Liviu Franga

Liviu Franga Ianus Ianus, Zeul începuturilor şi tranziţiei Editat de Lidia Vianu Press Release Luni 3 martie 2014 Liviu Franga Ianus ISBN 978-606-8592-42-8 Editat de Lidia Vianu Demnitatea intelectualului român Liviu Franga îşi face debutul la Contemporary Literature Press cu un volum inedit. Clasicist cunoscut, autor al multor volume de referinţă pentru studiul limbii şi literaturii latine în România, el publică acum Ianus, volum ce poartă numele zeului roman care întruchipează începuturile şi tranziţia... Volumul este, într-adevăr, o radiografie a intelectualului român în tranziţie. Cu sobrietatea universitarului care predă începuturile civilizaţiei europene, Liviu Franga îşi ia o distanţă de subiectele aprinse din mass media, de sloganul tranziţiei noastre cea de toate zilele: “Aţi minţit poporul cu televizorul.” Faptul că nu le ignoră face ca această carte profund personală să închidă în ea un paradox: o inteligenţă care se hrăneşte cu rădăcinile culturii din care ne tragem ajunge la consecinţele ei prezente: universitatea românească, “politică şi educaţie”, materniatea în care au ars de vii nou-născuţi. Ianus este o lecţie dată întregii prese româneşti. Patima nu este un sfetnic bun―chiar dacă aduce emisiunilor audienţă maximă. Înţelept al începuturilor şi cetăţean―ca noi toţi―al tranziţiei, în acest volum cu mici epifanii, amestecate cu proză, dramă şi chiar poezie, Liviu Franga pledează pentru obligaţia de a fi aristocrat şi demn a intelectualului român. Bucureşti, 1 martie 2014 Lidia Vianu ISBN 978-606-8592-42-8 © Universitatea din Bucureşti © Livu Franga Copertă, ilustraţii: Lidia Vianu Postare: Simona Sămulescu. Publicitate: Violeta Baroană. Ilustraţii: Tomis, Callatis, Histria, Adamclisi – Romania; Pompei, Herculaneum. If you want to have all the information you need about Finnegans Wake, including the full text of Finnegans Wake, line-numbered, go to A Manual for the Advanced Study of James Joyce’s Finnegans Wake in One Hundred Volumes by C. George Sandulescu and Lidia Vianu, at the following internet addresses: http://sandulescu.perso.monaco.mc/ http://editura.mttlc.ro/Joyce%20Lexicography.html Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu 1 Tabla de materii Mircea A. Diaconu Clasicul este şi el om p. 3 Rame p. 6 Cred p. 7 România clasică p. 9 Poetul și puterea p. 11 Elenitate p. 12 Pana și tasta p. 14 Sufletul Moldovei p. 15 Patru chipuri de a fi ale Poeziei p. 17 Ursul criminal. Dar omul crimei p. 19 Timișoara apelor p. 21 Politică și educație p. 23 După un an... p. 25 Iubire și moarte la Puccini p. 27 Masa de prînz p. 29 Universitate, universalitate, umanitate p. 31 Volumele și volutele memoriei p. 33 Țara mea se numește România p. 35 Elevii, Antichitatea și guvernarea p. 37 Doi pui p. 39 Puccini și Kavafis (I) p. 41 Puccini și Kavafis (II) p. 43 Puccini și Kavafis (III) p. 45 Portretul unui clasicist (I) p. 47 Portretul unui clasicist (II) p. 49 Portretul unui clasicist (III) p. 52 Portretul unui clasicist (IV) p. 55 Portretul unui clasicist (V) p. 58 Mică publicitate românească în Cipru. Preambul. Fereastră spre ... p. 61 România Scrisoare. Lui Mircea p. 65 Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu 2 Itinera p. 67 Balada nou-născuților arși (I) p. 70 Balada nou-născuților arși (II) p. 73 Balada nou-născuților arși (III) p. 76 Frodo p. 78 Ultima poezie p. 79 Cîteva cuvinte despre înroșirea obrazului p. 82 LZR p. 85 Privirea cîinelui p. 88 Mehala Walhalla (I) p. 90 Mehala Walhalla (II) p. 93 Mehala Walhalla (III) p. 96 Mehala Walhalla (IV) p. 99 Mehala Walhalla (V) p. 102 Mehala Walhalla (VI) p. 105 Mehala Walhalla (VII) p. 107 Zile ale bucuriei p. 110 Poezie la purtător (I). Perceptibilităţi p. 112 Poezie la purtător (II). Şiruri p. 114 Poezie la purtător (III). Poemele traumei p. 117 Poezie la purtător (IV). Poemele luminii p. 119 Bubuliţa Nataliţei p. 121 Alte texte p. 123 Seara, toamna... p. 124 Flori de gheață p. 131 Filix p. 134 Ruben și Dionis p. 139 Trandafirul de Cipru p. 153 Liviu Antonesei Al treilea Liviu Fanga p. 165 Notă Toate textele de aici (cu excepția, desigur, a celor semnate de Mircea A. Diaconu şi Liviu Antonesei―cărora le mulțumesc, încă o dată, și pe această cale, pentru că au stat, în toți acești ani de cînd ne-am cunoscut, alături de mine―, și a încă două texte, care îmi aparțin―este vorba de Ultima poezie, din prima secțiune a cărții, și de Seara, toamna..., din cea de-a doua) reprezintă retipăriri, gîndite special pentru arhitectura acestui volum. Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu 3 Mircea A. Diaconu Clasicul este şi el om Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu 4 Surprinzătoare disponibilitatea intelectuală a lui Liviu Franga. Poate tocmai pentru că este, ca să preluăm titlul uneia dintre cărţile lui, un clasic printre postmoderni. Dar eu n-aş accentua doar primul dintre termeni. Clasicitatea lui Liviu Franga sau opţiunea lui pentru clasicitate nu e doar o chestiune de vocaţie şi de profesie, ci pare aproape subînţeleasă. În slujba clasicilor, el şlefuieşte la propria-i identitate care înseamnă echilibru, cult al valorilor, armonie. Vom reveni asupra acestei chestiuni. Aşadar, aş trage o privire şi asupra celui de-al doilea termen. Fireşte, greu de spus despre Liviu Franga că ar fi un postmodern (chit că trăieşte printre ei). La urma urmelor, dacă nu faci o incursiune în conceptul acesta fragil (un concept slab, în fond), o afirmaţie de felul acesta pare şubredă indiferent la cine te-ai referi. Dar Liviu Franga, profesorul Liviu Franga, autorul unor studii docte, nu ocoleşte cu totul teritorii care ar putea părea periferice ale culturii, ba poate chiar frivole. De curînd a publicat, sub titlul Jurnal din anii ´70, un roman al ingenuităţii adolescentine. În fond, ce distanţă între acest roman şi alte două cărţi care îi datorează existenţa, fiecare, în felul ei, un monument. E vorba despre N. I. Herescu, Destin fără moarte, o ediţie din marele latinist pe care Liviu Franga o îngrijeşte, o carte rară care a trecut, din nefericire, aproape neobservată (poate tocmai din cauza postmodernităţii contemporane?!), la al cărei autor vom mai face trimitere în aceste cuvinte, şi despre un volum care e în sine operă de artă, Konstantinos P. Kavafis, Alfabetul poetic. O ediţie din poezia marelui grec, în 12 limbi, îngrijită de Elena Lazăr şi Liviu Franga, ilustrată cu lucrări ale pictorului Gheorghe I. Anghel. Dacă am glumi, am spune: nici clasicul nu mai este ce era odată. Deşi, dacă citeşti cu atenţie cartea lui N. I. Herescu, am spune că într-un anume fel Liviu Franga îşi continuă magiştrii. Nu ştiu de ce avem impresia că apartenenţa la clasicitate înseamnă trăirea în spaţiul pur al ideilor. Mai mult, într-un spaţiu care nu implică ceea ce este local, particular, naţional. Herescu lupta însă pentru şcoala românească, era un cunoscător fervent al literaturii populare şi al celei culte româneşti, îl ştia din scoarţă-n scoarţă pe Eminescu. În plus, a scris, da, în presa interbelică, şi uneori nu în cea de primă mărime. A coborît, adică, de la catedră în piaţă, pentru a comunica vulgului. Căci, finalmente, acesta e rostul unui intelectual hrănit cu seva clasicităţii. Deşi, evident, nemulţumirile clasicistului sînt mari în faţa declinului istoric. Constata, la un moment dat: Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu 5 „Mediocritatea neputîndu-se ridica pînă la marea cultură, a fost silită cultura să coboare pînă la marea mediocritate.” Prin urmare, de ce să ne mire că, după Scrisori din mica mea latinitate, Liviu Franga iese, iată, pe piaţă cu o carte în care adună articolele publicate în Timpul şi mai multe inedite epice? Clasicul (sau, mai exact, clasicistul) este şi el om, nu o statuie rigidă. E impresionat de o dramă din viaţa imediată, nu din marii tragici, ia atitudine cînd viaţa publică e tot mai tulbure, iese în cetatea reală, căreia îi aparţine, pentru a spune ce crede. Clasicistul e un militant, se angajează―căci are opinie şi crezuri. În toate se simte, însă, „şcoala frumuseţii”. Spunea Herescu: „Clasicismul este şi şcoala frumuseţii. Model etern de echilibru şi armonie.” Şcoala aceasta a frumuseţii înseamnă şi credinţa în bine, în adevăr, în trecut. Greu să mai lupţi azi pentru clasicitate; greu să obţii prea mult chiar în privinţa studiilor clasice. Dar poţi milita pentru valorile clasicităţii. Nu e nici o contradicţie să-l vezi pe Liviu Franga, profesorul de clasicitate, vorbind despre România profundă. Dacă n-ar părea, într-o lume a relativului, donquijotesc, cuvintele lui despre românitate ar trebui să dea frisoane. Liviu Franga crede într-o Românie profundă, are convingerea că există o Românie clasică, chiar dacă, în juru-i, totul pare să fie căzut. Poate tocmai de aceea verbul lui sancţionează distanţa dintre idee şi fapt. Dar cum să corijezi faptele dacă nu ai reperul ideii? „Rame”-le lui Liviu Franga sînt astfel de decupaje din imediat, puse însă sub lupă de cineva care crede. Şi care se refugiază fie în vers, fie, adesea, în insule de creativitate epică. Volumul acesta e o dovadă. O dovadă chiar a felului cum clasicitatea ne poate salva. Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu 6 RAME Liviu Franga Ianus Editat de Lidia Vianu 7 CRED Unde este România profundă? Este acolo unde o simți cel mai adînc. O simți foarte adînc, cel mai adînc, atunci cînd se întîmplă să fii, fizic, departe de ea. Undeva în lume, oriunde, și nu o mai vezi, nu îi mai auzi limba. Cînd doar gîndurile tale mai vorbesc în limba ei. Continui să cred că România adevărată, România profundă există. Nu este cea din ziare, nici cea din televiziuni.

Load more