11
Români din toate ţă rile, uni ţi-vă! Lunar de cultur ă * Serie veche nou ă* Anul XI, nr. 11 (131) noiembrie 2019 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrat ă pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Co şbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae B ăciu ţ
______
Pictur ă de Vasile Mic ______
Vatra veche dialog cu Titu Popescu, de Mihai Posada/3 Ana Blandiana, Cununa de Aur a Poeziei, cuvânt de prezentare, de Elizabeta Šeleva/6 Profesorul Ion Vlad la 90 ani, de Nicolae B ăciu ț/7 Alternative la memorii/6 Comemor ări 100. Alexandru Vlahu ță , de Dumitru Hurub ă/8 Evoc ări. Amelia Pavel, de Veronica Pavel Lerner/9 Verticalitatea poemelor (Ioan Baba)/10 Poeme de Ioan Baba/11 Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/ 12 Remember -30. N. Steinhardt, de Veronica Pavel Lerner/13 Poeme de R ăzvan Ducan/14 Gnoseologia între sacru și profan (Valeriu Anania), de C ătălin Varga/15 Coresponden ţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sar ău/17 Să ne (re)amintim de Otilia Cazimir, de Dumitru Hurubă/18 Inedit. Blestemul chinezesc, de Francisc P ăcurariu/20 Un reformator al liricii universal: Ioan Flora, de Florian Copcea/21 Poeme de Ioan Flora/22 Nora – tragedia unei false comunic ări, de Sergiu Scofergiu/23 În afara robo ților lumii, de Lidia Grosu/24 Asterisc. Memorialistic ă, Autobiografia roman țat ă a lui Lucian Blaga, de Dorin Nădr ău/25 Pygmalion, de Tania Nicolescu/25 Vitrina. În dialog peste ocean. Nicolae B ăciu ț și Veronica Pavel Lerner, de Melania Cuc/26 Dasc ăli ce definesc lumea (Cristina Vasiliu), de Cristina Sava/27 Cronica literar ă. Poezia din poezie, la Eugen Dorcescu, de Constantin Stancu/29 Poetul, în ipostaz ă normal ă (Nicolae Crepcia), de Dumitru Hurub ă/31 Un pictor al cuvântului abstract (Calistrat Robu), de Nicolae Suciu/32 Tren prin zodii (Florea Burtan), de Corneliu Vasile/35 Mai creeaz ă-mă o dat ă (Carolina Baldea), de Nicolae B ăciu ț/36 Ludovica (Ana Pop Sârbu), de Melania Cuc/37 Fântâna cu lacrimi (Lia Maria Andrei ță ), de Ana Ardeleanu/38 Romanul nesfâr șirii (Elena Maria Cern ăianu), A.I. Brumaru/39 Contingen țe biografice (Rodica L ăzărescu), de Iulian Chivu/40 Urme pierdute (Silviu Cr ăciuna ș), de Geo Constantinescu/41 Șansele și ne șansele noastre (Constantin C ălin), de Ioan Fercu/42 Injecții de spiritualitate (R ăzvan Ducan), de Ioan Marco ș/43 Călătorie la Tokyo (Marina Alm ășan), de Constantin Stancu/45 Poeme de Anica Facina/47 Poeme de Vasile Mic/48 Documentele continuit ăţ ii. Transilvania, starea noastr ă de veghe, de Ioan-Aurel Pop/49 Mihai Eminescu și Basarabia, de Gicu Manole/50 Creden țional 1918, de Radu Șerban/51 Convorbiri duhovnice şti cu Î.P. S. Ioan, de Lumini ţa Cornea/52 Amvon. Puterea unui cuvânt de dragoste, de Gheorghe Nicolae Șincan/53 Poeme de Silvana Andrada Tcacenco/53 Pilastrul cerului, de Radu Șerban/54 Destinul unui c ărturar: Protopopul Nicolae Manegu țiu, de Gheorghe Nicolae Șincan/56 Despre francmasonerie, de Eugen Mera/58 Poeme de Daniela Tranfdafir/59 Poeme de Ioan M ărginean/60 Ochean întors. Mirajul Asiei Minor, de Silvia Urdea/61 Efigii. Emil Cioran, de Maria Cecilia Nicu/63 Poeme de Iuliu Iona ș/64 Poeme de Marilena Apostu/64 Radu Șerban, un diplomat talentat, de Nicolae Mare ș/65 Poeme de Ramona Müller/66 Starea prozei. Cronica unei mo șteniri, de Emanoil Toma/67 Poeme de Carolina Baldea/68 Biblioteca Babel. Seamus Haney, de Nikola Gjorgon, Svetlana Gjorgon-Bocevska/69 Biblioteca Babel. Poeme de Zvonko Karanovi ć/70 Poeme de Zvonko Karanovi ć/71 Tot la gura oceanului, Bay of Fundy, de Dumitru Ichim/72 Acolo lumina cre ște în sus, de Dumitru Ichim/72 Sarayevo, de Paul Leibovici/73 Poeme de Emilia Amariei/74 Literatur ă și film. Inven ția lui Hugo, de Alexandru Jurcan/75 Fierul teatrului b ătut cât a fost cald, de Nicolae B ăciu ț/75 Reghinul Cultural, de Florin Bengean/76 Excelsior. Debut. Poeme de Cristian Homm/77 Scrisori deschise. Nicolae Cinghin ă/78 Poeme de Daria/78 Valurile copil ăriei, de Gabriela Buta/79 Debut. Poeme de Ciobanu Alexandru-Eusebiu/79 Argument pentru pace, de Corina Simeanu/80 Epigrame de Gen țiana Groza/81 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/82 ______De la un clasic citire. Sextil Pu șcariu/82 Epigrame, de Nicolae Matca ş/83 Num ăr ilustrat cu lucr ări de Vasile Mic Epigrame de Elena Agiu-Neac șu/84 Curier/85
2 înscrie într-o mi șcare de stimulare din Germania. A fost distins cu a creativit ății originale în estetica Premiul Asocia ției Scriitorilor din româneasc ă. Azilul politic în Sibiu, 1983, Premiul Asocia ției Germania, între anii 1987-2011, Interna ționale a Scriitorilor și treze ște instinctul de prozator al Oamenilor de Art ă Români, esteticianului și criticului literar Literart XXI, și al revistei Titu Popescu: Un an cât o speran ţă , ORIGINI/ROMANIAN ROOTS München, Carnetele Observator, din S.U.A. (2002-2005). 1989; edi ţia a II-a: Sibiu, 1992; * * * Radu Maier , album de art ă, Verlag Mihai Posada : V ă mai aminti ți Südostdeutsche Kulturwerk, periplul copilului din Stupca, la München, 1989; Poetul Horia școlile din Alba Iulia, urmat de al Stamatu , monografie, München, tân ărului studios, la Cluj-Napoca și 1993; edi ţia a II-a, rev ăzut ă şi București? ad ăugit ă, Bucure şti, 2006; Povestiri Titu Popescu : Cred c ă toat ă via ța din Italia , München, Carnetele mea a stat sub un semn al deambu- Observator, 1993; edi ţia a II-a: lării. Pe la vreo 3 ani, am plecat din Senza ţie la Floren ţa, Sibiu, 1995; Bucovina la Alba-Iulia, de unde era Estetica paradoxismului , 1995; mama și unde am f ăcut liceul. Țin edi ţia a II-a, rev ăzut ă şi ad ăugit ă: minte c ă la o vîrst ă fraged ă p ăzeam, 2001; The aesthetics of paradoxism , într-un fel, casa bunicilor: acolo 2002; Calul troian , povestiri, Verlag locuia și o sor ă a mamei, nem ăritat ă, Radu B ărbulescu, München, 1996; pe care o avertizam: Ascunde-te Sibiu – album sentimental , Casa repede, vin ru șii! Tot în anii aceia, am Verlag, Germania / Editura Triton, făcut o excursie cu clasa în Sibiu, 1998; Der steinerne Mensch , împrejurimile Albei-Iulii, unde, într-o Despre exil și literatur ă, cu Sammlung DL-Prosa, München, pauz ă, o țiganc ă mi-a ghicit în palm ă, un estetician 1999; Editoriale , Editura Dorul că voi face o c ălătorie lung ă, ceea ce (Danemarca), 2000; Nimeni nu-i s-a întîmplat în 1987, cînd am plecat Foto: Vorbind la lansarea profet în ţara lui, ci în exil , 2000; în Germania, unde am locuit 25 de volumului Estetica urban ă, 2013, în Martin Frei – fascina ţia culorii , ani. Dup ă teminarea licului, am plecat Biblioteca ASTRA din Sibiu album de art ă, 2000; Convorbiri firesc la Cluj, la facultate, pe care o * * * despre exil şi literatur ă, 2001; socoteam pe atunci, de la Alba-Iulia, Bucovinean n ăscut la 1 mai Antichitatea mirabil ă, Carnetele ca singura probabilitate. 1942, în satul de apicultori Stupca, Observator, München, 2002; Din Mihai Posada : Ce sau/ și cine v-a devenit din 1954 Ciprian perspectiva exilului , 2002; Dup ă determinat s ă v ă orienta ți c ătre Porumbescu, jude țul Suceava, Titu zece ani , jurnal de exil, 2004; studiul esteticii? Popescu a absolvit liceul la Alba Mirela – un paradox , eseu, Pop Titu Popescu : S-a întîmplat în Iulia, Filologia la Cluj-Napoca și a Verlag, Ludwigsburg / Editura facultate, cînd mi-am ales titlul lucr ă- ob ținut doctoratul în estetic ă, la Marineasa, Timi şoara, 2005; Calul rii de licen ță Mihail Dragomirescu – Bucure ști. A func ționat în troian – povestiri din lume , 2005; estetician , care a ap ărut apoi, în 1973, redac țiile ziarelor jude țene Cri șana Colonia compatrio ţilor , povestiri, la Editura Minerva. Mihail Dragomi- (1966-1968) și Tribuna Sibiului Criterion Publishing, Norcross rescu, de și cu contribu ții notabile în (1968-1972). Dup ă reapari ția (SUA), 2006; Sibiu – identitate estetic ă, era pe atunci un cvasi-necu- revistei TRANSILVANIA sub spiritual ă (în colab.), 2007; Estetica noscut. Aprofundîndu-i opera, am in- direc ția lui Mircea Tomu ș, la Sibiu, mi şcării , 2007; Astalo ş – valoarea trat în descifrarea h ățișurilor esteticii, face parte din redac ție, între anii stilistic ă a întregului , monografie, încît am ajuns s ă-i dau dreptate lui 1972-1987. A debutat în anul 1975 2007; Autori şi climate , 2009; Hegel, care zicea c ă estetica e filoso- în TRIBUNA. Preocuparea pentru Frumosul natural şi frumosul fia artei. Mai apoi, a fost o treab ă a lui estetica româneasc ă s-a artistic , 2009; Psihiatrie politic ă, Blaga, care definea ardeleanul ca materializat în câteva c ărți de 2011; Estetica Paradisului , 2011; omul care duce lucrurile pîn ă la cap ăt. istorie și de cercetare a acesteia: Terra mirabilis , 2018 etc. A M-a atras în special promovarea unor Mihail Dragomirescu estetician , colaborat la mai multe publica ții no țiuni de filosofie la studiul esteticii 1973: Idei estetice în scrierile lui ale românilor din exil, a fost și libertatea astfel cî știgat ă. Mihai Ralea , 1974; Specificul redactor-șef al revistei Mihai Posada : Cum s-a petrecut na țional în doctrinele estetice CURENTUL din München, în anii debutul din anul 1975, în revista române ști , 1977; Necesitatea 1989-1993. Dup ă 1990, reia TRIBUNA de la Cluj? esteticii , 1979; Cărți cu ie șire la colaborarea la publica ții de cultur ă Titu Popescu : R ăspunsul meu la mare , 1980; Arta ca tr ăire și și literare din Țar ă. Membru al aceast ă întrebare se afl ă într-o interpretare , 1982; Concepte și Uniunii Scriitorilor din România povestire evocativ ă care se intituleaz ă atitudini estetice , 1983. Comb ătând (din 1974), al Uniunii Ziari știlor Clujul, din care nu am vrut s ă plec : astfel punctul de vedere oficial, din România, al Asocia ției Lucrurile pe care vreau s ă le evoc, → marxist, anonimizant, autorul se Ziari știlor și al Asocia ției autorilor MIHAI POSADA
3 să (mi) le reamintesc povestindu-le, sistemul centralizat al „reparti ţiilor s-au întîmplat mai demult, e adev ărat, na ţionale”, adic ă absolven ţii dar sper ca memoria s ă-mi fie fidel ă, facult ăţ ilor cu acela şi profil, din toat ă fiindc ă le-a p ăstrat cu acea tenacitate ţara, erau aduna ţi într-un centru cu care se graveaz ă în suflet marile universitar (Bucure ştiul, în cazul zbuciume. Era în anul 1965, cînd meu) şi repartiza ţi la locurile terminasem facultatea. Dup ă ce disponibile, în ordinea descresc ătoare zburd ălnicisem cinci ani prin Cluj – a mediilor de absolvire. Eu fusesm nu g ăsesc alt termen mai potrivit, care instruit de redactorul-şef s ă-mi aleg să îmbine mai expresiv avînturile orice loc, dar cu condi ţia ca acesta s ă boemei studen ţeşti cu fie în perimetrul fostei regiuni Cluj, con ştiinciozitatea de a citi zilnic mai dup ă care e treaba lui. M ă prezint mult decît bibliografia obligatorie, la deci total degajat în fa ţa comisiei, Biblioteca Universitar ă –, mi se unde am intrat printre primii, avînd crease o stare de dependen ţă de ora ş, medie mare. Erau locuri în ora şe ca de un drog pe care-l administrezi atr ăgătoare, dar eu m-am dus la harta continuu, de şi cu o anume atîrnat ă de perete şi mi-am exprimat incon ştien ţă . Clujul de-atunci nu era dorin ţa s ă fiu repartizat într-un sat din Clujul de ast ăzi, cel care şi-a ad ăugat Mun ţii Apuseni, foarte izolat, se imense cartiere m ărgina şe de blocuri, ______vedea pe hart ă, ultimul din regiunea prin care p ăş esc uneori f ără s ă le Cluj. M ă gîndisem c ă astfel o s ă La Făclia , m ă împrietenisem cu Ion cunosc, parc ă a ş peregrina prin salvez pe vreun coleg de un sat Arca ş – tot ce duceam se publica şi str ăine aglomer ări urbane. Pentru noi, pierdut printre dealuri. Cel care mandatele veneau. F ăceam acolo, pe cei de atunci, era cu adev ărat conducea comisia s-a uitat foarte lîng ă recenzii, prezentarea periodic ă a Heidelbergul de alt ădat ă, ne cam mirat la mine şi m-a rugat s ă m ă mai revistelor clujene Steaua şi Tribuna . ştiam cu to ţii, traseele ni se gîndesc. Eu nu – acolo vreau! Nea- La Dumitru Mircea, m-am dus încruci şau, cam poposeam în acelea şi vînd încotro, comisia mi-a confirmat pentru a încerca noua calitate de co- locuri, încît era imposibil s ă ie şi în alegerea, dîndu-mi reparti ţia. Nu mai laborator, cu o not ă critic ă împotriva strad ă şi s ă nu dai de un companion. ţin minte localitatea, bineîn ţeles c ă nu unui articol din Contemporanul , f ără În ultimul an de facultate, am fost niciodat ă acolo. să ştiu c ă era tocmai ce ei a şteptau, în începusem, al ături de vreo doi-trei Cum era o „reparti ţie na ţional ă”, lupta deschis ă cu revistele bucure ş- colegi, colaborarea la Tribuna şi la primii – cei mai buni – erau filma ţi, tene, pe care le tratau cu orgoliul de a Făclia , dup ă care ne f ăcuser ăm un pentru televiziune. Eu, cu franche ţea nu fi considera ţi mai prejos, tot astfel plin de speran ţe obicei de a merge la naivit ăţ ii, i-am spus reporterului s ă nu cum la facultate eram cu grij ă instrui ţi Po şta central ă, ca s ă ne interes ăm de mă filmeze, fiindc ă n-o s ă m ă duc la asupra a ceea ce gre şeau lingvi ştii din rîvnitele, pentru studen ţi, mandate. post. – Dar unde o s ă mergi?, m ă Capital ă, campionul „autohtoniz ării” Cel mai adesea eram înso ţit de întreab ă el. – În pres ă, i-am r ăspuns. – clujene fiind faima lingvisticii, colegul Teodor Cri şan, interesat la Ha, ha, o s ă spui acelea şi minciuni, ca profesorul D. Dra şoveanu, DeDe între fel. Cu o promptitudine care ne onora şi noi. O alt ă alega ţie pe care noi, studen ţii. aştept ările, mandatele soseau şi ne memoria mi-o p ăstreaz ă intact ă. Deci, m-am dus la Tribuna , reaprindeau optimismul – pe termen Şi-aşa a început lunga serie a redactorul-şef cite şte nota şi o d ă spre mai larg, vioiciunea imediat ă. aştept ărilor la Tribuna , în virtutea publicare, dar, democratic procedînd, Pe Dumitru Mircea, redactorul-şef răbd ării pe care o invocase m-a prezentat lui Ion Oarc ăsu, al Tribunei , îl cunoscusem în casa redactorul-şef. La început mi s-a responsabilul sec ţiei de critic ă a unui v ăr de-al meu, din Alba-Iulia, părut normal, pîn ă cînd a şteptarea revistei, care m-a privit înduio şat şi fost pe vremuri şi el gazetar în Cluj, începuse s ă dep ăş easc ă limitele superior, aranjîndu-şi cochet fularul acum inginer agronom cu pivni ţa bine suportabilit ăţ ii. Eram mereu amînat pe care-l purta înf ăş urat în jurul garnisit ă şi c ămara a şişderea. Dumitru de la o s ăpt ămîn ă la alta, cu motiva ţii gîtului şi în redac ţie. El m-a anun ţat, Mircea era un om care se bucura narativizate: c ă locul înc ă nu e liber, bătînd în mas ă cu un deget bont, ca s ă folcloric de bun ătăţ uri, apreciindu-le că se fac insisten ţe etc. Într-un sfîr şit, mi se întip ăreasc ă bine în minte, dup ă calit ăţ ile şi virtu ţile, în compania mi s-a spus c ă este vizat locul ce ce îi spusesem c ă-i citisem prefa ţa la noastr ă şi a şoferului Toni, care-şi urmeaz ă s ă fie disponibil prin Patul lui Procust : „Dr ăgu ţă , s ă ştii c ă seconda îndeaproape şeful. Ţin minte plecarea lui Grigore Beuran, dar are eu m ă pricep şi la poezie!”. Alega ţia că la o asemenea petrecere l-am v ăzut de întîmpinat şi opozi ţia redac ţiei, lui memoria mi-o p ăstreaz ă intact ă. într-un num ăr de maxim ă altitudine, care s-a solidarizat cu pozi ţia încle ş- Toate or fi fost bune, dar se evocat şi de Dumitru Micu în tat ă a b ătrînului prozator. Zilele tre- apropia data reparti ţiei. I-am spuns lui amintirile lui de la Şcoala de ceau tot mai greu, eu schimbam locul Dumitru Mircea c ă nu vreau s ă plec literatur ă, unde au fost colegi: îndoind de a şteptare cînd în camera secre- din Cluj şi am avut pl ăcerea s ă aflu c ă un cu ţit de buc ătărie între din ţi, cînta tariatului de redac ţie (pîn ă cînd, într-o asta era şi p ărerea lui, dar c ă trebuie cu of vorba b ătrîneasc ă pilduitoare de zi, l-am enervat pe Al. C ăprariu, care să am r ăbdare. Dar cum s ă nu am fapte bune: „Banii nu se fac a şé/ ne-a trimis la plimbare – eram cu răbdare pentru un scop atît de Stînd la crî şmă şi a bé,/ Banii se fac la Teodor Cri şan, în aceea şi → categoric? Pe atunci, se practica pădure/ Din topor şi din secure”.
4 situa ţie amîndoi –, pentru ca, ceva 1983. Considera ți lucr ările institutului de înv ăță mînt superior, ca mai tîrziu, s ă m ă ia companion la o dumneavoastr ă de pân ă la 1989, în un fel de ghid, dar so ția și fiul sear ă de euforie, la braseria domeniul esteticii române ști, ca pe tot trebuiau s ă r ămîn ă în țar ă, ca un fel de restaurantului „Bucure şti”, dup ă care atâtea atacuri la adresa „esteticii gaj. Și au r ămas, dar și eu, am r ămas vreo dou ă zile n-am mai putut ie şi din marxiste” în cultură? dincolo, înv ățînd repede, de la al ți cas ă), cînd pe banca de pe coridor. Titu Popescu : Preocuprile mele răma și, mai vechi, c ă rela țiile cu cei Şi astfel au trecut cîteva luni, pîn ă de estetic ă se desf ășurau de la sine, din țar ă trebuie s ă se desf ăș oare de pe cînd redactorul-şef a reu şit s ă m ă an- fără vreo grij ă special ă de a face picior de for ță : am participat la gajeze, dar... pe post de corector şi cu mereu trimiteri la o pozi ție maifesta țiile de strad ă împotriva lui o jum ătate de norm ă. M ă rog, pe mo- ideologic ă. La revista Transilvania la Ceau șescu l ăsîndu-mă fotografiat, am ment era o oarecare rezolvare. P ăstrez care lucram, se putea proceda astfel, scris articole anicomuniste în presa dovada – sentimental ă, acum – a fiind ea reputat ă ca teoretizant ă. Cred exilului, am dat un interviu la Vocea primei mele atest ări oficiale în pres ă: că cenzura local ă era dep ășit ă, dar Americii în care vorbeam despre farsa legitima ţia de la Tribuna , semnat ă fără s ă o afirme. Eram l ăsa ți în pace și care se numea Cîntarea României, am mare cu D.M. Cel ălalt corector, cu de c ătre cenzura oficial ă de la participat la ac țiuni anticomuniste care f ăceam echipa ce lucra în Bucure ști, care nu ne prea penseta. care se organizau de c ătre cei pleca ți tipografie, era Aurel Dumitriu. Voiau s ă lase astfel pu țin ă gur ă de aer din alte ță ri etc. Spun c ă era o oarecare rezolvare, curat într-un mediu viciat? Mihai Posada : Ce amintiri pute ți fiindc ă cea adev ărat ă avea s ă vin ă cu Mihai Posada : Cum a ți luat împ ărt ăși cititorilor, din timpul surpriza nea ştept ării ei. Într-o zi m ă hot ărârea de a cere azil politic în exilului? cheam ă în biroul lui redactorul-şef şi- Germania? Titu Popescu : Este imposibil s ă mi prezint ă un alt redactor-şef, cel al Titu Popescu : Plecarea mea din rezum aici mul țimea amintirilor din ziarului regiunii Cri şana, care voia s ă- lag ărul comunist nu a venit dintr-o timpul exilului. şi împrosp ăteze redac ţia. – Duce ţi-vă dat ă, ea s-a acumulat. În 1985, am Le-am prins în c ărțile pe care le- la Oradea, ne sf ătuie şte el, pe mine şi avut, împreun ă cu un coleg de am publicat la München. Totu și, ca o pe Teo (care, clujean fiind, suportase redac ție, o burs ă în R.F.G., prin marc ă general ă, a ș spune c ă exilul ceva mai blînd tracas ările „r ăbd ării”). InterNationes. Și atunci am vrut s ă este un concentrat de țar ă, cu Cum situa ţia mea familial ă începuse rămîn, dar mi-a fost imposibil, nu i- mărimile și dec ăderile lui, prin care să se complice şi cum promisiunile am g ăsit la telefon pe cei doi pe care trebuie s ă înve ți s ă îno ți. şefului de la Oradea erau tentante (lo- îi cuno șteam personal, de la Europa Pe mine, m ă pov ățuiau ceilal ți, la cuin ţă , salariu mare etc.) pentru ve ş- Liber ă. Am avut, în schimb, grija s ă începutul exilului, cînd dorul dup ă cei nicele nesiguran ţe din Cluj, am ac- nu-mi cheltuiesc banii primi ți, ci i-am răma și în țar ă era cel mai atroce: ceptat. Şi într-adev ăr, s-a ţinut de adus în țar ă și mi i-am depus în cont, gînde ște-te c ă te urci în tren la cuvînt: salariu, locuin ţă lîng ă Parcul pentru o plecare viitoare. Astfel, München și cobori la Cop șa-Mic ă. E Petöfi etc. lucrurile erau perfect legale, aveam doar una din pove știle de alinare. Cînd am plecat din Cluj, nu valut ă în cont personal, primit ă din Mihai Posada : Cum a ți tr ăit apucasem s ă-mi iau salariul, a şa c ă i- burs ă. Urma s ă prind momentul reintegrarea în societate și în tagma am l ăsat o procur ă d-lui Breiner, favorabil. Și l-am prins, dar nu a șa scriitoriceasc ă, dup ă întoarcerea în administratorul Tribunei , care îmi cum voiam. Mi s-a dat voie s ă plec Țar ă? promisese c ă-mi va trimite banii la înso țindu-l pe secretarul de partid al Titu Popescu : Ca o lips ă a multor Oradea. Trec cîteva luni îns ă şi nu ______prieteni și cuno știn țe. În exil, nu mi- primesc nimic. De aceea, la revenirea am dat seama c ă timpul trece și aduce mea în Cluj, îl caut pe administrator toate dezavantajele vîrstei. În țar ă, ele ca s ă-mi iau banii. Dar pe dl. Breiner mi-au devenit evidente. ia-l de unde nu-i: emigrase în Israel... Pentru mine, exilul a fost ca o La Oradea, n-am stat decît doi ani, tr ăire în afara timpului. Mul țumesc pîn ă la reforma administrativ ă, cînd tuturor celor care l-au f ăcut posibil, m-am mutat la Sibiu, unde aveam clar de aici din țar ă, fie c ă voiau s ă-mi în previziunile mele c ă urma s ă apar ă fac ă r ău, fie c ă voiau s ă-și protejeze o revist ă. Ceea ce iar ăş i s-a întîmplat. scaunul, care pe mine nu m ă interesa. Aşadar: Cluj – Oradea – Sibiu, Mihai Posada : Cum simte apoi München (unde scriu acum beneficiile și avantajele libert ăț ii în aceast ă evocare). propria Patrie, fostul azilant politic În curînd voi reveni în Cluj şi reîntors acas ă? astfel ciclul meu existen ţial se va Titu Popescu : Vezi r ăspunsul de închide în ora şul din care nu am vrut mai sus. să plec. Mihai Posada : Care este rostul Dar am plecat cu adev ărat esteticii azi, în plin ă invazie a vreodat ă? esteticii urâtului în literatur ă, arte, în Dar Clujul de-acum mai este via ța de toate zilele? Clujul meu ? Titu Popescu : Este de a ține la Mihai Posada : A ți fost premiat rostul ei înalt, definit de Hegel: de a fi de Asocia ția scriitorilor din Sibiu, la o filosofie a artei.
5 mânteasc ă”). Pe lâng ă inevitabilul moment sau imperativul sacrificiului personal de sine, un loc deosebit de important și emfatic în poeziile Anei Blandiana este (II) rezervat motivului vinov ăției și
CUVÂNT DE PREZENTARE responsabilit ății poetului ( și a artistului în general) ca martor al unui anumit Măre ția unui poet nu e determinat ă timp și al acestei mari suferin țe și de num ărul de lucr ări publicate sau nedrept ăți (când, de exemplu, „portretul chiar de num ărul de premii primite, ci victimei” în sine, a șa cum scrie Ana, mai ales și în primul rând de profunzi- „devine mai important decât via ța ei mea poeziilor sale, autenticitatea expre- pământeasc ă”). siei lirice, luciditatea str ălucirii spiritu- Ca un contemporan prompt, un lui, precum și îndr ăzneala de a descope- martor cenzurat ( și persecutat) al unei ri în r ăni existen țiale neînchise, durerea societ ăți și a unui regim totalitare (pre- existen ței în sine, înfruntând moartea, cum cel din România), ale c ărui lovituri ca un rezultat infailibil al existen ței. le-a sim țit pe propria piele și-au afectat Ana Blandiana, în Catedrala „Sf. Pentru Anna Blandiana, poeziile și familia, Blandiana are o sensibilitate Sofia”, din Ohrid, citind discursul nu sunt decorul, ornamentul, deosebit de dornic ă și antrenant ă în laureatului „Cununii de Aur”. îmbr ăcămintea, ci un „scut” sau „oase”, privin ța aspectelor neuronale. Și ______care sunt pre-aranjate dureros în jurul îndoielile m ărturiei și m ărturia în sine, mare a altcuiva, de fapt, o for ță spa țial ă „c ărnii” ei, în timp ce durerea îns ăși despre care, ea îns ăși avertizeaz ă tăios: necunoscut ă. Nu e dificil s ă recuno ști în rămâne „singura garan ție” a certitudinii nici m ăcar m ărturia nu este nevinovat ă! păianjenul acestui poem metafora existen ței. „Tr ăim într-o ran ă; singurul Mai exact vorbind, într-o societate a Poetului însu și, un țes ător de pânze lucru sigur este durerea care ne violenței și nedrept ății, precum și în aruncate peste lume, un observator al înconjoar ă.” Nu numai c ă este vorba de natura îns ăși, care fierbe cu lan țuri de destinelor și vie ților altora, dar care propria persoan ă și de ceva personal, ci pr ădători de orice fel - toat ă lumea este ajunge adesea ca o captur ă tragic ă și și de durerea celorlal ți, care r ămâne pân ă la urm ă o victim ă sau o prad ă și prad ă a propriilor lui profe ții poetice, adesea neprovocat ă, neatins ă de cuvânt nu au existat niciodat ă, nici nu exist ă și ale propriei sale creativit ăți și a unei și de consolare, este o parte integrant ă a nu ar putea exista niciodat ă Inocen ți! pânze fatale semnate de mân ă cu poeziei Blandianei, care poate fi astfel Nimeni nu poate fi iertat de r ău și cuvinte (periculoase)! Pe de alt ă parte, experimentat ca o r ăscump ărare ritual ă responsabilitate, iar autorul formuleaz ă poemul semnific ă și vân ătoare pentru a suferin ței și o marc ă demn ă de acest lucru ca o „mare lege a murd ăriei” sine, chiar mai mult, poate, câ știgând disperare, atât personal ă, cât și ca sau o axiom ă prezent ă chiar în actul asupra ta, chiar cu pre țul înfrângerii și disperarea altcuiva. na șterii noastre! bolii proprii! „Am privatizat durerea / Și acum, Nici m ăcar cuvintele nu sunt Ana Blandiana și poezia ei con țin în jurul meu / Este închis ă în pere ții nevinovate, spune Ana, din moment ce tocmai acele calit ăți și atribute inerente cărnii mele / Ca un magnet care a scos- mul ți și-au pierdut deja umbra și și-au unei poezii extraordinar de profunde și o din lume”. vândut sufletele! Prin urmare, probabil dedicate. „Eu” liric din aceste poezii se Crea ția, conform Blandianei, im- că cei mai vinova ți dintre to ți ceilal ți ridic ă stoic în fa ța proiectului furtunii, plic ă inevitabil sacrificarea de sine sunt tocmai cei care ac ționeaz ă ca pe care îl împ ărt ășim cu to ții dramatic, voluntar ă a artistului, a șa cum pre- observatori, martorii în șiși - ne spune ca și contemporani ai acestei perioade supune celebra balad ă popular ă a Ana în poezia „Animal Planet”, al c ărui agitate. Condamnat s ă fii și s ă r ămâi, „Me șterului Manole” (în diferite titlu a fost luat și împrumutat din nelini știt și treaz, expus înfrângerilor și versiuni, cunoscut ă și ca beneficiu co- emisiunea popular ă omonim ă cu dezam ăgirilor din mediul s ău social - mun al folclorului balcanic), implic ă și reportaje TV despre epica v ărsare de din p ăcate, nu numai pe vremea este de dou ă ori mai valabil ă și se aplic ă sânge, care se întâmpl ă zilnic în natur ă. sistemului totalitar al lui Ceau șescu, ci exact femeii-creatoare și pozi ției sale Chiar acolo, din când în când, toat ă și ast ăzi, în societatea post-comunist ă și dublu-sacrificate în societate (ini țial, lumea, pân ă la urm ă, devine victima într-o perioad ă de consum obsedat de „zidit ă” ca orice femeie, sus ținând cuiva (chiar și propria sa/lui victim ă)! idei, valori, verticale spirituale - poezia astfel „edificiul” familiei, în timp ce, în Nu este întâmpl ător c ă una dintre Blandianei încearc ă s ă apere dreptul al doilea rând, este zidit ă ca orice cele mai puternice și funeste poezii ale persoanei întâi singular, într-o lume creator care î și sus ține propriul edificiu Anei este intitulat ă „P ăianjen”. Apropo, care este mult mai în țeleg ătoare cu artistic, cu propriul corp și sânge)! magia titlurilor ei este o poveste în sine, tirania gloatei, mul țimilor, maselor de Pe lâng ă inevitabilul moment sau ea are mare grij ă pentru a face titlul oameni desfigura ți și hipnotiza ți, u șor imperativul sacrificiului personal de suculent, complex, simbolic, un mesaj susceptibili la orice un fel de sine, un loc deosebit de important și și o lume în sine. Acest poem manipulare. Ea ne aminte ște, pe bun ă emfatic în poeziile Anei Blandiana este eviden țiaz ă o cosmogonie sinistr ă a dreptate, într-un singur loc, cu rezervat motivului vinov ăției și vân ătorilor, pr ădătorilor și victimelor al am ărăciune, c ă aceast ă „umanitate nu responsabilit ății poetului ( și a artistului căror suprem numitor și întruchipare și-a condamnat criminalii, ci sfin ții ei”, în general) ca martor al unui anumit este „P ăianjenul ingenios” (a șa cum îl un paradox care a reverberat uluitor timp și al acestei mari suferin țe și nume ște Ana). Este un creator și un înc ă de pe vremea legendelor biblice, nedrept ăți (când, de exemplu, „portretul urm ăritor, ascuns în propria sa pânz ă, chiar și pân ă în zilele noastre. victimei” în sine, a șa cum scrie Ana, aruncat peste lume, pân ă la urm ă el ELIZABETA ŠELEVA „devine mai important decât via ța ei p ă- însu și devenind o prad ă, în pânza mai În române ște de Nicolae B ăciu ț
6
Trebuie s ă recunosc c ă în Filologia Profesorul Ion Vlad împline şte, clujean ă am avut parte de mari dasc ăli: la 26 noiembrie a.c., 90 de ani, Ion Vlad, Ioana Em. Petrescu, Liviu vârst ă la care ajung pu ţini scriitori. Petrescu, Ion Pop, Ion Șeuleanu, Domnia Sa este un veritabil OM profesori pe care i-am avut la inim ă, al Cet ăţ ii (a fost prodecan, decan al pentru tot ceea ce au însemnat ei la Facult ăţ ii de Filologie, rector al catedr ă și înafara ei. Universit ăţ ii „Babe ş-Bolyai” (1976- Ion Vlad și Nicolae B ăciu ț, Echinox La „Facultatea ”, i-am 1984), redactor-şef adjunct 14 iulie 2006 avut, pe lâng ă Ion Pop, pe Marian la Tribuna , director al Teatrului ______Papahagi și Ion Vartic… Na ţional din Cluj, secretar al Volumul cuprinde cele 16 Ce vremuri, ce profesori! Cu cât interviuri acordate de profesorul respect le pomeneam numele lor și cu Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, membru al Consiliului Uniunii Ion Vlad de-a lungul timpului, o cât sârg participam la cursurile și la sec ţiune de coresponden ţă primit ă seminariile acestora! Scriitorilor din România, sub patru (peste 100 de scrisori de la mari Nu vreau s ă nedrept ățesc pe pre şedin ţi – Zaharia Stancu, Virgil autori români: Gabriela nimeni, mereu au fost dasc ăli de elit ă la Teodorescu, George Macovescu, Filologia din Cluj, dar înclin s ă cred c ă D.R. Popescu –, şef de catedr ă, Adame şteanu, Maria Banu ş, Ana genera ția mea (cu Mircea Ben ța, cadru didactic la universit ăţ i din Blandiana, Ion Brad, Radu Cosa şu, Cosette Hogea, Bianca Osnaga, China şi Polonia, conduc ător de Valeriu Cristea, Lauren ţiu Fulga, Mariana Popa, Geo Constantinescu,…) doctorat etc.). Mircea Iorgulescu, Norman a avut parte de cei mai buni profesori, Pentru a marca acest important Manea, Mircea Martin, Ileana pe o plaj ă extins ă și divers ă a eveniment din via ţa intelectual ă a Mălăncioiu, Dumitru Micu, I. disciplinelor de studiu. Clujului, luni, 28 octombrie, în Sala Negoi ţescu, Z. Ornea, Edgar Papu, Exigen ți, riguro și în a ne face s ă „Reduta” a Muzeului Etnografic al Ioana şi Liviu Petrescu, Mircea descoperim cât mai multe din tainele Transilvaniei s-a lansat volumul Horia Simionescu, Sorin Titel, lumii pe care ne-am asumat-o, pentru a Ion Vlad, Alternative la memorii. Constantin Ţoiu şi al ţii), studii o dezv ălui, la rândul nostru, ca dasc ăli, Dialoguri, coresponden ţă , m ărturii . despre scriitori români şi eseuri genera țiilor în fa ța c ărora ne-am O carte conceput ă şi alc ătuit ă de teoretice, neincluse în volume manifestat dorin ța de a fi pe m ăsura Ilie Rad, Academia Român ă. proprii, prefe ţe şi postfe ţe, aștept ării acelora de la care am înv ăț at Centrul de Studii Transilvane, răspunsuri la anchete literare, carte, de la care „am luat lumin ă”, cum portrete şi evoc ări, note de drum ar trebui mai bine să spunem! Presa Universitar ă Clujean ă, Cluj- Napoca, 2019. etc. Între to ți, îns ă, Profesorul Ion Vlad De mare interes este şi sec ţiunea mi-a fost cel mai apropiat. A șa l-am Cartea a fost prezentat ă de anexe, care include peste o sut ă perceput, de la primele lec ții Între de Irina Petra ş şi acad. Ioan-Aurel de imagini alb-negru i color, analiz ă și sinteză (1970) preg ăti ți Pop, pre şedintele Academiei ş pentru Descoperirea operei. (1970), Române, dup ă care a luat cuvântul cuprinzând coper ţile celor 16 c ărţi pentru a în țelege Povestirea. Destinul profesorul Ion Vlad. ale autorului, pagini rare din ziare unei structuri epice (1972), prin și în ______şi reviste, documente inedite din Convergen țe (1972) și Lecturi arhiva profesorului Ion Vlad (acte constructive (1975), convin și de statutul oficiale, legitima ţii, c ărţi de vizit ă unui me ște șug esen țial: Lectura – un etc.), fotografii din activitatea eveniment al cunoa șterii (1977) – am public ă şi privat ă a s ărb ătoritului, numit astfel câteva din c ărțile un adev ărat spectacol caligrafic Profesorului nostru, din care ne-a constituindu-l cele 18 texte împ ărt ășit atât cât s-a putut în cadrul facsimilate ale unor scrisori (de la orelor de „Teoria literaturii”, disciplina scrisul cu o caligrafie impecabil ă al pe care ne-a predat-o. lui Liviu Petrescu la scrisul Ținuta intelectual ă impecabil ă a lui „artistic” al sculptorului Ion Ion Vlad ne-a cucerit pe cei mai mul ți Vlasiu). dintre noi, inclusiv pe cei pentru care Coperta, inspirat ă dup ă celebrul examenul la Ion Vlad era ca o sabie „plop” desenat de Geo Bogza în deasupra capetelor însp ăimântate de unele scrisori c ătre prietenii foarte faima dasc ălului. apropia ţi (inclusiv c ătre Ion Vlad), Continu ăm s ă p ăstr ăm leg ătura, cu este realizat de artistul grafician acelea și sentimente de respect și ă pre țuire, pe care s-a cl ădit rela ția Könczey Elemér. noastr ă. Ne mai scriem, din când în Volumul are 560 de pagini şi când, cu emo ție, cu nostalgie. este tip ărit în condi ţii grafice La mul ți ani, Profesorului nostru, excep ţionale (copert ă cartonat ă, cu dragoste! lucioas ă, cotor rotunjit, forza ţ şi NICOLAE B ĂCIU Ț şnur în culori asortate etc.).
7 COMEMOR ĂRI -100 „Na ţionalul ”, „ Gazeta s ăteanului ”, „Lupta literar ă”, „ Universul ”, „ Lu- ceaf ărul ”, „ Via ţa Româneasc ă”... Acestui material nu i-am dat - 5 septembrie 1858 – neap ărat o tent ă biografic ă în sensul strict al cuvântului, ci este doar o 19 noiembrie 1919 - aducere aminte despre unul dintre Dup ă datele oficiale, în luna clasicii importan ţi ai literaturii noiembrie 2019, avem obliga ţia române, fiindc ă în data de 19 moral ă s ă ne amintim c ă exact acum noiembrie 2019, se împlinesc 100 de un secol, se s ăvâr şea din via ţă unul ani de la moartea sa. Alexandru dintre scriitorii no ştri, clasici şi Vlahu ţă a murit la Bucure şti, în casa importan ţi, de care a cam uitat din strada Visarion, dou ă zile mai lumea. Pe nedrept, fiindc ă târziu, la 21 noiembrie, fiind Alexandru Vlahu ţă , despre care se înmormântat la Cimitirul Bellu. La ştiu relativ pu ţine lucruri, a fost şi, în moartea sa, marele istoric N.Iorga, general, este considerat unul dintre scria: „ Țara a pierdut nu numai pe cei mai importan ţi poe ţi români de Portret Al.Vlahu ţă , de Iosif Iser un mare scriitor, dar și unul din cele dup ă Eminescu. Chiar marea ______mai adânci suflete ale neamului, iar, majoritate a cititorilor obi şnui ţi abia tru (1908); Din durerile lumii pentru vremea de azi, cel mai îşi amintesc, la un test rapid, c ă el (1908); File Rupte (1909); Pictorul adânc. ” Casa în care a locuit, ale este autorul cunoscutului reportaj N. I. Grigorescu (1910); Poezie : căror lucr ări de restaurare au fost România pitoreasc ă, despre care Poezii (1887); Poezii vechi și nou ă conduse de Veturia Goga, so ţia Dumitru Micu nota: „ atlas geografic (1894); Iubire (1895); Poezii (1880- scriitorului Octavian Goga, este comentat, traversat de o cald ă iubire 1904) (1904); Poezii (1880-1908) ast ăzi Muzeul Memorial „Alexandru de ţar ă”… Cele câteva cuvinte (1909) La gura sobei (1919); Vlahu ță ”, iar festivitatea de definesc foarte bine o capodoper ă a Dreptate (1914); Poezii (1880- deschidere a avut loc la 31 literaturii de gen, Oarecum 1915) (1915)… Cam acestea s-ar octombrie 1926... Şi s ă mai regretabil este faptul c ă, nu o dat ă, constitui în opera lui A.Vlahu ţă , men ţionez un lucru care confirm ă din vitez ă sau din alte motive, altfel spus: modestul s ău merit în importan ţa şi valoarea scriitorului: în crea ţia va fi atribuit ă lui Alecu literatura român ă. Ca epigon, da, data de 28 octombrie 1948, Russo, care publicase şi el ceva, la dar, a şezându-l um ăr la um ăr cu Alexandru Vlahu ţă este ales urma urmei destul de u şor mul ţi al ţii de dup ă Eminescu, membru de onoare post-mortem al confundabil: Cântarea României , situa ţia s-ar mai… îmblânzi cât de Academiei Române, al ături de nume dar cu 8 ani înainte de venirea pe cât. De şi, dac ă ar fi s ă ne lu ăm dup ă ilustre ale literaturii literaturii lume a lui Vlahu ţă , adic ă în 1850… alte indicii, s ă le consider ăm ca noastre na ţionale: Mihai Eminescu, Pentru o a şezare a lucrurilor la oficiale, lucrurile iau o întors ătur ă Ion Creang ă, I. L. Caragiale… locul lor, voi men ţiona de la bun destul de mare având în vedere c ă, în Şi, în aceea şi ordine de idei, iat ă început c ă G. Călinescu a pus 1884, „epigonul” se stabile şte la şi câteva referin ţe critice : C. Do- urm ătoarea etichet ă pe amintirea lui Bucure şti unde se întâlne şte cu brogeanu Gherea, în Studii critice, Vlahu ţă : „ Epigon al lui Eminescu Mihai Eminescu, iar în luna II ; N. Iorga, în Opinia , nr. 487/1908; (…) ( el ) s-a bucurat de o reputa ţie decembrie a aceluia şi an, aflându-se G. Ibr ăileanu, Opera literar ă a dlui aproape de neîn ţeles, superioar ă în Ia şi, st ă trei zile cu Eminescu, Al. Vlahu ţă (1914) şi în Note şi im- modestelor lui merite. ” (G. astfel c ă unele comentarii devin presii (1920); E. Lovinescu, în Cri- Călinescu, Istoria literaturii române inutile… Iar a şa, într-o trecere tice, IV ; H. Sanielevici, în Noi studii – compendiu, EL, 1963, p.195). rapid ă, s ă mai amintesc şi c ă: critice (1920); M. Dragomirescu, în Reluând ideea c ălinescian ă, modes- începând cu 12 martie 1895, ocup ă De la misticism la ra ţionalism tele lui merite ar fi, între altele: în postul de director al revistei (1925); I. Gorun, Al. Vlahu ţă . Omul perioada 1893–1896, editeaz ă „Viea ţa” (1893–1896), iar doi ani şi opera (1930); G. Calinescu, în revista Viea ța, dup ă care, în 1901, mai târziu, în 1897, i se refuz ă de Istoria literaturii române … (…); T. Sămănătorul , împreun ă cu George către Academie premiul pentru Vianu, Arta ; M. Sadoveanu, Anii de Co șbuc; în 1880, în luna aprilie, volumul În vâltoare , deoarece ucenicie, 1944; G. Galaction, Al. revista Convorbiri literare îi public ă refuzase şi el titlul de… membru Vlahu ță , 1944; Perpessicius, primele poezii… În aceast ă ordine corespondent al Academiei (subl. Men ţiuni de istoriografie literar ă şi de idei, şi ca argument în favoarea D.H.), îns ă, 22 de ani mai târziu, i folclor (1957); T. Vianu, în Via ţa scriitorului, el a publicat de-a lungul acord ă Marele Premiu al Academiei Româneasc ă (nr. 9/1958); Ş. anilor, între altele, volumele: Proz ă: pentru volumul Poezii (1880-1915), Cioculescu, în Tribuna (nr. Nuvele (1886); Din goana vie ții ap ărut în anul 1915. În acela şi an, 36/1958); C. Ciopraga, Vlahuţă (1892); Dan (1894); Un an de lupt ă 1897, Vlahu ţă apare ca unul dintre (1982); V. Ene, Vlahu ţă , în România (1895); Icoane șterse (Nuvele și colaboratorii importan ţi la literar ă (nr. 36/1983); Șt. Cazimir, amintiri) (1895); În vâltoare (1897); publica ţiile: „ Convorbiri literare ”, Nu numai Caragiale /1984)… Clipe de lini ște (1899); România „România literar ă”, „ Revista DUMITRU HURUB Ă pitoreasc ă (1901); Din trecutul nos- literar ă”, „ Revista nou ă”, „ Epoca ”,
8 Evoc ări în gândirea ei de atunci (când a scris cartea era cu zece ani mai în vârst ă decât mine acuma). Ea a comparat 7 noiembrie „realitatea" dinainte de '89 cu cea de
1952. Școala elementar ă „Mecet", dup ă „întors ătur ă", cum o numea, eu Bucure ști. Pe peretele clasei, peste ta- am comparat (în volumul de dialog cu bl ă, ne vegheaz ă din portret iubitul nos- Nicolae B ăciu ț - Oameni - Repere - tru p ărinte I.V. Stalin. Inspec ție. Înv ăță - Mărturii , Ed. Vatra veche 2018) via ța toarea: „Copii, ce sărb ătorim noi pe 7 din România Anilor Lumin ă (pân ă în noiembrie?" To ți copiii ridic ă mâna. '82), cu cea din Canada. Am avut deci, mama și eu, experien țe diferite, dar ______Feti ța din prima banc ă e desemnat ă s ă fa ță de acest „real”, de înf ățișă rile și răspund ă. Cu un ton convins, ea spune: impulsul de a scrie despre ele a fost, a ș spune, asem ănător. valorile lui, chiar și de p ăcatele lui, „Tovar ășa înv ăță toare, pe 7 noiembrie devine un act moral, spiritual, pân ă și noi s ărb ătorim ziua mamei mele". Pe Cartea are șapte capitole: 1. În lu- mea care se numea pătura intelectuali- filozofic, de maxim ă însemn ătate; de feti ță o chema Veronica Pavel, pe ma- fapt, o cale de supravie țuire, o ma ei, Amelia Pavel (1915-2003). lor, 2. Rezerva ții de real, 3. Norocul ce- terapeutic ă obligatorie.” (pag. 122) Ca în fiecare an de 7 noiembrie, lor cu dosare proaste, 4. Elve ția, peisaj natural, peisaj uman, 5.Jurnal de c ălăto- În ultimul capitol, apare un text ȋn gândul m ă duce la mama, cu regretul c ă care am regasit-o nu numai pe n-am reu șit s-o în țeleg pe deplin decât rie, 6.Timpul reg ăsit, 7.Realitatea Real ă Fiecare capitol este subîmp ărțit în mici intelectuala Amelia Pavel, ci și pe foarte târziu. Anul acesta, revizitând mama lui Toma și Veronica: raftul din bibliotec ă destinat c ărților fragmente în care sunt analizate diverse aspecte ale societ ății înainte și dup ă '89. „Un gol de timp” scrise de ea, am ales cartea „Un martor „În sfâr șit, a sosit ceasul venirii în plus” vol. II. (Ed Universalia 2001). Subtitlurile sunt, de exemplu: „Limba de lemn”, „Ideea c ă li se cuvine ”, etc. copiilor mei în țar ă. Îi vizitasem, Scrisese primul volum cu câ țiva ani mai înainte de '89, de trei ori pe fiul meu, în devreme, dar, a șa cum m ărturise ște în Iat ă unul din micile fragmente: „O terapeutic ă obligatorie” Fran ța și America, de dou ă ori pe fiica cuvântul introductiv, a sim țit nevoia ca, mea în Canada. De fiecare dat ă acolo în noul context al societ ății de dup ă '89, „Importan ța, azi, a cuvântului „real”: nu în sens estetic, nu în sens practic, ci aveam, în contactul cu ei și cu via ța lor, să completeze m ărturiile f ăcute în pri- sentimentul curios al unui gol de timp, mul volum. Partea a doua a memoriilor în sens filozofic-ontologic-axiologic. În- tr-o lume a r ăului dezl ănțuit, a min- absorbit, consumat, r ămas în urm ă, în con ține idei despre România dup ă un care nu m ă identificam pe de-a deceniu de la „evenimentele” din '89. ciunii ca sistem, deci a „inexisten ței” sau a falsific ării „realului”, a acelui întregul, de și fuseser ă ani plini de Mi s-a p ărut interesant de urm ărit felul activit ăți, cu piedicile lor cu tot. Acum in care gândea un intelectual în real creat de divintitate, ata șamentul îns ă, parc ă totul se clarific ă. Vorbesc România la sfâr șitul anilor '90. amândoi perfect române ște, cu cel mai Găsim pe coperta din spate, sub autentic accent bucure ștean, și-au semn ătura autoarei, urm ătorul text: reg ăsit prietenii și colegii, reluând „Scriind acestea, acum, dup ă aproape rela țiile de parc ă dincolo de tot ce s-a zece ani de la marea întors ătur ă din '89 întâmplat undeva ni ște realit ăț i se (folosesc, în traducere, formula ger- păstraser ă nealterate. S ă fi fost cumva man ă „die Wende”, care mi se pare „fairplay”-ul acela a c ărui amintire din cea mai bine adaptat ă la realitate și vremea copil ăriei mele m-am str ăduit cea mai obiectiv ă, nepolitizat ă, elibera- să-l salvez, și în zilele cele mai negre, tă de conjuncturi), îmi dau seama câte măcar ca lec ție de via ță pentru copii? situa ții, raporturi umane, puncte de Reg ăsirile au fost și pentru ei, s ă spun vedere asupra trecutului s-au schimbat amuzante. Fiul meu recuno ștea cu sau ar fi fost firesc, poate chiar inevita- pl ăcere vechea fr ățietate româneasc ă bil s ă se schimbe, în compara ție cu ce- non șalant ă prin „mersul la o bere” în ea ce fuseser ă în anii 1989-1993, 1994. timpul orelor de serviciu la Institutul de Radicalismul ini țial, explicabil, lipsa cercetare fonetic ă, iar fiica mea se total ă de nuan țe în aprecierea lucruri- delecta cu str ăzile cu praf și pie țele mai lor și a oamenilor, ignorarea subit ă a dezordonate, g ălăgia și umorul unor întregi por țiuni de realitate - ță ranilor vânz ători, discu țiile din poate chiar uitarea lor freudian autobuze și amintirile din liceu. Îi justificabil ă - mi se par ast ăzi nu numai înv ățasem s ă accepte greul, dup ă dep ășite dar și nocive. Oricum îmi stau modelul mamei mele cu recomand ările ca un semnal de alarm ă în calea ei pentru noi copiii de a nu ocoli desf ășur ării amintirilor, atr ăgându-mi incomodit ățile „fiindc ă”, profetic, aten ția c ă cele ce au fost „înainte” nu spunea ea, „nu se știe ce timpuri ve ți au fost, nu au putut fi ni ște realit ăț i în apuca”. Lucrurile începeau s ă se sine, pe de-a întregul reale și c ă abia potriveasc ă, a șa ca în vechile jocuri cu acum am putea, cu mult ă aten ție, s ă cuburi ilustrate, unde trebuie, pentru desprindem realul de ireal.” reconstituirea imaginii, s ă cau ți cu Un articol despre propria mam ă răbdare poza.” (pag. 180-181) con ține, prin defini ție, ceva personal: Un gând pios în amintirea mamei m-am aplecat asupra textelor cu aten ție mele, criticul de art ă Amelia Pavel. mărit ă, tr ăind o evident ă reg ăsire a mea
9 VERONICA PAVEL LERNER Metaforele extinse dau nuan ţă caracterului morbid al „cosmeticii sociale”... Ioan Baba ar avea suportul poetic pentru exerci ţiul postmodernist, dar prefer ă, se vede, o unitate a senza ţiilor, o oarecare cumin ţenie în specula ţie, iar poezia sa nu urm ăre şte o Poetul Ioan Baba (n. 1951 la suprasolicitare a identit ăţ ii eului.” Seleu ș, P.A.Voivodina, Serbia) ne [Valeriu P. Stancu, ”Tensiunile dăruie ște acum la o distan ță de trei senin ătăţ ii”, Revista român ă, A. III, Nr. decenii (dup ce a publicat 55 de scrieri ă 1(6), Ia şi 1997, p. 6]. în volume, de la poezie, istorie literar ă, Mai recent, distinsul critic literar lexicografie, monografie la traduceri) Victor Rusu, în prefa ța c ărții „Amicus câteva poeme scrise în perioada 1988- Animae Dimidium”, în edi ția româno- 1989, care, reunite sub titlul „Poeme francez ă și româno-francez ă-englez ă, incisive” au fost trimise la Concursul ap ărut ă la Editura „ Ștef” Drobeta (anonim) al Editurii „Libertatea” (Pan- Turnu Severin (2016, p. 5-8), constata: ciova) la care au fost distinse cu Pre- ______„Asumându-şi cu total ă convingere şi miul II, Premiul I nefiind acordat. S-a implicare estetica poeziei adeverit precau ia juriului pentru c mărturisiri (stivuite gospod ăre ște), ț ă postmoderniste şi „paradoxiste”, Ioan dup apari ia volumului în 1991, poetul risipind interven ții, îngrijindu-se de ă ț Baba creeaz ă cu fantezie şi ştiin ţă a a fost „onorat” cu o discu ie interogato- soarta revistei Lumina [onorific, cu ț sugestiei lirice admirabile „fic ţiuni sacrificii și abnega ție, de un p ătrar de rie, judec ătorul fiind chiar un trimis epice”, cum inspirat au spus criticii special din Belgrad. Dar, s-a ales cu veac] pe care vrea, l ăudabil, s-o înscrie literari din România despre înainta şul „pe simeza valorilor contemporane refuzul, pentru c ă poetul în loc de său Ioan Flora, din al c ăror „sâmbure „Poemele incisive” solicitate, i-a d ruit române ști”, Ioan Baba este – înainte de ă narativ” î şi propune s ă desferece toate – poet. „Oglinda triunghiular ă” cu micro- valen ţele poetice, tratând substan ţa desenele haiku. În poemele sale incisive, Ioan epic ă în registru expresiv alegoric şi Baba experimenteaz ă dezinvolt, î și De unde oare un asemenea interes parabolic şi conferindu-i astfel un „c ăle ște cuvintele” cu grij ă artizanal ă și pentru o carte? considerabil cuantum de semnificant. conserv ă, paradoxal, o sacralitate Din itinerariile critice publicate, Ioan Baba – un important poet al găsim c ă regretatul scriitor sârb difuz ă, dovedind profunzime, Serbiei şi al marii poezii române şti şi fragilitate, sensibilitate. Lumea e Dragomir Brajkovi ć, în revista „Front” europene. [A. XLIV, Nr. 4 (1539) p. 30] care bolnav ă, dar Ioan Baba, sperând în La rândul s ău, mai tân ărul Robert ap ruse la Belgrad, în ianuarie 1988, îndreptarea istoriei, ne îndeamn ă „s ă ă Șerban, în „Rena șterea b ănăț ean ă” fim ca pita”. notase urm ătoarele: „Îngrijorarea fa ţă (Paralela 45, Nr. 2220, Timi șoara, 3 Acesta e de fapt mesajul adânc al de lumea în care tr ăim este tot mai iunie 1997, p. 8) scria: „Întâmplarea textelor sale: steaua divin ă ne prezent ă. Dezastrele amenin ţă via ţa din face ca o mare parte a prietenilor mei s ă toate p r ile Terrei. Viziunile călăuze ște, mersul spre „sunetul din ă ţ locuiasc ă mai departe decât mi se pare clopot” împr ăștie un iz de s ărb ătoare și apocaliptice ale vechilor profe ţi parc ă firesc c ă ar trebui s ă locuiasc ă. Între devin un adev r hidos i brutal. De i diafanitatea, violent ă de mizeriile din ă ş ş mine și Ioan Baba în afar ă de o distan ță jur, protejeaz ă o lume peste care ridic ă întrebarea cum s ă ne salv ăm, apreciabil ă în kilometri, mai este o poezia lui Ioan Baba este totu i poezia „iubirea-i st ăpân” (cum scria în june țe ş grani ță , el tr ăind în Serbia. Acolo autorul nostru). unei destinderi, a jocului dintr-un editeaz ă, în limba român ă, superba r stimp. Între t i uri i primejdii, între Versul s ău ne poart ă în c ălătorii ă ă ş ş revist ă „Lumina”, î și tip ăre ște c ărțile, stânci i câmpia întins – sosesc clipele himerice, hibridând cotidianitatea (ca ş ă adic ă face cultur ă. umanitate precar ă, cotropit ă de destinderilor, poezia care ne indic ă Recitind versurile sale, care sunt în salvarea, treze te speran a...”. angoase) cu o lume ireal ă, suspendând ş ţ consonan ță cu lirica actual ă practicat ă logica și inventând cu temperan ță . Ceva mai târziu, Ion Cristofor, la în România, m ă întreb: Ce grani ță ne Luând „masca realit ăți”, poezia lui Ioan Cluj-Napova, preciza: „În postura de desparte?”. Pe parcurs, în anul 2018, lui Baba este aluziv ă doar, transferând în Orfeu al nelini ştilor stâr şitului de veac, Ioan Baba, i s-a acordat și cet ăț enia poetul denun pericolele... cu care ne pagin ă tu șe delicate, de „pictor refulat”, ţă român ă. cum nimerit s-a spus. confrunt ăm în goana noastr ă printre Dup ă lectura acestor câtorva Ea cultiv ă un ludism bolnav de „r ămăş iţele Secolului”. Acesta este „Poeme incisive”, fortificate aici cu trei gravitate.” [Adrian Dinu Rachieru, op. universul în care se mi şcă poetul: o poeme ulterioare („Împu șca ți-vă cu lume dominat de fric , de barbaria cit. p. 121]. ă ă cartu șe de dragoste”, „Zori de automatizat , de neîncredere, supus Despre supravie țuirea prin ă ă octombrie la Ia și”, „Contribuabil unui „r u absolut”. E o umanitate verticalitatea poeziei, distinsul poet, ă european buimac”) care vin s ă justifice precar , tr ind înghesuit într-un critic literar și editor Valeriu Stancu, ă ă ă cele preconizate, la o distan ță de trei univers lipsit de orizont şi de care concluziona: „Momente dintr-o decenii vom putea deslu și dimensiunea speran ţă ...” [Ion Cristofor, „Poezia în istorie nu prea îndep ărtat ă trec în previzional ă a poemelor, concluzion ăm Tribuna poeme, modelate de experien ţa durerii, stare de asediu”, , A. IV nr.28 cu ceea ce spusese celebrul Aristotel, (2037), Cluj, 16-22 iulie 1992, p. 4]. a zâmbetului. (...) Spiritul tinde s ă se că: „Arta este mai adev ărat ă decât is- elibereze de real, de şi implica ţia Din intinerarul critic selectiv la toria, întrucât ea nu red ă tot ceea ce s-a volumul „ReversAvers”, ap rut la acestuia cunoa şte dimensiuni ă întâmplat, ci doar esen țialul”. impresionante. Editura „Augusta”, Timi șoara (1999), spicuim: „Colec ționând cu h ărnicie
10 Ur șii f ără pereche intr ă gratuit în muzeul ororilor Iar p ădurile și râurile nepoluate DIHONIA ȚAPILOR Idee n-au despre modelele seduc ătoare Țapii isp ășitori Precepi puterea vie ții și a mor ții N-au rumegat decât ur ă În timp ce lumea inocen ței dispare Bătându-se apoi în capete Vindecându-și frustr ările Revenind la linia de pornire
Z re ti cum piatra cumplit cade Se amenin țau reciproc ă ș ă Îl chemau în ajutor pe Albius Tibullus Cum cade de pe umerii t ăi De la începutul Mileniului Transparen ți întâia z ăpad ă
Cine-a fost cel ce întâi n ăscocit-a ÎMPU CA I-V CU CARTU E oribile s ăbii? Ș Ț Ă Ș Make Love Not War DE DRAGOSTE Cât de s ălbatic a fost și-ntr-adev ăr În numele miilor și a celor doi chiar de fier! Împu șca ți-vă cu cartu șe de dragoste De ici colo tot vinerea patimilor Crime-ntre oameni de-atunci s-au Și-n definitiv nu mai purta ți r ăzboi Era născut și iscate-s r ăzboaie Colo-ici c ătre o stea Și tot mai scurt s-a deschis drumul SCRISOARE Oamenii ar înc ăleca o raz ă năpraznicei mor ți. Ar ateriza pe-o alt ă stea De ce zici c ă nu e recomandabil Sc ăpând mizeria De ce e ști tu (ne)vinovatul Să-ţi citesc cu voce tare scrisorile
De ce eu Dar dup ă o ploaie de pucioas ă și de Mai bine amândoi De unde atâta toropeal ă la voi foc Sfor ăiau în toiul dihoniei Și cel de al treilea fulger la Sadoma La noi problemele sunt huiduite Oamenii au stat în al ții pitula ți Exemplul a devenit disciplin ă De parc ă ar defila cavaleria pe Și-au f ăcut la raiduri cu gândurile sportiv ă bulevarde Printre din ții de piepten Se disputa ca o goan ă Pe câmpia nes buin ei Și n-au mai dat ă ț Trebuie pus cap ăt ac ţiunii morbide Nici de un strop de ap ă cu miros de Ciocnindu-se și alte capete În care unii busuioc Cu frica visceral ă Robotind în absurditate
Şi-au scos sufletul la plimbare pe Lumea care a refuzat oferta Taci-nu-taci buze S-a evacuat de pe glia subminat ă Verbele se ceart ă conflagrant Iar al ţii Și nu mai striga uraaa Și ou ăle aruncate se transform ă-n Şi-au consumat via ţa Iar cine a înghi țit m ăcri șul intoxicat pietre Tot explicând c ă o cratim ă jos şi una Iat ă șchiop ăteaz ă Din pietrele vinete când vor cre ște sus Cine s-a ad ăpat cu venin păsările Reprezint ă semnul = egalit ăţ ii Rămâne cu ma țele arse Celor doi îndr ăgosti ți Şi nu al diviz ării – ac-ci-den-ta-le Și înghite moarte Nemuritorii - Boško Brki ć & Admira
Și aer și rou ă Ismi ć Contradic ţiile s-au cam aglomerat Diferi ți Liniu ţa – poate fi un minus MODELE SEDUC ĂTOARE Îmbr ățișați și împu șca ți la Sarajevo Şi mi se pare c ă utopia În ziua majoratului Florar Este în faza avortului Ești cople șit de modele seduc ătoare Când peste Miljacka curgeau obuze
Modele sumbre De nimeni nu știa-ncotro De unde Am v ăzut azi-noapte Tr ăind cu febrilitate și fervoare Cum mârâie indignarea Lumea apucase apoi coada m ăturii La întrebarea cine-i pentru Deduci apoi c ă moda Călătorind la nebunie Mâinile ridicate s-au retras în Poate avea și alte direc ții Oamenii – jetoane ascunzi ş Căci solu țiile sunt irecuperabile Oamenii – tichete Iar degetele Te opui cultului înfeudat Oamenii – cupoane Precum urechile iepurelui Oamenii viza ți și neviza ți ca nepotul Corpul t ău este Au deformat înf ăţ işarea pumnului Cornel Periclitat de fiarele Şi lag ărele ghimpate au disp ărut Eu v ă implor acum s ă nu privi ți în Care masacreaz ă urm Când împ ărăția este în primejdie ă Să dispar ă oare şi r ăul absolut În timp ce zidul cet ății YU Nest ăpânitele ra ţiuni ale vremii Aiurezi și ascul ți r ăcnete de urs Ca un grafitti se pr ăbu șește-n pagina Memoria Observi cum se pr ăbu șesc vârfurile real ă Conflagra ţia memoriei beligerante Și f ără vârfuri iat ă mai pu ține Cu numele lui Lot pr ăpăstii Dat jos chiar pe jum ătate Chiar de tot Să dispar ă oare tooot r ăul absolut
11 Mai altfel, despre cas ă b ătrâneasc ă din c ărămid ă şi vălătuci pe zid înalt, care cuprindea un cerdac, patru od ăi şi o mic ă teras ă, (V) adic ă o cas ă potrivit ă cu preten ţiile capului de familie, profesorul Un bine de care mama ei a fost universitar Micle. În acela şi an, 1866, cea care s-a bucurat mai mult şi lucrurile par s ă se precipite: în 10 sincer, fiindc ă sc ăpa de de necazuri, noiembrie, ora 4 şi 50 de minute, inclusiv de „ cazanul infernal în care Veronica Micle, în vârst ă de 16 ani, fierbea toata ziua rufe, fe şe şi cârpe na şte o feti ţă care va fi botezat ă cu utilizate pentru mo şitul femeilor O fotografie senza țional ă a numele de Valeria , iar dup ă un 1 an, sărace din mahalaua Ia şiului. ” Din Veronic ăi Micle. Se afl ă la Muzeul 4 luni şi 25 de zile, la vârsta de nici acest punct de vedere, cu un anumit Literaturii din Ia și (Comuncat ă de 18 ani împlini ţi, Veronica d ă na ştere efort psihomental, îi putem acorda şi Ecaterina Țar ălung ă) celei de-a doua fiice, Virginia-Livia, ei ni şte circumstan ţe pentru a-i ______la 5 martie 1868, când tat ăl feti ţei, justifica jertfirea Veronic ăi pe altarul poftind-o la Domnia sa în cas ă. Ştefan Micle, avea vârsta de 47 de unui m ăriti ş perfect condamnabil. Domnul Maiorescul era în odaie ani. Personal nu pot crede c ă gestul… acolo, la D-ra Rickertu. Ce vor fi Dar, de amintit c ă, la data de 20 compensatoriu de a-şi petrece luna de făcând dup ă asta nu ştiu, c ăci nu octombrie 1867, el este ales rector, iar miere la Viena înso ţindu-şi vârstnicul m-am interesat. Când s-au pitrecutu dup ă câteva luni, în vara anului 1868, so ţ îi va fi luminat sufletul foarte toate acestea eu eram în u şa este ales de c ătre profesori senator, tinerei mirese – nu cred, chiar dac ă repetitoarei, ocupat ă a preg ăti dup ă cum informa la acea vreme luna de miere a durat între 18 august buretile destinat pentru Domnul publica ţia Curierul de Ia şi, fapt care 1864 – 30 septembrie 1864… Maiorescu. Ştiu c ă Domnul contribuia la majorarea veniturilor şi, Îns ă anul respectiv adic ă 1864, Maiorescu şidea în odaie la implicit, la bun ăstarea familiei… De aduce în via ţa proaspetei c ăsătorite un Domni şoara Emilia pân ă la 9 şi 10 re ţinut un am ănunt nu lipsit de eveniment cu totul inedit: participarea oare şi mai mult. Şi asta o ştiu şi din importan ţă : noua locuin ţă a so ţilor în calitate de martor la procesul gura directoarii, care ne obliga s ă ne Micle avea şi o curte în care se intentat lui Titu Maiorescu în care culc ăm pe la 10 oare, c ăci nu ar fi găseau dou ă camere-anex ă locuite de acesta este acuzat de „ fapte fost frumos ca s ă ne aud ă Domnul Ana Câmpeanu, mama Veronic ăi, scandaloase şi imorale ”. Maiorescu vorbind. ” care contribuise şi ea financiar la Participarea în cauz ă, în timp, Cu toate-acestea, la 27 aprilie cump ărarea imobilului. avea s ă-i aduc ă Veronic ăi necazuri 1865, Curtea de Apel , procedeaz ă la Aceast ă precizare o consider greu de b ănuit în acea zi de întâi achitarea numitului inculpat Titu necesar ă, întrucât ea, probabil noiembrie 1864, cu atât mai mult c ă, Maiorescu, deoarece procesul ar fi sim ţindu-se în sinea ei „vinovat ă” c ă dup ă numai zece zile, în data de 11 fost declan şat de Eufrosina for ţase c ăsătoria Veronic ăi, o ajut ă noiembrie, acum doamna Veronica Cob ălcescu, care ar fi vrut s ă ocupe foarte mult pe aceasta atât la treburile Micle, este chemat ă s ă dea declara ţie, ea func ţia de director al şcolii… gospod ăriei, cât şi la îngrijirea şi la proces în calitate de martor ă, Revenind pu ţin: în anul 1865, cre şterea celor dou ă feti ţe, alintate important ă… cam de prin luna martie, starea Greiera şul şi Fluturele . Pentru simpaticul şi relativ naivul sănătăţ ii profesorului Ştefan Micle se Acest lucru o elibereaz ă pe Vero- con ţinut, declara ţia suna a şa: „ Mă înr ăut ăţ eşte accentuat, în sensul nica de obliga ţiile familiale, creându-i numesc Veronica Câmpanul, acum cre şterii tensiunii arteriale, apari ţia posibilitatea particip ării la diferite Miclea, în vârst ă sunt de 15 ani, în surzeniei la urechea stâng ă, începutul ac ţiuni şi activit ăţ i cu caracter ob- Sâmb ăta Pascilor viitoare. Meseria unei tot mai evidente înc ărun ţiri, mai ştesc. De exemplu, în 1869, ea parti- mea: sînt m ăritat ă şi locuiesc în ales la tâmple, semne clare ale cip ă efectiv la înfiin ţarea, func ţio- desp ărţirea a III-a din Ia şi, în casele înaint ării în vârst ă. narea şi îndrumarea pentru bunul din Cublic. M ărturisesc în cuget Lăsând imagina ţia în voia ei, s ă mers, al unor şcoli de fete din Ia şi, în curat şi f ără vreo p ărtinire la încerc ăm o p ătrundere în sufletul şi timp ce statutul s ău de „so ţie de întreb ările ce mi se fac c ă ştiin ţa mea mintea Veronic ăi Micle, so ţia în profesor universitar” îi asigur ă şi un este aceasta: Eu eram în pensionatu vârst ă de doar 15 ani tr ăindu-şi loc în Reuniunea Femeilor Române , şi-am v ăzutu cu ochii mei c ă într-o zi adolescen ţa al ături de un un so ţ cu func ţie stabilit ă în ziua de 8 noiem- a venit Domnul Maiorescul. Şi au mult mai în vârst ă, şi bolnav, care, brie 1869, dup ă care, chiar de Sfin ţii intrat în odaia domni şoarei Emilia. Şi culmea nenorocirii, prin Decretul nr. Arhangheli, Veronica este aleas ă nu z ăbovind a venitu şi so ţia 199/1966, este înlocuit la catedra de secretara Comitetului Reuniunii ... Domnului Maiorescul. Şi b ătând şi Fizic ă şi Chimie de la Liceul Din p ăcate, aproape tot anul 1869, cl ănţă nind la u şa domni şoarei Emilia Academiei , cu Petru Poni, acest fapt via ţa familiei este umbrit ă de nu i s-a deschisu. C ăci u şa era petrecându-se dup ă 10 ani de ocupare îmboln ăvirea lui Ştefan Micle de închis ă. Atuncea Doamna Maiorescul a catedrei, respectiv din 1856… friguri şi „g ălbinare”, motiv pentru s-au dus peste sal ă la u şa directoarii Dou ă luni mai târziu dup ă care el chiar cere concediu medical, şi b ătînd la u şa – numai ce s-au auzit punerea în aplicare a Decretului, fiindc ă nu mai poate ţine cursurile la tr ăgându-se z ăvorul de la u şa familia Micle î şi cump ără o cas ă cu universitate. Domni şoarei Emilia şi-au ie şit în u şă , 384 de galbeni pe str. Bu ţu nr. 14, DUMITRU HURUB Ă
12 Remember - 30 ad ăuga: dac ă nu pute ți, dac ă dragostea nu v ă este accesibil ă, măcar st ăpâni ți-vă nervii și mânia,
(29 iulie 1912- 30 martie 1989) măcar purta ți-vă ca și cum a ți iubi[…]. ” (pag. 499-500) (XI) În urm ătoarele sec țiuni ale aceluia și N. Steinhardt a avut toat ă via ța un capitol, îl reg ăsim pe eruditul N. corp fragil. Când îl întâlneam, în Steinhardt, care atac ă limbajul și copil ărie, fie la noi acas ă, fie în alte con ținutul eseurilor religioase: vizite, eram impresionat ă nu numai „…Demonul lozinc ăriei și al de cât de pu țin mânca, dar și de stereotipiei ecleziastice este la fel de multiplele restric ții alimentare pe care real și de virulent ca geam ănul s ău trebuia s ă le respecte. Avea îns ă din literatur ă; îi pânde ște pe to ți […] întotdeauna zâmbetul pe buze, nu se căutând pe cine s ă înghit ă, s ă plângea, spunea doar c ă „sufer ă de compromit ă, s ă sterilizeze. Cele mai ma țe” și, ca remediu, accepta cu mare bune și frumoase sim ță minte ori mai bucurie ce știle de ceai, care i se folositoare înv ăță turi sunt anihilate de tipizarea verbal ă, care-i simptom ofereau din abunden ță . Închisoarea i-a fragilizat trupul și ______de lene, fric ă și usc ăciune a mai mult, știu asta pentru c ă l-am înv ățat de la tat ăl lui înainte de a fi inimii .”(pag. 501) văzut dup ă ce a fost eliberat. Pentru el închis (fragment povestit în Îl reg ăsim, continuând lectura, pe îns ă, important ă era t ăria sufleteasc ă „Jurnalul Fericirii ”) - ideea eruditul Nicu, dându-ne, ca de obicei, și intelectual ă, pe care și le hr ănea cu curajului fizic în fa ța mor ții. o referin ță literar ă: lecturi, muzic ă, art ă plastic ă. Toat ă În cartea „Dăruind vei dobândi ” „Orice ins, ne înva ță Dostoiveski, via ța a dovedit curaj și demnitate. A (Ed Polirom 2008), găsim capitolul are dreptul la fericire. Dar nu pe dovedit-o cu prisosin ță în perioada „Reflec ții c ălug ăre șț i”, preluat dintr- seama și spre ponosul și paguba anchetelor Securit ății în timpul un eseu publicat pentru prima oar ă în altuia. S ă și-o f ăureasc ă singur, de procesului Noica din anii '60. 1992 și republicat apoi în edi țiile poate, nu pe calea exploat ării Sunt revelatoare m ărturisirile lui N. anterioare ale acestui volum. El este aproapelui s ău; adic ă nu prin furt, Steinhardt din epoca premerg ătoare împ ărțit în 12 p ărți și, în fiecare dintre adulter, în șel ăciune, denun ț. Cu atât momentului în care a devenit c ălug ăr. ele, N. Steinhardt analizeaz ă nu mai vârtos nu f ăcându-l, prin În tr ăirile lui exista o team ă, dar nu numai comportamentul pe care ar provocare și ispite, s ă cad ă în cea legat ă de izolarea sau de trebui s ă-l afi șeze un c ălug ăr, dar și păcatul mâniei, insult ării, priva țiunile trupe ști, ci numai de particularit ățile vie ții lui dure. dispre țuirii ” (pag. 508) îndoielile asupra lui însu și, dac ă va Cu franche țe și sinceritate, folosind În alt ă sec țiune a aceluia și capitol, merita acest statut. cuvinte simple și clare, Nicu se N. S. afirm ă: Cred c ă ar fi necesar ă o precizare, adreseaz ă direct „colegilor de „Călug ăria e ost ășie, deci ținut ă, care apare în diverse scrieri despre și breasl ă”. Iat ă dou ă fragmente din demintate[…] C ălug ărul nu poate, ale lui N. Steihnardt. M ă voi referi la prima sec țiune a capitoului: prin defini ție, s ă fie zgârcit, meschin, o amintire a prietenului s ău, Al. „Aș spune fra ților mei întru îngrijorat, alarmat. Degajarea și Paleologu , intitulat ă „Septuagenarul călug ărie: nu fi ți habotnici, nu fi ți deta șarea sunt dou ă mari virtu ți neastâmp ărat”, text ap ărut în volumul tipicari. Sau fi ți, dac ă a șa v ă este monahale, c ărora li se adaug ă - „Alchemia existen ței ”, edi ția a II-a, firea: dar cu m ăsur ă, st ăpâni ți-vă, paradoxal- dragostea de via ță și (Ed. Humanitas 1997). înfrâna ți-vă de la un zel care, când netemerea de moarte .” […] Când am citit descrierea f ăcut ă se împăuneaz ă, risc ă a se apropia de „Ideea c ălug ăriei ca ost ășie m ă de Al. Paleologu, l-am recunoscut pe fariseism[…]. obsedeaz ă. […]. În amândou ă Nicu în totalitate, cu vioiciunea, Le-aș mai spune: partea grea la institu țiile - ost ășeasc ă și monahal ă- inteligen ța, cultura, și bucuria de a mănăstire nu-s posturile, metaniile, precump ănitoare sunt: disciplina, împ ărt ăși altora ceea ce el știa. Dar ajun ările, privegherile. Astea-s floare regulamentele, orarul, tipicul, cel mai important mi se pare la ureche. Greu cu adev ărat este, ca formele, ceremoniile. Cu adaosul c ă fragmentul citat aici din articolul scris în orice ob ște închis ă, s ă tr ăie șț i în via ța c ălug ăreasc ă e mai sever ă de Nicu „Structur ă ori sens ” („Via ța pace și armonie cu ceilalți vie țuitori, decât cealalt ă și se desf ăș oar ă la un Româneasc ă” nr 12, 1980): să le înduri felul particular de a fi, a grad de intensitate militar ă mai „Pentru materia mea, dreptul se purta, a tr ăi; s ă le rabzi ridicat. […]C ălug ăria […] e o constitu țional (cu alte cuvinte: știin ța inevitabilele ticuri, manii, reac ții „milit ărie” mai stra șnic ă decât organiz ării și ap ărării libert ăț ii), instinctuale, s ă te insensibilizezi cât cealalt ă, asprimea și str ădaniile pe cred c ă l-am intuit: e curajul, curajul prive ște propriile reac ții nervoase la care le presupune sunt superioare fizic în fa ța mor ții ”. (N. S. urmase mediul înconjur ător. Reac ții celor ce revin militarilor propriu- Facultatea de Drept - n.m.) interumane, iar ă piatr ă de încercare! zi și”. (pag. 509) Nu e de mirare c ă, în multe din Dragostea fr ățeasc ă ori m ăcar Str ădania - dar și evlavia - lui Nicu scrierile lui N. Steinhardt dup ă ie șirea bun ăvoin ța, r ăbdarea, îng ăduin ța și de a se conforma programelor c ălug ă- din închisoare, apare cu aceea și voin ța (iar d ăm de ea!) de a p ăstra re ști e consemnat ă de P ărintele → insisten ță , ca un leitmotiv pe care l-a prietenia între fra ți. […] Și a ș VERONICA PAVEL LERNER
13 Arhimandrit Serafim Man, (1935- Toamn ă nebun ă Cuptoarele Siemens-Martin din 2013), cel care l-a primit pe N. frunze, Steinhardt în 1980 în ob ștea Toamna asta-i nebun ă, nebun ă, pornesc șarje ruginite și confuze. mănăstirii Rohia și l-a c ălug ărit și se trage de frunze și ia m ătr ăgun ă. care este înmormântat la Rohia al ături Și totu și, în secret, prin sârmele din de N. Steinhardt. Iat ă ce afirm ă Și-a b ăut cerneala și e la munca brut ă, vie, Arhimandritul în articolul „Scriitorul ia shakespearian fiertur ă de cucut ă. vântul bate morse, f ără s ă se știe. în haine monahale” (România literar ă nr. 35 / 1988): „Era nelipsit Face m ăsc ări la cohorte de gânduri, Din stâlp de beton în stâlp de beton, de la slujbele religioase și mai ales cu rafale de ploi și rafale de vânturi. telegraful anun ță prezență de om. de la sfînta liturghie și miezonoptica, pe care le definea ca «esen ța Cu pr ăștii de z ări a trimis departe, Unii vin pentru verb, al ții pentru slujbelor divine» sau «centrul cultului păsări ce-n plisc aveau cântece calde. substantiv, cre știn» ”. important e c ă vin, din oricare motiv. Cu t ălpi de brum ă, ia dimine ții urma, Voi încheia acest periplu în scrierile și serii, cu cea ța, ea îi scap ă turma. Au treab ă cu sferele de dulce ecua ție, religioase ale lui N. Steinhardt cu sau poate cu elipsoidele de alt ă textul „Dăruind vei dobândi”, unul Dar luminii albe, i-a s ărit mult calul, rota ție. din cele mai adânci și frumoase din de rogvaiv-ul îi iube ște prismei cartea cu acela și nume. Autorul ȋș i cristalul. Mâinile sunt cele ce culeg punitiv începe scrierea afirmând c ă, „orb și o form ă geometric ă de soare- neghiob la minte”, el credea c ă Și acum tr ăim r ăvăș irea verde în fa ță , alternativ. suntem îndemna ți s ă d ăruim celorlal ți adunat ă cu integral ă de suprafa ță . din pu ținul pe care-l avem. Dar, citind În lichidul amniotic al boabelor de un text al poetului francez Henri Ea în suflete ne p ătrunde bezmetic ă, struguri, Michaux (1899-1988) a în țeles, dar se-ncurc ă totu și la aritmetic ă. se v ăd translucid plutind muguri. cutremurat și înfiorat, c ă ni se cere altceva. Iat ă povestea lui Michaux, Nu mai știe s ă numere și s ă lic ăre, De lumina fiec ărui bob ancestral redat ă de N. Steinhardt: numai s ă fo șneasc ă, s ă vâjâie și s ă este responsabil câte un cordon „În m ănăstirea unde ar dori s ă fie picure. ombilical. primit, se prezint ă un candidat la călug ărie. Îi m ărturise ște stare țului: Poate ia Xanax, poate ia Rudotel, Mici led-uri ce func ționeaz ă cu să șț iți, p ărinte, c ă nu am nici Ce nu face ast ăzi, mâinele din ieri? acumulatori, credin ță , nici lumin ă, nici esen ță , nici și lumineaz ă dealul ca de s ărb ători. curaj, nici încredere în mine și nici Se crede Einstein, fluturând cu nimb, nu pot s ă-mi fiu mie însumi de ajutor, relativitatea restrâns ă la (ano)timp. De fapt, e toamna în s ărb ătoarea ei iar altora cu atât mai pu țin; nimic nu pur ă, am. Și se mai crede și-un fel de- când via vorbe ște cu o altfel de gur ă.
Firesc ar fi fost s ă fie de îndat ă ntregitoare, E o simfonie de culori fiecare respins. Nu a șa îns ă. Ci stare țul a celor ce tr ăiesc sub soarele ei ciorchine (abatele, zice poetul francez) îi moale. și nu știi de-i citrin, aventurin sau răspunde: Ce-are a face! Nu ai rubine. credin ță , nu ai lumin ă. Dându-le A inventat leacul și apoi a g ăsit și altora, le vei avea și tu. C ăutându-le boala, E rostul oamenilor de a le umbla la pentru altul, le vei dobândi și pentru Nostalgia de a fi tras la focul ei oala. gravita ție tine. Pe fratele acesta, pe aproapele și de-a umbla și la celesta levita ție. și semenul t ău, e șț i dator s ă-l aju ți cu E nebun ă de legat, de cât e de ce nu ai. Du-te: chilia ta e pe frumoas ă, „Ex abrupto” sunt zdrobi ți de-a coridorul acesta, u șa a treia pe de stat la ea în bra țe, c ă nu e lungul și latul, dreapta. ”(pag. 462) veninoas ă. de boabele, în teascuri, î și pierd Cutremur ătoare idee: s ă d ăruim din pierp ătratul. ceea ce nu avem, sau, cum scrie Nicu, 16 octombrie 2019 „să îndr ăzne șț i a da ceea ce Dar continu ă drumul prin (ne)scrisele vremelnic se întâmpl ă s ă-ți lipseasc ă” Vi ță de (în)vie legi (pag. 464). în damigene și butoaie din pivni ță și N. Steinhardt, pe lâng ă ce a d ăruit Un damf de rachiu str ăbate primul beci. tuturor din preaplinul min ții și inimii cea ța sale, a d ăruit mai ales din ceea ce nu a și caut ă s ă-mb ărb ăteze diminea ța. Eu pun șaua pe spatele musculi țelor avut, din corpul s ău fragil și suferind de vin cu care nu și-a tr ădat prietenii, Se vede c ă metalurgia este și c ălăresc fierberea mustului divin. rezistând infernalelor anchete și de ștept ătoare, RĂZVAN DUCAN urm ăriri ale Securit ății pân ă în ziua în de sun ă trezirea vi țelor c ăță rătoare. 19 octombrie 2019 care și-a dat ultima suflare.
14 Instalat ca Mitropolit al Clujului, Valeriu (care provine din latinescul „a fi puternic, a fi s ănătos”), și-a luat 8 în poezia mitropolitului chemarea omonim ă în serios , și-a încercat prin pastorale și predici (s ăge țile cele mai eficiente spre inimile oamenilor) s ă mai corijeze ce Gnoseologia prin necunoa ștere se mai putea, s mai salveze pe cine ă Alunga i femeile din Teologia Dogmatic ă vorbe ște despre mai dorea: „ ț cimitire i vor pieri potecile dintre cunoa șterea apofatic ă sau negr ăit ă, ș care nu poate fi exprimat ă prin cele dou ă lumi! Un cimitir e mai mult decât o gr din a mormintelor fru- cuvinte, ea r ămânând o tain ă a lui ______ă ă moase; el e vatra pururea fierbinte Dumnezeu. Prin aceast ă cunoa ștere Mărturisirea poetului: aștept cuvinte apofatic ă, subiectul uman tr ăie ște real noi, fâlfâitoare anun ță aceast ă prin lacrimile femeilor care plâng la un fel de scufundare în infinitatea lui așteptare febril ă a cufund ării min ții în căpătâiul mor ților și care îi p ăstreaz ă vii în amintirea noastr , dar i în a- Dumnezeu, aici mintea omului î și oceanul negr ăitelor taine din ă ș ceea a lui Dumnezeu 9 vede nimicnicia, c ăci tot ceea ce Împ ărăția lui Dumnezeu. Poate c ă ”. Câ ți oare din- dore ște s ă în țeleag ă îi lunec ă înainte doar atunci vom înv ăța s ă comunic ăm tre ascult ătorii s ăi l-au luat în serios? de a fi prins și îi scap ă înainte de a fi cu adev ărat între noi, s ă de ținem paternitatea cuvântului și for ța lui Gnoseologia mistic ă și Logosic ă în țeles – aceasta pentru c ă ra țiunea omului cuprins de patimi și pl ăceri de creatoare de preafrumos – fiindc ă pe Poezia mitropolitului Anania nu este toate felurile, nu-L poate în țelege pe bun ă dreptate spunea poetul c ă doar o respira ție artistic ă, ci și asu- Dumnezeu și nici m ăcar pe sine 1: adev ăratul sfâr șit al lumii va avea loc mare a Crucii, a devenirii, ea compor- „Așa-mi descop ăr via ța, doar din atunci când vor disp ărea potecile tă și o dimensiune mistic ă. Spre e- 5 spate,/și parc ă duc în spate ceru- dintre casele oamenilor . Oamenii de xemplu, în poezia Interludiu, întâlnim ntreg/cu tot ce-ntreb, cu tot ce nu- ast ăzi se viziteaz ă tot mai rar, nu mai mascat ă perspectiva epectatic ă pauli- nțeleg,/și dintre ță rmuri drumul nu au timp pentru comuniune, au tot mai nă, sub metafora oglinzii: „Mi-a fost se-abate/și nici nu-i chip un altul s ă pu țin ă r ăbdare unii cu al ții și devin în a m ă deprinde cu lumina/Ca mugu- aleg ”. (Dintre ță rmuri 2) mod sistematic siberii de ghea ță în rele lumii: pe-ndelete./Oglinzii din Starea aceasta de neputin ță la miniatur ă. De aceea, p ărintele Ioan perete/un veac i-a trebuit ca s ă-mi nivel noetic, asumat ă prin smerenie, Chiril ă, completând viziunea arate/că-mi ud ă soarele gr ădina 10 ”. dă na ștere adev ăratei cunoa șteri, care mitropolitului Bartolomeu, afirma cu Sfântul Apostol Pavel, scriindu-le este de fapt exprimarea necunoa șterii, durere urm ătoarele: „Astfel omul cre știnilor din Corint, despre a dimensiunii arcane, a întunericului începe s ă devin ă str ăin omului, s ă dimensiunea spiritual ă a Noului str ăluminos din care r ăsare Lumina tind ă spre maxima stranietate: Leg ământ semnat pe sufletele lor cu Lin ă necreat ă a cunoa șterii lui Dum- dispari ția c ărării dintre casa fiului și Sângele lui Hristos, Mielul jertfit, îi 6 nezeu. Totul se declin ă în fundal es- a tat ălui ”. Profunda necunoa ștere, îndeamn ă spre urcu șul cel duhov- hatologic, de dincolo de imanent: “Aș deci, poate surveni și pe fondul nicesc, având drept icoan ă Crucea începe astfel:/Poemul meu e-o toam- înstr ăinării omului de Dumnezeu, de Golgotei, descoperit ă în oglinda nă cu aripi c ălătoare.../Așa a ș înce- sine însu și și de semenii s ăi, în cea mistic ă a devenirii fiin țiale: „Iar noi pe/dac ă n-aș cunoa ște /că dincolo, la mai neguroas ă solitudine, în cel mai to ți, cei ce cu fa ța descoperit ă privim cap ătul drumului lor,/ aștept cuvinte sfâ șietor egocentrism: „Marele frig/e ca-n oglind ă slava Domnului, întru noi, fâlfâitoare,/abia deslu șite prin că-ntre oameni nu mai sunt aceea și icoan ă ne schimb ăm din sla- somn ”. (Poemul meu 3) poteci./Cui s ă-i deschizi? C ătre cine vă-n slav ă, ca de la Duhul Domnului ” Când omul e învrednicit s ă guste să treci?/Fiecare s-a ghemuit în (2 Corinteni 3, 18). Verbul folosit 7 din experien ța Revela ției, și se umple sine ”. (Marele viscol ) este metamorfoo, care traduce → de Lumina necreat ă, el se afl ă într-un PR. DRD. C ĂTĂLIN VARGA acolo al sfin țeniei, într-un topos al dumnezeirii, unde nu mai exist ă cu- Tatiana Petrache, Editura Doxologia, Ia și, 2014, p. 291. Foarte bine se muleaz ă pe aceast ă vinte și în țelesuri create, apar țin ătoare ideatic ă patristic ă, poezia Marele viscol , în care fi, unde s-ascunde drumul? / Ce cea ță deas ă, lumii acesteia, adic ă categoriale gno- poetul extaziat declam ă: „ De necrezut / C-atâta vai, ce cea ță mare. / Unde-i c ărarea, doamna- seologice omene ști, ci experien ța ex- alb poate s ă nasc ă atâta-ntuneric. / Lampa s-a nv ăță toare? / Sub talp ă n-avem nici un drum stins, opai țul pâlpâie himeric ”. plutim / Vai, unde-i cas ă? cum s ă nimerim? / Și tatic ă dep ășește orice form ă de cu- 5 4 Vasile Sebastian Dâncu, „Părintele suntem goi, și ne cuprinde teama. Unde e tata? noa ștere ( 2Corinteni 12) . Bartolomeu – ultimul samurai”, p. 233. Unde este mama? / Nu ne vedem nici între noi 6 Ioan Chiril ă, Sfânta Scriptur ă – Cuvântul deloc / Și jocul nu ne place, nu e joc. / Ce cea ță cuvintelor , Ed. Rena șterea, Cluj-Napoca, 2010, deas ă, vai ce cea ță mare, / Oh, azvârli ți-ne, 1 Dumitru St ăniloae, Teologia Dogmatic ă Or- p. 185. voi, o c ărare. / Nu mai cunoa ștem drumul c ătre todox ă, vol. 1, Ed. Institutului Biblic și de Mi- 7 Valeriu Anania, Poeme , p. 48. Versurile cas ă / și cea ța este deas ă, deas ă, deas ă”. siune Ortodox ă, Bucure ști, 2010, pp. 115-122. acestea și perspectiva tumultoas ă se aseam ănă 8 ÎPS Andrei Andreicu ț, „Mitropolitul 2 Valeriu Anania, Poeme , p. 47. atât de bine cu bocetul de cortegiu al unui alt Bartolomeu Anania, omul f ără vicle șug ”, în 3 Valeriu Anania, Poeme , p. 46. mare poet al veacului trecut, Eugen Jebeleanu, vol. Mitropolitul Bartolomeu al Clujului (1921- 4 Ierotheos Mitropolitul Nafpaktosului, care în poezia Surâsul Hiroshimei afirma 2011). In Memoriam , p. 215. Dogmatica empiric ă a Bisericii Ortodoxe urm ătoarele: „ Ce cea ță deas ă, vai, ce cea ță 9 Valeriu Anania, Cuvinte de înv ăță tur ă, pp. Sobornice ști dup ă înv ăță turile prin viu grai ale deas ă / Nu mai cunoa ștem drumul c ătre cas ă. / 43-44. Părintelui Ioannis Romanidis , vol. I, trad. de Suntem u șori și cea ță e ca fumul, / Vai, unde-o 10 Valeriu Anania, Poeme , p. 76.
15 ac țiunea transfigur ării treptate sau Observ ăm c ă lirismul valerian se con ținut hieratic, tr ădeaz ă o procesul de lung ă durat ă a îndum- hr ăne ște dintr-un cult al Cuvântului, preocupare constant ă a teologului nezeirii omului. De aceea folose ște și împlinindu-se întru acest orizont al Anania de data aceasta, de c ăutare a poetul imaginea „veacului” pentru c ă expresivit ății literare productive, care întâlnirii cu divinul – nu ca s ă urle: dore ște s ă sublinieze perioada mizeaz ă pe sens și pe rela ție cu Este ! – asemenea p ărintelui s ău îndelungat ă de efort mistic, necesar transcendentul 14 . Îns ă dominat de Arghezi, ci ca s ă înve țe de la El, cum omului pentru accederea la starea de mistic, poetul va afirma e s ă stai pe Cruce. sfin țenie. Drumul spre perfec țiune incomprehensibilitatea Logosului, în este sinuos, pe alocuri împiedicat de cutezan ța de cuprindere a Lui, de Concluzii valen țele r ăului și de firea omeneasc ă către mintea omeneasc ă n ăscocitoare pervertit ă, înclinat ă spre hedonism, de preafrumos: „Că dac ă mintea Lectura poematicii valeriene este îns ă biruin ța se petrece doar în îns ăși nu-i chip s ă Te priceap ă,/în mai mult decât o clip ă de pl ăcere Hristos, fiindc ă Logosul ca subiect al bietul grai cum poate Cel negr ăit s ă- intelectual ă, este o întâlnire cu omul gândirii iubitoare, ipostaziaz ă în Sine ncap ă?/Tot ce-ai f ăcut, se vede; doar Valeriu Anania în primul rând. Acest natura uman ă, având ca urmare o Tu e ști nev ădit;/făptura se roste ște, autor știe s ă se lase ag ăț at, f ără ca realizare personal ă uman ă Tu nu po ți fi rostit ”. (Psalm 15 ) cititorul s ă în țeleag ă pe deplin unde culminant ă11 : „Puterile cuvântului le Autorul preia în acest psalm, de este el cu adev ărat 17 . Acesta este știu/și nu de-acum și nici de prin tip arghezian, teologia numelor divine farmecul scriitorului Anania, când aproape/ ci de pe când mi se purtau din matricea spiritualit ății iudaice. În consideri c ă l-ai în țeles, în clipa pe ape../.Rostesc, și totul se preface-n Vechiul Testament, tetragrama urm ătoare se face nev ăzut! Nu mai rost;/ologul zburd ă, ciungul v ă YHWH este un Nume atribuit numai știi cu exactitate ce-a r ămas din el, o mângâie,/vă-mbr ățișați cu cel mâncat lui Dumnezeu ( Ie șirea 3, 14). Cu aur ă a misterului profan ce te de râie,/lunatecul surâde-n ad ăpost,/ toate c ă unele prezump ții au fost determin ă s ă iube ști lumea în aude surdul, orbul vede, sfinte/ vi-s sus ținute prin argumente pertinente, continuare sau o dialectic ă a sacrului, târfele cet ății, prin ce spun/ se- înc ă nu s-a dovedit c ă israeli ții antici ce te înal ță deasupra lumii, în ntoarn ă osândi ții din surghiun,/ asociau numele Yahwe cu vreun alt cutezan ța de a cuceri transcendentul. cuvântul meu r ăzbate și-n verb afar ă de a fi (haya h de la forma Opera sa literar ă a fost conceput ă morminte ”./ (Anamnez ă12 ) arhaic ă hwh ). Ca r ăspuns la de-a lungul a șapte decenii, timp în Omul contopindu-se cu Logosul, interoga ția lui Moise care anticipa care atât literatul Anania s-a maturizat devine o persoan ă logosic ă, adic ă d ă întreb ările israeli ților privitoare la la umbra teologului Bartolomeu, dar na ștere unei lumi anastasice, acest Nume eliberator, Domnul și teologul a prins sânge proasp ăt în binevestind astfel anul binepl ăcut al spune: Eu sunt Cel ce este (ehye h venele-i amor țite de la omul îndr ă- Domnului: „El M-a trimis s ă le āser ehye h) și adaug ă: Așa s ă spui gostit de litere până la adânci b ătrâ- binevestesc s ăracilor, s ă-i vindec pe fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis ne ți. Este adev ărat c ă în scrisul s ău se cei zdrobi ți la inim ă, robilor s ă le la voi ! Diferen ța dintre aceast ă form ă reg ăsesc fraze întregi menite a fi bal- vestesc libertate și orbilor vedere ” verbal ă și numele YHWH poate fi sam pentru suflet, asem ănătoare cu- (Isaia 61, 1). Poetul Anania, explicat ă în felul urm ător: r ădăcina vintelor b ătrânilor credin ței, adev ă- încarnând Logosul în fiin ța sa, hwh este în țeleas ă drept o variant ă a rate apoftegme de odinioar ă. Ele sunt (bine)cuvânteaz ă învierea oric ărui verbului hyh (“a fi”), care era în rodul unei adev ărate gnoseologii a suflet din promiscuitate, cuvântul lui uzan ță în timpul lui Moise, iar sacrului și tr ăirii personale în apropie- este atât de plin de Logos, încât prefixul pentru persoana a treia este rea lui Dumnezeu 18 . Poeziile mitropo- treze ște sufletul cel lax al perceput ca o obiectivare secundar ă a litului nostru, r ămân adev ărate epi- ascult ătorului s ău la o nou ă via ță - și persoanei I; astfel c ă yhwy este fanii literare, de aceea versul s ău reli- roste ște cu a șa putere încât pân ă și interpretat aici ca hyh (“Eu sunt 16 ”)”. gios nu necesit ă anumite topice sau femeile cele mai imorale tresalt ă pe Nu putem ști cu siguran ță la care motive apriorice sine qua non , pentru fiorul revenirii: aude surdul, orbul dintre cele dou ă forme verbale se a ajunge la adâncimea sufletului vede, sfinte vi-s târfele cet ății, prin ce refer ă poetul Anania, se poate chiar la românesc19 . De aceea, simplitatea spun . Iar acestea nu sunt doar vorbe nici una dintre ele, de vreme ce poetic ă, prin care mitropolitul poet mari, impersonale, ci și-au împlinit afirm ă cu non șalan ță : făptura se Anania ne-a apropiat mai mult de cer menirea în persoana mitropolitului, roste ște, Tu nu po ți fi rostit . Poezia și Dumnezeu, va r ămâne cu timp și împ ărțitor de sfin țenie, din umbra mistic ă a lui Valeriu Anania, scurt ă ca fără timp, unica paradigm ă literar- sfântului altar de mai târziu 13 . dimensiune, dar atotcuprinz ătoare în teologic ă a Bisericii Ortodoxe Române, la umbra c ăreia, viitorii preo ți poe ți se vor dezvolta. 11 Justinian Cârstoiu, Des ăvâr șirea cre știn ă în lor. A se vedea mai multe în acest sens în Epistolele Sfântului Apostol Pavel , Editura Theodor Damian, „Bartolomeu Anania: Bucura Mond, Bucure ști, 1996, p. 126. Perioada American ă”, în Tabor , nr. 1, aprilie 17 Roland Barthes, Pl ăcerea textului , trad. de 12 Valeriu Anania, Poeme , p. 225. 2011, pp. 30-31. Marian Papahagi, Editura Cartier, Bucure ști, 13 Ajuns cleric în îndep ărtata episcopie 14 Petru Poant ă, „Prefa ță ”, la volumul , Poeme , 2006, p. 8. ortodox ă român ă a Americii, fiind un om de p. 8. 18 Andrei Coroian, „Din rostirile Mitropolitului pace și împ ărțitor de sfin țenie și echilibru 15 Valeriu Anania, Poeme , p. 286. Bartolomeu...”, în Rena șterea , nr. 3, martie moral, cum îmi place s ă-l numesc, a știut s ă 16 Stelian Pașca-Tu șa, „Numele lui Dumnezeu, 2018, p. 7. refac ă pun țile de leg ătur ă între Valerian și semn al prezen ței personale și ac țiunea Sa 19 Nicolae Turcan, „Religion, Politics, and Victorin – doi episcopi hr ăni ți constant de-o izb ăvitoare (sotiric ă)”, în Studia Universitatis Literature in Bartolomeu Valeriu Anania’s hermeneutic ă maladiv ă a suspiciunilor Babe ș-Bolyai. Theologia Orthodoxa , nr. 1, work”, in Journal for the Study of Religions reciproce, otr ăvind rela țiile cu to ți cei din jurul 2010, pp. 18-19. and Ideologies , vol. 10, no. 29, 2011, p. 163.
16 4. O copie a scrisorii se afl ă în fiecare dat ă cînd intr ă în groap ă, custodia lui Gheorghe Sar ău, care a discut ă cu Iulus. primit-o de la Lucian Cotoi din Îmi mai vine în cap [ n.n. : ceva];
(XX) Ploie ști, în anul 1989. imagina ţi-vă s ă nu apar ă Victor * Daraban, ci un rus pe care el l-a ucis [Turnu M ăgurele], 17 decembrie Scrisoare trimis ă de pictorul și aproape incon știent și, tot timpul, îl 1961 medicul I. Mirea, din Bucure ști (str. obsedeaz ă crima. Pîn ă la urm ă, rusul îl „Drag ă Lucian , Ion Vidu, nr. 6) la 27 decembrie 1961, iart ă și de acuma devine prietenul lui Am primit ve știle amare (via ţa asta lui Dimitrie Stelaru, la Turnu în groap ă și tot timpul cu el se trebuie s ă o iei de coarne, altfel te Măgurele (str. 1 Mai, nr. 35). sf ătuie ște. A ș vrea s ă nu apar ă rusul, ci încalec ă) ieri și, uite, î ţi r ăspund. Cu o iubit ă de-a lui, din Germania, sau privire la post, las ă, c-o s ă g ăse ști pîn ă Bucure ști, 27 decembrie 1961 tat ăl lui, cu care - de asemenea - se la urm ă, z ău a șa. „Bucure ști, str. Ion Vidu nr. 6 consult ă în singur ătatea gropii. În vremea asta f ă lectur ă – mult ă, Drag ă Stelaru , Asta a ș vrea s-o prezint astfel : „În mult ă, ori scrie. Oricum scrisul are Scrisoarea ta mi-a c ăzut [ n.n. : în scen ă se afl ă un pat din scînduri cu nevoie grandioas ă de lectur ă – sigur, mân ă] chiar în prima zi a Cr ăciunului rogojin ă și cîteva macate, pere ţi goi - aleas ă. Anul trecut a ap ărut ,,M ărul în și am considerat-o ca pe o urare. De reprezint ă groapa. Cînd Iulus intr ă și floare” de Galsworthy*, „nuvele” de altfel, mie, nu-mi ureaz ă nimeni nimic. adoarme în pat, viseaz ă apari ţia unuia Hemingway** ori ,,Garden-Party și Sunt în afara lumii și nimeni nu m ă din cei pe care vi i-am spus. Acesta, alte povestiri” de Katherine mai g ăse ște. Pe alt t ărâm al artei, am într-adev ăr, intr ă în scen ă printr-un Mansfield*** – astea, ap ărute la noi, stat printre s ăge ţile mele și ţi-am c etit perete și încep discu ţia. se g ăsesc în biblioteci. poeziile. Le-am vegheat dormind Eu, totu și, a ș vrea s ă intervin ă și Cu privire la pies ă, da, mai amîn-o. al ături cu mine. Și’n somm s-au Victor Daraban, astfel ca aducerea Nuvela de po ţi s-o izbute ști ar fi un amestecat într’un loc, pe ni ște paji ști aminte a celui care l-a salvat s ă-l pun ă pas mare în art ă. E foarte interesant ă de unde nu se mai separ ă. în mare încurc ătur ă cu situa ţia de sus, versiunea amplificat ă din ultima faz ă. A fost Ion Vlad și s-a tulburat. din camer ă – unde el este îndr ăgostit N-o l ăsa din mîn ă, și cît mai realist, Cînd vii în Bucure ști, aici, unde de nevasta și, mai tîrziu, de fiica mai gîndit ă, fr ămîntat ă. Vezi, fiecare autobuzele gâfâie prin z ăpad ă, o s ă te acestuia. Totu și, nu a ș vrea s ă renun ţe personaj are gîndurile lui, durerile ori văd și-ai s ă m ă vezi. nici la rusul împu șcat de el și nici la visul fericirii. Vino cu vre-o creang ă de an bun. iubita lui din Germania. Cred c ă eroul pozitiv, în fond, e La- Noi nu te uit ăm. Nevasta-mea și Toate astea m ă pun la mare chin, la, mama fetei, care e roas ă de aminti- fetele strig ă dup ă un noroc din care s ă- deoarece mi-e team ă s ă nu se spun ă c ă rea so ţului, de lini ștea copilului. ţi frâng ă și ţie o parte. am plagiat ceva din Simonov. Mie îmi Neam ţul - fă-l s ă aib ă renun ţă ri – un- Mai scrie-mi – sunt foarte singur și trec prin cap scene n ăzdr ăvane. De și deva, în ţara lui, are și el poate o iubi- ești singurul, care, ce spui, îmi face vroiam s ă mai amîn piesa cu cîteva tă, o mam ă – las ă tot pentru alt ă via ţă , bine. luni – în care timp s ă mai studiez – de aici. Trebuie s ă-l pui în leg ătur ă cu Te îmbr ăţ ișez, totu și nu mai pot. via ţa nou ă din sat ori din ora ș, s ă fie Mirea ”. Acum am gramatica limbii romîne democrat convins, nu doar vorbe. Not ă în fa ţă , dup ă care înv ăţ limba și Po ţi face o nuvel ă mai lung ă, pe Anghelina (Angela) Stelaru scrierea corect ă. Am impresia c ă m ă capitole – fiecare capitol s ă cuprind ă i-a d ăruit aceast ă scrisoare lui exprim anapoda și nici gramatical. interiorul unui erou. În fine, asta de- Gheorghe Sar ău în 1989. Vă rog foarte mult s ă-mi scrie ţi pinde de cum vezi, de cum te cheam ă * imediat în leg ătur ă cu aceasta, fiindc ă economia sufleteasc ă a nara ţiunii. Scrisoare trimis ă de Lucian Voinescu aștept ner ăbd ător. Eu am reu șit s ă ispr ăvesc al doilea Cotoi, din Ploie ști (str. Lupeni, nr. 80), Vreau s ă încep lucrul cît mai curînd. act, exact cînd a început alba s ă la 28 decembrie 1961, poetului În tot cazul, pîn ă la primirea sfatului înv ăluie casele. Încolo, nimic nou. De Dimitrie Stelaru, la Turnu M ăgurele dumneavoastr ă, eu definitivez Actul I, la Bucure ști n-am nici un fel de veste. (str. 1 Mai, nr. 35). pe care-l încep din nou, cred, peste Îţi urez mult noroc și cît ă vreme maxim dou ă zile. trenurile merg, mai pune la cutie cîte- Ploie ști, 28 decembrie 1961 Asear ă am v ăzut la teatrul din lo- un rînd. “Drag ă maestre, calitate ,,B ăie ţii veseli” de H. Nico- Sărut ări de mîini doamnei. Sînt numai dou ă zile de cînd am pus laide. Acum trei seri am v ăzut ,,Dac ă Al vostru, la cutie scrisoarea c ătre vei fi întrebat”. Boln ăvicioase min ţi Stelaru ”. dumneavoastr ă. Acum intervin din mai au și dramaturgii ăș tia ai no ștri. Note nou cu o mare rug ăminte. V ă rog s ă v ă Vă rog, înc ă o dat ă, maestre, s ă-mi 1. *Scriitorul englez John Gals- întrerupe ţi din timpul de lucru cîteva răspunde ţi în ziua în care primi ţi worthy (ns. în 14 august 1867, la minute, gîndindu-vă la urm ătoarea aceast ă scrisoare. Kingston – m. 31 ianuarie 1933, poveste și, totodat ă, s ă-mi transmite ţi, Vă urez numai bine, Hampstead). imediat – dac ă se poate – solu ţia cea Al dumneavoastr ă, 2. **Scriitorul american Ernest mai nimerit ă. Eu vreau ca un tablou al Lucic ă”. Miller Hemingway (ns. în 21 iulie piesei mele s ă reprezinte groapa în Not ă 1899, la Oak Park, Illinois – m. în 2 care Iulus st ă ascuns. În scen ă, nu Anghelina (Angela) Stelaru iulie 1961, la Ketchum, Idaho). intervine nimeni, numai el, singur i-a d ăruit aceast ă scrisoare lui 3. ***Scriitoarea Katherine Mans- vorbe ște cu aducerile amintite. A ș vrea Gheorghe Sar ău în anul 1989. field (ns. în 14 octombrie 1888 la Wel- ca în mintea lui s ă apar ă Victor GHEORGHE SAR ĂU lington, Noua Zeeland ă – m. în 9 ianu- Daraban – so ţul Lalei – și el, de arie 1923 la Fontainebleau, Fran ţa).
17 Să ne mai (re)amintim de… ca tat ăl s ău. Nu-i mic, cum crezi: are 24 de ani – şi nici o situa ţie. Îi place vioara şi tr ăie şte cu capul în nori. Fuge de-ai lui şi vine s ă tac ă la mine. 12 februarie 1894 – 8 iunie 1967 Mă duc cu el s ă-i fac haine, ne (III) plimb ăm amândoi, bem cafele. În Redau în continuare argumentul curând va avea o slujb ă (are afirma ţiilor mele care m ă şi scute şte bacalaureatul, atât) şi mi-a promis c ă de alte comentarii apropo de iubirea se înscrie la Universitate. Cred c ă o dintre cei doi mari scriitori din să m ă asculte. Curios, mi se pare literatura român ă: Otilia Cazimir şi mai... mare decât el! Numai el putea George Topîrceanu… fi mic, mic – „şi mai mic!” – şi „Draga mea prieten ă, bun ă şi dulce, alintat! Ştii ce de juc ării avea? Am te-a întristat scrisoarea mea? Ţi-a găsit într-o zi o pra ştie, o pra ştie de făcut impresia c ă resping prietenia copil, pentru vr ăbii. T ăiase pielea matale? Atât de prost ştiu s ă m ă dintr-o m ănu şă nou ă! Şi avea exprim? Iart ă-mă. Am fost poate aeroplane, şi muzicu ţe. Şi mie nu mi- brutal ă. Dar când ai şti cum simt au dat nimic. Le-au aruncat, desigur. nevoia s ă m ă brutalizez! Când sunt Ce era s ă fac ă oamenii „serio şi” cu ______rea, cu mine sunt rea. Cu al ţii, juc riile lui? Am c p tat (l-a furat ă ă ă mandi s ă plec îndat ă ce-mi niciodat ă. Nu ştiu ce o s ă mai ias ă şi b iatul) un bumerang, pe care l-am ă telegrafiaz ă. Te voi anun ţa printr-o din scrisoarea mea din seara asta dat unui prieten de-al lui de joac ă, (vezi, n-am m ăcar un plic decent: am carte po ştal ă când plec, dar îmi po ţi din clasa a 7-a de liceu (era mai... scrie şi-n lips ă: n-o s ă stau mult, iar fost obligat ă s ă scriu atâtea scrisori mare decât el!). S ă-ţi descriu odaia scrisorile mele îmi sunt respectate. idioate de polite ţă , c ă le-am ispr ăvit lui? Ar fi tare greu. Era un amestec Ţi-am scris c ă vor cu tot dinadinsul, pe toate. Şi nu vreau s ă amân de lucruri care nu se potriveau între scrisoarea: mi-e a şa de fric ă de ziua domnul Sadoveanu şi cu Victor ele, într-o dezordine aparent ă, pe Iamandi, s ă-mi aranjeze nu ştiu ce de mâne!). Sunt ostenit ă. Din ce în ce care-o respectam, dar care era situa ţie? Ca s ă am ocupa ţie şi s ă fiu mai ostenit ă. Îmi vine s ă m ă a şez pe minu ios ordonat . tii mata cum îi ţ ă Ş la ad ăpostul grijilor vie ţii. A şa vor ei, marginea drumului şi s ă mor. Dar... ştiam orice lucru şor, orice carte, n-am vreme. Am atâtea de f ăcut! şi el ar fi mul ţumit să ştie asta: prea a orice fleac? El îmi spunea c ă-s plecat am ărât. „N-aş fi vrut s ă te las Dou ă zile am lucrat, la via domnului miraculoas ă, c ă se teme de mine. Şi Sadoveanu, ca s ă pun un pic de aşa...” şi „Cui te las?”, mi-a spus de- acum le ştiu pe toate cum erau. Şi atâtea ori! ordine în manuscrisele lui. Caietele, dac ă, prin imposibil, s-ar întoarce însemn ările lui, claie peste gr ămad ă Eu râdeam, ştii c ă am râs pân ă la toate la locul lor şi peste zece ani a ş sfâr şit, ca s ă-i dau curaj? Îmi ar ăţ i, într-un sac! Le-am scos, le-am şti unde s ă g ăsesc un cap ăt de a ţă ! netezit, le-am rânduit. Filosofie, delicat, nemul ţumirea c ă am spus la Acum, a r ămas în mijlocul od ăii un ai lui chestia banilor. Nu-s eu de psihologie, fizic ă, studii despre stil, morman de c ărţi. Le catalogheaz ă un versuri, teatru Papur ă-Vod ă, vin ă. Când ne-am întors de la Viena, student, supravegheat cu str ăş nicie ne-a întâmpinat la Bucure şti fratele Microcosm... A şa de tare m-a de familie. [I]eri mi-a scris ministrul lui. Şi au umblat amândoi pe la bursa emo ţionat, a şa de cumplit m-a speriat c , dup ce le va cump ra ministerul, ă ă ă neagr ă s ă schimbe şilingii ca s ă-ţi imensa bog ăţ ie de material de pre ţ să m ă duc s ă-mi iau ce mi-e drag. pierdut, a şa de tare m-a obosit trimit ă matale parte din bani. (Era Dar, n-ar fi luat tocmai ce mi-ar fi prea slab ca s ă umble singur: când se efortul, c ă am venit acas ă bolnav ă, cu drag mie? Voi mai g si volumele de ă urca în ma şin ă, se urca întâi în corpul prins de dureri rele, cu f ălcile psihologie ale lui Dumas, negre pe de genunchi!). Iar când, aici, el era r ău, încle ştate. Şi lipsesc manuscrise! De margini de adnot ri? i Le rire al lui ă Ş fratele lui m-a luat repede şi mi-a ce le-au luat? Ce-or s ă fac ă cu ele Bergson, i atâtea altele? M la i s ş ă ş ă cerut socoteal ă de „banii care v-au str ăinii, nepricepu ţii? Era, ştiu bine, pun deoparte, pentru mata, una din căutat pe la Viena”. Atunci i-am dat un capitol dintr-un roman în c r ile care i-au fost dragi, dac voi ă ţ ă în mân ă plicul în care aveam 20.000 fran ţuze şte, un deliciu. Romanul s-ar mai g ăsi vreuna? O s ă am câteva din fi chemat Souvenirs d’un nourrisson . lei ai matale. I-a „pus în siguran ţă “ lucrurile lui. Mi le-a smuls, cu ceart ă imediat. Am avut îns ă grij ă s ă-l Şi începea: „Je me souviens..”. Ţi-l i scandal, b iatul din mâna ş ă previn pe domnul Sadoveanu. Şi imaginezi? Azi am fost la cimitir, celorlal ţi. S ărăcu ţul, cât s-a zb ătut ca acum, miercuri, când vine d[omnia] întâia oar ă de atunci. I-am dus şi din să-mi fac ă câte-o trist ă bucurie! O s ă partea matale garoafe (nu sa în Ia şi, fratele lui îi va înmâna am cuverturile lui de divan, covora şul dovada c ă i-a depus la o banc ă terminasem înc ă banii de flori). cu icoana, ma şina de scris, un Mormântul lui, în ţelege mata pentru bustul în bronz, a şa cum ai telefon, o mesu ţă , maperonul de la dorit mata. Restul de 20.000, pe care cuvintele astea absurde? Mormântul mata, cli şeele fotografiilor f ăcute de lui! Dar... nu l-am sim ţit pe el acolo, la început se angajase familia s ă-l el, veilleusa lui, barometrul, o achite, iar acum nu mai vrea, o s ă-l dedesubt. El e în alt ă parte. O să-l cravat (avea vreo 30!), scrumiera. ă achit eu. Nu te sup ăra, trebuie, a şa caut şi o s ă-l g ăsesc. Prea mi-e dor Dar, s nu mai vorbesc de ce m ă ă vrea el. Dar cu încetul, nu? → de el ca s ă nu mai fie nic ăieri. Am doare. Poate o s ă fiu nevoit ă s ă plec DUMITRU HURUB Ă fost cu b ăiatul. E t ăcut şi înd ărătnic la Bucure şti. Mi-a scris Victor Ia-
18 Că şi eu sunt acum tare, tare l-au iubit, şi cum puteau s ă nu-l Personal simt şi tr ăiesc profund în strâmtorat ă. Nu te sup ăra c ă-ţi iubeasc ă? – ar fi pl ătit cu scandal şi interiorul acestei scrisori, „p ărta ş” la vorbesc iar de asta. Ştiu şi ce greu i-a cu via ţa stricat ă, vina asta. C ă-s o nea şteptat ă şi minunat ă declara ţie fost lui s ă primeasc ă, şi ce delicat ă ai capabili de orice. Eu m ă a ştept la de dragoste greu de egalat, îmi permit fost mata, ştiu tot. Şi dac ă cu vreo orice: şantaj, în primul rând. O s ă să spun, f ără s ă fie lacrimogen ă, f ără vorb ă nesocotit ă te-am blesat, iart ă- caut în caietul verde (e tot în casa de să fie patetic ă… Este istoria-sintez ă a mă. N-am vrut s-o fac, şi nu mi-o iert. fier din strada Ralet) ce versuri a unei mari iubiri, impresionant ă prin Tot miercuri voi ruga pe d[omnu]l scris la Viena. Eu ştiam doar de ni şte simplitatea ei… Şi totul s-a terminat Sadoveanu s ă vad ă ce s-a f ăcut cu fabule (neterminate), de Sisoe (pe în 7 mai 1937, şi totul nu s-a terminat manuscrisul matale. (C ăi l ăturalnice, care o s ă-l transcriu eu: el n-a putut atunci, pentru c ă Otilia Cazimir a nu? Ori mai era şi altul?). Nu, nu te transcrie decât 2 pagini) şi de purtat cu sine marea sa dragoste mângâia cu gândul c ă n-am ce face articolul care va ap ărea în num ărul pentru Topîrceanu pân ă în ziua de 8 cu el. Îl ţin din r ăutate. To ţi cei viitor al Adev ărului literar . Şi de voi iunie 1967 când, a şa cum promisese, pentru care el a avut prietenie sau găsi versuri, ţi le trimit cu drag ă în scrisoarea reprodus ă mai înainte: dragoste trebuie s ă pl ătim. În special inim ă. Numai s ă nu fi fost între „Mormântul lui! Dar... nu l-am sim ţit eu. Înainte de a pleca la Viena, chiar hârtiile de pe mas ă! C ă au disp ărut 2 pe el acolo, dedesubt. El e în alt ă în diminea ţa plec ării, el a ars blocuri. Dar sper c ă n-o s ă fie a şa, nu parte. O s ă-l caut şi o s ă-l g ăsesc. scrisorile matale. Ştiu sigur asta. Dar vreau s ă fii mata despoiat ă de un Prea mi-e dor de el ca s ă nu mai fie cele de la Viena, cele din c ălătorie, lucru la care ţii. Destul am fost eu! nic ăieri. ”. au r ămas. Şi scrisoarea matale de pe Da, gre şelile le f ăcea cu puritatea, cu De-abia aici, în aceste câteva Rin n-a citit-o. Nu mai putea citi. Era simplicitatea şi cu neglijen ţa unui rânduri, sim ţim cu adev ărat profunda un teanc de scrisori pe mas ă. A doua copil. A unui copil care se sim ţea şi marea jale din sufletul Otiliei, dar zi dup ă catastrof ă, nu mai era. Unde- iubit şi ştia c ă i se iart ă orice. A şa plecarea pentru… c ăutare a omului s? B ăiatul nu ştie nimic. În noaptea cum l-ai în ţeles mata, l-am în ţeles iubit a avut loc abia în anul 1967, când dragul meu se odihnea pentru to ţi. Nu vorbesc numai de mine. M ă exact dup ă 30 de ani… întâia oar ă, s-au scotocit, înainte de gândesc la ai mei. Niciodat ă, dar Între timp, îns ă, ea a continuat s ă sosirea b ăiatului, toate saltarele, absolut niciodat ă, nu i s-a f ăcut nici scrie ( A murit Luchi... , Funda ţia toate dulapurile. Ce-am putut salva cea mai vag ă aluzie la vreo datorie Regal ă pentru Literatur ă şi Art ă eu înainte a fost salvat. Restul... pe care ar fi avut-o fa ţă de mine. Nu (1942), şi s ă publice, ba chiar s ă Iart ă-mă, n-am putut face mai mult. vezi mata c ă nu şi-a aranjat „oficial” ocupe între anii 1937-1947, func ţia de C-o zi înainte luasem, cu nici interesele lui? S-a mul ţumit s ă- inspector al teatrelor din Moldova, iar complicitatea unui doctor, a nevestei mi spuie mie ce trebuie s ă fac, ca s ă începând cu anul 1946 , scriitoarea lui Demostene Botez, a surorii mele, fiu pe urm ă întrebat ă de ai lui: – „Ai devine colaboratoare permanent ă a scrisorile mele intime, fotografiile ceva scris la mân ă? Dac ă nu, cine-o editurii cu nume simbolic şi cu rol noastre, scrisorile intime de la să te cread ă?” M-au crezut to ţi, important în trecerea spre „groapa cu trec ătoarele lui prietene şi câteva afar ă de ai lui. Dar, ei aveau lei”, cunoscut ă şi r ămas ă în istoria manuscrise (un capitol din Sisoe, drepturi, pe care mi le-au aruncat în literaturii române sub fatidicul nume câteva caiete) şi le pusesem în casa obraz mie, şi i le-a aruncat în obraz de obsedantul deceniu . Este vorba de fier (cu cheia la mine) a lui, când nu mai era. Nu ştiu ce despre Editura „Cartea Rus ă”, celebr ă proprietarei (soacra lui Demostene scrisoare ţi-am scris. Cred c ă am institu ţie „producătoare de carte”, de Botez). F ăcusem a şa pentru c ă îmi făcut şi gre şeli de ortografie! N-o mai literatur ă rus ă şi sovietic ă, recte ceruse el asta. S-a observat. Am fost recitesc. Alta, nu ţi-aş mai putea bol şevic ă… amenin ţat ă cu parchetul, mi s-au luat scrie. Nici acum, nici cine ştie cât ă În acest sens, de amintit este cheile şi am fost ţinut ă sub strict ă vreme. Şi erau lucruri pe care trebuia faptul c ă Otilia Cazimir a f ăcut observa ţie. Nu puteam pleca: el tr ăia să le ştii. Vrei s ă nu-mi mai spui traduceri în special din opera unora înc ă, şi m ă striga cu dezn ădejde. Din „dumneata”? E un cuvânt înghe ţat. dintre cei mai cunoscu ţi şi mai… ce a r ămas acolo a mai salvat, a doua Şi ai s ă m ă prime şti la mata în sovietici scriitori: Cehov A. P. zi, ce-a mai g ăsit, domnul Sadoveanu. septembrie? Poate atunci s ă pot veni. Opere , VI, VII, XII, în colaborare cu Dar unde-s Souvenirs d’un Pe o zi, pe dou ă, pe-o s ăpt ămân ă. Şi N. Gum ă (1957-1963) (în colaborare nourrisson , unde-s scrisorile matale, vrei s ă r ămânem prietene? – Uite, m ă cu Nicolae Gum ă)(1957 – 1963);, şi atâtea altele, din urm ă? În gândesc acum: mata nu i-ai auzit Fedin, K. A., O var ă neobi şnuit ă, în zăpăceala mea, am l ăsat între cli şee glasul! Ştii cum vorbea? Grav, voalat colaborare cu Tatiana Berindei exact pe cele pe care trebuia s ă le şi foarte, foarte trist. O s ă caut (dar (1950); A.I. Kuprin, Sulamita distrug: dou ă pl ăci cu dou ă imagini las ă-mi r ăgaz!) fotografia cu p ălăria (1948); Maxim Gorki, Întreprinderile de-ale mele, strict intime, din „notre şi altele, multe. Cli şeele le avea. Artamonov , traducere în colaborare folle jeunesse”. Le-a luat cea mai Dar... mi le-au luat! Vei avea tot ce cu Mihail Baras (1949); Gaidar, A. mare, şi mai rea, dintre surorile lui. am în dublu exemplar. Mi-eşti drag ă, P., Opere , I-III (1955); Timur şi Ce-o s ă fac ă cu ele? C ă nu le-a luat Didi" [Ia și, 16 mai 1937. Doamnei băie ţii lui (1955); Ciuk şi Ghek ca s ă m ă admire, de asta sunt sigur ă! Sandra Cotovu, Strada Traian, nr. (1956); Şcoala (1960) (toate în Acum în ţelegi mata ce bine-mi pare 51, Constan ţa; Expeditor – Otilia colaborare cu Nicolae Gum ă) (1960) că am în casa de fier, şi o s ă le ard, Cazimir, Strada Buc şenescu, nr. 4, ş.a. Dar traduceri şi din al ţi scriitori plicurile cu scrisori str ăine? Câteva Ia şi (devenit ă, mai târziu, strada str ăini: Maupassant, Arthur Conan femei, care n-au alt ă vin ă decât c ă „Otilia Cazimir” nr. 4, n. DH) ] Doyle…
19 Inedit cu singurul dar ce-i mai r ămăsese lui Dumnezeu: „ o inim ă u şoar ă ca s ă v ă bucura ţi cu al vostru ”. A şa c ă a trecut
- MEMORIILE UNUI peste noi istoria cu hergheliile sale de AMBASADOR „RO ŞU” –1997 cai s ălbateci şi amirosind a pârjol şi (VII) fum, cu o ştirile sale urlând în noapte ca Ori, am putea crede, ca n ărăvi ţii citi- haitele de lupi, şi noi am r ămas, f ără s ă tori ai lui Blaga, deprinderii dobândite în ţeleag ă nimeni cum şi de ce, ca s ă de s ărmanul nostru neam înc ă de pe aib ă un înv ăţ at fran ţuz prilejul de a ne vremea form ării sale şi neuitate de a- numi „ o enigm ă şi un miracol istoric ” tunci, c ăci vr ăjm ăş ia arareori îndep ărta- şi s ă încurc ăm eviden ţele istoricilor tă de zodia care îl vegheaz ă nu i-a îng ă- odr ăsli ţi de toate neamurile din jurul nostru, care nu reu şesc cu niciun chip duit uitarea, de a se retrage din viforul istoriei ostile într-o via ţă tainic ă şi nu- să se în ţeleag ă de unde şi cum ne-am loc nu numai mult sub primores , adic ă mai a sa, ferit ă de amenin ţarea n ăvălito- ivit şi s ă ajung ă la cele mai fantastice sub conduc ători, dar şi sub primipiles , rilor sau a ocupan ţilor. Adic ă, spune concluzii fixate în mari şi ridicole adic ă r ăzboinici c ălări, deoarece Blaga în cartea sa „ Spa ţiul Mioritic ”: teorii, c ă e de mirare c ă nu au ajuns înc ă dovedea c ă te numeri printre cei care n- „în genere romînii s-au ferit, prin nep ă- la solu ţia mântuitoare a pogorârii au mo ştenit nici m ăcar un cal cu care s ă sare, s ă participe la o istorie care nu noastre pe meleagurile pe care ne afl ăm porneasc ă la r ăzboi. era expresia fiin ţei lor. Nu mai pu ţin din veac, cu ni şte mari farfurii Mă g ăsesc, m ărturisind aceast ă îns ă ei s-au ap ărat din r ăsputeri, cu iz- zbur ătoare în care au înc ăput şi asinii, şi situa ţie, într-o companie cu cei care bucniri elementare, când amestecul oile, printre care se num ăra şi oi ţa alc ătuiesc marea majoritate a popula ţiei str ăin le amenin ţa patrimoniul vie ţii lor bârsan ă din „ Miori ţa”. Dar în ceea ce Terrei şi au dat na ştere nu numai de tip organic, matricea stilistic ă, s ă- ne prive şte pe fiecare din noi, cu steaua câtorva miliarde de anonimi, ci şi unor mân ţa unui viitor presim ţit, autonomia şi ursita lui, trecut fiecare dup ă cum i-a stele ce lumineaz ă z ările destinului sărăciei lor”. Sau, poate, ne-a ferit fost ursit, sau dup ă cum a reu şit s ă se uman, ca tizul meu de acum cinci bun ătatea lui Dumnezeu, care – aşa descurce, din genera ţia mea, adic ă dup ă secole, François Villon, care m ărturisea cum ne spune vechea poveste amintit ă socotelile mele cei n ăscu ţi pe aceast ă în cea de-a XXXIV-a octav ă din al s ău de Sadoveanu la începutul „ Baltagului ” lume între 1915 şi 1930, rânduielile „Le grand Testament ”, începând cu: ca fiind povestea pe care „ o spunea lumii fiind vitrege când pentru unii, „Povre je suis de ma jeunesse, uneori Nichifor Lipan la cumetrii şi când pentru al ţii, ajungând s ă fie De povre et de petite extrace ” nun ţi, la care în vremea iernii era hot ărâtoare când zestrea lor genetic ă O stare atât de apropiat ă de a mea încât nelipsit” şi care arat ă c ă Dumnezeu, (redus ă la o singur ă gen ă inexistent ă am transpus-o în limba noastr ă, acum dup ă ce a creat lumea, a chemat toate botezat ă „ras ă”), când blazoanele vreo şaizeci de ani, cu îndr ăzneala neamurile ca s ă le d ăruiasc ă ceea ce le dobândite de str ăbuni cu sabia ori cu anilor tineri, prin: hărăzise. Şi le-a dat rând pe rând tot vicle şugul, şi când norocul de a fi avut „Calic îs din copil ărie, ceea ce d ădea în lume bel şug şi str ăbuni cu inima u şoar ă şi petrec ărea ţă Sărac ivit din s ărăcime; mul ţumire. Şi când credea c ă a terminat care i-a oprit s ă adune bunuri aici, pe Nu-mi st ăpîni tata mo şie aceast ă treab ă, iat ă c ă s-au înf ăţ işat la pământ, punându-şi n ădejdea în cele ce- Şi n-avui na ş din boierime; tronul cel luminat şi românii. „ Domnul i a şteapt ă pe cel ălalt t ărâm. Doar foamea neamul mi-l a ţine, Dumnezeu s-a uitat la ei cu mil ă. Mie mi-a fost foarte greu s ă-mi g ă- Iar celor hodini ţi în Domnul - Dar voi, n ăcăji ţilor, de ce a ţi sesc str ămo şii, pentru a le m ăsura vred- (Mormântul cine s ă li-l ştie?) întârziat? nicia, spre a ghici din ea m ăcar ni ște Blazoane nu le stric ă somnul.” - Am întârziat, Prea Sl ăvite, c ăci vagi semne despre zestrea genetic ă rân- Dar nici nu-i mare lucru s ă pricepi c ă suntem cu oile şi cu asinii. Umbl ăm duit ă s ă-mi str ăjuiasc ă (ori s ă-mi c ălău- str ămo şii t ăi au fost ni şte s ărăntoci, c ăci domol; suim pe poteci oable şi coborân zeasc ă?) destinul. Nu mi-am putut des- măsurând mo ştenirea pe care ţi-au pr ăpăstii. A şa ostenim zi şi noapte; coperi nici m ăcar a treia genera ţie de lăsat-o nici nu ţi-ai putea închipui tăcem, şi dau zvon numai t ălăngile. Iar ascenden ţi, cea a str ăbunicilor, amin- despre ei altceva. Ce-i drept e drept, în aşez ările nevestelor şi pruncilor ne sunt tirile alor mei despre str ămo şi oprindu- anii mei mai de demult, când nu se la locuri strâmte între stânci de piatr ă. se la cea de-a doua genera ţie, cea a cernuse peste mine cenu şa indiferen ţei Asupra noastr ă fulget ă, tr ăzne şte şi bat bunicilor. Iar ace ştia s-au dovedit a fi (apanajul unor ani mai apropia ţi de puhoaiele. Am dori st ăpâniri largi, fost ni şte plugari s ăraci, despre care e ob ştescul amurg), am încercat s ă dau câmpuri cu holde şi ape line. greu s ă-ţi închipui c-ar fi fost ni şte situa ţiei umile a str ăbunilor mei singura - Apoi a ţi venit cei din urm ă – zice boieri înc ăpu ţi, mo ştenirea l ăsat ă de ei aureol ă pe care ar fi putut-o dobândi, Domnul cu p ărere de r ău. Dragi îmi str ămo şului meu valah fiind iob ăgia, iar scriind în ni şte versuri uitate, c ă: sunte ţi, dar n-am ce v ă face. R ămâne ţi str ămo şului secui (peste semin ţia c ăruia „Unii î şi caut ă obâr şia-n pietre şi cu ce ave ţi. Nu v ă mai pot da într-adaos nu fusese azvârlit ă ca un blestem plante. În domnii cei vechi ce-au decât o inim ă u şoar ă ca s ă v ă bucura ţi rânduiala iob ăgeasc ă, ci cea ost ăş easc ă) vegheat pe aici.-Unii se trag din t ăcere. cu al vostru. S ă v ă pară toate bune; s ă ascenden ţii s ăi i-au l ăsat doar modesta Unii se trag din blesteme./Şi al ţii se vie la voi cel cu cetera; şi cel cu stare de osta ş pedestra ş, adic ă unul trag din bici./Nu e prea târziu, nu e băutura; şi s-ave ţi muieri frumoase şi dintre pedites sau pixidari , care nici prea devreme/Să deslu şim semnul sub iube ţe”. între secui nu era motiv de mare fal ă, care suntem pl ămădi ţi./Eu sunt din Aşa ne-au fost, adic ă, sortite toate. Şi căci chiar dac ă te a şeza cu mult căzni ţi. Din cei de pe roat ă./Din neamul acesta s ărman, întârziat de la deasupra celor arunca ţi în iob ăgie, sângele ce-a-necat lumea toat ă./ împ ărţirea darurilor lumii, din cauza inquillines sau indigentae , de obicei Sămân ţă din s ămân ţa celor r ăstigni ţi.” hârtoapelor, a oilor şi a asinilor a rămas români înc ă neasimila ţi, î ţi rânduia un FRANCISC P ĂCURARIU
20 Un reformator al liricii universale : omologat pân ă acum şi împrumut ă fantasme mitopoetice din hybris-ul nichitast ănescian: „Nu cumva a ţi văzut un geniu în carne şi oase, Cel mai „r ăsf ăţ at de fantezie” – domnilor?/ Nu cumva l-aţi v ăzut poetul Ioan Flora, cum l-a mâncând brânz ă cu ro şii,/ pe o banc ă recomandat Geo Bogza în Luceaf ărul în parcul ora şului,/ scriindu-şi c ărţile, din 12 februarie 1972, este un bărbierindu-se, cump ărând spanac în postmodernist în adev ăratul sens al pia ţă ?/ [...]/ Da ţi-mi un geniu, când v ă cuvântului. implor, şi v ă promit/ c ă n-o s ă-l reduc Poemele din Valsuri anun ţau un la concept şi liter ă şi n-o s ă-l pun s ă mare poet. Scrise într-un registru dezlege/ secretul carbonului şi-al apei stilistic diferit de al celorlal ţi colegi noastre de toate zilele,/ secretul de breasl ă, el aduce „o viziune cu poeziei de sânge albastru.// Da ţi-mi-l totul original ă în peisajul liricii să-l fac munte de ghea ţă , s ă-i de şert o române şti din Voivodina” (Catinca găleat ă de cerneal ă/ dedesuptul limbii Agache), de ţin ător fiind al unei lui literare, s ă-l scutesc de anchet ă,/ „virtuozit ăţ i retorice aparte” (Adrian să-i cer s ă taie realitatea c-un fel de Marino), al unui suflu nou, chiar şi în bisturiu cosmic,/ s ă ne-o serveasc ă, poetica european ă. Versurile lui Ioan felii, la mas ă// [...]/ Da ţi-mi un geniu ______Flora izvor ăsc din interioriz ările cu dou ă perechi de limbi, cu dou ă Volumul „O bufni ţă tân ără pe halucinatorii ale unui Eu profund, patrii/ şi v ă promit lovitura de gra ţie,/ patul mor ţii” (titlu de inspira ţie trecut din jocul texisten ţial în jocul vă încredin ţez/ c ă ve ţi vorbi de bolintinean ă!) îl transform ă într-un parafrazat, în care s-a cantonat o pozi ţia magilor/ strecura ţi în piele de smerit caligraf al peisajelor suflete şti, vreme şi Vasko Popa. Criticul Ştefan oameni ai muncii,/ de pe pozi ţii clare, majoritatea bolnave: „Nu mai asmu- N. Popa (în O istorie a literaturii concrete...” ( Lovitura de gra ţie ). ţeam câinii la lun ă şi nu mai treceam/ române din Voivodina , Ed. Ioan Flora, poet esen ţializat pe lini ştit strada/ [...]/ Nu mai visam Libertatea, Panciova, 1997) este de latura con ştient ă a efemerului, cămăş i şi oameni în fl ăcări,/ nici părere c ă poemele publicate în „putând s ă scrie cu sânge şi p ământ ruguri, nici labirinturi.// Mergeam aceast ă prim ă carte de Ioan Flora negru”, pare s ă aib ă o nejustificat ă drept înainte, cu privirea a ţintit ă spre „surprindeau prin c ăut ările spirituale fric ă de existen ţă . Poetul închipuie, în câte un copac/ r ăzle ţ prin câmp/ şi era şi artistice inedite şi prin dorin ţa de Tălpile violete, chiar o „moarte cu de parc ă tu nici nu mi-ai fi r ăsărit în epatare imperioas ă”. efect întârziat” care, de şi pare „un cale” ( Memoria asasin ă). Dincolo de Dac ă, în Valsuri , metafora (aici fleac”, îl poate proiecta pe om în valoarea sa poetic ă, volumul are cu func ţie decorativ ă) se conjug ă cu istorie. La poet, absurdul este ve şnic: meritul de a transfera într-un univers un verbaj livresc, intuitiv, în Fi şe „Moartea-i un fleac, îi r ăspunde dup ă mitic cuvintele-imagini, abandonate poetice , aceasta este tr ădat ă, pus ă sub o ve şnicie/ de-o or ă şi mai bine altul, pân ă aci, în întunericul mitopo(i)etic semnul paradoxismului. Discursul, râzând cu gura pân ă la urechi,/ doar al cârti ţei. De re ţinut periplul spiritual exoteric şi ezoteric, devine, într-o că omul uit ă definitiv c ă este...” al poetului prin mitologie. Exegetul asemenea împrejurare, de o (Maidanul cu crapi), sau „Dincoace Ştefan N. Popa surprinde, astfel, noua intensitate ideatic ă absolut ă. Poetul se de micul ecran, totul era în ipostaz ă a poetului: „Ioan Flora las ă sedus de faptul divers, îl penumbr ă:/ şi realitatea care e ruina adopt ă tehnica intertextual ă, partea glorific ă. Poezia respinge gesturile unui basm,/ şi viitorul ezitând între şi poetic ă rezultând din materialul contemplative ale sacrului, din care între ,/ şi dragostea mea pentru tine lingvistic intersti ţial”. În „ Discurs motiv cuvintele se las ă „la egal ă care nu mai fulger ă/ (ca odinioar ă) şi asupra Stru ţoc ămilei” , tehnicile sunt distan ţă între mine şi lucruri”, nu mai arde macii-n lunci şi coline,/ continuate, mesajul cap ătă o atitudine desigur, pentru a ie şi din criza de sens încât nu-i decât/ o excep ţie, un cui simpatetic ă şi se las ă infiltrat de un şi relativism: „Un om nu poate fi găurind ordinea prestabilit ă a ermetism în jurul c ăruia pivoteaz ă poet/ el are legi morale. El este,/ el lucrurilor,/ cazul acelui stra şnic şi „cuvinte ieroglifice şti”, amintindu-l, are,/ el vrea,/ el merge,/ el tace,/ el înver şunat Nazim/ asasinându-şi cu pe undeva, pe Nichita St ănescu: „Ea respir ă,/ El m ănânc ă un m ăr,/ El intr ă secera şi ciocanul so ţia ce-l suduia în nu-i nici vultur, nici castor, nici în cas ă cu ploaia” ( A doua situa ţie ). fel şi chip...” ( Finala de tenis ). Ioan câinele m ării,/ ea nu-i nici bâltan, nici Cuvintele, ca într-o reac ţie în lan ţ, se Flora, nu încap dubii, este un poet de uliu, nici co ţofan ă,/ nici nev ăstuic ă,/ descompun, dar cap ătă din nou direc ţie, deschis spre tainele Logo- nici c ăprioar ă de Arabia;/ ea nu-i nici combustie, iar se transform ă, gliseaz ă sului şi Imaginarului. dropie, nici c ămil ă cu dou ă picioare,/ spre t ăcere, şi cad şi se ridic ă în Demersul s ău poetic, de sondare nici stru ţ cu aripi şi pene,/ nici „nefiin ţa neîn ţelesului”. Poetul, a resorturilor intime şi subtile ale porumbel şi nici c ăţ elul p ământului;/ înrudit structural cu Arthur Rimbaud, existen ţei, este anti-Vasko Popa. ea se mi şcă anevoie printre mun ţi urm ăre şte, visceral, s ă creeze „un nou Poezia sa este o poezie „ ciné-vérité ”, mi şcători,/ prin câmpii nestatornice verism în poezie” (Aleksandar o poezie a m ăş tilor care, cum de pas ăre c ămilit ă şi de c ămil ă Petrov), o antimetafizic ă. descoper ă criticul Cornel Ungureanu, părăsit ă în acela şi timp.// [...]/ → În Terapia muncii , mecanismul „apar ţine verismului, apar ţine FLORIAN COPCEA poeziei se distan ţeaz ă de prototipul intertextualit ăţ ii”.
21 Orice dihanie cu dou ă picioare, cu Dau s ă torn în ce şti obi şnuite/ obi ş- pene şi ou ătoare/ este pas ăre./ nuita licoare./ Privesc prin peretele Când se îngâna ziua cu moartea Stru ţoc ămila este cu dou ă picioare, cu desp ărţitor înspre/ ceea ce ar fi trebuit pene şi ou ătoare./ Stru ţoc ămila este să v ăd cu ochiul liber./ Cineva de la Tu strecori printre degetele cele un soi de pas ăre, deci/ Pas ăre este mas ă vorbe şte despre Judecata de dou ăzeci și șapte Stru ţoc ămila,/ pas ăre este,/ pas ăre apoi / a lui Michelangelo unde Sfântul de m ărgele turcoaz dintr-un șirag este stru ţoc ămila, dihania aceasta, Bartolomeu/ î şi arat ă (preafericit) circular, imaginând Stru ţoc ămila este pas ăre” ( Discurs pielea jupuit ă fâlf ăind ca o c ăma şă ./ o gaur ă neagr ă într-o lume ideal ă, asupra Stru ţoc ămilei ). Mă c ăznesc s ă torn ceaiul rece în ce şti întorci pe toate fe țele silogismul cu În Mendeea şi ma şinile ei de r ăz- fierbin ţi, când.../ Aici discursul vir- pas ărea nec ămilit ă sau c ămila boi , discursul metafizic se amplific ă, tual se întrerupe brusc/ şi inexplicabil, nep ăsărit ă cap ătă valen ţe eterne, poezia, exact cu un deceniu în urm ă...”. (Ave, palatinus întorcând spatele modelelor, devine, Jocul prezent – trecut apocalipti- Moldaviae! ascultând doar de legile firescului, zeaz ă textul po(i)etic. Ai senza ţia c ă Ave!), ra ţiunea unei existen ţe divine. prive şti un tablou de Salvador Dali. stârne ște volbura în Poetul încearc ă s ă se situeze Limbajul poetic, reconstruit/ re- Cetatea permanent în afara neantului etic al semantizat pentru a paraboliza non- Epithimiei, înghe țul, lumii, se sutrage prezentului pentru a conformismul, atinge apogeul în Mi se scurg da efecte semantice (im)pactului cu versurile din Iapa Dun ărea (Editura printre degete m ătănii de piatr ă seac ă fic ţiunea (de)sacralizat ă: „Stau Cartea Româneasc ă, 2003) care și a ștept. răzimat, mai bine de un secol, de „imortalizeaz ă”, asemeni unui aparat să ning ă. soclul împrejmuind Hotel de Ville,/ fotografic, pendularea autorului între să-mi trag oleac ă sufletul, s ă fumez o „poesis şi poien”, îndreptând elemen- Povârni șuri sinuciga șe se-nghesuie la ţigar ă, s ă r ăsfoiesc în voie catalogul tele compozi ţiilor spre o total ă reclu- geam; Atelierelor lui Brâncu şi./ Date ziune: „Nu mi-a fost mie team ă nici e clipa când se îngân ă ziua cu concrete, locuri comune, utile în de via ţă ,/ darmite de ea,/ citeam şi re- moartea și limba spre ultim ă instan ţă ./ Mai aprige sunt îns ă citeam silabisind/ prin aerul de plumb închipuirea cuvântului imaginile (mai abrupte) v ăzute pe al tipografiei/ şi-un vierme str ăveziu nu se mai ajunge. video/ în îns ăş i incinta l ăca şului alb:/ se zvârcolea în pagin ă/ t ăind versul în forfota unei ogr ăzi gorjene şti de prin dou ă,/ ciopâr ţindu-l, completându-i Încheind acest cânt anii şaizeci,/ mulsul oilor,/ scosul semnifica ţia// Urm ăream cum îi cresc vitelor la p ăscut,/ colectivistul şchiop aripi, cum îi apare un corn/ în frunte,/ Pe cale de a se împlini sunt trec ătorul urcând sc ările morii de ap ă,/ t ăiatul cum încalec ă pragul ferestrei şi şi carnea, porcului în poart ă.// Abrupte imagini ţâşnind ca o s ăgeat ă face gaur ă-n când spusele mele încep s ă curg ă şi cu chipuri de oameni ai locului,/ cer...” ( Realul asediat). noaptea acoperite de pl ăci tectonice verzuri, În context general, Ioan Flora, se las ă ca o c ărare desprins ă de v ăz. având/ privirea împ ăienjenit ă,/ ziua spirit lucid, st ăpânit continuu de o Cl ătinându-se, deasupra, goana ei nu de mâine f ăcut ă/ numai aram ă, numai fric ă kierkegaardin ă, „se dovedeşte seam ănă piatr ă vân ătă.// Iar dac ă a ş ţine seama modern ( şi chiar avangardist) tocmai cu nimeni. şi de Hăulita scurmând/ fiecare prin aceast ă con ştiin ţă a crizei inte- Legile jocului le încerc ăm dup ă un ungher al Atelierului, dac ă a ş avea în grale a poeziei” (Adrian Marino – Po- timp lung, îngrozitor de obosi ţi. minte/ şi parfumul Cânturilor de ezia lui Ioan Flora, în revista Lumi- ocn ă/ ( Că Pandele-a tras cu geana, na , nr. 4-5/1998). Creator al unei Eu î ţi pun o pagin ă proasp ătă în mâini când am dat prin volte iama,/ S ă-mi lumi împrumutate din prozele lui J. L. şi-i aerul curat înfig as la roial ă, scos din foaie de Borges, Ioan Flora ne poart ă prin la- cum nu s-a mai întâmplat vreodat ă. zăbal ă;/ Ad ă, mam ă adida şii, c ă m ă birinturi unde „e clipa când se îngân ă În s ălile mari, b ărba ţii se plictisesc duc! ), chiar c ă a ş putea vorbi de ziua cu moartea şi limba spre/ închi- citind – existen ţa am ăgitoare/ a unor lumi puirea cuvântului/ nu te mai ajunge” se înfig în scorburi, paralele,/ chiar c ă m-aş putea înnegri (Când se îngân ă Ziua cu moartea ). în ciuda r ănii de veacuri. la chip/ (de o durere abstract ă, de o Ioan Flora a r ămas un mânie cumplit ă)/ iar bolta s-ar incontestabil reformator al poeziei şi Statuile cailor se dezlegar ă pr ăbu şi,/ cu p ământ cu tot,/ în cea şca al mitopo(i)eticii universale. şi acoperir ă rândurile pentru tine. Ni şte ploi ajunser ă muncile de de cafea de pe mas ă”. ______
Am transcris acest fragment din prim ăvar ă poezia Lumi paralele, în chip din urm ă şi-o obi şnuin ţă binecrescut ă sunt. concluziv, pentru a dezv ălui atât starea de extaz, cât şi starea de gra ţie Nu m ă mai încape aerul. impuse de tripla ipostaz ă de Se împr ăş tie prin mine ceea ce al ţii observator – subiect – narator a hot ărât-au. poetului, hot ărât s ă (des)babelizeze, Al ţii vor începe contemplarea, dincolo de tehnicism, frontiera dintre încheind acest cânt realism şi fantezie: „Apuc cu dreapta IOAN FLORA ceainicul fosforecent de pe mas ă./ Vasile Mic
22 Tragismul povestirii este sporit printr- o fals ă în țelegere, într-un ritual mimetic și fals de iubire și invita ție pentru psihologia artei comunicare, pe care îl conduce Doru dup ă un scenariu recurent și bine pus Tema iubirii, în povestirea „Nora la punct. Dup ă consumarea iubirii, în sau Balada zânei de la Bâlea-lac” de acest ritual contraf ăcut - „O Mircea Nedelciu*, apare ca expresie săpt ămân ă încheiat ă s-au tot sp ălat literar ă a crizei de con știin ță , conse- diminea ţa pân ă la brâu cu apa rece a cutiv ă unei false comunic ări, prin izvorului, s-au tot plimbat pân ă la care trece personajul principal, Nora. Iezeru Mare şi-napoi, au tot mâncat Autenticitatea comunic ării conserve şi s-au iubit în t ăcere . ... interindividuale este premisa esen țial ă Aceasta era, deci, proza ce lung ă a a în ţelegerii și este dat ă de marii iubiri . La Negoiu se hr ănir ă compatibilitatea codurilor dintre din nou cu conserve .” - fără urm ă de emi ță tor și receptor, în ţelegând prin comunicare autentic ă, Doru o abando- cod întreaga condi ționare cultural ă a ______neaz ă pe Nora amicilor s ăi, de re ținut, individului uman, care î și las ă apeleaz ă și la o încifrare a textului, a în trei rânduri, la Suru, Bârcaciu și la amprenta asupra modului personal de cărei dep ășire furnizeaz ă revela ția Podragu - „ În cea mai frumoasă a percepe realitatea obiectual ă și semnifica țiilor unui eveniment, altfel diminea ţă de mai coborâr ă agale spre spiritual ă și asupra modalit ăț ii banal în derularea vie ții cotidiene. In Suru. … Doru plecase la Sebe ş dup ă personale de formulare a mesajelor sensul celor afirmate, un reprezentant bere - de ce tocmai el ?... Cineva, şi nu către semenii lui. Ea presupune, în de seam ă al psihologiei artei, L.S. Doru , pe sal ă mâna îi strânse. Şi ea ca plus, reciprocitatea rela ției de Vîgotski, spunea c ă: "... adev ărata prin somn îi r ăspunse.... , la Bârcaciu. comunicare, ca tratament egal sau natur ă a artei poart ă întotdeauna în ea Prietenii lui erau acum al ţii, în parte. similar pe care o persoan ă îl acord ă la un element de prefacere, de biruire a Jocul din seara precedent ă reîncepu, rândul ei persoanei sau persoanelor cu emo ţiei obi şnuite, ... pentru a recepta dar ea îi sp ălă, iat ă, lui Doru prima care stabile ște o rela ție. arta ... trebuie s ă-ți dep ășești în mod căma şă . ... Nimic deosebit nu se mai Psihologia artei distinge între creator propria emo ție, s ă-i g ăse ști întâmpl ă. Doar la Podragu, când Nora produsele de art ă de expresie verbal ă, catharsisul, numai atunci ac țiunea din nou vru s ă-i spele ceva şi-i ceru predominant creatoare de mesaje, și artei se va manifesta în întregime. lui Doru ciorapii.” cele nonverbale, predominant gene- Freud noteaz ă cu mult spirit c ă, Prins ă între o experien ță sexual ă ratoare de semnifica ții. Receptarea atunci când vede pericolul, omul neobi șnuit ă, care o cople șește, și celor dintâi solicit ă consumatorului fricos se sperie și fuge. Util îns ă, abandonat ă practic de Doru, Nora de art ă o atitudine activ ă de continu ă Freud, este faptul c ă omul încearc ă o umil ă reparare simbolic ă a parcurgere a secven țelor de mesaj și fuge, nu c ă se teme. În art ă lucrurile vinov ăției sale prin experien ța casnic ă de decodare potrivit propriului cod, se petrec invers: util ă este frica în a sp ălării rufelor (în familie). Nu are în ţelegerea ca finalitate a decod ării sine, desc ărcarea omului, ceea ce nicio în ţelegere și separarea, sub fiind un cumul al secven țelor. Produ- creaz ă posibilitatea unei fugi ." ** semnul vinov ăției sale, este sele artistice generatoare de semni- Nora reprezint ă un prototip inevitabil ă. „El refuz ă categoric. Ea fica ții necesit ă, în schimb, o atitudine neizbutit de zân ă a iubirii, nu pentru insist ă. El din nou refuz ă. Ea vru s ă-i contemplativ ă, necesar ă surprinderii că i-ar fi lipsit calit ățile personale, ci smulg ă din mâini şi atunci el îi arunc ă ideii de semnificat. Diferen ța dintre pentru c ă întâlne ște un F ăt-frumos în pr ăpastie. Nora plânse nervos, cu consumatorul de art ă avizat și cel impostor, Doru, care î și creeaz ă sughi ţuri.” Dup ă experien ța Bra șov, neavizat este dat ă de niveluri diferite propria masc ă într-un decor montan, Nora, cuprins ă înc ă de ideea de decodificare, primul fiind mai cu câteva texte aruncate ca nad ă, vinov ăției sale, p ărăse ște pentru a aproape de codul creatorului de art ă, pentru oricare fat ă frumoas ă pe care o doua oar ă „Ora șul”, în c ăutarea iubirii de și exist ă o tendin ță permanent ă de întâlne ște. In familia Norei, este ideale și a lui Doru. In acest moment, decalare a codurilor, ca urmare a vehiculat doar idealul profesional, la o g ăsim la începutul povestirii, în schimb ării canoanelor literare. școal ă doar procesul de predare- Mun ții F ăgăra șului la cabana Bâlea- Povestire cu accente tragice, „Nora înv ățare, prietenii sunt inexisten ți sau lac, ca menajer ă, într-o lume mai mult sau Balada zânei de la Bâlea-lac” are invizibil, a șa c ă Nora r ămâne cu un ideal ă, suprapus ă celei reale, în care o structur ă secven țial ă scurt ă ca text, ideal de iubire, singur ă în fa ța lumii și își analizeaz ă propria experien ță de dar elaborat ă ca semnifica ții sugerate, a unui individ far ă scrupule. iubire. Lumea ideal ă este sugerat ă în astfel încât receptarea estetic ă presu- Criza de con ştiin ţă este o tulburare textul literar prin înt ălnirea dintre No- pune coautoratul receptorului. Distin- psihic ă provocat ă de incapacitatea ra și trei solda ți care lucrau la drumul gem dou ă direc ții de structurare a tex- unei persoane de a-şi rezolva transf ăgărăş ean. Aceast ă întâmplare tului, una în planul real, cronologiea problemele de via ţă . In cazul Norei, quasi-real ă este un pretext literar evenimentelor, și alta în plan ideal- criza, ia forma abandon ării de sine pentru a prezenta, într-un ritual al iluzoriu, care se muleaz ă pe ceea ce într-o experien ță de dragoste, cu suferin ței și sp ălării păcatelor -„ şi reprezint ă o criz ă a con știin ței. In exacerbarea sexualit ății, provocat ă toarn ă apoi imense cantit ăţ i de afara destructur ării, ca specificitate a voluntar și periculos de c ătre perlan.” - procesele de → unui cod postmodernist, autoirul partenerul ei și amicii acestuia. SERGIU SCOFERCIU
23 con știin ță pe care și le face Nora în tot cu bocanci, i-ar hali colonelul cel asumarea exagerat ă a unor vinov ății chel.” personale în destr ămarea unei iubiri, Dezlegarea caprei negre, într-un în care ea ar fi putut fi zâna unui F ăt- balcon închis cu șipci, de c ătre Nora frumos. - „Nora la rându-i prive şte la reprezint ă momentul în care Nora cer şi cum, în seara crescând ă, cade în capcana propriei prinsori, ea amintirile dreptul la via ţă şi-l cer .” văzând în b ărba ți, la un moment dat, Acest ultim citat con ține și cheia ni ște uria și pe care îi poate juca pe continu ării planului ideal - „în seara degete. Eliberarea definitiv ă a caprei crescând ă” - în ultima secven ță a negre este momentul în care î și d ă prozei - „acum e mai bine s ă stai, s ă seama de adev ărata fa ță a lui Doru, îl prive şti, s ă ascul ţi un amurg. ” De respinge definitiv, și esen țial, subliniat, în ideea încifr ării, c ă împreun ă cu falsa imagine a iubirii: întregirea universului ideal din prima „Nora o v ăzu pentru ultima oar ă secven ță literar ă cu cel din secven ța (capra-neagr ă liber ă, în mediul ei) final ă se realizeaz ă în mijlocul unei apoi disp ăru printre stânci.” fraze, când se face recurs la amintiri - Proza este una scurt ă, dar elaborat ă „Îl respinse pe Nelu, brutal, cu o ca semnifica ții, demitizarea și ironia mân ă, pe Doru, în gând , cu o ur ă se adeveresc a fi deta șare de o situa ție ÎN AFARA ROBO ŢILOR nebună. ” Dualit ățile sear ă-amurg, nepl ăcut ă, nu fa ță de Nora, un LUMII amintire-uitare, pierdere-reg ăsire ne personaj adolescentin cu evolu ție dau cheia descifr ării crizei de normal ă întrerupt ă, putând fi Pe paguba m ărea ţă con știin ță și a eliber ării. considerat și un manifest împotriva a a unui sentiment In universul ideal, personajele sunt to ți celor care au trecut prea u șor înviorez clopotul inimii perechi cu cele din universul real. peste problemele tinerei de 16 ani și ce îl îndeamn ă, Nora este simbolizat ă prin capra au l ăsat-o s ă se descurce singur ă. pe titularul din mine neagr ă, vietate a cărei libertate este Lectura se deruleaz ă sub impresia al zilelor albe crucial ă. Cei trei amici ai lui Doru, și fals ă a avans ării unui misoginism din să le înmul ţeasc ă... parteneri de dragoste ai Norei, sunt partea autorului, dat fiind finalul, care să le d ăruiasc ă... regândi ți acum de c ătre Nora, în constituie un prilej de ata șament fa ță celor ce vor pretinde sau nu imaginea solda ţilor, ca ni ște violatori, de victim ă și de medita ție asupra acest bun care, au profitat de sl ăbiciunea ei și versatilit ății ipostazei de vân ător și de o întâmplare - „Ei se-mbujoreaz ă prad ă în condi țiile unei comunic ări Şi va spori, posibil, precum mâinile ei, pe ghea ţa lacului mimate, lipsite de con ținut și grija noastr ă de cel ălalt, se duc câte şitrei, lemne pentru ea vor reciprocitate. dar cine voi r ămâne altcineva aduce, soarele din nou peste ce ţuri *** L.S.Vigotski, „Psihologia artei”, decât ordinarul posesor str ăluce.”... „F ăcur ă un foc mare, Buc., Ed.Univers, 1973, p. 311, 318 al trofeului mămălig ă, un berbec la pro ţap. ... ______pentru cea mai neînv ăţ at ă Cineva, şi nu Doru, pe sal ă mâna îi lec ţie strânse. Şi ea ca prin somn îi elaborat ă de ghimpii favoriza ţi răspunse”. Doru, respins „cu o ur ă cu dang ătul obedient nebun ă” - extrem ă suferin ţă - în al clopotului inimii momentul eliber ării de sub povara cucerit de albul unui surogat al iubirii, ia înf ățișarea rămas s ă r ăsfe ţe colonelui interzis. un prejudiciu sentimental Criza de con știin ță și rezolvarea ei sunt prezentate de o manier ă Bun de pagub ă, evit ghinionul psihanalitic ă, într-un univers de dăruiesc zile albe factura visului, și comport ă momente vă rog s ă le accepta ţi graduale de eliberare și reg ăsire de fără linii de marcaj – sine. Prinderea caprei negre „bine-rău” – sugereaz ă, de fapt, violul celor trei se vor extinde solda ți (cei trei amici ai lui Doru, bra ţe ale Lui Dumnezeu văzu ți acum, de c ătre Nora, în aceste zile albe... ipostaza lor reprobabil ă) - „Şi totu şi nu m ă întreba ţi câte le am – l-au prins. Animalul din r ăsputeri cu multe... ei s-a luptat. Pe unul din ei l-a şi te voi iubi răsturnat, acum pe podea, în ăuntru, fără r ătăciri zace ancorat şi întins. Laptele cald în afara tuturor robo ţilor lumii... din mâna şi inima femeii duioase s ă-l guste nu vrea./ Noi ne ducem, Norica, LIDIA GROSU Vasile Mic om fi pân’ la opt la apel!/ Altfel, cu
24 Asterisc aproximativ cu cele patru vârste acoperite de amintiri: copil ăria timpurie, copil ăria, adolescen ța și Autobiografia roman țat ă a lui tinere țea. Analizat deseori în compara ție cu „Poezie și adev ăr” a lui Goethe, „Hronicul...” î și propune s ă (1895 - 1961) reconstituie sensul unei vie ți, fiind o autobiografie ce se înscrie în genul Lucian Blaga și-a f ăcut de-a memoriilor și al scrierilor non- lungul vie ții mai multe autobiografii, fic ționale, nu f ără a ridica probleme scrieri reprezentând în cele din urm ă de teorie a speciilor. Cartea a fost tot atâtea autoportrete (literare sau apreciat ă alternativ de critici pentru nu). Într-o cugetare intitulat ă „Despre calit ățile sale documentare relevând biografii”, Blaga distinge într-o form ă valoarea informativ biografic ă sau expresiv ă și concis ă: „Biografiile sunt pentru cele poetice, negându-i-se dac ă de dou ă feluri: neroman țate și nu autenticitatea, atunci puterea de roman țate. reflectare realist ă a unei epoci. Blaga ______Autobiografiile sunt îns ă însu și i-a remarcat caracterul mixt, chem ări adânci de mume / în cea întotdeauna roman țate și nici n-ar între istorie și adev ăr, intitulându-și noapte te-am ales / ca prag de lume / putea s ă fie altfel: altfel - autorii ar simultan opera „hronic” și „cântec”. și poteca patimei. / Spre tine cine prefera scrisului sinuciderea”. Rezult ă „Scris ă intr-un limbaj cu nuan țe m-a-ndrumat / din str ăfund de veac, / de aici c ă „recomandarea” ar consta arhaice, fermec ător din punct de în tine cine m-a chemat / fie în neputin ța autorilor de a fi obiectivi vedere stilistic, dând impresia unei binecuvântat, / sat de lacrimi f ără cu propria via ță , precum și în nevoia pove ști dep ănate de un bunic în țelept leac. stringent ă de a și-o recrea în spiritul (chiar și timpurile verbale pentru care - Începuturile mele stau sub libert ății, ca pe oricare oper ă proprie. opteaz ă Blaga poart ă marca oralit ății), semnul unei fabuloase absen țe a Fără îndoial ă în aceast ă lumin ă volumul lui Blaga recupereaz ă nu cuvântului. Urmele acelei t ăceri poate fi considerat volumul doar fragmente dintr-o biografie ini țiale le caut îns ă în zadar în autobiografic intitulat „Hronicul și excep țional ă, dar las ă permanent s ă se amintire. Despre neobi șnuita cântecul vârstelor”. întrevad ă poezia de dincolo de înfiin țare a graiului meu aveam s ă Lucrarea constituie o încercare a amintiri” (Sever Gulea). primesc o în șirare de știri numai lui Blaga de a reorganiza, în spirit Fragmente: Sat al meu/ce por ți târziu, de la Mama și de la fra ții mei subiectiv și liber, ceea ce destinul în nume / sunetele lacrimei, / la mai r ăsări ți. orânduise odat ă sub impulsul - Casa p ărinteasc ă din Lancr ăm, evenimentelor, adic ă „trecutul meu sat situat între or ășelul Sebe ș și citit în palma mea de poetul din PYGMALION Cetatea B ălgradului (Alba Iulia), era mine”, dup ă cum scrie într-o epistol ă o cl ădire veche, destul de masiv ă în către Domni ța Gherghinescu, la 5 Doar celor care știu s ă tac ă asem ănare cu celelalte case iulie 1946. și s ă asculte dimprejur. Ne r ămăsese de la mo șul Aceast ă autobiografie în care li se fac auzite și-nțelese Simion Blaga, care fusese pe vremuri, evocarea se opre ște în toamna anului cântecul timpului pân ă pe la 1870, preot în sat. 1919, a șadar odat ă cu sfâr șitul șoaptele vântului și - Aspira ția mea secret ă, despre perioadei de formare a poetului, este fo șnetul pozna ș al nisipului care nu suflam o vorb ă nim ănui, era în principal un poem al vârstelor care să-mi scap p ărin ții asupri ți de prime, ca și al descoperirii naturii, precum eroul din pove ști scaden țe penibile, s ă m ă cresc singur, istoriei și culturii, cele trei repere ale se rote ște ca vr ăbiile. gândirii sale filosofice și artistice. se rostogole ște râzând - ...voi numi totu și unele lucruri
și ap ărând de unde nu te a ștep ți cu cari m ă îndeletniceam cu pl ăcere. „Hronicul...” a fost scris la Sibiu, biciuie ște asperit ăț ile Mă preocupau, de pild ă, anume în anii 1945-1946, într-o perioad ă netezindu-le probleme de știin ță . Eram un geograf istoric ă în care receptarea operei sale, mic șoreaz ă falnicele m ărimi fără pereche în tot liceul. Iar de la în special a celei filosofice, se f ăcea smerindu-le geografie am trecut peste pun țile destul de confuz, fiind r ăspunsul s ău și apoi unduindu-se felin geografiei fizice la astronomie (...) la nevoia de a-și limpezi drumul vie ții umple golurile Astronomia îmi comunica realmente și operei sale. Este o oper ă scris ă cu reîntregind sentimentul unei cre șteri personale, umor și mult ă nostalgie, din cu nestatornicele sale rotunjimi al unei treziri. În marginea ei îmi perspectiva vârstei de 50 de ani, acest univers făceam singur specula țiile. poetul rememorându-și în detaliu ca fir de nisip Descoperii c ărțile lui Flammarion. copil ăria sa transilvan ă și tinere țea. etern Perspective cosmice negândite mi se Mai concret, pot fi deosebite în în imperfec țiunea sa. deschideau. „Hronic” patru etape care s-au TANIA NICOLESCU DORIN N ĂDR ĂU succedat în timp, ele coincizând (S. U. A.)
25 Vitrina tria în care v ăzuse lumina zilei. În dialog peste ocean, Canada? Un fel ,,eldorado” pentru cei ce nu aveau șansa s ă ias ă din lag ărul socialist. Odat ă ce a ajuns acolo, Veronica Pavel Lerner a luat via ța de la cap ăt. A muncit din greu. S-a adpatat. Ap ărut, în cadrul Proiectului ,,100 A înv ățat c ă libertatea are un pre ț. A de c ărți pentru Marea Unire -1918- lucrat în cercetare, în laboratoare 2018”, la Editura Vatra Veche din celebre din Canada, a avut rezultate Tg.Mure ș, volumul intitulat sugestiv uimitoare și a fost recunoscut ă de ,,Nicolae B ăciu ț în dialog cu Veronica forurile știin țifice interna ționale. În Pavel Lerner - Oameni, locuri, repere”, momentele de reg ăsire cu sine, scria, și este un demers literar dublat de înc ă mai scrie. Veronica Pavel Lerner informa ție cu accente ce cad pe destinul își scrie c ărțile în limba român ă. A aparent implacabil al unui Om, dar este publicat și în pres ă, în România, înc ă și o dovad ă c ă soarta ține, uneori, din deceniul șapte a semnat articole de seam ă și de modul în care omul însu și specialitate în reviste de gen. În Canada ac ționeaz ă în interesul lui sau ( și) în fiind, a descoperit sau a fost descoperit ă interesul general. de cei care coordonau revistele editate Așa cum ne-a obi șnuit, cu genero- în limba român ă, printre care și zitate de breasl ă mai rar întâlnit ă în zi- ______Observator din Toronto. Aici, va lele noastre, scriitorul și editorul Nico- br ă și penumbr ă dozat ă atât cât se cade sus ține o rubric ă special ă. lae B ăciu ț, caut ă și g ăse ște motive cul- să pun ă în eviden ță lumina, și...lumina, Dup ă 1989, intr ă în leg ătur ă cu turale pentru a descoperi nu doar talente la urma urmei, triumf ă. Ni se dez ăluie o scriitori din țar ă dar și din diaspora literare care merit ă a fi puse în valoare, personalitatea interesant ă, intelectual româneasc ă, devine un Nume, cititorii ci și e șantioane ale unei lumi supravie- pân ă-n vârful unghiilor, un om cu îi apreciaz ă textele și notorietatea de țuitoare, aproape normal ă, de și se afla educa ție des ăvâr șit ă, o femeie puternic ă scriitor i se consolideaz ă. într-o perioad ă în care comunismul și fermec ătoare. Marcat ă de o suferin ță De și nu și-a propus niciodat ă s ă făcea victime cu duiumul, în România. fizică înc ă din prima copil ărie, Ve- ajung ă scriitor, Veronica Pavel Lerner Sutele de interviuri luate de Nicolae ronica Pavel Lerner a înv ățat cum s ă-i este azi scriitor în sensul clar al Băciu ț, de-a lungul timpului, sunt lec ții dea cu tifla durerii sau, mai bine zis, a cuvântului. A publicat zeci de texte în de via ță , o oglind ă imens ă alc ătuit ă din exersat un fel de ,,balet” personal, pe reviste diverse, a scris și publicat c ărți tot atâtea fa țete și în care, dac ă vrem, ne ghea ța sub țire, periculoas ă, chiar dac ă interesante. putem reg ăsi fiecare. De la numele unor poantele din picioare îi musteau de sân- În spirit de glum ă, cred, undeva în celebrit ăți culturale, la oameni de știin ță ge. Durerea fizic ă bine strunit ă, educa- spa țiul interviului acordat scriitorului notorii, la scriitori debutan ți, pictori de ția serioas ă de acas ă, marile întâlniri cu Nicolae B ăciu ț, spune c ă ... de și s-a duminic ă sau ță rani cu palmele cr ăpate oameni de valoare ( N. Steinhardt, An- născut într-o cas ă cu biblioteca plin ă de de munca ogorului, Nicolae B ăciu ț nu- drei Ple șu etc.), influen ța, exemplul cărți celebre, pe când era copil, nu și alege eroii dup ă moda zilei. Î și alege personal dat de fratele s ău mai mare, adora s ă citeasc ă. Prefera pianul. Pofta interlocutorii dup ă ineditul pe care a- Toma, toate acestea s-au coagulat în do- cititului i-a venit de-a lungul timpului și ce știa îl aduc în destinul colectiv al ge- rin ța de eliberare. A evada din corsetul când a ajuns în Canada a constatat cu nera țiilor recente. De aici vine și dorin- unei societ ății calibrate pe uniformitate, uimire c ă citise, pân ă atunci, mult mai ța de-a prospecta filonul de în țelepciune pe o egalitate de șanse prost în țeleas ă. mult decât colegii ei de munc ă, româneasc ă, de-a da sensul potrivit și Întâmpl ări și ac țiuni individuale, prietenii, cuno știn țele. A șa se face c ă și- continuitate unor tradi ții în arta dialogu- evenimente sociale care jalonau viitorul a propus s ă scrie, s ă lase m ărturii lui. Societatea în care caut ă mostre de unei Românii în care lucrurile despre ceea ce știa cel mai bine. valoare Nicolae B ăciu ț e una care tran- importante de când lumea nu mai aveau ,,Orice scriitor, indiferent de scende, se preface, indiferent de condi- valoare și aceste fa țete ale întregului, na ționalitate, scrie inspirat de propriile țiile istorice, de vremea rea sau vremea ale adev ărului dur, au f ăcut ca Veronica tr ăiri din realitatea în care se afl ă”, bun ă a zilei prezente. M ărturii a ceea ce Pavel Lerner s ă fie ceea ce e ast ăzi. spune Veronica Pavel Lerner într-un a fost ne r ămân m ărturisirile, c ărțile. Scriitoarea și-a petrecut copil ăria și cotext, în carte, și a șa și este. Pe raftul cu astfel de lucr ări tinere țea în Bucure ști, într-o zon ă în Cartea-interviu ap ărut ă la Editura valoroase, st ă și cartea de fa ță . care str ăzi întregi cu case vechi și Vatra Veche vine s ă confirme un statut Tonul dialogului relev ă experien ța frumoase intrau rând pe rând sub lama social, o biografie interesant ă și care, la profesionistului, Nicolae B ăciu ț atin- buldozerelor. N ăscut ă imediat dup ă urma urmei, este o poveste de succes în gând zone ale memoriei interlocutoarei, Război, într-o familie de intelectuali care eroina îndr ăzne ște, reu șește s ă puncte nevralgice adesea, care duc la cu tradi ție, Veronica Pavel Lerner a fost cucereasc ă lumea prin modul s ău firesc relat ări din ce în ce mai interesante, nevoit ă s ă se adapteze din mers, dar de A fi. dev ăluind o lume fascinant ă, ,,secret ă” fără s ă fac ă concesii. Și-a ales o meserie Rela ția dintre Editura Vatra Veche aș spune, care a existat totu și, într-o serioas ă, inginer chimist, dar și-a dublat și mai ales dintre revista Vatra veche și Românie ce se credea a fi cu totul existen ța materialist ă cu bucuria artei, a scriitoarea Veronica Pavel Lerner este înregimentat ă comunismului. muzicii, a scrisului. una care se bazeaz ă pe încredere, pe Confesiunea doamnei Veronica Printr-o împrejurare, care parc ă a șa respect și bucuria unei prietenii Pavel Lerner ne dezv ăluia asta. Cartea îi fusese h ărăzit ă, a reu șit s ă plece din culturale care nu ține cont de reperele de ține toate ingredientele unui roman România în 1981. A emigrat doar fizic, geografice. autobiografic, are culoare, farmec, um- sufletul r ămânîndu-i mereu legat de pa- MELANIA CUC
26 Vitrina sacralit ății Cuvântului creator ar putea trece de orice fel de nelini ști ? și, precum într-un tablou, picturalul este voit l ăsat s ă inunde starea de
„prea-plin” al unui „dat” existen țial Cristina Vasiliu și sensibilitatea („În acorduri fluide,// Vestalele întâlnirii cu dorin ța, voin ța și leviteaz ă cu tor țele semistinse,/ libertatea de a p ătrunde un cromatism Fumegând spre ță rmul nedeslu șit.../ existen țial, dincolo de eveniment, Uria șii blajini, dormitând,/ Fream ătă înseamn ă punctul ini țial al de utopii.// Oriunde, prin Universul comuniunii dintre creat și increat, anterior vocabulelor” - Vis ). dintre artist și artizan, dintre cuvânt și Cu rafinament al sensibilului creator. Într-un univers al plenitudinii senzorial, Cristina Vasiliu aduce absolute, tendin ța de a evada din lectura în proximitatea oniricului și realitatea concret ă, pe de o parte, o reveriei („Minune,/ Suflet sensibil și evadare nicidecum la întâmplare, dat profund,/ Gra ție nep ământean ă,/ fiind c ăutarea filonului idealurilor și Ascuns ă-n zâmbet și Cuvânt,/ Te port aspira ţiilor lui „homo vagans” și în dorul de albastru,/ În r ăsăritul emo ția intui ției, pe de alta, devin calm, marin,/ În monologul serilor de ______receptare creativ ă în care „logos”-ul var ă” - Nem ărginirea ). revelatorie, poeta realizeaz ă o este acel „intermezzo” dintre celest și Lumina – irumpere a realului. perfect ă simetrie real/ ireal, reflexia terestru. Vârsta adolescen ței - fără de hart ă, „umbrei” și „luminii” din care, de Cristina Vasiliu, la cei 14 ani, cu fără de busol ă - este un timp al altfel, se construie ște îns ăș i fiin țarea deja un palmares literar, volume de căut ărilor, al dezleg ării tainelor care („Umbra din clip ă/ E chiar timpul versuri publicate („Suflet de stea”, nu sunt întotdeauna ceea ce par („în albastru,/ E visul de rou ă// Umbra din Ed. Nico, Tîrgu-Mure ș, 2015; nop țile de var ă,/ c ăutându-te, mine/ E copilul sihastru,/ E copacul „Anotimpul din clip ă”, Ed. Nico, adolescen ță !// Lumina lunii,/ frânt ă de de cear ă/ Modelat de cuvinte.// Tîrgu-Mure ș, 2017; „Prim ăvara gratiile lor,/ îmi urm ăre ște umbra,/ pe Umbra de sear ă –/ Un alt eu într-o tăcerii”, Ed. Nico, Tîrgu-Mure ș, care o calc, curioas ă,/ încercând s ă-i adiere de var ă”). Laitmotivul 2018), este un nume despre care se va dezleg potecile...// A ștept s ă m ă „umbrei” nu numai c ă este definit, dar auzi, atâta vreme cât „a sta în trezeasc ă stelele.../ s ă-ncep o alt ă este și motivat - „Joc de umbre/ mijlocul cuvintelor”, dup ă cum îns ăși diminea ță ,/ f ără de hart ă, f ără de Iubesc umbrele,/ Iubesc jocurile lor mărturise ște, reprezint ă un „locus busol ă... ”). Nu știm dac ă amintirile de idei!” – ceea ce și cultiv ă Cristina sacer” pentru tânara poet ă. „La umbra ar putea trece drept „flsah”-uri, știm Vasiliu, o poezie a „iubirii-idee”. ta” (Ed. Vatra veche, Tîrgu-Mure ș, îns ă c ă ele „Se nasc din cenu șă ,/ Din Poemele se întemeiaz ă dintr-o 2019), volum de versuri tradus în pleoape strivite,/ Sub cupola cereasc ă/ necesitate de „ie șire din ascundere” a limba englez ă (Anca Florina Lipan) și A dimine ții fereastr ă.” ( Phoenix ) E un cotidianului care necesit ă o reînviere francez ă (Marius Munteanu și Mirela racord aici la poezia feminist ă în care într-o lume platonic ă, unde Tu și Noi Munteanu), este mai mult decât o recunoa ștem anume stare de înseamn ă un altfel de Eu, o „c ălătorie” ini țiatic ă a spiritului fr ământare a corporalit ății cuvântului chintesen ță a unui Nume iradiant creator în a transgresa „întoarcerea la în îns ăși starea de sentimentalism justificat într-un „mai mult al vederii” origini”. Nici grafica poemelor iminent. Exist ă o oarecare filozofare a („Cândva s-a aprins o lumin ă,/ Ce (Catrinel Elisabeta P ătra șcu) nu este ceea ce irealul poate aduce în planul pâlpâie tot mai intens .../ Nu po ți întâmpl ătoare, ci vine ca o vovedenie unui „dincolo” al în țelegerii cuprinde cu firea/ Macrocosmosul aparte pentru fiecare poem. Volum al („Voca ția Absolutului ți-e prins ă de irizat de talent -/ Contopitu-s-a-n unei singure pove ști lirice, aripi,/ În zborul celest programat,/ stelele nop ții,/ V ăpăi ce reflect ă un desf ășurat ă într-un 3 D, umbra – Ești pentru mine o acut ă chemare,/ NUME,/ Un alt fel de Eu, de Tu, de reflexie a Absolutului , lumina – Ecou neterminat, adânc revelat.” – Noi/ Doar EA!” – Doar EA ). În irumpere a realului și culoarea – Chemare ); poeta î și cunoa ște menirea călătoria eului liric se încifreaz ă din senzualitatea cuvintelor, impresionea- și ca într-un „joc” a șteptat, în imagini „logos” chip și t ăcere, „t ăcerea” ca ză prin acurate țea versului și de „lumini și umbre”, aduce livrescul stare mitic ă, o întoarcere în „illo vivacitatea impresiei lirice. la realul palpabil, la firescul peregrin tempore”, o explorare apriori a Umbra – reflexie a Absolutului. Ar al fiin ței („Doar pe asfalt/ Jocuri pozitivit ății poetei, re-atribut ă lui fi nimerit, poate, s ă pornim discursul desenate,/ Înc ălzite de vocile calde/ „homo religious” („Chipul mirat,/ poetic de la chiar Interoga țiile Ale trec ătorilor…/ Doar pe p ământ,/ Pl ămădit din terestrul labirint f ără Cristinei Vasiliu: „Ce joc inefabil e Clipe de eternitate,/ Ascunse în fire ie șire,// Se bucur ă azi de lumina unui între art ă și artist?/ Cine e Creatorul de iarb ă,/ Fredonate de inefabile nou paradis,/ Ce nu a fost nicicând alfabetului nescris,/ (...) Interoga ții de stele,/ C ăzute din turn…” - Inefabil ). pierdut!// Privind duios spre cifrul cear ă -/ (...)/ S ă fie Joc sau simplu Într-o lume de basm sortit ă spa țiului uimit,// A fost sau este un Paradis?/ Arta și artistul - aceea și vulnerabilului, o asem ănare oarecum oniric ve șmânt,/ Asumat doar într-un umbr ă de vis ?” Cum fiecare poem se cu ideea blandian ă, î și fac loc → joc de-a Cuvântul mut”). Cum altfel încheie c-un vers definitoriu care CRISTINA SAVA decât o utopie a gândului identific ării „închide” spre a „deschide” metafora
27 elemente de „triste țe metafizic ă”; „a înv ăța Frumosul” ( Rug ăminte ), „dorul” nu ar mai avea culoare rolul Cristinei Vasiliu este unul unde „r ăsar doar flori și dalbe („Oniric gând,/ În care somnul greu/ asumat , în țelegând „oglinzile” gânduri”, un t ărâm „în care se Se spulber ă-n albastru!// (...)// Tu nu imperfec țiunii umanului - „cioburi de vorbe ște despre Noi!”, presupune o m-ai p ărăsit;/ Oare Ți-e dor de sticl ă” - și nu ezit ă s ă le „îmbr ăț ișeze” estetic ă a poeticului. Culoare și mine?” - Dor ). Interesant și poate chiar și în condi ții mai pu țin abile stilizare, verb și vibra ție sunt a șezate inedit, poeta g ăse ște un „botez” al („Legat ă la ochi,/ Le pip ăi ca într-un vitraliu; Univers începuturilor („Am încheiat un pact imperfec țiunile,/ Mi le asum cu familiarizat cu imagini - „icona” („Se cu timpul -/ S ă m ă piard ă printre fiecare atingere -/ Durerea se na ște un Prunc din Fecioar ă./ În castani,/ S ă-mi picure ve șnicia în amplific ă;/ Puritatea surâde!// Mângâi fiecare clip ă,/ R ăsare o urm ă a Ta,// palme,/ Cu tandre fo șnete de pian.” - ceea ce p ărea c ă doare/ Într-un Mă cheam ă ecoul de îngeri, din v ăi,/ Vizit ă, printre castani ) f ără de care anotimp trecut.// (...) Mi-am asumat Spre-albastrele z ări.// În orice „leg ământul” cu Eternitatea ar putea de la început…”); mitul „Marelui secund ă,/ Te caut în umbra fi anulat de îns ăși „uitarea” Orb”, sub o alt ă percep ție, de data pământului alb,/ Afundat în noianul vremelniciei omenescului, de unde aceasta aduce un fel de extaz mistic, de veghe,/ Privesc doi a ștri cum se- credem și legitima întrebare a poate pu țin grotesc, îns ă cu o intens ă apleac ă-n m ătănii,/ A șteptând s ă te- Cristinei Vasiliu, o întrebare ce tensiune a l ăuntrului; pe undeva, ntorci într-un mitic decembrie.” - corespunde mesajului colectiv: „Eu a ș resim țim în vers discre ția unui Răsare stea ). Pentru Cristina Vasiliu putea uita vreodat ă c ă ai fost aici?” „mimesis” care aminte ște de poetica dualitatea sacru-profan const ă într-o Pentru un „loc locuit”, „oare doar iv ănescian ă („E ca un dans în percep ție cromatic ă a vegetalului, focului i-e team ă de ap ă?/ Și soarelui zăpad ă,/ E ca o rapsodie -/ Tu e ști „non-culorile iernii”, „carcasa i-e team ă de nor?/ Și fragilei lebede solistul și regulile-ți apar țin.// Cuvinte trunchiului fragil”, „doina îngânat ă de din umbr ă/ De sumbrii r ăpitori?”; este încruci șate – Recreez o lume alb ă, copacul,/ Ce cre ște în mine, pl ăpând,/ nevoie ca focul mistuitor al arderii imaculat ă...” - Cuvinte încruci șate ). Mă înal ță spre Unicul Cuvânt!” jertfei s ă purifice acel „locus sacer”, Efemeritate continuat ă în simbolistica (Dualul vegetal ). Și nu numai atât ! astfel încât din spaime și temeri „umbrei” bunicii –„rebusul meu Adesea, albul, aproape nelipsit, („Oare doar marea se tulbur ă-n nedezlegat de fiori,/ Labirintul al ăturat albastrului st ănescian, albastru/ Când furtuna o zbucium ă-n nemuririi construit între noi” – re- prefigureaz ă o biografie în tu șă infern?/ Eu, Doamne, scriitorul,/ Oare scrie ciclicitatea omenescului - livresc ă a unui destin, am spune de de ce m ă tem?” - Oare doar teama? ) labirintul nemuririi . Pentru un aprilie, de prim ăvar ă nou ă. Mai să se ajung ă la contemplativitatea „labirintic mâine devenit pastel,/ Pe departe, Cristina Vasiliu, într-un na șterii din „ap ă și cuvânt” ferestre-nghe țate de un azi efemer!”, decor „monocrom - / Valuri de („Preseaz ă ascetic primul meu poeta crede c ă se poate lep ăda de oxigen,/ Ce-mi scald ă pleoapele de Cuvânt,/ Metamorfoz ă a poeticului „ieri, de p ăpu și de cârpe”, de jocul vis,/ Cocori ce mimeaz ă obosi ți/ Gând!” - Silabe cartonate ). inocent al copil ăriei, dorindu-și o alt ă Ultimul vals vienez”, se identific ă în Nota de optimism („Am potec ă f ără „de ieri” ca determinare „copacul” ori „trunchiul fragil”– întâmpinat fericirea,/ Nu am putut s-o temporal ă spre un „alt” început. intermediar între cer și p ământ, forma ating-/ Am ales s-o cânt,/ S-o p ăstrez Poemul i se pare neterminat și e firesc expresiei comunic ării pe vertical ă cu în pliurile inimii” – Taina ) și limita să fie a șa pentru c ă, la fel ca în toat ă Divinitatea. atingerii numinosului, materializat în poetica feminist ă, exist ă un Se poate spune c ă în volumul „La „cânt”, devine o „coborâre” prin „lamentatio”, mai mult sau mai pu țin umbra ta”, reveriile nasc „m ăști”, mai „urcare”, o construc ție mitopoetic ă a justificat; în cazul Cristinei Vasiliu e mult sau mai pu țin contestate („Pân ă întâlnirii cu elementul sacru pentru și vorba de un poem de noiembrie, cu ieri, admiram proiec ția unor m ăș ti în ne-murire („Zâmbe ște!// Ce rena ște încurc ătur ă spiritual ă, dac ă vrem s ă pr ăfuite, din lut,/ Ce a șteptau s ă în noi prin vitalitatea firii.// asociem cu simbolistica lui Brumar renasc ă odat ă cu Paradisul Zâmbe ște-ți ție,/ Fiindc ă e ști -/ („Te-ai ascuns în cochilia de sticl ă,/ Prim ăverii,/ Din p ământ!// Pionul alb Nemurire !” – Nemurire ). Umbrele ți-au invadat singur ătatea,/ își c ăuta regina,/ Temându-se de acul În aceast ă poetic ă livresc ă a Te-ai retras într-un gri de noiembrie,/ ceasornicului ruginit.// Pân ă ieri, se Nemuririi, cuvinte stilizate în Într-o form ă de cea ță uscat ă…// Te zărea un gol în Univers!/ Azi s-a inocente beatitudini ale firii aștept pe o banc ă, în parc - / A r ămas transformat în DAR ceresc.” - Pân ă pl ăsmuiesc autoportretul Cristinei un poem neterminat.”). Pe undeva, ieri ); modul confesional de în țelegere Vasiliu: „Am visat c ă eram versul voiculescian, „din p ădurea de și interpretare al zbaterilor l ăuntrului Prim ăvar ă,/ Am visat c ă purtam gânduri”, este resim țit cu o altfel de nu este privat de sensibilitatea poetei rochie viu-colorat ă,/ Atins ă de flori, vibra ție; poetul „iese din ascundere” care se r ăsfrânge în vers cu o țesut ă din frunze,/ C ă-mbr ățișam cople șit de aduceri aminte, Cristina „candoare și sinceritate atitudinal ă ce copacii ghemui ți în iarb ă,// (...)/ O Vasiliu creeaz ă un fel de uvertur ă a ține de elegia lui „homo sapiens” infinit ă și nep ătruns ă Prim ăvar ă!”. ermeticului în beneficiul unui („Caut frenetic verdele/ Cu privirea- Rămâne, totu și, magia lec ției „dep ășit-atins” („Din p ădurea de mi diurn ă,/ vechile timpuri înalte,/ bine înv ățate și viziunea a ceea ce ar rou ă, nu po ți fugi -/ Șerpuite alei te Botezate de ce țuri.// Doar razele putea aduce „pe a șternutul de ceruri - re țin, implorându-te s ă r ămâi –” curcubeului/ Îmi mai amintesc de pastel”. Poate „Reverie de sear ă,/ (Pădurea de rou ă). culorile ploilor -/ De umila Floare Amnezie -/ Mister…/ Metamorfoz ă”. Culoarea – senzualitatea albastr ă,/ De copilul de la fereastr ă...” Regia imagistic ă pare a codifica cuvintelor. Un voit al rug ămin ții de – Reverie ); cert este c ă în lipsa lor, „did ăsc ălii ce definesc uimirea”.
28 Cronica literar ă perioade. Dânsa ne prezint ă, prin ochii specialistului, temele: erotocra- ția, thanatocra ția, aristocra ția cu
Cu volumul de versuri Agonia sala armelor, heliocra ția (centrat ă pe caniculei* , ap ărut în anul 2019 la Sol invictus ), proiec ția chipurilor, Editura Mirton din Timi șoara, Eugen umbra ora șului celest . Dorcescu puncteaz ă important în Prologul volumului are un poem evolu ția sa, marcând apogeul crea ției. bazat pe erotocra ție , șocant pentru Un volum dens, structurat complex pe un intelectual, la prima vedere, dar mai multe nivele, f ără a ține seama de corect din punct de vedere a valorilor criteriu timp și evolu ție liric ă. Poezia asumate. Bazându-se pe mitul aceasta este partea v ăzut ă, solid ă a erosului dintotdeauna, poetul pune în poeziei scrijelit ă pe lutul poemelor valoare for ța divin ă care anim ă scena publicate/ scrise de-a lungul timpului. omului creat. De la început, omul a E poezia din poezie, mecanismul fost creat ca b ărbat și femeie (i ș – secret care consolideaz ă opera. Este Ișa), dup ă proiectul divin. Aceast ă arm ătura pe care se structureaz ă lupt ă între s ămân ța femeii și s ămân ța întreaga crea ție. provocatorului se va derula de-a Remarc ăm din sumar: Nota lungul istoriei. Printre primele asupra edi ției (de Mirela-Ioana porunci (Geneza) datele omului de Dorcescu); Prolog; Orfeu; Agonia ______către Demiurg au fost: cre ște ți, caniculei; Epilog târziu (Salcâmii poet pentru vremurile de maturitate înmul țiți-vă și st ăpâni ți p ământul; sacrii); Glose (de Mirela-Ioana deplin ă, pentru perioada în care munci ți și p ăzi ți ceea ce vi s-a dat etc. Dorcescu); Opera poetic ă a lui poezia sa va argumenta poezia Porunca perpetu ării speciei face Eugen Dorcescu (sintez ă)( de Mirela- durabil ă, esen țial ă. În mod cert, parte din blocul vie ții, energia divin ă Ioana Dorcescu). poetul se explic ă prin chiar textele str ăbate masa istoriei și domin ă fiin ța, Contribu ția de specialist adus ă sale, are darul de a ne prezenta cu toate subtilit ățile gândirii, marcate de doamna Mirela-Ioana Dorcescu geometria perfect ă a poemului care se de religie, istorie, mit, spiritualitate, are menirea de a sublinia importan ța formeaz ă din toate poemele scrise. magie etc. Eroii poemului sunt poeziei lui Eugen Dorcescu în Mirela-Ioana Dorcescu le re ține Trimalchio, Leda, mireasa, ceasul, literatura român ă și universal ă. Notele și subliniaz ă elemente de istorie „semin țele mascule”… De remarcat literare, comentariile și fi șele legate literar ă, inclusiv tangenta cu scriitorii faptul c ă poetul folose ște femininul de volum au menirea s ă aduc ă lumin ă din Timi șoara, care au luat contact cu pentru elementele apar ținând asupra temelor, ideilor, fricilor și acest gen de poezie. Înainte de 1989 bărbatului fondator de colectivitate. bucuriilor unui poet care a scris era mult mai greu s ă apar ă un astfel De-a lungul timpului a existat mereu inspirat de tr ăiri fundamentale, de volum. Acum literatura s-a cimen- (Apostolul Pavel subliniaz ă acest generate de marile paradigme ale tat în diverse forme libere, iar cunos- aspect) o paralel ă: „s ămân ța existen ței umane. A șa cum a cătorul lumilor subtile le poate trans- promis ă”/ „s ămân ța fireasc ă”, venit ă mărturisit-o, Eugen Dorcescu se mite cititorului interesat și educat. pe cale natural ă (vezi Galateni ). A șa bazeaz ă pe valorile cre știne trecute Cu un limbaj clar, eliberat de s-a consolidat tensiunea în istorie, prin filtrul înalt al literaturii, zgura ideilor subiective și de motorul care a dinamizat planurile în teologiei, filozofiei, istoriei scrisului. influen țe externe, bazat pe propor ția via ța omului muritor în trup. Mitul a Agonia caniculei se încadreaz ă divin ă a textului, poetul ne prezint ă o fost prelucrat de-a lungul timpului de în spectrul mai larg al finalului de lume v ăzut ă și nev ăzut ă, simultan, o diver și oameni de cultur ă, iar primul epoc ă în istoria lumii, și a omului, a șa lume real ă, concret ă, care se teolog ra țional, Pierre Abelard, cum s-a implicat el, limitat, în împlete ște cu lumea oglindit ă de considerat atlet al min ții, a subliniat aceasta. Este sfâr șitul lent, diluat la cuvinte în țes ătura subtil ă a lumii. erosul ca impuls divin în istorie. maxim datorit ă vie ții limitate a Limbajul e chiar mai mult, reprezint ă Povestea de iubire, cu elemente omului. Sfâr șitul este prin foc, materializarea gândului profund, tragice dintre Pierre și Heloise, a situa ție previzionat ă de știin ța menit s ă transmit ă receptorului str ăbătut timpul și a marcat și șocat ultimilor ani și de textele biblice cu lungimea de und ă pe care poate vibra lumea Evului Mediu, inclusiv mult timp înainte (2 Petru 3:7; și s ă se poat ă armoniza cu divinul intelectualitatea vremii c ăzut ă în Apocalipsa, ca descoperirea lui care împânze ște materia. Cititorul ruina unei gândiri formale. Hristos). Dup ă cum este un început, este invitat la o lectur ă atent ă, aparent Cu alte cuvinte, poemul Prolog așa exist ă și un sfâr șit. El se deruleaz ă accesibil ă datorit ă epicii din planul re ține esen ța existen ței umane din lent, de neoprit, apas ă prezentul prin prim, dar din momentul în care intr ă punct de vedere ideatic: „Trimalchio, efectele produse de un viitor bine în joc, el este captat și purtat într-o rămas în coada mesei/ Și întrebat, n-a conturat în planul divin. Omul lume a ideilor decantate pân ă la aurul mai știut s ă spun ă/ De ce, râzând, cu suport ă finalul, carnea sa vibreaz ă la din miezul lor fierbinte. Leda împreun ă,/ Mu șcaser ă din pul- marea tem ă, reflect ă un final controlat Mirela-Ioana Dorcescu explic ă pele miresei” (p. 17). Doamna Mire- de tr ăirile ardente. în Glose valoarea manuscrisului la-Ioana Dorcescu explic ă aceste te- Poemele din volumul prezent recuperat în prezentul volum din me în Glos ă (p.79 și urm ătoarele). → sunt poeme mai vechi, p ăstrate de masa de timp 1981-1982 și alte CONSTANTIN STANCU
29 Poetica de fa ță se bazeaz ă pe donjon/ sau cu vârful umbrelei./ Doar limitat: „Nu-ți fie team ă:/ e ști pe for ța cuvintelor, acestea sunt panere atât: s ă g ăse ști/ alfabetul racordului” deplin cuprins în univers./ Lin, goale, ele se umplu de rod prin (p. 38). osmotic, întrep ătruns,/ integrat,/ ca un culegere, strivire, prelucrare. Omul Fericirea sub toga caniculei este strat de țiței,/ ca o ap ă freatic ă…” este chemat s ă umple de sens o tem ă c ăutat ă: „M ă num ăr printre cei (p.55). existen ța prin energia lor: „Cuvintele, ferici ți/ sunt con știent c ă exist/ și Ultimul poem final trimite spre panere goale,/ Trist a șteptând con știin ța aceasta/ cade în sufletul marea cur ăție, se face curat în uni- mireasma pur ă/ De strugure zemos și meu/ ca o lance” (p. 43). vers, se limpeze ște absurdul, printre moale,/ De vin strivit în b ătătur ă…” Aventura cunoa șterii, pe pantele cărțile de știin ță , printre lucr ări esen- (p. 21). Ca elemente complementare soarelui sau pe corabia blând ă a țiale s-au strecurat gândacii, insectele, apar: plaja, faleza, seara, calea, marea mor ții, are misterul ei: „Cum po ți do- praful, e o „moarte general ă” care și finalul - cet ățile române. Iat ă, vedi o dovad ă/ cu îns ăși dovada?” cuprinde spiritul, lumea din biblioteca colectivitatea care se coaguleaz ă prin (p.45). agonizeaz ă și ea: „Câteva chipuri de activitatea omului energic: „Pe drum Tenta ția necunoscutului sfarm ă savan ți/ privesc/ din supracoperte/ ca mă prind și soarele, și luna,/ Cum coaja caniculei: „E a țâță tor s ă te din suprasicrie” (p.73). Canicula a umblu din cetate în cetate,/ Prin pierzi/ în noaptea din tine” (p.50). uzat substan ța istoriei, personajele ies crenelata lor eternitate -/ Cet ățile din Cunoa șterea este o lupt ă, dincolo de din scen ă, intr ă gândacii harnici și vis, dintotdeauna…” (p.26). zidul agoniei care capteaz ă interesul preg ătesc noua canicul ă, noua agonie, Punctul forte al volumului îl imediat, este evadarea din ora ș, spre moartea este o etap ă în ora ș… reprezint ă Agonia caniculei , poemele râul montan, dup ă pe știi reali și Rămâne iubirea ca o pădure de fiind numerotate de la I la XXXVII, dori ți: „Chiar și acolo, în râul salcâm , un timp al întâlnirilor sub fără a avea un titlu formal, instituind montan,/ cristalin,/ fierul trecea care agonia este învins ă, scurt, un ciclu compact, cu leg ături solide îndelung/ (e mic universul)/ din spasmodic… între poeme, cu teme profunde și idei noapte în zi,/ din lumin ă în bezn ă/ și Tema cavalerului apare mereu în marcând providen ța divin ă în via ța apoi, într-o clip ă,/ pân ă dincolo-n poezia lui Eugen Dorcescu, cavalerul omului, ap ăsat de miracolul moarte” (p. 51). este un arhetip retrograd, el subliniaz ă existen ței. Fiecare poem merit ă o aten ție dedicarea, slujirea st ăpânului, Poemele au ceva de diamant în special ă, el transmite un mesaj metamorfozele faptelor impuse de structura lor, epicul prezint ă concre- profund, dincolo de cuvinte, poetul st ăpân. Este și un simbol al protec ției, tul, ca fundal, leg ătura f ăcându-se dep ășește limita literar ă obi șnuit ă și sub armuri cavalerul se simte ap ărat prin aventura cunoa șterii, dup ă un creeaz ă un univers spiritual vizibil de singur ătate, violen ță , moarte. jurnal spiritual asumat. Eugen Dor- pentru ini țiat, a șa cum am ar ătat. Asemenea st ăpânului, el biruie lumea cescu e un ini țiat, este ini țiat continuu Re ținem câteva fa țete: apetitul în agonie, sl ăbiciunile omene ști, și se auto-ini țiaz ă în c ălătoria prin infernului; sfere de bezn ă; moartea ca abis al trupului fragil: lume: cetate, câmpie, iubire, cunoa ș- primordialul cadran; lacrimile au „Temutele-i deprinderi s-au pierdut./ tere, prezen ța chipului, cavalerul, culoarea amurgului; înaintând în E fericit. E singur. Și e sear ă./ Doar moarte, cur ăție și evadare în planul miresme/ încet/ ca o pas ăre-n zare/ din când în când, sub plato șă și scut,/ suprem. ca o raz ă pe fluviu/ ca un chip înspre Un rest de nemurire se strecoar ă” Ora șul e un fruct în câmpie, l ă- moarte; adâncul genunii; s ăgeata (Eroul , p. 25). comia timpului dinamizeaz ă peisajul, pierdut ă a gândului; umerii cerului; Finalul vremurilor apare ca tem ă sudoarea timpului scald ă lumea. Lu- soarele zboar ă, ca o p ăpădie aprins ă; în literatura român ă, acut și mea se descompune sub muzica t ăcu- frânghia luminii; etc. traumatizant la Bacovia, neiert ător la tă a caniculei, r ămâne nimicul fecund, Efortul eludeaz ă frica omului Aurel Pantea cu Nimicitorul sau via ța ______cel din care Creatorul modeleaz ă lu- în Negru pe negru , ori poate la mea. Nimicul provoac ă, la fel abisul, Adrian Botez cu Autobuzul întârziat la fel t ăcerea asurzitoare etc. „Via ța – într-un univers marcat de logos și cerc hermeneutic în jurul mor ții…”. tradi ții fundamentale. Volumul Apari ția personajelor em-blematice în Agonia caniculei este unul important, zona canicular ă atrage enigmele care marcheaz ă cititorul și gândirii: Schleiermarcher. E teologul specialistul, în egal ă m ăsur ă, aflat în care a fundamentat hermeneutica ca zona celor 11 elegii publicate de știin ță a cunoa șterii adev ărului, el Nichita St ănescu în orizontul anilor pledând pentru cunoa ștere și ac țiune, 1966. „sim țirea” prezen ței divine fiind un Recuperarea manuscrisului este atribut al celor care îndrăznesc s ă o s ărb ătoare în paji ști de argint, „pip ăie” abisul. E părintele teologiei sfidând ora șul în agonie… moderne și apare în peisajul poemului ______V., ca un ini țiator al mi șcării într-o *Eugen Dorcescu, Agonia caniculei , lume care nu face nimic… versuri, 124 pagini, Timi șoara: Editura Reflec țiile pe marginea Mirton, 2019. Edi ție îngrijit ă. Not ă asupra „existen ței pr ăfoase” sunt profunde, edi ției și Glose: Mirela-Ioana Dorcescu. Coperta a IV-a: o fotografie, din anul se desprind numeroase idei: „La fel 1982, a Poetului Eugen Dorcescu. de bine po ți scrie-n/ neant/ cu un Vasile Mic
30 globalizare, la urma urmelor salvator pentru unii (autori-autora şi). În aceast ă ordine de idei, în poeziile …Nu am îndoieli: Nicolae crepciene afl ăm adev ărate strig ăte- Crepcia este un valoros poet la zi, semnale de alarm ă, precum în aceast ă unul dintre creatorii contemporani de minunat ă şi patriotic ă poezie: „/ Aştept poezie care ne trimit nou ă, cititorilor, să vin ă trenul s ă m ă duc ă/ Din bezna un mesaj liric bine structurat şi pliat scârn ăvit ă, mocirloas ă,/S ă uit ce-a perfect pe tema aleas ă pentru disec ţie fost co şmar, ce-a fost n ăluc ă,/S ă m ă şi analiz ă în laboratorul propriu de întorc la iarba verde de acas ă,//S ă crea ţie. Acest lucru este u şor mă întorc la râul cu scobari/De sub detectabil şi în noul s ău volum de arini şi s ălcii plâng ătoare,/S ă-mi versuri, cu titlu degajând un aer u şor cânte-alturi pesc ăru şi hoinari/ Şi vetust, dar cu atât mai penetrabil spre mierle-n dorul meu s ă se coboare,” sufletul şi mintea corec ţilor şi (Iarba verde de acas ă, p.101). sincerilor iubitori de poezie. De Şi, dac ă tot veni vorba: în aceast ă dat ă poetul, întorcându-se, general, poeziile lui Nicolae Crepcia oarecum pe alt plan, la mai vechea lui se împart în trei mari categorii: dragoste, printr-un viraj inteligent patriotice, sociale şi de dragoste, execut ă o construc ţie epic ă la care… fiecare categorie ramificându-se apoi şublerul şi rigla de calcul par s ă fi ciubere,/ (,,,) ]Ei vin din mun ţi şi-aduc fără s ă-şi piardă valoarea şi avut un rost determinant din punct de pân ă la noi/Istoria-ntr-un tulnic de importan ţa ini ţial ă defalcate fiind de vedere tehnic, dac ă avem în vedere lumin ă(…)” ( Mo ţii , p.89). Deja nu la obâr şia categoriei din care face abordarea genului de poezie ales, şi mai e o aluzie, ci o certitudine… De parte. De notat, îns ă, c ă el este un anume: forma fix ă. Demonstra ţia şi altfel, în crea ţia lui Crepcia exist ă o sentimental incorigibil, iar aceast ă argumentele sunt u şor de f ăcut: permanent ă şi… duioas ă chemare latur ă a personalit ăţ ii sale se Pre ţul iubirii (antologie, Editura spre noi în şine, implicit spre o lume manifest ă pregnant în mai toate Cronologia, Sibiu, 2019) este un al c ărui existent ne va pedepsi mai crea ţiile sale… „ Înc ă mai port volum de maturitate artistic ă devreme sau mai târziu, tocmai mirosul t ău în ran ă/Şi parc ă-aş vrea impresionant, atât prin sinceritatea pentru c ă mul ţi autori, poe ţi, mai să-l pierd şi parc ă nu,/Când a pierit mesajului, cât şi prin respectarea unor ales!, continu ă s ă se arunce cu surâsu-ţi din icoan ă/un gol bolnav în canoane rigide, dac ă vedem lucrurile încredere, voio şie şi voluptate chiar, locul lui crescu. ” ( De neatins , prin prisma exprim ării epice: „ Sub în salvatorul şi totodat ă în şel ătorul p.106)… În temeiul exemplelor de carapacea timpului plânge satul ” post sau supra modernism. mai înainte, dar şi raportând citatele (…) „ Via ţa-i biciuit ă de orori,/Dar Poate tocmai având în vedere la întreaga sa crea ţie, eu am curaj să Dumnezeu mai vine-n s ărb ători/ Şi motiva ţiile de mai sus, poetul Nicolae spun c ă ele face parte dintre poe ţii st ă-n pridvor la tain ă cu ţă ranii. ” Crepcia se eschiveaz ă în a folosi care, prin opera lor, se elibereaz ă de (Sub carapacea tipului plânge satul , abuziv figuri de stil sau metaforizarea tarele unor a şa-zise noi curente p.40). Aici, situa ţiei-nostalgie, i se puternic ă, tocmai pentru a-şi p ăstra şi literare care, în realitate, doar adaug ă drama existen ţial ă şi, din consolida individualitatea în haosul interfereaz ă cu poezia noastr ă nefericire ireversibil ă, a satului din crea ţia multora dintre contempo- tradi ţional ă. În acest fel, al ături de al ţi contemporan, nu doar sesizat ă de ranii s ăi poe ţi. El nu încearc ă s ă autori-poe ţi afla ţi cumva pe aceea şi poet, ci şi tr ăit ă de acesta la cele mai atrag ă cititorul în capcana unui mesaj frecven ţă , contribuie la p ăstrarea unui înalte cote ale sufletului şi min ţii. Pe filozofico-alambicat în care acesta tradi ţionalism autohton. Astfel, şi de alt ă parte, dar în context, Nicolae trebuie s ă afle cum anume şi cât de printre altele, renun ţând cu un fel de Crepcia este unul dintre poe ţii no ştri complicat e s ă afli c ă unu plus unu obstina ţie la metaforizare excesiv ă, înc ăpăţ âna ţi: vrea cu tot dinadinsul s ă este egal cu doi, sens în care putem versurile crepciene câ ştig ă în puritate: ne conving ă de adev ărul c ă aruncarea vorbi despre o agresiv ă exacerbare a „Când ploaia curge parc ă a min ţii cititorului în groapa cu leii noii lirici… În context, Crepcia nu se revolt ă,/Chiar cântecu-mi e-o suliţă col ţoşi ai (neo?)modernismului, poate sfie şte s ă spun ă în grai limpede: de ţip ăt,/Chiar stelel3 sunt lacrimi duce la îndep ărtare şi chiar înstr ăinare „Cenu şa-n care calc nu e ruin ă/Chiar dintr-un sclip ăt,/Chiar bolta parc ă nu între autor şi cititor… S ă fie un dac ă-atât a mai r ămas din glorii,/ mai este bolt ă.// (Când ploaia curge semnal de alarm ă? Exact, e!, iar Când ea s-a-mpr ăş tiat peste istorii/A parc ă a revolt ă, p.52). Crepcia ştie foarte bine acest lucru răspândit ca soarele lumin ă.” (Al Acesta este un câ ştig şi pentru el, ademenindu-ne spre o lume pe care o treilea cântec , p.60). Mai simplu de- ca autor, şi pentru poezia actual ă în ignorăm, o subestim ăm şi o atât nu se poate! M ă refer la claritatea general. abandon ăm în bra ţele unui anume tip mesajului în sine, precum şi – de ce DUMITRU HURUB Ă de suprarealism inventat de c ătre unii nu? – la eficien ţa lui, având în vedere, Nicolae Crepcia, schi ţă bibliografic ă. Volume de versuri: Pe um rul lui Rimbaud din motive nu suficient de limpezi, poate, instalarea în con ştiin ţa ă cititorului a unei b ănuieli asupra (debut); Îngenuncheat în lacrim ă; îns ă ipotetic obscure, doar c ă autorul Halucina țiile unui hoinar singuratic ; Fără prezentului volum clarific ă situa ţia: evolu ţiei spre un fel de general care glorie ; Horea ; Cărare prin rai (haiku ); Mierl ă „Eu vin din mun ţi cu caii ne anuleaz ă în calitate de locuitori ai sângerându-mi pe um ăr (antologie); În căutarea Speran ței … înspuma ţi,/C ăru ţele li-s pline de acestui P ământ datorit ă procesului de
31 (Așteptare t ăcut ă) și mirajul c ăut ărilor făpturii divine se concretizeaz ă, asemenea c ăut ărilor psalmistului Poate c ă una dintre cele mai la arghezian, în interoga ții sfredelitoare: obiect aser țiuni despre poezie, cum este „Unde ai fost?/ Te caut și nu te g ăsesc/ cea a lui Nichita St ănescu („Numai via ța mea e stearp ă și f ără lumin ă/ f ără poezia se confund ă uneori cu îns ăși făptura ta divin ă/ Unde ai fost?/ Caut coloana vertebral ă a gândirii în imagini. lumina din ochi t ăi/ și suf ăr nem ărginit” Ea mi se pare cea mai apropiat ă de (Unde ). Iubirea, la autorul volumului esen ța abstract ă a cuvintelor”(1), ar Misterul Lupului Alb , pare a fi putea surprinde în mod fidel simbioza consubstan țial ă cu îns ăș i lumina, dintre un îmblânzitor al amestecurilor amintind totodat ă, de lirica lui Lucian nea șteptate de culori complementare și Blaga, iar metafora fiind la ea acas ă, d ă un prestidigitator al cuvintelor, mai ales via ță profundelor sentimente de iubire. când cei doi se afl ă într-un singur om și Astfel „m ăiastra iubirii” e o pas ăre alb ă anume, artistul plastic și poetul „cu aripi de argint”, care „caut ă lumea Calistrat Robu, un veritabil nepre țuitului EDEN/ în care tu/ plute ști „renascentist” postmodern. Nu cred c ă fără aripi/ e darul clipei de vis/ împletit ă ar fi imposibil ca și în secolul XXI s ă ______cu darul iubirii ve șnice/ str ăfulger ă nu se mai poat ă ivi astfel de arti ști fierbinte arde pânza pe din ăuntru/ bietul Raiul cu aripa sa/ şi las ă în urm ă inima pentru care cuvântul ar reprezenta cel artist/ încearc ă cu/ vopsea mânjit ă s ă mea FRÂNT Ă...!” ( Str ăfulgerare ), iar pu țin un vas de expansiune al pun ă în form ă sim țirea/ durerea ascuns ă iu-bita, p ărând a fi nep ământean ă, este combustiei suflete ști creatoare. A șa și chemarea iubirii trecute/ ce a mai în stare să mute „neprih ănitul munte/ cum unii poe ți nu-și mai g ăsesc rămas din smocul tocit de pensul ă/ doar cu un zâmbet” ( Gândire nep ă- inspira ția numai în momentul în care amestec ă timpul lumin ă / sufletul t ăcut mântean ă), în timp ce dorin ța arz ătoare îndr ăznesc s ă combine culorile și s ă le intr ă în vopseaua aprins ă/ sclipirile este surprins ă ca odinioar ă în versurile aștearn ă pe pânz ă, tot a șa se întâmpl ă și vie ții privesc / fe țele trecute prin pânza poetului din Lancr ăm, prin recuren ța cu pictori care simt nevoia exprim ării și țesut ă a vremii/ totul se scurge în verbului „a vrea”: „Te vreau înmi- prin cuvânt. culoarea ro șu intens stins cu albastrul resmat ă clip ă/ te vreau/ cu tot alaiul/ de Un astfel de artist complet și marin/ pictor de suflete... plecată lume fiori pe-aripa zborului t ău mistic/ te complex este și Calistrat Robu care, în fericite izvoare târzii”, în care inedite vreau cum sete-ai ostoit ă de apa vie a aidoma atâtor autori de ast ăzi, „ignor ă metafore, surprinzând menirea vie ții/ te vreau/ iubire scump ă/ te vreau voluntar prozodia clasic ă, eludeaz ă dintotdeauna a artistului dator s ă ca Raiul ve șnic” ( Te vreau ), ca și în punctua ția și ne propune un discurs liric imortalizeze „în form ă sim țirea/ durerea Drum de stele : „R ăsfrânte aripi în fără fasoane, direct și nu o dat ă ascuns ă/ sufletul t ăcut”, stau m ărturie văzduhuri/ str ăbat fiorul nostru unic/ vehement, atingând accentele satirei și poemele sale, ca adev ărate „cânt ări” ale plecat de dor din inimi pure/ prin gala- pamfletului”, imaginarul s ău poetic unui Orfeu postmodern, trecut prin xii cu ve șnic nume/ cu pa și înce ți str ă- fiind „nutrit de simboluri, fantasme, focurile iubirii petrarchiste: „M ă doare bat cuprinsul universului nem ărginit / și imagini, nume cu ecou conotativ”, toate locul care s-a deschis/ ochiul dureroasei pres ărat cu drum de stele/ p ășind pe ele/ acestea împreun ă alimentând „ceea ce iubiri/ privesc goliciunea / tr ăit ă acum eu sunt plecat spre infinit/ e infinitul se nume ște îndeob ște expresivitatea din amintiri/ salveaz ă clipa și dorul/ dragei mele...” sau în Cu tine , un mini- poetic ă: Demiurgul, Mântuitorul, Ede- las ă s ă d ăinuie fiorul clipei ucise în poem dezvoltat tot pe motivul zborului: nul, Sfântul Andrei, Adam, Dracula, priviri/ las ă doar ochiul trezit la sim țiri / „Cu tine/ în zborul sublim/ visului nop- Laz ăr, Pan, Ghilgame ș, Michelangelo, iubirea iubirilor noastre iubiri” ții/ cu tine în bra țe/ în zborul iubirii Eminescu, Calea Lactee, unicornul alb, (Durere ). De-a dreptul frapante sunt divin”. Iubirea pe p ământ e imposibil ă calul alb, calul negru, iapa alb ă, mânzul interoga țiile și punctele de suspensie fără interferen ța cosmic-teluric, motivul ro șu, muntele sfânt, lupul argintiu, din finalul poemului în care sentimentul stelei atât de familiar liricii lui Robu muntele, potopul, timpul, stelele, steja- iubirii este atât de puternic pentru eul exprimând parc ă zenitul sufletului rul, mistre țul, ursul, pas ărea m ăiastr ă, liric, încât din cauza lui, se poate chiar uman îndr ăgostit: „Câte stele în univers materia neagr ă, g ăurile negre, crucea, muri: „În fiecare zi/ în fiecare zi mor de s-au stins/ și câte iubiri au murit odat ă lemnul de cire ș, iubirea, dorul, durerea, dorul t ău/ ca s ă te rev ăd revin la via ță cu ele/ ai putea concepe via ța f ără moartea, sângele albastru al nemuririi, iar/ nici nu știu de câte ori s-a întâm- iubire...!?” ( Întrebare ). Stea c ăzut ă din vulturul ș.a.” (Teodor Prasciu). plat/ mor de ciud ă... de fericire... de cer în „lutul însufle țit/ de Domnul cu Așadar, prezentul volum de versuri griji...de patimi / și de iubire se moare/ suflarea sa”, femeia stârne ște timpul iar propune în arealul poeziei române ști știu pe cineva care a murit pe cruce „materia cap ătă sens” , dând via ță „în actuale, un poet reflexiv din familia lui ,,din iubire”/ și tu și eu avem o cruce/ timpul nemuririi/ și sensuri Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, noi to ți avem/ O fi un blestem...!?/ Nu neb ănuite...” ( Sensuri neb ănuite ). Nichita St ănescu, în primul rând prin știu/ Dar nu vreau s ă mor de curiozi- Părând a fi dublul eului liric, iubita genuina surprindere a fiorilor de tate....!” ( Revenire ). În alte poeme, eul reface, cum e și firesc, cuplul adamic, dragoste – tem ă, al ături de alte teme liric, profund mi șcat de sentimente eul liric reflectându-și fiin ța în ea ca- majore ale literaturii universale, care unice, se întreab ă dac ă iubirea e o boal ă ntr-o oglind ă: „De asta / te iubesc/ eu pune în valoare modalit ăți inedite de de care sufer ă cel nevaccinat: „Probabil nu m ă v ăd a șa/ reflexia IUBIRII MELE exprimare și o viziune aparte asupra iubirea e o boal ă...!? / De care suf ăr/ și E ÎN TINE/ cred c ă a șa a fost la/ înce- statutului eului liric. Al ături de ineditele suf ăr...nemeritat/ probabil nu sunt put Adam și Eva/ erau tot ce doreau...” mărturisiri ale crezului artistic, cum ar vaccinat...!” ( Suferin ță ) sau „e patim ă (Cugetare ). De remarcat → fi poemul Izvoare târzii : „Culoarea pur ă”, în timp ce „via ța e dur ă” NICOLAE SUCIU
32 ar fi nu numai faptul c ă poemele, în senza ția c ă se afl ă în lumea paradisului tău plin de stele/ sclipiri de iubire general scurte, sunt scrise dintr-o în care iubirea este suveran ă, potolit ă și țâșnesc din ele / c ăut ări îndelungi suflare, neputând fi fragmentate niciodat ă s ătul ă și infinit ă ca și spiritul. plecate din mine/ c ăuta-voi iubirea cea asemenea blocurilor de monolit, ci și Parc ă poetul nostru l-ar parafraza pe pur ă din tine” ( Căutare ); „Cu tine / în mai ales for ța metaforelor și al însu și istoricul literar Francesco de zborul sublim / visului nop ții / cu tine epitetelor: „aripi de argint, m ăiastra Sanctis care referindu-se la Paradisul în bra țe/ în zborul iubirii divin” ( Cu iubirii nebune, cu știle o țelului aprig, lui Dante Aligheri, precizeaz ă: „Aici tine ); „M ă simt atât de bine în inima ta/ clipa de vis, iure șul sclipirii diafane , lumina este form ă inadecvat ă a încât zbor ca fluturii noaptea spre stropul visului t ău lene ș, tenebrele beatitudinii” (2). lumin ă/ adie mireasma iubirii ce alin ă/ neantului, neantul disper ării, ochi Venit dinspre Hieronymus Bosch și petala de floare divin ă./ iubirea divin ă” nedefini ți ai ghe ții, h ăul nemuririi/ și Breugel cel B ătrân și mai apoi dinspre (Zbor spre lumin ă); „(...) e ști Steaua via ța î și scutur ă trupul pl ăpând, Marc Chagall, specialistul în art ă naiv ă, mea din Calea Lactee/ cu sclipiri de cle ștarul lacrimilor, verii inimii noastre, Calistrat Robu, dup ă cum am v ăzut, albastru... și curcubee/ din chipul noaptea iernii geroase, aripa disper ării pare a de ține cheile a dou ă case diferite, sublim” ( Iure ș fierbinte ); „Unde ai zace zdren țuit ă, toate penele albe sunt care au acces la aceea și gr ădin ă bogat ă fost?/ Te caut și nu te g ăsesc/ via ța mea în dunele iernii, neantul iubirii, etc .” În cu o superb ă fântân ă artezian ă, la e stearp ă și f ără lumin ă/ f ără f ăptura ta timp ce în Chemare, ca de altfel în aceea și ie șire în strad ă și la acela și cer. divin ă/ Unde ai fost?/ Caut lumina din multe altele , cerul nop ții și stelele sunt Ca s ă fie mai sigur c ă personajele ochi t ăi/ și suf ăr nem ărginit” ( Unde ); umanizate : „Doar de dor e plin ă clipa/ e picturilor sale exist ă cu adev ărat într-o „În crudul verde al nop ții înstelate / stau răsfrânt ă-n cerul nop ții/ iar ă tu/ lipse ști lume din cu totul alt ă dimensiune, cea a și privesc visele plecate/ ce urc ă în zbor chemarea de întunecimea nop ții/ zac în „mântuitului azur” al împreun ării cu- pe a C ăii Lactee/ c ălcând prin nume- ceruri stele care/ Pâlpâie/ de fream ăt lorilor, pictorul Calistart Robu apeleaz ă roase curcubeie/ cobor și urc prin mii dulce şi chem ări îmbietoare”, în la poetul Calistrat Robu pentru a expri- de constela ții/ cuprinse în coapsele Medita ție, iubirea „e un diamant / în ma în cuvinte ceea ce a pictat. Indife- nefaste/ întregul univers suspin ă/ as- mizeria neagr ă a vie ții” ( Medita ție ). rent ce-ar r ăspunde autorul, trebuie cult... privesc / și nu g ăsesc lumina lin ă Alt ădat ă iubirea „e un fel de zbor/ din elucidat faptul c ă poetul completeaz ă din ochi t ăi” ( Pe drumul stelelor ); interior...dar ajunge la cer...” ( Iubesc artistul plastic și nu invers, din moment „Poate sufletul t ău se va odihni / în păsările ). În Bun ă seara, ea învie și ce pictorul î și permite s ă caricaturizeze clipa chinuit ă a versului meu/ p ărerea ta mor ții: „Bun ă seara iubire/ privirea ta e personaje din realitatea împiedicat ă în conteaz ă/ doar ea poate s ă-mi c ălău- în stele/ și învie și mor ții”, iar în stereotip, evident, neevitând fantasticul, zeasc ă / lumina din ochii cei plini de Nem ărginire , inedit este motivul poetul, oricât ar dori s ă gliseze în iubire/ poate ai grija clipei pierdute / ochilor : „Am privit prin ochii t ăi/ și am caricatur ă și sarcasm, este atras prea poate...nu m ă la și prad ă…de șert ăciunii” văzut nem ărginirea/ Universului/ în tare de sferele înalte ale solemnelor (Poate ). rotundul lui st ă scris....iubirea e de ceruri ale poeziei de dragoste ca s ă nu Desprinse parc ă din lirica lui Ioan nedescris...”. În Invita ție, izbe ște o ajung ă la clipe de extaz (punctul de Alexandru ar fi, în cadrul aceleaia și confesiune de zile mari : „M-am trezit/ întâlnire pe aceea și und ă a pictorului cu teme a iubirii, unele poeme ca: În inima cu sufletul t ău în mân ă/ m ă ardea poetul reprezintându-l sfera ta : „Fiind în inima ta/ în jur am privit/ dorin ța de a-l s ăruta/ gândurile tale sau imaginarului religios). cerul senin și pas ărea în zborul vr ăjit/ jucat prin privirea mea/ și m-au invitat Cu riscul de a deveni monoton acest floarea de crin str ălucit ă din bolta în inima ta/ Ce spui ...!? S ă vin...!?” ), discurs de modest ă cronic ă, cred c ă ar cereasc ă/ împânzit ă cu stele senine/ în timp ce în Lovitur ă, accentul cade pe merita s ă fie reproduse în continuare, frumoasele luni și mistere..../ în inima valoarea incomensurabil ă a zâmbetului poeme întregi, din atâtea multe altele, în ta și cerul e vr ăjit...”, Drumul spre femeii: „Lovitura zâmbetului t ău/ m-a imaginarul c ărora Dante Aligheri s-ar lumin ă: „Orbit fiind de soarele din tine/ lovit drept în inim ă/ de atunci port sim ți ca în Purgatoriu sau ca în Paradis, prin visul t ău alunec în iubire/ privesc semnul/ în piept... în stern...” , iar în al ături de Beatrice: „Zbor spre vise / prin degetul ce atinge cerul/ și încerc s ă Durerea s ărutului, inedit ă e perceperea îngeri cu aripi de argint/ ating zbaterea deslu șesc misterul /stelele sclipesc în emo ției s ărutului : „Durerea s ărutului norilor t ăi/ eu a ștept raza privirii tale/ s ă noaptea minunat ă/ iar luna str ăluce ște tău/ a p ătruns ca o lam ă de Toledo/ prin cru țe distan ța dintre anotimpuri/ din înstelat ă/ ating cu buzele piciorul/ iar inim ă și a ie șit undeva printre coaste/ floarea pomului vie ții/ la fructul pa șii t ăi descoper ă iar zborul/ e zborul am sim țit durerea mor ții și a fericirii cunoa șterii/ tu mi-ai dat paradisul” tainic de iubire lin ă/ ce ne va duce spre ve șnice/ Ce p ăcat a trecut!?”. (Zbor ); „ Şi cât te doresc/ și cât te lumin ă...”, ca de altfel și Ninge cerul : Nobilul sentiment al iubirii este iubesc/ și cât a ș vrea ca tu/ s ă știi asta/ o „Dor de Domnul stea din ceruri/ drumul exprimat într-o sintax ă simpl ă, în fraz ă Doamne al iubirii/ te caut” ( Dorin ța); na șterii arat ă/ îngerii foc de șart ă/ păstorind coordonarea: „Am auzit „De dor/ am plecat/ spre înalt ă stea/ muzici diafane poart ă/ ninge pas ărea cântând și am zburat/ am v ăzut mi-i inima val/ curg valuri din neantul/ cerul...frigul arde/ Magii darurilor soarele str ălucind și m-am luminat/ am nesfâr șit/ de dor cumplit/ tu cer senin / lumii/ se adun ă nemuriii/ p ăstorii aduc sim țit iarba sub t ălpi și am sim țit fără sfâr șit” ( De dor ) ; „Doar de dor e lumii..mielul lumii (...)”. Pământul/ am mirosit florile și am plin ă clipa/ e r ăsfrânt ă-n cerul nop ții/ Alte poeme despre iubire par a fi devenit vânt/ am gustat pâinea și foame iar ă tu/ lipse ști chemarea de desprinse din nichitiana O viziune a am devenit/ am b ăut apa și setea de vin întunecimea nop ții/ zac în ceruri stele sentimentelor : „Ai sim țit vreodat ă/ însetat s-a dezl ănţuit/ în sfâr șit am care/ pâlpâie/ de fream ăt dulce şi durerea lacrimii oprit ă în gean ă/ care ar descoperit umbra ta/ apoi ochii... chem ări îmbietoare! ( Chemare ); „E ști arde obrazul dac ă s-a prelinge/ ai sim țit părul... picioarele... sânii... / toat ă fiin ța/ nep ământean ă în gândire/ nespus de ura ce spintec ă fierea/ şi durerea clipei și sufletul și inima și gândul/ şi gând dulce -n fericire/ tu mu ți neprih ănitul neîmplinite/ spune ai sim țit” ( Între- am devenit în inima ta...” ( Gând în munte / doar cu un zâmbet” ( Gândire bare ); „M-am trezit cu sufletul t ău în inima ta ). Nu o dat ă cititorul are nep ământean ă); „Sunt înc ă în universul mân ă/ m ă ardea dorin ța de a-l →
33 săruta/ gândurile tale sau jucat prin în sclipire șoapte divine/ ,,ast ăzi s-a buni pleca ți din sufletul t ău mare/ r ămâi privirea mea/ și m-au invitat în inima născut”....el e Pruncul Sfânt” par a fi cu jigodii ce vând și-apusul de Soare/ ta/ Ce spui ...!? S ă vin...!? ( Invita ție ); desprinse din poezia religioas ă a Neagra cea Mare vândut ă sub Lun ă/ „O s ă-ți rup tocurile/ iar t ălpile tale / marelui nostru poet, Mihai Eminescu. steaua c ălăuzitoare și bun ă e aur din vor sim ții moliciunea sufletului meu / Inedite sunt în acest volum de versuri, glia str ăbun ă/ o țar ă a mea cu oasele călcat în picioare/ori talpa nu simte poeziile-rugi, cum ar fi bun ăoar ă neamului meu / ai crescut mun ții buzele mele încinse...!?” ( Întrebare ); Descântec : „Arunc ă Doamne/ Dorul Carpa ți”. „Mi-am pus inima în mân ă ta mic ă/ o meu de iubire/ în timp lini știt cu chip De fapt în sufletul eului liric ploaie de stele / a trecut prin ea/ ud ă de însorit/ cu Zîna cea bun ă/ ca pe-o dragostea de patrie nu are asem ănare: sclipiri stelare/ doar o furtun ă din soare cunun ă / chiar și pe lun ă/ nu pe furtun ă/ „În fiecare zi sunt cu tine / î ți beau apa o putea usca/ ai stors-o și st ă acum / pe descântec de iubire” și nu în ultimul și privesc cerul /calc pe verdele crud și culmea dorin țelor tale/ te rog... nu o rând Dorin ța: „Şi cât te doresc/ și cât te în pieptul meu e aerul t ău / în fiecare zi usca....te rog...” ( Culmea dorin țelor ); iubesc/ și cât a ș vrea ca tu/ s ă știi asta/ o ascult glasul p ăsărilor /iar copii t ăi De lirica lui Lucian Blaga amintesc și Doamne al iubirii/ te caut”, amintind umplu lumea / în fiecare zi privesc ziua versurile: „Am c ălcat din gre șeal ă / pe totodat ă, de st ările de obediene ță ale și Luna /iar dimine țile tale sunt una cu visele tale...cioburi/ mi-au p ătruns psalmistului arghezian. inima mea /te iubesc Țar ă /e ști a șa de adânc în talp ă/ de fiecare dat ă când Alte poeme scurte, cum ar fi Stam- frumoas ă precum iubirea noast ră (Te pășesc/ simt...cum visele tale dor/ acum pă 1, amintesc de lirica sorescian ă: „În iubesc ţar ă), sfidând chiar și moartea: de durere...vreau s ă zbor...” ( Vreau s ă fiecare noapte mor / ca diminea ța s ă te „De ce a fost f ăcut și nu n ăscut Adam/ zbor ). Unele poeme amintesc de pot vedea / pentru prima dat ă...”; „ Îmi făcut ca s ă moar ă... și ca s ă nu fie singur blagianul Ce aude Unicornul : „Calul pun sufletul în trup și alerg/ p ământul în moarte/Domnul a f ăcut-o pe Eva alb al Lunii /desfrâu/ zborul pe ștelui în se crap ă/ sub greutatea sufletului/ înot ...din coast ă.... și coastele mor / Totul frâu/ aripa vie ții / izvorul luminii/ și pe știi î și iau zborul spre Constela ția moare de când cu Abel.../ Nu cumva eternul iubirii/ în inima mea/ e visul și Săget ătorului/ de-aș avea sufletul u șor Domnul a încercat eficien ța mor ții...!? imaginea ta...” ( Imaginea ta ); „E var ă aș zbura/ macii din câmpul înro șit se (Eficien ţa mor ţii ). Surprinz ător este undeva în inima mea/ e vara ta etern ă/ urc ă în inima ta/ iubirea ag ățat ă în ochi tonul tăios, neînfricat din Cânt ă-mi cu cai zburdând în paji ștea verii din tăi...dezleag ă/ greutatea de plumb/ și moarte : „Cânt ă-mi la fluierul piciorului inima ta/ calul cel alb zburdalnic inimile noastre alearg ă ...alearg ă pân ă la moarte/ o doin ă de jale/ în carul cu boi tresare/ spre negrul cel falnic în coam ă/ Luna/ în col țuri strigând ...suntem înc ărcat cu fânul din vale/ cu florile zbor de necuprins e v ăzduhul/ p ătatul LUNATECI...!?” ( Suntem lunateci ?); cele mirositoare/ s ă cânte țiganii din mânz fraged se avânt ă/ în necuprinsa „Universul meu e între coapsele tale” al ămuri funebru/ iar boi din jugul lume a verii inimii noastre” ( Zbor (Intermezzo ). carului negru/ s ă calce câmpia ce fuge necuprins ); „Pas ărea lipsit ă de inim ă/ Calistart Robu nu uit ă nici de cea mai în urm ă/ s ă stau în carul plin de mires- sufer ă zborul/ de piatra lipsit ă de via ță / puternic ă iubire de pe p ământ și anume, me/ cu tine la mas ă prin timpuri celeste/ atârn ă cântecul/ inima lipsit ă de pas ărea cea de mam ă, c ăreia îi dedic ă frumosul să fii invitata mea pân ă la groap ă/ s ă fii iubirii/ sufer ă de atingerea ei... (Atin- poem intitulat Izvorul vie ții : „Dureroas ă onorat ă de o mare gloat ă/ ce-și scot gere ); „O poveste...o poveste/ tr ăit ă cu clip ă a venirii / în urletul iubirii de pălăria în semn de respect/Nu-i a șa? La drag şi dor/ pe meleaguri dep ărtate/ mam ă/ din trupul și sufletul iubirii/ to ți le pui mâinile pe piept ”. unde stelele nu mor/ iar pe cerul blând zbor al trupului firav/ timp de iubire la Totodat ă, o serie de motive cum ar fi senin/ se z ăre şte chipul t ău/ lunecând pe sânul izvorului vie ții/ în volte de bra țe/ dorul, steaua, cerul concur ă la realiza- steaua care/ îl va duce spre eden” ( O aripi crescute pe umerii vie ții de tân ăr/ rea temei iubirii: „De dor/ am plecat/ poveste ); „E atâta lini ște / încât aud lipsite de griji pl ăcut ă f ăptur ă de via ță / spre înalt ă stea/ mi-i inima val/ curg bătăile inimii tale/ iar surâsul t ău tu mam ă pe veci f ăcătoare de via ță ...” . valuri din neantul nesfâr șit/ de dor lumineaz ă cerul/ punând în dificultate Tot de iubire ține și sentimentul cumplit/ tu cer senin / f ără sfâr șit” ( De razele Lunei...”( Dificultate ), în timp ce patriotic, nelipsit nici din acest volum dor ) ; „Doar de dor e plin ă clipa/ e r ăs- Noapte bun ă pare a fi desprins ă din de versuri din care spicuim câteva. În frânt ă-n cerul/ nop ții/ iar ă tu/ lipse ști eminesciana Somnoroase p ăsărele : Crucea iubirii , eul liric se adreseaz ă chemarea de întunecimea nop ții/ zac în „Noapte bun ă în somnul dulce/ leag ănul patriei folosind invoca ția: „Icoan ă a ceruri stele care/ pâlpâie/ de fream ăt să fie Luna/ stelele s ă umple cerul/ visului/ meu de iubire / și leag ăn al dulce şi chem ări îmbietoare” unduit s ă fie visul/ odihnit s ă fie trupul/ raiului p ământesc tu glie/ pe veci (Chemare ). fericit sufletul fie/ diminea ța s ă î ți fie/ Românie....mam ă/ de neam sfânt / și Aplecarea poetului Robu spre cântece de ciocârlie”, iar alte poeme, iubitor de Tat ă Ceresc”. Pe de alt ă alegorie pare a fi una dintre tr ăsăturile cum ar fi Cântarea cea divin ă: „Din parte, iubirea de patrie nu exclude nici de baz ă ale scriiturii domniei sale.În colind de dor de Domnul / se aud…în tonul t ăios, aprig din poemul Iubire sau Tainica noapte, coco șul – unul dintre ceteni corul…înghe țat și lucitor / du șmănie : „N ăscut ă din chin/ și suflete personajele mitice care apar frecvent și îngerii...cu pana fin ă...au cântarea cea tinere/ jertfite la na șterea ta / din cer în arta plastic ă a domnului Robu - parc ă divin ă/cu albastrele cristale...joc sub vegheaz ă/ țara mea / dar vulturi par șivi nu mai are puterea de a re ține vraja pleoapa Maicii Sale / a venit din ceruri te/ devoreaz ă/ suflete alungate în pustie/ nop ții: „Nici cântatul coco șului auriu nu Fiul...pe P ământ s ă îndure chinul / e te sl ăbesc și sug via ța din tine/ iubire nu dezlipe ște geana/ce r ămâne lipit ă pe doar zi de mult vestit ă/ ziua care ia cu e...doar du șmănie” sau din Pierdere: sclipirea clipei visat ă (...)”, de și sine...tot cei r ău din omenire” sau „De dor nem ărginit și dulce chin/ e „str ăfulger ă timpul în camera goal ă”. Șoapte divine „Zbor de cânt divin/ plin ă f ăptura iubire de neam/ pleca ți în Al ături de coco ș și minotaur: „E alunec ă în noapte/ spre suflete curate/ lumile drepte de dup ă noi/ pierdut ă e Minotaurul r ătăcit/ în labirintul din inimi copile/ de șoaptele line/ din lini ștea clipei tihnite/ nem ărginita planetelor târzii/ doar ghemul Ariadnei florile dalbe/ a Sfintei Fecioar ă/ dihonie cu coama zbârlit ă/ spurc ă găse ște sensuri neb ănuite/ eu r ătăcit în clinchet zglobiu de fulg argintiu/ aduce curata divina țar ă neprih ănit ă/ copii cei puzderii de stele...te caut...” →
34 (Sensuri neb ănuite ), concur ă la atârnat în ștreangul democra ției realizarea imaginarului poetic o serie sălbatice/ ideologul cu gura strâns ă întreag ă de alte personaje mitologice și pup ă dosul/ enun ță tr ăim un „capitalism de simboluri cum ar fi „calul negru, sălbatic”/ și a început jaful pe banii calul albastru , unicornul alb, calul alb, verzi/ ca frunza din b ăncile Rex/ iapa alb ă, mânzul ro șu, lupul argintiu, petrolul spal ă amprenta l ăsat ă pân ă în mistre țul, ursul, pas ărea m ăiastr ă, Austria/ nu mai sunt copaci s ă opreasc ă vulturul, Lupul Alb, calul negru , potopul/ cor ăbiile dispar în noaptea unicornul alb, muntele sfânt, potopul, furat ă/ copiii iau drumul pierzaniei”. timpul, stelele, stejarul, materia neagr ă, Unele piese din acest volum de găurile negre, crucea, lemnul de cire ș, versuri, au tonalit ăți postmoderniste, în iubirea, dorul, durerea, moartea, sângele ceea ce prive ște ironia și „înclina ția albastru al nemuririi, Ora șul lupilor, spre demitizare”, a șa cum observ ă și tunelurile lupului, zborul între stele, Teodor Pracsiu, citând poemele Sub aproape identice cu cele din tablouri, stele : „În Calea Lactee curge lapte/ în populeaz ă imaginarul poetic al Carul Mare se avânt ă Pegas și urne ște volumului”. Frapant ă este perspectiva bolta/ undeva în col țul întunecat al în care apar unele dintre ele în poemul cerului/ sunt... stau sub stele... cu un Între p ământ şi infinit: „mister...cal pahar de palinc ă/ ce lume, ce chef...” și negru...m ărul prive şte rotund/ zborul Timpul ne pierde : „Am invitat Timpul copitei/ luna se rotunje ște în iubire/ să bea o cafea/ a fost o destindere a sa via ța întrege ște misterul/ timpul e în co șmelia mea/ discu ții interesante Tren printre zodii (Editura glum ă de șart ă/ haosul eternit ăț ii şi despre nemurirea timpului trecut... Neuma, Cluj-Napoca, 2017, colec ția continu ă cu mirarea: gaura de vierme - prezent și viitor...”. M ărturii „Arca”) debuteaz ă cu o frumoas ă și ce gaur ă... și ce lumi! (...) Sufletul e posmoderniste mai stau în acest sens, împ ărțit între p ământ și infinit/ pot nu numai poeme cu ar fi Dilem ă: „M ă pies ă de dragoste, „Într-o odaie miro- merge oriunde/ nici spa țiu ori timpul culc cu ochiul pietrei sub pern ă/ să te sind a mere coapte,/ A miere r ăzvr ă- nu-l poate aduna/iar visele îl pun în visez... dilem ă/ cu mine s ă fii ve șnic tit ă și pelin...” Câteva imagini sunt inim ă... M ă întreb ce o s ă fie când ne- boem ă”, sau intermezzo-urile inserate originale și, în acela și timp, sugesti- om desp ărți..!?” Prin „omul lup”, poetul la un anumit num ăr de pagini (la ve: „În sob ă ard ă focul, blând și face aluzie la „jertfa pentru poporul început, la mijloc și la sfâr șit): „A ș fi tân ăr,/ Ca amintirile uitate în p ărin ți”, său”- cum opineaz ă Corina Matei vrut s ă fii noapte....s ă te caut în sau „Mi-e dor s ă-mi lunec sufletul pe Gherman citând: „A plecat lupul alb cu bezn ă...ca pe o stea”; „Steaua iubirii coapse,/Pe sânii t ăi, înduio șați și sufletele noastre în mun ţi la templu”. noastre.../ poate iubirea na ște STELE?”; puri,/ S ă m ă înec în ei, cum se îneac ă/ Lupul arhetipal al nemuritoarei Dacii a „Ești... și uneori mi-i team ă c ă te Verdele crud în candide p ăduri”, sau lui Eminescu, care aminte ște de pierd....EGOISM...!? (95); „Universul cele evocând trecerea s ăniilor legendarul Inorog al lui Dimitrie meu e între coapsele tale” și medita țiile viscolite și a unor vechi marfare („S ă Cantemir, vegheaz ă, deducem din din final - adev ărate „pietre pentru fie iarn ă și s ă ning ă-ntruna...”) versurile lui Calistrat Robu, asupra templul meu” – au rolul de a puncta Sentimentul iubirii e înso țit une- noastr ă și de aceea el trebuie invocat aforistic ideile despre iubire oglindite în ori de senza ția de singur ătate, iar po- mereu, cu atât mai mult, cu cât Dacia poemele propriu-zise ale volumului. etul se simte amenin țat de o lume care Sfânt ă se afl ă ast ăzi la mare necaz: Pe bun ă dreptate, acela și critic nu îl în țelege: „De sete, am b ăut, în „Scula ți din somnul vânz ării de neam și adaug ă: „Din vizuina sa Pictorul/ poetul gând, fântâni,/ De foame, am mu șcat opri ți-i pe ho ții/ ce ne acoper ă cu cântec Calistrat Robu, scoate la lumin ă lucr ări din umbra mea,/ Când oboseam, m ă viclean, asculta ți urletul LUPULUI, de valoare, nonconformiste a şa cum strig ătul neamului nostru, simbol al este şi personalitatea sa, o personalitate rezemam, cu tâmpla,/ De glasul ne- vie ții și al mor ții ( Urletul Lupului Alb ), puternic ă care a trecut prin valurile văzut ce m ă striga...” („D ă-mi trupul astfel fabulosul animal devenind salva- vie ţii şi cu bucurie şi cu durere”. tot și las ă-te pr ădat ă”; „Prietenii, de torul acestui neam: „... zborul Lupului Aser țiunea poetului necuvintelor în ani buni, m-au uitat./ Triste țea î și Alb ne aduce/ zorii zilei în care tot nea- ceea ce prive ște caracterul profund al clatin ă oasele ude și reci,/Iubita, și ea, mul va intra în haita cea mare” ( Zborul operei literare, care „realizeaz ă contem- și-a luat tinere țea și a plecat,/ Îi z ăresc Lupului Alb ) și-i poart ă de grij ă chiar și plarea omului din afara lui, comunica- urmele l ăcrimând pe poteci” („A ș dincolo de transcendent: „(...) Lupul rea sinelui cu sine prin cuvinte” (3), cer și îndurare, nu am la cine”. Aflat, singur, viu, ca argintul dintre ceruri,/ ia las ă s ă se în țeleag ă c ă, pornind din numai cu iubita, într-un tren de cu sine și duce toate sufletele divine/ în arealul artei plastice spre Poezie, noapte, sugerând trecerea inexorabil ă Eden de soare plin...” ( Co șmar ). Calistrat Robu a ajuns la „contemplarea a timpului, poetul resimte triste țea Revenind la realitatea banal ă, poetul omului din afara lui” și implicit la trecerii vie ții, trenul mergând f ără găse ște prilej de revolt ă. Urm ătorul „comunicarea sinelui cu sine” (4). oprire în g ări„ („Trenul de noapte”). discurs liric „e realitate...cum s ă m ă ______Multe poezii evoc ă îndep ărtarea, plimb eu prin camer ă.... și s ă descop ăr plecarea fiin ței iubite, poetul r ămâ- scaunul...când eu sunt EUROPEAN...în BIBLIOGRAFIE: 1. Nichita St ănescu, Fiziologia poeziei , Ed. nând doar cu amintirile:„Cât mai e lumea RO ȘIE...”, reprezint ă unul dintre ceasul? Clipele-s b ătrâne,/Le-aud subtilele trimiteri „la contemporanei- Eminescu, 1990, p. 28. 2. Francesco de Sanctis, Istoria Literaturii trosnind pe la încheieturi./ M ă strig ă tatea noastr ă”, versuri, cum ar fi cele Italiene , E.P.L.U. 1965, p. 267. cineva, dar nu știu cine,/ Securile → din Democra ție s ălbatic ă, îmbr ăcând3. Nichita St ănescu, id., p. 34. chiar „haina pamfletului” : „Ro șu4. Ibid. CORNELIU VASILE
35 dau buzna în p ăduri” („Se lumineaz ă mor ții de a-l atrage „într-o gr ădin ă a târziu”). La o cafea, dialogul cu înflorit ă și dulce,/ Î ți voi încrusta iubita de alt ădat ă („Dragostea, despre numele pe o piatr ă.” („O v ăzusem o care-mi vorbe ști” și „T ăcerea se singur ă dat ă, în vis”). zdrobea de vorbele mele”) dezv ăluie Văzând-o trecând, pe strada ma- înstr ăinarea acesteia, care se preface re, pe cea care vrea „s ă-l adune de pe că a uitat și c ă nu-i pas ă. drumuri”, femeie cu „chip indiferent Versurile mai multor poezii re- și pur”, poetul este cople șit de durere, compun portretul iubitei, aflat ă de- de lumina pe care ea o eman ă („Erai, parte, în strâns ă leg ătur ă cu sentimen- toat ă, miere p ăcătoas ă”). tul de singur ătate al poetului și cu do- „Un pumn de cenu șă ” a r ămas rin ța de a o reîntâlni: „Era tot frumoa- între poet și fiin ța iubit ă, el r ămânând să, primejdios de frumoas ă./ Frumu- singur în c ătunul tot mai pustiu, în se țea ei, ca un lujer de dor respira./ prag de iarn ă, c ătun din care po șta șul Mi-a f ăcut semn s-o urmez c ătre ca- a fugit de ani buni și pe unde nicio să,/ Casa din vis, ce fusese cândva și ma șin ă a salv ării nu va trece a mea.”(„Trenul f ără ro ți, f ără șine”); („Amurgul a pus de cafea”). „Dintre toate frumoasele, ea era cea Rolurile se schimb ă, în poezia mai frumoas ă,/ Sub pa șii ei înfloreau, „Ce-ai s ă faci?...”, iubita fiind cea în plin ă iarn ă, to ți crinii,/ Vechile r ăni care vorbe ște, întrebându-l ce va face, disp ăreau, resemnate, din cas ă,/ Tru- în plin ă iarn ă și singur, f ără cea care pul îi izvora, necontenit, din altarul i-a oferit iubirea și i-a dat un sens Destinul literar al Carolinei luminii.// Îi cercetam, tandru, fruntea, vie ții.Peste vorbele ei – din nou„ un Baldea vine s ă confirme înc ă o dat ă ochii, umerii – doi,/ Z ăpada ascuns ă potop de cenu șă ”. că de „microbul” poeziei nu se poate între robitorii ei sâni,/ Fericit eram, ca De o triste țe iremediabil ă, folo- sc ăpa, dac ă el a fost contactat odat ă. un prizonier întors din r ăzboi,/ Ca un sind expresia unui alt poet, sunt poe- Carolina Baldea a descoperit însetat ademenit de închipuite ziile „M-au zidit în lacrima lor”, în mirajul crea ției literare înc ă din fântâni” („Dintre toate frumoasele”). care personaje „în ve șminte de cea ță ” copil ărie, dar drumurile vie ții au Poetul Florea Burtan, adept al îl întâmpin ă, pe când trece „ultima purtat-o pe acolo pe unde poezia nu versului clasic, folose ște cu succes vam ă”: „Unde ți-e umbra? Unde î ți era la ea acas ă, ca apoi, dup ă mai bine precepte urmate și de marii poe ți ai sunt/ Aripile albe d ăruite de noi?/ de trei decenii, s ă elibereze din dragostei, din literatura român ă și din Aici vei r ămâne o mie de vie ți,/ Nu colivie darul pe care l-a primit. literatura universal ă.Cu care dintre exist ă niciun drum înapoi.” și „Moar- Am descoperit-o ca poet ă într-o femeile c ărora marii poe ți le-au tea mea poart ă rochie de mireas ă”, în zon ă mai pu țin frecventat ă, poezia dedicat opere artistice seam ănă sau, care personajul apare ca o tân ără religioas ă, apreciindu-i sensibilitatea mai degrab ă, de care se deosebe ște frumoas ă,care deretic ă și cu care și capacitatea de a da semnului femeia iubit ă din versurile lui Florea poetul merge la petreceri, uimind și religios înc ărc ătur ă liric ă. Burtan? Cu Veronica Micle (Mihai umilind lumea. Și, cum se întâmpl ă în astfel de Eminescu), Zulnia (Costache Fără îndoial ă, Florea Burtan este cazuri, cu un sentiment al recuper ării Conachi), Maitreyi (Mircea Eliade), dăruit pentru a scrie versuri pline de unui timp al desp ărțirii/tr ădării poezi- Doamna T (Camil Petrescu),Doamna sim țire, st ăpânind foarte bine me ște- ei, Carolina Baldea a început s ă scrie brun ă (William Shakespeare), Laura șugul scrierii. cu frenezie, parc ă vrând s ă transforme (Petrarca), Beatrice (Dante Alighieri) Cartea con ține, ca și ce-le în poezie tot ceea ce atinge. ? Fiin ța iubit ă nu are un nume, mai anterioare, elemente de vocabular Indiferent ă la mode/modele, Ca- degrab ă cititorul are senza ția c ă specifice zonei de sud a ță rii, univer- rolina Baldea a mizat de la început pe autorul nu dore ște s ă-l dezv ăluie, sului rural (c ătun, șaret ă, câini, crini), discursul liric conectat la tiparele cla- atâta timp cât persoana și situa ția, acordând aten ție anotimpurilor, vege- sice, pe imaginarul poetic în care se evenimentele, sunt credibile. ta ției, drumurilor, trenului și, în pri- reg ăse ște autoarea cu lumea ei, cu Poetul și iubita lui sunt separa ți, mul rând, oamenilor, femeia ocupând aspira țiile și angoasele cotidiene, cu desincroniza ți, astfel c ă întâlnirea lor un loc special, prin frumuse țe și ca- împlinirile și e șecurile condi ției este sumar ă, eventual într-o gar ă sau racter, uneori neîn țeleas ă, alteori al- feminine. într-un tren.: „Ea, venea dinspre ziu ă, truist ă, cu un nimb de bun ătate și Poeta î și reactiveaz ă resorturile eu, mergeam c ătre sear ă! („Trenulk lumin ă.. unor elanuri inocente, pure, ale unui fără ro ți, f ără șine”), sau „La mine Referin țele critice, de la sfâr șitul eros care nu și-a erodat semnifica țiile, este sear ă, la tine-i diminea ță ...” („La cărții, sunt semnate de Ana Dobre (un tr ăind parc ă într-un alt timp istoric: mine este sear ă”). poet romantic, care mediteaz ă asupra „Un amestec ce înal ță , coboar ă,/ De Triste țea îndr ăgostitului provine rostului lumii), Liviu Com șia (poe- sfânt și p ăcat și aduceri aminte...!” din faptul c ă ea apar ține altui b ărbat mele – părți ale unei simfonii, compa- (Păcat ceresc ). („De atâta dep ărtare, tu nu m ă auzi” rabile cu „Cântarea cânt ărilor”) și Ho- Într-o proiec ție dilematic ă, uni- și „B ănuiam c ă a șa se va întâmpla”), ria Gârbea (poezie a dragostei miri- versului poetic recuperat i se dau note ca și din sentimentul trecerii timpului, fice, atmosfer ă înc ărcat ă de magia distincte, personale, în c ăutarea unor comparat ă cu înserarea. O poezie aștept ării). Pe coperta IV, o scurt ă certitudini fiin țiale: „E noiembrie, → sugereaz ă, metaforic, încercarea prezentare a poetului. NICOLAE B ĂCIU Ț
36 iubite, și-n cer/ Cresc aripi de p ăsări nu o dat ă banalul cotidian în mostre rănite/ Și-n crengi de copaci dezgoli ți/ lirice l ăudabile. Râd umbre cu fe țe cernite,//Pe A.P.S. este analitică și plumbii ce atârn ă din cer/ Rugina î și și mănu șile de m ătase neagr ă con știent ă de faptul c ă satul cre ște s ămân ța,/ În pat, a șternutul de ale Americancei transilvan, autentic, cel din urm ă cu cear ă/ Ne îmbrac ă-n uitare dorin ța…// peste cincizeci de ani, nu ar mai E noiembrie, iubite, și-n noi/ Curge stârni interesul genera țiilor ce-și sângele zalelor rupte,/ Aspre, doar întind antenele culturale înspre sc ări ce coboar ă/ Înguste… și reci… Occidentul cosmopolit, dac ă forma și abrupte!// E-un târziu de noiembrie, cărții ar fi una clasic ă, șablon. iubite,/ Când ploile sure ochii-mi Poate și pentru c ă introspec ția rănesc/ Și m ă-ntreb c ăutându-mă-n venit ă dinafar ă, se sincronizeaz ă per- noi/ De mai știu sau mai pot s ă fect cu ritmul interior al scrisului s ău, iubesc…?!” ( Sânge de zale rupte ). autoarea a ales ,,duetul”, un dialog Exist ă patetism în surprinderea incitant între dou ă doamne ce au în orizontului existen țial polarizat, în spate povara amintirilor comune, do- care reperele sunt interschimbabile: rin ța de a-și reg ăsi r ădăcinile. Copi- „Mereu ur ăsc atât de mult… iubind!” lele ce umblau odat ă descu țe prin (Iubind cu ur ă), într-un crescendo colbul uli ței, acum sunt la maturitate, care ajunge la radicalizare: „Te-aș fi citadine rafinate, recunoscute ca elite iubit cu ne-mplinirea/ Atâtor vise în sfera profesiilor lor importante, nevisate,/ Cu cântec, lacrim ă și sunt ( și) unse de Dumnezeu cu darul tremur/ Și cu sfin țenia din p ăcate!” frumosului, al crea ției. (Te-aș fi iubit ). sau chiar absolutizare, Ludovica și Petra, cele dou ă
în chiar poemul care d ă titlul c ărții și cotiledoane ale unei singure semin țe, în care accentul se pune pe a doua au fost calibrate, s ă spunem a șa, pe șans ă, a conceperii femeii nu în Așteptam cartea asta de ceva acelea și valori morale, principii pe termenii biblici, consacra ți, ci în cei timp, din drag pentru autoarea sa, care nu le vor c ălca în picioare ai unei rena șteri în care voin ța divin ă Ana Pop Sârbu, o poet ă rafinat ă, niciodat ă de-a lungul vie ții, nu vor să r ăspund ă a ștept ărilor Evei: modern ă și care experimenteaz ă face compromisuri. Dou ă destine „Doamne, îndr ăznesc s ă-ți cer,/E o metafora ca pe un material nou, aparent gemene, dar care se rug ă, nu-i favoare,/F ă-mă iar ăși lut și compozit. Citindu-i poemele din completeaz ă frumos în demersul lor ap ă,/C ăci trupul ce-l am m ă doare!// cărțile publicate pân ă acum, am avut de-a reconstrui un album de familie. Mai creeaz ă-mă o dat ă,/Dar m ă las ă revela ția unui spa țiu în care pân ă și LUDOVICA, cartea semnat ă de să-mi aleg/Coasta ce-mi va fi imaginile cele mai comune prind Ana Pop Sârbu, e ca un scenariu de sămân ța/Din care-o s ă m ă culeg!// contur într-un registru de cascad ă ce calitate. Decorul: casa p ărintească. Dă-mi m ăcar o jum ătate/ Dac ă po ți și nu se pr ăbu șește, urc ă muntele înspre Ac țiunea: Întoarcerea ,,fiului risipi- mai mult nu-i,/ Dar s ă fie, te rog, cer. A șteptam cartea de fa ță , intuind tor” prea târziu pentru ca tat ăl s ă mai Doamne,/Bucat ă din coasta „lui”!// că voi g ăsi în ea note autobiografice, fie în via ță , s ă taie vi țelul cel gras. Ca s ă-l am mereu în mine/ Și s ă-mi și eram aproape sigur ă c ă va fi un Doar locurile și lucrurile mai au curg ă, viu, prin sânge,/Rescriind roman, dac ă nu de senza ție, va fi o memorie, și ele, cele dou ă femei într- matricea lumii,/ Ev ă, ochi ce nu mai carte menit ă s ă restituie valorile unei o îngem ănare perfect ă, pentru ca plânge...!” ( O alt ă Ev ă) lumi rurale transilvane, pe care, în povestea celor ce au fost s ă reînvie, s ă E surprinz ător cu cât ă sinceri- parte, o cuno șteam, o tr ăisem și eu, se deruleze. tate și vehemen ță î și strig ă poeta sen- lumea care se șterge, se duce de pe Ludovica și Petra, stau de timentele proprii, lipsit ă de complexe, fa ța p ământului. vorb ă. Nu este o art ă a conversa ției. într-un soi de „à rebours à partir". Mărturiile scrise sunt documen- Autoarea nu î și propune s ă mearg ă pe De altfel, poezia iubirii este tele de identitate care mai r ămân. firul vie ții personajelor. Nici s ă fac ă miza acestei c ărți plin ă de vitalitate, Am fost surprins ă, fascinat ă, de filosofie academic ă. de elanuri poetice și existen țiale. tehnica colajului și cea a dialogului Este o rememorare a primei Iubirea în cuplu e în acela și mai mult sau mai pu țin imaginar, care copil ării, a adolescen ței, un motiv orizont cu iubirea aproapelui și atrage, ne face s ă interac țion ăm, perfect pentru a scoate din uitare iubirea de Dumnezeu, având ca o aur ă aducând în planul secund memoria chipuri de oameni, datini, locuri și a iubirea de neam, nostalgia locurilor noastr ă personal ă. readuce în vocabularul c ărții, cuvinte, natale, evocarea celor de care se simte Autoarea are for ță narativ ă regionalisme, arhaisme, deja scoase legat ă cu toat ă fiin ța sa. nativ ă, știe cum s ă-și dozeze discursul din uz, dar care pronun țate cu În mozaicul tr ăirilor cărora și sunt sigur ă c ă indiferent de forma accentul de alt ădat ă, sunt ca autoarea le-a dat înc ărc ătur ă poetic ă, de exprimare aleas ă pentru aceast ă mirodeniile, exotice. sunt multe oaze de lirism adev ărat, lucrare, tot ar fi dat dovad ă de Bunica Maria, Americanca, este care consacr ă un autor care la a treia profesionalism, de seduc ție literar ă. personajul cu cea mai mare putere de carte certific ă promisiunile de la Ana Pop Sârbu scrie cu fantezie, sim ț atrac ție, fascineaz ă prin aura → debut. artistic perfect controlat, convertind MELANIA CUC
37 aventurii, prin curaj, h ărnicie și lec ții Ludovica/Petra deap ănă amin- de via ță , a reu șit în dou ă lumi, una tiri comune, î și aleg, ca dintr-un veche, alta nou ă. Bunica Maria a album de mucava, subiec ții. îndr ăznit și s-a luat de piept cu Taina plute ște în aer, Cr ăciunul America, a muncit pe brânci, a adunat de alt ădat ă, iernile cu z ăpada pân ă-n bani cât s ă revin ă în satul ei din genunchi, anotimpurile din copil ăria Ardeal, s ă cumpere jug ăre de p ământ, Ludovic ăi, sunt imagini conving ă- vite, s ă-și fac ă cas ă mare, cu obloane toare, a șa cum este și cuf ărul cu la ferestrele dinspre uli ță . comorile Americancei. M ănu șile de Bunica Maria și mama mătase neagr ă, p ălăria din pai de Eleonora sunt mereu prezente în orez, bluza cu mâneci scurte dar memoria autoarei, personaje defel largi... sunt piesele de rezisten ță ale fictive, și amintirea lor d ă un sens unei garderobe ce și-a f ăcut veacul. distinct c ărții. Personajele din Cuf ărul Americancei și comorile lui amintiri sunt nepip ăibile, ca lumina bănuite o fascinaser ă pe feti ța hibernal ă ce se strecoar ă pe sub u șă Ludovica. și înc ălze ște odaia bolnavului. Timpul, timpii nu mai au Întorcerea în timp se face importan ța dat ă de oameni. aproape magic. Revenirea în spa țiul Amintirile sunt reconstituite la fa ța natal are loc în sâmb ăta mor ților, și locului. Oamenii, sentimentele, simbolurile cre știne cele mai multe, drumurile, podul șurii, colegii de dar și p ăgâne (vezi șarpele casei) liceu, z ăpezile din fundul gr ădinii, și sudeaz ă decupajele verbale, iar ăși... cuf ărul ranforat cu benzi de modernismele și pre țiozit ăț ile unei oțel din Cliveland, Ohio, America... Aşa se nume şte una dintre conversa ții ce alunec ă adesea spre Feti ța de dedemult a r ămas cu frumoasele c ărţi ale scriitoarei Lia- falia cultural ă, în contrapunct cu năsucul lipit de sticla rece a ferestrei, Maria Andrei ţă . Titlul re ţine aten ţia simplitatea vie ții rurale de odinioar ă. așteapt ă trecerea trenului de la prin for ţa lui de sugestie, de o rar ă Dialogul nu lânceze ște, este Lechin ța spre Mur ăș . De data asta frumuse ţe şi ging ăş ie. Fântâna sprin țar ca un joc de șotron, se trece moc ăni ța întârzie. Pe ștrecul de tradi ţional ă româneasc ă nu este plin ă de la o imagine la alta, de la o poveste atunci, a n ăpădit iarba porceasc ă. cu ap ă rece, ci cu lacrimi, sau fântâna la un spa țiu nou, și gesturile lor devin Ludovica/Petra și casa b ătrân ă, graj- sufletului plin ă cu lacrimi, acestea pot parte din întregul care se contureaz ă, dul f ără vite, porumbeii pe cuiburi... fi interpret ările titlului, la primul prinde carne, respir ă. sunt mostrele înc ă palpabile, dar atât gând. Indiferent de interpretare, Ludovica are grij ă ca povestea de fragile, ale lumii pe care i s-a lacrima r ămâne aceea şi, aflat ă în ei s ă nu-și piard ă ritmul, nu las ă prefirat printre degete în timp ce ea, mângâierea autoarei. N ăscut ă în nara țiunea s ă b ălteasc ă. De și descrie Ludovica, a ales s ă scrie un altfel de Câmpia Român ă, fiic ă a satului detaliat și în cuno știn ță de cauză, o act de identitate a familie sale. Negoe şti, distinsa scriitoare se seam ă de obiceiuri, este atent ă cu Real, imaginar, o dev ălm ășie ce întoarce în locurile natale, c ăruia îi dozajul în pagin ă. se structureaz ă cu de la sine putere, caut ă istoria şi frumuse ţea, îi umbl ă Autoarea intuie ște, știe c ă este și... iar se dezintegreaz ă, a șa ca jocul prin cotloanele memoriei, cu aceea şi nevoie de un liant, si o face bărbuncarilor, joc fecioresc în care curiozitate ca în copil ărie, ba mai profesionist, rupând ritmul cu un ,,joc fetele nu aveau voie s ă intre. mult. Şcolit ă, umblat ă prin lume, în pe cuvinte”. Via ță . Moarte. Via ță . Conti- calitate de diplomat al ţă rii sale Jocul acesta revine salvator de nuitate... (ministru consilier) stabilind rela ţii de câteva ori, dar nu este doar tehnic ă Aproape c ă se aude disperarea frumuse ţe şi armonie cu universul scriitoriceasc ă, este o consolidare a țăranului c ăruia îi moare vi țelul în cultural şi politic al altor popoare, de cărții prin juxtapunere a ideilor de grajd, și ...iar Americanca aia, o mare faim ă şi glorie, Lia-Maria crea ție, spontane, peste negura adev ărat ă Vitoria Lipan, o femeie Andrei ţă se întoarce tot la pove ştile timpului care e rece, grea ca care leag ă și dezleag ă rosturile satului s ău, de data aceasta în calitate mormântul. familiei. Îi pas ă de lumea în care se de scriitor, cu experien ţa şi Interesant ă și avangardist ă mi învârte. maturitatea unei vârste biologice, dar s-a p ărut apari ția str ăinei, care Cartea Anei este un t ărâm pe şi artistice, de mare utilitate pentru intervine din cu totul alt ă dimensiune, care ni-l putem asuma fiecare dintre scrierea domniei sale. aceea le strig ă doar din uli ță , nu le noi, cei care am p ăscut miei și mânji Leg ăturile cu Dumnezeu se salut ă, nu le zice pe numele mic, doar prin iarba ud ă de ploaie. Un loc din înte ţesc, leg ătura cu satul natal se se intereseaz ă de un loc în care ar care, odat ă ce am terminat de citit, reface. Se opre şte şi st ăruie, cu putea fi crucile cimitirului. Nici putem pleca, convin și c ă ne vom pricepere şi pl ăcerea de a sim ţi cum str ăina nu are nume. Nici vârst ă. reîntoarce cândva, și, la fel ca str ăina se rostogole şte cuvântul în poveste, Real și ireal. Fâ șii din timp, rătăcit ă pe uli țele satului natal, vom într-un clocot de gând, asupra unor portaluri între ei și noi, și poate, întreba cu ochii-n p ământ: N-ați evenimente petrecute în sânul acestei entit ăți care vin din galaxii imposibile văzut, n-ați auzit de locul unde cresc comunit ăţ i, asupra amintirilor din doar în ziua aceea. crucile p ărin ților, mo șilor, str ămo șilor îndep ărtata copil ărie, când satul → E ziua mor ților. no ștri? ANA ARDELEANU
38 era s ărac şi trist, pân ă în prezentul în care l-a reg ăsit la fel de s ărac şi trist, cu oameni debusola ţi, care î şi caut ă rostul aici sau aiurea, prin lume. Dup ă trei volume de versuri Câteva povestiri sunt dedicate, deloc (Prim ăvara Phoenix , 2005), Tu e ști întâmpl tor, unor s teni, figuri ă ă dragostea mea , 2005), Învierea din proeminente, care s-au eviden ţiat, au fruct, 2013), acesta din urm ă cu un titlu jucat un rol în via ţa satului, ori au foarte inspirat, deja frumos, Elena- devenit personaje notabile prin felul Maria Cern ăianu, medic de profesie, de a fi, de-a gândi, pe care autoarea a din cât am aflat, îmi trimite, de ziua găsit de cuviin ţă s ă le aduc ă în aten ţia dumneaei, Sfânta Maria Mic ă (8 noastr ă. Iat ă câteva exemple: „Nenea septembrie 2019), patru uria șe tomuri Stelic ă”, „Mitu”, „Părintele Alecu”, ale unui roman, Eu nu ascult de „Bâta Dumitra”. În povestirea nimeni ! (Editura Astralis, Bucure ști, „Fântâna cu lacrimi”, care d ă titlul 2016 ), cu un titlu, se vede imediat, ce cărţii, este ilustrat ă suferin ţa femeii, pare sfid ător, dar nu e decât seduc ător, drama conjugal ă, scris ă cu lacrimile captivant - o manevr ă, s ă zicem, de unui destin nefericit. marketing auctorial. În celelalte povestiri, autoarea ne E totu și și ceva mai mult: seme ția conduce spre alte întâmpl ări din via ţa de a nu asculta de modele, de re țeta ______sa, prilejuindu-ne întâlnirea cu redactat ă și canonic ă ? importante personalit ăţ i culturale, Singurul canon ar putea fi aici doar etapele inevitabile ale trecerii prin acela al afabula iei – trama adic , cum ar fi: Ioan Alexandru şi Maica ț ă vârste, de la rumina ția interioar ă și țes ătura epic ă, desigur povestea. Te și Benedicta, în persoana Zoiei versatilitate, la refuz, statornicie, c ăderi po ți întreba a șadar de la bun început, Dumitrescu-Bu şulenga. și reveniri etc.) redevin fabuloase, înainte va s ă zic ă de a deschide îmbrac ă astfel litera și spiritul Satul natal cap ătă via ţă , prin scrisul înfrico șă toarele, ca s ă spun astfel, său, prin leg ăturile afective create cu literaturii. volume: cum po ți scrie a șa de mult? E Mijloacele literare nu ar fi altele la aceast ă nou ă realitate, dar şi cu povestea, aceea care d ă seama de acest Elena-Maria Cern ăianu decât cele amintirile venite din trecut. entuziasm nara țional (cum aprecia îndeob ște cunoscute, la îndemâna, ca s ă Cartea „Fântâna cu lacrimi” merit ă vorbind despre Balzac un Gaetan spun a șa, ale autorului de proz ă de citit ă spre a descoperi felul cum un Picon), adic ă o ferven ță epic ă: oare nu oriunde; fiind îns ă tot acelea, aici ele om, intrat în cele mai înalte cercuri povestea, istorisirea ne de șir ă fiin țarea, vor fi intensificate, exacerbate. politice şi culturale ale Europei, se ap ărând-o, ocrotind în cele din urm ă Așadar rememorarea, apucând, dup ă întoarce, cu atâta dragoste şi fiin ța, precum, ca s ă ne întoarcem la regul ă, calea confesiunii, a dest ăinurilor îmbr ăţ işare de suflet, spre locurile timpurile vechi și prodigioase, în neoprite, ca și chemarea de ne șters spre natale, spre tradi ţiile, credin ţa şi nop țile acelea ale Sheherezadei? scriitur ă cap ătă la autoarea noastr ă o istoria neamului s ău. Povestea, nara ția, care ilustrând însufle țire deosebit ă, nu gre șesc dac ă a ș Cartea scoate în eviden ţă primele, în fa ța celorlalte genuri și spe țe spune c ă resim țim aici ardoarea, o dovezile de nemurire: tradi ţia, ale beletristicii, for ța de crea ție a unui înfl ăcărare aparte. credin ţa şi iubirea, caracteristici ale autor, anuleaz ă, o dat ă, urm ările Orice oper ă literar ă, cu atât mai acestui neam, f ără de care nu ar fi iremediabile ale unor evenimente mult în caz romanul, ar fi și o risip ă de putut supravie ţui. dramatice, ori numai cutremur ătoare, posibilit ăți (cum s-ar exprima eseistul poate c ă și ale resemn ării (aci s ă nu Autoarea este unul dintre acei francez invocat mai sus), deopotriv ă un uit ăm și de aspectul autoterapeutic), români care se întorc la vatra șir de abandonuri. Se pare c ă Elena- înfiin țând, alt ă dat ă, cum ar spune Maria Cern ăianu s-a silit (binef ăcător) a str ămo şilor, pentru a-şi tr ăi propria fenomenologia, mereu alte aspecte ale emo ţie, dar şi pentru a aduce în nu abandona nimic din construc ție – de fiin ței, înf ăț ișându-le. aci întinderea operei, impresia noastr ă aten ţia cititorilor s ăi istoria acestui Ce s-ar desprinde deci mai întâi din că ea nici nu contene ște, c ă poate fi loc, st ăruind în ideea c ă satul lucrarea (a ș putea îndr ăzni) neobi șnuit ă nesfâr șit ă (c ă, iat ă, nu ascult ă de Negoe şti nu este un sat oarecare, ci a proaspetei romanciere? nimeni!). unul dintre acele locuri sfinte, unde Mai întâi, probabil, o documentare Astfel, nici critica, recenzia (deja s-a f ăcut istoria acestui neam, biserica întins ă și st ăruitoare, întrecut ă doar de binevoitoare fiind) nu o pot reconstitui: din sat fiind ctitorit ă de însu şi Matei imagina ția narativ ă, de o necontenit ă lipsit ă de abandonuri e ca un drum în Basarab şi Elina Doamna. inventivitate, de dezinhibarea lexical ă necunoscut, iar acesta, f ără îndoial ă, nu Cartea „Fântâna cu lacrimi” este o caracteristic ă numai literatorului liberat e reconstituibil; supus ă lecturii, aceasta profund ă lec ţie de dragoste şi de cramp ă. S ă nu uit ăm a aminti în nu face decât s ă nege opera ca obiect și moralitate, acea moralitate a ţă ranului aceea și ordine pasiunea scriitural ă, o să o reconsidere precum o via ță , una român, transmis ă prin gena lui sacr ă inginerie compozi țional ă remarcabil ă. imprevizibil ă, în necurmat ă pornire și fiilor şi fiicelor sale. Sub lucrarea acestora, datele realului mi șcare. Rămâne s ă-i descoperi ţi profun- (autoscopia/biografia povestitoarei, Romanul Eu nu ascult de nimeni al zimile, s ă-i asculta ţi cântecul amintirii provocat ă, de regul ă, de relatarea și Elenei-Maria Cern ăianu descoper ă și şi s ă profita ţi de întâlnirea pe care ne- rememorarea peripe țiilor fiicei sale impun o prozatoare autentic ă, în deplin ă Claudia, emigrant ă în Occident, mama o prilejui şte autoarea cu acest univers energie creatoare. unui Kyle, a c ărui forma ție parcurge pe cale de dispari ţie. A.I.BRUMARU
39 Lăsăm la o parte faptul c ă autoarea este un om care î și cunoa ște bine colocutorii, chestionarul în sine este el însu și o construc ție cu aten ție conceput ă, unitară și, când se las ă Probabil c ă mai mult decât al ții, absorbit ă de farmecul unor scriitorii, oamenii de art ă în general, confesiuni, autoarea î și readuce inter- au nu doar tenta ția, ci și voca ția vievatul la firul ini țial al interviului în introspec ției, a întoarcerii discrete în căutare de noi confesiuni, de alte pre- biografie dând astfel curs unei nevoi ciz ări: Am stabilit pân ă acum dou ă de reg ăsire a sinelui, ceea ce nem ții ipostaze ale Br ăilei, acum tu scrii numesc in sich stehen sau, dup ă caz, așa: „se destram ă ora șul nostru natal in sich ruhen ‒ pentru „a se odihni în / dus pe Dun ărea plumburie”; ora șul sine”. Sub protec ția intimit ăț ii, meu „e obosit, neprielnic...”; „ora șul sensiblit ățile se reculeg în sensul de meu mut și surd se scufund ă”.. Ora- reg ăsire, de reluare a elanului sau șul de pe Dun ăre sau ora șul din su- chiar de confruntare cu resursa, cu flet? (p.254). Or, tot în acela și inter- poten țialul. Și tot la fel de probabil, viu cu Victoria Milescu, Rodica L ă- Rodica L ăzărescu a pornit tocmai de ______zărescu provoacă ea îns ăși divaga ția la aceast ă preeminen ță , fiindc ă despre rafinamentul observa țiilor lui Eugen presim țind c ă aceasta va confirma cel o atare superioritate este vorba, atunci Simion și pân ă la sentimentul cald din pu țin ceea ce se presim țea dac ă nu când a proiectat recenta sa carte de confesiunile lui Nicolae B ăciu ț, ori cumva va l ărgi un orizont perceptiv, o interviuri pe care a intitulat-o simplu, din nostalgiile lui Ion Brad, din imagine deja emblematic ă: Br ăila Sub semnul confesiunii (Editura ineditul unor m ărturisiri ale lui Alecu înseamn ă, cum bine ziceai la început, Semne, Bucure ști, 2019). Cincispre- Ivan Ghilia ‒ ca s ă lu ăm doar câteva și Panait Istrati, și Mihail Sebastian, zece interviuri cu tot atâtea perso- exemple ‒ cartea Rodic ăi L ăzărescu și F ănu ș Neagu, și Perpessicius ‒ ca nalit ăți ale literaturii și artei române ști își poart ă cititorul de la am ănunte nu să amintim aici numai nume din de azi pe care, cu dou ă excep ții lipsite de semnifica ție (la Vladlen domeniul literaturii. Cât din spiritul (Vatra veche ) le public ă începând din Babcine țchi), la poporanismul disi- Br ăilei s-a întip ărit în adn-ul t ău 2017 în cunoscuta revist ă Pro mulat al lui Dinu S ăraru și rememo- spiritual? (p.255). Saeculum , pe care o conduce. rările triste din copil ăria lui Horia Și fiindc ă vorbeam despre Dintru început trebuie s ă spunem Bădescu, la profunzimea pasiunilor preg ătirea prealabil ă a interviului, iat ă că aici nu este vorba despre un lui Constantin C ălin f ără a se înde- o mostr ă de pre țuire pentru r ăspunsul demers jurnalistic comun, la care părta de firul evident al interviului și colocutorului din dorin ța evident ă ca presa noastr ă scris ă, atâta cât ă mai e, fără a c ădea în capcanele divaga ției. întregul s ă fie viu, antrenant, s ă a cam renun țat din ra țiuni de ritm, de Rodica L ăzărescu probeaz ă o trezeasc ă interes: Sergiu Huzum ‒ spa țiu și chiar de concluden ță ; Rodica abilitate versat ă a dialogului condu- relateaz ă Vladimir G ăitan ‒ era un Lăzărescu î și scoate abil personajele cându-și intervievatul spre r ăspunsul om de o c ăldur ă și de o delicate țe din timpul fizic spre a le întoarce in așteptat cu un minimum de repere absolut special ă. În primul rând c ă el sich ruhen , f ără silnicie. Și face asta indicative: Să nu-i mai ținem pe sem ăna cu un pictor, cu basca aia a cu Nicolae B ăciu ț, cu Paula Roma- cititori în suspans și s ă-i l ămurim de lui... avea o basc ă, o beret ă, mai bine nescu, cu Vladlen Babcine țchi, apoi ce vorbim noi acum despre pisici! zis, care n-avea nimic proletar în ea. cu Dinu S ăraru, Ion Brad, Alecu Ivan Dup ă ce a ți scris zvâcromane și Avea ceva din arogan ța pictorilor pe Ghilia, Nicolae Dan Fruntelat ă, Con- baladângi, mai nou v ă prezenta ți în care îi știm cu beretele lor ‒ stantin C ălin, Eugen Simion, Ioan fa ța cititorilor cu „un text aproape imaginea marilor pictori pentru mine Dumitru Denciu, Victoria Milescu, textualist și deopotriv ă pisicist ”... este obligatoriu cu bereta asta! Asta Vladimir G ăitan, Constantin Cuble- (p.194). Alteori, când ținte ște un r ăs- o avea și Sergiu. ‒Ș ti ți c ă, prin șan și încheie cu George Corbu Se- puns pe m ăsur ă, întrebarea este sobr ă, mam ă, era urma ș al lui nior și George Corbu Junior ‒ exact punctual ă, chiar incisiv ă: V-a tentat Kog ălniceanu, întreab ă autoarea ‒Se în aceast ă succesiune, f ără a-i ordona vreodat ă s ă v ă vede ți dosarul de la vedea c ă are soi bun... (p.277). nici m ăcar dup ă criteriul alfabetic, ci securitate? Dac ă a ți f ăcut-o, ce sen- Și înc ă o remarc ă: Rodica L ăză- urmând pur și simplu ordinea în care timente v-au încercat ‒ înainte și rescu arat ă o pre țuire condescendent ă textele au fost publicate. dup ă? Dac ă n-ați f ăcut-o ‒ de ce? pentru suferin țele evocate de acolo- Într-o scurt ă m ărturisire de inten- (p.303). Și asta pentru c ă pu țin mai cutorii s ăi și las ă ca secven ța evocat ă ție notat ă pe o man șet ă interioar ă, devreme întrebase: Ce grad ave ți, să se deruleze f ără a o tulbura: Anii Rodica L ăzărescu avertizeaz ă c ă a stimate domnule Constantin tulburi, cu greut ăți și restri ște pentru așteptat și a primit de la intervieva ții Cuble șan? (p.302). familia noastr ă, anii foametei (am și săi confesiuni inedite, de tain ă, un fel O condi ție despre care vorbim acum în memorie nop țile în care de a-ți întinde bra țele spre cel din mai rar în interviurile literare, de și ne st ăteam în orele de dup ă miezul fa ța ta: „Iat ă-mă, acesta sunt eu! ”. place doar s ă o presupunem, în cazul nop ții la coad ă, pentru o sticl ă de De la pisicile lui Nicolae Dan Frune- Rodic ăi L ăzărescu se impune s ă o lapte, împreun ă cu surorile mele, lat ă ( Tandre țe cu must ăț i), la observ ăm mai atent: preg ătirea prea- Nora și Olga; locuiam atunci în → academismul argumentului și labil ă pentru discu ția cu intervievatul. IULIAN CHIVU
40 Pite ști), ai alegerilor trucate din las ă-l pe Dinu S ăraru, d ă-i o mân ă de 1946, de la care tata s-a întors acas ă ajutor, s ă fac ă teatru acolo (p.99). învelit în bandaje de sus pân ă jos, ca Acela și Dinu S ăraru, fiul unui „Memoriile” unui impostor o mumie egiptean ă, anii cincizeci, înv ăță tor, lider al înv ăță torimii oltene anii de pu șcărie ai tatei, la Pite ști și țărăniste, împreun ă cu ruda noastr ă, la Poarta Alb ă. E o poveste lung ă, Mihail Ro șianu, care era cununat de prea lungă pentru un interviu. Poate Mihalache, a șa cum eram eu botezat într-o viitoare carte ... ‒ apreciaz ă de Dinu Simian. Odat ă, s-a ținut o Horia B ădescu (p.179). Iar când adunare ță răneasc ă în curtea confesiunile ating sensibilit ăți grave, conacului de la Sl ătioara la care a R. Lăzărescu intervine pentru l ămuriri vorbit și Mihalache ‒ cu mine în care nu sunt nicicum de prisos: În bra țe! (p.82). Îi sc ăpaser ă aceste codul meu de legi pedeapsa cu moar- am ănunte lui Ceau șescu? Sau mai tea nu e abolit ă ‒ declar ă Paula Ro- făcea și el concesii? manescu ‒, așa c ă pe cei lipsi ți de Și înc ă un lucru remarcabil: R. cuvânt (oameni de nimic) îi condamn Lăzărescu, interesat ă de poten țiale fără drept de apel la moarte, execut împliniri ale zodiacelor orientale, face sentin ța și-i... las s ă tr ăiasc ă f ără s ă mult loc în interviurile sale satului, știe c ă de fapt ei nici nu mai copil ăriei, familiei. Vorbind despre sunt.. (p.50) ‒ Sunte ți o r ăzbun ătoare? sat, v-aș întreba cu vorbele dv.: „ ‒Ce ‒ Nu, nu sunt o r ăzbun ătoare! De-ar nu s-a schimbat în satul/ Unde te fi doar pentru c ă a șa ne-a l ăsat prin întorci cu drag!” Ori s-au schimbat testament-rug ă Mircea Vulc ănescu, multe? Și dac ă da, în bine? în r ău? unul dintre martirii no ștri (p.51). Ce valori mai poart ă azi satul De remarcat apoi înc ă un lucru românesc? ‒ întreb ări adresate lui Ion În 1960, ap ărea la celebra editur ă esen țial, pe care doar cei care știu „s ă Brad și nu numai (p.116). R ăspun- Collind and Harvill Press din Londra, citeasc ă printre rânduri” îl pot gusta surile țin de percep ție, de filtrul copi- o carte care a f ăcut istorie în epoc ă, cu bucurie: suple țea personalit ăț ilor, lăriei, de evenimentele vremii, de The Lost Footsteps – Urme pierdute , delicate țea fiin ței, orizontul lor de drame, de bucurii. Toate la un loc, în care se povestesc în manier ă aștept ări, atitudinile fa ță de sine, fa ță împliniri și dezam ăgiri, istorie și „autobiografic ă”, dar foarte vie, de ceilal ți, lucruri de care Rodica destin, voca ție și împlinire, c ăutare de senza țional ă, ca într-un roman de Lăzărescu are subtil ă știin ță , cum sens și vid existen țial fac împreun ă un aventuri, faptele „extraordinare” ale numai gazetarii cu mult ă experien ță original apendice de istorie literar ă unui lupt ător anticomunist român, mai au. Eu sunt din alt veac, unul contemporan ă pe care ni-l propune cu Silviu Cr ăciuna ș, sc ăpat doar cu care n-a mai putut s ă se întâmple, generozitate R. Lăzărescu în eventua- câ țiva ani mai înainte din ghearele unul în afar ă de timp și loc. S ă v ă litatea c ă, dac ă vremea istoriilor lite- temutei poli ții politice din fosta reamintesc c ă fac singur o revist ă rare va fi trecut, acest gen de între- Republic ă Popular ă Român ă. Cartea a lunar ă, de la A la Z, c ă sunt singur o prinderi culturale î și poate asuma fost imediat republicat ă în SUA, redac ție, și din perspectiv ă editorial ă, continuitatea într-o formul ă e drept c ă tradus ă mai apoi în Fran ța, Elve ția, și administrativ ă, c ă fac tot ceea ce lipsit ă de academismul cu care ne-am Suedia, Finlanda, Danemarca, fac voluntar, c ă-mi cheltuiesc banii obi șnuit, dar la fel de bogat ă în rele- Norvegia, Spania și Olanda. pe care al ții... (p.28) ‒ desigur, van țe; o istorie literar ă roman țat ă, în Pentru apari ția acestei c ărți s-a acesta este Nicolae B ăciu ț. confesiuni, în rememor ări, în zb ătut marele exilat și om politic Ion Eu continui s ă cred c ă e → interviuri. Ra țiu, cel care și-a adus contribu ția o prejudecat ă ce izvor ăște dintr-un ______financiar ă nepre țuit ă de a-l extrage pe vechi complex al nostru. Complex acel pretins lupt ător din cle ștele vechi, neîncredere b ătrân ă și moroc- necru ță tor al Securit ăț ii. Spunea el în noas ă, specific ă mediilor intelectuale, Jurnalul s ău: „ Țin foarte mult ca el s ă provinciale, speriate mereu de ce zice scrie cât mai mult. S ă p ătrundem în Europa (care st ă ‒ vorba eroului ca- pres ă, în primul rând prin articole de ragialesc ‒ cu ochii pe noi) despre actualitate, apoi prin studii pentru noi. G. C ălinescu a scris odat ă des- reviste și prin c ărți” (Ion Ra țiu, pre acest misticism al intelectualului Jurnal , vol II, p. 232). Demersurile român, care a șteapt ă totul de la al- pentru tip ărire le-a întreprins perso- ții... ‒ or asta o spune un Eugen Si- nal, iar Prefa ța c ărții a fost promis ă mion (p.223). Și, altfel, un Dinu S ăra- solemn s ă fie scris ă de binef ăcătorul ru, care e cât se poate de persuasiv său. În final, Silviu Cr ăciuna ș și-a când poveste ște despre „sensibilit ăț ile înc ălcat promisiunea, încredin țându-i culturale” ale lui Nicolae Ceau șescu: nobila misiune lui Salvador de Pan ă, uite, e aici Dinu S ăraru și vrea Madariaga, cunoscutul savant spaniol să fac ă un teatru de buzunar ca la și lupt ător antifascist, tr ăitor în → Paris și noi am inaugurat alalt ăieri GEO CONSTANTINESCU magazinul ăla. Scoate tot de acolo și Vasile Mic
41 acele vremuri la Londra. Autorul despre activitatea Comitetului literar ă, ci de redactorii editurii care român s-a gândit, desigur, la efectul Na țional Român din exil, despre cum au folosit materialul lui Craciuna ș comercial al acestei alegeri. Problema func ționeaz ă structurile de informa ții prolix și împ ănat cu nesfâr șite recuno știn ței deja nu mai func ționa la franceze din Viena și ia leg ătura cu reflec ții politice desuete și i-au dat o acest om. serviciul secret american. Comite îns ă form ă narativ ă. Ea și-a urmat cursul Cartea a fost mai apoi tradus ă în impruden ța s ă declare c ă din banii ei, dezv ăluind multe fa țete ale totali- limba român ă și ap ărut ă la Editura promi și de Serviciul Secret de tarismului românesc, îns ă personajul Enciclopedic ă în 2000 (reeditat ă Informa ții i-au lipsit 300 de dolari. care pretinde c ă-și prezint ă autobio- imediat în 2003). La fel, și la noi, în Acest gest îi pricinuie ște o nou ă grafia este fals, ipocrit și mai ales este valul de produc ții autobiografice și arestare, vreme de cinci ani, ca exemplul unui tr ădător abject al jurnale adev ărate restituite memoriei răzbunare. Acum cunoa ște metodele tuturor idealurilor omene ști, politice colective din ultimii ani, cartea s-a de tortur ă pe care le-au cunoscut cei și morale. Iar oamenii de care era bucurat de aprecieri. pe care el i-a tr ădat cu atâta înconjurat și pe care i-a înjosit f ără Toate acestea pân ă când Marius dezinvoltur ă, fapte pe care le va scrupule în rapoartele ( și acestea Oprea public ă un articol în revista prezenta într-adev ăr în cartea pe care falsificate!) pu și în fa ța realit ăț ii Dosarele istoriei, nr. 4 (68), din 2002, o va publica în Occident, cu cea de-a personajului nu au putut crede mult ă în care dovede ște c ă celebrul personaj doua misiune (început ă în 1957). vreme c ă a existat cu adev ărat a fost trimis în Occident de Serviciul Dup ă îndelungate st ăruin țe din par- încarnat pe p ământ un duplicitar Special de Informa ții (în 1950) iar în tea lui Ion Ra țiu și mai ales dup ă atâ- perfect, un Ianus concret, dincolo de 1957 de temuta Securitate, Direc ția I, tea contribu ții financiare dezinteresa- legenda imaginat ă în vechime, care a Informa ții externe. Bineîn țeles c ă arti- te, Silviu Cr ăciuna ș ajunge în sfâr șit fermecat genera ții. colul a stârnit ilaritate, fo știi cola- la Londra, unde se amestecă în toate boratori ai lui Silviu Cr ăciuna ș s-au ac țiunile organiza țiilor românilor care ar ătat indigna ți la început nu de vor fi dezv ăluite cu maximum de de- impostura personajului, ci de talii Securit ății, mereu plusând în aca- descoperirile istoricului. Sterj ărel pararea de stipendii și fonduri b ăne ști Olaru l ămure ște lucrurile în cartea sa, din partea acesteia. Cât despre binef ă- Agentul nostru Victor , ap ărut ă la cătorii s ăi din Occident, cu cât îl Editura Polirom în 2018. Într-adev ăr, favorizau si-l acceptau pe lâng ă ei, cu Silviu Cr ăciuna ș a fost trimis în atât mai mult îi încondeia în rapoar- Occident de celebrele Servicii pentru tele din ce în ce mai voluminoase și a da informa ții despre activit ăț ile din ce în ce mai goale de con ținut. diasporei române ști și ale celorlalte Cu banii din drepturile de autor ale agen ții str ăine care urm ăreau cărții și din stipendiile generoase ale fenomenul cufund ării României în serviciului secret român, Silviu totalitarismul bol șevic, autor al atâtor Cr ăciuna ș s-a lansat în afaceri atrocit ăți, asupra elitelor na țiunii. imobiliare profitabile, iar la Cine a fost de fapt Silviu solicit ările tot mai dese ale Securit ății Cr ăciuna ș? N ăscut în 1914 în de a se întoarce în țar ă pentru a pune Milurani, lâng ă Cluj, fecior de preot, la punct noi planuri de ac țiune absolv ă cursurile Facult ății de Drept răspunde cu eschive tot mai din Cluj, în 1938, devine doctor în alunecoase. Nu avea s ă se mai duc ă în domeniu doi ani mai târziu și intr ă în țara ai c ărei tor ționari i-a servit cu Mi șcarea Legionar ă. În 1940, devine mult sârg, teama lui era c ă va fi r ăpit comandant al Mi șcării în jude țul de ace știa, cum fuseser ă mul ți patrio ți Neam ț. Dup ă 1944, se ocup ă cu da ți pe mâinile lor de faimoasele lui trecerea spre Occident a românilor rapoarte. Desigur, teama lui venea din „În plin ă lumin ă” (Bac ău, Editura care alegeau lumea liber ă sau a celor alt ă parte. Începuse s ă guste din Babel, 2019) – noul volum al criticului ce credeau c ă de acolo î și vor putea elixirul bun ăst ării într-o țar ă liber ă, și istoricului literar Constantin C ălin – aduce contribu ția la eliberarea ță rii de iar fentele cu Securitatea începuser ă este o înc ă o tulbur ătoare provocare sub jugul sovietic. În 1948, este prins să irite tot mai mult Bucure știul. Ceea pentru spiritele îndr ăgostite de esen țe. de poli ția politic ă total întâmpl ător, ce putea urma, cunoscuse pe propria-i De ce „În plin ă lumin ă”? Întrucât (în casa unde era g ăzduit de o femeie piele ca simplu act de r ăzbunare al „Lumina e important ă atât medical, cât și moral [...]. Lumina clarific ă și se ascunsese un fugar) închis mai corifeilor SSI din 1950. simplific ă. Sub ea nu-i loc de mistific ări apoi pentru câteva luni, unde devine Desigur, Urme pierdute rămâne un [...]. În plin ă lumin ă e inten ția mea, informator de celul ă și mai apoi le „bestseller” al timpului s ău, un poate exagerat ă, un breviar , deci o carte propune înscenarea fugii în Occident, amestec de realitate și fantezie, cu instructiv ă, menit ă unor lecturi repetate. pentru a pune pe tav ă regimului multe elemente veridice, în special Ea con ține «tablete de limb ă», portrete tor ționar patrio ții români de dincolo cele ale activit ății distructive de de contemporani executate in aqua de grani țe și a informa despre credin țe și con știin țe venite din partea forte , marginalii referitoare la activitatea agen țiilor de informa ții tor ționarilor. Cartea este bine scris ă, mentalit ăți, reflec ții asupra unui spectru str ăine privitoare la România. În dar, cum vom afla, nu de autorul care larg de chestiuni morale, politice → 1950, reu șește s ă afle multe lucruri nu avea nici un fel de experien ță ION FERCU
42 sociale”, m ărturise ște autorul. Motiv Portretele din „Asteriscuri” sunt asupra sa. În situa ția lui, al ții (cu bun- literar, semn al vie ţii și bun ătăţ ii, memorabile; poate f ără egal în discursul sim ț) s-ar efasa și ar t ăcea. El, din lumina simbolizeaz ă totodat ă contemporan. Iat ă câteva frânturi din contra, nu se sinchise ște, se vâr ă în cunoa şterea, adev ărul şi speran ţa, este trei dintre acestea… „Îl cunoa ște ți de la vorb ă, împunge în dreapta și-n stânga, mijloc de decriptare a misterelor, televizor. Insul cu alur ă de boss și ca – musai – să fie b ăgat în seam ă. sugereaz ă, între altele, armonia şi înclina ții de cl ănță u. C ăpăț ân ă mare, Declarat oficial «plagiator», numit de echilibrul ca legi fundamentale ale tuns ă perie, ceaf ă groas ă, obraji rozalii, zeci de ori «mincinos» și «mitoman», Crea ţiei. În Stromate, Clement ochi bulbuca ți, gur ă agresiv ă, plin ă de acuzat de malversa țiuni, braveaz ă. De și Alexandrinul, pornind și de la doctrina insinu ări și bale. Un «personaj» onoarea sa e iremediabil p ătat ă, ținte ște lui Platon, interpretând prima zi a postdecembrist parvenit, expeditiv și din nou sus. Nu i-a spus înc ă nimeni Crea ției, ne trimite gândul c ătre arogant, mereu cu atitudini de bârzoi și ,oare, ceva similar cu aceste vorbe „lumina intelectual ă”, cea care (prin gesturi ostentative. Într-o bran șă în care dintr-o Scrisoare a lui Negruzzi: «Tu iluminare) ordoneaz ă haosul (René IQ-ul multora salt ă deasupra lui zero ești bun de talpa iadului și ai înc ă Guénon) și pe care Aristotel o numise pare un fel de enciclopedist […]. obrazul s ă cau ți un loc în rai?»”. „gândire în act”. Și în acest registru Perspicacitatea sa nu o dep ășește îns ă („Sfânt ă obr ăznicie, nu m ă l ăsa!”) putem decripta mesajul din „În plin ă pe a unui geamba ș, iar «metaforele» pe În „Zigzaguri” g ăsim ( și) o lumin ă”. ale unui vânz ător din pia ță ”. („Mitic ă”) veritabil ă lec ție de chirurgie estetico- Bijutier al Cuvântului, „E «latifundiarul» cu mentalitate de etic ă a societ ății. Adev ărate bijuterii psihosociolog h ărăzit cu o percep ție de ciocoi – „Boier C ăcăreaz ă”, vorba lui stilistice, precum „Mâinile în compania excep ție a zvârcolirilor Lumii (de și ne Vadim, na șul s ău politic – care, când se electoral ă”, tabletele sunt veritabile spune c ă este „doar observator”...), sup ără, devine arogant și se adreseaz ă analize psihologice: „Invizibile de-a zămislind uneori vedete ale cuget ării chiar și amicilor cu epitetul dispre țuitor lungul «mandatului», mâinile […] sunt (și) din ceea ce unora le pare a fi c ăzut de «zdrean ță ». E bisericosul care se ar ătate insistent, prin gesturi care se vor în banal (sc ărpinatul, fidelitatea, pretinde smerit, dar face tapaj cu retorice, în campania electoral ă […]. denudarea, prostia, obr ăznicia, numele lui dumnezeu. E caricatura Cutare dintre ei ridic ă antebra țele pân ă manipularea, stirigia, criza, frunza, inventat ă de ni ște reporteri comozi, în dreptul ficatului, cutare ajunge cu ele soacra, aplauzele, grea ța, îndoiala, amatori de ziceri fruste. Mai nou, dup ă la linia fe ței. Unghiurile, distan țele indignarea, cer șetorul și m ătur ătorul, un «sejur» la Poarta Alb ă, e autor de dintre palme și cele dintre degete au un „pofticio șii”...), Constantin C ălin cărți, de și – chestionat din scurt – s-ar rol important în conturarea mesajului. înnobileaz ă temele cu duh metafizico- vedea c ă nu știe ce înseamn ă cuvântul Îns ă majoritatea le rateaz ă. Cel cu literar, le plimb ă imperial prin istoria «carte». Un autor deloc obi șnuit, un antebra țele l ăsate mai jos vrea s ă par ă spiritualit ății elevate și ni le ofer ă în vitezist. Cic ă una dintre «opere» ar fi modest și calm, dar dac ă are palmele straie de gal ă. Volumul este structurat scris-o în șapte ore! Când am auzit arcuite îmi pare un ins ce cocolo șește în trei capitole – „Asteriscuri” și minunea mi-au venit în gând neferici ții ceva […]. Când palmele sunt aproape „Zigzaguri” („...unde am pus texte care, nu o dat ă, s-au chinuit de șapte ori de pectorali, îmi evoc ă un acordeonist scurte, miniaturi încrustate cu exemple mai mult numai pentru o singur ă care nu și-a terminat num ărul. Un istorice și culturale, al c ăror sens pagin ă. «Am stat patru ore s ă fac o cânt ăre ț de «populare» […]. Când, de polemic e prea evident ca s ă-l mai fraz ă»; «scriu cu greutate, cuvintele îmi exemplu, n-ai exerci țiul vorbitului în subliniez”), între care sunt inserate lipsesc», se lamenta în scrisori Flaubert, public,n-o s ă nimere ști niciodat ă pozi ția „Dispersiile” („Literar, reprezint ă o căruia un singur pasaj de opt rânduri i-a mâinilor care s ă te înf ățișeze ca orator. miz ă: oare le-am croit bine?, m ă întreb. luat trei zile”. („Becali”) „Obr ăznicia e Eu și al ții ne mai uit ăm și la cap”. Rezoneaz ă? Izbesc? Barem câteva, mijlocul s ău cotidian de a atrage aten ția Numai la Mircea Eliade („Profetism în țeap ă? [...]. «Dispersiile» mele s-au ______românesc”, Bucure ști, Editura Roza ivit spontan, cu reac ții directe, aproape ___ vânturilor, 1990) și la I.G. Duca viscerale și corespund, ca formul ări, („Portrete și amintiri”, Bucure ști, tendin ței accentuate prin ani, de a fi Editura Humanitas, 1990) am mai g ăsit explicit, concis, pregnant. Definite asemenea discursuri despre mâini. „Nu exact, sunt mai degrab ă mici fragmente zâmbi, zice Constantin C ălin. Ai de jurnal [...]. Dac ă ansamblul lor e observat mâinile oamenilor, mâinile coerent, și din el rezult ă o etic ă, atunci, prietenilor d-tale, cum nu-și g ăsesc îmi îng ădui s ă cred, mi-am atins astâmp ăr, și creeaz ă neîncetat spa țiul în scopul”). jurul lor, și-l palpeaz ă, și se zbat, și se În „Asteriscuri” cucere ște și afirm ă, mâini de om cu forme virtuozitatea rar ă de psiholog. Iat ă, de totdeauna noi? Sunt zile când observ pild ă cum, pornind de la motivul aceste lucruri f ără s ă ascult ce mi se stirigiei din sob ă ( sterevie , la vorbe ște […]. Înva ță s ă prive ști Dostoftei), ajungem s ă pricepem și mâinile, prietene…” Mai știm ce este incendiile pârjolitoare din suflet: fidelitatea? O noti ță precum cea din „Stirigia e zgura sufleteasc ă: sup ărări, „Diminea ța” (decembrie 1934), exasper ări, reful ări, obide. Ea se adun ă, admirabil interpretat ă, „Câinele lui cotidian și imperceptibil,chiar într-o Pirandello”, ne poate îmbog ăți și etic: via ță considerat ă normal ă. Nu o dat ă, î ți „St ăpânii câinilor pl ătesc în Italia un dai seama de faptul c ă e în tine când se impozit special. Pirandello însu și c ăpăta autoaprinde, pârjolind nervii. Pe cei ce anual un formular cu privire la câinele n-au eliminat-o, i-a devastat”. („Fum cu său. Animalul muri, iar Pirandello nu sterevie fa ța s ă le arz ă”) Vasile Mic în știin ță fiscul. Scriitorul […] →
43 continu ă s ă achite cu punctualitate taxele ca și cum animalul ar fi în via ță . Un amic arat ă scriitorului c ă este o prostie s ă achi ți impozitele pentru un Titlul, Injec ții de cumin țire , Vatra câine mort acum 35 de ani. Dar Veche, 2019, al unui nou volum de Pirandello îi r ăspunse: – Știu, dar „aforisme, panseuri, viziuni, ironii, pl ătind taxa conserv iluzia c ă unicul șuruburi, sârme, alte lemne” semnat prieten sincer pe care l-am avut de R ăzvan Ducan poart ă un dublu vreodat ă tr ăie ște”… („Despre în țeles, subsumând dou ă arii de fidelitate”) cuprins ale reflec țiilor sale. Unul s-ar În economia formatului acestor traduce ca „injec ții de în țelepciune”, însemn ări, mi se pare nimerit s ă comprimate spirituale, altul ar fi amintim câteva dintre „dispersii”, cele „injec ii de calmare”, de supu enie, despre care universitarul Constantin ț ș Călin spune c ă de și „uneori au aluri de de „lini știre” social ă. Pe ambele «aforisme» m ă oblig ă s ă precizez c ă, domenii „injec ția” verbal ă a autorului totuși, nu m ă consider din stirpea lui cultiv ă expresia radical ă, punctul pus Vauvernagues, Lichtenberg și pe i, devoalarea. Versatilitatea Emerson”. Nu dore ște nici ata șarea de spiritual ă a acestei „c ărțulii de lungul șir de „autori români de moftangiu” (cum o nume ște el însu și, apoftegme”. demn ă continuare în fond și form ă a Să-l ascult ăm... „Cea mai înalt ă Dic ționarului de luc și - 2017) are apreciere primit ă ca autor: «Când te darul de a ne re ține treaz ă aten ția, ______citesc, îmi vine s ă scriu».” „ Șansele și într-un continuum de artificii, multe aspecte, începând cu cele ne șansele noastre sunt oamenii.” calambururi, vorbe în r ăsp ăr, tehnice. Reg ăsim și în culegerea „Calitatea de conduc ător se verific ă la „potriveli” de cuvinte lansate ca tot recent ă, jocuri de cuvinte (p. 51), asaltul lingu șitorilor: dac ă nu-i accept ă atâtea baloane de încercare a calambururi, punerea în contrast (pp. înseamn ă c ă e puternic și cinstit.” resurselor inspira ției, inventivit ăț ii 50, 68, 69), r ăsturnarea de planuri „R ăutatea spore ște, adesea, odat ă cu creatoare. (pp. 24, 30), accente pamfletare (pp. vârsta. Sunt b ătrâni în care mârâie Succintul comentariu de gard ă 24, 35, 66). Ca o noutate survine în mereu ca un câine. Unii mor cu el înc ă semnat, ca și la precedentul volum Injec ții de cumin țire formularea viu.” „În fiecare om e o parte din Iisus. aforistic, de fiul Darie - inspirat, prozodic ă: „Plou ă în ajun de Cr ăciun, Așadar, nu ignora ți omul.” „Verset: ireverent – insist ă pe aspectul de drum de sanie, postum” (p.10); «Ajut ă-mă, Doamne, s ă-mi merit zilele „Sângele este un aer cu hematii,/ pe care mi le dai».” „Ori de câte ori aud continuitate fa ță cu Dic ționarul de cuvântul nelimitat , m ă întreb «în ce luc și („c ărțulii care sunt, de fapt, una Venele sunt tuburi de diferite sens»: spre cer sau spre abis?” „Când singur ă”). Dac ă prima carte ne oferea grosimi,/ Sistemul circulator este o eram la liceul militar, îmi ziceau „luc și de moralist atipic” etalând o org ă” (p. 21). Metafora, vehicul întruna: «Spatele drept!», «Fruntea „poetic ă socială”, cea din urm ă poetic, converte ște și aici realul sus!», nu îns ă și «Mintea sus!». Or impune „morale cu fabula suprimat ă”. observat în reversul lui: „În albia de asupra acestui lucru ar fi trebuit Autorul e definit pe o tehnic ă a cuvinte, eu îmi sp ăl toate grijile” (p. insistat.” „«Mai întâi s ă d ăm hran ă contrastelor. Dic ționarul... 17); „St ăm pe un negru de sub unghie sufletului și în al doilea rând corpului» penduleaz ă „între sublim și hilar”. pe care l-am numit centrul (Platon). Neîndoielnic, lectura e un Tendin ța se reg ăse ște în culegerea Universului” (p. 43). Autorul cultiv ă aliment pentru suflet. Câ ți încep îns ă, ultim ă, cu „tu șele unei realit ăț i în care exprimarea aforistic ă la marginea «mai întâi», ziua cu o lectur ă?” „În țara spiritul ludic las ă s ă se întrevad ă un poeziei, rod al prezen ței poetului la româneasc ă, democra ția a fost frumoas ă fond grav, absurd uneori”. Recursul „ora de în țelepciune”. Stilul s ău doar în stadiul de inten ție, auroral. la „comedia rezumativ ă a limitelor”, degajat, spiritual, e prezent și în Îndat ă ce s-a trecut la aplica ții, s-a urâ țit cu „parcursul în recul al omului- culegerea din urm ă, aforistica ecuat ă brusc, ba a stârnit și nostalgii dup ă manechin spre marionet ă” reapare în cu „uimirea magnetizat ă” fiind surs ă dictatur ă.” „A ți observat? Prostiile volumul recent drept „commedia de iluminare, altfel spus – poezie. spuse cu însufle țire sunt luate drept dell ’arte fără cod aici, asem ănătoare Efectele surpriz ă se degaj ă din adev ăruri.” „Îndoiala te încetine ște în muzicii atonale”. Teatralitatea multor observarea acut ă, multifa țetat ă a treburi, dar te scute ște de erori.” „Nu fenomenelor: „ Ștergerea de datorii mă rog cu îndoial ă; m ă îndoiesc îns ă c ă aforisme e asimilat ă registrului merit cele pentru care m ă rog.” „În livresc: un „ teatru plat, cu personaje încurajeaz ă facerea de datorii”; „Doar orice gen de rela ții este necesar un deduse și înglodate (...) în realitatea imperfec țiunea are dinamism” (p. 20); spa țiu al decen ței”... conferit ă de pres ă”, realitatea „Excesul de zel e doar o form ă de „Asteriscuri” și „Zigzaguri” stau, în limbajului. Rezumarea meaforic ă obedien ță ”; „E o infla ție de scriitori și minunat ă companie, pe acela și raft cu ilumineaz ă mesajul ambelor c ărți. o penurie de cititori” (p. 50). Nota ția „Plicule țul Minervei”, volumul lui Ceea ce la prima e un ping-pong, e adesea minimal ă, de simple Umberto Eco. „Dispersiile” îmi aduc „dialog continuu peste un fileu inscrip ții/ incizii „într-un gând”: aminte și de o ambi ție a lui Paul Klee: incert”, în ultima apare ca joc de „Când ninge, o carte de colorat se „Dac ă Ingres a introdus ordine în „m ăști, extrageri dintr-un vacarm reseteaz ă”; „Plou ă în ajun de Cr ăciun, repaus, eu a ș vrea s ă introduc ordine în aproape dantesc”. Elemente de drum de sanie, postum” (p. 10). → mi șcare”. continuitate remarc ăm și noi, sub mai IOAN MARCO Ș
44 Percep ția naturii devoaleaz ă Tonul pasional atinge deseori odat ă în plus forma ția tehnologic ă a accente pamfletare: „Victor Hugo s-ar autorului: „Sper ca entalpia s ă cî știge ascunde cu Mizerabilii lui, dac ă ar în mine ... lupta cu entropia” (p. 25); vedea mizerabilii no ștri!” (p.50); „S ă „În viitor, ghioceii vor ce ște wireless, îndatorezi genera țiile care nici nu s-au adic ă gata cule și” (p. 43). născut este crim ă de politicieni” (p. Voca ția sa de moralist denot ă 56). Decep ția ia uneori forme și o doz ă apreciabil ă de luciditate: extreme: „Totu-i manipulare și de o „Câteodat ă trebuie s ă ne ferim parte, și de alta” (p. 60). prietenii de ei în șiși” (p. 64); Sec țiuni speciale sunt alocate „Poporul cu memorie scurt ă risc ă s ă- unor no țiuni corelate politicului: și retr ăiasc ă trecutul în viitor” (p. 65); justi ție, ho ți, popor, stat, școal ă, „Decât un tân ăr b ătrân, mai bine un televiziune, țar ă, vot, democra ție – bătrân tân ăr” (p. 79) etc. aceasta din urm ă scrutat ă cu o Acurate țea de start asigur ă stricte țe incisiv ă: „Democra ția este un tranzi ția spre profunzime: „privirea fard pe orice”; „Orice democrat care mării înseamn ă o cur ă de cumin țire” st ă prea mult într-o func ție se (p. 23); „Nu moare decât poetul transform ă într-un dictator” (p. 18). necitit!” (p. 49); „Efemeridele Religia, divinitatea prilejuiesc asimileaz ă oamenii cu ve șnicia” (p. comentarii revelatorii: „Cei care nu 77); „Dac ă murim de tot, înseamn ă c ă știu a tr ăi a șteapt ă învierea înainte de am tr ăit degeaba!” (p. 80). a muri” (p. 66); „Dumnezeu se Sunt numeroase astfel de întrevede în Universul citit printre exerci ții de în țelepciune: „Într-o mare rânduri”; „Nu biserica, ci telescopul Într-un stil alert și deschis, de minciuni, adev ărul va fi Hubble mi-a ar ătat adev ărata m ăre ție Marina Alm ășan ne propune o întotdeauna anatemizat” (p. 9); „Eu, a lui Dumnezeu”; „Dumnezeu este cel călătorie spiritual ă în Japonia, aproape de fa a soarelui. Cartea dac ă nu spun ce gândesc, nu sunt mai cunoscut extraterestru” (p. 24). ț Eu,…japoneza: jurnal de c ălătorie la liber” (p. 26); „În țelepciunea am Medita ția, întoarcerea spre Tokyo* deprins-o la școala t ăcerii” (p. 27); interior, implic ă interogarea omului, a , ap ărut ă la Bucure ști: Editura „Iubirea este superioar ă ra țiunii, de eului, recursul la suflet, elemente de Corint Books în anul 2015, ne atrage aceea ea nu are nicio ra țiune” (p. 29); psihologie: „Omul care spune despre aten ția asupra frumuse ții lumii. Chiar „Nu ne na ștem egali, dar murim sine c ă e simplu, aspir ă s ă fie dac ă în zona aceea dep ărtat ă de noi egali” (p. 41); „Minciuna se ascunde complicat” (p. 44); „Prefer s ă aleg, nu există o altfel de civiliza ție, șocul cel mai bine în jum ătăți de adev ăr” să fiu ales!” (p. 27); „Sufletul e mai nout ății provoac ă cititorul. Acesta devine harnic i curios, curiozitatea (p. 39). presus decât mintea. Mintea în țelege, ș De și nu nou ă în ultima sufletul tr ăie ște” (p. 71); „Respectul fiind sugerat ă de autoarea dinamic ă și culegere, medita ția aforistic ă extras ă se câ știg ă, nu se declam ă” (p. 67); curajoas ă. Titlul este u șor ironic, dup c l toria în Japonia, Marina din sfera politicii are aici o extensie „Iubesc trecutul fiindc ă cea ai mare ă ă ă Alm an accept pu in adaptare la sporit ă. Reflec ția social ă, combaterea parte a vie ții mele este în trecut” (p. ăș ă ț ă tarelor de caracter, de comportament 80). stilul de via ță japonez. politic autohton e o constant ă de Gândite ca exerciții pentru Cartea este plin ă de informa ții și atitudine. intelect, aceste „injec ții de cumin țire” autoarea are darul de a implica Exemple diferite probeaz ă o sunt și infuzii de suflet, priviri în cititorul în aceast ă c ălătorie. Este dedicat p rin ilor, Ada i Cornel, con știin ță politic ă versat ă. Aspectele adânc, comprimate de în țelepciune: ă ă ț ș vizate atest ă diversitatea percep ției: „Nu ne na ștem egali, doar murim care i-au transmis gena curiozit ății. „Detest partidele în m ăsuri diferite” egali” (p. 41); „Temerile sunt acelea și Jurnalul este mai mult decât o (p. 20); „Eu nu am culoare politic ă, ca acum câteva mii de ani, doar prezentare a societ ății de la cap ătul eu am culoare moral ă” (p. 27); „În pe șterile s-au schimbat” (p.73); pământului, este o monografie a lumii fiecare politician întrev ăd un P ăcal ă” „Chivernise ște-ți bine timpul. E moderne str ăbătut ă de vechile mituri ale Japoniei. Timpul se împlete te (p. 51); „Minciuna care ține toat ă singura avere”; „Efemeridele ș într-o filozofie de via practic , via ța se nume ște politic ă” (p. 52); asimileaz ă oamenii cu ve șnicia” (p. ță ă trecutul i viitorul formeaz un „Politicienii trasei ști primesc 77); „Orice poart ă, mai devreme sau ș ă încrederea votan ților trasei ști” (p. 57); mai târziu, se va deschide”(p. 81). prezent tr ăit acut de japonezi și de cei „La noi, la serviciul de stat, este O c ărțulie de nici o sut ă de care prefer ă acest col ț de lume. Sunt câ iva stâlpi de sus inere ai pl ătit ă func ția, nu contribu ția” (p. 71). pagini A6 ne administreaz ă în ritm ț ț lumii complexe care se tr ie te la Litera legii e pus ă în cump ănă cu energic, bine m ăsurat, un pachet de ă ș spiritul ei – legalitatea: „La noi, legile „injec ții” bine dozate de „cumin țire”: Tokyo cu demnitate și vigoare. Stilul încurajeaz ă infrac ționalitatea”; un fortifiant pentru minte, inim ă și de via ță al samurailor, elegan ța și „Legile complicate ascund cel mai suflet; un „vademecum” spiritual. profunzimea unui haiku, legenda bine infractorii”; „În fond, problema e Răzvan Ducan are voca ția și calit ăț ile femeii japoneze mereu înv ăluit ă în simpl ă: for ța legii sau legea for ței?” aferente. mister și deschidere spre lume, → (p. 38). CONSTANTIN STANCU
45 ric șa care pune lumea în mi șcare, ficului este și ea de invidiat: am scris sentimentul suspiciunii nu func ționeaz ă rigoarea frumosului etalat de ikebana, cândva despre informa ția afi șat ă la defel. Dac ă îi faci un compliment unui ritualul cu robo ți sau statistica finalul unei zile, pe unul din panourile japonez, el îl va lua ca atare și se va accidentelor rutiere. Iat ă, câteva reguli luminoase de la intrarea în Tokyo: bucura, mul țumindu-ți” (p.61). sociale care izbesc mintea europeanului <
46 o carte care se cite ște greu nu se cite ște DECLARA ȚIE DE PACE deloc” (p. 13). În multe locuri din jurnal, Marina Tăcerea mea Alm ășan redescoper ă românii din nu înseamn ă nep ăsare Japonia, o face elegant și cu mult ă c ăl- mi-e team ă doar dur ă. Daniel Bere ș a f ăcut performan ță să nu crezi c ă vreau în țara care l-a adoptat, s-a c ăsătorit a- să calc ap ăsat colo, are o familie care leag ă lumile, a- peste dale care dor facerile cu vinurile române ști merg în drumul t ău bine. Pentru c ă niciodat ă Călin Dr ăgan este C.O. al n-am tiut s m prefac Companiei Coca-Cola pentru Japonia, ș ă ă timi șorean remarcat de șefii s ăi a fost să-mi fie bine doar mie avansat prin diferite locuri din lume, tac acum activitatea i-a fost recunoscut ă și mi-e team ă un buton s ă ap ăs ______continu ă s ă se remarce. să nu cumva s ă declan șez Ionel Olaru este ofi țer la un r ăzboi mondial pentru c ă toate potecile Ambasada României de la Tokyo, s-a pentru împ ărțirea himerelor duc în acela și punct, legat de țara soarelui r ăsare, scrie haiku atâta timp cât îmi doresc singurul din care cu mult ă pasiune și afirm ă: „M-am doar pacea mondial ă nu avem nicio sc ăpare… îndr ăgostit de Japonia,/ Pentru c ă aici niciun fir de praf Captivi zâmbetul oamenilor/ Îmi prelunge ște de piper m ăcinat nu-l irosesc între semne de întrebare via ța” (p.163). nu am atâta sare de mare fără r ăspunsuri… Ace ști români aduc argumente c ă ca s ă sting ne putem acomoda la un alt nivel, c ă Ur ăște-mă cât po ți, incendiile devastatoare cât mai po ți… resursele noastre intelectuale, spirituale care ar izbucni… și de energie ne dau speran țe. Ur ăște-mă…
Putem re ține cu bucurie un fapt, aparent banal, dar unul care face LEC ȚIA DESPRE FRAC ȚII diferen ța: „Japonezii de la Centru de PASTEL depozitare a de șeurilor au instituit un Am luat întregul… fel de regul ă nescris ă, dar cu o mare Ploaia se prelinge monoton înc ărc ătur ă emo țional ă: fiecare Cu precizie de chirurg pe mesteac ănul de aur muncitor planteaz ă, în ziua pension ării l-am t ăiat în p ărți egale pe castanul de aram ă sale, câ țiva astfel de puie ți. Peste ani, apoi, bucat ă cu bucat ă, din fa ța casei ace știa vor fi nu numai amintiri am d ăruit necondi ționat: șiroind, ferestrele-mi spal ă personale, ci și arbori în toat ă regula dincolo de marile ape blurându-mi tabloul care vor alc ătui parcuri, vor colora noile câteva felii egale de toamn ă cartiere de zgârie-nori…” (p.135). părți din întreg Peste marea de de șeuri generate de peste vârfuri de brazi marele ora ș al lumii, cre ște viitorul cu alte felii am trimis FLASH fiecare pom plantat de acei oameni am mai risipit harnici și dedica ți. la nord și la sud Amurg cenu șiu… Marina Alm ășan ne-a purtat, cu la est și la vest dup ă ploaie aceast ă carte, prin lumea fascinant ă a consistente buc ăți unei ță ri aflat ă lâng ă fa ța soarelui, mai mun ții fumeg ă Pentru iarba verde de acas ă stolul de ciori aproape de visul fiec ăruia de a c ălători am p ăstrat por ția cuvenit ă și de a reg ăsi via ța. Iat ă cum descrie caut ă sudul La purt ător am l ăsat ma șinile nu mai zdrumic ă autoarea ikebana : „Orice aranjament fărâma neînsemnat ă ikebana trebuie s ă poarte într-însul aerul serii - dovad ă a ADN-ului - simboluri legate de trecerea timpului. macii ro șii și-au lep ădat să se știe de unde veneam Astfel, bobocii de floare reprezint ă petalele în ță rân ă Viitorul. Frunzele verzi semnific ă și de unde a ți plecat… Prezentul, iar cele uscate, firește, Perle de ap ă Trecutul. Un alt simbol de care trebuie pe frunza rotund ă să țin ă seama f ăuritorii de ikebana este UR ĂŞ TE- MĂ… a florii de condura ș leg ătura dintre om și natur ă. Ramura scânteiaz ă enigmatic cea mai înalt ă a aranjamentului Ur ăște-mă cât po ți! Doar tu la fereastr ă simbolizeaz ă Cerul” (p. 95). Ur ăște-mă copios și frenetic singurul om din ora ș Dincolo de simboluri, c ălătoria ca din to ți r ărunchii t ăi cocli ți! savurezi în lini ște un poem epic, sub cutremure și tsunami Ur ăște-mă cu subiect și predicat, efemerul clipei înflore ște cire șul… dar, mai ales, ______cu parfum natural cu atribute și complemente… ceilal ți sorb ecranul TV *Marina Alm ășan, Eu,… japoneza: jurnal de Ur te-m călătorie la Tokyo , 222 pagini, pref. Radu ăș ă e meci important Șerban, Alex. Ștef ănescu, Lucian Avramescu, pentru c ă te ur ăști! ANICA FACINA Bucure ști: Corint Books, 2015. Ur ăște-mă
47 Somn în fîn Mereu în ochii-i albi luminile de trezvii Mi-e atît de dor s ă dorm în fîn Îl mîngîiau?... atîta ştiu În podul şurii,-n oboroc, Că El e dus de-o vreme la cules de Ori fie-n podul unui grajd b ătrîn; vii. Să dorm numai în fîn, în orice loc! Chiar ne ştiind, durerea-n neuitare îl Mi-e a şa de dor s ă dorm în fîn ducea Pe un c ăpi ţ - în cîmp - pe brazd ă, jos, Înspre un veac din nu ştiu care clip ă Să nu m ă satur de miros... Şi-n juru-i doar atomul, apa grea Parc ă voiau ceva s ă-i zic ă. Mi-e a şa de dor s ă dorm în fîn Să dorm ca în pruncie, s ă visez Doar vinul se preface-n veac Că sînt ţă ran, deci sînt st ăpîn Şi mîinilor lui ostenite Şi-a fi ţă ran înseamn ă-un crez. „St ări tranzitive” li se-aduc de leac De-un cînt ăre ţ din lumi şoptite... Să dorm în fîn mi-atît de dor Să am sub mine, peste mine fîn, ______Să cobori, pribegind Să m ă-nvelesc cu fîn, cu-n nor, „Pe cel t ărîm, acel blestem...” Să dorm o noapte şi... s ă mai r ămîn... Curgea în lume, zice-se Să cobori pribegind în cuvinte Un pumn de p ămînt r ăstignit Ca o arip ă frînt ă mai dinainte Roata Din frumosul t ău trup e. Culorile s ă te adune cumin ţi Dinspre departe, o roat ă AlbAstru Viscolul s ă-l ron ţă i în din ţi
Pe viscol, pe umbr ă, pe rou ă Mă duc de mîn ă florile de mare, Ne duce, se duce, ne poart S prinzi luna în mîna stîng ă Mă-nnobileaz ă, iat ă, clipa, ă ă O vezi, e-o roat ă... sînt dou ă?... Privirea-mi e înv ăluit ă... care?... Să faci frunza pedant ă s ă plîng ă
Căci vîntu-mi şterge fruntea cu aripa; Înspre departe, o roat ă Să opre şti cu palma rîuri de munte Pe drum, tot pe drum, tot pe drum S obligi vîntul s te asculte... Trec ce ţi de scoici pe lîng ă mine ă ă O roat prin timpuri ne poart , ă ă Pe ştii la tîmple mîinile î şi duc, O roat se-nvîrte... tim cum... ă ş Iat ă şi-o voce de la nu ştiu cine... Oameni
Dar valurile?... M ă seduc... O roat ă se-nvîrte... cuminte?... Oameni Se-nvîrte cum ştie, cum poate, Salut, B ătrîne! soarelui îi zic Dar unde sînt oamenii Se-nvîrte, se-nvîrte-nainte; Şi e pe lun ă şi e dep ărtare Rotirile Se-nvîrte, trecînd mai departe... Sînt oare eu, Vasile Mic, Zborul Ori doar privirea-mi e înv ăluit ă-n Cuvintele Curge o lini ște soare? Unde-s? Dă mîna cu cerul Curge o lini şte universal ă Cobor, încet, cobor peste imens; Şi asprimea palmelor Peste satul meu Sînt oare trist, sînt ostenit? Îţi va r ăspunde. De la marginea imensit ăţ ii Chipul iubitei - cerul dens - O lumin ă de eter Dar dep ărtarea a venit? Necuvintele... Scufund ă c ărările ce duc Lui Nichita Înspre sufletul ţă ranului Întorc p ămîntul, şti ţi, se poate... Pietre de hotar Albastrul în nuan ţă m ă p ăstreaz ă, O pace erau semnele lui de salut Înc ărcate cu privirile mele Îngenunchez, m ă duc pe coate Ceva iradia, îmi aduc aminte. Eu însumi un ţă ran. Şi nu-i departe, nici amiaza... Ziceai c ă e un „ro şu vertical” Ini ţiat în blînde ţe. Era, zice-se Mă duc de mîn ă florile de mare. lui Mihai Olos Cu zorii parolez întru frumos. Nu ştiam eu pe atunci Vin vînturi, valuri care: Ce înseamn ă un înger Era, zice-se, un fl ăcău tare iube ţ Eşti tu? E Dionysos? Dar am f ăcut de îndat ă asem ănarea Ştia el pe unde s ă caute prin lume Să ţin ă în mîn ă cuvîntul, s ă-l pun ă Ca un perete-al lumii ...O secund ă şi alta... popreal ă Cu glasu-nalt ca un perete-al lumii, omoiogului urm rind un mistre . Necuvintele, o ve nic simfonie… Ş ă ţ Pe o corabie de filde ş coborînd tîrziu, ş ă Cu-n fluviu atîrnînd secera lunii Ţin minte chiar cîteva „respir ări” Mai zice-se c ă a mers el, a mers Care i-au deschis sufletul Ducîndu-se numai... luceferii îl ştiu... Prin p ădurile cele neumblate Dăruindu-mi-l. Cărări a netezit pe ceruri Constructor, el, de lumi, printr-un VASILE MIC Şi mîndru ce era, rosti un vers: pustiu,
48 gândul, formulat tot de vajnicul episcop şi evocat mai sus, c ă „nu po ţi învia cu adev ărat decât în p ământul patriei”. Publicarea acestei opere majore a lui Francisc Pall – prin concursul atâtor personalit ăți și institu ții de diferite religii și (XXX) confesiuni – pune în lumin ă cu Masiva lucrare, scris ă în limba prisosin ță voca ția ecumenic ă a român ă de Francisc Pall, a putut fi Clujului academic și universitar, a publicat ă în timpul vie ţii autorului ei Universit ății napocense, care în Germania, numai într-o versiune găzduie ște ast ăzi un dialog cultural prescurtat ă german ă (Ein atât de intens. ______Siebenbürgischer Bischof in Se vede de aici, în primul rând, spiritul perenelor valori universale, în Römischen Exil: Inochentie Micu- conlucrarea dintre elitele ortodoxe și vederea prop ășirii patriei. Alma Ma- Klein (1745-1768), pentru ca în 1997 unite, în vederea promov ării și ter Napocensis, c ăreia Accademia di (postum) s ă apar ă integral în limba perpetu ării valorilor spirituale Romania i-a format dasc ălii și cerce- originar ă, la Cluj, în trei tomuri (dou ă na ționale române ști, în acord cu o tătorii, îi ureaz ă, dup ă datin ă și volume), cu titlul Inochentie Micu- frumoas ă tradi ție, care a condus la bun ă cuviin ță , Vivat, crescat, floreat! Klein. Exilul la Roma (1745-1768), făurirea statului na țional român unitar prin str ădania regretatului acad. și a culturii na ționale moderne. Câte ceva despre profesor Pompiliu Teodor, a Toate personalit ăţ ile evocate români și maghiari în trecut… profesorului Ladislau Gyémánt, ambii aici reprezint ă destine de savan ţi Raporturile româno-maghiare au de la Universitatea „Babe ş-Bolyai”, şi care s-au realizat în urma în urm ă o istorie palpitant ă, compli- prin conlucrarea ÎPS Lucian contactului cu clasicismul greco-latin, cată, plin ă de conflicte și de conci- Mure şan, mitropolit, şi PS George cu cre ştinismul, cu civiliza ţia lieri, de atitudini egoiste și de gene- Gu ţiu, episcop, a scriitorului acad. medieval ă, renascentist ă, baroc ă, roase deschideri, ca via ța. Traiul în Augustin Buzura, pre şedintele de- iluminist ă, pe scurt cu marele vecin ătate și, adesea, în acelea și co- atunci al Funda ţiei Culturale Române, tezaur al culturii universale munit ăți ne-a determinat s ă ne cu- a profesorului Konrad Gustav concentrat la Roma şi în Italia. noa ștem, s ă ne examin ăm reciproc, Gündisch (fost cercet ător la Institutul Studiile ie șite din mintea și pana să ne urâm și iubim în acela și timp. de istorie din Cluj, stabilit azi în acestor cercet ători au luminat aspecte Prima m ărturie a unor contacte Germania), a monseniorului c ărturar cu totul noi ale devenirii noastre prin româno-ungare este cuprins ă în Octavian Bârlea (de la München, timp, de la romanizarea și Gesta Hungarorum („Faptele trecut între timp la cele ve şnice) şi a cre știnarea str ămo șilor no ștri în ungurilor”), lucrare elaborat ă de un multor altora, nu în ultimul rând a limba latin ă pân ă la f ăurirea cronicar anonim al unui aproape la fel echipei de speciali şti de la Centrul de României moderne, într-o epoc ă de anonim rege Bela, cândva prin Studii Transilvane din Cluj. Primul binecuvântat ă, în care Regatul secolul al XI-lea, reluat ă ulterior, dar volum (242 de pagini de text) României putea s ă g ăzduiasc ă pentru referitoare la întâmpl ări de pân ă la cuprinde studiul erudit despre exilul prima oar ă în istorie pe aproape to ți anii 1050-1060. Cronicarul (notarul) roman al marelui ierarh român românii. Faptul a fost posibil gra ţie maghiar, cu studii la o universitate transilvan, în vreme ce volumul al Accademiei di Romania ( Şcolii occidental ă (poate din Italia), spune doilea, în dou ă p ărţi, de 401 şi, Române din Roma) şi seriozit ății că o ceat ă de unguri a trecut, respectiv, de 386 de pagini, include dasc ălilor și emulilor prezen ți, în cele probabil dup ă anul 900, dinspre 343 de documente inedite, în cu pu țin peste dou ă decenii de Bihor „dincolo de p ădure” (= ultra limbile latin ă şi italian ă (dintre anii libertate, la Roma. „Studiile” lor, cele silvam sau trans silvam), unde a 1744-1768), multe dintre ele mai multe de sute de pagini, publicate întâlnit o țar ă bogat ă, cu câmpuri memorii ale lui Inochentie Micu în Ephemeris şi în Diplomatarium cultivate, cu sare și materii s ărate, cu pentru ob ţinerea drepturilor politico- sunt adev ărate c ărţi de sine aur prezent pân ă și în nisipul râurilor, na ţionale, culturale şi biserice şti ale st ătătoare, lucr ări de erudi ţie, demne locuit ă de români și slavi, țar ă în care românilor transilv ăneni, adresate de oricare dintre marile istoriografii domnia o avea un anumit român, înaltelor foruri europene, ecleziastice ale timpului. La aproape o sut ă de ani ducele (voievodul) Gelou. De aici au şi laice. Cu aceast ă carte-monument, ai s ăi, institu ţia merit ă o nou ă pornit și neîn țelegerile dintre istoricii visul roman şi român al lui Francisc via ţă , merit ă protejat ă, augmentat ă, români și cei maghiari: ace știa din Pall s-a împlinit, închizându-se înt ărit ă, nu def ăimat ă, cum mai fac urm ă afirm ă c ă totul nu ar fi decât o cercul deschis în 1934, când unii ignoran ți. Ctitoria marelui Vasile contrafacere, fiindc ă românii nu tân ărul emul venit din Transilvania Pârvan şi a României, emblema puteau fi în anul 900 în Transilva- pornea de bun ă voie, pentru o via ţă , spiritului românesc implantat la nia, pe când românii spun c ă nu e gra ţie Accademiei di Romania, pe Roma, de unde ne vin fiin ța, numele, nimic mai firesc decât prezen ța ro- urmele pa şilor marelui înainta ş credin ța și limba, are înainte via ță mânilor latinofoni aici, pe locurile exilat şi mort în Cetatea Etern ă. lung ă, spre a-și îndeplini misiunea fostei provincii romane Dacia, unde Francisc Pall, ca şi Inochentie, s-a destinat ă de fondatori, aceea de s-a pl ămădit poporul român… stins departe de ţar ă, poate cu iluminare a tinerilor savan ți români în Acad. IOAN AUREL POP
49 MIHAI EMINESCU „Moldova e o ţar ă liber ă şi nu ŞI BASARABIA (XIX) cucerit ă”
În partea a treia a studiului „Basarabia”, Mihai Eminescu îl rezerv ă 22 . Puterea, t ăria unui popor, postula secolului „al şasprezecelea” . Pentru definitiv Mihai Eminescu, „a stat început, marele gazetar Eminescu începe „cu cîteva considera ţii de o totdeauna în drept (subl. M. 23 Eminescu) 1.” „Le Nord” ar vrea ca noi, natur ă mai general ă” . românii, „s ă renun ţă m la dreptul nostru Eminescu sublinia c ă de „îndat ă 2 3 ce turcii au pus mîna pe ora şele Chilia de bun ăvoie” , s ă t ăcem „molcom” şi 24 să juc ăm „dup ă cum ni se cînt ă”4. şi Cetatea Alb ă” , înceteaz ă orice ştire Oricât de slab ar fi un drept lipsit istoric ă „despre via ţa împrejurimilor ______lor” 25 Reaminte şte, apoi, cititorilor cum 43 de arme „ şi de putere”, el e tot mai tare 26 [capitula ţia – n. ns.] întî cu turcii” , „decît nedreptatea, tot mai tare decît „în dricul verii 1484” sultanul Baiazid prin care Poarta recuno ştea „c ă neadev ărul” 5. T ătarii gazetei „Le Nord” II, intr ă cu o şti mari în Moldova şi Moldova e ţar ă liber ă şi nu cucerit ă”44 . „n-au trecere, ci sînt pure inven ţii cucere şte Chilia şi Cetatea Alb ă. La Citeaz ă şi „tratatul” de la „1529” al lui pentru a arunca cu praf Europei, acea vreme, Ştefan Vod ă, citeaz ă poetul Petru Rare ş cu turcii, prin care aceea şi ne ştiutoare de lucrurile noastre de la na ţional din Grigore Ureche, „la loc gol Poart ă accept ă s ă p ăstreze intacte Dun ăre” 6. nu îndr ăznea s ă ias ă; ci numai la „grani ţele Moldovei… în toat ă strîmtoare nevoia, de le f ăcea 45 „Petecul acesta de p ămînt”, cum îl 27. întinderea lor” şi c ă turcii „nu vor nume şte Rusia, pe care ar vrea „s ă-l sminteal ă” pătrunde mai departe înl ăuntrul ţă rii, sacrific ăm prieteniei noastre” 7 cu ea, Pune cititorul în tem ă despre fără autorizarea expres ă a lui Vod ă”46 . plecarea lui Ştefan Vod ă la Clomeea „nu are pentru noi nici un echivalent în 28 De asemenea, tratatul stipula c ă „nici 8 „unde s-au împreunat cu craiul” , lume” . P ământul acesta înseamn ă 29 un turc nu poate fi proprietar al vreunui 9 prime şte ajutor „3000 de oameni” , „i- 47 „misiunea noastr ă istoric ă” , tăria 30 imobil în Moldova” . noastr ă. Când, la 1462, sultanul au smintit pe turci” , „dar cet ăţ ile care Turcii nu au cucerit Moldova cu „Mohamet” 10 „intra în Ţara le-au luat turcii, Chilia şi Cetatea Alb ă, sabia, ci doar au ocupat milit ăre şte cele nu au putut s ă le mai scoat ă de la Româneasc ă contra lui Vlad Ţepe ş 31 dou ă cet ăţ i, atât de importante. De şi voievod” 11 , un osta ş sîrb ce se afla în turci ” (subl. M. Eminescu). slab ă ca putere militar ă, închinat ă oastea sultanului, „Constantin Tot la 1485, î şi l ămurea cititorii turcilor, Moldova şi-a conservat Mihailoviez de Ostravi ţa” 12 îi spuse Eminescu, toamna târziu, în noiembrie, drepturile istorice asupra teritoriilor „dac ă vremea s-a r ăcit şi caii turcilor au cuceritorului ora şului lui Constantin 32 pierdute, a şa cum recunoa şte tratatul cum c ă „oricine s-ar r ăzboi cu românii, sl ăbit” l-au lovit „pe Molcoci la „de la Cuciuc-Cainardgi, 10 [24] iulie 13 Catlabuga… de au topit toat ă oastea 48 chiar s ă-i înving ă, numai pagub ă are” . 33. 1774” . Faptul s-ar datora, nota Eminescu, c ă turceasc ă” GICU MANOLE „românii nu sînt popor cuceritor” 14 şi Iar ăş i, poetul na ţional î şi dezvolt ă ______tocmai din acest motiv „ap ără ce-i al lor propria filozofie a istoriei, notând cum 15 că „puterea în istorie e o no ţiune cu înd ărătnicie” . În şişi turcii sf ătuiau 34 NOTE pe sultan „s ă nu fac ă r ăzboi cu relativ ă” , dând exemplul Vene ţiei 1Ibidem 2Ibidem . 3, Ibidem . 4 Ibidem . 5 16 medievale care, de şi „nu avea întindere românii” , deoarece n-aduce nici un Ibidem . 6 Ibidem . 7 Ibidem . 8 Ibidem . 9 mare” 35 la vremea ei ajunsese o putere folos, „ci pier numai o mul ţime de turci Ibidem . 10 Ibidem . 11 Ibidem .12 Ibidem . în zadar” 17 . Sultanul îns ă, le r ăspundea: însemnat ă a Europei. D ă şi exemplul 13 14 15 16 Moldovei lui Ştefan cel Mare, care, Ibidem . Ibidem . Ibidem . „Pîn ă cînd românii st ăpînesc Chilia şi Ibidem . 17 Ibidem . 18 . Ibidem 19 Ibidem Cetatea Alb ă (subl. M. Eminescu), iar dup ă ce turcii „îi iau Chilia şi Cetatea 20 21 22 23 36 Ibidem . Ibidem . Ibidem . Ibidem . ungurii Belgradul sîrbesc, pîn ă atunci Alb ă” , acela şi Ştefan Vod ă „bate de-l 24 25 26 27 18 stinge mai tîrziu pe regele Albert în Ibidem . Ibidem . Ibidem . nu vom putea birui pe cre ştini” . 28 29 30 Codrii Cosminului” 37 , r ămânând în Ibidem . Ibidem . Ibidem . Eminescu citeaz ă cartea unde a 31 32 33 identificat spusele lui Mohamed al II- Polonia dup ă aceast ă grozav ă Ibidem . Ibidem . Ibidem . Ibidem . înfrângere proverbul „în zilele lui 34 Ibidem 1Ibidem 2Ibidem . 3, Ibidem . 4 lea: „ Sbior Pisarow Polschih, sec ţiunea 38 5 6 7 8 19 Albert au pierit şleahta” . Ibidem . Ibidem . Ibidem . Ibidem . a II-a, tom V, Warszawa, 1828 ” , f ără, 9 10 11 îns , a numi i pagina. Şi totu şi, accentua gazetarul sublim Ibidem . Ibidem . Ibidem . ă ş 12 13 14 Concluzioneaz ă poetul na ţional: care a fost Mihai Eminescu, „oricât de Ibidem . Ibidem . Ibidem . Ibidem . 15 16 17 18 „…sultanul Mohamet ştia bine c ă acest viteaz s ă fi fost b ătrânul domn al Ibidem . Ibidem . Ibidem . . 39 19 20 21 petec de p ămînt (subl. M. Eminescu) Moldovei” , oricât de puternic ar fi Ibidem Ibidem Ibidem . Ibidem . nu-i de dispre ţuit, şi dac ă el zicea fost, „contra Turciei sau a Spaniei din 22 Ibidem . 23 Ibidem . 24 Ibidem . 25 vremea aceea n-ar fi putut rezista decât 26 27 28 aceasta la 1460, de ce s ă n-o zicem noi 40 Ibidem . Ibidem . Ibidem . Ibidem . la 1878?” 20 . în defensiv ă” . Coborând în mormânt 29 Ibidem . 30 Ibidem . 31 Ibidem . 32 „Ştefan Vod ă… gîrbovit de greut ăţ i şi 33 34 35 Încheierea articolului stabile şte 41 Ibidem . Ibidem . Ibidem Ibidem definitiv de ce dou ă secole Rusia a tot de vîrst ă” , au l ăsat vorb ă urma şilor 36 Ibidem . 37 , Ibidem. 38 Ibidem . 39 cum c ă de „nu vor putea ţine ţara cum a stat cu ochii pe Basarabia: „ Pe cît ă Ibidem . 40 Ibidem . 41 Ibidem . 42 Ibidem . ţinut-o el… s ă se închine turcului” 42 . vreme Basarabia este în mîinile 43 Ibidem . 44 Ibidem . 45 Ibidem .46 Aşa a f ăcut Bogdan, fiul lui Ştefan, la 47 48 noastre, Rusia nu va putea cuceri Ibidem . Ibidem . Ibidem . Orientul ”21 (subl. M. Eminescu). 1511, care „încheie capitularea
50 Coroborate cu rezultatele c ăut ărilor mele, fotografiile de familie mi-au oferit sugestii pentru câteva din articole de pres ă, privind prezen țele moru șcane la rena șterea na țional ă Motiva ția autorului contigu ă Marii Reîntregiri. Un timp al amintirilor și comemo- Cel mai simplu mi-a fost s ă-l rării: la un an și jum ătate dup ă prezint pe bunicul Matei, pe care l-am întoarcerea din Japonia, tr ăiam într-o cunoscut bine. Despre fratele s ău, țar ă a emula ției. P ărea c ă m ă pierd în Pompei, care a trecut la Domnul când banalit ăți, în timp ce adev ăra ții aveam șapte ani, am imaginat diverse Familia Ioan Moru șcă, Constan ța, români intraser ă în anul Centenarului ipostaze, inclusiv discu ția cu un 1906 Marii Uniri, cu dezbateri, analize, filosof r ănit pe front, iar mai înainte ______studii, cronologii, recenzii, t ălm ăciri, despre desp ărțirea de iubita-i juns și la N ăsăud, unde am descoperit toate zidite în edificiul împlinirii. preoteas ă, Marioara, deportat ă la povestea unui marinar n ăsăudean din Ce mai puteam recupera? M-am Rust, imediat ce România intrase în Primul R ăzboi Mondial, a c ărui via ță trezit într-un vid. război, în august 1916, de Sfânta am redat-o separat. Brusc, timpul îmi prisosea, ca o Maria. Puternicele sale opinii Acum, în 2019, se impunea pagin ă alb ă. Au revenit întreb ările: publicate în presa vremii m-au agregarea acelor scrieri sub o singur ă cine sunt, de unde vin, ce leg ătur ă am inspirat și în prezentarea democra ției cupol ă, ca o mic ă sal ă a unirii cu acest Centenar despre care sinodale transilvane, pentru ca, tot în memoriilor. Pa șaportul de acces l-am vorbe ște o țar ă? În plan personal, cum amintirea sa, s ă public un memento al numit „ Creden țional 1918 – Triumf și pot s ă-l ajut pe fiul meu? Dar pe periplului s ău american. resemnare ”. M ă inspirasem din mine, ca s ă-l pot ajuta? Ce obliga ții Inspirat de fotografiile celui de al creden ționalul bunicului Matei pentru am fa ță de trecut? doilea dintre fra ții Moru șca, Silvestru, Sala Unirii, dar și din creden ționalul De aici, pân ă la memoriile familiale și de povestirile de familie, m-am fratelui s ău Pompei, pentru Sfântul conexe anului 1918, am p ășit firesc. transpus în tr ăirile sale pe timpul Sinod. Înainte de toate, bunicul matern, războiului, într-un alt eseu. Care erau lian ții acelor gânduri? Matei Moru șca, unul din cei 1228 de Memoriile despre perioada Unirea și neamul moru șcan. delega ți în Sala Unirii, în 1918, meri- premerg ătoare Primului R ăzboi Cuib trainic de rândunici pe grinda ta un memento. Numerologia nu m ă Mondial nu puteau s ă-l omit ă pe cerului din Criste ști, cu ie șire spre pasioneaz ă, dar remarc prin analogie bunicul patern, Petru Șerban, Alba Iulia, neamul moru șcan a migrat că în anul 1228, regalitatea maghiar ă, emigrant în Statele Unite în 1909, prin lume, în mileniul trei, cl ădind noi stimulat ă de papa Grigore al IX-lea, gândindu-mă la transilv ănenii ajun și și noi cuiburi, pân ă în Norvegia, crease episcopia cumanilor, condus ă în acea perioad ă la pre ședintele Germania sau Statele Unite. de dominicanul Teodoric, care a in- Woodrow Wilson, spre a sus ține Rândunica poart ă noroc gospod ăriei terzis ortodoxia, pentru ca apoi, nea- cauza românismului din Imperiul de care și-a ata șat cuibul, î și mul nostru preo țesc s ă lupte pentru Austro-Ungar. construie ște s ăla șul din lutul locului, recuperarea drepturilor în Apuseni. Pe siajul bunicului patern, am a- ceea ce n-o opre ște s ă plece departe, Primul pas reu șit spre atestarea ______când vremea se în ăspre ște, spre a particip ării bunicului la Marea Adu- reveni în timpuri mai bune. nare din Sala Unirii era de bun augur: Oriunde or fi ajuns urma șii directorul Muzeului Unirii, Gabriel moru șcanilor, ca ni ște rândunici Rustoiu, mi-a pus la dispozi ție copia migratoare, am certitudinea unui Cer „creden ționalului” care-i permisese unic sub care și-au ata șat cuiburile, alesului Matei Moru șca, absolvent de purtând ADN-ul Apusenilor și teologie, înv ăță tor în Presaca câmpurilor cu brându șe ce se întind Ampoiului, s ă participe ca delegat la prim ăvara pân ă la Ro șia Montan ă, votul Reîntregirii. comori mai de pre ț decât aurul ce Știam c ă bunicul cunoscuse lic ăre în pâraiele repezi dintre brazi și Regatul României, la vârsta de 16 ani, jnepeni. împreun ă cu p ărin ții și ceilal ți 5 fra ți, Cine putea s ă-mi adune amintirile cu 12 ani înaintea Unirii. și scrierile? Pe patru dintre fra ți i-am identificat Mereu cu gândul la Centenar și la în diverse ipostaze adiacente Marii moru șcani, am avut un vis în care Uniri: bunicul Matei – deputat la Pompei, confesorul militar, întors din Marea Adunare, Aurel în lista cealalt ă vreme a vie ții sale, îmi participan ților pe Câmpul lui Horea povestea ca într-o Șeherezad ă, episod din 1 Decembrie, înv ăță torul dup ă episod, memoriile conexe Marii Silvestru – soldat în armata austro- Reîntregiri. I-am l ăsat amprenta ungar ă, devenit sublocotenent în personal ă s ă marcheze întregul fir al armata român ă, iar Pompei, cel mai povestirii, întruchipându-i nara țiunea. mare, confesor militar. Creden țional Matei Moru șcă RADU ȘERBAN
51 Convorbiri duhovnice ști începe mai cu adev ărat istoria sângelui, istoria plinirii vremii. De atunci, de la pruncii uci și de Irod, în
„Sfântul Ioan și-a scris numele în zona Betleemului, și pân ă ast ăzi, cartea vie ții cu sângele s ău. ” cre știnismul î și scrie istoria cu sângele martirilor. L.C. : Înaltpreasfin țite P ărinte Istoria cre știnismului n-a fost Mitropolit, ne-ați mai împ ărt ășit scriesă cu cerneal ă. Istoria cre știnis- cuvinte de folos despre Sfântul Ioan mului se scrie și astăzi cu sânge de Botez ătorul, totu și v ă rug ăm s ă ne martir. Și cred c ă vede ți aproape în vorbi ți acum despre moartea lui de I.P.S. Ioan, la Reghin fiecare zi, în mass-media câ ți cre știni martir. ______sunt uci și într-o parte și în alta a Îps. Ioan: Răsfoind calendarul capul Sfântului Ioan înainte ca Sf. lumii. istoriei neamului p ământesc în Țara Ioan s ă-L boteze pe Hristos Domnul? L.C. : Înaltpreasfin țite P ărinte lui Israel, în urm ă cu dou ă mii de ani, Deci t ăierea capului a fost dup ă ce-L Mitropolit, v ă rog un cuvânt despre observ ăm scris ă ziua de na ștere a lui botezase pe Mântuitorul. L-a botezat preotul Zaharia care a pus la îndoial ă Irod Antipa, cel care trona peste și L-a prezentat lumii! Aceasta vestea na șterii unui fiu. Galileea și Pereia. Iat ă c ă nu numai constituie ultima pagin ă din istoria Îps. Ioan: Preotul Zaharia a pus ast ăzi, ci cu mii și mii de ani în urm ă, Vechiului Testament . Sfântul Ioan î și la îndoial ă cuvântul unui înger, de oamenii î și pr ăznuiau ziua de na ștere încheiase misiunea pentru care îl aceea a r ămas mut. Dac ă n-a crezut – este un lucru bun, dar dac ă îl faci preg ătise Dumnezeu, îl alesese Zaharia cuvintele arhanghelului, m ă dup ă rânduiala lui Dumnezeu, adic ă Dumnezeu din pântecele maicii sale, întreb: cum de mai pot eu s ă gr ăiesc în ziua ta de na ștere s ă-L pream ăre ști Sfânta Elisabeta, ca s ă-L boteze și s ă- în sfânta biseric ă, c ă eu nu cuvânt de pe Dumnezeu care ți-a dat na ștere și L arate lumii pe Mântuitorul: iat ă arhanghel n-am crezut, ci, de atâtea să-i s ăru ți mâna m ăicu ței tale, mâna Mielul lui Dumnezeu care ridic ă p ă- ori, m-am îndoit și m ă îndoiesc și m ă cu care te-a leg ănat și, ca o rândunic ă, catele lumii! Dup ă aceast ă minunat ă clatin, ca frunza din copac, în ți-a pus și prima f ărâmi ță de pâine în activitate de propov ăduire și de cuvântul însu și al lui Dumnezeu din gur ă. Cine î și pr ăznuie ște în felul ar ătare în lume a lui Hristos, parc ă Evanghelie. Doamne, cum de nu m-ai acesta ziua are binecuvântare de la ne-am fi a șteptat s ă-și duc ă via ța ca amu țit pân ă acum? De câte ori n-am Dumnezeu. Îns ă nu a șa s-a întâmplat un pustnic, în pustia Iordanului. Dar crezut în Evanghelia Ta, Ți-am cu Irod. Dup ă relatarea Sfântului vede ți, Dumnezeu nu l-a încununat pe judecat lucr ările, cuvintele! Cum, Apostol Marcu, a f ăcut osp ăț mare și Sf. Ioan cu lini ște, cu pace, ci a pus Doamne, de mai gr ăiesc, de nu sunt acolo fiica Irodiadei, nepoata sa, a pe capul s ău nu o coroan ă de aur și mut ca preotul Zaharia, odinioar ă? jucat nebune ște și a aprins inima de diamante, ci i-a pus pe capul s ău o Să d ăm slav ă lui Dumnezeu c ă de pl ăceri, de desf ătare lumeasc ă a coroan ă f ăcut ă din sabie. atâtea ori ne-am îndoit în credin ță și regelui Irod. S-a sim țit dator, pentru L.C. : Foarte ciudat, în Evanghelie și a avut mil ă de noi s ă că i-a f ăcut acest joc de ziua lui, s ă-i Înaltpreasfin țite P ărinte, putem s ă ne nu amu țim. S ă-L putem l ăuda pe El și ofere ceva, ca recuno știn ță , și a arun- întreb ăm: oare a șa știe Dumnezeu s ă- mamele s ă-și înve țe pruncii dulcele cat vorbele acelea ca s ă-i cear ă pân ă și r ăspl ăteasc ă sfin ții? grai al mamei dar și dulcile cuvinte la jum ătate din împ ărăție și-i va da. Îps. Ioan: Așa e. S ă-i dea pe ale lui Hristos Dumnezeu. Ști ți ce i-a spus mama, Irodiada: mâna celor care au sabie? A șa a Mă gândesc c ă poate î și mai să-i cear ă capului Sfântului Ioan rânduit Dumnezeu ca Sf. Ioan s ă-și face Dumnezeu mil ă cu noi, ca s ă-i Botez ătorul. Îi era de trebuin ță acestei scrie numele în cartea vie ții cu putem înv ăța pe cei mici graiul nostru femei capul t ăiat, însângerat al unui sângele s ău. N-a l ăsat Dumnezeu s ă i- dulce românesc, s ă-i înv ăță m s ă se om? Crede ți c ă a cerut acel cap l scrie cineva d ăltuit într-o stânc ă, ci a roage în limba român ă și s ă le binecuvântat s ă-l duc ă în casa ei ca spus: scrie ți, în cartea vie ții, numele spunem c ă Hristos S-a n ăscut în sfinte moa ște? S ă-l cinsteasc ă? Nu, n- cu sânge, ca s ă nu-l mai ștearg ă Betleem și a înviat a treia zi dup ă a Sa a avut nevoie de acel cap. Nu capul nimeni niciodat ă! De aceea, în patim ă și moarte. Vai de aceia care, lui a vrut ea s ă se taie, ci glasul primele veacuri cre știne, mare cinste prin aceast ă via ță , vor trece în țara Sfântului Ioan, vocea lui, biciuirea era pentru familiile din rândul c ărora mu ților! Un teolog d ădea o defini ție păcatului pe care o f ăcea Sf. Ioan. Dar se ivea câte un martir care se boteza precum c ă iadul este locul unde nu vocea nu se putea t ăia în vremea în sânge. mai po ți iubi. În iad nu se mai poate aceea decât prin t ăierea capului. Iat ă, Ioan L-a botezat pe Hristos iubi și nu se mai poate gr ăi, este o Numai a șa a știut ea c ă va sc ăpa de în limpedea ap ă ca și cristalul a lume etern ă a mu ților. cuvintele de poc ăin ță și de îndreptare Iordanului, iar Hristos a îng ăduit ca Binecuvântat s ă fie Dumnezeu c ă ale Sfântului Ioan. Ioan s ă fie botezat în sângele s ău. În cititorii acestui text au evadat din L.C. : Dac ă n-ar fi fost t ăiat momentul acela, când a țâșnit sângele lumea mu ților, din lumea acelora care capul Sfântului Ioan, ar fi fost alta din gâtul s ău, a început s ă curg ă un nu cred în Preasfânta Treime soarta cre știnismului? râu între Vechiul și Noul Testament . Dumnezeu și tr ăiesc în țara și în Ce s-ar fi întâmplat? În momentul acela istoria s-a împ ărțit, lumea acelora care cânt ă ca p ăsările Îps. Ioan: Da. Care ar fi fost, în mod cu totul vizibil, în istoria cerului, dând slav ă lui Dumnezeu → oare, soarta cre știnismului și a vie ții aștept ării venirii lui Hristos pe A consemnat noastre dac ă Irod i-ar fi t ăiat pământ și de atunci, cu ultimul profet, LUMINI ȚA CORNEA
52 Amvon -Şi de ce nu mi-ai spus-o mai repede? Din acel moment, femeia începu să se simt ă mai bine şi din ce în ce mai El era un b ărbat robust, cu o voce bine. Iar ast ăzi este foarte bine. Pe puternic ă şi cam dur în modul lui de a când medicii şi speciali ştii continu ă s ă fi. Ea era o femeie dulce şi delicat ă. se întrebe ce fel de boal ă a avut şi care S-au c ăsătorit. El se ingrijea de cas ă şi medicament extraordinar a f ăcut-o s ă de educa ţia copiilor. Copiii au crescut, se îns ănăto şeasc ă a şa repede. s-au c ăstorit şi au plecat. O poveste ca Ia aminte, nu a ştepta niciodat ă multe altele… ______ziua de mâine pentru a-i spune cuiva Dar, pe când to ţi copiii s-au că îl iube şti. Fă-o imediat. Nu gândi aranjat, femeia şi-a pierdut zâmbetul, -Cred, cât se poate de simplu c ă so ţia dumneavoastr ă nu mai are nicio astfel: „Dar mama mea, copilul meu, şi deveni din ce în ce mai sl ăbit ă şi mai so ţia mea… ştiu deja! Poate c ă o ştiu! palid ă. Nu mai reu şea s ă m ănânce şi în tragere de inim ă ca s ă tr ăiasc ă. Fără s ă spun ă nimic, omul s-a Dar pe tine te-ar obosi, dac ă ai auzi-o scurt timp nu s-a mai ridicat din pat. de mai multe ori? Nu te uita la ceas, Îngrijorat, so ţul o duse la spital pentru aşezat lâng ă patul so ţiei şi o lu ă de mân ă. O mân ă fin ă, care se pierdea în ridica telefonul: „Sunt eu. Vreau s ă î ţi investiga ţii medicale. Au venit la spun c ă ţin la tine”. Ia-o de mâna pe căpătâiul ei medici şi apoi speciali şti imensa palm ă a omului. Apoi, cu o voce r ăsun ătoare, spuse r ăspicat: persoana pe care o iube şti şi reamin- faimo şi. Nici unul nu reu şea s ă te şte-i mereu: „Am nevoie de tine. Ţin descopere de ce boal ă suferea. -Tu nu vei muri! -De ce?, îl întreb ă ea, cu un glas la tine, ţin la tine, ţin la tine…” Cl ătinau cu to ţii din cap. Ultimul Pr. GHEORGHE NICOLAE specialist, îl lu ă deoparte pe om şi îi stins. ŞINCAN spuse: -Pentru c ă eu am nevoie de tine! ______
Convorbiri duhovnice ști NICI PICURII Ro țile acestea au sc ăpat mor ții →L.C. : Înaltpreasfin țite P ărinte, Definitive, știu c ă multe biserici și mân ăstiri au Cine î ți lupt ă r ăzboaiele ? Au sc ăpat de a duce pe ultimul drum.. Cine î ți trece furtuna? hramul Tăierea Capului Sfântului Simt nevoia de toamn ă via ță , Nici picurii, bruma, puhoaiele, Ioan Botez ătorul . V ă rog s ă numi ți Să reculeg pomul, Nici soarele, stelele, luna, una care are rezonan țe deosebite în Să m ă adun din mine, omul. sufletul Înaltpreasfin ției Voastre. Nici moartea, nici via ța-mpletit ă Îps. Ioan: Măritul voievod al 01.10.2019 Secunde-ncurcate-n fuiorul ce-l țesi, Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt, în Nici clipa crea ției, nici clipa murit ă, localitatea Reuseni, jude țul Suceava, UN SUFLET IN PLUS Nici frunzele moarte-n copacii cei a ridicat o biseric ă cu de și, hramul Tăierea Capului Sfântului O toamn ă ucide în mine,
Ioan Botez ătorul , în amintirea trist ă Agonic imagini de-aram ă Singur cu tine, nici șarpe, nici m ărul, din via ța lui, când tat ăl s ău, voievodul Și vie ți trec în via ța ce vine Str ăba ți înc ă ast ăzi un drum interzis, Bogdan al II-lea a fost ucis la 15 Și teama în groaza din team ă octombrie 1451 de uzurpatorii de Minciuna nu-ți lupt ă și nici adev ărul tron. I-au t ăiat capul acolo, la Furtuna nu-ți trece...Nu-ți lupt ă un Și nici nu mai știu ce s ă spun, Reuseni, iar Ștefan cel Mare s-a vis. Acum când târziul e rege Ori frunzele poate s-adun, gândit s ă zideasc ă pe acel loc o 08.01.2018 biseric ă cu hramul Tăierea Capului Așa poate voi în țelege,
Sfântului Ioan Botez ătorul , întru EU OMUL De ce nu mai știu ce s ă fac amintirea Sfântului Ioan și a tat ălui Și stau doar citind dintr-o list ă, său. S-a t ăiat capul unui om! Dar Simt nevoia unei toamne, via ță ! Cu nume ce-s șterse și tac, când vom ridica și noi o biseric ă, o Undeva, bel șugul lumii De ce toamna-i rece și trist ă mân ăstire, în amintirea t ăierii capului Trece în carele pline, Și nici nu mai știu rug ăciuni a milioane de copii care n-au fost Pe drumuri prea albe S-alung corbii orbi de la geam uci și de Irod, ci de mamele lor? Și înc ă mai cred în minuni, De aceea, te îndemn, iubit ă Și curge mustul din ele În ceea ce nici nu mai am mam ă, s ă nu r ămâi mut ă înaintea lui Cu triste țea nep ăsării de plin,
Dumnezeu, a judec ății celei mari, De deplin, Și nici nu mai știu cum s ă plâng, ap ără, gr ăie ște, salveaz ă pruncii Cuvinte r ămân de nespus neamului nostru românesc, fiii acestui Ro țile scâr țâie vesele, Pe holul acesta prea lung neam. Da ți-le înv ăță tur ă cre știn ă Se frânge rotundul Acum e un suflet în plus. fiicelor dumneavoastr ă, ca pe ale lor Cât iar ăși devin lemn, bra țe, s ă le învredniceasc ă Dumnezeu Devin stare via ță ! 04.11.2018 a leg ăna fiii pentru țar ă și mai ales Fără de vl ăstare, SILVANA ANDRADA TCACENCO pentru Împ ărăția lui Dumnezeu. Salvate de foc;
53 anul 1802, a fost cump ărat ă ulterior de locuitorii din Cerghizel și mutat ă acolo în 1937, spre a g ăzdui slujbele Uneori ne îndr ăgostim de o cl ădire. pân ă în 1981. Vârsta ei real ă nu se Ochiul o fotografiaz ă repetat, pân ă îi cunoa ște, pe ancadramentul din lemn devine emblematic ă. În copil ărie, de brad de la intrare stând scris anul biserica din Cerghid a însemnat, 1802, când a fost ref ăcut ă. Aflu c ă pentru mine, „biserica perfect ă”. O preotul Daniil Roman a p ăstorit în vedeam zilnic peste drum, etalon de acea bisericu ță , hirotonit la 25 cl ădire bisericeasc ă, prin form ă, octombrie 1848 de episcopul Andrei ______dimensiuni, amplasament și, mai ales, Șaguna 21 . începutul rug ăciunii „Împ ărate ceresc, pictur ă mural ă. Îi port imaginea în Pe aceea și colin ă din mijlocul Mângâietorule...”. În patru col țuri ale suflet, giuvaer al prunciei: comunei, s-a în ălțat, pe la 1750, o alt ă imaginii rotunde a Pantocratorului, se „biserica!”. În ea se reg ăsea cl ădirea, biseric ă de lemn, mai mare, demolat ă înfiripau cei patru evangheli ști. dar și Biserica nev ăzut ă, ce mi se în anul 2007 22 , pe motiv c ă era Lumina de afar ă combinat ă cu cea din deslu șea treptat, adunare a celor „veche și stricat ă”. interior le schimba mereu expresia chema ți, ceva imemorial, invizibil și În sfâr șit, în anul 1932, s-a târnosit fe ței, în acord cu luminile și umbrele sfânt, ceva ce putea fi infinit și în „biserica”. În ea intrasem cu pietate la din cugetul meu. Înspre altar, acela și timp minuscul, ceva cât bolta vârsta de cinci ani, în 1956, sub fiorii deasupra catapetesmei, la Cina Cea cerului, dar care se putea plia în evlaviei. de Tain ă, Hristos binecuvânta pâinea sufletul unui copil. Adunând Iarna, priveam fl ăcările alb ăstrii și vinul, în momentul Sfintei comunitatea în centrul spiritual al în soba de font ă emailat ă pe care v ăd Cuminec ături. Icoanele mici de pe comunei, devenise o parte a și acum înscrisul: „Sonametan”. Mă catapeteasm ă îmi vorbeau tainic, a șa conexiunii mele cu oamenii dar și cu fascinau l ămpile cu gaz metan, cu cum b ănuiam c ă vorbeau între ele mine însumi. O vreme, cl ădirea de pe lumina lor alb ă și misterioas ă, îngâ- dup ă golirea bisericii. Sfin ții chiar deal trona deasupra satului, precum nându-se cu pâlpâirea lumân ărilor, locuiau și tr ăiau acolo. Simt și acum Biserica divin ă deasupra tuturor spre a-mi transmite o binecuvântat ă fiorul Cr ăciunului, reconstituind în lucrurilor, v ăzute și nev ăzute. energie intim ă, garant ă a convingerii minte, pe semicupola stranei din Pu ține amintiri, de la kilometrul că rug ăciunea mea va ajunge acolo dreapta, scena Na șterii Domnului, cu zero al con știin ței de sine mi-au sus, unde trebuie. păstorii de o parte și magii de rămas gravate în memorie precum În mintea mea, pe lume exista o cealalt ă, pe fundalul Bethleemului. biserica din Cerghid. De ea m ă leag ă singur ă biseric ă. De sus, t ăcerea îngerilor sugera „O ce duioase amintiri. Ascult în Mi-am con știentizat existen ța în veste minunat ă”. În partea opus ă, pe subcon știent partitura inconfundabil ă umbra unui r ăsunet de clopote pe semicupola dinspre nord, în icoana a duetului de clopote, ecou prelung dou ă voci, care marca, în tonalit ăți Învierii, solda ții romani, de o parte a desprins de mult de sursa-i sonor ă. În diferite, s ărb ătorile, na șterea, Mântuitorului, contrastau cu îngerii, 1956, la vârsta de cinci ani, priveam căsătoria și moartea, punându-mi un de cealalt ă. O for ță divin ă st ăpânea dintr-o c ăsu ță de vis, vis-a-vis de nod de emo ție în gât. întreaga icoan ă cu chipul de biseric ă, lupta ciorilor pentru Reconstitui imaginile din interior și înving ător al mor ții. Acele chipuri suprema ție pe vârful crucii din turn. văd între icoane ni ște trepte pictate în tr ăiau chiar acolo, în biseric ă, le Dădeau atac zadarnic pilastrului zigzag, a șa încât, printr-o iluzie visam noaptea zburând diafan cu aripi Cerului, f ără s ă poat ă clinti nimic, optic ă, uneori urc ă de la dreapta la de îngeri. Lor le datoram empatia împieli țatele, din tr ăinicia templului. stânga, alteori invers, la fel cum pentru enoria șii din biseric ă și pentru Chiar de s-ar fi a șezat toate ciorile din expresiile îngerilor difer ă de la o via ță , în general. lume pe acel pilastru, tot nu ar fi săpt ămân ă la alta. P ăstram pentru Naosul, partea dinspre altar a reu șit s ă-l d ărâme. mine mica descoperire și nu întrebam bisericii, rezerva b ărba ților stranele Ușor, cu timpul, am în țeles c ă nu pe nimeni de ce. Era taina mea de de lemn vechi, sculptat și mobilierul este singura biseric ă din lume, iar copil. Nu am întâlnit o mul țumire special al cânt ăre ților. Între naos și când lucrurile s-au a șezat în matca sufleteasc ă asem ănătoare cu aceea pronaos (zona femeilor, unde m ă recunoa șterii de sine, m-am convins când priveam interiorul „bisericii”. ținea mama în bra țe), peretele sudic că doar scurt ă vreme reprezentase Habar nu aveam de rânduielile înf ățișa Botezul Domnului, iar cel pilastrul Cerului pân ă când a devenit privind pictura ecleziastic ă, dar știam nordic - intrarea în Ierusalim. M ă doar pilastrul Cerghidului, un ghid că totul trebuia s ă fie a șa cum era. minunam c ă asinul, aplecat spre prin Cer pentru copilul de cinci ani, o Pantocratorul de pe bolta central ă crengu ța întins ă de un copil, nu simte cl ădire de care m ă îndr ăgostisem domina cuvio șenia enoria șilor. povara. definitiv. Înconjurat de cetele îngere ști, în Dominat ă în mod firesc de icoana Încerc s ă aflu detalii istorice despre culori blânde, Iisus întruchipa Maicii Domnului, bolta altarului îi bisericile din Cerghid. reda și pe sfin ții ierarhi, iar în firida Prima atestat ă documentar, mic ă, de nord a altarului, la proscomidie, din lemn, a intrat pe lista 21 Dumitru Suciu, „Solda ți f ără uniform ă”, pg întrez ăream printre u șile împ ărăte ști monumentelor istorice 20 . Recl ădit ă în 117, Ed. Argonaut – 2011 trista icoan ă a coborârii de pe cruce. 22 http://old.presidency.ro/static/rapoarte/ Fără cusur, pe Sfânta Mas ă a → Raport%20CPPCSINR.pdf RADU ȘERBAN 20 cod LMI MS-II-m-B-15623
54 altarului, crucea a r ămas în mintea miopie, la vârsta primelor no țiuni mea etalonul icoanei r ăstignirii. despre sinele nev ăzut, mintea mi se În pragul pronaosului, sc ările urcau închidea neîndoios în matricea spre balconul unde cânta corul bisericii, pream ărind-o. bisericii, mai ales la s ărb ători mari. Cireșul și prunii dintre morminte, Cine a pictat acele minun ății ce cu florile lor parfumate, ne alungau mi se înf ățișau perfecte? Catul orice gânduri negre despre cimitirul Bogdan profesor la Școala de Arte învecinat. Pe marginea aleii ce urca Frumoase din Cluj, cu studii la Paris dinspre casa parohial ă, mormintele și precepte de înv ăță mânt preluate din eroilor se aliniau îngrijite, indiferent pictura lui Paul Cézanne. El a pictat și că erau r ămășițele p ământe ști ale cupola altarului Catedralei Ortodoxe românilor sau nem ților, cu câte o a Vadului, Feleacului și Clujului și o casc ă metalic ă pe fiecare cruce. parte din icoanele murale ale bisericii Un v ăr mai mare ne povestise ortodoxe din cartierul Iosefin al cum, în toamna lui 1944, în curtea Timi șoarei. casei parohiale soseau carele, Dar cine a conceput și proiectat așezându-i pe jos: de o parte r ăni ții, „biserica”? Arhitectul Victor ______de cealalt ă mor ții. Smighelschi, autor al proiectului solemnitate cum la pu ţine sfin ţiri de Dintre amintirile mai recente, am Pavilionului românesc la Expozi ția biserici a mai fost, datorit ă în primul vie o imagine panoramic ă din 1972, Interna țional ă de la Belgrad, din 1937 rând tocmai acestei atmosfere de când zburam pentru prima oar ă cu și al Palatului Cultural din Blaj, 1930. pietate, rev ărsate de podoaba avionul spre Bucure ști, decolând de la Mă fascineaz ă detaliile din istoria chipurilor sfinte de pe pere ţi, în Târgu Mure ș: înclinat ă puternic pe contrast cu pere ţii goi şi reci ai bisericii, mai ales c ă locurile îmi sunt 23 stânga, aeronava îmi dezv ăluia o cunoscute, iar pe o parte din perso- atâtor biserici de ale noastre”. priveli ște panoramic ă a satului, cu naje am avut cinstea s ă le cunosc. Printre preo ții slujitori s-au num ărat biserica în centru, aproape aureolat ă. Îmi imaginez ziua sfin țirii, 13 Matei Moru șca din Icland, viitorul * noiembrie 1932. În seara din ajun, în meu bunic, și Apostol Vlad, cel ce În via , unele cuvinte î i des- gara Nira șteu (ast ăzi Ungheni) sosea urma s ă-mi fie primul înv ăță tor. ță ș lu șesc treptat sensurile, cum treptat profesorul universitar Gh. Bogdan Rememorarea „bisericii” îmi s-au decriptat în sufletul meu sensuri- Duic ă. În aceea și gar ă a fost induce o stare de bine, de reverie, de le „bisericii”. V d acum zidurile ecle- întâmpinat și episcopul Dr. Ioan nostalgie. În ziua de Pa ști, în h ăinu țe ă ziastice din Cerghid, renovate, v d Stroia, episcopul armatei, rud ă a noi, ie șiți de la slujb ă, ciocneam ou ăle ă donatorului (Ioanes Oasia) pentru între noi, copiii. Fixat de zidul pictura interioar ă complet ref ăcut ă și în țeleg c ă în bun ă parte „biserica” construirea bisericii. Protopopul exterior, firul de o țel al perfect exist acum doar în sufletul local, mai mul ți preo ți și alte paratr ăsnetului d ădea garan ția ă ă meu. Vecin t ile s-au schimbat, notabilit ăți, împreun ă cu un grup de protec ției în fa ța furtunilor ă ăț oamenii de atunci au plecat în bun ă elevi în șirui ți de-a lungul c ăii ferate, dezl ănțuite. Cât ă suferin ță î și asuma parte pe t ărâmurile drep ților, iar cu flori în mâini, le-au urat bun sosit. biserica pentru noi, s ă culeag ă și s ă Un alai întreg a plecat apoi spre absoarb ă prin trupul ei toate fulgerele căsu ța s-a topit ca într-un vis al meu. Cl ădirea ecleziastic ă de care m ă Cerghid, la 9 km, unde, la intrarea în periculoase de deasupra comunei. Și îndr ăgostisem definitiv și-a deslu șit sat, i-au încadrat c ălăre ții și i-au cât ă putere, s ă reziste furiei norilor, recent prezen ța fizic ă reînnoit ă, condus în centru. Acolo, în fa ța unei când se lumina cerul întreg, iar noi ne topind imaginile copil riei în por ți de triumf frumos împodobit ă, îi făceam cruce, m ăcar cu limba în cerul ă amintiri. Tot la fel, unele expresii de așteptau al ți preo ți și localnici. gurii, dac ă eram la școal ă. Aveam la cinci ani, total f r de în eles Presa clujean ă a descris cu încredere c ă biserica vegheaz ă pentru ă ă ț atunci, incanta ții mirifice, au ie șit sensibilitate momentul bucolic: noi, cu aripi nev ăzute deschise, ca o „Biserica e a șezat ă pe o colin ă clo șcă iubitoare. Sup ăra ți, ciocnindu- ușor din mirajul neîn țelesului, l ăsând st ăpânind aproape întreg satul, nu se între ei, norii încercau s ă ne o umbr ă de alean. Cuvântul f ără sens „Cerestate” avea s ă se devoaleze în numai prin locul în ălţat ci şi prin loveasc ă, dar biserica ne ap ăra de „Ceresc Tat ă”, s ă m ă-nve țe s ă fac frumse ţea exterioar ă de biseric ă uliul pr ădător. Fulgerele se scurgeau zidit ă în stil ortodox, adaptat stilului prin biseric ă în p ământ, pân ă în bine. ardelenesc, cu turn în loc de cupol ă. fl ăcările iadului. Când tuna, nu ne „Biserica” a r ămas și ea o mirific incanta ie, inexplicabil în Atmosfera stilului ortodox e ascundeam sub pat, ci aveam ă ț ă cuvinte, ascuns ă în spatele splendidei completat ă în interior cu pictura- încredere c ă biserica ne ap ără, cum fresc ă executat ă în stil bizantin ap ără și p ăsările cerului, ocrotite în construc ții ecleziastice renovate de modernizat, îmbinându-se impresia pod. Trebuia doar s ă nu ne îndoim. azi. de sfin ţenie cu cea artistic ă. Efectul Ata șamentul profund fa ță de o Privesc cerul, nedumerit: oare ce îl ține acolo sus, dac ă nu mai are acestei atmosfere s-a sim ţit a doua zi cl ădire poate înnobila, dac ă nu la sfânta liturghie, când membrii alunec ă spre animism. Într-o candid ă pilastru? Sunt pedepsit, am orbit? Au familiei ctitorilor, oaspe ţii şi disp ărut treptele în zig-zag, de la stânga spre dreapta, sau invers, oare, credincio şii au asistat la un serviciu 23 pe unde mai urc în ve nicie? religios care a decurs cu o „Rena șterea” nr. 47 din 20 noiembrie 1932, ș Cluj
55 Destinul unui c ărturar Și astfel Nicolae Manegu țiu s-a stabilit la Târgu-Mure ș, localitate în care a tr ăit 12 ani, afirmându-se aici ca vrednic Protopop, cu ascultare (II) onorabil ă, și plin ă de responsabilit ăţ i, ca om de cultur ă şi lupt ător pe t ărâm Nicolae Manegu ţiu, în 29 politic pentru drepturile na ţionale ale ianuarie 1890, îi va scrie din Sibiu românilor din Monarhia Austro- aceste lucruri protopopului Ungar ă. Via ţa tân ărului preot n-a fost Reghinului, Galaction Şag ău24 , cel uşoar ă. care fusese îns ărcinat cu Îndat ă dup ă instalare, la 9 administrarea protopopiatului Mure ş, februarie 1890, Protoprezbiterul în urma mor ţii protopopului Partenie Nicolae Manegu țiu îi va informa Trombita ş, anun ţându-l c ă a fost printr-o Circular ă25 pe to ţi preo ţii numit protopop al Târgu-Mure şului, protopopiatului, despre numirea sa prin decizia nr. 690 din 25 ianuarie „ca administrator protopresbiteral al ______dat ă de mitropolitul Miron Romanu, tractului M[ure ş] O şorheiu”, prin onorificul oficiu, de care prin vocea anun ţându-și şi sosirea cu trenul la decizia nr. 690 din 25 ianuarie 1890, archip ăstoriului, m-am învrednicit. ora 6 diminea ţa, în data de 6 februarie dat ă de mitropolit - în care, î şi ia Responsabilitatea ce prin 1890. urm ătorul angajament: aceasta am luat asupr ă-mi, înaintea „Nr. 3/1890 Protop[popiat]. lui D-zeu şi a oamenilor, este atât de Nr. 137/1890 mare, încât eu p ătruns de m ărimea Prea Onorate Domnule Cercular ei, nici pe un minut nu-mi voi putea Protopresbitere! Cătr ă Onorata preo ţime uita de ea, ci str ădania mea toat ă va Prin p ărinteasca decisiune a tractual ă şi c ătr ă to ţi cre ştinii drept fi a ţintit ă într-acolo, ca s ă m ă fac Excelen ţei Sale Înalt Preasfin ţitului credincio şi din tractul vrednic de încrederea supremei nostru Arhiepiscop şi mitropolit de protopresbiteral gr[eco] orient[al] al noastre autorit ăţ i biserice şti, precum data 25/I a.c.<1890> Nr.690-
56 rămân pe toat ă via ţa mea, şi în baza Manegu ţiu face un raport 26 în care aceasta rog îndeosebi pe Onorata critic ă pasivitatea conformist ă a unor preo ţime tractual ă, ca s ă se grupeze membrii din conducerea bisericii cu toat ă încrederea în jurul meu, ortodoxe. folosindu-se de toate puterile mele, ca Ca şi deputat la Congresul de ale sale proprii – şi va afla la mine Na ţional Bisericesc din 1897, cere totdeauna iubire, sfat şi ajutor. întocmirea unui proiect de regulament Antecesorul meu de pie pentru catehizarea elevilor de la memorie p ăr[intele] Sf[in ţia sa] şcolile populare elementare, capitale, Trombita ş, fiind adâncit în b ătrâne ţe, medii, civile, de industrie şi comer ţ. în ultimii ani ai vie ţii sale, nu întru De asemenea, solicit ă „s ă se toate a putut corespunde detorin ţelor elaboreze un condice sistematic al grele şi numeroase ale oficiului. legilor noastre biserice şti”27 . Drept aceea, datorin ţa noastr ă Înc ă de la începutul activita ţii a tuturor şi mai ales a mea, este ca sale preo ţesti a fost prezent şi în prin munc ă îndoit ă, s ă repar ăm publicistica laic ă și în cea aceea ce s-a negles
57 Masonii cred în RENA ŞTERE sau în (XIV) REÎNCARNARE . Noua capital ă Washington «a purtat amprenta unei Nu putem vorbi de Masonerie organiz ări arhitecturale de inspira ţie fără a cita cele spuse de COSTEL masonic ă fiind construit dup ă IANCU , Suveran Mare Comandor al planurile masonului francez Pierre Supremului Mare Consiliu de grad Charles’Enfant, care venise în 33 , al Ritului Sco ţian Antic şi America înscris ca lupt ător pentru Acceptat din România : cauza libert ăţ ii. Era unul dintre „... – În România, apropia ţii lui Washington şi membru organiza ţiile masonice s-au înv ăluit al Societ ăţ ii din Cincinnati. pân ă acum, într-un mister excesiv. Ceremonia comemorativ ă în cadrul ______Masonii de la noi se tem înc ă, de căreia s-a pus piatra de temelie a prejudec ăţ ile opiniei publice, Capitolului a fost un eveniment care persoane) sau cu prilejul unor îndoctrinat ă timp de 45 de ani c ă s-a desf ăş urat într-un cerc restrâns, evenimente deosebite. Masoneria este un fel de re ţea strict masonic. Washington a jucat «Banchetul Ordinului are loc criminal ă, urm ărind scopuri rolul de maestru, purtând şor ţul şi de dou ă ori pe an, la solsti ţiile de malefice. În realitate, principiile dalta care erau însemnele lojii din var ă şi de iarn ă. masoneriei sunt dintre cele mai care f ăcea parte. Au participat În timpul acestor mese nobile: Egalitate între oameni, membrii ai lojelor din Maryland şi excep ţionale şi obligatorii, fra ţii Toleran ţă , Solidaritate etc. Este din Virginia, înve şmânta ţi în atelierului se întâlnesc în ţinuta momentul s ă ie şim la lumin ă şi s ă ne conformitate cu solemnitatea 28 masonic ă, purtând şor ţul masonic şi facem cunoscu ţi”. Costel Iancu are momentului, în marea ţinut ă urmând un ritual precis cu numeroase dreptate când afirm ă: „ În România, masonic ă de gal ă. Ceremonia îns ăş i a ur ări adresate Patriei, Ordinului, organiza ţiile masonice s-au înv ăluit respectat toate canoanele unui ritual Venerabilului şi Atelierului. pân ă acum, într-un mister excesiv”. masonic , din care nu a lipsit botezul Mai pu ţin solemne decât ţinuta Acest fapt reiese şi dintr-un jur ământ cu grâu, vin şi ulei, ca simboluri a normal ă, banchetele masonice se din cadrul Francmasoneriei: „ Jur FERTILIT ĂŢ II şi RENA ŞTERII . deruleaz ă totu şi în mod ritual şi au ca înaintea arhitectului suprem al Masonii au fost invita ţi s ă creeze, s ă func ţiune strângerea leg ăturilor dintre tuturor lumilor că nu voi dest ăinui deseneze planurile şi s ă construiasc ă fra ţi». 30 niciodat ă secretele, semnele, cl ădiri pentru universit ăţ i, edificii Şi la geto-daci solsti ţiul de atingerile, cuvintele, doctrinele şi administrative, poduri şi monumente var ă şi de iarn ă au jucat un rol uzurile Frcm. şi c ă voi p ăstra în cinstea eroilor din război , pe care important. «Direc ţia de 30 E-S o au asupra acestora o t ăcere etern ă. apoi le sfin ţeau dându-le cele mai multe sanctuare ale dacilor, Promit şi jur lui Dumnezeu c ă nu binecuvântarea ritualic ă cu grâu, ca şi mai toate turnurile locuin ţă , ceea voi tr ăda nimic nici prin condei, nici ulei şi vin . ce demonstreaz ă c ă solsti ţiul de prin semne, nici prin vorbe, nici prin Cl ădirea Capitolului şi iarn ă, momentul când în ălţimea gesturi; c ă nu voi face s ă se scrie, s ă magistrala est-vest a noului ora ş au orbitei solare începea s ă creasc ă zi de se litografieze, s ă se graveze, s ă se fost orientate într-o manier ă zi pân ă la solsti ţiul de var ă, imprime ceva; c ă nu voi publica complicat ă, menit ă să corespund ă reprezint ă principala s ărb ătoare a vreodat ă ceea ce mi s-a încredin ţat traiectoriei pe care o parcurge calendarului dacic ». 31 pân ă în acest moment şi ce mi se va SOARELE de la r ăsărit c ătre apus. Francmasoneria consider ă c ă „ o mai încredin ţa în viitor. M ă oblig şi Domul Capitolului este „ simbolul puternic ă tradi ţie ocult ă dateaz ă mă supun la urm ătoarea pedeaps ă semicercului cerurilor vizibile ... înc ă de la popula ţia daco-get ă, dac ă îmi calc cuvântul: locul de confluen ţă al punctelor cunosc ătoare a misterelor antice ”. 32 „Să mi se ard ă buzele cu un echinoc ţiului şi solsti ţiului ”. Tradi ţia Dar noi consider ăm c ă îns ăş i fier ro şu, s ă mi se taie mâna, s ă mi integr ării unor elemente geometrice Francmasoneria î şi are r ădăcinile smulg ă limba din gur ă, s ă mi se ini ţiatice şi a unor simboluri ezoterice în aceast ă tradi ţie ocult ă a geto- reteze gâtul, cadravul meu s ă fie continu ă s ă prevaleze pân ă în zilele 29 dacilor , a vr ăjitorilor . spânzurat în loj ă, în timpul când se noastre». EUGEN MERA lucreaz ă la admiterea unui nou Solsti ţiul de var ă şi de iarn ă frate, spre a servi de batjocur ă a joac ă un rol important în cadrul infidelit ăţ ii mele, drept spaim ă Masoneriei . La aceste date au loc la pentru al ţii, în urm ă s ă fie ars iar masoni mese cu caracter festiv 30 EMILIAN M. DOBRESCU, cenu şa s ă fie aruncat ă în vânt , ca s ă organizate în cinstea unei (unor Dic ţionar de terminologie masonic ă, nu mai r ămân ă nici o urm ă despre p.17. amintirea tr ădării mele” . 29 STEVEN SORA, Conduc ătorii 31 DAN OLTEAN, Religia dacilor , Americii şi Societ ăţ ile secrete. De la Colec ţia Mythos, Editura Saeculum 28 EMILIAN M. DOBRESCU, Cavalerii Templieri la Loja I. O., Bucure şti, 2002, p.262. Dic ţionar de terminologie masonic ă, Întunecat ă, Traducere: Felicia 32 EMILIAN M. DOBRESCVU, Editura Nemira, Bucure şti, 2003 , Mardale, Editura Elit, Ia şi, 2004, Dic ţionar de terminologie masonic ă, p.53. p.217-218. p.48.
58 Reflexie Crescând sub copite voin ța, Pictam c ărări c ătre lun ă. Când visul merge-ncet, tiptil, În șiram m ărgele din dude, Pe perna mea din am ănunte, Încoronam câte-o troi ță . Adorm, sperând s ă-l țin Să m ă ierte Sfântul Ilie Sub pleoape câteva minute. Că fumam ascuns ă-n c ăpi ță ! Întreb un chip str ăin În Sud am venit ca adult. Într-o oglind ă pal ă Riduri sap ă stre șini privirii, De e al meu sau Ascult ploi, de acum, de-demult, Numai vrea s ă par ă. Curgând prin uluc amintirii. Și-n haosul din minte, Râs de ape, Visare Suie în mine copil ăria, Scene vii și șoapte. În curtea nop ții mele alearg ă bidivii Mi-e mâna mai b ătrân ă Cu coamele topite în mâini de De mângâieri de țeluri surugii. . Și fa ța mai ridat ă Necheaz ă și frământ ă ______De ofuri din o țeluri. Universal ă brazd ă Odaia e umed ă înc ă. Cine e ști tu, Poeto? A câmpului de stele E stereotip dac ă afirm Cu ce drept taci, în lut? Visarea o reteaz ă. Că f ără tine e greu? Compune ți citadela Și sub copite-n fl ăcări În camera alb ă s-a furi șat ploaia Din tomuri de hârtie. Mu șcând din infinituri, Și oasele m ă dor; Diminea ța-ți râde în spini Cu lei se iau la trânt ă Sunt ani reumatici. De Imortela Crescându-mi alte timpuri. Ce vrei? Și eu sunt om! Și sear ă î ți transform ă În astrograme cercuri peste cercuri Privesc trandafirii ce domin ă Visul în p ăpădie. Șerpuiesc cu m ăr în bot, e șecuri. plumbul, Când s ărăcia gâlgâie Imperativa poft ă îngenuncheaz ă În înfundarea bolii le mai simt În buzunare sterpe, frica parfumul. Vrei Poezie! Și mu șc din coaja tare Sunt tineri. De anul trecut. O lume ipocrit ă Să definesc ispita. Întind o mân ă s ă-i simt, s ă-i s ărut E dincolo de prag. Înal ți și frumo și, cu armura de ace O alt ă, poc ăit ă, Prelungirea ve șniciei Refuz ă hibernarea. Din Cer î și face altar. Ei doar cer șesc c ăldura s ă-i îmbrace. Eu, între ele stau ca Cerber O prelungire a ve șniciei e ploaia. Sunt vis ători, ca mine, Printre sfin ți, O auzi c ăzând peste acoperi șuri Si revolta ți pe timp, Să mu șc din indolen ță , Știrbite de timp, Prizonieri în dragoste de via ță Să pun prostia-n cu ști . Peste pietrele amor țite în frig. Și ve șnicia furat ă din Olimp. Nu mai știu ce tr ăiesc: Sudul copil ăriei O toamn ă pentru c ă refuz ă Casa cu vr ăbii Copacii desfrunzirea? În Sud veneam în vacan țe, Tufe de zorele, înc ăpățânate Mă joc cu buclele norilor, Desenam pe uli țe de praf, Să-și etaleze înflorirea, Iasomia-și desfoaie parfumul, Seara citeam la opai țe Cu frunze negre de înghe ț Trandafirii îmb ăta ți de culoare Sau la lampa cu gaz, Sau iarn ă dezbr ăcat ă de n ăme ți? Îmi zâmbesc printre frunze și spini, Desenam pe asfalt. Amar ă-i trezirea f ără tine. Îmi deschid pleoapa și drumul. Eram mic ă, peltic ă, În limbi de v ăpaie focul trosne ște în Cu genunchii juli ți, sob ă. În casa cu vr ăbii e lini ște acum, Rodeam paie Mai ține și anul acesta? Într-n col ț îmi rev ăd tinere țea. Sau fluieram printre din ți. E bine! Sunt clipe îmbr ăcate-n armur ă de Făceam cas ă p ăpu șii, din lut, Lemn dup ă lemn înghite fl ămând ă vânt Cărămizi furam de pe vatr ă. ______și norii-s aici și aproape-i ating. De șiram fluvii de lân ă pe fus, Deschide u șa s ă-mi p ătrund ă În sud ălmi m ă-mbr ăca bun ă, toat ă. lumina! Stricam șira de paie- Să m ă strecor în firul de iarb ă, Îmi p ărea tobogan, s-ascult vr ăbii în triluri s ăltând, Sub c ăru ță f ără câte o oaie, să-mi fie istovirea u șoar ă. În bra țe mielul îl luam. Ștergeam cu n ăframa bunicii Și piatra din curte o simt Relieful de astrahan. Ascu țit ă sub talpa t ăcerii. Pisici se zgâiau pe vârful ulucii, Aș vrea doar durerea iubirii s ă-mi Bunicul înh ăma murgul la ham. strig Aveam și un mânz, pe Stelu ța. și s ă-mi plâng ă chicotul verii. Alerga cu noi, ca nebun ă, Vasile Mic DANIELA TRANDAFIR
59 Ioan Mărginean (n. 1954, jud. *** Bistri ţa-Năsăud), preot (în Mitro- polia Clujului, Maramure şului şi Hai s ă-ți spun Amelie Sălajului, Protopopiatul Dej), absolvent al Facult ăţ ii de Teologie Apa ca focul lumina cerul Ortodox ă din Sibiu (1977); Mângâind sub țiri r ădăcini A debutat ca poet târziu, fiind Ca ni ște flori girat de Ion Mure şan (volu- Căzute din vitraliul destr ămat mele Inevitabila c ălătorie , 2002, Cristelni ța, o lagun ă cu milioane de şi Monolog lâng ă lamp ă, 2006) şi de ochi Ioan Pintea ( Pas ărea din cerul gurii , 2004). Dintr-al meu se lumina de zi, Cel mai recent volum de poe- Fotograful desena catrene me, Anotimpul din Patmos (2010), a Pe chipul t ău, fost înso ţit de cuvintele de reco- Mir de nard, cedrii din Liban. mandare ale lui Ion Mure şan, Ni- chita Danilov, Daniel Cristea-Ena- M-am întors cu fa ța spre mine
Bunicii învie în copii che, Luigi Bambulea. Printre altele, *** Și palmele tremurau este coautor al unei monografii Uneori zeul moare, îl visez cu mult Și c ărțile î și multiplicau con ținutul locale; figureaz ă în câteva antologii înainte cu profil cultural / literar; a Trupul negru și rotund ca un ou se Verile calde sau toamnele mele coordonat, ca pre şedinte, Clubul rostogole ște peste mine Colorau cutiile de medicamente Cultural Euphorion, din Dej. Să preschimbe duhul focului în fraze De trei ori prunci ți-am adus sc ăldate de putere *** Să se joace cu tine Ochii îi erau lâng ă ape cântec Fiul de pe cruce adormit în orbite Se coboar ă la zece Ți-am scris numele pe sufletul meu A șaptea oar ă vântul smulgea Cărările atunci se deschid din fiece Ca pe hârtia purpurie fereastra poart ă Am l ăsat piciorul în p ământ Cu un deget înfipt în cuvinte Vin s ă ia lumin ă şi oamenii vin cu Trupul cuptor încins Târziu, în vinerea aceea, la taraba flori Mu șcând degetele z ăpezii aceea Cu pâini și cu doi pe ști Și sânul Femeii, care cocea întâia Cineva îmi zugr ăvea chipul pe Pe uli ți, la r ăspântii, nu mai sunt pâine caldarâmul nop ții vame și Pustiul venea mai apoi ca un dar Clopotul, cel pentru vii, cel pentru adus de departe *** mor ți Din verdele ultimei zodii Îl port peste tot – şi pe tine te port Dincolo de toate, fiul meu Era și pentru tine fiecare poem adus În leag ănul în care izbucne ște mereu Mă prind în mâna ta tremurând ă de pe cel ălalt t ărâm prim ăvara Singuratic e drumul râu s ălbatic Unde numele t ău arde Și-n potir, în focul ce arde și se Dorin ța mea a înghi țit oceanul şi te prinde un dor de semin țe de împarte la to ți Nu te va r ăni ochiul plin de mirare veac. Eu m ă topesc în dragostea lui Eli Când naufragiezi Și curg pe drumul ca un s ărut, *** Cuvinte abia rostite pe pânza La cap ătul c ăruia v ăd un lac ro șu. Fereastra ne trezea diminea ța cor ăbiilor Vor fi ape noi şi p ământuri noi Tot timpul între opt și nou ă Se adun ă ca buzele într-un s ărut Și biserica, Ramon, tot acolo de Acolo am putut încetini atingerile straj ă Și ropotul ploii și tabloul cu noi Dincolo de toate, fiul meu Să nu coboare lupii peste sat Ce îmb ătrânea pe un perete stabil. Trupul mi se-nvârte-n v ăzduh Nici înnopt ările s ă nu se Zmeu în nop ți înstelate rostogoleasc ă peste case. Nev ăzutele se faceau v ăzute, cerul și E atâta dep ărtare Știu c ă vor veni și patru îngeri pamantul – ca un cort, Pot s ă înghit cerul tot s ă ascult Chema ți de la cap ătul lumii Mai apoi din ceaiul febril plânsul t ău Să-și rosteasc ă rug ăciunea Știrile se mutau în urechile mele Pierdut într-o juc ărie stricat ă. Lâng ă cercurile pe care le-am Cineva m ă chema din buc ătarie desenat în ță rân ă, De și nu se vedea. Dincolo de toate, fiul meu Atunci când f ăceam linii drepte şi Aș fi putut s ă sar din pat Călătoria mea a înflorit ca într-un linii oblice. Ca dintr-o cas ă bântuit ă poem emigrant. Veni ți de lua ți și inima deschide ți Între cu țit și unt nu exist ă mil ă Și tr ăistu ța şi pâinea de lumin ă, Și nu știam de ce de la cealalt ă IOAN MĂRGINEAN Așeza ți-le peste suspinul vostru fereastr ă Și vinul va curge f ăcând drum nou Un soare se desena ca un fel de (Din volumul PATHETICA (în curs Prin hotarele lumii. umbr ă. de apari ţie)
60 Ochean întors numeroase documentare cu Shanghai sau Shenzhen, ora șe impun ătoare în China, ie șite peste noapte din mâinile uluitor de harnice ale constructorilor Am primit cu oarecare dezam ăgire chinezi, dar nici Istanbulul nu vrea s ă se anularea unei excursii în Vestul Europei lase mai prejos. Maria, o foarte erudit ă și oferta agen ției în schimb a unui ghid ă, originar ă din Piatra Neam ț, itinerar în Turcia. Trec peste căsătorit ă cu un turc și stabilit ă în resentimentele istorice cauzate de Antalya, ne-a m ărturisit c ă frenezia hărțuielile Imperiului Otoman în câteva constructiv ă în domeniul edilitar face ca secole de Ev Mediu și m ă opresc la cea aceast ă industrie s ă se situeze pe locul mai recent ă preten ție a fostului vecin al patrulea în ansamblul economiei imperial de a ridica o moschee uria șă în turce ști. O dovedesc sutele de kilometri chiar inima capitalei noastre. Știu c ă de autostr ăzi, numeroasele tunele și ______îndat ă dup ă c ăderea dictaturii viaducte, edificiile care str ăpung cerul. ini țiale nu este cunoscut ă. Principala comuniste românii au dat buzna la turci Am r ămas cu gura c ăscat ă la vederea migra ție s-a produs în evul mediu, când ca s ă cumpere tot ce se putea cump ăra Istanbului în nocturn ă, amintindu-mi s-au r ăspândit de-a lungul Asiei, în de la Istanbul și s ă vând ă acolo tot ce se cât de cufunda ți în bezn ă eram noi în Europa și Orientul Mijlociu. În 1453, putea vinde din r ămășițele unei vremea dictaturii, cel pu țin în „deceniul au cucerit complet Imperiul Bizantin, economii puse pe butuci de democra ția de aur”. Nu știu cum o fi ar ătat m ăre țul capturând Constantinopolul în timpul „original ă”. N-am fost niciodat ă ora ș turcesc pe atunci, dar aparen țele de domniei lui Mehmed II. Expansiunea și animat ă de asemenea inten ții speculante acum pledeaz ă pentru un standard domina ția otoman ă ajung în punctul de „bi șni ță ”, forma primitiv ă a foarte înalt de urbanizare. culminant în timpul lui Suleiman Mag- spiritului capitalist la noi. M-am l ăsat A doua zi, f ăcând un scurt tur al nificul. Apoi, dup ă înfrângerea Impe- covins ă de oferta agen ției și iat ă-mă ora șului doar pentru a ne familiariza cu riului Otoman în Primul R ăzboi Mon- inclus ă într-o excursie de nou ă zile pe zona european ă și zona lui asiatic ă, am dial, vom asista la dezmembrarea lui ca meleagurile vecinilor no ștri puternici. reflectat la unicitatea Istanbulului, și a tuturor celorlalte imperii contem- Traversând Bulgaria pe la Velikovo așezat pe dou ă continente, înconjurat de porane lui. Apari ția în destinul Turciei Tarnovo, am ajuns la Istanbul noaptea. ap ă cât cuprinde, aflat la confluen ța înfrânte a lui Mustafa Kemal Atatürk a Bulgaria mi-a l ăsat o impresie dintre Orient și Occident. S ă men ționez fost providen țial ă. În loc s ă se cufunde dezolant ă: șosele mult mai degradate că înainte de a ajunge la bulgari, am în depresia înfrângerii și a destr ămării decât cele române ști, atât de hulite, sate zăbovit pu țin în Bucure ști. Imaginea imperiale, Turcia sub Atatürk și-a des- par țial abandonate, cu multe case în capitalei noastre a p ălit cu totul în fa ța coperit voca ția modernit ăț ii. Persona- ro șu, neterminate, cu o fa țad ă cel pu țin ora șului de pe Bosfor. De la hiti ți pân ă litate remarcabil ă i-a condus pe turci pe stranie, pe care era dispus un geam la otomani numeroase civiliza ții s-au calea reformelor radicale de ie șire din îngust doar în partea stâng ă, ceea ce nu perindat în perimetrul Turciei de ast ăzi, tradi ționalismul izola ționist spre o or- mai v ăzusem nic ăieri. Dar, mi-am zis, lăsând vestigii arheologice și istorice, ganizare republican ă într-o societate se- acesta este specificul local. M ă intriga care fac din aceast ă țar ă o țint ă major ă a cular ă. În 1923 e recunoscut ă interna- plasarea ferestrei pe fa țada de la strad ă turismului interna țional. În jurul anului țional Republica Turc ă prin Tratatul de atât de asimetric. Și ciclopii aveau un 1200 î.e.n., vestul coastei anatoliene a la Lausanne. Atatürk a asigurat Turciei ochi, dar a șezat în mijlocul frun ții, nu fost locuit de greci, care au fondat colo- un rol în lumea contemporan ă de putere pe o latur ă a ei. Cât privesc multele niile Milet, Ephesus, Smyrna, Byzan- regional ă, de care se ține seama în case neterminate, mi s-a explicat c ă, tium. În antichitatea greac ă, Istanbulul a rezolvarea celor mai importante lăsându-le în aceast ă faz ă, proprietarii purtat numele de Byzantion. În secolul probleme în Orientul Mijlociu. Pozi ția nu pl ătesc taxe imobiliare. Intrarea în al cincilea î.e.n., Anatolia era o zon ă Turciei la marginea continentelor îi Istanbul a fost cu atât mai contrastant ă important ă a primului imperiu persan. confer ă misiunea de moderator între cu cât venea dup ă hectare de teren Dup ă înfrângerea lui Darius III de c ătre Orient și Occident. Mausoleul arabil pârjolit, dar trebuie s ă men ționez, Alexandru cel Mare în 323 î.e.n., cople șitor al lui Atatürk de la Ankara lucrat, localit ăți cenu șii, oameni regiunea a trecut sub controlul acestuia. exprim ă reveren ța deosebit ă pe care zbur ătăci ți, ici, colo, aparen ța unei Dup ă moartea lui Alexandru cel Mare, poporul turc o are fa ță de eroul s ău. totale lipse de dinamism socio- Anatolia, ca parte a imperiului seleucid, Vizitându-l, am reflectat la neglijen ța economic, ceea ce îndat ă ce treci a fost implicat ă într-un r ăzboi dezas- administra ției române ști înainte și dup ă grani ța turc ă se schimb ă total, de parc ă truos cu Roma, devenind parte a repu- 1989 fa ță de monumentele noastre ai fi pe alt ă planet ă. Mi-am zis, ce blicii romane. Procesul heleniz ării înce- istorice și culturale. Monumente și case difern ță pot face grani țele uneori! put sub Alexandru cel Mare se va memoriale l ăsate în paragin ă g ăse ști la Panorama Istanbulului noaptea ne-a intensifica în timpul st ăpânirii romane. tot pasul în România pentru c ă ne-a tăiat r ăsuflarea. Pe kilometri întregi se Constantin cel Mare (a domnit între caracterizat și înc ă ne caracterizeaz ă o înal ță blocuri uria șe á la Manhattan, 306-337 e.n.) a mutat în 330 capitala iresponsabil ă nep ăsare fa ță de valorile mai bine zis, á la Dubai, Abu Dhabi, imperiului de la Roma la Byzantion, trecutului, fa ță de dovezile istorice ale iluminate feeric, cu jocuri ame țitoare de veche a șezare greceasc ă și a numit-o vie țuirii noastre pe teritoriul despre care forme geometrice multicolore, Constantinopole, dup ă numele s ău. spunem c ă îl locuim neîntrerupt de fascinante, feerice. Mi-am zis pe dat ă c ă Constantinopolul va deveni capitala Im- dou ă mii de ani și mai bine. De aceea na țiunile orientale s-au luat la întrecere periului Bizantin (330-1453), care con- nu o dat ă ne c ăut ăm argumentele la care s ă construiasc ă mai cutez ător, mai ținea cea mai mare parte a Turciei de a istoricii vecinilor sau în cine știe ce sincronizat cu noua frumuse țe Turcii au migrat spre vest din Turkestan descoperiri ale cercet ătorilor str ăini. → arhitectonic ă a secolului 21. Am v ăzut și Mongolia de ast ăzi. Data expansiunii SILVIA URDEA
61 Istoria milenar ă care s-a jucat pe numele. La acela și hotel au mai tras Brâncoveanu turcilor ca s ă cumpere teritoriul ocupat ast ăzi de Turcia se Atatürk, regina Elisabeta a II-a, Greta pacea și lini ștea celor 26 de ani de poate descifra în bog ăția de vestigii Garbo, Alfred Hitchcock, Ernest domnie, tot atâ ția ani de prosperitate și arheologice și edificii impun ătoare. Nu Hemingway. înflorire cultural ă pentru Țara po ți s ă nu observi de la prima vedere Mihail Sadoveanu a c ălătorit în 1929 Româneasc ă. La temelia bog ăției din zidul lui Teodosiu II (401-450 e.n.), la Istanbul împreun ă cu Ionel Istanbulul de ast ăzi st ă și sudoarea fortifica ție care a ap ărat Teodoreanu și so ția acestuia, Ștefana româneasc ă, dup ă cum aurul din Constantinopolul timp de opt sute de Velisar-Teodoreanu pentru a se muzeele Vienei a fost jefuit pe nedrept ani. Și împ ăratul Constantin I (280-337 documenta în vederea redact ării din Apusenii no ștri, pe când românii e.n.) a contribuit la ridicarea de romanului s ău Zodia Cancerului sau erau o na țiune tolerat ă. Martirii fortifica ții de ap ărare, dar zidul se leag ă Vremea Duc ăi-Vod ă, publicat în acela și Brâncoveni au fost canoniza ți de c ătre de numele lui Teodosiu II, care s-a an la editura ”Na țional ă” S. Ciornei. Biserica Ortodox ă Român ă și de dedicat ridic ării zidului de ap ărare dup ă Scriitorul dorea s ă viziteze locurile întreaga Ortodoxie, care i-a înscris în căderea Romei în mâinile go ților în 410 legate de istoria Moldovei pentru ca calendarul s ărb ătorilor religioase pe 16 e.n. Fortifica țiile lui Teodosiu se întind descrierile sale s ă fie cât mai veridice. august, când comemor ăm pe Sfin ții de la ță rmul M ării de Marmara pân ă la Oricât de atr ăgător ar fi Istanbulul, Mucenici Brâncoveni. Cornul de Aur, în întregime terminate pentru noi românii va avea întotdeauna La distan ță de trei secole dup ă în 439 e.n. Aceste fortifica ții sunt o rezonan ță tragic ă, de și ne despart Brâncoveanu, asasinarea jurnalistului considerate cele mai viguroase din veacuri de decapitarea voevodului Jamal Khashoggi la consulatul saudit istoria antic ă și medieval ă. Este cu Constantin Brâncoveanu împreun ă cu din Istanbul pe data de 2 octombrie adev ărat monumental ă aceast ă cei patru fii ai s ăi și cu ginerele s ău 2018 ne d ă aceia și fiori de groaz ă și ne construc ție bine conservat ă și bine Enache. A fost numit ă cea mai cumplit ă oblig ă s ă ne întreb ăm cum de este între ținut ă ast ăzi. execu ție din istorie. posibil s ă se mai petreac ă fapte de o Colindând pe jos Istanbulul te Ea s-a petrecut la 15 august 1714 asemenea barbarie în epoca celei mai izbe ști de atâtea monumente faimoase când voevodul împlinise 60 de ani. avansate știin țe și tehnologii. De unde în toat ă lumea, precum Agia Sofia, Dup ă torturile groaznice îndurate la deducem c ă tehnologia și știin ța nu-i Moscheea Albastr ă, Palatul Topkapi, Edicule, închisoarea celor șapte turnuri, fac pe oameni mai oameni, mai buni. Coloana lui Constantin și altele, iar o în diminea ța fatalei zile domnitorul cu Suntem obliga ți s ă constat ăm c ă natura croazier ă pe Bosfor te încânt ă prin fiii s ăi și ginerele s ău au fost adu și în absolutist ă a puterii nu s-a schimbat în podurile peste Bosfor, palatul cămăși în pia ța situat ă peste drum de esen ța ei și c ă marile state sunt tot atât Dolmabahce, Moscheea lui Suleyman Galata. Sultanul Ahmed al III-lea i-a de neputincioase ca reac ție în fa ța r ăului Magnificul ș.a. Vile cu cele mai invitat s ă asiste la execu ție pe absolut. Puterea exercitat ă f ără limite a inspirate siluete situate pe colinele care ambasadorii din Vene ția, Fran ța, rămas tot atât de terifiant ă. Despo ții nu înconjoar ă Bosforul completeaz ă Anglia, Imperiul Habsburgic și Rusia, au moral ă. Khashoggi a fost jurnalist la imaginea unei foste capitale imperiale adic ă pe reprezentan ții marilor puteri Washington Post , editor și manager la opulente și adus ă la zi în domeniul europene. canalul de TV Al Arab-News . arhitectonic. Dup ă refuzul de a trece la El a îmbr ățișat o pozi ție dizident ă Gra ție istoriei sale, frumuse ții mahomedanism Brâncovenii au fost fa ță de abuzurile monarhiei saudite. arhitectonice și a șez ării pitore ști pe decapita ți, iar capetele lor înfipte în Asasinarea lui ridic ă problema libert ății șapte coline în jurul Bosforului și al suli țe au fost plimbate pe str ăzi. jurnalistului redus la t ăcere și chiar ucis Mării Marmara, Istanbulul a atras vizita Trupurile le-au fost azvârlite în apele pentru opiniile sale discordante cu ale multor personalități europene și Bosforului, de unde cu ajutorul puterii. Nu alta este atitudinea fa ță de americane. Pierre Loti (1850-1923) Patriarhiei Constantinopolului la Julien Assange. Totalitarismul î și face autor francez și ofi țer de marin ă s-a interven ția Doamnei Maria, so ția tot mai mult loc chiar și în democra țiile înamorat de ora ș dup ă prima sa vizit ă în marelui voevod, au fost pescuite. În vestice. Jamal s-a deplasat la Istanbul la 1876, când a decis s ă se stabileasc ă nu 1720 osemintele lui Constantin consulatul saudit pentru ob ținerea unor în districtul Pera, unde erau concentra ți Brâncoveanu au fost aduse în țar ă. documente necesare c ăsătoriei. europenii, ci în cel mai sacru perimetru, Oric ărui român îi st ăruie în minte Viitoarea so ție îl a ștepta afar ă. Jamal a în Eyup, interzis cre știnilor. De pe năpraznica întâmplare, expresie a intrat, dar n-a mai ie șit niciodat ă din dealul care-i poart ă numele P. Loti a tiraniei absolute a acelor vremuri, consulat. contemplat panorama splendid ă a exercitat ă de imperii asupra ță rilor mici. Agen ți ai guvernului saudit l-au Cornului de Aur cu domurile, Câ ți galbeni nu a pl ătit Constan știn sugrumat și apoi i-au dezmembrat minaretele și moscheile sale. ______corpul în cel mai bestial mod posibil. Îndr ăgostit de o turcoaic ă i-a dedicat o Oficialii turci au dat publicit ății un nuvel ă care-i poart ă numele Aziyade . document audio din care rezult ă c ă Agatha Christie (1890-1976), asasinarea a fost ordonat ă de Prin țul autoarea britanic ă de proz ă cu suspans Mohammed bin Salman, șeful și romane detective a conceput la guvernului saudit. CIA a ajuns la Istanbul faimoasa nuvel ă Crima din aceea și concluzie. Au urmat minciuni Orient Expres, pe care a scris-o în din partea oficialilor saudi ți, cum se camera 411 la luxosul hotel Pera întâmpl ă de obicei, apoi s-au f ăcut Palace, unde tr ăgeau celebrit ățile care arest ări și condamn ări ca s ă se călătoreau de la Paris la Istanbul cu mu șamalizeze totul. Principalul vinovat trenul Orient Expres. rămâne neatins. Prozatoarea a ales întotdeauna Păcat c ă frumuse țea Istanbulului Vasile Mic camera 411, care de atunci îi poart ă este tulburat ă de asemenea orori.
62 Efigii nia şi ajunge la Paris (1937) cu o burs ă acordat ă de statul francez pentru doctorat. Colabor ările la revistele de „Cioran e o inteligen ţă pur ă... cultur ă: Gândirea, Revista de filozofie Ceea ce e ciudat la Cioran nu e şi Convorbiri literare atrag aten ţia nelini ştea de a fi om, ci nelini ştea de a asupra originalit ăţ ii interpretative a fi român.”, zice Petre Ţuţea și poate unor no ţiuni filozofice fundamentale: că ceea ce spune referitor la Emil Timpul , prezen ţa şi prezump ţia lui în Cioran ar putea fi not ă determinant ă a raport cu omul, de aci constanta „echipei ” Noica, Eliade, Țuțea destinului pe care îl surprinde în Vulc ănescu și, sigur, Cioran, pentru ipostazele originare: „Echilibrul care observa ția filozofic ă se define ște omului în lume este dependent de printr-o c ălătorie intelectual ă profund modalitatea de vie ţuire a timpului ”, analitic ă în care valorile umanit ății spune Cioran, ceea ce trebuie s ă întâlneasc ă specificul înseamn ă aşezarea aceea personal ă românesc. în perimetrul unei atitudini în care Dar... o epoc ă istoric ă bulver- acceptarea temporalit ăţ ii poate fi sat ă de schimb ări radicale implic ă imediat ă ori îndr ăzneala traducerii ______muta ții valorice derutante, individua- lui în termenii permanen ţei. Astfel; destinul românului, definirea litatea culturii contureaz ă șansa sau Spa ţiu l, reprezentare exteri- structural ă a acestuia, fie ca neam fie ne șansa confrunt ării cu realul oar ă, dar cu prec ădere, element ca individ, e inevitabil ă. subliniind ori estompând valoric... al „mobilit ăţ ii interioare ” specifice Sigur, nu întotdeauna ne place dup ă cum știm. capacit ăţ ii umane de elaborare a unei ce spune, dar dac ă avem curajul O lucid ă cantare a ceea ce se forme de reinterpretare. privirii în oglind ă, putem accepta c ă întâmpl ă cu un r ăzboi mondial în De aci, călătoriile filozofice ale are dreptate, c ă ne define şte lucid, care se pr ăbu șesc imperii și se retra- lui Cioran se întâmpl ă într-un univers fără r ăut ăţ i gratuite, doar cu durerea seaz ă frontiere, cu revolu ții social- determinat de pendul ări între „ culmile constat ărilor dezolante. politice marcate de violen țe și dis- disper ării”( cum singur le define şte ) Zice Cioran, autoanalitic: trugeri, dar mai ales cu acel apogeu al şi accept ări - resemn ări - ar fi parc ă „Sunt eu ? Nu sunt eu ? R ămân mor ții din cel de al doilea r ăzboi mai corect. perplex în fa ţa anilor, a mondial devine o evadare intelectual ă Ceea ce mi-a pl ăcut în scrierile evenimentelor şi a atâtor cuvinte cu cu sau f ără gre șeli de interpretare, dar lui Cioran este insisten ţa cu sens şi f ără sens. sigur datoare realului. care judec ă existen ţa uman ă, Cum s ă nu fiu contaminat de un Dintre to ți cei a c ăror gândire a sentin ţele lui, chiar dac ă sunt în inepuizabil orgoliu, de credin ţa în pendulat între exaltarea ideilor, a defavoarea subiectului, demonstreaz ă sine şi de victoria asupra fricii de studiului, a pasiunii de a descoperi ori o profund ă în ţelegere a ceea ce ridicol ? exprima adev ărul și confuziile numim umanitate , fie c ă se opre şte Adev ărul este c ă credeam în ideologice, fie de dreapta fie de asupra istoriei, întrând mai mereu în mine, c ă-mi arogasem o soart ă şi c ă stânga, Emil Cioran dezv ăluie o teritoriile discutabile ale mitului- tensiunea interioar ă era între ţinut ă inteligen ță a c ărei dominant ă afectiv ă „form ă de istorie pentru acei care de un vârtej în acela ş timp rafinat şi îi propune la numai 23 de ani jocul simt trecutul ca actual ” ori a sălbatic. periculos de tentant al balansului simbolurilor, „realizarea în concret a Secretul meu este simplu : n-a- via ță -moarte; scrie în 1934 „ Pe universului ”, fie c ă se zbate în apele veam sim țul măsurii. În fond aceast ă- culmile disper ării “ (pentru care misterioase şi deci neclare ale vie ţii i cheia oric ărei vitalit ăţ i.” prime şte Premiul Comisiei pentru interioare pe care pe drept cuvânt o Acest „cuvânt înainte ” al scriitorii tineri needita ţi şi Premiul consider ă mult mai complex ă şi mult volumului „Singur ătate şi destin ” Tinerilor Scriitori Români.) în care mai incitant ă decât realitatea (ap ărut la Humanitas în 1991) enun ță decisiv: „ Nu merit ă s ă te imediat ă. deschide por ţile dialogului, ale deranjezi s ă te omori, de vreme ce te Exist ă în scrierile lui Cioran o pătrunderii în atât de chestionabilul omori întotdeauna prea târziu.” idee dominant ă, obsesiv ă chiar: univers cioranian; filozoful se raportul Om -Destin , pe acesta din dezv ăluie f ără menajamente şi ne Forma ție fireasc ă? urm ă considerându-l „ expresie a ghideaz ă c ătre o lume care, f ără s ă sâmburelui substan ţial al fiin ţei ”. ştim, ne este familiar ă şi tot f ără s ă Emil Cioran se na şte la 8 Astfel; fiecare individ reprezintă „un ştim ne surprinde prin superioritatea aprilie, 1911 la R ăş inari - satul acela destin nu atât în m ăsura în care gândirii. din vecin ătatea Sibiului din care s-a participi( ă) la esen ţa universal ă, cât Om extrem de fr ământat acest ivit şi Octavian Goga, poetul în m ăsura în care tinzi(de) s ă Emil Cioran, pe care francezii şi-l „pătimirii noastre ” tot în aprilie (1- realizezi(e)o esen ţă proprie ”, fără revedic ă (scrie din 1948 numai în 1881) şi tot fiu de preot - a studiat ca „prin aceasta r ădăcinile metafizice francez ă) dar despre care noi ( şi ei) filozofia şi literele la Bucure şti, ale destinului …” s ă fie deteriorate ştim c ă e român. merge cu o burs ă de studii în Germa- ori distruse. MARIA CECILIA NICU
63 NU L ĂSĂM doar c ă orgolioase și crude ele prefac misterioasele În crezul nostru ferm dar vis ător păduri de creste Că n-om fi-ndat ă secera ți de timp în catedrale mortuare Tr ăim într-un extaz tulbur ător și v ăzduhul înghe țat Ca zeii în magnificul Olimp. în t ărâmul clopotelor mute,
Nu știm ce-i teama ori o nimicim, eu biet salahor sisific Deschidem por ți c ătre necunoscut, aș preface mereu și mereu Str ăbatem z ări pe care le dorim toate nelini știle omene ști ______Uitând c ăderi și tot ce ne-a durut. în foste și senine zile Din ghemul de iubire cuiburi de vise împlinite. Alegem tr ăinicia, Vrem s ă pricepem tot ce-i Și-i scoborâm luceferi nep ătruns; DEMONUL Să-nfrunte ve șnicia Tainele din suflet și cuvinte,
Să prindem uciga șul gând ascuns, În sufletul ei pur Și dincolo de ast ăzi Ce-mpânze ște lumea cu morminte. ca lacrima de copil Putea-va fi și mâine visurile se aprindeau De va voi sorocul Și veghea ți de idealuri pure, str ălucind ca astrele Cel h ărăzit de zâne. Într-o clip ă magic ă, senin ă, de pe infinitul ceresc
Nu l ăsăm mirajul s ă ne fure și fiecare gând era SALAHOR SISIFIC Inundarea vie ții cu lumin ă. un luceaf ăr al dimine ții îns subit din tenebre ă Așa de mult a ș vrea s ă fiu NOROCUL I ZÂNELE s-a ivit un demon Ș - acum și tot mereu - cu înf ățișare și Craiul care st ăpâne ște De când e lumea lume, inocen ță de înger nelini știle omene ști Cu zisa și cu datul, dar mincinos și tempest precum z ăpezile Ne str ăduim frenetic iar universul ei fabulos - Împ ărătesele Everestului - Să d ăruim visatul deveni un infern. îi st ăpânesc în ălțimile, IULIU IONA Ș ______
AM ÎNV ĂȚAT CE E R ĂBDAREA ACOPERIT Ă CU De când mi-au asfin țit fricile târziul a plecat pe șine. CIFRE E cald în fiecare șoapt ă a ta, lini ștea picur ă din surâsul blând, Azi noapte în prag a ruginit o întrebare. Surâsul meu e gleznele neîmblânzite refuz ă s ă înveleasc ă uitarea. Azi am uitat înc ă de la na ștere. primit foarfece pentru aripi, inventez uit ări simple ca s ă Am crescut f ără nume p ământesc. R ăsplata e ars ă pân ă la pot rupe o bucat ă din trup. os, Îmi vine s ă strig mâna stâng ă picteaz ă pove ști din pielea altei vie ți mult - nu ai ce c ăuta aici când nimeni nu ți-a mângâiat sufletul, prea obosite, când fotografii respir ă doar a mirare. ca un palton sub țire singur ătatea îmi înc ălze ște genunchii, doar pantofii purta ți de mine îmi în țeleg cuvintele-mi PESTE TRUPUL DESENAT PE ASFALT încurcate. Am înv ățat ce e r ăbdarea acoperit ă cu cifre, acum arde pân ă la scrum. Un copac respir ă cuvinte de dragoste. Febra și-a pus ve ștmintele la uscat, doar degetele știu s ă Diminea ța e o tain ă cusut ă pe mijloc dea foc gândurilor într-un cub de p ământ. peste trupul desenat pe asfalt câini înfometa ți p ăș esc în căutarea ta. PLOU Ă CU TIMP PROASP ĂT Urme desprinse din pietre trosnesc pe la col țuri, strivind o simpl ă alunecare în pasul meu. Prin toate col țurile se ascunde albul în negru, culoarea acoper ă ca o r ăsplat ă triste țea și nu-și aminte ște UN APUS SE PLIMB Ă PRIN ORA ȘUL MEU TRIST de t ălpile tale. Întreb ări ce-au adormit în miros de ploaie destram ă Fluviul poart ă sânge de p ăpădie, dimine ți. în preajma poe ților nu-i loc de odihn ă Plou ă cu timp proasp ăt peste clipe, peste pere ții ce ascund în fiecare or ă t ăcerile caut ă întunericul în lemnul adormit pete neb ăgate-n seam ă. din sertare. Doar fotografiile ce respir ă m ă pot ridica. Așteptarea respir ă și nu poate min ți. Un apus se plimb ă prin ora șul meu trist, NU AI CE C ĂUTA AICI! mâinile scriu pentru îngerii ce m ătur ă întristarea. Rochia de bal r ămas ă în fotografii mi-o voi pune, La ora 5 Picasso se hr ăne ște cu îndoieli, a șteptarea e de astfel voi începe cu un surâs. lemn. MARILENA APOSTU
64 contemporane. Cu siguran ță , la deschiderea arhivelor peste trei decenii, istoricii vor afla lucruri și mai interesante cu privire la
sau NASC ȘI ÎN APUSENI, LA comportamentul vremelnicilor de azi, CERGHID, OAMENI. care ne umple de ru șine ca na ție cu (III) ignoran ța și slaba lor preg ătire în a Sfântul Vladimir Ghika pe conduce diferite sectoare, unele vitale. meleaguri nipone Pentru c ă istoria nu le va ierta păcatele, iar poza lor grav ă de azi la Diplomatul român a fost con ști- care vegheaz ă cu grij ă va fi ștears ă pe ent de chemarea lui Iorga că: „Fără veci. Se vor cruci urma șii când din steag de cultur ă un popor e o gloat ă perspectiv ă istoric ă vor constata, nu o oaste”. A preg ătit cu mult ă minu- citind rapoartele, depe șele și propune- țiozitate și tact o conferin ță despre ______rile sale, ce suspu și indolen ți și prezen ța în Japonia a fericitului p ă- firesc, s-a reîntâlnit cu prietenul lui, incapabili am avut în diferite institu ții, rinte Vladimit Ghika, românul intrat japonezul S. Yamamoto, cu alte la vârf. Cu siguran ță , anali știi ca Sfânt în lumina altarelor Bisericii personalit ăți nipone și cu ambasadori viitorului vor fi uimi ți de improviza ția Universale în 2013, misionarul care a ai unor ță ri europene. Se men ționeaz ă și nepotismul dâmbovi țean perpetuu, vizitat arhipeleagul nipon de dou ă ori: că rug ăciunile în limba japonez ă ale de dezinteresul, lipsa de preg ătire a în 1933 și 1936. Afl ăm de la Radu Monseniorului Ghika, cel care se multora dintre ei, cât și a unui Șerban c ă și la 80 de ani de când tr ăgea din os domnesc și dintr-un profesionalism elementar. marele, modestul ierarh pelerin a p ășit diplomat de mare clas ă, Sfânt de pe teren nipon se mai resimte în acum, se p ăstreaz ă la Bucure ști. Ambasador – Rara Avis Japonia umbra Sfântului român, se Un gest de marcare a prezen ței în mai știe despre prezen ța sa în diferite spa țiul nipon a f ăcut ambasadorul În acela și timp, vor fi ferici ți cei localit ăți și despre întâlnirile avute, român și față de ieromonahul Anatolie care vor constata c ă în aceast ă mare existând documente în aceast ă direc ție Tihai, din Chi șin ău, cel care a sosit în cen șie a inculturii și dezinteresului la Tokyo, la Bucure ști și în întreaga Japonia în 1872, împreun ă cu actual a existat și câte o Rara avis – lume. Ambasadorii români din Italia, muzicologul Dimitrie Livovschi, ale precum autorul c ărții la care ne din Turcia – unde s-a n ăscut Vladimir cărui lucr ări muzicale pot fi întâlnite referim . Ghika – din Fran ța, unde a fost în interpret ări la slujbele ortodoxe din Cum relevam mai sus, România a extrem de productiv, nu îmi amintesc arhipelag și despre care afl ăm tot felul avut o mare șans ă c ă solul poporului să fi f ăcut ceva pentru cinstirea sa, cu de m ărturii, ei stabilindu-se aici. român pe meleaguri nipone, în cea de- toate c ă avem acolo chiar centre de Sunt acestea doar câteva momen- a doua decad ă a mileniului al III-lea cultur ă. E bine c ă a g ăsit de cuviin ță te legate de reprezentarea cu demni- n-a precupe țit niciun efort de a cu- să îl cinsteasc ă diplomatul român în tate al ță rii, a culturii și spiritualit ăț ii noa ște și a practica genul caracteristic Țara Soarelui R ăsare, unde înc ă mai ei de diplomatul poet, Radu Șerban. pentru aceast ă cultur ă – h a i k u-u l – circul ă legenda c ă, urmare a Despre înf ăptuirile în plan economic, autodisciplinâdu-se în disciplinarea binecuvânt ării sale, Împ ăratul afl ăm destul de pu țin. N-a avut cuvintelor. Nepotul primului Episcop Hirohiro ar fi avut un fiu, acesta ambasadorul român un dialog u șor cu român în America, urma șul venera- născându-se exact la nou ă luni dup ă autorit ățile române ști pentru a bilului Policarp Moru șca, s-a dovedit primirea Mons. Ghika, trimis al Papei conveni o seam ă de contacte politice a fi un caracter dârz și hotârât în mo- de la Roma la Tokyo /p. 227/. Se știe și economice în plan bilateral. mentul în care a decis și a purces s ă că în România, înc ă din 1913 Prin țesa Alte interese plasau undi țe în excaladeze Muntele Sfânt Fuji. Și, Maria a constatat ca infirmier ă în Marea Japoniei, de care ambasadorul nici în acel loc – sau mai ales acolo – spitalele de lupt ă de pe frontul se folosea și el pentru a populariza fiind mai aproape de cer, nu î și uit ă balcanic c ă Monsieniorul Ghika „era România. Sunt alții, care nicio str ăbunul, reamintindu-l cu sentimen- prin firea sa un sfânt”. asemenea prezen ță nu fructific ă. te de „evlavie și semerenie” pe sacer- Nu i-a sc ăpat diplomatului român Îmbucur ător c ă întotdeauna a avut un dotul nepereche, căruia i-a închinat o niciun document japonez cu privire la dialog mai u șor și mai accesibil, a ș ampl ă monografie. Am spune: cadrul prezen ța pelerinului român în Japonia, spune chiar cordial, pentru ceea ce s-a era propice, momentul insolit. F ără s ă faptul c ă mesagerul pontifical a vizitat realizat în plan cultural, spre binele ne spun ă m ăcar, dac ă vreun român a leprozeria de la Koyama, ora șele culturii române ști și japoneze. mai încercat un asemenea gest. Am Nagasaki și Fukuoka, muntele Fuji și Autorul exprim ă o mare putea b ănui c ă nu, dac ă enumerate sta țiunea Nikko. Aici, „a binecuvântat am ărăciune cu privire la neîmplinirile sunt doar excalad ările unui englez, la terenul cump ărat de Gheorghe madatului s ău, ca urmare a 1868, iar în anul urm ător, a so ției Stoicescu, îns ărcinatul cu afaceri neîn țelegerii din partea celor chema ți ambasadorul britanic. român, unde se va construi apoi „Casa să ac ționeze în direc ția respectiv ă. Înainte de ajunge pe piscul Româneasc ă”, cu amenaj ări menite s ă În aceast ă mini-enciclopedie muntelui atât de cântat de marii arti ști prezinte vizitatorilor cultura noastr ă”. nipono-român ă, posteritatea va g ăsi japonezi și ai lumii, Radu Șerban, a /p. 241/; iar la Tokyo Monsieniorul a modul de manifestare inadecvat al compus haiku-ul: → vizitat mai multe temple și, în mod autorit ăților române ști la realit ăț ile NICOLAE MARE Ș
65 Munte neurcat, Un dineu de rar ă ținut ă oferit de Amvon de aer sacru: Împ ărat absen țe motivate
Des ăvâr șirea. În închiere, prezint descrierea so- Ce a sim țit „în vârful cerului” br ă a primirii pe care i-a f ăcut-o am- speran țele au subtitrat descrie sobru autorul, ca pentru isto- basadorului român și so ției sale aceea și tinere țe caloric ă rie: Cerul î și amalgama culorile la Împ ăratul și Împ ărăteasa Japoniei, la copil al lui Dumnezeu răsărit, pe m ăsur ă ce str ălucirile ur- 29 octombrie 2015, în cadrul unui să nu țipi cau, tot mai intense, desenând pe ce- dineu care a durat trei ore și în care: îmi caut absen țele rul alibicios drapelul Japoniei: un „Dincolo de experien ța personal ă, ele- pe domeniul identit ății cerc de foc pe fundalul albi. Cu ochii vata ambian ță , conversa țiile, perfectul la cei doi lei din fa ța sanctuarului, sunt un punct de echilibru protocol, ținuta de mare ceremonie, saturat de propriile idei vedem o imagine dihotomic ă: via ță și bucatele alese, farfuriile cu emblema moarte, lumin ă și întuneric, ascensiu- aurie etc., etc. și, mai ales, c ăldura su- ca o amazoan ă coapt ă în dorințe ne și c ădere, s ănătate și boal ă, închis- fleteasc ă și afabila considera ție pentru freatice deschis, sus și jos! Aceasta r ămâne oaspe ți, s-a conturat unicitatea mo- motivez nefiresc drept singura descriere veridic ă a mentului. Chiar și sticlele de vin pur- sevrajul duminicilor carnale lumii f ăcut ă pe vârful Muntelui Sfânt tau pe etichet ă aceea și emblem ă impe- Fuji de un ambasador român. Din rial ă, de și con ținutul era fran țuzesc, neîmblânzit ă par chiar mai modestia proverbial ă, Radu Șerban nu de cea mai înalt ă calitate. De fapt, în- frumoas ă ne-o spune, dar gestul lui a trezit cu tregul meniu s-a dovedit a fi fran țu- la prima ninsoare siguran ță o mare simpatie și admira ție zesc. A șezat la mas ă în fa ța Majest ăț ii la cancelaria Împ ăratului, a primului Sale Împ ăratul și în stânga Împ ărăte- anonim ă ministru și mai tuturor deminitarulor sei, am tr ăit privilegiul de a dialoga și japonezi. Am spune o empatie sui- a asculta aprecierile la adresa Româ- gânduri bipede traverseaz ă generis. La fel și cele peste 2000 de niei, vizitat ă de cei doi în 1979, dar și premoni ția secundelor tr ădate haikuri scrise de diplomatul român. memoriile din via ța personal ă și din din punctul a în punctul b Nu m ă feresc a spune, ca fost tradi țiile nipone. Imposibil s ă nu simt diplomat, c ă Radu Șerban de la cum pot înv ăța mersul în mâini smerenia și modestia cuplului imperi- când bra țele mele Cerghid a mi șcat toate resorturile de al, manierele elegante, conduita cald ă mai poart ă sub pielea de chihlimbar sensibilitate din arhipelag, personali- i comportamentul politicos, ca de fie- ș îmbr ățișarea ta tăți marcante din sfera guvernamen- care dat ă când i-am întâlnit. M-a im- tal ă, politic ă, diplomatic ă, economic ă, presionat considera ția pe care ne-au invitându-l la ac țiuni de anvergur ă, singularitate acordat-o, de-a lungul celor circa trei făcându-i vizite protocolare sau de ore cât a durat întregul prânz. Se im- stelele cad în bern ă lucru la misiune, participând la pune o not ă aparte pentru muzica în manifest ări prestigioase organizate la la praznicul iubirii noastre surdin ă, în ton cu atmosfera, de înalt ă osp ățul promis unei supernove ambasad ă sau cu prilejul prezen țelor ținut ă. La ie șire, Împ ăratul ne-a pre- în arhipelag a celor mai reprezentativi ce î și poart ă doliul zentat o mic ă orchestr ă, vreo zece in- soli ai culturii române ști din domeniul terpre ți, când s-a deschis o cortin ă, în- teatrului, muzicii, artelor plastice și concretul ia na ștere doar într-o țelegând astfel c ă sonorul fusese gaur ă neagr ă decorative /o expozi ție de sticl ărie live.” /p.294/ . Autorul conchide cu o româneasc ă tip Galle/ cât și zical ă nipon ă: „precum supu șii a șa și impresionante interven ții ale sale pe cardio regele”. teme economice, culturale de Este punctul în care îl contrazic pe prezentare a ță rii în numeroase la o adic ă întâmplarea autor. Nu pretutindeni, nu și la putea trimite la tipografie localit ăți. Cu nimic nu exagerez, cred, Bucure ști. Mai mult ca sigur, aici, dac ă spun c ă Radu Șerban s-a întâlnit amintirea sonor ă a unei Ane citit fiind raportul s ău, în mintea unui Karenina cu un num ăr similar de primari și decident cu siguran s-a pus o pat : - ță ă botezat ă în lacrima unui peron de prefec ți japonezi cât to ți predecesorii Ce caut ă individul acesta pe-acolo? săi la un loc, de talia unui mitran sau gar ă Rechemarea! La pensie! Peste câteva dijm ărescu. Se simte c ă greutatea luni s-a și întâmplat acest lucru. cândva periscopul emo țiilor insurmontabil ă pe care a întâlnit-o în Probabil c ă vreun nepriceput/ ă levantine realizarea unui mandat ambi țios și aștepta de ceva vreme un post m ănos, înaintea intr ării la ap ă rodnic s-a datorat numai și numai exotic, unde se crede c ă se poate a rezemat atacurile vizuale în picaj șefilor unor autorit ăți dâmbovi țene numai bârfi și nimic s ă nu se fac ă. de inim ă conduse de indivizi de teapa Dac ă lucrurile au stat sau n-au stat am conectat vechiul adio ministrului Ioan Rus sau Sorin așa, vom afla peste vreo 30 de ani, la un diez formal Oprescu, ca s ă enum ăr doar doi mai când se vor deschide arhivele secrete, cunoscu ți dintr-un lung pomelnic, din când istoricii vor compara ceea ce auzi în stetoscop zecile care poart ă vina c ă proiectul fiecare individ în parte a realizat. O cuvintele cum repir ă vie ții sale, Linia de metro Bucure ști – prim ă evaluare o facem noi pe baza e ziua Z a Babilonului liric Otopeni, cu un credit preferen țial unei lecturi captivante, instructive. O RAMONA MÜLLER japonez, nu s-a realizat. facem sine ira et studio.
66 Starea prozei asupra locuitorilor din mahala. Voi ÎŢI IAU GÂTUL mahalagiilor ca s ă spune ţi tot adev ărul, cu mare blestem şi afurisenie asupra voastr ă. Şi de nu va fi a şa, să fi ţi procli ţi Capitolul I afurisi ţi de domnul nostru Iisus Zvonurile r ămase în ţig ănie spun Hristos şi de 318 sfin ţi din Nicheia că Dode n-ar fi dus singur p ătura în şi de toate sfintele soboare. Trupurile care s-ar fi aflat înf ăş urat corpul voastre de dup ă moarte s ă r ămân ă nevesti-sii, sus pe dealul Purc ăre ţii şi întregi, umflate şi în veci nedezlegate; aruncat într-o fost ă gaur ă de sond ă, să se desfac ă p ământul şi s ă vă devenit ă peste ani un fel de groap ă înghit ă de vii, să mo şteni ţi bubele lui de gunoi a satului. Şi, mai mult, să nu Gheoza, să v ă loveasc ă cutremurul fie z ărit de o ţipenie de om. Mirare lui Cain, să v ă îmbr ăcaţi în blestem mare! Casa lui Dode fiind peste ca într-o hain ă şi ca untdelemnul s ă drum de casele ţiganilor a f ăcut ca intre el în trupul vostru, procopseal ă bănuiala asupra crimei s ă se îndrepte întru toat ă agoniseala s ă nu existe, spre ace şti n ăpăstui ţi ai satului, ba nici praful s ă se aleag ă de casa chiar ai neamului românesc, ţiganii voastr ă şi pân ă nu ve ţi spune poposind prin aceste locuri prin ______adev ărul, întoarcere s ă nu ave ţi” (Al. secolul al XIV-lea, venind din zona ales, fiind lucr ători în lemn a şa cum Predoiu, Dâmbovi ţă ap ă dulce.pag indic ă şi tr ăind ca sclavi al ături de fusese Iosif, tat ăl lui Iisus, şi s ă nu se 286) iobagii români. amestece cu „rumânii”. Mai apoi, zvonistica dădea ca Între ei î şi spuneau „romi” adic ă Aşa c ă descoperirea crimei şi sigur faptul c ă Dode ar fi fost ajutat oameni, aşa precum afirm ă ei, şi c ă forfota produs ă de anchetatori, dup ă în odioasa-i fapt ă de unul din nepo ţii Ramayana şi Mahabharata, cele dou ă ce îl arestaser ă pe Dode, ca principal Linei. Era numai un zvon şi se datora epopei epice indice, le-ar dezv ălui suspect, dar care nu recunoscuse cri- înso ţitorului a c ărui umbr ă era sorgintea lor sacr ă, de reîncarna ţi ai ma, motivând că, fiind şofer, fusese proiectat ă în nop ţile cu lun ă plin ă, ca zeului Vishnu. plecat prin ţar ă, dădu na ştere unui o stafie în întuneric. Răspândi ţi în mahalaua Nedelcilor, chiloman care dur ă zile şi nopţi, Era secretul ce fr ământa sufletul co şmeliile lor f ăcute din chirpici, un înfiotând locuitorii din Vârful lui U ţu, pân ă la vârsta când Picky, amestec de p ământ şi b ălegar b ăgat Dr ăgănesei, de pe Valea Provi ţei de sora lui mai mare, aflat ă pe catafalc, între vârghii, ad ăposteau o singur ă jos, din Piatra, pân ă la M ăgureni, părea a-i şopti fratelui s ău c ă trebuia camer ă şi dincoace de ea o tind ă, nemaivorbind de cei ce locuiau de o să se dezlege de acest blestem. camer ă care ad ăpostea, în afar ă de parte şi de alta a drumului ce împ ărţea Văzând-o pe copâr şeu, Poenaru baragladina născ ătoare a patru-cinci mahalaua Nedelcilor în dou ă, pân ă la îşi amintea cât de nefericit ă ciu şdei, şi pe şeful familiei. intrarea lui în dealul Purc ăre ţei. fusese aceast ă femeie, veri şoar ă a lui, Ciu şdeii erau trimi şi de ăi b ătrâni Buliba şa, care era cel mai care era cea mai frumoas ă din fetele la cer şit prin satele megie şe sau pân ă înstărit dintre rudari, cu o cas ă ai Lelic ăi. la Câmpina, uneori înso ţiţi de o cărei pere ţi exteriori erau vopsi ți în Copil fiind, ascuns de întunericul ţiganc ă scorojit ă care ducea în cârc ă albastru, şedea în genunchi pe prispa salonului, privea spre camera unde un snop de m ături din nuiele de casei sale ar ătoase şi, ca dintr-un Lelica o c ăina pe fiica sa, Picki, răchit ă, ce se g ăsea din bel şug pe amvon, gl ăsuia, făcând m ătănii, mărturisindu-i nefericirea. prundul gârlei Provi ţa, ce m ărginea închinându-se şi dându-se cu capul -Nu vrea s ă am copii! mahalaua. de pământ, adresându-se celor strân şi Şi spunând aceasta, se duse la Bărba ţii, de regul ă, rămâneau ciopor de parc ă asistau la un Strabor. geamantanul cu care venise şi scoase acas ă şi ciopleau cop ăi din plut ă, Se jura c ă nu se exista criminal din el un furou pe care îl desf ăcu în mai mari pentru sp ălatul rufelor şi a printre ei, aruncând asupra vinova ţilor fa ţa mamei sale: zoaiei adunate peste săpt ămân ă pe blestemul lui Neofit, blestem pe care -Uite, vezi petele astea? Sunt trupurile lor, sau cop ăi mai mici îl înv ăţ ase de la tat-su , fost iobag pe urmele de plod cu care m ă cadorise şte pentru leg ănat copii sau pive de mo şia marfelui ierarh. dup ă fiecare contact, rar, când ne decorticat grâul pentru coliv ă. Dar Pentru c ă orice tâlh ărie sau întâlnim şi noi, mam ă! Cred c ă o s ă- cel mai des f ăceau linguri de lemn nes ăbuin ţă erau aruncate de autorit ăţ i mi iau câmpii! cu înflorituri din vopsea de ap ă, verde în cârca acestor tren ţă ro şi, Uţu ie şi ca o furtun ă din camera şi ro şie, cu care ie şeau la târgul majoritatea lihni ţi de foame. mortuar ă şi când d ădu ochii cu Mo şilor de prim ăvar ă, cel mai adesea Cu c ăţ el, cu purcel, balaoache şii Poenaru, în fa ţa bisericii îl întreb ă prin Poiana sau la pia ţa din centrul răma şi lâng ă neveste, femeile cu scrâşnind din din ţi: Câmpinei. puradeii în bra ţe şi cu ciu şdeii ag ăţ aţi -Tu ce ştii despre Dode ? Buliba şa ăl b ătrân le amintea de de poalele fustelor lungi, ascultau pe Poenaru îl privi adânc în ochi şi-i fiecare dat ă când convoca Staborul buliba şa, care amenin ţa : arunc ă printre din ţi : pentru diverse judec ăţ i, că ei trebuia - „Trei duminici m ă voi ruga - Tu ai fost c ărăuşul! să fie drep ţi, pentru c ă sunt de neam în fa ţa altarului şi voi arunca anatema EMANOIL TOMA
67 JUM ĂTATE De n-ar putea ca s ă mai vad ă Culorile ce-ți fac cunun ă Înva ță -mă cum s ă tr ăiesc f ără tine Și-n palme vin apoi s ă-mi cad ă...? Și cum s ă nu mor dac ă-n dou ă m ă rup, TEIU Ș, 22.06.2019 Să nu mai simt vântul ce aspru îmi bate NINGE CU ALBASTRU În locul unde nu-i jum ătatea de trup! Ninge ca-n minunea facerii de lume, Arat ă-mi cum s ă m ă privesc în Ninge cu argintul florilor de ger, oglind ă, Ninge-a bucurie și-a desc ătu șare Să m ă v ăd întreag ă știind c ă m ă Din nem ărginirea ochiului din cer! min țește, ______Cum s ă mai râd cu o jum ătate de gur ă Ecou ar fi f ără de bolta Ninge cu sfin țenia vechilor icoane, Și larg s ă mai v ăd dac ă-un ochi îmi Ce-l suie-ntoarce, readuce, Ninge-a spovedanie c ătre u șurare, lipse ște! Icoane f ără chipuri sfinte Din aripi de îngeri, de la cer spre Sau rug ăciune f ără cruce...? lume Arat ă-i inimii cum poate alege Fulgii mari și veseli și-au f ăcut Bătaia u șoar ă din b ătăile grele, Cum i-ar fi ochiului din mine cărare! Pe care s-o lase, cu care s ă duc ă De n-ar putea ca s ă mai vad ă Picurii vie ții în fibrele mele! Culorile ce-ți fac cunun ă Ninge-a ve șnicie pe t ărâmuri sacre, Și-n palme vin apoi s ă-mi cad ă...? A cuminec ătur ă dintr-un vechi potir, Și mai spune-mi, de știi, cum plec A-mp ăcare-n toate și-a lumin ă lin ă, TEIU Ș, 22.06.2019 acum la drum, A t ămâie ars ă, a smirn ă și a mir!
Când e rece noaptea și afar ă plou ă, NICICÂND B ĂTAIA DE ARIP Ă Cum s ă str ăbat calea doar cu un picior Ninge decusear ă, ninge noaptea toat ă,
Și s ă merg cu el de parc ă-aș avea Ninge-n zorii zilei când lumini se Nicicând b ătaia de arip ă dou ă…? sting, Albastrul cer n-ar p ărăsi, Ninge ca-n poveste, ninge cu albastru Căci unde și-ar g ăsi înaltul TEIU Ș, 23.06.2019 Și cu neaua sfânt ă... ochii t ăi m ă Dac ă v ăzduhul n-ar mai fi…? ning!
NICICÂND B ĂTAIA DE ARIP Ă Și cum v ăzduhul o s ă poat ă TEIU Ș, 11.01.2019 Nem ărginirile s ă-și lege, Nicicând b ătaia de arip ă Dac ă b ătaia ce-l despic ă Albastrul cer n-ar p ărăsi, RĂSTIGNI ȚI ÎN NOI Din margini nu i-ar mai culege…? Căci unde și-ar g ăsi înaltul
Dac ă v ăzduhul n-ar mai fi…? O cruce-s eu și tu o alt ă cruce, Ce-ar fi izvorul f ără susur Doi r ăstigni ți pe-aceea și cruce grea, Și f ără șoapta ve șnic treaz ă, Și cum v ăzduhul o s ă poat ă Ciopli ți din lemnul sacru al iubirii, I-ar mai sim ți fiorul dulce Nem ărginirile s ă-și lege, În noaptea-n care a c ăzut o stea! Ce-n unda lui reverbereaz ă...? Dac ă b ătaia ce-l despic ă
Din margini nu i-ar mai culege…? Am r ăsărit pe-o culme-ntunecat ă Dar susurul...? Cum ar mai scrie Lipsiți de bra țe și cu ochii goi, Note pe gama cristalin ă, Ce-ar fi izvorul f ără susur Ne rupe vântul a șchii seci din trupuri De mi șcătoarea lui c ărare Și f ără șoapta ve șnic treaz ă, Și ne f ărâm ă nesfâr șite ploi! Nu l-ar purta atât de lin ă...? I-ar mai sim ți fiorul dulce
Ce-n unda lui reverbereaz ă...? La r ădăcin ă mu șchiu-nțelene ște Cum ar fi roua f ără iarb ă, Și-n lemn și-n trup ne strânge-apoi Ce-ar fi o raz ă f ără soare Dar susurul...? Cum ar mai scrie tăcut, Și cât în mers e vie clipa, Note pe gama cristalin ă, Ucide-n noi și-n r ăsuflarea rar ă Când cea de dinainte moare...? De mi șcătoarea lui c ărare Pu ținul timp ce nici nu l-am avut…! Nu l-ar purta atât de lin ă...? Cum ar fi vinul f ără boaba Ce-i d ă culoarea sângerie, Din dou ă cruci ne-am r ăstignit într- Cum ar fi roua f ără iarb ă, L-ar mai sorbi gura-nsetat ă, una, Ce-ar fi o raz ă f ără soare Dac ă licoarea nu o-mbie...? Căci timpul ast ăzi nu ne mai ajunge, Și cât în mers e vie clipa, Măcar a șa putem s ă ne atingem Când cea de dinainte moare...? Ecou ar fi f ără de bolta Prin cuiul ars, ce pieptul ni-l Ce-l suie-ntoarce, readuce, str ăpunge! Cum ar fi vinul f ără boaba Icoane f ără chipuri sfinte Ce-i d ă culoarea sângerie, Sau rug ăciune f ără cruce...? TEIU Ș, 26.11.2018 L-ar mai sorbi gura-nsetat ă, Dac ă licoarea nu o-mbie...? Cum i-ar fi ochiului din mine CAROLINA BALDEA
68 eziei și a artei era împins ă în l ături de
politica puterii și a armelor, Seamus Heaney i-a provocat pe poe ții Macedoniei s ă nu se team ă, ci s ă-și O voce profetic ă pentru revendice rolul profetic unic în societate. În loc s ă se predea disper ării, societatea macedonean ă ei să devin ă voci culturale oponente în
Anul 2001 a fost cea mai agitat ă societate. Sau, dup ă cum spune în unul perioad ă a Macedoniei de la indepen- dintre interviurile sale, „poezia î și den ța sa în 1991. Ca urmare a separ ării rezerv ă întotdeauna dreptul de a ajunge sale pa șnice și non-violente de federa ția la stele. Întrebarea este dac ă poetul se 4 iugoslav ă (f ără ca un singur glon ț s ă fie poate ridica la aceast ă provocare. ” tras), Macedonia a devenit cunoscut ă Mul ți dintre profe ții Vechiului drept „oaz ă de pace” în Balcani. Spre Testament au f ăcut exact asta. Au deosebire de violen ța interetnic ă și criticat deschis nedrept ățile spirituale, inter-religioas ă care a izbucnit în alt ă sociale și politice. Pentru a transmite în parte din fosta Iugoslavie, Macedonia a mod eficient mesajul nepopular de la reu șit s ă-și p ăstreze modelul de coexis- Dumnezeu poporului lui Israel, profe ții Seamus Heaney - Portretul oficial al ten ță pa șnic ă între diverse comunit ăț i Vechiului Testament au folosit o serie Festivalului de la Poezie de la Struga, etnice și religioase. Cu toate acestea, de instrumente vizuale, de la metafore realizat de Dushko Gjorgon dup ă criza din Kosovo din 1999, care deschid ochii, pân ă la spectacole ______conflictul s-a rev ărsat și echilibrul scandaloase și stiluri de via ță neorto- pentru „minorit ățile minorit ăț ilor” și interetnic delicat din societatea doxe. Ilie a profe țit o secet ă în țar ă timp chiar a scris o poezie numit ă „Din macedonean ă a fost grav tulburat. de trei ani din cauza flirtului regelui Republica Con știin ță ”, la solicitarea lui Conflictul armat din 2001 s-a încheiat Ahab cu politeismul. Isaia s-a plimbat Amnesty International Ireland. Heaney cu semnarea Acordului-cadru de la dezbr ăcat și descul ț timp de trei ani credea c ă poezia poate s ă spun ă ade- Ohrid, care d ădea drepturi mai mari pentru a ar ăta c ă evreii nu ar trebui s ă-și vărul puterii, s ă combat ă nedreptatea cu comunit ății etnice albaneze din țar ă. pun ă încrederea în declinul puterilor versurile și, astfel, s ă ajute la procesul În aceste condi ții dificile, oamenii regionale. Hosea s-a c ăsătorit cu o de iertare și reconciliere, care duce la erau nesiguri cu privire la viitorul și prostituat ă pentru a ilustra necredin ța pace. El a considerat c ă „modul în care chiar la supravie țuirea ță rii. Afirma ția oamenilor fa ță de Dumnezeu. Ieremia a poezia func ționeaz ă în via ța unui lui Dostoievski c ă „frumuse țea va salva purtat un jug de bou ca un avertisment individ și a unei comunit ăț i ar putea fi lumea” p ărea separat ă de realitatea viu al captivit ății babiloniene care va comparat cu modul în care sistemul aspr ă și brutal ă, plin ă de ur ă, extremism veni. Profe ții au f ăcut totul pentru a imunit ății func ționeaz ă în corpul uman: și conflicte violente. Foarte pu țini oa- trezi con știin ța oamenilor și a îndrepta este o for ță constant ă pentru bine, chiar meni au acordat aten ție Serilor de Poe- inimile și min țile lor c ătre Dumnezeu. dac ă nu poate întotdeauna s ă împiedice zie Struga (SPE), care au sărb ătorit al Dar, ei au dezv ăluit și minunatele lucrurile rele să se întâmple. 8” Drept 40-lea jubileu. Și totu și, acest festival promisiuni ale lui Dumnezeu de a-i urmare, mesajul s ău de la Struga a foarte poetic a oferit un context și o ierta pe oameni pentru gre șelile lor și de rezonat puternic în societatea macedo- platform ă pentru o voce profetic ă de a-i restabili în țara lor. nean ă. Festivalul Serile de Poezie de la speran ță pentru țar ă. Nu a fost altul de- În mod similar, Heaney a vorbit Struga l-a adus pe poetul potrivit cu cât celebrul poet irlandez Seamus Hea- inimii și min ții unei na țiuni însângerate mesajul potrivit la momentul potrivit. ney (1939-2013) 1 care în 1995 a câ ști- și a ridicat spiritele poe ților ma- Totu și, aceasta nu a fost prima pre- gat Premiul Nobel pentru Literatur ă. 2 cedoneni. Probabil c ă niciun alt poet nu zen ță a lui Heaney la Struga. În 1978, Ca laureat al Premiului Cununa de ar fi putut s ă o fac ă mai bine decât când celebrul poet spaniol Rafael Aur a Serilor de Poezie de la Struga, Heaney, din mai multe motive. În Alberti (1902-1999) a fost laureat al Heaney a avut un rol unic. Urmând primul rând, destinele oarecum similare Premiului Cununa de Aur, Heaney a conflictului armat și semn ării ale celor dou ă ță ri și popoare. Patriotul fost invitat la Festivalul de la Struga 9. Acordului-cadru de la Ohrid, atmos- irlandez Roger Casement (1864-1916) Festivalul SPE din 1978 a reunit peste fera din țar ă a fost sumbr ă. În aseme- afirma că „cunosc dou ă istorii tragice o sut ă de participan ți din întreaga din lume - cea a Irlandei și cea a nea condi ții, Heaney și-a transmis lume. Programul bogat a inclus mesajul s ău poetic: „Macedonia a Macedoniei. Amândouă au avut parte 5 evenimente dedicate poeziei germane de priva țiuni și chinuri. ” suferit pe nedrept, Sorții i-au h ărăzit și palestiniene contemporane, poezii na țiunii o grea lovitur ă; dar din câte știu „Dac ă un irlandez nu poate în țe- lege complexit ățile macedonene, atunci despre r ăscoala Ilinden din 1903, un despre spiritul macedonean, știu c ă simpozion despre „Poezie și critic ă”, exist ă o capacitate macedonean ă de a nimeni altcineva nu poate. În al doilea o întâlnire poetic ă la miezul nop ții, continua s ă priveasc ă spre lumin ă. Și rând, fondul poetului. Seamus Heaney a promovarea publica ției de poezie din ceea ce știu despre poe ții crescut catolic în Irlanda de Nord 6 macedoneni, sunt încrez ător c ă sunt protestant ă și a experimentat conflicte „Cântece între dou ă veri” și un târg gata s ă-și ridice lira și s ă-și ridice vocea și reloc ări violente. În conferin ța sa de carte. Unele dintre experien țele și s ă cânte cântecul viitorului. Vor face Nobel, el î și aminte ște viu modul în memorabile ale lui Heaney au fost ceea ce fac mereu poe ții: vor asculta care violen ța sectar ă a influen țat via ța și rezumate în poezia sa din 1998 10 muzica a ceea ce se întâmpl ă de fapt, poezia sa, precum și contribu ția sa la „Lumea cunoscut ă”. → dar vor r ăspunde interpretând muzica a reconciliere, comentând procesul de Dr. NIKOLA GJORGON, 7 ceea ce s-ar putea întâmpla." 3 pace din Irlanda de Nord. El a pledat SVETLANA GJORGON-BOCEVSKA Într-o perioad ă în care puterea po- pentru libertatea con știin ței, în special
69 Fotograful SPE Dushko Gjorgon •„Momente (la timp) prinse în colțul unui stu- a înregistrat ambele vizite. N ăscut în dio din Struga”, Interviu cu Dushko Gjorgon. Turkan Prime Tours. URL URL 2019: 1940, de la vârsta de treisprezece ani
70 2009); Три картини перемоги am petrecut ani întregi (Ukrajina, 2016) a devenit muzeul
Karanovi ć este membru al de pasiuni osificate societ ății literare sârbe și al PEN-ului și înc ă avem un motiv sârb. Locuie ște și lucreaz ă la Belgrad. să ne întoarcem spatele Poetul a participat la Festivalul unul la altul „Serile de Poezie de la Struga, când stingem lumina Macedonia, 2019. În ultimele sale c ărți, a experi- Te-am pierdut mentat tehnicile suprarealismului. Involuntar, f ără efort, și înc ă o dat ă am devenit Un urlet din supermarketul viselor frumo și învin și păpu și de heliu de șertul este ghetoul în geamurile str ălucitoare ale unde cineva barurilor a furat o inim ă de p ăpu șă de plastic pentru a face o masc ă din silicon soarele plute ște pentru cei care deasupra parcului înghe țat ca ploaia radioactiv ă luminând peisajul de iarn ă arid cad pe gr ădini îngrijite, bine udate cea mai mare mul țime de oameni (1959, Niš, Serbia) gustul adev ărat este întotdeauna amar se afl ă în autobuzul spre cimitir ca ultima țigar ă numai vântul este Poet și prozator. A lucrat ca înainte de culcare mai singur decât noi jurnalist, gazd ă radio, DJ, organizator singur ca Yeti de concerte și a fost proprietarul unui pierdut ca un bulg ăre de z ăpad ă A fost u șor s ă pui z ăpada pe foc magazin de muzic ă timp de în ulei fierbinte treisprezece ani. încerc ne-am s ărutat Zvonko Karanovi ć este un poet cu să uit atingerea în aerul rece o sensibilitate distinct ă urban ă. din degetele str ălucitoare ale tinere ții buze albastre Lucr ările sale se refer ă la literatura dragostea este un partener de șans ă degete înghe țate genera ției Beat, la film și la cultura luxos pop. În ultimele sale c ărți, a experi- cădere liber ă prin cupola unei ocupa ți precum copiii mentat tehnicile suprarealismului și para șute de m ătase am tremurat poemul în proz ă. asemeni câinilor în ploaie A primit mai multe premii literare Tot ce vreau de la tine sunt și asta a fost de ajuns sârbe pentru poezie și burse loviturile de care m ă tratezi interna ționale pentru scriitori, precum a fost u șor „Bursa Heinrich Boll”, Colonia, ecrane pentru pere ți să punem z ăpada pe foc Germania, 2011. Poeziile sale au fost ro ți pentru pantofi să tr ădăm dragostea traduse în șaisprezece limbi. pentru a sc ăpa de închisoare să ri ște trec ătorii Volume de poezie: Blitzkrieg (1990); Surferul de argint (1991); cerul m ă orbe ște într-o sal ă de a șteptare Mama Melancolie (1996); îmi închid ochii la sfâr șitul Europei Extravaganza (1997); Autostrada Nu a ștept nimic de la oameni nu am dat aten ție întunecat ă (2001); Decolare (2004); mu ștelor și falsilor patrio ți Sleepwalkers on a Picnic (2012); în țara Cu ști (2013); Epoca de Aur (2015); de dosare și b ătăi ne-am s ărutat s ălbatic Dincolo de p ădurea în fl ăcări (2018) camerele sunt pornite am schimbat sânge pentru sânge Cărți de poezie publicate în carne pentru carne str ăin ătate: Toamna magistral ă trebuie s ă sfidezi foc pentru foc (Hrvatska, 2008); Барабаны и oamenii струны , магистраль и ночь se cur ăță aminte ște-ți ce ți-am spus (Ukrajina, 2011); Arde, bebelu ș, arde o via ță (Austria, 2013); Пепелашка во Cei mai buni ani ai vie ții noastre o iubire хромиран ковчег (Makedonija, o sclipire de mușchi 2014); A fost u șor s ă pune ți zăpada călătorim peste paturi pe foc (SUA, 2017); Najboljša leta obosi ți de înc ă un obicei ține minte asta najinih življenj (Slovenija, 2017); trupurile a fost interesant Romane: More Than Zero (2004); de zei tineri și frumo și să fugim în propria noastr ă noapte Patru ziduri și ora șul (2006); Trei s-au transformat în trupuri ploaia s ă vegheze în visele tale instantanee ale victoriei (2009) de du șmani Romane publicate în str ăin ătate: să te na ști acolo unde nu apar ții
Чотири стіни і місто (Ukrajina, patul în care În române ște de Nicolae B ăciu ț
71 TOT LA GURA OCEANULUI , trecând m ăsura ordonându-i s ă se li- ni șteasc ă. Nu mi-ai spus nici pân ă a- cum cum e cu memoria apei. Din toa- te lucrurile din lumea aceasta numai St ăm în gospod ăria lucrurilor ca tu și omul purta ți simbolul treimic ni ște mar țieni care nu știu ce sunt H2O. În aceea și camer ă, nu-i zicem lucrurile în sine și nu cunosc limba celul ă, că sun ă prea a temni ță , deci în prin care s ă comunice cu ele. Toate acea și c ămar ă a nun ții sunt doi hidro- lucrurile, dup ă filosoful Maxim geni și un oxigen, dou ă arderi, dou ă Mărturisitorul, ar fi „ra țiuni inimi și un duh care le spore ște arde- inteligibile” spre om, iar St ăniloae le rea, iubirea. „Cămara Ta, Mântuitoru- nume ște „cuvinte”. Pentru a ne le, o v ăd împodobit ă...”, a șa se aud
în țelege om cu om folosim un limbaj corurile în fiecare odaie de nunt ă atât genunilor cere ști a fost ispitit s ă I-o al vorbelor. Prin ele comunic ăm în H2O-ul t ău și cel al sângelui nostru. fure și a c ăzut neputând ca ochiul lui despre noi, cine suntem, de unde Tu e ști pu țin ă piatr ă de munte, să se plece lui H2O. La fel ca tine e venim și spre ce ne îndrept ăm. Astfel iar restul e ști H2O, nunt ă și ve șnic ă omul: un pumn de oase și restul ap ă! prin dia+logos afl ăm și despre nuntire. Planeta Albastr ă! Câte came- Altfel, ce este chipul și asem ănarea partenerul nostru cine este, de unde re de H2O ai, Oceanule? Au venit Lui decât iubirea, libertatea de a iubi, vine și în ce direc ție se îndreapt ă. îngerii s ă le numere, dar num ărătoa- de a fiu mai presus decât tine și decât Vorba noastr ă nu este numai sunet, ci rea lor a c ăzut în vârtejul num ărului toate lucrurile, dar amândoi având prin întrep ătrunderea dialogic ă, cu care au încercat s ă socoteasc ă ste- aceea și sigl ă, pe H2O. Deasupra precum o sit ă care cerne, ajungem s ă lele și nebuloasele adâncului prea cămarei de nunt ă, scrie cu hieroglife ne cunoa ștem (Cog+noscere = a înalt. În num ăr e ascuns ă cheia nenu- de aur și foc: „Ce a unit Dumnezeu cunoa ște împreun ă) și aceste scule mărului divin și c ăpetenia o știrilor, omul s ă nu desfac ă!” Numai Satanael devin concepte, imagini mintale. Lucifer, cel mai str ălucit arhanghel al a-ncercat s ă descercuiasc ă cercul Trecem printre nominali ști și reali ști tainei cea din veac ascuns ă și a c ăzut! și ajungem din nou la „ra țiunile” lui Cât te iubesc, Oceanule, când te Maxim M ărturisitorul. O scul ă dac ă ACOLO LUMINA CRE ȘTE ÎN dezl ănțui ca o turm ă de lei s ărind unii nu o po ți st ăpâni cu mâinile tale nu-ți SUS peste al ții, uitând de legile firii, de este bun ă la nimic. Sau un gard, în parc ă ar avea aripi de stihie precum absurd, dac ă nu are ce împrejmui e o Iubirea are inima omului când se dezl ănțuie! gr ămad ă de scânduri stivuite într-o nu are limb ă de ceas Dar la fel te iubesc când vii, aici la fabric ă de cherestea. Deci vorba ca s ă să ne aduc ă aminte Bay of Fundy și, ca nic ăieri pe lume, devin ă concept, cu ea trebuie s ă că-i prea târziu în acum, șoptind adânc pe adânc, cum ar zice „îngr ăde ști” ceva. Cunoa șterea nu ne- când f ără devremea Regele Poe ților, spre Adâncul ar fi de niciun folos dac ă nu am dintre noi născ ător de înalte și neasemuite putea-o cuprinde cu mintea noastr ă și a r ămas adâncuri ale negr ăitului și ți se pentru a o în țelege avem nevoie ca o lamp ă f ără cuvinte. dezleag ă num ărul! Și iar ăș i m ă repet, neap ărat de „comprehendere” (a îți aminte ști când ai uitat de leg ăturile prinde împreun ă ceva, a îmbr ățișa Nici soarele în care te-a tocmit Ziditorul, când ceva). Vous avez compris? =D Omul nu are limb ă de ornic. îndr ăgostit ți-ai desprins aripile este un cuvânt. El nu ar avea sens Pe partea-i imensului albastru spre zborul suprem dac ă nu s-ar declina altui cuvânt, de a ce numa' dinspre Dumnezeu printre a ștri și când erai gata ai auzit face parte dintr-o propozi ție se vede din înalt: „Întoarce-te în groapa ta de inteligibil ă, dac ă nu și-ar c ăuta sensul este secunda-oglind ă pământ c ă nu a sosit nici timpul, nici în cel ălalt ă „oglind ă”. Toate lucrurile spre care ne cheam ă, sorocul spre trâmbe țele Iubirii de din jurul nostru sunt cuvinte: și masa abis Apoi!” Și de atunci, în fiecare zi, î ți și familia și steaua și copacul etc. de abisul Lui dornic. strângi tot neamul t ău de râuri și Toate cuvintele devin transparente fluvii și e ști gata, dar ecoul vocii Lui sensului crea țional, devenind o Acolo lumina cre ște în sus te str ăpunge pân ă în r ărunchi. Tu te revela ție natural ă a Lui. Dar nu e de ca iubirea din cântecul meu întorci la groapa ta de p ământ l ăsând ajuns numai s ă cuno ști. Motiva ția ce mereu fundul de ocean pentru mine ca o „îmbr ățișă rii” nu este una cognitiv ă, e altul, nespus. carte deschis ă. Numai aici pot s ă m ă ci una de iubire. Vrei s ă-i revelezi afund ca într-o pe șter ă a sinelui, iar tu Numai în bra țele mele e ști tu, cuiva prin cuvinte iubirea ta. Și astfel îți tragi apele în l ături f ăcându-mi loc înr ămuririlor floare. ajungem la revela ția supranatural ă pentru revenirea în sine. Oare Socrate Secundei solare când Cuvântul, a doua persoan ă o fi fost pe aici, c ă prea știa multe cu buzele tale netimpul i-l beu. treimic ă, s-a întrupat în om adev ărat. despre na șterea omului, cum numai tu Închide ochii și-ascult ă: Tu știi asta, oceanule! Fiica ta, Marea cu zgârcenie mi le dezv ălui ca dintr-o Auzi cum lumina prin noi, Galileii, ți-a povestit de atâtea ori carte cu multe pagini rupte. pe treptele noastre despre Regela pescarilor cel care vor- DUMITRU ICHIM Luminii se-nal ță ? bea cu marea, mult mai direct decât Kitchener, Canada mine, când se h ărjonea cu vântul în- DUMITRU ICHIM
72 Asterisc Men țion ăm pe IVAN CERES- NJES, JACOB FINCI, DANILO NIKOLIC și BORIS KOZEMJA-
KIM. Aceștia au organizat opera ția de Sarayevo este una din atrac țiile salvare, pe cât posibil a unor famiilii, turistice fiind centrul celor dou ă prieteni, medici și infirmieri, simpli provincii Bosnia și Hertzegovina. voluntari evrei și neevrei. Majoritatea popula ției apar ține din Timp de 4 ani (1992-1995) a punct de vedere etnic Bosniei. Dar am durat r ăzboiul. Dup ă ce Yugoslavia s- putut g ăsi și o mic ă comunitate de a pr ăbu șit, diversele republici și-au evrei sfaradim. declarat independen ța. Perla Printre institu țiile culturale se Adriaticei ,,SARAYEVO” nu a crezut num ără, în afar ă de cele trei muzee și că va fi atacat ă. Teatrul Na țional din Bosnia, cl ădit în Ora șul devenise un simbol al 1919. Din nefericire, Muzeul Olimpic coexisten ței intercomunitare - a a fost distrus în perioada r ăzboiului etniilor din aceast ă zon ă. civil din 1992. La fal ca și Biblioteca Pre ședintele comunit ăț ii IVAN CERESNJES, prev ăzînd nenorocirea, Na țional ă. Tunurile sârbilor nu au ținut seama de cet ățeni, art ă și cultur ă a ac ționat de îndat ă și astfel a obținut ______care a dominat în ora șul Sarayevo, viza pentru o grup ă de cet ățeni evrei primind cu c ăldur ă masele de înc ă din 1461 - care pîn ă atunci a fost și de alte na ții, de la consulatul refugia ți din Sarayevo. un sat. Evreii s-au a șezat de-abia în Statului Israel. În acest sens, îmi permit s ă sec.XVI, respectiv în 1577. Mica Armata sârb ă a atacat Sarayevo. subliniez c ă, în acea perioad ă, uneori comunitate evreeasc ă și-a cl ădit o Deîndat ă, copiii, b ătrînii și bolnavii locuitorii din Saayevo - familii cu sinagog ă în 1581 și mai apoi un au fost salva ți cu ajutorul Jointului, copii-neevrei - au fost înconjura ți de cimitir în 1630. care a acordat asisten ță medical ă un num ăr de evrei, vecini și cunoscu ți Imperiul Austro-Ungar a cucerit acestora. ai acestora. toat ă zona. Dup ă Primul R ăzboi Războiul s-a declarat pe 6 aprilie Unul din exemplele concrete este Mondial, regatul Yugoslaviei a 1992. Comitetul amintit a organizat fam. IVAN CERESJES - provenit cuprins și aceast ă mic ă a șezare transportul a 600 de cet ățeni din dintr-o familie care a fost nimicit ă în Sarayevo. Din statisticele aflate în Sarayevo spre Belgrad (10-17 aprilie timpul r ăzboiului fascist (Celui de al documentele arhivelor, afl ăm c ă în 1992). doilea R ăzboi Mondial). Cei trei fii - anii 1940 în localitate erau 8000 de Fiind închise aeroporturile, s-au Alexander, Andrej și Ivan, cu so țiile evrei sfaradimi și 1000 a șkenazimi. organizat autobuze în direc ția Croa ți- și copiii, au fost primi ți în Israel. Odat ă cu p ătrunderea armatelor ei. Trebuie ținut seama c ă erau în jur Jacob Finci - actualul Pre ședinte hitleriste, au fost omorî ți 6600 de de 80% c ăsătorii mixte. Acest feno- al Comunit ății evreilor din Sarayevo - evrei în cîmpurile de execu ție. men e unic și astfel istoria subliniaz ă a fost primit în Israel, în afara celor Din ordinul generalului hitlerist avantajele unei bune convie țuiri între 1000 de evrei din Sarayevo. Fortner, o parte din evreii localnici au diversele na ționalit ăț i etnice. O parte din cet ățenii din Saraye- fost transporta ți în lag ăre de execu ție. ISRAELUL și-a deschis por țile vo - care n-au apucat s ă plece cu a- La Muzeul din Sarayevo, s-a aflat ______vioanele din Belgrad - au fost tran- unicul exemplar al HAGADALEI. sporta ți cu autobuzele spre Budapesta Celebra ,,HAGA din SARAYEVO”. și de acolo au sosit în Israel. Generalul Fortner i-a cerut Alexandru - un b ărbat azi în bibliotecarului DERVIS KORTKUT vîrst ă de 44 de ani - secretar al să-i predea exemplarul. Dar comunit ățioi din Sarayevo, a fost unul bibliotecarul - un antifascist plin de din copiii salva ți prin emigrarea în curaj - i-a r ăspuns: „Înaintea D- Israel. Printre fo știi copii salva ți a voastr ă un alt ofi țer german mi-a fost și Dubravko Latinger - fost șofer cerut cartea, pe care i-am predat-o”. al Centrului evreiesc din Sarayevo. Războiul din Bosnia din 1992 a Latinger urmase școala la Richon le găsit la Sarayevo o comunitate de Țion. Reso Hubanic - musulman evrei destul de mic ă, dar care tr ăia în ajuns în Israel, prin Budapesta, unde a armonie cu celelalte na țiuni. Dup ă primit viza Israelului. cinci secole de când evreii au fost Din conversa țiile între ținute la expulza ți din Spania catolic ă, a urmat Sarayevo, am dedus ,,Mâna de ajutor genocidul organizat de Germania întins ă de prietenii de la Comunitatea fascist ă. evreilor din Sarayevo și a Israelului a Sarayevo, în 1992, a fost salvat numeroase vie ți omene ști ale înconjurat de armata serbilor. Cî țiva cet ățenilor, indiferent de na ționalitate, evrei au luat responsbilitatea nu credin ță , din SARAYEVO. numai asupra micii comunit ăți de PAUL LEIBOVICI evrei, dar și a cet ăț enilor din ora ș. Vasile Mic
73 Vise aptere Doar mu șuroiul de furnici Și-un roi de viespi sau de albine?! Trecut retezat de topoare Și vise c ăzute-n dizgra ții, Nici diferen țe nu mai fac Amestec de plâns și stupoare, În tot ce mi șcă, tot ce zboar ă, Ce cad secerând genera ții Aghesmuit ă vreau s ă zac Să-mi cârâie la cap o cioar ă. Arsur ă de fl ăcări du șmane Surzenii gre șit mo ștenite M-aș îmb ăta, de ce s ă nu? Creând apocrife umane M-aș îmb ăta pentru senza ții, Și neamuri c ăderii menite. M-aș îmb ăta cu eu și tu Și-apoi s ă ne pup ăm ca fra ții. Stupoare, declin, inversare,
Valori care mor ignorate, Să n-am habar de ce iubesc, În toate mai trebuie sare ______De ce-i a șa frumoas ă via ța, Și toate se cer colorate. poate c ă voi dezlâna seceta, stârnind norii... Să uit de ce îmb ătrânesc, Prezentul a prins mucegaiuri, ploi r ăzle țe ud ă nisipurile mu țeniei De ce îmi fur ă anii hoa ța, Umbrit de sisteme mizere, mele M-aș îmbăta, dar n-am cu ce! Ne bântuie dozeri prin raiuri, rătăcit în propria minte Prin aer zboar ă sticle sparte, Iar visele noastre-s aptere. caut ni ște vânz ători de zâmbete M-aș îmb ăta cu ori șice,
să fac ă tumbe prin sufletul meu Dar nu mi-am pus nimic deoparte Nu a șa se moare... ca printr-o aren ă cu fluturi M-aș îmb ăta cu-adev ărat, Nimeni s ă nu plâng ă! Am plecat, de-o în aula singur ătății se a șaz ă ni ște raze Numai o dat ă, nu se pune, vreme, ele a șteapt ă apa vie a cuno știn ței De tot ce sunt, despov ărat, Dar n-am fost prezent ă nici la binelui și r ăului Să fiu, m-aș îmb ăta pe bune. moartea mea! profesorul nu-și mai împarte Disp ărând r ăpit ă de furtuni extreme, cuvintele Aduce ți vinul cel mai vechi, În prohodul lumii care p ătimea... razele se ridic ă și pleac ă Să bem de ziua mea, cu to ții, Mi se sparge gândul sub cazmaua scaunele plâng în întuneric Să tragem țara de urechi, rece, lini ștea rugine ște pere ții inimii Să nu mai tolereze ho ții. Lovituri de bra țe îi prind zbaterea, universitatea aceasta are un mare Eu ascuns ă-n taina care m ă petrece, coeficient de risc M-aș îmb ăta, m-aș îmb ăta,
Dincolo de moarte-mi caut na șterea... aici t ăcerea nu mai transmite nimic Căci adev ărul e-n be ție, M-aș îmb ăta de ziua mea, Să-mi descân ți, destine, mâinile de nu-i decât o ni șă în miezul sufletului Aș bea cu tine, Românie, piatr ă, din care Vocea schilodit ă, ochii tulbura ți, ies p ăsări albastre cu aripile rupte S-avem iar fluturi în stomac, Fiindc ă azi, cuvântu-mi gol, la lun ă ele se a șaz ă pe bra țele copacilor și tac Idei n ăstru șnice, z ălude, latr ă, (mai bine decât un cântec de jale Să ne-mb ătăm, c ă e de leac, Iar c ălăii lumii umbl ă decora ți! totu și) Cu prieteni și du șmani și rude.
satul e plin de arbori usca ți și case M-aș îmb ăta, aici, sub nuc, Exila ți-mi truda, arunca ți-mi soarta, părăsite Cu frunzele de toamn ă brun ă, Să nu mai existe umbra-mi pe numai aburul cafelei mele mângâie Însingurat ă ca un cuc, pământ! aerul M-aș îmb ăta cu suc de prun ă. Nu privesc în urm ă, nu ascult nici un ultim om se înc ăpățâneaz ă s ă plece poarta un om și un câine întunecat întin și pe V-aștept s ă umplem locul tot Care se trânte ște b ătut ă de vânt... dunga z ării Într-o be ție-autumnal ă; Avem cu to ții drept de vot Nu a șa se moare, istovit de toate, recroiesc orizontului mantia dimine ții Pentru o țar ă terminal ă! Nu a șa se pleac ă, prea trudit, prea pe care mai bate soarele din când în trist! când M-aș îmb ăta adeseori, În c ăma șa strâmt ă, nu! Nu se mai Ca s ă nu mai disting mizerii poate! M-aș îmb ăta de ziua mea Nici vame și, nici violatori, Merg s ă-mi caut locul unde s ă exist. Nici nedrept ățile puzderii. M-aș îmb ăta de ziua mea, Moarte, hai la mine, sunt a șa pustie! Mi-aș îmb ăta singur ătatea Și uite-așa s ă ne-mb ătăm Nu mai am pe nimeni, numai tu, de Și soarele l-aș îmb ăta, Ca delincven ții, pân' la vom ă, vii - Mi-aș face cri ță puritatea Poate curaj am c ăpăta,
(Ultima cerneal ă, ultima hârtie...) Și-aș t ăvăli-o nop ți la rând Sistemul, s ă-l bag ăm în com ă. Te a ștept... poemul - ultim, s ă mi-l În spume dense de șampanii, Și totu și beau de ziua mea scrii... Cu îngeri be ți colaborând, Veninul pur al nedrept ății Arena cu fluturi Să-i facem dragostei campanii. În suc amar de foi de stea.
M-aș îmb ăta, dar n-am amici, (Nectarul care-l beau poe ții). Strig în pustie Niciunul nu-i s ă bea cu mine! EMILIA AMARIEI
74 Literatur ă și film Lune , r ămâne un reper solid. Mai apoi o întâlne şte în gara Montparnasse pe Jeanne, una din fostele sale actri ţe, care avea acolo un butic cu juc ării. O Niciodat ă n-aş fi crezut c ă Martin cere de nevast ă şi intr ă într-un Scorsese va opta pentru un film- anonimat dureros. Asta pân ă când basm, cu atmosfer ă retro, într-un Hugo va repara omul mecanic, cel Paris albastru, cu referin ţe livre şti şi înc ărcat cu secrete incredibile. Va elogii cinemaului veritabil. Astfel în ţelege c ă lumea e un mare este filmul Hugo , recompensat cu ______mecanism, iar el nu poate fi în niciun Oscar 2012 pentru imagine. produce cu dezinvoltur ă asocia ţii caz o pies ă în plus. Jos e Parisul La baza filmului st ă cartea lui Brian livre şti şi filmice, care se lipesc albastru, iar Hugo atârn ă de marele Selznick, adic ă L’Invention de Hugo perfect peste nara ţiunea palpitant ă. ceas, reeditând secven ţa unui film Cabret . Cartea scriitorului american În film joac ă Asa Butterfield celebru. Ce dac ă filmele lui Mélies au (n ăscut în 1966) are multe ilustra ţii şi (Hugo), Chloë Grace Moretz fost topite în timpul r ăzboiului şi text pu ţin, îns ă incit ă prin propunerea (Isabelle), Ben Kingsley (Georges), folosite la tocuri de pantofi? şocant ă. Copiii din poveste au Christopher Lee (Labisse), Jude Law Niciodat ă nu mai pot fi reg ăsite? preocup ări culturale, tr ăiesc aventuri, (tat ăl lui Hugo). Dac ă tot vorbim de Finalurile fericite exist ă doar în dar intr ă şi în bibliotec ă, v ăd filme. elogiul adus cinematografului, apoi filme? Chiar şi rigidul poli ţist de tip Fulgi, decor de basm, film ări aici cine e acel Georges? Nimeni altul Javert are sc ăpări profetice (excelent spectaculoase, ma şin ării, ro ţi din ţate, decât celebrul c ăzut în uitare, adic ă Sacha Baron Cohen în acest rol). Cu arcuri, roti ţe – iat ă ce propune filmul, Mélies, care a tr ăit între 1861-1938. imagini de c ărţi po ştale sepia, cu atr ăgând o genera ţie a computerelor În anul 1895, Georges descoper ă hârtii plutitoare şi deraieri co şmare şti în ceea ce ar putea p ărea vetust. F ără cinematograful şi înfiin ţeaz ă primul de trenuri, aventurile se cunosc dup ă inten ţii moralizatoare, lumea din film studio de cinema în Fran ţa. Neuitate risc. Astfel Scorsese a câ ştigat un e credibil ă, chiar a şa, vorbind despre sunt trucajele sale, ce stau la originea mare pariu, topind teme majore în Robin Hood, Jules Verne, Jean modernelor efecte speciale. Avea universul copil ăriei f ără cusur. Valjean, ori privindu-l pe crispatul propria sa societete de produc ţie, iar ALEXANDRU JURCAN genial Buster Keaton. Scorsese filmul din 1902, Le Voyage dans la ______
s-a jucat cu casa închis ă, publicul plecând mul țumit de por ția de teatru oferit ă.
Am v ăzut la… Constan ța, la Textul lui Miloš Nikoli ć a oferit și Casa de Cultur ă, spectacolul Fierarii, el de toate, a vorbit și de iubire și de de Miloš Nikoli ć, în traducerea Vero- istorie, trecând drame existen țiale nic ăi L ăzărescu. Regia e semnat ă de prin filtrele comediei. Hora țiu M ălăele, iar scenografia, de „Am scris comedia Fierarii , spune Maria Miu. Din distribu ția spectaco- Miloš Nikoli ć, dup ă principiile tragediei antice, numai c ă am
lului au f ăcut parte Hora țiu M ălăele,
Maia Morgenstern, George Mih ăiță , răsturnat o situa ție tragic ă în esen ță , Valentin Teodosiu/ Mircea Rusu. așa c ă ea a încetat s ă mai fie tragic ă. Dup ă un recital de poezie la Ca și în tragedia antic ă, și în Fierarii Br ăila, din versurile unui copil de 14 tot ceea ce ține de esen ță s-a ani, Cristina Vasiliu, la a c ărei lansare întâmplat mai demult, iar ceea ce se de carte („La umbra ta”, Editura prezint ă în fa ța cititorilor – sau a Vatra veche 2019) participase, dup ă spectatorilor – sunt doar consecin țele rostirea grav ă, vibrant ă, plin ă de celor întâmplate. Aceast ă comedie lirism, Maia Morgerstern „a zburat” seam ănă cu un concert cântat pe o la Constan ța, și a coborât/urcat într-o singur ă coard ă sau cu Bolero -ul lui Ravel, în care tema variaz ă și se comedie, nu mai pu țin str ălucitoare în rolul s ău, demonstrând, a câta oar ă, c ă multiplic ă. Prin aceast ă multiplicare, e o mare actri ță , una din cele mai amplificare, realul se transform ă în mari din toat ă istoria teatrulu și absurd, care devine mai conving ător filmului românesc. decât tot ceea ce este cu adev ărat real. Într-o companie actoriceasc ă se- Cum comicul și tragicul sunt ca dou ă lect ă, Maia Morgenstern a demonstrat surori gemene, în aceast ă comedie că, și f ără concesii pentru vreun de- apar deseori în acela și timp pe scen ă, liciu al publicului, teatrul se poate ajutându-se una pe cealalt ă s ă aduc ă men ține la în ălțimea care l-a impus la nonsens orice r ăzboi, orice mani- între artele frecventate de un public festare de ur ă și orice na ționalism”. foarte larg. Și a fost o sal ă arhiplin ă – NICOLAE B ĂCIU Ț
75 împrejurare, persoane care las ă în urma lor o dâr ă de lumin ă. Aducem un gând
de apreciere şi pre ţuire tuturor acestor Studii și Articole XII personalit ăţ i, tuturor ilu ștrilor no ștri înainta și pentru realiz ările pe care le-au Cu siguran ță , reprezint ă o mare întreprins, realiz ări prin care intr ă în bucurie apari ția c ărții Reghinul istorie, scriind, cu sufletul, cu via ţa şi Cultural, volumul XII, care vine în cu faptele lor m ăre ţe, pagini de o continuarea celorlalte volume ap ărute în neîntrecut ă frumuse ţe, care se vor aceast ă serie care, începând din anul impune posterit ăţ ii ca o comoar ă 1982, când a ap ărut primul volum, și scump ă, vrednic ă s ă fie p ăstrat ă şi pân ă în prezent, contribuie din plin la cinstit ă. tot ceea ce înseamn ă cultur ă reghinean ă Prin apari ția c ărții Reghinul și nu numai, ele având menirea de a Cultural XII, avem bucuria lecturii unui eviden ția istoria, tradi ția, spiritualitatea, volum impresionant, care este rodul folclorul din aceast ă parte de țar ă. muncii şi cercet ărilor asidue a mai În toamna anului 1918, în dorin ța multor oameni care sunt dedica ţi aceea acerb ă de a realiza Marea Unire, muncii de cercetare, de eviden țiere a Reghinul a reprezentat centrul luptei adev ărului istoric, de a-l scoate la românilor din aceast ă parte de țar ă lumin ă şi de a-l pune la îndemâna pentru transformarea visului în realitate, ______tuturor celor care se bucur ă de pentru împlinirea dezideratului de societatea româneasc ă. Personalit ățile cunoa ștere. Volumul de fa ță cuprinde o veacuri al poporului român. În marilor oameni ai Reghinului și serie de studii şi articole extrem de noiembrie 1918, Consiliul Na țional împrejurimilor sunt împodobite cu valoroase şi bazate pe o cercetare Român Jude țean pentru spa țiul fostului atâtea realiz ări, de la în ălţimea c ărora extrem de laborioas ă. Este un volum comitat Mure ș-Turda și-a stabilit sediul pot privi cu deplin ă bucurie spre anii amplu, masiv, plin de informa ţii, care la Reghin, unde activau o serie întreag ă cei mul ţi în care au trudit cu maxim ă au menirea de a reliefa diferite aspecte de personalit ăți, oameni de elit ă. Din osârdie, cu seriozitate, perseveren ţă şi din trecutul istoric mai îndep ărtat sau acest consiliu au f ăcut parte foarte mul ți în ţelepciune. Numele lor va r ămâne mai apropiat. reghineni, precum și alte personalit ăț i permanent legat de marile lor realiz ări, Aceast ă carte reprezint ă o lucrare din localit ățile din împrejurimi, oameni, pe care le-au înf ăptuit pe diverse fundamental ă, o lucrare extrem de care prin faptele lor memorabile au planuri, realiz ări care sunt multe şi important ă pentru istoriografia scris pagini de o neîntrecut ă frumuse țe importante. româneasc ă contemporan ă, care scoate istoric ă și și-au adus contribu ția la reali- Oamenii de seam ă ai Reghinului la lumin ă o serie de fapte şi lucruri zarea Marii Uniri. De asemenea, la Ma- au avut şi au o via ţă tr ăit ă în necunoscute pân ă acum. Aducem rea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la necontenit ă şi st ăruitoare munc ă. cuvânt de felicitare și de mul țumire Alba Iulia, în rândul mure șenilor, s-au Munca este o lege sfânt ă, ea este cea tuturor celor care au publicat studii, reg ăsit și mul ți reghineni și reprezen- care îl înnobileaz ă pe om şi-l urc ă pe lucr ări, articole, eseuri în acest volum, tan ți ai localit ăț ilor acestor meleaguri, treptele ierarhice ale oric ărei societ ăţ i precum și tuturor celor care au trudit care au votat Marea Unire și s-au bucu- moderne. Munca, capacitatea şi dorin ţa pentru ca aceast ă carte s ă vad ă lumina rat cu to ți români prezen ți acolo, apoi, de ac ţiune spre activitate şi înnoire, prin tiparului, pentru c ă o astfel de carte nu venind acas ă, au împ ărt ășit aceast ă crearea de bunuri materiale şi spirituale, se face u şor, apari ţia ei necesit ă o bucurie de neegalat cu to ți semenii lor. i-au fost implantate omului în fire de munc ă asidu ă, constant ă şi mai ales s ă Elitele – atât intelectuale, cât şi Dumnezeu, în clipa în care Acesta l-a fie f ăcut ă cu suflet. morale – ne sunt scumpe şi dragi, de zidit. Munca a fost şi este o Volumul Reghinul Cultural XII aceea le aducem prinos de recuno ştin ţă . binecuvântare dat ă de Dumnezeu însumeaz ă lucr ări ale mai multor Ele merit ă s ă fie cinstite fiindc ă au omului, ca prin ea omul s ă ajung ă la colaboratori ai no ştri: profesori, preo ţi, înfrumuse ţat chipul lui Dumnezeu în starea de deplin ătate, de des ăvâr şire filologi, ziari şti, istorici, arhivi şti, om. Reghinul, „ora șul lui Petru spre care a fost chemat. Dumnezeu i-a cercet ători, muzeografi, bibliotecari, Maior”, cum odinioar ă îl denumea atât rânduit omului munca ca pe o mare juri ști etc., c ărora le mul ţumim pentru de frumos marele c ărturar Vasile Netea, binefacere, ca pe un mijloc colaborarea rodnic ă, precum şi pentru s-a impus de-a lungul timpului prin binecuvântat, ca prin ea s ă se seriozitatea şi profesionalismul de care figurile reprezentative pe care le-a dat reg ăsească în lumin ă, în pace cu el au dat dovad ă în elaborarea materialelor societ ăţ ii române şti. Reghinul are elita însu şi, în armonie cu cei din jurul s ău şi cuprinse în paginile acestui volum. sa, care e format ă din oameni din toate să afle drumul spre culmile pentru care Cartea aceasta, care reuneşte mai mediile sociale, personalit ăţ i ale c ăror a fost zidit s ă le cucereasc ă. multe studii ştiin ţifice, unele dintre ele nume sunt sinonime cu iubirea de Omul este cea mai mare valoare fiind sus ţinute la diferite manifest ări cu oameni şi de frumos, cu generozitatea şi din aceast ă lume, atât prin crea ţie cât şi caracter cultural: conferin ţe, simpo- în ţelegerea între oameni. Via ţa lor este prin menire, iar noi ne valorific ăm pe zioane, colocvii etc., cuprinde istorie, foarte bogat ă în înv ăţă minte şi atitudini noi în şine dac ă îl stim ăm, pre ţuim şi tradi ţie, folclor, cultur ă, spiritualitate, adânc gr ăitoare. Amintindu-ne de iubim, c ăci prin aceasta ne ar ătăm prin atât din vremuri istorice, cât şi din înainta șii no ștri de seam ă, nu facem noi în şine valoro şi şi îl valorific ăm şi pe contemporaneitate. Lucrarea aceasta altceva decât s ă cinstim şi s ă omagiem aproapele nostru. Reghinul a dovedit este şi o cronic ă a unor evenimente din aceste ilustre personalit ăţ i, care de-a lungul întregii sale istorii c ă are trecut, precum şi a unora de azi. înf ăţ işeaz ă exemplele unor vie ţi de doar oameni valoro şi, oameni pe care FLORIN BENGEAN munc ă şi demnitate, pilduitoare pentru societatea se poate baza în orice
76 Excelsior Și-asculta cu luare-aminte, glasul Ce demult credeam c ă a pierit. Debut Amintiri Și se tulbur ă privirea grandiosului, Ochii i se-ngusteaz ă, i se pleac ă peste gânduri Și dureri, ce pot fi r ăpuse prin speran ța Că dragostea mai are-o glorie ve șnic ă Și nimic, în a ei cale, nu va sta... în picioare.
Pe umerii mei plini de r ăni Dep ărt ări Șade-un vultur... liber, maiestuos. Și se uit ă împrejur, atent, dar mereu pierdut... Peste v ăi, peste hotare, spre nal ții mun ți, Spre-o c ărare-ndep ărtare. Fantasma din p ădure
St ă mut... pare-ndurerat, În p ădurea-ndep ărtat ă În toate zilele vie ii mele Dar st ă drept, nu cu capul aplecat ț La o margine de lume Dep ărtatu-m-am treptat de mine Spre ță râna ce din vremi demult St ă o mantie-ntunecat ă De tot ce am cl ădit, în suflet și-n apuse Ce prive ște dinspre culme. iubire A zidit pe-al s ău str ăbun Dându-i aripi largi, ce-l duc mereu De tot ce mi-am t ăgăduit Iar ă mantia ca o noapte În am ăgiri prin cânt de orgi și lire spre libertate. Se r ăsfrânge printr-o und ă,
Se transpune-n negre șoapte În toat suflarea mea profund Umerii-mi sunt slabi, ve șteji ți, ă ă Și în gându-mi se cufund ă. M-am izbit de-amar, durere, Fără for ță a mai ridica povar ă, De vântul ce lovea în vele și-n Sunt r ăni ți de vastul drum Și bate-un vânt purtat de soarte Stânca luminat de Luceaf r Ce, odinioar ă, credeam ă ă Plin cu valuri de suspin; i de sfinte stele. Că m ă doboar ă... Ș E un vânt atins de moarte Și-mbr ăcat în fir de in. Și st ă vulturul pe ei, dar nu-i apas ă, De amar înghit în sec, Nu-i strânge printre gheare, nu, Lep ădat, la margine de lume; Iar ă simt cum o miasm ă Ci îi ține ca s ă nu se duc ă Izolat în mun ți, uitat în van, Ce-n p ământ î și are locul, Ultima urm ă de vis, ultima urm ă de Sunt plin de goluri și pe culme Îmi revel ă o fantasm ă speran ță Șed și plâng... Ce-n minciun ă-și face jocul. Din adânc, profund abis al amintirilor. Și privesc înalt, spre sfin ții Și se-ntoarce și se-ndoaie Lumii aste, spre lic ări din neant Prin p ământ încet adie, Și-mi aduc aminte de multele cuvinte Spre sacre vie ții astre; Și ia na ștere prin ploaie Rostite parc ă ieri și care-acum un an Și m ă tulbur... tres ărind adânc, Arzând încet... ca o f ăclie... Îmi intrau adânc în minte... Stau și plâng... Și se stinge... Și de-atunci, nop ți întregi m ă Îmi curg lacrimi iu ți, tulburam Mi se preling pe-obraz și dispar... Steaua nordului Plecându-mi umerii naintea lor. În marea de sclipiri accidentale
Ce-mi înghite mintea-ntreag ă, Și vulturul prive ște, spre-o câmpie Stau și m ă pierd încet... în zare. Dintr-o nebul ă color ă care st ă Se arat ă tremurând În vârf de libertate, conjurat de sute, M-acoper ă bolta misticii M ăsur ători, Steaua nordului din hor ă Mii de suflete pierdute, p ărăsite... Sunt cople șit... aud plângerea Lumea-ntreag ă luminând. Peste v ăi, peste hotare, spre nal ții Lini știi apuse și glasul trist al mun ți; Păcii smulse dintre fra ți; Prive ște naripatul mut, frânt de Stau în lini ște... și-ascult. Și-și propag ă razele durere. Neantul vie ții str ăbătând, Și-ascult oda infinitului ceresc, Luminând coloanele, Dar el, parc ă auzea în mintea mea Cânt ările majestice din univers Spa țiul negru culminând. Șoapte dulci, calde ce veneau ca o Ce se pogoar ă peste mun ți, chemare CRISTIAN HOMM Peste suflete și peste mun ți, și sunt ______Și-asculta nebunul, tres ărind în fiin ța martor Elev al Colegiului Na țional Traian Doda, Ca- sa; Armoniei unei lumi ce nu a fost. ransebe ș, clasa a XII-a, n ăscut la 2 iulie 2001
77 Pân ă la sfâr șitul zilei.
De fiecare dat ă când vii și te joci Cu bile de z ăpad ă Omul de z ăpad ă se ridic ă și pleac ă Stimate Domnule Nicolae B ăciu ţ, ….. Sunt un fericit cititor al revistei În cele din urm ă. „Vatra veche” pe care o primesc în format electronic. Poezia emo ţiei La primirea unui num ăr al revistei, Daria – 8 ani nu-l citesc imediat, ci numai din momentul când am o jum ătate de zi la Entuziasmul tr ăie ște în surprindere și dispozi ţie f ără s ă m ă deranjeze nimic. distrac ție Numai în aceste condi ţii merit ă s ă fie Acolo unde râsul, șocurile și citit ă aceast ă revist ă şi merit ă respingerile vin și se ascund. diviniza ţi f ăuritorii ei. Dar uneori apare în interior când este Revista e un miraculos medicament ploios și frig afar ă care îmi vindec ă toate r ănile Și îi face pe oameni s ă ias ă din cas ă sufletului. cu un zâmbet sau un rânjet. Crea ţia poetic ă este un fulger care răne şte cititorul înfometat de frumos, Surprins ă cu cadouri distractive sau dar cea mai mare frumuse ţe este chiar numai în limba englez ă iar Daria le-a doar cadouri aceast ă ran ă. Poetul, n ăscut poet, este dat înv ăţă torului ei care le-a p ăstrat Sau raze colorate de curcubeie care o fiin ţă marin ă care se târ ăş te pe uscat într-o map ă special ă („portofoliu” se stropesc și se sting şi ar vrea s ă zboare. Platon, marele fi- spune în înv ăţă mântul din România). Acestea sunt lucrurile care fac ca losof grec (numele lui era Aristocles, Aceast ă map ă, cu toate lucr ările emo ția s ă apar ă cuvântul Platon este un renume elevului, este dat ă familiei la sfâr şitul Și ea va râde, va s ări, se va r ăsuci și pricinuit de aspectul fizic de atlet „lat clasei a IV-a. P ărin ţii Dariei au r ămas va scâr țâi. în umeri = platon”. Platon a ob ţinut surprin şi de textele g ăsite în map ă. medalii la atletism în interiorul Mama Dariei mi-a spus c ă s-a preo- Fa ța ei este plin ă de chicote și rânjete olimpiadelor din vremea lui. cupat mult pentru a face o traducere Și miroase de parc ă ar fi mâncat Despre poet, Platon zice „Poetul e cât mai fidel ă şi, se pare, c ă a reu şit. multe dulciuri ame țitoare o f ăptur ă u şoar ă, înaripat ă şi sacr ă, în Eu, citind cu aten ţie aceste poezii, Sunetul ei propriu este numai stare să creeze ceva doar dup ă ce îl am aflat c ă „Eul meu pur” (conceptul scâr țâieli, râsete… pătrunde harul divin şi î şi iese din de „eu pur” a fost abordat şi tratat pe Simt c ă toate astea vor face un sejur sine, p ărăsit de judecat ă. Cât timp î şi larg de filosoful Fichte) are grave uimitor. păstreaz ă judecata, nici un om nu are derapaje în atitudinea fa ţă de puterea s ă creeze poezie sau s ă dea totalitatea realului care cuprinde Singura modalitate de a fi generos glas, în vers, unei preziceri”. natura, societatea şi cunoa şterea este de a oferi un cadou, Daria este acea f ăptur ă u şoar ă, (epistemologic receptate). Să fii dr ăgu ț, șă -ți faci prieteni și s ă-i înaripat ă şi sacr ă. Este o feti ţă de 9 Îmi cer iertare dac ă spusele mele incluzi în toate ani, elev ă în clasa a IV-a la o şcoal ă deranjeaz ă. V ă las în dialogul interior Sau surprinde-i cu un animal de din Londra. S-a n ăscut la Londra din cu poeziile Dariei. Face ţi cu ele ce companie și ajut ă-i s ă aib ă grij ă de el părin ţi români, absolven ţi de la crede ţi de cuviin ţă c ă merit ă. Acest lucru va face ca emo ția s ă A.S.E. Bucure şti. Dup ă absolvirea Ştiu c ă via ţa dumneavoastr ă este rămân ă în tine zile întregi. cursurilor de masterat la Londra, tat ăl înnobilat ă cu numeroase evenimente Dariei a fost selectat şi invitat s ă lu- înfrico şă tor de consistente în dimen- Lupul creze la aceast ă prestigioas ă institu ţie siunea lor spiritual ă. Dumnezeu v-a Daria - 8 ani de înv ăţă mânt postuniversitar. De pedepsit, iar pedeapsa este „dreptul atunci tat ăl şi mama Dariei au dat infractorului” – spune Hegel. Un lup alb, cremos, a venit în vila mea toate testele pentru ob ţinerea cet ăţ e- Ierta ţi-mi îndr ăzneala de a a ştepta La miezul nop ții, s ă urle la lun ă. niei engleze. Apoi au depus jur ămân- din partea dumneavoastr ă un mesaj Iar eu sunt în halatul de noapte. tul de credin ţă în fa ţa reprezentantului (mail). Reginei Regatului Unit. Cu respect şi admira ţie, Sub cerul str ălucitor de miezul nop ții, Daria a urmat instruirea, la Nicolae Ginghin ă - România Am s ărit pe pietricele de-a lungul gr ădini ţă şi la şcoal ă, numai în limba pârâului. Chiar dac ă s-a sim țit ca un vis, englez ă. Acas ă vorbe şte cu p ărin ţii Iarn ă aproape numai în limba român ă (deci Daria - 7 ani Acolo el st ătea înaintea mea.
în limba matern ă şi patern ă). Capacitatea de crea ţie a Dariei se Iarna vine și pleac ă. A alergat cu gra ție și cu blânde țe spre manifest ă în pictur ă (a ob ţinut locul S-ar putea s ă vin ă chiar cu un indiciu o stânc ă întâi la un concurs de pictur ă de z ăpad ă. Și s-a pozi ționat pe ea. desf ăş urat la Galeriile de art ă din Acum este ora când fulgii de z ăpad ă Privind spre cer, cu ochii închi și la Londra) şi poezie. Poeziile sunt scrise fac du ș lun ă,→
78 dnei inspector de limba și literatura tineri care ne-au înc ălzit sufletele cu un român ă, prof. dr. Maria Kozak, pentru spectacol pe cinste. colaborarea adus ă concursurilor. Au participat peste 110 elevi, Concursul Interjude țean de crea ție Concursul s-a derulat pe trei talentul literar al acestora a fost literar-artistic ă „Valurile Copil ăriei”, sec țiuni, proz ă, poezie și desen, tema valorificat și cuprins în revista de crea ții edi ția a IV-a 2019, a fost organizat de acestuia fiind copil ăria. literar-artistice, cu ISSN. Copil ăria este Școala Gimnazial ă “Sfântu Gheorghe” Sponsorii concursului au fost acea perioad ă când totul este frumos, din Sângeorgiu de Mure ș în colaborare Ecofruct Târgu-Mure ș și CIE Matricon simplu și roditor. Copil ăria... mai cu Inspectoratul Școlar Jude țean Mure ș, S.A. Târgu-Mure ș, care de-a lungul mai întotdeauna ea treze ște în sufletul fiind dedicat elevilor de gimnaziu, multor edi ții au fost al ături de noi. omului un sentiment de melancolie: clasele a VII-a și a VIII-a, de stimulare De asemenea, Prim ăria Sângeorgiu lumea tihnei în care viseaz ă ginga ș și cu a interesului pentru lectur ă, de de Mure ș a fost al ături de organizatori. sfial ă mugurul omenesc ce abia se descoperire, cultivare și valorificare a Mul țumim pe aceast ă cale unui sponsor deschide la via ță . talentului literar al elevilor, pentru anonim, la fel de fidel și dedicat „Fericit, fericit și pe veci pierdut ă cunoa șterea poten țialului de creativitate elevilor. vreme a copil ăriei! Cum s ă nu o iube ști, și dezvoltare a sim țului estetic. Folclorul și tradi țiile sunt precum cum s ă nu o dezmierzi când î ți Pre ședintele juriului a fost aerul, a șa c ă m-am gândit, ca la aminte ști de ea! Dup ă rug ăciune te directorul Direc ției de Cultur ă Mure ș, deschiderea premierei, s ă ne onoreze cu învesele ști în pl ăpumioar ă, inima ți-e ca scriitorul Nicolae B ăciu ț. prezen ța trupa de dansuri populare fulgul: numai lumin ă și bucurie”. (L. Dna director prof. Csiki Angela a „Spice Mure șene”, care ne-a f ăcut s ă Tolstoi, Copil ăria ) înmânat diplome pentru cei din juriu: călătorim în pa și de dans pe plaiurile Au participat ora șele Timi șoara, doamna dir. adj. Laura Fren ț, prof. Târnavei și ale Moldovei. Și am Bac ău, Bra șov, Boto șani, C ălăra și, Gliga Mihaela, bibliotecar Ru ța Mirela petrecut copil ăria în mijlocul acestor și coordonatoarea concursului, prof. Bucure ști, Suceava . Gabriela Buta, și, nu în ultimul rând, GABRIELA BUTA ______
Debut Doruri multe suspin ă, REBELIUNE! Gustul ei fr ământ ă oglinzile sparte, Zilele de mâine! mu șcă în ea gravitatea, fărâm ă cu f ărâm ă. Mai pot cump ăra eroare, ce chin, zilele de mâine? nu sunt nimic un ocean de şoapte, doruri multe! o mie de lacrimi, gust am ărăciunea Lini ștea oaselor sugrumate-n mine,
lini ștea ca o tor ță ard.. Rebeliunea nisipului poart ă blestem viu, Gol, CIOBANU ALEXANDRU- puritate! nisipuri aspre EUSEBIU
______
→Url ă cu cea mai dulce voce la fel Și fluturii valsând printr-un pat de Se opre şte într-un golf plin de de minuscul ă ca el. primule. încredere, Cine ar fi crezut c ă v ăd via ța prin Stând obosit ă, f ără mândrie și f ără Răsăritul a început s ă apar ă, soarele a culori? fric ă. început s ă r ăsar ă Cine ar fi crezut c ă pot num ăra Și lupul s-a ascuns în z ăpada numere infinite? Un strig ăt interior se auzi în noaptea strălucitoare. înce ţoşat ă Totul danseaz ă, galopeaz ă și face Ca un lup în disperare întins spre Culori ale vie ții salturi, stele, Daria - 9 ani Totul se opre ște și înghea ță și se O potec ă nesfâr șit ă duce departe de Cine i-a cerut soarelui s ă-mi întrerupe, lumin ă zâmbeasc ă? Totul se transform ă într-o lini ște Către o gaur ă întunecat ă plin ă de Cine i-a spus ierbii s ă se unduiasc ă? lini știt ă cicatrici. Cine a f ăcut ca norii s ă se plimbe Și eu adorm în propria înfrângere. vis ători? Timpul va vindeca sufletele celor care Cine ar fi crezut c ă pot gândi atât de Apa atemporal ă așteapt ă. Daria - 9 ani imaginativ? Minutele vor trece f ără o dat ă real ă. Barca promisiunii se îndep ărteaz ă Apa curge pe râul schimb ării, Văd p ăsări flamingo pozând ca uşor, Iar rocile nu-și vor aminti nici o trandafirii Încet într-un mare ocean de lacrimi. traum ă sau furie.
79 către marile puteri, cu excep ția Austriei și Imperiului Otoman. Dup ă o ultim ă încercare nereu șit ă de a sparge încercuirea în din luna noiembrie diminea ţa zilei de 28.11.1877, turcii asedia ți la Plevna au fost nevoi ţi s ă Și în aceast ă lun ă istoria s-a depun ă armele. R ănit, Osman Pa şa, repetat uneori și sunt coinciden țe unul dintre cei mai competen ți care par s ă confirme acest lucru... Le generali ai perioadei, s-a predat pute ți descoperi și în cele ce colonelului român Grigore Cerchez, urmeaz ă... adresându-i-se cu cuvintele: “Capitulez cu armata mea, predându- O victorie și pacea care a urmat au reprezentat actul de na ştere ______mă în mâinile junei şi bravei armate pentru Ţara Româneasc ă. recunosc ătoare guvernului României române.” Mihail Cristodulo Cerchez În 9.11.1330 a avut loc b ătălia pentru drepturile na ţionale, a refuzat să primeasc ă sabia marelui de la Posada, o str ălucit ă victorie cet ăţ ene şti acordate maghiarilor din adversar, neavând autorizarea împotriva regelui Ungariei, Carol Transilvania". domnitorului în acest sens. Posibil c ă Robert d’Anjou, a voievodului una dintre cauzele ne știute a fost Basarab I, dup ă ce Basarab I a refuzat Alte evenimente confirm ă faptul c ă nu existau comunica ții plata tributului și vasalitatea. În triumful dorin ței de independen ță și rapide la distan ță , cum avem noi septembrie 1330, regele ungar revenire la unitate asupra celei opuse parte ast ăzi... În aceste condi ții, sabia porne ște o campanie de pedepsire a de posesie tributar ă a imperiilor din a fost preluat ă de generalul rus, domnitorului român și de readucere a aceast ă parte a Europei... Marile Ganetki, c ăruia țarul i-a conferit teritoriilor de la sud de Carpa ţi la puteri accept ă noua tendin ță și ulterior titlul de feldmare șal și pentru ascultare fa ţă de Coroana Ungariei. confirm ă diplomatic noua stare de aceast ă împlinire, titlu inexistent Basarab I a reu șit s ă dobândeasc ă lucruri câ știgat ă pe câmpul de lupt ă pân ă atunci în armata rus ă. La rândul independen ţa Ţă rii Române şti, de noile state. său, domnitorul Carol i-a conferit izbânda domnitorului fiind Pacea de la Zsitvatorok colonelului Cerchez decora ția consemnat ă în numeroase documente (Slovacia), încheiat ă la 11.11.1606 „Steaua României”, în rang de ofi țer, ale vremii, inclusiv într-o faimoas ă între imperiile austriac și otoman, a precum și „Virtutea Militar ă, de aur”. cronic ă pictat ă vienez ă. deschis calea reinstaur ării treptate a Astfel s-a încheiat cea mai puterii otomane asupra celor trei ţă ri important ă, dar și ultima mare Dorin ța de revan șă era și române, tendin ţă care se impune în confruntare din R ăzboiul de una dintre cauzele p ăstr ării cel de-al doilea deceniu al secolului Independen ță . Pentru un timp Osman neîn țelegerilor. Astfel... al XVII-lea. Tratatul a fost semnat de Pa șa a fost g ăzduit cu respect într- În 20.11.1354 un nou conflict sultanul Ahmed I și Matia, arhiduce unul din hotelurile bucure ștene ale era deschis între Ludovic I al al Austriei, în ciuda opozi ției vremii. Ungariei si Alexandru Nicolae puternice din partea împ ăratului În 5.11.1880 printr-o Basarab, domnitorul T ării Române şti. Rudolf al II-lea, fratele lui Matthias. notificare, și S.U.A recunoa şte Ludovic contesta dreptul de domnie În 28.10.1699, la Şelimb ăr, independen ţa României ob ținut ă în al lui Alexandru Nicolae. Mihai Viteazul înfrângea oastea 1877. Sergiu Voinescu, reprezentant “Semin țele discordiei” și condus ă de Andrei Bathory. Domnul diplomatic în misiune special ă, este ale “luptelor seculare” se stingeau Ţă rii Române şti intra în Alba Iulia la primit în audien ţă de c ătre secretarul abia în secolul XX, într-o lume mult 1 noiembrie și realiza “de facto” de stat al S.U.A., William M. Evarts, mai civilizat ă decât cea medieval ă. prima unire a dou ă ță ri române ști sub și i se notific ă independen ţa de stat a Astfel: conducerea unui voievod român. României. În 6.11.1947 - Tătărescu a În 22.11.1806 începe un nou În 28.11.1918 S.N. are loc condus delega ţia României la război ruso-turc desf ăş urat pe Unirea Bucovinei cu România. Conferin ţa de pace de la Paris (1946 - teritoriul Moldovei şi Ţă rii Congresul general al Bucovinei 1947), punându-şi semn ătura pe Române şti. Invocând înc ălcarea adopt ă, la Cern ăuţi, o mo ţiune tratatul interna ţional care consfin ţea hati şerifului din 1802, Rusia declar ă privind „Unirea necondi ţionat ă şi pe reîntregirea par ţial ă a ţă rii noastre război Imperiului Otoman. Trupele vecie a Bucovinei, în vechile ei prin reprimirea nord-vestului ruse trec în Moldova şi ocup ă ora şul hotare pân ă la Ceremu ş, Colacin şi Transilvaniei. Ia şi, la 29.11.1806. Poarta, care Nistru, cu Regatul României”. Actul Iar în 23-25.11.1947, la sfâr şitul încercase s ă evite conflictul anun ţând unirii Bucovinei cu România era vizitei pe care a întreprins-o la mazilirea, declar ă la rândul ei r ăzboi consfin țit apoi de regele Ferdinand I Bucure şti, prim-ministrul ungar, Rusiei. Conflictul se va încheia prin și de parlamentul român. Dinnyes Lajos, afirm ă c ă Ungaria nu Pacea de la Bucure şti din 28.05.1812, România modern ă devine recunoa şte şi nu tolereaz ă niciun în urma c ăreia Basarabia era cedat ă parte activ ă în toate organismele revizionism. „Problema litigioas ă Rusiei. interna ționale. În noiembrie se dintre cele dou ă ţă ri - men ţioneaz ă În 22.11. S.V. / 4.12. S.N. 1859 confirm ă mai multe particip ări. . → prim-ministrul - este considerat ă se recuno ștea Unirea principatelor, în PROF. CORINA SIMEANU rezolvat ă. Opinia public ă ungar ă este cadrul conferin ței de la Istanbul de
80 În 18.11.1978 România intra, ca ntâi O noapte furtunoas ă, faimoasa EPIGRAME membru deplin, în Biroul „Grupului comedie care a f ăcut o revolu ţie în celor 77” din cadrul UNESCO. teatrul românesc... Vocea sa cam În 17.11.2000 România a răgu şit ă ce se potrivea de minune cu ratificat Conven ţia Organiza ţiei personajele din mahalalele Interna ţionale a Muncii privind Bucure ştilor, jargoul special al combaterea celor mai grave forme de acestora toate acestea împreunate cu munc ă a copiilor, devenind astfel me şte şugita alc ătuire a piesei prima ţar ă din Europa Central ă şi de încântar ă pe membrii societ ăţ ii Est în care s-a introdus Programul literare din Ia şi. Într-o unire, to ţi î şi interna ţional pentru eliminarea exprimar ă p ărerea c ă s-a ivit, în muncii copilului. sfâr şit, în literatura român ă un autor În 21.11. 2002 - la Praga, dramatic original”. România este invitat ă s ă intre în În 13.11.1884 avea loc N.A.T.O. premiera piesei O scrisoare pierdut ă, de I.L. Caragiale. Spectacolul s-a Perioadele de stabilitate jucat pe scena Teatrului Na ţional din specifice mai ales ultimelor dou ă Bucure şti, având urm ătoarea secole dau na ștere la tradi ții noi, distribu ţie: C. Nottara - Tip ătescu; I. vizibile și în noiembrie... Panu - Dandanache; I. Petrescu - NEVAST Ă ÎN ȚELEG ĂTOARE Devine o tradi ție apari ția de Trahanache; Aristizza Romanescu - Pe b ărbat l-a-nc ărun țit noi mari reviste... Zoe. În c ălătoria la Ia şi, Caragiale a Cu limbajul ascu țit, În 1.11.1835 apare la fost înso ţit de scriitorul Delavrancea Dar promite c ă se schimb ă Bucure şti, lunar, Gazeta Teatrului care, într-un reportaj ulterior, relata: ...Dup ă un transplant de limb ă! Na ţional , prima revist ă de teatru. “Nu am v ăzut niciodat ă autor care s ă În 4.11.1851 apare la Paris intre mai mult în tiparele ce a creat, COMPLIMENTE RECIPROCE revista Republica Român ă, gazet ă care s ă joace mai bine rolurile ce a Dup ă mult ă vreme f ără s ă se vad ă, politic ă şi literar ă, editat ă de C.A. scris pentru al ţii”. Dou ă, cam trecute, se-ntâlnesc pe Rosetti la Paris, cu concursul fra ţilor În 26.11.1909 se joac ă strad ă: Dumitru şi Ion C. Br ătianu şi al lui premiera piesei Viforul, de Barbu -Câte-ar vrea s-arate tinere ca tine! Cezar Bolliac. Publica ţia milita Ştef ănescu Delavrancea. Piesa se -Mul țumescu-ți drag ă, nici tu n-ar ăți pentru Unirea Principatelor. joac ă la Teatrul Na ţional din bine... În 12.11.1861 la Bucureşti apa- Bucure ti, iar în anul 1910 apare în ş BUNICA-I TOT BUNIC re gazeta politic ă, economic ă literar ă Ă volum. Referindu-se la aceast ă pies ă, Zic c ătre nepo țelul meu: şi comercial ă, “ Ţă ranul român. Liviu Rebreanu spunea c ă este “cea -Am obosit, sunt om și eu... Publica ţie progresist ă, cu apari ţie mai teatral ă din toate lucr ările Mă corecteaz ă f ără fric ă: săpt ămânal ă, Ţă ranul român ” are ca dramatice ale autorului. Poate şi cea -Tu nu e ști om, tu e ști bunic ă! redactor şef pe Ion Ionescu de la mai dramatic ă, în în ţelesul scenic al Brad. Cu unele întreruperi, a ap ărut cuvântului”. DECLARA IE DUP O pân ă la 17.03.1863. Ț Ă Sursele articolului se pot ÎNC IERARE În 3.11.1863 a ap ărut, la Ă vizualiza pe pagina De-njurat eu n-am habar, Bucure ști, prima revist ă umoristic ă https://calendarele.eu/bibliografie/ Doar sunt om cuminte, editat ă de B.P. Hasdeu, “Aghiu ță ”. De pe site-ul aplica ție – Calendare Îl pupai la un pahar, În 24.11.1877 Eminescu române ști, Prof. Corina Simeanu De-i s ări un dinte!... începea colaborarea la "Timpul" - primul articol publicat se intitula FARMEC AME ITOR “B ălcescu şi urma şii lui”. Ț Parfumat ă și frumoas ă, În 10.11.1928 a ap ărut la Îl d ă gata pe un june, Bucure ști „Kalende. Revist ă lunar ă, Cu m ărgele, ar ătoas ă literar ă și știin țific ă” sub conducerea ...P ălincu ța cea de prune. lui Vladimir Streinu, Șerban
Cioculescu, Pompiliu Constantinescu ÎNTÂMPLARE-N AVION ș.a.; revista a v ăzut pentru ultima dat ă Anonim în avion, tiparul în luna martie 1929. S-a crezut c ă e spion Sunt celebre debuturile din Urm ărind cum f ăcea saltul noiembrie, adev ărate “revolu ții” Nevestica lui cu altul... pentru teatrul românesc. În 12.11.1877 Caragiale citea ANTIGRIPAL Ă O noapte furtunoas ă, la banchetul De și virusu-i rebel, Junimii, oferit de Titu Maiorescu. Nu m ă tem deloc de el, Despre lectura piesei, f ăcut ă de însu şi Mă dezinfectez fiindc ă Caragiale, Iacob Negruzzi î şi ...Fac gargar ă cu p ălinc ă. amintea: „În casa mea el ceti întâi şi- Vasile Mic GEN ȚIANA GROZA
81 VIA ŢA LA ŢAR Ă
Sătenii to ți sunt gospodari, ÎN LUNA NOIEMBRIE Au case din chirpici ori piatr ă, (1877-1948)
Od ăi curate, nu prea mari, Cu focul permanent în vatr ă.
Copiii vin, c ă-s a ștepta ți, În cas ă unul dup ă altul, Cresc mari, la suflet sunt boga ți Să fac ă peste veacuri saltul.
Femeile cu șor ț în brâu, Basmale, ii, so ții fidele, Merg vara la cules de grâu, Iar iarna mânuiesc andrele. Un sfat Nu crede c ă-n secret Tr ăirea s-a n ăscut la sat, Po ţi s ă ascunzi o crim ă mare. Vezi, u şa scâr ţâie mai tare, Acolo este începutul, Înainta ii ne-au l sat Când o închizi încet! ÎN LUNA NOIEMBRIE ș ă Acolo secera și scutul. Unui poet de promenad ă Geaba lucri ca zilierii Partidul nou, cu gând curat, Toat ă ziua ca s ă placi! Se preg te te pentru iarn , Țăranului îi dator ăm, ă ş ă Din sudoarea frun ţii tale Şi a deschis, urgent, în sat: Că-i sfânt ă-a satului sorginte, Din rodul câmpului mânc ăm Stropi de rou ă n-ai s ă faci! Un bar, o crâ şmă şi-o povarn ă. Să mearg ă via ța înainte. Unui poet pesimist CONSTATARE LA Spunea cândva un literat ,,Lumea e de şert ăciune!" RĂSFOIREA UNEI C ĂRŢI Că ve șnicia e la țar ă, Zice-acest poet mereu. Îl cred mai ales când spune: Prefa ţa e aperitivul, Nimic nu e de-ad ăugat, Decât c ă satu-i o comoar ă! E o lume-n capul meu! Postfa ţa e-un desert pl ăcut, În rest, şi n-am g ăsit motivul: NORA ŞI SOACRA Din şi de E-o form ă f ără con ţinut! ,,Din nimic s-a f ăcut lumea!"
N-or s ă se mai ciond ăneasc ă, Astfel în ţelep ţii zic. AVÂND SO ŢIE GELOAS Ă Cic s-or iubi-ntre ele, Nu ştiu, îns ă v ăd c ă ast ăzi ă Când o fi s ă se-ntâlneasc ă… Ea se face de nimic! Degeaba sunt învinuit, În dragoste, mereu am spus, Dou ă drepte paralele. Unui poet idealist Că nu-s un Crai din Răsărit, OAMENI ȘI LOCURI Că-s rele-acele poezii, Ci mai degrab ă… spre apus! În cari descrii tu banii,
În drum spre ,,Europa” ies în cale: E natural, c ăci ce descrii PREFERIN ŢĂ P duri, livezi, coline i pâraie, Tu nu mai vezi cu anii! ă ș Selec ţie VASILE LARCO N-o s ă-mi plac ă vara, toamna Cărări şi drumuri ce se întretaie
Şi nici noaptea hibernal ă, Prin mun ţii-nal ţi, pe dealuri sau Eu p ăstrez în suflet doamna tarlale. Epigram ă-n strai de gal ă! Spa țiul Schengen Iar e un foc de paie, N-or s ă mai fie semnele zonale, SLOGAN ELECTORAL Ce-s ni ște linii artificiale,
Greu dobândite dup ă lungi r ăzboaie. Din votare în votare,
Spre victoria cea mare, Egali am fost, n ăscu ți în pielea goală, Că e dulce ca alvi ţa, Am mo ștenit cuvântul, roata, focul, O prefer pe… Victori ţa! Apoi, trecând și prin a vie ții școal ă
CLEVETITORUL Ne-am separat, dar cred c-o s ă
dispar ă E de gre şeli bun ochitor, Dorin ța de-a pleca din țar ă-n țar ă, Urgent spre ele se repede, Căci omul unde e, sfin țește locul! Fiind şi foarte bârfitor…
Doar c ă pe dânsul nu se vede! VASILE LARCO Vasile Mic ,
82 Comisar - nu, dar europarlamentar - da?
Pentru a fi uns Prins ă cu minciuna-n gur ă, Clar, verdictul contra ei: Ce n-ai da, râvnind grandoarea Nu-i de comisar. Obscur ă. Să-ți siguripsé ști firmánul? Dar parlamentar - O.K.? Ieri treceai numai strâmtoarea, Ast ăzi treci și óceánul. Cum vrea s ă-și r ăscumpere candidatul integritatea S-au orânduit pravile nescrise Cic ă,-și vinde dou ă case, S-au fixat, în timp, ca sfinte Îns ă postul și-l prezerv ă. Pravili grele de bonton: ______Un ins, sceptic, copt la oase: Dac' aspiri la Pre ședinte, Func ție de ce se repartizeaz ă pe „Are case de rezerv ă?!” Fuga dai la Washington. țări postul de comisar european? Când e ști la putere și mai ai și To ți candida ții î și dau ghes la Poate-un stat coda ș ce e putere vizite inopinate La șosele, drumuri, porturi, Să r ăspund ă în UE De și to ți i-au spus c ă are Ce vânt cald a prins s ă bat ă, Numai bine de ... transporturi?! Bube câte zile-un an, Ce muta ții travers ăm, Ea l-a-mpins la-naintare De i-a apucat de-odat ă Când îi sare țand ăra persoanei Comisar european. Mare dor de unchiul Sam? recomandate Cine r ăspunde de e șecul Pentru-a epata acas ă Când îi spui de protejat candidatului? Că-i cu bube cât nu vezi, La vreun Trump du și, vreun Ea pe loc ți-a depistat Un șef bun ar presupune, McCárthy Mii. Dar tu nu candidezi... Dac' ar vrea să ias ă-n lume, Să ne-aduc ă zile roze? Nu doar dreptul de-a propune, S-au împins la garden-party La Bruxelles trucul nu trece Ci și chixul s ă-și asume. Ca s ă fac ă ni ște poze. „Minte cât te ține gura, Tactica de evitare a r ăspunderii Candida ți la Pre ședinte, Dar, când min ți, s ă nu clipe ști!” pentru candidatura neadecvat ă Să ia din americi minte Sfatul ți-a f ăcut figura: respins ă Nu erai la Bucure ști. S-au plimbat h ăt pe urla ți Cum nu trece-un protejat Un duium de candida ți, Cu privire la integritatea În domeniu ignorant, Iar din lumea ceea, roz ă, viitorului comisar european E deculpabilizat: Ne-am ales cu... câte-o poz ă. Politic executat. I-au dosit acas ă vina, Întrebare de la sine Dar la JURI* știu a țese, Opinia partidului recomandant De-i ie și pe nas Belina dup ă respingerea candidatului Nu-ntreb ăm ce-au dus-adus Și-un conflict de interese. Brejii no ștri barosani, ______Nu-i de vin ă candidatul Ci pe banii cui s-au dus *JURI (abr.) - Comisia pentru Cu p ăcate - o lavin ă, Și de unde-atâ ția bani. Afaceri Judiciare a Parlamentului Ce ne face de râs statul. European. Opozi ția-i de vin ă! Revenire (dup ă ce-au luat lumin ă) din SUA Indignare de candidat la Comisia JURI-a-ntors șuba pe dos? JURI Pre ședintele, g ălan, Nu c-ar fi prea scrupuloas ă: Demn, augúst, pe cal b ălan, Candidatul protesteaz ă: S-a umplut cu nervi canopa. Iar din urm ă, ca Lambúr, „Doamne, cum aceea și culp ă Cu corup ția de-acas ă Prim-ministrul, pe-un cal sur. La Bruxelles se-amendeaz ă, Nu sco ți nasu-n Europa. Iar acas ă se disculp ă?”
JURI și exigen țele fa ță de Sigur ă c ă va accede la postul de Egalitate de gen(ialitate) și candida i comisar european integritate?! ț Tocmai fi'nc ă-i de la centru Hai c ă nu ți-ar pune-n cârc ă Plecat-au nou ă, leap-teleap, Și-ar avea și faim ă bun ă, Tinichéle, nici talent, Și cu madama zece, Ar risca s ă fie pentru Dar, de-ntreab ă, bab ă-hârc ă, Dar dintre to ți, b ătu ți în cap, Unii mum ă, al ții cium ă? De priceperi, intelect? Ea, singura, nu trece. NICOLAE MĂTCA Ș
83 EPIGRAME Şi ni ţelu ş patriot, ...Dar tare îl doare-n cot! REALITATE CONTEMPORAN Ă
Pentr-o burt ă de sarmale, LA ÎNTRECERE (?) Chiar în spirit cre ştinesc, Mul ţi înal ţă osanale, Gheo-i f ălos nevoie mare Pu ţini se c ălug ăresc! C-are-n sat o ţiitoare, Nici M ărie nu se las ă, UNUI ÎMP ĂTIMIT AL LUI Fiind femeie frumoas ă, BACHUS Are-amantul... lâng ă cas ă! N-ajunse bine-n sta ţiune, Că iute se-afund ă-ntr-un bar, APROPO DE VENIREA Din spirit de devo ţiune CHINEZILOR S Ă MUNCEASC Ă ...Plute şte spre Madagascar! ÎN ROMÂNIA
Înv ăluit de-a ei vraj ă, NUMERE ORIGINALE Chinezii? Poveste veche... Cheltui ultimul... ban! Dar mai nou din Bangladesh În sat i se duse veste Vin să ne sufle-n ureche MASS MEDIA - INSTRUMENT Precum c ă-n ou ă e tare, Constructori zburând... pe-un pre ş! DE SP ĂLARE A CREIERELOR Şi ajunse de poveste, Îns ă-n numere... impare! UNUI NEICA NIMENI Lucru-a devenit banal, Indiferent de canal, UNUI NESOCOTIT Nu face negustorie, Media-i f ăr-osebire N-are nici m ăcar giubea, Un instrument de prostire! Ştie-ntreg satul, pe datorie, Are-o sfânt ă meserie: Zilnic se drege cu o t ărie ... Bea. ÎMBULZEAL Ă DEMOCRATIC Ă Şi s-a f ăcut de pomin ă, (Exclusiv... pe datorie!) EUROPEAN Ă ...Tr ăie şte într-o cocin ă! ANOTIMP BIZAR Cic ă-n spirit democrat BUNELE RELA ŢII ROMÂNO- Pe picioare s-au c ălcat AMERICANE Ca într-o târzie toamn ă, Să ocupe Parlamentul, Din cer se revas ă man ă, Conduc ast ăzi... Occidentul! Cu lozinci patriotarde Var ă-i doar în calendar, Se arunc ă miliarde ...Bate vântu-n buzunar! UNUI LACOM Pe arme dep ăş ite, schimbând basc ă ...Pe bonusul infim: o şapc ă! ATITUDINEA UNUI ÎMP ĂTIMIT Crezând c ă a şa sl ăbe şte, AL LUI BACHUS CÂND SO ŢIA Zilnic frecventeaz ă sal ă, DUP Ă CONCEDIU VINE DE LA PIA ŢĂ CU PRAZ Dar la mas ă h ăpăie şte Terminând pe dat ă... oal ă! În concediu-a fost frumos? Zise sarcastic muierii Te-ai distrat, ipochimene? Ar ătându-i şi obrazul, LA REFERENDUM Nu cumva e şti furios Ştiu şi eu, bun o fi prazul, C-ai r ămas f ără izmene? Dar nu are gustul... berii! „Da” în cor au r ăspuns to ţi Făr-a şti ce au votat, UNUI AUTOR PROLIFIC MUNC Ă PE BRÂNCI Că de-i iei la puricat, Consta ţi c ă sunt idio ţi! Autografe împarte Brancardierii muncesc, Şi e f ălos de n-ai habar, Targa poate confirma, ELECTORAL Ă C-a publicat alt ă carte, Pân ă când mi se spetesc, ... S ă zacă într-un galantar! ...Sprijinindu-se de ea! Se bat cu pumnul în piept Că respect ă stat de drept, ROMÂNUL CONEMPORAN GRIJA BE ŢIVULUI Pân ă-i alegi se tot jur ă
Constat c ă e de bonton Şi-ajun şi la ciolan... iar fur ă! Vara aste e bizar ă, Şi-n spirit autohton Plou ă din zori pân ă-n sear ă, Ca tot ce e mai de soi ATITUDINE REPROBABIL Ă E luat pe sus fânarul, Să împroa şte cu noroi! Nu ştiu unde mi-e... paharul! Ast ăzi 1 Mai la noi
INCONFUNDABILUL SPIRIT E un weekend prelungit, ETERNULUI DON JUAN BALCANIC Pământul s-a-mpârlogit, ...Dar cheltuim Euroi! Supranumit moftangiu, Pe o însorit ă plaj ă, ELENA AGIU-NEAC ȘU Românul e cusurgiu Vrând s ă par ă donjuan,
84 Curier Stimate domnule Băciu ț, Mul țumesc pentru noul num ăr al revistei Vatra veche . De mare interes mi s-a p ărut articolul despre Veronica Micle al lui Dumitru Hurub ă. În sfîr șit, o perspectiva în care Veronica nu mai apare ca fiind u șuratic ă și Felicit ări, stimate maestre, Nicolae nesim țitoare la suferin țele erotice ale Băciu ţ pentru realizarea revistei marelui poet! ,,Vatra veche", ajuns ă la cota zece din Cu gânduri bune, anul 2019, care este tot de nota zece Mihaela Mudure şi care ajuns-a cald ă şi la Ia şi, pentru care v ă mul ţumesc respectuos! S ă fim Domnule Nicolae B ăciu ț, sănăto şi, optimi şti şi veseli, c ăci, iat ă: Mul țumesc pentru revista „Vatra veche”, nr. 10/2019. Un num ăr reu șit E recolta în hambar, și cu texte de valoare. Revista reflect ă A trecut şi brum ărel, starea literaturii române de ast ăzi, Eu, ca scriitor fidel, ______pasiunea pentru scris și pentru lecturi Merg spre ,,Vatra" lui brumar! a cititorului interesat de fenomenul VASILE LARCO Îmi pare r ău, am fost prin țar ă, n-am cultural. Onorat pentru notele literare văzut înc ă nici Vatra veche , nici publicate. Stimate domnule Nicolae B ăciu ț, răspunsul t ău, dar m-am bucurat s ă Vă trimit câteva note la un jurnal de Vă mul țumesc pentru publicarea descop ăr azi pdf-ul. Mul țumesc călătorie, Japonia mi s-a p ărut textului în nr. 10 al Vetrei vechi. muuuult! O super-duminic ă și zile interesant ă și cu impact fa ță de lumea Cu respect, homerice! de ast ăzi gr ăbit ă... prof. Laz ăr Doina Cordial, Stimate domnule Nicolae B ăciu ț! C. Stancu Am citit totul cu mult interes. Mi-a Mul țumesc pentru revist ă și pentru atras aten ția cuvântarea ținut ă de găzduire. Num ăr excelent! Mult stimate Domnule Director, Doamna Milena Munteanu la Vă trimit alte catrene pentru stârpirea redactor-şef Nicolae B ăciu ţ! întrunirea UZP, pentru c ă se refer ă la năravurilor. Citesc cu regularitate, interes şi coagularea scriitorilor români din Spor la munc ă! pl ăcere paginile d ătătoare de via ţă diaspora, deci și la mine. Sunt întru N.M. ale prestigioasei reviste "Vatra totul de aceea și p ărere. Mul țumit ă veche", care vine în casa mea în publica țiilor, și implicit mul țumit ă Domnule Băciu ț, varianta on-line. Vetrei Vechi , putem p ăstra leg ătura Vă mul țumesc mult pentru revista Vă rog s ă-mi ierta ţi îndr ăzneala, între noi, f ăcând schimb de cultur ă Vatra veche , la care am colaborat și rugându-vă să-mi accepta ţi pentru fără restric ții. Nu cred c ă grani țele mai de mult. publicare un grupaj de versuri. lumii geopolitice ne mai pot crea vreo Vă felicit pentru realizarea acestui Vă mul ţumesc anticipat. dificultate, la modul serios, la nivel num ăr, citind și despre Premiul de la Cu pre ţuire, ideatic. Ce bine! Struga. Lidia Grosu Cu stim ă și gratitudine, Vă ata șez și eu, în cazul c ă va aceea și, intereseaz ă, un episod de c ălătorie Bun ă ziua, domnule B ăciu ț! V ă Gabriela din Groenlanda, pentru revista Vatra. mul țumesc pentru oportunitate și Cu toat ă admira ția, pentru promptitudine! M ă bucur eu și Stimate Domnule Nicolae B ăciu ț, Prof. Florentin Smarandache, PhD , îi facem o bucurie și prietenului Ionel Vă admir izbânzile din ultimii ani - Postdoc, University of New Mexico Necula, autorul c ărții. Cât prive ște printre ele, revista „Vatra veche” Mathematics Department prezen ța la Curier, dovede ște ocupând un loc aparte. transparen ță total ă. felicit ări! Îmi O revist ă dens ă și vie, la fiecare Mul țumesc frumos maestre pentru manifest disponibilitatea de a mai num ăr, o revist ă care știe s ă țin ă pasul dar! Pot s ă v ă mai trimit și eu? colabora. V ă a ștept cu contribu ții ale cu ce se întâmpl ă în lumea literar ă. Rodica Ionescu dv. la revista noastr ă. V ă trimit acum Altfel spus, toate acestea sunt motive și numerele pe octombrie și de admira ție și de pre țuire. Mul țumesc mult! Felicit ări! înc ă un noiembrie. S ă auzim numai de bine! Aceste sentimente vi le împ ărt ășesc num ăr foarte interesant! Ghi ță Nazare cu toat ă sinceritatea. Ionela Tiron Al Dumneavoastr ă, Infinit ă pre țuire. Stan V. Cristea Vă mul țumesc, d-nule B ăciu ț Nicolae Toate gândurile minunate, pentru acest nou num ăr al revistei Valentina Becart Vă mulțumesc și v ă admir toate „Vatra Veche”, un num ăr deosebit, proiectele culturale ! bun, frumos, a șa cum ne-ați obi șnuit. Stimate Domnule Nicolae B ăciu ț, O zi frumoas ă! Mii de mul țumiri. multumesc pentru nr. 10/2019 cu Tatiana Bercariu Nicolette Orghidan materiale deosebite de interesante.
85 Succes și pe mai departe și cele bune, Poemele sunt axate pe ni ște momente Stimate domnule B ăciu ț, Hans Dama din trecutul prin care am trecut, Vă mul țumesc c ă mi-ați trimis cea gr ăind și despre o țar ă și despre alta... mai recent ă edi ție a revistei Vatra Vă mul țumim pentru revist ă, stimate eu fiind acuma cu cet ățenia dubl ă și Veche. Suntem cu adev ărat onora ți c ă domnule B ăciu ț Nicolae! mândru de clipa în care mi s-a acordat ați decis s ă-i da ți un loc atât de Citim cu interes revista dv., cet ățenia Român ă (2018). privilegiat - pe pagina de copert ă. Ben Todica Te îmbr ățișez cu drag, Tat ăl nostru v ă trimite salut ările Ioan Baba voastre calde. Vă mul țumesc mult pentru includerea Dup ă cum a fost de acord, v ă trimit în paginile prestigioasei reviste pe Mul țumesc pentru to ți cei care numai cel de-al doilea articol al nostru, de care o conduce ți a textului meu sunt...Am trimis revista în cele patru data aceasta pe laureatul Nobel referitor la admirabila carte a poetului zări, acum a ștept r ăspunsurile. Voi irlandez Seamus Heaney. Nicolae Dan Fruntelat ă! V ă doresc mai trimite un articol pentru revista Toate cele bune, mult succes și putere de munc ă în dv. și a ștept poeziile dv. Cu stim ă! Nikola Gjorgon elaborarea pe mai departe a acestei Guner Akmolla Stimate d-le B ăciu ț, importante publica ții! Domnule Nicolae B ăciu ț, Mul țumiri pentru Vatra veche nr 10. Ilie Gorjan Cu deosebit ă considera ție, v ă Ca de obicei, con ținutul e foarte Domnule Băciu ț, mul țumesc pentru acceptul interesant, iar ilustra țiile artistice, ca Multumesc, felicit ări pentru frumoasa dumneavoastr ă de fi și eu inclus în de obicei, de calitate. Ast ăzi a ș vrea revist ă. cadrul revistei dumneavoastr ă, Vatra să men ționez un material care m-a Cu stim ă, Veche. Este prima dat ă când îmi emo ționat în mod deosebit: „Carmen Ion Giurca public poeziile într-o revist ă, mai ales Galin”, de Nicolas Adam. Am vibrat într-una atât de important ă. la fiecare cuvânt, pentru c ă am v ăzut Drag ă Nicolae, Homm Cristian, spectacolul „Omul cel bun din Ești foarte rapid cu traducerea și Caransebe ș Sâciuan”, sub regia lui Andrei publicarea mea. Sunt foarte fericit Șerban, dat de Teatrul Tineretului din pentru cele dou ă poezii traduse în Domnule redactor-șef N. B ăciu ț, Piatra Neam ț. Ce spectacol, ce regie, limba român ă. Felicit ări pentru noul num ăr al ce fantastic ă actri ță - Carmen Galin! Nu ezita ți s ă m ă contacta ți dac ă ave ți revistei! Mul țumesc pentru nota de la Au trecut 50 de ani de atunci, dar altceva în plan, la care pot ajuta și „coresponden ți”. spectacolul mi-a ramas întip ărit în participa și eu. Profesor Gh. Bucur memorie, iar textul semnat de D-l Vă mul țumesc foarte mult și felicit ări Nicola Adam este foarte evocator. Zvonko Karanovi ć Mul țumim foarte mult. Admira ție și felicit ări semnatarului, Cu adev ărat o lectur ă pl ăcut ă, mul țumiri redac ției pentru publicare! Îţi foarte mul ţumesc cu plec ăciune. instructiv ă și memorabil ă. Va doresc în continuare spor în toate Să fii s ănătos şi voios! Felicit ări și ur ări de s ănătate și putere cele! Cu respect, Ioan Gro șescu de munc ă. Veronica Pavel Lerner Funda ția DLN Mul țumesc pentru c ă a ți f ăcut un Canada ______preambul în „Vatra veche” a Am primit revista nr.10\ 2019 și am urm ătoarei mele c ărți „Toamna tr ăit momente de împlinire mesianic ă iubirilor mele”. M ă v ăd al ături de alte pentru o cultur ă care aici nu se mai nume importante, personalit ăți reg ăsea. Actul dv. se poate numi dedicate culturii. restabilire sau chiar pre țuire peste Impresionat ă profund sunt de secole. Mul țumesc. Trimit revista dv. lucr ările artistului Sattar Kawoosh. multor colaboratori. Cuvintele sunt s ărace. Cu deosebit ă stim ă. Gabriella Costescu, cu pre țuire. Guner Akmolla Bun ă diminea ța dragul meu Nicolae, Domnule Nicolae B ăciu ț, N-a fost s ă fie a șa de repede cum Vă mul țumesc mult pentru publicarea credeam. M-au ap ăsat și altele. Am cronicii semnate de d-na Cezarina răsfoit pu țin și minunata ta revist ă Adamescu. însufle țit de faptul unic, cum ai Vă mul țumesc! Este un num ăr urm ărit succesul Anei Blandiana la deosebit. M-am bucurat s ă reg ăsesc în Struga. Înc ă o dat ă felicit ări. paginile sale o scriitoare a c ărei carte Am stat la îndoial ă crezând c ă este am corectat-o pentru publicare. prea mult ceea ce î ți trimit. Oricum, Felicit ări! trebuia s ă mai stea pu țin la dospit și P.S. Dac ă timpul îmi va permite, am iat ă î ți trimit ceea ce mi-ai propus. să v ă trimit și eu materiale spre Textul nu este unul clasic înc ărat cu analiz ă și eventual ă publicare. date biobibliografice și rămâne la Considera ție, latitudinea ta, poate doar informativ, Vasile Mic Elena Agiu-Neac șu dar faci dumeata cum și ce consideri.
86
Reghin, omagiere acad. Ovidiu Bojor, la 95 de ani
Sărma șu, dezvilirea unui bust al lui Adrian Păunescu
Cu Sergiu Cioiu și nostalgia „vântului nebun”
Sărma șu, Zilele Bibliotecii „Liviu Rusu”
Lansare de carte, Gabriella Costescu, la Sighi șoara
Lansare de carte, Elena Cristea, la Târn ăveni
La Vaidacuta, în c ăutarea satului pierdut Participan ți la o „ șez ătoare” la Lunca Bradului
87
Vasile Mic ______
Directori de onoare Vasile Larco, Rodica L ăzărescu, Cleopatra Acad. MIHAI CIMPOI Lorin ţiu, Ioan Marco ș, Cristina Sava, Maria Acad. ADAM PUSLOJIC Dorina Stoica, Mihaela Malea Stroe, Nicolae MIHAI BANDAC Suciu, Titus Suciu, Gheorghe Sar ău, Ilie
Redactor-şef adjunct Şandru, Gabriela Vasiliu
GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN
Redactori: Coresponden ţi: Elisabeta Bo ţan (Spania), Cezarina Adamescu, Mihaela Aionesei, Emilia Darie Ducan, (Paris), George Filip (Canada), Amariei, Florin Bengean, Diana Dobri ţa Bîlea, Andrei Fischof (Israel), Veronica Pavel Lerner Sorina Bloj, Lumini ța Boboc, A.I. Brumaru, (Canada), Gabriela Moc ăna şu (Fran ţa), Dorin Mariana Che ţan, Geo Constantinescu, Nădr ău (SUA), Dalila Özbay (Turcia), Mircea Lumini ţa Cornea, Melania Cuc, Iulian M. Pop (Germania), Aliona Grati, (Chi şin ău), Dămăcu ş, R ăzvan Ducan, Suzana Fântânariu- M. N. Rusu (SUA), Ognean Stamboliev Baia, Dumitru Hurub ă, Alexandru Jurcan, (Bulgaria), Silvia Urdea (SUA). Lunar de cultur ă editat de ASOCIA ŢIA „NICOLAE B ĂCIU Ţ” PENTRU DESCOPERIREA, SUS ŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Pre şedinte SERGIU PAUL B ĂCIU Ţ
Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mure ş, str. Iuliu Maniu nr. 14, România. ● Nicio parte a materialelor nu poate fi preluat ă f ără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae B ăciu ţ 2019 ● Email : [email protected] ; [email protected] ●Adresa redac ţiei: Târgu-Mure ş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 ● telefon: 0744474258. ● Tehnoredactare Sergiu Paul B ăciu ț ●Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea asupra con ţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflect ă exclusiv punctul de vedere al acestora.
88