c y m k

Revistã de culturã ORAª REGAL Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Trăinicia întru neam Gheorghe PĂUN veam în minte două titluri (deci două subiecte) pentru editorialul lunii septembrie, cel de Adeasupra, mai optimist şi mai preţios, epitetul de pe urmă venind dinspre termenul cel plin de miez, întru, preluat de la Constantin Noica, precum şi mai apropiatul de realitate „Suspinul din jurul graniţelor”, vădit mai trist şi mai conjunctural, dar şi mai urgent într­un anume sens. Situaţiile acoperite de cele două sintagme, chiar dacă la prima Române), pe de alta, slaba implicare vedere diferite, sunt însă legate din a României în ajutorarea românilor din plin, în adâncime aş zice, de aceea afara ţării, cu precădere a celor din jurul am ales un titlu, dar vor începe prin graniţelor, unde lucrurile sunt mai grave. a­i da substanţă celui de­al doilea, care Românii din Serbia sunt numiţi vlahi, a şi declanşat de fapt intervenţia de faţă. unii îşi zic ei înşişi astfel, uneori cu Un concurs de împrejurări, pe un variante, prin Bulgaria situaţia este fond mai general – căci am mai vorbit şi mai tranşantă, cei din Ucraina au tot în revistă despre puterea, manifestată mai puţine grădiniţe, şcoli şi publicaţii uneori sau, în mare parte, potenţială, în limba română – despre încetarea a ceea ce numim, nu tocmai potrivit, sprijinirii revistei Mesager bucovinean diasporă românească (prefer mai de către Comisia DRP/MRP este vorba exactul, chiar dacă mai puţin expresivul în scrisoarea dlui Ştefan Hostiuc. RP „exil economico­psihologic”, pentru înseamnă, desigur, „românii de pretu­ a aminti motivele risipirii în lume a tindeni” (altă sintagmă ciudată, nu ştiu aproape cinci milioane de concetăţeni), cum s­ar putea spune mai bine, dar asta despre românismul, ca să nu spun chiar sună… „împrăştiat”), iar textul este direct patriotismul, românilor plecaţi subintitulat, literar­ironic, „Cuvânt de mulţumire în loc de contestaţie, prin de­a lungul şi de­a latul lumii (a se reciti care redactorul­şef al publicaţiei căzute textul de luna trecută), despre dorul în dizgraţia Domniilor Voastre a răspuns de ţară, de limbă, de familie (dacă aveţi la primirea Marelui Premiu Bucovina îndoieli, reascultaţi­l pe Tudor Gheorghe al Societăţii Scriitorilor Bucovineni Monumentul eroilor rezistenţei anticomuniste dând glas Colindului celui fără de ţară, din Făgăraş (foto Constantin Pele) (Suceava) pentru activitatea desfăşurată al lui Adrian Păunescu, şi imaginaţi­vă în vederea promovării spiritualităţii că vă aflaţi undeva unde nu este iarnă, bucovinene în paginile revistei Mesager sau nu este Crăciun, sau nu sunt bucovinean”. Să ne reamintim că este Din sumar: colinde de Crăciun, colinde ca la noi – vorba de Cernăuţii atâtor nume sonore şi, vă asigur, mai peste tot este astfel). ale culturii române, de la Aron Pumnul Horia Bădescu: Diavolul locuieşte Dintre „împrejurări”, menţionez două la Paul Celan, cel de­al doilea dat şi în Silicon Valley care vor parcă să probeze încă odată în Scrisoare ca exemplu al vremilor, că „nimic nu este întâmplător”, dese­ ce par duse de­acum, de toleranţă Paula Romanescu: Cel mai de preţ dar nând o diagonală peste hartă, peste multiculturală în Bucovina. harta României grăniţuite, vorba Afrodita Iorgulescu: Invitaţie la lectură, inspirată a regretatului academician u ştiu raţiunile pentru care reflecţie şi acţiune Alexandru Surdu, dinspre Serbia până MRP sistează sprijinul pentru în Bucovina de nord, din Voievodina revistă, chiar după ce redac­ torulN ei şef fusese premiat, nu ştiu multe Ion Coja: Şcoala Basarabeană la Cernăuţi: articolul seniorului Ion Mihai Vinereanu: A cui este, de fapt, Andreiţă publicat chiar în numărul alte lucruri, dar am în minte câteva de faţă, referitor la capătul de sud­vest evidenţe. Alte ţări îşi promovează şi palinca? al diagonalei amintite, şi o Scrisoare îşi ajută activ, pe alocuri chiar agresiv, deschisă către „Onorata Comisie DRP uneori la propriu, conaţionalii din afara Gheorghe Olteanu: La semicentenarul de evaluare a proiectelor pe anul 2021”, graniţelor. România nu numai că nu face semnată de Ştefan Hostiuc, „membru asta, deşi este înconjurată de români Electroargeş (N. Iorga), deşi are cea mai numeroasă al Uniunii Scriitorilor din România, fost emigraţie din Europa, dar, de dragul Elis Râpeanu: Neuitatul Părinte Galeriu redactor­şef al fostei reviste Mesager Europei aşa­zis unite sau al altor inte­ bucovinean cu public ţintă Comunitatea Eugenia Bulat: Deşteptarea prin datină. rese conjuncturale, părelnice multe, istorică românească din Ucraina”. cedează, semnează, acceptă, trece cu De vorbă cu Ion Hadârcă vederea, uită. Sigur, se adaugă şi mole­ Lia Maria Andreiţă: Spovedania crisoarea circulă şeala statului român, parazitat de politi­ pe internet, merită cianism, oengisme, comoditate, medio­ lui Bazil căutată, pentru că critate. Mai am în minte şi scrierile altui semnaleazS ă, pe de o parte, mare român plecat în lumea de lumină, Florian Copcea: Alex. Ştefănescu: situaţia mereu mai grea Nicolae Dabija, despre suferinţele enigmă şi paradigmă eminesciană a românilor din partea românilor din Basarabia, pe vremuri, Bucovinei rămase în Ucraina trimişi în Siberia sau chiar împuşcaţi (a se vedea, în numărul din pentru că vorbeau româneşte, puşi Revista apare sub egida Centrului octombrie 2020 al revistei, în ultimele decenii în faţa diversiunii­ de Cultură şi Arte „George printre altele, încercările aberaţie cu „limba moldovenească” Topîrceanu” din Curtea de Argeş, prin care a trecut şi trece (şi Stalin era citat ca „mare lingvist”, scriitorul cernăuţean Vasile nu­i aşa?). sprijinul Asociaţiei Culturale Tărâţeanu, membru de „Curtea de Argeş”. onoare al Academiei (Continuare la pag. 2) www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeş

Domnul Eminescu scris­a Toate­s vechi şi nouă toate... ura lex, sed lex, zice Românul? Nu legile închiriază, asemenea catârilor şi cailor de birjă, că subprefecţii maghiari sunt însă de vină la toate acestea, ci cu luna şi cu ziua. trebuie să fie prezentaţi starea societăţii. Când vedem deasupra (Timpul, 3 august 1882) de călău, spre a se păstra unuiD popor sărac, incult şi nenorocit, superpuin­ unitatea de principiu în du­se milioane de mijlocitori şi de cocote, când ată să constatăm că, mai cu seamă eticheta maghiară de Curte. vedem luxul şi desfrânarea unei clase întregi, în momentele actuale, o mai rea laudă Spre caracterizarea a cărei singură cunoştinţă constă în a scrie nu i se poate face unui ministru român furiei de persecuţiune decâtC aceea de a­l proclama amic al Austriei ce­a cuprins pe maghiari neortografic şi a citi, când socotim sutele de milioane cu care se întreţin clase improductive şi al părţii ei de dincoace de Leita, a Ungariei. în contra naţionalităţilor şi şi netrebnice, cată să deducem neapărat că pensii În săptămânile din urmă ungurii au umplut în contra românilor îndeo­ reversibile, câştiguri din răscumpărări, misiuni, cupa amărăciunilor pentru o jumătate a poporului sebi, care sunt naţionalita­ diurne, cumul, toate trebuie plătite în ultima linie românesc. Nu mai vorbim de călătoria arhiducelui tea cea mai numeroasă, prin sudoarea omenească, prin muncă omeneas­ moştenitor în Ardeal. Ziarele ungureşti au falsi­ reproducem următoarele că. Şi fiindcă producţiunea actuală nu mai ajunge ficat până şi numele localităţilor din Hunedoara; după Telegraful român spre a acoperi bugetul Sodomei şi Gomorei, spre numele munţilor, ca Retezatu şi ca Negru, au din Sibiu. (…) a întreţine lenociniile stăpânitorilor, de aceea fost transcrise fals în ziarele ungureşti; s­au 1. Numai acela poate se scoate la mezat până şi persoana ţăranului. maghiarizat nume de râuri şi de sate – toată fi preot şi învăţător care Şi­n acest popor nenorocit nu se mai află descrierea vânătorii seamănă a se fi petrecut în are simţăminte patriotice destulă energie morală pentru a ridica securea Tartaria sau în Turkestan, nu în ţinutul Corvinilor, şi ştie perfect ungureşte. a acelei familii române care le­a dat ungurilor Nu poate fi prin urmare şi a se scăpa de asupritori. În toate provinciile Monumentul lui Daciei lui Traian poporul autohton e o vită menită pe cel mai bun rege al lor. preot cine nu ştie ungu­ Mihai Eminescu a ţine în spate populaţii străine. (…) Episcopii români au fost prezentaţi arhidu­ reşte şi despre care se va de la C. de Argeş Şampania băută cu comunarzii din Paris, celui nu de­un om superior în rang, bunăoară dovedi prin fapte că este mătasea ce îmbracă cocotele capitalei, monoclu­ de mareşalul Principelui, ci… de­un subprefect. panslavist. (…) rile ce armează ochii pornoscopilor, toată mlaşti­ După asemenea formalitate ierarhică credem 6. Limba adunărilor protopresbiterale pe viitor na aceasta etnică şi morală, toată adunătura asta va fi exclusiv numai cea ungurească. Cititorii noştri ştiu ce înţeleg ungurii politici scursă din câteşipatru unghiurile lumii trăieşte sub „patriotism” şi „simţăminte patriotice”. în ultima linie din vânzarea de braţe omeneşti cu Ştiu cu câtă furie s­au pus ungurii politici luna şi cu ziua, căci orice braţ care nu produce pe maghiarizare. Ne simţim dispensaţi de la nimic trăieşte de la braţul ce produce ceva. comentarea concluziilor reproduse mai sus şi, Iată în adevăr încă o frunză de laur în coroana ca o curiozitate, reproducem comentariul ziarului lui Carol Îngăduitorul. din care le­am extras. Despotismul, oricât de odios ar fi, totuşi are Era timpul suprem să se facă pasul acesta. mai multă îngrijire de popor decât republica Ţara aceasta trebuie să fie ungurească şi totodată străinilor din România, cu eticheta ei monarhică. liberă. Îndată ce se pierde maghiarismul şi se Căci această republică nu are şi nu a avut o altă oprimă libertatea înceată de a mai fi Ungaria. menire decât a constitui din străini clase privile­ E sfânt în ochii noştri interesul libertăţii, însă giate, din român un sclav al lor. Adunături de rase şi mai sfânt e cel al maghiarismului. Nu ne putem degenerate, care coboară zi cu zi mai jos pe scara închipui că ele vor veni vreodată în coliziune organică, până ajung a se îngropa ca câinii şi ca şi, dacă se va întâmpla vreodată, nu vom ezita maimuţele, acestea domnesc asupra poporului niciun moment de a sacrifica libertatea pentru românesc; pentru a plăti trebuinţele lor, lenea, maghiarism, în măsura care se va cere, ca inepţia economică şi sterilitatea lor intelectuală, să salvăm şi să întărim maghiarismul. poporul românesc se scoate la mezat şi se (Timpul, 6 august 1882) (Urmare din pag. 1) Un eseu care se scrie singur… Prin suferinţa dătătoare de tărie a românilor de pretutindeni, din jurul graniţelor în primul rând, de peste tot i totuşi… Privind istoria mai de sus, privind poporul român mai în din lume, din ţară! Cu toţii, îndărătnicindu­se în a supravieţui întru neam, suflet, revin la optimismul enunţat în titlu. Citez o frază din cartea întru românism. Amintindu­şi de unde vin, ştiind că privesc Roma de sus, Naşterea Daciei de Florin Horvath (Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2019; de la înălţimea Columnei­certificat­de­naştere şi a Arcului lui Constantin, apropo:Ş hrvat = croat, în limba croată, literele adăugate având motivări crezând în tradiţia din munte (şi din inimă) şi perpetuând­o, strângând din maghiarizante prea bine ştiute): „Dacii au fost singura seminţie europeană dinţi, dar ştiind că „nu de supărare e loc, ci de puterea şi dorinţa de a face cu neclintită şi netulburată continuitate în cele trei dimensiuni ale fiinţei ceva pentru acest neam” (pag. 199 din aceeaşi Naştere a Daciei). sale: în timp, în credinţă şi în spiritualitate” (pag. 158). Un lung şi profund Subiect pentru un alt eseu: ce ne lipseşte, puterea sau dorinţa?... eseu poate pleca de aici. De la Orfeu, Zalmoxis şi Legile Belagine la Şi, până când?... ortodoxie şi dreptul cutumiar, de la Biblie la Dacia edenică a lui Miron ost scriptum: Îl rog pe cititor să mă creadă că aceste ultime cuvinte Scorobete, trecând prin Densuşianu, Vasile Lovinescu, Mircea Eliade, sunt adăugate după punerea în pagină a editorialului şi a textului de la Cucuteni la ouăle încondeiate şi „râurii” de pe altiţele iilor muscelene, de mai sus al lui Eminescu, ales la rând, cronologic, din publicistica de la Mioriţa la Meşterul Manole şi la Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără sa. PNu se putea potrivire mai bună – dar nu eu le­am potrivit! Căci, toate­s de moarte, de la miturile primordiale la particula IO din numele voievozilor, vechi şi nouă toate... Rămâne întrebarea: până când?... de la basme, proverbe, colinde, tradiţii, căluşari la Eminescu şi alţi români­ Iar când revista era în corectură, a apărut şi textul dlui Ion Coja... Parcă prototip, hiperboreeni de la înfăţişare la faptă. Şi multe, multe altele… semn că Dumnezeu ne face semn... Redactor­şef: Gheorghe Păun

Colegiu redacţional: Svetlana Cojocaru – membru corespondent Revistă lunară de cultură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Apare sub egida Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (Bv. Basarabilor 59) Chişinău, Florian Copcea – scriitor, şi a Asociaţiei Culturale „Curtea de Argeş” Drobeta Turnu Severin, Lucian Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş Costache – scriitor, Piteşti, Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi Ioan Crăciun – editor şi publicist, Bucureşti, Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Dumitru ISSN: 2068-9489 Augustin Doman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – conferenţiar Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru la Universitatea Piteşti, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutul conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricărui de Filosofie al Academiei Române, Eufrosina Otlăcan – profesor universitar, articol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei. Bucureşti, Filofteia Pally – expert naţional etnolog, Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Argeş, Cornel Popescu – director E­mail: [email protected] al Muzeului Judeţean Argeş, Piteşti, Octavian Sachelarie – director Website: www.curteadelaarges.ro al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu”, Piteşti, Adrian Sămărescu – Abonamente se pot face direct la redacţie, trimiţând conferenţiar la Universitatea Piteşti, Maria Mona Vâlceanu – scriitor, contravaloarea (60 lei/an) în contul specificat mai jos Piteşti şi, prin e­mail, adresa poştală. Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901. 2 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Diavolul locuieşte în Silicon Valley (III) O victorie à la Pirus Horia BĂDESCU ând judecăm ar trebui să o ştie prea bine aceia pentru care ea exclude din sine însuşi. lucrurile, trebuie nu e decât rezultatul unui defect tehnic al maşinăriei Fiindcă mai înainte de a o despuia de umanitatea Csă pornim de la biologice. Un defect, spun campionii cursei pentru ei, acestei făpturi care şi­a făurit istoria şi pe sine conştiinţa faptului că în lumea nemurire, care poate fi remediat prin mijloace din cuvinte, imaginaţie şi visuri, e nevoie să­i oferi exprimată totul este relativ. medicamentoase, transplant, organe artificiale, drogurile care să­i anihileze voinţa şi puterea de Harari îşi ia măsura de precum orice maşinărie căreia i se înlocuiesc piesele judecată, două însuşiri extrem de periculoase pentru siguranţă avertizându­ne: „Conştientizarea proporţiilor învechite sau defecte. Cum remarca şi Harari, practicanţii noii religii, izvorâte din orizontul triadei realizărilor noastre mai transmite un mesaj: acela că deşi „majoritatea oamenilor de ştiinţă, medicilor fondatoare, dar cu bătaie în lumea distopiei care­o va istoria nu tolerează vidul. Dacă incidenţa foametei, şi cercetătorilor încă (s.n.) se distanţează de visurile transforma în cu totul altceva: nemurirea şi fericirea. molimelor şi războiului scade, ceva le va lua locul de nemurire exprimate deschis, afirmând că încearcă Iar dacă în privinţa nemuririi lucrurile au un oarecare cu siguranţă în agenda omului. Am face bine să să depăşească o anumită problemă…, o minoritate înţeles pentru Sapiens, cu fericirea ele sunt mult mai ne gândim ce anume va fi. Altminteri, e posibil să tot mai largă de oameni de ştiinţă şi gânditori vorbesc încurcate. Fiindcă există fericire şi fericire: una e obţinem victoria deplină pe vechile câmpuri de luptă, mai deschis despre asta în ultima vreme şi afirmă fericirea asceţilor, isihaştilor sau a oamenilor de spirit doar ca să fim luaţi complet pe nepregătite pe fronturi că demersul fundamental al ştiinţei moderne este şi alta cea a muritorilor de rând, aceea de care se cu totul noi.” Iar noile fronturi de luptă – pe care acela de a învinge moartea şi de a le oferi oamenilor face vinovat Epicur şi alţii de teapa lui, epicureismul viitorul le­a deschis deja în prezentul în care „le­avem tinereţea veşnică”. Nu de mult, mai exact în 2015, fiind astăzi „viziunea standard”. De la Declaraţia de pe toate”, precum zice poetul, bine implementate în Bill Maris, directorul fondului de investiţii al gigantului Independenţă a Statelor Unite ale Americii, care minţile celor care pregătesc, de pe­acum, ceea ce va Google, care nu e doar un motor de căutare şi care garanta dreptul la căutarea fericirii, la ideea contem­ să vină după chipul şi asemănarea fantasmelor noii prin subcompania Calico, înfiinţată anume, se ocupă porană că fericirea fiinţei umane e un drept natural distopii pe care o propun, ale noii religii, o religie fără de­a „rezolva problema morţii”, declara că în această şi că „orice ne nemulţumeşte este o încălcare a zei, expurgată de sacru, o religie pentru ea însăşi, competiţie „nu încercăm să câştigăm câţiva yarzi. drepturilor noastre umane fundamentale” n­a fost în care omul nu mai încape, nu­şi mai află locul Încercăm să câştigăm meciul.” decât un pas. Numai că, precum spuneam, pentru ca subiect, ci doar ca obiect, terifiantă în mecanica fiecare dintre noi fericirea arată altfel. Bătrânul ei algoritmică, noile fronturi sunt: nemurirea, fericirea pehlivan Epicur avertizase, acum două milenii şi mai şi îndumnezeirea. bine, că fericirea o fi ea binele suprem, dar „a fi fericit Ca să te îndumnezeieşti trebuie, cu necesitate, e muncă grea”. Vorba lui Harari: „Se pare că Epicur să rezolvi problema nemuririi. Fericirea, despre care ştia el ce ştia”. Senzaţiile, trăirile care ne fac fericiţi încă nu se ştie prea bine ce vrea să fie, dincolo de sunt efemere şi atât de individualizate, încât a găsi ceea ce am putea numi o stare de bine, poate să metoda universală a modului de a fi fericit s­a mai aştepte. „Lupta cu bătrâneţea şi boala nu va face dovedit o utopie. Epicur a încercat să elaboreze decât să continue războiul de veacuri cu foametea un asemenea îndreptar, dar eficienţa s­a dovedit şi bolile şi va pune în evidenţă valoarea supremă a iluzorie chiar şi pentru discipolii lui. culturii contemporane: însemnătatea vieţii omeneşti.” Poate de aceea „se pare că fericirea noastră Ironic sau nu, Harari subliniază, însă, că de vreme atinge un plafon misterios din sticlă care nu­i ce Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă permite să crească, în ciuda realizărilor noastre „dreptul la viaţă” ca valoare fundamentală a omenirii, fără precedent”, realizări care, nu­i aşa?, ar trebui să atunci, pe cale de consecinţă, „moartea este o crimă ne facă mult mai fericiţi decât au fost înaintaşii noştri. împotriva umanităţii şi ar trebui să dezlănţuim un „Plafonul de sticlă al fericirii – apreciază istoricul război total împotriva ei”. Prin urmare, zic eu, de israelian – este susţinut de doi stâlpi robuşti, unul vreme ce am reuşit să eliminăm războiul şi să psihologic, celălalt biologic. La nivel psihologic, eradicăm sau, mă rog, să punem surdină bolilor, fericirea depinde mai curând de aşteptări decât de principalele malaxoare al vieţii, mi se pare normal „Visătorii” din Silicon Valley – care sunt sigur că condiţiile obiective.” Harari identifică concordanţa ca în cultura contemporană să protejăm, în numele n­au auzit niciodată de Sofocle şi nici nu s­au ostenit dintre aşteptări şi realitate ca pe un factor major aceluiaşi principiu, asasinul şi nu victima, să avem să plece urechea la avertismentele corului din de fericire, cu amendamentul că, de fiecare dată, grijă ca un asasin în serie să nu se lovească la cap Antigona adresate omului ce­i „spornic tare­n năs­ realizarea acestui obiectiv va impune aşteptări şi atunci când e urcat în maşina poliţiei şi să­i facem cociri!/ Şi tot ce fi­va va­nfrunta./ Pe Hades doar a­l mai mari, creând un lanţ infinit de condiţionări, al acesteia proces de intenţie pentru accidentele de ocoli/ Nicicând nu izbuti­va el,/ Măcar că leacul multor căror rezultat este mai degrabă contrar obiectivului, parcurs ale unei arestări, să dăm statut de cetate boli,/ Ce n­aveau leac, el l­a găsit!” – socotesc că înlocuindu­l pe acesta cu o frustrare permanentă. violenţei aducătoare de moarte în mai toate „operele „oricine va avea un corp sănătos şi un cont bancar Ca unul care a meditat şi a scris o sumă de pagini artistice” care sufocă o mass­media dezlănţuită în sănătos în 2050 va avea o şansă reală la nemurire, pe tema aşteptării, aş adăuga observaţiilor de mai a le oferi sufletelor imberbe spre modelare, în numele păcălind moartea cu câte un deceniu”, la capătul sus situaţia paradoxală a fericirii ca rezultat nu libertăţii de exprimare. Şi să constatăm, precum căruia va reintra într­o reparaţie regenerativă pentru al concordanţei amintite, ci al aşteptării în sine Harari, într­un evident viciu de logică, că în 2012, următorii zece ani, graţie a noi medicamente, ca stare de bien­être, de satisfacţie plenară. spre exemplu, an în care, pe plan global, au murit upgrade­uri şi gadgeturi. Dar, cum observa Harari, în jur de 56 de milioane de oameni, din cele 620.000 aici e vorba mai degrabă de a­mortalitate decât de ar dacă la acest nivel lucrurile sunt mai de persoane decedate datorită violenţei umane doar nemurirea al cărei vis a bântuit minţile şi sufletele complicate, ne putem pune nădejdea în 120.000 au pierit în război, în timp ce 500.000 au fost omenirii dintotdeauna. Fiindcă „până în prezent nivelul biologic. Acolo unde durerea şi medicina modernă nu ne­a prelungit durata de viaţă D asasinate! plăcerea sunt maeştrii care manipulează starea de nici măcar cu un an. Marea ei realizare este aceea existenţă a subiectului om. Mai ales că, aceia care celaşi viciu de logică minează afirmaţia că ne salvează de la moartea prematură şi ne scormonesc nu lumina, ci întunericul sau, şi mai bine, permite să ne bucurăm din plin de viaţă.” Însă că: „De­a lungul istoriei, religiile şi ideologiile clar­obscurul biologic, au constatat fără putinţă de Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte nu e nu au sanctificat viaţa însăşi.” Ba chiar „au tăgadă, că întreaga noastră viaţă afectivă e rezultatul A numai un basm fermecător, ci şi o temă de meditaţie îndrăgit­o pe Doamna cu Coasa”. Pentru ideologii nu chimiei celulare, a răspunsurilor condiţionate de gravă despre viaţa finitudinii, pe care, oricât s­ar trudi bag mâna­n foc, dar să acuzi religiile, al căror mesaj stimuli externi, un pavlovianism biochimic cu durată cineva s­o poată prelungi, o aşteaptă moartea, printre este dăinuirea vieţii şi dincolo de realitatea acestei ruinele zidirilor lumii, într­un cufăr prăfuit. Moartea de efemeră, care nu are a face nici cu sufletul – care, lumi, că nu o preţuiesc, mi se pare prea mult. A con­ care nu scapă nici galaxiile, nici măcar universul care spun silicon­valley­iştii (folosesc acest nume la modul chide că marile religii monoteiste, insistând asupra aleargă în extincţia lui către big­bang­ul întoarcerii generic pentru toţi slujitorii noii religii ştiinţifice), de faptului că sensul existenţei depinde de soarta în neant. fapt, nici nu există – şi nici cu mintea, cu care încă noastră în viaţa de apoi (mai degrabă invers, dar nu ne­am dumirit prea bine ce este şi cum funcţio­ asta e o altă discuţie!), au considerat că moartea este ă, „dacă şi când ştiinţa va face progrese nează, ci doar cu chimia celulară. Iar „dacă ştiinţa o parte vitală şi bună a lumii, dacă nu ţine de acea importante în războiul împotriva morţii, are dreptate şi fericirea este determinată de sistemul ironie subţire pe care o strecoară Harari de fiecare adevărata luptă se va muta din labora­ nostru biochimic, atunci singura modalitate prin dată când se erijează în avocatul Diavolului, este C care putem obţine o satisfacţie de durată este toare în parlamente, în tribunale şi pe străzi – cum greşit şi simplist. Fiindcă sacralizată sau nu, moartea apreciază autorul – şi adevărata luptă care ne să manipulăm acest sistem. Uitaţi de creşterea face cu adevărat parte din viaţă, însoţindu­ne par­ aşteaptă va fi cea pentru tinereţea veşnică”, aceasta economică, de reformele sociale şi de revoluţiile cursul existenţial din prima secundă marcată de e o altă poveste. Care ţine deopotrivă de egolatria politice: pentru a spori nivelul global al fericirii, trebuie „orologiul care ne măsoară destrămarea”, aşa cum funciară a omului, dar şi de noua paradigmă care­l să manipulăm biochimia omului.” Zis şi făcut! Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 3 Curtea de la Argeş 8 Homo sapiens Fulguraţii Paul DIACONESCU trăveche amintire din prima copilărie, ăsesc la biblioteca din cartier La aşa numita „gauche­caviar”, în preajma războiului: acei tineri olteni, familia grande de Camille Koushner, este o portretizare a idioţilor adolescenţi imberbi, care străbăteau străzile fiica lui Bernard Koushner, fost ministru utili, obsedaţi de „libertatea” cartierului,S încovoiaţi sub cobiliţă, ducând imense G al Sănătăţii, cofondator al organizaţiei „Medici fără gen Mai­68 sub lozinca castroane de lut ars, frumos încondeiate ca nişte ouă frontiere”, personalitatea cea mai populară în Franţa, E interzis să interzici! de Paşti. Strigătul lor: „Iaurgiiuuu!”, suna tare ciudat la un moment dat. (Iunie, 2021) în acel cartier de vile, în care Catedrala episcopală ortodoxă se învecina cu biserica italiană, catolică, Cartea, apărută la Seuil relativ recent, în ianuarie, patronată de Sfântul Anton de Padova, cu templul este inclasabilă. Revista L’OBS a inclus­o în lista ertrude Stein mozaic şi geamia turcească, iar numărul băncilor celor mai vândute cărţi la rubrica „Eseuri”, deşi avea necazuri cu aprinderea la motorul era întrecut de cel al consulatelor. volumul e cu totul altceva. Este un puternic strigăt „Gvechiului său Ford. Şi s­a întâmplat că Îi admiram: cu ce îndemânare tăiau iaurtul de eliberare, o târzie mărturisire a unor întâmplări mecanicul căruia i s­a dat să facă reparaţia era un cu o pană subţire de lemn alb; îi invidiam: cu câtă abjecte, tăinuite vreme de 30 de ani – violul, incestul, începător, total nepriceput. Doamna Stein s­a plâns eleganţă îşi purtau povara, plecând cu paşi mici, în pedofilia. Deşi, totul începe frumos: momente idilice imediat patronului garajului, care i­a mustrat pe tinerii mers legănat, cu tălpile goale, în vreme ce noi, copiii din copilăria autoarei, petrecute în sudul Franţei, săi ucenici astfel: «Sunteţi o generaţie pierdută». cartierului, trebuia să încălţăm sandale cu catarame într­o imensă proprietate unde se întâlnesc zeci de Lui Hemingway, venit a doua zi în vizită în rue îndărătnice şi ciorapi albi. Nu­i de mirare că în mintea persoane în jurul piscinei, rude şi prieteni, în vacanţe de Fleurus 27, Gertrude Stein îi relatează incidentul: mea şi a unui coleg de grădiniţă a încolţit atunci prelungite, fiindcă participanţii sunt universitari, înalţi «La fel ca voi toţi. Voi, tinerii care aţi făcut războiul, dorinţa de a ne face „olteni”, atunci când vom fi mari. Extravagantă idee, şi nu chiar. După multă vreme, funcţionari, actori, iar copiii se bucură de o libertate sunteţi o generaţie pierdută. Voi nu respectaţi cu decenii mai târziu, aveam să aflu că un scriitor edenică. Până în ziua în care fratele geamăn al nimic.» american, autorul faimoasei distopii Fahrenheit 451, autoarei îi dezvăluie agresiunea tatălui lor vitreg. Expresia era lansată. Ea avea să înglobeze şi­a dorit, la vârsta de 4 ani, după ce a văzut filmul Cartea devine astfel un text dureros, zguduitor întreaga generaţie a scriitorilor americani veniţi să Notre­Dame de Paris, să se facă cocoşat, când şi, totodată, o crudă dezvăluire a acelei elite de se instaleze la Paris după Primul Război Mondial.” va creşte mare… stânga, care cochetează cu revoluţionarii cubanezi, (Le Monde, 25 VII 1986) Cel mai de preţ dar Paula ROMANESCU re Romain Gary un turcească dulce, numai ce­i zice copilului de opt rugăminte a bătrânului cofetar din Vilnius (mutat roman autobiografic, ani pe care şi­l imagina deja ajuns nu ştiu ce înaltă demult în tărâmul acela unde se spune că nu­i nici ALa promesse de celebritate: Când vei întâlni mari personalităţi, oameni durere, nici întristare, nici suspin, ci poate doar un l’aube, în limba română, Prima de vază, să le spui că pe strada Vielka Pohulans, deşert de cenuşă…). Dar când, la sfârşitul celui de dragoste, ultima dragoste, la numărul 16, din Vilnius, locuia domnul Piekielny. Al Doilea Război Mondial, tânăr locotenent, ajuns apărut prin anii ’60 ai erei Copilul a înghiţit atunci minunatele bucăţelele de cu escadrila sa de avioane în Anglia „ca să continue în care ne­am tot chinuit să rahat turcesc, cu un amar sentiment de vinovăţie la lupta şi s­o sfârşească odată”, s­a aflat în faţa ajungem la comunism în zbor, gândul că poate nu va fi capabil niciodată să­i împli­ Majestăţii Sale Regina Elisabeta, mama actualei deşi ni se tăiaseră cu drujba nească bătrânului dorinţa şi că­i va rămâne veşnic încoronate. În timp ce încremenise în poziţie de drepţi aripile sufletului, iar gândul de a da de ceva nou­nouţ dator... Un profitor şi­atât! Nu se vedea proiectat în pentru onor, a trebuit să se descremenească pentru şi luminos cu numele de viitor de aur trăgea să moară a răspunde întrebării pe care suverana i­a adresat­o: – în care un personaj episodic, Piekielny, un bătrân – Din ce regiune a Franţei eşti, tinere? – Din Nisa, evreu din Vilnius, credea (doar el de fapt!) în viitorul Maiestate!, a simplificat el numele regiunii, dar strălucit al copilului care va fi fost naratorul prin deodată i s­a părut că­l vede în faţa ochilor pe anii ’30, viitor pe care mama sa i­l prevedea cu un bătrânelul cofetar slăbănog din Vilnius, gesticulând fanatism egalat doar de nemăsurata­i iubire pe care agitat, dezarticulat şi smulgându­şi cu disperare i­o purta. Proiecţia visului ei căpăta aspecte dintre părul spre a­l face să înţeleagă că acela şi acum cele mai abracadabrante, dar neapărat toate strălu­ e momentul! Şi atunci, răspicat, privind drept în ochii citoare, cu cât sărăcia pe care o îndura cu stoicism suveranei britanice, a prins a­i da acesteia marea era mai lucie. Şi­l închipuia pe puiul ei de aur ajuns veste că pe strada Vielka Pohulans, la numărul 16, violonist celebru (i­a plătit şi lecţii de vioară la care din Vilnius, locuia domnul Piekielny. Gata! De acum profesorul îşi punea mâinile­n cap ascultându­l cum putea fi liniştit. Se achitase de datorie. Suverana a maltrata… geniul acela en herbe nobilul instrument!) primit înştiinţarea cu un zâmbet… suveran şi a trecut pe podiumurile de concerte ale lumii, mai ceva decât mai departe. Avea de primit onorul şi de la ceilalţi Yascha Heifetz sau Yehudi Menuhin (sau, mă rog, viteji. Numai comandantul escadrilei i­a aruncat tot ca ei!), chiar preşedinte al Franţei, diplomat de niciunul din visele Minei Cacew, fantastica lui mamă. dătătorului de veste o privire otrăvită. Oare de ce?! anvergură internaţională, savant nobelard, pictor Dar iată că viaţa l­a tot îmboldit să facă şi el ceva cât Din acel moment, ne spune el, n­a mai ratat nicio celebru (nu!, pictor nu, fiindcă, zicea ea şi o şi de cât şi, după cum scrie în Cartea Sfântă cum că la ocazie de a vesti personalităţilor pe care viaţa i credea, ăştia trăiau ca vai de lume, înecaţi în alcool, început a fost Cuvântul, a început şi el cu începutul… le­a scos în cale cum că pe strada… la numărul… droguri, desfrâu, sărăcie, şi mureau măcinaţi de boli din oraşul… locuia domnul Piekielny. Astfel, de la ruşinoase, nebunie – şi aici urmau exemple de care ajuns astfel scriitor şi, nu chiar unul tribunele ONU la Ambasada din Londra, de la Palatul lumea artelor şi a literaturii dă pe dinafară…). Nimeni oarecare, ci unul care fusese „menit” unui Federal din Berna la Palatul Elysée, în faţa lui nu lua în seamă prorocirile acestei mame pentru Aînalt destin, croindu­şi drum în literatura Charles de Gaulle şi a lui Vîşinski, ba chiar şi pe care singura raţiune de a trăi era fiul ei care, musai, cea de luat în seamă şi fiind deopotrivă o prezenţă la marile reţele de televiziune americane, pentru zeci avea să ajungă Cineva şi nimic altceva… Bătrânul notabilă în lumea diplomatică. Dacă preşedinte al de milioane de spectatori, el a continuat să se achite negustor de mărunţişuri şi dulciuri Piekielny îi dăruia Franţei n­a ajuns, o fi fost poate doar fiindcă nu şi­a conştiincios de plata pentru rahatul turcesc primit în adesea copilului câte o cutiuţă de rahat turcesc, depus candidatura… Şi, povesteşte celebrul scriitor copilărie – răsplătindu­l cu nepreţuită dobândă pe privindu­l cu duioşie şi mare atenţie cât spre a­i Romain Gary în amintita carte, în calitate de consul altfel rămasul anonim bătrânel evreu pierit în lagărele recunoaşte inocentului semnele mult aşteptatei al Franţei la Los Angeles, a urcat şi pe podiumul de exterminare din anii marii nebunii mondiale cu măreţe deveniri, în timp ce el savura una câte de concerte… alături de Yascha Heifetz, dar numai numele de Război. una bucăţelele moi şi aromate… spre a­i înmâna acestuia Marea Cruce a Legiunii de Dar într­o zi, dăruindu­i mult râvnita minune Onoare… A ratat atunci ocazia de a împlini marea (În imagini, tatăl şi mama autoarei.)

deea nu e nouă, deşi Harari apreciază practicarea ei doar începând cu la nivelul cărora se poate rezolva totul prin intervenţia atotputernicului Homo ultimele câteva decenii. Însă practica modificărilor biochimice şi, pe cale de deus. Totul se poate rezolva prin manipulare biochimică: performanţele, abilităţile, Iconsecinţă, a comportamentului uman, prin utilizarea drogurilor – de la opiul capacităţile intelectuale şi creative, viaţa personală, liniştea socială. chinezesc de odinioară, la heroina de astăzi şi surorile ei – pentru obţinerea stării Iar dacă Sapiens se va încăpăţâna să scape capcanelor cu care bogăţia de nirvanice, are o vechime seculară. Minunata lume nouă, despre care vorbea dependenţe încearcă să­l facă fericit, fiindcă el însuşi nu e în stare să ştie ce acum un veac Aldous Huxley, a făcut din „metodologia” accesului la fericire un e mai bine pentru el, în vederea obţinerii acelui bien être care­i oferă prostraţia, extraordinar de eficient mijloc de a obţine obedienţa la nivel de mase. Căreia care­l refuză întrebării şi dă linişte societăţii, există cipuri gata să­i fie implantate, contemporaneitatea i­a „adăugat în coş” dependenţa de internet, mobil, tabletă menite a­i gâdila simţurile, şi care, conectate la centre specializate, vor transmite şi alte asemenea gadget­uri. Şi, printr­un paradoxal efect, spaima, teroarea, ţesăturii de algoritmi care suntem oportunităţile şi opţiunile obligatorii pentru a fi paradigma Orwell, pe care exerciţiul pandemic la care asistăm o ilustrează cu fericiţi şi pentru a ne înlesni, fără cel mai mic efort, accesul la comodităţile lumii asupra de măsură. Fiindcă, spun „iluminaţii” noii lumi noi, nefericirea ca şi fericirea noi. Că preţul acestei victorii îl constituie îndobitocirea umanităţii e un mizilic e o simplă chestiune legată de hormoni, neurotransmiţători şi reţele neuronale, de care viitorul nu se împiedică. (Va urma.) 4 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Homo sapiens e ce mi­am adus aminte de această în care se mutase Raiul de când cu izgonirea aceea ostaşii români ajunşi în acel iad de foc şi sânge. Tata poveste acum când, fără să fi ajuns vreo sau cu mult după… Boţeştii de Argeş i­au fost raiul a scăpat cu viaţă. Pe 21 octombrie 1942, tata (din Dcelebritate (şi nici semne de devenire nu copilăriei şi adolescenţei. Părinţii săi, Tia şi Gică acel moment şi al meu fiindcă exact cu o zi înainte se­arată!), simt o imperioasă datorie de a vă povesti Predescu, gospodari de frunte, ar fi vrut s­o vadă venisem şi eu pe lume!) îi scria mamei „carte”: Dacă (vedeţi, vă invit să binevoiţi a­mi primi mărturia!) învăţătoare, dar ea, neîntrecută la cusut ii şi ţesut va fi băiat, să­i puneţi numele Paul. Dacă o fi fată – despre mama. Nu doar ca despre cel mai frumos fote, se şi vedea ajunsă maistră ţesătoare la Şcoala cum vreţi voi… Cum au ales cei de acasă, vedeţi nume de pe pământ, pe care pruncul îl ştie chiar de Arte şi Menaj de la Teiu din Vale… Astfel a urmat cum semnez eu acum! Sprijin de nădejde i­au fost dinainte de a­l şti rosti, pe care copilul îl îngână cu cursurile amintitei şcoli, promitea să ajungă o mamei părinţii, neuitaţii mei bunici materni! Pe cei primele silabe desprinse din necuvânt şi îl strigă de desăvârşită dăscăliţă maistră într­ale artelor care paterni nu i­am cunoscut. Se mutaseră de sub cer la întâia durere, soldatul îl evocă în bătălie cu fiecare ţin de îndemânarea mâinilor, dar la vârsta de 18 ani înainte de venirea mea. Nu uit cum mă ridica bunicul clipă în care moartea­i stă alături gata de a­l con­ l­a cunoscut pe el, Gheorghe Teodorescu, pe atunci pe umerii lui vânjoşi ca să ajung la cireşele cele mai duce­n tărâmul unde lupte nu­s, ci doar o pace maistru la Şcoala de Arte şi Meserii de la Vicovul mari şi să le culeg cu mâna mea de copil, cum bunica cu gust de veşnicie, îndrăgostitul îl uită de la cea de Sus de prin Moldova Basarabilor, bărbat frumos, îmi culegea, până prin anii deplinei mele tinereţi, dintâi pierdere/regăsire în ochii dragi cu adâncimi impunător, născut cu 11 ani înaintea ei şi, copt la unul câte unul, merele parmen auriu şi ionatanele de noapte, cu limpezimi de azur, cu minte, cum i s­a părut a din livadă, cu o prăjină în vârful căreia lega o cutie unduiri de ape de smarald, cu adum­ fi doar pentru că mintea de conserve capitonată cu otavă ca să nu se briri de jaruri de răcoare, de dulci ei era numai inimă ca „vatăme” fructul desprins din ram şi să mi­l dăruiască catifelări, de fulgerări vestind mari un mugur ce sta să neatins, curat! Şi, când coşul era plin, urma alegerea pârjoliri de suflet într­o sfântă beţie a se deschidă a înflorire. fiecărui măr numai unul şi unu, ca să nu­mi rup simţurilor toate, spre a şi­l reaminti la Crezând că fără el viaţa mâinile cărând la oraş cine ştie ce ciuruc… O, şi cea dintâi trezire cu sfâşieri de suflet, n­ar mai avea niciun cum mai cântau cucii la vremea cireşelor în livada cu gustul de cocleală al aurului calp farmec, ea a lăsat şi de la Şipoate şi în pădurea de fagi şi de brazi de pe al trădării, cu­amarul ne­iubirii… Cea Scoală de Artă cu Menaj Lenţea, şi cum se îndoiau de rod merii când frunza­n mai grea încărcătură de sensuri a cu tot, şi visul de­a codru învăţa să zboare căzând, şi cum susura pârâul cuvântului mamă o simte şi bătrânul ajunge dăscăliţă maistră cu apă limpede străfulgerat de păstrăvi, şi cum când, rămas tot mai singur, pustiit de şi a poposit în cel de al trosneau lemnele iarna în soba cu plită şi cuptor unde absenţa celor care fuseseră cândva doilea rai, la Ţuţuleşti, se coceau plăcintele, gutuile şi pâinişoarele ca nişte lumea lui, ar vrea să redevină copil în satul de pe Rovine, în globuri rumene de soare viu, şi ce arome avea ceaiul braţele ocrotitoare ale celei care l­a care a adus­o el să facă de flori din fâneaţă şi de pădure care se logodea adus în lumină şi, nu arareori, Îndură­ de astă dată cu artă cu mierea din faguri, şi... Ce e, suflete? torul îl despovărează de prea greul personală şi graţie Nu mult după instalarea la casa ei, mama a băgat greu al memoriei înainte de a­i des­ menajul în noul său de seamă că Ţuţuleştii de câmpie, cu nesfârşite chide porţile înaltelor Sale grădini… cămin. Adio, Vicovul de lanuri de grâu şi porumb, cu soarele pârjolitor din Ai fost mereu evocată, femeie! Sus, adio, Teiu din Vale! veri, cu uliţele pline de glod, cu cele două puţuri de Eşti venerată ca Sfântă Fecioară – Drum bun în viaţă, apă sălcie care la vreme de arşiţă mai şi secau, cu Maică a Domnului – Madonă oameni cu vorba repezită şi tăioasă de parcă erau Dumnezee, omagiată ca femeie­mamă, femeie­iubită, mereu puşi pe ceartă, nu aveau nimic din farmecul femeie­zeiţă, femeie­muză, femeie­savant, femeie­ satului natal de pe colinele de la poalele Carpaţilor – artist, femeie­creator, femeie­stea, femeie­soţie, nici păduri nesfârşite, nici livezi de poveste, nici femeie­eroină, dar şi ca femeie­păcat, femeie­floare, poieni pline de floare, nici izvoare limpezi captate pe femeie­patimă, femeie­blestem, femeie­statornicie, la răspântii, cu jgheaburi pentru vite, nici mireasma femeie­frivolitate! inconfundabilă a fânului cosit, nici portul popular În cântul cel mai înalt al graiului românesc, te­a ca nicăieri în altă parte a ţării mai frumos – ţinuta numit floare­albastră un Luceafăr. Eu cred că Tu erai de fiecare zi a localnicilor, nici graiul dulce şi cald mireasmă cu alcătuiri de rai/ Şi sfânt ecou luminii în de bună cuviinţă şi cuminţenie… Mult prea repede cuvânt.// Ţi s­a mai spus când Eva, când Dalila,/ Ai s­a trezit încorsetată de greul maternităţii, al respon­ fost pricina Războiului Troian – Elena,/ Pe treapta cea sabilităţii, al confruntării cu toate relele istoriei care mai joasă – Magdalena,/ Pe friza tainei – Mona Lisa/ au marcat secolul al XX­lea, prin care a trecut cât Între regine, Cleopatra din vatra Nilului slăvit/ Iar între a durat sub soare – timp de aproape 95 de ani, cu neamul urgisit al lumilor/ Ai fost Fecioara cea începere din Sfânta Zi de 15 august 1914, până în născătoare de Mesia – Ai fost Maria.// Ţi s­a spus neagra zi de 16 martie 2009 când s­a mutat sub iarbă. balsam şi blestem,/ Altar de linişti, pacea serii,/ Miezul fierbinte din poem,/ Aroma pâinii, gustul intre cei şapte nepoţi cărora le­a pus mierii;/ Dar eşti cu mult mai mult de­atât:/ Eşti vieţii Maria! La 19 ani, devenea pentru întâia oară mamă. temelie templului vieţii prin „cei şapte ani veşnic început,/ Paznic de far, ţărm fără vamă,/ Mircea se numea pruncul adus pe lume. Doi ani Dde acasă”, toţi şapte crescuţi şi educaţi de Sensul vorbei acasă – mamă! mai târziu venea Lucia – frumoasa familiei. Casa ea până la chemarea abecedarului şi întâia înclinare strălucea de curăţenie. N­am să uit niciodată (cum a frunţii sub cuvânt (noi, părinţii lor, eram pe atunci e ar mai de spus despre tine, femeie? aş putea!) ştergarul acela dreptunghiular, brodat, nişte adulţi mult prea ocupaţi pe la oraş…) doar Poate tot atâtea poveşti cât vor fi fost pe cu, închipuită pe el, o masă pe care erau dispuse nepoata cea mai mică, ajunsă pictoriţă, a nemurit­o Clume femei, cât mai sunt, cât vor mai fi… „estetic” două ceşcuţe de cafea (aburul y compris) prinzându­i pe pânză chipul cel din anii ultimului Cu corectitudinea asta politică n­ar fi de mirare dacă şi două femei torcând (la cafea, ei, da!), iar în susul anotimp şi, în suflet, icoana ei luminoasă de sfântă bărbaţii n­or inventa naşterea fără naştere din vechiul „tabloului” cu litere de o caligrafie fără cusur: Curat pusă pe şotii.. lut al unei lumi de masculi buni la toate, lut peste şi bine aranjat, faci din colibă un palat! Pe peretele A fost o înţeleaptă cu suflet de copil şi vorbă de care nimeni să nu îndrăznească să vină cu vreun opus (ca să vadă şi musafira/musafirul că n­au picat catifea. Aducea bucurie şi frumuseţe vieţii noastre transplant de nou duh, nici să opereze nu ştiu ce ca musca­n vin…), un alt înscris, între două buchete prin glume şi jocuri inteligente. Nu am înţeles nici­ coastă mai firavă de constituţie… de flori: Bine ai venit, iubite musafire! odată de ce ea nu i s­a adresat niciodată soţului Eu, om obişnuit, ocolit de geniu şi nici preşedinţia ei decât cu pronumele de politeţe (şi el a acceptat ţării ne vizând, cum nu cred că voi ajunge vreodată ărbatul cu minte al familiei a fost ales aceasta ca pe ceva cuvenit!), nu a ridicat niciodată să dau nas în nas cu niscaiva înalte capete încoro­ primar al comunei în anul 1937 (de tonul în faţa lui şi i­a luat orice cuvânt drept lege, de nate din lumea asta tot mai dedulcită la democraţie, B„binefacerile” acestei alegeri avea să se ajunseserăm şi noi, copiii, să credem că tata e cel cu oarece mari preşedinţi ai unor super­puteri „bucure” el „temeinic” în anii „obsedantului deceniu!”). mai cu moţ dintre ei doi. Până într­o zi, când duioasa pământene, cu diplomaţi internaţionali care învârt Cum grijile obştii nu­i lăsau timp să se ocupe şi de şi ocrotitoarea noastră mamă a crescut deodată lumea după nişte legi ale gravitaţiei planetare doar grijile casei, ea le­a preluat voiniceşte ca pe un lucru nemăsurat în ochii sufletului meu de adolescentă (era de ei ştiute sau cu orbitoare stele de neatins din cum nu se poate mai firesc. Îi era greu. N­a cârtit. în anul 1960, când cu colectivizarea) printr­o singură paradisuri artificiale (că Acela ne­a fost interzis!), ca Ar fi trebuit! Plângea din când în când pe ascuns replică dată la obsedanta întrebare care­l frământa să le spun, la un ceai sau la un pahar de şampanie, ca să nu ne întristeze pe noi, copiii. pe „înţelept”: Ce o să le dăm copiilor noştri când vor luate prin palate, prin înalte cabinete guvernamentale Şi a venit Războiul. Capul familiei a plecat pe porni fiecare pe drumul lui, acum când comuniştii ori prin birouri mai mult sau mai puţin ovale, că Fontul de Est când cu acel „Ostaşi, vă ordon, treceţi ne­au luat tot pământul şi l­au băgat în CAP­ul lor? undeva, într­un sat cu numele de Ţuţuleşti, pe uliţa Prutul!” Restul ordinului se ştie de orice român, sau Ne­au lăsat săraci lipiţi pământului, blestemaţii! Ce Găleşeştilor, la numărul 2, a locuit Maria Teodorescu, este obligatoriu să se ştie dacă eşti român! Mama a o să le dăm? Mama mesteca mămăliga şi tăcea. mama mea, le voi povesti (iată, am şi început!) rămas ce era deja: stâlpul casei! Şi casa grea. Trebile Vocea tatei a tunat: Eşti mută, femeie? TU ce le despre ea celor cu care împart sub cer lumina din multe – grădina de legume, câmpul, livada de pruni, dai? Şi atunci (o, binecuvântată dumnezeiască oră!) suflet şi din gând, semenii mei care­i vor fi cunoscut copiii, gospodăria, animalele, orătăniile, muncile ochii albaştri ai mamei l­au privit cu semeţie princiară, prin timp şi numele, şi chipul, şi partea de suflet cerute de rotirea anotimpurilor. Doar iarna, aducân­ făcăleţul de mămăligă a încremenit în aurul fierbinte ghicită, dar niciodată pe de­a­ntregul, precum şi du­şi aminte de ce ar fi putut să fie dacă ar fi absolvit din ceaun şi, cu voce clară, limpede, de mare trage­ celor care nu au cunoscut­o deloc, pentru că nici şcoala de la Teiu din Vale, punea războiul său de diană… optimistă, a glăsuit: EU LE­AM DAT VIAŢĂ! n­au ştiut că a existat şi că ea tot continuă să existe pace, să ţeasă firele de bumbac, lână, cânepă, Aşadar, dragii mei cititori ştiuţi şi neştiuţi, îngădu­ şi astăzi de când s­a mutat în gândul meu. borangic, pentru a asigura alor săi îmbrăcămintea iţi­mi să vă dau o mare veste: Mama mea – Maria Aşadar, mama, minunata, a fost odată o prea­ şi cele necesare casei – cearşafuri, ştergare, pânze, Teodorescu, din satul Ţuţuleşti, uliţa Găleşeştilor, frumoasă fată cu ochi de senin din care chiar cerul stofe, macate, covoare. numărul 2, mi­a făcut cel mai de preţ dar: Mi­a dat îşi sorbea lumina, undeva într­un sat cu livezi de meri La Cotul Donului, războiul semăna moarte printre viaţă! Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 5 Curtea de la Argeş 8 Homo sapiens Invitaţie la lectură, reflecţie şi acţiune Afrodita IORGULESCU Mircea Platon: Deşcolarizarea României. Scopurile, cârtiţele şi Biserica, şcoala, familia, interbelică, nişte generaţii arhitecţii reformei învăţământului românesc, Editura Ideea Europeană, ierarhia socială natural­istorică, de mare calitate uman­ Bucureşti, 2020. (Prefaţă de Aura Christi.) bazată pe muncă, merit şi intelectuală, strivite, din Cartea (460 pagini) este o surpriză în viaţa noastră, în care ne­am patriotism, adică generozitate păcate, de tăvălugul istoriei. obişnuit că nu se întâmplă nimic deosebit, că nu ne deşteptăm oricât de frăţească, au fost structurile Atunci li se cerea să facă mult ne­ar spune asta imnul naţional. Cineva – domnul Mircea Platon, de rezistenţă ale României Mici aceste lucruri în numele doctor în istorie şi redactor­şef la revista Convorbiri Literare din Iaşi – care a devenit Mare. (p. 90) României Mari, acum ni se „îndrăzneşte” să analizeze critic, lucid, curajos şi argumentat reforma Ceea ce vedem astăzi în cere să reformăm şcoala în continuă a învăţământului românesc, începută după 1989. Ne dezvăluie, jurul nostru, ceea ce spunem, numele globalizării. Actuala lege a învăţământului pe bază de documente, scopurile, arhitecţii şi cârtiţele reformei. Orice inclusiv că „aşa e acum”, e (Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 a Educaţiei cuvinte suplimentare sunt de prisos; am extras din carte câteva pasaje, rezultatul pasivităţii noastre Naţionale) se deschide cu paragrafe care spun totul pentru a vă face o idee. [Ele sunt reproduse mai jos cu acordul editu­ despre abolirea suveranităţii naţionale cu ajutorul rii, preluând şi titlurile capitolelor, cu indicarea paginilor din carte; unui sistem de învăţământ pentru sclavi generici: punctele de suspensie indică părţi din text care au fost omise – n.red.] Art. 2 (2) Misiunea asumată de lege este de Numai lectura cărţii, însă, captivantă, vă va lămuri complet lucrurile. formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, mul. La treizeci de ani de la căderea care favorizează derivate din statutul României de ţară membră a dictaturii comuniste şi de la instaurarea activitatea Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul Ounui regim politic în care se poate face dezintegrantă globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse orice … comunismul înfloreşte în multe colţuri a altora. (p. 93) umane naţionale înalt competitive, capabilă să ale României. ... Surprinzător, comunismul pare O societate în funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare. a se fi încuibat nu doar în anumite partide sau coterii continuă schimbare Românii sunt o „resursă umană” care trebuie politice, ci mai ales în şcoală. Totul, în şcoala româ­ are nevoie de un „generată” sustenabil, pentru ca nu cumva să se nească, e privit ... ca simptom comunist. Temele, sistem de repere termine şi să rămână overlorzii noştri fără combustibil predarea, existenţa profesorilor, a inspectoratelor fixe. Doar astfel, sau baterii umane în sistem. (pp. 102­104) şcolare, a manualelor unice, a orarelor, a caietelor, prin cultură, cu Oare pe parcursul ultimului secol nu s­a dovedit a uniformelor, a soneriilor care anunţă începutul ajutorul educaţiei că şcoala instructivă, bazată pe curriculumul clasic, şi sfârşitul orelor, obligativitatea de a învăţa, de oferite de şcoala are şi valenţe educative, pe când şcoala educativă – a memora nişte reguli gramaticale, date istorice, clasică, putem ajuta aşa cum o dovedeşte dezastrul sistemelor de elemente chimice sau poezii, studierea anumitor viitoarea generaţie educaţie publică din SUA, Canada sau Marea clasici ai literaturii române …, totul e considerat un să tămăduiască Britanie – e complet lipsită şi de valenţe instructive, reziduu sau, şi mai rău, o apoteoză a comunismului. România. Adică să şi de valenţe educative? (p. 104) (pp. 14, 15) o pună pe picioare. Dacă nu e vorba de ameninţarea comunistă, (p. 93) eforma de azi. Sub fraze sonore, ... atunci este ameninţarea secolului al XIX­lea. ... După experţii … ne oferă, cincizeci de ani mai cum ne spun nenumăraţi experţi, România nu mai coala de ieri. Actuala încercare de târziu decât în SUA, o reformă a învăţă­ poate merge înainte cu un învăţământ croit pentru R a „reforma” sistemul de învăţământ din mântului care va umple România de analfabeţi după secolul al XIX­lea. ... [Dar,] În ciuda faptului că acum România nu e decât o etapă, naţională şi model american. M­am întors în România, după ce suntem în secolul XXI şi nu în secolul XIX, 2 + 2 = 4. Ş contemporană, a unei lupte ideologice duse de mai am trăit cincisprezece ani în SUA şi Canada, pentru Progresul se opreşte aici. Există adevăruri care nu ţin bine de un secol de aşa­zisul „învăţământ educativ” a­mi feri copiii de efectele unui sistem public de edu­ cont de trecerea timpului. ... Există permanenţe. (p. 16) împotriva „învăţământului instructiv”. Abia îşi dusese caţie toxic, bazat pe exact aceleaşi „principii” şi cu Şcoala este o instituţie menită transmiterii acestor Spiru Haret la bun sfârşit reforma educaţiei (1898 – exact aceleaşi „obiective” ca şi cele avansate astăzi permanenţe şi perpetuării civilizaţiei. ... Şcoala nu 1904), că deja apăreau voci reclamând abandonarea de experţii lui Curaj. Datorită copiilor mei – născuţi este pentru nomazi, este pentru sedentari. Adică, în „şcolii vechi”, instructive, în favoarea „şcolii noi”, în SUA şi Canada, unde au şi mers la şcoală atunci termeni istorico­antropologici, pentru oameni civilizaţi. educative. ... Or, această „şcoală nouă” de la 1910 când nu am făcut cu ei homeschooling –, am putut (p. 17) seamănă izbitor de mult cu „şcoala nouă” care să cunosc din interior un sistem de învăţământ pre­ Şcoala nu are, aşadar, a se adapta decât stilistic ni se propune în 2016. (p. 96) universitar public dezastruos, care produce analfabeţi şi prudent vremurilor şi nu se poate face o şcoală Conform experţilor vechi şi noi care ar vrea pe bandă rulantă, din care a dispărut până şi cea „în conformitate cu vremurile în care trăim”, pentru „şcoala instructivă” – bazată pe cărţi, citit, asimilare mai vagă amintire a educaţiei adevărate. (p. 160) că nu se poate face o şcoală a schimbării, ci doar metodică de cunoştinţe, antrenament conceptual, Din 1999­2000, oferta instructivă pentru liceu în a permanenţelor. Şcoala are rolul de a ajuta un popor rigoare intelectuală şi disciplină personală – înlocuită România s­a multiplicat, astfel încât, în urma unor să rămână sedentar, să aşeze o ţară. (p. 18) cu „şcoala educativă”, „creatoare”, acest ultim tip de concursuri şi a unor evaluări ale Ministerului Educa­ „Noua educaţie”, „activă”, progresistă, „adaptată şcoală ar avea următoarele caracteristici, rezumate ţiei, au apărut aşa­numitele manuale alternative de vremurilor în care trăim”, expune copiii unui sistem de profesorul Nicolae Moisescu în 1912: şcoala liceu, înlocuind manualul unic. Există astfel, la ora de agresiuni publicitare... şi unui nor radioactiv de educativă „urmăreşte dezvoltarea puterilor sufleteşti”, actuală, pentru disciplina limba şi literatura română divertismente. ... „dă un mic capital de cunoştinţe”, „face operă înceată 10 (zece) manuale pentru clasa a XII­a, în circulaţie. Un sistem de învăţământ e un mecanism complex şi durabilă”, „cere cunoaşterea şi respectarea indivi­ (p. 207) care nu poate exista în stare de provizorat şi nu dualităţii elevilor”, „dezvoltă pe om armonic”, „cere să Avem, deci, mai întâi lipsa de reacţie faţă de poate fi expus principiului troţkist al „revoluţiei se facă intuiţia în natură”, „se conformă organizaţiunii direcţia impusă societăţii româneşti de neîncetatele continue”. Revoluţia continuă a învăţământului nu interne”, „condamnă manualele de şcoală”, „face reforme ale învăţământului. Apoi, faptul că această e decât un alt nume pentru transformarea lui în vacă lecţiile după norme de dezvoltare sufletească”, „are eroică abţinere e completată de sprijinul acordat de muls pentru diverse corporaţii (cei care vând de scop dezvoltarea intereselor multilaterale”, „se „reformei” prin asemenea manuale. În al treilea rând, softuri, cei care vând computere, cei care vând întemeiază pe spontaneitatea elevului”, „aplică întâi vine încununarea acestui traseu cu deplângerea în „curricule”, cei care vând „expertiză”). După defri­ metoda apoi programa”, „vede în desen un nou mijloc articole de opinie a jalnicului nivel al educaţiei unei şarea munţilor, avem, acum, iată, o uriaşă operaţiune de exprimare alături de vorbire şi scriere”, „cere mari părţi a românilor. (p. 221) de defrişare a minţilor. Trebuie oprită. (p. 21) concentrarea orelor şi corelaţia studiilor”, „se ocupă Modelul finlandez ar putea fi aplicat la noi doar la Lumea părinţilor care fac presiuni pentru ca şcoala de educaţia elevilor”, „consideră inteligenţa ca jumătatea de învăţământ profesional/dual/vocaţional/ să meargă „în pas cu vremurile” e una a laşităţii şi un mijloc de educaţie morală”, „cere să se facă activ. Dar învăţământul teoretic ... trebuie să rămână arivismului. ... Oamenii dedaţi celor mai primare o disciplină pozitivă şi preventivă”, „tinde să formeze aşezat pe făgaşul haretian. Aceasta este tradiţia instincte vor un sistem de educaţie de cea mai o educaţie morală pozitivă şi preventivă”, „urmăreşte noastră. ... Pentru că România trebuie să producă şi futuristă concepţie, dar nu discută nimeni despre realizarea unui ideal umano­moral”, „cere să aibă vârfuri. Nu instalatorii construiesc o ţară. Ei ajută la caracter. Şi, fără caracter, despre ce educaţie putem educatori”. (p. 102) construirea unei ţări. ... Improvizaţiile, transformarea vorbi? Putem vorbi despre îndoctrinare întru anumite Cu mici revizuiri terminologice ..., idealurile şi României, cu oamenii, locurile, resursele, tradiţiile, ideologii la modă astăzi, dar nu despre educaţie. metodele apostolilor şcolii noi/educative/creatoare de pădurile, munţii, apele şi cerurile ei în marfă, trans­ Învăţământul, sistemul bazat pe instruirea elevului la 1910 sunt aidoma celor de la 2020. Ceea ce ridică, formarea în marfă a copiilor, prin comodificarea era, de fapt, şi un sistem de educaţie. Fără instruire desigur, o întrebare foarte interesantă, şi anume cea sistemului de învăţământ, prin scoaterea lui la mezat nu se poate face nicio educaţie. ... (pp. 27, 31, 32) a continuităţii radicalismului pedagogic şi utopismului pentru negustorii de manuale, de softuri, de harduri, Părinţii care îi cer şcolii să pună surdină instrucţiei demolator. Pentru că tot ce ni se cere acum să de strategii de dezvoltare personală (care nu au nimic nu înţeleg că prin acest lucru văduvesc şcoala facem în numele integrării europene, globalizării de a face cu învăţământul), de modele fel de fel, şi de posibilitatea – atâta câtă o are – de a educa. ... şi debarasării de rămăşiţele trecutului comunist toate acestea împiedică structurarea conform unor (p. 33) (fascist/naţional­comunist), li se cerea şi românilor principii clare, solide, perene, a României. ... Integri­ Aflaţi sub ocupaţie, în împrejurări grele, oamenii de la 1910, adică unor oameni care nu erau purtători tatea sistemului de învăţământ românesc trebuie instruiţi în sistemul clasic de educaţie şi educaţi de comunism/fascism, unor oameni destul de conec­ considerată o chestiune care ţine de siguranţa naţio­ conform principiilor creştin­naţionale au ştiut să­şi taţi la realitate şi de autonomi moral şi intelectual, nală şi tratată cu maximă seriozitate, în spiritul învăţă­ păstreze demnitatea şi să lupte pentru neam. (p. 85) încât să facă România Mare şi să dea, în epoca mântului clasic, haretian. (pp. 246, 247) 6 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Homo sapiens upă 1989, sectoarele funcţionale ale socială (...), adică de inginerie socială. (p. 324) Nu discutăm despre gusturi sau culori. Nu discutăm economiei româneşti au fost puse la Neoliberalismul economic şi ideologia corectitudinii despre arome de îngheţată sau despre plaje. Dpământ după o reţetă clară, pe care politice au fost principalele ingrediente ale hapurilor Dezbaterile, în cazul învăţământului, au avut rol o cunosc deja toţi românii. ... Astfel, s­a operat administrate învăţământului românesc. Toate anestezic: să ne împiedice să simţim durerea sau lichidarea sau transferul economiei româneşti neajunsurile de care se plâng acum părinţii, profesorii golul atunci când se operează, când se taie, când din proprietatea publică în buzunare private. ... şi elevii, ... toate îşi au cauza în politicile concepute se amputează corpul învăţământului românesc. Ceea În privinţa sistemului de învăţământ, lucrurile de Banca Mondială şi puse în aplicare de specialiştii ce ne trebuie, după această operaţiune, e restaurarea au mers cumva mai greu. (p. 268) de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei prin interme­ învăţământului, e reîntregirea şi recuperarea lui. Primul bătut de reformă a fost însă sistemul diul Ministerului Educaţiei şi cu sprijinul reţelei de (pp. 445­446) de învăţământ preuniversitar, deşi acesta funcţiona oengeuri create după anul 1995, mai cu spor după Cu cât scoatem mai repede şcoala de sub zodia foarte bine. ... Prima mare mişcare vizibilă ... a fost 2000, în România. (p. 333) negocierii continue, a capriciilor/intereselor/scopurilor introducerea manualelor alternative, în a doua Deşi unii profesori au opus rezistenţă schimbării ulterioare ale experţilor, elevilor, profesorilor, părinţilor, jumătate a anilor `90. şi mulţi încă nu aplică noile metode consecvent, editorilor, oengeurilor şi bunicilor lor, cu atât resta­ Introducerea manualelor alternative a dat startul reforma a fost realizată în şapte ani în loc de urăm mai repede şcoala la adevăratul ei statut de căpuşării învăţământului românesc după modelul cincisprezece, cât cere, de obicei, un ciclu de fapt de viaţă, de structură obiectivă care are rolul a ceea ce se petrecuse în toate ramurile economiei. reforme. Procesul e încă în desfăşurare, dar o de a cultiva în elev simţul valorii şi onoarea de a Imediat s­au format grupurile de interese speciale importantă schimbare de paradigmă a avut loc. recunoaşte valorile. Aceste însuşiri sunt fundamentale şi lobby­urile. De la mijlocul anilor `90 au apărut Rezultatul proiectului e satisfăcător. (World Bank, pentru orice societate funcţională. De aceea, pentru oengeurile finanţate din străinătate, care au înflorit Report No. 26225, 9) (p. 345) a restaura demnitatea şi funcţia învăţământului spectaculos după 2000. Schimbarea manualelor Bîrzea (Cezar Bîrzea, fost director al IŞE între românesc, este necesar: a fost şi ea finanţată de reţele şi organisme 1990­2010, n.n.) notează că elementul esenţial al 1. Să fie eliminată orice influenţă a organizaţiilor internaţionale, de la Fundaţia Soros la Banca acestui proces a fost implicarea Băncii Mondiale, (private/publice, guvernamentale/non­guverna­ Mondială. Sistemul de învăţământ preuniversitar a a cărei ideologie neoliberală venea în contradicţie mentale) sau indivizilor care au alte interese şi fost încetul cu încetul deconstruit şi apoi reconstruit cu ceea ce el considera a fi „naţionalismul autarhic” scopuri decât interesele strategice ale românilor: ca baterie pentru diverse grupuri de interese speciale: al FSN­ului iliescian. Dar, după cum notează el de a forma noi români competenţi şi integri, din au apărut specialiştii în curricule, specialiştii în cu amuzament, chiar FSN­ul a fost cel care a votat care să fie selectaţi cei mai buni pentru a deveni ştiinţele educaţiei, producătorii de softuri, angrosiştii pentru acest plan de reforme neoliberale, în vreme conducători/lideri competenţi şi integri. de ideologie (de gen, multiculturală, neoliberală, 2. Să fie eliminată orice posibilitate de a obţine civică ş.a.m.d.), motivational speakers şi tot felul de profit material de pe urma învăţământului. brigăzi artistice care, sub pretextul luptei împotriva 3. Să refacem continuitatea cu singurul sistem de drogurilor sau violenţei domestice, au expus elevii, învăţământ românesc care a produs absolvenţi com­ cu finanţare europeană şi cu aprobarea autorităţilor petenţi şi integri – cel antebelic, continuat ca structură statului, la propagandă virulent imorală şi antisocială. şi mare parte a conţinutului şi în perioada `45­`95. (pp. 269, 270) 4. Să revenim la manualele unice, competent Rezultatul acestui cocktail Molotov de haos, structurate şi serios studiate, şi la disciplina şcolară, ideologie şi căpuşare a fost şubrezirea sistemului care creează mediul necesar educării unor absolvenţi de învăţământ din România. Ca şi în cazul marilor care nu au numai cunoştinţe şi competenţe temei­ sectoare ale economiei româneşti, sistemul de nice, ci şi disciplină şi rigoare interioară, stăruinţă, învăţământ a intrat acum in faza finală de disoluţie, putere de muncă, echilibru psihic. în care va fi jumătate lichidat, jumătate privatizat. ... 5. Aceste manuale unice să fie produse de Editura Finalul e previzibil, viitorul îmi e cunoscut. ... Ceea Didactică şi Pedagogică, fiind parte a activităţii ce e mai puţin elucidat este trecutul. De ce anume salarizate a specialiştilor angajaţi acolo. a trebuit să purcedem la „reforma” învăţământului 6. Să se renunţe la pseudo­materiile care încarcă românesc. Unde şi când s­a simţit nevoia socială de orarul şi dezorientează elevii în spirit politic corect răsturnare din temelii a şcolii clasice? Care au fost fără a contribui la creşterea competenţei absolvenţilor. imperativele? Singura explicaţie care ni se dă acum 7. Să se aplice drastic regulamentele şcolare e că trebuie „schimbare”. (p. 288) în toate privinţele, mai ales în privinţa elevilor care Sprijinul extern pentru reformă a venit de la Banca tulbură ordinea şi disciplina şcolare, necesare pentru Mondială sub forma unui împrumut de 50 de milioane buna desfăşurare a procesului învăţării. de dolari, împrumut pe care România l­a rambursat ce partidele istorice, PNŢCD şi PNL, s­au opus, 8. Să se aplice măsuri dure de eliminare a oricărui integral până în 2002, cu ajutorul cărora s­a pus pe deşi erau pro­occidentale. (p. 359) trafic de droguri sau alte materiale nocive în şcoli butuci întregul sistem de învăţământ românesc. Cu Reforma totală, sistemică a devenit realitate (exmatricularea imediată a elevilor implicaţi). aceşti bani s­a finanţat The Education Reform Project exclusiv datorită implicării instituţiilor internaţionale 9. Să se elimine din şcoli telefoanele celulare (ERP) din România, proiect demarat prin expertize, precum Banca Mondială, Fundaţia Soros pentru cu acces la internet. pregătiri, recrutare de experţi şi reţele încă din 1990, o Societate Deschisă şi Uniunea Europeană, care 10. Eliminarea imixtiunii permanente, incompeten­ şi aprobat ca împrumut/finanţare în 1994. (p. 313) au stabilit obiective clare şi au venit cu strategii de te şi nocive a părinţilor în procesul educaţional şi a După cum afirmă rapoartele Băncii Mondiale, reformă precise: programele de finanţare au impus presiunilor făcute de părinţi asupra cadrelor didactice. România a fost prima şi cea mai entuziastă ţară din adică termenii, paşii şi ritmul reformei comprehensive 11. Eliminarea legăturii dintre mediile anuale Europa de Est care s­a aruncat în vârtejul reformelor a învăţământului românesc. (Bîrzea, Fartuşnic, şi admiterea la evaluarea naţională/bacalaureat. sistemului de educaţie. Ungurii şi polonezii au vorbit Change Forces, pag. 78­79) (p. 375) 12. Recalibrarea învăţământului la fiecare obiect despre şi au făcut doar o „modernizare” a învăţămân­ Reformele învăţământului din România, care pe criteriul competenţei la obiectul respectiv. Reinte­ tului, în vreme ce experţii IŞE din România au făcut, împing şcoala spre digitalizare tot mai extinsă, spre grarea la fiecare catedră, cu rol consultativ, a câte cu ajutorul Băncii Mondiale, „reforma” lui. Adică reducerea numărului orelor de predare „tradiţională”, unui profesor de elită care a obţinut rezultate recu­ au dat totul peste cap. (p. 315) spre redefinirea profesorului ca „facilitator”, spre noscute cu elevii săi în perioada de glorie a învăţă­ În prima fază, obiectivul primenirii şcolii româneşti ideea că un copil poate şi trebuie să lucreze, singur mântului românesc recent (anii `70­`90). Aceste cadre a fost acela de a înlătura ideologia din manuale şi sau în echipă, pe computer, începând din clasa didactice au experienţa/calificarea necesară/verificată programe. Ar fi fost de ajuns. Dar în 1994 s­a înfiinţat a şaptea, sună din ce în ce mai mult a România pentru a transmite cadrelor didactice mai tinere cel Consiliul Naţional al Curriculumului care, în cinci ani, deşcolarizată după modelul anarhismului pedagogic mai bun mod de organizare a materiei, de predare conform planului pus la cale împreună cu Banca al lui Illich. (p. 388) şi verificare/consolidare a competenţelor la obiectul Mondială, a inventat un curriculum şi noi programe. Experţii noştri nu au produs nici măcar o singură respectiv. (p. 317) carte critică la adresa filosofiei pedagogice a Băncii 13. Eradicarea asaltului antreprenorilor educaţio­ Într­un raport al OECD din 2017 se precizează că, Mondiale. Totul e aliniat entuziast la imperativele nali asupra şcolii. Şcoala nu e un segment de piaţă. la ora actuală, România trece printr­o a doua reformă momentului. (p. 388) 14. Stoparea tentativelor de digitalizare a şcolii. a sistemului de educaţie, după cea din 1998. Motivul Din fericire, laşitatea multora dintre experţii Un laborator digital este folositor, dar nu mai mult de acestei reforme? Simplu: au trecut deja două decenii români, care au vândut practic copiii României pentru atât. Învăţarea nu se poate face cu ajutorul ecranelor de la precedenta reformă. Cu alte cuvinte, sistemul nişte arginţi şi o bursă sau două, nu se regăseşte care produc demenţa digitală. de educaţie al României trebuie schimbat periodic, la nivel global. Într­adevăr, din Brazilia şi Argentina 15. Desfiinţarea sau transformarea Institutului de asemenea cauciucurilor de maşină sau oricărui alt în Nepal, India sau Malaiezia, de la Washington la Ştiinţe ale Educaţiei, din instituţie dedicată promovării obiect de consum. Continuitatea şi stabilitatea, care Pretoria, există o vastă literatură critică la adresa învăţământului activ şi reformei continue, în institut sunt esenţiale pentru buna funcţionare a unui sistem modului în care reformează Banca Mondială destinat consolidării învăţământului clasic. de educaţie, au fost azvârlite pe geam de experţii învăţământul în ţările modeste financiar şi fragile 16. Învăţământul preuniversitar să practice IŞE, care şi­au găsit un obiect al muncii şi o sursă epistemologic, unde nu se găsesc experţi care să învăţământul activ doar pentru filiera vocaţională, de venit în supunerea copiilor României unei reforme reziste tentaţiei de a deveni, din oameni de ştiinţă unde se potriveşte. Învăţământul teoretic să rămână periodice. (p. 320) independenţi, simpli consultanţi ai Băncii. (p. 390) de tip clasic, ferit de experimentele educaţionale. ... Din acest raport (Reshaping Education for an Babilonia trebuie să înceteze. Trebuie să avem un Open Society in Romania 1990­2000, 2003, n.n., A.I.) oncluzii pentru mâine (Plan de bătălie). singur sistem de învăţământ cu două filiere şi cu aflăm că „scopul reformei învăţământului din România Cartea aceasta nu am scris­o ca invitaţie două pedagogii, potrivite fiecăruia: profesional­activ, a fost acela de a remodela educaţia din România în Cla dezbatere. Dezbateri s­au făcut, vreme pentru meserii, şi teoretic­clasic, pentru performanţă. acord cu valorile şi principiile unei societăţi deschise”. de 30 de ani, dezbateri manipulate la firul ierbii sau 17. Partidele politice, ca şi structurile lor de sprijin Prin urmare, această reformă a urmărit să transforme din sistemul meteorologic, din nori, de sus. Nu ne trebuie să preia această chestiune, a învăţământului, sistemul de educaţie în instrument de schimbare putem permite luxul unor dezbateri în acest caz. pentru a o rezolva în sens naţional. (pp. 451­458). Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 7 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Căpitanul Constantin C. Motaş, martir al regimului comunist (II) Ilie POPA upă o aşteptare bună, din cauza norilor comandamentul diviziei. Au ajuns în piaţa oraşului, Vlaicu 2. S­a mai pomenit de zăpadă care au acoperit cerul în toate străjuită de o imensă catedrală în stil gotic, ce avea numele lui Vuia de către cel Dzilele acelea, în conformitate cu ordinul de în faţă statuia ecvestră a lui Matei Corvin, înconjurat care făcea expunerea. Dar serviciu nr. 115 al comandantului Grupului 3 aviaţie, de patru căpitani dintre care doi, după spusele lui dacă nu era televizorul lui cele două avioane au decolat spre Cluj, la 22 Iorga, ar fi fost români. Acel tablou era însufleţit de Ionel, nu am fi avut ocazia să decembrie 1918. Primul şi­a luat zborul plt. Stan o mare adunare de oameni care, cântând şi jucând, vedem exchibiţiile aeriene ale piloţilor actuali, Gheorghe, dar au ajuns numai până la Topliţa, unde, îşi manifestau bucuria eliberării, marcată prin sosirea lansările cu paraşuta, izolat şi în grupe. din cauza servanţilor care nu puseseră bine buşonul trupelor române. Văzându­i în uniforme de aviatori, Deşi la orice ocazie se vorbeşte de tradiţie şi de la rezervorul de benzină, s­a pierdut mult combustibil. câţiva din mulţime s­au apropiat şi i­au întrebat în trecut, dar se uită foarte repede, nimeni nu s­a gândit Cel de­al doilea a fost pilotat de plt. Popa Constantin, mândru grai transilvănean, dacă ei au fost cei care, să invite, spre a asista la acest miting, şi câţiva vechi însoţit de slt. Motaş Constantin. Aceştia s­au îndreptat cu o zi mai înainte, se învârtiseră peste oraşul lor. aviatori ca generalul Andrei Popovici, generalul spre Transilvania la ora 12.00, lăsând câteva La răspunsul afirmativ, mulţimea i­a luat pe sus, pur­ Burduloiu, generalul C. Nicolau, generalul Iorgu însemnări despre acest zbor, ajunse în posesia tând­i prin toată piaţa şi însoţind­i cu urale de bucurie. Negrescu, apoi comandorul Costică Poampă, avia­ istoricului avia%iei române, Vasile Tudor (14), prin Nu peste mult de la aceste întâmplări, escadrila S­12 torul pe jos (jos de pe cai), C. Motaş, „lăptarul” con%inutul unei scrisori a lt. comandor rez. Popa a trebuit, în scop tactic, să se deplaseze la Gherla, nostru, că de Mitică Crăsnaru nu se mai aude nimic. Constantin, scrisoare datată la 16 iulie 1986: unde de asemenea au fost bine primiţi. (16) Poate s­a dus şi el după Giosanu, după Stan, după …Împreună cu slt. Motaş Constantin, ca obser­ Gjebovici, după Argeşanu şi alţii ca aceştia pe care vator, am trecut Carpaţii pe deasupra Ceahlăului, i­a înghiţit pământul, cum l­a înghiţit şi pe simpaticul urcând cu avionul până la 3000 m, cu toate că aveam nostru camarad Lacriţeanu. un vânt puternic din direcţia nord şi era un ger de Îmi vine să scriu la televiziune şi să­i întreb dacă minus 25­28 de grade Celsius. Când am apreciat nu pot să comunice la aviaţia militară că mai există că am trecut în Transilvania şi am început să execut şi încă mai respiră nişte vechi fosile de aviatori din manevrele de coborâre, m­am trezit cântând Pe­al războiul de întregire, unii cocârjaţi de tot ca bietul nostru steag, iar Motaş, mai sentimental, aproape Teodor Dumitrescu, fotograful, care lucra cu Durazzo că plângea. Însă motorul a avut puterea doar să pe front la Călmăţui, unde comandant al escadrilei ne treacă peste graniţa veche, deoarece din cauza după Goulin, mi se pare, era Olănescu, a cărei frigului a început să­i scadă turaţia din ce în ce nevastă striga, când au răzbit nemţii la Straja: mai mult, punându­mă până la urmă în situaţia „actele şi bijuteriile şi să plecăm cât mai iute”. de a ateriza forţat în curtea fabricii de cherestea din Ce epopee a fost războiul nostru de întregire! Gheorghieni, chiar lângă gară. Acolo, zăpada mare Însă a fost uitat, nu a fost, mai bine zis, reconsiderat! m­a obligat să aterizez avionul „placat”, din care Totuşi el ne­a adus în patrimoniul ţării mândra cauză axa roţilor s­a îndoit, iar acestea au devenit Transilvanie cu cele şapte burguri (Siebenburgen): un fel de patine. Avionul a alunecat de parcă ar Cluj, Braşov, Oradea, Arad, Sibiu, Sighişoara şi al fi avut schiuri, fără să capoteze ori să se pună şaptelea, mi se pare Baia Mare. Ne­a adus Banatul „sondă”, oprindu­se într­o poziţie ca şi cum cu splendida Timişoară, Reşiţa cu oţelăriile ei ar fi fost „căzut pe burtă”. renumite şi atâtea alte bunuri materiale cu care În acea situaţie eu am rămas lângă avion, iar crisoarea următoare aminteşte despre cele se făleşte România de astăzi sub „înţeleapta” Constantin Motaş, viitorul academician, a plecat petrecute în Primul Război Mondial. A fost conducere a partidului comunist. cu trenul la Someşeni­Cluj unde se găsea escadrila, Sscrisă în Bucureşti de fostul observator Sperăm însă că legătura trainică cu trecutul nu pentru a anunţa incidentul. După vreo două zile aerian, veteranul de război Motaş Constantin, devenit va întârzia să se facă... Păcat că noi nu vom mai de aşteptare, a sosit Costică Ţiganul, şeful tehnic ulterior academician, şi expediată către lt. coman­ putea vedea progresele culturale, ştiinţifice şi tehnice al escadrilei, care a trecut imediat la depanarea dorul Popa Constantin din Roman, pilot aviator, de ale acestei ţări, pentru reîntregirea căreia am luptat avionului. Acesta a ridicat avionul, a îndreptat axa asemenea veteran de război. Scrisoarea este datată şi noi odată, zburând pe nişte avioane ca nişte cuşti roţilor şi a mai pus două diagonale între jambele la 20 iunie 1966. Pentru importanţa şi frumuseţea ei, de păsări, care astăzi stau în muzee, unde le era trenului de aterizare. Când totul a fost gata, nu i­a o vom reda integral, urmând a face prezentarea locul de la început. Unde­s Farmanele, Voisinurile, mai rămas decât să pornească motorul care funcţiona expeditorului cât şi a destinatarului ceva mai târziu, Caudroanele, Nieuporturile, Bregheurile şi alte foarte bine. Costică, fiind un băiat extraordinar de precum şi a episcopului Iuliu Hossu. Precizăm că asemenea sicrie zburătoare? priceput, captivându­ne cu marea lui pasiune pentru suntem în posesia documentului original pus la Vină deci, dragă Costică Poampă, la Bucureşti, meseria de mecanic, mult mai grozavă decât cea dispoziţie din arhiva istoricului Vasile Tudor. Iată nu ne duce cu vorba, să mai răscolim vechile noastre de pilot, zicea el, mi­a propus să zburăm împreună, textul scrisorii: amintiri aviatice. Până atunci noi cu toţii, vă dorim garantându­mi în acest fel calitatea lucrării. Nici sănătate la amândoi şi numai mulţumire. nu am apucat să­i spun că aveam chiar plăcere, Bucureşti, 20 iunie 1966 Iar eu pe tine, vechi camarad, te îmbrăţişez că el era deja în avion, arătându­mi destul de hotărât, Dragă Costică, cu drag. ca un mare comandant, cu mâna lui curăţită numai Mă tot ameninţi că vii la Bucureşti să mai stăm de Al tău parţial, direcţia Clujului. vorbă, să mai răscolim cele vechi amintiri în legătură Costică… cu războiul nostru de întregire, când eram la Tecuci m decolat destul de uşor pentru că zăpada sub comanda bravului nostru şef Andrei Popovici şi a edăm în continuare cele relatate de fusese bine tasată de oamenii curioşi să lui răposatul Giosanu. Apoi la Roman cu cel din urmă, istoricul Vasile Tudor: Posedând această Avadă aeroplanul românesc, poate primul cu bietul Lacriţeanu (un nebun! contra doi nebuni!), Radevărată perlă, în anul 1985 m­am sosit pe acele meleaguri, chiar dacă venise cu cu sărmanul domn Manole, gazda noastră de pe deplasat la Roman unde am cunoscut pe cel căruia carburatorul îngheţat. Am aterizat pe terenul de la vremuri. îi era adresată scrisoarea şi de la care am primit Someşeni în bune condiţiuni, spre bucuria generală. Dar la Gherla! Cu care ocazie, într­o dimineaţă, adresa expeditorului. Întrebându­l dacă poate să­mi Şeful mecanic a mai verificat încă odată trenul era să mă împuşti. Îţi mai aduci aminte de Simion dea amănunte legate de celelalte nume pomenite, de aterizare şi întreg avionul, găsind totul normal. Pop, de Tilly, de Şimi? mi­a promis o „erată” atunci când se va simţi mai Şi a fost! Întreaga campanie din anul 1919, am Dar de zborul tău cu episcopul Iuliu Hossu? bine, avea de pe atunci o vârstă înaintată. făcut­o cu acel avion fără să am probleme! O scrisoare de la el o păstrez şi astăzi cu sfinţenie. Iată conţinutul scrisorii primite de istoricul Vasile A doua zi, plini de bucurie şi mândrie patriotică, Este adresată domnilor slt. Motaş şi Popa, Escadrila Tudor mai târziu: împreună cu Motaş, am zburat mai mult de o S­12. Iată textul: Cu privire la doamna Tilly Pop din Gherla. jumătate de oră deasupra Clujului la o altitudine „Iubiţi fraţi, mulţumesc pentru aducerea aminte. Noi plecasem din ţară de câteva luni, iar trupa de numai 300 m, ca să vadă toţi românii de acolo Urmăresc cu drag paşii voştri şi din tot sufletul rog escadrilei nu avea medic. În acea situaţie, doamna, tricolorul nostru, simbolul dezrobirii lor. Zborul acela pe Prea bunul Dumnezeu să vă ocrotească pururea aflând despre aceasta, a venit cu unul din oraş, l­am executat în 26 decembrie 1918, imediat după în miile de primejdii ce le înfruntaţi pentru idealul care a consultat trupa şi chiar pe unii dintre piloţi ce trupele noastre intraseră în Cluj sub comanda nostru sfânt. şi tehnicieni. Pe doctor îl chema tot Pop, dar nu era generalului Moşoiu Traian, originar din Transilvania. Cu toată dragostea, soţul doamnei şi împreună au luat toate măsurile (15) Episcop Iuliu Hossu necesare. Apoi, în cinstea aviatorilor, a dat o masă Chemaţi în ziua următoare la comandantul Diviziei Gherla, 18 mai 1919” cu bal la hotelul din oraş. a 7­a, la a cărei dispoziţie erau împreună cu toată La urmă, a cerut să zboare şi eu am luat­o la escadrila, le­a fost teamă că o să fie pedepsiţi pentru Iată câteva amintiri concrete. Cu atâta am rămas, aerodrom şi am zburat­o, fără să întreb pe nimeni. demonstraţia aeriană făcută atâta vreme peste acel luptând pentru „idealul nostru sfânt”! Cine îşi mai Aflând, cpt. Racoveanu, comandantul escadrilei, oraş care până atunci fusese plin de secui şi trupe aduce aminte de noi cei câţi am mai rămas în viaţă, s­a supărat foc şi a vrut să mă pedepsească, dar maghiare. S­au urcat în primul tren ce a sosit în gara din echipajele eroicului Grup 2 de aviaţie. arătându­i ce a făcut acea doamnă pentru noi, mi s­a Someşeni şi au coborât la Cluj, luând­o pe jos spre Acum două zile s­a dat la televiziune mitingul tolerat indisciplina comisă, deoarece cred că oricare centrul oraşului, unde aflaseră că se găsea foarte reuşit de aviaţie în care a fost expus şi avionul în locul meu, ar fi făcut la fel… (17) 8 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi n continuare, se cuvine să dăm câteva activ în aviaţie până la pensie. Note lămuriri legate de cei implicaţi în aceste În ce îl priveşte pe înaltul prelat Iuliu Hossu, 14. Colaborator apropiat şi naş de cununie Îdocumente de suflet şi să arătăm cum au ajuns acesta a participat la lupta pentru cauza naţională a religioasă al autorului articolului de faţă. Istoricul cei doi aviatori la Gherla. românilor, luând parte şi la Marea Adunare de la Alba Vasile Tudor (n. 1934, Geamăna, judeţul Argeş – După cum se ştie, la 1 decembrie 1918, a avut loc Iulia, unde „din însărcinarea Marelui Sfat al Poporului d. 2018, Piteşti) a fost un împătimit al istoriei aviaţiei Marea Adunare de la Alba Iulia care a consfinţit odată rosteşte unirea Transilvaniei cu ţara mamă, România. despre care a scris numeroase articole şi mai multe pentru totdeauna unirea Transilvaniei cu România. Apoi, împreună cu Vasile Goldiş, Gheorghe Pop de volume (Cf. Despre câteva zboruri istorice în Cei doi aviatori, alături de alţii, au continuat să Băseşti, Iuliu Maniu şi alţi conducători reprezentanţi Transilvania anului 1918, în Armata Română şi lupte ajungând până în Ungaria. Constantin Motaş ai poporului român au proclamat cu sfinţenie că din Unitatea Naţională, pp. 90­93), el însuşi aviator, s­a întors la universitate în 1919, iar Popa Constantin prigoniţi nu vom deveni prigonitori.” (19) planorist amator şi arbitru la mai multe concursuri a rămas activ în aviaţie până în anul 1938, când aviatice naţionale. s­a pensionat cu gradul de lt. comandor, trăind până n 2 decembrie 1918, alături de Miron Cristea, 15. Scrisoare expediată de comandorul av. rez. la frumoasa vârstă de 95 de ani. Theodor Mihali, Andrei Bârseanu şi alţii, Iuliu Popa Constantin, din Roman, la 12 mai 1980, aflată Popa Constantin, destinatarul Costică din scri­ ÎHossu a fost ales în conducerea Marelui Sfat în arhiva regretatului istoric al aviaţiei române, Vasile soare, poreclit „Poampă”, s­a născut în anul 1894 în Naţional Român. (20) După instaurarea Consiliului Tudor. comuna Tansa­Vaslui şi a intrat ca voluntar în aviaţia dirigent la Sibiu, a făcut parte din delegaţia arde­ 16. Ibidem. română. (18) La 24 ianuarie 1915, după un examen leană condusă de episcopul Miron Cristea care 17. Scrisoare expediată de lt. comandor av. susţinut la Şcoala de aviaţie de la Cotroceni, au s­a prezentat la regele Ferdinand citindu­i actul Unirii, (rez.) Popa Constantin, expediată din Roman, la 20 reuşit numai 72 de tineri din câteva sute de candidaţi, ocazie cu care au predat stăpânirea Ardealului şi octombrie 1985, aflată în posesia istoricului Vasile printre care şi Popa Constantin. Şcoala de pilotaj au depus la picioarele Tronului jurământul de credinţă Tudor. a început­o chiar din ziua următoare, zburând a patru milioane de români. (21) A colaborat bine 18. Ibidem. pe un avion Bristol­Coandă. cu episcopul ortodox Nicolae Colan. 19. PERT’18, vol. II, Conference Proceedings, 28­ La 21 iunie 1915 a primit brevetul de pilot nr. 54, În timpul cât Ardealul a fost cedat, Iuliu Hossu 30 septembrie 2018, Piteşti, Marea Unire a românilor după care i s­a dat în primire un avion de tip Voisin, a rămas printre enoriaşi încurajându­i, fiind nu de la 1918, articolul Făuritori ai Marii Uniri a românilor cu care şi­a continuat antrenamentul de zbor. odată jignit şi umilit de autorităţile maghiare. În ciuda de la 1918 – martiri în închisorile comuniste, autor, Participarea la Primul Război Mondial a făcut­o acestora, el ca şi alţii au continuat să ajute pe evrei editor şi coordonator, Ilie Popa, p. 168. cu acel avion, începând de la Turtucaia, apoi la Jiu să treacă în România, de unde puteau ajunge în 20. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, Viaţa politică şi toată retragerea până în Moldova. După retragere, Israel. Arestat de regimul comunist în anul 1948, în România, 1918­1920, Editura Politică,1976, a fost repartizat la Şcoala de aviaţie Botoşani, unde a avut domiciliul forţat la Dragoslavele – Muscel, Bucureşti, p. 142. a zburat cu elevii observatori, ca pilot, şi apoi la la Sighet şi Mănăstirea Căldăruşani Ilfov, unde, 21. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru Odessa. în anul 1970, a decedat. (22) întregirea României 1916­1919, Ediţia a II­a, vol. III, Între timp, antrenându­se pe avioanele Breguet 5, Pentru realizarea acestui articol, au mai fost Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, p. 381. la 1 martie 1917 a fost repartizat la Escadrila BM­8, consultate: Membrii Academiei Române din 1866 22. PERT’02, Conference Proceedings, 4­6 al cărei personal, în cea mai mare parte, era francez. până în prezent – M; Pagina web Constantin Motaş octombrie 2002, Piteşti, Opresiunea cultelor religioase A executat câteva bombardamente, luând parte pe site­ul Universită'ii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; din România în timpul dictaturii comuniste, autor, şi la luptele de la Mărăşeşti. După cea de­a doua Pagina web Acad. Constantin Motaş pe site­ul oficial editor şi coordonator, Ilie Popa, p. 38. mobilizare a luptat în Transilvania şi Ungaria. A rămas al Familiei Motaş. Semn(al) de carte Florentin Popescu, Puii de urs nu merg cu această lucrare ca fiind opera de referinţă a autorului. Mihaela Malea Stroe, Alfabestiar, Editura Eikon, automobilul, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2021, (Maria Raicu, în prefaţă) Bucureşti, 2020 roman, ediţia a doua Arta doamnei Mihaela Malea Stroe de a mânui Avertisment către cititor (de la pagina 2): Stihuri la stema ţării de la 1635 la 1830, cuvintele cu geniu poetic ne este cunoscută din Sunt un autor care nu se dezice de scrierile Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic câteva volume. Necunoscută însă, până în prezent, mai vechi, pe care nu concepe să le schimbe după şi repere critice de Tudor Nedelcea, Editura a fost acrobatica dânsei în a aşeza cuvintele în ordine vremuri şi împrejurări. De aceea volumul de faţă Academiei Române, Bucureşti, 2021 alfabetică de aşa natură încât ele să ne demonstreze reproduce întocmai ediţia întâi a cărţii, apărută Antologia de faţă a fost concepută cu un instru­ atât puterea – respectiv fascinaţia – lor emoţională, la Editura Ion Creangă în anul 1989. ment de lucru care să valorifice plenar începuturile cât şi luciditatea lor spirituală. Avem în faţă un alfabet Prin urmare, cititorii sunt rugaţi să nu fie surprinşi poeziei româneşti, până la 1830, an la care se opresc de o radiaţie – în bună parte filosofică – totalmente de terminologia folosită, astăzi devenită istorie ostenitorii monumentalei lucrări Bibliografia româ­ aparte. (Hans Bergel, la finalul volumului) (pionier, miliţie ş.a.) şi nici de desenele care se nească veche (4 volume, apărute între anii 1903­ reproduc întocmai. 1944). Ioan Bianu, Nerva Hodoş şi Dan Simonescu. Gheorghe Mitroiu Muscel, Zâmbete peste ani, În esenţa ei, cartea transcende timpul calendaristic Adică să dovedească că Primii noştri poeţi Editura Gimax, Câmpulung, 2020 (portrete­ în care a fost scrisă. (Florentin Popescu) (Ienăchită, Alecu, Nicolae şi Iancu Văcărescu, C. caricaturi) Conachi) nu sunt... primii noştri poeţi, aşa cum am Îl întâlnim la Galeriile de Artă din Cârnpulung, Constantin Agricola Miu, Tatăl meu. In încercat să demonstrăm într­o antologie anterioară la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, la Primăria memoriam (ediţia a doua), Editura Prisma, (Predosloviile cărţilor româneşti vechi, Craiova, Câmpulungului, la Biblioteca Judeţeană Piteşti, îl Râmnicu Vâlcea, 2016 Scrisul Românesc, 1994), că, la români, conştiinţa de întâlnim acolo unde este cultură! De regulă, acolo O amplă incursiune în istoria română şi universală sine a criticii literare este anterioară momentului I. este organizată şi o expoziţie sau o lansare de carte brodează evenimentele relatate, autorul dovedindu­şi Heliade Rădulescu. cu marca apreciată: Mitroiu. cunoştinţele de fin cunoscător. Au fost antologate „stihuri” care, la o dreaptă Mitroiu este un om modest, reţinut, bine crescut, Personajul principal al cărţii este un om memorabil judecată pe baza criteriului estetic, nu au o valoare amabil, sociabil, respectuos… caricaturist şi ardelean. – profesorul inginer floricultor Badea Miu, născut în deosebită; valoarea lor este însă dată de strădania Iar dacă îşi pune şi papionul, înseamnă că a „copt” inima satului Glogoveanu, care prin multă muncă, trudnică a acestor creatori (majoritatea anonimi), unii ceva! Ori un set de caricaturi, ori un şir de epigrame, extremă voinţă şi tenacitate şi­a realizat visul, acela nu lipsiţi de har, de a adeveri că şi limba noastră, ori a cules un şir de covrigi „bătuţi de soartă”, ori de a deveni un intelectual, un om demn şi integru, „cea de moşie”, este mlădioasă şi savuroasă, este a mai modificat genetic cine ştie ce năzdrăvănii ale remarcabil şi remarcat în societate. compatibilă cu această nobilă îndeletnicire. Altfel limbii române! Iar marele lui „defect”, descoperit de Cartea abundă în descrieri, oglindind anumite ziarista Miruna Matei, este acela că suferă de maladia spus de Miron Costin în Viaţa lumii (1670), de perioade istorice şi zone geografice, ţările prin care umorului inteligent. Mai este în acelaşi timp şi un eroul principal al cărţii a studiat desăvârşindu­şi a dovedi că „poate fi şi în limba noastră acest fel mare colecţionar de inedit! profesia, precum şi războiul din 1941. de scrisoare ce se chiamă stihuri”. (T. Nedelcea, Juristul Mitroiu Muscel este un specialist de ţinută, Deşi nu este la prima carte apărută, putem aprecia în „Notă asupra ediţiei”) apreciat în meseria sa, care în acelaşi timp este şi un artist şi un actor talentat. (C. Agricola Miu, în prefaţă)

Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 9 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Cenaclul „Columna” şi Titu Rădoi sub dictatura comunistă (II) Sorin BULIGA icolae Manolescu consideră că în important formator de oameni de litere şi profesori şi beletristică: Târgu Jiu – România „se poate lesne observa în de elită, care, la rândul lor, au devenit slujitori de con­ schiţă monografică (lucrare Nevoluţia cenzurii comuniste evaporarea ştiinţă ai catedrei şi au influenţat mai multe promoţii colectivă apărută sub treptată a temeiului ideologic iniţial. Există două epoci de elevi (vezi monografia dedicată profesorului (17)). conducerea sa în anul 1969), distincte, sub acest raport. Vreme de un deceniu Stelian Sterescu obişnuia să spună că „Activitatea Columnele prezentului (volum şi jumătate, după 1949, a funcţionat o cenzură literară a Târgu­Jiului a început cu Fometescu”, iar pe constituit din reportaje despre ideologică strictă şi conformă nomenklatorului Titu Rădoi îl numea Spiritus rector, pentru a sublinia oameni şi locuri din Gorj, în 1981), Alexandru marxist­leninist de idei şi valori. Această ideologie meritele şi prestigiul acestuia (18). Ştefulescu. Epoca, omul, opera (o monografie pornea din materialismul dialectic marxist, îmbogăţit Înainte de a prezenta aspecte din activitatea dedicată istoricului Alexandru Ştefulescu, din anul cu achiziţiile leniniste despre revoluţie şi stat, şi cu cenaclului, din perioada 1966­1977, pe baza 1995) şi Cântec mare de petrecut (roman, 1996). cele staliniste despre internaţionalismul proletar. […] mărturiilor unor membri activi ai săi, se cuvine să După un scurt interval de relaxare, între 1965 şi 1971, evidenţiez personalitatea şi activitatea mentorului e lângă iniţiativele sale didactice şi mai degrabă în contextul trecerii ştafetei politice pe său, profesorul Titu Rădoi. Acesta nu era gorjean culturale, Titu Rădoi a manifestat şi pasiune plan intern de la o generaţie la alta decât ca urmare de origine, ci ardelean (prin mama sa, care era Ppentru teatru, jucând încă din copilărie a destalinizării iniţiate de Hruşciov în întreg lagărul din Cetan), născut la 29 iunie 1932, în satul Cetan, primele roluri, pe când era elev la Câmpofeni, iar estic, cenzura ultimilor două decenii de comunism comuna Vad, din judeţul Cluj (ambii părinţi, Jean apoi, ca student, la Cluj. Şansa de a activa creator şi românesc se vede lipsită tocmai de criteriul dogmatic. şi Aurelia, erau cadre didactice). Şcolile primară şi în acest domeniu artistic a apărut odată cu înfiinţarea Când naţional­comunismul a înlocuit sovietismul, generală le­a urmat în satul natal, iar pe cea din urmă Teatrului Popular din Târgu­Jiu, când a devenit primul cenzurii i­a fugit pământul de sub picioare. Naţional­ a continuat­o în satul Câmpofeni din judeţul Gorj. său regizor, punând în scenă mai multe piese din comunismul n­a mai avut (nu putea avea!) un set A continuat studiile la Liceul „Tudor Vladimirescu“ repertoriul naţional: Nota zero la purtare, Ultima riguros de principii, adică o dogmă comparabilă din Târgu­Jiu şi la Liceul „Andrei Mureşan“ din Dej. etapă, Adam şi Eva, Trei crai de la răsărit ş.a. cu aceea marxist­leninistă, era contradictoriu Titu Rădoi a avut şi o viaţă de familie în esenţă şi ambiguu în formulări. Cenzura de reuşită. A fost căsătorit cu profesoara după 1971 nici n­a mai vizat în mod sistematic Paraschiva Bâcoi şi au avut doi copii: şi neechivoc ideile şi conţinuturile, ci, mai Augustin (astăzi economist) şi Ana curând, accidental şi confuz, exprimările, (profesoară de matematică). cuvintele, imaginile. Dacă exceptăm ateismul Un rol major pe care l­a avut această şi pudibonderia etică, nu­i mai rămân cenzurii personalitate plurivalentă a învăţământului din epoca lui Ceauşescu în comun cu aceea şi a culturii gorjene a fost acela de a din epoca lui Dej decât o jumătate de duzină descoperi, forma şi promova tineri autori, de clişee devalorizate de inflaţia ideologică. mulţi dintre ei devenind apoi profesori Trebuie spus însă neted că din cele două de marcă, scriitori şi conducători ai cenzuri au rezultat două literaturi: una realist­ unor instituţii de cultură importante socialistă, deplin aservită, conformistă şi din Târgu­Jiu, care i­au rămas profund aproape nulă ca valoare artistică, creatoare doar în a student al Facultăţii de Filologie a recunoscători. planul falsificării realităţii şi istoriei, şi una tolerată, Universităţii din Cluj (1950­1954), a fost Pentru a se înţelege mai bine meritele şi stilul mai puţin de voie, cât de nevoie, adesea valoroasă Cmembru al Cenaclului şi al trupei de profesorului Titu Rădoi, atât sub aspect didactic, cât artistic, destul de critică la adresa realităţilor. Pe artişti amatori din cadrul universităţii şi al Cenaclului şi în ceea ce priveşte promovarea valorilor culturale cea dintâi, riguroasa cenzură ideologică a anilor ’50 literar al revistei clujene Almanahul literar al Uniunii româneşti autentice, multe din perioada interbelică a silit­o să fie un instrument în mâna puterii politice, Scriitorilor din R.P.R. (care, în acea vreme, era (acestea „strecurându­se” printre constrângerile fără personalitate şi relief artistic, demagogică sau puternic marcată de proletcultism). În 1954 devine ideologice ale partidului comunist privind cultura), voi prezenta pe scurt activitatea sa, în corelaţie de­a binelea mincinoasă. Excepţiile, foarte puţine, profesor de limba română în Gorj, la Şcoala generală cu cea a Cenaclului „Columna”. confirmă regula. Cea de­a doua este şi ea rodul din Stăneşti, iar în următorii doi ani la Arcani (comuna Într­un articol publicat în 1997, Titu Rădoi cenzurii, dar nu în mod pasiv ca urmare a îngăduinţei natală a tatălui său), unde a avut funcţia de director, reconstituie începuturile activităţii sale cenacliste, mai mari sau a diminuării dogmatismului. E vorba a înfiinţat şi a condus formaţii artistice şi a susţinut afirmând că „În 1962, când a fost reorganizat, mai curând de o literatură care a găsit mijloacele constituirea Cooperativei de credit „Jaleşul“ (19). cenaclul şi­a reluat activitatea doar cu doi­trei potrivite de a contracara cenzura” (14). Între anii 1956 şi 1973 este profesor de limba elevi şi alţi doi din vechiul cenaclu, ca, după zece, Dacă soarta primului tip de literatură este destul şi literatura română la Liceul „Tudor Vladimirescu“, cincisprezece ani, să devină un cenaclu­matcă din de clară, nu se ştie cum va fi, însă, receptată cea iar după 1973 (şi până la pensionarea şi retragerea care au roit alte cenacluri literare în oraş şi judeţ, de­a doua (cea „evazionistă”), din deceniile 7­9 ale sa în Câmpofeni, la casa părintească) la Liceul de Chimie Industrială Târgu­Jiu (actualul Colegiu Tehnic conduse de columnişti. În câteva decenii de existenţă secolului XX, care pare să fie un „gen literar nou”, „General Gheorghe Magheru”), unde îndeplineşte cenaclul s­a impus definitiv în conştiinţa publică, în în sensul că foloseşte forme de expresie „noi, cele şi funcţia de director. peisajul cultural, ca o şcoală a muncii şi a responsa­ mai multe de tip indirect şi insidios, cum ar fi aluzia, Titu Rădoi s­a făcut cunoscut printr­o activitate bilităţii în abordarea actului literar. Primenindu­se intertextul, sugestia, alegoria esopică, parabola, culturală diversă, caracterizată de profesionalism şi încontinuu prin atragerea de tineri îndrăgostiţi de arta precum şi unor noi moduri de lectură. […] Numai citită abnegaţie, care l­a propulsat adesea la vârf, devenind scrisului, cenaclul îşi asigură mereu sângele proaspăt într­un anumit cod de către cititorul contemporan, ea preşedintele Societăţii culturale „Lumina Cetanului“ necesar creşterii şi continuităţii” (21). îşi dezvăluia pe de­a­ntregul înţelesul. E o întrebare (1947­1949), secretarul şi apoi preşedintele Cena­ ce se va alege de toată această literatură, când clului literar „Columna“ (începând cu anul 1962), rofesorul îşi exprimă mândria că cenaclul va dispărea cititorul ei avizat din anii ‘60­80” (15). rector al Universităţii cultural­ştiinţifice a municipiului „se prezintă astăzi, la peste patruzeci şi cinci Târgu­Jiu (în anul 1975) şi preşedintele Fundaţiei Pde ani de activitate aproape neîntreruptă, Cenaclul „Columna” şi mentorul „Constantin Brâncuşi“. cu un palmares bogat şi satisfacţii pe măsură. În toţi său: profesorul Titu Rădoi A fost implicat şi în politică: în mod democratic, aceşti ani cenaclul a reuşit prin acţiunile desfăşurate În contextul istoric extrem de dur, politic şi cultural, a fost ales membru al Consiliului Judeţean Provizoriu să întreţină în acest colt străvechi de ţară româ­ din timpul comunismului, ale cărui caracteristici le­am al Frontului Salvării Naţionale şi membru al Biroului nească o atmosferă culturală vie, să alimenteze descris anterior, a funcţionat Cenaclul „Columna”, Executiv al Consiliului Judeţean Provizoriu al F.S.N. interesul pentru literatură, pentru artă, în general. activitatea acestuia fiind condusă de mentorul său, (la 30 decembrie 1989). În martie 1990 el a fost Totodată cenacliştii s­au impus în peisajul literar, prin profesorul Titu Rădoi. Se spune că un precedent printre iniţiatorii Partidului Social Democrat Român. contribuţii remarcabile în proză, poezie, eseistică şi al cenaclului a fost creat de profesorul Fometescu Titu Rădoi şi­a început activitatea publicistică în critică literară” (22). (cadru didactic la Şcoala Generală nr. 5, actuala anul 1962, la ziarul clujean Făclia, iar apoi a colaborat El aminteşte aici şi numele unor cenaclişti, Şcoală Gimnazială „Voievod Litovoi”), care a realizat la alte publicaţii gorjene şi naţionale: Steagul nostru, semnatari a numeroase cărţi şi articole în majoritatea primele întruniri ale oamenilor de litere din Târgu­Jiu, Gazeta Gorjului, Scânteia, Scânteia tineretului, revistelor din ţară, începând cu 1970: A. Antonie, în anii comunismului. Era cunoscut pentru exigenţa Ramuri, Flacăra, Tribuna, Steaua, Gorjeanul, Sabin Velican, A. Frăţilă, C. Uscătescu, N. Diaconu, lui exemplară, din moment ce profesori şi scriitori Brâncuşi ş.a. A editat revista şcolară gorjeană Jiul I. Cănăvoiu, I. Popescu, Z. Cârlugea, A. Bădiţa, din timpul lui se atenţionau în acest fel: „Dacă te duci literar­ştiinţific şi Gorjul literar, prima antologie de L. Tamaris, Sp. Popescu, S. Cosciud, I. Popescu la el cu versuri naive, îţi va spune: «La coş cu ele»! literatură gorjeană (ambele în anul 1969). Imediat Sohodol, St. Melancu, P. Popescu Gogan, Elena Habar n­ai cine este. Nu ştii ce valoare are acest după Revoluţie, în primăvara lui 1990, au apărut Deju, Mihaela Popescu, Al. Gregora, Lazăr Popescu, om şi cum te va judeca” (16). primul număr al revistei Columna a Fundaţiei V. Barbu, Romeo Ionescu, I. Mocioi, I. Sanda, Un alt nume cu greutate în învăţământul gorjean „Constantin Brâncuşi“ (în luna martie) şi primul V. Ponea, Miron Dobroiu, I. Buşe, I. Cepoi, a fost Stelian Ste. (Bică) Sterescu, ilustru profesor de număr al săptămânalului Curierul Dreptăţii Sociale D. Fometescu. Această „explozie” de apariţii edito­ limba română la Liceul „Tudor Vladimirescu” (actual al Partidului Social Democrat Român (în aprilie), riale semnate de gorjeni se explică „prin acumulările colegiu naţional). Acesta avea activitate literară încă unde el era redactor­şef (20). din anii anteriori, când cu mare greutate se răzbătea din perioada interbelică (proză şi poezie) şi a fost un A publicat mai multe cărţi, de documentaristică prin sita cenzurii” (23). 10 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi embrii cenaclului, de profesii, vârste trebuiau să fie şi interpreţi de texte, id est critici. spre dumnealui ca fluturii spre lumină. A fost omul şi structuri sufleteşti diferite, „şi­au făcut Cu toate că lui i se spunea concret de către organele care mi­a hotărât destinul şi toată viaţa mi­a fost Mdin puţinul timp liber dedicat muzelor, prilej de partid cum să îndrume cenaclul în sensul amintit, model” (30). de subtile şi nobile satisfacţii estetice şi intelectuale. el s­a preocupat, în primul rând, de calitatea literară Marian Negrescu, directorul de atunci al Teatrului Creaţiile lor sunt rodul căutării cuvântului «ce exprimă a textelor. În cenaclu se analizau poezii, schiţe, Dramatic „Elvira Godeanu“, spunea şi el că îi dato­ adevărul» şi al unor lecturi bogate şi variate. Ei s­au nuvele şi romane pe diverse teme (cultură, învăţă­ rează foarte mult lui Titu Rădoi: „Mi­a fost profesor, străduit să nu rămână în afara «timpului artistic», mânt, sănătate etc., datorită faptului că membrii săi diriginte, mentor, părinte. Pe magistrul Titu Rădoi angajându­se într­un curajos efort de înnoire a aveau diverse meserii: profesori, ingineri, medici, îl aşez pe acelaşi palier cu părinţii mei, el m­a făcut modalităţilor de exprimare artistică. De aceea, pe economişti, bibliotecari, muncitori etc.) care nu ceea ce sunt astăzi. A fost cel care a propus şi a lângă lecturile bogate, pe lângă lucrările susţinute coincideau decât parţial, cu cele date de partid” (26). susţinut înfiinţarea teatrului din Târgu­Jiu. A murit şi dezbătute în cenaclu, vizând «experimentele» din Uneori cenacliştii se contestau între ei, iar cei cu într­un secol (31) şi a fost îngropat în alt secol. literatura română şi universală, au fost organizate texte slabe din punct de vedere literar erau avertizaţi Marelui om Titu Rădoi îi datorez în totalitate întâlniri cu cenacluri din Cluj, Severin, Vâlcea, să le mai „şlefuiască” şi apoi să revină. Toate acestea şi în exclusivitate cariera mea artistică” (32). Bucureşti şi au fost invitaţi la Tg­Jiu scriitori cunoscuţi, demonstrează rigoare în aprecierea creaţiilor şi redactori de reviste şi edituri. Aşa au «crescut» în o activitate de critică literară laborioasă. Se putea inând cont de calităţile umane şi profe­ cenaclu, încetul cu încetul, scriitori şi critici literari spune, aşadar, că „cenaclul devenise o întrunire sionale ale maestrului Titu Rădoi şi mai de prestigiu. Discuţiile din cadrul şedinţelor de lucru, de literaţi autentici cu spirit critic” (27). Ţales de realizările sale culturale deosebite serioase şi obiective, în general, amatorismul şi Titu Rădoi emitea adesea puncte de vedere din perioada represiunii comuniste, consider că subiectivismul excesiv fiind dezavuate, i­au ajutat pozitive sau negative, el fiind primul care s­a afirmat el a fost un model de intelectual român autentic, şi ambiţionat să­şi lărgească orizontul de cunoaştere, în cadrul cenaclului în domeniul criticii literare. Dar a care a continuat tradiţia maioresciană (din perioada le­au cultivat această stare de nemulţumire creatoare fost mai mult decât atât: „Titu Rădoi a fost mentorul junimistă) şi pe cea lovinesciană (în care s­a încu­ fără de care scriitorul e pândit de pericolul plafonării” cenacliştilor. El ne­a unit, ne­a ţinut strânşi unii lângă rajat modernismul urmând „legea sincronismului”) (24). şi în general tendinţele de modernizare a limbii şi Mai trebuie adăugat că la şedinţele cenaclului a literaturii române. Prin activitatea cenaclului condus participau şi pasionaţi de artă, ele fiind încununate de acest personaj carismatic, cultura gorjeană cu seri de muzică sau cu expoziţii de pictură şi a devenit sincronă cu procesul de modernizare sculptură. S­au organizat, de asemenea, „şezători” a literaturii, care avea loc în România acelor ani, (în Tg­Jiu şi în alte localităţi din Gorj), forme de după „dispariţia” (în fapt, diminuarea) cenzurii. manifestare în public care au contribuit la popu­ Plecând de la rarisima înzestrare a unor semeni larizarea creaţiilor cenacliştilor, la formarea gustului cu „harul de a aduna oameni” lângă ei în numele unei artistic, la descoperirea şi promovarea unor talente. idei, pot spune că, din anii ‘50 şi până în prezent, nu O perioadă mai puţin cunoscută din istoria cunosc decât două personalităţi culturale „magnetice” cenaclului este cea a anilor ’60, pe care am încercat care au reuşit să devină adevărate centre de cris­ să o reconstitui, parţial, plecând de la mărturiile talizare pentru oameni de cultură valoroşi, atraşi profesorului Iancu Popescu, membru activ al intens de personalitatea şi profesionalismul acestora: acestuia între anii 1966 şi 1977, când a început profesorul Titu Rădoi şi scriitorul Valentin Taşcu (de o slăbire a cenzurii ideologice în plan cultural, al cărui nume se leagă înfiinţarea Facultăţii de Artă dar care a lăsat loc autocenzurii, ce s­a dovedit din Târgu­Jiu, a Filialei Târgu­Jiu a U.A.P. din uneori la fel de procustiană ca şi prima. România şi a revistei universitare Antemeridian & Astfel, profesorul îşi aminteşte că în acei ani, Postmeridian). Pare însă surprinzător faptul că au producţiile literare ale cenacliştilor erau strânse în existat doar două astfel de spirite coagulante într­un „culegeri de texte”. La început, acestea erau profund timp atât de îndelungat şi că niciunul nu era gorjean, marcate ideologic, datorită dictaturii comuniste, iar alţii, ne­a îndrumat şi ne­a determinat să fim interpreţi ci ambii erau ardeleni, cu studii filologice la Universi­ publicarea lor necesita bunul de tipar (se aplica de texte literare” (28). Pe măsură ce rigorile cenzurii tatea din Cluj. De altfel, există şi un precedent istoric ştampila cu „T­ul”), dat de Comitetul Orăşenesc de s­au atenuat, s­a permis includerea în scrierile în acest sens: profesorii Ştefan Bobancu, Iuliu Moisil Cultură Târgu­Jiu. Aprobarea respectivă nu era uşor cenacliştilor şi a articolelor de critică literară, care şi Augustin Crainic, veniţi tot din Ardeal la Gimnaziul de obţinut, Titu Rădoi pledând de fiecare dată pentru au fost apoi integrate în culegeri de texte şi publicate real înfiinţat în 1890 şi devenit ulterior Colegiul publicarea unor texte, valoroase din punct de vedere anual, sub denumirea de Gorjul literar (ca exemple Naţional „Tudor Vladimirescu” din Târgu­Jiu. literar, dar mai puţin conforme cu elogierea partidului de titluri: „Un moralist reflexiv: D.R. Popescu” în sau a orânduirii comuniste. Cum acest deziderat volumul 5 din 1977, „Un romancier liric: Vasile Băran” Note era de prim ordin în toată ţara, s­a ajuns astfel în volumul 6 din 1978). 14. Nicolae Manolescu, Un lustru de tranziţie. la promovarea naţională a unei literaturi partinice, Realismul­socialist; în Istoria critică a literaturii angajate în slujirea politicii Partidului Comunist. ctivitatea de publicistică literară (articole române. 5 secole de literatură, Paralela 45, Piteşti, În Cenaclul „Columna”, atunci când se citea o culturale, recenzii de carte etc.) a lui Titu 2008, pp. 890­891. poezie, de exemplu, membrii făceau aprecieri dacă ARădoi s­a extins la ziarul Gazeta Gorjului 15. Ibidem, p. 891. există o „interpretare tematică”, adică dacă subiectul (29), fiind printre primii oameni de litere din Gorj 16. Informaţie prof. Iancu Popescu. abordat este în acord cu ideologia vremii. Acest colaboratori ai publicaţiei comuniste, într­o perioadă 17. Dumitru­Valentin Pătraşcu, Daniela­Liliana fapt s­a constatat din anii ’60 şi până la încetarea în care subiectele principale erau din domeniul Pătraşcu, Două vieţi dedicate învăţământului obligativităţii „T­ului”, când N. Ceauşescu a desfiinţat industriei, agriculturii şi al realizărilor partidului. românesc, Ed. Sitech, Craiova, 2013. cenzura (care a reapărut sub forma autocenzurii). Progresiv, s­a făcut loc şi culturii. 18. Ambele informaţii provin de la prof. Iancu Oricum, în anul 1970, cenzura încă funcţiona, din Trebuie specificat că toate dialogurile, dezbaterile, Popescu. moment ce şi Iancu Popescu (profesor la Liceul analizele şi interpretările de texte din cadrul şedin­ 19. Aura Stoenescu, Titu Rădoi, la 10 ani de la Economic din Târgu­Jiu), care era secretarul ţelor Cenaclului „Columna” se regăseau în procese­ trecerea în nefiinţă, Vertical, Târgu­Jiu, 15 dec. 2010. comitetului de redacţie al revistei Ecou, trebuia să verbale, prinse în registre, despre care nu ştim unde 20. Marius Becherete, Două decenii de la meargă la un reprezentant al comitetului orăşenesc s­ar afla (dispariţia lor ar fi, evident, o mare pierdere). trecerea în eternitate a magistrului Titu Rădoi, respectiv pentru a cere aprobarea („T­ul”) pentru În anii ’60, cenaclul se întrunea o dată pe Universul Olteniei, 1 ianuarie 2020. tipărire. săptămână la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” 21. Titu Rădoi, Câteva cuvinte despre „Columna” şi uneori la Teatrul de vară. Dar adesea, mai mulţi şi „columnişti”, Caietele Columna, nr. 6/1997, p. 3, itu Rădoi era dezgustat de dictatura acerbă scriitori, între care se legaseră prietenii strânse, Târgu­Jiu. din acei ani (mult mai puternică decât în se despărţeau cu greu după şedinţe şi îşi continuau 22. Ibidem. Talte ţări din blocul comunist: Ungaria, apoi dezbaterile la Restaurantul „Popasul pandurilor”, 23. Ibidem. Cehoslovacia, Iugoslavia, Republica Democrată la o bere. 24. Ibidem. Germană etc.), neplăcându­i deloc subordonarea faţă Nu poate fi un omagiu mai mare adus profesorului 25. Informaţie prof. Iancu Popescu. de organele politice. Nu avea însă cum să procedeze Titu Rădoi decât mărturiile de recunoştinţă pe care 26. Ibidem. altfel şi era auzit spunând adesea: „Iar mă duc cu foşti cenaclişti, deveniţi apoi scriitori importanţi şi/sau 27. Ibidem. manuscrisele. Cât de mult o să am de luptat ca să şefi ai unor instituţii culturale, i le­au adus de­a lungul 28. Ibidem. îmi fie aprobate” (25) (de către tov. Jianu şi apoi timpului. Cu ocazia unei manifestări culturale come­ 29. Publicaţia a apărut în anul 1968 (la 24 de către tov. Tăierel, care refuzau uneori, în mod morative (ţinută la Biblioteca Judeţeană „Christian februarie), ca organ al Comitetului Judeţean Gorj arbitrar, tipărirea unor texte, având scuza că şi lor Tell”, în 2007) directorul Şcolii Populare de Artă al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean. Între 1968 li se impuneau, în acest sens, anumite rigori emise din Târgu­Jiu, regretatul Viorel Gârbaciu, făcea şi 1971, săptămânal şi apoi, până la 22 decembrie de către organele de partid ierarhic superioare). o declaraţie emoţionantă în acest sens: „Nea Titu 1989, în mod alternativ, săptămânal şi cotidian, Rigorile cenzurii obligau la compromisuri (din a făcut parte dintr­o generaţie care a lăsat urme pe pe diverse perioade. simplul motiv că ele nu erau conforme cu principiile care noi nu le vom putea lăsa, pentru că ne lipseşte 30. In memoriam magistrul Titu Rădoi, Gazeta estetice) care mutilau potenţialul creator al scriitorilor. bucuria de a te bucura de realizările celuilalt, ne de Sud, 2 iulie 2007. Mulţi au avut originalitate, dar atât cât li s­a îngăduit lipseşte harul pe care îl avea magistrul Titu Rădoi, 31. Titu Rădoi a trecut la cele veşnice la 31 în climatul puternic ideologizat. nu avem harul de a aduna oameni lângă noi. Nea decembrie 2000, fiind înmormântat în cimitirul din La început se publica proză, poezie, reportaj, dar Titu a fost singura şi cea mai importantă instituţie Câmpofeni. apoi „Titu Rădoi a atras atenţia că membrii cenaclului culturală din Gorj în perioada comunistă. Veneam 32. In memoriam magistrul Titu Rădoi. Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 11 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Şcoala Basarabeană Ion COJA a 31 august românii serbează Ziua Limbii de români!… A fost ca şi cum la Bucureşti s­ar aduna se îmbrăcau şi cum arătau Române. Există în acest sens o lege care mâine peste trei milioane de participanţi, ca să ceară aceştia când veneau la oraş! La fost adoptată în Camera Deputaţilor din ce? Ce au cerut acei români grozav de români? Au Moacă de mocan!, mi­am zis. România în luna februarie anul acesta. [După cum cerut „grafie latină”! Acesta a fost cuvântul de ordine, Şi, parcă auzindu­mă, regizorul autorul menţionează la final, textul a fost scris al cărui înţeles s­a încărcat în Basarabia acelor zile transmisiei l­a ales pe bătrân pe 31 august 2013 – n.red.] de o sumedenie de alte idei şi conotaţii, strâns legate pentru un scurt interviu. I s­a Mulţi români nu ştiu însă de ce să fie la 31 august unele de altele, alcătuind un veritabil program politic pus şi întrebarea de unde e, Ziua Limbii Române. naţionalist, cum n­a mai fost rostit altul de la Blaj, cum se numeşte. Iar răspunsul Iată de ce. Pentru că la 31 august 1989 din 15 mai 1848… a fost Ungureanu! Venise la Chişinău din Transnistria! s­a petrecut un moment istoric pentru românism, ÎntruUnirea de la Chişinău din 27 august 1989 Era aşadar urmaş al ardelenilor, al mocanilor care pentru românitatea noastră cea de toate zilele: a fost transmisă în direct de Televiziunea Română sute de ani au tot venit iarna cu oile din Transilvania, sub presiunea a peste 750.000 de români adunaţi de la Bucureşti! Mi­aduc bine aminte cum am din Mărginimea Sibiului, până în bălţile Nistrului la Chişinău în ziua de 27 august 1989, Parlamentul urmărit­o în „Ţară” cu sufletul la gură, nevenindu­ne sau în Crimeea! Aşa cum făcuse această pendulare de la Chişinău, aşa sovietic cum era, n­a avut încotro a crede ce vedeam: cât de viu şi de puternic era transhumantă şi bunicul meu Licoi, din Răşinari! şi a decretat pe 31 august limba română ca limbă românismul acelor fraţi de­ai noştri la care deseori Mulţi sunt basarabenii care au printre înaintaşi de stat şi dincolo de Prut, adică pe ambele maluri ne gândisem până atunci cu inima strânsă de teamă români ardeleni. Când l­am cunoscut pe Eugen Doga ale Prutului şi Nistrului. Se încununa astfel, victori­ că sunt în mare primejdie de a se pierde pentru l­am luat direct, dacă­şi cunoaşte buneii ardeleni. oasă, rezistenţa românilor la deznaţionalizare, după oastea Neamului nostru. Da’ de unde?! Se vedea Da, ştia şi dânsul şi era mândru de asta! Mândru aproape două veacuri de jertfe şi suferinţe, dar şi că poartă un nume de familie adus din Ardeal de izbânzi pilduitoare, care au făcut din Basarabia pe malurile Nistrului! ţinutul românesc cel mai însângerat, pus la cele mai grele încercări, nu de puţine ori în cumpăna xistă multe similitudini între ardeleni şi istoriei aflându­se însăşi pieirea neamului basarabeni, între Transilvania şi Basarabia! românesc de pe plaiurile atât de frumoase Am observat după 1990, în mai multe ale Basarabiei, şi atât de jinduite de alţii… E ocazii, că au, unii pentru alţii, mai multă înţelegere, De data asta n­a fost să fie cum au vrut alţii, mai mare atracţie să se încreadă unul într­altul ci cum au vrutără românii! şi să conlucreze cu inima deschisă! Şi unii, şi alţii Ziua de 31 August a fost sărbătorită ca zi au cunoscut mai ales partea dramatică, tragică, a a limbii noastre româneşti pentru prima oară în condiţiei de român! Au plătit preţul cel mai scump 1990, în toată Republica Moldova. Şi de atunci, pentru a­şi vorbi graiul părintesc! „anual – scrie pe Wikipedia un autor anonim, Dacă, aşa cum spune viersul popular, Tot această sărbătoare este marcată cu manifestări românu­i ardelean/ Dus în Ţară de alean, dacă deci de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor, Ardealul ne este tuturor românilor vatra, baştina consemnată prin poezie, cântec şi joc, prin repu­ primordială, apoi trebuie spus că suntem printre nerea în drepturi a vechilor tradiţii populare şi a popoarele Europei singurul care s­a extins spre momentelor care le­au marcat istoria. De regulă, Răsărit! Răsăritul dinspre care asupra Europei festivităţile sunt deschise dimineaţa la Chişinău s­a produs pustietoarea migraţie a popoarelor Asiei de către oficialii republicii, prin depunerea de flori clar că sunt „mai români” decât fiecare dintre noi! atrase de luminile Romei, ale civilizaţiei europene! la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, precum Că demnitatea de român le e mai dragă ca orice! Noi românii am „înotat” împotriva curentului, în şi la busturile clasicilor literaturii române, amplasate Când, peste numai patru luni, în decembrie răspărul istoriei! Şi am extins spre Soare Răsare în Gradina Publică Ştefan cel Mare. Sărbătoarea 1989, românii au ieşit în stradă să înfrunte moartea Europa, moştenirea Romei antice, romanitatea se încheie în mod obişnuit printr­un concert susţinut voiniceşte, „cu palmele goale”, sub privirile uimite noastră, ducând­o până dincolo de Bug! în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În primii ani ai ale întregii lumi, demonstrând o totală şi rarisimă Dacă compari hotarele limbii latine, din vremea sărbătorii, fiecare 31 august aducea cu sine şi disponibilitate la orice sacrificiu, eu, personal, am lui Traian, cu hotarele în care se vorbesc azi limbile dezvelirea a câte unui bust pe Aleea Clasicilor simţit că acea minune de comportament se producea romanice din Europa, constaţi că peste tot aceste din Chişinău. Acest frumos obicei a fost întrerupt în continuarea adunării de la Chişinău, din 27 august hotare s­au restrâns, au cedat spaţii întinse altor după venirea la putere a comuniştilor în 2001.” 1989, care renăscuse în sufletul tuturor românilor limbi, „barbare”! Nordul Africii, Asia Mică, ceţosul încrederea în destinul lor de neam sortit să facă Albion, Dalmaţia, Moesia… Numai Dacia Traiană coul a ceea ce se petrece la Chişinău istorie, iar nu figuraţie pe scena lumii! de fiecare 31 august a reverberat în multe Am scris mai apoi în chip explicit că „Revoluţia a câştigat spaţii noi pentru lătinie! Înzecindu­şi suflete româneşti, dar mai ales în sufletele Română”, care într­adevăr revoluţie a fost la nivelul moştenirea! E Spaţiul în care se vorbeşte limba daco­română acelor români care cunosc bine ce înseamnă să nu reacţiei şi conştiinţei populare, civice, a început te lepezi de graiul matern, strămoşesc, deseori cu cu mult înainte de decembrie 1989, începuse prin s­a extins de­a lungul istoriei mai ales spre Est. preţul libertăţii sau chiar al vieţii: românii care trăiesc demonstraţia de demnitate românească făcută Iar acesta este meritul cel mai important al românilor în afara graniţelor de stat ale României, românii din de fraţii noştri de peste Prut! de peste Prut! Au lăţit spaţiul limbii române, l­au Ucraina, din Ungaria, din Balcani – îndeosebi cei extins, iar în final, iată, ne­au dăruit şi Ziua Naţională din Grecia, Albania, Serbia, Bulgaria, precum şi i mai zic o dată: fără 27 august 1989 nu a Limbii Române! românii din alte ţări ale lumii. Aceşti români, români ar fi fost posibilă resurecţia din Timişoara E bine să reţinem că de la ardeleni avem ziua exemplari, au „rezonat” la modelul basarabean, astfel şi Bucureşti, din toată Ţara, pe care eu, de 1 Decembrie, iar de la basarabeni, de la moldo­ Ş venii de peste Prut, avem ziua de 31 August, zile că organizaţiile culturale ale românilor din diasporă trăind­o în stradă, am resimţit­o mai puţin a fi un act s­au alăturat fraţilor de peste Prut, sărbătorind şi de denegare a regimului politic, cât mai ales ca pe o amândouă de afirmare naţională a identităţii ei an de an Ziua Limbii Române, făcând declaraţii amplă şi atotcuprinzătoare demonstraţie de demnitate şi demnităţii noastre etnice. publice explicite în acest sens, cerând adică insti­ naţională! Oamenii au ieşit fără arme, fără ciomege, tuirea acestei zile naţionale şi în Ţara Mamă. Se nu ca să pedepsească ori să alunge pe cineva, cât ar dacă stăm să judecăm lucrurile cu bucuria poate spune că aceşti români transfrontalieri s­au mai ales pentru a demonstra că „Dumnezeu e cu de a descoperi către cine mai avem motive unit cu românii din Basarabia, din Republica Moldova, noi!”, că nu ne e teamă de moarte şi suntem gata Ide recunoştinţă, este timpul să identificăm în alcătuind o comunitate aparte, comunitate la care, în la orice ar putea să semnifice bărbăţie şi virtute, cultura şi istoria noastră un capitol pe care l­am trecut februarie a.c., a aderat şi …România, Parlamentul credinţă în Neam şi Lege! prea uşor cu vederea: Şcoala Basarabeană!… României!… Căci, nota bene!, legea adoptată în Se naşte o întrebare pe care încă nu ne­am pus­o Un bob zăbavă vă cer asupra acestui gând: februarie 2013 este o lege pe care au impus­o aceşti cu toată gravitatea: cum se face că Televiziunea Şcoala Basarabeană!… Gând care nu­mi aparţine, români fără paşaport românesc, dar cu un suflet mai Română, care pe vremea aceea, în vara lui 1989, dar când am auzit, la o recentă lansare de carte românesc decât al nostru, cei ce nu riscăm nimic era atât de închisă, ruptă de realitate şi preocupată a unui autor de dincolo de Prut, pe două doamne atunci când vorbim româneşte! Riscăm numai să exclusiv de cultul personalităţii celor doi „tirani”, profesoare universitare, vorbind despre Şcoala vorbim din ce în ce mai stricat limba părinţilor noştri… a transmis totuşi, în direct şi integral, Adunarea Basarabeană, m­am minunat de câtă dreptate puteau Dar asta este altă poveste… O lăsăm pentru altădată, de la Chişinău? să aibă! Dacă vorbim de o Şcoală Ardeleană, cu rolul să nu stricăm şi acest ceas sărbătoresc! Mi­aduc aminte că în mulţimea de participanţi, ei decisiv în istoria noastră, şcoală prin care cu toţii Punctul de plecare a fost Marea ÎntruUnire de care de care mai voios, mai frumos, mai luminos la ne­am românit şi mai mult decât eram, apoi se poate la Chişinău, din 27 august 1989, la care s­au adunat, chip, am remarcat un bătrân, în haine „de duminică”, vorbi şi de o Şcoală Basarabeană, cu acelaşi rol cu un singur şi acelaşi gând, peste 750.000 de negre, care a apărut de mai multe ori în prim­planul istoric, de fortificant al românismului la ceas de români. Adică tot al şaselea cetăţean al Republicii transmisiei. M­a frapat asemănarea sa, la port, la cumpănă! De restrişte şi de răscruce! a fost acolo prezent, cam câte unul din fiecare familie înfăţişare, cu unchii mei, mocanii dobrogeni, cum 12 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi Originea românilor (IV) Neoliticul românesc Dan D. FARCAŞ n Europa glaciaţiunilor silind populaţia să migreze spre est şi nord, poate asemănătoare au fost găsite şi în colina de la şi a epocii care a urmat traversând Mediterana. Reprezentanţii haplogrupului Karanovo, din sud­estul Bulgariei. La Gracianiţa, Îimediat după aceea, E sunt azi majoritari în sudul Italiei, în sudul Greciei, localitate din nord­vestul Bulgariei s­au găsit două Homo Sapiens Sapiens, ca şi parţial în Anatolia şi în Balcanii de vest. Un platouri de dimensiuni reduse; pe fundul unuia dintre deci „omul modern”, a dus, al treilea aport, cel al haplogrupului J2, provine din ele se poate recunoaşte reprezentarea schematică „în vârful lanţului trofic”, o Orientul Apropiat, iar sosirea lui s­a produs probabil a unei fiinţe omeneşti sau divinităţi, iar cel de­al existenţă de vânător­culegător, în mai multe valuri. doilea relevă o decoraţie care ar putea fi o formă timp de aproape 35.000 de ani, deci cam 1000­2000 Migraţiile revoluţiei agricole au născut culturi de scriere apropiată de cea de pe sigiliul de la de generaţii. Aceasta a fost epoca paleolitică, sau succesive, de o mare diversitate, pe teritoriul ţării Karanovo şi de pe una dintre tăbliţele de la Tărtăria. „a pietrei cioplite”. Obişnuiţi fiind cu deceniile şi cu noastre. Primele au fost Starčevo­Criş (6400­5300 Deosebit de importantă, în această perioadă, secolele, e greu să ne imaginăm o atare întindere BC), în vest, şi apoi Vinča­Turdaş (5700­3500 BC), a fost, în Dobrogea şi mai la sud de ea, cultura în timp. Oamenii erau probabil semi­sedentari, întinsă din Serbia actuală până în nordul Transil­ Hamangia (5200­4500 BC), întemeiată se pare de mutându­se sezonier, ori în funcţie de alte eve­ vaniei. Erau civilizaţii sedentare, de agricultori şi o populaţie venită din Anatolia, cu unele înrudiri în nimente majore, o dată cu cirezile de animale crescători de animale, care trăiau în aşezări adunate, insulele ciclade. Sunt faimoase statuetele, extrem sălbatice pe care le vânau. Adăposturile lor erau uneori foarte mari. La Uivar, în câmpia Banatului, de stilizate, reprezentând „gânditorul” şi „femeia lui”. simple şi greu de identificat azi, în afară de cele a fost cercetată o localitate care, acum 7000 de S­a emis ipoteza că reprezintă un zeu al fecundităţii din peşteri, dintre care unele arată o locuire ani, avea o suprafaţă de peste 12 hectare şi era şi o zeiţă a fertilităţii, trimiţând la perechea de zei din continuă, uneori de mii de ani. înconjurată de cinci valuri de apărare. Străzile erau templul de la Parţa. Cultura Hamangia va fi înghiţită În urmă cu aproximativ 11.500 de ani, pe fondul dispuse concentric. Sistemul complex de fortificaţii de cultura locală Gumelniţa (4700­3950), care a unei încălziri generale a climei, în Levant şi în Africa (palisade şi şanţuri cu apă) sugerează existenţa unei ocupat la un moment dat aproape întreaga Peninsulă de nord­est au început să fie cultivate grâul, orzul, comunităţi conduse de elite. Se pare că cei de aici Balcanică, urmată de cultura Boian (4300­3500). mazărea, lintea, năutul, inul etc. Tot aici şi atunci au stăpâneau deja elemente de metalurgie a cuprului. fost domesticite oile şi bovinele. În Europa şi în zone Alte „orăşele” asemănătoare au fost identificate, în ar probabil cea mai spectaculoasă dintre ale Asiei, acum aproximativ 10.500 de ani, au fost aceeaşi zonă, la Dudeştii Vechi, Sânnicolaul Mare, toate culturile de pe teritoriul ţării noastre, domesticiţi şi mistreţii, dând naştere raselor de porci. Foeni, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Zorlenţu în acest răstimp, a fost cultura Cucuteni­ Acest proces a făcut trecerea la ceea ce numim D Mare, Liubcova, Gornea etc. Tripolie, întinsă, în faza ei maximă, de la Braşov epoca neolitică (deci a uneltelor din piatră şlefuită). la Kiev, cultură care a durat circa două milenii, Agricultura, din ce în ce mai elaborată, a dus, eligia agricultorilor neolitici venera, înainte între 4800­2750 BC (deci o perioadă cam cât de pentru prima dată în istoria omenirii, la o sporire de toate, Pământul. Ei au făcut o analogie la Burebista şi Iulius Cezar până azi) şi care a fost, exponenţială rapidă a populaţiei. Cultivatorii de între sămânţa pusă în trupul unei femei, pe atunci, cea mai evoluată, cel puţin din punct grâne au început să intre în conflict cu crescătorii R după care se va naşte un prunc, şi sămânţa pusă de vedere artistic, din întreaga Europă. La început, de animale care, pe aceleaşi teritorii, aveau nevoie în pământ, din care se va naşte recolta de grâu. majoritatea aşezărilor Cucuteni­Tripolie erau mici, de păşuni. Antagonismul acesta, care, pe alocuri, Prin urmare, Pământul era o imensă mamă – Mama dens locuite, la 3­4 kilometri una de cealaltă, mocneşte şi azi, ne­a fost ilustrat prin mitul lui Cain Pământ (poate Mama Glia/Geea) – care îi hrănea pe concentrate mai ales în văile râurilor Siret, Prut şi Abel. toţi. La Parţa (pe malul Timişului, la câţiva kilometri şi Nistru. Dar în faza medie (circa 4000­3500 BC), Pe fondul „exploziei demografice” şi a căutării de Timişoara) a fost dezgropat, în 1978, un sanctuar populaţiile aparţinând culturii Cucuteni au realizat de noi suprafeţe agricole şi de creştere a animalelor, neolitic având o lungime de 11,5 m şi o lăţime de cele mai mari aşezări neolitice din Europa, unele reprezentanţii revoluţiei neolitice au migrat din 6 m, vechi de aproximativ 6.200 de ani. El a fost dintre acestea având nu mai puţin de 3.000 Orientul Apropiat spre nord şi vest, ceea ce a dus mutat şi restaurat, în 1983, la Muzeul Banatului din de structuri, care puteau găzdui 20.000 până şi la o a doua fază esenţială a populării teritoriului la 46.000 de locuitori. (Va urma) României. În Sesklo, localitate din nordul Greciei, Timişoara, unde se găseşte şi în prezent. Are două în anul 6850 BC, agricultorii erau deja organizaţi compartimente distincte; în partea anterioară se află într­o aşezare importantă, inclusiv cu ovine, caprine, altarul, cu două statui lipite, o zeitate feminină cu Bibliografie 1. Gheorghe Lazarovici, Despre sistemele de bovine, porcine şi câini domesticiţi. Tot ei produceau mască şi un taur, simboluri ale fertilităţii şi fecundităţii; fortificaţii neolitice din Transilvania şi Banat (Partea aici ceramică glazurată. Pe la 6600 BC această o altă cameră era destinată ofrandelor. Templul I: fortificaţiile neolitice), Satu Mare ­ Studii şi populaţie trece Dunărea şi introduce pe teritoriul a fost folosit şi drept calendar solar. Doar în ziua Comunicări, nr. XXIX/1, 2013 (55­110). actual al României agricultura, mai ales cultivarea echinocţiului de toamnă şi de primăvară soarele 2. , From Symbols To Signs, Papers presented grâului, creşterea animalelor şi diverse meşteşuguri pătrundea printr­un orificiu şi lumina altarul. *** conexe. Dislocarea vechilor locuitori este posibil Localitatea în care era sanctuarul era un „orăşel”, at the international symposium, Suceava, România, să se fi produs uneori în mod violent, dar treptat înconjurat de 4­5 inele de palisade şi 4 şanţuri 2­5 September 2014, Editura Karl A. Romstorfer, populaţiile s­au amestecat, iar activităţile s­au cu apă. În regiune era răspândită ceramica neagră 2015. uniformizat. Acest moment constituie începutul şi cea „ciupită”. 3. Cornelia­Magda Lazarovici, Gheorghe­Corneliu neoliticului la noi. Urmaşii noilor veniţi vor duce Pe multe amulete şi piese de ceramică din Lazarovici, Senica Ţurcanu, Cucuteni, a great apoi tehnicile lor în sus, pe valea Dunării, mai această perioadă apar încrustaţii misterioase. S­au civilization of the prehistoric world, Iaşi, 2009. departe, în toată Europa. inventariat cam 700 (alţii spun că mai multe) semne 4. http://arheologie.ulbsibiu.ro/santiere/ diferite, care se repetă de la un obiect la altul, la parta/reconstruction%20of%20a%20 sustaining igraţiile venite dinspre Peninsula distanţe de sute de kilometri şi sute de ani. Între ele %20wooden%20structure.htm. Balcanică, au continuat, în valuri se găsesc simboluri abstracte, cum ar fi svastici, cruci 5. http://www.prehistory.it/ftp/parta_archaeological succesive, până în jurul anului 2000 BC. şi zigzaguri. Unii arheologi spun că ar putea fi cel mai _excavations02.htm. M 6. http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/ Am menţionat în articolul anterior că circa 40% vechi exemplu de „proto­scriere” din lume. Aproape din populaţia masculină actuală a României are sigur, nu e o scriere propriu­zisă, aşa cum o ştim noi, arhitectura%20neolitica/cuprins 1.htm. haplogrupul I (Y­DNA), sosit la noi acum circa 40.000 cu litere sau cu pictograme, codificând limbajul (aşa 7. https://en.wikipedia.org/wiki/Y­DNA_haplogroups de ani. Acestora li s­au adăugat cei veniţi în urma cum se va întâmpla peste un mileniu şi jumătate, _in_populations_of_ Europe revoluţiei agricole; urmaşii lor formează, la ora când va apărea scrierea cuneiformă sau hieroglifică), actuală, cam o treime din populaţia masculină a ţării ci o scriere cu simboluri „magice”, transmiţând un Nota red. Pentru a sublinia cât de bogată este noastre. Genetic, ei aparţin, în cea mai mare parte, mesaj (de pildă, de protecţie), fiecare semn având informaţia acumulată în acest domeniu, la pagina 32, la trei mari haplogrupuri. Primul sosit a fost G2a, semnificaţia sa, cunoscută probabil doar de iniţiaţi. spre a beneficia de avantajul culorii, am reluat de azi predominant, până la 60%, la popoarele din Nu este exclus ca unele simboluri de pe vase la adresa https://commons.wikimedia.org/wiki/File: Caucaz, fiind important şi în Etiopia, Iran, Italia etc. ceramice să semnifice numere sau tipul conţinutului. World_Map_of_Y­DNA_Haplogroups.png o hartă Un al doilea val, cu haplogrupul predominant E­V13, Cele mai cunoscute piese ale acestei proto­scrieri a haplogrupurilor Y, „cu posibilele rute de migrare” a venit din nord­estul Africii, probabil din Sahara, sunt cele trei tăbliţe găsite la Tărtăria (jud. Alba), de­a lungul mileniilor. Desigur, multe alte date care a început să se deşertifice pe la 4200 BC, alături de un schelet datat 5500 BC. Simboluri şi referinţe pot fi găsite la adresa respectivă.

ireşte, în alţi termeni, cu specificul ei, şi mai ales cu data ei de existenţa acestei componente a fiinţei noastre naţionale, o componentă extrem funcţionare, alta: epoca contemporană! Cunosc mulţi basarabeni, de dinamică, de eficientă în lupta noastră, a tuturor românilor, pentru Mântuirea Fdar descopăr mereu alte şi alte temeiuri pentru încredinţarea că rolul Neamului. Dar mai ales i­aş lăsa pe alţii, mai învăţaţi, să facă un inventar Basarabiei în istoria Neamului românesc aparţine mai ales viitorului! Iar faptul al faptelor prin care basarabenii au sporit temeiurile mândriei de a fi român! că la Chişinău s­au adunat mulţime de norod, cum nu s­au mai adunat vreodată Basarabenii pe care îi cunosc, fără excepţie, m­au făcut să trăiesc deseori românii de mulţi, pentru a proclama dreptul de a vorbi şi scrie româneşte, faptul acest sentiment. Din toată inima le mulţămesc acum că ne­au dăruit şi această că de la acea minunată întâmplare ne­am ales cu Ziua Limbii Române, confirmă zi de sărbătoare: că pentru neamul românesc funcţionează acum şi Şcoala Basarabeană de suflet La Mulţi Ani, Basarabie, La Mulţi Ani Frumoşi, români de pretutindeni! Inima şi cuget curat românesc! sus! Dumnezeu e cu noi, noi suntem cu Dumnezeu! Doamne, ajută! …Las pentru altă dată un inventar, cât mai cuprinzător, al faptelor care certifică (Buriaş, 31 august 2013) Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 13 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi A cui este, de fapt, palinca? Mihai VINEREANU ncă din secolul al XIX­lea, de la Cihac, autorul limbă, la ţuică i se spune šlivovica, un derivat din de origine română, dar pe primului dicţionar etimologic al limbii române, šliva „prună”. Nici alte limbi slave nu au termenul multe dintre ele dicţionarele Îse susţine că substantivul palincă ar fi de palincă, cu excepţia limbii ucrainene care etimologice alte limbii române origine maghiară, mai precis, din mgh. palinka. După l­a împrumutat din română. le consideră de origine el, alţi lingvişti, precum Tiktin, Şăineanu, dar şi autorii maghiară. Dicţionarului Academiei, susţin acelaşi lucru. Dar, n consecinţă, considerăm că termenul nu este Astăzi brandul palinka este să vedem cum stau de fapt lucrurile. de origine slavă, ci a fost împrumutat şi în alte autorizat de către UE să fie În limba română, palincă (variantă pălincă), Îlimbi învecinate, pe lângă cea maghiară: cf. ucr. produs doar în Ungaria şi în substantiv de genul feminin, are mai multe sensuri, palinka, germ. (dial. austriac) palinka. Prin urmare, patru districte din Austria, încă anume: 1. rachiu, ţuică, 2. mămăligă mică şi moale, termenul rom. palincă este un derivat din a păli care din 2010. Putea şi România să obţină acest brand 3. turtă din mălai coaptă pe vatră, 4. chiflă, pâine are şi el o mulţime de sensuri „1. a încălzi prea tare, pentru judeţele din Ardeal, dar n­a făcut­o. Credem mică. Are maghiara sensurile 2, 3, 4 ale acestui a arde, a dogori, a pârjoli, a pârli; 2. a lăsa un timp la că şi azi s­ar putea obţine brand pentru horincă sau cuvânt? Evident că nu. În plus, trebuie să menţionăm foc după preparare, pentru a ieşi mai uşor din ceaun; ţuică, dar nu s­a făcut nimic în acest sens. Ungurii că pentru Dicţionarul Academiei, termenul palincă 3. a (se) încălzi la soare, a (se) bronza”. Acest fapt „împrumută” şi azi cum „au împrumutat” dintotdeauna cu sensurile 2, 3, 4 rămâne cu origine necunoscută, dovedeşte vechimea termenului în limba română. elemente de cultură şi civilizaţie românească şi apoi deşi este mai mult decât evident că nu poate fi vorba Menţionăm că aceiaşi autori amintiţi mai sus susţin pretind că le aparţin şi, nu numai atât, că le­au de două cuvinte diferite, ci doar de sensuri diferite că verbul a păli ar fi de origine slavă, ceea ce nu aparţinut dintotdeauna. Istoria adevărată le demon­ strează că greşesc. Genetica, ultimul bastion al ale aceluiaşi cuvânt, care se raportează la noţiunea este corect, fiind vorba de o rădăcină proto­indo­ adevărurilor incontestabile neagă opiniile lor. Până de „a coace, a încălzi foarte tare”. În consecinţă, europeană care se regăseşte şi în alte limbi indo­ şi din punct de vedere genetic ei sunt doar circa ipoteza nu se susţine şi trebuie reconsiderată. europene: cf. vechi islandezul flōr „cald, călduţ”, olandezul flouw „călduţ” şi vechi slavul politь „a arde”, 5% ugro­finici, restul genelor le­au împrumutat de Două sunt hibele ipotezei în cauză: respectiv palitь „a arde” (cauzativ). Verbele slave sunt la vecini, ponderea românească fiind de cca 70%. În primul rând, rădăcina verbului din care provine cognaţi cu rom. a păli. În limba română, cuvântul care acest substantiv este de origine indo­europeană, defineşte savuroasa licoare are mai mulţi cognaţi, r fi multe de spus referitor la aceste iar maghiara este limbă fino­ugrică. precum verbul a opări, pârnaie, „oală mare de subiecte, dar mă opresc aici, întrucât În al doilea rând, suf. ­ca (­ka) este şi el de origine pământ folosită la gătit”, şi plejiţă „mâncare, fiertură”, pe multe dintre ele le cunoaştem cu toţii. indo­europeană, frecvent în limba română, în limbile A precum şi verbul a păli din care provine. Toate aceste E bine să reţinem că şi originea cuvântului „palincă” slave şi chiar în cele romanice. cuvinte derivă din rădăcina *pel­, menţionată mai sus. este românească şi e bine să afle şi ungurii că Rădăcina proto­indo­europeană *pel­ „a arde, În consecinţă, subst. palincă este, fără nicio brandul lor nu este unguresc. Iar noi, singurul lucru a încălzi” se regăseşte şi ea în limbile slave, dar îndoială, cuvânt de origine indo­europeană, apărut pe care trebuie să­l facem este să trecem la treabă, termenul palincă nu! În sârbo­croată există forma pe terenul limbii române, iar maghiara l­a împrumutat cu mic, cu mare. Ne aşteaptă Ţara s­o apărăm palinja „care arde” din vb. paliti „a arde”. În această din limba română. În maghiară sunt mii de cuvinte şi s­o repunem în drepturi! De ce românul Pârvu din Serbia se cheamă Pîrvulovici?! Ion ANDREIŢĂ tirea sună sec: minoritate naţională. Deşi – scria în revistă şi malul drept al Dunării, de la Moravia şi Passarowitz Cetăţeanul Duşan susţineau cu argument cei doi interlocutori, era/ (Iugoslavia) în Vest şi, trecând prin Timoc, până la ŞPîrvulovici, trăitor este vorba de 320 de sate şi 20 de oraşe, numai Yantra şi Svitova (Bulgaria) în Est. Capitala Tribaliei cu acte­n regulă (prin întâm­ în Timocul sârbesc, cu peste un milion şi jumătate era oraşul Bononia (Vidin). Primele date scrise plarea nefericită a sorţii) între de locuitori. Deşi – aceşti români şi­au adus jertfa despre românii tribalieni datează din timpul invaziei hotarele Serbiei de azi, a fost lor de sânge (alături de sârbi, desigur) în cele două perşilor lui Darius (521­485 î.Hr.). Într­o cronică a condamnat definitiv la un an şi jumătate de puşcărie mari războaie mondiale. lor, în care se vorbeşte despre acaparări de aur, se de către justiţia sârbă pentru că este român, afirmă Mişcarea Românilor­Valahilor din Iugoslavia aminteşte şi Tribalia. Aceşti tribalieni erau un popor că este român şi luptă întru ameliorarea vieţii cona­ era condusă de Dimitrie Crăciunovici (Crăciun!) fost traco­dacic, vorbind limba română. În legătură cu ţionalilor săi din Valea Timocului, în primul rând, ofiţer în armata iugoslavă. El repeta adesea, ca pe bulgarii, istoricii bizantini notează apariţia, în anii pentru recunoaşterea lor ca români (chiar dacă li un laitmotiv cutremurător şi testamentar, îndemnând 499­500 d.Hr. la Gurile Dunării, a unor barbari de se zice – şi­şi zic – vlahi) şi tratarea ca atare. Ştirea la rezistenţă: „Dacă murim, părinţii noştri, când pe Volga – „volgarisi”, „bolgarisi” – circa 25­50.000; poate fi dezvoltată, apoi, cu ce­a mai spus neînfri­ ne vom întâlni cu ei pe lumea cealaltă, nu vor şti în vreme ce tribalienii erau pe atunci, după Strabon, catul patriot, cu ce s­a mai aflat pe surse, cu… cu… sârbeşte şi nu vor putea să se înţeleagă cu noi!” trei milioane. Bizantinii fac din ei, ca şi din sârbi, un Şi­atât? Atât! Cei ce­ar trebui să audă au urechile Din aceeaşi durere, revista şi­a înscris drept motto, fel de jandarmi ai imperiului – şi din acest moment înfundate cu câlţi şi chipurile camuflate sub o mască pe frontispiciu, deviza: „Limba lui care o lasă/ începe tragedia românilor din Sudul Dunării. de protecţie confecţionată din blană de arici. Blăstămat să fie­n casă”. Patriotul român Pârvu a îmbrăcat cămaşa lui udiştii aceştia au fost totdeauna alături de Tudor, s­a pus în fruntea cosângenilor săi din Timoc ot pe­atunci l­am cunoscut şi pe celălalt fraţii lor nordişti, cărora le­au sărit în ajutor – şi­a pornit la luptă dreaptă, cu armele democraţiei. timocean, bulgarul, care în acte se numea Sde la care, la nevoie, aşteaptă şi ei o mână Tot cu armele democraţiei zic că luptă şi numeroşii Mladen Petrov. Se născuse în anul 1926, întinsă, care, din păcate, se lasă mereu aşteptată. T Sau, cum spune Ion di la Vidin: „De la Baziaş la procurori şi judecători sârbi, care se străduiesc în comuna Cosova­Vidin (şi avea să moară în 2011, de peste un deceniu, plimbând dosarul acuzării în Champigny­Paris). Şi­a schimbat numele, cu de Giurgiu, până şi câinii ştiu că suntem români, cu de la un complet la altul, ca să­l poată condamna la sine putere, în Ion di la Vidin – un pumn de om, excepţia fraţilor noştri din nordul Dunării, care con­ pe Pârvu. Slabă victorie, obţinută cu armele boante în care bătea o inimă cât România Mare. Inginer tinuă să ne ignore”. Ei au luptat în oştile lui Mircea cel ale şantajului şi minciunii, ale pledoariei deşănţate de mine, lucrase în Iugoslavia, Italia, Franţa – şi Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul – şi s­au acoperit şi argumentelor false, de care râd şi câinii­n Giurgiu. fiecare leuţ (franc sau dolar) economisit (şi ascuns de glorie în Războiul de Independenţă, din 1877­ Victoria, adevărata (apropiata!) victorie se coace de nevastă, o franţuzoaică hrăpăreaţă; nevasta lui 1878, la Smârdan, Griviţa, Plevna. A intrat în legendă acolo, în pământului Timocului, încălzită de Pârvu a fost ademenită cu o funcţie şi determinată fetiţa de 15 ani, Măriţa, care a luptat, alături de alte osemintele celor ce­au fost aici, dintotdeauna, să divorţeze de el) pleca pe căi neştiute în Bulgaria, 36 de fete, pe reduta Smârdan. A fost ucisă în ziua locuitori şi stăpâni. pentru sponsorizarea revistei Vremea (!), pentru de 9 ianuarie 1878. În memoria jertfei ei, a fost …Întâmplarea aceasta mă trimite cu gândul redeşteptarea românilor din Timocul bulgăresc, ridicat un monument – pe care Bulgaria, arţăgoasă înapoi, undeva, departe de clipa de faţă. Era prin circa 250.000 de suflete. şi infatuată, l­a dărâmat în anul 1913, după Pacea 1998­99. Doi timoceni sârbi rătăceau prin Paris, Autodidact de înaltă clasă, Ion di la Vidin era de la Bucureşti. Acum, sub soarele democraţiei alături de un al treilea, timocean bulgar, căutând un foarte bun cunoscător al istoriei, în special a europene, aceeaşi Bulgarie refuză să instaleze, sprijin pentru conaţionalii lor de­a ieşi din negura Balcanilor. În anul 1991, scrie, în limba franceză, pe vechiul loc, noul monument el tinerei eroine sutelor de ani în care sufereau, condamnaţi de cei în şi publică la Paris volumul La Tribalie – Tribalia române, realizat pe banii lui Ion di la Vidin. mijlocul cărora trăiau, şi care deţineau frâiele puterii. (tradus şi publicat, apoi, în limba română, cu titlul Dacă am început să aflăm şi să înţelegem Am stat de mai multe ori de vorbă cu cei doi timoceni Sacra Tribalia). Imediat, Bulgaria îl declară persona nedreptăţile făcute acestor fraţi astăzi, într­o vreme sârbi. Mi­au oferit revista Vorba noastră – „ca să non grata. Efectul este puternic: în felul acesta, condusă de legea drepturilor omului, recunoscută vă obişnuiţi cu necazurile noastre” – reeditată după află şi pedantul Occident cine sunt, cu adevărat, unanim pe mapamond, cum va fi fost viaţa lor mai 44 de ani de întrerupere (1948­1992), astăzi apărând aşa­zişii timoceni. înainte, în plină epocă de înflorire capitalistă? – ca publicaţie a Mişcării Românilor­Valahilor din Tribalia era/este o regiune de 40.000 de kilometri mă întreb şi întreb. Iată un exemplu edificator, datorat Iugoslavia (MRVI) – vlahii, nerecunoscuţi ca pătraţi, locuită de 2,2 milioane de români, situată pe tot lui Ion di la Vidin. 14 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi La semicentenarul Electroargeş Gheorghe OLTEANU u trecut, iată, 50 de Pământul făgăduinţei… Ca să dăm o imagine asupra de calcul, după ce prin 1965 la Electromureş apăruse ani de la publicarea stadiului de dezvoltare a industriei electrotehnice în Fabrica de maşini mecanice de calcul, sub licenţă Aîn Buletinul Oficial a 1971, atunci când au început lucrările de construcţie suedeză. O manevră inteligentă a fost însuşirea celor hotărârii de înfiinţare a Fabricii la Electroargeş, iată, de exemplu, ce progrese mai moderne tehnologii de mecanică fină pentru de Bunuri de Larg Consum apăruseră doar în numai cinci ani, între 1960­1965: producerea acestor maşini, la Fabrica de scule şi (FBLC) la Curtea de Argeş, Electroputere Craiova, fondată în 1949, pentru a matriţe din cadrul EM. De acolo au învăţat toţi din vechea cetate de scaun a produce utilaj electrotehnic greu, necesar modernizării industria electronică­electrotehnică cum să fabrice Ţării Româneşti, pe atunci transportului feroviar şi urban, îşi diversifică gama reperele sofisticate, care, dacă ar fi fost importate, un mic târg de provincie. Economic vorbind, toată de produse şi cumpără licenţă ELIN Austria pentru costau munţi de bani. activitatea se rezuma la „industria locală”, o autotransformatorul de 200 MVA şi licenţă ASEA La Reşiţa, a fost construită o nouă fabrică de întreprindere cu abator de vite, fabrică de mobilă, pentru fabricaţia de transformatoare care să echipeze maşini mari, hidrogeneratoare şi turbogeneratoare combinatul de prelucrare a lemnului (IF, adică locomotivele electrice. Această citadelă a industriei pentru hidrocentrale şi termocentrale. Fusese industrie forestieră, cum spuneau oamenii), ateliere electrotehnice ajunsese să poată produce toate cumpărată o licenţă pentru turbogeneratoarele de meşteşugăreşti de covoare, olărit, panificaţie, morărit, echipamentele necesare sistemului energetic naţio­ 50 Mw răcite cu hidrogen. Când vedem azi, în plină dar şi o fabrică de confecţii, „6 Martie”. Venise nal, de tensiuni înalte de 400 kV şi de putere de 400 desfăşurare a folosirii pe scară largă a hidrogenului, şi vremea oraşului, mai ales datorită poziţiei sale combustibilul ce va face posibilă strategice şi scânteii anului 1968, când trupele decarbonarea industriilor meta­ Pactului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia, lurgice, petrochimice, energetice, care îndrăznise să se abată de la calea dictată de a transportului feroviar pe liniile Moscova. Doar România a avut curajul să nu trimită neelectrificate, camioanelor grele trupe, spre admiraţia lumii libere, dar şi spre furia (înlocuind motorul Diesel), autobuze Moscovei. Pericolul invaziei ţării era unul cât se urbane, autoturisme, că mulţi poate de real, aşa că a fost proiectat şi a început sceptici invocă pericolul de explozie, construcţia Transfăgărăşanului, drum strategic, e bine să le spunem că noi fabricam a sosit în oraş Batalionul de vânători de munte, încă din 1968 generatoare electrice dar s­a dat şi decretul de înfiinţare a FBLC, cunos­ cu rotorul care se învârtea cu cută ulterior ca Electroargeş (prescurtat ELAG), 3000 ture/minut, răcit cu hidrogen. denumirea sub care a fost înregistrată oficial. Stăpâneam perfect tehnicile de Scopul era atragerea oamenilor în număr cât mai etanşare prin care hidrogenul, mare în oraşul Curtea de Argeş, amplasat strategic produs în incinta termocentralei, la trecători (spre Transilvania, prin Câmpulung­Bran era adus pe conducte la generator, şi pasul Bran, spre Olt pe drumul Ţării Loviştei, prin unde umplea conductorii de bobinaj Tigveni, Şuici, Berislăveşti, Jiblea, Călimăneşti. pentru a asigura răcirea rotorului. Necesitatea apariţiei unei astfel de fabrici venea MVA (patru sute de milioane de volt­amperi). Aici Vorbesc în cunoştinţă de cauză, deoarece proiectul şi din marea nevoie de aparatură casnică, deoarece au fost produse locomotive de mină şi de tramvaie, meu de diplomă de inginer a fost o astfel de maşină, femeile erau din ce în ce mai mult atrase de câştigul iar din 1960, locomotivele diesel­electrice LDE de pentru care am stat două luni la Reşiţa, unde atunci unui salariu, al unei independenţe materiale, iar 2100 cai putere şi electrice de 5100 kW. Apăruse începuse fabricaţia primului turbogenerator de 50 Mw timpul rămas era insuficient pentru treburile gospo­ în 1962 IPRS Băneasa, care producea sub licenţă răcit cu hidrogen. Demn de spus este că primele dăreşti. La timpul consumat în trei schimburi prin semiconductori, tranzistoare, tiristoare, componente echipamente pentru instalaţii de foraj petrol erau fabricile unde munceau, se adăuga timpul pierdut cu electronice pasive (transferate în 1974 la Fabrica de livrate de Electrotehnica Bucureşti prin 1963, fabrica naveta, apoi cel dedicat creşterii copiilor, aşa că era piese radio Curtea de Argeş). Necesitatea dezvoltării Autobuzul introducea la troleibuze echipamente de mare nevoie de aparatură electrocasnică, de aspi­ automatizărilor şi electronicii industriale impusese acţionare cu logică analogică de la ICPE Bucureşti. ratoare, aparate de pregătit hrana etc. Rămânerea acestă investiţie. Electrotehnica Bucureşti a fost În anul 1972, dispăreau din România locomotivele vizibilă în urma altor ţări din lagărul socialist era dezvoltată cu seria de mutatoare statice, transfor­ cu abur, iar 50% din traficul feroviar era pe seama de natură să deranjeze ambiţiile liderilor de atunci, matoare de sudură, agregate de sudură statică. locomotivelor electrice fabricate la Craiova mai ales că România neascultătoare nu mai primea (remarcabil, nu?). mărfuri de acest gen din ţările sistemului (URSS, a Electromotor Timişoara, o nouă hală RDG, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia în principal). era destinată seriei de motoare asincrone olumul producţiei industriei electrotehnice Pe de altă parte, industria românească se dezvolta Lperformante, apăruse şi noua secţie de era în 1965 de 2,5 ori mai mare ca în 1959. accelerat, venise vremea industriei electrotehnice producţie a bunurilor de larg consum. La Electro­ VSă completăm contextul în care apăruse să se dezvolte şi să asigure cererea mare de magnetica Bucureşti începea livrarea centralelor ELAG cu informaţia că în 1965­1970 au mai apărut echipamente de comandă, control, automatizare. telefonice automate sub licenţă Crossbar­Pentaconta. 12 fabrici şi secţii specializate, faţă de cele existente Apar primele instalaţii de automatizare româneşti în 1965, şi anume: IMEP (întreprinderea de maşini entru a avea o idee despre situaţia de la FEA Bucureşti, pe bază de tranzistoare cu ger­ electrice Piteşti), Arctic Găeşti (Frigidere) FAIT atunci, amintim doar cum arăta industria maniu şi apoi siliciu fabricate de IPRS Băneasa. Craiova (aparataj de înaltă tensiune), Secţia de Pelectrotehnică în contextul în care apăruse Electronica Bucureşti livra televizoare alb­negru, cabluri telefonice Bucureşti, Secţia de cabluri izolate renumita Electroargeş, aşa cum a dovedit de­a lungul cu tuburi cinescop fabricate la Bucureşti, la Fabrica în pvc (la FCME, fabrica de cabluri şi materiale unei jumătăţi de secol de activitate neîntreruptă! Caz de Cinescoape, de pe platforma electronicii din izolante), Fabrica de cinescoape, Fabrica de aproape singular în industria electrotehnică, industrie Băneasa, apoi televizoare color sub licenţă franceză, televizoare şi receptoare radio Pipera, FEMI care, deşi performantă, a cam dispărut de pe harta prin anii ‘70. La IFA Măgurele (Institutul de Fizică Bucureşti (echipamente electronice de măsură ţării. Aşa că Aniversarea cu A mare este mai mult Atomică) apare CIFA3, după un an CIFA4 (calculator industriale), FEA (elemente de automatizare), decât necesară, este o datorie de onoare. Să se IFA), iar la Politehnica timişoreană apare seria FCE (calculatoare electronice). ştie ce au făcut generaţiile de atunci, să se ştie MECIPT (maşina electronică de calcul a Institutului Între 1971­1975 se construiesc alte 14 fabrici, că umblam disperaţi după forţă de muncă. Nimănui Politehnic Timişoara), până la MECIPT 3, după printre care şi Electroargeş. Numărul institutelor nu i­ar fi trecut prin minte atunci că, doar după 25 de care a fost cumpărată licenţa IRIS50. Abia după de cercetare­dezvoltare ajunsese la 18, la care se ani, urmaşii lor nu vor avea unde munci, obligaţi fiind ce învăţasem „cu ce se mănâncă”, au fost daţi adăugau laboratoarele de cercetare uzinală, precum să ia calea exodului. Un altfel de exod, din nefericire banii pe licenţă, ca să ştim ce cumpărăm. Fabrica şi cele de cercetare din universităţi şi alte instituţii pentru noi, nu ca acela condus de Moise spre de calculatoare Bucureşti a perfecţionat astfel tehnica de învăţământ superior.

e atunci, sub luminoase monarhii, care mai târguiau vorbe frumoase Franţei, să­şi facă şi durerea lor ascultată. Delegaţia bulgară a refuzat să­i şi bezele diplomatice între ele, unele familii de români timoceni, spre primească. La fel, Delegaţia sârbă. Ultima lor nădejde: Delegaţia română, Pa nu­şi uita limba şi a încerca să facă şi un rost mai bun urmaşilor lor, condusă de marele luptător şi patriot, Vaida Voievod. Nici Delegaţia românească procedau astfel: veneau pe ascuns cu copiii la malul Dunării şi­i treceau noaptea, n­a catadixit să stea de vorbă cu aceşti urgisiţi ai soartei. cu barca, pe malul celălalt, românesc. După un timp oarecare, cât să ajungă …Înainte de­a ne întoarce la cazul Pîrvulovici, se cuvin amintite şi cuvintele părinţii înapoi, copiii începeau să ţipe şi să plângă, până erau descoperiţi de testamentare ale lui Ion di la Vidin, în deplină consonanţă cu zicerea lui Dimitrie grăniceri. Aşa reuşeau fiii timocenilor (puţini, desigur) să facă şcoală în ţara­ Crăciun. Zice (repet) Crăciun: „Dacă murim, părinţii noştri, când ne vom întâlni cu mamă. Faptul că li se interzicea să vorbească româneşte şi se făceau presiuni ei pe lumea cealaltă, nu vor şti sârbeşte şi nu vor putea să se înţeleagă cu noi!” puternice pentru impunerea limbii sârbe are şi el o explicaţie: s­au găsit istorici Concluzionează Ion di la Vidin: „Celor ce vor veni după mine le spun din suflet sârbi care susţin că aşa­zişii vlahi sunt de fapt sârbi care au trăit cândva pe malul să vorbească, să cânte şi să plângă româneşte, pentru că aceasta este lecţia stâng al Dunării unde, forţaţi să înveţe româneşte, şi­au uitat limba lor de­acasă vieţii şi faptei mele”. Revenind, acum, după acest necesar ocol, la situaţia fratelui (sârba) pe care n­au mai putut s­o vorbească, la întoarcere; de aceea, ei trebuie nostru, Duşan Pârvu (Pîrvulovici) îmi exprim speranţa că astfel îi vom înţelege să fie ajutaţi să revină la limba strămoşească. mai bine drama prin care trece el, pe care o trăiesc, alături de el, toţi necăjiţii Încă un moment de răscruce în soarta românilor tribalieni s­a petrecut după noştri fraţi din Valea Timocului. Răspunsul ni­l putem da fiecare – în gând sau, Primul Război Mondial, în timpul tratativelor de pace de la Paris. O delegaţie mai ales, în faptă. de români din Vidin, condusă de profesorul ieşean Ion Ursu, a mers în capitala Şi, totuşi, de ce se cheamă românul Pârvu din Serbia, Pîrvulovici? Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 15 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi ezultă limpede că noi apăream pe un sol că noi am fost de nevoie cum gândiţi acum voi, dar serioşi, unii chiar cu o temeinică pregătire profe­ fertil, în perioada de industrializare, pe când noi suntem cei care în patruzeci de ani, doar două sională, dispăreau politrucii selectaţi dintre frizeri, Rdeja existau suficientă experienţă, respectiv generaţii, am dus România de la carul cu boi la dulgheri, plăpumari etc., pentru că apăruseră noile multe posibilităţi de cooperare şi ajutor pentru noi. autoturismele Dacia, la camioanele Carpaţi şi Bucegi, generaţii de oameni şcoliţi. Nu se mai punea aşa Era în 1971, abia începusem cariera de inginer la tractoarele de la Braşov, la tancurile de luptă, de acut şi dogmatic condiţia nenorocitului de dosar, electrotehnic, la Combinatul Petrochimic Piteşti, la celebrele maşini de teren ARO. Să nu uit să al originii sănătoase, mai ales unde partidul unic Divizia de automatizări şi protecţii cu relee. Făcusem pomenesc avioanele IAR 83, primul avion de luptă al clasei muncitoare avea oameni cu vederi mai largi şi cele şase luni de armată, cum făceau atunci românesc, avionul ŞOIM de antrenament şi de luptă, şi cu pregătire, cum avea judeţul Argeş pe atunci absolvenţii de studii superioare, obţinând gradul de la avionul ROMBAC 1­11. Am dus România de la în Ion Năstase ca prim secretar. Mai erau şi unii locotenent, arma transmisiuni. A fost o şcoală foarte lampa cu petrol la hidrocentralele Porţile de Fier unu neaveniţi, fără pregătire, dar dominau cei competenţi. serioasă şi aspră, emoţiile după episodul Praga şi doi, hidrocentralele Bicaz, de la Olt, Argeş. Am Eram, să nu uităm, la începutul deceniului opt. nu se atenuaseră, iar ofiţerii­profesori ne transmiteau electrificat ţara, construind un sistem energetic aşa Conform planului, producţia a demarat prin şi cunoştinţe, dar şi o stare de spirit pe care acum de puternic încât nu a putut fi distrus în ciuda multor transferul fabricaţiei de bunuri de larg consum şi aş numi­o patriotism. erori, neglijenţe şi uneori rea­credinţă. Eu, un simplu unelte electrice portabile de la secţia Întreprinderii La scurt timp după satisfacerea serviciului militar ministru român, am fost primit de regina Elisabeta Electromotor Timişoara, precum şi a motoarelor şi reluarea muncii, am primit invitaţia de a reveni în a II­a a Marii Britanii, am fost plimbat prin Londra de acţionare, numite motoare universale cu colector, oraşul unde locuiam şi unde urmasem cursurile Şcolii cu caleaşca regală, caleaşca numărul IV! Vedeţi de la celebra Întreprindere de motoare electrice Medii Mixte, numit apoi Liceul „Vlaicu Vodă” (LVV), voi, viitorii mei colegi de breaslă inginerească, cum Piteşti, cea mai performantă unitate a industriei azi Colegiu Naţional, ca inginer la noua fabrică. e azi când preşedintele e în vizită la Londra şi nu electrotehnice din perioada de până în 1989. Atunci am aflat, de la regretatul primar Vasile a fost primit nici de locatara de pe Downing street Prima preocupare a celor două compartimente Mohanu, de oportunitatea ivită. Eram „pe meserie” 10, ce să mai zic de regină?!... Vedeţi că atunci tehnice apărute în organigrama în evoluţie rapidă a şi nu mai trebuia nici să fac naveta cu trenul, care când nu te bagă nimeni în seamă, nu e prea bine.” fabricii a fost cea legată de utilarea cu echipamente pleca dimineaţa la 4,00 şi revenea seara la 20,30. Şi azi îmi aduc aminte de cuvântarea rostită la şi utilaje din import (Vest şi Est, cum era lumea Am predat imediat apartamentul de trei camere pe ceremonia de lansare a lucrărilor la noua investiţie împărţită atunci) şi a celor din ţară. Dl director Ilea care­l primisem de la Combinatul Petrochimic din Electroargeş de prim­secretarul Judeţenei Argeş, ne­a urcat în Dacia pe mine şi pe ing. Turtă, respectiv Piteşti şi am devenit primul inginer stagiar angajat la Năstase, un om cult, delicat. El a subliniat şansa pe constructorul şef şi tehnologul şef, posturi în care Electroargeş. Aveam marca nr. 4, deoarece existau care o avem de a face mai uşoară viaţa de zi cu zi, am fost numiţi cu derogare de vechime, şi am plecat deja trei angajaţi: directorul Aurel Ilea, ing. şef de a ajuta, cu uneltele electrice ce vor fi produse aici, seara la Timişoara, la Electromotor. Am înnoptat la Mantoiu şi secretara Paula Perciun. Primăria ne­a la mai rapida construire de locuinţe, la apariţia de noi Hotel ARO Palace din Braşov, după ce am servit închiriat un spaţiu la subsol, unde fusese cantina fabrici. A subliniat că aşteaptă de la tânărul colectiv cina destul de târziu, se făcuse miezul nopţii. Dl Ilea salariaţilor proprii şi unde am lucrat până când de angajaţi să aibă iniţiativă, să nu ceară indicaţii ne zice, uite mai băieţi, diferenţa dintre un restaurant constructorul fabricii, Trustul de Construcţii Industriale de sus, să fie ei cei care dau soluţii, nu cei care de marcă şi unul de prin Argeş! Voi cere un ceai de Bucureşti, sucursala Piteşti, a terminat sediul ridică probleme, să fie demni şi conştienţi de norocul muşeţel, cereţi şi voi de care vreţi şi veţi vedea că administrativ. Conducerea avea pe care­l au de a chelnerul le va aduce, deşi nu sunt în meniu, deşi două birouri în sediul Hidro­ moderniza ţara. Nici a trecut ora închiderii! Aşa a fost. Ulterior am citit electrica, de peste bulevard puternicul şef local istoria renumitului ARO, fondat în 1930, şi am înţeles de Primărie. Vasile Mohan nu că blazonul era respectat şi pe vremuri mai grele, Apoi au fost angajaţi ing. s­a lăsat mai prejos, cum erau atunci când consilierii sovietici guvernau Mirela Gheorghe (căsătorită de facto. Mateescu), absolventă a LVV, Elena Sabie, tehnician, şi m ajuns la Timişoara devreme. Maria Bangala, tehnician, care Directorul Ilea şi directorul EMT, urmăreau derularea lucrărilor, Adl Boruga, au convenit modul de din partea beneficiarului. Au venit lucru şi au desemnat echipele. Am rămas apoi ing. Vasile Turtă, inginer acolo o săptămână, demarând în viteză dificila tehnologia construcţiilor de muncă de identificare a documentaţiei tehnice, maşini, prin transfer de la DACIA de la desene constructive, norme de produs, Piteşti, şi dânsul absolvent al documente de omologare, încercări de LVV, inginerul stagiar Bebe Iordache, metalurg, şi spunând că a fost nevoie laborator, fişe tehnologice de fabricaţie, arhitectul Florin Scărlătescu, ulterior devenit arhitect­ să intervină direct şi perso­ SDV­urile aferente, adică matriţe, stanţe, şef al oraşului, după ce se transferase la Primărie nal la şeful suprem, Nicolae verificatoare. (ambii absolvenţi ai LVV). Conducerea de atunci a Ceauşescu, să­l roage să respingă încercările altora Dificilă muncă e puţin spus, a fost extrem oraşului a profitat din plin de şantierul Electroargeş, ca o investiţie aşa de grozavă ca Electroargeş să de complicat. De ce? Iată câteva explicaţii: de exemplu, noi fiind cei însărcinaţi să lucrăm efectiv fie amplasată în oraşele lor. Gazdă ceremoniei, – Producţia de bunuri de larg consum era una la construcţia noului cinematograf, coordonaţi de directorul Aurel Ilea s­a angajat că obiectivul va fi pus secundară pentru EMT, organizată ca o secţie cumva Florin, arhitectul. Apoi a început construcţia blocului în funcţiune înainte de termen, pentru că­i va mobiliza de rang secundar, deoarece obiectul principal erau de nefamilişti, a Şcolii profesionale, a Liceului pe tinerii ingineri, de care era tare mândru, să facă motoarele asincrone trifazate, în sute de variante industrial electrotehnic, a Şcolii speciale de pregătire tot ce trebuie pentru a muta fabricaţia de la EMT... constructive, pentru industrie, agricultură, construcţii ca tehnicieni a mai multor serii de tineri din Siria, industriale, minerit. Dar şi pentru export. Libia sau zona magrebiană... antierul viitoarei fabrici era des vizitat – Foarte multe componente se produceau în Pentru a avea o imagine despre cum se lucra de oficialităţi, atât pe cale ierarhică, dar multe localităţi, Lugoj (piese din bachelită, din acrilaţi, atunci la noile investiţii, e suficient să amintim că Şşi de organele de partid locale şi judeţene. garnituri din cauciuc), Sighetul Marmaţiei (toate la doi ani de la baterea ţăruşului pe amplasamentul Ministrul Construcţiilor industriale, Matei Ghigiu, periile pentru aspiratoare, cu păr natural de porc), unei splendide livezi de meri pe rod, era anunţată un personaj absolut atipic pe acele vremi, de fapt, Timişoara, Fabrica Dermatina (pielea sintetică, din intrarea în funcţiune! La ceremonia baterii ţăruşului ca şi directorul Aurel Ilea, a vizitat de câteva ori care era învelişul carcaselor aspiratoarelor Practic), au participat oficialităţi ale oraşului, ale judeţului şantierul, pentru a se asigura că darea în folosinţă Cooperaţia meşteşugărească (carcasele din hârtie Argeş, de la Centrala industrială de maşini şi a obiectivului se va face cel târziu la termenul de ambalaj, rulată şi lipită cu clei natural de oase, materiale electrotehnice, dar şi de la Ministerul prevăzut în decretul de înfiinţare. carcasele din tablă metalică pentru aspiratoarele Construcţiilor Industriale şi de la Ministerul Industriei Cadre de conducere din Centrala industrială de Ideal, carcasele turnate în pământ pentru vibratoa­ Construcţiilor de Maşini, condus pe atunci de cel mai materiale şi maşini electrotehnice Bucureşti veneau rele electrice de exterior, furtunurile din pvc pentru longeviv ministru al perioadei de până la Revoluţie, frecvent pe şantier. Chiar reputatul inginer Alexandru aspiratoare), industria locală (carcase de bormaşini, Ioan Avram. Necula, director general al CIMME, a inspectat cabluri flexibile, pulverizatoarele de apă pentru şantierul şi ştia foarte bine toate datele proiectului, aspiratoare etc.), Electrobanat (întrerupătoare a o paranteză, în 18/19 noiembrie 2018, în ne trimitea la toate fabricile desemnate să ne livreze electrice, rezistenţe electrice, limitatoare de calitate de consilier al ministrului Economiei, utilaje, scule, matriţe, se asigura că suntem bine temperatură), Cluj (acoperiri cu strat metalic am organizat un simpozion „O sută de trataţi. Un lider de aşa anvergură era o raritate chiar decorativ, piese de plastic), Sibiu (arcuri calibrate C pe acele vremuri, când incompetenţa ajungea la vârf de precizie), Sighişoara (componente din tablă ani de industrie în România, 1918­2018”. Cu prilejul Centenarului Marii Uniri, am gândit că e bine să rareori spre niciodată. Ne apela pe toţi pe numele ambutisată), Cugir (roţi dinţate, componente reunim pe toţi marii făuritori ai unei formidabile mic, deşi eram peste 20 de angajaţi. Am înţeles mecanice de precizie), Mediaş (întrerupătoare industrii, încă în viaţă, în aula „Radu Voinea” a atunci ce efect mobilizator are şeful care ştie electrice şi piese din bimetal), Turda, Bucureşti, Universităţii Politehnice Bucureşti, pentru a le vorbi numele mic al tău. Orice fiinţă umană are nevoie Uzina de maşini electrice, Fabrica de mase plastice, tinerilor studenţi, dar şi masteranzilor, doctoranzilor, de recunoaşterea muncii lui, a realizărilor lui, asta Fabrica de ambalaje, unde lucrau chiar şi nevăzători, tinerilor asistenţi, şefi de lucrări, lectori, conferenţiari, a introdus papa Maslow în ştiinţa/arta de a conduce oameni cu diverse handicapuri, Fabrica de cabluri şi profesori. Dl Ioan Avram, pe atunci la aproape 90 de – management, cum se spune azi… materiale izolante, Târgu Mureş (cordoane electrice ani, deşi suferise o intervenţie chirurgicală pe cord, Putem afirma că toţi erau mari meseriaşi, nu de alimentare, rezistenţe electrice, stanţe de mare cu abia două săptămâni înainte, a vorbit în faţa aulei figuranţi incompetenţi, cum azi, din păcate, este precizie), Săcele­Braşov (componente micromotoare cu patru sute de participanţi, astfel încât studenţii populată administraţia centrală şi locală, în proporţie electrice). Pentru foarte multe componente nu existau nu se mai opreau din aplauze! În rezumat, le­a periculos de mare din punct de vedere al eficienţei, desene tehnice, fişe tehnologice, dar cum lucrurile spus cam aşa: „Tineri viitori colegi, poate pe bună al cheltuirii banului public, al seriozităţii cu care erau evoluaseră, Inspectoratul de stat pentru controlul dreptate vă întrebaţi ce ne poate zice un fost ministru respectate hotărârile, deciziile, ordinele pe scară calităţii produselor avea o lege drastică de respectare comunist şi la o vârstă venerabilă? Eu vă spun ierarhică. Chiar la nivelul oraşului erau oameni a standardelor şi normelor de fabricaţie. 16 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi nginerii de la EMT plecau pe capete, mai ales asta ar fi mulţumirea, ca să scap de presiunea lor. contactele necesare cu specialişti din orizontala în Germania Federală, atraşi de viaţa mai bună Ulterior, ne­am ţinut promisiunea de onoare. Cam industrială, din diverse fabrici, pe tot cuprinsul ţării. Işi de posibilităţile de afirmare profesională. acestea erau pe vremile acelea relaţiile ierarhice, Desigur, nu trebuie să credem că oamenii nu aveau Aveau avantajul că vorbeau limba germană, mulţi normale adică! şi slăbiciuni omeneşti… fiind urmaşii şvabilor care au colonizat Banatul Pare ciudat azi, dar atunci proprietatea era unică, Cutezăm să spunem că solidaritatea era şi ea (diferiţi de saşii trimişi pe arcul interior al Carpaţilor, zisă a întregului popor (dar prin reprezentanţii săi, nu stimulată, într­un mod aparte: dacă cineva nu acorda în estul Transilvaniei, să apere occidentul de perico­ aşa pentru oricine!). Statul se ocupa ca pe piaţă (în sprijinul pe domeniul de competenţă, avea mari lele Imperiilor Otoman şi Rus). Israelul şi Germania sensul de reţea comercială de distribuţie a mărfurilor probleme cu dosarul profesional (promovări, trepte, au propus lui Ceauşescu să acorde libertate contra şi bunurilor, că nu exista piaţă liberă, nici producători gradaţii, prime, concedii de odihnă la intervalul dorit, cost specialiştilor dispuşi să plece, acordul s­a dat privaţi) să nu apară produse neconforme cu standar­ bilete de odihnă în staţiuni etc. etc.). Cineva supra­ şi a avut un impact major în viaţa noastră, pentru dele. Nimeni nu putea fi păcălit, chiar dacă nu ştia veghea din umbră, datele se colectau, se păstrau că nu mai ştia nimeni pe unde sunt miile de fişe ce să aleagă, produsele aveau un certificat de calitate şi foloseau, pe loc, nu după şapte, opt sau 12 ani! tehnologice, desene, planuri de operaţii, mai ales şi garanţie la care statul supraveghea calitatea. Deşi pentru componentele care erau fabricate prin toate înapoierea tehnologică faţă de alte ţări, mai ales a ministerul coordonator regula era, de colţurile ţării. Aflaţi la mare impas, am cerut ajutorul capitaliste, era evidentă, după nici şase ani, ajun­ asemenea, competenţa, excepţiile erau rare, directorului, care imediat l­a rugat pe omologul său seserăm să­i depăşim pe mulţi din aşa­zisul lagăr Lnu supărau, erau compensate de majoritatea să delege pe cineva care să nu plece şi să ne asiste socialist, evident, în domeniul nostru de activitate. covârşitoare a celor de bună credinţă şi profesionişti. la transferul fabricaţiei. Aşa au fost desemnaţi doi Vom vedea ulterior cum am ajuns la acest stadiu, Chiar organismele de supraveghere şi control erau mari oameni, doi mari patrioţi, doi mari profesionişti, adică să exportăm masiv chiar celor de la care instruite să nu aplice sancţiuni orbeşte, mai degrabă inginerul Aurel Ghile, moţ din naştere, de prin zona importam masiv! Chiar şi acum, după atâţia ani, să acorde îndrumare şi şansă îndreptării greşelilor Abrudului, şi maistrul Eberle, un şvab molcom, harnic, e greu de evocat uriaşele eforturi făcute pentru inerente oamenilor. Lipsa de reacţie, în sensul bun la toate. Dânşii au fost lângă noi chiar şi după punerea la punct a documentaţiilor tehnice, pe baza corectării erorilor, era însă zdravăn pedepsită. demararea oficială a producţiei la Curtea de Argeş. cărora se făceau toate, adică fabricaţia, pe toate Evocăm aici sprijinul extraordinar pe care l­am Eram trataţi, eu şi colegul Turtă, precum copiii lor, fazele, până ce produsele ajungeau în magazine primit, mai ales în anii de început, din partea distin­ ne iubeau pentru că rezistam la eforturi, pricepeam şi, ulterior, reparaţiile, pe toată durata garanţiei. sului inginer şi om de cultură Ioan Român, pe atunci, repede şi nu reclamam „organelor” dificultăţile ce numărul 2 la IGSCCP, responsabil pe segmentul apăreau la tot pasul. Ne adresam lor şi directorului ste foarte important de subliniat entuzias­ industriei electrotehnice. Era şi dânsul originar Ilea, poreclit de noi „tăticul”. mul tineresc, mentalitatea dominantă de din Curtea de Argeş, absolvent al LVV, şi avea o Era un ritm de lucru infernal, trebuia să ne luptăm Eatunci, de bucurie a muncii, de satisfacţii înţelegere clară a sistemului de asigurare a calităţii, pentru introducerea în planul de importuri a fiecărui pentru toate categoriile de salariaţi ai noştri. Muncito­ în contextul economiei de comandă existent atunci. utilaj prevăzut de proiectantul general al ELAG, adică rii, pentru că scăpaseră de munca brută de la ţară, Dar spunea limpede: dacă vrem să vindem pe pieţele Institutul bucureştean Electrouzinproiect. Am fost absolviseră o şcoală profesională ori un liceu vestice, ca să recuperăm măcar o parte din valuta norocoşi că, aici, şeful de proiect era un inginer cheltuită de stat pentru dotările tehnologice importate, experimentat, rapid în decizii (se documenta temei­ atunci să folosim metodele lor de asigurare a calităţii. nic, ştia multe, era hotărât, era patriot), Constantin Ne amintim de traducerile lucrărilor de bază în Popescu, pe care­l poreclisem „mistreţul”, tocmai domeniu, cum au fost Asigurarea calităţii şi Ingineria pentru rapiditatea acţiunilor şi puterea de străpungere valorii de întrebuinţare, ambele din engleză, sau a birocraţiei, demult inventată. Fondurile valutare Organizarea muncii de Robert McNamara, fost erau limitate, cerinţele foarte mari, ţara era atunci director de producţie la Ford, fost secretar de stat un şantier, aşa că mereu eram sfătuiţi să alegem la apărare în guvernul american etc. Dl Român venea utilaje mai puţin performante, nu pe valută forte etc. la noi şi ne ţinea prelegeri ca să se asigure că am Mergeam repede la „mistreţ”, care lăsa lucrul său şi înţeles calitatea ca pe o condiţie de a exista pe piaţă mergea la Maşinimportexport, la Tehnoimportexport, şi a recupera investiţia în orice activitate umană. Electroexportimport, să obţinem vizele necesare Ce este remarcabil, de la dânsul am înţeles pe fişele de import. Responsabilul pe tot Electro­ eroarea care se făcea atunci, anume privind relaţia uzinproiect pentru deciziile de import, din punct dintre preţ şi calitate. Ne dădea exemplu Dacia, de vedere al diminuării riscului ca fabrica să nu la care adesea cedau telescoapele sau uşile nu fie capabilă de a produce la nivel calitativ competitiv, se închideau bine etc. E greşit să compari Dacia de era dl Rotileanu, o enciclopedie, un mare cunoscător, 70 de mii de lei cu Mercedes de 80 de mii de mărci un as al ingineriei în general. Ne asculta atent germane! Calitatea are un cost, ni se spunea. Ne argumentele, deşi aveam vârsta copiilor săi şi amintim că politica economică a acelor vremuri era experienţă profesională până la genunchiul său, ne aceea de a lega preţul de valoarea de întrebuinţare explica răbdător care sunt constrângerile şi dădea a respectivului produs. Un caz concret din fabrică soluţii care ne uluiau prin formularea lor. De la dânsul era cel al faimoasei râşnite de cafea, concepută, am învăţat că chiar în tehnologie compromisul e o proiectată şi realizată integral de specialiştii de la armă redutabilă, un mixt de artă şi de cunoaştere ELAG. Noi avusesem un semieşec cu prima variantă specifică. Tot acolo mai aveam doi foşti colegi de industrial, o şcoală de meserii, aveau concediu de preluată de la EMT, un produs rezultat din contextul facultate, chiar de grupă, ing. Gh. Banu şi ing. Rodica odihnă, locuiau în căminul de nefamilişti (dacă nu în care a apărut. Fabricaţia de bunuri de larg consum Ionescu (Stan), care m­au scos din multe impasuri, erau căsătoriţi), primeau garsoniere, apartamente cu electromotorice (denumire provenită din dorinţa adică din multe piedici birocratice. Iată un exemplu două, trei şi chiar patru camere, după reguli precise, de a le distinge de cele electrocalorice, specialitatea ilustrativ, din experienţa directă, despre cum se lucra respectate cu sfinţenie pe acele timpuri, aveau sigu­ Electromureş) la EMT era profil secundar, era, dacă atunci în economie în general. Proiectul general al ranţa locului de muncă şi un salariu care era mult mai putem zice aşa, o sarcină de partid şi de stat, dar fabricii prevedea, conform capacităţii de producţie mult decât aproape nimic la ţară, în micile localităţi de şi o necesitate de a spori cantitatea de mărfuri pe proiectate şi aprobate prin Decret prezidenţial, patru unde fuseseră recrutaţi. Tehnicienii, maiştrii, inginerii, piaţă. Ca urmare, potenţialul tehnic era preponderent maşini de danturat de precizie, import Elveţia. Criza economiştii (TESA, cum se numeau atunci) erau şi ei valorificat la fabricarea motoarelor electrice asincrone de bani se adâncise, aşa că am obţinut aviz pentru puternic motivaţi. Era vremea expansiunii industriale de putere mică şi mijlocie, într­o gamă atât de numai o maşină. Am ajuns direct la directorul general fără precedent, forţa de muncă nu era suficientă diversificată încât astăzi nu mai e posibilă, pur şi Al. Necula, care primea oricând pe cei care aveau pentru fabricile apărute în ritm rapid. Aşa că mari simplu. Astăzi principiul unanim acceptat şi practicat probleme. eforturi au fost făcute pentru recrutarea absolvenţilor este acela de specializare şi cooperare, fiecare de diverse şcoli, inclusiv de muncitori calificaţi la locul produce ce ştie cel mai bine, ce poate să facă cel mai u existau atunci ajutori de băgători de de muncă. Directorul Ilea, cu experienţa de la IRE competitiv. Altfel nu ar rezista pe piaţă în lupta acerbă seamă care să blocheze accesul la ŞEF, Sibiu şi Dacia Mioveni, ştia că fără motivaţie nu se cu concurenţii. Economia românească din acei ani Nde orice fel ar fi el. Dânsul m­a ascultat putea stabiliza forţa de muncă. Promovarea cura­ era una de tip autarhic, cu tendinţa de a fabrica tot. atent (regula era că niciun telefon nu­l sună, secre­ joasă a tinerilor ingineri şi economişti proveniţi din Pe undeva este de înţeles, dar nu de pe poziţia pur tara ştia că nu are voie) şi mi­a dat o soluţie care m­a oraş sau comunele vecine, cu familie întemeiată, pe teoretică a economiei de piaţă, pentru că nu era o făcut să cred că a vrut să scape de mine. Concret, criterii de merit, extrem de rar pe pile, deranja uneori economie de piaţă, aveam o economie de comandă. mi­a spus aşa: „Atunci când maşina asta vine din „organele” (dl Ilea nu asculta recomandările făcute Scopul major era industrializarea în ritm accelerat, Elveţia, să­mi spui, ca direct din Bucureşti să o trimiţi uneori de „organe”, ştia că doar cu oameni de calitate văzută drept calea spre progres material şi depăşirea la Cugir, unde vor face restul de trei maşini identice, poate realiza obiective ce păreau irealizabile). Aproba înapoierii economice, drept care se creau noi locuri ai priceput?” Am făcut aşa, iar după ce inginerii de prime foarte rapid atunci când realizările erau pe de muncă. Se făceau importuri doar de tehnologie, acolo au demontat­o şi „fotografiat­o”, imediat am măsură, mai ales pentru a stimula creativitatea, de utilaje avansate, de aparatură electronică, doar dus­o în fabrică, pentru că venea specialistul elveţian spiritul inovator, îndrăzneala. Eşecurile erau tratate după ce se obţinea o negaţie de la întreprinderea să o pună în funcţiune şi să demonstreze că maşina ca etape ale succesului, aceasta era starea de spirit de profil din ţară face piesele conform preciziei şi cu productivitatea în fabrica noastră, dar şi prin toate unităţile cu care orară contractată. Pare de necrezut, dar mecanicul colaboram şi unde am constatat direct, nemijlocit, enise rândul oraşului nostru patriarhal, elveţian nu şi­a dat seama că maşina lor fusese că ajutorul, cooperarea, comunicarea dintre oameni cunoscut pentru celebra Mănăstire, cu demontată şi montată la loc! Aşa că directorul Ilea, era ceva care făceau posibile fapte mari. Pe scară Vlegenda meşterului Manole, cunoscut ca loc ardelean cu maniere alese, m­a luat cu dânsul la ierarhică, la centrala industrială, oamenii care se de odihnă veşnică a regilor Carol I, regina Elisabeta, Bucureşti să­i mulţumim. Dl Necula ne răspunde ocupau de noi erau înţelegători, vedeau că suntem Regele Ferdinand, Regina Maria, dar şi Neagoe scurt: acum să văd cum faceţi voi o bormaşină uneori depăşiţi de lipsa de experienţă şi de cunoş­ Basarab şi Radu de la Afumaţi, să între în ramura uşoară, bună pentru cei din construcţii industriale, tinţele tehnice, ne recomandau şi ne mijloceau selectă a industriei electrotehnice. Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 17 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Trei puncte de sudură pe harta DE2021 Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG m pornit din extrema iberică a Europei, frumuseţea patriei lor, acum când concediile se magazine, cabinete, birouri, eşti ascultat cu atenţie cu scopul de a ajunge până la opusa ei fac mai aproape de casă. Nu mai e la modă să te şi tratat la obiect, fără efuziuni sentimentale. Ce se Abalcanică, deci în România. Mă gândesc prefaci că vorbeşti germana cu accent din Italia, poate rezolva se rezolvă; ce nu, va trebui să aştepte. că poate nu sunt mulţi cei care se încumetă la aşa din concediu... Şi produsele tradiţionale, bucătăria Vremea excesiv de rece, cu scăderi bruşte de lung drum terestru în acest moment al pandemiei, locală, agricultura sustenabilă, sunt la ordinea zilei. temperatură, de la caniculare 30 de grade bavareze impropriu călătoriilor de loisir. Câtă vreme fiecare Şi au multe, foarte multe panouri solare fotovoltaice la umede şi vântoase 12 grade baltice, are grijă ţară îşi are măsurile ei preferate de combatere a pe acoperişuri! Bavaria şi landul şvabilor (Baden­ să dea de înţeles călătorilor că poate le­ar sta contagierii, iar reglementările diferă de la o regiune Würtenberg) sunt în continuare legate de glie şi mai bine cu drumul... la alta, mă gîndesc că nu strică o scurtă trecere de natură, au în continuare o componentă agricolă în revistă. Mă încumet deci să descriu pe scurt pronunţată (dar cu culturi extensive, prin ferme mari, e m­a frapat în Germania e gradul de impresiile pe care ni le­a lăsat Germania după deci cu bunăstare multă). Sunt oameni generoşi şi răspândire şi de acceptare al digitalizării. o traversare­fulger de la sud spre nord. deschişi, nu şi­au schimbat nici năravul, nici blana. CPeste tot trebuie să te prezinţi cu telefonul Ca toate ţările atinse de pandemie, şi Germania Am trecut mai apoi spre centrul Germaniei, unde mobil. Teoretic, ţi se spune că, desigur, poţi să manevrează anevoios prin aceste vremuri tulburi, am zăbovit câteva zile în jurul metropolei Frankfurt, completezi un formular pe hârtie sau să prezinţi o prin victorii şi eşecuri, şanse şi ratări. mai cosmopolită şi mai pestriţă din punct de vedere declaraţie (cum am auzit că se face în România; în Am traversat Franţa în câteva ore de rulare etnic, cu mulţi imigranţi. În general sunt bine integraţi, Spania nu a existat aşa ceva niciodată), dar practic destinsă pe autostrăzile ei – cele mai bune din aflându­se la a doua sau a treia generaţie şi ocupând toată lumea are app­uri şi coduri QR cu care îşi face Europa, după părerea „pilotului meu personal” – şi locuri de muncă hotărâtoare pentru aparatul comer­ treaba peste tot. Cu Luca­App intri la muzeu sau te nu ni s­au pus în cale piedici de niciun fel (mă refer cial sau administrativ. În orăşelul în care am stat, aşezi la masă pe terasele restaurantelor (frig neică, mai ales la cele de ordin birocratic). De multă vreme primarul era de origine turcă, foarte respectat. am băut ceai fierbinte, zgribuliţi în pufoaice!). La fel la nu am avut parte de circulaţie aşa lejeră pe acolo; primărie, la magazin etc., peste tot Luca se scanează se pare că lumea încă mai stă mult pe acasă, iar şi comunică sistemului cine eşti şi cât ai stat pe masele de turişti încă nu s­au pus în mişcare. Posibil acolo. În cazul în care ulterior se dovedeşte că ai este ca anul acesta să nu se producă deloc temuta stat prea aproape şi prea mult timp lângă o persoană „avalanşă” către sud (blocaj apocaliptic, în care care întâmplător avea Covid, Luca îţi scrie un mesaj maşinile stau aproape pe loc, bară la bară, pe şi te somează să intri în carantină sau să te testezi. distanţa de 600 de kilometri, între Paris şi Coasta Rezultatul testului, de asemenea, vine sub forma de Azur!). unui App care probează că momentan nu eşti În Bavaria am făcut prima escală, la prieteni cu molipsitor. Dacă ai mai multe teste, se adună vaccinurile făcute, destul de relaxaţi. Ni s­a părut în contul tău, împreună cu datele despre stadiul nefirească despărţirea în spaţii publice de nelipsita vacinării. Dacă testul iese pozitiv, ei bine, îţi spune mască, pe care în Spania o aveam parcă lipită tot Luca ce ai de făcut... Dacă testul e negativ şi de obraz... suficient de recent (24 de ore), app­ul îţi permite Per ansamblu, sudul Germaniei tocmai se accesul la birouri prin care poţi, de exemplu, să­ţi deschidea, graţie căldurii verii venite brusc, cu prelungeşti paşaportul (cazul soţului meu), sau temperaturi caniculare, dar şi deciziei de deschidere să­ţi vizitezi soacra la căminul de bătrâni (cazul meu, a restaurantelor şi magazinelor de mărfuri nu dar numai cu condiţia să nu o ating; trist, foarte trist). neapărat relevante pentru traiul de zi cu zi. În Spania, Sigur, nu trebuie să mănânci pe terase, se poate magazinele ori au fost închise complet, prin fazele şi intra în restaurant cu QR­codul de cetăţean de virulenţă virotică maximă, ori deschise cu regim vaccinat, dacă dovedeşti că ai primit vaccinul redus, deci s­au putut face cumpărături cu masca pe Landul Hessen ne­a lăsat impresia de uşoară de două ori şi că au trecut 14 zile de la a doua faţă şi cu menţinerea distanţei­tampon. În Germania, rigiditate industrial­comercial­bancară. Prin centrul imunizare. Sau dacă ai un test negativ proaspăt în schimb, nu s­a practicat decât comerţul online Germaniei, umorul nu e aşa răspândit ca în sud, la îndemână. sau cel pe bază de comandă la uşa magazinelor. legea nu se discută. Acolo unde e loc de mici Dar QR­ul se primeşte de la Institutul Max Planck, Cu alte cuvinte, lumea era acum uşurată că s­a îndreptări sau interpretări individuale, se optează iar pentru asta ai nevoie de acces la internet. terminat acea fază de încuiere ermetică. În plină din păcate pentru varianta mai drastică, pentru Accesul la internet nu e o problemă pentru etapă de început a unei veri în care accesul la terase a mearge la sigur. germani, dar pentru un spaniol cu telefon celular în şi grădini se permite, cu meciuri de fotbal interesante, roaming european, e mai greu, pentru că semnalul e oamenii erau senini, pe alocuri veseli, dar nu exu­ ai tot ce ai de rezolvat în Hessen se face foarte slab, reţeaua de telefonie mobilă in Germania beranţi. Reiese că peste iarnă regimul a fost mai conform unei liste bătute în cuie, cu paşi are o calitate proastă (viteza şi capacitatea sunt spartan în Germania decât în Spania, probabil Mpe care îi ai de urmat. Începând de la execrabile, nu se compară cu România fibrelor optice şi din cauza temperaturilor mai scăzute. numărul de persoane admise în incinta unei cofetării în 5 G!). În fine, şi dacă ar merge, pentru noi nu e util, şi mergând până la distanţa dintre clienţii aliniaţi la căci Institutul Max Plank nu a auzit de noi, suntem urprinşi am fost de faptul că unele acţiuni coadă, totul e normat. Situaţia are avantajul că nu alocaţi unui cod QR emis de Ministerul Sănătăţii din de la sine înţelese în Spania nu erau la fel trebuie să­ţi mai baţi capul singur despre ce e voie Spania, care încă nu e funcţional şi nu e compatibil în Germania: germanii nu poartă masca şi ce nu, dar are dezavantajul că tu, venind din altă S cu sistemul informatic german (chiar dacă ţelul decât în spaţii închise; salutul din cot sau cu pumnul parte, poţi rămâne pur şi simplu pe dinafară, nefiind declarat este să reunească 17 ţări europene în întins nu e aşa de răspândit (nemţii încă se mai ating prevăzut în sistem (cu un vaccin făcut în Spania, megareţeaua informatică continentală). Pe noi pe umăr sau chiar schiţează îmbrăţişări din lateral, mai nimeni nu ştie de unde să te ia, iar aplicaţiile chiar ne amuză ideea asta... un NO­NO clar în Spania!). Vaccinul se dă în Bavaria de pe calculator te tratează ca pe un extraterestru). la adrese răspândite cu zgârcenie pe hartă (încă), Trecând de la o zonă la alta prin Germania, numai pe bază de cerere şi programare (în Spania se văd clar efectele guvernării federaliste, faptul că oate incompatibilităţile acestea, în loc primeşti mesaj pe telefon, cu data şi ora la care fiecare land are libertatea de a adopta propriile sale să ne întristeze, mai degrabă ne uşurează eşti la rând, şi e treaba ta dacă te duci sau nu). măsuri. Sunt diferenţe mari, din fericire mai mult la Tavansul spaţial, pentru că poţi oricând În schimb, te poţi testa gratuit în Germania, lucru detaliile fără importanţă. Nu merită să te agiţi pentru pretinde că tu ai încercat să te branşezi la reţea, la care spaniolul visează în zadar. Posibilitatea de orice fel de nimicuri, dar te simţi incomod, din teama dar „sistemul” nu a funcţionat. Lumea te va crede, a te testa, eventual chiar şi acasă, e atotprezentă, de a nu greşi cumva vreun pas dacă presupui căci sunt păţiţi cu toţii. Aşa că treci ca raţa prin lucru care în Spania ar fi de neconceput (acolo merge că sunt aceleaşi reguli ca în zonele vecine. apă, lacunele fiind de partea ta. În plus, primeşti şi numai pe bază de reţetă eliberată de medic şi contra O ultimă etapă ne­a adus la marginea de sus simpatia celor pe care a căzut măgăreaţa să aplice cost, la un preţ destul de pipărat). Şi obligaţia de a ţării, acolo unde se agaţă harta în cui, spre graniţa măsurile, toţi frustraţi de faptul că nu funcţionează. a obţine o programare prealabilă pentru orice fleac, cu Danemarca. Temperaturi mult mai scăzute, altă Oamenii, în final, se folosesc de mijloacele infor­ tipică în Germania, ni s­a părut cam exagerată, mai lume! Zona Schleswig e înrudită mai degrabă cu matice numai atunci când sunt în avantajul lor. În ales pentru că termenele sunt undeva luna viitoare, Anglia (inclusiv dialectul local sună ca o engleză rest, le eludează elegant. Vorba lui Johan Galtung, când noi practic deja vom fi plecaţi spre alte ţări. vorbită de un olandez). Aici se tem mult de varianta „omenirea nu e aşa de naivă cum pare”. Pe ansamblu, Bavaria îşi păstrează farmecul Delta a virusului şi de eventualitatea de a fi victimele Una peste alta, după o cură de eficienţă crista­ ei neprotocolar, relaţiile interumane fiind inimoase unui al patrulea val de contagieri (poate şi din cauză lină benefică, tipic nemţească, ne pregătim să ne în continuare, iar restricţiile sunt privite ca un rău că focarul e mai aproape, geografic vorbind). îndreptăm săptămâna viitoare spre Austria şi Ungaria, necesar, unanim acceptat. Un fel de Ardeal, cu tente Nordicii, mai laconici şi eliptici, cu flerul lor cu ţelul declarat de a ajunge în România. Cu injecţiile de lejeritate bine strunită, grefat pe clasicul peisaj maritim, aş zice chiar uşor scandinav, fac faţă şi actele la zi, privim spre România ca spre un ţel deluros­împădurit, superb! Sare în ochi faptul că pandemiei cu calm, pentru că la ei distanţarea fezabil şi îndelung dorit. Acolo, cu siguranţă, ne vor mândria naţională a luat avânt; germanii redescoperă e ceva inoculat în sânge, din născare. Prin aştepta alte surprize. 18 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

In memoriam Neuitatul Părinte Galeriu Elis RÂPEANU e împlinesc 102 Bucureşti şi Chişinău, renumit prin poeziile sale iubit şi neuitat de oameni. Fără exagerare, începuse ani de la naşterea cutremurătoare create (şi ţinute minte) în timpul să aibă aură de sfânt. Veneau la slujba de la „Sfântul SPărintelui Galeriu – detenţiei. Acest mare teolog şi poet religios, membru Vasile” nu numai enoriaşi de la alte biserici din oraş, marele Preot, Duhovnic, al Academiei Române (1940), a avut o influenţă ci şi credincioşi din satele din judeţ. Acest renume nu Predicator, Profesor, gânditor covârşitoare asupra viitorului Preot, Duhovnic, putea să scape ochilor vigilenţi şi urechilor care stă­ creştin de neuitat al neamului Predicator [cu litere mari!]. A fost un om care nu s­a teau la pândă şi care şi­au intensificat supravegherea. nostru. Sfinţia sa reprezintă temut de regimul comunist. Caracterul, harul viitorului acel spirit al sintezelor Părinte dăruit să împrăştie lumina lui Dumnezeu, redicile sale erau ascultate cu răsuflarea superioare specifice fiinţelor româneşti, la care aşteptau, parcă, să intre în rezonanţă cu un spirit tăiată pentru că erau rostite cu un ton blând, se referea Părintele Stăniloaie, fiinţe „menţinute în superior şi Destinul i­a favorizat întâlnirea cu acest Ppe înţelesul tuturor, apropiate de viaţa spaţiul­punte între Orient şi Occident, între Ortodoxie mare apărător al credinţei ortodoxe. Tânărul s­a omului şi pline de pilde şi sfaturi convingătoare. Tot şi Latinitate, de tainica voinţă a Proniei.” (Cf. Zoe contaminat de verva, de felul poetic în care­şi turna timpul era dăruit Bisericii şi credincioşilor, bolnavilor, Dumitrescu­Buşulenga, Contemporanii mei, Ed. ideile teologice. Germenii harului său de predicator săracilor, tuturor celor care aveau nevoie de ajutor. Niculescu, 2008, p. 111.) Neuitatul nostru confrate au primit, ca pe Nu ţinea seama de oprelişti, se simţea om Mircea Ionescu­Quintus (1917­2017) îl numea o lumină, influenţa liber, având aceleaşi trăsături cu Nichifor „Vrednicul Părinte Galeriu” şi aşa am intitulat volumul talentului oratoric al Crainic şi alţi dascăli din facultate, mulţi dintre pe care l­am scris cu condeiul mânuit parcă de lui Nichifor Crainic. ei închişi, dar neplecaţi noilor stăpâni. „Părin­ Dumnezeu şi publicat în 2015 la Editura Semne. Marele îndrumător tele, în loc să se supună şi să sprijine efortul Acest literat şi om politic „liberal din tată­n fiu”, a apreciat calităţile autorităţilor de îndoctrinare a oamenilor, avea „coleg” cu Părintele în detenţie, la canal, încheie studentului său şi curajul să afirme că nu Marx este învăţătorul, astfel prefaţa cu care a înnobilat această lucrare: l­a propus pentru o ci Iisus Christos. /…/ Era de la sine înţeles „Mi­a fost dat să­i fiu contemporan, să­l cunosc, bursă în Germania, că trebuia învăţat minte.” Un asemenea om să­l ştiu şi să­i preţuiesc neţărmurita Lui [cu majus­ la terminarea nu putea scăpa Securităţii şi, în 1952, e culă în text] vrednicie şi dragoste faţă de oameni, studiilor. Cum arestat a doua oară. „Prima dată, fusese în cunoscuţi sau necunoscuţi şi, mai ales, slăvirea România era în 1949, pentru că nu­l denunţase pe liderul şi credinţa în Dumnezeu la care mă închin şi­L rog război, tânărul liberal Victor Nicolau, pe care­l ascundeau să aşeze pe cuviosul şi prea bunul Părinte Galeriu Galeriu a consi­ socrii acestuia.” (Cf. Jurnalul Naţional, luni, 5 de­a dreapta Sa.” derat însă că e apr. 2004, p. 24, în interviul luat lui Rodion şi Constantin Galeriu, viitorul Părinte, s­a născut datoria lui să­şi lui Cristian, de Andreea Caşcaval.) În ziarul la 21 noiembrie 1918 în comuna Răcătău­Răzeşi satisfacă stagiul Lumina (vineri, 26 aprilie 2013), Adrian Nicolae din judeţul Bacău, într­o familie de ţărani. Mama sa militar, să­şi Petcu menţionează că, în 1949, Părintele era ştiutoare de carte şi le povestea copiilor din cele slujească ţara. a fost condamnat la trei luni închisoare. citite în abecedarele şi cărţile lui Creangă, basme Cu facultatea termi­ „Din acest motiv, Securitatea şi autorităţile cu Feţi­Frumoşi, cu zmei şi zâne. În acei ani fragezi nată şi datoria de s­au confruntat cu protestele credincioşilor a început îndumnezeirea copilului: la rugăciuni s­a ostaş încheiată, de la «Sfântul Vasile», la care s­au adăugat adăugat mirajul basmelor, care a făcut loc magiei intenţiona să şi alţii. Într­o notă a Securităţii se arăta cum adevărurilor tainice dezvăluite de călugării pelerini renunţe la viaţa de s­a produs o stare de spirit agitată în rândul de la mănăstirile nemţene, care poposeau în casele mirean şi să intre în mănăstire, să­şi continue credincioşilor… iniţial prin comentarii că preotul familiei Galeriu. Lumea fantastică şi cea sfântă preocupările pentru ascetică şi mistică. Tatăl său, ar fi fost arestat şi depus la penitenciar din cauza s­au îngemănat în gândirea şi simţirea sa. Această răzeş din neam în neam, n­a fost de acord şi, predicilor sale religioase. Această stare de spirit – îngemănare „a rodit mai târziu în predicile sale care­i pe vremea aceea, copii, chiar cu învăţătură înaltă, se continua în document – s­a produs în rândul vor uimi, deopotrivă, atât pe oamenii simpli, cât şi ascultau de părinţi, mai ales de tată. Acesta i­a spus: credincioşilor din regiune, care în mod obişnuit pe cărturari. Părintele însuşi spunea am prins şi „Nu, băiete, nu vei intra la mănăstire. Te vei căsători veneau în fiecare duminică să asculte predicile eu îndemânare şi tâlc de la mama. Muiat în credinţă şi vei face copii, pentru a duce mai departe numele acestuia. Păstoriţii Părintelui, dar şi alţi preoţi, au şi în tradiţia neamului, sufletul său s­a alcătuit din Galeriu” şi Constantin s­a supus, viitorul preot întocmit un memoriu cu semnături pe care l­au acelaşi aluat cu al strămoşilor săi răzeşi – simplu urmându­şi destinul. înaintat autorităţilor. În consecinţă, cei din Securitate şi neprefăcut, trainic şi smerit.” (Cf. Cristian Curte, propuneau sancţionarea preoţilor de către autorităţile „Mari duhovnici – Părintele Galeriu – predicatorul bisericeşti şi ducerea unei munci de lămurire în a Biserica Zlătari slujea Părintele Toma de foc”, Formula As, 2012.) Chiricuţă, iar viitorul Preot Constantin era rândul credincioşilor.” Totuşi, Părintele n­a fost cântăreţ. În casa familiei Oprişan, rudă eliberat decât la termen, adică după trei luni. În rmează şcoala primară în comuna natală, L acelaşi articol, autorul consemnează faptul că cu Părintele, a cunoscut­o pe Argentina, de 18 ani, apoi Seminarul „Sfântul Gheorghe” de la absolventă a Institutului „Elena Doamna”, cu baca­ Părintele a fost arestat, ca şi Mircea Ionescu­Quintus, URoman, între anii 1930­1939. Odată întrat laureatul abia luat. Aflăm, din destăinuirile prezviterei în „celebra noapte a Adormirii Maicii Domnului, acu­ în adolescenţă, i se deschide mintea, e primitoare, Argentina Galeriu, în interviul realizat de Augustin zat de activitate depusă în PNL­Bejan, ca membru caută febril răspunsuri la întrebări pe care singur şi le Păunoiu, publicat în ziarul Lumina, de marţi, 18 al delegaţiei permanente în anul 1946 /…/ şi a primit pune. Îl preocupau nu numai disciplinele de studiu din august 2009, pp. 8­9: „S­au făcut prezentările, o detenţie administrativă de 60 de luni de muncă domeniul teologiei, îl atrăgeau şi ştiinţele exacte, pe arătând scopul pentru care venisem, iar eu, când obligatorie”. Iată şi destăinuirea lui Mircea Ionescu­ care le considera „ferestre ale creaţiei deschise spre am auzit, am roşit până în vârful urechilor. Mi­a fost Quintus: „Îl ştiam şi­l cunoşteam ca slujitor al bisericii infinitul tainelor dumnezeieşti”. Această chemare spre ruşine pentru o asemenea menire de a cunoaşte un «Sfântul Vasile» din oraşul nostru, lăcaş în care tot ce înseamnă cunoaştere, dublată de o inteligenţă viitor preot şi de a face o căsătorie pe viaţă slujind lui strângea numeroşi credincioşi cu sfaturile şi predicile ascuţită şi de o sârguinţă fără odihnă, va duce spre Dumnezeu cu cinste şi corectitudine. /…/ Avea ochii sale. /…/ Ne­am reîntâlnit în noaptea de spaimă a o deschidere spirituală spre tot ce înseamnă univers strălucitori şi un glas care te atrăgea. Simţeai nevoia Sfintei Marii din 1952, la Penitenciarul de pe strada uman, rar întâlnită la orice categorie de intelectuali. să stai lângă el şi să­l asculţi.” Şi tânăra a stat lângă Rudului, împreună cu un mare număr de deţinuţi Uriaşul duhovnic din anii plini de rod ai maturităţii el şi l­a ascultat întreaga viaţă, devenind preoteasă, politici, toţi aceştia, buimăciţi şi treziţi din somn, care începe să crească încă din anii aceştia de seminar. la doar o săptămână de la această întâlnire. nu ştiau ce şi de ce li se întâmplă. Îmi amintesc şi A înţeles un adevăr pe care puţini îl conştientizează: Părintele Constantin a slujit la bisericuţa de la acum [28 sept. 2015] calmul şi seninătatea Părintelui cunoaşterea nu e mărginită de gândire şi nu se Podu Văleni, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Galeriu, dătătoare de linişte, încredere şi speranţe opreşte îngheţată la un şir de raţionamente reci. Gavril, toamna, şi Izvorul Tămăduirii (prima vineri celor din jur. După zile şi nopţi în care eram supuşi E mai degrabă vedere interioară, împărtăşire de după Paşti), timp de patru ani, bucurându­se de unui inuman regim de izolare şi înfometare, fără har. „Darul lui Dumnezeu”, spunea Părintele în 2002, naşterea primilor doi copii – Narcis şi Rodion. Ca asistenţă medicală măcar celor bătrâni, ne târam ca citându­l pe Sfântul Grigorie Palama, „sunt ochi preot cu har, s­a făcut cunoscut în comunele vecine nişte umbre, sprijiniţi doar de îndemnurile şi predicile duhovniceşti cu care poţi privi întregul univers.” şi oamenii veneau la slujbele lui la Maslu, la Sfânta numeroşilor preoţi aflaţi alături de Părintele Galeriu, Şi aceşti ochi i s­au deschis de timpuriu. Liturghie, ascultându­l cu bucurie cum vorbeşte. Viaţa în pătimire cu noi.” (Cf. Formula As, 2012.) n­a fost uşoară, că erau ani de război şi de secetă, A urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti, dar oamenii, în special bătrânele veneau şi le adu­ celaşi ziarist Adrian Nicolae Petcu, pe care a absolvit­o în 1942, unde a avut şansa ceau „lapte proaspăt, câte un puişor făcut la cuptor, adaugă: „Începând cu 16 ianuarie 1953 să studieze cu Mitropolitul martir Irineu Mihălcescu o pâine caldă… ca să nu ducă lipsă părinţelul lor”. Aa prestat muncă obligatorie la colonia (1874­1948), înlăturat din scaun şi apoi ucis de După cei patru ani, datorită studiilor şi harului său, Peninsula Valea Neagră de la canal, apoi din 13 odioasa putere comunistă de dinainte de 1950, cu a fost numit la Ploieşti, la Biserica „Sfântul Vasile”, octombrie acelaşi an a fost mutat la centrul de triere Theodor M. Popescu (1839­1973), închis de acelaşi în 1947. Aici şi­a îndeplinit menirea, cu totală dăruire Văcăreşti de la Bucureşti. Totuşi, a fost eliberat la regim, între 1959­1964. Întâlnirea providenţială a fost şi sacrificii, timp de 26 de ani, devenind un simbol 23 octombrie acelaşi an, revenind în mijlocul familiei cea cu Nichifor Crainic (pseudonimul lui Ion Dobre, al credinţei ortodoxe în oraşul reşedinţă de regiune şi al păstoriţilor săi de la Biserica «Sfântul Vasile 1889­1972), profesor la aceleaşi facultăţi din şi apoi de judeţ, Părinte Duhovnic şi Propovăduitor cel Mare» din Ploieşti.” Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 19 Curtea de la Argeş

In memoriam n toată această perioadă, în care soţia a hotărâseră ca trupul celui decedat la 13 decembrie Gheorghe – ocrotitorul Bucureştiului. Înainte de a fi rămas singură, cu patru copii, fără niciun fel de 1983 să rămână la morgă până va fi depus la coborât în mormântul din curtea Sfintei Biserici, deşi Îvenit, enoriaşii, mai ales sătenii din împrejurimi, Uniunea Scriitorilor. Părintele Galeriu, cu acelaşi era senin, soarele s­a înconjurat de un cerc straniu, precum şi preoţii slujitori la biserica la care slujea curaj cu care pe vremea lui Gheorghiu­Dej cununa ca un curcubeu, vestind plecarea din lumea aceasta Părintele, au ajutat familia rămasă fără sprijin cu cele şi boteza în secret, s­a dus la Spitalul de Urgenţă a unuia dăruit cu Duhul Sfânt. De acest curcubeu necesare traiului. La mănăstiri se făceau slujbe la şi l­a luat, ducându­l la Biserica „Sfântul Silvestru”, aminteşte şi ziarista Mariana Georgescu în revista care toată lumea se aşeza în genunchi şi se ruga unde a fost privegheat creştineşte. Foişorul de Foc (sept. 2010, p. 13): imaginea lui pentru punerea în libertate a Părintelui Galeriu. În interviul luat de Augustin Păunoiu (Lumina, „a rămas adânc întipărită în memoria miilor de creştini Şi a fost eliberat înainte de termen. 18 aug. 2009, pp. 8­9), la întrebarea „Cum era veniţi să­şi ia rămas bun de la unul dintre cei mai În legătură cu această eliberare, e important să slujirea înainte de '89?”, Părintele Profesor Nicolae de seamă predicatori ortodocşi români din secolul notăm din interviul la care ne­am referit: „L­a scăpat Bordaşiu, care a slujit aproape 40 de ani în aceeaşi al XX­lea.” Gala Galaction care i­a scris lui Petru Groza cam aşa: biserică cu Părintele Galeriu, spune, printre altele: Dragă Petrică, mă grăbesc. Adică Gala era bătrân şi „Pot spune că faima pe care a câştigat­o Părintele onstantin Galeriu, acest PĂRINTE – se temea să nu moară până nu­l ştia pe tata liber.” Galeriu a fost mai mare înainte de Revoluţie. Fiindcă pentru românul ortodox, acest cuvânt, În perioada care a urmat, Părintele a reuşit ştia să vorbească atât de frumos încât sufletul însetat adresat părintelui care i­a dat viaţă şi să­şi construiască o casă. Cum a reuşit acest lucru al credincioşilor de toate nivelurile, de la oamenii cei C Părintelui care i­a întărit, în suflet, credinţa, are aflăm de la Doamna Preoteasă Argentina: „Când mai simpli până la filosofi ca Mihai Şora, toţi veneau valoarea de cuvânt sacru – s­a născut cu o lună şi credincioşii săi au aflat că Părintele a fost „niţel” înainte de 1 Decembrie 1918, anunţând, eliberat, au început să se scurgă către biserică. parcă, Marea Unire şi reînvierea noastră în Biblia Erau aşa de bucuroşi că scăpase cu viaţă încât Neamului, astfel încât, la Centenarul împlinit, s­au hotărât să­i ridice o casă. Au pus umărul condeiul a consemnat cu dăruire: şi în câteva luni i­au ridicat­o. Au făcut­o chiar De Centenar s­au pus la porţi în curtea bisericii, să­l ştie apărat de cruce Drapele sfinte­ntru cinstire: şi altar.” Christos a înviat din morţi! Predicile, ascultate cu ochii pe faţa lui Românii­nvie prin Unire. slăbită, erau cuvinte de slavă adresate lui Această personalitate de frunte a Bisericii Dumnezeu, dar şi rugi fierbinţi, apoi rămânea noastre a avut înţelegerea teologică a naţionalului, să spovedească, să dea sfaturi, să cânte cu după cum subliniază Răzvan Codrescu în interviul cei prezenţi cântece care treceau prin inimile pline de lumina credinţei. Îmi amintesc titlurile pe care i l­a luat în septembrie 1999, publicat unor melodii care mi­au rămas în suflet şi în în Ziua şi republicat în Certitudinea nr. 26, 2018. memorie: Un lung tren ne pare viaţa, Păstorul Deşi un articol nu ne permite să ne mai extindem, blând, 'Naintea ta, Iisus iubit, Cruce sfântă redăm câteva rânduri din acest interviu cu adânci părăsită ş.a. La spovedanie, omul se destăi­ semnificaţii, care poate fi considerat „testament nuieşte nu numai preotului, ci şi sieşi, deschide solemn”, lăsat de cel mai mare predicator român drumul spre sine, să­şi conştientizeze greşelile al secolului XX: „Specificul naţional, toate deter­ şi să se îndrepte, să simtă o uşurare. Zi şi minaţiile care ţin de o anumită fiinţă naţională, noapte era la dispoziţia credincioşilor, mai mult decât şi se apropiau de Părintele Galeriu cu sfiala uceni­ nu sunt ceva inventat – nici interesat, nici dezin­ un doctor. Era, de fapt, doctor al sufletelor, al celor cului care îşi caută omul de care să se sprijine în teresat – ci ceva DAT, concret, obiectiv”, „neamurile în necaz sau în cumpănă, al deznădăjduiţilor, al deruta lui spirituală şi sufletească. Aborda tot ceea ce sunt legate de o tradiţie proprie, care se reflectă celor care voiau să le binecuvânteze o reuşită, un Evanghelia îi punea în faţă ca necesar să fie explicat în specificul lor, şi individual, şi comunitar”. „Întrucât eveniment etc. Câte cununii a oficiat pe ascuns, câţi oamenilor. Predicile lui, aşa cum ştiu toţi cei care l­au nu există umanitate pură, necondiţionată, ci numai copii a botezat cu fereală, numai Dumnezeu şi mulţi ascultat, cuprindeau, toate domeniile posibile, /…/ umanitate întrupată în naţiuni, răspunsurile sunt credincioşi ştiu şi astăzi! În acelaşi timp, Părintele, încât cuvântul lui era plin de erudiţie, de adevăr, de diferite, chiar dacă esenţial convergente.” „În dreapta care ne spunea adesea că „omul nu e făcut numai iubire, de cele mai simple lucruri pentru a fi înţelese credinţă, cerul şi pământul comunică prin iconomia din carne, ci şi din suflet ca să iubească şi din minte şi însuşite de oricine le asculta.” şi din cer, şi de pe pământ.” „Tradiţia vie trebuie ca să judece”, acumula har şi cunoştinţe noi. În 1973 Sub titlul „Vuietul Duhului”, Cristian Curte consem­ recuperată şi reasumată.” „Când s­au aşezat pe susţine examenul şi obţine titlul de doctor în Teologie nează, pe internet, rânduri apărute în Formula As din aici şi s­au creştinat slavii, noi aveam deja o tradiţie cu teza Jertfă şi răscumpărare – „O lucrare de 2012, cu mărturii ale Doamnei Argentina: într­una din creştină venerabilă, adăpată la izvoarele bizantine.” dogmatică unanim apreciată în mediul academic zile, pe când se întorcea din oraş, s­a întâlnit cu un În noiembrie, 2018, cu ocazia împlinirii a 100 al Bisericii.” (Pr. Dr. Nicolae Cojocaru, Evocare, om sărman pe care l­a binecuvântat şi i­a dat câţiva de ani de la naştere, s­a organizat Simpozionul 13 aug. 2014) bănuţi; văzându­l desculţ, Părintele s­a descălţat Internaţional Părintele Profesor Constantin Galeriu – Odată cu faima Bisericii „Sfântul Vasile” datorită şi l­a încălţat pe necăjit. „Apoi s­a întors acasă în predicator harismatic şi preot misionar, la Facultatea slujbelor sale, creşte şi renumele său. Vestea şosete, senin de parcă ar fi umblat toată viaţa fără de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din predicilor sale, râvna cu care­l slujeşte pe Dumnezeu nimic în picioare”. Bucureşti, la care au participat preoţi, profesori sunt cunoscute şi apreciate de mai marii Bisericii români şi străini, scriitori, oameni de cultură din Române, care hotărăsc să­l transfere la Bucureşti, boala nu iartă um, la o anumită vârstă, România, precum şi studenţi ai Facultăţii de Teologie. la Institutul Teologic Universitar (1973­1974). Apoi pe nimeni, şi Părintele a căzut la pat, Impresionant a fost cuvântul Preafericitului Părinte Părintele susţine concursul de lector universitar la cu neputinţe care nu­i permiteau să C Patriarh Daniel, din care selectăm câteva fraze drept acelaşi institut şi i se încredinţează cursul de Teologie se deplaseze. Dar mintea i­a rămas lucidă şi inima încheiere a acestui articol scris mai mult cu sufletul, fundamentală şi Istoria religiilor. Patriarhul Justinian plină de credinţă. Suferinţa sa cea mai mare era că are în vedere talentul său de predicator şi­l propune nu mai poate să slujească. Ştiind acest lucru, Sorin cu lumina lui Dumnezeu pe care mi­a insuflat­o în să susţină concursul de profesor, funcţie îndeplinită Dumitrescu a făcut un gest care a uimit lumea: la copilărie şi adolescenţă acest vindecător de suflete. între 1977­1991, la disciplina Omiletică şi Catehetică sfârşitul lui iulie 2003, când la biserică s­au primit „Personalitatea sa dinamică şi duhovnicească, – profil pe care l­a ilustrat cu dăruire în toată cariera moaştele Sfântului Silvestru şi când avea loc o slujbă fervoarea credinţei şi dragostea sa pentru Ortodoxie sa de cadru didactic universitar. Din 1992 ocupă deosebită la care participa Preafericitul Patriarh şi pentru poporul român trebuie cunoscute şi preţuite, funcţia de profesor universitar consultant. Îndeplineşte Teoctist, alături de care s­a aflat şi Părintele fiind expresia bucuriei unui misionar mărturisitor al şi funcţia de profesor la Universitatea din Târgovişte, Arhimandrit Grigore Băbuş şi mulţi preoţi, Sorin Jertfei şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. (subl. în predând Teologie dogmatică, precum şi la Facultatea Dumitrescu l­a adus pe targă, pe uşa de la Sfântul text) Părintele Galeriu punea des accentul pe Înviere, de Drept a Universităţii Ecologice din Bucureşti altar. A fost invitat să rostească şi Sfinţia Sa un ca viaţă nouă în Hristos, tocmai pentru că a învăţat predând Istoria şi Filosofia religiilor. ecfonis [formula de încheiere a unei rugăciuni] şi din Sfânta Evanghelie, din scrierile Părinţilor Bisericii La 1 ianuarie 1990 a fost numit vicar al Arhiepis­ Părintele a reuşit acest lucru. Faptul că a fost adus şi din experienţa sfinţilor că învierea ca dar se copiei Bucureştilor. în Sfânta Biserică la o slujbă specială, i­a impresionat primeşte prin credinţă şi pregătire spirituală, nu pe credincioşi şi clerici. doar se aşteaptă. Întreaga slujire pastoral­misionară redincioşii din Bucureşti îl ştiu drept Dar, şi la Părintele Galeriu, ca la toţi muritorii, a Părintelui Galeriu rămâne pentru noi ca o făclie Părintele Galeriu de la Biserica „Sfântul după mari suferinţe, a sosit momentul să părăsească de Paşti, care ne ajută să înţelegem mai bine taina CSilvestru”, unde a slujit începând cu 1975, această lume şi să se mute la Domnul, la 85 de şi bucuria învierii sufletului din moartea pricinuită parohie de care şi­a legat numele definitiv. Acumu­ ani neîmpliniţi: s­a stins pe 10 august 2003. La de păcat, dar şi a pregătirii omului pentru învierea lările spirituale, titlurile ştiinţifice şi didactice, studiile înmormântarea lui din ziua de 13 august 2003 trupului (subl. în text), la venirea întru slavă teologice, harul de duhovnic şi predicator, prezenţa au venit mii de oameni, de la preşedinte de stat a lui Hristos, la sfârşitul veacurilor.” în activităţile publice au fost realizări din anii în care şi până la ţiganii umili care veneau să­i ceară ajutor a slujit la Biserica „Sfântul Silvestru”. şi binecuvântare. O prietenă a familiei mele, Dumitra ărinte Galeriu, binecuvântaţi­mă ca să A fost duhovnicul poetului Ioan Alexandru, cel ce Căpriţă, femeie credincioasă, mamă exemplară, mă pot ruga pentru Preacucernicia Voastră îşi doarme somnul întru Domnul în curtea Mănăstirii care a ţinut să­i aducă Părintelui ultimul omagiu, ca Dumnezeu să vă ierte toate greşelile Nicula din judeţul Cluj, şi al lui Sorin Dumitrescu. Din ne­a mărturisit cum credincioşii stăteau la priveghi, P de voie şi fără de voie şi cu Drepţii bine­plăcuţi Lui acelaşi Jurnal Naţional (5 apr. 2004), aflăm de gestul ore întregi, ca la închinarea la moaştele Sfintei să vă aşeze. Rugaţi­vă neîncetat pentru neamul său pios faţă de Nichita Stănescu. Autorităţile statului Paraschiva – ocrotitoarea Iaşului, sau la ale Sfântului românesc, pentru ţara noastră sfântă – România. 20 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş 8 Podul de reviste Deşteptatea prin datină De vorbă cu Ion Hadârcă Eugenia BULAT ncerc o tulburare cu eticheta „sânki kulakov” (fecioraşi de culaci), Ion Dumeniuk, Nicolae Mătcaş, Constantin Tănase, aparte, gândindu­mă în celebrul proces Vasile Vâşcu! Vasile Bahnaru; economiştii Sergiu Chircă, Petru Îcă vorbesc cu primul Aşadar, să recapitulăm… În urma tragicului Soltan, Silvestru Maximilian, Mihai Patraş ş.a., preşedinte al Frontului accident al poetului Pavel Boţu, scriitorii cer convo­ cărora li se alătură jurişti, ziarişti, pedagogi, muncitori, Popular din Moldova – carea unui Congres extraordinar, iar CC­ul interzice plugari şi, treptat, se formează Fluviul! care s­a smuls, acum 30 de ani, din îmbrăţişarea cu niet, niet, niet. Până la urmă, se acceptă o Imperiului Rus. Dar, s­o luăm cătinel. Adunare generală (18­19 mai 1987), aşa­zisa – Lucrurile erau mai complexe, evident, de cât „Noapte furtunoasă”, unde vechea metodă partinică, le putea vedea şi pricepe un tânăr intelectual de la – Dragă domnule Ion Hadârcă, atunci când de numire a şefilor, este huiduită şi se acordă „vot ţară. Cum urmăream, totuşi, în mare, evenimentele, mă gândesc la începuturile Mişcării de Eliberare de blam” partidului comuneacilor. Grupul de iniţiativă ştiu că evenimentele au pornit în trombă şi cu forme Naţională, îmi amintesc mereu de poezia regretatului pentru adunarea semnăturilor şi transmiterea reperabile pentru întreaga populaţie atunci când s­a Ion Vatamanu Ce vor scriitorii, lucrare care a fixat, clandestină, prin Valeriu Matei, aflat la Moscova, auzit de scrisoarea celor 66 de intelectuali, publicată precum într­un certificat de naştere, părinţii con­ a Adresării către forurile centrale era constituit din în Învăţământul public. Ne puteţi descrie mai detaliat ceptuali ai Renaşterii în încercarea lor de a explica Nicolae Esinencu, Andrei Strâmbeanu, Al. Brodski, acest context şi eventual spune dacă, pe atunci, poporului pericolul de moarte în care se află, în care aveaţi deja ceva contacte cu raionul Călăraşi, ne aflam cu toţii. în care aţi candidat în 1989, în primele alegeri, Aţi putea schiţa un parcurs, arătând cum a fost parţial democratice, pentru Congresul Deputaţilor posibil ca, de la o mână de oameni care recitau URSS? poezii lângă bustul lui Mihai Eminescu, să se ajungă – În baza cerinţelor Programului US, se la urcarea pe baricade a unei întregi republici? instituie Comisia interdepartamentală pentru – Mulţumesc pentru invitaţie la dialog, dragă studierea istoriei şi problemele dezvoltării limbii colegă de luptă şi de suferinţă, Eugenia Bulat. moldoveneşti. Între timp, colportorul Al. Jucenko Recunosc, însă, că mă aflu în faţa uneia dintre cele părăseşte funcţia­cheie de preşedinte al Aca­ mai mari provocări – plonjarea în abisul Memoriei şi demiei şi pleacă din republică. Este retras şi nu ştiu cum şi cu ce vom ieşi din această vâltoare… „vătaful” comuniştilor, Victor Smirnov, şi scriitorii Memoria – acest scrin negru din zestrea se pregătesc să­şi verse „năduful” la cea de­a străbunicii – nu are nici lacăt, nici zăvor şi nici cheie. XIX­a Conferinţă a PCUS, convocată de Mihail Are deasupra, sus, până sub grinda Casei Mari, Gorbaciov pentru vara lui 1988. Însă CC­ul mai un munte de urzeli drept moştenire. Peste grele pune o piedică, declarând nelegitimă alegerea covoarele anilor, scoarţele anotimpurilor se aştern. delegaţilor Dumitru Matcovschi şi Ion Hadârcă Ca şi lăicerele drumurilor­cărărilor noastre bătute, iar la această conferinţă. Şi atunci, la 3 iunie 1988, peste ele – pânzele­prosoape albe ale zilelor ghilite în deja celebra Sală Mare a US din Chişinău, în apele repezi­curgătoare şi multe­multe vrafuri de este convocată o altă întrunire a intelectualităţii perne cu iluzii penite din pasărea nemaiîntâlnită… neîmpăcate şi, la propunerea lui Andrei Vartic, N­am reuşit şi nici n­am îndrăznit în copilărie să revenit de curând din republicile baltice, în baza ridic capacul greu al scrinului adăpostit sub icoană. Haralambie Moraru, Serafim Saka ş.a. În funcţiile­ proiectului de Declaraţie pregătit de mine pentru Nici acum, sub povara anilor, nu cred să­i ridic cheie sunt aleşi Ion C. Ciobanu, prim­secretar, Iurie Conferinţa a XIX­a, se constituie Mişcarea Demo­ carapacea aproape etanşă. Ştiu că zac în adâncu­i Grecov (redactor­şef al revistei Kodrî), Dumitru cratică pentru susţinerea restructurării. alese comori, chipuri dragi şi fapte de preţ, dar şi Matcovschi (redactor­şef al revistei Nistru, ulterior, Celebra Scrisoare a celor 66 de intelectuali multă zădărnicie, bibelouri inutile, acte şi bancnote Basarabia) şi Nicolae Dabija (redactor­şef al săptă­ publicată în ziarul Învăţământul public (17 septem­ devalorizate ale unor mari capitaluri, în care am mânalului Literatura şi arta). Caz unic de revoltă şi brie), condus de neînfricatul Anton Grăjdieru, apoi, investit sub garanţia vântoaselor. Deh, văd că unii îşi frondă în tot spaţiul ex­sovietic. De aici încolo, începe în replică, „anti­celebrele” Teze ale CC al PC­ului încropesc memorii lustruite mai mult din vane orgolii. lupta deschisă. În toamna aceluiaşi an, subsemnatul Să afirmăm restructurarea prin fapte concrete, din Într­o recentă conferinţă academică, am prezentat prezintă Plenarei Uniunii Scriitorilor (30 oct.) raportul 17 noiembrie 1988, teze care, de fapt, au stârnit un Jurnalul inedit al lui Nicolae Iorga, care jurnal, Rolul şi misiunea scriitorului…, în care, cu toate nou val de scrisori, proteste, atitudini – marchează adăugat la Memoriile dumisale, realizează un tablou elogiile inerente aduse perestroikăi gorbacioviste, alte jaloane istorice, de care trebuie să ţinem cont magistral al României interbelice – efort de dăruire se pun problemele lichidării „petelor albe” din istoria în analiza faptelor acelei perioade. şi de oglindire în apele repezi ale Letei. Noi suntem noastră, rostirii adevărului despre limba şi identitatea din altă epocă. Sub sovietici era riscant să­ţi ţii naţională, restituirii şi reabilitării moştenirii literare ouă detalii importante mai sunt de relevat jurnale. Experienţa scriitorului Alexei Marinat, con­ şi culturale a lui Constantin Stere, Nicolae Costenco, aici. În semn de protest împotriva Tezelor, damnat la ani grei de puşcărie pentru că ţinea un Petru Ştefănucă, Nicolae Ţurcanu ş.a. este anunţată prima grevă studenţească jurnal studenţesc, este ilustrativă în acest sens. Nu D a nou­constituitei Ligi studenţeşti de la Universitatea ne­a servit nici tradiţia, nici rigoarea colecţiei docu­ egretatul Valentin Mândâcanu, autorul de Stat din Moldova, se iniţiază un marş pe străzile mentare, nici in­disciplina scrisului, mai ales pentru revoluţionarului eseu Veşmântul fiinţei capitalei. Participanţii sunt bătuţi de miliţia sovietică, o perioadă de frământări extreme, când nici zile, nici noastre (Nistru, nr. 4, 1988), avea să între alţii – studenta Liliana Niculăescu şi, la întrunirea nopţi, nici casă, nici masă de scris nu prea am avut. R recunoască faptul că fără acel raport, nici eseul lor de la Teatrul de vară, la 20 noiembrie 1988 (de Deci, aceasta mi­i starea. Stau umil în faţa domniei sale „n­ar fi fost cu putinţă”. Anume acea fapt, primul Cenaclu protestatar!), sunt invitat să Monstrului Memoriei, indolent, vorace şi de Plenară elabora, pentru prima dată, un amplu citesc, întru susţinere, poemul Gaudeamus­99, apoi, nestăpânit. Acestea fiind spuse, la drum! Program istorico­literar şi socio­politic coerent, care în contextul Zilelor Druţiene, la o altă Plenară festivă şi­a găsit deplina reflectare în ulterioarele noastre a US, consacrată aniversării omagiatului, primesc că voi aplica în cele ubliniez din start acţiuni de Renaştere şi de ieşire din „epoca stagnării” o depeşă de la Gheorghe Spinei, ulterior ministrul evocate o altă grilă de interpretare, fără sau, cum zice undeva Andrei Lupan, din „mocirla Muncii, în care mi se relatează despre întrunirea a fi suspectat de tentaţia de a demola S fără fund a republicii”. secretă de la CC, cu indicaţii pentru desfăşurarea niscaiva monumente de mucava. (Nu­i în stilul meu Însă nu doar limba a fost preocuparea de atunci adunărilor colectivelor de muncă pentru susţinerea şi nici nu cred că m­ar onora deschiderea unor astfel a scriitorilor. Aş zice chiar că în jurul Limbii – axul Tezelor, care debitau enormităţi împotriva trecerii de fronturi.) întemeietor al fiinţei naţionale – s­au ţesut toate la grafia latină, întrunire în cadrul căreia se ironiza Fiind în toată această perioadă fierbinte a anilor celelalte probleme, la fel de vitale pentru existenţa adunarea „prea multor cuşme româneşti” la mitin­ 1987­1991 în miezul (în gura) cuptorului politic, cred noastră. că am tot dreptul să­mi asum, hai să­i zicem, un gurile noastre. Lucrările Plenarei au fost sistate. O adevărată bombă cu ceas „deşteptător” a fost Druţă nu mi­a mai oferit cuvântul la serata oficială, punct de vedere pe cât este posibil mai apropiat publicarea în presa centrală a eseului lui Ion Druţă evenimentelor consumate atunci. Providenţialmente, deşi figuram în program, iar Moscova a reacţionat despre „ecologia sufletului” – Pământul, apa şi trimiţând aici o comisie specială, care mi­a analizat scriitorii au fost cei care, primii, au bătut clopotele. virgulele (iulie­august 1987!). O mână frăţească Ş­apoi cine alţii, dacă nu scriitorii să fie cei care poemul tradus în rusă în care ceream, chipurile, ne întinde şi Carolina Kojevnikova, publicând în arderea Tezelor. S­a convocat şi un Soviet al ar sări în ajutorul sanctissimei Maici a fiinţei noastre Literaturnaia Gazeta eseul Durerea pământului (iulie naţionale, atunci când ea este alungată din grădiniţe stareişinilor (greilor) la CC care cerea cea mai 1987). Se angajează în luptă Gheorghe Malarciuc, aspră pedeapsă pentru mine! şi şcoli în chilii de maici şi la înşirat tutunul? Întreg corespondentul special al LG pentru Moldova, imperiul vuieşte de adevărurile dezlănţuite despre Astfel, „s­a călit oţelul” anilor '87­'88, din aceste ecologiştii Ion Dediu, Alecu Reniţă şi Al. Sefer, zbateri, pe aceste temelii conceptuale de trezire crimele staliniste, deportări, foamete, ocupaţie, Gulag, scriitorul Serafim Saka (Tragic aerostat); intervin a conştiinţei naţionale s­a constituit şi mişcarea ce­ jertfele poloneze de la Katân, ruşii ne scriu despre întru salvarea Saharnei Andrei Lupan şi Vera Verina; naclieră – produs firesc al tradiţiei scriitoriceşti prin calvarul moldovenilor (romanul Stuk v dveri/ O bătaie împotriva falsificării istoriei se pronunţă istoricii Ion cenaclurile Mioriţa, Dialog, Luceafărul, care au în uşă), iar în fericitul laborator experimental, zis Buga, Alexandru Moşanu, Ion Ţurcanu, Gheorghe funcţionat mai curajos sau mai târâş­grăpiş, în toată RSSM, satrapul Victor Smirnov şi preşedintele Cojocaru, Pavel Parasca ş.a.; tot mai demn răsună perioada premergătoare. Academiei, Al. Jucenko, caută să ne închidă gura glasul filologilor Silviu Berejan, Valentin Mândâcanu, Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 21 Curtea de la Argeş

Podul de reviste dată cu constituirea Cenaclului Alexie Juriştilor – totul s­a pus în mişcare, mobilizându­se prevenit autorităţile că, dacă iese măcar un grupuscul Mateevici, la 15 ianuarie 1989, pe Aleea şi orientându­se într­o singură direcţie, într­un singur în strada 28 iunie (acum, Veronica Micle), vor suporta OClasicilor, de ziua naşterii şi sub protecţia avânt. Prima jumătate a anului a fost o continuă consecinţele. Şi n­au ieşit. În schimb, Frontul Popular privirii poetului naţional Mihai Eminescu, se încheie primăvară a trezirii la viaţă. a convocat în piaţă un miting de doliu. Pentru în mare procesul de constituire a amplei mişcări ilustrare, reproduc aici un fragment din scenariul cenacliere, care a asigurat amploarea şi ireversi­ – Colosul PC, al întregii nomenclaturi comuniste păstrat în arhiva personală: bilitatea mişcării de Renaştere Naţională, însufleţite din RSSM, era ca un zid de nepătruns şi se simţea în mod oracular de Sfânta Trinitate a numelor lui la fiece nivel. Este clar că dvs., de la nivelul la care Mitingul autorizat Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Alexie Mateevici. eraţi, v­aţi confruntat direct chiar la vârfurile lui cu din 25 iunie 1989, organizat de FPM. Anul 1989 debutează astfel în trombă şi, în tăişuri ascuţite. Noi, pe linia orizontală a întregii Chişinău, Piaţa Victoriei, orele 1.00 – 17.00 bună măsură, sub semnul alegerilor exponenţiale… republici, ne confruntam, la fel, cu acelaşi zid. Ştiu Alegerea căii de urmat, alegerea proiectelor de legi însă că tocmai pe acel segment de timp societatea I. Momente organizatorice: în privinţa limbii şi a grafiei, alegerea forţei politice de civilă, bine restructurată, aşa cum aţi spus, a făcut 1. Mitingul începe cu „Limba noastră” – alternativă la „nimicnicia” groasă din fruntea republicii corp comun cu liderii ei pentru a se revalorifica responsabil Sergiu Burcă. şi participarea la primele alegeri parţial democratice întreaga istorie mincinoasă cu care ne acoperiseră 2. La tribună – numai tricolorul cu panglică anunţate de Gorbaciov. ultimii 50 de ani, să creeze structuri de rezistenţă neagră. Chiar atunci, în miez de ghenar şi în plin proces şi de atac. Cum au evoluat lucrurile în continuare 3. După răsunarea „Limbii noastre”, la tribună apar de înaintare a candidaturilor în primul Congres al din perspectiva dvs., a unui om implicat atât Ion Hadârcă şi Gheorghe Ghimpu care vor conduce deputaţilor poporului din URSS, are loc întâlnirea de profund şi la nivel atât de înalt? Mitingul. mea directă cu grupurile de iniţiativă cenaclieră, – La 20 mai, în aceeaşi sală istorică a Uniunii 4. Responsabili de analiza scrisorilor – Ala din Nisporeni (Ion Bouroş, Ion Teleman, Victor Scriitorilor, în baza Mişcării democratice şi a celorlalte Mândâcanu, Iurie Plugaru şi Tudor Cernencu. Rusu, fraţii Adam, Maria Ciobanu, primarul 5. Responsabili de gardă – Gheorghe Constantin Oboroc ş.a.) şi cea din Călăraşi Mârzencu, Grigore Patraşcu, G. Suruceanu, (Sergiu Cojocaru, Ştefan Maimescu, Eugenia N. Scripnic, M. Banaga… Bulat, Daria Radu, Inga Druţă şi Victor Se asigură intrarea liberă către clădirea Buruiană, Nicolae Pârţac, locotenent­colonelul Consiliului de miniştri: Gheorghe Delejan, soţii Gheorghe şi Nadia De la tribună până la str. Puşkin – r­nul Pruteanu ş.a.). Ţin minte apoi şedinţa publică Ialoveni a Comisiei electorale pentru înregistrarea De la tribună până la str. Gogol – r­nele candidaţilor, la Casa de cultură din oraşul Străşeni, Călăraşi… Călăraşi. O sală arhiplină, prezidiu, flori, fanfară, (În total, 5 pagini de text, cu nume prosoape şi multă orbecăială prin necunoscut. şi subiecte concrete ale vorbitorilor.) Fără falsă modestie, platforma electorală a subsemnatului – cu ideea autonomiei pre completarea subiectului, economice faţă de centru, împroprietărirea reiau aici şi o depeşă, din 1990, ţăranilor, reabilitarea victimelor celor deportaţi, Sa unui cenaclist din Floreşti – Tudor adevărul despre foametea din '46, lichidarea Neculăiţă: „Dle Preşedinte, dacă FPM a proclamat „petelor albe” din istorie, învierea datinilor şi ziua de 28 iunie '90 zi de ocupaţie şi de doliu, din revenirea la credinţa creştină prin refacerea ce cauză M. Snegur, la sesiune, a respins acest bisericilor devastate de comunişti şi dreptul la lucru şi toţi deputaţii l­au susţinut? Asta a fost libera confesiune, au sunat ca un duş rece în făcut împotriva vrerii poporului…” sală, în contrasens cu bâlbâiala fără de sens a Pe lângă alt miting, cel de la 23 august, consa­ contracandidaţilor, printre care şi nomenclaturistul nuclee de susţinere, s­a convocat Primul Congres de crat celor 50 de ani de la semnarea odiosului pact Grigore Eremei, cel care a fost marele perdant. constituire a Frontului Popular din Moldova. Ţin minte sovieto­german, care a condus la declanşarea celui Aceştia, modeştii cenaclieri locali, mi­au fost apoi ca azi alerta kaghebiştilor care au alergat la US să de­Al Doilea Război Mondial şi la raptul Basarabiei, persoane de încredere în campania extenuantă, din ne spună că întrunirea este ilegală şi că urmează pe lângă convocarea Marii Adunări Naţionale de sat în sat, prin cele două raioane care au servit drept să ne risipim pe la casele noastre. Unii „patrioţi”, de la 27 august, moment de vârf în istoria Mişcării model de trezire şi de luptă deschisă pentru întreaga frică au şi luat­o la sănătoasa. Profitând de imunitate, de Eliberare Naţională, care necesită, probabil, republică! Două luni de campanie insomniacă au am pus atunci piciorul în prag şi am declarat că, în o rememorare aparte, ţin să mă opresc aici asupra făcut realmente cât două decenii de trezire din calitate de deputat al poporului din URSS, îmi asum unui alt eveniment cenaclier, mai puţin comentat somnul cel de moarte. Nişcani, Tuzara, Horodişte, întreaga responsabilitate pentru desfăşurarea acţiunii. de cronicarii timpului. Răciula, Rădeni, Hogineşti, Temeleuţi, Sipoteni, Aşa cum am făcut­o, de altfel, şi în cazul convocării La începutul lunii august am fost anunţat de Hirova, Susleni, Ţibirica şi, bineînţeles, stefaniana Marii Adunări Naţionale de la 27 august 1989… Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM (formula Bravicea – unul după altul satele călărăşene înviau Până atunci, însă, până la apariţia legislaţiei privind timpului) să conduc, în calitate de deputat al trezite de chemările Datinii, de un minunat cor trecerea la grafia latină, semnalez apariţia primelor poporului, Comisia de anchetă privind agresarea bărbătesc şi de tot mai încrezătoarele feţe bise­ publicaţii în grafie latină: Glasul Naţiunii, sub fizică de către miliţia sovietică a membrilor cenaclului riceşti… Mai ales, mi s­a întipărit în memorie conducerea Leonidei Lari, Literatura şi arta, dirijată întâlnirea de la Sadova, cu o sală rece şi mahmură, de Nicolae Dabija, şi ziarul FPM, Deşteptarea. Însă muzical­literar Vatra din Bender (Tighina). Împreună dirijată de „clanul Aghenie”, şi cu vocea înaltă şi nu dormeau nici structurile kaghebiste. În paralel, cu avocatul Gheorghe Amihalachioaie şi cu alţi curajoasă a profesoarei de română Eugenia Bulat, sub tutela ziarului Советская Молдавия, pe baza experţi, am avut o serie de întâlniri cu autorităţile apoi întâlnirea de sub cerul liber din fundătura întreprinderilor conectate la complexul militar unional, oraşului: prim­secretarul Ţîmai, procurorul oraşului – Căbăieştilor, sub zloata primăvăratică, cu oameni au apărut mişcările rusofonilor, Единство şi Союз, Melnic, şefii executivului, ofiţerii de miliţie, liderii şi uitaţi, zgribuliţi, cu multe depeşe albe în mâinile structuri­tampon, care au stimulat, la scurt timp, membrii cenaclului: Nicolae Şumleanschi, Nicolae negre, bătătorite de munci… Atâtea vieţi şi atâtea grevele „proletarilor uniţi” ai Tiraspolului împotriva şi Lucia Racoviţă, Iepure, Cibotaru ş.a. Cenaclul sorţi mutilate! De multe ori am plâns în sinea mea limbii şi grafiei latine. Vatra a fost înregistrat în luna decembrie la executivul pentru acele suflete năpăstuite, în care abia mai orăşenesc şi îşi desfăşura activitatea în conformitate pâlpâia scânteia speranţei că şi lor li se va face irosea a praf de puşcă… Treceam atunci cu planul aprobat din timp (!) de Secţia de cultură. Dreptate, cândva. Şi veşnica întrebare: De ce? cu toţii prin încercările unui adevărat cerc Preponderent, acţiunile se desfăşurau în Parcul Mde foc, care ne ardea conştiinţele şi ne de vară Octombrie. Pentru fiecare şedinţă trebuia entru ce ni s­a dat acest straşnic canon purifica sufleteşte. Eram martorii şi, implicit, actorii depusă o cerere suplimentară. Şedinţa anunţată de teroare a istoriei? Ruperea zăgazurilor, unor nemaipomenite fenomene istorice derulate în pentru 2 august nu a fost avizată, liderii au fost Pînălţarea frunţilor şi rostirea adevărurilor lanţ: dispariţia lagărului socialist, căderea regimurilor anunţaţi cu întârziere şi cei circa 100 de participanţi noastre răvăşitoare, ascunse vreme de decenii comuniste din Europa de Est, prăbuşirea Zidului întruniţi în parc s­au pornit în marş, cu Tricolorul sus, în adâncul sufletelor deşteptate, se produceau, în Berlinului şi unificarea celor două Germanii. Speram, către Executiv, ca să lămurească situaţia. În drum au sfârşit, tot mai făţiş şi mai răsunător sub ochii uimiţi în sinea noastră, că iată­iată… fost somaţi să se împrăştie şi să coboare Tricolorul, ai lumii, care uitase de existenţa noastră şi de noi, La Moscova, ne­am înscris, împreună cu apoi s­a trecut la represalii. Au fost bătuţi Boico, moştenitorii celei mai strigătoare la cer dureri Constantin Oboroc, în Grupul parlamentar Şumleanschi, Doncoglov, iar cel mai mult a suferit de după cel de­Al Doilea Război Mondial. Interregional, condus de Boris Elţin şi Andrei Grigore Vârtosu, luat la bulane de circa 10 miliţieni. Este aproape imposibil să cuprinzi în câteva fraze Saharov, susţineam toate iniţiativele bulversante Colegii i­au sărit în apărare şi l­au salvat cu greu. grăbite dimensiunea şi profunzimea acelui val al elaborate de Grup: retragerea forţelor armate din Au fost intentate dosare contravenţionale. deşteptării ce cuprinsese, de la nord la sud, întregul Afganistan, revizuirea vechiului Tratat de formare Am depus şi un Raport către Prezidiu, dar totul spaţiu al străvechii Basarabii, cu tot cu Bucovina de a URSS­ului, abolirea articolul 6 din constituţia a murit în sertarele birocratice. Am relatat succint Nord şi sudul Basarabiei înstrăinat şi amorţit sub sovietică privind exclusivitatea puterii partidului acest caz pentru a demonstra cum se desfăşura ocupaţie. Sutele şi miile de mitinguri, cenacluri, sacii comunist, proclamarea limbilor republicilor unionale activitatea cenaclieră, în majoritatea centrelor de scrisori, munţi de probleme ridicate, noile celule drept limbi de stat, examinarea şi anularea Tratatului raionale, cu autorităţi de partid ostile proceselor de susţinere: Liga Democrată a Femeilor, Mişcarea Molotov­Ribbentrop etc. de renaştere, şi mai ales pentru a sugera în ce stare Ecologistă, Liga Studenţească, Cenaclul Alexie Chişinăul fierbea… Se apropia ziua de 28 iunie. Mateevici cu toate celelalte cenacluri regionale, Единство se pregătea să sărbătorească ziua ocupării de spirit s­au adunat compatrioţii noştri la Marea Societăţile Istoricilor, Pedagogilor, Economiştilor, Basarabiei şi trebuia să reacţionăm adecvat. Am Adunare Naţională de la 27 august 1989. 22 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Podul de reviste oamna lui 1989 s­a dovedit a fi mai fierbinte valorificat pe deplin potenţialul? concurs de împrejurări nefaste sau o predestinare decât vara. În curând, după istoricele decizii – Despre grupul parlamentar al călărăşenilor, de a rămâne în faza de „neatârnare”, vorba aceluiaşi Tprivind limba de stat, recunoaşterea identităţii ce pot să zic?... Dacă ar fi fost cu toţii pe platforma Noica, comentând independenţa poporului român, lingvistice şi revenirea la grafia latină, s­au declanşat Frontului Popular, era altceva... Încerc să­i rememo­ că şi­a dorit neatârnarea, adică suspendarea în ridicolele greve împotriva limbii, de fapt, împotriva rez: Ştefan Maimescu, Ion Munteanu, Simion indecis… libertăţii noastre naţionale. Frontul popular este Gurghiş, Tudor Bobescu, Petru Caterev, Alexandru învinuit de toate relele din ţară, au loc ciocniri, Burian, primul secretar al comitetului raional de ar întrebarea­cheie este dacă a fost sau manifestări „nesancţionate” ale „neformalilor”. partid Tudor Olaru… Că au votat Independenţa nu posibil miracolul Re­întregirii? După tot ce De 7 noiembrie, FPM opreşte coloana de tancuri şi alte hotărâri „epocale” – bravo lor! În rest, afară Is­a întâmplat cu noi, după euforia victoriilor sovietice pornite să defileze spre centrul capitalei. de Ştefan Maimescu, cel mai activ deputat în comisia de­o clipă şi amarul eşecurilor în lanţ, după umila „Sărbătoarea” fiind compromisă, fiind arestaţi şi de validare şi etica deputatului, mai nimic… mea experienţă în Senatul României şi după lectura molestaţi în subsolurile Ministerului de Interne mai multor surse istorice, monografii şi mărturii ale politi­ mulţi participanţi, pe 10 noiembrie, ministerul este – Spunea marele Noica: „Când capeţi un răspuns, cienilor dâmboviţeni, pot afirma doar că răspunsul asaltat cu pietre, răngi şi cocktailuri „Molotov”! te luminezi. Când pui o întrebare, luminezi lucrurile.” nu era la noi. Era la Bucureşti, la Poartă, la Moscova, Era încă un episod care risca să se transforme Care este întrebarea pe care aţi fi dorit să v­o la Washington sau nu mai ştiu unde. Şi nu ştiu dacă într­o mare baie de sânge, aidoma celor din adresez şi... nu m­am priceput? mai are rost frământarea. Este un punct de vedere Kazahstan, Georgia etc.… În fine, pe 22 decembrie – Da, noi şi Noica… Ce idee splendidă: atunci subiectiv, ca şi această deducţie subiectivă valabilă cade regimul Ceauşescu, are loc aşa­zisa revoluţie, când pui o întrebare, luminezi lucrurile! Vorba e că doar pentru mine personal: n­am ştiut la începuturi, deturnată de structurile vigilente şi omniprezente. noi înşine am fost (şi am rămas în acest spaţiu uitat cu siguranţa neiniţiatului, că sunt cucuie care se Marele vis al Unirii se amână – până la Podul de lume şi de Dumnezeu) o întrebare, un mare semn adună nu doar în cădere, dar şi în urcuş. Ultimele – de Flori, până la proclamarea independenţei faţă de întrebare, care îşi mai aşteaptă sau, mai exact, cu mult mai grele şi mai dureroase decât primele… de imperiul prăbuşit între timp, până la… care este în căutarea propriului răspuns. Anii '90, cu alegerea primului parlament Pentru că, vorba vine, acelaşi Noica zice: „Dacă – Vă mulţumesc din suflet pentru acest interviu „democratic”, zdruncinat puternic de separatişti, e în noi ceva mai adânc decât noi înşine, să uităm şi rog iertare pentru să am îndrăznit să vă provoc să comunişti, agrarieni şi alte cozi de topor; puciul; de noi înşine şi să ne amintim de noi…” Iată că ridicaţi capacul greu al scrinului adăpostit sub icoană. războiul moldo­rus de pe Nistru şi reculul anti­ ne­am amintit şi de Noi. Mă depărtez de discuţia cu dvs. cu gustul amar ar democratic sunt teme arhicunoscute şi nu este Tuturor călărăşenilor, celor care mi­au fost alături realităţilor noastre înmulţite la puterea tuturor Marilor cazul să le mai discut aici. şi m­au susţinut în acele vremuri, le port în suflet Adunări Naţionale pe care le port în suflet şi cu o adânca mea recunoştinţă. Pentru faptul că, în fond, întrebare grea ca piatra: dacă răspunsul nu era şi nu – Cum estimaţi activitatea deputaţilor în primul nu pe mine ne­am susţinut atunci, ci pe NOI. A fost e la noi, atunci unde e? Şi cum facem ca, în pofida nostru Parlament ales în mod democratic veniţi din temeinică şi de durată susţinerea? Timpul le va victoriilor de­o clipă şi amarul eşecurilor în lanţ, partea Călăraşilor (deputaţii Frontului, dar şi ceilalţi, judeca pe toate… împotriva legii gravitaţiei înseşi, să găsim răspunsul. care au pătruns în legislativ, propulsaţi de structurile O întrebare nerostită ar fi cea formulată de Paul Şi acest răspuns să fie unul întru salvarea noastră... partidului unic, cu care ne confruntam direct şi Goma pe coperta cărţii cu acelaşi titlu: Unde am – Cu o rândunică, se zice, nu se face primăvara. nemilos în teritoriu)? Credeţi că aceştia şi­au greşit? Problema e dacă a fost o greşeală, un Poate cu o Carte, cine ştie… autoarei, Editura Fiat Lux, 1994), reeditată, la Editura eLiteratura, 2013, Şlefuitorul de lacrimi Semn(al) de carte (Editura Eminescu, 1995), Izbânda furată (Editura Albatros, 1995), până la Inimă de iepure (prefaţă George Baciu, coordonator, Sub lacrima Eminescului (gânduri despre de Cezar Ivănescu, Casa Editorială Odeon, 1998) şi întregită cu texte preluate sufletul românesc), Edit Moroşan, Bucureşti, 2021 din cele mai recente volume ale autoarei (Deriva sentimentelor, 2016, Strada Să ne întoarcem mereu la Eminescu! De îndată ni se va lumina mintea Lăcustei, 2017, Porţia de existenţă, 2018, Biografie cu păsări, 2019), spaţiul şi ni se va întări credinţa în Neamul şi Ţara în care am venit pe lume, iar poetic din antologia de faţă se dovedeşte al unei interiorităţi intens colorate cine vrea să citească vremurile, să citească pe Eminescu. Aşa fac englezii cu de sentimentul absurdităţii şi tragismului vieţii. (…) Shakespeare, germanii cu Goethe şi Schiller, grecii cu Pindar, ruşii cu Puşkin, Asociate unei lecturi precum şi alte popoare cu geniile izvorâte din vatra lor. globale, la modul antologic, De când poetul Tudor Arghezi l­a numit pe Eminescu „sfântul ghiersului cele o sută şi una de poe­ românesc”, de atunci am iubit mai mult pe Eminescu, iar pe Arghezi l­am zărit me cuprinse în volumul de stând la taină cu sfântul Mihai, din Ipoteştii Botoşanilor, care­i aşeza literele faţă reuşesc să configureze în Cuvânt! un discurs original în plină Cine­i aduce omagiu lui Eminescu, intră în lumea scrisului său din poezii, desfăşurare, tinzând spre proză şi vehemenţa ziaristică a Timpului, care l­a dus în spaţiul etern! conturarea unui talent Fiecare român se numeşte Eminescu! (Î.P.S. Calinic Argeşeanul, Arhiepiscop debordant, de o profundă al Argeşului şi Muscelului, la finalul textului „Eminescu este viu”, pag. 15­16.) elocvenţă plastică, cu şanse indiscutabile de a­şi câştiga Victoria Milescu, O sută şi una de poezii, Editura Academiei Române, o popularitate tot mai Bucureşti, 2020 pregnantă. (Marin Iancu, Cuprinzând o selecţie de extremă reprezentativitate din versurile publicate antologator şi prefaţator începând cu primul grupaj de volume de după 1990, de la Welcome December/ al volumului, în prefaţa cu Bun venit, Decembrie (ed. bilingvă română­engleză, versiunea engleză aparţinând titlul „Poezia în actualitate”) Poezie fără frontiere Traduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT

Totul se schimbă, Firmamentul Lumină în depărtări totul dăinuie Sigurdur Pálsson (Islanda) Camiña Navia Velasco Germain Droogenbroodt (Columbia) Firmamentul sumbrei dimineţi În depărtări, la orizont, Nenumită este obârşia scapără prin ochi de întuneric cerului şi pământului (Lao Tse) se distinge un verde Căldură săgetând inimi de zori Armenuhi Sisyan (Armenia) de culoarea speran%ei, S­au petrecut atâtea lucruri lumină în răsărit, Amintirea îmi îngheaţă între degete, dar tot nu se schimbă nimic numitul firmament, licăr în agonie, ochii mei o fixează încremeniţi, se înfăţişează liber scânteie temerară, stăruitoare, doar aparent şi complet autarhic în timp ce păsări deznădăjduite sunt transformări ce nu se poate stinge. se îndreaptă spre ţinuturi mai calde. altfel decât cele obişnuite Un cântec de departe scânteietoarea boltă sus%ine orizontul, A vântului izbândă e aceasta, nu ne rămâne mai nimic liberă şi vivace făgăduind o altă zi, nicidecum un triumf al inimii. care să ne amintească ceva ştiut promisa îmbrăţişare. ne aşterne în faţă Obrazul meu nu se îmbujorează deşi cărarea­ntortocheată Cu ochii larg deschişi atins de arşiţa amintirii. ce duce spre iluminare, un nou câmp senzorial scrutează cerul după steaua aceasta nu s­a schimbat şi­n continuare o nouă degajare de forţe în dezmierdări de mâini, Cuvintele­mi iau calea zburătoarelor: se întrezăreşte trezind corpuri ce simt odihna şi­o găsesc în cuibul poeziei dincolo de tot ce­i aparent. câmpul de energie al poeziei că mâine va fi totul. Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 23 Curtea de la Argeş

Seniori ai culturii Pr. Dumitru Ichim reotul scriitor Dumitru Ichim s­a născut la 14 august 1944, în colaborare cu Horia Stamatu); Dar în în comuna Dărmăneşti, judeţul Bacău, în familia cântăreţului silaba Luminii plângeam orfan şi greier, bisericesc Dumitru Ichim. Urmează Seminarul Teologic de la poeme tanka (1987); Apariţiile Maicii MănPăstirea Neamţu (1959­1964), liceul teoretic, fără frecvenţă, la Moineşti, Domnului la Medjugorje (1989); Fântâna în 1969 absolvă Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti. Între luminii. 100 plus poeme haiku (1993); 1968 şi 1970 urmează cursuri pentru doctorat, secţia Teologie sistematică, Pasărea cu şapte aripi, poeme tanka la catedra Teologie dogmatică, sub îndrumarea profesorului Dumitru (1993); Poem imaginar dramatic în Stăniloaie. Între 1970 şi 1973 studiază la mai multe şcoli teologige din cinci tablouri (2003); Floarea fântânilor Statele Unite, unde în 1973 îşi susţine şi teza de doctorat (The Orthodox pierdute, versuri (2003); Psaltirea Liturgy and the World), sub îndrumarea teologului american James McCord. apocrifă a dreptului Iov (2012); Heshtjet În 1974 este hirotonit preot al parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din e Pafejuara (Nelogoditele tăceri), ediţie Kitchener, Ontario (Canada). Împreună cu Florica Baţu, soţia sa, conduce bilingvă româno­albaneză, traducere emisiunea bilunară de cultură şi spiritualitate românească Romanian Baku Ymeri (2013); Le solitudine della Kaleidoscope, transmisă pe canalul de televiziune patru din Kitchener pietra (Singurătăţile pietrei), Ediţie (1975­1985). În 1978 se transferă la parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” bilingvă româno­italiană, traducere Maria din acelaşi oraş. Desfăşoară o susţinută activitate în rândurile comunităţii Niculescu (2013); Den Vita Tiden (Timp româneşti din Kitchener, contribuind esenţial la înfiinţarea Centrului Cultural alb), ediţie bilingvă româno­suedeză, traducere Dorina Brânduşa Landen Românesc şi la zidirea unei noi biserici ortodoxe române (sfinţită la 14 (2013); The ideogram of my Soul (Ideograma sufletului meu), ediţie româno­ august 1994). Din 1979, face parte din Colegiul redacţional al Cuvântului engleză, traducere Muguraş Maria Petrescu (2013); Apa morţilor (2013); românesc (Hamilton, Ontario, Canada), unde publică eseuri de teologie Grădina Reginei Izvana, poeme de dragoste (2014); Half of Ring above the şi filosofie, poezii şi cronici literare. A colaborat la numeroase reviste din Ocean (Jumătate de inel deasupra oceanului), ediţie bilingvă, traducere România, Germania, Canada, Statele Unite. Editează revista literară Orpheus Muguraş Maria Petrescu (2014); Şarpele de aramă (2014). (din 1988), buletinul parohial Rădăcini şi colecţia Vestitorul român canadian (Romanian Canadian Herald). Debutează editorial cu volumul de poezii Atemporal ca Shakespeare, fără a părea o icoană; îndurerat ca De unde începe omul (1970). Voiculescu, fără a fi un militant; zbuciumat ca Arghezi, fără a­şi pierde Dintre cărţile publicate: Sub umbra Sfinxului (1975, în colaborare cu credinţa; ermetic şi muzical ca Barbu, fără a fi sedus de joc, Dumitru Ichim, Petru Rezuş); Valea nisipului de aur, poeme haiku (1977); Urmele, poeme acest nume prea puţin cunoscut din pricina smereniei autorului, este, prin haiku (1977); Constantin Brâncoveanu, poem istoric (1981); Melcul, şase aceste sonete, ultimul mare poet român în viaţă care se înscrie în cea mai scene în versuri (1981); Agape, versuri şi proză (1982, în colaborare riguroasă şi mai solemnă tradiţie a poeziei moderne universale. cu Nicolae Novac şi Florica Baţu); Biserică şi religie la români (1985, (Savatie Baştovoi) De unde începe omul Milena MUNTEANU oezia lui Dumitru în aur,/ dar grijă să ai că la poartă/ de strajă e, fără minunăţia lui, la care participă întregul univers. Toate Ichim este încărcată de lanţ,/ un balaur.”// Îl băgam în sân/ şi­mi ieşea prin punctele cardinale sunt prezente, precum şi cerurile. Pde sensuri. Ele vin buzunare/ poznaş şi râzând,/ era ca vorba mamei Vorbim despre miazănoapte de brazi, sau despre dintr­o sensibilitate subtilă de blând.// De­mi era sete,/ mi­arăta zămosul burete./ îndrăgostiţii/ cu toate cerurile tineri,/ [ce cărau] spre sau din semnificaţii religioase, Şi ce caraghios...!/ Râdeam amândoi,/ până dincolo apus răsărituri. cu trimiteri la teme filosofice de soare,/ când „pălăria şarpelui”/ şi­o punea pe­o şi la înţelepciunea cărţilor ureche pe dos.// Cât o fi fost de târziu/ când cu dor rintr­o conspiraţie universală, întreaga sfinte. Poetul o face cu farmec, de pădure/ către mine a curs înspre şcoală?// ...în natură, de la iaz, izvor şi pădure la Cerbi charismă şi de multe ori cu rest, nu mai ştiu./ Printre­mpăiatele păsări,/ şi alte/ P[ce] se­nchinau/ printre brazi ca prin schituri, umor. Când vorbeşte, ascultă! Nu ştii niciodată care materiale didactice,/ din acele zile,/ ni l­au adus în toate privesc şi ascultă, păstrând secretul iubirii va fi următorul său subiect de conversaţie, ce poate clasă –/ o foaie uscată despre reptile.// Dar eu plân­ curate: Ne iubeam/ înainte ca­n lume să fie iubire,/ merge de la Fear and Trembling de Kierkegaard, la geam şi la nimeni n­am zis/ de râul oprit, de râul ucis... din dragoste fără să ştim/ decât firul de cântec,/ Ortega y Gasset, la profilul psihologic al apostolilor, puţin mai subţire/ ca dorul/ când cetina sub lună sau la sfâşietoarea muzică duduk. şi­adoarme/ izvorul. Firul poveştii pare să se desfă­ Citindu­l, constaţi că textura poeziei sale este şoare, până la un punct, simplu şi firesc: Când vei fi complexă, multidimensională, exprimată pe mai mare,/ spuneam Fetiţei cu Chibrituri,/ o să te­mbrac multe planuri de înţelegere, de abstracţie, unde în borangicul lunii/ ca voal de mireasă/ şi­o să­ţi semnificaţiile fac trimiteri între pământesc şi spiritual. fur din poveste condurii…,/ dar ea se întrista/ ca De exemplu, volumului Tu ştii că te iubesc are sensuri buciumul când oftează pădurii/ până dincolo de adânci, dar el poate fi abordat, ba chiar şi gustat, la moarte/ şi dincolo, spre­altfel de răsărituri./ „Eu o să diverse niveluri de abstracţie. Cu toţii simţim că e fiu departe/ pe unde începutul un altuia e vamă…”/ ceva preţios, divin, în poezia lui Dumitru Ichim, însă aşa­mi grăia Fetiţa cu Chibrituri/ care doar mie­mi puţini sunt în stare să cutreiere prin pădurea spuse cum o cheamă.// În alb ca o mireasă…/ semnificaţiilor religioase. Cei mai mulţi reuşesc să Se­ngrămădea tot satul/ cu flori şi cu săruturi,/ dar admire doar de pe margine, fiecare luând cu sine atât mie Sfânta Vineri,/ (care venise din ţara noastră cât poate duce… Pentru toţi însă, chiar şi pentru cei veche)/ se­apropie şoptindu­mi la ureche,/ aşa ca o ce nu au acces la adâncurile semnificaţiilor filosofice fântână/ cu luna prinsă­n ciuturi:/ „Nu plânge pentr­o şi religioase, poezia ichimiană rămâne fermecătoare. vreme cu mine­o să rămână/ până când florile or Are un diafan anume, o dulceaţă a limbii ce coboară să­i înveţe glasul/ şi­or s­o urmeze/ în alai de fluturi”. direct de la Neculce şi pe care părintele continuă să Vorbim aici despre o nuntă în moarte? Să fie oare o poetizeze, să o transforme, ba chiar să o inoveze, oezia spune tot ce are de spus. Nu poţi aceasta o (re)înviere, o (re)naştere (…când florile or nu doar ca limbă, ci şi ca mod de înţelegere nici măcar să faci o selecţie de versuri, fără să­i înveţe glasul/ şi­or s­o urmeze/ în alai de fluturi)? a teluricului şi a sacrului. să ciunteşti frumuseţea întregului. Puiul de Sau poate e viaţă în nemurire? O dragoste dincolo P de graniţele lumescului? Mă voi referi la una dintre multiplele teme şarpe aduce câteva elemente de basm românesc abordate de Dumitru Ichim, şi anume, la inocenţa (balaur, palate suflate în aur, poate chiar şi rubinele Spre deosebire de alţi poeţi, la Dumitru Ichim copilăriei. Ea exprimă candoarea descoperirii iubirii, din zmeuriş/ şi câte agate etc.) iubirea e neprihănită, are ceva angelic, e un diafan dar şi a morţii (ca în cazul poeziei Puiul de şarpe), Poezia Fetiţa cu chibrituri (dedicată memoriei pe care nici nu­l poţi prinde în cuvinte, dar prin care pictând sufletul neprihănit al copilului şi uimirea la Floricăi Baţu Ichim, soţia poetului), aduce şi ea poetul transmite o întreagă simfonie de trăire. Cred confruntarea misterelor vieţii, precum şi a tenebrelor elemente din lumea basmului, atât de la Hans că numai prin muzică mai gustasem aşa nuanţă fină, morţii: Râul copilăriei mele/ era puiul de şarpe,/ Christian Andersen citire, dar mai ales din basmul subtilitate şi duioşie – ceea ce nu cred că fusese îmbrăcat în păreri de argint/ şi solare inele.// Cât românesc. Aici vorbim despre Împărăţie (Împărăţia posibil prin cuvânt. Până acum. îi plăcea/ de­a ascunsul cu mine!// Când părinţii nu noastră/ era din pădure/ şi până­n Orionul înalt), În plus, Dumitru Ichim este unul dintre puţinii ne vedeau/ curgeam amândoi,/ prin necositele ierbi,/ despre un prinţ (Împlătoşat în coajă de mesteacăn/ români care păstrează încă bogăţia originală a limbii pe furiş,/ ay, ya, ya, ya/ ...necositele ierbi,/ spre o apăram de zmei,/ eram prinţul ei) şi despre un şi trăirii noastre, exprimate prin fineţea nuanţelor comorile lui!/ Flăcări rotunde –/ rubinele din zmeuriş/ balaur (Odată i­am scos din călcâi/ un dinte­ascuţit lingvistice, culese direct din gura vorbitorului local, şi câte agate,/ cu noaptea în fagur!/ Rugii de mure/ de balaur/ ce­a vrut să mi­o fure). înainte de a fi trecut prin faza limbii de lemn. Poetul spre noi se­nchinau/ pân’ la pământ/ vistiernici!// Remarcăm magia poveştii de dragoste, precum Ichim este deţinătorul unei comori extraordinare, aşa „Iată,/ îmi spunea puiul orfan,/ acolo­n adânc de şi mici strecurări de sfinţenie (amintind de Sfânta cum rar se găseşte ea, chiar pe moşie… revărsată pădure/ apusu­i dumbravă de cerbi/ slujind Sfintei Duminecă şi Sfânta Vineri). Este o odă adusă (referindu­mă la versurile lui Alexei Mateevici: Limba Vineri,/ acelea­s palatele ei/ cu balcoane suflate purităţii, ingenuităţii sufletului de copil, în toată noastră­i o comoară/ În adâncuri înfundată...). 24 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş 8 Seniori ai culturii Constantin Gaindric Constantin Gaindric s­a născut la 11 septembrie funcţia de director­adjunct (1977­1991) şi director (1991­ 1941 în satul Zăicani, raionul Râşcani, Republica Moldova. 2006) al Institutului de Matematică şi Informatică al AŞM. A absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică a Institutului În anul 2000 a susţinut teza de doctor habilitat în informa­ Pedagogic de Stat „Aleco Russo” din Bălţi. După absolvire tică în cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei. În anul 2002 a fost angajat ca laborant la Institutul de Matematică cu i­a fost conferit titlul de profesor universitar. În 2007 a fost Centru de Calcul al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, fiind ales membru corespondent al AŞM. În 2002­2009 este delegat pentru un stagiu de doi ani la Institutul Central preşedinte al Comisiei Superioare de Atestare a RM, Economico­Matematic al Academiei de Ştiinţe a URSS, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Acreditare şi unde în anul 1972 a susţinut teza de doctor. În perioada Atestare. Din 2006 până în prezent – cercetător ştiinţific 1967­1977 este şef al secţiei de modelare a transportului, principal, Institutul de Matematică şi Informatică „Vladimir şef al departamentului metode economico­matematice în Andrunachievici”. A fost distins cu Ordinul „Gloria Muncii”, planificare din cadrul Institutului de Cercetări Economice medaliile „Meritul civic”, „Dimitrie Cantemir”, „Nicolae şi Informaţie Tehnico­Ştiinţifică al Comitetului de Stat Milescu Spătaru”, a fost ales Doctor Honoris Causa al pentru Planificare; director al Centrului de Calcul, director Universităţii „A. Russo” din Bălţi şi al Universităţii de Stat interimar al Institutului de Planificare; director­adjunct din Tiraspol cu sediul în Chişinău. Este laureat al Premiului pentru probleme ştiinţifice din respectivul institut. Deţine Naţional al Republicii Moldova (2020). Tristeţile şi bucuriile profesorului Daniela GÎFU aniela GÎFU: Un reper de profesionalism, cu 2­3 ani mai în vârstă decât elevii clasei a zecea. specială la grafia latină. un om al echilibrului, devotat, sofisticat, Acum mă mir cum de am reuşit să stabilesc relaţiile C.G.: S­a scris şi s­a vorbit Dgalant, educat, uneori însingurat... sunt doar ce mi­au permis să duc sarcina cu succes. mult despre perioada renaş­ câteva trăsături pe care le aveţi. Dumneavoastră cum terii naţionale. De firea mea v­aţi descrie, distinse Domnule Profesor? D.G.: Practic, v­aţi născut şi v­aţi format în peri­ nu sunt revoluţionar. Nu ies Constantin GAINDRIC: Din calificativele ce mi oada „socialismului dezvoltat”, când grafia latină la tribună, considerând că le atribuiţi consider mai apropiate de original om al a fost interzisă. Am avut bucuria să descopăr dacă persoana îşi face datoria echilibrului (măcar în unele cazuri), devotat, uneori ataşamentul faţă de valorile româneşti. Cum aţi conştiincios, acest fapt este însingurat… Dar şi pedant (o calitate nu prea agreată descrie cei 47 de ani din viaţa dumneavoastră până un argument mai de valoare. de colegi). când a apărut prima publicaţie scrisă în limba română Şi totuşi, am participat şi la cu grafie latină? Cât de greu a fost să vă adaptaţi? mitinguri şi la Marea Adunare Naţională din 27 D.G.: Puţină istorie personală, vă rog! Amintiri C.G.: Primele cărţi citite şi manualele au fost cu august, când s­a votat Declaraţia de Independenţă. din copilărie. Amintiri din adolescenţă. grafie chirilică, însă am avut de la un unchi din partea Întrebaţi de ataşamentul faţă de valorile româneşti. C.G.: Un singur copil, într­o familie de ţărani care mamei vreo 4 cărţi cu grafie latină. Îmi amintesc de Cred că în primul rând, ar fi cazul de vorbit de valori citeau ziare, dacă vreun vecin, fiind la Bălţi, cumpăra general umane. Şi să nu vă mire afirmaţia că în şi ruga să i se citească, ca să ştie dacă nu se va Uniunea Sovietică am avut norocul să avem acces la începe iar război. Cărţi erau doar câteva şi acelea valorile literare universale. S­au tradus în rusă cei mai departe de interesele lor. Am fost un copil destul mari scriitori occidentali (excepţie, cei contemporani de bolnăvicios, retras, care a fost înscris de mic care în mod direct nu agreau ideologia promovată). la şcoală, deoarece o sală de clasă se afla chiar Şi toate cărţile erau accesibile ca preţ. Se citea, în casa noastră. Când părinţii plecau, eram lăsat se discuta. Practic, în fiecare locuinţă erau cărţi, mai pe seama învăţătoarei şi răspundeam la întrebări, ales când editurile din Chişinău au purces la editarea când altcineva nu ştia răspunsul. La un control, în a câte 100­200 de mii de exemplare ale celor mai primăvara anului 1948, inspectorul o întrebă pe dna solicitaţi autori. Şi la Chişinău, o perioadă mică de Obadă, învăţătoarea, de ce nu­l lasă pe micuţul din timp, se găseau cărţi ale autorilor români, dar mai banca întâia care tot timpul ridică mâna să răspundă. mult traduceri, însă foarte repede a dispărut această A fost nevoită să mă ridice să răspund, iar în registru posibilitate. O cunoştinţă, şef de secţie la departamen­ a apărut numele meu. Probabil doamna învăţătoare tul comerţ cu cărţi, îmi spunea cum baloturi nedes­ se temea să spună că încă nu eram elev. pachetate erau returnate cu motivaţia „la Chişinău nu Am citit mult. Spre regretul meu, numai ce era se solicită decât albumele de artă în limba română”. în biblioteca sătească şi cea a şcolii. Nu am ştiinţă romanul Ben­Hur, o istorie a creştinismului (autorul cine selecta acele cărţi. Acum îmi dau seama cât Lew Wallace), pe care l­am recitit în urmă cu vreo de departe era fondul de carte de ceea ce ar fi fost cinci ierni, Război şi pace de Lev Tolstoi, o carte D.G.: După terminarea studiilor liceale, ce v­a necesar. Eram privilegiat: aveam acces liber la rafturi, despre preocupările de fenomene paranormale ale determinat să vă înscrieţi la Institutul Pedagogic de mi se permitea să aleg 4­5 cărţi. Au fost tentative unui vestit fizician şi chimist englez, William Crookes, Stat „Alecu Russo” din Bălţi? Ce eminenţi dascăli din partea unor profesori să mă înscrie la corul şcolii. şi o nuvelă în versuri (nu ştiu nici autorii, nici denu­ v­au marcat parcursul iniţial? În schimbul participării la ansamblul de dansuri, am mirile, deoarece nu avea primele pagini) despre un C.G.: În şcoala medie (licee nu erau în URSS) fost scutit cu greu. Cu nostalgie, mărturisesc că am oarecare Ion Săracul. Vă daţi seama cât de potrivită eram pasionat nu numai de matematică, dar şi de ajuns să evoluăm şi la Festivalul Republican în 1957, lectură era pentru un copil de 8­9 ani… chimie. Ştim cu toţii ce influenţă are un profesor când se făcea o selecţie pentru Festivalul Mondial Peste mulţi ani, am început să­mi colectez o erudit, pasionat de disciplina pe care o predă. Iar al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova. Ansam­ bibliotecă în română, din cărţi procurate de la Librăria profesorul de chimie, domnul Jamba, m­a sfătuit să blul nostru nu a trecut filtrul. În anul al cincilea de „Drujba” din Moscova, unde vânau cărţi româneşti mă înscriu la Facultatea de Chimie a Universităţii din facultate, după sesiunea de iarnă, am fost trimişi cei ce făceau studii în metropolă. Erau foarte ieftine şi Chişinău. Nu ştiu, dacă am fi discutat acum, în caz în şcolile care nu aveau profesori de matematică. ne puteam permite să le cumpărăm chiar cu bursele că îmi acceptau actele. Mi s­a spus însă că, deoare­ În satul Mileşti, raionul Nisporeni, unde am fost trimis noastre. În perioada 1965­1966 m­am abonat, fiind ce nu aveam nici 16 ani împliniţi, să vin când voi avea eu, profesorul de muncă era cel ce preda matema­ în Moscova, la ziare editate la Bucureşti. Revenind 17 ani. Aşa erau regulile pentru admiterea la chimie. tica. După o săptămână de aşteptare în Nisporeni, la Chişinău, săptămânalul Literatura şi Arta, unde, La Bălţi, astfel de restricţii nu erau. Am ales să am ajuns la destinaţie (venise cu un tractor cineva de asemenea, eram abonat, ajungeam să­l citesc mă înscriu la matematică, având norocul să ascult de la gospodăria agricolă din Mileşti, deoarece dru­ cu colegii de dimineaţă care aşteptau la coadă la prelegerile profesorilor Valentin Belousov, Israel murile erau desfundate şi alte mijloace de transport chioşc. Nu mai aveam răbdare să ajung acasă… Gohberg, Vasile Ceban, care au influenţat şi mai nu puteau să circule). Până am reuşit să găsesc o departe viaţa mea. Peste ani am devenit şi colegi D.G.: Mi se pare că nimeni din cei ce au ţinut la Institutul de Matematică cu Centru de Calcul. gazdă, o săptămână am dormit în cancelarie. Eram o carte în mână, nu au avut nevoie de o adaptare e­ai putea gândi că Dumitru Ichim este alesul lui Dumnezeu, un în vocaţia creştină: Vorbim ce suntem şi suntem ce vorbim,/ sorbim din ulcică păstrător al minunii şi bogăţiei extraordinare a limbii noastre, pe care o şi vin şi lumină,/ Cuvântul când ne cheamă la Cină./ Substantivele noastre­s Treturnează semenilor săi, nu doar în splendoarea­i iniţială, ci îmbogăţită amare;/ nu au declinare/ nici de venit, nici de dus,/ ci numai orizontul de sus –/ de revărsarea sa de minte şi suflet, ce aduce un suflu nou, propriu. Peste ceea taboric urcuş de Vinere Mare./ …venind, coborând, din Cuvântul creştin:/ Oamenii ce moştenise de acasă, poetul adaugă o originalitate şi un farmec inconfundabil, ăştia s­au născut din limbă,/ că înaintea lor,/ întru­nceput,/ le­a fost Cuvântul. aduce inovaţii lingvistice, îmbogăţind şi mai mult paleta exprimării poetice. Poezia lui Dumitru Ichim se împlineşte în toată minunăţia ei departe de casă, Părerea mea e că Dumitru Ichim va rămâne printre notabilii literaturii române, dar are şansa să aducă în literatura noastră nu doar un suflu nou, inovator, ba chiar şi numai pe baza meritelor sale artistice. La asta se adaugă încifrarea/ chiar şi o nouă vitalitate a trăirii poetice, ce reuşeşte să înscrie abordările sau descifrarea semnificaţiilor religioase, unde, şi aici, puţini se pot apropia. Combina­ interpretările pur româneşti (cum sunt nunta în moarte, anumite elemente de ţia dintre aceste două calităţi este cât se poate de rară, plasându­l printre poeţii basm, alte înţelegeri şi percepţii), într­un circuit larg, universal. Deşi de departe, cu respiraţie intelectuală adâncă, ancorată în valorile româneşti fundamentale. vântul ce adie este izvorât din valorile româneşti perene. Nici dacă această poezie În Odă limbii române: Vorbim/ cum ne­a­nvăţat mama a spune/ lucrurilor din ar fi fost zămislită în întregime acasă, ea nu ar fi putut fi, în esenţă, mai profund jurul nostru –/ jumătate pământ, jumătate minune. Poetul arată ancorarea noastră românească. Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 25 Curtea de la Argeş 8 Seniori ai culturii D.G.: După terminarea facultăţii aţi început să mărfuri. De ce în ştiinţe tehnice (în România, D.G.: Ultimii ani sunt dedicaţi diferitelor probleme lucraţi în domeniul cercetării la Institutul Central inginereşti)? Datorită nomenclatorului specialităţilor ce îi preocupă pe medici: diagnosticarea, stabilirea Economico­Matematic al Academiei de Ştiinţe a ştiinţifice din acele timpuri. Specialitatea „Informatica” unor criterii pentru categorizarea anumitor maladii. Uniunii Sovietice din Moscova. De ce Moscova? în Republica Moldova a fost inclusă în nomenclatorul C.G.: Conlucrând cu specialişti de cea mai înaltă Cum aţi descrie acea perioadă? specialităţilor ştiinţifice abia în anul 2004. calificare, după lungi discuţii începem a înţelege C.G.: După facultate am fost înrolat în armata limbajul medicilor, iar dânşii înţeleg ce pot cere de la sovietică. Profesorul Belousov, care deja activa în D.G.: Studiile doctorale le­aţi finalizat în anul noi. Cu atât mai mare este satisfacţia ambelor părţi – Institutul de Matematică, mi­a spus ca la întoarcere 2000, când vi s­a conferit titlul de doctor habilitat a medicilor, că au obţinut un instrumentar performant să apelez la domnia sa. Cei trei profesori din Bălţi la Universitatea Tehnică a Moldovei. Aşa aţi ales care îi ajută să găsească o cale reuşită de tratament m­au recomandat academicianului Vladimir să lucraţi în mediul academic? Sau v­aţi împărţit a pacientului, iar a informaticienilor, că au reuşit să Andrunachievici, directorul institutului, care a găsit între cercetare şi catedră? Ce materii/ştiinţe elaboreze ceva nou şi util. De fiecare dată, căutăm să pentru mine un post de laborant superior. Peste aţi predat studenţilor dvs.? vedem ce este deja realizat în lume şi să identificăm vreo 3 săptămâni eram deja delegat la Moscova, la C.G.: Prima teză (cea de doctor) se axa pe unele soluţii care înlătură neajunsurile lor. Institutul Central Economico­Matematic al Academiei generalizări ale problemei mai multor comis­voiajori de Ştiinţe a Uniunii Sovietice, pentru un stagiu de doi şi aplicaţii la transportarea partidelor mici de mărfuri. D.G.: Ne cunoaştem de peste zece ani, tot prin ani în domeniul modelării matematice a proceselor Teza de doctor habilitat avea titlul „Metode matema­ intermediul evenimentelor ştiinţifice organizate fie din economie. Era un institut recent format la insis­ tice de fundamentare a deciziilor în probleme slab de dumneavoastră, fie de noi, cei de la Facultatea tenţa unor personalităţi marcante, academicienii V. formalizate”. Practic, de Informatică din Iaşi. Cum şi când a Nemcinov, L. Cantorovici (laureat al Premiului Nobel), toată activitatea mea început această frumoasă colaborare N. Fedorenco şi alţii, care vedeau necesitatea unor a decurs în instituţii între cele două instituţii? abordări contemporane a problemelor economiei. de cercetare. Aici C.G.: În anul 1992, am participat la Am avut norocul să particip la mai multe evenimente, mă simţeam acasă. o conferinţă organizată de un membru având colegi cercetători matematicieni şi economişti, Am ţinut şi cursuri la al Academiei Române, Horia­Nicolai cu viziuni moderne, complet diferiţi de marea majo­ Universitate, Academia Teodorescu, după care au urmat vizite ritate a economiştilor închistaţi în dogmele promovate de studii economice, reciproce de câteva ori pe an, ale colegi­ de oficialităţi. însă doar episodic. lor din Institutul de Informatică Teoretică şi din Facultatea de Informatică din Iaşi Constantin Gaindric a publicat prima sa lucrare ştiinţifică fiind încă la Chişinău şi ale colegilor mei la Iaşi. student la Institutul Pedagogic din Bălţi. Coautor îi era profesorul Israel Vă fac o destăinuire. Vin la Iaşi cu Gohberg, al cărui nume avea să devină curând notoriu în analiza dragoste de câte ori am cea mai mică funcţională şi teoria operatorilor. Poate că atunci nici unul dintre ei nu ocazie. Şi colegii din Iaşi sunt printre bănuia că vor deveni colegi la Institutul de Matematică al Academiei de cei mai aşteptaţi la Chişinău. Dar Ştiinţe a Moldovei, căruia ulterior, graţie insistenţei domnului Gaindric, şi la Bucureşti am colegi, prieteni. devenit deja director al acestui institut, i s­au adăugat în denumire Cum? Probabil nu numai tangenţe cuvintele „şi Informatică”. Anume în acest institut şi­a manifestat în cercetare, dar şi ceva mai mult decât dumnealui pe deplin talentul de matematician, informatician, dar şi de colegialitate între persoane, iar aceasta conducător. I­a revenit un mandat destul de dificil, într­o perioadă de dezintegrare a URSS şi formare a a condus şi la oficializarea relaţiilor între instituţii. statului independent Republica Moldova. Tranziţia nu a fost deloc uşoară: restanţe salariale de jumătate de an, birouri neîncălzite pe timp de iarnă, telefoane deconectate. Marele merit al directorului Gaindric D.G.: Sunteţi redactor­şef al unei reviste de limbă l­a constituit păstrarea colectivului, care a supravieţuit chiar şi în acele condiţii vitrege. Mai mult, în engleză numită semnificativ Computer Science acea perioadă dânsul iniţiază şi editarea revistei Computer Science Journal of Moldova, încheie primele Journal of Moldova. Care sunt obiectivele şi dezi­ acorduri de colaborare cu instituţii de cercetare de peste hotare, în primul rând cu cele din Iaşi şi deratele acestei publicaţii? Cu ce alte reviste aţi Bucureşti. Iar când un reprezentant al unei organizaţii, din cele care erau bine finanţate pe orice vremuri, colaborat şi colaboraţi în prezent? i­a propus să „cumpere” institutul, oferind finanţare în schimbul angajării întregului colectiv în tematica C.G.: Cu 24 ani în urmă, cu un grup de colegi ce ţinea de profilul acesteia, i­a răspuns ferm: Institutul nu se vinde! (printre care Svetlana Cojocaru, Victor Ufnarovski, A ezitat mult când i s­a propus să vină în fruntea Comisiei Superioare de Atestare, care se ocupa Iurie Pecerski, Galina Magariu) am iniţiat prima de organizarea susţinerilor tezelor de doctorat şi conferirea titlurilor respective. A acceptat provocarea revistă de informatică în Republica Moldova şi unica, şi a efectuat o reformă radicală a acestui domeniu, renunţând la modelul sovietic şi stabilind unul pe atunci, de limbă engleză. Anul 1993 nu era din apropiat de cel din ţările europene. cei ce favorizau editarea revistelor. Nici salariile Tânăr chiar şi la acest ceas aniversar, energic, plin de idei noi, rămâne unul dintre cei mai activi nu se achitau la timp. Am avut norocul (să vedeţi că membri ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi cei mai devotaţi cercetători ai Institutului de Matematică atât de frecvent vorbesc de noroc) de domnul Andrei şi Informatică. La mulţi ani, dragă coleg! (Institutul de Matematică şi Informatică, Chişinău) Vartic şi Fundaţia culturală Basarabia, care, deşi D.G.: La câţiva ani după fixarea pe post la D.G.: Aţi scris nenumărate studii şi cărţi a existat numai un an, a plătit facturile tipografiei, Institutul Central Economico­Matematic al Academiei de specialitate. Puteţi să enumeraţi câteva titluri celelalte activităţi fiind asigurate voluntar de colegi. de Ştiinţe a Uniunii Sovietice din Moscova, v­aţi şi tematica pe care o abordează? Cum scriam în adresarea către cititori, revista era susţinut teza de candidat în ştiinţe tehnice (echivalent C.G.: Am început cercetările cu metode de pentru noi un simbol real al independenţei noastre cu actualul titlu de doctor), apoi vi se conferă titlul optimizare, inclusiv multicriterială, cu precădere şi speram că va fi utilă şi interesantă. Simbol al ştiinţifico­didactic de cercetător ştiinţific superior. pentru unele probleme de funcţionare a între­ independenţei, deoarece nu trebuia să cerem per­ Practic, până la câştigarea independenţei Republicii prinderilor de transport auto. Cu timpul, acumulând misiunea Moscovei pentru a o edita. Moldova, dumneavoastră vă împlineaţi profesional în o experienţă nu prea reuşită de conlucrare cu cei ce Scopul nostru primordial a fost şi este de a promo­ inima fostei URSS. Cum aţi descrie toţi aceşti ani? ar fi trebuit să fie beneficiarii acestor cercetări, m­am va cercetările efectuate în Institut şi în Universităţile Ce bariere aţi întâmpinat, dacă le­aţi întâmpinat? orientat spre sistemele suport pentru decizii (SSD). din Republica Moldova, dar şi de a iniţia colaborări C.G.: Cred că este o confuzie. M­am întors la În aceste sisteme, destinate ajutorării decidenţilor, cu colegi din centrele de cercetare din Europa şi din Chişinău la Institut după doi ani, în octombrie 1966. se mizează pe conlucrarea sistemului cu persoana, lume. Cu satisfacţie pot să spun că, pe lângă autorii Între timp, în URSS se promova ideea creării unui iar soluţia propusă de sistem este mai uşor accep­ tradiţionali din România, Rusia, Ucraina, publicăm sistem centralizat de planificare, bazat pe metode tată, deoarece în elaborare participă decidentul. rezultatele cercetătorilor din multe alte ţări ale lumii. economico­matematice, utilizând calculatoarele. Calculele de rutină în SSD îi revin calculatorului, La Moscova se formase un Institut de cercetări iar decidentul este cel ce alege varianta care în cea D.G.: Deoarece acest interviu este mai puţin în problemele planificării şi un centru de calcul al mai mare măsură corespunde viziunii sale de „optim”. convenţional, mi­am permis să vă adresez unele Comitetului de Stat al Planificării al Uniunii Sovietice. Nu orice soluţie optimală, în sensul inclus în modelul întrebări care nu aparţin de domeniul ştiinţei. Aş mai Şi în fiecare din cele 15 republici din componenţa matematic, ţine cont de toate criteriile de care se avea o ultimă întrebare. Ce vă bucură şi ce vă supără Uniunii Sovietice s­au creat centre de calcul ale conduce decidentul, ci şi de unele preferinţe ale cel mai mult!? Comitetelor republicane de planificare. De aceea, sale care nu pot fi formalizate şi incluse în modelul C.G.: Mă supără şi mă întristează ce se întâmplă s­a solicitat să fie delegat la o structură a Comitetului procesului. Prin urmare, am trecut de la sisteme la noi, în Republica Moldova. republican pentru planificare cineva care ar consulta rigide la unele ce conlucrează cu persoana. Am avut mari speranţe, însă cei ce au ajuns şi ajuta la formarea centrului de calcul. În acel Dintre titluri: Luarea deciziilor. Metode şi la putere confirmă spusele lui G. Simenon. Orizontul moment, în Institutul de Matematică mai era un tehnologii; Considerente asupra edificării societăţii lor, atitudinea faţă de educaţie, ştiinţă, faţă de popor coleg, dr. D. Zambiţchi, care făcuse o specializare informaţionale în Moldova; A decision support system denotă poate nu rea­voinţă, însă cert neprofesiona­ la Institutul Central Economico­Matematic. for resources planning in scientific and technical lism şi lipsă de scrupule. Nici cea mai bolnăvicioasă Nu cunosc considerentele, de ce în iunie 1967 eu programs; Fuzzy evalution processing in Decision imaginaţie nu ar promova ceea ce se promovează am fost transferat la dispoziţia Comitetului republican Support Systems; Decision support systems in în Republica Moldova. pentru planificare. Aşa că în 1970, la 29 de ani ultrasound diagnostics; Concept of computer­aided Prea puţine lucruri mă bucură. Dar să nu exage­ neîmpliniţi, am fost numit director al Centrului de tools for diagnostics and classification of early stages rez. Mă bucură copiii şi nepoţii. Mă bucură colegii, Calcul al Comitetului Republican pentru Planificare. of non­alcoholic fatty liver disease; Emergency­ succesele lor. Mă bucură că reuşim să realizăm unele Continuam cercetările, însă mediul nu era prea prielnic. SonaRes: A System for Ultrasound Diagnostics proiecte cu colegii din România, Europa. Mă bucură Abia în octombrie 1977 am reuşit să mă întorc Support in Extreme Cases; SonaRes Platform for tinerii talentaţi. Aş vrea să fie mai mulţi şi mai insistenţi. în Institutul de Matematică. Am prezentat şi susţinut Development of Medical Informatics Applications. Mă bucură că încă mai este ceva de care mă pot teza de doctor (numită în URSS de candidat în Sunt titluri care reflectă preocupările mele ce ţin bucura... ştiinţe, cea de a doua fiind de doctor în ştiinţe) la de luarea deciziilor – mai înainte în probleme Institutul Central Economico­Matematic. Se abordau legate de transporturi, repartiţia finanţării proiectelor D.G.: Vă mulţumesc mult pentru răspunsuri problemele modelării funcţionării transportului de în cadrul unor programe de stat. şi vă doresc bucurii şi sănătate! 26 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş 8 Cărţi şi autori Spovedania lui Bazil Lia Maria ANDREIŢĂ umea noastră făcut ţăndări pojghiţa de linişte din jurul sufletului, Eu voi zăbovi, în continuare, asupra momentului se duce pe Apa pe care o tot cârpesc cu fărâme de rugăciuni. de adevărată fericire, când Bazil Răvescu o cunoaşte „LSâmbetei.” Un Copilăria autorului se petrece, în mare parte, ca pe Ginta. Dintr­o dată, în casa socrilor, va primi toată mesaj, pe Whats App, pe a noastră, a celor ce ne­am născut la ţară, cu tălpile dragostea de care nu avusese parte, dar o merita care mi l­a trimis un prieten, pe iarba arsă a izlazului, alături de animalele casei, cu prisosinţă. O casă cu fete frumoase şi inteligente, cărturar şi diplomat de care ne asigurau supravieţuirea. Lui i se întâmplă, care l­au înconjurat ca pe un prinţ. Soarta l­a răsfăţat carieră. Din păcate, rezo­ însă, cel mai dureros lucru, care alungă lumina din şi Ginta i­a dăruit un băieţel, Vlăduţ, devenit Vlad nează cu cele ce se petrec suflet, instalând o umbră apăsătoare, adusă de care, la rândul său, i­a dăruit doi nepoţi, un băieţel astăzi, spre durerea întregii plecarea mamei, în plină tinereţe: „Eu mi­o amintesc şi o fetiţă, care­l plimbă astăzi pe bunicu’ prin toate noastre naţii, născute şi a generaţiilor ce se vor pe mama tânără şi plină de viaţă, harnică din zori galeriile de artă, la vernisaje şi la multe lansări de naşte, amintindu­ne vizionara imagine ce ne dădea până­n noapte, cu păr lung, împletit în coadă groasă carte. fiori reci la lectură, în care sublimul poet ne făcea şi lăsat uneori liber, ca o trenă, trecându­i de mijloc, să auzim cum nenăscuţii câini îi latră pe nenăscuţii cu rochii elegante, deosebite, cu strai popular, la i am ajuns la momentul care m­a stupefiat; oameni. Iată că am ajuns la soroc: au apărut sărbători, blândă până la Dumnezeu. Am văzut­o credeam că numai eu am fost aruncată „născutele” patrupede ameţind omenirea cu cu o zi înaintea morţii, când i­am dus ceai la spital Şîntr­o astfel de râpă chiar de o prietenă, dangătul lugubru al clopotului de mort, ce­l degajă şi mi­a arătat picioarele crăpate ca pământul biruit pe care o cunosc toţi colegii de presă invocaţi de răcnetele lor pe toate căile de comunicare ale de secetă. Chemaţi­o pe ţaţa Veta, mi­a zis blând, Răvescu în carte. Este vorba de neadevărul pus în acestor vremi. să facă curat, că vin şi eu la noapte!” cârca autorului, privitor la omul de cultură, scriitorul Tocmai am terminat de citit cartea, încărcată de şi gazetarul Vartan Arachelian. Am citit cartea cu suave amintiri, a sensibilului ziarist şi scriitor Vasile e atunci, empatia nu ajunsese un concept mare bucurie, dar mărturisesc că nu aveam de gând Răvescu (pe care prietenii îl onorează şi cu numele propovăduit de experţii psihologi de astăzi. să scriu, pentru că era/este mult mai la îndemâna nobil de Bazil), în care strigă, la catalogul unei vieţi, PAtunci era o simţire a omului normal de condeierilor pomeniţi în ea; însă stupiditatea prin pe cei ce i­au fost părinţi, fraţi, vecini, colegi de a­şi ajuta vecinul care dăduse de necaz. Deşi femei care se frânge o prietenie pune o povară pe cel ne­ şcoală, pe treptele parcurse, universitare, post­ simple, ţaţa Veta şi celelalte vecine ştiau, mai bine vinovat, ce nu poate fi dusă dincolo. Pentru că la universitare, de serviciu, prin redacţiile ziarelor, ca toţi psihologii din lumea de azi, să­l ferească pe noi, în viaţă, se cam înserează, îndrăznesc să­l rog unde şi­a descărcat sertarele profesiei şi imaginaţiei, copil de momentul culminant, când tânăra femeie pe dl Arachelian să­l dezlege pe Bazil de această cu devotament şi entuziasm. Am revăzut locuri şi avea să­şi încredinţeze sufletul Domnului şi în toată nedreptate. În cazul meu, situaţia este mai dificilă, oameni, am retrăit clipe şi m­am entuziasmat, alături casa se aprindea jalea celor de faţă. pentru că eu nu am aflat aşa repede; eram în misiune de autor, de strălucitele rezultate ale acestei ţări, Şi, aşa, se strecoară arşiţa în viaţa lui. A îm­ diplomatică la Paris, iar lovitura s­a dat în ziarul create de muncitori harnici, cinstiţi şi devotaţi, ca blânzit­o cu prietenii sincere, luând partea bună România liberă. Era lovită o doamnă, dar ţinta era şi ziaristul de atunci. Iar acolo unde nu am fost, prin a caracterului celor pe care soarta i­i scotea în soţul ei, o personalitate. Spre deosebire de Răvescu, descrierea evenimentului de străpungere a ultimei cale. Sertarul gol, unde nu mai era căldura mamei, eu am avut ghinionul că doamna respectivă a dece­ porţiuni din tunelul de la Mălaia, pe Lotru, surprinzând încearcă să­l umple cu bunătatea celor din jur, dat, înainte ca eu să lămuresc situaţia. Putea să mi bucuria şi ineditul reacţiei acelor tineri mineri, care­şi pe care o colora, uneori, cu pensula sufletului lui. se frângă, în momentul acela, cariera profesională, petreceau viaţa în bezna pământului, am trăit emoţia Un moment nefericit, care aduce mult zbucium, diplomatică. Dar cum în spatele nostru se aflau băieţi de parcă aş fi fost de faţă. este eliminarea din Liceul Militar, din cauză de dosar care ştiau şi pe ce faţă a pernei ai dormit, n­au găsit În contrast total cu cele ce se petrec astăzi, noi – o altă nedreptate grosolană a acelor vremi. Dar nimic adevărat din cele puse în seama mea şi au eram cuceriţi de prestigiul profesiei, fără a neglija când Dumnezeu vrea să te aducă pe calea aleasă raportat corect, fapt pentru care le port recunoştinţă şi câştigul de pe statul de plată, obţinut cinstit, de El, o face folosindu­se chiar de duşmani. Sufletul chiar aşa, necunoscându­i, în anonimatul lor. prin muncă. Aceasta este lumea pe care autorul lui zburdalnic nu era un partener comod pentru Mulţumesc, Vasile Răvescu pentru că mi­ai dat o creionează în acest volum, cu un titlu atât de rigiditatea hainei militare, în pofida armoniei cu fizicul mâna şi m­ai scos din râpă, prin această lectură, sugestiv: Întâmplări de­o clipă – Amintiri de­o viaţă elevului. Lui îi era hărăzită gazetăria. Şi aşa s­a oferindu­mi ocazia (şi) spovedaniei mele. Prietenia (Editura Rawex Coms, 2020). Şi precum razele întâmplat. Despre această parte a cărţii pot face surpată nu mai am cum s­o refac, dar pe voi doi, primăvăratice ale soarelui plesnesc gheaţa subţire aprecieri zecile de colegi cu care şi­a împărţit viaţa, Bazil – Vartan, roua florilor de măr încă vă mai poate de la suprafaţa apei, tot aşa această emoţie mi­a în diverse redacţii. tămădui. Japonia. Note de călătorie Mihai NEAGU BASARAB ditura Eikon din de civilizaţie şi chiar de geografie, care l­au făcut să puţin asupra elementelor istorice, deşi şi acestea Bucureşti a tipărit sufere din patriotism în România. Trenurile circulă sunt demne de reţinut. Nimeni nu scuipă pe stradă în Eîn 2021 cartea cam cu o medie de 300 km pe oră şi nu întârzie Japonia, toţi evită să­şi sufle nasul în public, în orice Japonia. Note de călătorie niciodată, la nevoie putând depăşi 600 km pe oră. caz. Elevii poartă uniforme. „Au puţine pisici, dar mulţi de Mihai Posada, despre una Acestea sunt însă amănunte neesenţiale. „Înţelep­ căţei pe care stăpânii îi adoră.” Castelele medievale din cele mai fascinante civili­ ciunea, modestia, bunul gust dezvoltate de generaţii ale şogunilor se caracterizează prin „austeritate, zaţii lumeşti, care încântă ca la scara întregii societăţi fac să fie folosite automobile simplitate, sobrietate strict funcţională”. Împăratul Biblia, la toate nivelurile de mici…” Japonezilor „nu le trece prin cap” să fure. Hirohito a domnit între 1926 şi 1989. Îmi amintesc că înţelegere. Autorul a compus de­a lungul unei cariere Ei respectă aproape instinctiv onoarea şi cinstea. la sfârşitul celui de­Al Doilea Război Mondial, învin­ scriitoriceşti de decenii multe sute de haiku­uri, după gătorii se gândeau să­l schimbe, după ce l­au înfrânt, ce a citit mii, deci este un profesionist al înţelegerii ecretul pe care­l păstrează cu sfinţenie şi c­un preşedinte de republică japoneză. Un învingător universului japonez, la o sumedenie de niveluri. este doar intuit de duşmanii internaţionali ai cu mintea mai vie a observat atunci că războiul Cartea se deschide cu o introducere semnată SJaponiei este că ei au reuşit să aducă raiul tocmai încheiat a început pentru că după Primul de Radu Şerban, fost ambasador al României în pe pământ, profitând de faptul că frecvenţa cutremu­ Război Mondial împăratul Germaniei a fost schimbat Japonia, care constată că „în notele poetului sibian, relor estompează la maximum priceperea de către în cadrul unei republici care l­a adus apoi la putere ţara de la răsărit se reflectă ca într­un bob de rouă, străini a acestei performanţe. Se evocă de mai multe pe Hitler. 95% din populaţia Japoniei e monarhistă. precum natura într­un haiku”. Prefaţatorul evidenţiază ori în carte modestia japoneză. Acest fapt mi­a amintit simţul artistic al autorului care s­a manifestat în varii de existenţa la vărsarea fluviilor în mări a unor zone in cele 5.000 de insule din care e formată domenii: poezie, pictură, sculptură, grafică, actorie destul de întinse, dar mobile, în care apa dulce Japonia o parte din extremitatea nord­estică etc. Este citată opinia lui Ştefan Augustin Doinaş a fluviului se îmbrăţişează cu cea sărată a mării. Dau fost cotropite de ruşi, cu care japonezii despre Japonia, „cel mai civilizat stat al lumii”, Această maximă modestie japoneză este împletită tocmai aveau dinainte de Al Doilea Război Mondial precum şi cea din 1899, a lui Bazil Assan, conform cu tot specificul celui mai orgolios popor. Nu putem un tratat de neagresiune, deci, cum ar veni, de căreia „Japonia este o ţară de artişti, gustul florilor considera doar excesiv de modest un om care se prietenie. Dar Stalin a apreciat că dacă fraţii japonezi e pasiune naţională”. „Itinerarul esenţial rămâne sinucide pentru că l­ai jignit şi vrea astfel să te au fost înfrânţi, nu le strică ruşilor cu tratat de priete­ cel spiritual”, autorul insistând asupra nuanţelor compromită definitiv, decât dacă acceptăm excesul nie şi neagresiune să cotropească nişte insule ale modestiei. Mihai Posada se arată permanent surprins de modestie drept interfaţa supremului orgoliu, ca­n prietenilor învinşi atomic de alţi prieteni ai ruşilor, de fel de fel de japonisme: respectul pentru celălalt, mijlocul amestecului de apă dulce şi apă sărată, la americanii, pe care acum tocmai îi ajută şi pe ei să­şi manifest şi nu doar declarat, respectul pentru ordinea vărsarea fluviilor în mări. Autorul îşi descrie minuţios dea duhul. Nu pot să­mi închipui că îşi imaginează comunitară, stima faţă de natura înconjurătoare, călătoria, cu amănunte geografice, istorice, culturale, cineva că tulburările grave actuale din S.U.A. sunt cultul muncii şi respectul faţă de seniori; autorităţile religioase şi chiar economice extrem de impresionan­ puse la cale de agenţi secreţi din San Marino. Autorul şi politicienii au conştiinţa datoriei şi obligaţiilor cu te şi uşor de reţinut în memorie. Pentru a nu stârni lasă să se înţeleagă că japonezii trăiesc foarte mult care i­au învestit electorii, bacşişul fiind considerat în cititorii noştri o poftă irezistibilă de a se avânta pentru că ajung la majorat la o vârstă mai înaintată: o ofensă. Într­un cuvânt, autorul a văzut corectate imediat, lăsând totul baltă, spre Japonia, vom insista 20 ani pentru băieţi şi 25 sau 42 ani, în funcţie de perfect în Japonia toate imperfecţiunile morale, asupra unor amănunte etnografice, pe datini, şi mai anumite criterii, pentru fete. Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 27 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori Alex. Ştefănescu: enigmă şi paradigmă eminesciană Florian COPCEA esfăşurat sub rigorile intertextului, şi în niciun caz la negarea „abisului ontologic” al Matta), cât şi la sacramen­ dialogul ontologizat propus de hagiograful „omului real” Eminescu care „a creat o operă de talele grile ontologice de DAlex. Ştefănescu, cu originalitate şi o valoare neverosimilă” (Svetlana Paleologu­Matta). lectură şi interpretare a rafinament, în Eminescu poem cu poem. La o nouă Studiul Eminescu poem cu poem. La o nouă poeziilor eminesciene, astfel lectură (Ed. Allfa, 2017), vine să confirme, în mod lectură ne oferă n motive, suficiente şi convingătoare, încât să se depăşească expres, aserţiunea că rostul pe lume al criticului chiar dacă au produs efecte contrare în logica unor prejudecăţile (mai ales literar, pe de o parte, „este în întregime o aplicare jongleri literari, de a accepta „ideea poetică” cum că speculaţiile) din jurul aparentului „ultim mare romantic şi o exersare a ideilor sale la obiect” (I.A. Richards, înlocuirea unor tabuuri care conţin sau „legiferează” al Europei” – Mihai Eminescu. La urma urmei, Principii ale criticii literare, Bucureşti, Ed. Univers, altele şi altfel de apetenţe, satisfac obligatoriu e pentru noi, contemporanii săi, o obligaţie, dacă 1974, p. 52), iar, pe de altă parte, cum mărturiseşte dezideratul lui G. Călinescu de a „avea certitudinea vreţi – o prioritate să credem continuu în „puterea cu oarecare prudenţă şi delicateţe în cuvântul dintâi valorilor” (Principii de estetică, 1939, p. 14). de seducţie” a unui fenomen fundamental pentru al cărţii, „să încercăm să înţelegem ce anume Impactul produs de Alex. Ştefănescu în respectiva literatura română, mai ales că Alex. Ştefănescu ne emoţionează şi prin ce mijloace” poeziile lucrare, definitorie şi anatomizează în detaliu un „Eminescu viu şi vero­ „omului deplin al culturii româneşti” (C. Noica). fundamentală, totuşi, simil, fără ostentaţie şi fără pretenţia de a epuiza Motivaţia demersului său se justifică prin pentru Eminescologie, posibilitatea altor interpretări” (Răzvan Voncu). aceea că de pe lista exegezelor de erudiţie, este în măsură să ne Comentariile, reconstructive şi providenţiale, temeinice şi profunde, nu trebuie să lipsească ipostazieze, cu alte ne indică un Alex. Ştefănescu intolerant cu virtuoşii interpretările rezultate, în genere, ca urmare cuvinte să ne propună, teoreticieni eminescologi convertiţi la o fatală a punerii în abis, adică între două oglinzi, a un altfel de Eminescu, decadenţă, înverşunaţi contra tuturor celor care construcţiilor poetice eminesciene, şi că era să recunoaştem, mult au o cu totul altă opţiune „aplicativă” asupra celui nevoie de „întoarcerea la text”, disecţia respec­ mai impresionant, mult ireversibil intrat în patrimoniul cultural românesc – tivă fiind categoric dictată de adevărul că „părţi mai apropiat de omul­ Mihai Eminescu. considerabile din poemele eminesciene sau Eminescu şi nu de Dincolo de retorica/oratoria minuţios expuse, chiar poeme întregi n­au fost examinate şi personajul­Eminescu. distingem la estet stilul propriu, imprevizibil şi comentate vreodată de criticii şi istoricii literari”. Reflecţiile, lucide, permanent, de gândire critică pusă în mişcare, În viziunea lui Alex. Ştefănescu, „mitul generatoare de pretexte fără intenţii polemice, în descifrarea enigmelor şi Eminescu” ar trebui (şi îi dăm dreptate) recon­ ludice, de o constantă misterelor aflate în structura poemelor eminesciene, siderat. Suntem preveniţi că „succesul lui intransigenţă, demon­ ştiinţa de a cerceta/diseca textul labirintic devenit, Eminescu” nu „se datorează exclusiv muzicali­ strează ştiinţific, unitar în accepţiunea lui R. Barthes, „obiect al plăcerii”. tăţii versurilor lui”, cum exagerat, nutrind un şi lectorial, că strategia exces de zel incalificabil, au încercat să ne de „deconstrucţie” pectacolul este fascinant. Limbajul obscur, convingă, didactic, anumite spirite, zelatorii iniţiatică, reductibilă bombastic, în care au fost până acum de serviciu ai unui biografism fantazmat. Aban­ de la un poem la altul, decriptate şi cu care ne­am obişnuit, de donând, aşadar, tezele, antitezele şi ipotezele a ilustrului „alchimist” S exemplu, al celebrelor poeme Luceafărul, Cugetările „arhetipale” Alex. Ştefănescu reactivează/ Alex. Ştefănescu, reactualizează imperativul analizei metodice a poeticii este de a ne determina să pătrundem subtil, fără sărmanului Dionis, Scrisorile, Glossă, Odă (în metru eminesciene, modelul său hieratic fiind în context, complexe, punându­ne la îndemână un cod ieşit antic), La steaua, este categoric denunţat de Alex. orice altceva s­ar spune, George Călinescu. din comun, nedisimulat, de descifrare a antumelor Ştefănescu, nu atât prin sugestie, cât prin dimensio­ eminesciene, în complexa lor structură, astfel încât narea fermă, în altă formă, a avatarului ce­l presupu­ ncursiunea estetică a lui Alex. Ştefănescu în să existe rostul de a le imprima, inovator, ignorând ne prima instanţă a lecturii şi, de ce nu, pronunţarea universul hermeneutic extrem de clişeizat şi în tradiţia exegetică, un înţeles ontic. în regim de urgenţă a unei soluţii clar exprimate, exces format în jurul operei poetice a lui Mihai fără înveliş fantasmagoric, de evaluare. Pătrunzând I în „nemărginirea de gândire” eminesciană, conştient Eminescu se produce din raţiunea de a formula oua paradigmă de explorare critică a un diagnostic critic precis pentru toate cele 72 de primei faze de creaţie poetică a lui Mihai de scopul înalt ce­l presupune critica literară, poezii antume „tezaurizate” în Ediţia Perpessicius Eminescu deschide perspectiva discuţiilor devenită la urma urmei o „prise de conscience de N la conscience d’autrui” (G. Poulet), Alex. Ştefănescu a volumului Opere. Poezii tipărite în timpul vieţii, I despre semnificaţia analizei critice a scriiturii (Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele (termenul având sensul pe care i­l atribuie Roland îşi asumă riscul de a ne înfăţişa, tranşat, într­o Carol II”, 1939), şi – în altă ordine de idei – pentru a Barthes), astfel încât să aşeze pe temelii solide, sintaxă sublim intertextualizată, poem cu poem, vers pune alt fundament, această operaţiune privită într­un psihanalitice „întregul univers al lucrurilor” (Umberto cu vers, articulaţiile mesajelor auctoriale eminesciene, sens mai larg, realelor resurse expresiv­anatomice Eco, Lector in fabula, Bucureşti, Ed. Univers, 1991, transgresându­le în spaţiul coerent al scriiturii sale. identificate în arheologia poemelor care, cum p. 67), care, într­un fel sau altul, au avansat interpre­ Cu alte cuvinte, Alex. Ştefănescu concepe axiologic sugeram, „au beneficiat” şi de omisiuni, dar şi de tări teoretice şi contradictorii, utopice chiar, dificil de un altfel de model, identificator, de reconfigurare elogii tumultoase, pe acestea din urmă le­am putea receptat. Diferenţa între logosul scriptibil dezvoltat a antumelor eminesciene. numi şi apocrife, împrejurare în care, presupunem, de estet şi dizertaţiile cronografilor de dinaintea sa Este motivul pentru care suntem de părere că toate la un loc, constituie punctul de plecare raţional este substanţială, ea postulând alegaţia că „un text Eminescu poem cu poem. La o nouă lectură este o al judecăţilor de valoare, estetice sau nu, ale „unor este un produs a cărui soartă interpretativă trebuie piesă esenţială dintr­un veritabil şi complicat puzzle oameni cu aparenţă de inteligenţă” (G. Călinescu). să facă parte din propriul mecanism generativ” eminescologic fără de care nu se poate reface „ima­ În consecinţă, traiectul intelectual­critic, obiectiv (U. Eco, op. cit., p. 84). ginea cosmică” a Marelui Poet, şi nici descoperi cu şi persuasiv, al lui Alex. Ştefănescu, de o justeţe Întrunind aceste caracteristici lucrarea lui Alex. adevărat „cheia cu care am putea descifra «enigma» argumentativă fără echivoc, serveşte la clarificarea/ Ştefănescu proclamă, anticipativ, nevoia de renunţare lui Eminescu” (Mircea Eliade, Postfaţă la vol. Rosa demonstrarea proprietăţii mitopoeticii eminesciene atât la vechiul „delir al lecturii” (Svetlana Paleologu­ Del Conte, Eminescu sau despre absolut, 1961).

oţi japonezii fac baie o dată pe zi, de obicei seara. „Cele şase principii se numără şi poarta magică inelară prin care se intră într­un templu budist în care fundamentale în aranjarea unei grădini sunt: imensitatea, pacea sau se află la loc de cinste o sculptură cu subiect tantric. Tliniştea, calmul, venerabilitatea, aranjarea minuţioasă a elementelor şi prospeţimea, unde subtilitatea este dată de aleea filosofică… Grădinile nu se n încheiere, autorul aminteşte că despre spiritul japonez au scris şi orientează spre Nord, de unde vin spiritele rele”. Preţul locuinţelor la Osaka este românii, respectiv Gheorghe Băgulescu, care în 1939 publică simultan între 5.000 şi 8.000 de euro metrul pătrat. Credinţa preferată a samurailor este în franceză, engleză şi română trilogia Yamato Damashii – Suflet japonez, zen. Vechea profesiune a gheişelor prin 1830 s­a împărţit în prestatoare de arte Î tradusă în 1943 şi în limba japoneză. Colonelul Băgulescu, distins cu Ordinul tradiţionale şi cele care întreţineau relaţii sexuale cu clienţii, care din 1892 nu se Mihai Viteazul în Primul Război Mondial, a mai fost decorat şi de împăratul mai numeau gheişe. Astăzi, adevăratele gheişe au dreptul să se căsătorească. Japoniei pentru scrierea acestei cărţi şi a mai primit şi un Mare Premiu în Europa Samuraii continuă să fie la loc de cinste în Japonia. Multe palate ale lor sunt acum occidentală. Deşi China are o cultură mai veche decât Japonia, japonezii fiind muzee. Se aminteşte cu mândrie că „Hiroo Onoda, militarul care a continuat să pentru chinezi cam ceea ce sunt americanii pentru europeni, compararea celor lupte pentru ţara sa pentru că nu aflase de capitularea Japoniei, rămas singur două ţări ne ajută de fapt să înţelegem efectele comunismului asupra marilor în insula Lubang din Filipine timp de 29 de ani, era fiu de samurai!” Străinii obţin foarte greu cetăţenia în Japonia şi afacerile acestora sunt stânjenite legal. La alte popoare. China renaşte acum plină de cicatrici comuniste, cu un se pare ceva grădini japoneze, din alte oraşe, sunt enumerate aproape aceleaşi şase atribute mai dezvoltat cult al muncii (pe care japonezii nu­l au decât dublu faţă de cei peisagistice: „imensitatea, izolarea, inventivitatea, venerabilitatea, canalele mai harnici europeni). Japonia bombardată atomic de duşmanii americani, navigabile şi panorama”. Vizitând Matsumoto, Mihai Posada află că acolo a jefuită de prietenii şi aliaţii ruşi şi zguduită mereu de cutremure devastatoare, funcţionat prima şcoală origami, „arta tradiţională în cultura japoneză, de obţinere n­are însă cicatrici şi tatuaje comuniste. Comparându­le, ne dăm seama de a unor obiecte reprezentând de obicei animale, păsări etc., din hârtie îndoită”. gravitatea faptului că acum cancerul comunist se mută în fostele democraţii Sunt prezentaţi şi cei trei munţi sfinţi ai Japoniei: Fuji, Tate şi Haku. occidentale. Nu ştiu dacă Occidentul îşi va mai putea reveni vreodată, aflându­se Printre numeroasele ciudăţenii, din punct de vedere european, din Japonia, acum abia în incubaţie, după comunism, aşa cum îşi revine astăzi China. 28 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori Un univers fabulos în simplitate Elena ARMENESCU Lupeanu a făcut să fie cunoscută Îmi revine onoarea de a prezenta pe scurt o carte excepţională, intitulată Toţi oamenii sunt România şi ethosul poporului ei prin tot fraţi, al cărei autor este scriitorul şi traducătorul, sinolog de renume, eruditul diplomat de ceea ce a crezut domnia sa oportun, carieră Constantin Lupeanu. Volumul a apărut la Editura RAVEX COMS în anul 2019. Versiunea începând cu Eminescu şi cu toţi poeţii, în limba chineză este realizată de Dang Xixiao, profesor universitar şi prodecan la Facultatea scriitorii şi rapsozii contemporani pe de Limbi şi Culturi Europene a Universităţii de Studii Străine din Beijing – cu un masterat care i­a dus în China, plus datele şi la Bucureşti (pe lângă cel obţinut la Moscova). istorice de o reală importanţă, care vor constitui un început în ceea ce priveşte vechimea poporului român şi dragostea 550–470 îHr (aproximativ contemporan itlul volumului, Toţi oamenii cercetarea istoriei antice, îndepărtate. pentru strămoşi, cei care ne­au lăsat cu Socrate) şi filosoful Lao Zi (tot sec În anul 2019, cu prilejul împlinirii sunt fraţi, este inspirat din „culturile numite astăzi Cucuteni, VI îHr) fondatorul taoismului şi autorul filosofia lui Confucius, la care a 70 de ani de relaţii diplomatice, T Hamangia, Tărtăria şi din alte locuri lucrării de referinţă Cartea Căii pe lângă organizarea unei expoziţii, mă voi referi în rândurile care urmează, încă neştiute”. şi a Virtuţii. Pe lângă un scurt istoric, iar coperta, de culoare roşie, cu înşiru­ a unui târg de carte, concerte, mese Descoperind în adolescenţă se arată cum gândirea confucianistă rotunde, întâlniri, proiectare de filme irea literelor pe verticală (asemeni profunzimea şi gingăşia poeziei este o sinteză a înţelepciunii transmise scrierii chineze), este în totală rezo­ etc., contribuind mult la intensificarea chineze din dinastia Tang, dar şi din timpul împăraţilor legendari Yao cunoaşterii reciproce, a prieteniei nanţă cu conţinutul cărţii. înţelepciunea în scrierile filosofilor Mărturisesc că nu am citit în ultima tradiţionale dintre cele două ţări Confucius şi Lao Zi, autorul – student şi popoare, prin ICR Beijing care vreme o carte care să conţină atâtea în cadrul Facultăţii de filologie – informaţii, scrise cu un farmec deosebit, a devenit cu adevărat o punte a schim­ optează pentru cursuri la secţia burilor culturale dintre cele două ţări, care izvorăşte din talentul nativ de abil de limba chineză, decizie care avea observator şi povestitor al autorului, o fereastră de prezentare a României să dea un nou curs vieţii sale. şi a culturii române, autorul avea să dublat desigur de muncă, implicare, După terminarea studiilor, a ajuns seriozitate şi perseverenţă. pregătească din vreme două mari la Beijing, în 1968, în plină revoluţie surprize pentru noi toţi: Atent la fenomenul literar în context culturală, în plină rivalitate chino­so­ european (şi nu numai) „exploatând” – prima, enunţată sub titlul vietică, context în care reprezentanţii „Întâmplare sau destin comun?”, principiile mecanismelor narative, dar României au avut un anumit aport, şi pe cele ale impunerii convingerilor despre surprinzătoarea asemănare fiind apropiaţi de partea Chinei. a ceramicii de Cucuteni cu cea de sale, autorul expune, descriind în stilul A asistat – uneori ca translator – la său propriu, începând cu prima până Yangshao, de la forma vaselor până întâlnirile înalţilor lideri comunişti Mao la subtilele lor decoraţiuni, idee preluată la ultima pagină, evenimente istorice, Zedong şi Ceauşescu – fiind descrise culturale, expoziţii de ordin economic de dacologi, urmând să fie cercetată multe detalii semnificative, unele şi argumentată cu documente din şi cultural, întâmplări, locuri şi fapte, chiar picante, despre cei doi, cum persoane şi personaje de prim rang arhiva Chinei; ar fi momentul în care tânărul activist – o piesă de teatru intitulată care au avut un rol deosebit în politica Ceauşescu a reuşit să se facă lumii, dar şi oameni simpli, pe lângă Iubirea fără frontiere, dedicată nu remarcat de Mao, când, în cadrul unei numai cinstirii relaţiilor diplomatice, întâlniri la nivel înalt, cu protocol zero, dezbateri a reluat şi subliniat replica incursiuni în trecutul îndepărtat, în ci şi celor peste 5.000 de ani de liderului chinez: „De ce să nu avem contacte culturale şi legături între primul rând al celor două popoare, dezbateri publice? Oare dacă se chinez şi geto­dac, azi poporul român popoarele român şi chinez. Acţiunea continuă expunerea punctelor de piesei se petrece în Cucuteni – (la care se referă volumul), schimburi vedere diferite, nu va mai creşte culturale cu şi prin ansambluri artistice, România şi Shanghai – China (reda­ iarba, nu vor mai naşte femeile?” (2358–2258 îHr) şi Shun. Mărturisesc tă în Cartea 10 din acest volum). orchestre, artişti consacraţi etc. că atunci când pentru prima oară am După cum aflăm de la bun început, in cele povestite în carte, citit în Tratatul de Medicină internă ele două culturi au fost „cartea a fost scrisă la comanda” aflăm apoi multe – bune al Împăratului Galben (2698­2598 îHr) Editurii Zhongyi din Beijing, care şi mai puţin bune – despre contemporane şi multe alte D în care Hunag Di – Împăratul Galben, legături între locuitorii din şi­a propus să editeze „o serie de viaţa din Ambasada României din printr­un dialog Su wen (Întrebări C cărţi cu însemnări ale străinilor din Beijing şi chiar din instituţia centrală străvechime ai ţinuturilor noastre cu simple) cu medicul Ch I Po, realizează China au fost posibile ţinând cont că China sau despre China”. din Bucureşti. Este ştiut că ambasadorii cea mai veche lucrare, cel mai impor­ Lectura stârneşte un interes erau numiţi politic, prin urmare, mai Burebista (ulterior şi Ştefan cel Mare) tant text medical al Chinei antice, care stăpânea ţinutul până la Herson, iar Cel deosebit, mai cu seamă pentru cei puţin şcoliţi. Umorul fin şi capacitatea cuprinde sistematic tot ce se cunoştea care doresc să ştie pe ce lume se de a reda atmosfera sunt remarcabile de al doilea Imperiu Chinez se întindea teoretic până atunci, când am citit des­ până la Marea Caspică. Mai mult decât află şi cum este cu adevărat lumea în mai multe locuri. pre eroii legendari, am rămas uimită, în care ne aflăm, adică de o diversitate Cartea a doua a volumului (capitol atât: s­a descoperit că exista şi un alt deoarece trebuia să mă întorc în timp drum al mătăsii decât cel ştiut până şi frumuseţe greu de imaginat de unul de fapt, aşa cum am menţionat) poate chiar cu două sau trei milenii. singur, la care adăugăm înţelepciunea prezintă pe scurt România, istorie, acum, prin Asia Mică – urmând un cumulată de milenii şi reflectată în geografie, cultură, pentru informarea lt concept important subliniat alt traseu – care trecea spre Roma, normele unei culturi şi ale unui trai cititorului chinez; urmează un capitol/ în Cartea 7, desprins tot din prin Dobrogea. civilizat, capabil de progres continuu, carte „în oglindă”, cu titlul Continentul filosofie, este cel de Tao, care Desigur, s­au scris şi se vor mai China, unde cititorului român îi sunt A scrie cărţi despre China, începând respectând tradiţiile şi comorile nea­ înseamnă Calea, dar fără conotaţii mului din care face parte fiecare. De aduse nu numai imagini din punct de mistice, incluzând, pe de o parte, codul cu cele ale lui Nicolae Milescu Spătaru aceea se citeşte cu interes, chiar cu vedere geografic, ci şi date despre etic individual şi, pe de alta, formele de (n. 1636, Vaslui – d. 1708, Moscova) mare interes, care creşte pe măsură tradiţii, obiceiuri, religie, filosofie, guvernământ care să vegheze asupra făcut cunoscut nouă de cronicarul Ion ce înaintezi cu cititul. Autorul nu este spiritualitate. China văzută de aproape, bunăstării fiecărei fiinţe umane. Neculce în lucrarea sa O samă de numai un fin şi profund cunoscător din tren (Cartea 4), pe stradă, în familii Pentru iubitorii de literatură, cuvinte unde aflăm că „şi pentru învă­ al culturii chineze, nu numai un scriitor de localnici, cunoştinţa cu celebra Cartea 8 reprezintă o sursă deosebit ţătura lui au fost terziman împăratului inspirat, profesionist, care ştie să­şi băutură Maotai (Cartea 5), aflând de bogată de informaţii privitoare la [Alexei Mihailovici] şi învăţa şi pre atragă cititorul, ci şi depozitarul unei unde şi cum, din ce este obţinută poeţii şi scriitorii narativi chinezi cu fiul împăratului, pre Petru Alecsievici, experienţe diplomatice impresionante. miraculoasa licoare euforizantă specificul lor inedit, cu universul fabu­ carte. Şi era la mare cinste şi bogăţie.” Volumul este structurat în 18 etc. devine o ţară pe care îţi doreşti los, fascinant şi esoteric cu întâmplări Reamintesc că Nicolae Milescu Spătaru capitole numite Cărţi. Titlurile vorbesc să o vizitezi sau să vezi mai multe incredibile, uimitoare, pe care le găsim a fost un autor de literatură de călătorie de la sine despre ceea ce urmează documentare despre ea. Merită reţinută şi în cărţile traduse în limba română şi istorie, cărturar, traducător, călător, să citim, de pildă: Ţara mea (Cartea 2); afirmaţia lui Guo Moruo – unul dintre de autorul acestui volum. şi diplomat activ atât în Moldova, cât Continentul China (Cartea 3); Maotai, corifeii literaturii chineze – în cadrul Tradiţii, legende, dar şi imagini din şi în Rusia în vremea ţarului Alexei, energia cosmică şi iubirea (Cartea 5); unui dialog prilejuit de o recepţie în prezentul extrem de dinamic al Chinei. care l­a trimis cu o misiune diplomatică Literatura Chinei (Cartea 8); Institutul Maotai, citez: „Talentul este în om!” şi Reala prietenie româno­chineză se în China, călătorie despre care a scris Cultural de la Beijing (Cartea 14)... a continuat Guo Moruo, privind paharul conturează trainică nu numai prin De la Tobolsk până în China (note şi exemplificând: „Dacă în acest pahar coincidenţa unor interese politico­ de călătorie). Consider că numele nceputul volumului Toţi oamenii de maotai introducem o piatră de jad, strategice, ci şi prin schimburile cultu­ domnului Constantin Lupeanu, prin sunt fraţi este autobiografic, por­ jadul va căpăta scânteieri nebănuite, rale promovate cu succes chiar de volumul Toţi oamenii sunt fraţi, va nind dintr­un „regat străvechi o lumină nouă, va deveni ceva de autorul cărţii, mai ales în perioada rămâne în viitor alături de cel al lui Î N. Milescu Spătaru, pentru că aceste numit Oltenia” sau Regatul lui Litovoi – mare preţ. Dacă însă băgăm în pahar când a fost directorul ICR din Beijing. după numele conducătorului din care o piatră oarecare, ea va arăta la fel.” Toată admiraţia pentru persuasiunea scrieri reprezintă documente ce pot provine familia autorului, trăitori „pe O exprimare metaforică a unui mare şi insistenţa cu care l­a promovat fi luate ca temă de studiu privind aceste pământuri de când ne ştim”. poet, subliniază autorul. pe Mihai Eminescu – poetul nostru schimbările şi progresul petrecut Ulterior, de­a lungul cărţii vom mai Cartea 7 se referă la Confucius naţional de rezonanţă internaţională. în lume în cele câteva sute de ani găsi descrisă cu devoţiune credinţa în (Kong Zi) care a trăit în perioada Excelenţa sa, domnul ambasador care le despart. Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 29 Curtea de la Argeş

Vecina mea, Africa Copiii soldaţi şi inculpatul Ongwen Nicolae MELINESCU n mai 2021, când Tribunalul Penal Interna­ raidurilor. Crescut în cultul violenţei şi al supunerii lui Yosewi Museveni, după ţional de la Haga l­a condamnat pe ugandezul oarbe, Ongwen, cunoscut ulterior şi ca general încheierea războiului intern ÎDominic Ongwen la 25 de ani de închisoare, Odomi, a ajuns să fie tot mai lăudat de comandantul (1981–1986). Joseph Kony, acuzatul, supranumit „furnica albă”, s­a declarat suprem Kony în faţa trupei. Mentorul său, Otti, comandantul rebeliunii, a nevinovat, ba mai mult a adoptat postura de victimă: membru al „Altarului de Control”, un fel de comanda­ preluat curentul popular „De fapt, eu sunt unul dintre cei împotriva cărora ment suprem, a căzut în dizgraţie după ce a insistat pacifist al Mişcării Sfântului Armata de Rezistenţă a lui Dumnezeu a comis pe lângă Kony să accepte negocierile de pace cu Duh, condus de Alice Auma/ atrocităţi”. (bbc.com/news/ world/africa­3079581, autorităţile ugandeze şi sudaneze. Singurul care Lakwena, şi l­a transformat accesat 22 mai 2021) În cazul lui Dominic instanţa i­a luat apărarea a fost discipolul său, Ongwen, într­o insurecţie armată după 1996. Obiectivele iniţiale a formulat 61 de capete de acuzare pentru asasinat, ceea ce i­a adus acestuia reproşurile lui Kony şi – conducerea Ugandei, conform celor Zece Porunci – viol, sclavie sexuală, răpiri şi tortură. Istoria activităţii nu l­a salvat pe Otti de execuţia din 8 octombrie s­au transformat într­un cult al personalităţii fără o sale criminale a început pe când avea doar zece ani 2007. Gruparea rebelă a respins orice aluzie la filosofie politică declarată, cu un autoproclamat profet şi a fost răpit ca să fie transformat în copil soldat de un posibil asasinat şi Kony a anunţat în aceeaşi zi: susţinut de Sudan. Sprijinul primit nu era produsul comandanţii grupării anarhist­teroriste Armata de „Otti este în viaţă şi a fost arestat pentru că punea unei alianţe, ci fusese conceput ca o răzbunare după Rezistenţă a lui Dumnezeu, înfiinţată la jumătatea la cale asasinarea mea şi preluarea comenzii, pentru susţinerea ugandeză a separatiştilor din Sudanul de anilor ’80. Din recrut înspăimântat el a ajuns rapid că intrase într­o conspiraţie cu duşmanii Armatei Sud (care şi­au obţinut independenţa în 2015). Kony în poziţia de comandant într­un cult violent care de Rezistenţă a lui Dumnezeu. Deocamdată nu a devenit criminal internaţional şi Statele Unite au a îngrozit Uganda şi ţările vecine timp de aproape i se permite să ia legătura cu nicio persoană, până cheltuit între 2011 şi 2017 opt sute de milioane patru decenii. când nu vom decide împreună cu toţi comandanţii, de dolari ca să­l prindă, fără să reuşească. Judecătorul internaţional Bertram Schmitt a reţinut din acuzare că individul, acum în l doilea fenomen a fost recrutarea, vârstă de 41 de ani, „le­a provocat cu intenţie cel mai adesea forţată, a copiilor şi victimelor lui suferinţe, deşi el însuşi fusese Aimplicarea lor în luptele dintre triburi, obligat să suporte tratamente extrem de în raidurile teroriste ale rebelilor. Manevra brutale în mâinile unui grup în care a devenit răspândită în toate conflictele Africii sub­ ulterior unul dintre conducătorii foarte puter­ sahariene a victimizat zeci de mii de nici”. (independent. co.ug/icc­convicts­lras­ adolescenţi, deveniţi asasini fără voie, dominic­ongwen­on­61­counts) inconştienţi de gravitatea participării la ucideri Porecla şi­a promovat­o ca pe un sigiliu în masă, jafuri, tortură. În pledoaria finală din ca să­şi impresioneze camarazii în timpul procesul de la Haga, avocatul apărării, Krispus raidurilor de jaf şi teroare, pentru că, aşa Ayena Odongo, a prezentat o imagine corectă cum susţinea chiar Dominic, el se născuse nu numai a clientului său, o imagine generali­ sub semnul furnicilor albe. El a fost forţat zatoare care a fost în egală măsură agravantă să se maturizeze rapid într­un mediu violent, şi atenuantă: „Niciodată până în prezent, dominat de oameni violenţi. Răpit în 1987, când se care va fi soarta lui.” (monitor.co.ug/news/news11081) omenirea nu a fost martora unor conflicte atât îndrepta spre şcoală, Ongwen a încercat să fugă, În pregătirea procesului lui Ongwen, aproximativ de îngrozitor de complexe precum este cel care împreună cu încă trei băieţi din tabăra rebelilor patru mii de victime ale rebelilor au fost audiate constituie baza contextuală a acestui caz. Acest în care fuseseră sechestraţi. Când au fost prinşi, de două echipe de avocaţi. Mărturiile consemnate băiat [Dominic Ongwen] a fost doar o victimă, un Ongwen a fost forţat sub ameninţarea mitralierei au descris viaţa în taberele rebelilor, relaţiile dintre orfan şi un prizonier al Armatei de Rezistenţă a lui să­l jupoaie pe unul dintre fugari şi să­l eviscereze, comandanţi şi subordonaţi, dintre combatanţi şi Dumnezeu, abuzat psihic, care a scăpat de rebeliune potrivit audierii psihologului Dickens Akena, prezent nevestele lor – multe sclave sexuale. Unele depoziţii şi este victimizat din nou, în prezent.” (Idem) în procesul de la Haga. (Idem) au refăcut traseul vieţilor distruse, soarta seches­ Băieţii forţaţi să intre în armatele rebele au Anchetarea activităţii lor a dovedit organizarea, traţilor, teroarea psihică şi fizică. Unul dintre martorii fost iniţial derutaţi, rupţi de familie, extraşi dintr­un planificarea şi conducerea unor operaţiuni criminale audiaţi a declarat că în mai multe ocazii l­a auzit mediu cunoscut. Între ameninţările instructorilor între 1996 şi 2005, între care atacuri împotriva pe Ongwen ordonându­le rebelilor „să­i ucidă, să­i s­au strecurat promisiunile unui nou statut superior taberelor de refugiaţi din apropierea graniţei cu prăjească şi să­i mănânce pe adversarii capturaţi”. de forţă, băietanul de 12 – 13 ani a primit o uniformă, Republica Democrată Congo, recrutarea forţată a (bbc.com/news/world­africa­30709581) o armă uneori mai lungă decât înălţimea celui care adolescenţilor, îndoctrinarea, instruirea şi trimiterea o mânuia. Ideea apartenenţei la un alt tip de familie, lor în lupte deschise cu arme de foc, în cel puţin upă 2005, când supravieţuitorii raidurilor mândria stimulată de a lua parte la lupte şi de cincisprezece raiduri. În aşa­numitul război al copiilor împotriva rebelilor s­au refugiat în Sudanul a fi lăudat în faţa camarazilor au fost pârghii abil soldaţi, Armata de Rezistenţă a lui Dumnezeu i­a Dde sud şi în Republica Democrată Congo, acţionate de manipulatori. Rezultatul a fost inducerea forţat pe soldaţii recrutaţi să participe la asasinarea Ongwen a încercat să­şi piardă urma. În 2013, unei modificări de personalitate şi acţiunea în virtutea a cel puţin o sută de mii de civili şi la răpirea Statele Unite au oferit o recompensă de cinci milioane unor convingeri impuse, consolidate de­a lungul a şaizeci de mii de tineri. de dolari pentru orice informaţie care ar fi ajutat la câtorva ani de izolare în mediul toxic al rebeliunii. capturarea lui. Un pocăit rebel a declarat că personal Această transformare rămâne greu de dimen­ nchiul său, Johnson Odonga, a declarat Kony a ordonat prinderea şi biciuirea lui exemplară sionat în termeni legali şi, de aceea, poate, procu­ în faţa instanţei că Dominic fusese un copil pentru nesupunere. Hăituit din toate părţile, fosta rorul Benjamin Gumpert pleda: „Nu ne aflăm aici Uliniştit şi jucăuş ai cărui părinţi au murit glorie a convertirii unui comandant al rebelilor, ca să negăm că Dominic Ongwen fost victima răpirii. la o lună după răpirea fiului lor. Mama i­a fost Dominic Ongwen a ajuns într­o tabără de refugiaţi Dar linia apărării, potrivit căreia această realitate ar omorâtă în bătaie de o bandă de rebeli, iar tatăl ugandezi în Darfur, de unde a fugit de teamă să nu trebui să­l facă imun pe acuzat, nu poate fi susţinută. a fost împuşcat de soldaţii armatei naţionale fie pârât rebelilor şi să fie executat. După o scurtă Este o tragedie… Nimeni nu o contestă. Pe de altă care­l confundaseră cu un lider terorist. şedere în Republica Africa Centrală, a fost arestat. parte, nimeni nu sugerează că acuzatul ar trebui Odată izolat de supravieţuitorii familiei, Dominic Din detenţie şi­a cerut iertare poporului ugandez. să fie exonerat de răspunderea penală. Nu se poate a fost trecut sub autoritatea directă a comandantului Transferat la Tribunalul de la Haga, fostul copil soldat accepta ca un individ să primească un permis pe Vincent Otti, unul dintre cei mai sălbatici aghiotanţi şi­a adus aminte de pasiunea refulată pentru artă viaţă să comită infracţiuni grave numai pentru că ai liderului suprem, Kony. Învăţăturile acestuia şi a cerut lecţii de pian. În 2016, a ameninţat că se el însuşi a fost cândva victimă la rândul lui în trecut.” amestecau creştinismul primitiv cu islamismul, sinucide în închisoare şi a intrat în greva foamei, (ijmonitor.org/2020/senior­prosecutor­comes­under­ politeismul şi cultul străbunilor şi erau urmate de pretinzând că i s­au încălcat drepturile şi nu a avut criticism­for­calling­defence­witness­testimony­ îndoctrinarea prin teroare fizică, ritualuri brutale, decât un acces limitat ca să vorbească la telefon nonsense/ accesat 22 mai 2021) Băieţii răpiţi instrucţie militară şi participarea la raiduri de jaf. cu copiii lui. Procesul a dezvăluit două fenomene erau duşi departe de casă, fără să ştie dacă se În timpul procesului, acuzarea a prezentat comu­ sociale dramatice care au marcat ultimele decenii în vor mai întoarce vreodată. Uneori, erau forţaţi, nicări audio interceptate de agenţia de securitate Uganda şi ţările vecine. Primul este războiul sectarist sub ameninţarea cu moartea, să îşi maltrateze ugandeză, prin care Kony încerca să­şi convingă al Armatei de Rezistenţă a lui Dumnezeu împotriva părinţii şi rudele înainte de plecare. Nerespectarea adepţii că spiritul lui ar fi putut să le citească mintea guvernului şi a populaţiei civile. La origini, rebeliunea ordinelor brutale ale răpitorilor echivala cu şi, astfel, să le comande şi să­i controleze în timpul a fost o mişcare de opoziţie faţă de abuzurile armatei sinuciderea.

ăsându­vă bucuria de a cunoaşte prin intermediul acestui volum sutele a cunoaşterii, a ştiinţei, de pildă prin volumul de Medicină tradiţională chineză de personaje, artişti plastici, scriitori, muzicieni, oameni politici, înalţi semnat de fiul Adrian Daniel Lupeanu, practicant al MTC. Lfuncţionari, codul etic, atitudinea şi obiceiurile adoptate faţă de menţinerea Încheind lectura acestui minunat volum, rămâi meditând la forma etică sănătăţii şi multe alte calităţi ale multimilenarului popor chinez, menţionez că a datoriei, la baza moralei individuale, care cuprinde două virtuţi fundamentale volumul se încheie cu Cartea 18, în care, pe lângă biografie, găsim lista cărţilor după Confucius: negarea eului egoist şi acceptarea a ceea ce este drept „dinastiei” culturale Lupeanu. Pentru a face înţeleasă această formulare, trebuie şi potrivit, care, dacă stăm bine să gândim, le regăsim şi în dogma creştină. să precizez că fiecare membru al familiei vine cu un aport îmbogăţitor pentru De ce? Pentru că respectarea tradiţiei, empatia, simpatia umană, iubirea literatura română, atât prin creaţia proprie, cât şi prin volumele deosebit de atractive traduse din limba chineză, prin care au adăugat „valenţe necunoscute, aproapelui, corectitudinea, probitatea, îndemnul de a face binele nu sunt poate puţin miracol şi interpretare esoterică a vieţii” şi chiar o îmbogăţire altceva decât o reflexie a legilor care guvernează universul. 30 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 Curtea de la Argeş

Orizont SF SF­ul ca literatură formativă Mircea BĂDUŢ in perspectiva în spaţiu (spaţiul cosmic), călătoria în timp (realizată mai avem un ingredient, mai de substrat psihologic, profilării statistice a cu o „maşină­a­timpului” ori asumată prin simpla şi anume pozitivismul: personajele sale reuşesc, iar Dpreferinţelor literare, anticipare a unui moment din viitor), lumile paralele, problemele se rezolvă. (Să nu mă înţelegeţi greşit! putem spune că literatura potenţele telepatice, abilităţile extra­senzoriale şi Nu sunt fan Jules Verne. Acum mi­ar fi greu să mai ştiinţifico­fantastică a consti­ altele asemenea sunt elemente care ne scot din citesc de bunăvoie ceva scris de el, dar asta nu tuit mai totdeauna o alegere universul nostru cotidian şi domestic, ne trezesc anulează acele aspecte concrete. În materie de auto­ predilectă pentru două cate­ imaginaţia, ne provoacă să ne punem în locul educaţie scrierile lui rămân un exemplu strălucit.) gorii demografice: pentru personajelor din prozele SF. Însă, nota bene, Mai notăm, ca o particularizare la cunoaşterea copii şi tineri (inclusiv pentru profilul pe care pseudo­ dezlănţuirea aceasta se vrea coerentă, elementul prin experiment imaginativ (care ar fi aici conceptul­ psihologic l­am numi „tineri pereni”) şi pentru cei (3) al definiţiei arătându­ne că jocul fanteziei se rădăcină), şi tentaţia previziunii, prezentă în genul interesaţi de cunoaştere ştiinţifică (pe care doar derulează cu oarece disciplină. Din respect pentru SF prin componenta de anticipare, cu provocările ei într­o exprimare arbitrară i­am numi „tocilari”). Şi cititori (pentru modul lor de gândire), speculaţia se fireşti privind cunoaşterea viitorului sau transcenderea vom observa că cele două categorii demografice nu menţine într­un cadru de cvasi­credibilitate, spre înspre lumi/universuri alternative. (Şi observăm în sunt chiar disjuncte, aceasta constituind şi una dintre deosebire de literatura gen fantasy, unde „orice este subsidiar faptul că în cultura românească conceptul cheile afilierii SF­ului la universul educaţiei personale. permis”. (Un clasic precum Philip K. Dick aproape de anticipaţie este adesea echivalat cu cel de Începem, justificaţi atât cronologic cât şi prin science­fiction, deşi în stricto sensu termenul s­ar exemplaritate, cu un mic recurs la Jules Verne, referi doar la ideile SF vizând anticiparea, viitorul, a cărui lectură pentru mulţi dintre noi a dezlocuit utopiile, scenariile what­if pe axa pozitivă a timpului.) porţiuni din manualele şcolare primare şi gim­ Şi apropo de ispita pre­cogniţiei, de experimentul naziale. De asemenea, în prima parte a secolului utopic, este grăitor faptul că în volumul 2 din 20, şi H.G. Wells stârnea interes prin fantazările Enciclopedia anticipaţiei româneşti (Editura Eagle, în cheie ştiinţifică. Însă, venind mai spre zilele 2017) domnul Mircea Opriţă a inclus o serie impre­ noastre, probabil că scrierile lui Isaac Asimov sionantă de scriitori români aparţinând literaturii ar constitui exemplul predilect pentru ideea de clasice (mainstream) care au fost atraşi în mod autodidactism, de partea cititorului, şi subliniem concret de ideea anticipării: Tudor Arghezi, Nichita aici domeniile vizate: fizică, robotică, astronomie, Stănescu, Alexandru Macedonski, Eugen Ionesco, cosmologie, xenologie, morală. Însă prin producţiile Mircea Eliade, Horia Lovinescu, Gib Mihăescu, Ion literare din ultimele decenii ale secolului trecut Minulescu, Geo Bogza, Ioan D. Sârbu, Ion Marin ajungem şi la discipline mai depărtate de filonul Sadoveanu, Victor Eftimiu, Mircea Cărtărescu, Ioan clasic al SF­ului – filon revelat în miezul unui secol Petru Culianu, I.L. Caragiale, Vasile Voiculescu. În marcat de ideea interacţiunii cosmice –, precum fond, dincolo de fantezie, experimentarea previziunii psihologia, sociologia, antropologia, ecologia, se grefează pe o funcţie importantă a psihicului biologia, entomologia ş.a.m.d. (cu nume de scriitori că sfidează însă această nevoie de logică din genul uman: nevoia de planificare. precum Brian Aldiss, Frank Herbert, Ursula K. Le SF, ceea ce e un lucru bun câtă vreme provocarea Lumile imaginate în scrierile SF, oricât ar fi ele Guin, George R.R. Martin, Philip José Farmer, ş.a.). este una constructivă. Şi, dacă tot suntem în paran­ de fanteziste, au totuşi legităţile lor, pe care lectorul teză, facem observaţia că în ultimii ani demarcaţia le simte şi le asimilează. Imersiunea mentală ca ncercare de definire. Context pentru auto­ dintre SF şi F este tot mai firavă, cu bune şi cu rele.) într­un joc serios, un joc cu mize şi cu reguli, con­ didactică. Acceptând necesitatea unui demers De fapt, limita dintre libertatea fanteziei şi acea tribuie la dezvoltarea logicii cititorului şi (poate Î(ca eşafodaj) minimal de teoretizare, am putea coerenţă a cunoaşterii ştiinţifice este deopotrivă inconştient) la aprecierea ideii de coerenţă. Categoric, asimila faptul că mai toate prozele SF se subscriu inefabilă şi dinamică şi cred că nici nu trebuie să intuirea regulilor jocului constituie un element esenţial următoarei definiţii: o aventură umană (individuală, de o teoretizăm prea insistent. Ambele, atât fantezia, cât de atracţie. Iar astfel de lucruri vor conta semnificativ grup, de specie) desfăşurată în condiţii extraordinare şi cunoaşterea, ne sunt atribute esenţiale, şi poate în copilărie şi adolescenţă, perioadele cu dezvoltarea (într­o lume ce diferă de lumea noastră obişnuită că literatura SF merită admiraţia tocmai pentru curajul intelectuală cea mai substanţială. (Da, probabil că un prin una sau mai multe abateri de legităţi naturale), nebunesc de a se juca exact la limita dintre ele. copil „hrănit” cu Philip K. Dick va avea altă fire decât dar în contextul unei coerenţe cvasi­ştiinţifice (adică cel „crescut” cu Isaac Asimov, însă acesta e un risc derulându­se în limitele unei plauzibilităţi, oricât de omponente polarizante. Acceptând ca al „alimentaţiei nediversificate” şi face parte din elastică ar fi aceasta). Identificăm în această definiţie imanentă această funcţie a literaturii SF, întâmplările lumii noastre, lumea cea reală, în care (pe care o expun aici spre judecare publică) trei Cfuncţia educativă, putem identifica şi o serie un tânăr devine artist şi un altul tehnician, şi doar un elemente: (1) aventura, experienţa, drama; (2) de aspecte prin care lectura vădeşte concret valoare bătrân chibiţ ca mine îşi imaginează omul deopotrivă anomalia, excepţionalitatea; şi (3) cadrul coerenţei de autoinstruire, atât în privinţa cunoaşterii cantita­ tehnician şi artist.) Şi, peste toate, vom observa că logice, al veridicităţii potenţiale. tive (asimilare de cunoştinţe), cât şi referitor la urzeala aceasta logică din creaţia SF are adesea În vreme ce proza mainstream (beletristică; cunoaşterea calitativă (exersarea gândirii abstracte, nuanţe etice, întrucât loialitatea jocului implică ficţională sau non­ficţională) şi proza fantasy (fan­ dezvoltarea abilităţilor de relaţionare şi de sinteză). imaginativ şi elementul responsabilitate. tastică) acoperă câte două dintre aceste elemente Desigur, la vârsta copilăriei şi adolescenţei, aderenţa esenţiale, doar SF­ul se desfăşoară cu toate cele genului SF la cititor depinde de câteva premise chilibru în toate. Cei care fac parte din trei, şi tocmai triada aceasta îi asigură împletirea psihice foarte fireşti (curiozitate, vitalitate spirituală), generaţiile (de astăzi sau de ieri) care au autodefinitorie de sublim şi de cunoaştere. dar şi de o predispoziţie pentru analiză contemplativă Ecrescut cu SF pot recunoaşte şi mărturisi Mai rămânem un pic la cele trei elemente din sau chiar pentru introspecţie. Deşi suntem gata firesc valenţele dintre acest gen literar şi aventura definiţia emisă mai sus. La elementul (1), aventură să acceptăm că atracţia este una cât se poate de cunoaşterii pe care fiecare om şi­o asumă într­un umană, observăm rapid că am putea obţine o naturală, chestiunea poate fi analizată mai departe. fel sau altul. Mai mult, psihologii şi sociologii probabil extindere a definiţiei dacă renunţăm la particula Poate că ingredientul prim pe care ni­l oferă SF­ul că pot denomina aspectele concrete ce contribuie uman, în sensul că personajele prozei SF pot fi şi alte ţine de categoria „descoperirea lumii”, deşi, aparent la dezvoltarea intelectuală şi culturală a indivizilor entităţi decât oamenii (animale, inteligenţe artificiale, paradoxal, este vorba de o lume incongruentă cu în lumea de astăzi (aşa cum, într­un fel, am încercat entităţi extraterestre), însă până la urmă şi acestea cea reală. Doar că aici incongruenţa se trage dintr­o şi eu în rândurile de mai sus). Însă nu va fi deloc vor avea trăiri similare celor umane, pentru că derivată a lumii reale, o derivată provocatoare, ce va o surpriză să aflăm că o prea adâncită şi prelungită deocamdată literatura este destinată oamenilor. solicita mai însufleţitor sinapsele. În plus, se pare că imersare a cititorului în universurile ficţionale poate (Un la îndemână exemplu de epică non­umană un strop de dramatism, de trăire umană, ne ajută să afecta priza la realitate. Pentru că experienţa SF&F găsim în romanul Furnicile, scris de Bernard Werber.) fixăm mai bine informaţiile. Şi revin la Jules Verne, este una cinstită doar câtă vreme rămâne neobsesivă Elementul (2), al alterităţii, al ilegitimităţii­cheie, cel căruia îi datorez multe cunoştinţe de fizică, chimie şi şi se vădeşte benefică doar dacă este neexclusivă. care asigură premisa fantastică, presupune o abatere geografie: era clar că, după episodul din Căpitanul de la fizică, de la psihologie sau de la biologie, de la Hatteras, temperatura de solidificare a mercurului îmi Bibliografie ştiinţele acestea fundamentale aşa cum le cunoaştem va rămâne în minte mai eficient decât din manualul M. Băduţ, Filon omenesc în creaţiile SF, Viaţa astăzi. (Altfel spus, extinderea unei coordonate a de chimie. (Deşi în fapt lucrurile descoperite prin românească, nr.10/2018. realului dincolo de normal/obişnuit; o transcendere lecturile acelea aveau să completeze emulativ M. Băduţ, Întoarcerea perenă, Editura Europress, ştiinţifică, premisă pentru extraordinar.) Călătoria cunoştinţele de la şcoală.) Mai mult, la Jules Verne Bucureşti, 2020.

entru adolescentul asimilat de rebeli nu exista posibilitatea reacţiei Tragedia copiilor soldaţi s­a desfăşurat pe fondul războaielor interne din sau a iniţiativei în faţa atrocităţilor, pentru că autoritatea le aparţinea Uganda, din Republica Democrată Congo, din Republica Africa Centrală sau Pexclusiv comandanţilor şi relaţiile cu subordonaţii nu aveau decât forma din Sudan. Aducerea în faţa instanţelor internaţionale a suspecţilor de recrutare, şi valoarea unui ordin transmis ierarhic. instruire şi exploatare a copiilor soldaţi a fost şi un procedeu de informare a Odată convertiţi, îngroziţi sau îndoctrinaţi, noii recruţi deveneau la rândul populaţiei locale pentru descurajarea recrutării de minori în scopuri războinice. lor răpitori care încercau să le aplice victimelor procedurilor barbare cărora Finalul procesului lui Ongwen a fost difuzat în Uganda. Dezvăluirile au îngrozit, le fuseseră supuşi ei înşişi cândva. O făceau din răzbunare, ca să­şi dovedească dovezile au convins, vinovatul şi asociaţii lui au fost demascaţi şi condamnaţi. forţa sau ca să­şi demonstreze loialitatea faţă de comandant? Greu de spus. Vinovăţia lui a rămas să penduleze între legal şi moral, între pedeapsa Un lanţ fără sfârşit al violenţei a mutilat astfel zeci de mii de vieţi tinere pe durata binemeritată şi implicarea involuntară într­un mediu tulbure, vindicativ a patru decenii. şi sângeros. Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 31 c Curtea de la Argeş y m k Ars longa... Marcel Bejgu arcel Bejgu s­a picturalităţii sale întrunind valori născut la 23 maxime. (Corneliu Antim) septembrie 1951, în localitateaM Bătrâni din ictura lui Marcel Bejgu judeţul Prahova. A studiat înregistrează natura sub la Institutul Pedagogic de unghiul strictei vizualităţi ca echivalentP al adevărului ei. Refuzând Arte Plastice din Iaşi şi la Institutul de Arte Plastice orice speculaţie asupra relaţiei om­ natură, pictorul se menţine cu o hotărâre, din care ne lasă să discernem mai mult candoarea vădită la asumarea fără rezerve a unei convingeri, în limitele firescului. Evident, el cultivă peisajul ca pe o specie tradiţională, dar „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. A debutat în acelaşi timp caută în el şansa de a întâlni, eliberat de în 1971, la expoziţiile studenţeşti. Din 1974 prejudecăţi şi ticuri stilistice, eterna încântare a înconjură­ expune la toate saloanele judeţene şi inter­ torului. judeţene organizare de Filiala U.A.P. Ploieşti. Marcel Bejgu se vădeşte a fi, neîndoios, o natură lirică, Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din un artist fascinat de posibilitatea integrării noastre spirituale România din 1979, iar din 1990 până astăzi este în natură. Dar, demn de remarcat, el nu flatează natura, membru al conducerii Filialei U.A.P. Ploieşti. înfrumuseţând­o, dacă acest lucru ar fi cu putinţă, inutil şi Profesor la catedra de pictură­desen a artificial, după cum nu flatează nici predispoziţiile sentimen­ Colegiului „Carmen Sylva” din Ploieşti. tale ale omului în faţa peisajului. Lirismul lui se plasează în Numeroase expoziţii personale şi participări orizontul obiectivei consemnări, de o manieră picturală însă, la expoziţii de grup şi aptă să iradieze multiple sugestii, internaţionale, la tabere să capteze ecourile şoptite de creaţie şi documen­ şi tulburătoare ale lumii vii tare, în ţară şi peste în care trăim. (Cornel Radu hotare. Are şi lucrări Constantinescu) de artă monumentală – mozaic, în mai multe eferindu­se la propria biserici prahovene. creaţie, Marcel Bejgu Lucrări ale sale se se consideră un pictor al luminiiR care exteriorizează since­ găsesc în colecţii publi­ ce sau particulare din ritatea sentimentelor trăite în faţa România, Italia, Austria, naturii prin game de culori pastelate, Grecia, Germania, S.U.A., armonii cromatice echilibrate, Canada, Polonia, Israel, liniştitoare, odihnitoare, neviolente, Japonia, Iugoslavia, delicate. (Ion Dumitru) Indonezia, Franţa, China, Elveţia, Australia, Danemarca, Noua Zeelandă, Brazilia etc. Detalii la http://www.marcelbejgu.ro/. Este considerat un „peisagist al anotimpurilor”, fapt subliniat de criticii de artă:

xpoziţia lui Marcel Bejgu este deosebită, este o mare bucurie pentru mine, căci, fiind în anotimpul toamnei, lucrările expuse se bucură de romantismul acestui anotimpE – sunt lucrări calde şi pline de poezie. (Ovidiu Paştină)

rivind pictura lui Marcel Bejgu, nu se poate să nu simţi gustul nepervertit al pământului săvârşit în rod şi al frumuseţii fără fard pe care o naşte lumina apusului printrP­o rarişte de pădure atinsă de bronzurile toamnei. O bonomie adâncă şi etern plăcută simţurilor este această curgere a imaginilor şi culorilor de sub pensula pictorului. Şi, nu o dată, mi l­am închipuit pe artist rostindu­se în delica­ tele sale notaţii plastice cu etnosul cărărilor sadoveniene. Cât priveşte culoarea, aceasta este când transparentă şi diafană – ca în peisajele de iarnă, în flori şi în câteva apusuri la maluri de ape – când densă şi senzuală, precum în acele minunate „portrete” de arbori sau de pădure. Aici pictorul respiră în plină atmosferă şi viziune andreesciană. Şi, probabil că în aceste pânze, Bejgu îşi dă întreaga sa măsură, datele Număr ilustrat cu lucrări de Marcel Bejgu. Semnează în acest număr  Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca  Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG – scriitor, Spania  Paul DIACONESCU – scriitor, Suedia  Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureşti  Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureşti  Eugenia BULAT – scriitor, Chişinău  Afrodita IORGULESCU – prof. univ., Bucureşti  Milena MUNTEANU – scriitor, Canada  Ilie POPA – prof. univ., Piteşti  Daniela GÎFU – prof. univ., Iaşi  Sorin BULIGA – istoric de artă, Târgu Jiu  Lia Maria ANDREIŢĂ– scriitor, Bucureşti  Ion COJA – prof. univ., Bucureşti  Mihai NEAGU BASARAB – scriitor, Germania  Dan D. FARCAŞ– scriitor, Bucureşti  Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu­Severin  Mihai VINEREANU – lingvist, Bucureşti  Elena ARMENESCU – scriitor, Bucureşti  Ion ANDREIŢĂ– scriitor, Bucureşti  Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti  Gheorghe OLTEANU – inginer, Bucureşti  Mircea BĂDUŢ– scriitor, Râmnicu Vâlcea 32 Anul XII  Nr. 9 (130)  Septembrie 2021 32 pag. - 5 lei