectrificată, pe traseele Zimnicea – Roşiorii de Vede, Turnu Măgurele – Roşiorii de Vede – Coşteşti (jud. Argeş). Municipiul Roşiorii de Vede este un important nod feroviar. Porturi: Dunărea constituie atât graniţa judeţului, cât şi a ţării, cu Bulgaria, fiind totodată o importantă arteră de navigaţie. La Dunăre există două porturi: Turnu Măgurele, la km 597, amenajat cu chei de acostare şi Zimnicea, la km 553, amenajat cu chei pereast. Între oraşele Turnu Măgurele şi Nicopole (Bulgaria) există legătura de trecere pentru pasageri. Pe viitor se prevede dezvoltarea acestui punct de trecere, ca urmare a amenajării portului şi a zonei libere, precum şi construirea bacului, pe o suprafaţă de 22 ha. 1 Capitolul 1. Cadrul natural 1.1 . Caracteristici fizico-geografice ale judeţului Teleorman Situat în partea de sud a ţării, judeţul Teleorman ocupă o parte din suprafaţa Câmpiei Române, cuprinsă aproximativ între Olt şi Vedea. Este intersectat de paralela de 43o37’07” latitudine nordică (Zimnicea reprezentând şi extremitate sudică a României) şi de meridianul de 25o longitudine estică. Se învecinează cu judeţele Olt la vest, Giurgiu la est, Argeş şi Dâmboviţa la nord. Limita sudică, formată de Dunăre, corespunde frontierei de stat cu Bulgaria. Altimetric, teritoriul judeţului se desfăşoară între 20 m în lunca Dunării şi cca. 160-170m în partea de nord, la hotarul cu judeţul Argeş. Relief Teritoriul judeţului Teleorman aparţine în întregime Câmpiei Române, ocupând partea central-sudică a acesteia. Denivelările locale sunt mici, nedepăşind 20-30 m. Panta generală a câmpiei, o de cca. 1,5 /oo, are o orientare NNV-SSE, aceasta fiind marcată şi de direcţia reţelei hidrografice. Deşi, pe ansamblu, relieful apare relativ uniform, mai pregnant evidenţiindu-se lunca joasă a Dunării, totuşi, se relevă o serie de diferenţieri regionale, surprinse în cele trei subunităţi ale Câmpiei Române ce se interferează în lungul văii Vedea: câmpiile Boianu, Burnas şi Găvanu-Burdea. Lunca Dunării se detaşează ca o unitate aparte atât prin altitudinile sale mai coborâte (20-24 m), cât şi prin peisajul deosebit. Este constituită dintr-un întins şes aluvial. Spre nord, şesul aluvial al Dunării se continuă în lungul Oltului şi Vedei prin luncile joase şi întinse ale acestora. Reţeaua hidrografică Principalele artere hidrografice le reprezintă fluviul Dunărea, care formează graniţa de sud a teritoriului şi Oltul, care drenează numai cu sectorul terminal partea de sud-vest a judeţului. Cea mai mare parte a teritoriului este însă drenată de sistemele Vedea, Călmăţui (afluentul Argeşului), Glavacioc şi, în foarte mică măsură, în partea de nord-est de Dâmbovnic. Din aceste sisteme fac parte şi următoarele râuri: Teleorman, Urlui, Siu, Sericu, Nanov, Bratcov, Burdea, Câinelui, Claniţa, Densitatea reţelei hidrografice, în general redusă, variază între 2 0,2 – 0,3 km/km2 în câmpiile Boianu şi Găvanu –Burdea şi sub 0,1 km/km2 în câmpia Burnas. Lacurile sunt reprezentate atât de lacuri naturale, cât şi artificiale. Lacurile naturale, numeroase în trecut de-a lungul Dunării, au fost reduse ca urmare a acţiunii de îndiguire şi desecare a luncii fluviului, în prezent rămânând doar câteva. Dintre aceste, lacul Suhaia este amenajat ca heleşteu. Lacurile artificiale sunt reprezentate de numeroase iazuri şi heleştee amenajate în luncile râurilor. Clima Judeţul Teleorman aparţine în întregime sectorului cu climă continentală. Regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde cu precipitaţii moderate, ce cad adesea sub formă de averse şi prin ierni reci cu viscole, cu frecvente intervale de încălzire, care provoacă topirea stratului de zăpadă şi, implicit, discontinuitatea lui. Radiaţia solară globală înregistrează valori între 125 kcal/m2 * an în partea de nord a judeţului şi 127,5 kcal/m2 * an în partea de sud. Acestea situează Teleormanul printre judeţele cu un ridicat potenţial de energie solară. Circulaţia generală a atmosferei este caracterizată prin frecvenţa mare a advecţiilor de aer termperat-oceanic din V şi NV mai ales în semestrul cald şi frecvenţa advecţiilor de aer temperat-continental din NE şi E, mai ales în semestrul rece. La acestea se adaugă pătrunderile mai puţin frecvente de aer arctic din N, de aer tropical-maritim din SV şi S şi ale aerului continental din SE şi S. Temperatura aerului prezintă diferenţieri sensibile între parte de sud a judeţului, mai joasă, aparţinând câmpiei Burnas şi extremitatea nordică, mai înaltă, aparţinând câmpiei Găvanu-Burdea. Mediile multianuale ale temperaturii variază între 10,8 la Alexandria, 10,5 oC la limita nordică a judeţului şi 11,5oC la Turnu Măgurele. Regimul termic mai ridicat din lunca Dunării se datorează nu numai latitudinilor şi altitudinilor ceva mai mici decât în jumătatea nordică a judeţului ci şi influenţei apelor fluviului, care contribuie în mod hotărâtor la crearea unui topoclimat specific. Precipitaţiile atmosferice înregistrează creşteri uşoare de la S la N, o dată cu creşterea altitudinii reliefului. Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de peste 500 mm. Vânturile sunt influenţate de relief mai ales în extremitatea sudică a judeţului, unde valea Dunării constituie un mare culoar de ghidare a curenţilor atmosferici. Frecvenţele medii anuale înregistrate la Turnu Măgurele atestă această influenţă prin predominarea vânturilor dinspre V şi E. O frecvenţă relativ mare o au şi vânturile din NE. Frecvenţa medie anuală a calmului însumează 20%. Vitezele medii anuale variază între 1,3 şi 4,4 m/s. În anul 2006 temperaturile înregistrate la staţia meteororologică automată Turnu Măgurele au fost mai ridicate decât în anul 2005, astfel: temperatura medie anuală a fost de 12,510C, faţă de 11,160C în 2005; temperatura maximă 36,02 0C, faţă de 34.98 0C. Temperatura minimă a fost mai ridicată în anul 2006, respectiv [-17,56]0C, faţă de anul 2005, [– 22.39] 0C. 3 Tabel 1.1.1. Parametrii meteorologici înregistraţi la staţia automată Turnu Măgurele în anul 2006 Nr. Temperatură Temperatura Temperatura Viteza Radiaţie crt. medie anuală maximă minimă vântului globală [0C] [0C] [0C] [m/s] [W/m2] 12,51 36,02 -17,56 1,82 163,23 În anul 2006, datorită precipitaţiilor abundente din perioada 14.03-27.05.2006, s- au produs inundaţii pe râurile Câlniştea, Vedea, Câinelui şi pe Fluviul Dunărea, care au afectat 27 localităţi din judeţul Teleorman. 1.2. Resurse naturale Resursele naturale reprezintă totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili şi resurse regenerabile - apă, aer, sol, floră şi faună sălbatică, inclusiv cele inepuizabile: energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor. 1.2.1. Resurse naturale regenerabile Resursele regenerabile sunt diversificate şi foarte importante pentru dezvoltarea omului, acestea fiind: resursa de apă, aerul, solul, flora şi fauna sălbatică. Din suprafaţa totală a judeţului Teleorman de 578978 hectare, ponderea principală o deţin suprafeţele agricole cu 86,31%, restul de 13,69% fiind ocupate de păduri, ape şi bălţi şi alte suprafeţe. Învelişul de soluri al regiunii se remarcă prin varietate. Judeţul Teleorman dispune de soluri cu fertilitate naturală ridicată. De la S spre N, aproape sub forma unor fâşii regulate, se succed cernoziomuri (pe terasele Dunării), cernoziomuri cambice (levigate), cernoziomuri argiloiluviale, soluri brune roşcate (inclusiv podzolite), vertisoluri şi, cu totul local, (în bazinul superior al Câlniştei, pe terasele inferioare ale Dunării şi Vedei, variantele hidromorfe ale cernoziomurilor şi cernoziomurilor cambice; în partea de S şi centrală a judeţului s-au format