ISSN 1857–2049 Categoria A
INSTITUTUL PATRIMONIULUI CULTURAL THE INSTITUTE OF CULTURAL HERITAGE ИНСТИТУТ КУЛЬТУРНОГО НАСЛЕДИЯ
REVISTA DE ETNOLOGIE SI CULTUROLOGIE Volumul XXIX THE JOURNAL OF ETHNOLOGY AND CULTUROLOGY Volume XXIX ЖУРНАЛ ЭТНОЛОГИИ И КУЛЬТУРОЛОГИИ Том XXIX
Revista de Etnologie si Culturologie este indexata în Bazele de date: SCOPUS European Reference Index for the Humanities and Social Sciences (ERIH PLUS) Directory of Open Access Journals (DOAJ) Central and Eastern European Online Library (CEEOL) Directory of Open Access scholarly Resources (ROAD) Open Academic Journals Index (OAJI) International Services for Impact Factor and Indexing (ISIFI) CiteFactor
CHIȘINĂU, 2021 Colegiul de redacţie al Revistei de Etnologie şi Culturologie: Procop Svetlana. Redactor-şef. Doctor în filologie, conferenţiar Kocój Ewa. Doctor habilitat în etnologie și antropologie (Chişinău, Republica Moldova). culturală, profesor (Cracovia, Polonia). Zaicovschi Tatiana. Redactor-şef adjunct. Doctor în filologie, Korotayev Andrey. Doctor habilitat în istorie, profesor conferenţiar (Chişinău, Republica Moldova). (Moscova, Federația Rusă). Abuseitova Meruert. Membru-corespondent, doctor ha- Maruşiakova Еlena. Doctor în istorie, profesor (Saint bilitat în istorie, profesor (Almaty, Republica Kazakhstan). Andrews, Scoţia, Marea Britanie). Anastasopoulos Antonis. Profesor Asociat (Rethymnon, Minasyan Svetlana. Doctor în pedagogie, profesor (Erevan, Grecia). Armenia). Arapu Valentin. Doctor în istorie (Chişinău, Republica Neagota Bogdan. Doctor în filologie (Cluj-Napoca, România). Moldova). Nicoglo Diana. Doctor în istorie, conferențiar (Chişinău, Boda Gherghina. Doctor în istorie (Deva, România). Republica Moldova). Cuşnir Veaceslav. Doctor în istorie, conferenţiar (Odesa, Osadci Raisa. Cercetător științific (Chişinău, Republica Ucraina). Moldova). Dolghi Adrian. Doctor în istorie (Chişinău, Republica Palihovici Iulii. Doctorand (Chişinău, Republica Moldova). Moldova). Popov Veselin. Doctor în istorie (Saint Andrews, Scoţia, Duminica Ion. Doctor în politologie, conferenţiar (Chişinău, Marea Britanie). Republica Moldova). Rogojanu Dumitru-Cătălin. Doctor habilitat în istorie (Deva, Duminica Ivan. Doctor habilitat în istorie (Chişinău, România). Republica Moldova). Romanciuk Alexei. Doctorand (Chişinău, Republica Gheorghiev Galin. Doctor în etnologie (Sofia, Bulgaria). Moldova). Ghinoiu Ion. Doctor în geografie (Bucureşti, România). Scripnic Ana. Academician, doctor habilitat în istorie, profesor Gorofianiuk Inna. Doctor în filologie, conferențiar (Vinița, (Kiev, Ucraina). Ucraina). Sîrbu Tatiana. Doctor în istorie (Louvain-la-Neuve, Belgia). Goseva Vera. Cercetător, profesor (Skopje, Macedonia). Stancev Mihail. Academician, doctor habilitat în istorie, Grădinaru Natalia. Doctor în istorie (Chişinău, Republica profesor (Harkov, Ucraina). Moldova). Stepanov Veaceslav. Doctor habilitat în istorie, profesor Ispas Cornelia-Sabina. Academician (București, România). (Oriol, Federația Rusă). Jdanov Vladimir. Doctor habilitat în filologie, profesor Ursu Valentina. Doctor în istorie, conferențiar (Chişinău, (Sapporo, Japonia). Republica Moldova). Kalaşnikova Natalia. Doctor habilitat în culturologie, profesor Valențova Marina. Doctor în filologie (Moscova, Federația Rusă). (Sankt Petersburg, Federaţia Rusă). Vuillemenot Anne-Marie. Doctor în științe sociale și politice (Louvain-la-Neuve, Belgia). Studiile şi articolele din acest volum au fost supuse recenzării, discutate în cadrul Centrului de Etnologie al Institutului Patrimoniului Cultural şi recomandate pentru publicare de către Consiliul Ştiinţific al Institutului Patrimoniului Cultural, proces-verbal nr. 5 din 1 iulie 2021. Manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb, precum şi orice alte materiale se vor trimite la adresa: Colegiul de redacţie al „Revistei de Etnologie şi Culturologie”, Centrul de Etnologie, Institutul Patrimoniului Cultural, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 1, MD-2001 Chişinău, Republica Moldova. Manuscripts, books and reviews for exchange, as well as other papers are to be sent to the editorship of the journal of „Ethnology and Culturology”, the Institute of Cultural Heritage, Stefan cel Mare si Sfant, 1, MD-2001 Chisinau, Republic of Moldova. Рукописи, книги и журналы для обмена, а также другие материалы необходимо посылать по адресу: Colegiul de redacţie al „Revistei de Etnologie şi Culturologie”, Centrul de Etnologie, Institutul Patrimoniului Cultural, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 1, MD-2001 Chişinău, Republica Moldova. DOI.ORG/10.52603/REC.2021.29 Redactori: dr. A. Gorea (textele în limba engleză), Iu. Palihovici (textele în limba română), dr. T. Zaicovschi (textele în limba rusă). Design, procesare computerizată, tehnoredactare, coperta: Valentina Iavrumean Coperta: Port popular femeiesc. Tipologie Dunarea de Jos. Crihana Veche, raionul Cahul, 2016. Foto: Carolina Cotoman, Ludmila Fulea, Raisa Osadci.
Toate lucrările publicate în revistă sunt recenzate de specialişti în domeniu. Все опубликованные материалы рецензируются специалистами. All the papers to be published are reviewed by experts.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Revista de Etnologie şi Culturologie / Institutul Patrimoniului Cultural, Centrul de Etnologie; col. red.: Svetlana Procop, ş. a. Chişinău: 2021, 160 p. Vol. XXIX. Tiraj 150 ex.
© Institutul Patrimoniului Cultural, 2021 CUPRINS
ETNOLOGIE Liliecii și bolile în contextul pandemiei de SARS-CoV-2 și a medicinei Valentin ARAPU magice: percepții, prejudecăți și realități (interferențe istorice, 5 zoologice, epidemiologice și etnoculturale) Ирина СУББОТИНА, Современная гагаузская женщина: социально-культурный портрет 13 Любовь ОСТАПЕНКО Ospățul de nuntă în Țara Moldovei în sec. al XVII-lea – începutul sec. Alina FELEA 22 al XIX-lea Historiography and empirical base of ethnodemographic studies of Victor COJUHARI Ukrainians in the Republic of Moldova at the end of the XX – beginning 29 of the XXI century
Adrian DOLGHI Cu privire la actualitatea etnologiei sovieticității în Republica Moldova 36 Марина ВАЛЕНЦОВА, Карпатоукраинская народная демонология: мотивно-функцио- 44 Людмила ВИНОГРАДОВА нальный метод исследования Formarea opiniei publice despre romi în presa din RSSM (anii ʼ60–ʼ70 Svetlana PROCOP 53 ai sec. XX) Irina ȘIHOVA, Aspecte etnologice ale istoriei legislaţiei Imperiului Rus referitoare 61 Iulii PALIHOVICI la evrei (anii 1762–1818) Image of Chisinau and its evolution in touristic albums and guides Nina IVANOVA 67 (1964–2008)
Gherghina BODA Horele şi petrecerile momârlanilor 72 Традиционные семейные обряды украинцев Подолья: архаичные Инна ГОРОФЯНЮК 78 элементы культурного текста Aspecte etnofolclorice ale zonei Mehedinți – arhitectură vernaculară Gabriela BOANGIU 87 și nedei Очаг народного искусства как феномен этнической художествен- Олэна ФЕДОРЧУК 94 ной традиции
Alexey ROMANCIUK Romanian a cinsti in the light of some Romanian-Slavic contacts 101 Criza economică din Republica Moldova – catalizator al migrației Lidia PRISAC 105 forței de muncă
COMUNICĂRI
Elena PLOSNIȚA Consideraţii privind rolul patrimoniului etnografic în educaţie 116
PAGINA TÂNĂRULUI CERCETĂTOR
Александр ГОЛОВКО Особенности развития овцеводства на приднестровских территориях Восточного Подолья в конце XIX – первой половине ХХ в. 122
VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ
Simpozionul național de etnologie: Tradiții și procese etnice la a doua Natalia GRĂDINARU 131 ediție, 30 martie 2021 Conferința științifică națională cu participare internațională. Natalia GRĂDINARU 132 Portul popular – expresie a istoriei și culturii neamului, Ediția I Conferința științifică internațională „Basarabia – centru al mișcării Angela OLĂRESCU 135 de eliberare națională a bulgarilor”
JUBILEE
Victoria ROCACIUC Noi în oglinda cercetărilor doctorului habilitat Iulia Bejan-Volc 138
IN MEMORIAM
Николай ЧЕРВЕНКОВ Мой учитель: болгарист Константин Поглубко 140
RECENZII
Gabriela-Mariana Luca (Editor coordonator) Diana Boc-Sînmărghițan (Co-editor) al 5-lea locatar: SARS-CoV-2 și Eu–Celălalt. Jurnalul Gherghina BODA 143 primului an de maturitate. Vol. I. (Timişoara: Editura „Victor Babeș”, 2021. 237 p.) Recenzie la monografia Eudochiei Soroceanu „Pâinea în cultura Tatiana ZAICOVSCHI populară a găgăuzilor: studiu etnolingvistic” (Chișinău: Lexon-Prim, 145 2020. 364 p.) Valorificarea patrimoniului cultural în sistemul educational Valentina ENACHI 147 din Republica Moldova (anii ’90 ai sec. XX – începutul sec. XXI) Сведения о редколлегии 151 Data on the Editorial Board Termene și condiții de publicare ale materialelor în Revista de Etnologie și Culturologie 153
Срок и условия публикации материалов в Журнале этнологии и культурологии 155
Terms and conditions of publication of materials in the Journal of Ethnology and Culturology 157 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 5
ETNOLOGIE
Valentin ARAPU LILIECII ȘI BOLILE ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI DE SARS-CoV-2 ȘI A MEDICINEI MAGICE: PERCEPȚII, PREJUDECĂȚI ȘI REALITĂȚI (INTERFERENȚE ISTORICE, ZOOLOGICE, EPIDEMIOLOGICE ȘI ETNOCULTURALE)* https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.01 Rezumat новых лекарственных средств и фармакологических Liliecii și bolile în contextul pandemiei de SARS-CoV-2 препаратов, включая антикоагулянты. В румынском și a medicinei magice: percepții, prejudecăți și realități фольклоре сложился образ летучих мышей как (interferențe istorice, zoologice, epidemiologice вредоносных существ, исходя из их ночного образа și etnoculturale) жизни. В некоторых практиках магической медицины Pandemia provocată de virusul SARS-CoV-2 are multi- применяли отдельные части тела летучей мыши ple necunoscute, fiind lansate varia ipoteze în privința cau- (кровь, крылья, лапы, пух) для лечения определенных zelor apariției acestei molime. Una dintre ipotezele vehicu- телесных и духовных недугов. Летучая мышь late, atât în mediul științific cât și în cel mediatic, vizează упоминается в детском фольклоре, в сказках и загадках. un șir de animale, purtătoare ale virusului SARS-CoV-2, С помощью этого образа малыши познавали фауну и transmis ulterior, prin medierea altor animale, la om. Li- учились выявлять и осуждать отрицательные стороны liecii figurează printre posibilele mamifere care sunt viza- человеческой натуры. В культурах мира летучая мышь te într-o astfel de contaminare, dar nu există dovezi certe представлена в фольклоре, в магической медицине и в în această privință. Chiropterele joacă un rol important în искусстве. ecologie, economie și în viața oamenilor, contribuind la Ключевые слова: летучие мыши, болезни, SARS- protecția și polenizarea plantelor, eradicarea insectelor dă- CoV-2, магическая медицина, фольклор. unătoare în agricultură, elaborarea unor noi remedii și pre- parate farmacologice, inclusiv anticoagulante. În folclorul Summary românesc liliecii au o imagine malefică, fapt explicat prin Bats and diseases in the context of the SARS-CoV-2 modul lor nocturn de viață. Unele practici ale medicinei pandemic and magic medicine practices: perceptions, magice erau bazate pe folosirea anumitor părți din corpul prejudices and realities (historical, zoological, epidemi- liliacului (sânge, aripi, labe, puf) pentru a trata unele boli și ological and ethnocultural interferences) metehne sufletești. Liliacul figurează în folclorul copiilor, The pandemic caused by the SARS-CoV-2 virus has în povești și ghicitori, fiind o fiinţă prin intermediul căre- multiple unknown sides, various hypotheses regarding the ia cei mici cunoșteau fauna și învățau să deteste calitățile causes of this plague being launched. One of the hypothe- meschine ale ființei umane. În culturile lumii liliacul este ses, circulating both in science and in the media, concerns a omniprezent în folclor, în medicina magică și artă. series of animals, carriers of the SARS-CoV-2 virus, subse- Cuvinte-cheie: lilieci, boli, SARS-CoV-2, medicina quently transmitted through other animals to humans. Bats magică, folclor. are among the possible mammals that are targeted in such contamination, but there is no clear evidence in this regard. Резюме Chiroptera play an important role in ecology, economy and Летучие мыши и болезни в контексте пандемии human life, contributing to the protection and pollination of SARS-CoV-2 и практик магической медицины: plants, the eradication of harmful insects in agriculture, the восприятие, предрассудки и реалии (исторические, development of new remedies and pharmacological prepa- зоологические, эпидемиологические и rations, including anticoagulants. In Romanian folklore, этнокультурные интерференции) bats have an evil image, a fact explained by their noctur- Пандемия, вызванная вирусом SARS-CoV-2, nal way of life. Some practices of magical medicine were связанa со множеством неизвестных, в частности было based on the use of certain parts of the bat’s body (blood, выдвинуто много гипотез по выявлению причин этой wings, paws, down) to treat certain diseases and mental ail- болезни. Согласно одной из гипотез, обсуждаемых в ments. The bat appears in children’s folklore, in stories and научной и медийной среде, изначальными носителями riddles, being a creature through which the little ones got вируса SARS-CoV-2 были некоторые млекопитающие, to know the fauna and learned to hate the petty qualities которые через посредничество других животных of the human being. In the cultures of the world, the bat is инфицировали человека. Летучие мыши фигурируют ubiquitous in folklore, magic medicine and art. среди этих млекопитающих, но до сих пор не Key words: bats, diseases, SARS-CoV-2, magic medi- существует научно обоснованных доводов в пользу cine, folklore. этого утверждения. Рукокрылые играют важную роль в экологии, в экономике и в жизни людей, способствуя защите и опылению растений, борьбе с насекомыми- Actualitatea. După apariția primului focar de вредителями в сельском хозяйстве, разработке SARS-CoV-2 în orașul chinez Wuhan a fost lansată ipoteza că virusul a fost provocat de consumul în ali- 6 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX mentația localnicilor a cărnii de liliac, de altfel, fiind o ecii zboară în jurul ei atingând-o cu aripile” (Breazu preferință gastronomică mai veche în cadrul societății 1926: 244). 2 chineze. Rolul nefast al liliecilor în transmiterea viru- Chiropterele . În literatura de specialitate există șilor la oameni a fost invocat și odată cu apariția epi- multiple aprecieri pozitive ale rolului exercitat de li- demiei Ebola. În tradițiile iudaică și creștină au exis- lieci în floră și faună, având și repercusiuni benefice tat din vechime interdicții alimentare. Astfel, Moise a asupra omului. S. Andreev și A. Bondarenco numesc reglementat regimul alimentar, „fiind convins că ceea liliecii „ființe remarcabile”, „ființe cu totul deosebite, ce intră în corp putea să dea naștere la boale”: animale unice și irepetabile” (Andreev, Bondarenco 2006: 33). spurcate sau necurate pentru alimentație erau decla- D. Borda și C. Borda susțin că liliecii sunt „animale rate cămila și porcul, ultimul fiind considerat vinovat fascinante” (Borda, Borda 2008: 16-22). de contaminarea evreilor de lepră în timpul aflării lor Liliecii au o vârstă de peste 50 de milioane de ani. în Egipt; zburătoarele prohibite pentru consumul ali- Actualmente, pe Terra sunt cunoscute peste 1.200 de mentar erau „liliacul, vulturul, corbul, cioara” (Biblia specii de lilieci, grupate în 18 familii și 202 de genuri. 2014: Levitucul, 11, 19; Deuteronomul, 14, 18; Go- Liliecii sunt unicele mamifere care pot zbura „prin moiu 1940: 21). În prorocirea lui Isaia se menționează mișcarea activă și direcționată a aripilor”, de fapt, ari- că într-o anumită zi „oamenii își vor arunca idolii de pa liliacului este o „membrană mare de piele, întinsă argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se între degetele elongate, corp și picioare” (Liliecii… închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci”, lili- 2014: 2). Abilitățile de zbor ale liliecilor sunt compa- ecii fiind percepuți drept „năluca nopții” (Biblia 2014: rabile cu cele ale păsărilor, în dependență de specie Isaia, 3, 20; Isaia, 34, 14). liliecii pot dezvolta o viteză de la 50 km/h (Nyctalus Pe parcursul istoriei oamenii și-au creat anumite noctula) până la 105 km/h (Tadarida teniotis), reu- stereotipuri și prejudecăți despre lilieci. În imagina- șind și să migreze la distanțe considerabile (Borda, rul colectiv s-a creat o percepție predominat negativă Borda 2008: 17). Liliecii se grupează în colonii, cele despre lilieci, etichetați drept creaturi malefice, devo- mai numeroase din cadrul vertebratelor, fiind atestate ratoare de animale și oameni prin sugerea sângelui. În în peștera Braken din Texas în care liliecii (Tadarida viziunile tradiționale ale oamenilor liliecii erau aso- brasiliensis) formează colonii de peste 20 de milioane ciați cu forțele răului, ale întunericului și diavolului. de exemplare (Borda, Borda 2008: 19). În Republica Un astfel de tablou sinistru al liliecilor a fost fortifi- Moldova există 21 de specii de lilieci, aparținând fa- cat în operele literare și producțiile cinematografice miliilor Rhinolophidae şi Vespertilionidae (Andreev, prin mediatizarea mesajelor privind natura demonică Bondarenco 2006: 10; Anuarul 2019: 84). În Româ- și vampirică a liliecilor. Pictorul spaniol Francisco de nia sunt identificate 31 de specii de lilieci. O singură Goya (1746–1828) prin opera sa „Capriciile”1 a adus colonie de lilieci în România poate ajunge la numărul în scenă repertoriul vrăjitoriei în care figurile demoni- de o mie în peșteri și, respectiv, până la două mii în ce „apar cu aripi de liliac” (Muchembled 1997: 264). podurile clădirilor. În fauna Marii Britanii sunt iden- Legătura malefică dintre lilieci și vampiri a fost nuan- tificate doar 17 specii de lilieci (Liliecii… 2014: 6; țată în romanul „Dracula”, publicat de către scriito- Liliecii… 2016: 2). Important este faptul că numărul rul irlandez Bram Stoker în anul 1897. Prin opera sa speciilor de lilieci este în creștere datorită „extinderii B. Stoker a pus bazele noului gen literar, a „literaturii metodelor moderne de taxonomie genetică, dar și a cu vampiri” (Stoker 2018). Acest gen literar rămâne a perfecționării metodelor clasice, morfologice, eco- fi popular în continuare, avându-l în centrul narațiuni- logice, etologice etc.”. În ultimii ani pe continentul lor pe Vlad Țepeș, transformat în imaginarul autori- european numărul speciilor de lilieci a crescut cu opt, lor, în Dracula Vampirul (Djuvara 2003). Natura ma- ajungând la 47 (Borda, Borda 2008: 27). lefică a liliecilor este accentuată în scrierile teologice, După tipul de nutriție liliecii se împart în: 1) in- de exemplu Sfântul Ioan Gură de Aur compara aceste sectivore (71,0%); 2) fructivore (23,0%); nectarivo- mamifere cu demonii care la fel „nu iubesc soarele re / polenivore (5,0 %); carnivore / piscivore (0,7%); și lumina”, preferă în schimb noaptea și întunericul, hematofage (0,3%) (Borda, Borda 2008: 19). Liliecii iubind viclenia și toate nelegiuirile, socotindu-le po- duc un mod de viață nocturn, fapt care „le permite trivite cu firea lor, iar dușmanii lor sunt virtutea și lu- să nu concureze cu animalele diurne pentru hrană”. crările luminii” (Sfântul… 2002: 42). Pentru a se orienta în spațiul nocturn liliecii utilizează Misticismul legat de lilieci a fost nuanțat de Lu- „un sistem acustic particular, ecolocația”, având astfel cian Blaga în legătură cu un sat „bântuit de ciumă” capacitatea de a „vedea cu urechile”. Greutatea lilie- peste care trece „personificată ciuma cocoșată, călare cilor genului Rousettus variază între 15 şi 1.500 g, iar pe-o reptilă uriașă cu solzi galbeni și verzi, ochi roșii anvergura aripilor poate ajunge până la 2 m. Cele mai și cu aripi de lăcustă enormă”, iar după ce se întunecă mari megachiroptere sunt vulpile zburătoare Acero- „Luna se ridică fantastic de repede de după deal. Lili- don jubatus şi Pteropus vampyrus. La polul opus sunt 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 7 microchiropterele cu o greutate a corpului care varia- tamentul ischemiei acute. Cercetările experimentale ză între 1,5 g şi 230 g. Cel mai mic mamifer zburător întreprinse pe animale au stabilit că saliva provenită este întâlnit în Birmania – liliacul-bondar, Craseonyc- de la Desmodus rotundus acționează mai repede, mai teris thonglongyai are o greutate de doar 2 g și o lun- eficient și un timp mai îndelungat decât anticoagulan- gime a corpului de 29–33 mm, având o anvergură a tele actuale. Se speră chiar ca această proteină să re- aripilor de 15 cm (Borda, Borda 2008: 24). cupereze deficitul motor al pacienților care au suferit Liliecii sunt vânați de mai multe mamifere, in- infarcte cerebrale, cu condiția ca ea să fie administrată clusiv de: jderul de piatră (Martes foina), vulpea în primele trei ore de la declanșarea atacului” (Borda, (Vulpes vulpes), ratonul (Procyon lotor), hermelina Borda 2008: 114). În acest context nuanţăm faptul că (Mustela erminea), şobolanul (Rattus rattus, R. nor- în tratarea medicamentoasă a virusului SARS-CoV-2, vegicus), pisica (Felis catus), oposumul (Didelphis un rol primordial îl au preparatele anticoagulante. sp.) și chiar de lilieci carnivori care-și atacă seme- În majoritatea statelor lumii chiropterele sunt pro- nii mai mici (Borda, Borda 2008: 92). Liliecii devin tejate prin lege, în țările europene fiind în vigoare pradă și ale unor păsări răpitoare de zi (șoimul rân- următoarele acte juridice: a) „Convenția privind con- dunelelor – Falco subbuteo; șoimul călător – Falco servarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale în Eu- peregrinus) și, respectiv, ale unor păsări răpitoare de ropa”, semnată la Berna și intrată în vigoare la 1 iunie noapte (huhurezul mic – Strix aluco; striga – Tyto 1982; b) „Convenția pentru conservarea speciilor mi- alba). În regiunile tropicale liliecii sunt vânaţi de gratoare și a animalelor sălbatice”, semnată la Bonn șerpi (șarpele nordic de pin – Pituophis melanoleu- și intrată în vigoare în 1983; c) „Acordul privind con- cus; şarpele boa – Epicrates angulifer; șarpele Boa servarea liliecilor din Europa” – EUROBATS, semnat constrictor) (Borda, Borda 2008: 93, 95). la 4 decembrie 1991, la Londra (Borda, Borda 2008: În mediul ambiant liliecii îndeplinesc un important 156-157; Jére, Szodoray-Parádi, Szodoray-Parádi rol ecologic, astfel, liliecii nectarivori polenizează 2008: 8-12). În Republica Moldova sunt introduse peste 500 de specii de plante din regiunile neotro- în Cartea Roșie 16 specii de liliac, considerate a fi picale. Prin dispersarea semințelor fructelor, liliecii vulnerabile și periclitate (Anuarul 2019: 84). Româ- contribuie la regenerarea pădurilor tropicale (un liliac nia a semnat în august 2000 documentul de aderare frugivor poate răspândi până la 60.000 de semințe pe la EUROBATS, chiropterele fiind protejate de stat și noapte) (Borda, Borda 2008: 95-96). de Asociația pentru Protecția Liliecilor din România Chiropterele insectivore îndeplinesc un important (Borda, Borda 2008: 162-165; Liliecii… 2014). rol economic. În Texas, coloniile speciei de lilieci Bolile liliecilor. În timpul zborului metabolismul Tadarida brasiliensis (care au un efectiv de cel puțin liliecilor crește de 15 ori (al păsărilor doar de două 100.000.000 de indivizi) consumă peste 1.000 de tone ori), astfel în organismul chiropterelor s-au format de insecte în fiecare noapte de vară. În sistemul agricol mecanisme de refacere a ADN-ului afectat de stres, de creștere a bumbacului din Texas aportul anual al lili- drept consecință aceste mamifere nu se îmbolnăvesc ecilor în combaterea insectelor dăunătoare este estimat de cancer, virusurile pe care le poartă nu le afectează. la 23 de miliarde de dolari (Макаров 2019: 11). Liliecii au imunitate la circa 60 de viruși, respectiv, Pe durata unei nopți un liliac insectivor poa- poartă în organism anumiți viruși pe durata întregii te consuma mai mult de 2.000 de insecte. Pe timp vieți, nefiind afectați de ei, dar, răspândindu-i altor de noapte liliecii ocupă locul păsărilor, consumând mamifere și oamenilor (Макаров 2019: 11). în cantități mari țânțari, păianjeni, molii, fluturi de Totodată, liliecii suferă de numeroase maladii cum noapte, muşte, gândaci, cărăbuşi de mai, viespi ih- ar fi bolile infecțioase: neumonide, viermi și omizi. În cea mai mare colonie a) rabia – sunt foarte rare cazurile de transmitere la de lilieci de pe Terra, alcătuită din circa 20 de mili- om, de exemplu în SUA în perioada 1980–1996 majo- oane de lilieci, într-o singură noapte aceste mamifere ritatea cazurilor de turbare (16 dintr-un total de 22 de consumă 150 de tone de insecte (Liliecii… 2014: 3). infectări) au fost asociate liliecilor; Chiropterele joacă un rol important în sănăta- b) bolile bacteriene – bruceloza, liliecii hemato- tea omului, consumând unele insecte implicate în fagi se pot contamina prin sângele animalelor bolnave transmiterea bolilor infecţioase, îndeosebi muştele și și pot transmite boala la alte animale sau la om; ţânţarii. De exemplu un liliac din specia Myotis dau- c) bolile micotice (produse de ciuperci parazite în bentonii poate captura în decursul unui singur zbor de peșteri); vânătoare peste 4.000 de țânțari (Borda, Borda 2008: d) sindromul nasului alb – afectează liliecii aflați 114). În cercetările recente s-a stabilit că „o protei- în hibernare, cele mai multe cazuri fiind atestate în nă rară, denumită activator plasminogen salivar și nord-estul SUA; care a fost identificată în saliva liliecilor vampiri din e) bolile parazite – protozoarele, endoparaziții, ec- America Centrală și de Sud, ar putea fi utilizată în tra- toparaziții. 8 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Contaminarea omului cu bolile transmise de la li- regăsesc într-o formă sau alta „în practicile magi- liac poate fi evitată prin: evitarea contactului direct ce ale tuturor popoarelor europene” (Candrea 1999: cu liliecii; în cazul dacă o persoană a fost mușcată de 197-198, 265). Astfel, vrăjitoarele prindeau lilieci în liliac urmează de spălat imediat plaga cu săpun și tra- ajun de Crăciun (Olteanu 1999: 528), iar scheletul tată cu soluții dezinfectante; consultarea rapidă a unui de liliac, rezultat în urma devorării trupului lui de medic infecționist în scopul aplicării unei profilaxii către furnici într-o oală întoarsă cu fundul în sus, era post-expunere; identificarea liliacului; dacă se suspec- folosit la farmecele de dragoste sau de respingere a tează existența unui focar de rabie, este recomandată unei anumite persoane: „Să-l prinzi și să-l pui într-o capturarea în siguranță a animalului și trimiterea lui oală nouă – să-i faci bortă în fund – și să-l pui într-un la un laborator specializat (Borda, Borda 2008: 134). moșinoi de furnici, pe hotar, alții zic că pe al 9-lea Ebola. Primul caz al virusului Ebola (febră hemo- hotar, dar să fugi cât poți, căci când încete el a țipa ragică) a fost atestat în anul 1976 în Republica Demo- de durere, dacă l-ai auzit, ai rămas surd. La 9 zile să cratică Congo. Virusul a fost transmis de la animalele mergi și să cauți și să găsești în oală un țepoieș ș-o infectate la om. Liliecii fructivori, de rând cu cimpan- grebluță. Cu grebluța, pe cine ți-i drag să-l tragi, fără zeii, gorilele, antilopele de pădure și porcii spinoși, ca să te vadă, și nu mai poți scăpa de acela, iar cu depistați morți sau bolnavi, pot transmite virusul la țepoiul, pe cine nu-l poți suferi să-l împungi și lasʼ oameni. Rata mortalității oamenilor contaminați cu dac-a mai veni” (Mușlea 1932: 213; Niculiță-Voron- virusul Ebola poate ajunge la 90%. Posibilii purtători ca 1998: 384-385; Scurtu 1942: 263). Aripa de liliac ai virusului Ebola în Africa sunt liliecii fructivori din purtată „lângă tine” era „bună de dragoste” (Nicu- specia Hypsignathus monstrosus, Epomops franqueti liță-Voronca 1998: 385; Candrea 1999: 265). Prin și Myonycteris torquata. În consecință, răspândirea folosirea liliacului în cadrul farmecelor de dragoste geografică a virusului Ebola poate coincide cu spațiul „se dorea cu mare asiduitate influenţarea destinului” de habitat al acestor lilieci (Болезнь… 2014: 1-2, 4). (Olteanu 1999: 529). SARS. În luna noiembrie 2002 în provincia chi- Practici similare erau atestate și în Europa Occi- neză Guangdong a fost înregistrată o infecție nouă dentală unde erau distinse două forme de magie ero- numită „pneumonie atipică” (SARS – Sindromul tică: a) magia iubirii care „urmărea să suscite sau să Acut Respirator Sever) în rezultatul căreia au decedat restabilească o afecțiune durabilă, adesea între soț 813 (916) oameni. Noua infecție, afectând sistemul și soție”; b) magia sexuală care avea „drept scop nu respirator al omului, s-a răspândit în peste 30 de țări, afecțiunea durabilă, ci atracția sexuală și gratificarea fiind eradicată în luna iunie 2013. Primele focare ale imediată”. Unul dintre mijloacele în vederea atingerii „pneumoniei atipice” au apărut din cauza consumu- scopului magiei sexuale prevedea plasarea „la capul lui în alimentația oamenilor a rozătoarelor din specia unei femei adormite” a unui „caier de lână îmbibat cu viverra himalayană. Important este că aceste rozătoa- sânge de liliac” (Muchembled 1997: 2). re au fost intermediare în transmiterea infecției de la În părțile Tecucilor cu liliacul prins și uscat se afu- câteva specii de lilieci-potcoavă la oameni (Макаров mau „cei ce suferă de frică sau băiguesc noaptea”, în 2019: 10). Suceava se afuma cu păr de liliac pentru „ca să treacă Nipah henipavirus. Virusul a fost transmis la om ceasul cel rău” (Pamfile 1916a: 266). La fel, în Sucea- de la câteva specii fructivore de lilieci asiatici, inclu- va circula un remediu popular ciudat care prevedea siv de la vulpile zburătoare. Mortalitatea celor conta- prinderea liliacului, jupuirea lui de piele, ultima fiind minați ajunge la 70%, lipsind și un vaccin împotriva prăjită și făcută praf, iar cel care bea acest praf se vin- acestei boli. Virusul Nipah a apărut în rezultatul defri- deca „de orice boală” (Pamfile 1916a: 163-164, 401). şărilor pădurilor tropicale în Malaezia, drept urmare Pentru tratarea omului „prins de friguri” trebuia de vulpile zburătoare au fost lipsite de spațiile tradiționa- prins un liliac, de plămădit din el un rachiu și de ad- le de habitat, transferându-se în plantațiile de mango ministrat această licoare bolnavului (Bujorean 1936: de unde au răspândit virusul la porci iar de la porci au 117). Cu sângele de liliac „care-i dă pe nas, când îi fost contaminați și oamenii. Ulterior focare ale viru- strivești capul” se ungeau coșurile și negii, „spre ai sului Nipah au fost înregistrate și sunt înregistrate în face să dispară” (Leon 1903: 60). continuare în India și Bangladesh, fiind afectați oame- În popor se credea că va fi vreme bună sau vreme nii și fermele de porcine (Макаров 2019: 10). frumoasă atunci când „liliecii vor ieși în număr mare” Liliecii în folclorul românesc. În tradițiile popu- (Pamfile 1916b: 9). Pentru a avea noroc și pentru ca lare românești liliacul are o imagine contradictorie. să-i meargă în casă omul urma să îngroape un liliac Practicile magice, bazate pe folosirea anumitor părți în fața casei și peste el trebuiau puse câteva mone- din liliac – sânge, aripi, labe, puf – aveau menirea să de (Gorovei 1915: 235; Niculiță-Voronca 1998: 385). tămăduiască un șir de boli și metehne sufletești. Tot- Liliacul era propice oamenilor de afaceri: cei care odată, aceste „ingrediente” de vrăjeală și farmece se mergeau cu marfa în târg pentru negustorie urmau să 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 9
3 tragă „cu grebluța” și veneau „o mulțime de cum- fiindpăduchele (Materialuri... 1900: 535). părători”; ca să-ți meargă bine în prăvălie trebuia de În subcultura deținuților din România liliacul este îngropat „un liliac sub prag la intrare” (Niculiță-Vo- prezent prin forma sa vampirică. În limbajul de argou ronca 1998: 385). La fel, consacrarea banului putea există o categorie de pușcăriași numiți vampiri, fiind fi „făcută chiar de doritor, în urma contagiunii cu alte astfel etichetați criminalii care ucid „din plăcerea de elemente magice”. În acest scop „trebuia să tai un lili- a vedea curgând sânge” și deținuții știrbi, „cu dantură ac cu o monedă, apoi nouă zile s-o porți sub braț, fără lipsă în față” (Țânțaș 2007: 116). să te rogi sau să mergi la biserică, fără să auzi sune- Liliacul în culturile lumii. În Egiptul Antic, con- tul clopotelor” (Olteanu 1999: 220; Niculiță-Voronca form Papirusului Smith „oamenilor cu cataractă li se 1998: 478). turna în ochi sticlă pisată încinsă, un tratament care Totodată, liliacul era perceput și ca o creatură ma- funcționa cu adevărat, iar genele crescute înăuntru lefică care provoca multiple boli și suferințe- oame erau frecate cu sânge de liliac” (Belofsky 2014: 9). nilor și animalelor. În Bucovina oamenii credeau că În Mexic liliacul simbolizează lumea de dincolo și șoarecele care a ros nafură în ziua de Paști în biserică introspecția. În cultura mayaşă exista divinitatea-lili- „capătă aripi și se face liliac” (Niculiță-Voronca 1998: ac numită Camazotz, asociată nopții și introspecției. 384; Olteanu 1999: 344). În Talmaza din Basarabia Pentru a le întări forța și caracterul, numele copiilor exista percepția că liliecii sunt șoarecii care „gustî din era ales din numele animalelor, iar după adoptarea bisericî pristenii șʼapu faśi arichi șî zboarî”, având și creștinismului numele era identificat din „cele ale „peni la arichi” (Ștefănucă 1937: 197). În Țara Oașu- sfinților însoțiți de respectivele animale”. În- antro lui se credea că liliecii sunt „nește păsări cu aripi”4. ponimia mayaşă este atestat numele Chiltzinacani În imaginarul popular aripile de liliac erau asemănate Ohtli, având semnificația de Liliacul Roșu al Drumu- cu cele ale dracului (Candrea 1999: 144; Niculiță-Vo- lui (chiltic – roșu, tzinacantli – liliac, ohtli – drum), ronca 1998: 484). Diavolul putea lua înfățișarea unui culoarea roșie fiind asociată ordinii (Toma 2015: 66, animal, inclusiv cea de liliac, pentru ca ulterior în- 261, 263). Fiecare om avea un nagual (spirit vegetal tâlnindu-l pe om cu „gândul să-i vâre boala în trup” sau animal tutelar) ce putea fi „un liliac, un colibri, un (Candrea 1999: 153). În unele descântece de alunga- coyote” (Toma 2015: 107). re a bolilor, cu circulație în Teleorman, este invocată În literatura occidentală, influențată de percepții- Mamarca, adică duhul necurat, „mamă a Dracilor și le orientale, liliacul apare ca o completare a imaginii soție a lui Scaraoschi, identificată cu zeul sirienilor vampirului-strigoi. Vampirul, fiind perceput în- ca antici Mamona” care se poate metamorfoza în liliac litate de mort demonizat, iese din mormânt noaptea (Ghinoiu 2013: 179). „sub forma unui liliac, suge sângele oamenilor ador- Liliacul era considerat prevestitor al morții. Dacă i miți, le provoacă acestora coșmaruri, transformându-i se dădea cuiva liliac pisat în mâncare, cel din urmă își pe semeni, în ultimă instanță, în ființe asemenea lui” pierdea cumpătul, „umblând nebunatec”. Oamenii se (Olteanu 1999: 142). În iconografia demoniacă euro- fereau de atingerea liliacului, crezând că dacă un liliac peană din secolele XIV–XVI erau sesizate influențele s-ar așeza pe capul cuiva, rupându-i un fir de păr de chineze în reprezentarea unor „hoarde de diavoli cu pe cap, atunci acel om urma să moară în curând (Go- aripi de liliac” (Olteanu 1999: 170; Delumeau 1998: rovei 1915: 163, 320, 395; Niculiță-Voronca 1998: 67, 72). În percepția mitologică populară a croaților, 385). Dacă liliacul „se anina cuiva pe cap”, prinzân- pentru a zbura, vrăjitoarele se ungeau cu un unguent du-se „cu căncele lui”, trebuia să-și taie părul pentru special după care le creșteau „aripi ca de liliac” (Ol- al scoate (Niculiță-Voronca 1998: 385). Se credea că teanu 1999: 222). dacă liliacul trece pe sub vacă, „ea crușește” (Gorovei Rușii purtau pentru sănătate, pentru a fi feriți de 1915: 347). febră „un liliac de noapte uscat” (Candrea 1999: 265; În povestea „Fata cea leneșă” tatălui fetei i se fă- Суеверия... 2013: 37). În regiunea Voronej se credea cuse foame la miezul nopții, dar baba când se duse la că șoarecele care va mușca din sfânta pască se trans- bucătărie descoperi că „și friptura, și brânza și slănina formă în liliac urmând să trăiască în casa în care s-a făcuse picioare și intrase pesemne în cuib de soari- produs metamorfoza (Суеверия... 2013: 197). În ico- ce!” Moșneagul o dojeni pe babă, care, la rândul ei nografia rusă, influențată de percepțiile populare, -ne î-l sfătuiră: „o să rabzi până mâne și mâne să te înveți curatul avea după umeri aripi dințate la fel ca cele ale minte ca să mănânci la masă până ce te saturi, și să te liliacului (Власова 2008: 39-40). În creațiile icono- lași de învățul dʼa mânca noaptea ca liliecii” (Popescu grafice erau reprezentate bolile febrile cu chipul a do- 1894: 467). uăsprezece femei (fecioare), deseori nude, înzestrate În folclorul pentru copii din Runcurelu, Mehedinți, cu aripi de liliac și gonite de Arhanghelul Mihail cu o a avut circulație următoarea ghicitoare: În pădurea bâtă metalică în bezna infernului. Relevant este faptul chiriacului / Este cuibul liliacului, răspunsul corect că fiecare femeie, simbol al unei boli, avea culoarea 10 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX sa aparte: una era toată în alb, alta în galben, cea dea ceară, aur, pâine și liliac, toate fiind rostogolite până treia în roșu etc. (Власова 2008: 328). Pentru a evita ce rezulta un boț în formă sferică (Кожанов, Черных apariția pistruilor era recomandată purtarea unui liliac 2018: 115-126). uscat, atârnat de o punguliță cu tămâie, fixată pe găi- Concluzii: Focarele de răspândire a virusurilor tanul crucii de la piept (Власова 2008: 73). Se credea apar în acele zone geografice în care omul, prin varia că seara, pe amurgite, liliacul tinde să rupă un fir de metode abuzive, a ocupat spațiile de habitat ale lilie- păr de pe capul omului pentru al duce în copac. Re- cilor, în special prin defrișarea pădurilor care consti- spectiv, sănătatea omului va depinde de faptul pe care tuiau mediul de trai al acestor mamifere, fiind astfel creangă a atârnat liliacul firul de păr: dacă a atârnat încălcată armonia existentă de până atunci în raportu- firul de păr pe o creangă „umedă și proaspătă”, adică rilor dintre om și chiroptere. acoperită cu frunze, atunci omul va acumula în greu- Rolul chiropterelor este polivalent, fiind impor- tate și va deveni sănătos; dacă firul de păr va fi atârnat tante contribuţiile lor de ordin ecologic, economic și de liliac pe o creangă uscată, atunci omul va slăbi, „se având un impact important asupra vieţii omului. În va usca” și va fi bolnav (Власова 2008: 115). Toto- majoritatea țărilor chiropterele sunt protejate prin pro- dată, dacă liliacul se așeza pe om, atunci acel loc pe grame speciale, iar cele mai vulnerabile specii sunt in- care s-a aşezat „se va usca”, adică se va îmbolnăvi troduse în Cartea Roșie. În pofida multor stereotipuri, (Суеверия... 2013: 200). Conform unei percepții po- doar 0,3% din lilieci sunt hematofagi, adică vampiri pulare din regiunea Voronej, dacă un liliac va intra care se hrănesc cu sângele animalelor, majoritatea în zbor într-o odaie, era semn că în curând cineva va chiropterelor (71,0%) fiind insectivore. muri (Суеверия... 2013: 204). În mitologia rusă este Prejudecăţile formate în literatura artistică, artă și invocat un personaj numit „leșâi”5 care este blestemat folclor despre natura vampirică a chiropterelor țin mai în a se transforma în liliac, primind și un chip diabolic mult de imaginarul individual și colectiv al oamenilor drept pedeapsă de la Dumnezeu pentru că a mâncat care cunoşteau destul de puţine despre modul de viată nafură pe îndesate (Власова 2008: 301). nocturn al liliecilor. În secolul al XIX-lea în practicile medicale ale În coloniile liliecilor sunt răspândite multiple boli aborigenilor („tolay”) de pe insula Noua Britanie, de care în primul rând suferă aceste mamifere. Au aflată în apropierea țărmurilor Noii Guinee, erau efec- fost atestate un număr infim de cazuri când rabia a tuate operații chirurgicale pe craniul pacientului, nu- fost transmisă de la liliac la om. Liliecii de rând cu mărul supravieţuitorilor atingând o cotă neverosimilă alte mamifere, au transmis omului febra hemoragi- de tocmai 75%. Secretul acestor operații reușite, efec- că – Ebola. În anul 2002 de la lilieci, prin medierea tuate sub aerul liber, rezidă în aplicarea mai multor unei specii de răzătoare himalayene, a fost transmisă echipamente sterile, iar pe final, plaga pacientului era la om „pneumonia atipică” – SARS: Sindromul Acut cusută cu fibre de bambus trecute printr-un -ac con Respirator Sever. După defrişările masive de păduri, fecționat din aripa unui liliac. Traumatismele craniene virusul Nipah a fost transmis de la lilieci la porci și frecvente în rândul aborigenilor se explică prin folo- extins asupra omului. sirea praștiilor în confruntările militare dintre triburi, În folclorul românesc liliacul îndeplineşte un rol iar cunoștințele temeinice ale anatomiei omului, în dihotomic, constituind atât un remediu al medicinei mod paradoxal, au la bază practicarea de către local- magice în tratarea unor boli trupeşti și sufleteşti, cât nici a canibalismului (Медникова 2004: 113-114). și perceput ca o creatură malefică, fiind exploatată în În tradițiile romilor căldărari din regiunea Ural era acest sens componenta sa necurată. În culturile lu- răspândită practica de confecționare a talismanelor mii – Mexic, Europa Occidentală, Rusia, în tradiţiile din lilieci. Un astfel de talisman putea aduce în casă romilor – liliacul este omniprezent în folclor, în me- fericirea și bogăția. Ocaziile de a prinde lilieci erau dicina magică și artă. rare, rezumându-se doar la cazurile când liliacul intra În pofida a mai multor supoziţii și ipoteze, nu s-a în zbor în casă sau cort. Dacă un liliac intra în zbor demonstrat că liliecii ar fi responsabili de transmite- într-o casă, însemna că este o casă bună. Un astfel de rea virusului SARS-CoV-2 la om, deși, este cunoscut liliac era păstrat cu grijă, fiind ascuns după icoana din faptul că aceste mamifere au imunitate la circa 60 de locuință. Atingerea liliacului era considerată un semn viruși de pe planetă. Mai important este faptul că acea bun, iar așezarea liliacului pe umărul omului era semn proteină rară activator plasminogen salivar, identifi- de fericire. Confecționarea talismanelor din lilieci cată în saliva liliecilor vampiri din America Centrală includea și tăierea capului sau numai a unei părți a și de Sud, va putea fi utilizată în tratamentul ischemiei mamiferului. Capul liliacului era înfășurat în pânză acute, respectiv, saliva provenită de la Desmodus ro- și păstrat cu grijă alături de obiectele din aur pentru tundus va acționa mai eficient decât anticoagulantele a atrage mai mult aur în casă. Un alt talisman era actuale. confecționat din mai multe ingrediente: lumânări de 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 11
Note mân. București: Librăriile Socec & Comp.; Leipzig: * Acest articol a fost elaborat în cadrul proiectului 96- Otto Harrassowitz, 1915. 465 p. PS 20.80009.1606.02 „Evoluția tradițiilor și procesele et- Jére C., Szodoray-Parádi A., Szodoray-Parádi F. nice în Republica Moldova: suport teoretic și aplicativ în (ed.). Liliecii și evaluarea impactului asupra mediu- promovarea valorilor etnoculturale și coeziunii sociale”. lui: ghid metodologic. Satu-Mare: Profundis, 2008. 1 „Capriciile” (1799–1802) lui Francisco José de Goya 126 p. y Lucientes reprezintă 80 de gravuri tematice dintre care 38 Leon N. Istoria naturală medicală a poporului au tematica vrăjitoarelor, monştrilor, călugărilor și a „lumii spiritelor”. român. București: Institutul de Arte Grafice „Carol 2 Termenul chiroptere este de origine greacă, având ur- Göbl”, 1903. 161 p. mătoarea semnificaţie: kheir – mână; pteron sau pteryx – Liliecii. Animalele despre care merită să știi! Pro- aripă (Borda, Borda 2008: 16). tecția liliecilor cu potcoavă în România. 2014. 8 p. În: 3 O părticică a scheletului de liliac în formă de „greblă https://lilieci.ro/wp-content/uploads/2016/09/brosura_ mică”. CLP_Rhinolophus_Romania.pdf (vizitat 08.11.2020). 4 Cules de la Mărie Bura (55 de ani) (Mușlea 1932: Liliecii. Cum ne ajută? Cum să-i ajutăm? 2016. 8 213). 5 p. În: https://aplr.ro/wp-content/uploads/2014/09/Li- Este un duh al pădurii. În regiunea Vladimir țăranii îl liecii-Helpline-150dpi_low.pdf (vizitat 08.11.2020). mai numeau „garkun”, fiind convinşi că a apărut în rezulta- Materialuri folkloristice culese și publicate sub tul legăturii dintre femeie și necurat, în rezultat, garkun-ul auspiciile Ministerului Cultelor și Învățământului Pu- chiar dacă se asemăna la chip cu omul, totuşi se deosebea blic prin îngrijirea lui Gr. G. Tocilescu. Vol. I. P. I. Bu- prin faptul că nu avea umbră (Максимов 1903: 73). curești: Tipografia „Corpului didactic” C. Ispasescu & G. Rbatanescu, 1900. 747 p. Referințe bibliografice / References Muchembled R. (ed.). Magia și vrăjitoria din ve- Andreev S., Bondarenco A. Liliecii ființe remarca- chime și până astăzi. București: Humanitas, 1997. bile. Chișinău: Soc. „Biotica”, 2006. 36 p. 357 p. Anuarul IPM (Inspectoratul pentru Protecția Me- Mușlea I. Cercetări folklorice în Țara Oașului. În: diului) – 2018. Chișinău: Pontos, 2019. 348 p. Anuarul arhivelor de folklor (I). Cluj: Cartea Româ- Belofsky N. Leacuri stranii: o istorie șocantă a nească, 1932, p. 117-240. practicilor medicale de-a lungul veacurilor. București: Niculiță-Voronca E. Datinile și credințele poporu- Editura ALL, 2014. 192 p. lui român adunate și așezate în ordine mitologică. Vol. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului I. Iași: Polirom, 1998. 504 p. Testament. Trad. de ieromonahul D. Cornilescu, 1921 Olteanu A. Școala de solomonie. Divinația și vră- A. D. Ed. reviz. autorizată. București: Societatea Bi- jitorie în context comparat. București: Paideia, 1999. blică Română, 2014. 1225 p. 616 p. Borda D., Borda C. Liliecii. Relații cu omul și me- Pamfile T. Mitologie românească. Vol. I. Dușmani diul înconjurător. Cluj-Napoca: Napoca Star, 2008. și prieteni ai omului. București: Librăriile Socec & 223 p. Comp., 1916a. 401 p. Breazu I. Opera poetică a lui Lucian Blaga. Învi- Pamfile T. Văzduhul după credințele poporului ere. Sfârșit. În: Cosinzeana. Revista literară săptămâ- român (Din viața poporului român. Culegeri și stu- nală. Anul X, nr. 25. Cluj, 1926, p. 243-244. dii, XXVIII). București: Librăriile Socec & Comp.; Bujorean G. Boli, leacuri și plante de leac cunos- Leipzig: Otto Harrassowitz, 1916b. 181 p. cute de Țărănimea Română. Sibiu: Editura Asociațiu- Popescu N. D. Fata cea leneșă. În: Vatra. Foaie nii „Astra”, 1936. 403 p. ilustrată pentru familie. Anul I, nr. 14. București: Edi- Candrea I.-A. Folclorul medical român compa- tura C. Sfetea, 1894, p. 466-468. rat. Privire generală. Medicina magică. Iași: Polirom, Scurtu V. Cercetări folklorice în Ugocea româ- 1999. 475 p. nească. În: Anuarul Arhivei de Folklor. Vol. VI, publ. Delumeau J. Păcatul și frica. Culpabilizarea în Oc- de I. Mușlea. București: Imprimeria Națională, 1942, cident (secolele XIII–XVIII). Vol. II. Iași: Polirom, p. 123-300. 1998. 361 p. Sfântul Ioan Gură de Aur. Diavolul și magia. Sino- Djuvara N., Oltean R. De la Vlad Țepeș la Dracu- dia Spiridon ieromonahul Nea Schiti. Sfântul Munte la Vampirul. Ed. a II-a. București: Humanitas Junior, Athos: Panaghia, 2002. 88 p. În: https://www.sufletor- 2003. 101 p. todox.ro/arhiva/carti-documente/Ioan-Gura-de-Aur/ Ghinoiu I. Mitologie română: dicționar. Ed. a II-a. Ioan%20Gura%20de%20Aur%20-%20Diavolul%20 București: Univers Enciclopedic Gold, 2013. 351 p. si%20magia.pdf (vizitat 08.11.2020). Gomoiu V. Biserica și medicina. Brăila: Tipografia Stoker B. Dracula. București: Grupul Editorial „Presa” Brăila, 1940. 174 p. ART, 2018. 528 p. Gorovei A. Credinți și superstiții ale poporului ro- 12 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Ștefănucă P. V. Cercetări folklorice în Valea Nis- Максимов С. В. Нечистая, неведомая и trului-de-Jos. În: Anuarul Arhivei de Folklor. Vol. IV, крестная сила. СПб.: Товарищество Р. Голике и publ. de I. Mușlea. București: Imprimeria Națională, А. Вильборг, 1903. 526 c. / Maksimov S. V. Nechis- 1937, p. 31-228. taia, nevedomaia i krestnaia sila. SPb.: Tovarishches- Toma G. Reprezentări tanatologice în spațiul ro- tvo R. Golike i A. Vil’borg, 1903. 526 s. mânesc și în cel mexican: o abordare transdisciplinară Медникова М. Б. Трепанации в древнем мире и (Teză de doctorat). Cluj-Napoca: Universitatea „Ba- культ головы. М.: Алетейа, 2004. 208 с. / Medniko- beş-Bolyai”, 2015. 352 p. va M. B. Trepanatsii v drevnem mire i kul’t golovy. Țânțaș V. H. Dicționar de pușcărie. Limbajul de M.: Aleteia, 2004. 208 s. argou al deținuților din România. Cluj-Napoca: Na- Суеверия и предрассудки крестьян Воронежской poca-Star, 2007. 119 p. губернии. Хрестоматия. Сост., вступ. статья и Болезнь, вызванная вирусом Эбола. прим. Г. Н. Мокшина. Воронеж: Истоки, 2013. 272 Информационный бюллетень ВОЗ, № 103, апрель, с. / Sueveriia i predrassudki krest’ian Voronezhskoi 2014. 10 с. / Bolezn’, vyzvannaia virusom Ebo- gubernii. Khrestomatiia. Sost., vstup. st. i prim. G. N. la. Informatsionnyi biulleten’ VOZ, nr. 103, aprel’, Mokshina. Voronezh: Istoki, 2013. 272 s. 2014. 10 s. În: https://www.rospotrebnadzor.ru/regi- on/210fz/file/InfoBulVOZBoleznVyzvannayaLihora- Valentin Arapu (Chișinău, Republica Moldova). dkoyEbolaAprel2014.pdf (vizitat 24.10.2020). Doctor în istorie, Centrul de Etnologie, Institutul Pa- Власова М. Энциклопедия русских суеверий. trimoniului Cultural. СПб.: Азбука-классика, 2008. 655 с. / Vlasova M. Валентин Арапу (Кишинев, Республика Entsiklopediia russkikh sueverii. SPb.: Azbuka-klas- Молдова). Доктор истории, Центр этнологии, sika, 2008. 655 s. Институт культурного наследия. Кожанов К. А., Черных А. В. „Талисманы удачи” Valentin Arapu (Chisinau, Republic of Moldo- в традиционной культуре цыган-кэлдэраров. În: va). PhD in History, Center of Ethnology, Institute of Магия успеха и благополучия. Научный альманах. Cultural Heritage. Т. 19, № 1, 2018, с. 115-126. / Kozhanov K. A., E-mail: [email protected] Chernykh A. V. „Talismany udachi” v traditsionnoi ORCID:https://orcid.org/0000-0002-1103-9758 kul’ture tsygan-kelderarov. În: Magiia uspekha i bla- gopoluchiia. Nauchnyi al’manakh. T. 19, № 1, 2018, s. 115-126. Макаров В. Летящие на крыльях ночи. Почему не стоит недооценивать летучих мышей. În: Ветеринария и жизнь. Федеральная отраслевая ежемесячная газета, № 10 (29), октябрь 2019, c. 10-11. / Makarov V. Letiashchie na kryl’iakh nochi. Pochemu ne stoit nedootsenivat’ letuchikh myshei. În: Veterinariia i zhizn’. Federal’naia otraslevaia ezhemesiachnaia gazeta, nr. 10 (29), oktiabr’ 2019, s. 10-11. În: https://www.vetandlife.ru/upload/iblock/ ece/ece39be6aaba876433b153c68466790f.pdf (vizi- tat 24.10.2020). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 13
Ирина СУББОТИНА, Любовь ОСТАПЕНКО
СОВРЕМЕННАЯ ГАГАУЗСКАЯ ЖЕНЩИНА: СОЦИАЛЬНО-КУЛЬТУРНЫЙ ПОРТРЕТ1 https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.02
Rezumat тации женщин воплотили в себе как традиционные, так Femeia găgăuză contemporană: portretul socio- и новационные черты. Особое влияние на динамику cultural духовного мира гагаузок оказали социальные транс- În acest articol – pe baza materialelor studiilor etno- формации, связанные с международной трудовой ми- sociologice și etno-demografice din perioada sovietică și грацией, в значительной мере изменившей привычные post-sovietică, efectuate de oameni de ştiinţă din Rusia și гендерные роли в гагаузской семье, сложившиеся в со- Republica Moldova, este prezentată o imagine dinamică знании людей модели, стереотипы поведения мужчины socio-culturală a unei femei găgăuze. Sunt luate în conside- и женщины, их статусы и взаимоотношения. rare diferite aspecte ale vieţii unei femei moderne: valorile Ключевые слова: гагаузы, женщины, жизненные vieții sale, atitudinea față de muncă, educaţia, prosperita- ценности, труд, материальный достаток, образование, tea materială, căsătoria, familia. Sunt ridicate întrebările брак, семья, миграция, религия, язык, гендерные сте- legate de religie, identitate etnică, competenţa lingvistică, реотипы. migraţia forţei de muncă a femeilor găgăuze, transformarea stereotipurilor de gen în societatea găgăuză. Procesele pu- Summary ternice de globalizare, criza socio-economică și spirituală, Socio-Cultural Portrait of Modern Gagaus Woman sărăcirea severă a populației, pandemia au afectat semni- Based on the materials of ethno-sociological and eth- ficativ sistemul de viziune asupra lumii a individului. În no demographic studies from the Soviet and post-Soviet societatea găgăuză, care se află la etapa de tranziție de la times, carried out by Russian and Moldavian scientists, tipul tradițional la cel modern, cele mai importante valori și the article presents a dynamic, socio-cultural image of a orientări spirituale și morale ale femeilor au încorporat atât Gagauz woman. Different aspects of a modern woman’s trăsături tradiționale, cât și inovatoare. Transformările soci- life are considered: her life values, attitude to labour, edu- ale asociate cu migrația internațională a forței de muncă au cation, wealth, marriage and family. The article also raises avut o influență specială asupra dinamicii lumii spirituale questions about religion, ethnic identity, language skills, a femeilor găgăuze, care a schimbat semnificativ rolurile labour migration of Gagauz women, the transformation of obișnuite de gen în familia găgăuză, modelele predomi- gender stereotypes in Gagauz society. Powerful globaliza- nând în mintea oamenilor, stereotipurile de comportament tion processes, socio-economic and spiritual crisis, a high ale bărbaților și femeilor, stările și relațiile lor. level of impoverishment among the population, as well as Cuvinte-cheie: găgăuzii, femei, valori ale vieții, mun- the pandemic, have greatly affected the worldview system că, bogăție materială, educație, căsătorie, familie, migrație, of people. In the Gagauz society, which is now at the stage religie, limbă, stereotipuri de gen. of transitioning from a traditional to a modern type of so- ciety, the most important moral values and spiritual and Резюме moral orientations of women have embodied traditional as Современная гагаузская женщина: well as innovative features. The dynamics of the Gagauz социально-культурный портрет women’s spiritual world is strongly influenced by social В статье на материалах этносоциологических и transformations related to international labour migration этнодемографических исследований советского и that has to a great extent changed the habitual gender roles постсоветского периода, проводившихся российскими in the Gagauz family, the existing models and stereotypes и молдавскими учеными, представлен динамичный со- of men’s and women’s behavior, their statuses and relation- циально-культурный образ гагаузской женщины. Рас- ships. сматриваются различные стороны жизни современной Key words: the Gagauz, women, life values, labour, женщины: ее жизненные ценности, отношение к труду, wealth, education, marriage, family, migration, religion, образованию, материальному достатку, браку, семье. language, gender stereotypes. Поднимаются вопросы религии, этнического самосо- знания, языковой компетенции, трудовой миграции га- «Женский вопрос», который еще с эпохи Воз- гаузских женщин, трансформации гендерных стерео- рождения волновал умы представителей передо- типов в гагаузском обществе. Мощные глобализацион- вой части общественности многих стран, остается ные процессы, социально-экономический и духовный актуальным и в наши дни. Закрепленное в много- кризис, сильнейшее обнищание населения, пандемия численных конвенциях и декларациях ООН поло- существенно затронули и мировоззренческую систе- му человека. В гагаузском обществе, находящемся на жение о равноправии полов, о ликвидации всех этапе перехода от традиционного к современному типу, форм дискриминации в отношении женщин явля- важнейшие духовно-нравственные ценности и ориен- ется нередко чисто декларативным. Продолжают 14 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
встречаться факты насилия над женщинами, со- условиях анализ жизненных ориентаций, пред- храняется неравенство мужчин и женщин в оплате почтений, этических норм самих женщин, соот- труда, в уровне представительства в высших эше- ношения в их духовном облике традиционных и лонах власти, в составе экономических и полити- инновационных черт представляется принципи- ческих элит и т. п. Пропагандируемая в последние ально важным. годы в ряде западных государств гендерная тео- Основу статьи составили материалы много- рия об отказе от пола как такового, игнорирующая численных этносоциологических и этнодемо- физиологические особенности полов, делает жен- графических исследований, проведенных уче- щину еще более уязвимой. ными Института этнологии и антропологии РАН О значимости «женского вопроса» говорят и (Ю. В. Арутюнян, М. Н. Губогло, Л. В. Остапенко, многочисленные исследования отечественных С. С. Савоскул, И. А. Субботина) совместно с со- и зарубежных авторов по проблемам гендера трудниками Академии наук Молдовы (С. С. Курог- (среди современных российских ученых мож- ло) среди гагаузов республики в разные периоды, но назвать, например, таких как: О. А. Ворони- начиная с 1970-х гг. и заканчивая вторым десяти- на. Е. А. Здравомыслова, Т. Э. Ковалева, Т. М. летием ХХI в. Последнее исследование было про- Клименкова, Г. И. Осадчая, Н. Л. Пушкарева, ведено в 2018 г. по программе «Миротворческий Г. Г. Силасте, Л. Т. Шинелева и др.; среди зару- потенциал народной этики и эстетики» (автор и бежных: М. Баррет, Дж. Батлер, М. Макинтош, руководитель М. Н. Губогло). Опрашивалось го- Х. Хартман и др.). родское и сельское население разных возрастных Особого внимания заслуживает проблема по- категорий. Численность респонденток гагаузской ложения женщины в семье и обществе у народов, национальности составили 493 женщины. еще сохраняющих в своем быту и культуре те или Женщина и труд. Участие женщин в обще- иные элементы патриархальных взглядов и отно- ственно-полезном труде во многом определяет их шений. экономическую независимость. По данным ис- Гагаузы, живущие в южных районах Молдовы, следования в Гагаузии 2018 г., работали, включая в течение многих лет занимающиеся почти исклю- работающих пенсионеров и студентов, 54% муж- чительно сельскохозяйственным производством и чин и 43% женщин. Мужчины чаще женщин были не отличавшиеся в прошлом особо интенсивны- заняты на нескольких работах, подрабатывали, ми темпами социально-культурного роста, долгое трудились в подсобном хозяйстве (9% против 3% время сохраняли традиционный жизненный уклад женщин). Подобные различия были обусловлены (Остапенко 2011: 413). главным образом преобладанием среди женской В традиционном гагаузском обществе женщи- части молодежи учащихся (48% девушек против на занимала весьма невысокие позиции. Она счи- 39% юношей). Гендерные же особенности в уров- талась существом низшим, не имела имуществен- не занятости домашним хозяйством оказались ных прав, была лишена возможности принимать минимальными (6% женщин и 4% мужчин). Не серьезные самостоятельные решения, на ней ле- работали и не учились всего 1,3% мужчин и 1,2% жали многочисленные домашние и хозяйственные женщин. Все это говорит о довольно высокой тру- работы, забота о детях и других членах семьи (Ку- довой/образовательной активности гагаузок. рогло, Филимонова 1976: 13). Гагаузские женщины издавна были нацелены К настоящему времени гагаузки не только ши- на труд. Как отмечают исследователи, в прошлом роко представлены в составе работников разных в девочке с детства воспитывали трудолюбие, го- социально-профессиональных групп, имеют вы- товность к труду, причем во всех его вариантах, сокий образовательный уровень, но и успешно ра- так как мужчины часто уходили на заработки и вся ботают в органах управления (гагаузские женщи- домашняя и хозяйственная работа ложилась на ны становятся главами АТО Гагаузия, примарами плечи женщин (Курогло, Филимонова 1978: 14). сел и т. п.), занимаются предпринимательством, Трудолюбие являлось одной из базовых черт ду- возглавляют предприятия и учреждения. Они вно- ховного облика гагаузов. В. А. Мошков характери- сят весомый вклад в продвижение позитивного зовал гагаузов как народ способный, энергичный имиджа Гагаузии, в формирование устойчивого и трудолюбивый (Мошков 1900: 27). социального статуса женщины в современном об- В настоящее время эта черта сохранила для ществе (Топ-10…). гагаузов первостепенное значение. Понимание Тем не менее и в настоящее время, по мнению обязательности труда, его важности осталось ряда исследователей и общественных деятелей, свойственным большинству гагаузов. Никто из факты женского неравенства в Гагаузии продол- респондентов не высказал мнения, что можно жают существовать (Как COVID-19…). В этих прожить не работая. Подобные представления в 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 15
особенности были свойственны женщинам, поч- ложение человека в обществе, степень уважения ти 70% которых считали, что трудиться нужно к нему со стороны друзей, соседей, односельчан, каждому человеку вне зависимости от его жела- поэтому они старались демонстрировать эти чер- ния, материальных потребностей и даже от состо- ты как можно чаще (Папцова 2010: 313). яния здоровья. Мужчины придерживались подоб- По мнению большинства гагаузок, трудолю- ного мнения несколько реже (62%). При этом сре- бие, умение усердно работать служат значимыми ди мужчин оказалась довольно солидной (почти условиями достижения жизненных успехов совре- треть) доля тех, кто участие человека в трудовой менной гагаузской молодежью. Именно эти чер- деятельности ставил в зависимость от состояния ты набрали наибольшее количество голосов при его здоровья. Вероятно, необходимость заботы о выборе качеств, необходимых молодежи для пре- близких, детях и муже настолько сильно укорени- успевания в жизни (66% женщин и 62% мужчин). лась в сознании гагаузок, что даже собственные Трудолюбие воспринималось многими гагауз- недомогания не могли отвлечь их от выполнения скими женщинами и как важнейший атрибут их трудовых функций. традиционной культуры. Так, например, говоря о На вопрос анкеты (опрос 2018 г.) «Какие каче- признаках, характеризующих самобытность гага- ства присущи лично Вам?» 58% гагаузских жен- узского народа, именно трудолюбие и женщины, щин и 54% мужчин назвали трудолюбие. и мужчины поставили на первое место по числу И женщинами, и мужчинами труд восприни- выборов (57–58%). На вопрос анкеты, какими мался прежде всего с точки зрения его утилитар- должны быть жители, чтобы Гагаузию считали но-практической ценности, в качестве основного привлекательной для проживания, почти поло- средства достижения материальных благ, важней- вина женщин (49%) и несколько меньше мужчин шего условия физического выживания, обеспече- (40%) ответили: «быть трудолюбивыми». ния пищей, кровом, одеждой и т. п. Подавляющее Можно сказать, что, выбирая трудолюбие, большинство респондентов (93% женщин и 91% современные гагаузские женщины ориентирова- мужчин) считали, что трудиться необходимо, что- лись как на материальную необходимость и важ- б ы о б е с п е ч и в а т ь с е б я и с е м ь ю . ность сохранения базовых элементов культуры При значительной общности взглядов на тру- своего народа, так и на духовную потребность в довую мотивацию мужчин и женщин и в этом самореализации и саморазвитии. отношении имели место некоторые особенности. Женщина и образование. Принципиально зна- Так, для мужчин были несколько более важны чимой социальной характеристикой современ- стимулы социально-экономического характера. ных гагаузских женщин можно назвать их ори- Возможность разбогатеть назвали 11% мужчин ентацию на образование. По данным переписи против 6% женщин, занять более высокое поло- 1897 г., среди православных турок Бессарабии жение в обществе – 12% против 7%. Среди жен- доля грамотных среди мужчин составляла 21,1%, щин оказалось больше тех, кто рассматривал труд а у женщин – всего 2,4% (Первая…1905: XIX). в качестве общечеловеческой ценности, нужной С течением времени женщины постепенно со- людям, в том числе для реализации своих навы- кращали свой разрыв с мужчинами в степени при- ков, талантов и способностей, расширения об- общения к образованию, а в дальнейшем и обо- щего кругозора и получения новых знаний. Доля гнали их. Согласно данным исследования 2018 г., приверженцев этих сравнительно инновационных доля гагаузок со средним специальным и высшим для гагаузов представлений о стимулах трудовой образованием насчитывала 57% против 48% среди деятельности достигала у женщин 54%, что было мужчин, а образование ниже среднего имели бо- выше по сравнению с мужчинами в полтора раза. лее 40% мужчин и лишь 28% женщин. Как уже от- Данный факт можно назвать принципиально важ- мечалось выше, в составе респондентов-девушек ным явлением, свидетельствующим о росте ду- доля проходивших обучение была заметно выше, ховных потребностей гагаузских женщин, переос- чем среди юношей, – 48 и 39% соответственно. мыслении их взглядов на труд. На вопрос анкеты: «Если бы у Вас появились В то же время у женской части респондентов дополнительные доходы, на что бы Вы их потрати- несколько более распространенным, чем среди ли?» – 61% женщин-гагаузок ответили: «на оплату мужчин, выступал такой мотив, как «заслужить образования своего и детей». По этому показате- уважение окружающих», что соответствовало лю женщины обгоняли мужчин (54%). Данный канонам традиционной культуры. Специалисты ответ занял первое место по числу голосов среди отмечают, что в прошлом трудолюбие было не прочих вариантов ответов на указанный вопрос, в только одной из важнейших жизненных ценно- том числе таких, как строительство дома, покуп- стей гагаузов, но и критерием, определяющим по- ка квартиры (52%), оплата отдыха и развлечений 16 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
(39%), приобретение модной одежды (8%). положения, женщины в целом меньше ориенти- Нельзя не отметить, что женщины значительно рованы на карьеру, чем мужчины (Этносоциаль- чаще мужчин задумывались о необходимости трат ные… 1993: 94). на медицинские цели (52% против 38%) и благо- Именно более высокой ценностью семьи для творительность (28% против 19%). Это говорит о женщины можно было объяснить гендерные раз- том, что такие черты, издавна свойственные гага- личия в отношении разводов. Если незыблемость узкам, как добросердечие, забота о близких, оста- семьи, невозможность ее разрушения вследствие лись для них характерными и в нынешнее рацио- разводов поддерживало в те годы свыше 70% налистическое и достаточно жесткое время. гагаузов, то среди женщин эти показатели были Примечательно, что при сохранении традици- еще выше. Этнодемографическое исследование онных представлений о безусловной необходимо- 1989–1990 гг. показало также, что чем старше сти труда, современные гагаузки руководствуются были респонденты, тем более единодушным уже не только экономическими, но и социальными было их мнение, что, очевидно, было обуслов- ориентирами – отдают предпочтение работе, тре- лено и сформировавшимися представлениями, бующей сравнительно высокого образовательного и бытовавшими в гагаузском обществе тради- уровня, позволяющей работнику раскрыть свои циями. В этот период можно было говорить о способности и таланты, реализовать себя как лич- том, что гагаузское общество, в котором тради- ность, получать новые знания и расширять круго- ционные брачно-семейные ценности были все зор. еще очень устойчивы, находится лишь в начале Женщина и семья. Говоря о духовном облике первого этапа становления новой системы брач- современных гагаузок, нельзя обойти вниманием но-семейных норм. Проводниками новых брач- их отношение к семье. Упомянутые выше много- но-семейных норм были преимущественно горо- численные этнологические исследования молдав- жане, имеющие достаточно высокий уровень об- ских ученых, а также этносоциологические иссле- разования и принадлежащие к соответствующим дования Института этнографии АН СССР, прово- социально-профессиональным группам (Этносо- дившиеся в Молдавии в 1970-х гг., показывали, циальные… 1993: 95-97). что в качестве важнейших жизненных ценностей, Материалы этнодемографического исследова- основных условий «хорошей жизни» представи- ния, проведенного И. А. Субботиной в 2004 г., по- тели всех национальностей республики выделяли казали, что сильной традиционной установки на в первую очередь семью (Опыт… 1980: 151). У незыблемость семьи и необходимость сохранять молдаван и еще более у гагаузов традиционные ее в любом случае придерживалась уже лишь по- установки на семью выражены намного сильнее, ловина опрошенных гагаузов (52%). Существенно чем у других этнических групп Молдовы. Абсо- различалось в своих установках на возможность лютная ценность семьи у гагаузов была выше, чем развода мужское и женское гагаузское население. у русских, украинцев, евреев. Ролевые функции Женщины, традиционно хранительницы семьи, мужа и жены в молдавских и гагаузских семьях домашнего очага, в своих установках стали даже были более традиционны, чем в русских, украин- более радикальны, чем мужчины. Свыше четверти ских и еврейских (Опыт… 1980: 244). опрошенных гагаузок считали, что сохранять се- Если судить по материалам нашего исследова- мью не следует, если отношения между супругами ния 1989–1990 гг., то при сохраняющейся общей разладились. У мужчин такого мнения придержи- очень высокой значимости семьи у гагаузов, впол- валась лишь пятая часть опрошенных. Отчетливо не естественным и легко предсказуемым выгля- проявлялась у гагаузов возрастная и образова- дел тот факт, что для женщин, независимо от их тельная дифференциация установок на развод: у брачного статуса, образовательного уровня, воз- молодежи до 30 лет установки на необходимость раста и других характеристик, значение хорошей сохранения семьи в любом случае встречались в семьи было значительно выше, чем для соответ- полтора раза реже, чем у лиц более старших воз- ствующей категории мужчин. Причины различий растных групп, а у людей с высшим и незакончен- ценности семьи для женщин и мужчин кроются ным высшим образованием – в 1,2 раза реже, чем в непреходящих физиологических и психологи- у лиц с неполным средним образованием. ческих особенностях полов, которые проявляют- Внедрение новых, неофициальных видов бра- ся прежде всего в отношении к детям, а также в ка существенно изменило отношение к разводам, социально-культурных особенностях мужских и которые в настоящее время воспринимаются гага- женских ролей. Ценность семьи у женщин выше узской общественностью более толерантно. Так, еще и потому, что, несмотря на радикальные из- этнодемографическое исследование И. А. Суббо- менения их общественного и профессионального тиной 2011 г., проведенное среди студенческой 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 17
молодежи Молдовы разных национальностей, ственно 61 и 35%). показало: свыше 60% опрошенных гагаузских В этносоциологическом исследовании 2018 г. студентов считают, что семью, безусловно, не сле- были получены более широкие и общие результа- дует сохранять, если отношения между супругами ты по всему гагаузскому населению, четко диффе- не сложились или разладились. Сильной традици- ренцированные по гендерному признаку: негатив- онной установки на незыблемость семьи и необхо- ную оценку этому явлению дали 70% женщин и димость сохранять ее в любом случае придержи- лишь 62% мужчин. Еще более рельефными были валось только 5% опрошенных гагаузских студен- различия в оценках по возрастному признаку: тов. Материалы опроса показали, что женщины среди городской и сельской гагаузской молодежи в своих установках на развод более радикальны, (15–19 лет) отрицательную оценку высказали 64% чем мужчины: 2/3 опрошенных гагаузок считали, респондентов, у 20–49-летних – около 70%, среди что сохранять семью не следует, если отношения лиц старше 50 лет – 75%. между супругами разладились, у мужчин такого Женщина и миграция. Огромную роль в об- мнения придерживалось немногим более полови- разе жизни гагаузских семей Молдовы с давних ны опрошенных. времен играли трудовые миграции, которые в Новизна гендерных отношений в современном большинстве случаев осуществлялись мужчина- обществе проявилась в их новой организации, то ми. Традиционной, устоявшейся ролью мужчины есть в появлении альтернативных видов брака, в в гагаузской семье была роль кормильца, зараба- том числе так называемого гражданского брака, тывающего деньги и обеспечивающего семью, а брака без официальной регистрации, который уже женщина выполняла репродуктивные функции, считается допустимым и в традиционной гагауз- воспитывала детей и вела домашнее хозяйство. ской среде. Так, на вопрос: «Обязательно ли реги- Принятые в традиционном гагаузском обществе стрировать брак или можно жить в гражданском социальные нормы и стереотипы поведения про- браке, без регистрации?» немногим более полови- ецировались и на миграционное поведение: обще- ны опрошенных (51% гагаузских юношей и 56% ственное мнение гагаузов негативно реагировало девушек) ответили, что брак нужно обязательно на независимые жизненные стратегии женщин. регистрировать (2011 г.). Поскольку гагаузские женщины привыкли руко- В этносоциологическом исследовании, прове- водствоваться сложившимися, устоявшимися об- денном М. Н. Губогло среди сельского и городско- щественными нормами и стереотипами в большей го населения Гагаузии в 2018 г., также ставился степени, чем индивидуальной мотивацией, в ми- вопрос об отношении гагаузов к гражданскому, грационном движении преимущественную роль незарегистрированному браку. Как показали мате- играли мужчины. Женщины же выполняли в ми- риалы, наблюдается четкая возрастная дифферен- грационных перемещениях несамостоятельные, циация этого отношения: чем старше население, пассивные роли, связанные, как правило, с про- тем более негативно оно относится к подобным цессами воссоединения семей, с миграциями му- явлениям. Что касается гендерных различий, то жей. В настоящее время появляется все большее и в этом исследовании женщины несколько более количество гагаузских женщин, вынужденных са- негативно, нежели мужчины, относятся к таким мостоятельно зарабатывать деньги и зачастую для бракам: совершенно не одобряют гражданские этого участвовать в миграционном движении. браки 20% гагаузских мужчин и 26% гагаузских Основными миграционными мотивами гагау- женщин. зов, уезжавших из Молдовы в другие страны как Этнодемографическое исследование среди в период советской власти, так и в нынешнее вре- студенческой молодежи Молдовы позволило вы- мя, были безработица, низкий уровень заработной явить и отношение гагаузских студентов, наибо- платы, несистематичность ее выплаты и, как след- лее образованной части молодежи, к такому явле- ствие, тяжелое материальное положение семей, в нию, как рождение детей вне брака. Совершенно которых не было средств для нормального пита- жесткую и несколько смягченную, но все же нега- ния, приобретения одежды, лечения больных, об- тивную оценку этого явления высказало 43% га- учения детей, строительства дома и т. п. гаузских студентов, недопустимым это признали Помимо тяжелого экономического положения, 7% опрошенных. Более половины респондентов подталкивавшего людей к миграции, немаловаж- (52%) посчитали, что женщина может быть сво- ное значение имело и влияние долгосрочных со- бодна в своем решении рожать ребенка, не будучи циально-демографических факторов. Активные замужем, причем среди девушек такого мнения миграции гагаузских мужчин в прошедшие деся- придерживается почти в два раза больше опро- тилетия за пределы Молдавии, повышенный уро- шенных, чем среди гагаузских юношей (соответ- вень смертности мужчин привели к существен- 18 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
ным диспропорциям в половозрастной структуре ской независимости, возможность реализовать гагаузского населения, особенно в молодежных в модернизированной социокультурной среде когортах. Остающиеся в стране молодые женщи- больших городов свой образовательный, профес- ны зачастую не могли вступить в брак из-за отсут- сиональный капитал, наконец, демографический ствия подходящих брачных партнеров. Повышал- потенциал, расширить выбор возможных жизнен- ся удельный вес одиноких незамужних женщин, ных стратегий – брачной, карьерной, предприни- увеличивалось количество детей, рожденных мательской и пр. женщинами, не состоящими в браке, росла доля Успешное осуществление гагаузскими ми- разведенных женщин, часто остающихся с деть- грантками своих материальных, социально-про- ми, мужья которых находили себе новую брачную фессиональных, предпринимательских, брачных пару в странах приема мигрантов. Соответствен- стратегий вместе с тем требует от них отказа от но, довольно быстро возрастала доля неполных множества привычных социальных ролей (в том семей с очень низким уровнем материального числе семейных), этнических и культурных атри- достатка, где роли главы семьи, а следовательно, бутов, что, безусловно, приводит к переменам в кормильца, «добытчика» выполнялись женщиной. этнической и социальной идентичности, меняет Все вышеозначенное усилило женскую миграци- нормы, ценности, стереотипы женского поведе- онную составляющую, феминизировало миграци- ния, в том числе демографического, еще более онные потоки, причем не только временной трудо- усиливая трансформацию гендерных ролей в об- вой миграции, но и безвозвратной миграции, ког- ществе как в странах приема мигрантов, так и в да женщина, используя различные поведенческие странах-донорах. стратегии, стремится остаться в стране приема на Этноязыковые ориентации гагаузских жен- постоянное жительство. щин. Высокая миграционная активность гагауз- Значительную долю женской миграции у гага- ских женщин существенно повлияла и на их соци- узов, как правило, составляют женщины средних ально-этнические ориентации. Для большинства и старших возрастов – семейные женщины, имею- гагаузов как представителей малочисленного эт- щие взрослых детей, одинокие женщины с детьми носа, живущего в окружении иноэтничного боль- или девушки старших возрастов, оставшиеся без шинства, всегда было свойственно бережное, тре- партнера на брачном рынке. Женщины-мигрант- петное отношение к своей этнической идентич- ки, уезжавшие на заработки, оставляли в Молдо- ности, этнической культуре и языку, преданность ве своих малолетних детей, престарелых родите- своему народу. Однако современные условия лей, безработных мужей, взваливая на свои плечи стали вносить в эти представления определенные непомерную ношу материального обеспечения коррективы. оставшейся на родине семьи. Отъезд гагаузских Так, многие гагаузы, и особенно женская их семейных женщин на заработки кардинально ме- часть, не представляли свою жизнь в Гагаузии до- няет образ жизни, роли остающихся дома безра- статочно полноценной и комфортной без наличия ботных мужей, утративших традиционный статус соответствующей этнокультурной среды. Среди кормильца семьи, вынужденных заниматься деть- ответов на вопрос анкеты (опрос 2018 г.) «Какими ми и домашним хозяйством. Многолетние выезды должны быть жители, чтобы Гагаузия считалась женщин на заработки, длительное пребывание их привлекательной для проживания?», первые ме- вне дома, работа «на износ» подрывают их здоро- ста заняли варианты: «они должны знать гагауз- вье, рушат привычное мировоззрение, заставля- ский язык» (70% женщин и 63% мужчин) и «хра- ют мириться с понижением своего социального нить традиции народной культуры» (69% женщин статуса, меняют их моральные и этические уста- и 61% мужчин). В то же время доля тех, кто счи- новки и нормы поведения, трансформируют се- тал, что сохранить самобытность своего народа мейные роли, ценности, разрушают саму семью. невозможно без преданности и любви к нему, без Следствием всех этих процессов является то, что бережного отношения к языку своей националь- среди гагаузских семей сложилась очень высо- ности и знания его, выглядела не столь внуши- кая доля социально дезадаптированных семей, тельной (чуть более 40%). то есть семей, неэффективно реализующих свои В структуре качеств, которые, по мнению гага- основные функции – обеспечения материальных узов, необходимо было в первую очередь воспиты- средств для поддержания жизни ее членов и ко- вать у гагаузской молодежи, патриотизм оказался личественного и качественного воспроизводства в числе лидирующих (42% ответов среди женщин населения. и 40% среди мужчин), наряду с трудолюбием, Но несомненным плюсом миграции для гага- честностью, искренностью и порядочностью, но узских женщин является обретение экономиче- не доминирующим. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 19
Хотя ориентации на свою этническую культуру Более трети респондентов (34% мужчин и 36% занимали важное место в сознании немалой части женщин) хотели бы, чтобы их дети обучались в гагаузок, они все же нередко носили чисто умо- школе на гагаузском языке. За русский высказа- зрительный характер. Так, в реальности назвали лось соответственно 83% женщин и 77% мужчин. себя патриотами лишь 12% мужчин и 17% жен- Важно отметить, что и мужчины, и женщины щин. довольно лояльно отнеслись к людям, не знающим Немалую роль в этом сыграла миграционная гагаузский язык. Только 2% мужчин и 7% женщин подвижность гагаузок, которые, покидая свою считали, что невладение гагаузами языком своей родину в поисках работы и лучшей жизни, были национальности должно вызывать у них чувство вынуждены приспосабливаться к новой, принима- стыда. ющей среде, к новому окружению, к господствую- Среди гагаузских женщин, уезжавших на за- щим в нем мнениям и установкам. работки в Турцию, ориентация на турецкий язык Своеобразный характер носило и отношение оказалась значительно более высокой, чем у муж- гагаузских женщин к родному языку. В прошлом чин. Его более или менее хорошо знали 10% муж- веке после включения Молдавии в состав СССР чин и 13% женщин. А смотрели телепередачи на в среде молдавских гагаузов довольно широко ис- турецком языке соответственно 8% и 17%. пользовался русский язык, а после распада СССР Женщина и религия. Одной из сохраняющих- и образования Республики Молдова на всей ее ся традиционных черт духовного облика совре- территории начал внедряться молдавский/румын- менной гагаузской женщины можно назвать ее ский язык в качестве государственного. Только религиозность. В прошлом, по мнению иссле- после образования автономии Гагауз-Ери гагауз- дователей, обращение к религии было особенно ский язык стал более распространенным, вырос свойственно женщинам, которые в силу своего его престиж как важнейшего атрибута этнической тяжелого бесправного положения могли искать культуры. помощи и поддержки только у небесных сил (Ку- Хотя большинство (70%) гагаузских женщин рогло, Филимонова 1976: 69). считали желательным, чтобы все жители Гагаузии В настоящее время православие у гагаузов владели гагаузским языком, многие из них пре- остается на лидирующих позициях. Согласно красно понимали, что со знанием одного гагауз- опросу 2018 г., почти 88% женщин и 73% мужчин ского языка трудно достичь значимых жизненных назвали себя верующими. Причем среди женщин успехов за пределами своего региона. О необхо- преобладали те, кто соблюдал религиозные обря- димости воспитывать у молодежи заботливое от- ды (52%). Неверующих и атеистов насчитывалось ношение к гагаузскому языку говорили лишь 22% 11% среди мужчин и всего 4% среди женщин. По- женщин и 17% мужчин. давляющее большинство женщин (78%) высту- Подобное неоднозначное отношение к своему пали за обязательное заключение брака по рели- языку, на наш взгляд, во многом обусловлено дву- гиозному обряду. Мужчины придерживались по- язычием гагаузов. Большинство гагаузов, в том добного мнения несколько реже (66%). Каждый числе женщин, хорошо знали и гагаузский, и рус- десятый и среди женщин, и среди мужчин назвал ский языки, причем использование русского языка церковное бракосочетание желательным. остается более массовым. По данным исследова- В то же время отношение гагаузок к религии ния 2018 г., 74% женщин и 77% мужчин хорошо и взаимоотношения с церковью, как и в прошлом владели гагаузским языком (думали на языке и (Губогло 2011), носили несколько противоречи- свободно говорили), а русским языком – соответ- вый характер. Глубоко религиозными людьми ственно 94% и 95%. Уровень владения другими считали себя всего 9% гагаузок (среди мужчин – языками – государственным, болгарским, турец- 6%). Посещение женщинами церковных служб не ким был значительно ниже. отличалось особой частотой и регулярностью. Бо- Материалы опроса 2018 г. свидетельствуют лее 60% женщин ходили в церковь лишь по рели- также о том, что во время общения и женщины, гиозным праздникам или изредка по зову сердца. и мужчины чаще используют русский язык. Так, И только чуть более 20% – ежедневно или ежене- на нем говорили 72% женщин и 73% мужчин, а дельно. Подобный уровень религиозной активно- на гагаузском – соответственно 51% и 49%. При сти женщин выглядел выше, чем у мужчин, но все просмотре телепередач русский язык эксплуа- же его нельзя назвать достаточно высоким. тировался еще активнее: 93% женщин смотрели В заключение хотелось бы отметить, что мощ- программы на русском языке и только 25% – на ные глобализационные процессы, происходящие гагаузском, среди мужчин соответственно – 89% в настоящее время в мире, социально-экономиче- и 24% (включая людей, использующих оба языка). ский и духовный кризис, охвативший постсовет- 20 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
ское пространство, сильнейшее обнищание насе- Как COVID-19 влияет на права женщин ления, пандемия существенно затронули и миро- в Гагаузии. В: https://gagauznews.md/56840/ воззренческую систему человека, нравственные kak-covid-19-vliyaet-na-prava-zhenshhin-v- основы личности, изменилась структура обще- gagauzii.html (дата обращения – 15.02.2021). / ственных жизненных ориентиров. Эти процессы Kak COVID-19 vliyayet na prava zhenshchin v обусловили как стабильность, так и подвижность Gagauzii. V: https://gagauznews.md/56840/kak- традиционной ценностно-нормативной системы и covid-19-vliyaet-na-prava-zhenshhin-v-gagauzii. гагаузских женщин. Особое влияние на динами- html (data obrashcheniya – 15.02.2021). ку духовного мира гагаузок оказали социальные Курогло С. C. Филимонова М. Ф. Прошлое трансформации, связанные с международной тру- и настоящее гагаузской женщины. Киши- довой миграцией. нев: Картя Молдовеняскэ, 1976. 76 с. / Kurog- В гагаузском обществе, находящемся на этапе lo S. S., Filimonova M. F. Proshloe i nastoyashchee перехода от традиционного к современному типу, gagauzskoy zhenshchiny. Kishinev: Kartya важнейшие духовно-нравственные ценности и Moldovenyaske, 1976. 76 s. ориентации женщин воплотили в себе как тра- Мошков В. А. Гагаузы Бендерского уезда. диционные, так и новационные черты. Гагаузки В: Этнографическое обозрение. М., 1900, № 1, остаются верны таким основным традиционным c. 2-49. / Moshkov V. A. Gagauzy Benderskogo ценностям, как трудолюбие, привязанность к се- uyezda. V: Etnograficheskoye obozreniye. M., 1900, мье и забота о ней, религиозность. Однако по не- № 1, s. 2-49. которым конкретным вопросам мнения женщин Опыт этносоциологического изучения обра- можно назвать достаточно прогрессивными и бо- за жизни (по материалам Молдавской ССР). М.: лее новационными, чем у мужчин. Современная Наука, 1980. 268 с. / Opyt etnosociologicheskogo гагаузская женщина ориентирована не только на izucheniya obraza zhizni (po materialam Moldavskoy труд, но и на образование. Хотя активная соци- SSR). M.: Nauka, 1980. 268 s. альная мобильность у нее пока не в приоритете, в Остапенко Л. В. Особенности отраслевой и со- мотивационной структуре трудовой деятельности циально-профессиональной структуры гагаузов. наряду с материальными факторами фигурируют В: Гагаузы. Отв. ред. М. Н. Губогло, Е. Н. Квилин- и социально-культурные (самореализация, рас- кова. М.: Наука, 2011, с. 413-436. / Ostapenko L. V. ширение кругозора). Храня верность семье, гага- Osobennosti otraslevoy i socionalno-professionalnoy узские женщины все более либерально относят- struktury gagauzov. V: Gagauzy. Otv. red. M. N. Gu- ся к разводам, гражданским бракам, внебрачным boglo, E. N. Kvilinkova. M.: Nauka, 2011, s. 413-436. детям, все активнее участвуют в миграционном Папцова А. К. Традиционность гагаузского и движении. Зная язык своей национальности, ратуя болгарского обществ – факторы трансформации за его сохранение, они понимают необходимость и консервации. В: Курсом развивающейся Мол- освоения и других языков, нужных для успешной довы. Т. 10. М.: Старый сад, 2010. Т. 10, с. 310- адаптации к новым условиям жизни, а их религи- 347. / Papcova A. K. Tradicionnoct gagauzskogo озность не доходит до фанатизма. i bolgarskogo obshchestv – factory transformacyi О тенденциях к изменениям в социально-куль- i konservacyi. V: Kursom razvivayushcheysya турном облике современной гагаузской женщины Moldovy. T. 10. M.: Staryy sad, 2010, s. 310-347. свидетельствует и углубление возрастных разли- Первая всеобщая перепись населения Россий- чий, хотя его базовые черты остаются неизменны- ской империи. Т. 3. Бессарабская губерния. СПб., ми и у женской молодежи. 1905. 254 с. / Pervaya vseobshchaya perepis naseleniya Rossiyskoy imperii. T. 3. Besarabskaya guberniya. Примечание SPb., 1905. 254 s. 1 Авторская работа выполнена при финансовой Топ-10 самых успешных женщин из Гагау- поддержке РФФИ, грант 19-09-00482 «Культур- зии по версии новостного портала Gagauzinfo.md. но-нравственный и интеграционный потенциал В: https://www.gagauzinfo.md/top1/23785-top-10- русского языка на постсоветском пространстве». samyh-uspeshnyh-zhenschin-iz-gagauzii-po-versii- novostnogo-portala-gagauzinfomd.html (дата об- Литература / References ращения – 31.01.2021). / Top-10 samyh uspeshnyh Губогло М. Н. Культовая система. В: Гагаузы. zhenshchin iz Gagauzii po versii novostnogo portala Отв. ред. М. Н. Губогло, Е. Н. Квилинкова. М.: На- Gagauzinfo.md. V: https://www.gagauzinfo.md/ ука, 2011, c. 445-467. / Guboglo M. N. Kultovaya top1/23785-top-10-samyh-uspeshnyh-zhenschin-iz- sistema. V: Gagauzy. Otv. red. M. N. Guboglo, E. N. gagauzii-po-versii-novostnogo-portala-gagauzinfomd. Kvilinkova. M.: Nauka, 2011, s. 445-467. html (data obrashcheniya – 31.01.2021). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 21
Этносоциальные проблемы гагаузов. М.: Liubov Ostapenko (Moscova, Federaţia Rusă). ИЭА РАН, 1993. 133 c. / Etnosocialnyye problemy Doctor în istorie, Centrul pentru Studiul Relațiilor gagauzov. M.: IEA RAN, 1993. 133 s. Interetnice, Institutul de Etnologie şi Antropologie, Academia de Ştiinţe din Rusia. Irina Subbotina (Moscova, Federaţia Rusă). Любовь Остапенко (Москва, Российская Фе- Doctor în istorie, Centrul pentru Studiul Relațiilor дерация). Кандидат исторических наук, Центр по Interetnice, Institutul de Etnologie şi Antropologie, изучению межэтнических отношений, Институт Academia de Ştiinţe din Rusia. этнологии и антропологии, Российская академия Ирина Субботина (Москва, Российская Фе- наук. дерация). Кандидат исторических наук, Центр по Lubov Ostapenko (Moscow, Russian Federation). изучению межэтнических отношений, Институт PhD in History, Center for interethnic Relations этнологии и антропологии, Российская академия Studies, Institute of Ethnology and Anthropology наук. Russian Academy of Sciences. Irina Subbotina (Moscow, Russian Federation). E-mail: [email protected] PhD in History, Center for Interethnic Relations ORCID: https://orcid.org/0000-0001-9049-104X Studies, Institute of Ethnology and Anthropology, Russian Academy of Sciences. E-mail: [email protected] ORCID: https://orcid.org/0000-0001-9920-6559 22 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Alina FELEA
OSPĂȚUL DE NUNTĂ ÎN ȚARA MOLDOVEI ÎN SEC. AL XVII-LEA – ÎNCEPUTUL SEC. AL XIX-LEA * https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.03 Rezumat день. В элитных семьях для развлечения гостей устра- Ospățul de nuntă în Țara Moldovei ивались различные представления, а в простых играли în sec. al XVII-lea – începutul sec. al XIX-lea лэутары, танцевали традиционную хору и т. д. Ospeţele erau parte componentă a vieții cotidiene a Ключевые слова: застолье, свадьба, брак, Молдав- locuitorilor din Țara Moldovei. Fiind mese organizate cu ское княжество, семья, традиции. ocazia unor anumite evenimente, ele însoțeau cele mai im- portante etape din ciclul vieții, inclusiv și căsătoria. Scopul Summary articolului este de a prezenta în baza surselor disponibile, Wedding feast in the Moldavian principality in the care nu sunt prea bogate la capitolul descrierii ceremonia- XVII century – the beginning of XIX century lului, ospățul de nuntă în Țara Moldovei în sec. al XVII-lea Feasts were part of the daily life of the inhabitants of – începutul sec. al XIX-lea. Vom remarca, că indiferent de the Moldavian principality. The meals organized on the oc- categoria socială se ținea cont de tradițiile și obiceiurile ro- casion of certain events, accompanied the most important mânești, diferența constând în sumele alocate pentru masa stages of the life cycle, including marriage. The purpose of de sărbătoare, pentru distracții, cadouri etc. Ospețele de this article is to present a wedding feast in Moldova in the nuntă organizate la Curtea domnească și la curțile boierești, XVII century – the beginning of the XIX century, based spre deosebire de cele ale altor categorii de locuitori, se on available sources, which are not rich in the description remarcau prin luxul și abundența produselor, prin numărul of the wedding feast ceremonial. We will notice, that the și diversitatea bucatelor și băuturilor. Varietatea bucatelor, Romanian national traditions and customs were respected, numărul acestora și fastul întregului ospăț era în funcție de regardless of the social category; the difference consisting situația economico-financiară a familiilor implicate. Ospe- in the amounts allocated for the organization of the festive țele de nuntă din familiile domnești și boierești durau mai meal, for entertainment, gifts etc. The wedding feasts orga- multe zile la rând, cele din familiile de rând ‒ o zi. În fami- nized at the Principality Court or at the boyar courts, unlike liile elitelor pentru a distra publicul prezent erau organizate those held in the families of other categories of inhabitants, diverse distracții, pe când în cele simple se cânta o muzică were distinguished by luxury and abundance of products, lăutărească, se încingeau hore etc. by the quantity and diversity of food and drinks. The vari- Cuvinte-cheie: ospăț, nuntă, căsătorie, Țara Moldovei, ety of dishes, their number and the splendor of the whole familie, tradiție. feast depended on the economic and financial situation of the families involved. In elite families, the feast lasted sev- Резюме eral days in a row, in ordinary families – one day. In the Свадебное застолье в Молдавском княжестве в families of the elites, in order to entertain the present audi- XVII – начале XIX в. ence, various amusing activities were organized, while in Праздничные застолья были частью повседневной ordinary families the activities were simpler – fiddle music жизни жителей Молдавского княжества. Будучи трапе- was played, traditional hora was danced, etc. зой, организованной по случаю определенных собы- Key words: feast, wedding, marriage, Moldavian prin- тий, они сопровождали самые важные этапы жизнен- cipality, family, tradition. ного цикла, включая брак. Цель статьи – представить свадебное застолье в Молдавском княжестве в XVII În sec. al XVII-lea ‒ începutul sec. al XIX-lea – начале XIX в., исходя из доступных источников, ко- ospețele erau parte componentă a vieții cotidiene a торые не очень богаты информацией о таких торже- locuitorilor din Țara Moldovei. Fiind mese organiza- ствах. Отметим, что румынские национальные тради- te cu ocazia unor anumite evenimente, ele însoțeau ции и обычаи соблюдались независимо от социальной cele mai importante etape din ciclul vieții, inclusiv категории, разница заключалась в денежных суммах, și căsătoria. Ospețele de nuntă organizate la Curtea выделенных на организацию праздничного стола, в развлечениях, подарках и т. д. Свадебные застолья, domnească și la curțile boierești se deosebeau de cele организованные при дворце или на боярских дворах, ale altor categorii de locuitori prin fastul și abundenta в отличие от проводимых в семьях других категорий produselor, prin numărul și diversitatea bucatelor și жителей, отличались роскошью и обилием продуктов, băuturilor, însă erau organizate conform aceloraşi tra- количеством и разнообразием блюд и напитков. Много- diții și obiceiuri caractereristice spațiului românesc. образие блюд, их количество и великолепие праздника Sursele nu sunt prea bogate la capitolul descrierii ce- зависели от экономического и финансового положения remonialului ospățului de nuntă. Date despre ospețe- участвующих в нем семей. В элитных семьях засто- le de nuntă se regăsesc în relatările contemporanilor лье длилось несколько дней подряд, в обычных – один epocii: cronicari și călători străini, care, în multe din- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 23 tre cazuri, erau invitați la aceste evenimente festive nunta Mariei Lupu cu principele Janusz Radziwiłł ofi- descrise, fiind şi martori oculari1 (Ureche 1955: 203). ciată la Iași la 5 februarie 1645 au fost „câțva domni Conform relatărilor călătorilor străini, „ospețele den Țara Leșască singuri cu chipurile sale <...>, cu de nuntă se fac totdeauna la mire”, iar „rudele miresei curțile lor <...>. Iară soli trimiși era de la Racoți, cne- prăznuiesc la ele acasă şi-şi trimit pahare de vin unele adzul Ardealului, Chimini Ianăș2, cu daruri și de la altora de la o casă la alta” (CSȚR 1980: 266), ceea Matei-vodă, domnul muntenescu, singur Ștefan, mi- ce este doar parțial adevărat. În cazul fiilor de boieri, tropolitul Țării Muntenești, și Radul logofătul, și Dii- dacă domnul țării era nun, ospățul de nuntă se făcea la cul spătariul”. Cronicarul Miron Costin n-a ezitat să Curtea domnească: „dacă mirele este dregător sau fiu remarce că prezența oaspeților din Țara Românească de dregător, nunta se face la domn, în sala divanului. era un prilej de consolidare a relațiilor între cele două Domnul îi împrumută în această zi una din cușme- Țări Române „ca să împăcase amju domnii între sine” le sale brodate împodobite cu surguci. El are capul (Costin 1990: 191). La nunta domniței Catrina, fiica acoperit și stă în picioare la dreapta domnului, căruia lui Duca vodă, au fost prezenți „opt soli, 2 din Țara mireasa-însoțită de doamnă – vine să-i sărute mâna și Muntenească și 2 din Țara Ungurească și 2 din Țara se așează alături de soț. Slujba căsătoriei se oficiază la Leșască și 2 din Țara Căzăcească cea mare de piste capela palatului de către mitropolit îmbrăcat în odăj- Nipru, de au adus solii multe daruri și frumoasă, de au dii. Domnul duce pe miri [în fața altarului], este nunul închinat Ducăi-vodă” (Neculce 1990: 300-301). lor, le ține cununiile și dă în dar caftane de brocart Călătorii străini au descris ospățul de la nunta în valoare de două sute de scuzi” (CSȚR 1980: 266). domniței Mariei Lupu cu principele Janusz Radziwiłł Despre acest fapt a relatat și Dimitrie Cantemir: „mi- și cel de la nunta domniței Ruxanda Lupu cu Timuș rele primește de la Principe un gugiuman asemenea Hmelnițki. celui domnesc și un cal, iar, la masă, îi șade mereu Printre cei prezenți la ceremonia de Încununare și de-a dreapta, iar aceasta cu capul acoperit”, pe toa- la ospățul de nuntă la căsătoria Mariei Lupu au fost tă durata nunții bucurându-se de o tratare asemenea Ioan Kemény, solul din Transilvania, și Eberhard Principelui (Cantemir 2007: 315). Dabija vodă a orga- Werner Happel, care au afirmat, argumentat, că nunta nizat căsătoria fiastrului său, Lupașco, fiul soției sale a fost de un fast deosebit și se putea încadra în rân- din prima căsătorie cu Buhuș: „făcut-au mare nuntă durile celor mai selecte ospețe organizate de princi- în curțile domnești cu acel hiiastru al său, cu Lupașco, pii creștini din Europa. Ioan Kemény relata că „nunta care acel Lupașco au agiunsu mai pe urmă și spătaru s-a făcut cu mare pompă <...>. Într-un cuvânt a fost mare în Țara Muntenească și au luat o fată a lui Ior- mare strălucire şi belşug în toate, nu după obiceiurile dache vistiernicul Cantacuzino” (Neculce 1990: 281). ţăranilor români, ci după moda de la curţile regilor La mesele festive organizate în familiile de rând creştini” (CSȚR 1973: 136). De aceeaşi părere era și erau invitatați, de obicei, vecinii, rudele și alte persoa- Eberhard Werner Happel, care remarca: „Ospăţul de ne apropiate și respectate din comunitate. La nunțile nuntă fusese pregătit cu o strălucire mai mult decât boierești și la cele domnești era invitată elita locală. regească, încât nici cel mai mare suveran nu s-ar fi Referindu-se la nunta fiicei lui Duca vodă, Catrina, putut ruşina de el” (CSȚR 1973: 644-648). Cronicarul Ion Neculce menționa: „Îndată și s-au apucat de au Miron Costin a subliniat, că „n-au lipsitu nemică den făcut mare și frumoasă nuntă. Triimis-au în toată țara toate podoabe, câte trebuia la veselie ca aceia, cu atâ- de au poftit pe toată boierimea și mazâlimea de la mic țe domni și oameni mari den țări străine”, iar pentru păn la mare și de alte căpitenii, ce nu cu poroncă, și pregătirea bucatelor au fost aduși „meșteri de bucate, cu poftă” (Neculce 1990: 300-301). Cronicarul relata <...> dintr-alte țări” (Costin 1990: 191). și despre oaspeții de la o nuntă de boieri: „...Strânsu- La fel de îmbelșugată și cu fast a fost nunta s-au toți feciorii lui Gavriliță și cu alți boieri mulți de Ruxandei Lupu cu Timuș Hmelnițki, despre care Țara de Gios la nunta lui Ion Pălade, la Băcani, din vorbea Miron Costin în Letopiseţul Ţării Moldovei: sus de Bârlad. Și acolo au fostu și vornicul Velicico, „...Au căutatu a face lui Vasile-vodă şi veselia fiei fiind cumnat lui Pălade”, această nuntă fiind folosi- sale, Ruxandei, după Timuş, feciorul lui Hmil, hat- tă în calitate de loc de complot: „strângându-se acolo manul căzăcescu <…>. Însă câte trebuia la o nuntă la-cea nuntă, au sfătuit și s-au giurat cu toții, ei în de domnească, nemică n-au lipsit” (Costin 1990: 200- ei, să fug-în Țara Muntenească la Brâncovanul, să le 201), fără a concretiza însă ce anume trebuia pentru agiutor de cheltuială, să margă la Poartă să pârască această nuntă domnească. pe Cantemir, să-l scoată din domnie” (Neculce 1990: Contemporanii au remarcat ordinea deosebită a 322). aranjării la masa de sărbătoare a oaspeților prezenți la Pe lângă elita locală, la nunțile domnești, după o nuntă domnească, care era în dependență de rangul cum se obișnuia, erau invitați reprezentanții elitelor fiecărei persoane în parte, respectiv a eticii diploma- din țările vecine și/sau solii. Printre cei prezenți la tice, și de importanța acordată de către domnul țării 24 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX fiecărei dintre persoane. În acest sens, Ioan Kemény nul” (Zabolotnaia 2011: 247). Relatând despre nun- sublinia: „La masă, la locul de cinste, şedea ambasa- ta Ruxandei Lupu cu Timuș Hmelnițki, un anonim dorul regelui polon; pe acelaşi rând urmau alţi poloni; german la fel a remarcat acest moment: „Pe aceste lângă ambasador şedea Radziwiłł, mirele, şi după toate le-a ospătat doamna în altă sală (CSȚR 1973: acesta mitropolitul Kievului din familia voievozilor 471-478). Del Chiaro, descriind o nuntă din Ţara Ro- Movilă, frate cu voievozii Gavrilaş, Ioan şi Moise” mânească, relata în acest sens: „Cu trei zile înainte (CSȚR 1973: 136). Totodată, Ioan Kemény a menți- de nuntă începeau mesele, iar, în ce priveşte familia onat că domnul țării l-a rugat să cedeze locul său pri- domnească şi cu o săptămână înainte. Mesele acestea oritar în favoarea Mitropolitului Petru Movilă, acesta se dădeau şi de familia mirelui şi de familia miresei şi fiind în rol de naș de cununie. Argumentul adus de în fiecare familie erau două mese: una pentru bărbaţi voievod era bazat pe tradiție și obiceiurile comuni- şi alta pentru femei” (Chiaro). tății românilor ortodocși, conform căruia nașii au cel Totodată, sursele descriu și modul de aranjare a mai de cinste loc (Felea 2018: 237-252), inclusiv și la veselei pe masa de sărbătoare, arătând că bucatele ser- ospățul de nuntă: „Voievodul mă rugase cu stăruinţă vite erau puse în câteva rânduri: „câte trei într-un rând să îngădui ca mitropolitul să stea cu un loc înainte în şase rânduri, în şapte rânduri numai două” (Zabo- mea, motivându-şi rugămintea cu cuvintele că după lotnaia 2011: 247). Despre o aranjare asemănătoare a cum şi la noi se obişnuieşte să se arate naşilor o de- menționat și Paul de Alep, care sublinia că în Moldo- osebită cinstire, şi la ei sânt ţinuţi în mare cinste cei va bucatele erau puse unele lângă altele (CSȚR 1976: care cunună. M-am învoit aşadar ca mitropolitul să 296). Descriind nunțile din Oltenia, Paul de Alep re- şadă înaintea mea” (CSȚR 1973: 136). Într-o altă sur- marca că numărul tacâmurilor folosite era destul de să se concretiza: „Întorcându-se la curte, din stânga mare: „...Am fost poftiți la ospăț care a fost măreț, stătea Înălţimea Sa mirele, fiindcă la volohi aceasta numărând peste cinci sau şase sute de tacâmuri, și ori este partea mai de cinste” (Zabolotnaia 2011: 244). de câte ori mai aduceau un fel, îl adăugau la cele aflate Aceeași ordine a fost semnalată și în Valahia: „boierii acolo” (CSȚR 1976: 208-209). îşi scot antereele şi se aşează fiecare după rang. Dacă Ioan Kemény a semnalat și fastul veselei de la o se află vreun fiu de domnitor, el ia loc în capul mesei” nuntă domnească: „...Pe toate mesele cele lungi erau (Chiaro). numai farfurii şi castroane de argint” (CSȚR 1975: Indiferent de mediul social în care se desfășura eve- 136). Același detaliu este remarcat în Supliment la nimentul, masa de sărbătoare începea cu binecuvân- Nunta principelui Janusz Radziwiłł: „În faţa domnu- tarea preotului: „dacă e un patriarh sau arhiepiscop, lui <...> erau <...> tave de argint de Augsburg cu po- acesta în picioare, cu toţi asistenţii, pe la mijlocul me- criş, care erau de tot 20 şi câteva” (Zabolotnaia 2011: sei, rosteşte rugăciunea amintită la banchetele Curţei, 248). Acest fast era caracteristic pentru ospețele de la de astă dată fără descărcări de tunuri nici de puşti, însă curtea domnului Țării Moldovei Vasile Lupu. Cerce- în curte, răsună tarafe de lăutari nemţi sau turci, iar în tătorii menționează că dacă în Țara Românească tacâ- sala banchetului, cântec de psalţi” (Chiaro). murile de argint sunt folosite doar de către domnul ță- Ioan Kemény a remarcat și obiceiul că la Curtea rii, oaspeți și boierii mari, iar pentru boierii de rangul domnească masa de sărbătoare pentru femei era or- doi se utilizează vesela din lut (Nicolescu 1968: 38), ganizată separat decât cea a bărbaților: „În casa aceea atunci pentru Țara Moldovei luxul întrecea orice ima- şi la masa aceea, n-a fost nici o femeie şi nici o fată ginație. La curțile domnești ale lui Ieremia Movilă și şi nici mireasa. <...> Femeile au fost ospătate în altă a lui Vasile Lupu se foloseau talere de argint și de aur, casă” (CSȚR 1973: 136). Eberhard Werner Happel cu linguri și furculițe (Nicolescu 1968: 38). Bucatele confirma cele expuse de solul transilvănean, dar re- erau aduse pe tăvi mari de argint, acoperite cu tale- marcă faptul că ele erau, totuși, în văzul tuturor: „Mi- re asemănătoare cu capace, pentru a păstra mâncarea reasa domnească, mama ei, doamna, soţia domnului caldă (Nicolescu 1968: 38). În ceea ce privește tavele, şi celelalte jupânese ale tuturor boierilor de faţă şe- izvoarele enumeră mai multe categorii de obiecte de deau şi ele în văzul oamenilor la ospăţ, dar singure acest gen: talere, tipsii, scutella și siniile, dintre ele şi despărţite de bărbaţi, căci astfel este datina acestui siniile erau folosite pentru servirea mesei cu prăjituri neam” (CSȚR 1973: 644-648). Și alți martori oculari și fructe (Nicolescu 1968: 38). au menționat: „Domnul și doamna iau parte la ele, și Vesela folosită la un ospăț domnesc era pe măsură. mănâncă la mese deosebite, mirele ia loc alături de În prim-plan apar paharele și pocalele, utilizate atât domn și mireasa alături de doamnă” (CSȚR 1980: la servirea băuturilor, cât și la decorarea meselor 266). Acest moment delicat este subliniat și într-un fastuoase. Paharele de argint, ceștile de argint și de document polonez, redat de cercetătoarea Lilia Zabo- porțelan, paharele de cleștar aparțineau exclusiv lotnaia: „La masa de duminică nu a participat nici o curților domnești sau marii boierimi, constituind un femeie, de asemenea, nici luni, numai însuşi dom- semn distinctiv, rezervat acestei categorii înstărite 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 25 restrânse de comeseni. La ospețele de sărbătoare ruia şi turnau vin din ulcioare <...> Mai târziu câteva astfel de pahare sau pocale erau așezate numai în fața zile s-au turnat vinuri, servindu-se la masă, ce-i dădea domnului țării, a oaspeților aleși și a marilor boieri, mâncării un gust deosebit” (Zabolotnaia 2011: 247). iar ceilalți erau serviți din pahare mai mici și mai În acest fragment este redat protocolul servirii băutu- simple. În comanda de pahare făcută la Brașov în rilor alcoolice la un ospăț domnesc ‒ în spatele oaspe- 1644 și destinată ospățului de nuntă a Mariei Lupu, ților stăteau persoane special angajate pentru servirea domnul țării, Vasile Lupu, face o clară divizare între băuturilor. ele, menționând: „7,5 grame pentru hatman, 6 grame Călătorul Paul de Alep, descriind obiceiurile și tra- pentru marele paharnic, 6 grame pentru vistiernic” dițiile la o nuntă boierească din Oltenia, care erau si- (Studii 1905: 94). Probabil, pentru băuturi diferite se milare cu cele din Țara Moldovei, a remarcat obiceiul foloseau și pahare de diferită mărime, căci anume în ciocnitului paharelor / luarea paharelor / închinarea această perioadă, pe lângă seturile de pahare de 12– paharelor, când se zicea un toast, prin care tinerilor li 24 de bucăți de mărime egală, se întâlnesc pahare de se ura o viață lungă și îmbelșugată, se cinstea un pahar diverse proporții, introducându-se unul în altul (Nico- de băutură și se făceau daruri, fie în bani, fie în obiecte lescu 1968: 37). etc.: „Înainte de a se începe ciocnirea păharelor, care Indiscutabil, deși nu se subliniază în descrieri, durează foarte multă vreme” (CSȚR 1976: 208-209). masa era acoperită cu față de masa alba sau cusută Călătorii străini au remarcat că la ospățul de nuntă cu fir. mirii servesc oaspeții: „...Este obiceiul ca ginerele să Varietatea bucatelor a surprins martorii oculari, servească la masa și să întindă farfuriile și băutura. Și astfel că Ioan Kemény sublinia: „Era belşug din toate, mireasa, la fel, se îngrijește de toți oaspeții, de la pri- la mesele de toate rangurile se aflau mâncări proas- mul la ultimul, împreună cu soțiile lor” (CSȚR 1980: pete, plăcinte, baclavale gătite după moda polonă şi 210). era, aşa mare belşug că se făcea risipă” (CSȚR 1973: Călătorul strain Eberhard Werner Happel infor- 134-135), iar Eberhard Werner Happel concretiza că mează că în afară de ospățul de la Curtea domnească la această masă oficială, domnească, „se găseau de se organizau mese de sărbătoare și în casele boierilor: toate din plin şi din belşug” (CSȚR 1973: 644-648). „Apoi în afară de masa oficială, domnească – unde Într-un document polonez se preciza că „au fost servi- se găseau de toate din plin şi din belşug şi unde era te la masă câteva marcepane, iar dulciuri erau câteva îndestulat fiecare după starea şi rangul său – se mai sute de farfurii <...>, după obicei blidurile nu se strân- dădeau mese oaspeţilor prin casele boiereşti cu tot ce geau toate de pe masă” (Zabolotnaia 2011: 248). Del dorea fiecare. Chiar şi pentru slugile mărunte şi până Chiaro concretiza că în Ţara Românească la o nuntă la cele mai de jos se plătea pe săptămână o anumită domnească trebuiau „să fie până la 60–70 de feluri de sumă de bani” (CSȚR 1973: 644-648). mâncare şi, natural, stomacuri pe măsură” (Chiaro). În timpul ospățului, atât părinții mirilor, cât și rude- După părerea noastră, călătorul exagera totuși în pri- le, dar și alți invitați, făceau tinerilor diverse cadouri: vința numărului de bucate. în bani, în haine, în veselă, în bijuterii, în proprietate Probabil, în cazurile unei nunți în familii mai sim- funciară etc. Astfel, Ileana, jupâneasa lui Savin banul, ple, întreaga comunitate sărea în ajutorul familiilor ti- dă celor trei nepoate de frate, fetele lui Dumitrașco nerilor, aducând diferite produse, astfel că Del Chiaro Ceaurul, logofăt, „la căsătoria lor”, o serie de daruri, menționa: „Femeile vin aducând daruri şi mâncare de printre care bijuterii, haine și veselă: „Nepoată-sa acasă: un lucru de care nu se supără nimeni. Şi iată ce Saftii, care au ținut-o Ion Costin hatmanul, i s-au dat se aducea ca dar: un berbec viu ţinut de un ţigan, apoi 2 cupe de argintu poleite, și un tâmbar de teleatin roșu miei, găini, curci, gâşte, vin, cozonaci, fructe, acope- cu bătătură de sârmă și cu flori de hir galbăn și albu, rite toate cu năframe frumoase” (Chiaro). Susținerea și o cămeșea de 30 de bucăți de sârmă, și o năframă familiilor tinerilor și contribuția prin bucate la masa cu hir de 2 bucăți, și o păreche de cercei de aur, și un de sărbătoare era un mod de manifestare a solidarității șlic de sobol. Așijdere și nepoată-sa, doamnii Catrinii comunității în care locuiau tinerii. ce-au ținut-o Antohie vod(ă), i-au dat patru șiruri de Solul transilvănean Ioan Kemény a fost uimit de mărgăritariu hrumuz-cumpărătura lui 600 de lei și un faptul că, desi erau băuturi din abundență și fiecare leftu de aur cu diamanturi – prețul lui 250 lei. Iară dintre oaspeți putea servi la propria dorință, totul a nepoată-sa Zmarandii, ce-au ținut-o Ștefan Catargiul, decurs foarte decent: „În timpul ospăţului, a băut fie- i-au dat 2 cupe de argint poleite, și un tâmbăr de cana- care cât a vrut la mesele principale, dar n-a fost beţie” vață turungie, și un leghin cu ibric de Țarigrad; și i-au (CSȚR 1973: 137). Despre modul de servire a bău- dat și un vezeteu țigan din parte dumisal(e), anume turilor la această nuntă se relatează în Suplimentul la Scheian” (Documente… 1999: 26). Cadourile mătu- Nunta principelui Janusz Radziwiłł: „Pe masă n-a fost șii au fost diferite, probabil reieșind din atașamentul pus vin, dar servitorii stăteau la spatele aproape fiecă- față de aceste nepoate. 26 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Sămile Vistieriei ofereau detalii importante nu coți stofă, câte 10 lei, 230 lei un rezaia, 130 lei doar privitor la sumele date, dar și la obiceiurile un giar, 53 lei un postav i atlaz, 100 lei șlic de samur, și tradițiile respectate de toată populația ortodo- 100 lei 2 covoare, 80 lei 2 căftane, 6 lei 4 coți atlas xă din Moldova, indiferent de scara socială, de pentru bocce” (Sămile… 2010 (II): 435), ca și bivvel exemplu arătau obiceiul de a da cadouri tinerilor. căminarului Alecu Greceanu cu fiica vornicului Ne- Presupunem că darurile erau oferite la Ospățul de culai Balș la 15 noiembrie 1796 (Sămile… 2010 (II): după Încununare. La cununia lui Ștefan Catargiu 434), armașului Neculescu cu Zamfira cămărășița în din februarie 1762 domnul țării a dăruit „70 lei un decembrie 1796 –„35 lei un covor, 40 lei un atlaz”, dunluc, 60 lei o belacoasă, 18 lei un covor, 14 lei marelui pitar Grigore în aprile 1798 – „150 lei un dun- un postav milir” (Sămile… 2010 (I): 254), pentru luc, 28 lei postav i atlas, 30 lei 1 covor”, paharnicului cununia fiicii logofătului Bogdan din 14 iulie 1762 Stavri – „30 lei un covor, 200 lei un dunluc”, cămăra- „120 lei – 2 tablinu(i) cu fir, 28 lei ‒ un postav mi- șului al doilea Enachi – „200 lei un dunluc, 50 lei pe lir i un atlas, 36 lei ‒ 2 covoară” (Sămile… 2010 o bucată, 30 lei un covor” (Sămile… 2010 (I): 500, (I): 254), la cununia doctorului Drăgachi din iulie 536), surorii medelnicerului Hrisoverghi cu Răduca- 1762 „120 lei ‒ 2 tablinur(i) cu fir, 28 lei – un nu din februarie 1799 – „100 lei 10 coți stofă, 230 lei postav i un atlas, 36 lei – 2 covoară” (Sămile… o rezam, 130 lei un giar, 51 lei postav I atlas, 70 lei 2010 (I): 254), lui Gioană vel șătrar la 20 august 1 covor, 6 lei 4 coți atlăjăl de bohcea, 100 lei șlicul 1764 „52 lei un postav și o belacoas(ă) cu fir, 12 miresei” (Sămile… 2010 (II): 581). lei un covor” (Sămile… 2010 (I): 253), comisului Tradițională era hora fetelor și femeilor: „...Şi n-a Matei Canta s-au dat „150 lei o stofă, 100 lei o diba, fost nici joc, ci jocul s-a ţinut în piaţa oraşului. Înainte 25 lei un postav i atlas, 30 lei – 2 covoare, 50 lei – 2 de a ne aşeza la masă, vre-o 50 sau 60 de fete şi fe- caftane, 100 lei ‒ un șlic samur pentru mire, 80 lei mei din înalta nobilime, toate foarte frumos îmbrăca- pentru o stofă a doa zi, 500 lei bani gata” (Sămile… te, prinzându-se de mâini, au dansat jocul românesc, 2010 (I): 543), stolnicului Constantin Balș la 29 mai când învârtindu-se în cerc, când desfăcându-se în şir 1776 ‒ „30 lei caftan, 25 lei pe 2 covoară, <…> 100 lung. Bărbaţii numai priveau la ele, şi nici unul nu lei o stofă, 60 lei altu cumaș, 80 lei o stofă a doa zi, s-a amestecat în jocul lor; dar tocmai în fruntea lor, 100 lei penru șlic, 29 lei un postav i un atlaz” (Sămi- un stolnic bătrân sărea cât putea învârtind-şi toiagul” le… 2010 (I): 542-543), paharnicului Iordache Balș (CSȚR 1973: 137). În cazul când domnul era nun la 30 octombrie 1776 ‒ „13 lei un covor, 100 lei o sau dacă mirii erau rude ale familiei domnești la horă stofă, 60 lei altu cumaș, 80 lei altu cumaș a 2 zi, 33 participa doamna țării: „În timpul ospățului, femei- lei un postav i un atlaz” (Sămile… 2010 (I): 553), la le se scoală de două sau trei ori pentru a juca în fața cununia stolnicului Vasile Costachi cu domnița Zoița domnului și dacă mirele sau mireasa sânt rude de ale ‒ „50 lei orți și parale ce s-au dat miresei, 500 lei ce sale, joacă și doamna, altminteri nu se obișnuiește așa s-au dat mirelui dar” (Sămile… 2010 (I): 553-544), ceva” (CSȚR 1980: 266). la cununia din 15 februarie 1786 a fiului banului Muzica, dansurile și distracțiile erau parte compo- Sandu Miclescul cu fiica spătarului Costin Catargiu nentă a unui ospăț de nuntă. Miron Costin, cu referi- din 15 februarie 1786 „44 lei 4 coți postav englez, re la nunta Mariei Lupu, relata: „...Dzicături, giocuri 80 lei un șlic de samur, 20 leu un covor, 33 lei 10 și de țară, și streine” (Costin 1990: 191), iar Ioan coți atlas florentinu, 26 lei 60 bani 8 coți maltinu, 40 Kemény confirma: „Erau apoi fel de fel de muzici, lei 2 caftane, 100 lei un cumaș a doa zi” (Sămile… măscărici, acrobaţi şi saltimbanci şi oameni cu fel de 2010 (II): 153), comisului Guliano cu fiica spătarului fel de măiestrii, vrednici de admirat” (CSȚR 1973: Iancu Razu la 28 iunie 1786 ‒ „40 lei 2 caftane a mi- 137). Sursa poloneză concretiza: „Duminică au cân- resăi și a mirilui, 80 lei un șlic de samur pentru mire” tat muzică valahă, ungurească, turcească, s-au jucat (Sămile… 2010 (II): 154), fiicii logofătului Nicolae diverse comedii” (Zabolotnaia 2011: 247). Eberhard Ruset cu sărdarul Ioniță Sturza la 25 august 1786 ‒ Werner Happel povestea și el despre distracții și des- „30 lei 2 caftane ce s-au îmbrăcat cu unul pe mire pre recompensa oferită de domn: „Lângă principe sau și pe mireasă, 80 lei un șlic samur mire” (Sămile… domn se afla vistierul care, după ce fiecare din aceşti 2010 (II): 215), sărdarului Ioniță Sturza cu fiica lo- comedianţi şi alţii de teapa lor – atunci de faţă – îşi gofătului Necolai Roset la 25 august 1786 „165 lei un săvârşiau cu bine isprăvile şi cădeau la picioarele dunluc șal, 110 lei o agabani, 120 lei un gear” (Sămi- Domnului după datina ţării şi îi sărutau poala hainei le… 2010 (II): 215), căpitanului de dărăbani Panaite sale, le dădea răsplata ce li se cuvinea în bani, iar alţii Costantin cu Ileana din 30 septembrie 1796 „186 lei erau cinstiţi cu haine de mătase şi parte din ei în loc de un donluc, 35 lei un covor” (Sămile… 2010 (II): 434), bani, cu postav” (CSȚR 1973: 644-648). Cu referire iar bivvel comisului Grigore Razul cu fiica vistierni- la distracțiile de la nunta domniţei Ruxandra Lupu cu cului Iordache Balș din 20 august 1796 „130 lei 13 Timuş Hmelnițki din 1652, anonimul german remar- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 27 ca: „A trimis apoi îndată după muzica sa: un organist, Dimitrie Cantemir a descris sfârșitul unui ospăț de trei scripcari, unul cu trombon şi un trâmbiţaş care nuntă, care dura „până la cea de a treia veghe a nop- i-au cântat pe limba leşească; acum abia s-a înveselit ții”, iar „când ea s-a scurs, bucătarii pun pe masă un cu adevărat şi a pus pe cazaci să joace; aceştia se în- cocoș, fript fără să-i strice penele, iar unul dintre ei vârteau nebuneşte şi au băut până la ora unu de noap- se ascunde sub masă, și imitând cântatul cocoșului, te” (CSȚR 1973: 471-478). dă de veste că s-a făcut ziua” (Cantemir 2007: 314). Cronicarul Ion Neculce, relatând despre distracți- Bucătarului i se plătea, iar toți cei prezenți „se scoală ile de la nunta Catrinei, fiica lui Duca vodă, concre- de la masă”. Mirii treceau în centru, și în acel moment tiza: „...Cu feluri de feluri de muzică și de giocuri și „diacul citește cu glas tare, din catastif, zestrea ei, toa- pelivani și de pușci. Și giuca 2 danțuri pen ogradă și te părțile căreia, rânduite mai inainte în vreo odaie, pe ulițe, cu toți boierii și giupânesele împodobiți și spre a se afla la vederea tuturora, sunt puse în căruțe toți neguțitorii și tot târgul. Și un vornic mare purta și duse pe sus la mire [acasă]” (Cantemir 2007: 314). un cap de danțu și alt vornicu mare altu capu de dan- Mai apoi, un vorbitor se adresa părinților miresei, țu, îmbrăcați cu șarvanale domnești. Numai mirili și mulțumindu-le în numele ei pentru „nașterea, crește- mireasa, fiindu ficiori de domnu, nu giuca în danțu pe rea, ca și celelalte faceri de bine pe care ea le primise afară, numai ce giuca boierii”, ceea ce l-a lăsat plin de de la dânșii” și „le cere binecuvântarea” (Cantemir uimire pe cronicar: „Cât nu era nuntă, și era minune” 2007: 314). Părinții miresei „fie înșiși, fie printr-un (Neculce 1990: 301). tălmaci pentru ei, își dau binecuvântarea, / și se roagă În aceeași cheie, cu hore și distracții, erau organi- de la Dumnezeu și de la Îngerul lor păzitor, pentru zate și nunțile domnești din Țara Românească. Ast- amândoi mirii, să aibă dragoste în căsnicie și un pat fel, descriind nunta lui Ianache, cămăraşul domnului plin de curăție; la urmă le dau drumul din casă, (dân- Mihai Racoviţă, cu fiica lui Nicolae Mavrocordat, du-li-se) băutura de rămas bun, ce se cheamă «Pahar domnul Ţării Româneşti, cronicarul Radu Popescu [de cale albă]», adică «poculum viae albae»” (Cante- menționa: „...Au măritat pe fiica mării-sale după dân- mir 2007: 314). sul (Ianache, cămăraş ‒ A. F.), făcând nuntă mare şi Cheltuielile pentru nuntă erau în funcție de starea minunată. <…> Făcutu-s-au jocuri la această nuntă, economico-financiară a familiilor tinerilor. În- une care nu s-au făcut altădată, hore de boiari şi de co- le surse este stipulat doar faptul „cheltuielii nunții”, coni, hore de jupânese şi de cocoane, tot împodobite, în altele ‒ descrierea ce anume și cât s-a dat sau s-a în mijlocul curţii domneşti, de care podoabe să mira şi plătit. Un astfel de caz este remarcat la 14 mai 1722 solul. Dar jocurile celelalte ce s-au făcut, că au trimis într-un proces de moștenire judecat de Mihai Racovi- domnul în Ţarigrad de au adus jucători şi zicători şi au ță, vorbindu-se despre „cheluiala nunții featii aciastii făcut fel de fel de jocuri şi pe pământ şi pe funii, mese mai mici, cari au cheltuit Costantin Cucoranul” (Stu- mari în opt zile, tot cu zicături şi cu tunuri. Şi era cu dii 1904: 98). Probabil, în expresia „cheltuielii nun- adevărat, întracele 8 zile în gurile tuturor: Să trăiască ții” contemporanii epocii includeau toate cheltuielile tinerii fii măriei-sale. Şi de veselie ce era, cu toţii s-au avute, atât cu Încununarea Mirilor, cât și cu ospățul sculat, toţi boiarii, de au jucat împreună cu solul îna- de nuntă, fiind complicată o delimitare strictă a aces- intea domnului” (Popescu 1961: 524-525). tora. Într-un document din iunie 1726 se sublinia că Nunțile în familiile simple erau susținute de muzi- la nunta Anatoliei, fiicei lui Ion Sturdza, vornic, putea că lăutărească. să se cheltuie circa 1000 de lei „deosăbit de odoară și Durata ospețelor de nuntă varia în dependență de haine ce ar fi dat, ar fi cheltuit vreo mie de lei cu nunta mediul social al tinerilor. Nunțile domnești durau ei, păn-ar fi eșit din casa părințască” (Documente... destul de mult. Eberhard Werner Happel subliniază 1999: 11). La 28 iunie 1728, Sanda, sora lui Ion Ne- că nunta Mariei Lupu cu Ianusz Radziwiłł „a ţinut culce, fost mare hatman, relata că „la soră-me Marie 12 zile într-una cu toate veseliile şi petrecerile ce se au vândut maică-me mult mărgăritariu și un lanțu iar pot închipui” (CSȚR 1973: 644-648), iar Miron Cos- de mărgăritariu pentru cheltuiala nunții, făcând nunta tin remarca: „Și așea cu petrecănii, trăgânându-se ve- cu mari cheltuieli și cu zăstre și dint-ale casăi și din seliia câteva săptămâni” (Costin 1990: 191). Ion Ne- dobitoace, de tot feliu” (Documente... 1999: 41-43). culce, descriind nunta Catrinei, fiica lui Duca vodă, În concluzie, ospețele de nuntă erau parte sublinia: „S-au veselit 2 săptămâni” (Neculce 1990: componentă a vieții cotidiene a locuitorilor ortodocși 301), iar relatând despre căsătoria lui Constantin Duca din Țara Moldovei. Varietatea bucatelor, numărul cu Maria Brâncoveanu în 1681, cronicarul, care luase acestora și fastul întregului ospăț era în funcție de parte la ceremonie, susținea: „Și boierimea a doo țări situația economico-financiară a familiilor implicate. nuntiră 3 săptămâni cu mari pofăli și podoabe și cu Ospețele de nuntă din familiile domnești durau feliuri de mizice și de pelivănii, de mirare în târgu în mai multe zile la rând, cele din familiile de rând ‒ Ieși” (Neculce 1990: 193). o zi. Ospățul de nuntă era însoțit de mare veselie 28 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
și distracție. În familiile elitelor, atât la ospețele de Costin Miron. Letopiseţul Ţării Moldovei de la logodnă, cât și la cele de nuntă, pentru a distra publicul Aaron-vodă încoace (1595–1675). În: Letopiseţul prezent erau organizate diverse distracții. Indiferent Ţării Moldovei. Chişinău, 1990, p. 135-250. de categoria socială se ținea cont de tradițiile și Documente privitoare la istoria orașului Iași. obiceiurile românești, diferența constând în sumele Vol. IV (1726–1740), editate de Ioan Caproşu. Iași: alocate pentru masa de sărbătoare, pentru distracții, Editura Dosoftei, 2001. 999 p. cadouri etc. Felea A. Rudenia spirituală din nășia de cununie în Abrevieri Țara Moldovei (sec. XVII – înc. sec. al XIX-lea). În: CSȚR – Călători străini în Țările Române. In honorem academician Andrei Eşanu. Coord.: Ghe- Sămile… (I) – Sămile visteriei Țării Moldo- orghe Cojocaru, Igor Cereteu. Chişinău, 2018, p. 237- vei, publ. de Ioan Caproșu. Vol. I, 1763–1784. Iași: 252. Casa Editorială „Demiurg”, 2010. Neculce Ion. Letopisețul Țării Moldovei de la Da- Sămile… (II) – Sămile visteriei Țării Moldovei, bija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Ma- publ. de Ioan Caproșu. Vol. II, 1786–1798. Iași: Casa vrocordat. În: Letopiseţul Ţării Moldovei. Chişinău, Editorială „Demiurg”, 2010. 1990, p. 280-473. Nicolescu V. Argintăria laică și religioasă în țări- Note le române (sec. XIV–XIX). București, 1968. 375 p. *Articol elaborat în cadrul proiectului Popescu R. Istoriile domnilor Ţării Rumâneşti. În: 20.80009.0807.36 Evoluția istorică a Moldovei din Cronicari munteni. Vol. 1. Ediţie îngrijită de Mihail antichitate până în epoca modernă în contextul ci- Gregorian. Bucureşti, 1961, p. 227-577. vilizației europene. Basarabia în cadrul Imperiului Sămile visteriei Țării Moldovei, publ. Rus. Sinteză academică, studii, documente și materi- de Ioan Caproșu. Vol. I, 1763–1784. Iași: ale didactice. Partea I Casa Editorială „Demiurg”, 2010. 597 p. 1 Grigore Ureche a descris nunta lui Vlad, nepotul Sămile visteriei Țării Moldovei, publ. de Ioan Ca- domnului Moldovei Petru Șchiopul, care a avut loc în proșu. Vol. II, 1786–1798. Iași: Casa Editorială „De- Tecuci în 1587: „Nuntă domnească au făcut, cu multă miurg”, 2010. 595 p. cheltuială și jocuri și mulți din vecini au venitu de le- Studii și documente cu privire la istoria românilor. au înfrunusețat masa”. Vol. VI. Cărți domnești, zapise și răvașe. Tipărite în 2 Ioan Kemény, sol din partea princepelui Transil- întregime sau ca regeste și întovărășite cu note expli- vaniei. cative. P. a II-a, de N. Iorga. București, 1904. 661 p. Studii și documente cu privire la istoria românilor. Referințe bibliografice Vol. X, de N. Iorga. București, 1905. 456 p. Cantemir D. Descrierea stării de odinioară și de Ureche Grigore. Letopisețul Țării Moldovei, edi- astăzi a Moldovei. St. intr., notă asupra ediției și note ție îngrijită și prefață de P. P. Panaitescu. București, V. și A. Eșanu. Traducere din limba latină şi indici de 1955. 241 p. D. Sluşanschi. Bucureşti: Institutul Cultural Român, Zabolotnaia L. Femeia în relaţiile de familie din 2007. 407 p. Ţara Moldovei în contextul european până la începu- Călători străini în Țările Române. Vol. V, îngrijit tul sec. al XVIII-lea (Căsătorie, logodnă, divorţ). Chi- de M. Holban (redactor responsabil), M. M. Alexăn- șinău, 2011. 343 p. drescu Dersca-Bulgaru, P. Cernovodeanu. București: Editura Stiintifica si Enciclopedica, Editura Academi- Alina Felea (Chișinău, Republica Moldova). Doc- ei Romane, 1973. 701 p. tor în istorie, conferențiar, Institutul de Istorie. Călători străini despre Ţările Române. Vol. VI, Алина Феля (Кишинев, Республика Молдова). partea I, îngrijit de M. M. Alexăndrescu Dersca-Bul- Доктор истории, конференциар, Институт исто- garu, partea II, îngrijit de Mustafa Ali Mehmet. Bu- рии. curești: Editura Stiintifica si Enciclopedica, Editura Alina Felea (Chisinau, Republic of Moldova). Academiei Romane, 1976. 822 p. PhD in history, Associate Professor, Institute of His- Călători străini în Țările Române. Vol. VII, îngrijit tory. de M. Holban (redactor responsabil), M. M. Alexăn- E-mail: [email protected] drescu Dersca-Bulgaru, P. Cernovodeanu. București: ORCID: https://orcid.org/0000-0002-7449-0001 Editura Stiintifica si Enciclopedica, Editura Academi- ei Romane, 1980. 621 p. Chiaro Anton Maria del. Revoluțiile Valahiei. http://www2.cimec.ro/Carte/delchiaro/RevolutiileVa- lahiei.pdf (vizitat 24.02.2021). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 29
Victor KOZHUKHAR’ HISTORIOGRAPHY AND EMPIRICAL BASE OF ETHNODEMOGRAPHIC STUDIES OF UKRAINIANS IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA AT THE END OF THE XX – BEGINNING OF THE XXI CENTURY https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.04
Rezumat рассматриваются основные источники для этнодемо- Istoriografie și baza empirică a studiilor графических исследований: переписи населения, те- etnodemografice ale ucrainenilor din Republica кущий учет демографических событий, специальные Moldova la sfîrșitul XX – începutul secolului XXI выборочные обследования, списки и реестры населе- În acest articol sunt examinate cercetările privind ния. Дается анализ каждой группы источников с точки demografia din Republica Moldova la sfârșitul secolului зрения их информативности для полноценного этно- XX – începutul secolului XXI. Se remarcă faptul că după демографического исследования украинцев Молдовы. 1991, atenția strânsă a cercetătorilor, a jurnaliștilor, a Ключевые слова: Республика Молдова, этнодемо- organizațiilor publice este îndreptată către problemele графия, украинцы, историография, эмпирическая база. demografiei. Autorii urmăresc dinamica proceselor de- mografice din Moldova, determină cauzele și posibilele Summary consecințe ale proceselor negative, oferă soluții pent- Historiography and empirical base of ru îmbunătățirea situației. În mod convențional, putem ethnodemographic studies of Ukrainians in the împărți toate publicațiile în trei secțiuni: 1) lucrări care iau Republic of Moldova at the end of the XX – beginning în considerare situația demografică și dinamica acesteia of the XXI century în țară în ansamblu; 2) lucrările care studiază problemele The article presents studies on demography in the Re- de migrație; 3) lucrări în domeniul de etnodemografie, public of Moldova in the late XX – early XXI century. It adică lucrări dedicate proceselor demografice din mediul is noted that after 1991 the close attention of researchers, comunităților etnice. Cu toate acestea, până când nu ex- journalists, public organizations is focused on the prob- istă multe studii etnodemografice speciale asupra ucraine- lems of demography. The authors trace the dynamics of nilor în Moldova. În articol sunt discutate, de asemenea, demographic processes in Moldova, determine the caus- principalele surse de cercetare etnodemografică: es and possible consequences of negative processes, offer recensămintele populației, contabilitatea curentă a solutions to improve the situation. Conventionally, we can evenimentelor demografice, sondaje speciale, liste și divide all publications into three categories: 1) works that registre ale populației. O analiză a fiecărui grup de surse consider the demographic situation and its dynamics in the este dată din punctul de vedere al informativității acestora country as a whole; 2) work on migration issues; 3) works pentru un studiu etno-demografic deplin al ucrainenilor on ethnodemography, i.e. dedicated to demographic pro- din Moldova. cesses in the environment of ethnic communities. Howev- Cuvinte-cheie: Republica Moldova, etnodemografie, er, there are not many special ethno-demographic studies ucraineni, istoriografie, bază empirică. on Ukrainians in Moldova. The article also discusses the main sources for ethnodemographic research: population Резюме censuses, current accounting of demographic events, spe- Историография и эмпирическая база cial sample surveys, lists and registers of the population. этнодемографических исследований украинцев An analysis of each group of sources is given from the Республики Молдова в конце ХХ – начале ХХІ в. point of view of their informativeness for a full-fledged В статье рассматриваются исследования по демо- ethno-demographic study of Ukrainians in Moldova. графии в Республике Молдова в конце XX – начале Key words: Republic of Moldova, ethnodemography, XXI в. Отмечается, что после 1991 г. к проблемам демо- Ukrainians, historiography, empirical base. графии приковано пристальное внимание исследовате- лей, журналистов, общественных организаций. В мно- Historiography гочисленных работах авторы прослеживают динамику After Moldova gained independence in 19911, the демографических процессов в Молдове, определяют problems of demography have attracted close atten- причины и возможные последствия негативных про- tion of researchers, journalists, and public organiza- цессов, предлагают варианты решений для улучшения tions. This is due to the turbulence that is observed ситуации. Условно мы можем разделить все публикации in the demographic situation. We can conditionally на три категории: 1) работы, в которых рассматривает- ся демографическая ситуация и ее динамика по стране divide all publications into three categories: в целом; 2) работы по проблемам миграции; 3) работы 1) works that consider the demographic situation по этнодемографии, то есть посвященные демографи- and its dynamics in the country as a whole (Дудогло, ческим процессам в среде этнических сообществ. Од- Онофрей 2013; Большакова, Черкасов 2019; нако специальных этнодемографических исследований Фоменко, Кривенко 2002; Гагауз, Пенина 2010; по украинцам Молдовы пока не много. В статье также Гагауз 2010: 87-99; Палади, Бучучану-Врабие 30 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
2010; Надирова, Корнелюк, Гагауз 2017: 24-31; cline is a drama, then in Moldova it is a tragedy. Since Тульский 2006; Гагауз 2019; Paladi, Gagauz, Penina 1989, the country’s population has declined by almost 2009, etc.); a third; in 15 years only half of it may remain”. And 2) works on migration issues (Мошняга 2007, he ends with the opinion of sociologist Vadim Pistrin- 2008, 2009; Malinovska, Mosneaga, Shahotko 2007; chuk: “...unless radical changes take place in Moldo- Mosneaga, Rusu 2008; Джуда 2020; Молдавские… va, including a complete «restoration of governance» 2012; Поалелунжь 2010; Макухин 2015, etc.); (which means a break with the corrupt and oligarchic 3) works on ethnodemography, i.e. devoted to practices of the past), then the country is doomed to demographic processes in the environment of eth- become a «Holiday House» for those who left, and a nic communities (Табак 1990; Скворцова 2002; «nursing home» for those who stayed” (Judah 2020). Субботина 2005; Дарадур 2009; Суляк 2013; The answer to the question posed in the title of the Кожухарь 2017, 2020 (a), 2020 (b), etc.). article is obvious. The headings of the articles themselves speak el- Most experts agree that migration is the main fac- oquently about the general leitmotif of works on de- tor in depopulation, although a decrease in the birth mography (“Moldova in the process of depopulation”, rate and an increase in mortality also make a signifi- “Moldova needs urgent measures to preserve human cant contribution. potential”, “Aging of the population in the Republic Domestic demographers believe that such a notice- of Moldova, a regional aspect”, etc.). And this is not a able decrease in the birth rate in Moldova since the be- panic, this is an understanding of the catastrophic na- ginning of the 90s occurred for two main reasons: ture of the situation, which the authors seek to convey – the number of women of the most childbearing to the authorities. And the situation is really not sim- age has decreased – this is the third wave of the de- ple: the birth rate is decreasing, the mortality rate is mographic consequences of the Second World War; increasing (the number of deaths since 1995 exceeds – over two thirds of families now refuse to have the number of births), the number of people leaving children for material reasons (Георгиева 2020: 140). the country in search of a better life is increasing (first However, depopulation was determined not so for temporary work, now – with their families and much by the low birth rate as by the high mortality forever), the structure of the population, the propor- rate of the population. The mortality statistics of the tion of citizens over 60 is growing, life expectancy is population in Moldova for the studied period of time significantly reduced, etc. shows a moderate tendency of its growth with the Let’s turn to the numbers. From 1959 to 1989, growth rate of 11.4% (Бобкова 2009: 3-7). the population in the republic grew steadily from The most significant influence on the formation of 2.9 million to 4.3 million. And since the beginning mortality trends is exerted by socio-economic factors, of the 1990s is constantly falling, and at the moment such as the impact of working and living conditions, it is 2.6 million people. Thus, over 30 years we have work and rest regimes, housing conditions, the quality decreased by 1 million 700 thousand, or 40%. of drinking water and food, the degree of development From 1970 to 1990, the average population growth and availability of qualified medical care, the social in the republic was 47.3% per year. And since the security system, social infrastructure and the service beginning of the 1990s, we have seen the opposite sector, material well-being, etc. The works of domestic trend – the population decline averages 13% annually authors noted a significant impact on health and life (Anuarul 2002–2020). expectancy, poverty, social disintegration, crime and In the above-mentioned works, the authors trace psychosocial factors (Большакова, Черкасов 2019: the dynamics of demographic processes in Moldo- 37; Горбунова, Ецко 2017: 33; Фоменко 2009: 84). va, determine the causes and possible consequences Since nuptiality also affects the population (albeit of negative processes, offer solutions to improve the indirectly), a number of specialists pay attention to it. situation. Thus, O. Gagauz examines the dynamics of nuptiality In our vision, indicative is the opinion of a foreign in the late XX – early XXI centuries (changes in the author – the columnist for the Economist magazine level and structure of nuptiality based on data from Tim Judah. Having familiarized himself with the de- the 1989 and 2004 population censuses). The author mographic situation in our country, he was so stunned did a great job structuring the statistics and compiling that he wrote a solid article in his publication “Balkan tables, charts and graphs that were carefully analyzed. Insight: Will Population Migration Kill Moldova?”, In conclusion, it is noted that “the marriage rate of the In which he refers to the data of Moldovan sociolo- population of the Republic of Moldova corresponds gists and demographers. He begins the article with the to the modern type, characteristic of most European words: “If for the countries located between the Black countries. The intensity of marriage is decreasing, Sea and the Adriatic, the problem of population de- while its calendar is shifting (the age of marriage is 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 31 increasing), the level of celibacy is increasing, and Sources unregistered marriages are becoming more common. The study of demographic processes and phenom- The transformation of nuptiality is largely due to the ena, the identification of their trends and patterns, as changes that have taken place in the socio-economic well as the implementation of various practical devel- and cultural development of society, in the system of opments (forecasts, programs) require the use of sig- life priorities, as well as the penetration of Western nificant amounts of information about the population. values, individualization of private life, which con- The specificity of the population lies in the fact tributes to the «erosion» of the standards of marriage that the way of its existence and self-preservation is and family relations” (Гагауз 2010: 99). constant variability, fluidity, transition from one state Several works have been published on the demog- to another. The characteristics of the population as a raphy of ethnic groups in Moldova, which are quite whole as a set of people change over a certain peri- interesting and useful for researchers. od of time as a result of demographic events (birth, In 1990 the monograph by I. V. Tabak “The Rus- death, marriage (dissolution), migration) occurring sian population of Moldova. Number, settlement, with an individual at a particular moment. interethnic ties”, which studies the features of settle- This necessitates the use of an appropriate sys- ment and dynamics of the Russian population in Mol- tem for recording and collecting demographic data. dova since the second half of the 19th century until The existing practice distinguishes between “ac- the 80s XX century was published (Табак 1990). counting for the state of the population at a certain In the monograph by A. Yu. Skvortsova, devoted point in time and accounting for demographic events to the study of the situation of the Russians of Moldo- (births, deaths, marriages, divorces, as well as moving va in the interwar period, we also find statistical data from place to place) for a particular period of time” on the dynamics of the number, the structure of the (Медков 2002: 15). population, etc. (Скворцова 2002). In the first case, the sources of demographic data Several works have been written on the Gagauz are population censuses and special sample, including theme (Субботина 2005: 115-133; Дарадур 2009, sociological, surveys carried out by research, project, etc.). Researchers examine the historical roots of the and public organizations. In the second, data on the current problems in demography, reveal their caus- registration of demographic events are used, in par- es, taking into account the ethnic specificity of the ticular, records in registers of births, acts of civil sta- Gagauz population of Moldova. tus. As for the Ukrainians, there are still few special Population data can also be obtained from elec- works on demography. Works on migration proces- toral, military registration and other lists. Population ses, historiography and source study of demographic registers, which combine the properties of censuses processes among Ukrainians in Moldova have been and current population records, are also ranked as published (Кожухарь 2017, 2020a, 2020b). Certain sources of demographic information. information on the number and settlement is con- Thus, the main sources of primary demographic tained in works on the long and modern history of data are: population censuses, current records of de- local Ukrainians (Кожухар 2008; Степанов 2007, mographic events, special sample surveys, lists and etc.). registers of the population. Well, to study the natural and mechanical move- The most complete and comprehensive source of ment of the Ukrainian population, it is necessary to demographic information is population censuses. determine the distinctive features of the demographic We propose to carry out a comparative analysis of attitude of this ethnic group, the reasons for its trans- demographic information obtained from the materials formations in the context of modern demographic of the population censuses of 1959, 1979, 1989 and trends and their consequences for the socio-economic 2004 (we will not take into account the results of the stability of society. Therefore, research on ethnology, “census” of 2014, see: Кожухарь 2020a: 295-299.) primarily ethnic psychology, national traditional cul- Let’s dwell on the last of them (2004). The most ture (family traditions, folk medicine, folk pedagogy, important thing for us is information about the eth- etc.) is also important here. Such knowledge will help nic composition of the population. Here we find data to identify the causes of some demographic processes on the total number of the Ukrainian population – among Ukrainians in Moldova. 282406 people (their share has significantly decreased And since there are very few special ethno-demo- compared to the previous census), their distribution by graphic studies on Ukrainians in Moldova, and the area (urban and rural), the native language of Ukrain- indicated aspects of traditional culture have not been ians (among Ukrainians, 64.1% named Ukrainian sufficiently studied, such scientific research becomes as their native language, and 31.8% – Russian), the very relevant. language in which they usually speak (every second 32 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Ukrainian usually speaks their native language, and And, considering that the Ukrainian population in 6.2% – in Russian), etc. (Перепись 2006: 52-58). almost the entire history of its existence on the lands It is also important for us that the ethnic compo- of Moldova was not the object of special demograph- sition of the population is represented by district and ic studies, but was mentioned, as a rule, only in the separately for each locality. Based on this information, context (among others), fragmentarily and this data we have identified three groups of settlements, where: was not subjected to serious scientific analysis, we 1) Ukrainians make up less than 30% of the po- believe that our scientific searches are quite relevant, pulation; including for creating a general picture of the demo- 2) from 30 to 50%; graphic state and development of our society. This, in 3) over 50%. turn, will make it possible to make forecasts and give This allows us to specifically determine the- re specific recommendations for the authorities to stabi- gions of compact and dispersed settlement of Ukrain- lize and achieve positive dynamics of demographic ians, the number of Ukrainians living in urban and processes in our country. rural areas, etc. It is also possible, in the territorial context, to trace Note the ratio of the number of Ukrainians who have deter- 1 The analysis of studies on demography and ethnode- mined Ukrainian as their native language, and what mography in Moldova in the 19th – 20th centuries is pre- language they usually speak. sented in our other article (Кожухарь 2020 (b)). However, the reliability of the data in this statisti- cal source raises serious doubts among a number of References scientists (Суляк 2013: 96; Тишков 2011, etc.). Аnuarul statistic al Republicii Moldova. Chișinău: But, nevertheless, this is so far the only official Statistica, 2002–2020. document on the population census in the Republic of Mosneaga V., Rusu R. Formarea diasporei mol- Moldova since independence, and we have to use it. dovenești peste hotare: esența și specificul. În: Mol- The main additional sources include data from the doscopie (Probleme de analiza politică), nr. 1 (XL), “Center for State Information Resources «Registru» 2008. Chișinău: USM, 2008, p. 91-104. (ÎS „CRIS «Registru»”); annual statistical compila- Malinovska O., Mosneaga V., Shahotko L. Labour tions of the National Bureau of Statistics (however, Migration Assessment for the WNIS Region. Kiev: data on ethnicity are almost not provided, but it is IOM, October 2007. 60 p. possible to indirectly calculate data on Ukrainians); Paladi G., Gagauz O., Penina O. Îmbătrînirea po- military credentials, etc. pulaţiei în Republica Moldova: consecinţe economice A fairly serious comparative analysis of the 2004 şi sociale. Chişinău: Inst. Integrare Europeană şi Şti- census data and the data of the “Center for State Infor- inţe Politice, 2009. 204 p. mation Resources «Registru» (ÎS „CRIS «Registru») Recensămîntul populaţiei = Перепись населения was carried out by S. G. Sulyak. When it comes to = Population census, 2004: Culeg. statistică: [În 4 specifying ethnicity and other parameters, he prefers vol.] / Biroul Naţional de Statistică al Republicii Mol- to rely more on the data of the CRIS „Registru” (infor- dova. Chișinău: Statistica, 2006. 492 р. mation on nationality and mother tongue is declared Бобкова Е. Социальное и экономическое са- and rechecked by citizens themselves when filling out мочувствие населения двух берегов Днестра в forms for issuing an identity card or a foreign pass- условиях замороженного конфликта. In: Мате- port), thereby calling into question the reliability of риалы международной научно-практической the 2004 census data (Суляк 2013). конференции «Молдова-Приднестровье: общи- Considering that our study deals specifically with ми усилиями – к успешному будущему. Соци- ethnic demography, we should single out such an альные аспекты». Кишинев: Cu drag, 2009, с. important source of information as materials of eth- 9-19. / Bobkova E. Social’noe i jekonomicheskoe nographic research, primarily field materials that we samochuvstvie naselenija dvuh beregov Dnestra v have been collecting for 30 years. They will make it uslovijah zamorozhennogo konflikta. In: Materialy possible to identify the causes of some demographic mezhdunarodnoj nauchno-prakticheskoj konferencii processes, based on the characteristics of the national «Moldova-Pridnestrov’e: obshhimi usilijami – k traditional culture (family traditions, folk medicine, uspeshnomu budushhemu. Social’nye aspekty». folk pedagogy, etc.). Kishinev: Cu drag, 2009, s. 9-19. Thus, the existing sources allow us to give a Большакова П. Н., Черкасов С. Н. Анализ definite picture of the ethno-demographic processes особенностей демографических процессов в among the Ukrainians in Moldova, and, first of all, the Молдове и Приднестровье. In: Проблемы стан- dynamics of the population movement. дартизации в здравоохранении. М.: Медико-тех- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 33
нологическое предприятие «Ньюдиамед», 2019, научно-исследовательского института обще- № 1–2, с. 34-39. / Bol’shakova P. N., Cherkasov S. N. ственного здоровья имени Н. А. Семашко. М., Analiz osobennostej demograficheskih processov v 2017, № 1, с. 30-35. / Gorbunova G. D., Ecko K. P. Moldove i Pridnestrov’e. In: Problemy standartizacii Vlijanie trudovoj migracii roditelej na sostojanie v zdravoohranenii. M.: Mediko-tehnologicheskoe zdorov’ja detej Moldovy. In: Bjulleten’ Nacion- predprijatie “N’judiamed”, 2019, № 1–2, s. 34-39. al’nogo nauchno-issledovatel’skogo instituta obsh- Гагауз О. Е., Пенина О. А. Демографические hestvennogo zdorov’ja imeni N. A. Semashko. M., перспективы Молдовы. In: Основные вызовы де- 2017, № 1, s. 30-35. мографической безопасности: сходства и разли- Дарадур Н. Ретроспектива и эволюция семьи чия в Молдове и Беларуси. Кишинев: Știința, 2010. и рождаемости у гагаузов Молдовы XIX – начала http://www.demoscope.ru/weekly/2011/0455/anal- XXI вв. в контексте демографических тенденций it01.php. (vizited 20.03.2020). / Gagauz O. E., Pe- современности. Автореф... дисс. … докт. истории. nina O. A. Demograficheskie perspektivy Moldovy. Кишинев, 2009. 26 с. / Daradur N. Retrospektiva i In: Osnovnye vyzovy demograficheskoj bezopasnosti: jevoljucija sem’i i rozhdaemosti u gagauzov Moldovy shodstva i razlichija v Moldove i Belarusi. Kishinev: XIX – nachala XXI vv. v kontekste demograficheskih Știința, 2010. http://www.demoscope.ru/weekly/ tendencij sovremennosti. Avtoref... diss. … dokt. isto- 2011/0455/analit01.php. (vizited 20.03.2020). rii. Kishinev, 2009. 26 s. Гагауз О. В Молдове нужны срочные меры по Джуда Т. Balkan Insight: миграция населения сохранению человеческого потенциала. In: https:// убьет Молдавию. In: https://rossaprimavera-ru. news.myseldon.com/ru/news/index/213638346, 2019 turbopages.org/s/rossaprimavera.ru/article/053551fc, (vizited 13.03.2020). / Gagauz O. V Moldove nuzhny 2020 (vizited 15.03.2020). / Judah T. Balkan Insight: srochnye mery po sohraneniju chelovecheskogo po- migracija naselenija ub’et Moldaviju. In: https://ross- tenciala. In: https://news.myseldon.com/ru/news/in- aprimavera-ru.turbopages.org/s/rossaprimavera.ru/ dex/213638346, 2019 (vizited 13.03.2020). article/053551fc, 2020 (vizited 15.03.2020). Гагауз О. Е. Динамика брачности населения Дорошенко Л. С. Демографія: Навч. посіб. для Республики Молдова в конце XX – начале XXI студ. вищ. навч. закл. Киïв: МАУП, 2005. 112 с. века. In: Проблемы народонаселения в зерка- / Doroshenko L. S. Demografіja: Navch. posіb. dlja ле истории: Шестые Валентеевские чтения: М., stud. vishh. navch. zakl. Kiïv: MAUP, 2005. 112 s. 22–24 апреля 2010 г. МГУ им. М. В. Ломоносова: Дудогло Т. Д., Онофрей А. З. Оценка демогра- Сборник докладов. Т. 2 / Ред. В. В. Елизаров, фической нестабильности в Республике Молдова. И. А. Троицкая. М.: МАКС Пресс, 2010, с. 87- In: Вестник НГИЭИ, Нижний Новгород: Нижего- 99. / Gagauz O. E. Dinamika brachnosti naselenija родский государственный инженерно-экономи- Respubliki Moldova v konce XX – nachale XXI ческий институт, 2013, № 5, с. 38-49. / Dudoglo veka. In: Problemy narodonaselenija v zerkale istorii: T. D., Onofrej A. Z. Ocenka demograficheskoj Shestye Valenteevskie chtenija: M., 22–24 aprelja nestabil’nosti v Respublike Moldova. In: Vestnik 2010 g. MGU im. M. V. Lomonosova: Sbornik NGIJeI, Nizhnij Novgorod: Nizhegorodskij dokladov. T. 2 / Red. V. V. Elizarov, I. A. Troickaja. gosudarstvennyj inzhenerno-jekonomicheskij M.: MAKS Press, 2010, s. 87-99. institut, 2013, № 5, s. 38-49. Георгиева Е. Тенденции и динамика демо- Кожухар В. Г. Українці Молдови: сторінки іс- графических процессов в Республике Молдова. торії. In: Українці Молдови: Історія і сучасність. In: Международный конкурс студенческих на- Кишинів: Елан, 2008, с. 19-45. / Kozhuhar V. учно-исследовательских работ по экономике. G. Ukraїncі Moldovi: storіnki іstorії. In: Ukraїncі Vol. IV, 1 martie − 30 iunie 2020, Comrat. Comrat: Moldovi: Іstorіja і suchasnіst’. Kishinіv: Elan, 2008, Научно-исследовательский Центр «Прогресс» s. 19-45. при Комратском государственном университете, Кожухарь В. Миграционные процессы в сре- 2020, с. 139-145. / Georgieva E. Tendencii i dinamika де украинцев Молдовы. In: Patrimoniul etnologic: demograficheskih processov v Respublike Moldova. concepte, tendințe și abordări. 23–24 mai 2017, In: Mezhdunarodnyj konkurs studencheskih nauchno- Chișinău. Chișinău: „Notograf Prim” SRL, 2017, issledovatel’skih rabot po jekonomike. Vol. IV, p. 63. / Kozhukhar’ V. Migracionnye processy v srede 1 martie − 30 iunie 2020, Comrat. Comrat: Nauchno- ukraincev Moldovy. In: Patrimoniul etnologic: con- issledovatel’skij Centr «Progress» pri Komratskom cepte, tendințe și abordări. 23–24 mai 2017, Chișinău. gosudarstvennom universitete, 2020, s. 139-145. Chișinău: „Notograf Prim” SRL, 2017, p. 63. Горбунова Г. Д., Ецко К. П. Влияние трудо- Кожухарь В. Источниковая база исследования вой миграции родителей на состояние здоровья динамики движения украинского населения Ре- детей Молдовы. In: Бюллетень Национального спублики Молдова в конце XX – начале XXI в. 34 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, Мошняга В. Неурегулированная транзитная promovare. Ediția 12. Vol. 1 adaos, 28–29 mai миграция из Республики Молдова: состояние и 2020a., Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului пути минимизации. In: Moldoscopie (Probleme de Cultural, 2020, p. 295-299. / Kozhukhar’ V. Istoch- analiza politică), nr. 2 (XLI). Chișinău: CEP USM, nikovaja baza issledovanija dinamiki dvizhenija 2008, c. 57-108. / Moshnjaga V. Neuregulirovannaja ukrainskogo naselenija Respubliki Moldova v konce tranzitnaja migracija iz Respubliki Moldova: sosto- XX – nachale XXI v. In: Patrimoniul cultural: cerce- janie i puti minimizacii. In: Moldoscopie (Probleme tare, valorificare, promovare. Ediția 12. Vol. 1 adaos, de analiza politica), nr. 2 (XLI). Chisinau: CEP USM, 28–29 mai 2020a, Chișinău. Chișinău: Institutul Pat- 2008, s. 57-108. rimoniului Cultural, 2020, p. 295-299. Мошняга В. Население Молдовы в контексте Кожухарь В. Историография динамики чис- современных миграционных процессов. Мол- ленности и миграции украинцев Молдовы в кон- дова – Приднестровье. In: Работая вместе ради це ХХ – начале ХХІ в. In: Tradiţii şi procese etnice. успешного будущего. Кишинэу: Издательский Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020b Дом, 2009, с. 156-172. / Moshnjaga V. Naselenie (Tipogr. „Grafema Libris”), р. 252-261. / Kozhukhar’ Moldovy v kontekste sovremennyh migracionnyh V. Istoriografija dinamiki chislennosti i migracii processov. Moldova – Pridnestrov’e. In: Rabotaja ukraincev Moldovy v konce HH–nachale HHІ v. In: vmeste radi uspeshnogo budushhego. Kishinjeu: Tradiţii şi procese etnice. Chişinău: Institutul Patri- Izdatel’skij Dom, 2009, s. 156-172. moniului Cultural, 2020b (Tipogr. „Grafema Libris”), Надирова А., Корнелюк Н., Гагауз О. Срав- s. 252-261. нительный анализ демографической политики Макухин А. В. Современная миграционная си- в Республиках Беларусь, Казахстан и Молдова. туация в Pеспублике Молдова и Приднестровье In: Аист на крыше. Демографический журнал. как череда «исходов» населения. In: PolitBook, СПб.: Фонд гражданских проектов «Социумъ», № 1. Чебоксары: НИИ общественных и политиче- 2017, № 4 (4), с. 24-31. / Nadirova A., Korneljuk ских наук, 2015, с. 69-82. / Makuhin A. V. Sovremen- N., Gagauz O. Sravnitel’nyj analiz demograficheskoj naja migracionnaja situacija v Respublike Moldova i politiki v Respublikah Belarus’, Kazahstan i Pridnestrov’e kak chereda «ishodov» naselenija. In: Moldova. In: Aist na kryshe. Demograficheskij PolitBook, № 1. Cheboksary: NII obshhestvennyh i zhurnal. SPb.: Fond grazhdanskih proektov politicheskih nauk, 2015, s. 69-82. «Socium», 2017, № 4 (4), s. 24-31. Медков В. М. Демография: Для студ. вузов. Палади Г, Бучучану-Врабие М. Молдова в Ростов-на-Дону: Феникс, 2002. 448 с. / Med- процессе депопуляции. In: Основные вызовы kov V. M. Demografija: Dlja stud. vuzov. Ros- демографической безопасности: сходства и tov-na-Donu: Feniks, 2002. 448 s. различия в Молдове и Беларуси. Кишинев: Миграция в Молдове – краткая информация. Științа, 2010. http://www.demoscope.ru/week- In: Укрепление взаимосвязи миграции и развития ly/2011/0455/analit01.php. (vizited 20.03.2020). / в Молдове. Кишинев: CIVIS & IASCI, 2010, с. 11- Paladi G, Buchuchanu-Vrabie M. Moldova v processe 17. / Migracija v Moldove – kratkaja informacija. In: depopuljacii. In: Osnovnye vyzovy demograficheskoj Ukreplenie vzaimosvjazi migracii i razvitija v Mold- bezopasnosti: shodstva i razlichija v Moldove i ove. Kishinev: CIVIS & IASCI, 2010, s. 11-17. Belarusi. Kishinev: Shtiinca, 2010. http://www. Молдавские трудовые мигранты в Европей- demoscope.ru/weekly/2011/0455/analit01.php. ском Союзе: аспекты интеграции и проблемы воз- (vizited 20.03.2020). вращения. In: Морару В., Мошняга В., Руснак Г. Перепись населения 2004 г. Демографиче- Маятник миграции. Кишинэу: IIEŞP, 2012, с. 99- ские, национальные, языковые, культурные ха- 159. / Moldavskie trudovye migranty v Evropejskom рактеристики. Статистический сборник. Т. 1. Ки- Sojuze: aspekty integracii i problemy vozvrashhenija. шинев: Statistica, 2006. 492 с. / Perepis’ naselenija In: Moraru V., Moshnjaga V., Rusnak G. Majatnik mi- 2004 g. Demograficheskie, nacional’nye, jazykovye, gracii. Chișinău: IIEŞP, 2012, s. 99-159. kul’turnye harakteristiki. Statisticheskij sbornik. T. 1. Мошняга В. Регулирование трудовой миграции Kishinev: Statistica, 2006. 492 s. в Республике Молдова: основные этапы и их Перепись населения и жилищ в Республике специфика. In: Moldoscopie (Probleme de anali- Молдова, 12–25 мая 2014 года. In: Националь- za politică), nr. 1 (XXXVI). Chișinău: USM, 2007, ное Бюро Статистики. Перепись населения и с. 33-48. / Moshnjaga V. Regulirovanie trudovoj mi- жилищ 2014 (gov.md), 2016 (vizited 20.03.2020). gracii v Respublike Moldova: osnovnye jetapy i ih / Perepis’ naselenija i zhilishh v Respublike specifika. In: Moldoscopie (Probleme de analiza polit- Moldova, 12–25 maja 2014 goda. In: Националь- ica), nr.1 (XXXVI). Chisinau: USM, 2007, s. 33-48. ное Бюро Статистики. Перепись населения и жи- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 35
лищ 2014 (gov.md), 2016 (vizited 20.03.2020). Кишинев: Штиинца, 1990. 137 с. / Tabak I. V. Поалелунжь О. М. Молдова в потоке между- Russkoe naselenie Moldavii. Chislennost’, rasselenie, народной миграции. In: Основные вызовы демо- mezhjetnicheskie svjazi. Kishinev: Shtiinca, 1990. графической безопасности: сходства и различия в 137 s. Молдове и Беларуси. Кишинев: Știința, 2010. http:// Тишков В. А. О Всероссийской переписи насе- www.demoscope.ru/weekly/2011/0455/analit01.php. ления 2010 года: разъяснения для ретроградов и (vizited 20.03.2020). / Poalelunzh’ O. M. Moldova националистов, и предупреждения для чиновни- v potoke mezhdunarodnoj migracii. In: Osnovnye ков и политиков. In: Этнополитический монито- vyzovy demograficheskoj bezopasnosti: shodstva i ринг переписи населения. Под ред. В. В. Степано- razlichija v Moldove i Belarusi. Kishinev: Shtiinca, ва. М.: ИЭА РАН, 2011, с. 15-31. / Tishkov V. A. O 2010. http://www.demoscope.ru/weekly/2011/0455/ Vserossijskoj perepisi naselenija 2010 goda: raz'jas- analit01.php. (vizited 20.03.2020). nenija dlja retrogradov i nacionalistov i preduprezh- Скворцова А. Ю. Русские Бессарабии: опыт denija dlja chinovnikov i politikov. In: Jetnopolit- жизни в диаспоре (1918–1940 гг.). Кишинев: icheskij monitoring perepisi naselenija. Pod red. Pontos, 2002. 279 с. / Skvorcova A. Ju. Russkie V. V. Stepanova. M.: IJeA RAN, 2011, s. 15-31. Bessarabii: opyt zhizni v diaspore (1918–1940 gg.). Тульский М. Некоторые итоги переписи 2004 Kishinev: Pontos, 2002. 279 s. года в Молдавии. In: http://www.demoscope.ru/ Степанов В. Украинцы Республики Молдова. weekly/2006/0249/analit08.php, 2006 (vizited Влияние этногосударственного законотворче- 12.03.2020). / Tul’skij M. Nekotorye itogi perepisi ства, госучреждений и ведомств, этнокультур- 2004 goda v Moldavii. In: http://www.demoscope. ной среды на сохранение и развитие идентич- ru/weekly/2006/0249/analit08.php, 2006 (vizited ности. Очерки трансформационного периода 12.03.2020). (1989–2005 гг.). Кишинев, Business-Elita, 2007. Фоменко В. Г., Кривенко А. В. Демографиче- 710 с. / Stepanov V. Ukraincy Respubliki Moldova. ская ситуация в Приднестровье в 1990–2000 годах. Vlijanie jetnogosudarstvennogo zakonotvorchestva, In: Демоскоп Weekly, 2002, nr. 73–74. http://tirastel. gosuchrezhdenij i vedomstv, jetnokul’turnoj sredy md/~tdsu/region/osn_publ.shtm (vizited 12.03.2020). na sohranenie i razvitie identichnosti. Ocherki trans- / Fomenko V. G., Krivenko A. V. Demograficheskaja formacionnogo perioda (1989–2005 gg.). Kishinev: situacija v Pridnestrov’e v 1990–2000 godah. In: Business-Elita, 2007. 710 s. Demoskop Weekly, 2002, nr. 73-74. http://tirastel. Субботина И. А. Гагаузы динамика числен- md/~tdsu/region/osn_publ.shtm (vizited 12.03.2020). ности и изменения в расселении (вторая поло- Фоменко В. Г. Демографическая ситуация в вина XX – начало XXI в.). In: Этнографическое Приднестровье в постконфликтный период. In: обозрение. М., 2005, № 5, с. 115-133. / Subboti- Материалы международной научно-практической na I. A. Gagauzy dinamika chislennosti i izmeneni- конференции «Молдова-Приднестровье: общими ja v rasselenii (vtoraja polovina XX – nachalo XXI усилиями – к успешному будущему. Социаль- v.). In: Jetnograficheskoe obozrenie. M., 2005, № 5, ные аспекты». Кишинев: Cu drag, 2009, с. 81- s. 115-133. 101. / Fomenko V. G. Demograficheskaja situacija Суляк С. Г. Этносы и языки Молдавии по ре- v Pridnestrov’e v postkonfliktnyj period. In: Ma- зультатам переписи 2004 г. и данным ГП «Центр terialy mezhdunarodnoj nauchno-prakticheskoj государственных информационных ресурсов konferencii «Moldova-Pridnestrov’e: obshhimi „Registru”». In: Русин. Кишинэу, 2013, № 3 (33), usilijami − k uspeshnomu budushhemu. Social’nye с. 94-101. / Suljak S. G. Jetnosy i jazyki Moldavii aspekty». Kishinev: Cu drag, 2009, s. 81-101. po rezul’tatam perepisi 2004 g. i dannym GP «Centr gosudarstvennyh informacionnyh resursov Victor Cojuhari (Chișinău, Republica Moldova). „Registru”». In: Rusin. Kishinev, 2013, № 3 (33), Doctor în istorie, Institutuil Patrimoniul Cultural. s. 94-101. Виктор Кожухарь (Кишинев, Республика Суружиу В. Как власти намерены решать про- Молдова). Доктор истории, конференциар, Центр блему дискриминации нацменьшинств в Мол- этнологии, Институт культурного наследия. дове? In: http://www.noi.md/ru/news_id/218249, Victor Kozhukhar (Kisinau, Republic of Moldo- 20.04.2017 (vizited 17.03.2020). / Suruzhiu Viktor. va). PhD in History, Associate Professor, Institute of Kak vlasti namereny reshat’ problemu diskriminacii Cultural Heritage. nacmen’shinstv v Moldove? In: http://www.noi.md/ E-mail: [email protected] ru/news_id/218249, 20.04.2017 (vizited 17.03.2020). ORCID: https:// orcid.org/0000-0002-6313-049X Табак И. В. Русское население Молдавии. Численность, расселение, межэтнические связи. 36 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Adrian DOLGHI
CU PRIVIRE LA ACTUALITATEA ETNOLOGIEI SOVIETICITĂȚII ÎN REPUBLICA MOLDOVA* https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.05
Rezumat По мнению автора, в демократическом обществе Cu privire la actualitatea etnologiei sovieticității în Re- культура, созданная при тоталитаризме, больше не publica Moldova может выжить, не будучи идеологически подпитывае- Articolul elucidează constituirea unei noi direcții de мой и навязываемой диктатом. Тем не менее, элементы cercetare etnologică în Republica Moldova – „Etnologia советской культуры встречаются до сих пор. А миссия sovieticității”, care se referă la cercetarea „culturii sovie- «этнологии советскости» заключается не в сохранении tice” din perspectivă etnologică. Însuși termenul sovietici- тоталитарной культуры, а в выявлении направленных tate semnifică transformările dirijate ale tradiției și cultura трансформаций, которые произошли, механизмов вли- sovietică creată de sistemul totalitar comunist în URSS. яния на социальную и этнокультурную идентичность, Totodată, în articol este reflectat și faptul că unii cercetători изобретенную советскую традицию, повседневную abordează cultura sovietică în calitate de o „cultură tradi- жизнь и др., чтобы понять подлинные культурные цен- țională specifică”, întru susținerea salvgardării ei, așa cum ности настоящего, которые могут развивать индиви- se procedează față de toate culturile tradiționale. Iar alți дуум и сообщества, опираясь на культурную матрицу. cercetători apreciază cultura sovietică drept una represivă Ключевые слова: этнология, советскость, совет- și exclusivistă, neautentică, creată pe principii ideologice ская культура, Советский Союз, тоталитарный режим. utopice, false, menită să construiască o nouă comunitate socială, dar și una culturală. În opinia autorului, într-o soci- Summary etate democratică, cultura creată în totalitarism nu mai poa- On the topicality of the ethnology of Sovietness te să supraviețuiască nefiind alimentată ideologic și nefiind in the Republic of Moldova impusă prin dictat. Cu toate acestea, elemente ale culturii The article elucidates the establishment of a new di- sovietice mai sunt perpetuate până în prezent. Astfel, mi- rection of ethnological research in the Republic of Mol- siunea „etnologiei sovieticității” nu constă în conservarea dova – “Ethnology of Sovietness”, which refers to the unei culturi totalitare, ci în elucidarea transformărilor di- research of „Soviet culture” from an ethnological per- rijate care au avut loc, a mecanismelor de influență asupra spective. The very term Sovietness means the directed identității sociale și etnoculturale, a tradiției sovietice in- transformations of the Soviet tradition and culture cre- ventate, a vieții cotidiene etc., pentru a înțelege valorile au- ated by the totalitarian communist system in the USSR. tentice culturale din prezent, care pot să dezvolte individul The article also reflects the fact that some researchers și comunitățile bazându-se pe matricea culturală. approach Soviet culture as a „specific traditional cul- Cuvinte-cheie: еtnologie, sovieticitate, cultură sovieti- ture” and opt for safeguarding it, as is the case with all că, Uniunea Sovietică, regim totalitar. traditional cultures, while other researchers appreciate So- viet culture as repressive and exclusive, inauthentic, creat- Резюме ed on false utopian ideological principles, meant to build a Об актуальности «этнологии советскости» new social and cultural community. In the author’s opinion, в Республике Молдова in a democratic society, the culture created in totalitarian- Статья освещает образование нового направ- ism can no longer survive without being ideologically nur- ления этнологических исследований в Республике tured, and without being imposed by dictation. However, Молдова – „этнология советскости” которое от- elements of Soviet culture are still perpetuated to this day. носится к исследованиям «советской культуры» с And, the mission of „Ethnology of Sovietness” is not to этнологической точки зрения. Сам термин «совет- preserve a totalitarian culture, but to elucidate the guided скость» означает советская культурная идентич- transformations that have taken place, the mechanisms of ность – контролируемое трансформирование тради- influence on social and ethno-cultural identity, the invented ции и советская культура, созданные тоталитарной Soviet tradition, everyday life, etc., in order to understand коммунистической системой в СССР. В статье также the authentic cultural values of today, which can develop отражается тот факт, что некоторые исследователи the individual and communities based on the cultural ma- рассматривают советскую культуру как «специфи- trix. ческую традиционную культуру» в направлении ее Key words: еthnology, Sovietness, Soviet culture, So- консервирования, как и во всех традиционных куль- viet Union, totalitarian regime. турах. Другие исследователи оценивают советскую культуру как репрессивную и эксклюзивистическую, Regimul totalitar comunist a încetat să existe de неаутентичную, созданную на утопических идеоло- trei decenii. Ne punem în mod firesc întrebarea, dacă гических принципах, предназначенную для созда- în acești aproximativ treizeci de ani s-au mai menținut ния нового социального и культурного сообщества. relațiile socioculturale, construite pe parcursul a 70 de 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 37 ani de Uniunea Sovietică, precum și modificările asu- O lucrare notabilă a E. Zubkova în domeniul temei, pra identităților etnoculturale, promovate de condu- la care ne referim, este monografia „Societatea sovie- cerea sovietică? Referitor la problema respectivă este tică postbelică” (Zubkova 1999), care conține o radi- de remarcat observația cercetătoarei E. Zubkova, care ografie complexă a ceea ce a însemnat viața socială a afirmă următoarele: Sovieticitatea„ nu s-a diluat în re- „omului sovietic”. Articolul „Viața sovietică în calita- alitatea socială post-sovietică, amintind permanent de te de subiect al reconstrucției istorice” reprezintă, de sine. Nivelul și calitatea vieții s-au schimbat radical, asemenea, o argumentare a „fenomenului sovieticită- dar modelele de comportament, deprinderile, forma- ții” ca obiect de cercetare (Zubkova 2019: 3-14). tul de comunicare al multor oameni au rămas aceleași. Viziunile cercetătorilor cu privire la sensul ter- Sociologii de la Centrul Levada, care au studiat mulți menului de „sovieticitate” sunt diferite, variind de la ani «omul sovietic» în aspect dinamic, au fost printre înțelegerea caracterului specific al vieții în societatea primii care au remarcat tendința respectivă. Autorii sovietică până la concepții de complexitate sporită. unui proiect, elaborat în anul 1988, pentru descrierea Cu toate acestea, putem afirma că cercetarea însușiri- «unei culturi în declin», peste câteva decenii au fost lor sovieticității are drept obiectiv reconstrucția teore- nevoiți să recunoască că «natura» nu pleacă nicăieri. tică a trăsăturilor specifice omului sovietic, a pretinsei «Omul sovietic» se reproduce, chiar și în generațiile identității supranaționale, ce caracterizează conceptul post-sovietice. El nu mai stă la cozi, nu aleargă după de „popor sovietic ca o nouă comunitate istorică a mărfuri deficitare și nu mai caută consolare la bucătă- oamenilor”, ideologie promovată intens în Uniunea rie cu prietenii, dar în multe privințe trăiește după pa- Sovietică. rametrii vieții sovietice” (Zubkova 2019: 11). Parțial, Analiza problemelor, ce relevă tendința de consti- am putea fi de acord cu afirmația citată, în condițiile tuire și dezvoltăre a identității supranaționale a popo- în care și în Republica Moldova elementele culturii rului sovietic – sovieticitatea – în contextul constată- sovietice sunt atestate frecvent în societate, iar cu oca- rii unor numeroase reminiscențe identitare, generate zia unor sărbători sau date jubiliare sunt reactualizate de regimul sovietic, a crizei identităților naționale la cu insistență. o parte a populației Republicii Moldova, precum și a Cultura materială și spirituală a „omului sovietic”, nostalgiilor după sovieticitate determină actualitatea a reprezentat un fenomen specific, diferit de particula- cercetării acestui subiect. ritățile culturilor tradiționale ale popoarelor cuprinse Conform intenției regimului totalitar, cultura tra- în URSS, deși unele elemente au fost împrumutate și dițională autentică a popoarelor conlocuitoare urma adaptate din mediul tradițional. să fie dezlocuită de noua „cultură tradițională” con- În ultimele decenii, în atenția cercetătorilor din stituită în toată Uniunea Sovietică de noul mediu so- spațiul postsovietic, precum și de pe alte meridiane, a cial-politic și economic, politicile culturale și identi- devenit actuală cercetarea vieții sociale, a vieții coti- tare, sistemul ideologic comunist. „Omul nou”, care diene, a societății sovietice în ansamblu, din perspec- construia o „nouă societate” fără clase, urma să aibă tivă antropologică, etnologică. Înțelegând prin sovie- un mod de viață specific, diferit de cel de până la in- ticitate ansamblul particularităților socio-culturale ale staurarea puterii sovietice. În acest sens, Statul sovie- omului sovietic, ale comunității umane care a trăit în tic a desfășurat o luptă continuă împotriva culturii tra- societatea sovietică, cercetătorii care studiază aceste diționale, credințelor religioase, etichetându-le drept probleme numesc noua direcție de cercetare „antro- reminiscențe burgheze, degradante, înapoiate. pologie a sovieticității” sau „etnologie a sovieticită- Inventarea unor „noi tradiții” a avut loc prin cre- ții”. area unui nou univers al valorilor, unui nou sărbăto- Etnologia sovieticității, în calitate de obiectiv de resc, ceremonial, mod de gândire și stereotipuri, unei cercetare și zonă a obiectelor de cercetare a etnolo- noi culturi materiale și spirituale, bazate pe ideologia giei/ antropologiei, a fost abordată pentru prima dată marxist-leninistă și principiul luptei de clasă. Astfel, în mod concret de către V. Tișkov la Congresul etno- viața cotidiană a omului sovietic s-a desfășurat într-un grafilor și antropologilor din Rusia, ediția a III-a, în mediu specific, conform unor scenarii ale modului de anul 1999 (Tishkov 2000: 3-19). Direcția științifică a viață sovietic, indicate de ideologi. Abaterile de la etnologiei sovieticității este dezvoltată preponderent scenariile scrise scoteau individul la periferia socie- în cadrul Institutului de Etnologie și Antropologie tății, în cel mai bun caz, iar în anii terorii staliniste a Academiei de Științe din Rusia, precum și de unii îi asigurau intrarea în rândul disidenților. Cu toate cercetători ai societății sovietice din alte țări. Unele acestea, chiar și în contextul represiunilor din perioa- studii de argumentare teoretică a direcției au fost ela- da stalinistă, a foametei, a colectivizării, a sovietizării borate de către etnosociologul M. Guboglo (Guboglo întregii societăți, cultura tradițională autentică a per- 2017: 13). Cercetătoarea E. Zubkova a dedicat inves- sistat, devenind „cultură tradițională disidentă”. La tigațiilor asupra societății sovietice o serie de studii. nivel oficial, arhitecții noii culturi sovietice au operat 38 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX transformări dirijate, infiltrând treptat în cultura tra- acordat sprijin entuziast socialiștilor. Dar în majorita- dițională elemente sovietice, iar în cadrul noii culturi tea țărilor (socialiste – A. D.), de cele mai multe ori, (practici, ritualuri, sărbători, vestimentație, locuință, majoritatea „oamenilor simpli” s-au conformat siste- „folclor sovietic” etc.) elemente tradiționale. Această mului, considerându-l incontestabil, s-au acomodat și modificare avea menirea să demonstreze întregii so- și-au continuat viața fără să se alăture nici Partidului cietăți că se naște treptat o nouă societate socialistă Comunist, nici unui grup disident. Cu alte cuvinte, și de rând cu ea o nouă cultură și, deci, o nouă identi- s-au „descurcat”, la fel cum fac oamenii în alte tipuri tate – a omului sovietic, iar cultura tradițională, fiind de societate” (Hann 2005: 13). Trebuie să menționăm, „perimată și degradantă”, conform intenției, urma să însă, că în regiunile, unde ingineria socială s-a inter- dispară treptat. sectat cu construcția unor identități etnice noi, pro- În acest sens, considerăm că „etnologia sovieti- cesele de adaptare la realitățile construite de sistem, cității” are ca obiect de studiu transformarea dirijată au obținut anumite particularități, generate de nega- a culturii tradiționale (materiale și spirituale) într-o rea tradiției culturale, devenind nu numai fenomene nouă cultură materială și spirituală, constituită în ca- contrare „tradiției revoluționare”, dar și evoluând în litate de „nouă tradiție” revoluționară. Transformarea substrat cultural ce ar fi determinat mișcări naționa- culturii tradiționale prin modernizarea (sovietizarea) le centrifuge în statul sovietic. Acceptarea regimului, ei și prin politica de constituire a unei noi culturi spe- conformarea poate fi explicată în situația, când toate cifice a reprezentat o componentă importantă a poli- procesele sociale, economice, politice, precum și cele ticii de formare a omului sovietic și de construire a culturale, promovate de autorități în URSS, se bazau comunismului. pe ideologia comunistă, axată pe principiul luptei de V. Tișcov, în comunicarea prezentată la cea de a clasă care presupunea violență contra tuturor elemen- III-a ediție a Congresului etnografilor și antropologi- telor „ostile” ideologiei oficiale și „clasei muncitoa- lor din Rusia: „Antropologia transformărilor din Ru- re”. De aceia cultura sovietică avea, de asemenea, un sia” (Tishkov 2000) nu a negat lipsa drepturilor de- caracter exclusivist, adică excludea elementele ne- mocratice, existența represiunilor, inechitatea socială conforme tezelor și șabloanelor comuniste. și alte aspecte negative ale societății sovietice, dar cu Etnologia sovieticității este înțeleasă în mod di- toate acestea afirmă că „În pofida tuturor deformărilor ferit. Unii cercetători abordează cultura sovietică în sociale și anomaliilor politice, URSS a fost un stat la calitate de „cultură tradițională specifică” întru sus- fel de legitim ca altele din Asia, Africa, America Lati- ținerea salvgardării ei, așa cum se procedează față de nă și chiar Europa. Mai mult decât atât, omul sovietic toate culturile tradiționale. Dacă abordăm în acest în manifestările sale de bază, în strategiile private, cât sens obiectivul direcții de cercetare respective, atunci și colective, avea mai multe asemănări, decât deose- rămânem fideli „tradiției sovietice”, care afirmă că biri cu cetățenii din alte state, inclusiv din cele care procesele etnice în Uniunea Sovietică aveau un ca- se consideră „normale”. Aceste asemănări își găseau racter firesc de dezvoltare spre construirea comunis- reflectare în aspirația spre realizări personale,- crea mului, iar lupta de clasă, manifestată prin numeroase rea uniunilor de familie și rudenie, coalițiilor etnice represiuni și încălcări ale drepturilor fundamentale ale și profesionale, în stările psiho-emoționale, chiar în omului, reprezintă un mijloc de creare a unei noi tra- formele comportamentale deviante, inclusiv furtul diții și un element fundamental al noii identități. banal și relațiile extraconjugale” (Tishkov 2018: 32; Pentru tânăra generație din secolul XXI, existen- Tishkov 2000: 4). ța URSS desemnează o perioadă din istoria unor țări, Deducem că procesele etnoculturale și etnosocia- printre care s-a numărat și RSS Moldovenească, care le, care aveau la bază satisfacerea necesităților firești avea anumite caracteristici, însumate în represiuni, ale omului, au continuat în contextul realităților so- încălcări ale drepturilor omului etc. – regim comunist vietice, căpătând în acest context aspecte specifice, pentru unii, iar pentru alții „epocă de înflorire” mul- diferite, formele de manifestare ale acestora, mode- tilaterală a societății unde exista egalitate, stat care a lând un caracter specific al universului cotidian, al învins nazismul în al Doilea Război Mondial. Anali- culturii materiale și spirituale. Astfel, prin „sovietici- za complexă a societății sovietice dezvăluie aspecte, tate” înțelegem anume acest univers cultural specific care pot ajuta societatea contemporană să înțeleagă din societatea sovietică. procesele ce au fost generate de sistemul totalitar Aceste procese au fost asemănătoare în spațiul so- comunist și să se dezvolte în mod firesc, luând drept cialist. În „Introducere: Antropologia socială și socia- bază valorile culturale autentice. lismul” C. Han afirmă că „Mulți est-europeni ei înșiși În Uniunea Sovietică au avut loc numeroase pro- și-au respins regimurile ca fiind fără compromisuri, cese etnoculturale complicate, ce determinau o di- așa cum au îndrăznit înainte de 1989. Au existat, de versitate culturală și un stat unitar în același timp, în asemenea, un număr substanțial de oameni care au pofida federalismului declarat. Cultura tradițională a 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 39 fost supusă unor modificări dirijate spre o nouă cultu- diul miturilor și simbolurilor sovietice, de exemplu, a ră sovietică, care să determine un nou mod de gândire „Marii Victorii în cel de Al Doilea Război Mondial”, și de comportament al fiecărui om sovietic. Cu toate a pionierilor, a sărbătorilor sovietice păstrate, a mo- acestea, cultura tradițională a continuat să existe, păs- numentelor cu încărcătură ideologică, omniprezente trându-se mai cu seamă în localitățile rurale, în rândul în spațiul public. populației care nu s-a implicat în viața obștească, în O altă parte a populației Republicii Moldova, dar politică, care nu deținuse funcții în rândul organiza- și cercetători, concep cultura sovietică drept una re- țiilor politice, economice, în instituții educaționale și presivă și exclusivă, neautentică, creată pe principii de cultură, care și-au păstrat credința. Parțial și pe as- ideologice utopice false, menită să construiască o cuns, aceleași fenomene s-au păstrat și în rândul celor, nouă comunitate socială artificială cu o cultură arti- care s-au manifestat în calitate de comuniști. Astfel de ficială. procese aveau loc în contextul unei politici de „mo- Într-o societate democratică, nu mai poate su- dernizări ultrarapide” a culturilor popoarelor URSS. pravieţui o cultură creată într-o societate totalitară, Prezența violenței fizice, dar și formele dictaturii deoarece nu mai este alimentată ideologic și nu mai multilaterale în societate, în mediul cotidian, a „con- este impusă prin dictat. Cu toate acestea, generațiile vins” majoritatea populației să urmeze „benevol” ca- formate în anii sovietici sunt purtătoare ale elemen- noanele impuse și să imite modul de viață sovietic, telor culturii sovietice, care este utilizată de anumi- conform scenariilor. Acest lucru nu excludea prezența te curente politice în scopul manipulării populației, unor elemente ale culturii tradiționale în viața de zi sensibile la amintirea trecutului, pe care l-au trăit și cu zi. care, în mentalitatea acestora, este apreciat ca glorios. Deși curentul cercetării etnografiei sovieticității Cercetătorul rus Maxim Popov afirmă următoarele: este unul relativ nou, subiecte referitoare la „cultura „conștiința etnică a popoarelor fostei Uniuni Sovieti- tradițională sovietică” au fost cercetate încă în peri- ce a fost atât de strâns legată de ideea supranațională, oada sovietică. Elementele sovietice, promovate în încât crahul culturii sovietice a lăsat multe etnii fără cultura populară, au fost clasificate drept transformări un răspuns clar la problema apartenenței sociocul- ale tradiției și apariție a modului de viață sovietic. turale. Unitatea civică, moștenită din epoca Uniunii În acest sens, „cultura tradițională” nou apărută era Sovietice, rămâne suficient de puternică în situația so- abordată în calitate de obiect al științei etnografice. cioculturală de astăzi, dar este intenționat zdruncinată Înțelegând prin sovieticitate modificările dirijate ale de formațiunile etnice, etnoreligioase, etnoteritoriale, tradiției, precum și cultura sovietică creată de siste- social-politice contemporane” (Popov 2004: 3). Men- mul totalitar comunist în URSS, considerăm cerce- ținute de structuri obștești, politice, culturale, remi- tările referitoare la aceste subiecte drept o direcție niscențele ideologiei sovietice mai rămân suficient de distinctă de cercetare a culturii tradiționale, pretinse puternice și în conștiința socială din Republica Mol- a fi autentice – etnologia sovieticității. Cercetările în dova. În acest context, considerăm că misiunea „et- cadrul acestei direcții au două abordări generale. Unii nologiei sovieticității” nu constă în conservarea unei optează pentru o reconstrucție a societății sovietice și culturi totalitare, ci în elucidarea modificărilor dirijate a omului sovietic ca pe o cultură tradițională specifică (cu ecouri păguboase și actualmente), care au avut pe cale de dispariție. De exemplu, V. Tișkov mențio- loc în perioada sovietică, a mecanismelor de influen- nează necesitatea „etnografiei sovieticității” în calita- ță asupra identității sociale și etnoculturale, a tradiției te de direcție de cercetare a tradiției secolului trecut sovietice inventate, a caracteristicilor vieții cotidiene (care avea drept egal la existență la fel ca alte tradiții etc. pentru a înțelege valorile autentice culturale din ale secolelor trecute) pentru elucidarea culturii sovie- prezent, care pot să dezvolte individul și comunitățile, tice, aflate pe cale de dispariție. Autorul insistă pentru bazându-se pe matricea culturală ancestrală. intensificarea cercetărilor, deoarece elementele cultu- Lucrările publicate în Republica Moldova, ce pot rii sovietice dispar treptat (Tishkov 2018: 33). fi încadrate în domeniul de cercetare etnologia sovie- „Purtătorii culturii sovietice” transmit genera- ticității, sunt acele studii care abordează paradigma țiilor tinere modul lor de a percepe lumea, anumite socioculturală a istoriei sovietice: viața cotidiană, convingeri și stereotipuri, mituri pe care le-au păstrat. vestimentația, alimentația, locuința, universul casnic Nostalgia față de trecutul sovietic este perpetuată și și al obiectelor de uz cotidian, precum și sărbătorescul de nostalgia oamenilor față de tinerețe, de timpurile, etc., adică întreg spectrul tematic al etnologiei, însă care în virtutea trăirilor și evenimentelor inerente vâr- raportat la societatea sovietică. stei respective, li s-au părut frumoase, făcând abstrac- Etnologii din RSS Moldovenească au elucidat di- ție de alte numeroase aspecte ale vieții, de restricții ferite aspecte ale culturii materiale și spirituale din și limitări. Generației tinere deseori îi este transmisă perioada sovietică, abordând modificările ca fiind fi- o imagine eronată a societății sovietice prin interme- rești în procesul de evoluție a societății spre o nouă 40 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX formațiune – societatea comunistă. Spre exemplu, V. la implementarea noilor sărbători) se urmăreau și în Zelenciuc și L. Loskutova în lucrarea „Noile sărăbă- RSS Moldovenească: „Realizarea sarcinilor construc- tori, datini și ritualuri (recomandări practice)” afirmau ției comuniste în țara noastră necesită o îmbunătățire că „Noile tradiții revoluționare, militaro-patriotice și continuă a educării oamenilor muncii în spiritul in- de muncă ale poporului sovietic au început să se for- ternaționalismului proletar, prieteniei popoarelor din meze în primii ani după Marea Revoluție Socialistă Uniunea Sovietica și patriotismului. Un rol de samă din Octombrie. Însă au căpătat o amploare deosebit de în această ordine de idei revine noilor sărbători și ritu- mare în anii postbelici. În dezvoltarea și consolidarea aluri sovietice, care contribuie la eliminarea din traiul noilor ritualuri civice un mare rol l-a jucat activita- zilnic a rutinei, a tot ce e învechit și perimat, a preju- tea organizatorică desfășurată de Partidul Comunist decăților religioase” (Zelenciuk, Loskutova 1986: 3). (al bolșevicilor) din Uniunea Sovietică” (Zelenciuk, Deci, cercetătorii legitimează științific eliminarea tra- Loskutova 1986: 3). Alături de numeroase lucrări ști- diției și instituirea sărbătorilor și ritualurilor sovietice, ințifice de valoare, elaborate de etnografii din RSSM, considerate progresiste: „Partidul Comunist ducea o au rămas în istoriografie și cele încadrate în curentul luptă intransigentă împotriva tradițiilor, obiceiurilor, loial puterii sovietice, unde sunt argumentate științific deprinderilor dăunătoare ale trecutului și, totodată, politicile identitare promovate de sovietici. manifesta o atitudine grijulie față de toate valorile Vom aduce un exemplu, când o echipă de cercetă- progresiste, prețioase, create de popor”, afirmau V. tori din RSSM, aflată în expediție etnografică în satul Zelenciuc și L. Loscutova. În aceeași lucrare, autorii Copanca, în anul 1961, pe lângă temele de cercetare, subliniau „Practica demonstrează că numai simpla ne- referitoare nemijlocit la tradiții (meșteșugurile, agri- gare a datinilor și obiceiurilor perimate pe calea dez- cultura și creșterea animalelor, vânătoarea și pescuitul văluirii și explicării esențelor arhaice este ineficientă etc.), au avut ca temă de investigare și „transformările în lupta pentru lichidarea lor. De aceea răspândirea socialiste ale țărănimii colhoznice”. În Raportul asu- și afirmarea noilor ritualuri constituie o parte compo- pra cercetărilor de teren efectuate în cadrul expediției, nentă a activității de transformare a traiului oamenilor s-a constatat „caracterul înapoiat și dăunător al tradi- sovietici” (Zelenciuk, Loskutova 1986: 3). Sovietiza- ției” și s-a menționat că „o daună mare producerii col- rea vieții cotidiene însemna și lichidarea tradițiilor, și hoznice o aduc sărbătorile”. În calitate de argument, a complementarea unor noi sărbători cu caracter socia- fost realizat un calcul, conform căruia din luna martie list-revoluționar. până în luna iunie, anual, se sărbătoreau 10 sărbători, Istoriografia sovietică aborda cultura materială și iar ieșirea la lucru în aceste zile se micșora drastic. spirituală, precum și procesele etnice din RSS Mol- Cele mai multe absențe de la serviciu erau în zilele dovenească ca procese de transformare firească a tra- de sărbători mari: Paște, Ispas, Duminica Mare, din diției și de formare a culturii sovietice. În punctul de brigăzi (colectivele de muncă în colhoz) lipsind câte demarare a „noii ere”, când tradiția în calitate de bază 80-100 de angajați (AȘ AȘM. F. 24, inv. 2, d. 3, f. 14). a socializării a fost artificial întreruptă, spațiul dintre Se pare că a trebuit ca etnografii (participanți la acea epoca „veche” și cea „nouă” a fost umplut de mitul expediție) să fie de acord cu faptul că „În lupta pentru totalitar. Pe baza lui urma să fie construită o societate depășirea sărbătorilor religioase o importanță mare o nouă și un om nou. În aceste condiții, îndoctrinarea au noile sărbători sovietice, care în ultimii ani intră reprezenta doar unul dintre promotorii acestui mit în din ce în ce mai larg în viața cotidiană a satului. Noile mase (Shcherbinin 1998). sărbători sunt dedicate muncii, ele poartă un caracter Promovarea mitului totalitar a avut loc prin inven- colectiv. Se sărbătoresc, vesel și festiv, în sat astfel de tarea unei tradiții noi – revoluționare, idoli noi – lide- sărbători ca „Ziua roadei în brigadă”, „Ziua tânărului rii politici și eroii pionieri sau eroii muncii comuniste, specialist”, „Sărbătoarea revoluționară de 1 Mai” și istorie a comunismului inventată, prin prezentarea altele” (AȘ AȘM. F. 24, inv. 2, d. 3, f. 14). luptei de clasă pe parcursul istoriei drept o tradiție de Construcția unei noi societăți, comuniste, nece- devenire a comunismului etc. Istoriografia etnografică sita transformarea modului de viață, a mentalităților a procesului de „formare a unei noi societăți a trebuit tradiționale și implementarea unor noi modele de să justifice științific că aceste procese culturale sunt fi- comportament și gândire, conforme noii ideologii. rești în calea de construcție a unei noi societăți, iar ști- Astfel, în numeroase studii, dedicate modului de via- ința etnografică sovietică moldovenească a contribuit ță comunist, vom remarca afirmația că transformarea la instituirea în societate a «noii tradiții» și a mitului calendarului tradițional și implementarea unor noi totalitar. Etnografii din RSSM înregistrau dispariția sărbători și ritualuri sovietice avea drept scop anume treptată a tradițiilor și obiceiurilor vechi, calificate educația cetățenilor și constituirea unei noi societăți drept arhaice și incompatibile cu noul mod de viață bazate pe noi valori. Vom observa că același obiecti- și instituirea în practica reală a sărbătorilor, riturilor, ve ca în restul Uniunii Sovietice (inclusiv cu referire simbolurilor spirituale noi care întruchipau «noua 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 41 cultură socialistă»” (Zelenciuk, Loskutova 1986: 4). atât naționalitatea, cât circumstanțele concrete și, în Este bine cunoscut faptul că în URSS, inclusiv în primul rând, caracterul muncii au deteminat modul de RSSM, istoria, ca şi celelalte ştiințe socio-umaniste, viață al diferitor familii, în particular, componența și reprezenta o ştiință politizată şi un instrument poli- reproductivitatea. În linii generale, lucrarea cuprinde tic (Vezi: Dolghi 2016). Conform abordărilor istori- o sinteză asupra istoriei Basarabiei din anii 1812– ografice în domeniul etnografiei şi al istoriei popoa- 2002, cu pronunțate accente etnopolitice. relor din URSS, puteau fi prognozate anumite politici Cercetătorul O. Țâcu în monografia „Homo Mol- naționale, care erau elaborate de organele de stat şi dovanus Sovietic. Teorii și practici de construcție care urmau a fi aplicate (Meurs 2001: 10). La fel se identitară în R(A)SSM (1924–1989)” elucidează mo- întâmpla şi în cazul Moldovei Sovietice, pentru auto- delarea identității sovietice moldovenești, numind rităţi fiind necesară o argumentare a formării „popo- această identitate „Homo moldovanus sovieticus”. rului moldovenesc, popor diferit de poporul român” Autorul are în vedere o identitate sovietică, adaptată şi „a limbii moldoveneşti”, diferită de limba română la specificul regional, din perspectiva că statul sovie- (Dolghi, Felea 2018: 93). tic a argumentat existența unui popor moldovenesc Cercetătorul sovietic Iu. Bromlei afirma că „orice diferit de cel roman (Țîcu 2019). Lucrarea reflectă transformare a unei sau altei componente a etniei re- dimensiunea istorică a proceselor entice, care au avut prezintă un proces, care are loc în interiorul ei și poate loc în Moldova sovietică. să fie calificat ca proces etnic” (Bromlej 1983: 233). Ținem să remarcăm și lucrarea „RSS Moldove- Fenomenele ce reflectă transformări în conștiința et- nească în epoca stalinistă”, autor V. Pasat. În lucra- nică sunt, de asemenea, procese etnice. Prin urmare, rea menționată, alături de alte numeroasele probleme politicile de transformare a tradiției erau, de fapt, po- ale societății sovietice sunt analizate, în context soci- litici care aveau drept scop dirijarea proceselor etnice al-politic, aspecte ale vieții cotidiene, relațiile cu bise- și transformarea conștiinței naționale în albia necesa- rica, practicarea ritualurilor religioase. Sunt relevate, ră puterii sovietice. de asemenea, și subiecte ale vieții culturale, ale con- Am putea considera că în Republica Moldova et- strucției identitare sociale și naționale. nologia sovieticității era prezentă, în sens larg, încă Studiile dedicate foametei în RSS Moldovenească în perioada sovietică. Unele cercetări, referitoare la elucidează ipostaze ale cotidianului postbelic, condi- istoria spațiului Pruto-Nistrean, efectuate în perioada țiile de trai, unele aspecte ale alimentației în condi- respectivă, abordează tangențial aspecte, ce țin de et- ții extreme de criză. Printr-o documentare deosebit nologia sovieticității. Aceste subiecte reflectă condi- de substanțială se remarcă studiile cercetătoarei M. țiile și modul de viață a populației, rutina cotidiană, Țăranu, care aplică în cadrul investigațiilor metoda sărbătorescul, miturile ideologice etc. istorică de cercetare stiintifică, precum și metode et- În rândul studiilor istorice, elaborate după anul nologice, cum ar fi interviul, chestionarul, materiale 1989, care iau în dezbatere politica națională și iden- etnografice colectate de la populație (Țăranu 2021). titară în RSS Moldovenească, ținem să menționăm Dacă ne referim în sens îngust la etnologia sovie- lucrarea cercetătorului I. Cașu „Politica naţională în ticității, constatăm că cercetările ce reflectă nemijlocit Moldova Sovietică, 1944–1989”. Autorul elucidează „cultura tradițională sovietică” – sovieticitatea – sunt subiecte importante, referitoare la politicile etnocultu- la o etapă incipientă. Vom menționa, totuși, o serie de rale de transformare identitară a majorității populației cercetări care iau în discuție aspecte ale vieții cotidi- din Basarabia, pentru a o integra în rândul popoarelor ene, ale ocupațiilor, ale vieții sociale din RSS Moldo- URSS și pentru a argumenta anexarea Basarabiei, in- venească: ținând cont de subiectele abordate, acestea clusiv prin motivul că moldovenii ar fi o națiune dis- pot fi încadrate în spectrul „etnologiei sovieticității”. tinctă de români. Lucrarea ilustrează procesele etnice O privire generală asupra vieții cotidiene în RSSM, generate de politica națională a statului sovietic în în ultimele două decenii de existență, este realizată RSS Moldovenească (Cașu 2000). de către cercetătoarele L. Prisac și N. Grădinaru în Lucrarea „O istorie etnopolitică a Basarabiei”, ela- articolul „Dimensiuni ale cotidianului sovietic în borată de Iu. Fruntașu, reprezintă o imagine de sinteză RSSM”. Autoarele pun accent pe descrierea și ana- asupra proceselor entice, precum și asupra politicilor liza manifestărilor ceremoniale în cadrul obiceiurilor naționale din Basarabia, de la 1812 până la începutul de familie (naștere, căsătorie, înmormântare), pe ilus- secolului XXI (Fruntașu 2002). Autorul menționează trarea vieții cotidiene, axată pe unele etape de vârstă că eforturile rușilor de modernizare a URSS, inclu- (copilărie, adolescență, tinerețe) în perioada sovietică siv a teritoriilor ocupate, se datorau nu unor gesturi (Prisac, Grădinaru 2019: 703-723). În studiul „Imix- altruiste, ci contextului ideologic ce dicta necesitatea tiunea statului totalitar de tip sovietic în viața privată” „educării omului nou sovietic” (Fruntașu 2002: 188). (Șișcanu 2009: 409-421), elaborat de E. Șișcanu, sunt Este interesant de remarcat opinia, conform căreia nu investigate alte aspecte ale vieții cotidiene în RSSM. 42 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
E. Reșetnic prezintă formele de loisir în RSSM (Reșet- Notă: nic 2020: 177-184); L. Prisac elucidează aspecte ale *Articol elaborat în cadrul proiectului căsătoriei în mediul rural sovietic (Prisac 2017). Tre- 20.80009.1606.02: Evoluția tradițiilor și procesele buie să relatăm că și alți cercetători, inclusiv subsem- etnice în Republica Moldova: suport teoretic și natul, au investigat diverse teme ce vizează impactul aplicativ în promovarea valorilor etnoculturale și politicilor, promovate în Moldova Sovietică, asupra coeziunii sociale. tradițiilor, a festivităților, a vieții cotidiene, publicând lucrări cu referire la astfel de subiecte ca: sovietizarea Referinţe bibliografice / References vieții cotidiene în RSSM (Dolghi 2016), activitatea or- Arhiva Științifică a Academiei de Științe a Moldo- ganizațiilor de copii (Dolghi 2020: 4-11), valorile co- vei (AȘ AȘM). F. 24, inv. 2, d. 3. pilăriei sovietice (Dolghi 2020: 12-20), înregistrarea Caşu I. Politica naţională în Moldova Sovietică, căsătoriilor și nașterilor copiilor în RSSM (Dolghi 1944–1989. Chisinau: Cartdidact, 2000. 213 p. 2019: 5-15), rolul materialelor didactice în formarea Dolghi A. Abecedarul ca instrument de îndoctri- identității sovietice (Dolghi 2020: 240-251). nare a copilăriei şi formare a unor noi identităţi în Studiile menționate reflectă subiecte distincte sau R(A)SS Moldovenească (1924–1961). În: Materialele prezentări generale. Remarcăm, totuși, că în fiecare simpozionului naţional de etnologie „Tradiţii şi pro- an ies de sub tipar noi publicații, ce extind subiectele cese etnice”. Ediţia I, 6 octombrie 2020. Coordonator: cercetate, iar „etnologia sovieticității” capătă o am- N. Grădinaru. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cul- ploare tot mai mare și în Republica Moldova. tural, 2020, p. 240-251. Suntem de părere că dezvoltarea unei direcții de Dolghi A. Istorie şi politică în comunism (1917– cercetare din perspectiva etnologică a culturii sovieti- 1965). Cazul R(A)SS Moldoveneşti. Chişinău: Pon- ce, implementate în RSS Moldovenească, va permite tos, 2016. 296 p. extinderea subiectelor de cercetare și elucidarea com- Dolghi A. Organizația de pionieri ca factor al plexă, sub diverse aspecte, a societății din perioada transformărilor identitare din RSS Moldovenească respectivă. Studiile în domeniul etnologiei sovietici- (1944–1953). În: Revista de Etnologie și Culturolo- tății vor ajuta societatea să recunoască elementele cul- gie. Vol. XXVIII. Chișinău, 2020, p. 4-11. turale și identitare de sorginte sovietică, prezente în Dolghi A. Politica statului sovietic cu privire la mediul social și cultural actual, astfel reușind să facă procedurile de înregistrare a căsătoriei și a nașterii mai ușor diferența între acestea și valorile culturale copilului. Cazul RSS Moldovenești (1944–1961). În: tradiționale autentice. Revista de Etnologie și Culturologie Vol. XXVI. Chi- Constatăm că din mai multe privințe, crizele socia- șinău, 2019, p. 5-15. le, economice, politice, atestate în societatea post-so- Dolghi A. Propagarea valorilor copilăriei sovietice vietică, își au rădăcinile în faptul că o parte conside- și formarea unei noi identități în RSS Moldovenească rabilă a societății încă n-a conștientizat procesele prin (1944–1961). În: Revista de Etnologie și Culturolo- care a trecut și, deocamdată, rămâne dezorientată în gie. Vol. XXVII. Chișinău, 2020, p. 12-20. determinarea propriilor valori, pe care să le împărtă- Dolghi A. Sovietizarea vieții cotidiene din RSS șească. Astfel, apar conflicte de valori, deseori accen- Moldovenească (1944–1953). În: Istorie, Cultură tuate de diferența dintre generații cu viziuni sociale și și Cercetare. Vol. III. Târgoviște: Cetatea de Scaun, politice diferite, precum și de diferențe culturale din- 2016, p. 243-263. tre etnii, fenomene speculate și utilizate până astăzi de Dolghi A., Felea A. Reflectarea originii și -apar unele entități politice. tenenței etnice a populației majoritare din Basarabia Prin prezentul articolul nu ne-am propus să anali- în sursele Imperiului Rus (sec. XIX – înc. sec. XX). zăm istoriografia „sovieticității”, ci am intenționat să În: Revista de Etnologie și Culturologie. Vol. XXIII. argumentăm temeinicia dezvoltării „etnologiei sovie- 2018, p. 92-105. ticității” și în Republica Moldova, fapt ce poate aduce Fruntașu I. O istorie etnopolitică a Basarabiei rezultate importante în cunoașterea societății trecute (1812–2002). Ed. I. Chișinău: Cartier, 2002. 624 p. și în înțelegerea celei actuale. Așadar, o etnologie a Hann C. M. Introduction: social anthropolo- sovieticității este necesară pentru a înțelege impac- gy and socialism. În: Socialism, Ideals, ideolo- tul sistemului sovietic asupra personalității și asupra gies, and local practice. Edited by C. M. Hann. identității populației, pentru a înțelege comportamen- London and New York: Routledge, 2005, p. 1-30. tele și sistemele de gândire create, fenomene care, Prisac L., Grădinaru N. Dimensiuni ale cotidianu- parțial, continuă să se manifeste în societatea postso- lui sovietic în RSSM. În: Panorama comunismului în vietică din Republica Moldova. Moldova Sovietică. E. Liliana Corobca. Iași: Polirom, 2019, p. 703-723. Prisac L. «Frumoase-s nunţile-n colhoz...» sau 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 43 despre mariaj în mediul rural sovietic (1960–1980). transformacij. In: Etnograficheskoe obozrenie, 2000, În: C. Budeancă, F. Olteanu (coord.). După 25 de ani. nr. 1, s. 3-19. Evaluări şi reevaluări istoriografice privind comunis- Тишков В. Этнография советскости. În: Алго- mul. Iaşi: Polirom, 2017, p. 181-200. ритмы человечности. Опыт антропологического Reşetnic E. Noi forme de loisir în societatea rurală исследования / Сост. и отв. ред. М. Н. Губогло. М.: postbelică din RSSM (1945–1985): Aspecte genera- Институт этнологии и антропологии РАН, 2018. le. În: Materialele Simpozionului naţional de etnolo- 452 с. / Tishkov V. Etnografiia sovetskosti. In:- Al gie „Tradiţii şi procese etnice”. Ediţia I, 6 octombrie goritmy chelovechnosti. Opyt antropologicheskogo 2020. Coordonator: N. Grădinaru. Chişinău: Institutul issledovaniia / Sost. i otv. red. M. N. Guboglo. M.: Patrimoniului Cultural, 2020, p. 177-184. Institut etnologii i antropologii RAN, 2018. 452 s. Șișcanu E. Imixtiunea statului totalitar de tip so- Щербинин А. Тоталитарная индоктрина- vietic în viața privată. În: Stat și viață privată în re- ция: у истоков системы. Политические праздни- gimurile comuniste. Iași: Editura Polirom, 2009, ки и игры. În: Полис. Политические исследова- p. 409-421. ния, 1998, № 5, c. 70-96. / Shcherbinin A. Totalitar- Tăranu M. Un genocid nerecunoscut. Foametea naia indoktrinaciia: u istokov sistemy. Politicheskie organizată de URSS în Basarabia (1946–1947). Bu- prazdniki i igry. In: Polis. Politicheskie issledovaniia, curești: Vremea, 2021. 250 p. 1998, nr. 5, s. 70-96. Țîcu O. Homo Moldovanus Sovietic. Teorii și practici de construcție identitară în R(A)SSM (1924– 1989). Chișinău: ARC, 2019. 418 p. Adrian Dolghi (Chișinău, Republica Moldova). Zelenciuk V., Loskutova L. Noile sărbători, datini Doctor în istorie, Centrul de Etnologie, Institutul Pa- şi ritualuri. Chişinău: Cartea Moldovenească, 1986. trimoniului Cultural. 110 p. Aдриан Долгий (Кишинев, Республика Бромлей Ю. В. Очерки теории этноса. Москва: Молдова). Доктор истории, Центр этнологии, Наука, 1983. 412 с. / Bromlej Iu. V. Ocherki teorii Институт культурного наследия. etnosa. Moskva: Nauka, 1983. 412 s. Adrian Dolghi (Chisinau, Republic of Moldova). Губогло М. Н. Концепт «советскости» в этно- PhD in History, Center of Ethnology, Institute of Cul- лого-антропологическом контексте. În: Вестник tural Heritage. антропологии, 2017, № 3 (39), c. 4-26. / Guboglo E-mail: [email protected] M. N. Koncept «sovetskosti» v etnologo-antropolo- ORCID: https://orcid.org/0000-0001-6770-6890 gicheskom kontekste. In: Vestnik antropologii, 2017, nr. 3 (39), s. 4-26. Зубкова Е. Послевоенное советское общество: политика и повседневность. 1945–1953. М.: РОССПЭН, 1999. 229 с. / Zubkova E. Poslevoennoe sovetskoe obshchestvo: politika i povsednevnost’. 1945–1953. M.: ROSSPEN, 1999. 229 s. Зубкова Е. Советская жизнь как предмет исторической реконструкции. În: Российская история. № 5, 2019, c. 3-14. / Zubkova E. Sovetska- ia zhizn’ kak predmet istoricheskoj rekonstrukcii. In: Rossijskaia istoriia. Vol. 5, 2019, s. 3-14. Мёйрс Вим ван. Советская этнография: охот- ники или собиратели. În: Ab Imperio, 2001, № 3, 2001, c. 10. / Meurs Wim van. Sovetskaia etnografiia: okhotniki ili sobirateli. In: Ab Imperio, 2001, nr. 3, s. 10. Попов М. Антропология советскости: Философский анализ. Автореф. дисс. ... канд. филос. наук. Ставрополь, 2004. 28 c. / Popov M. Antropologiia sovetskosti: Filosofskij analiz. Avtoref. diss. kand. filos. nauk. Stavropol’, 2004. 28 s. Тишков В. Антропология российских транс- формаций. În: Этнографическое oбозрение, 2000, № 1, c. 3-19. / Tishkov V. Antropologiia rossijskikh 44 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Марина ВАЛЕНЦОВА, Людмила ВИНОГРАДОВА
КАРПАТОУКРАИНСКАЯ НАРОДНАЯ ДЕМОНОЛОГИЯ: МОТИВНО-ФУНКЦИОНАЛЬНЫЙ МЕТОД ИССЛЕДОВАНИЯ1 https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.06
Rezumat двоедушия, магической силы против града, кругового Demonologia populară carpato-ucraineană: meto- танца лесных демонов и ряд других. Среди них есть da de cercetare a funcţiei motivelor общемировые, общеславянские, собственно карпато- Metoda tradițională de descriere și cercetare a siste- украинские и карпато-балканские. Анализ этих и дру- melor naționale demonologice presupune analiza perso- гих мотивов, содержащихся в быличках из собраний najelor. În articol se încearcă argumentarea și demonstra- В. Гнатюка, В. Шухевича, А. Онищука и др., позволяет rea a altei posibilități de cercetare a demonologiei slave понять специфику и неповторимость карпатоукраин- prin înțelegerea motivelor mitologice. Motivul este înțe- ской традиции, а также может предоставить материал les de autori drept predicat al sensului narativelor demo- для выводов этногенетического характера. nologice de diferite tipuri, unitatea minimă de conținut ce Ключевые слова: славянская этнолингвистика, formează subiectul (inclusiv motive-acțiuni, motive-situ- карпатоукраинская демонология, былички, мифологи- ații, motive-descrieri, etc.). Conținutul motivelor în fieca- ческий мотив. re tradiție mitologică este unic și poate fi folosit pentru a înțelege mentalitatea unui popor, felul său de a cunoaște Summary și percepe lumea. În articol sunt descrise cu grad diferit Folk Carpathian-Ukrainian demonology: de detaliere, unele motive caracteristice pentru demono- motivational-functional research method logia carpato-ucraineană: „a speria omul”, „a sustrage din The traditional way of describing and researching na- drum”, relatarea poveștilor în calitate de ocrotire, înlocui- tional demonological systems is the character approach. rea copiilor cu demoni, motivul duplicităţii, puterii magi- The article attempts to substantiate another possibility of ce împotriva grindinei, dansului în cercuri a demonilor de studying Slavic demonology – through the concept of a pădure și altele. Printre acestea se regăsesc motive gene- mythological motive. The motive is understood as a se- ral umane, slave comune, dar și în special carpato-ucrai- mantic predicate of demonological narratives of various nene și carpato-balcanice. Analiza acestora și altor motive kinds, the minimal meaningful unit of plot composition (in- care se regăsesc în culegerile lui V. Gnatiuk, V. Șuhevici, cluding motives-actions, motives-situations, motives-de- A. Onișciuk ș. a. permite înțelegerea specificului și uni- scriptions etc.). The composition of motives in each myth- cității tradiției carpato-ucrainene și oferă material pentru ological tradition is unique and can be used to understand concluzii de ordin etnogenetic. the mentality of the people, their way of perception of the Cuvinte-cheie: etnolingvistica slavă, demonologia world and their attitude to the world. The article describes, carpato-ucraineană, „bîliciki”, motiv mitologic. with varying degree of detail, some of the motives charac- teristic of the Carpathian-Ukrainian demonology: motives Резюме “to scare a person”, “to lead astray”, telling fairy tales as Карпатоукраинская народная демонология: a protective charm, substitution of babies by demons, mo- мотивно-функциональный метод исследования tives of double-mindedness, gaining magical power against Традиционным способом описания и исследова- hail, a circular dance of forest demons and a number of ния национальных демонологических систем является others. Among them, there are world-known, all-Slavic, персонажный подход. В статье предпринята попытка actually Carpathian-Ukrainian and also Carpathian-Balkan обосновать и показать другую возможность изучения motives. An analysis of these, as well as of other motives, славянской демонологии – через понятие мифологиче- contained in mythological narratives from the collections ского мотива. Мотив понимается как смысловой пре- of V. Hnatiuk, V. Shukhevych, A. Onyschuk and others, al- дикат демонологических нарративов разного рода, ми- lows us to realize the specificity and uniqueness of the Car- нимальная содержательная единица сюжетосложения pathian Ukrainian tradition, and can also provide material (включая мотивы-действия, мотивы-ситуации, моти- for conclusions of an ethnogenetic nature. вы-описания и т. п.). Состав мотивов в каждой мифо- Key words: Slavic ethnolinguistics, Carpathian логической традиции уникален и может быть исполь- Ukrainian demonology, “bylichki”, mythological motive. зован для понимания менталитета народа, его способа познания мира и отношения к миру. В статье описаны Как и любой другой объект или фрагмент тра- с разной степенью подробности некоторые мотивы, ха- диционной духовной культуры, народная демоно- рактерные для карпатоукраинской демонологии: «пу- логия может изучаться в самых разных ракурсах и гать человека», «сбивать с пути», рассказывание сказок аспектах: например, способом исследования пер- в качестве оберега, подмена детей демонами, мотивы сонажного состава какой-нибудь региональной 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 45
или этнокультурной традиции либо методом со- чимые и весомые позиции эти мотивы занимают в поставления сходных персонажных типов, харак- своей мифологической системе. терных для поверий соседних (одноэтнических Несмотря на длящуюся с XIX в. и поныне или разноэтнических) групп населения. Весьма дискуссию о том, что́ следует понимать под тер- продуктивными для анализа суеверных представ- мином мотив, в практике научных исследований лений являются этнолингвистические методы, разного профиля значение этого термина остается предполагающие изучение мифологической лек- предельно широким. Его используют по отноше- сики и фразеологии, ее семантики во взаимосвя- нию к мотиву как таковому, к основной теме фоль- зи с народными верованиями и ритуально-быто- клорного текста, к мифологическому концепту, к вой сферой народной культуры, а также методы устойчивому образному стереотипу, к семанти- ареальных исследований и картографирования ческим оппозициям в виде мифологически зна- избранных единиц мифологической системы (ми- чимых признаков (видимый/невидимый, правый/ фонимов, фольклорных мотивов, поверий) и т. п. левый) и т. п. Становится все более очевидным, Системное описание всего корпуса демонологи- что термин мотив приобретает различные оттен- ческих поверий успешно осуществляется в жанре ки значений при анализе разных фольклорных мифологических словарей и энциклопедий. жанров (например, заметно отличается его пони- Во всех этих типах исследований в центре вни- мание в сказочной прозе и в лирических песнях; мания остается конкретный мифологический об- в лечебных заговорах и в формулах проклятий; раз с его демонологическими характеристиками: в загадках и снотолкованиях). В нарративных признаками, функциями, мотивами. жанрах под мотивом чаще всего понимаются: Что же касается самих этих «признаковых» центральные фабульные ситуации и коллизии, элементов мифологической системы, то они край- определяющие какой-нибудь сюжетный тип; либо не редко выступают как самостоятельный объект отдельные сюжетные блоки; либо более дробные изучения вне зависимости от их привязки к тому содержательные единицы, функции и атрибуты или иному персонажу. Отдельные примеры такого персонажей сказки или мифа («чудесное спасе- типа исследований касаются лишь какого-нибудь ние», «молодильные яблоки», «перо жар-птицы») одного–двух избранных мифологических мотивов (Неклюдов 1984: 222). Самым кратким и емким или функций («отбирание молока магическими определением понятия «мотив», отражающим средствами», «вселение в тело человека», «спо- его повторяемость в разных текстах, можно при- собность к оборотничеству»), а не всего круга де- знать следующую формулировку: это «наимень- монологических поверий определенного региона шее кратное» в варьирующихся фольклорных или (ср., например: Виноградова 2014, Толстая 2006, мифологических текстах (Неклюдов 1984: 222). Валенцова 2019). Практически отсутствуют при- По отношению к мифологической прозе, с нашей меры описания демонологии через круг подобных точки зрения, удобнее всего использовать назван- минимальных единиц, то есть через набор основ- ную трактовку понятия, данную С. Ю. Неклюдо- ных «признаковых элементов», совокупность ко- вым, а также определение В. Н. Путилова: моти- торых и образует мифологический образ. вы – это стереотипные исторически сложившиеся Учитывая специфику функционирования демо- содержательные единицы сюжетосложения; к ним нологических поверий в условиях их естествен- относятся такие основные типы, как: мотивы-дей- ного бытования в народной среде (когда в рассказе ствия, мотивы-ситуации, мотивы-характеристи- действует некий никак не названный персонаж), ки, мотивы-описания и т. п. (Путилов 1993: 156). а также многовариантность исследовательских Термин сюжет используется в его общепринятом подходов к анализу текстов демонологической те- значении: сжатое обобщение узловых моментов матики, авторы настоящей статьи предпринимают повествования. попытку описать отдельные фрагменты карпато- Имеются удачные опыты описания содержа- украинской демонологии через призму наиболее тельной основы народной демонологии в жанре характерных мифологических мотивов и функ- указателей мотивов и сюжетов, относящихся к тем ций, соотносимых с самыми разными группами или иным группам персонажей или целых тради- мифических существ, в том числе таких, которые ций (напр.: Luffer 2014; Березкин, Дувакин). лишены персонажной определенности. Структурным стержнем исследований мо- Отличие одной региональной демонологии от тивно-функциональной направленности может другой зависит не только от самого списка мифо- послужить «Схема описания мифологических логических персонажей, но и от состава наиболее персонажей» (Виноградова, Толстая 1994: 40- типичных сюжетов и мотивов, характерных для 44), которая представляет собой модель для все- каждой традиции, а также от того, насколько зна- стороннего изучения демонологических образов 46 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
(собственно демонов, духов; мифологизирован- эти разнородные безымянные мифические суще- ных животных, природных стихий, одушевлен- ства представляют собой персонификацию состо- ных предметов; людей, наделенных сверхзнани- яния страха, испытываемого человеком при стол- ем, и т. п.) и включает разделы: 1) субъект в его кновении с чем-то неведомым и опасным. «статике», то есть номинация демонов, их внеш- Будучи лишены общего терминологического ний вид, генезис, особенности характера и т. п.; обозначения (мифонима), эти персонажи, как пра- 2) функции и действия персонажа, направленные вило, не попадают в демонологические словари и на человека и его хозяйство, а также нейтральные энциклопедии, редко упоминаются в монографи- действия персонажа, не направленные на объект; ческих исследованиях и в сборниках мифологиче- 3) поведение человека по отношению к мифоло- ских рассказов. Но для карпатской традиции этот гическому персонажу. Каждый из этих разделов фрагмент народной демонологии оказывается может быть представлен в разных региональных настолько значимым и обширным по количеству мифологических системах почти бесконечным собранного материала, что украинские собирате- множеством «признаковых элементов», поэтому ли фольклора вынуждены были выделить его в в рамках одной статьи описать какую-либо регио- особый тематический блок под условным назва- нальную демонологию по всем пунктам упомяну- нием «Страхи». Показательно, что в двух изда- той схемы не представляется возможным. Это бо- ниях В. Гнатюка (Гнатюк 1904; Гнатюк 1912: 33), лее осуществимо в жанре крупного обобщающего включающих карпатоукраинские мифологические исследования монографического характера. Но поверья и рассказы, на 960 всех опубликованных чтобы продемонстрировать перспективность по- текстов приходится почти 400 текстов, попавших добного методологического подхода к изучению в раздел «Страхи». низшей мифологии, авторы ставят своей задачей В качестве лексических средств, служащих рассмотреть в обозначенном ракурсе несколько для обозначения этих духов, в текстах суеверных тематических блоков, раскрывающих специфику рассказов выступают следующие номинативные бытования демонологических поверий в карпато- формы: нечиста сила, шось нечистого, нечистий украинском регионе. дух, невидимий дух, лихо, дiтько (то есть черт), Рассмотрим сначала текстовые реализации планета (название нечистой силы, появляющей- универсальной (для всех без исключения мифо- ся в виде оборотня). Но чаще всего используются логических систем) функции «пугать челове- либо названия бiда, якась бiда со значением ‘что- ка», которая, с одной стороны, выступает в набо- то страшное, что пугает’, ‘черт’ (Хобзей 2002: 39), ре признаков почти любого персонажа нечистой либо местоимения типа «что-то», «кто-то», «оно». силы, а с другой – является единственным знако- Что касается народных терминов страх, страхи, вым стереотипом поведения неких невнятных, не то со значением ‘мифологический персонаж’ (да- имеющих четких мифологических характеристик лее – МП) они не зафиксированы ни в этнолингви- духов. Субъектами действия «пугать человека» в стическом словаре «Гуцульская мифология» (Хоб- карпатской демонологии выступают, прежде все- зей 2002), ни в расширенном варианте пробного го, общеизвестные популярные в местной тра- словаря, вышедшего под названием «Гуцульськi диции персонажи (черт, упырь, ведьма, умершие свiти» (Хобзей и др. 2013), ни в словаре гуцуль- некрещеные дети, «годованец», «дикая баба», ских говоров (Janów 2001). Однако, судя по тек- «повитруля» и прочие). Но наряду с этим ука- стам в собрании В. Гнатюка, в ряде случаев (Горо- занная функция соотносится с большой группой денковский, Снятинский и Печенежинский пове- неких мифических существ неясной этиологии ты Ивано-Франковской губ.) в народных поверьях (отсутствуют сведения об их происхождении), все же фиксируются лексемы страх/страхи по от- неопределенного онтологического статуса (то ли ношению к неким неопознанным духам-устраши- это нечистая сила, ходячие покойники и прочие телям (ср. близкое значение: страх ‘привидение, потусторонние духи, то ли колдуны/ведьмы, при- призрак’ (Гринченко 4: 213)). В подавляющем же нявшие оборотническую ипостась, то ли иллю- большинстве случаев рассказчики обходятся без зорные видения, призраки, миражи и т. п.). Они специфического мифонима, описывая пугающее не имеют закрепленного за ними общеизвестно- явление по его внешнему виду. Список наблюда- го имени-названия, не описываются как персо- емых человеком пугающих образов чрезвычайно нажи со своими личностными характеристиками широк: это могут быть антропоморфные фигуры (привычки, пристрастия, особенности характера (мужчина, женщина, ребенок), группа людей в и т. п.). Единственный признак, по которому они виде свадебного шествия; животные (кошки, со- объединяются в общую персонажную группу, это баки, домашний скот или птица, лесные звери); функция пугать людей. По самой своей сути все светящиеся объекты, атмосферные явления (ту- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 47
ман, вихрь); предметы (летящее полотно, движу- различными персонажными типами: в русской де- щийся стог сена, бочка дегтя, белеющий в темно- монологии, как правило, с лешим; в полесской – с те столб); нечто неразличимое: «что-то большое», чертом, а в карпатоукраинской – с особым типом «кто-то белый», «черная тень» и т. п. персонажа по имени блуд, для которого эта функ- Что касается стереотипов поведения этих пер- ция оказывается единственной мифологической сонажей, то они лишь в редких случаях ведут характеристикой. Подобно тому, как страх явля- себя агрессивно по отношению к человеку: сби- ется персонифицированной функцией «пугать че- вают прохожего с ног, толкают его, запрыгивают ловека», блуд может рассматриваться в качестве ему на спину, обсыпают песком. Чаще всего они особого мифического существа – носителя функ- просто «показываются», демонстрируя факт сво- ции «сбивать с пути». его присутствия; внезапно появляются и так же Персонификация ситуации блуждания прояв- внезапно исчезают; пугают звуками (криками, ляется во фразеологических карпатоукраинских стонами, свистом, хохотом); оборачиваются од- выражениях типа: блуд напаў, взϵв сi її блуд, блуд номоментно то кошкой, то собакой, то человеком; якийсь чiпляϵться, чiпиў го ся блуд в дорозi, блуд увеличиваются в размерах или уменьшаются; не- хаплϵ, блуд водит и т. п. В гуцульских говорах за- заметно подсаживаются в телегу возницы, про- фиксирован в том же значении термин мана ‘не- являя свое присутствие непомерной тяжестью определенное мифическое существо, столкнув- повозки; преследуют прохожего, не приближа- шись с которым человек теряет способность ори- ясь к нему, и т. п. Во многих случаях сюжетная ентироваться в пространстве’ (Хобзей 2002: 124; ситуация сводится лишь к предельно краткому Галайчук 2016: 33). В качестве вариантов может описанию случая, когда человек видит нечто, что выступать также название блудник (Хобзей 2002: его пугает, но ничего при этом не происходит. 46) либо общепринятые в традиции мифонимы со Вместе с тем мистический характер происходя- значениями ‘черт’, ‘нечистая сила’. щего раскрывается в дополнительных указаниях: В поверьях о «блуде» этот дух довольно редко отмечается особое время описываемого собы- описывается как зримое существо, которое спо- тия (темное время суток, полночь, канун празд- собно принимать вид знакомых или незнакомых ника, поминальные дни), особое место встречи людей, животных (зайца, козы, кошки, собаки), (на мосту, в лесу, на перекрестке дорог, вблизи светлячка или блуждающих огней, копны сена, кладбища, на местах с репутацией «нечистых»). тумана, призрака. Гораздо чаще он остается неви- Для завершающих эпизодов подобных рассказов димым, а его воздействие на человека осознается характерны мотивы: «человек крестится/молится с того момента, как путник сбился с дороги. В тех – призрак исчезает»; «поют петухи – МП обора- текстах, где блуд выступает как зримый субъект чивается вихрем, бурей и улетает». действия «сбивать с пути», его поведение опи- Обязательным элементом повествования о сывается через сюжеты: «встреченный на дороге «страхах» оказываются устойчивые формулы, якобы знакомый путника предлагает идти вме- описывающие состояние страха, испытанного сте»; «заяц перебегает дорогу идущему чело- свидетелем этих событий: «я так сi настрашиў, веку, после чего тот забывает, куда надо идти», шо й духу ў менi ни було», «я стою i духу с себе «мерцающий огонек заманивает человека вглубь ни пускаю – такiм перестрашиў», «такiм сi на- леса», «коза, встреченная на пути, не дает себя страшиў, шчо ми сi руки трiсли», «серце зачьило поймать, уводя человека все дальше от дороги», тяжко бити с страху́ », «волосся дубом мi стало i «некая пани показывается на пути и исчезает, по- по всьому тiлу наче мурашки поповзли», «якись сле чего люди теряют дорогу», «едущая по доро- страх мене зберайи», «чирис той страх мусiў кру- ге копна сена не дает проехать встречным людям; тити сорочку» и т. п. пытаясь объехать ее стороной, они теряют ори- На примере рассмотренной группы поверий ентацию» и т. п. Незримый дух сбивает с пути удобнее всего изучать механизмы текстового во- либо звуками (свистит, зовет к себе, поет), либо площения демонологической функции «пугать че- начинает водить людей, как только они наступят ловека», которая приписывается в данном случае на «нечистое» место, или перешагнут через по- духам неопределенного персонажного статуса, валенное бурей дерево, или же попадут в заросли поэтому часто остается на периферии персонаж- бузины. Любой случай блужданий людей в знако- но-ориентированного типа исследований низшей мых или незнакомых местах трактуется в народ- мифологии. ных поверьях как преднамеренные вредоносные Сходная картина наблюдается и по отношению действия блуда. к функции «сбивать человека с пути», которая в Особенностью карпатской традиции можно разных этнокультурных традициях соотносится с признать то, что привычными локусами, где часто 48 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
«водит» людей, выступал не столько лес и даль- ного обогащения» – «человек находит инклюз/ ние окрестности, сколько обжитое человеком про- клад», «МП дает деньги или магический подарок странство – улицы села, поле, огород, кукурузная за оказанную услугу или помощь», «ведьма отби- делянка, кладбище, даже собственный хлев, из рает чужое молоко или урожай» – является мотив которого человек не может в темноте найти вы- «выведение / вынашивание демона-обогати- ход. Одного хозяина блуд долго водил вокруг стога теля». Этот демон (хованець, щчiслиўець, малий сена на покосе. В этих случаях считалось, что блуд домовик, домовий слуга), если его кормить несо- не заводит людей в глушь, на бездорожье, а «отни- леной пищей, будет заботиться о хозяйстве и при- мает у них память», «насылает морок», в резуль- носить в дом материальные блага разного рода, тате чего они ходят рядом с собственной хатой, но отнимаемые у других. Анализируя былички с мо- не узнают ее. Одного путника блуд сбил с толку тивом «обогащение», можно заметить, что здесь тем, что показал ему утром восход солнца на запа- отсутствуют сюжеты, где бы хозяин честным тру- де; на пути другого пешехода он устроил развилку дом получил богатство. Наоборот, в завязке сюже- нескольких дорог там, где их никогда не было. та всегда констатация того, что как ни работал, как Тексты с мотивом «сбивать с пути» почти всег- ни старался человек, все не мог выбиться из бед- да содержат информацию о том, что́ должен пред- ности. Более того, народное коллективное созна- принять человек, чтобы отогнать от себя блуд. Как ние «не верит» тому, что можно обогатиться, мно- и в других славянских традициях, в карпатоукра- го и упорно работая. Всегда подразумевается, что инской мифологии для этой цели рекомендова- такой богатый хозяин имеет связь с нечистой си- лось вывернуть одежду наизнанку. Однако более лой, которая ему помогает отбирать чужое или, по эффективным приемом найти дорогу считалось крайней мере, не отдавать своего (былички о том, вспомнить, на какой день недели пришелся Рож- что у такого хозяина невозможно ничего украсть, дественский сочельник (Святий вечiр) или ка- поскольку все стережет демон-«выхованец», а то ким было первое блюдо, подаваемое в этот вечер. и три демона). В случае приобретения благосо- Либо надо было вспомнить, в какие дни недели стояния трудом, наоборот, нарративная традиция заблудившийся человек родился и был окрещен. осуждает работающих слишком много, долго (до Надежной защитой от блуда считался чеснок, ко- полуночи), ежедневно (без соблюдения выходных торый хозяйка раскладывала по всем углам сто- и праздников). Былички с мотивом «наказание за ла, готовясь к рождественскому ужину; его надо внеурочную работу», как представляется, должны было носить при себе, отправляясь в путь. Ши- были регулировать в обществе чередование труда роко было распространено в карпатском регионе и отдыха ради сохранения здоровья. поверье о том, что родившихся в семье первым и Отдавая себе отчет в том, что вычленение мо- последним «блуд не берет»: «не покажется ничего тивов – вещь достаточно субъективная, рискнем первакови i мiзинкови» (Гнатюк 1904: 210). предложить еще несколько характерных для кар- Народные представления о персонифициро- патоукраинской традиции мотивов. ванных функциях «пугать» и «сбивать с пути» Видимо, одним из древнейших надо признать занимают в карпатоукраинской мифологической мотив «рассказывание сказок как оберег от прозе весьма существенное место по своей мно- нечистой силы». По народным представлениям, гочисленности и широкой популярности. Они со- лесные демоны лïсницï «не терплять казок»; кто хранялись в живом бытовании вплоть до недавне- хочет, чтобы они не имели над ним власти, должен го времени: «бувальщини про блуд у традицiйних рассказывать сказки (Гнатюк 1912/33: XXV). Если селах можна почути чи не вiд каждого» (Галайчук кто-то ночует один в страшном месте, то должен 2016: 33). сам себе рассказать какую-нибудь хоть «малю- Несмотря на универсальный характер обеих сенькую байку», про себя или вслух – тогда будет функций, зафиксированных во всех славянских в безопасности, иначе лïсна выманит его из дома демонологических системах, их конкретные тек- и заведет в лес. В быличке одному путнику, кото- стовые воплощения позволяют раскрыть неповто- рого лïсницï пустили к себе ночевать с условием, римую этнокультурную специфику карпатоукра- чтобы он не рассказывал сказки, пришлось это инских мифологических верований. делать хитростью: он вынул хлеб и мало-помалу Не менее распространены у карпатоукраинцев рассказал «житие хлеба»; при последнем слове нарративы с мотивом обогащения (как правило, обе лïснi лопнули (Шухевич 1908: 200). В другой быстрого и чудесного). Мотив не специфический быличке путника пускает к себе на ночлег баба-о- и широко известный в разных традициях, как за- пирицï, но с условием, чтобы он не рассказывал паднославянских, так и западноевропейских. Наи- сказки («то Опирем байка шкодит»). На ужин хо- более популярным среди частных мотивов «чудес- зяйка дала постояльцу капусту с репой, и он как 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 49
бы невзначай стал рассказывать, что такое капу- мер, работы С. М. и Н. И. Толстых – Толстой ста, как она выращивается рассадой, поливается, 2003: 126-268). Для карпатоукраинской террито- пропалывается, как ее убирают, как шинкуют. Но- рии характерными являются такие более частные чью этот рассказ защитил путника, как частокол мотивы защиты от града, как «использование («то та байка, шо вiн сказаў, то стала коло него прута-однолетка», «змея против града», «рожде- острогом...»), и упырица не смогла к нему подсту- ственские кушанья как оберег от града», «стать питься (Онищук 1909: 107). Мотив «житие, или профессиональным облакопрогонником» и ряд муки, растений» в славянских традициях под- других. Представляется, что все эти мотивы объ- робно описан Н. И. Толстым (Толстой 2003: 37- единяет глубинный мифологический концепт 72). Отметим, что слова казка, байка в быличках магической силы. Молодой прут, выросший в и других мифологических нарративах сохранили течение года, имеет в себе заложенную силу ро- старое этимологическое значение ‘сказанное, про- ста на много лет вперед: такие прутья втыкали по изнесенное, проговоренное, пробаянное’; ср. так- краям своих полей, чтобы град их не побил. Уве- же значение ‘заговор’ в тексте заговора: «Коло на- личить эту силу побега можно, если прутом-од- шого двора камньина гора, осиковий кiл, огньина нолетком отогнать гадюку от жабы, которую она вода; шо лихьи иде, на гору сï ўбє, на кiл сï пробє, хотела съесть (Гнатюк 1912/34: XX, 70). В данном ў рiцï згорит. Обiйде та казочка докола нашого случае прут (или палка, используемая для этого) дворочка...» (Онищук 1909: 78-79). «вбирает в себя таинственную силу» борьбы за Ожидаемо распространены в изучаемой тра- жизнь одного и стремления к добыче другого жи- диции карпатские мотивы «иметь два сердца», вотного. Чтобы получить такой магический пред- или «две души» (понятия взаимозаменяемы), с мет, надо «випадково надибати жабу, яка бореться которыми связаны повествования о ведьмах, «зна- з гадюкою» (Кайндль 2003: 102). Можно было и ющих», упырях (= колдунах) и других людях, просто прикоснуться прутом к змее: «Великую обладающих сверхъестественными способностя- силу имеет прутик-однолеток, если им разогнать ми: «Опир має двi душi», поэтому после смерти змей, когда они играют <...>, потому что нет нико- может ходить по свету: одна душа его покидает, го сильнее змеи» («нема моцнïщого, як она (гади- а другая остается при нем (Гнатюк 1912/34: XII, на)»): если ее жало положить в рог корове, никто 65); «Вiн має двi серцï»: одно у него во время жиз- не сможет отобрать у нее молока, если вложить ни, а со вторым он ходит после смерти (Гнатюк в щель в ручку косы, коса будет «люто» косить, 1912/34: 65). Специфическими для региона мож- жалом можно «заправить» и ружье, чтобы стре- но признать былички о священниках-двоедушни- ляло без промаху (Онищук 1909: 32). В сложной ках. Кроме сана умершего, ничто не отличает их процедуре подготовки реквизита для отгона града от обычных повествований подобного рода. Один могут «наслаиваться» разные виды «силы» (пре- рассказ о «попе», который после смерти приходил одоление страха, сакральность церковной служ- к любимым детям; до одного из детей «покойник» бы, воздержание от искушения съесть еду, стыд дотронулся – и тот умер; попа откопали и проби- обнаженности): украсть палочку (патик), которой ли ему колом второе сердце (Гнатюк 1904: 134). зажигают свечи в церкви, положить ее так, чтобы В другом рассказе грешный поп (ксьонц) «ходил» над нею было прослужено 9 служб, собрать в со- и пугал живых – его откопали и насыпали в гроб чельник понемногу от всех кушаний (по 9 раз от маку (Гнатюк 1904: 134). Мотив народных нарра- каждого) и сохранить их до подходящего случая в тивов «священник-двоедушник» зафиксировал, платке; когда покажется туча, вытащить «патик», во-первых, особую силу священников, их особое поставить на него кушанья в платке, встать голым знание, тем самым вписав их в народную тради- против тучи и произнести формулу-оберег против цию о «знающих», а во-вторых, отметил тот факт, града (Гнатюк 1912/34: XX, 70). что священники – такие же люди, которые могут В рамках градовой темы у карпатоукраинцев сильно любить своих детей или грешить при жиз- отметим еще мотивы, хорошо разработанные ни (см. также подборку текстов полевых записей также у южных славян: «души заложных по- в: Толстая 2021). койников как тучеводители»: души самоубийц Мотив «защита от града» можно найти в толкут лед на мелкие кусочки, собирают в меш- самых разных регионах земного шара, как и ки, поднимаются в небо и рассыпают, где хотят некоторые магические действия против града, (Гнатюк 1912/34: XX); «градовые тучи – бара- например, сжигание особых растений, дым от ны»: пришел в село какой-то «панок» и просил которых поднимается в небо. Хорошо известны позволить ему гнать через село баранов – про- различные действия для предупреждения, отго- шел град (Гнатюк 1912/33: 207-208); Св. Николай на и защиты от града и у славян (см., напри- говорит: «Я зiшлю чириду – А чирида йи тучьи, 50 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
хмара» (Гнатюк 1912/33: 205). Прилягать могут, по верованиям гуцулов, также Сюжеты с мотивом «подмена новорожден- ведьмы, души которых вылетают из их тела, что- ных» (см. посвященную специально этому сю- бы вредить другим (Кайндль 2003: 102). жету главу: Виноградова 2016: 142-157.) хорошо Из множества других мотивов карпатоукраин- известны у западных славян (и в западноевро- ских быличек упомянем только еще один, который пейской мифологии в целом), на Украине – осо- перекликается с балканским. Это мотив кругового бенно в Карпатском регионе, в меньшей степени танца лесных демонов с характерным указанием распространены в Беларуси, России и у южных на видимость, заметность этого круга для людей. славян (за исключением северо-западных пан- На месте танца лïсовиц трава растет гуще: когда нонских областей) (Виноградова 2016: 142-143). снег сойдет, кругом еще голо, и только на месте их Согласно карпатоукраинской традиции подме- танца (на данцовищу) первой зеленеет трава. Кро- ной занимаются богинки, мамуны, чертихи. Если ме того, верили, что лïсна засевает весной траву и одновременно рожает женщина и чертиха, черт всякие зелья (Шухевич 1908: 199), ср. южносла- подменивает младенца (если они однополые), на вянский мотив хоровода вил, после которого там своего, неспокойного (Гнатюк 1912/33: 201). Есть буйно растет трава; знание вилами лекарственных такие мамуни, которые приходят в полночь в хату, трав и т. п. где дитя еще не крещеное, и если в хате нет све- Среди характерных карпатоукраинских моти- та, подменивает детей; такого ребенка надо нести вов следовало бы назвать популярные, имеющие на межу и там бить терном – бисица переменит много вариаций: «души умерших детей просят его обратно (Шухевич 1908: 202). Частный мотив крещения», «оставленный (выжженный) след (Будзанов (совр. Буданов) Теребовельского пов.) после посещения умершего», «формула невоз- – создание богинками «своего» ребенка из пепла, можного», «нечистая сила показывается на найденного на припечке, который для этого били новом (или полном) месяце», «неубывающее прутиками (скорее всего, контаминация библей- богатство», «особое (опасное, «такое») время», ского мотива создания человека из праха и евро- «изменение роста МП», но и интересные ред- пейского магического действия колдунов – битья кие мотивы «змея и молния», «специализация волшебным прутиком); в той же быличке еще ведьм» и др. один необычный мотив – «пшеничный колос Состав мотивов мифологической прозы имеет против нечистой силы»: подкидыша растили 7 большое значение для понимания мировоззрения лет, а поняв, что это ребенок богинки, били его и образа жизни носителей традиции. И хотя реа- девятью прутиками лозы с привязанными на них лизовываться эти мотивы могут с помощью самых девятью пшеничными колосьями – тогда богинка разных МП, функций, обстоятельств, они кодиру- прилетела и заменила ребенка на человеческого ют в себе важные для местной традиции идеи. По- (Гнатюк 1912/33: 195-196). этому можно признать перспективным описание и Если считать мотив подмены детей отражением изучение мифологической системы через состав и естественной ситуации, связанной с нездоровьем семантику мотивов быличек и других демоноло- новорожденных, то в этом же ключе можно упо- гических нарративов. мянуть также мотив ночного удушья и его персо- нажную реализацию – мару, мору, которой припи- Примечание сывается наседание, налегание на человека во сне. 1 Авторская работа выполнена при поддержке Персонаж чрезвычайно популярен у западных гранта РФФИ № 20-012-00300А «Низшая мифо- славян и в Западной Европе, но у карпатоукраин- логия славян: новые методы и подходы к иссле- цев, как и у других восточнославянских народов, дованию». его фиксации единичны, а имя мара / мора вооб- ще не встречается как название МП, душащего во Литература / References сне. В одной из быличек на некоего Юра, ночевав- Березкин Ю. Е., Дувакин Е. Н. Тематическая шего на сеновале, было наслано «того» (то есть классификация и распределение фольклорно-ми- черта – авт.): он почувствовал, что курка прильигла фологических мотивов по ареалам. Аналити- ему на голову, холодная, как лед, схватила за горло ческий каталог. http://www.ruthenia.ru/folklore/ лапами и душила; он хотел кричать – не смог, дви- berezkin (дата обращения – 10.03.2021). / Berezkin нуть руками – не смог (Онищук 1909: 80). Наўки, Ju. E., Duvakin E. N. Tematicheskaja klassifikacija души умерших некрещеными детей, так же, как и i raspredelenie fol’klorno-mifologicheskih motivov западнославянские моры, сосут грудь женщины, po arealam. Analiticheskij katalog. http://www. ребенка или мужчины, отчего люди чахнут, вы- ruthenia.ru/folklore/berezkin (data obrashcheniya – сыхают до костей и умирают (Онищук 1909: 59). 10.03.2021). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 51
Валенцова М. М. Об одном архаическом мо- льоґії. Т. ІІ. Вип. 1. В: Етноґрафічний збірник. тиве: «Твои горы (дом, дети) горят!». В: Этно- Т. 33. Львів: Етноґрафічна комісія Наукового то- лингвистика. Ономастика. Этимология. Мате- вариства ім. Шевченка, 1912. 237 с. / Gnatjuk V. риалы IV Междунар. науч. конф. Екатеринбург, Znadoby do ukrai’ns’koi’ demonol’og’ii’. T. II. 9–13 сентября 2019 г. Отв. ред. Е. Л. Березович. Vyp. 1. V: Etnog’rafichnyj zbirnyk. T. 33. L’viv: Екатеринбург: Изд-во Урал. ун-та, 2019, c. 57-60. Etnog’rafichna komisija Naukovogo tovarystva im. / Valencova M. M. Ob odnom arhaicheskom motive: Shevchenka, 1912. 237 s. «Tvoi gory (dom, deti) gorjat!». V: Jetnolingvistika. Гнатюк В. Знадоби до української демоно- Onomastika. Jetimologija. Materialy IV Mezhdunar. льоґії. Т. ІІ. Вип. 2. В: Етноґрафічний збірник. nauch. konf. Ekaterinburg, 9–13 sentjabrja 2019 g. Т. 34. Львів: Етноґрафічна комісія Наукового то- Otv. red. E. L. Berezovich. Ekaterinburg: Izd-vo вариства ім. Шевченка, 1912. 280 с. / Gnatjuk V. Ural. un-ta, 2019, s. 57-60. Znadoby do ukrai’ns’koi’ demonol’og’ii’. T. II. Виноградова Л. Н. Славянские версии сюжета о Vyp. 2. V: Etnog’rafichnyj zbirnyk. T. 34. L’viv: ребенке-подменыше. В: Виноградова Л. Н. Мифо- Etnog’rafichna komisija Naukovogo tovarystva im. логический аспект славянской фольклорной тра- Shevchenka, 1912. 280 s. диции. М.: Индрик, 2016, c. 142-157. / Vinogradova Гринченко Б. Словарь украïнськоï мови. Упо- L. N. Slavjanskie versii sjuzheta o rebenke- рядкував, з додатком власного матерiялу Бо- podmenyshe. V: Vinogradova L. N. Mifologicheskij рис Гринченко. Т. 4. Киïв: АН УРСР, 1959. 564 aspekt slavjanskoj fol’klornoj tradicii. M.: Indrik, с. / Grynchenko B. Slovar’ ukraïns’koï movy. 2016, s. 142-157. Uporjadkuvav, z dodatkom vlasnogo materijalu Borys Виноградова Л. Н. Функция «вредить чело- Grynchenko. T. 4. Kyïv: AN URSR, 1959. 564 s. веку» и функция «наказывать нарушителя пра- Кайндль Р. Ф. Гуцули. Пер. з нiм. З. Пенюк. вил поведения» в народной демонологии: в чем Чернiвцi: Молодий буковинець, 2003. 200 с. / разница? В: Демонология как семиотическая си- Kajndl’ R. F. Guculy. Per. z nim. Z. Penjuk. Chernivci: стема. Тезисы докладов Третьей научной конфе- Molodyj bukovynec’, 2003. 200 s. ренции / Сост. Д. И. Антонов, О. Б. Христофоро- Неклюдов С. Ю. О некоторых аспектах ис- ва. М.: РГГУ, 2014, c. 29-32. / Vinogradova L. N. следования фольклорных мотивов. В: Фоль- Funkcija «vredit’ cheloveku» i funkcija «nakazyvat’ клор и этнография. У этнографических исто- narushitelja pravil povedenija» v narodnoj ков фольклорных сюжетов и образов. Под ред. demonologii: v chem raznica? V: Demonologija Б. Н. Путилова. Л.: Наука, 1984, с. 221-229. / kak semioticheskaja sistema. Tezisy dokladov Nekljudov S. Ju. O nekotoryh aspektah issledovanija Tret’ej nauchnoj konferencii / Sost. D. I. Antonov, fol’klornyh motivov. V: Fol’klor i jetnografija. U O. B. Hristoforova. M.: RGGU, 2014, s. 29-32. jetnograficheskih istokov fol’klornyh sjuzhetov i Виноградова Л. Н., Толстая С. М. К проблеме obrazov. Pod red. B. N. Putilova. L.: Nauka, 1984, идентификации и сравнения персонажей славян- s. 221-229. ской мифологии. В: Славянский и балканский Онищук А. Матерiяли до гуцульськоï демо- фольклор. Верования. Текст. Ритуал. М.: Наука, нольоґії. Записав у Зеленици, надвiрнянсько- 1994, c. 16-44. / Vinogradova L. N., Tolstaja S. M. го повита, 1907–1908 Антiн Онищук. В: Ма- K probleme identifikacii i sravnenija personazhej терiяли до української етнольоґії. Т. 11. Ч. 2. slavjanskoj mifologii. V: Slavjanskij i balkanskij Львів: Етноґрафічна комісія Наукового товари- fol’klor. Verovanija. Tekst. Ritual. M.: Nauka, 1994, ства ім. Шевченка, 1912. 139 с. / Onyshhuk A. s. 16-44. Materijaly do gucul’s’koï demonol’og’ii’. Zapysav Галайчук В. Українська мiфологiя. Харкiв: u Zelenycy, nadvirnjans’kogo povyta, 1907–1908 Клуб сiмейного дозвiлля, 2016. 288 с. / Galajchuk Antin Onyshhuk. V: Materijaly do ukrai’ns’koi’ V. Ukrai’ns’ka mifologija. Harkiv: Klub simejnogo etnol’og’ii’. T. 11. Ch. 2. L’viv: Etnog’rafichna dozvillja, 2016. 288 s. komisija Naukovogo tovarystva im. Shevchenka, Гнатюк В. Знадоби до галицько-руської де- 1912. 139 s. монольоґії. Т. ІІ. Вип. 2. В: Етноґрафічний збір- Путилов Б. Н. Мотив. В: Восточнославянский ник. Т. 15. Львів: Етноґрафічна комісія Наукового фольклор. Словарь научной и народной термино- товариства ім. Шевченка, 1904. 273 с. / Gnatjuk логии. Отв. ред. К. П. Кабашников. Минск: Навука V. Znadoby do galyc’ko-rus’koi’ demonol’og’ii’. i тэхнiка, 1993, c. 156-157. / Putilov B. N. Motiv. T. II. Vyp. 2. V: Etnog’rafichnyj zbirnyk. T. 15. L’viv: V: Vostochnoslavjanskij fol’klor. Slovar’ nauchnoj i Etnog’rafichna komisija Naukovogo tovarystva im. narodnoj terminologii. Otv. red. K. P. Kabashnikov. Shevchenka, 1904. 273 s. Minsk: Navuka i tjehnika, 1993, s. 156-157. Гнатюк В. Знадоби до української демоно- Толстая М. Н. Священники и монахи как «зна- 52 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
ющие» люди в народной традиции Закарпатья (по Marina Valențova (Moscova, Federația Rusă). полевым материалам). В: Живая старина, 2021 (в Doctor în filologie, Institutul de studii slavice, печати) / Tolstaja M. N. Svjashhenniki i monahi kak Academia de Ştiinţe din Rusia. «znajushhie» ljudi v narodnoj tradicii Zakarpat’ja Марина Валенцова (Москва, Российская Фе- (po polevym materialam). V: Zhivaja starina, 2021 дерация). Кандидат филологических наук, Инсти- (v pechati). тут славяноведения, Российская академия наук. Толстая С. М. Мотив посмертного хождения в Marina Valentsova (Moscow, Russian верованиях и ритуале. В: Славянский и балкан- Federation). PhD in philology, Institute of Slavic ский фольклор. Семантика и прагматика текста. studies, Russian Academy of Sciences. М.: Индрик, 2006, c. 236-267. / Tolstaja S. M. Motiv E-mail: [email protected] posmertnogo hozhdenija v verovanijah i rituale. ORCID: https://orcid.org/0000-0002-6541-4269. V: Slavjanskij i balkanskij fol’klor. Semantika i pragmatika teksta. M.: Indrik, 2006, s. 236-267. Ludmila Vinogradova (Moscova, Federația Толстой Н. И. Очерки славянского язычества. Rusă). Doctor habilitat în filologie, Institutul de studii М.: Индрик, 2003. 623 с. / Tolstoj N. I. Ocherki slavice, Academia de Ştiinţe din Rusia. slavjanskogo jazychestva. M.: Indrik, 2003. 623 s. Людмила Виноградова (Москва, Российская Хобзей Н. Гуцульська мiфологiя. Етнолiнгвi- Федерация). Доктор филологических наук, Инсти- стичний словник. Львiв: Iнститут україно- тут славяноведения, Российская академия наук. знавства iм. I. Крип’якевича, 2002. 215 с. / Ludmila Vinogradova (Moscow, Russian Hobzej N. Gucul’s’ka mifologija. Etnolingvistychnyj Federation). PhD of philology, Institute of Slavic slovnyk. L’viv: Instytut ukrai’noznavstva im. studies, Russian Academy of Sciences. I. Kryp’jakevycha, 2002. 215 s. E-mail: [email protected] Хобзей Н., Ястремська Т., Сiмович О., Ди- ORCID: https://orcid.org/0000-0003-4939-4808 дик-Меуш Г. Гуцульськi cвiти. Лексикон. Львiв: Iнститут українознавства iм. I. Крип’якевича НАН, 2013. 668 с. / Hobzej N., Jastrems’ka T., Simovych O., Dydyk-Meush G. Gucul’s’ki cvity. Leksykon. L’viv: Instytut ukrai’noznavstva im. I. Kryp’jakevycha NAN, 2013. 668 s. Шухевич В. Гуцульщина. Пята часть. Львiв: Загальна Друкарня, 1908, c. 198-236. / Shuhevych V. Gucul’shhyna. Pjata chast’. L’viv: Zagal’na Drukarnja, 1908, s. 198-236. Janów J. Słownik Huculski / Oprac. i przygotował do druku Janusz Rieger. Kraków: Wydawnictwo Naukowe DWN, 2001. 295 s. Luffer J. Katalog českých démonologických pověstí. Praha: Academia, 2014. 240 s. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 53
Svetlana PROCOP
FORMAREA OPINIEI PUBLICE DESPRE ROMI ÎN PRESA DIN RSSM (ANII ʼ60–ʼ70 AI SEC. XX)
https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.07 Rezumat вающего на территории республики, не рассматрива- Formarea opiniei publice despre romi în presa din лись отдельно. В рамках данного исследования сделана RSSM (anii ʼ60–ʼ70 ai sec. XX) попытка сформулировать гипотезу, связанную с тем, в În acest articol autorul încearcă să arate modul în care какой степени «цыганский вопрос», как его ставят се- opinia publică despre romi s-a format pe paginile presei re- годня во всем мире, был включен в ряд решаемых на- publicane din anii ʼ60 și ʼ70 ai secolului XX. Se știe că prin циональных проблем. mass-media în anii ʼ60–ʼ70 s-a realizat propaganda unui set Ключевые слова: республиканская пресса, «цы- de atitudini politice relevante pentru societatea sovietică. ганский вопрос», советский период, отражение куль- În același timp, mass-media, în special presa, aveau anu- турных событий, ромская идентичность. mite orientări ideologice pentru prezentarea informațiilor. Conținutul acestor informații a vizat nu numai reflectarea Summary selectivă a realității socio-culturale, ci și crearea prin inter- The formation of public opinion about the Roma on mediul culturii a unei imagini ideale a unei persoane noi și the press of the Soviet Socialist Republic of Moldova a unor noi relații sociale, convenabile pentru sistemul poli- (60s–70s of the XX century) tic. În articol vom încerca să arătăm „prezența” romilor și This article attempts to show how public opinion about problemele acestora, reflectate în presa republicană a Mol- Roma was formed on the pages of the republican press in dovei în anii ʼ60–ʼ70 ai secolului XX. De fapt, este vorba the 60s and 70s of the XX century. It is known that a set of despre modul în care un întreg bloc de probleme sociale a political attitudes relevant to Soviet society was propagated fost atins și rezolvat în paginile periodice, în timp ce intere- through the media in the 60s and 70s. At the same time, sele populației rome care locuiau în republică nu erau luate the media, the press in particular, had certain ideological în considerare separat. În cadrul acestui studiu, s-a încercat guidelines for presenting information. The content of this formularea unei ipoteze legate de măsura în care „problema information was aimed not only at selective reflection of romilor”, așa cum este prezentată astăzi în întreaga lume, a socio-cultural reality, but also at creating by means of cul- fost inclusă într-o serie de probleme naționale care trebuie ture an ideal image of a new person and new social rela- abordate. tions, convenient for the political system. In the present ar- Cuvinte-cheie: presa republicană, „problema romilor”, ticle, we will try to show the “presence” of Roma and their epoca sovietică, reflectarea evenimentelor culturale, iden- problems, reflected in the republican press of Moldova in titatea romilor. the 60s–70s of the XX century. In fact, it is about how a whole block of social problems was touch upon and solved Резюме in the periodicals, while the interests of the Roma popula- Формирование общественного мнения о цыганах tion, living in the republic, were not considered separately. в прессе МССР (ʼ60–ʼ70-е гг. ХХ в.) Within the framework of this study, an attempt was made В настоящей статье предпринимается попытка to formulate a hypothesis related to the extent to which the показать, как формировалось общественное мнение о “Roma issue”, as it is presented today all over the world, ромах на страницах республиканской прессы в ʼ60– has been included in a number of national issues that need ʼ70-е гг. ХХ в. Известно, что через средства массо- to be addressed. вой информации (СМИ) в указанный период осу- Key words: the republican press, the “Roma issue”, ществлялась пропаганда актуального для советского the Soviet era, the reflection of cultural events, the Roma общества набора политических установок. При этом identity. СМИ, в частности пресса, имели определенные идео- логические установки подачи информации. Содержа- Ca urmare a analizei conținutului blocului tematic ние этой информации было направлено не только на „Romii/țiganii din Moldova în perioada sovietică” pe выборочное отражение социокультурной реальности, baza materialelor presei republicane din anii ʼ60–ʼ70 но и на создание средствами культуры идеального ai secolului XX, au fost identificate și sistematizate образа нового человека и новых социальных отно- шений, удобных политической системе. В статье мы circa 60 de articole, interviuri și rapoarte. Materialul попытаемся показать «присутствие» цыган/ромов и colectat și analizat, care a fost publicat în periodicele их проблемы, отраженные в республиканской прессе locale timp de două decenii, a demonstrat că, începând Молдовы 60–70-х гг. ХХ в. Речь идет, собственно, о din a doua jumătate a anilor ʼ50 a secolului XX, presa том, как на страницах периодической печати затраги- sovietică urma anumite canoane stabilite la nivel statal: вался и решался целый блок социальных проблем, в în primul rând, se observă o orientare către un anumit то время как интересы цыганского населения, прожи- public – regional, social, profesional, de gen etc. 54 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
La Chișinău, de rând cu presa centrală – ziarul mit subiect oferă o abordare istorică și logică. În afa- „Moldova socialistă”, existau ziare pentru comuni- ra contextului istoric și a analizei tiparelor anumitor tatea rurală – „Viața satului”, pentru publicul larg – evenimente istorice, problema studiată nu poate avea revista „Moldova”, pentru artiști și intelectualitate – o argumentare logică. „Cultura” („Cultura Moldovei”), „Literatura și arta”, În același timp, pentru a identifica dinamica - pu reviste – „Nistru”, „Codru”, pentru tineret – „Tineri- blicațiilor pe tema romilor/țiganilor, era necesar să ne mea Moldovei”, pentru femei – „Femeia Moldovei”, bazăm pe principiile analizei cantitative și calitative, pentru locuitorii capitalei – „Chișinău. Gazeta de sea- care presupun, chiar și într-o formă simplificată, fo- ră” și altele. losirea metodelor de analiză a conținutului. Este bine Fiind ghidaţi de faptul că în presa republicană mol- cunoscut faptul că baza analizei conținutului este dovenească din anii ʼ60 și ʼ70, ca regulă, se evita ac- frecvența aparițiilor unor componente în matricea de centuarea apartenenţei etnice a minorităților naționa- informații analizată2. În cazul nostru, o astfel de com- le, ce ar putea ridica o serie de întrebări despre limba ponentă a fost cuvântul „țigan” (deci cuvântul „rom” maternă, cultura națională, formarea etnică, dreptul la atunci nu se folosea) și toate derivările sale lexicale și ședere etc., am inclus în volumul cercetărilor materi- semantice. ale legate de obiceiurile și tradițiile romilor/țiganilor, În cadrul acestui studiu, s-a încercat formularea reflectate în cultură. unei ipoteze legate de măsura în care „problema romi- Se știe că în republica noastră, ca și în întreg spa- lor”, așa cum este prezentată astăzi în întreaga lume, a ţiul sovietic, prin mass-media în anii ʼ60–ʼ70, s-a re- fost inclusă într-o serie de probleme naționale aborda- alizat propaganda unui set de ideologeme, atitudini te. Ideea este, de fapt, că, în ciuda faptului că un bloc politice și valori relevante pentru societatea sovietică. întreg de probleme sociale a fost atins și soluționat în În același timp, mass-media, în special presa, aveau periodice, interesele populației rome de pe teritoriul anumite orientări ideologice pentru prezentarea in- republicii nu au fost niciodată luate în considerare se- formațiilor. Conținutul acestor informații a vizat nu parat. Mai mult, nu a existat nicio confirmare a şede- numai reflectarea selectivă a realității socioculturale, rii romilor/țiganilor în perioada sovietică pe teritoriul ci și crearea, prin intermediul culturii, a unei imagini Moldovei în presă oficială. ideale a unei persoane noi și a unor noi relații sociale1. În familia numeroasă a popoarelor din fosta Uni- Astăzi, comunitatea romilor continuă să se con- une Sovietică existau așa-numitele „popoare mici” frunte cu mari provocări. Pe de o parte, stereotipurile care erau percepute cu o anumită cantitate de ironie: omniprezente în privința lor nu le permit să se integre- chukchi și țiganii. La acea vreme, majoritatea bancu- ze în societatea modernă, întrucât aceasta, transfor- rilor pe seama etniilor erau asociate cu ei. Aceste po- mându-se în timp, acceptă cu greu persoanele cărora poare aveau un habitat foarte vast pe teritoriul Uni- li se atribuie un întreg bloc de definiții și caracteristici unii Sovietice. Ambelor popoare, la o anumită etapă negative. istorică, li s-a recunoscut scrierea (pe baza alfabe- Pe de altă parte, comunitatea romilor percepe actul tului chirilic). Totuși, aceste popoare nu au simțit o de integrare ca o încercare de asimilare, distrugere a atenție și un interes deosebit din partea statului față fundamentelor de bază ale culturii, modului de viață de problemele lor. Dacă țiganii își cinstesc bătrânii, și, cel mai important, romanipé (spiritul romului/țiga- își respectă părinții vârstnici, atunci la chukchi, așa nului), pe care au reușit să le păstreze timp de secole. cum scrie în cartea sa „Воскресшее племя (Tribul În acest articol vom încerca să arătăm „prezența” înviat)” V. G. Bogoraz-Tan, există tradiția autoizo- romilor/țiganilor și problemele acestora în presa repu- lării voluntare a bătrânilor sau a celor neputincioși3. blicană a Moldovei în anii ʼ60–ʼ70, să elucidăm cum Desigur, stereotipurile care s-au format de-a lun- era rezolvată „problema romilor/țiganilor” în Moldo- gul secolelor au jucat un rol semnificativ în modelarea va în epoca sovietică și dacă ea exista, ca atare. De ideilor despre anumite popoare din fosta Uniune So- asemenea, vom încerca să arătăm procesul de formare vietică. Presa oficială, atât centrală, cât și cea regiona- a stereotipurilor etnice în societatea sovietică, în pe- lă, nu ar fi putut și nu ar fi trebuit să reflecte aceste -ste rioada de la sfârșitul „dezghețului” / începutul „stag- reotipuri. Fiecare număr care urma să fie publicat era nării”, și modul în care acest lucru s-a reflectat în pre- supus unei cenzuri stricte. Totul a funcționat pentru sa republicană în timpul a două decenii „sovietice”, a crea o imagine a armoniei și prosperității generale, dezvăluind, în cele din urmă, mecanismele formării mai ales în problema națională. acestor stereotipuri. În îndepărtaţii ani ʼ60 etnonimele găgăuzi, bul- Metodele de cercetare utilizate pentru proble- gari, evrei, țigani erau interzise tacit în presa oficială. mele enunțate se combină între ele, aparținând unor Cu toate acestea, așa cum vom vedea mai târziu, utili- discipline de bază precum istoria, etnologia și jurna- zarea acestor etnonime a fost permisă în presa sovieti- lismul. Analiza conținutului publicațiilor pe un anu- că numai în texte cu caracter cultural și artistic. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 55
În epoca sovietică, în anii ʼ60, în ciuda politicii rul acestei romanțe, pe care Pușkin a numit-o mai de izolare și tăcere informaţională totală cu privire la întâi „Cântec moldovenesc”, iar apoi „Șalul negru”, „problema națională”, în Moldova au fost publicate în perioada sovietică s-au desfășurat dezbateri ști- ziare socio-politice precum: „Moldova socialistă” ințifice în rândul cercetătorilor și folcloristilor puș- («Социалистическая Молдавия» din 1924), „Viața kiniști. Potrivit mărturiei contemporanilor, notează Satului” («Сельская жизнь» din 1945), „Tinerimea E. M. Dvoicenko-Markova, „poetul a auzit acest Moldovei” («Молодeжь Молдавии» din 1928), săp- cântec într-una din cârciume la Chișinău, cântat de tămânalul „Cultura” («Культура» din 1954), precum slujitoarea moldoveancă Mariula. ˂…˃ Însă, Pușkin și „Moldova sovietică” («Советская Молдавия» din putea auzi «Șalul negru» interpretat de orchestrele ți- 1925), „Tineretul Moldovei” (din 1940) și altele. Pe gănești în casele boierilor moldoveni” (Двойченко- lângă acestea, au fost publicate și reviste socio-poli- Маркова 1979: 86-87). Această versiune, conform tice, literare, științifice, tehnice, pentru tineret, pen- opiniei lui L. I. Сuruci, era susținută de memoristul tru femei, satirice, printre care: «Днестр» (Nistru) I. P. Liprandi (mai târziu de A. I. Yațimirsky, E. Gane) din 1957 până în 1962, „Nistru” (din 1963), „Feme- (Куруч 2013: 35). ia Moldovei” («Женщина Молдавии» din 1951), În acest sens, L. I. Curuci în compilația sa „Artico- „Moldova” (din 1966), „Codri” (din 1948) etc. le despre Pușkin” exprimă un gând interesant: „Pușki- Perioada anilor ʼ60–ʼ70 în URSS4 se caracterizea- nistul B. A. Trubețkoy crede că la baza acestei roman- ză, în primul rând, prin faptul că se forma o nouă co- țe a marelui poet rus se află o sursă populară moldo- munitate istorică „poporul sovietic”5. Cu toate aces- venească care nu a fost încă găsită (Куруч: 218-219). tea, a existat o creștere a contradicțiilor între centru și Iar acestei opinii i se poate opune același argument: republici, iar mișcările naționale au început să apară6. nicăieri în cântecele moldovenești nu apare imaginea Este cunoscut că în Constituția URSS din 1977, unui șal, nici negru, nici roșu, nici oricare altul. Prin minoritățile naționale și grupurile naționale nici mă- urmare, se poate presupune, la fel ca Trubețkoy, că car nu au fost menționate. Mai mult, cu orice cea mai sursa model ar putea proveni din folclorul altor po- mică manifestare a naționalismului, demonstrarea poare care locuiesc în preajmă” (Куруч 2013: 35). identității etnice, indiferent de etnie sau grup etnic, Cercetătorul consideră că „Șalul (șalinca), basma- autoritățile sovietice luptau metodic și pedepseau as- ua se găsește în folclorul țiganilor căldărari, de exem- pru. plu, în cântecele „Платок шелковый вынула (A scos Singura sferă în care era „permis” să se demon- basmaua de mătase)”, „Nu mă iubește draga mea (Не streze apartenența la unul sau altul grup etnic era любит меня милая)” (Образцы... 1981: 113). Des- Cultura. În domeniul culturii sub semnul „prieteniei pre obiceiul țigănesc de a dărui miresei la nuntă un popoarelor” a avut loc popularizarea și vizualizarea șal negru cu margine roșie – basmas, lui Curuci i-a realizărilor în domeniul creativității literare, dansului, spus colecționarul folclorului țigănesc G. V. Kantea teatrului, cinematografiei și cântecului. (Куруч 2013: 36). Formarea conceptului despre romi în perioada Eroii lui Pușkin s-au înrădăcinat puternic în cultu- sovietică, în special în anii ʼ60–ʼ70, s-a realizat în ra mondială, încât numele Zemfira, Aleko, au deve- două direcții principale. Una dintre ele, cea roman- nit nume comune. Astfel, în materialele pe marginea tică, datează de pe vremea scrierii de către A. Pușkin spectacolelor de amatori prin sate, la care participau a poemului „Țigani” (1824). Fără să ne oprim asupra și artiști țigani, autorii numesc cântărețele țigance „temei țigănești” din opera lui A. Pușkin, care depă- „moștenitoare a Zemfirei” (Bulat 1965), (Jeglova șește sfera acestui studiu, subliniem doar că ultimul 1965). poem romantic al poetului a pus bazele unei percepții Indirect, însă tema „Țigani”-lor în perioada anilor romantizate a țiganilor în secolele ce au urmat. Da- ʼ60–ʼ70, pe paginile presei republicane a fost cel mai torită poeziei lui Pușkin și a descrierii geniale a per- adesea asociată cu repertoriul Teatrului de Operă și sonajelor principale, țiganii au rămas să fie văzuți ca Balet de la Chișinău, pe scena căruia au fost puse în simbol al unei vieți pline de libertate și romantism. În- scenă spectacole, ale căror eroi erau țigani: „Carmen” săși romii/țiganii, în ciuda numeroaselor inexactități de G. Bizet (18.02.1961), „Voievodul țiganilor” de comise de marele poet rus în descrierea cutumelor lor, J. Strauss (29.03. 1963), „Eroica baladă (Domnica) au iertat poetul în schimbul celei rezonanțe culturale de A. Stârcea (14.02.1970), „Aleko”de S. Rahmani- strălucitoare și puternice care a trezit conştiinţa creati- nov (01.04.1973), „Glira” de Gh. Neaga (26.04.1974) vă, oferind lumii capodopere de creativitate muzicală, (Dănilă 2005: 271-276; Koroliova 1971: 151-154). literară și cinematografică. În 1892 S. Rahmaninov a Altă confirmare strălucită a formării imaginii des- scris prima sa operă „Aleko” pe baza subiectului po- pre țigani/romi în presa moldovenească din perioada emului. În 1835, George Borrow a tradus în engleză sovietică poate servi o serie de articole dedicate grafi- cântecul Zemfirei „Soț bătrân, soț temut...”. - Înju cii lui Ilia Bogdesco, care pictează țiganii lui A. Puș- 56 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX kin (Răutu 1964; Vrabie 1974). Expozițiile, în care dificultățile vieții țigănilor, descriind-o superficial, spectatorul se putea familiariza cu seria grafică „Ți- potrivit cercetătorului rus Nikolai Bessonov, acea par- ganii”, au trezit un interes deosebit (Zbârciog 1974). te a cărții care se referea la realitățile perioadei post- În 1958, publicul moldovenesc a comemorat 100 belice a fost scrisă cu o profundă cunoaștere a vieții de ani de la moartea celebrului Barbu Lăutaru (1780– (Бессонов 2010: 337). 1858) (Samoilov 1958; Cozma 1958). Acest eveni- Cartea „Țiganul” de A. Kalinin a fost reprodusă nu ment nu putea să nu provoace o sporire a interesului numai în cinematografie, ci și în dramaturgie. Pe baza pentru această personalitate legendară, despre care sa, au fost scrise piese de teatru, unul dintre primele toți scriau atunci, în perioada sovietică. Folcloriști și spectacole teatrale „Țiganul” a fost pus în scenă de muzicologi, inclusiv Gr. Botezatu, au dedicat studii teatrul din Rostov, rolul lui Budulai fiind jucat de ar- ale istoriei lăutarilor și analizei operei lor (Boteza- tistul poporului din Rusia Nikolai Provotorov, care, în tu 1965). Poeții, inclusiv Gheorghe Ciocoi, își dedi- epoca sovietică, lucra în mai multe teatre. cău poeziile lui Barbu Lăutaru (Ciocoi 1965). Ziarul În 1966, Teatrul Regional din Luhansk a întreprins „Cultura” din 1969 publică opera lui Dumitru Matco- un turneu la Chișinău cu producția „Țiganul”, N. Pro- vschi „Bătrânul lăutar” (Matcovschi 1969). În revista votorov fiind în rolul principal (Хейстер 1966). Iar în „Moldova” Emil Loteanu își încearcă pana la scris, 1968 N. Provotorov este actor al Teatrului rus moldo- oferind cititorului în 1970 „Povestea Lăutarului” (Lo- venesc „A. Cehov”7. teanu 1970; Loteanu 1971). Ca despre descendent al În perioada sovietică, scena teatrului de la Chiși- lăutarilor, presa scrie despre compozitorul Gheorghe nău nu doar a pus în scenă spectacole cu țigani ca per- Neaga (Столяр 1972). În 1974 a apărut în presă un sonaje principale, ci a primit adesea în turneu teatre nou subiect legat de opera sa – premiera operei „Gli- de dramă ucrainene și rusești cu spectacole pe temă ra” pe scena Operei din Chișinău, despre care a scris țigănească. Am scris deja despre o astfel de piesă – și autorul acestui articol. Jurnaliștii au scris despre le- „Țiganca Aza” de Staritsky în una din lucrările noas- gendara întâlnire a lui Barbu Lăutaru cu Ferenc Liszt tre (Procop 2020: 228-236). (Челышев 1977). În același timp, în republică, pe scena teatrelor de Presa republicană a scris deseori despre așa-numi- amatori, se încearcă portretizarea țiganilor reali, așa ții „descendenți ai lăutarilor”, muzicieni amatori din cum au făcut actorii amatori din Călărași în piesa lui mediul rural care au moștenit meșteșugul muzical de K. Stefansky „Дай погадаю” (Lasă-mă să-ți ghicesc) la strămoși și, de fapt, continuă tradițiile lăutarilor, (Amatorii... 1965). Și aceasta este manifestarea per- familiarizând cititorul cu istoria vieții lor (Bazatin cepției realiste a romilor, reflectată în conștiința pu- 1971; Dumitraş 1972; Budeanu 1979). blică. Tema lăutarilor, muzicieni din familii de țigani, În această perioadă, din 1972 până în 1979, pre- reflectată în presa republicană în epoca sovietică, a sa republicană a scris și despre creația și spectacolele fost pe deplin corelată cu sarcinile și obiectivele de a Ansamblului țiganilor din Moldova (director artistic construi omul nou, preocupat de creația muzicală în Leonid Cerepovskyii)8. Până la înființarea ansamblu- timpul liber. Lăutarii au fost, așa cum am menționat lui, multe grupuri de dansatori amatori din Moldova, mai sus, artiștii amatori ai ansamblurilor și tarafurilor inclusiv „Prietenia”, „Vântuleț”, „Miorița”, precum nou-create, care, de-a lungul timpului, au încercat să și ansamblul de dans popular „Joc”, au inclus în re- păstreze trăsăturile originale ale artei lăutarilor. pertoriul lor spectacole de dans precum „Țigăneas- În această perioadă, în 1970, pe baza ansamblului ca”, „Dansul țiganilor basarabeni”, „Țigăneasca de folcloric „Mugurel”, apărut în 1961, a fost creat an- șatră” etc. Din ce în ce mai mult spectacolul dansului samblul de muzică populară al Societății Filarmonice țigănesc al ansamblului „Joc” este asociat în presă cu de Stat din Moldova „Lăutarii” (director artistic al an- soliștii Eudochia Negru (Belicov 1972) și Pavel An- samblului – Nicolae Botgros). Numele ansamblului a dreicenko (Mircea 1969). Ansamblul „Joc” în acești fost dat în cinstea lăutarilor, cântăreți tradiționali mol- ani a efectuat mai multe turnee în străinătate, după dovenești. cum a remarcat presa republicană, iar dansul țigănesc O altă temă „țigănească”, care a servit drept im- interpretat de solista Eudochia Negru a provocat pu- puls pentru apariția multor alte evenimente literare, blicului emoții puternice („Joc”... 1965). dramatice și teatrale asociate cu aceasta, a fost apa- Astăzi știm că Pavel Andreicenko, artist al popo- riția în 1960 a cărții lui A.V. Kalinin „Țiganul”. Cu- rului din RSSM, solist al ansamblului „Joc” (Mircea rând, în 1967, a urmat prima adaptare cinematografică 1971), și mai apoi „Flueraș”, a avut o activitate pu- a cărții (cu E. Matveev în rolul principal). Cea de-a blică intensă pentru a păstra patrimoniul cultural al doua adaptare a filmului, de astă dată cu M. Volon- romilor din Moldova (Стрымбану 1965; Mихалева tir în rolul principal, a fost lansată în 1979. În ciuda 1966; Dansul... 1965). faptului că Anatolii Kalinin nu înțelegea cu adevărat Dintre dansurile colectate în diverse zone fol- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 57 clorice în 1960, apoi prelucrate și puse în scenă de vi soarta creativă a Mariei Balan, care a jucat mai V. Curbet, director artistic al ansamblului „Joc”, ini- mulți ani în teatrul „Romen” din Moscova (Magula țial se interpreta „Ilăul” – dans țigănesc de la Edineț 1968). și Soroca (în coregrafia lui Vladimir Curbet, aranja- Fiecare dintre subiectele de mai sus, reflectate ment muzical – Alexandra Kaminețki). Printre so- în presa republicană în perioada anilor 1960–1970, liști se număra Pavel Andreicenko, Vasile Munteanu poate servi drept sursă pentru scrierea schițelor bio- și Valeriu Călin. grafice individuale dedicate vieții și operei acestor În cartea sa, V. Courbet scrie că în timpul unui oameni creativi. turneu din 1963 în Republica Democrată Germană Rezumând, observăm că actorii și muzicienii de (RDG), în palatul din Karl-Marx-Stadt, printre dan- origine romă/țigănească, despre care nu se obișnuia surile prezentate de ansamblu, cele ce au stârnit ad- să se vorbească, au contribuit la crearea tezaurului mirația publicului și au provocat chemări la bis, a fost cultural comun al oamenilor care trăiesc între Prut și și dansul țigănesc „Ilăul”. Același lucru s-a întâmplat Nistru, gloria și succesul acestuia. la concertul final al Deceniului de Artă Moldoveneas- Reprezentările etnice ale romilor/țigănilor ca eroi că de la Tallinn (Estonia). Dansul țiganilor interpretat romantici, oameni pasionaţi de libertate, edificate de de ansamblul „Joc” a fost redenumit „Dansul țigani- cinematografia sovietică, au semănat în mintea oa- lor” (turnee în Australia și Noua Zeelandă), „Suita de menilor care trăiau în perioada sovietică o imagine dansuri țigănești” (turnee în India), „Suita țiganilor” pozitivă a unor oameni buni la suflet, veseli și glu- (Curbet 2005: 27-28, 37, 41, 126, 185). Esența a ră- meți. Nimeni nu se certa cu romii, dar nici să se în- mas aceeași: dansul țiganilor a fascinat spectatorul rudească nu se grăbea. O astfel de decizie a fost luată prin expresia și originile folclorice (Un dans... 1968). într-o familie tradițional țărănească a lui Arion Ca- Farmecul său a fost atât de puternic încât multe gru- raman, opunându-se sentimentului dragostei dintre puri de amatori, inclusiv „Prietenia” (Aculov 1971), fiica lor Ileana și țigănașul Micandru. Ziarul „Cul- „Vântuleț” (Maрфин 1972), „Veselia”, „Tinerețea”, tura” a relatat faptul, după ce a publicat capitole din „Struguraș” și altele, au inclus dansul țigănesc în re- romanul „Третьи петухи (La cântatul cucoșilor)” de pertoriul lor sub diferite nume: „Țigăneasca”, „Țigă- Ana Lupan, ilustrat de Igor Vieru (Lupan 1965). neasca de șatră”, „Suita de dans a țiganilor moldo- Dacă în contextul anterior, eroii romanului „La venești”, „Dansul țiganilor basarabeni” (Королева cântatul cucoșilor,” al Anei Lupan sunt inventați și 1989: 116, 126, 136-140, 146, 154). sunt o figură a imaginației scriitoarei, atunci în schi- Cu toate acestea, rare și străine pentru acea peri- ța lui R. Ravdin și E. Hmelcovskaia, publicată în oadă și, prin urmare, deosebit de valoroase astăzi, în același ziar „Cultura”, sub titlul „Stea asupra șatrei”, opinia noastră, considerăm materialele dedicate oa- se vorbește despre modul în care romii, împreună cu menilor de rând care, de exemplu, fiind angajați în oamenii muncii de alte naționalități, participă la con- spectacole de amatori, evoluau prin cluburi cu ocazia struirea societății socialiste (Hmelcovskaia 1967). Și unor sărbători speciale și a căror etnie în presă era probabil această schiță s-ar fi pierdut printre multe determinată de semne etno-locale ca „din mahalaua9 alte, scrise din poziții ideologice și în cadrul ordinii țiganilor”. Așa se întâmplă atunci când în articol scria: sociale cunoscute de noi, dacă nu ar fi fost perso- „Jana Gruia trăiește în Mahalaua țiganilor din Soro- najul principal Andrei Semenovici Taranov, care s-a ca. Lucrează la fabrica de confecții nr. 4 din oraș și născut din țigani servi la sfârșitul secolului al XIX- e pasionată de muzică. Poate fi văzută zilnic la club lea în Basarabia, în șatră. Schița a fost inclusă ulteri- unde sub conducerea învățătorului de muzică Fiodor or în cartea lui R. Ravdin și E. Hmelcovskaia intitu- își perfecționează măestria interpretativă” (Foto Gri- lată «Дети одной матери-Земли» („Copiii aceleași gore Savițchii)10. mame – Pământ”), publicată un an mai târziu (Chi- Un loc special în blocul tematic al presei republi- șinău, 1968) și care a povestit și despre alte etnii și cane l-au ocupat materialele dedicate Mariei Drăgan grupuri etnice din republică. (1947–1986), interpretă a cântecului popular moldo- Andrei Taranov este un reprezentant al primei ge- venesc, solistă a ansamblului „Mugurel”11 și „Fluie- nerații de intelectuali romi din perioada sovietică, care, raș”, a cărei origine etnică încă se discută (Duminica după revoluție, a participat activ la construirea unui 2007: 12). nou sistem, uitând modul de viață patriarhal. Taranov Așa cum s-a arătat mai sus, calea creativă a actori- este reprezentantul acelei părți a romilor/țiganilor care lor și soliștilor de origine romă a fost adesea reflectată a încercat să organizeze viața pe o bază nouă. El este în materialele publicate în paginile presei republica- printre romi/țiganii educați care au crezut sincer în ide- ne, precum și soarta creativă a celor care, prin natura ile „strălucite” a construcției comunismului, militând activităților lor, s-au intersectat cu cultura romilor. Ca activ printre conaționali pentru o viață sedentară, pen- exemplu de astfel de interferenţe culturale poate ser- tru susținerea benevolă a constituirii „colhozurilor”. 58 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
În toamna anului 1944, Andrei Semenovici Ta- Pavel Andreicenko, Nelli Volșaninova și alții. Filmul ranov, delegat de ministerul industriei alimentare, a a devenit o chintesenţă a ideilor romantice ale popo- sosit în orașul Rezina pentru a restabili economia re- rului sovietic despre țigani, viața și ocupațiile lor. publicii. Lucrând mult timp ca director al uzinei de Ca excepție, în presa republicană din anii ʼ60–ʼ70, fermentare a tutunului din Șoldănești, el a organizat ocazional se publicau schițe despre viața de zi cu zi producția și prelucrarea tutunului în regiunile de nord a romilor, care adesea nu își recunoşteau apartenen- ale Transnistriei. Înainte de pensionare, devenise șef ţa etnică. Și aceste materiale ar trebui să formeze o al biroului regional de asistență socială. În ultimii ani imagine realistă a romilor din perioada sovietică, care ai vieții sale, A. Taranov, fiind pensionar, a locuit în au constituit, dacă nu chiar baza, atunci o parte sem- orașul Rezina unde a decedat în anul 1967. nificativă a conceptului de „om sovietic”. Numai acei Biografia lui Andrei Taranov servește ca exemplu romi care au realizat ceva în viață, devenind cunoscuți viu al implicării romilor în viața unei țări care a cu- (actori, dansatori și cântăreți) și agreați de societate, noscut o schimbare în formațiunile sociale. Și indife- și-au recunoscut identitatea etnică. rent de timpurile în care a trăit Andrei Taranov, edu- cația, experiența de viață i-au permis să ocupe funcții Note importante, să-și înscrie biografia în istoria țării în 1 Mai multe detalii despre acest subiect vezi: care a trăit. Чижма В. С. Средства массовой информации в Biografia lui Andrei Taranov (1896–1967) a fost самоорганизации социокультурной реальности. un exemplu real a unui scenariu de viață ideal și un Дисс. ... канд. филос. наук: 09.00.11. Омск, 2012. model de integrare a romilor în societatea sovietică. 168 с. / Chizhma V. S. Sredstva massovoy informatsii Născut în șatră, a studiat la școală bisericescă, a luptat v samoorganizatsii sotsiokul’turnoy real’nosti. Diss. pentru „albi”, apoi a trecut de partea „roșilor”, a pri- ... kand. filos. nauk: 09.00.11. Omsk, 2012. 168 s. În: mit o trimitere la una dintre cele mai prestigioase uni- http://www.dslib.net/soc-filosofia/sredstva-masso- versități închise din țară – Universitatea Comunistă voj-informacii-v-samoorganizacii-sociokulturnoj-re- a Oamenilor Muncii din Orient. După aceea, a lucrat alnosti.html (vizitat 14.04.2021). în diferite sfere ale economiei naționale. Descrierea 2 Mai multe detalii despre acest subiect vezi: biografiei complete a lui A. Taranov depășește scopul Контент-анализ / Kontent-analiz. În: https://www. acestui studiu. Publicația despre el în vremurile sovie- krugosvet.ru/enc/lingvistika/kontent-analiz (vizitat tice în presa republicană este rezultatul unei politici 14.04.2021). coordonate și atent gândite de autoritățile sovietice de 3 Богораз-Тан В. Г. Воскресшее племя. М.: sedentarizare a romilor și includerea lor în viața pu- Художественная литература, 1935. 285 с. / Bogo- blică a țării. raz-Tan V. G. Voskressheye plemya. M.: Khudozhest- Un alt exemplu viu și convingător de implicare a vennaya literatura, 1935. 285 s. romilor în viața socială a republicii este povestea celor 4 Această perioadă este caracterizată ca epoca trei surori, descrisă de cunoscuta în anii ʼ60–ʼ70 ese- „stagnării” pe timpul lui Brejnev. L. I. Brejnev – om istă Tamara Șmundeac în ziarul „Cultura” din 1965. de stat sovietic și lider de partid care a ocupat funcții În schiță nu se vorbește direct despre originea romă de conducere în URSS timp de 18 ani: din 1964 până a celor trei surori și cât de important este că, după ce la moartea sa în 1982. au terminat studiile, au căpătat profesii prestigioase 5 Această atitudine a fost exprimată pentru prima și nobile pentru acel moment: „Natașa e învățătoare dată într-un raport dedicat celei de-a 50-a aniversări de muzică, Nina e moașă, Ana e farmacistă. Cele trei a Revoluției din octombrie, în care se spunea că uni- surori sunt nepoatele bătrânului țigan”. Și doar ultima ficarea națiunilor URSS va forma un singur popor frază aduce o anumită claritate, zicând clar cititorului sovietic, al cărui obiectiv principal era construirea că vorbim despre o familie de romi/țigani sau despre o comunismului. familie cu rădăcini țigănești (Șmundeac 1965). 6 Mișcările naționale de la acea vreme au devenit În concluzie, am dori să menționăm că majoritatea un fel de protecție a culturilor naționale de politica de materialelor publicate în presa sovietică din anii ʼ60– nivelare și unificare urmată de centru. Multe încercări ʼ70, legate direct sau indirect de tema romilor, reflec- ale intelectualității de a pune cel puțin o problemă a tă opinii standard asupra romilor din Moldova, care culturii și limbii lor naționale au fost declarate mani- s-au format sub influența reprezentărilor romantice nu festare a naționalismului și au fost considerate ostile. numai ale lui A. Puskin, ci și a lui M. Gorky, care au 7 Mai multe detalii vezi: https://www.kino-teatr.ru/ servit ca bază pentru crearea scenariului filmului lui teatr/acter/m/sov/242743/bio/ (vizitat 14.04.2021). E. Loteanu „O șatră urcă în cer” (1975). În film au 8 Mai multe detalii vezi: Procop S. Leonid Cerepo- evoluat mulți artiști romi, deveniți astăzi cunoscuți: vschi: „Mă mândresc că sunt ţigan”. (Seria Patrimo- Alena Buzileva, Lealea Ciornaia, Nicolai Jemciujnii, niul cultural al romilor din Moldova. Cartea I). Chi- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 59
şinău: Cardidact, 2019. 364 p. Ediția bilingvă. ISBN ”Joc” în Iugoslavia / Negru Eudochia. Cel puțin 978-9975-3315-8-6. dansurile. În: Cultura, 1965, 7 august. 9 Mahala, s. f. Stradă sau cartier mărginaș al unui Hmelcovskaia E., Ravdin R. Stea asupra șatrei. În: oraș sau al unui târg. https://dexonline.ro/definitie/ Cultura, 1967, 16 decembrie. mahala (vizitat 14.04.2021). Koroliova E. Suita „Carmen”. În: Nistru, 1971, 10 Foto Grigore Savițchii. În: Cultura, 1968, nr. 5, p. 151-154. 14 decembrie. Loteanu E. Povestea lăutarului. În: Moldova, 11 Colac T. Privighetoarea plaiului natal. În: Via- 1970, nr. 1, p. 9-10. ța satului, 1970, 1 mai; Mironov F. Vatra cântecului Lupan Ana. Cântă cucoșii. În: Cultura, 1965, meu… În: Femeia Moldovei, 1970, nr. 11; Ciobanu 29 mai. C. Cântecele Mariei Drăgan. În: Viața satului, 1971, Magula S. Maria Balan (Actor al teatrului ţigănesc 23 octombrie; Mircea S. Dezvăluind sufletul cânte- „Romen” din Moscova). În: Cultura, 1968, 7 septem- cului (Despre M. Dragan, solista ansamblului „Mu- brie, p. 13. gurel” din Chişinău). În: Chișinău. Gazetă de seară, Matcovschi D. Bătrânul lăutar. În: Cultura, 1969, 1972, 3 ianuarie; Cuzuioc I. Cântecele Mariei Dră- 12 aprilie. gan. În: Chișinău. Gazetă de seară, 1974, 8 februarie. Mircea N. Măiestrie şi voinţă (Actorul poporului din RSSM P. Andreicenco). În: Chişinău. Gazeta de Referințe bibliografice seară, 1969, 29 mai. Aculov L. Aniversarea „Prieteniei”/ În fotografie: Mircea N. Pavel Andreicenco (Artist al poporului Dansul țiganilor basarabeni. În: Chișinău. Gazeta de din RSSM). În: Tinerimea Moldovei, 1971, 5 februa- seară, 1971, 3 iulie. rie. Amatorii din Călăraș. În: Cultura, 1965, 6 noiem- Procop S. Piesa lui M. Staritsky „Țiganca Aza” brie. pe scenă teatrală din Chișinău (din materialele pre- Bazatin I. Lăutaru Fiodor Dimitrov (De la casa de sei republicane). În: Patrimoniul Cultural: Cercetare, culturii s. Iagona). În: Cultura, 1971, 27 noiembrie, Valorificare, Promovare. Vol. I. Materialele conferin- p. 13. ței științifice internaționale. Ediția a XII-a. Chișinău, Belicov C. Sacră tendinţă – tinere trepte (Despre 28–29 mai 2020. Chișinău: Institutul Patrimoniului dansatoarea E. Negru din ansamblul „Joc”). În: Cul- Cultural, 2020, p. 228-236. tura, 1972, 8 iulie. Răutu Gh. O carte. În: Cultura, 1964, 5 martie. Botezatu G. Cântăreţi, lăutari şi povestiri popular. (Despre: Рисунки. Илья Трофимович Богдеско. În: Nistrul, 1965, nr. 2, p. 139-147. Chișinău: Cartea moldovenească, 1964). Budeanu G. Lăutarul Toma Acriş. În: Literatura şi Samoilov А. Barbu Lăutaru (о sută de ani de la Arta, 1979, 11 octombrie, p. 7. data morții). În: Moldova Socialistă, 1958, 19 august. Bulat M. Urmaşii Zamfirei (Despre ansamblul ti- Șmundeac Tamara. Trei surori. În: Cultura, 1965, neresc al ţiganilor din s. Volcineţ, r-nul Călăraşi). În: 25 septembrie. Tinerimea Moldovei, 1965, 30 iunie. Un dans țigănesc în interpretarea artiștilor ansam- Сiocoi G. Barbu Lăutaru… (Versuri). În: Nistru, blului emerit „Joc”. Fotografie: M. Șargu. În: Cultura, 1965, nr. 9, p. 111-115. 1968, 7 septembrie, p. 1. Cosma V. 100 de ani de la moartea marelui artist Vrabie Gh. Pictorul și grafica de carte (Despre popular Barbu Lăutarul. În: Viața studențească, 1958, Bogdesco). În: Cultura, 1974, 23 noiembrie. nr. 7–8. Zbârciog V. O colecție interesantă (Despre grafica Curbet V. La vatra jocului străbun. Chişinău: Pon- lui Bogdesco „Țiganii”). În: Cultura, 1974, 19 ianu- tos, 2005. 428 p. arie. Dănilă A. Premiere pe scena chiținăuiană 1956– Бессонов Н. В. Биографии воевавших 1990. / Dănilă A. Opera din Chișinău. Privire retros- цыган. Цыганская трагедия 1941–1945: Факты, pectivă. Chișinău: Prut Internațional, 2005. 284 p. документы, воспоминания. Т. 2. Вооружeнный Dansul țiganilor, acompaniat de orchestra „Fluie- отпор. Под ред. Л. Н. Черенкова; Российский raș”. În: Cultura, 1965, 4 septembrie. научно-исследовательский институт культурного и Duminica Ion. Maria Drăgan – cântăreață de mu- природного наследия им. Д. С. Лихачёва. Научное zică populară (1947–1986). Chișinău: CEP USM, издание. СПб.: Издательский дом «Шатра», 2010. 2007. 160 p. 375 с. / Bessonov N. V. Biografii voyevavshikh Dumitraş А. Are Larga patru lăutari. În: Viaţa sa- tsygan. Tsyganskaya tragediya 1941–1945: Fakty, tului, 1972, 2 mai. dokumenty, vospominaniya; T. 2. Vooruzhonnyy ot- Jeglova Z. Amatorii din Călărași. În: Cultura Mol- por. Pod red. L. N. Cherenkova; Rossiyskiy nauch- dovei, 1965, 25 decembrie. no-issledovatel’skiy institut kul’turnogo i prirodnogo 60 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX naslediya im. D. S. Likhachova. Nauchnoye izdaniye. сте и Б. Лаутару). În: Советская Молдавия, 1977, SPb.: Izdatel’skiy dom «Shatra», 2010. 375 s. 31 июля. / Chelyshev B. Fotografiya i poyedinok Двойченко-Маркова Е. М. Пушкин в Молдавии (O F. Liste i B. Lautaru). In: Sovetskaya Moldaviya, и Валахии. М.: Наука, 1979. 200 с. / Dvoychen- 1977, 31 iyulya. ko-Markova Ye. M. Pushkin v Moldavii i Valakhii. M.: Nauka, 1979. 200 s. Svetlana Procop (Chișinău, Republica Moldova). Королёва Э. А. Твои танцы, Молдова. Кишинев: Doctor în filologie, conferențiar, Centrul de Etnolo- Тимпул, 1989. 160 с. / Koroljova E. A. Tvoi tantsy, gie, Institutul Patrimoniului Cultural. Moldova. Kishinev: Timpul, 1989. 160 s. Светлана Прокоп (Кишинев, Республика Мол- Куруч Л. И. Статьи о Пушкине. Кишинев: дова). Доктор филологии, конференциар, Центр Парагон, 2013. 64 c. / Kuruch L. I. Stat’i o Pushkine. этнологии, Институт культурного наследия. Kishinev: Paragon, 2013. 64 s. Svetlana Procop (Chisinau, Republica Moldova). Лотяну Э. Лаутары (Сценарий художественного PhD in Philology, Research Associate Professor, Cen- фильма). Кишинев, 1971. 143 с. / Lotyanu E. Lau- ter of Ethnology, Institute of Cultural Heratage. tary (Stsenariy khudozhestvennogo fil’ma). Kishinev, E-mail: [email protected] 1971. 143 s. ORCID: https: //orcid.org/0000-0002-6928-4828 Марфин В. Приобщение к искусству. În: Молодежь Молдавии, 1972, 28 марта. / Marfin V. Priobshcheniye k iskusstvu. In: Molodezh’ Moldavii, 1972, 28 marta. Михалева В. Одухотворенность таланта (Об артисте ансамбля «Флуераш» П. Андрейченко). În: Советская Молдавия, 1966, 24 февраля. / Mikhale- va V. Odukhotvorennost’ talanta (Ob artiste ansam- blya «Fluyerash» P. Andreychenko). In: Sovetskaya Moldaviya, 1966, 24 fevralya. Образцы фольклора цыган-кэлдэрарей. Изд. подг. Р. С. Деметер и П. С. Деметер. М.: Главная редакция восточной литературы, 1981. 264 c. / Obraztsy fol’klora tsygan-kelderarey. Izd. podg. R. S. Demeter i P. S. Demeter. M.: Glavnaya redaktsiya vostochnoy literatury, 1981. 264 s. Столяр З. Потомок лэутаров (О композиторе Г. Няга). În: Кодры, 1972, № 3, с. 150-152. / Stolyar Z. Potomok leutarov (O kompozitore G. Nyaga). In: Kodry, 1972, № 3, s. 150-152. Стрымбану А. Путь к сердцу народа (О со- листе ансамбля «Жок» П. Андрейченко). În: Со- ветская Молдавия, 1965, 1 мая. / Strymbanu A. Put’ k serdtsu naroda (O soliste ansamblya «Zhok» P. Andreychenko). In: Sovetskaya Moldaviya, 1965, 1 maya. Трубецкой Б. А. Пушкин в Молдавии. Ки- шинев: Картя Молдовеняскэ, 1976. 348 с. / Trubetskoy B. A. Pushkin v Moldavii. Kishinev: Kartya Moldovenyaske, 1976. 348 s. Хейстер В. Судьба цыгана Будулая (Драма Н. Провоторова «Цыган» в постановке Луган- ского областного драматического театра в Ки- шиневе). În: Молодежь Молдавии, 1966, 26 авгу- ста. / Kheyster V. Sud’ba tsygana Budulaya (Drama N. Provotorova «Tsygan» v postanovke Luganskogo oblastnogo dramaticheskogo teatra v Kishineve). In: Molodezh’ Moldavii, 1966, 26 avgusta. Челышев Б. Фотография и поединок (О Ф. Ли- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 61
Irina ȘIHOVA, Iulii PALIHOVICI
ASPECTE ETNOLOGICE ALE ISTORIEI LEGISLAȚIEI IMPERIULUI RUS REFERITOARE LA EVREI (ANII 1762–1818) https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.08
Rezumat положения. Изучается стоящий особняком в истории Aspecte etnologice ale istoriei legislaţiei Imperiului черты оседлости и в российской истории вообще краткий Rus referitoare la evrei (anii 1762–1818) период либерализации в первые годы царствования Acest articol este primul studiu în limba română al as- Александра I, чьe «Положение» давало евреям pectului etnologic al istoriei legislației Imperiului Rus re- почти равные с остальными гражданами империи feritoare la evrei. Folosind materialul primar specific acte- права и поощряло их к культурной и экономической lor legislative și material factologic, autorii investighează интеграции. Особый акцент в исследовании делается istoria apariției evreilor în granițele Imperiului Rus, cre- на региональном аспекте: истории, населении, ării și funcționării Zonei de Ședere permanente a evreilor территориях современных Республики Молдова и și evoluția atitudinii oficiale a autorităților față de aceștia. Румынии. Хронологические рамки настоящей статьи Autorii dezvăluie trei poziții fundamentale pe care s-a con- ограничиваются началом царствования Екатерины struit întreaga politică imperială cu privire la evrei: evreii Великой (1762) и созданием Бессарабской области din Imperiul Rus au dreptul să trăiască numai în anumite (1818). В перспективе исследование будет продолжено regiuni; sunt atașați de qahale (mai târziu – societăți evre- исторически, вплоть до распада Российской империи и iești), cu responsabilități colective față de stat; dările evrei- отмены черты оседлости. lor sunt mai mari decât ale celorlalți cetățeni ai imperiului, Ключевые слова: история, этнология, евреи, indiferent de statutul lor economic. O scurtă perioadă de законодательство, черта оседлости, Российская империя, liberalizare în primii ani ai domniei lui Alexandru I, al cărui Бессарабия, Бессарабская область. „Dispoziție privind organizarea evreilor”, fie și la nivel de- clarativ, le-a dat evreilor drepturi aproape egale cu ceilalți Summary cetățeni ai Imperiului și i-a încurajat la integrare culturală Ethnological aspects of the history of the legislation și economică. Cercetarea se concentrează pe aspectul re- of the Russian Empire regarding Jews (1762–1818) gional: istorie, populație, teritoriile Republicii Moldova și The article for the first time in Romanian examines the României moderne. Cadrul cronologic al acestui articol se Jewish ethnological aspect of the history of law in the Rus- limitează de la începutul domniei Ecaterinei a II-a (1762) sian Empire. The authors, using specific primary material of până la crearea regiunii Basarabia (1818). În viitor, studiul legislative acts, as well as other historical sources, investi- va fi continuat din punct de vedere istoric, până la prăbuși- gate the history of the appearance of Jews within the bor- rea Imperiului Rus și abolirea Zonei de Ședere. ders of the Russian Empire, the history of the creation and Cuvinte-cheie: istorie, etnologie, evrei, legislație, Zonă functioning of the Jewish Pale of Settlement and the evolu- de Ședere, Imperiul Rus, Basarabia, regiunea Basarabia. tion of the official attitude towards them. The authors reveal three fundamental positions on which the entire policy of the Резюме Russian Empire regarding the Jews was built: Jews within Этнологические аспекты истории the Russian Empire have the right to settle only in certain законодательства Российской империи regions; they are attached to the kahals (later – Jewish soci- в отношении евреев (1762–1818) eties), which are collectively responsible to the state; taxes В настоящей статье впервые на румынском языке from Jews are higher than from other citizens of the empire, рассматривается этнологический аспект истории права regardless of their economic status. The particular study is в Российской империи относительно евреев. Авторы devoted to the short period of liberalization in the first years на конкретном первичном материале законодательных of the reign of Alexander I, whose "Polojenie o evreiah" актов, а также другом историческом материале исследуют at the declarative level gave Jews almost equal rights with историю появления евреев в границах Российской the rest of the citizens of the Empire and encouraged them империи, историю создания и функционирования to cultural and economic integration.. The research focuses Черты постоянной еврейской оседлости и эволюцию as well on the regional aspect: history, population, terri- официального отношения к ним власти. Выявляются tories of the modern Republic of Moldova and Romania. три принципиальные позиции, на которых строилась The chronological framework of this article is from the be- вся политика Российской империи, касающаяся евреев: ginning of the reign of Catherine the Great (1762) to the евреи внутри Российской империи имеют право жить creation of the Bessarabian region (1818). In the future только в определeнных регионах; они прикрепляются the study will continue historically, until the collapse of the к кагалам (позднее – еврейским обществам), Russian Empire and the abolition of the Pale of Settlement. которые несут коллективную ответственность перед Key words: History, ethnology, Jews, legislation, Pale государством; подати с евреев выше, чем с прочих of Settlement, Russian Empire, Bessarabia, Bessarabian граждан империи, независимо от их экономического region. 62 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
În 1812, în urma Păcii de la București, Basarabia nu relocarea în masă a celor de alte credințe în Rusia, numai că a intrat sub jurisdicția Imperiului Rus, ci a și chiar la începutul domniei sale, ar provoca neînțele- fost inclusă în Zona de Ședere permanentă a evreilor geri și chiar, poate, tulburări în rândul populației care – acele regiuni de sud-vest ale Imperiului în care sărăciseră complet în ultimii ani ai domniei Elisave- evreilor (mai exact iudeilor) le era permis să locuiască tei. Drept urmare, la 4 decembrie a aceluiași 1762, permanent. Inițial, Basarabia și-a păstrat statutul de Ecaterina a semnat Manifestul „Despre permiterea autonomie. Însă din 1835, legislația imperială a fost străinilor, cu excepția jidanilor, să intre și să se stabi- pe deplin aplicată și evreilor basarabeni. Concentrată lească în Rusia” (ПСЗРИ, vol. XVI, nr. 11.720: 126- în principal în Chișinău și uiezdul cu acelaşi nume 127) (evidențierea prin cursiv ne aparține). și în partea de nord a guberniei, populația evreiască Dar cursul istoric al evenimentelor nu mai putea a crescut de la 19.013 în 1817 și 43.062 în 1836 la fi oprit. Ecaterina nu putea decât să atenueze inevi- 228.620 (11,8% din populația totală) în 1897. tabilul. În ordinea cronologică observăm anumite etape De altfel, primul vestitor al creării Zonei de Șede- în schimbarea legislației Imperiului Rus în privința re a evreilor a fost Decretul semnat de Ecaterina cea evreilor. Astfel, în 1791, un decret al țarinei Ecaterina Mare la 16 noiembrie 1769 „Cu privire la acordarea a II-a prevedea că evreilor li se permite să trăiască dreptului valahilor, grecilor, armenilor și rascolnicilor și să lucreze numai în anumite gubernii. Dar luarea trecuți în rezervă din armata activă pentru a alege un acestei decizii a fost precedată de câțiva ani de ezitare. loc de ședere sau de a intra în slujbă după dorința lor După cum se știe, Ecaterina a II-a a urcat pe tronul și de a permite evreilor să se stabilească numai în pro- rus în iulie 1762. Este mai puțin cunoscut faptul că a vincia Novorosiysk” (ПСЗРИ, vol. XVIII, nr. 13.383: trebuit să rezolve literalmente încă din primele zile 1018). Pentru prima dată în istoria Imperiului Rus, ale domniei „problema evreiască”, care părea să nu fi acest decret le permitea evreilor șederea în guberniile existat pentru imperiu. Ea însăși (vorbind despre sine interioare, actele legislative anterioare lui interpretân- la persoana a treia) a scris în «Мемуары» (Memorii): du-i pe „jidani” (denumire împrumutată din poloneză, „În a cincea sau a șasea zi după accederea Ecaterinei a cu care evreii erau numiți reglementar până la sfârşi- II-a la tron, ea a apărut în Senat <...>. Din păcate, s-a tul secolului al XVIII-lea) ca indezirabili, cărora nu întâmplat ca în această sesiune <...> să fie un proiect li se permitea șederea în Imperiul Rus sau care erau care să permită evreilor să intre în Rusia. Ecaterina, expulzați din acesta. considerând că îi este greu să dea consimțământul Am dori să atragem atenția asupra faptului că ace- pentru această propunere, recunoscută în unanimitate laşi decret prevedea în mod special dreptul valahilor de toți ca fiind utilă, a fost scoasă din această dificultate (adică moldovenilor / românilor) „de a le oferi ale- de senatorul kneazul Odoevsky, care s-a ridicat și i-a gerea modului de viață în Imperiul Rus, adică: să se spus: «Maiestatea voastră, înainte de a decide, poate stabilească în provincia Ekaterininskaia și în Malo- a-ţi binevoi să vedeți ce a scris Împărăteasa Elisaveta cu rosia, sau să se înroleze în Regimentul Moldovenesc propria ei mână pe câmpul unei propuneri similare?». de husari sau, primind din regiment o mărturie scrisă, Ecaterina a ordonat aducerea registrelor și a constatat să plece în alte părți ale Imperiului pentru orice fel că Elisaveta, în evlavia ei, scrisese pe margine: «Nu de îndeletnicire sau servicii persoanelor particulare” vreau câștig de la dușmanii lui Iisus Hristos». Nu a (ПСЗРИ, vol. XVIII, nr. 13.383: 1018). Într-adevăr, trecuse nici o săptămână de la ascensiunea Ecaterinei cunoaștem multe exemple de așezare a moldovenilor la tron; ea a venit la putere pentru a proteja credința într-o regiune populată, care în a doua jumătate a se- ortodoxă; <...> a începe cu o astfel de măsură putea colului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea atâta spiritele, însă a considera propunerea dăunătoare și-a schimbat granițele și denumirea de mai multe ori: îi era imposibil. Ecaterina s-a adresat procurorului Noua Serbie, Novorosia, gubernia Novorosiysk și, în general după ce acesta a numărat voturile, zicându-i: cele din urmă – gubernia Herson. Astfel, târgul Kal- „Aș vrea ca acest caz să fie amânat pentru altă dată”. nîbolota se numea neoficial „Compania 5” și a fost Deci, adesea nu este suficient să fii iluminat, să ai înființat în 1752 ca loc de dislocare permanentă a cele mai bune intenții și puterea de a le îndeplini” companiei a cincea a regimentului de husari moldo- (Ecaterina, 1990). veni; iar în 1805 (chiar înainte de războiul ruso-turc Altfel spus, circumstanțele, Consiliul și Ecaterina din 1806–1812 și pacea de la București!), aici s-au însăși erau în favoarea șederii evreilor în interiorul mutat din Moldova primele 10 familii de evrei. granițelor imperiului; Imperiul rus avea nevoie strin- Doar doi ani mai târziu, în 1772, Ecaterina a II-a, gentă de noi locuitori pentru a coloniza Novorosia, regele prusac Frederic al II-lea și moștenitorul tronu- regiune situată la nord de Marea Neagră, recent cu- lui austriac, Iosif al II-lea, au ajuns la un acord privind cerită, iar evreii erau printre candidații eligibili. Dar împărțirea unor pământuri ale Rzeczpospolitei, con- înțeleaptă și cu multă viziune, Ecaterina a înțeles că form căreia Rusia a obținut nordul și ținuturile estice 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 63 ale Marelui Ducat al Lituaniei. Acest act a intrat în periului, indiferent de statutul lor economic. istorie ca prima împărțire a Rzeczpospolitei. Moldova Politica ulterioară a Imperiului Rus în ceea ce a fost implicată indirect în această situație istorică. În privește evreii putea fi mai permisivă, sau mai dură, realitate, concomitent cu războiul din Polonia, Rusia funcție de perioade. În ultimii ani a domniei Ecate- era implicată în război și cu Turcia (războiul ruso-turc rinei a II-a, au avut loc împărțirile a doua (7 aprilie din 1768–1774). S-a creat o situație în care Moldova 1793) și a treia (24 octombrie 1795) a Rzeczpospo- și Țara Românească s-ar fi regăsit în sfera influenței litei. Podilia, Volînia, Minsk și ținuturile adiacente, ruse. Nedorind consolidarea influenței rusești în Bal- dens populate de evrei, au devenit parte a Zonei de cani, regele Frederic al II-lea cel Mare a propus Rusi- Ședere. Ecaterina continuă să înăsprească legislația ei să renunțe la Moldova și Țara Românească și, drept referitoare la evrei. În iunie 1794 (între cea de a doua compensație pentru cheltuielile militare, a propus Ru- și a treia împărțiri a Rzeczpospolitei), ea a semnat un siei împărțirea Rzeczpospolitei cu Prusia. Anexarea decret care înăsprea și mai mult povara fiscală pentru Basarabiei de către Imperiul Rus a fost amânată cu 40 evreii ruși: „Despre dările evreilor, înscriși în orașe de ani – cu prețul anexării unei părți a Marelui Ducat ca cetățeni și negustori, stabilite de două ori mai mari al Lituaniei. decât cele datorate de cetățeni și negustori de credin- Tratatul de la Viena a fost semnat la 19 februarie ță creștină de orice confesiuni”: „<...> care nu vor să 1772. În temeiul tratatului, Pomerania și o parte din rămână, să li se dea libertate, în baza Regulamentelor provincia Poznan au fost cedate Prusiei; Austriei – privind orașele, după plata unei dări duble de trei ani, Galiția, iar Rusiei – partea de est a Belarusului de as- să plece din imperiul nostru” (ПСЗРИ, v. XXIII, nr. tăzi, transformată în guberniile Moghiliov (Moghilău) 17.224: 532). Cu alte cuvinte: dacă alegi să trăiești în și Poloțk, care mai târziu devenise gubernia Vitebsk. Imperiul Rus, plătește de două ori mai mult decât alți Pe teritoriul Rusiei s-au pomenit zeci de mii de negustori sau cetățeni creștini (altfel zis concurenți!); evrei lituanieni care, în mod neașteptat pentru ei, au sau plătești imediat cât plătesc alții timp de 6 ani și devenit supuși ai Rusiei și au stârnit nedumerirea ofi- pleacă; sau acceptă să fii botezat. Ca urmare, printre cialilor ruși, care pentru prima dată întâlnise evrei. evrei domnea o sărăcie disperată, qahalele cumulau „Întregul Belarus este plin de ei”, a menționat Ecate- arierate uriașe și numai cei mai descurcăreți supra- rina într-o scrisoare către filosoful francez D. Diderot viețuiau în afaceri. Cu toate acestea, puțini evrei s-au (apud: Kandel 2014: 129). Pe 13 septembrie a acelu- convertit la creștinism. iași an, Ecaterinei ia fost înmânat raportul guvernato- Un an mai târziu, în mai 1795 (imediat după a tre- rului general al Belarusului Cernîșev „Cu privire la ia împărțire a Rzeczpospolitei) – unul dintre punctele instituirea recensământului pentru colectarea impozi- decretului „În ce priveşte unele dispoziții de organi- telor pe cap de locuitor în provinciile belaruse <...>”: zare a guberniei Minsk”: „Evreii cărora li se permite „Binevoiți să decretați începutul recensământului în prin decretul nostru din 23 iunie 1794 <...> să se ocu- ordinea stabilită <...> pentru a-i pune pe picior de ega- pe de comerț și meșteșugărit și care nu numai în ora- litate cu ceilalți țărani din țară, cu o dare de șapte griv- șe și târguri locuiesc, ci și prin sate sunt împrăștiați, ne <...>. De la evrei, de asemenea, o taxă de o rublă <...> să se străduie să-i mute în orașe de uiezd, astfel
Nina IVANOVA IMAGE OF CHISINAU AND ITS EVOLUTION IN TOURISTIC ALBUMS AND GUIDES (1964–2008) https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.09 года независимости Республики Молдова. С этой це- Rezumat лью было отобрано несколько источников каждого из Imaginea Chișinăului și evoluția sa în albume și ghi- двух периодов и проведено их сопоставление по выде- duri turistice (1964–2008) ленным категориям. Результаты анализа подтвердили Imaginea orașului prezintă o parte importantă a studii- соответствие образов из альбомов главным идейным lor urbane, deoarece conceptul de oraș se află la baza iden- трендам времени их создания. Прослеживается эво- tității urbane și este legat, de asemenea, de capitalul său люция создания концепта «нового» города в советский simbolic și de atractivitatea pentru rezidenți. Anterior am период и расцвета этой идеи в 80-е гг. После получе- studiat identitatea urbană a chișinăuienilor, inclusiv ima- ния независимости в образе города становятся замет- ginea orașului pe care ea se bazează, remarcând inconsec- ны идеи поиска идентичности, пересмотра истории, vența acestora. Deoarece imaginile sunt proiecte cognitive европейского города, возрождения традиционной куль- și emoționale ale timpului în care au fost formate, în con- туры в качестве одного из ключевых компонентов на- cordanță cu constructul social existent, este important să циональной идентичности, определяющей в том числе urmărim dinamica dezvoltării și conținutul imaginilor Chi- облик города. Представляется актуальным продолжить șinăului, care se formează în calitate de imagine din albume исследование с привлечением дополнительных источ- de călătorie și ghiduri turistice atât din perioada sovietică, ников последних 5–10 лет. cât și din anii de independență a Republicii Moldova. În Ключевые слова: Кишинев, образ города, бренд acest scop au fost selectate câteva surse din fiecare dintre города, туристический альбом, эволюция образа, со- cele două perioade menționate și întreprinsă compararea ветский период, постсоветский период. lor în conformitate cu cele două categorii evidențiate. Re- zultatele analizei au confirmat concordanța imaginilor din Summary albume cu principalele tendințe ideologice ale momentului Image of Chisinau and its evolution in touristic albums creării. Este urmărită evoluția conceptului de oraș „nou”, and guides (1964–2008) creată în perioada sovietică și înflorită în anii ʼ80. După The city image presents an important part of urban obținerea independenței, în imaginea orașului poate fi ob- research, because representations about the city basically servată ideea căutării identității, revizuirea istoriei, orașul underlie urban identities and are connected with its sym- european, renașterea culturii tradiționale ca una dintre bolic capital and attractiveness for the residents. Our earlier componentele-cheie ale identității naționale, care deter- research of urban identity in Chisinau included images of mină, printre altele, și identitatea orașului. Este relevantă the city it was based on and showed their inconsistency. continuarea investigațiilor folosind surse suplimentare din Considering that images represent cognitive and emotional ultimii 5–10 ani. matrixes of the historic period of their formation, congru- Cuvinte-cheie: Chișinău, imaginea orașului, marca ent with the existing social construct, it is important to trace orașului, album de călătorie, evoluția imaginii, perioada dynamics of formation and contents of the Chisinau imag- sovietică, perioada post-sovietică. es, which are being formed as the public/brand ones in the touristic albums and guides of the Soviet period, as well Резюме as in the years of independence of the Republic of Moldo- Образ Кишинева и его эволюция в туристических va. For this purpose, we selected several sources from the альбомах и гидах (1964–2008) both periods and carried out their comparison according to Образ города является важной частью городских the identified categories. The results of the analysis proved исследований, поскольку представления о нем лежат в the existing correlation between the city image from the основе городской идентичности, а также связаны с его albums and the main notional trends of the time of their символическим капиталом и привлекательностью для creation. We can trace evolution of creation of the “new” жителей. Ранее нами была изучена городская идентич- city concept in the Soviet period and flourishing of this idea ность жителей Кишинева, включая образы города, на in 1980s. During the independence period the city image которых она основывается, и отмечена их рассогласо- reflects some obvious ideas of identity search, revision of ванность. Поскольку образы представляют собой ког- history, a European city, revival of traditional culture as нитивные и эмоциональные слепки времени их форми- one of the key components of national identity, which will рования, согласующиеся с существующим социальным define the appearance of the city as well. It is challenging конструктом, важно проследить динамику развития и to continue the research on additional sources from the last содержательное наполнение образов Кишинева, кото- 5–10 years. рые формируются в качестве имиджевых в туристиче- Key words: Chisinau, city image, city brand, touristic ских альбомах и гидах как в советский период, так в album, image evolution, Soviet period, post-Soviet period. 68 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
The question of existing images of Chisinau or tified categories and their content, what allowed us to representations about it among different groups of trace “evolution” of Chisinau image. Expected was residents raised during the past years of urban iden- the change of ideological paradigm – from the com- tity research (Ivanova 2020a, 2020b). Urban identity munist one to the so called “decolonization”, that is as a place identity is an emotional type of bond be- revision of the past in search of other identities except tween people and places, formed through attachments for the Soviet one. This can be observed by both con- to them. Spaces become places through everyday uses tents of the albums and their number. During the So- and narratives, experiences or interventions, which viet period Chisinau was demonstrated as the object provide them meaning (Introducing... 2016: 24). The of intensive development: building and construction interviewed research participants, speaking about work, industry, education, science etc. A vast number their views and emotions about the city, generated of albums, touristic guides and sets of postcards were their own images of Chisinau as a part of their per- issued. After 1991 the focus shifted towards history sonal experience of local space and place. Remark- and architectural monuments, “old Chisinau”, there- able was the variety of those images, spreading from fore nowadays in libraries and bookstores there are the pragmatic and constricted ones to the well-de- quite few albums with photographs of the city and a fined comprehensive images. There was an obvious relatively big amount of monographic studies. Eco- correlation between one’s urban image and urban nomic factor plays here an important role as well, for identity, depending on his/her urban life experience, the free market relations replaced governmental re- personal story, cultural and social identity. Images quest for such product, as it was in the past. are highly complicated phenomena, a combination 6 albums constituted the object of research: from of individual and social features, which trace histo- 1964 (Кишинев 1964), 1972 (Кишинев 1972), 1982 ry, ideas, policies, social strata etc. Scientific sources (Кишинев 1982), 1998 (Chișinăul vechi și nou 1998), in general provide no explicit definition of the city 2005 (Chișinăul și chișinăuienii 2005) and 2008 image, in most cases referring to its aspects and dif- (Chișinăul vechi și nou 2008), selected in terms of ferent research positions. Thus, the city image may the publication date and volume (number of photo- be regarded in a substantive aspect (as a number of graphs and pages). The photographs were divided into sub-images), a processual aspect (its construction and the following categories: architecture, monuments, re-interpretation by Mass-media, urban authorities, parks (nature), culture, panoramic views, people and residents, tourists etc.), and a narrative one (discur- city life, resources (industry, education, science etc.). sive symbolic recycling of those objective conditions, These categories were rather relative, for the main which are present or connected with the city) (Vezner object could be attributed to several of them. For ex- 2014: 223). A variety of individual images may de- ample, the building of nowadays Art Museum is an note a lack of an integrated collective image or a city architectural and cultural object at the same time. A brand. city in general is hard to divide into parts, for all of its Local urban research during the past decades was elements blend together to render it a unique identity. mostly focused on the history of the city, generating Thus, analyzing the albums we refer to the propor- numerous books and papers with reconstruction of tions between the categories, accompanying text and its architectural and cultural past (for example, Eșa- general idea of the albums. nu 1998, Ciocanu 2017), although there were some Photographers through their lens capture not just papers about Chisinau image in fiction (for example, what they see, but what they consider important and Grati 2017) and touristic offers (Axenti 2018). Keep- characteristic for the object in view, thus becoming ing in mind social and sometimes even constructivist unconscious reflection of the their epoch. Therefore, part of the city image it seems consistent to analyze the city images from the albums provide some fea- images of the city reflected (or constructed) in photo- tures of the time they were issued, even if under strict graphic albums and city guides, which represent some governmental control, and their analysis can demon- kind of ideal presentations. Typically, such touristic strate evolution of the city image in the corresponding or gift editions correspond to the brand of a city. In time period. Moldova, until 1991 they were ideological in their 1964. “Communistic new ground”. This album nature, being landmarks not so much of the city as of can be attributed to the ideological ones aside from the Republic as a whole, its resources and potential. the images of Lenin or pioneers. Key notes of the Therefore, it is highly interesting to compare Chisi- accompanying text define Chisinau as backwoods of nau images from the editions issued before and after Russian empire, ruined afterwards during the Second 1991, including the recent period. world war, but reconstructed as a completely “new” With this scope we selected several sources from city – industrial, economic and cultural center of the each period and compared them according to the iden- Soviet Republic. Images are focused not on architec- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 69 tural potential, but on the development of the Repub- cy to rediscover un-Soviet history and identity. The lic, including its human capital. Thus, there are 13% “old” city is presented through an extensive historic of the images of buildings, 13% of people (workers), introduction and a lot of accompanying texts with a 22% relating to resources (industry, science and edu- large number of archival images, comprising 25% of cation) and 27% – to culture and sport. The last cat- the whole volume. The accent is put on architecture, egory is mostly presented by humans – professional mainly on the buildings from late 19-th and early 20- musicians, artists, sportsmen, as well as by the ethnic th century. The book also highlights many important “folk” culture. Thus, ideology here cancels the city’s personalities of the past – in the new names of the past and draws an idealistic image of cultivating a streets and squares, as part of the pre-Soviet history. new ground – process of creation of a completely new Both covers contain photographs of the Cathedral of space. Christ’s Nativity – symbol of national revival and re- 1972. “Big renewal”. Issued in 4 languages, this turn to the Orthodoxy after 70 years of atheistic ide- album in general follows the idea, set above, devel- ology, which will repeat throughout the album and in oping and completing it with the changes, happened the following editions. The only events shown here during those 8 years. The text accentuates, that the are the crowds of people on the central square (decla- “real” history of the city starts in that period of renew- ration of independence) and foundation stone laying al, but unlike the beforementioned edition it draws of the bell tower, which will be later reconstructed an image of a southern city, buried in verdure, with after its complete demolition in 1962. Parks, nature, culture of its own (museums, restaurants, artisanry). culture and people are poorly represented (less than Being a young city, an industrial and cultural center 5% of the images). The “new” city is reflected by a it “has its own identity… It is a pleasure to come into detailed listing of residential quarters and microdis- such a city” (Кишинев 1972: 33). These words are tricts, providing an informative overview of the city’s underpinned by a variety of images, depicting differ- geography. Modern buildings are represented mainly ent aspects of city life. The category of industry is re- as parts of panoramic views of different residential duced, and the people in the images are mostly simple quarters, streets and squares. Rich in accompanying residents in their everyday life. More attention is paid texts this album thus can be considered as one of the to the architecture, especially to the newly built quar- typical for post-Soviet area incorporations of the idea ters and buildings. Culture is still an important cate- of decolonization. gory, pictures being very vivid (for example, people 2005. “European city”. Album issued apparent- waiting outside for the theatre to open). This album ly with support of the city mayor, who appears in sets a trend, which will be repeated and developed in many images. Dedication on the front page says “to the following editions, including the postcards sets the City day”, which was established on October 14 and city guides. and according to the local tradition was linked with 1982. “Place for living”. A voluminous book with the main church of the city. One-page introduction in about 350 images, depicting architectural objects, dif- 3 languages represents Chisinau as a European city ferent views of the streets, residential quarters, mu- with wide boulevards, green streets, lots of parks, its seums and cultural life, parks and nature in the city special identity and accentuates its hospitality (“Gates etc. Ideology is also present here – in monuments, of the city” building on the front page). Brief history celebrations and symbols. Nevertheless, the accent draws to 19-th century and then to some recent recon- is put upon life of the city. Chisinau is presented as structions, first of all of the Bell tower. The content a very green city, almost each image contains flow- corresponds to the title “Chisinau and its residents: erbeds, trees and vegetation during all the 4 seasons daily routine and celebrations”: images showing dif- of the year. The accompanying texts (in 3 languag- ferent kinds of residents – from the prominent ones to es) describe distinct features of the city, its notorious ordinary people – veterans, doctors, workers, teach- personalities, architectural monuments, cultural life, ers, children etc. It also contains different objects of festivals etc. Thus, this album reflects an already es- infrastructure and industry. As to the part of celebra- tablished construct – a city for living, where industry tions – besides some images of the parks with peo- and other resources are set apart, giving place to ev- ple spending their free time there, it is focused on the eryday life of a Soviet citizen, which in Chisinau is City Day and reconstruction of the Cathedral and the demonstrated to be rich and comfortable. Bell tower. As a whole the idea of the album seems 1998. “In search of identity”. Named a “souvenir to be diffused, but it follows the general trend, set af- book” this volume with over 500 images is actually ter the declaration of independence of Moldova and a photographic collection of reviewed history of the described above. Besides, it mentions a new idea of city. Even its title “Chisinau. The old and the new Chisinau as a European city, that reflects a chosen city” reflects the development of a new local tenden- Western vector of political orientation. 70 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
2008. “Back to the origins”. This album presents References a much more vivid image of Chisinau in comparison Axenti M. Imaginea Chișinăului: între oferta turis- with the one from 1998. Following the trend of com- tică și experiența urbană. In: Identitățile Chișinăului, bination of the past and the present and attribution to Materialele Conferinţei Internaţionale „Identităţile the European cities, it shows Chisinau as multifacet- Chişinăului”. Ediţia a 4-a, 19–20 octombrie 2017, ed. Besides images of the main architectural objects, Chişinău: Arc, 2018, p. 280-285. the old and the modern ones, and panoramas of dif- Chișinău: bulevarde, străzi, piețe, parcuri. Ghid ferent city views it is focused on city life and cul- enciclopedic. Chișinău, 2017. 383 p. ture – the most presented category (19% of images). Chișinăul și chișinăuienii: griji cotidiene și săr- Among the already classical images of concert halls bători: [album]. Chișinău: Baștina-RADOG, 2005. and museums, the bigger part of the category is at- 159 p. tributed to the traditional “folk” culture (mostly Mol- Chișinăul vechi și nou. Album în limbile română, dovan) – music, dances, costumes, artisanry etc. Here rusă, engleză și franceză. Alcăt. M. Potarniche. we see the next trend of representation of Chisinau Chișinău: Litera Internațional, 2008. 176 p. and the country as a whole: search of identity with- Chișinăul vechi și nou. Souvenir book / aut. text: in the context of globalization led to actualization of Anatol Eremia. Chișinău: Litera, 1998. 183 p. traditional rural culture, viewed as the native origins Ciocanu S. Orașul Chișinău: începuturi, dezvol- of the nation. One can see the elements of this culture tare urbană, biserici (secolele XV–XIX). Chișinău: everywhere in the city of today, for it is highly pop- Cartdidact, 2017. 265 p. ularized (murals, fashion, city and country symbols, Colesnic Iu. Chișinăul nostru necunoscut. music, festivals etc.). Chișinău: Cartier, 2020. 632 p. As to the recent sources – they are more specif- Eșanu A. Chișinău – file de istorie: cercetări. Doc- ic. City guides are combined with maps, and albums umente, materiale. Chișinău: Museum, 1998. 216 p. represent monographic research or separated aspects Grati A. Chişinăul şi chișinăuienii. Exerciţiu de of the city image, for example “Chisinau: boulevards, imagologie literară. In: Identitățile Chișinăului. streets, squares, parks: encyclopedic guide” (2017), Materialele Conferinţei Internaţionale „Identităţile “Cultural Chisinau” (2017), “Chisinau 1918. Guide Chişinăului”. Ediţia a 4-a, 19–20 octombrie 2017. Album of the city” (2018), “Unknown Chisinau” Chişinău: Arc, 2018, p. 33-49. (2020) etc. Introducing urban anthropology. Rivke Jaffe and Thus, despite a limited number of sources, there Anouk De Koning. New-York: Routledge, 2016. could be traced a main tendency in the evolution of the 185 p. Chisinau image – changes in paradigm during a rela- Ivanova N. Image of Chisinau in its residents’ rep- tive short period of time. The temporal difference be- resentations: urban versus rural. In: Revista de Etnol- tween 1982 and 1998 comprises 16 years, during which ogie și Culturologie. Vol. XXVIII, 2020, p. 80-86. the physical image of Chisinau didn’t change much, Ivanova N. Городская идентичность жителей whereas symbolically these albums represent 2 differ- Кишинева: этнокультурный аспект. In: Materialele ent cities. This ideological change explains coexistence Conferinţei știinţifice internaţionale „Patrimoniul of different urban identities in Chisinau, formed during cultural: cercetare, valorificare, promovare”. Ediția a different historical periods. In brief, the coherent con- XII-a, 2020, p. 267-273. struct of the Soviet time led to formation of a coherent Mânăscurtă I. Republica Moldova. Chișinău cul- urban identity, while dynamic processes of the last 30 tural. Chișinău: Editura-Princeps, 2017. 208 p. years together with the arising problems of transition Osadcenco R. Chișinău 1918: Ghid-album al ora- period formed a number of rather diffused identities. sului. Chișinău: Editura Epigraf, 2018. 270 p. Image of Chisinau reflects the time of its creation, Везнер Л. Н. Структура образа города: основные being a vivid illustration of the “epoch” and sociocul- теоретические подходы. In: Вестник экономики, tural milieu. An object in a photograph reflects expe- права и социологии, 2014, № 4, c. 221-224. / Vezner rience of the space by its author. How is the space of L. N. Struktura obraza goroda: osnovnye teore- Chisinau experienced nowadays, in time of the most ticheskie podhody. In: Vestnik ekonomiki, prava i dynamic change – remains a question for investigation. sociologii, 2014, № 4, s. 221-224. In general research of Chisinau images proved to be Кишинев (на молдавскoм, русском и англий- an important step both for the purpose of creation/con- ском языках). Сост. Лебедев С. Б., Корниенко struction of a well-conceived modern city brand, and Г. И. Кишинев: Тимпул, 1982. 204 с. / Kishinev estimation of the city’s attractiveness for its residents as (na moldavskom, russkom i anglijskom yazykah). a resource for a stable development of the urban com- Sost. Lebedev S. B., Kornienko G. I. Kishinev: munity and the country as a whole. Timpul, 1982. 204 s. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 71
Кишинев. Альбом. Кишинев: Картя Mолдо- Nina Ivanova (Chișinău, Republica Moldova). веняскэ, 1972. 95 с. / Kishinev. Al’bom. Kishinev: Doctor în istorie, Centrul de Etnologie, Institutul Kartya Moldovenyaske, 1972. 95 s. Patrimoniului Cultural. Кишинев. Фотоальбом. Кишинев: Картя Мол- Нина Иванова (Кишинев, Республика довеняскэ, 1964. 108 с. / Kishinev. Fotoal’bom. Молдова). Доктор истории, Центр этнологии, Kishinev: Kartya Moldovenyaske, 1964. 108 s. Институт культурного наследия. Nina Ivanova (Chisinau, Republic of Moldova). PhD in History, Center of Ethnology, Institute of Cul- tural Heritage. E-mail: [email protected] ORCID: https://orcid.org/0000-0003-3623-5242 72 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Gherghina BODA
HORELE ŞI PETRECERILE MOMÂRLANILOR https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.10 Rezumat этой группы. Обособленность их проживания до пер- Horele şi petrecerile momârlanilor вой половины XX в. была одной из причин, которые Cunoscuţi sub denumirea de jieți sau momârlani, aceas- привели к сохранению неизменных этнических харак- tă populaţie localizată în aşa-zisa Ţară a momârlanilor si- теристик, специфики, придавшей им своеобразие опре- tuată geografic în partea de sud a judeţului Hunedoara, se деленных обычаев и традиций, часть которых идут из distinge prin anumite caracteristici specifice care o indivi- древности. dualizează ca una aparte în raport cu ceilalţi locuitori ai Ключевые слова: момырланы, праздники, хóры, Văii Jiului. Petrecerea timpului liber şi îndeosebi jocurile свободное время, развлечение, доброжелательность. sau horele prezintă caracteristici ale profilului etnic al mo- mârlanilor, precum şi strigăturile (minciunile) din timpul Summary jocului, toate având ca scop relaxarea şi voia bună. Printre Folk dances and parties of the Momârlani population acestea se numără Învârtita jienească, Stânga, Hora mare, Known as Jieţi or Momârlani, this population, located Hora bănăţeană, Haţegana, Sârba, Alunelu, Bordeiaşul ş.a., in the so-called Country of the Momârlani in the southern în funcţie de localitate. Jocuri prezente la petrecerile jieni- part of Hunedoara County, is distinguished by certain spe- lor – jocul duminical la cârciumă, țircurile, clăcile, şeză- cific characteristics that single it out from the other inhab- torile, strânsul finilor, frăţiile de cruce, botezurile, nunţile, itants of Jiu Valley. Leisure activities, dances or hore (Ro- piţărăii, petrecerea crailor, adunarea oilor, nedeile. Petrece- manian round dances) in particular, have characteristics of rile şi jocurile specifice au contribuit şi ele, alături de fru- the ethnic profile of the Momârlani, as well as the humor- museţea, bogăţia ornamentală şi coloristică şi semnificaţi- ous/satirical extempore verse chanted during a folk dance ile costumului popular, gastronomia, obiceiurile, tradiţiile, (lies); they all aim at creating relaxation and good humor. graiul, literatura populară ş.a. la creionarea profilului etnic They include Învârtita jienească, Stânga, Hora mare, Hora al acestei populaţii. Izolarea în care au trăit până în prima bănăţeană, Haţegana, Sârba, Alunelu, Bordeiaşul, etc., jum. a sec. XX a fost una dintre cauzele care au condus depending on the locality. Dances at the Jieni’s parties – la păstrarea nealterată a caracteristicilor etnice, care le-au the Sunday dances at the pub, țirc dances, dances at claca conferit originalitatea anumitor obiceiuri şi tradiţii, unele (voluntary collective work of the peasants usually followed cu descendenţe antice. by a party), şezători (evening sitting of village women), Cuvinte-cheie: momârlani, petreceri, hore, timp liber, godchildren gathering, blood brotherhoods, baptisms, wed- distracţie, voie bună. dings, pițărăii (carolers on Christmas Eve), the feast of the Magi, the gathering of the sheep, nedei (countryside parties Резюме held for a week after Easter by the Jiu Valley communi- Хóры и праздники момырлан ties of Momârlani). Parties and dances also contributed to Это население, известное как жиець, или момырла- shaping the ethnic profile of this population, along with ны, проживает в так называемой Стране момырлан, ге- the ornamental and colorful richness and meanings of the ографически расположенной в южной части округа Ху- traditional costume, gastronomy, customs, traditions, lan- недоара и отличается определенными специфическими guage, folk literature, etc. The isolation in which they lived характеристиками, которые делают его особенным по until the first half of the 20th century was one of the rea- сравнению с другими жителями долины реки Жиу. До- sons that enabled the preservation of their unaltered ethnic суг и особенно танцы или хóры имеют характерные characteristics, of the specificities given by the originality этнические черты, присущие момырланам, а также вы- of certain customs and traditions, some of which are of an крики (юмористические) во время танца, все они на- ancient origin. правлены на развлечение и проявление доброжелатель- Key words: Momârlani, parties, hore, leasure time, ности. Среди них: Învârtita jienească, Stânga, Hora mare, fun, good humor. Hora bănăţeană, Haţegana, Sârba, Alunelu, Bordeiaşul и др., в зависимости от местности. Среди танцев, испол- Valea Jiului, localizată în partea de sud a judeţului няемых на праздниках жителей Жиу можно назвать – Hunedoara, mai este cunoscută şi sub denumirea de воскресный танец в корчме, «клаки», посиделки, сбор Ţara Jiului sau Ţinutul momârlanilor, cum le apelează крестников, крестное братство, крещения, свадьбы, vecinii din Ţara Haţegului sau oierii din Mărginimea колядование, «собирание овец», воскресные ярмарки и т. д. Праздники и специфические танцы также спо- Sibiului, locuitorilor băştinaşi spunându-li-se şi jieni, собствовали (наряду с красотой, богатым и красочным în primul rând pentru a-i distinge de alţi păstori sau орнаментом и значением народного костюма, гастроно- vecini (Gălăţan-Jieţ 2019: 5). Din punct de vedere ge- мией, обычаями, традициями, речью, народной литера- ografic, această zonă se prezintă ca o cetate naturală турой и др.) формированию этнической идентичности înconjurată la est de munţii Parâng, la sud de munţii 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 73
Vulcan, la nord-est de munţii Sebeşului şi de munţii târgoveţi care tocmeau marfă multă, chiar pentru ţara Retezat la nord-vest, fiind traversată de râul Jiu, ale turcească” (Deleanu 1964: 14-15). În general, viaţa cărui două braţe se unesc la Bărbătenii de Jos, ape- lor se desfăşura în funcţie de anotimp, după acelaşi ti- le sale trecând printre stâncile pasului Lainici-Sur- pic ancestral. Însă viaţa tihnită le-a fost stricată odată duc în drumul său spre Dunăre (Floca, Şuiaga 1936: cu descoperirea zăcămintelor de cărbune, undeva pe 393-394). Locuitorii acestui ţinut sunt consideraţi ca la 1835, după care, prin începerea exploatării sistema- descendenţi ai dacilor, multe dintre tradiţiile acestora tice şi dezvoltarea industriei miniere, au început să-şi având rădăcini în antichitate, păstrate de-a lungul vea- piardă terenurile şi pădurile prin expropriere şi să le curilor în special datorită izolării în care au trăit până fie strămutate casele (Gălăţan-Jieţ, Birău 2012: 11). pe la jumătatea secolului al XIX-lea când au început Dacă păstorii veniţi din alte părţi i-au denumit jieni exploatările sistematice ale cărbunelui, principala bo- pentru a-i departaja de ceilalţi, numele de marmolani găţie a subsolului zonei, Valea Jiului fiind considerată l-au primit de la italienii bellunezi, muncitori foresti- şi principalul bazin carbonifer al ţării. eri veniţi la muncă la deschiderea minelor din Valea O consecinţă a exploatărilor miniere a fost şi co- Jiului, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, şi care lonizarea cu diverse populaţii etnice (maghiari, ger- i-au asemuit cu ciobanii marmolani din zona munte- mani, slovaci, polonezi, cehi, bosniaci, croaţi ş. a.), lui Marmolada din Alpii Dolomiţi, denumire preluată dar şi români, în special moţi veniţi aici de la minele de moţii din Apuseni şi de moldovenii din Iacobeni, de aur din Apuseni, precum şi specialişti în prelu- care l-au adaptat şi transformat în momârlani, în prin- crarea lemnului din Maramureş, ceea ce a condus la cipal pentru că nu înţelegeau limba italiană şi pentru pierderea unor terenuri aflate în proprietatea momâr- că nu pronunţau corect termenul (Gălăţan-Jieţ, Birău lanilor şi a apariţiei unor resentimente faţă de aceste 2012: 27-28). O altă variantă a originii termenului de populaţii nou-venite (Lascu 2010: 17). Însă, cu tim- momârlan este provenienţa din cuvântul maghiar ma- pul, se observă o deschidere a Ţinutului momârlani- radvany, adică rămăşiţe sau resturi ale vechilor daci, lor spre oraşele nou apărute şi un amestec, prin inter- pe care localnicii l-au pronunţat aşa cum l-au înţeles mediul căsătoriilor mixte, cu străinii aşezaţi în zonă, ei (Făgaş 2000: 66). Despre momârlani se spunea că îndeosebi începând cu a doua jumătate a secolului „Sunt oameni harnici, ospitalieri, cu mult bun simţ, cu XX. Prin angrenarea lor în procesul productiv al ex- frica lui Dumnezeu şi cu o inteligenţă nativă remar- ploatării cărbunelui, cu predilecţie începând din anul cabilă, dar care nu suportă să fie călcaţi «pe bătături» 1960, chiar dacă au mai existat cazuri izolate încă din sau, conform altei caracterizări, că „umblă numai că- 1940, de regulă aceştia executau munci la suprafaţă. lări pe cai pitici dar robuşti. Nu sunt umili. Ba dimpo- Atracţia unor salarii destul de consistente, precum şi trivă, sunt mândri şi chipeşi, tunşi în faţă cu părul à la a altor beneficii materiale, a determinat o parte a mo- Bubicoff, iar pletele la spate atârnă lungi şi frumoase mârlanilor să intre şi în subteran, mai ales în perioada ca-n icoanele cu vechi ctitori de biserici. Iar femeile comunistă. lor sunt o minune de frumuseţe! Nici ele nu merg de- Despre momârlani se ştie că, datorită caracteristi- cât călare, şi călare bărbăteşte. Poartă pe cap un fel cilor geografice ale zonei, s-au ocupat în principal cu de maramă, dar imens de mare şi de atâtea ori împă- creşterea animalelor, a oilor în mod special, precum turită, încât parcă ar fi o plapumă căzută din cer. Şi şi cu agricultura de subzistenţă. Referitor la ocupaţii, totuşi, chiar, şi cele bătrâne, sunt nespus de frumoase” Nicolae Deleanu spunea că „Băştinaşii momârlani nu (Gălăţan-Jieţ, Birău 2012: 3-4). Dincolo de aceste tră- cunoşteau altă îndeletnicire decât păstoritul. Arătură sături, momârlanii se caracterizează şi printr-o mare nu făceau decât zgâmâind pământul din jurul colibe- reticenţă faţă de străini, datorită în special trecutului lor de lemn pentru câteva mierţe de alac şi mei, pen- istoric: „suficient de ospitalieri cu cine considerau că tru câteva fire de păpuşoi şi doar o mână de legume. merită, nu-şi destăinuiau ei «dedesubturile vieţii lor», În schimb, păstoritul le aducea ceva îmbelşugare de neacceptând decât la nevoie şi doar temporar intruşi, burduf de brânză, putini cu caş şi urdă, clăi de lână devenind tot mai suspicioşi faţă de străini” (Gălă- şi băşici cu seu de berbec. Nu puţini dintre ei îşi um- ţan-Jieţ, Birău 2012: 44). Colectivitatea momârlanilor pleau truda cu albinăritul, mierea jieţilor fiind vesti- era foarte atentă la „gura satului” şi „ţineau la normele tă până departe. Vânătoare făceau numai cu unelte morale ştiute de toată obştea, adică evitau să încalce străbune, folosirea armelor de foc fiind oprită pentru buna cuviinţă. Dacă cineva o lua pe de lături, era vor- ţărani, din porunca împărăţiei. Chibzuise ea de ce... bit de rău de întregul sat. Colectivitatea avea deci rol Mierea, lâna şi ce le mai prisosea peste îndestularea de supraveghetor al cutumelor bunei cuviinţe şi aplica de brânză aveau căutare la târgurile săptămânale de corecţii, prin vorbe şi atitudine, celor ce o apucau pe la Haţeg şi Deva, dar grosul îl vindeau mai mult la căi greşite” (Lascu 2010: 105). Deşi aceste relatări târgurile de sus, la nedeile de pe plaiurile munţilor, au fost făcute la începutul secolului XX, încă nu şi-au unde veneau neguţători «din ţară», adică din Valahia, pierdut pe deplin actualitatea. 74 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
În pauzele dintre activităţile specifice ocupaţiilor Despre nedeile momârlanilor a scris şi presa vre- tradiţionale, momârlanii ştiau să se bucure de sărbăto- mii, deşi sporadic, chiar dacă acestea, prin ineditul, rile pe care le respectau cu stricteţe, ocazii cu care or- încărcătura tradiţională şi farmecul deosebit pot fi ganizau petreceri şi jocuri, aceste forme de distracţie considerate locuri ale memoriei colective şi, de ce nu, şi destindere însoţind viaţa omului din cele mai vechi în prezent, atracţii turistice (Boboc 2011: 216-219). timpuri. În satul tradiţional românesc, prin petrecere Una dintre nedeile renumite a fost cea din Poiana se înţelegea „o formă de distracţie cu muzică acom- Miresei, care a constituit şi subiectul unei cărţi a lui paniată din fluier, cu joc şi voie bună, un mijloc prin Nicolae Deleanu, şi care a dăinuit cam până în anul care ţăranul să uite de truda aspră de zi cu zi, să se 1950. Aceasta, de fapt un „târg de două ţări, sărbă- descătuşeze şi să dea frâu liber bunei dispoziţii şi ima- toare străveche, din vremuri păgâne, nesemnată în ginaţiei” (Gălăţan-Jieţ 2019: 7). Cele mai cunoscute călindar, începea la Sânziene şi le întrecea pe toate petreceri ale momârlanilor sunt jocul de duminică la câte se-ntindeau de-a lungul cumpenei apelor, din cârciumă, țircurile, clăcile, şezătorile, strânsul finilor, Dunăre până la Drăgaica Penteleului. Celelalte nedei frăţiile de cruce, botezurile, nunţile, piţărăii, petrece- se ţineau în fiecare an, de Sânpietru, de Sântilie, de rea crailor, adunarea oilor şi, deasupra tuturor, nedeile Sântămărie şi de Sânmedru, dar cea de Sânziene se (Gălăţan-Jieţ 2019: 9). Strângerea sătenilor duminica desfăşura numai o dată la doi ani, totdeauna în anul la crâşma din sat este un obicei specific multor sate cu soţ. I se spunea «târg de două ţări» pentru că acolo româneşti. Acolo momârlanii beau, de obicei ţuică se-ntâlneau ţărani munteni dintr-o parte şi alta a Car- de prună, şi se descătuşau prin joc. Importantă rămâ- paţilor, bogaţi sau săraci, olteni boiernaşi de ţară sau ne însă strângerea la un loc a acestora din mai mul- nemeşi haţegani, ciobani de toate felurile, băcioni stă- te sate vecine, nevoia de socializare, de extindere a pâni pe turme multe, neguţători de vite mari şi mici, relaţiilor, îndeosebi între tineri, aceasta resimţindu-se păcurari meşteri la oi, băcui mărgineni şi oieri veniţi în mod acut. Țircurile erau un fel de petreceri care de-a valma să vândă şi să târguiască, să-şi îndestule- se organizau într-o casă aleasă dinainte, la un om de ze casa şi punga, să se veselească ori să-şi rostuiască vază din sat, din dorinţa de distracţie şi de voie bună, fetele” (Deleanu 1964: 14). O altă nedeie extrem de se bea ţuică de prună cu care fiecare venea de aca- importantă era cea din Duminica Învierii. Înainte de să, se juca şi se strigau minciuni (strigături); clăcile, toate, momârlanii dau de pomană morţilor, fie acasă, la care se servea mâncare şi băutură, de obicei varză fie la mormintele morţilor familiei, apoi se adună în acră (curechi) cu slănină şi cârnaţi afumaţi de porc locul stabilit dinainte de comunitate pentru a-şi aduce sau sarmale şi pancove, se ţineau de regulă sâmbăta fiecare contribuţia la pomana cea mare, la care partici- şi participau familiile celor care ajutaseră pe timpul pă toţi cei prezenţi la nedeie, săteni sau orăşeni, adică zilei la diverse munci; şezătorile se ţineau în special bucate tradiţionale (curechi, ciorbă de oaie şi păsat de toamna şi iarna, frăţiile de cruce erau organizate doar frupt, adică de dulce, dres cu brânză, vin şi colaci de de tinerii şi tinerele care se considerau fraţi sau surori grâu) sfinţite obligatoriu de un paroh, continuate apoi de cruce, strânsul finilor era organizat de regulă de cu jocurile lor specifice acompaniate de fluieraşi (Las- naşul care dorea strângerea la un loc a finilor săi în cu 2010: 53). cadrul unei petreceri desfăşurate în propria casă, piţă- La petreceri, fetele şi femeile îmbrăcau cele mai răii erau colindătorii din Ajunul Crăciunului, obiceiul frumoase costume populare, făcute în propria gos- fiind de fapt un colind al întregului sat pentru întregul podărie de mâna lor: „împodobite cu ii de borangic sat deoarece ceata de colindători creştea continuu prin cusute în râuri de arnici negru şi fluturi aurii; cu tru- alăturarea celor colindaţi, petrecerea crailor se des- pul înfăşurat în fote dintr-una sau în catrinţe din două, făşura în perioada dintre anul Nou şi Boboteză, adu- colorate în fel şi chip la cele «din ţară» şi negre la narea sau „socoteala oilor”, când se calculau chel- momârlance; strânse la mijloc cu cingători înguste de tuielile cu oile pe perioada transhumanţei şi care se brâuri în patru iţe; la gât cu ghiordane de mărgele, finaliza tot printr-o petrecere (Gălăţan-Jieţ 2019: 10- iar bogătanele cu salbe grele de aur împărătesc care 11; Lascu 2010: 104-105; Birău 2018: 34). Însă cele înfăţişează chipul craiului de la Viena sau pecetea sul- mai importante erau nedeile. Acestea erau migrante, tanului păgân; cu părul grămădit conci în creştet şi în funcţie de locul de desfăşurare, care se schimba nu învelit în năframe albe, împăturite pe creştet, care se de puţine ori, ele desfăşurându-se însă doar în vatra petrec pe sub bărbie şi apoi cad până la glezne, neves- satului sau în munţi. Sunt considerate cele mai mari şi tele se prind în horele satului lor, dar numai lângă ale pitoreşti sărbători populare câmpeneşti, renumite prin lor, între vecini şi nemotenii. veşmintele populare tradiţionale, prin obiceiurile spe- Fetele şi-au prins părul în cordeluţe colorate şi cifice, prin jocurile şi buna dispoziţie care antrena toţi s-au împodobit cu piepteni şi spilce aşijderea, aduse participanţii, tineri, bătrâni şi copii deopotrivă (Lascu de saşi cu ateliere în Cisnădie, care pentru neguţat 2010: 51). s-au avântat până pe meleagurile astea. Zglobii, ele ar 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 75 trece de la o horă la alta, dar nedeia are o datină anu- tându-le creaţiile muzicale şi zicătorile care ajungeau me. Abia mâine încep vânzolelile şi cumetriile. Până să le fie cunoscute şi recunoscute de către toţi fluie- una-alta, joacă numai cu flăcăii din satele lor. Au avut raşii, nu numai din satele lor, ci şi din vecini, chiar ele grijă ca, după obiceiul de demult, în zorii primei din întreaga Vale a Jiului (Gălăţan-Jieţ 2019: 23). O zile de nedeie să-şi spele faţa cu rouă şi să presare flo- altă caracteristică a fluieraşilor momârlani este cân- ri de brânduşă în ochiurile bahnei făcute de curgerea tatul individual, niciodată în grup, acest fapt făcând şipotului din făget, chipurile ca să le aducă noroc de dovada „unei ascendenţe cultice a cântecului de fluier bărbat vrednic şi chipeş – mai cu seamă chipeş! Iar «cu gât» în străvechiul ritual şamanic de pe teritoriile de-ăştia li se pare că sunt prinşi tot pe la hotarele altor daco-geţilor” (Birău 2018: 42). sate...” (Deleanu 1964: 21-22). Dacă relatările sunt Cu timpul, în perioada actuală, fluierului i s-au ală- privitoare la trecut, prezentul nu se depărtează prea turat şi alte instrumente muzicale, cum ar fi taragotul, mult de acestea, în sensul păstrării tradiţiilor portului clarinetul, saxofonul sau acordeonul. Toate melodiile popular, al ritualului de desfăşurare al nedeilor, al re- de petrecere erau „săltăreţe, pline de viaţă, ritmate, aşa gimului gastronomic, al sfinţirii bucatelor, al jocurilor încât oricare însoţite de cuvinte, poate deveni oricând practicate, însă în condiţiile restrângerii acestor obi- un cântec popular de succes” (Gălăţan-Jieţ 2019: 22). ceiuri mai mult la vatra satului. Învârtita nu este un joc specific numai momârlani- Nu putem să nu amintim faptul că până în urmă lor, ci era dansată în toate satele de oieri din judeţul cu 40–50 de ani, în tradiţia veche a momârlanilor se Hunedoara, Sibiu, Gorj etc. Este un dans foarte solici- găsea obiceiul coaserii de către fetele ajunse la vârsta tant, care poate dura între 10 şi 30 de minute, pornit de pubertăţii a unui costum popular cu care se îmbră- către 2–3 flăcăi care tocmesc un fluieraş pe care îl scot cau la diversele evenimente din viaţa satului, cum ar în faţă, ei urmându-l ţinându-se cu mâinile de umeri, fi nunţile, nedeile, clăcile, şezătoarele ş. a., act care după care invită fata preferată la joc, pe versurile stri- reprezenta „un mod de iniţiere a tinerei fete în cerin- găturilor către fluieraş: „Floieră de prun uscată/ Ia mai ţele unei alte etape a vieţii” şi care simboliza faptul că trage-mi mie odată/ Că de când nu mi-ai mai tras/ Ini- fata era considerată pregătită pentru viaţă, că „a fost muţa-n mine o ars”; „Zi-i, da zi-i, măi fluieraş/ Că la învăţată şi cunoaşte majoritatea activităţilor necesare vară ţi-oi da caş/ Ţi-oi da caş şi brânză dulce/ De la într-o gospodărie ţărănească tradiţională, cele legate noi nu te-i mai duce”; „Dragul meu de fluieraş/ Cu tine de creşterea animalelor, pregătirea hranei, îngrijirea tot duce-m-aş/ Nu ne trebuie nănaş/ Nici popă să ne copiilor (se învăţa prin încredinţarea îngrijirii surori- cunune/ Numai noi cu vorbe bune” şi multe alte strigă- lor sau fraţilor mai mici), confecţionarea hainelor etc. turi (Gălăţan-Jieţ 2019: 37-38, 54). Se joacă pe perechi, Felul în care o fată îşi concepe primul costum popular învârtindu-se întâi pe partea dreaptă, se opresc pentru relevă mai ales însuşirea temeinică a tradiţiei spiri- a-şi învârti partenera de 3–4 ori pe sub mână, apoi se tuale strămoşeşti şi înclinaţiile artistice personale, continuă învârtitul pe partea stângă, până la epuizare. atribute ale sensibilităţii şi purităţii sufleteşti” (Birău Chiuiturile şi strigăturile sau minciunile, denumite aşa 2018: 6). probabil pentru caracterul lor glumeţ, ironic sau satiric, Un prilej deosebit de etalare a minunatelor costu- sunt spuse de flăcăii aflaţi în afara jocului, prinşi- în me populare erau petrecerile unde se încingeau cele tr-o horă cu partenerele lor, horă în care se retrag şi cei mai săltăreţe hore. Conotaţiile termenului de petrece- care au obosit şi care sunt înlocuiţi de alţii, mai odihniţi re ne conduc spre originea ritualică a cântatului din (Gălăţan-Jieţ 2019: 39). Există mai multe variante ale fluier, semnificaţia de fel de viaţă sau fel de a trăi in- jocului. dicând „o anumită conduită ritualică a vieţii, pierdută De remarcat este faptul că femeile nu joacă nicio- pe parcursul timpului, din care a rămas doar sensul de dată între ele, cu excepţia nunţilor la jocul miresei, şi comuniune în vederea distracţiei” (Birău 2018: 51). nici nu chiuie sau strigă în timpul jocului, acesta fiind Dintre jocurile diverse efectuate de momârlani la exclusiv atributul bărbaţilor. petrecerile lor, cea mai renumită era hora „jieneas- „Jieneasca”, prin încărcătura sa spiritual-magică, că”. Aceasta, ca toate jocurile momârlăneşti, se des- este considerată, ca şi jocul Căluşarul, un joc arhaic, făşura pe sunetul fluierului, instrumentul arhaic care „care prin calitatea sa ritualică atestă o ascendenţă în i-a însoţit pe jieni în toate momentele importante ale dansurile ritualurilor şamanice”, o trăsătură cu semni- vieţii lor. Caracteristic cântatului din fluier la momâr- ficaţii magice fiind şi udarea fluierului cu ţuică înainte lani este stilul numit „cu gât” deoarece fluieraşul face de a „zâce” o melodie, zicere receptată ca o comunica- basul printr-un gâlgâit din gât, care dă o anumită so- re, o „rostire pe cale melodică a unei formule magice brietate melodiei şi un ton grav, pe care alte instru- integrată în trecut de şamani într-un rit de invocare a mente nu reuşesc să-l facă (Birău 2018: 42). Floiera- spiritelor”, care şi astăzi reprezintă o legătură cu stră- şii, aşa cum le spun momârlanii, de cele mai multe ori moşii, care au ascultat aceleaşi cântece magice (Birău erau şi compozitori, melodiile lor definindu-i şi paten- 2018: 39, 50-51). 76 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Un alt joc, Hora Bătrână, numită aşa după vechi- în civilizaţia strămoşilor daci, s-au impus în zonă ca mea sa, este denumită de focloriştii mai noi şi hora populaţie băştinaşă, cu vechi tradiţii şi obiceiuri, care „momârlănească”. Începe cu următorul cântec: „As- s-au departajat net de vecinii lor sau de străinii aşezaţi ta-i hora horilor/ Fala sărbătorilor/ Bucuria fetelor/ aici odată cu începerea exploatării cărbunelui în sec. Dragostea feciorilor/ Însemnarea zilelor/ Numărarea al XIX-lea. lunilor/ Şi a săptămânilor/ Cini juca Hora Bătrână/ Tot Petrecerile şi jocurile specifice au contribuit şi ele, anu-i cu voie bună/ Cine hora n-o juca/ Tot anu-i cu alături de frumuseţea, bogăţia ornamentală şi coloris- voie rea” (Făgaş 2000: 220). Se joacă spre dreapta, tică şi semnificaţiile costumului popular, gastrono- un băiat fiind urmat obligatoriu de o fată şi tot aşa, mia, obiceiurile, tradiţiile, graiul, literatura populară până intră în joc toate perechile, apoi se închide hora. ş. a. la creionarea profilului etnic al acestei populaţii. Jocul constă în trei bătăi pe loc cu piciorul drept, trei Izolarea în care au trăit până în prima jumătate a se- cu stângul, o singură bătaie cu piciorul drept aruncat colului XX a fost una dintre cauzele care au condus în faţă după care hora avansează, apoi un pas cu pi- la păstrarea nealterată a caracteristicilor etnice, a spe- ciorul stâng în spatele celui drept, repetându-se toate cificităţilor care le-au conferit originalitatea anumitor aceste figuri până ce hora execută o rotaţie completă, obiceiuri şi tradiţii, unele cu descendenţe antice. Jocul moment în care perechea din frunte se desprinde şi şi petrecerea au constituit şi la momârlanii hunedoreni trece în mijloc unde se învârte o dată spre stânga, apoi o supapă de evacuare a greutăţilor vieţii cotidiene, un spre dreapta, trece la loc şi este urmată de perechea spaţiu al descătuşării fizice şi psihice, al diseminării următoare, şi tot aşa până la ultima, hora încheindu-se creaţiilor personale originale, al socializării şi relaţio- cu o strigătură a celui din frunte care cheamă jucătorii nării, al experienţelor comunitare comune. într-o învârtită generală, care semnifică şi încheierea Din nefericire, iniţial odată cu industrializarea ma- jocului (Făgaş 2000: 220). sivă a Văii Jiului, cu atragerea lor în circuitul eco- Asemeni Căluşarului, şi Hora Bătrână este inter- nomic, apoi, după Revoluţia Română, cu decăderea pretată la origini a avea semnificaţiile unui calendar. economică a zonei prin închiderea multor mine, cu În favoarea acestui argument ar sta faptul că la începu- renunţarea la unele meserii tradiţionale, cu migrarea tul secolului XX, hora se juca numai cu 30 de perechi, unei părţi a locuitorilor, în special tineri, spre zonele care ar reprezenta „cele 30 de zile ale lunii. Băiatul şi urbane, apoi în alte ţări, se constată o degradare, ba fata care se învârtesc ar însemna soarele şi luna, ziua chiar renunţarea la unele tradiţii şi obiceiuri care i-au şi noaptea, care se succed neîntrerupt. Învârtirea pere- individualizat de-a lungul timpului. Doar curiozitatea chii o dată spre dreapta, o dată spre stânga ar însemna ştiinţifică a unor specialişti şi dorinţa de consemnare că o jumătate de an zilele sunt mai lungi ca nopţile şi istorică a unor fii de momârlani ai acestei vechi civi- o jumătate de an nopţile sunt mai lungi. Cele şapte lizaţii rurale o mai salvează de la uitare şi perimare. bătăi ar însemna cele şapte zile ale săptămânii, dintre Ca în multe alte părţi ale ţării, există pericolul real care şase bătăi uniforme ar însemna cele şase zile lu- de disoluţie a unor vechi tradiţii sau de convertire a crătoare, iar a şaptea bătaie deosebită ziua de repaus lor prin introducerea unor elemente de noutate care le Duminica <... >, cele 12 luni ale anului ar fi fost mar- afectează grav originalitatea, a se vedea de exemplu cate de cele 12 învârtituri pe care le făceau toate cele transformările survenite în estetica, materialele sau 30 perechi de jucători după o strigătură a celui ce con- ornamentica costumelor populare. duce jocul: Luaţi-o feciori pe-nvârtite/ Că hora-i pe Într-o lume globalizată, în care remarcăm tendinţa isprăvite/ Şi să vă învârtiţi feciori/ De douăsprezece de ştergere a graniţelor naţionale, de o anumită uni- ori” (Făgaş 2000: 221). formizare, trebuie totuşi să încercăm salvarea unor Alături de cele două hore, momârlanii mai jucau şi elemente etnice care constituie apanajul veridicităţii altele, cum ar fi Sârba, Hora haţegană, Stânga, Hora naţionale deoarece ele reprezintă rădăcinile poporului mare, Hora bănăţeană, Alunelu, Bordeiaşul ş.a., toate care vieţuieşte într-un anumit teritoriu, europenizarea foarte vesele şi ritmate, cu figuri care implicau o bună sau globalizarea ne însemnând dizolvarea caracteris- condiţie fizică, dată de munca brută pe care o desfă- ticilor naţionale, ci păstrarea acestora, pe cât posibil şurau zi de zi. în varianta lor originală deoarece trebuie să existe Concluzii unitate în diversitate şi diversitate în unitate. Valea Jiului, zonă extrem de pitorească a jude- ţului Hunedoara, este renumită atât prin frumuseţea Referințe bibliografice munţilor, cât şi prin diversitatea floristică şi faunis- Birău P. I. De la cercetarea etnografică afectivă tică, dar şi prin bogăţiile subsolului, aceasta apare ca la expresia artistică. Bucureşti: Codex Aureus, 2018. fiind locuită încă din Paleolitic, dovadă descoperirile 187 p. arheologice făcute de-a lungul timpului. Momârlanii Boboc M. Pribegii turistice în Valea Jiului. Craio- Hunedoarei, veche populaţie cu rădăcini spirituale va: MJM, 2011. 364 p. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 77
Deleanu N. Nedeia din Poiana Miresei. Bucureşti: Gherghina Boda (Deva, România). Doctor habilitat Editura pentru Literatură, 1964. 520 p. în istorie. Cercetător ştiinţific, gr. I, Muzeul Civilizaţiei Făgaş P. G. Localitatea Uricani din Valea Jiului – Dacice şi Române Deva / Universitatea de Medicină, vatră de trăire românească. Petroşani: Matinal, 2000. Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” 319 p. din Târgu Mureş. Floca O., Şuiaga V. Ghidul judeţului Hunedoara. Гергина Бода (Дева, Румыния). Доктор хабили- Deva: s. n., 1936. 300 p. тат истории. Научный сотрудник, I ст., Музей да- Gălăţan-Jieţ D. Petrecerile jienilor momârlani. Tg. кийско-римской цивилизации / Университет меди- Jiu: Măiastra, 2019. 155 p. цины, фармации, науки и технологий им. Георге Gălăţan-Jieţ D., Birău P. Cine sunt momârlani? Tg. Емилa Паладе, Тыргу Муреш. Jiu: Măiastra, 2012. 72 p. Gherghina Boda (Deva, Romania). PhD in History. Gălăţan-Jieţ D., Birău P. Din lumea momârlanilor. Scientific Researcher I, habilitat, Deva Museum Petrila: Confluenţe, 2009. 187 p. of Dacian and Roman Civilisation / University of Lascu I. Satul de la capătul vremii. Schiţe Medicine, Pharmacy, Science and Technology „George antropologice. Craiova: MJM, 2010. 250 p. Emil Palade” in Targu Mureş. E-mail: [email protected] ORCID: https://orcid.org/0000-0003-2736-1810
78 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Инна ГОРОФЯНЮК
ТРАДИЦИОННЫЕ СЕМЕЙНЫЕ ОБРЯДЫ УКРАИНЦЕВ ПОДОЛЬЯ: АРХАИЧНЫЕ ЭЛЕМЕНТЫ КУЛЬТУРНОГО ТЕКСТА https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.11
Rezumat обмана смерти, синкретизм аграрной и семейно-быто- Riturile familiale tradiționale ale ucrainenilor вой обрядности являются элементами языческой арха- din Podillia: elemente arhaice ale textului cultural ики, которые составляют существенную часть народ- Podillia este o regiune etnografică a Ucrainei, cunoscu- ного сознания и верований подолян. Представленные в tă pentru contactele interetnice active de mai multe secole, статье отдельные фрагменты народной культуры укра- ce a contribuit la îmbogățirea sistematică a culturii spiritu- инцев Подолья через призму сравнительно-типологи- ale și materiale a Podillia, pe de o parte; pe de altă parte, în ческого анализа с привлечением данных инославян- diferite sfere ale culturii tradiționale a podolienilor, există ских традиций сигнализируют о сохранении общего o păstrare a multor elemente arhaice slave. Articolul pre- архаического фонда духовной культуры славян. zintă elementele arhaice ale culturii populare a ucrainenilor Ключевые слова: славяне, народная культура, ро- din Podillia în riturile familiale tradiționale – de naştere, de дильный обряд, свадебный обряд, похоронный обряд, nuntă și de înmormântare pe materialul componentei ver- культурный текст, подольский говор, Подолье. bale a textului cultural. Baza empirică a studiului a fost în- registrările pe teren ale textelor dialectale, realizate de au- Summary tor în 2006–2014 în peste de 100 de localități din regiunea Traditional family rites of the Ukrainians of Podolia: Vinnița. Se atestă implementarea principalelor opoziții se- archaic elements of а cultural text mantice ale vederii slav asupra lumii: „sus” – „jos”, „plin” Podolia is an ethnographic region of Ukraine, which is – „gol”, „nostru” – „străin”. Motivele cultului strămoșilor known for active interethnic contacts for many centuries, și înșelăciunea morții, sincretismul ritualurilor agrare și fa- which, on the one hand, have systematically enriched the miliale și gospodărești sunt elemente ale arhaicului păgân, Podolsk spiritual and material culture, and on the other care constituie o parte esențială a conștiinței populare și a hand, in various spheres of the traditional culture of the credințelor podilienilor. Fragmentele individuale ale cultu- Podolians, there is a preservation of many Slavic archaic rii populare a ucrainenilor din Podillia prezentate în articol elements. The article presents the archaic elements of the prin prisma unei analize tipologice comparative cu impli- traditional culture of the Ukrainians of Podolia in tradition- carea datelor din alte tradiții slave semnalează păstrarea al family rituals – birthlore, wedding and funeral on the fondului arhaic general al culturii spirituale a slavilor. material of the verbal component of the cultural text. Field Cuvinte-cheie: slavi, cultură populară, rit de naștere, records of dialectal texts, made by the author in 2006–2014 rit de nuntă, rit de înmormântare, text cultural, dialect de in more than 100 villages of Vinnitsa region served as em- Podillia, Podillia. pirical basis of the study. The family rites texts attest the Резюме realization of the main semantic oppositions of the Slavic Традиционные семейные обряды украинцев picture of the world: "top" – "bottom", "full" – "empty", Подолья: архаичные элементы культурного текста "own" – "alien". The motives of the cult of ancestors, de- Подолье – этнографический регион Украины, кото- ception of death, syncretism of agrarian and family rituals рый известен активными межэтническими контактами are elements of the archaic, which constitute an essential на протяжении многих веков, что, с одной стороны, part of the folk consciousness and beliefs of the Podolians. способствовало систематическому обогащению по- Several fragments of the folk culture of the Ukrainians of дольской духовной и материальной культуры, а с дру- Podolia presented in the article through the prism of the гой – в разных сферах традиционной культуры подо- comparative typological analysis, with the involvement of лян наблюдается сохранность множества славянских data from other Slavic traditions, signal the preservation of архаических элементов. В статье представлены архаи- the general archaic fund of the spiritual culture of the Slavs. ческие элементы народной культуры украинцев Подо- Key words: Slavs, folk culture, birthlore, wedding, fu- лья в традиционных семейных обрядах – родильном, neral, cultural text, Podolsk dialect, Podolia. свадебном и похоронном – на материале вербального компонента культурного текста. Эмпирической базой В одной из наших статей (Горофянюк 2020) исследования послужили полевые записи диалектных представлен анализ архаических черт отдельных текстов на этнографическую тематику, сделанные авто- фрагментов народной культуры украинцев Подо- ром в 2006–2014 гг. в более чем 100 селах Винницкой лья, выявленных в народной метеорологии, кален- область. В подольском родильном, свадебном и похо- дарной обрядности и аграрных традициях подолян ронном лингвокультурном тексте засвидетельствова- на материале вербального компонента культурно- на реализация основных семантических оппозиций славянской картины мира: «верх» – «низ», «полный» го текста. В настоящей статье мы преследуем цель – «пустой», «свой» – «чужой». Мотивы культа предков, выявить архаические элементы народной культу- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 79
ры украинцев Подолья в традиционных семейных Всем славянам известен запрет разглашать обрядах – родильном, свадебном и похоронном. время родов. По сведениям И. А. Седаковой, в Эмпирической базой исследования послужи- Болгарии роженица пряталась в том помещении, ли полевые записи диалектных текстов на эт- куда никто не заходит (Седакова 2007: 154). Пред- нографическую тематику, сделанные автором в полагаем, что эта традиция вербализировалась и в 2006–2014 гг. в более чем 100 населенных пун- подольском фразеологизме впасти в куток ‘пойти ктах Винницкой области, а также материалы ди- родить’ (Матеріали… 2021: 73). алектной фонотеки кафедры украинского языка В повседневную практику общения с новоро- Винницкого государственного педагогического жденным также включены элементы акциональной университета имени Михаила Коцюбинского и магии, регламентации, основанные на архаических (в меньшей степени) материалы краеведческих мифологических представлениях. В частности, к письменных источников конца ХІХ – начала крестинам у всех славян приурочены магические ХХ в. действия, связанные с умением ребенка ходить: в Родильная обрядность России крестные родители, зайдя с младенцем в Подольский лингвокультурный родильный дом, не садятся, чтобы ребенок не вырос сиднем. текст аккумулировал в себе лексику, фразеологию В Сербии во время таинства крещения мать ходит и систему поверий, ритуалов и обрядов, которые по двору или возле церкви, не останавливаясь, что- связаны с рождением человека и обеспечением бы ребенок хорошо ходил (цит. по: Седакова 2007: его счастливой судьбы. 299). В с. Вербка Чечельницкого р-на Винницкой В Подолье засвидетельствованы архаические обл. записан созвучный обычай движения как фор- элементы родильной обрядности, известные всем мы ритуального поведения: С|тарша ку|ма за|ходе славянским традициям. Так, зафиксированные в се- до |хати / об’:і|гайе три |рази кру|гом с|толу // це лах Винницкой обл. запреты беременным во избе- |кажут / т|реба три |рази о|б’:ігти кру|гом с|толу / жание навредить будущему ребенку соответствуют шоб с|коро ди|тинка по|чала |б’ігати //. общеславянскому контексту (Седакова 2009: 445): Рудименты контагиозной магии наблюдаем в О|бично не |можна ў с|в’ато / ў не|д’іл’у |р’ізати / запрете у подолян ребенку давать в пищу рыбу: н’і |шити / н’і ру|бати / н’і|чого та|кого не |можна |Рибки ди|тин’і не |можна да|вати |поки не го|во- ро|бити // на не|б’іжчика не |можна ди|витис’а / ре / бо |риба н’і|ма і не го|воре / то шоб ди|т’ат- на по|жар не |можна ди|витис’а / jак|шо |бачиш / ков’і не пош|кодило // (Зм.). Неспособность рыб то неи |можна л’а|катис’а і |мацатис’а / бо п|л’а- издавать звуки наполняется мифологически зна- ми |будут’ jак ди|тина |родиц’а / тре в’ід’іĭти і неи чимым содержанием и экстраполируется у бело- ди|витис’а на по|жар / бо це не |добре // не |мож- русов, македонцев на возможную немоту ребенка на |бити ко|та / чи со|баку / бо |буде |шерст’ на (Гура 1997: 747). У болгар известен запрет бере- ди|тин’і рос|ти // (Дв. Ш.); Неи пересту|пати |че- менной есть рыбу, чтобы ребенок не остался не- рез |в’іник; не наді|вати па|ц’орки (бусы – И. Г.) на мым (Седакова 2007: 355). |шийу // (Тр.). В с. Била Ямпольского р-на Винниц- Выкуп младенца на крестинах можно отнести кой обл. старшие информаторы вспоминают, что к древним способам обмана смерти. В Подолье коǀлисʼ там киǀдали хлʼіб / шо там воǀна попроǀсила / широко известен обряд «купли-продажи» ребен- / церкву׀ йіхати ў׀ мали׀ таǐ хǀлʼібом киǀдати за ǀцейу ǀжʼінкойу / шоп диǀти- ка крестными: Ўже йак -тави׀цего / то с׀ йіздили / то׀ н’аками׀тоже ко׀ .// на хлʼіб ǀйіла найу׀л’і / не з׀жуха / чос’ на зем׀лили ку׀В подольских говорах чаще всего употребляет- ли / сте дали׀земл’у / ки׀ тину на׀тавили ц’у ди׀го / с׀ся славянская метафорическая лексика, воплощаю- чо дали׀ки ки׀’воопш’ім бат׀ / маткойу׀ бат’ко з׀ щая представление о беременной женщине через рала׀матка б׀ / тину׀рали ц’у ди׀д’і б׀рош’і / то׀дериваты от корней со значением ‘бремя, тяжесть’: г -ри׀йе к׀мотували ў сво׀тарш’і / за׀бат’ком / с׀ бе|ремина, ва|г’ітна, важ|ка, т’аж|ка. Вероятно, з -церкви // (Оз.). Известен подоб׀ йіхали до׀ осознание этой мотивационной связи повлекло жмо і запрет беременной женщине ходить на свадьбы: ный обычай и у хорватов, которые, впервые уви- Хо|дила ва|г’ітна не |дуже |т’ажко / а|ле ме|н’і не дев новорожденного, клали ему в пеленки деньги, |можна бу|ло на ве|с’іл’а хо|дити / до корова|йа шос’ чтобы он был богат (Агапкина, Плотникова 2004: пома|гати / не |можна бу|ло с’і|дати |перед моло|- 57). дими / шоб не |було йім |важко ў жи|т’і // (Дв. Ш.). Дохристианские верования четко прослежива- Эти запреты функционируют в рамках архаической ются в использовании железа как оберега ребен- картины мира, неотъемлемой частью которой со ка: Та|кож к|лали но|жа ди|тин’і |п’ід по|душку / а времен первобытного общества была симпатиче- ше |тоĭ х|то приĭ|шоў і поди|виўс’а на ди|тину |маў ская магия. |пот’ім поди|витис’ на с|тел’у // (Крд.). Парал- 80 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
лельно отметим реализацию одной из основных се- запрет хранить гроб пустым (Ше у дідуня мого на мантических оппозиций в славянской картине мира горіщі була дубовина, труно. І в ній там ссипа- «верх» – «низ»: верх наделен символическими при- ли пшеницю, шо-небудь, али коли вже покойнік – знаками «хороший», «благополучный», «плодород- тоді освобождали. (Чм.) (Етнографічний… 2020: ный», «жизненный» (Толстой 1995а: 345). 6)), воплощает рекомендацию предотвращения Обряд крестин у подолян имеет региональную контакта человека с пустыми знаковыми предме- специфику. В частности, крестины в отдельных тами во избежание несчастья. населенных пунктах празднуют 3 дня: хрис|ти- Отметим, что большинство традиций, связан- ни – пох|ристини – тре|тини: сʼвʼат|куйутʼ (кре- ных с родильным обрядом, сохраняется и сегодня стины – И. Г.) не о|дин денʼ а три днʼі / |кажутʼ в подольских селах, тем самым демонстрируя вы- |першого днʼа й|демо на хриес|тини // (Ивш.); Це сокую значимость превентивных обрядодействий, назие|вайецʼ:а ͝уже пох|ристени / і зно͝у гос|тʼуй- нацеленных на обеспечение здоровья и силы ро- уцʼа / на т|ретиĭ денʼ уже назие|вайецʼ:а тре|ти- женице и ее ребенку. ни / прие|ходʼат на тре|тини / шоб не ͝ук|рали Свадебный обряд |гуси ди|тини / це так приеповʼі|дали // (Ял.). М. Пилипак утверждает, что специфику сва- Первый (|перв’істок, |п’ерв’енц) и последний дебной обрядности исследуемого региона можно (|вишкреибок, м’і|зинец’, м’і’зинчик) ребенок в проследить в ряде архаичных обрядодействий семье наделялся сверхъестественными способ- и атрибутов, в том числе «выкуп косы; разложе- ностями: |перша і м’і|зинец’ |бачат’ |даже |душ’і ние огня при встрече невестки; встреча невестки по|к’ійник’іў // (Аг.); Ну ка|зали ко|лис’ шо к|оли свекровью в вывернутом кожухе; развешивание ў бат’|к’іў |родиц’а |семеро д’і|теǐ / нап|риклад невесткой приданого у свекрови; дякування за мо- с’ім син’іў то |с’омиǐ син / ну обла|дайе та|ки- лоду» (Пилипак 2015: 114). ми йа|кимис’ ма|г’ічними |силами / гет’ ка|зали Многоаспектным по функциональности и со- шо в’ін з хвос|том |родиц’а / а йак|шо |с’ома |д’іў- держанию на протяжении веков остается риту- чинка то |тоже ка|зали / шо вон|а |в’ід’ма / шо альный хлеб – при сватанье, приглашении гостей, |тоже во|на |майе там дар йа|кис’ там та|киǐ шо встрече и проводах молодых. Так, одним из мно- це о // ну а |перв’істок йак|шо ǐде |сил’ниǐ град гих зафиксированных в полевых исследованиях то |перв’істок маў розку|сити тоǐ град / шоб сигналов согласия девушки на брак было разла- в’ін спи|ниўс’а // |перв’істка |тоже ше ўли|вали мывание хлеба, который принесли сваты, что из- во|дойу йак|шо |доўго неи|майе дош|чу / то ўли|ва- вестно восточным, западным и южным славянам ли йо|го шоб і|шоў дошч // (Врб.). Названия таких (Гура 2012: 339): |д’іўчина роз|ломуйе хл’іб (Аг.). детей и их способности к магическим действиям Традицию именно ломать хлеб, а не резать ин- являются общеславянскими (Кабакова 2009: 415- форматоры мотивируют тем, что |р’ізати йо|го 416). не |можна / шоб жи|т’:а не |р’ізалос’а / а ло|мали Рудименты языческого мировоззрения подолян кус|ками і розда|вали ўс’ім // (ШГ). Отказ от разре- прослеживаются в традиции обращаться за помо- зания хлеба ножом носит сакральный характер у щью к деревьям для избавления от бездетности: славян и является обязательным элементом в ряде от |шоб на обо|рот бул|и |д’ітки / то д’іў|чата хо|- локальных традиций в похоронном и поминаль- дили до |дерева по ро|с’і і про|сили |д’іток // (Кр.). ном ритуалах (Страхов 1991: 44-46). Роса – вода в этом контексте символизирует ан- Когда молодой отправляется за невестой, то, дрогенное начало жизни, воплощение мужской сняв шапку и трижды перекрестившись на вос- или женской плодотворной силы. Как отмечал ток, получает от старосты калач, после чего толпа С. В. Максимов, «языческие народы всех времен юношей набрасывается на этот калач и разносит неизменно обоготворяли эту стихию как неисся- его по кускам. Это обрядодействие называется каемый источник жизни, как вечно живой родник, разобрать честь (целомудрие) молодого (Дучин- при помощи которого оплодотворяется другая ский 1896: 510) как знак пресечения возможно- великая стихия – земля» (Нечистая… 1903: 225). сти возврата в свой прежний холостяцкий социум Известно, что болгары обращались с молитвами к (Гура 2012: 339). Очевидно, продолжение этого зеленому дереву с просьбами об удачном замуже- действия можно наблюдать на по|чесн’ій (на юге стве (детальнее см.: Седакова 2007: 64). Винницкой обл.) – обряд одаривания молодых го- С младенцем связано много поверий. Запре- стями свадьбы, которые взамен получали кусочек щалось, например, качать пустую колыбель, так каравая и стопку водки. Ареал этой обрядовой как ребенок не буде спати (Гн., РЛ); турки верят, лексемы, по сообщению А. А. Романчука, распро- что от этого ребенок может умереть (Серебряко- страняется и в некоторых украинских селах Мол- ва 1979: 129). Очевидно, указанный запрет, как и довы (с. Булаешты). В с. Большая Кисница Ям- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 81
польского р-на Винницкой обл. зафиксовано реду- как обрядовой пищи на свадьбе в этих случаях, цированное название этого обряда |руку: А |ран’ше очевидно, разная, но употребление именно печени ка|зали |руку / це да|йут |руку моло|дим: це |р’іжут’ наверняка можно связать с ритуальным поедани- ц’і |жемни (обрядовый хлеб – И. Г.) / |маст’ат ем сердца и печени как обрядом побратимства, а |медом і с|таўл’ат |ниточку чер|вону і тре за то именно эту символику несет и свадебный каравай. пла|тити //. Традиция угощать караваем, смазан- Этимологию слова связывают с псл. *korva ’коро- ным медом, известна в Юго-Восточной Болгарии ва’, учитывая сходство формы изделия и коровы, (Узенева 2010: 90). а также функцию ритуального священного жерт- Хлеб на свадьбе – это еще и общая доля мо- венного хлеба, который заступил мясную жерт- лодых. У поляков на свадьбе молодым связывали ву (однокоренное с лат. сaro ’мясо’, лит. karvojus руки на хлебе, который затем делили пополам и ’свадебный пирог’. А потому и выстраивается ас- давали по половине жениху и невесте (Гура 2012: социативная цепочка: печень – пирог с печенью – 339). В отдельных районах Восточного Подолья каравай. руки молодых в знак согласия соединяли над ми- На разных этапах свадебного обряда засвиде- ской с зерном (Украинцы 2000: 293), чаще старо- тельствовано использование кожуха: сты связывали руки девушки и юноши на хлібові: • при расплетании косы молодой: С|та- |П’іс’л’а с|ватан’а уж|е за|ручиени / до моло|доǐі вили |посеред |хати с’т’і|лец / ко|жух / на ко|жух при|ходили |разом із моло|дим йо|го бат’|ки та |ро- с’і|даў моло|диĭ / а д|ружба тан’ц’у|ваў з моло|дойу дич’і / ўс’і с’і|дали до с|толу / а моло|дих ви|водили / моло|да упи|райец’а / не |хоче с’і|дати моло|дому на |посад // с|таршиĭ с|тароста накри|ваў руш- на |руки / в’ін ста|райец’а <…> по|садит’ на |руки ни|ком хл’іб / клаў на |н’ого |руку |д’іўчини / з|вер- / то|д’і друж|ки висту|пайут’ / сва|ти сп’і|вайут’ / хи |руку х|лопц’а і пеиреив|ǐазуваў йіх рушни|ком // моло|ду розпл’і|тайут’ // (Пн.); (Врб.). • на свадебном застолье: Там де во|ни (мо- Внутренности диких и домашних животных лодые – И. Г.) си|д’ат / с|тел’ат ко|жух / шоб |д’іти используются у славян в ритуалах и магических бу|ли бо|гат’і / шоб ху|доба ве|лас’а / шоб |д’ітки действиях, связанных с любовной магией и неко- ро|дилис’а // (ШГ); торыми семейными обрядами. Очевидно, отголо- • при покрывании молодой: Жи|н’іх сками архаичного мировоззрения наших предков тан|ц’уйе з н’і|в’естойу / с|таўл’а с|туло / на является традиция угощения на свадьбе гостей с|тул’і ку|жух і г|райут |вал’с чи |пол’ку // і жи|н’іх печенью домашнего животного, зафиксированная тан’|ц’уйе з н’і|в’естойу // в’ін ста|райец’а |с’істи в Подолье в конце ХІХ в. Так, перед этапом по- з н’і|в’естойу / а н’і|в’еста ста|райец’а не |датис’а крывания молодой свахи молодого просят дати їм шоб |с’істи // ко|роче шо в’ін с’і|дайе / п’ід|ходи йо|- пічінки: го |мама / п’ід|носи хл’іб і с’іл’ на рушни|ков’і <…> і Дайте намъ пічінки, заў|йазуйе |мама йі|йі |хусточкойу // (Зм.); Най покрыемъ дівку, • при первой встрече невестки: |Тато Най дівка не гуляє ўд’а|гаўс’а ко|жух на|вивор’іт / |тато вивер|таў Русовъ косовъ не має. ко|жух на|вивор’іт / а |мама з хл’і|бами чи з од|ним (Дучинський 1896: 512). х|л’ібом і рушни|ком з х|л’ібом і |с’іл’:у // ну бат’|ки После покрывания молодой гости вечеряют. зустр’і|чали моло|дих зустр’і|чали у |ф’іртц’і // На первое им подают пічінку. Если же кухарка (Зм.). опаздывает с ужином, то гости поют: Как самостоятельный атрибут кожух использу- Плакала кыцечка на кухні, ется в свадебной обрядности всеми восточными Аж іі очічки запухлы: славянами в качестве продуцирующего символа Кухарка пічінку зъіла, (Валенцова, Виноградова 2004: 521). На бідну кыцечку уповыла Собственно свадебный цикл начинался |вику- (Дучинський 1896: 514). пом молодой. Отметим, что в этом обряде часто По сведениям А. В. Гуры, в Центральной и используют воду: По до|роз’і с|таўл’ат в’ід|ро з Южной России, Поволжье, Прикамье и Западной во|дойу <…> прода|йут моло|ду // прода|йут |д’іти Сибири караваю соответствует пирог, начинен- в’ід моло|дойі / а викуп|л’айе с|таршиĭ д|ружба // ный чаще всего курятиной или другим мясом, а отакиĭ |викуп моло|дойі // (Врн.); Ў жин’і|ха т|ре- в Саратовской губ. – печенкой и картошкой (Гура бували гро|шеĭ / перели|вали до|рогу йак в’ін за|- 2012: 351). Известно, что в Полесье жениху да- ходиў на под|в’іра // (Зм.). Использование воды в вали съесть печень домашних животных, чтобы брачных ритуалах является отголоском древних способствовать удачной брачной ночи (Плотнико- представлений наших предков. Как свидетель- ва 2009а: 224). И хотя цель использования печени ствуют историки, в древнюю эпоху у славян брач- 82 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
ные ритуалы совершались у реки, которая была гне|йе / а|ле не па|летие // так ста|р’i ка|залие / а символической границей перехода молодых лю- чо / нe з|найу» (Романчук 2017: 185). дей в другой статус (Виноградова 1981: 32). При- Примечательно, что предостережение «куря- мечательно, что мотив перехода реки активно реа- че пір’я не дає померти» является общеславян- лизуется в свадебных песнях, например: ским (Бушкевич 2004: 64). Использование ярма в Думай, (имя невесты), думай погребальном обряде, предполагаем, выступает Чи перепливеш Дунай. рудиментом архаической традиции славян вез- Чи перепливеш ріки ти покойника на санях (даже летом), в которые До (имя жениха) навіки (Врб.). запрягали исключительно волов в ярме (Толстой Часть послесвадебных обрядов связана с по- 1995б: 410). читанием родителей молодых (детальнее см.: Сегодня подоляне уже не упоминают о древней Гороф’янюк 2017: 33-34). В отдельных селах ис- традиции проведения игр при покойнике. Крае- следуемого региона сохранилось архаичное обря- ведческие письменные источники начала ХХ в. додействие забивания кола в порог, что символизи- свидетельствуют же об этой традиции и в Подо- ровало прекращение детородной функции: Ци|гани лье: «Игры эти устраиваются около пожилого по- |ход’ат’ // по се|л’і кра|дут’ ку|реĭ / зап|рошуйут’ койника, большею частью около дҍвицъ и парней. зноў на ве|с’іл’:а / |робл’ат’ д|ругиĭ про|п’іĭ // йак|- Въ домъ, гдҍ лежитъ покойникъ, приходятъ его шо бат’|ки в’ід:а|йут’ ос|тан’у ди|тину / то йіх сосҍди и товарищи и начинаютъ гулять: пируютъ вби|райут’ у в’і|нок / заби|вайут’ ў по|р’іг к’і|лок и поютъ пҍсни, сопровождаемыя особыми игра- і |воз’ат’ бат’|к’іў до |р’ічки ку|патис’а // (Пн.). ми, которыя называются “лубок” или “маланка”» А. В. Курочкин связывает причастность кола к ма- с приметкой «Въ Гайсинскомъ уҍздҍ (сегодня гии эротики и плодородия, а забивание его в зем- г. Гайсин – районный центр Винницкой обл. – лю воспроизводит мифологему священного брака И. Г.)» (Шероцкій 1908: 757). Сам автор указыва- (Курочкін 2005: 63). Не случайно также упоминает ет на языческие мотивы этой традиции, а потому информатор о венках для родителей молодых: так, христианские священники запрещали подобные в Красилове Хмельницкой обл. сохранился обряд обрядодействия. женитьбы родителей молодых, который называ- В с. Малиновка Литинского р-на Винницкой ют об|жинками, что переплетается с хлебороб- обл. мы зафиксировали верование, созвучное с скими мотивами сбора урожая: Йакш|чо бат’|ки известным сербам, о том, что сорочку, в которой дру|жили ос|тан’:у ди|тину ў с’ім|йі / ро|били умер человек, нельзя было снимать обычным об|жинки // |д’іти моло|д’і пле|ли |мам’і в’і|нок з способом, а необходимо разорвать или разрезать бар|в’інку / |жита / а |бат’ков’і ро|били ве|ликиĭ (Толстая 2009: 113): Йе так / шо го|дежу роздʼа|- бу|кет // п’ід’іĭ|мали йіх на ўра // |коло сто|л’іў хо|- гайут / чи там розрʼі|зайут // роз|рʼізали цʼу |го- дили са|м’і |д’іти //. А. В. Гура локализирует эту дежу / заб|рали ти|хесенʼко йі|йі / спа|лили / шоб традицию только в Украине, а точнее – в Жито- нʼіґ|де / |обшем / ни ва|лʼалосʼа / спа|лили //. мирской обл. (Гура 2012: 289). Жителям Подолья Обычай выносить гроб но|гами ўпе|ред обоўй- известен также обряд за|жинок – так называемая аз|ково, трижды стуча об домашний порог, изве- женитьба родителей, которые женят или отдают стен в других украинских и восточнославянских замуж своего первого ребенка. культурных зонах, у многих славянских народов Погребальный обряд в целом. В с. Довжок Ямпольского р-на Винниц- В с. Вербка Чечельницкого р-на Винницкой кой обл. существует усложненный вариант этого обл. засвидетельствован неизвестный в других ре- обычая: На по|рʼіг кла|дут покри|вало / одʼі|йало гионах способ облегчения предсмертных страда- / по|душку ну і ко|лачик / шо там йа з|найу чи |бу- ний человека, связанный с использованием ярма лочку чи ко|лачик чи шо кла|дут // і |майут |дати и других обрядодействий: Йак|шо лʼу|дина неи чи йа |майу |дати ў|нуковʼі / чи |майу пеиреи|дати |може ў|мерти / то заби|рали ў |нейі зпʼід голо|ви б|ратовʼі / чи с|ватовʼі там ко|му там наĭмену|ва- поу|душку і к|лали ку|фаĭку // а|бо |каже шо |може ла // по|кʼіĭника ви|носат і три рази пʼід|носʼат лʼу|дина ко|лисʼ ў жи|тʼ:і спа|лила йар|мо / це шо над |цейу по|душкойу тут / на на цʼу по|душку на во|лʼіў надʼі|вали ко|лисʼ // та ǐ |може во|на |того кла|дут / а то|дʼі ви|носʼат // і цеĭ ха|зʼайін чи неи |може ў|мерти / то к|лали йар|мо пʼід |голову // ха|зʼаĭка да|йе кому там во|ни со|бʼі наĭмену|ва- |каже шо йак|шо йар|мо спа|лити / то лʼу|дина неи ли //. Предполагаем, что это обрядодействие явля- ўмре / а бу|де |мучитисʼа |доўго ў |муках //. От- ется редукцией древнего обычая хоронить предков метим, что запрет сжигать ярмо зафиксирован и под порогом, а использование покрывала, подуш- в украинском с. Булаешты Республики Молдова: ки, хлеба здесь усиливает символику захоронения, «Йар|мо нег|з’a па|лeтие // так |к’енутие / най- передача хлеба младшим родственникам является 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 83
актом, нацеленным на продолжение жизни семьи. ограниченность этой традиции: информацию о Известны также локальные обряды, связанные похоронном деревце исключительно на похоронах с использованием ржи – |жита: Ко|ли ви|носʼат / молодежи имеем из Полесья, Карпат и у западных то за ним |жʼінка |жито по|вин:а пеиреи|дати пеи- славян (Толстая 2004: 84), в Восточной Сербии во реипус|тити за по|кʼіĭником у д|верах // (Дв. Я.); Йак главе похоронной процессии несли плодовое дере- з |хати ви|носʼат / то |на по|розʼі три ра|зи с|ту- во, которое затем сажали на могиле (Плотникова кайутʼ / а |потʼім ўже до во|рʼіт поси|пайутʼ цу|- 2009б: 310). керками і |житом // (Кр.). Очевидно, в этом случае Второй мотив этого обрядового текста – жертвы наблюдается факт народной этимологии: жито ис- встречным: у славян издавна считалось, что нужно пользовали на життя, чтобы велось и покойник не давать хлеб, полотно и т. п. людям, которые встре- забрал с собой семейное благосостояние: во-пер- чаются похоронной процессии, щоб пам’ятали вых, никакое другое зерно информаторы не вспо- (Плотникова 2009б: 310). В селах Ямпольского р-на минали, во-вторых, сравним это обрядодействие с Винницкой обл. сохраняется традиция на похороны посыпкой рожью молодых на свадьбе. печь специальные прох’ід|н’і кала|ч’і, их ломают на Засвидетельствован также древний обычай кусочки и несут в миске или на полотенце во время класть рядом с умершим нож или серп с целью ли- похоронной процессии, раздают чужим людям по шить покойного физической возможности ходить, дороге как откуп за душу покойного (Творун 2006: предупредить его превращение в вампира (Тол- 64). стая 2009: 114): П|лачут |дуже // а ў |хатʼі ки|дай- Не всех покойников хоронили на кладбище. Как ут нʼіж / і закри|вайут д|верʼі // (Зм.). правило, за его пределами хоронили некрещеных Возможно, бросание ржи и ножа на место, где детей, мертворожденных и самоубийц: за предела- лежал покойник, является средством контакт- ми кладбища, на ме|жʼі мʼіж дво|ма |селами. Сла- ной магии: незанятое место, где лежал покойник, вянская традиция хоронить мертвецов, лишенных ожидает нового покойника, поэтому это место христианских почестей, на границе между селами пытались сразу обозначить символом жизни – ро- восходит к языческому обычаю хоронить умерших жью или предметом, который должен отпугивать на границах родовых земель, что соответствует смерть – нож. Подобные акты-обереги для вытес- представлению об умерших как о предках-заступ- нения потенциальной опасности распространены никах (Конобродська 2007: 209-210) и реализует у всех славян (Левкиевская 2002: 150-156). семантическую оппозицию «свой» – «чужой». Неизвестная в других регионах, богатая инфор- Таким образом, в традиционном погребальном мационно и, очевидно, древняя погребальная тра- обряде Подолья сосуществуют и пережитки языче- диция зафиксирована в с. Цикиловка Ямпольского ских верований, и элементы христианского погре- р-на Винницкой обл.: Йак ўми|райут / хо|рон’ат / бального обряда. то ў|йажут кола|ч’і / йак не|сут т|руно і да|руйут // во|ни |робл’ат та|ке ве|лике |дерево / і на |тому Список условных обозначений исследован- |дерев’і нач’іп|л’айут / ко|му пла|точок / ко|му по- ных населенных пунктов Винницкой области ло|т’енце / ко|му там шо // і ту|д’і це |дерево не|- Аг. – с. Агрономичное, Винницкий р-н сут / і |кожна з|найе / шо йі|йі / чи поло|т’енце чи Бл. – с. Била, Ямпольский р-н пла|точок // да і во|ни про|ход’ат / і ви п’ід’іĭш|ли / Врб. – с. Вербка, Чечельницкий р-н йа п’ід’іĭш|ла / та п’ід’іĭш|ла / та ў|з’ала поло|т’ен- Врн. – пгт Вороновица, Винницкий р-н це / та ў|з’ала пла|точок / а |дерево не|сут / не|сут Гн. – с. Гонтовка, Черновицкий р-н йо|го ўпе|ред по|коĭн’іка // і то|д’і |л’уди пост’і|п’ено Дв. Ш. – с. Довжок, Шаргородский р-н ĭдут і бе|рут / не|ма / зноў заўйа|зали і зноў так //. Дв. Я. – с. Довжок, Ямпольский р-н Дерево здесь выступает символом мотива пути в Зм. – с. Заможное, Барский р-н погребальном обряде, являясь посредником меж- Ивш. – с. Ивашковцы, Шаргородский р-н ду двумя мирами. В. В. Иванов и В. Н. Топоров Кр. – с. Кордышевка, Казатинский р-н показали, что у славян четко выражены религиоз- Оз. – с. Озеро, Немировский р-н но-мифологические представления о мировом де- Пк. – с. Пиков, Калиновский р-н реве как дороге, соединяющей землю и небо, зем- Пн. – с. Пеньковка, Шаргородский р-н лю и подземное царство. Кроме того, исследова- РЛ – с. Рахны Лесовые, Шаргородский р-н тели рассматривают этимологическую связь слов См. – с. Семаки, Жмеринский р-н дорога и дерево. Созвучны с этим и надгробные Тр. – с. Терешки, Барский р-н сооружения в форме деревьев, и традиция сажать Чм. – с. Чемериское, Барский р-н на могиле дерево с целью облегчения переселения ШГ – с. Широкая Гребля, Хмельницкий р-н души (Велецкая 1978: 40). Заметим локальную Ял. – с. Яланец, Бершадский р-н 84 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Литература / References Etnologie şi Culturologie, 2020. Vol. XXVIIІ, р. 48-56. Агапкина Т. А., Плотникова А. А. Деньги. В: Гура А. В. Брак и свадьба в славянской народ- Славянские древности. Этнолингвистический ной культуре: семантика и символика. М.: Индрик, словарь в 5-ти тт. Под общ. ред. Н. И. Толстого. 2012. 936 c. / Gura A. V. Brak i svad’ba v slavjanskoj Т. 2. М.: Международные отношения, 2004, с. 56- narodnoj kul’ture: semantika i simvolika. M.: Indrik, 60. / Agapkina T. A., Plotnikova A. A. Den’gi. V: 2012. 936 s. Slavjanskie drevnosti. Jetnolingvisticheskij slovar’ Гура А. В. Символика животных в славянской v 5-ti tt. Pod obshh. red. N. I. Tolstogo. T. 2. M.: народной традиции. М.: Индрик, 1997. 917 c. Mezhdunarodnye otnoshenija, 2004, s. 56-60. / Gura A. V. Simvolika zhivotnyh v slavjanskoj Бушкевич С. П. Курица. Славянские древно- narodnoj tradicii. M.: Indrik, 1997. 917 s. сти. Этнолингвистический словарь в 5-ти тт. Под Дучинский Н. Свадебные обряды в Ольго- общ. ред. Н. И. Толстого. Т. 3. М.: Международ- польском уезде Подольской губернии. В: Живая ные отношения, 2004, с. 60-68. / Bushkevich S. P. старина, 1896. Вып. 3, с. 501-522. / Duchinskij N. Kuritsa. V: Slavjanskie drevnosti. Etnoligvisticheskij Svadebnye obrjady v Ol’gopol’skom uezde Podol’skoj slovar’ v 5-ti tt. Pod obsh. red. N. I. Tolstogo. T. 3. M.: gubernii. V: Zhivaja starina, 1896. Vyp. 3, s. 501-522. Mezhdunarodnye otnoshenija, 2004, s. 60-68. Етнографічний образ сучасної України. Кор- Валенцова М. М., Виноградова Л. Н. Кожух. пус експедиційних фольклорно-етнографічних В: Славянские древности. Этнолингвистический матеріалів. Т. 5. Поховально-поминальні звичаї словарь в 5-ти тт. Под общ. ред. Н. И. Толстого. та обряди. Гол. ред. Г. Скрипник; НАН Украї- Т. 2. М.: Международные отношения, 2004, с. 520- ни; ІМФЕ ім. М. Т. Рильського. Київ, 2020. 464 c. 522. / Valencova M. M., Vinogradova L. N. Kozhuh. / Etnografichnyj obraz suchasnoi’ Ukrai’ny. Korpus V: Slavjanskie drevnosti: Jetnolingvisticheskij slovar’ ekspedycijnyh fol’klorno-etnografichnyh materialiv. v 5-ti tt. Pod obshh. red. N. I. Tolstogo. T. 2. M.: T. 5. Pohoval’nopomynal’ni zvychai’ ta obrjady. Mezhdunarodnye otnoshenija, 2004, s. 520-522. Gol. red. G. Skrypnyk; NAN Ukrai’ny; IMFE im. Велецкая Н. Н. Языческая символика сла- M. T. Ryl’s’kogo. Kyiv, 2020. 464 s. вянских архаических ритуалов. М.: Наука, 1978, Кабакова Г. И. Ребенок первый, ребенок по- 239 с. / Veleckaja N. N. Jazycheskaja simvolika следний. В: Славянские древности. Этнолинг- slavjanskih arhaicheskih ritualov. M.: Nauka, 1978. вистический словарь в 5-ти тт. Под общ. ред. 239 s. Н. И. Толстого. Т. 4. М.: Международные отно- Виноградова Л. Н. Девичьи гадания о заму- шения, 2009, с. 415-416. / Kabakova G. I. Rebenok жестве в цикле славянской календарной обряд- pervyj, rebenok poslednij. V: Slavjanskie drevnosti. ности (западно-восточнославянские параллели). Jetnolingvisticheskij slovar’ v 5-ti tt. Pod obshh. red. В: Славянский и балканский фольклор: Обряд. N. I. Tolstogo. T. 4. M.: Mezhdunarodnye otnoshenija, Текст. М.: Наука, 1981, с. 13-43. / Vinogradova 2009, s. 415-416. L. N. Devich’i gadanija o zamuzhestve v cikle Конобродська В. Поліський поховальний і по- slavjanskoj kalendarnoj obrjadnosti (zapadno- минальний обряди. Т. 1. Етнолінгвістичні студії. vostochnoslavjanskie paralleli). V: Slavjanskij i Житомир: Полісся, 2007. 354 c. / Konobrods’ka V. balkanskij fol’klor: Obrjad. Tekst. M.: Nauka, 1981, Polis’kyj pohoval’nyj i pomynal’nyj obrjady. T. 1. s. 13-43. Etnolingvistychni studii’. Zhytomyr: Polissja, 2007. Гороф’янюк І. В. Акціональний і номінативний 354 s. аспекти традиційного весільного обряду Централь- Курочкін О. Релікти ієрогамії у весільно- ного Поділля. В: Studia Slawistyczne. Etnolingwistyka му ігровому фольклорі. В: VI Міжнар. конгрес i komunikacja międzykulturowa. T. 4. Lublin: KUL, україністів. Кн. 1. Етнологія. Фольклористика. 2017, с. 21-38. / Gorofуanуuk I. V. Akcional’nyj Культурологія. Донецьк–Київ: Вид-во Асоціації i nominatyvnyj aspekty tradycijnogo vesil’nogo етнологів, 2005, с. 56-94. / Kurochkin O. Relikty obrjadu Central’nogo Podillja. V: Studia Slawistyczne. ijerogamii’ u vesil’nomu igrovomu fol’klori. V: VI Etnolingwistyka i komunikacja międzykulturowa. T. 4. Mizhnar. kongres ukrai’nistiv. Kn. 1. Etnologija. Lublin: KUL, 2017, s. 21-38. Fol’klorystyka. Kul’turologija. Donec’k–Kyiv: Vyd- Горофянюк И. Архаические народные обряды vo Asociacii’ etnologiv, 2005, s. 56-94. и верования украинцев Подолья как источник ре- Левкиевская Е. Е. Славянский оберег. Се- конструкции древней культуры славян. В: Revista мантика и структура. М.: Индрик, 2002. 336 c. / de Etnologie şi Culturologie, 2020. Vol. XXVIIІ, Levkievskaja E. E. Slavjanskij obereg. Semantika i р. 48-56. V: Gorofуanуuk I. Arhaicheskie narodnye struktura. M.: Indrik, 2002. 336 s. obrjady i verovanija ukraincev Podol’ja kak istochnik Матеріали до словника подільського гово- rekonstrukcii drevnej kul’tury slavjan. V: Revista de ру. Упор. І. В. Гороф’янюк. Вінниця: Твори, 2021. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 85
461 c. / Materialy do slovnyka podil’s’kogo govoru. O. A. Rodimoe pjatno. V: Slavjanskie drevnosti: Upor. I. V. Gorofуanуuk. Vinnycja: Tvory, 2021. 461 s. Jetnolingvisticheskij slovar’ v 5-ti tt. Pod obshh. red. Нечистая, неведомая и крестная сила. Сочине- N. I. Tolstogo. T. 4. M.: Mezhdunarodnye otnoshenija, ние С. В. Максимова. СПб.: Товарищество Р. Голике 2009, s. 445-446. и А. Вильборг, 1903. 526 с. / Nechistaja, nevedomaja Серебрякова М. Н. Семья и семейная обряд- i krestnaja sila. Sochinenie S. V. Maksimova. SPb: ность в турецкой деревне: новейшее время. М.: Tovarishchestvo R. Golike i A. Vil’borg, 1903. 526 s. Наука, 1979. 168 с. / Serebrjakova M. N. Sem’ja i Пилипак М. Українське весілля Східного Поділ- semejnaja obrjadnost’ v tureckoj derevne: novejshee ля середини ХХ – початку ХХІ століття. Київ: ІМФЕ vremja. M.: Nauka, 1979. 168 s. ім. М. Т. Рильського НАН України; Уфа: Уфимсь- Страхов А. Б. Культ хлеба у восточных ка філія МДГУ ім. М. О. Шолохова, 2015. 210 c. / славян: опыт этнолингвистического иссле- Pylypak M. Ukrai’ns’ke vesillja Shidnogo Podillja дования. München: Verlag Otto Sagner, 1991. seredyny HH – pochatku HHI stolittja. Kyiv: IMFE im. 246 c. / Strahov A. B. Kul’t hleba u vostochnyh M. T. Ryl’s’koho NAN Ukrayiny; Ufa: Ufyms’ka filiya slavjan: opyt jetnolingvisticheskogo issledovanija. MDHU im. M. O. Sholokhova, 2015. 210 s. Mjunhen: Verlag Otto Sagner, 1991. 246 s. Плотникова А. А. Потроха. В: Славянские древ- Творун С. Українські обрядові хліби: на ма- ности. Этнолингвистический словарь в 5-ти тт. Под теріалі Поділля. Вінниця: Книга-Вега, 2006. общ. ред. Н. И. Толстого. Т. 4. М.: Международные 96 с. / Tvorun S. Ukrai’ns’ki obrjadovi hliby: na отношения, 2009а, с. 222-225. / Plotnikova A. A. materiali Podillja. Vinnycja: Knyga-Vega, 2006. Potroha. V: Slavjanskie drevnosti. Jetnolingvisticheskij 96 s. slovar’ v 5-ti tt. Pod obshh. red. N. I. Tolstogo. T. 4. M.: Толстая С. М. Деревце погребальное В: Сла- Mezhdunarodnye otnoshenija, 2009а, s. 222-225. вянские древности. Этнолингвистический сло- Плотникова А. А. Процессия погребальная. варь в 5-ти тт. Под общ. ред. Н. И. Толстого. Т. 2. В: Славянские древности. Этнолингвистический М.: Международные отношения, 2004, с. 84-85. / словарь в 5-ти тт. Под общ. ред. Н. И. Толсто- Tolstaja S. М. Derevce pogrebal’noe V: Slavjanskie го. Т. 4. М.: Международные отношения, 2009, с. drevnosti: Jetnolingvisticheskij slovar’ v 5-ti tt. Pod 308-312. / Plotnikova A. A. Processija pogrebal’naja. obshh. red. N. I. Tolstogo. T. 2. M.: Mezhdunarodnye V: Slavjanskie drevnosti. Jetnolingvisticheskij slovar’ otnoshenija, 2004, s. 84-85. v 5-ti tt. Pod obshh. red. N. I. Tolstogo. T. 4. M.: Толстая С. М. Покойник. В: Славянские Mezhdunarodnye otnoshenija, 2009, s. 308-312. древности. Этнолингвистический словарь в Романчук А. Запрет на сжигание ярма и неко- 5-ти тт. Под общ. ред. Н. И. Толстого. Т. 4. М.: торые другие примечательные поверья погребаль- Международные отношения, 2009, с. 112-118. / но-поминального цикла в украинцев с. Булаешты Tolstaja S. M. Pokojnik. V: Slavjanskie drevnosti. Республики Молдова: этнолингвистический ана- Jetnolingvisticheskij slovar’ v 5-ti tt. Pod obshh. лиз. В: Наукові записки Вінницького державного red. N. I. Tolstogo. T. 4. M.: Mezhdunarodnye педагогічного університету імені Михайла Ко- otnoshenija, 2009, s. 112-118. цюбинського. Серія: Філологія (мовознавство): Толстой Н. И. Верх – низ. В: Славянские зб. наук. праць. Вінниця: Планер, 2017. Вип. 25, древности. Этнолингвистический словарь в с. 184-195. / Romanchuk A. Zapret na szhiganie 5-ти тт. Под общ. ред. Н. И. Толстого. Т. 1. М.: jarma i nekotorye drugie primechatel’nye pover’ja Международные отношения, 1995а, с. 345-346. / pogrebal’no-pominal’nogo cikla v ukraincev s. Tolstoj N. I. Verh – niz. V: Slavjanskie drevnosti. Bulaeshty Respubliki Moldova: jetnolingvisticheskij Jetnolingvisticheskij slovar’ v 5-ti tt. Pod obshh. red. analiz. V: Naukovі zapiski Vіnnic’kogo derzhavnogo N. I. Tolstogo. T. 1. M.: Mezhdunarodnye otnoshenija, pedagogіchnogo unіversitetu іmenі Mihajla 1995а, s. 345-346. Kocjubins’kogo. Serіja: Fіlologіja (movoznavstvo): Толстой Н. И. Вол. В: Славянские древности. zb. nauk. prac’. Vіnnicja: Planer, 2017. Vip. 25, s. 184- Этнолингвистический словарь в 5-ти тт. Под общ. 195. ред. Н. И. Толстого. Т. 1. М.: Международные от- Седакова И. А. Балканские мотивы в языке и ношения, 1995б, с. 409-411. / Tolstoj N. I. Vol. V: культуре болгар. Родинный текст. М.: Индрик, 2007. Slavjanskie drevnosti. Jetnolingvisticheskij slovar’ 432 c. / Sedakova I. A. Balkanskie motivy v jazyke i v 5-ti tt. Pod obshh. red. N. I. Tolstogo. T. 1. M.: kul’ture bolgar. Rodinnyj tekst. M.: Indrik, 2007. 432 s. Mezhdunarodnye otnoshenija, 1995b, s. 409-411. Седакова О. А. Родимое пятно. В: Славянские Узенева Е. С. Болгарская свадьба: этно- древности. Этнолингвистический словарь в 5-ти лингвистическое исследование. М.: Индрик, тт. Под общ. ред. Н. И. Толстого. Т. 4. М.: Между- 2010. 280 c. / Uzeneva E. S. Bolgarskaja svad’ba: народные отношения, 2009, с. 445-446. / Sedakova jetnolingvisticheskoe issledovanie. M.: Indrik, 2010. 86 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
280 s. Inna Gorofianiuc (Viniţa, Ucraina). Doctor în Украинцы. Отв. ред. Н. С. Полищук, А. П. По- filologie, conferenţiar, Universitatea Pedagogică de номарев. М.: Наука, 2000. 535 c. / Ukraincy. Otv. Stat „M. Koţiubinsky” din Viniţa. red. N. S. Polishhuk, A. P. Ponomarev. M.: Nauka, Инна Горофянюк (Винница, Украина). Канди- 2000. 535 s. дат филологических наук, доцент, Винницкий го- Шероцкій В. Народныя игры при покойникахъ сударственный педагогический университет им. М. (Этнографическій этюд). В: Православная Подо- Коцюбинского. лия, 1908, № 36, с. 757-761. / Sherockіj V. Narodnyja Inna Gorofyanyuk (Vinnytsia, Ukraine). igry pri pokojnikah (Jetnograficheskіj jetjud). V: PhD in philology, Аssociate Рrofessor, Vinnytsia Pravoslavnaja Podolija, 1908, № 36, s. 757-761. M. Kotsiubynskyi State Pedagogical University. E-mail: [email protected] ORCID: https://orcid.org/0000-0002-9836-8270 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 87
Gabriela BOANGIU
ASPECTE ETNOFOLCLORICE ALE ZONEI MEHEDINȚI – ARHITECTURĂ VERNACULARĂ ȘI NEDEI https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.12 никами, включая престольные, то есть с христианской Rezumat религией. Подробно представлено различие между яр- Aspecte etnofolclorice ale zonei Mehedinți – марками и «недеями», приводятся отдельные аргумен- arhitectură vernaculară și nedei ты из специальной литературы по теме. В то же время Judeţul Mehedinţi impresionează prin specificitatea отмечается важная роль музея «Железные ворота» из tradiţiilor sale, prin patrimoniul său care vorbeşte despre Дробета-Турну-Северин в сохранении и патримониза- o vreme a tihnei şi a rânduielii, printr-un orizont încărcat ции материальной и нематериальной культуры, харак- de o simbolistică aparte. Studiul se organizează pe două терной для этнографической зоны Мехединць. coordonate în intenţia de a prezenta succint problematica Ключевые слова: этнофольклорная зона Мехедин- abordata. Pe de o parte vor fi analizate elemente de etno- ць, народная архитектура, типология традиционного grafie a locuinţei tradiţionale, pe de altă parte se intenţi- жилища, ярмарки, «недеи». onează prezentarea unor aspecte de spiritualitate autentic românească manifestă în zona Mehedinţiului, cea a nedei- Summary lor locale. În ceea ce priveşte aspectele etnografice ale lo- Ethnofolkloric aspects of the Mehedinți area – cuinţei tradiţionale, se va încerca realizarea unei tipologii vernacular architecture and ‘nedeia’ celebrations a caselor cu arhitectură vernaculară din județul Mehedinți, Mehedinţi County impresses with the specificity of its precum și menționarea unor acțiuni de conservare și resta- traditions, with its heritage that speaks of a time of peace urare a acestora în condițiile cercetărilor contemporane. and order, through a horizon full of special symbolism. Dintre obiceiurile calendaristice specifice zonei, cele mai The study is organized on two coordinates with the inten- spectaculoase sunt nedeile, pentru că reprezintă întâlnirea tion of briefly presenting the issues addressed. , On the one dintre un străvechi substrat pre-creştin cu anumite sărbători hand, the elements of ethnography of traditional housing sau/şi hramuri bisericeşti, deci cu religia creştină. Distinc- will be analyzed, on the other hand, it is intended to present ția dintre târguri și nedei va fi discutată amplu, aducându-se some aspects of authentic Romanian spirituality manifest- argumente selectate dintr-o bibliografie de specialitate. Tot- ed in the area of Mehedinţi, that of the local ‘nedei’. Re- odată se va menționa rolul important al Muzeului „Porțile garding the ethnographic aspects of the traditional house, de Fier” din Drobeta Turnu Severin în conservarea și patri- an attempt will be made to create a typology of houses with monializarea culturii materiale, dar și imateriale specifică vernacular architecture in Mehedinți County, as well as to regiunii etnografice Mehedinți. mention their conservation and restoration actions in the Cuvinte-cheie: zona etnofolclorică Mehedinți, arhi- conditions of contemporary research. Among the calen- tectură vernaculară, tipologia caselor tradiționale, târguri, dar customs specific to the area, the most spectacular are nedei. the ‘nedeile’, because they represent the meeting between Резюме an ancient pre-Christian substratum with certain holidays Этнофольклорные аспекты зоны Мехединць – and / or church feasts, i. e. with the Christian religion. The народная архитектура и архитектура «недея» distinction between fairs and ‘nedeile’ will be discussed Уезд Мехединць впечатляет спецификой своих тра- extensively, bringing arguments selected from specialized диций, своим наследием, говорящим о времени мира bibliography. At the same time, the important role of the и порядка, полном особого символизма. Исследова- ‘Iron Gates’ Museum from Drobeta Turnu Severin will be ние проведено по двум координатам с целью краткого mentioned in the conservation and patrimonialization of представления затронутых вопросов. С одной стороны, the material and immaterial culture specific to the Mehed- анализируются элементы этнографии традиционного inți ethnographic region. жилища, с другой – предпринимается попытка пред- Key words: Mehedinți ethnofolkloric area, vernacular ставить аспекты подлинной румынской духовности, architecture, traditional houses typology, fairs, ‘nedeile’. проявляющейся в зоне Мехединць, на примере мест- ных «недей». Что касается этнографических аспектов Aşezările din Mehedinţi au trăsături caracteristice, традиционного жилища, нами осуществляется попытка care le individualizează faţă de celelalte zone etno- создать типологию жилища с народной архитектурой grafice. Tipologizarea aşezărilor trebuie să ţină cont в указанной зоне, а также дать сведения о некоторых de o serie de factori, astfel „clasificarea aşezărilor ru- мерах по его сохранению и реставрации в условиях rale din judeţul Mehedinţi se bazează atăt pe factori современных исследований. Среди календарных обы- чаев, характерных для данной местности, наиболее cantitativi, cât şi pe factori calitativi (fizico-geogra- впечатляющими являются «недеи», поскольку они fici, istorici, dimensionali, fizionomici, economici şi представляют собой «встречу» древнего дохристиан- tehnici). Aşadar, în clasificarea aşezărilor rurale ţinem ского субстрата с теми или иными церковными празд- seama de repartizarea teritorială şi de îmbinarea indi- 88 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX cilor privind poziţia geografică, condiţiile fizico-ge- Vom observa pe parcurs cum descrierea detaliată a ografice locale, originea, evoluţia, mărimea, forma gospodăriei ţărăneşti face vizibilă o manifestare spi- vetrei şi a moşiei şi intercondiţionarea lor, numărul rituală amplă cum este cea a nedeilor pe dealuri, unde de locuitori, gradul de dotare tehnico-edilitară”. Une- existau sălaşe sau pimniţe pentru depozitarea unelte- le sate îşi datorează aspectul unor factori de mediu, lor sau a roadelor, vom observa apoi pe parcurs cum aşa cum vom observa în cazul satelor Brezniţa-Motru, structura gospodăriei s-a înălţat pentru a putea integra Branişte, Bălăciţa, iar exemplele pot continua: „Re- aceste construcţii anexe. Astfel, „…În cadrul structu- ţeaua de sate din judeţul Mehedinţi este strâns lega- rii gospodăriei ţărăneşti trebuiesc incluse conacele sau tă de reţeaua hidrografică şi de principalele forme de sălaşele. La sălaşe sau conace apar şi contrucţii care relief” (Niţu 1981: 252). „Uneori satele de vale s-au lipsesc la gospodăria din vatra satului şi care com- dezvoltat şi pe versanţii din apropierea văilor, for- pletează funcţia sălaşului. Până la sfârşitul secolului mând o a doua sau o a treia linie de case (satul Brez- trecut erau răspândite la viile de pe dealuri şi plaiurile niţa-Motru, dezvoltat iniţial numai pe partea stângă a de pe zona nord vestică a Mehedinţiului, pimniţele, Motrului, s-a extins şi pe partea dreaptă a acestuia, construcţii destinate nu numai depozitării vinului, ci urcând şi pe versant, formând un alt corp de vatră nu- adevărate dublete ale gospodăriilor din vatra satului, mit Linia Nouă)” (Niţu 1981: 253). „Analizând tex- cu funcţie de locuire şi adăpostire a animalelor. Mu- tura aşezărilor din judeţul Mehedinţi se pot deosebi: tate în cadrul gospodăriei, pimniţele sunt fie înglobate sate cu textură simplă, ordonată, proprie aşezărilor sub același acoperiş cu casa joasă şi amplasate sub situate pe podurile teraselor şi celor mai nou înfiin- una din încăperile locuinţei (cea centrală sau cea la- ţate (Gvardiniţa, Gruia, Măgurele)”, sate cu textură terală) dând varianta casei cu platformă supraînălţată, neregulată proprie aşezărilor vechi, precum Branişte, fie situate separat faţă de celelalte construcţii din gos- şi sate cu textură mixtă, „unde la textura neregulată, podărie. Dezvoltarea pe verticală a locuinţei în podiş caracteristică nucleului vechi al aşezărilor, se adaugă şi piemont, în special în zone de contact cu Gorjul, o textură regulată în părţile mai noi ale satului”, de în ultimii zeci de ani a făcut ca încăperile de la parte- exemplu Bălăciţa (Niţu 1981: 255). rul locuinţei să preia funcţiile pimniţei, iar la etaj să În ceea ce priveşte aspectul exterior al caselor, păstreze vechiul plan. În partea sudică a judeţului, în arhitectura vernaculara înregistrează particularităţi zona de câmpie, dat fiind pronunţatul caracter cereali- demne de menţionat: „cele mai multe construcţii erau er, construcţiile anexe, în special cele pentru depozita- din bârne, acoperite cu şiţă în nord, iar în sud, casele rea produselor agricole şi utilajelor, sunt de dimensi- construite în tehnica paiantei. Ca plan general tradi- uni mai mari. Pătulul, magazia sunt cuplate cu şoprul, ţional, locuinţa din zonă are două încăperi (casa cu adăpost pentru utilajele agricole. La acest complex vatră şi sobă) şi o singură intrare. În zona centrală şi se adaugă adăposturile pentru animale, construcţiile sudică a Mehedinţiului (Iloviţa, Vârciorova) locuinţa pentru depozitarea nutreţului, pimniţele etc., fapt care păstrează acest tip de plan cu două încăperi numite relevă diversitatea şi amploarea activităţilor desfăşu- hogeag sau cuină şi casa, soba sau hodaia. În partea rate în gospodăria ţărănească. Gospodăria ţărănească, centrală şi sudică sunt numeroase cazurile în care lo- prin structura şi funcţionalitatea ei, ilustrează tipul cuinţa are trei încăperi” (Niţu 1981: 260). de ocupaţie şi funcţia aşezării respective, mutaţiile Există diferenţieri şi în cadrul zonei etnografice petrecute în viaţa satului mehedinţean, în special a Mehedinţi, între diferite subzone, structura gospo- celui din zona de câmpie, care au produs modificări dăriei reflectând acesta situaţie, astfel, „în nord, erau în structura gospodăriei ţărăneşti, astfel încât multe caracteristice construcţii anexe mai reduse ca volum dintre construcţiile anexe dispar sau îşi schimbă func- şi care cumulau un număr mare de funcţii în scopul ţionalitatea” (Niţu 1981: 260-262). economisirii de spaţiu, dată fiind suprafaţa mai mică Organizarea spaţiului locuibil grăieşte despre efici- destinată gospodăriilor ţărăneşti. Specificul economic enţa unei mentalităţi tradiţionale, elementul central în al aşezărilor din zona nordică a Mehedinţiului face ca jurul căruia se structurează întregul edificiu fiind vatra pătulele să fie de mici dimensiuni, amplasate de obi- „plasată într-un mod cu totul original, având o latură cei în faţa casei, la intrarea în gospodărie, cu spatele la pe peretele din faţă şi cealaltă pe peretele despărţitor drum, uneori chiar deasupra împrejmuirii. Grajdurile numit primez. Postamentul aflat direct pe nivelul de aşezate în spatele casei aveau dimensiuni mai mari şi călcare al încăperii, apare ca un strat subţire de piatră, două încăperi separate printr-un perete despărţitor, fi- pământ bătut sau, mai rar, cărămidă, având forma unui ecare având intrarea sa proprie. sfert de cerc. Aici este locul pe care arde focul şi se Gospodăria ţărănească şi acareturile reprezentau prepară mâncarea. Se poate considera forma circulară un filon mentalitar în consonanţă cu ritmurile- natu a vetrei ca fiind veche şi încadrată perfect în economia rii, ale recoltelor, ale ocupaţiilor, ale unei spiritualităţi spaţiului interior. Ea permite o uşoară circulaţie în jur, manifeste constant în viaţa de zi cu zi a oamenilor. precum şi ocuparea în întregime a postamentului, mai 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 89 ales în cazul aşezării unui număr mare de vase la fiert. îşi are nedeia lui. Unele sate au câte două nedei anua- Cercetările recente consideră această formă ca având le. Acestea sunt în tot timpul anului: primăvara, vara, iniţial valori simbolice” (Enache, Sandu 1972: 159- toamna, iarna, fiind unul din cele mai mari prilejuri 162 apud Bratiloveanu-Popilian 1975: 149-165) de delectare pentru sat” (Cărăbiș 1966), iar „nedeia Există numeroase proiecte de revitalizare ale e o serbare populară, deosebită de târgul propriu-zis aspectelor etnofolclorice în zonă, precum proiectul şi de hramul bisericii unde e praznicul comun, ne-o „Trecut pentru viitor. Arhitectura tradiționala în Ge- afirmă şi o pravilă a lui Vasile Lupu” (Cărăbiș 1966: oparcul Platoul Mehedinți”, promovat de „Mișcarea 8). Are o origine dacică: „Dacii aveau cultul aerului şi pentru Acțiune și Initiațiva Europeană”, scopurile luminii, legat de o divinitate solară. La aceste serbări acestui proiect fiind: „1. Îmbunătățirea gradului de dacii se adunau în mare mulţime, unde petreceau şi cunoaștere a peisajului cultural din Geoparcul Pla- se delectau” (Densusianu 2000 apud Cărăbiș 1966: 9) toul Mehedinți prin cercetarea elementelor de arhi- De asemenea îi sunt caracteristice zonele de deal şi tectură tradițională; 2. Sprijinirea dobândirii de către munte: „înălţimile dealurilor şi munţilor unde se aflau 14 studenți a unei practici în domeniul arhitecturii altarele marilor divinităţi, serveau ca locuri de întru- tradiționale prin organizarea unei școli de vară cu nire pentru deliberările comune ale triburilor, pentru tema patrimoniul cultural pentru dezvoltarea rurală; festivităţile de mare importanţă, pentru festine, pentru 3. Realizarea unor planuri de salvgardare a patrimo- jocurile publice şi târguri” (Densusianu 2000: 285). niului construit, bazate pe nevoile reale descoperite Gheorghe Vâlsan sublinia că nedeia este „un obicei pe teren; 4. Promovarea obiectivelor cu semnificatie probabil anterior creştinismului, dar care avea atâta culturală din zona și informarea asupra potențialului forţă şi o atât de înaltă ţinută morală, încât biserica n-a zonei”1. şovăit să-i dea protecţia sa” (Vâlsan 1940: 73 apud Un alt proiect care a încercat revitalizarea arhitec- Cărăbiș 1966: 9). Vechimea acestei sărbători se refu- turii vernaculare în zona etnofolclorică Mehedinți este giază într-un orizont imemorabil, înainte de atestarea proiectului cultural „Gust și Estetică Tradiționale – sa documentară sau de suportul lingvistic ce i s-a ata- GET”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural şat: „cea mai veche ştire care ne este cunoscută până Național și implementat de Asociația Sinaptica în par- în prezent despre termenul – nedeie – este din anul teneriat cu Primăria Isverna, Mehedinţi și Facultatea de 1373 şi ea se referă la muntele Cornul Nedeii, situat Litere a Universității din București – Departamentul în nord-est de pasul Prislopului. Ulterior apar docu- Studii Culturale. O tabără de arhitectură și cercetare et- mentar şi alţi munţi cu numele luat tot de la nedei” nografică de teren a fost organizată în Isverna, județul (Conea 1957: 108 apud Cărăbiș), respectiv faptul că „ Mehedinți (fig. 1–4)2. încă din evul mediu, sub influenţa slavă, această ser- Dacă structural cultura materială vorbeşte despre bare a primit numele de – nedeie – de la slavul nede- un anumit mod de locuire, de vieţuire într-un spaţiu, lia, care însemnează duminică-sărbătoare” (Candrea într-un anumit climat, cultura spirituală relevă univer- 1931: 871 apud Cărăbiș 1966: 11), şi că „probabil este sul de credinţe şi obiceiuri, de reprezentări simbolice, vreo traducere slavo-română a unui nume dat pe care, o anumită modalitate de a înţelege şi de a se integra în din lipsă de dovezi, deocamdată nu îl ştim cum s-o fi ritmurile ample ale unei spiritualităţi înalte. numit mai înainte. Nedeile se ţineau însă ca şi astăzi, Dintre obiceiurile calendaristice specifice zonei nu numai duminca, ci în orice zi din săptămână. Du- cele mai spectaculoase sunt nedeile, pentru că repre- minca e o zi de sărbătoare săptămânală, care a devenit zintă întâlnirea dintre un străvechi substrat pre-creştin oficial zi de repaus, pe câtă vreme nedeia e o sărbătoa- cu anumite sărbători sau/şi hramuri bisericeşti, deci re anuală” (Cărăbiș 1966: 11). cu religia creştină. „În marea varietate a datinilor şi O altă dezbatere ce trebuie lămurită este cea refe- obiceiurilor poporului nostru, un loc de frunte îl ocu- ritoare la distincţia dintre nedei şi târg, Vasile Cărăbiş pă nedeile. Acestea, pentru că prezintă un complex de realizând o amplă clarificare în acest sens: „Nedeia, probleme, nu pot fi privite separat <...> ci în ansam- fiind o manifestare la care participă masele largi ale blu. Nedeia nu-i deci o sărbătoare, ci o largă mani- populaţiei, era firesc ca pe lângă ea să se nască târguri festare populară. Dar pentru că în zilele nedeilor s-au mai mult sau mai puţin larg, ca o necesitate economi- fixat în mare parte hramurile bisericeşti, deşi acestea că cu caracter local. Deci nedeile în imensa lor majo- se desfăşoară până la amiaza zilei, poporul le-a nu- ritate au fost generatoare de târguri, ci nu târgurile de mit în general nedei. Aşadar, desfăşurarea hramului nedei” (Cărăbiș 1966: 11). bisericii şi după aceea manifestaţia populară, care e „În concluzie, nedeile sunt o largă manifestare po- singura şi adevărata nedeie, independentă de hramul pulară de destindere şi delectare sufletească în mijlo- bisericesc, privite în ansamblu, în conştiinţa populaţi- cul naturii vesele, încadrate în datinile şi obiceiurile ei locale, alcătuiesc nedeia” (Cărăbiș 1966). poporului nostru. Se ţin în orice zile ale săptămânii, Nedeile se caracterizează prin faptul că „fiecare sat cu sau fără prăznuirea hramului bisericesc. Unele sunt 90 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX independente de biserică, uneori cu caracterul econo- Conea I. Vechile târguri-nedei de pe culmile Car- mic şi pe alocuri cu un aspect bisericesc. Biserica s-a paţilor. În: Bul. Ştiinţific – Secţia de Ştiinţe geologice suprapus unui obicei popular antecreştin. Nedeile în şi geografice. T. II, 1957, nr. 1–2, p. 108. cea mai mare parte au fost generatoare de târguri şi nu Densusianu N. Dacia preistorică. București: târgurile de nedei” (Cărăbiș 1966: 37). Obiectiv, 2000. 200 p. În ceea ce priveşte patrimonializarea şi valorifi- Enache Ş., Sandu I. Construcţii cu aşezarea cen- carea tradiţiilor în zona judeţului Mehedinţi, Muzeul trală a vetrei în nord-vestul Olteniei. Obervaţii asu- Regiunii Porţile de Fier, înfiinţat în anul 1881, re- pra obiceiurilor legate de vatră. În: Revista muzeelor, alizează această frumoasă îndatorire prin interme- 1972, nr. 2, p. 159-162. diul secţiei de Etnografie şi Artă Populară. Secţia Niţu G. Tipuri de aşezări în judeţul Mehedinţi. prezintă aspecte ale civilizaţiei mehedinţene, dintre Evoluţie şi perspective de dezvoltare. În: Oltenia. Stu- care pot fi menţionate câteva teme centrale: Omul dii şi comunicări. Istorie. Etnografie. Ştiinţele naturii. şi habitatul – spaţiul de locuit: tipuri de aşezări ru- Craiova, 1981. rale din Mehedinţi, gospodăria (curtea şi acareturi- Vâlsan G. Pământul românesc şi frumuseţile le), locuinţa, interiorul; Comuniunea om – natură: lui. Bucureşti: Casa școalelor și a culturii poporului, ocupaţiile din mediul rural (agricultura, păstoritul, 1940. 170 p. pescuitul, albinăritul, dulgheritul, şindrilăritul, olă- ritul, prelucratul fibrelor vegetale şi animale); Portul Gabriela Boangiu (Craiova, România). popular mehedinţean este prezentat în cadrul special Doctor în filologie. Institutul de Cercetări al ceremonialului de nuntă. În acest sector, se evi- Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”. denţiază costul de sărbătoare specific zonei Balta, în Габриела Боанжиу (Крайова, Румыния). antiteză cu costumul de zi cu zi şi cu cel de muncă. O Доктор филологии. Институт социогуманитарных diferenţiere clară se realizează şi în ceea ce priveşte исследований им. К. С. Николэеску-Плопшор. costumul purtat în sezonul călduros, de cel purtat Gabriela Boangiu (Craiova, Româ- pe vreme rea; Secţiunea expoziţională „Amintiri din nia). PhD in Philology. Institute for Socio-Hu- Ada-Kaleh”. Totodată, elemente de etnologie urbana man Researches „C. S. Nicolăescu-Plopşor”. devin evidente în numeroasele expoziţii gazduite de E-mail: [email protected] acest muzeu. ORCID: https://orcid:org/0000-0002-6897-1781 Zona etnografică Mehedinţi impresionează prin valorile sale atât materiale, cât şi spirituale, impre- sionează prin vetrele sale străvechi, prin frumusetea costumelor populare, prin ritmul alert al horelor, prin smerenia şi faţa luminată de credinţă a localnicilor săi.
Note 1 „Trecut pentru viitor. Arhitectura tradiționa- lă în Geoparcul Platoul Mehedinți”, https://www. galasocietatiicivile.ro/participants_project_2017. php?id=265§ion_id=17&year=2017 (vizitat 15.02.2021). 2 „Mehedinţi: Zece studenţi de la arhitectură au reparat două case tradiţionale din Isverna” de Ma- riana Butnariu, 24 iulie 2017, https://www.gds.ro/ Local/Mehedinti/2017-07-24/mehedinti-zece-studen- ti-de-la-arhitectura-au-reparat-doua-case-traditiona- le-din-isverna/ (vizitat 15.02.2021).
Referinţe bibliografice Bratiloveanu-Popilian M. Locuinţa tradiţională din Podişul Mehedinţilor. În: Studii şi cercetări de is- toria artei. Seria artă plastică. T. 22. 1975, p. 149-165. Cărăbiş V. Nedeile. București: Casa regionala a Creaţiei Populare, 1966. 40 p. Candrea I. A., Adamescu Gh. Dicţionarul enciclo- pedic ilustrat. București, 1931. 1950 p. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 91
Fig. 1. Casa din zona etnografică Mehedinți Sursa: https://www.gds.ro/Local/Mehedinti/2017-07-24/mehedinti-zece-studenti-de-la-arhitectura-au-re- parat-doua-case-traditionale-din-isverna/ (vizitat 15.03.2021)
Fig. 2. Casa din zona etnografică Mehedinți Sursa: https://www.gds.ro/Local/Mehedinti/2017-07-24/mehedinti-zece-studenti-de-la-arhitectura-au-re- parat-doua-case-traditionale-din-isverna/ (vizitat 15.03.2021) 92 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Fig. 3. Casa din zona etnografică Mehedinți Sursa: https://www.gds.ro/Local/Mehedinti/2017-07-24/mehedinti-zece-studenti-de-la-arhitectura-au- reparat-doua-case-traditionale-din-isverna/ (vizitat 15.03.2021)
Fig. 4. Casa din Geoparcul Platoul Mehedinți Sursa: https://www.galasocietatiicivile.ro/participants_project_2017.php?id=265§ion_ id=17&year=2017 (vizitat 15.03.2021) 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 93
Fig. 5. Casa din Mehedinți Sursa: https://e-zeppelin.ro/planuri-de-revitalizare-a-11-monumente-de-arhitectura-traditionala-din-geo- parcul-platoul-mehedinti/ (vizitat 15.03.2021) 94 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Олэна ФЕДОРЧУК
ОЧАГ НАРОДНОГО ИСКУССТВА КАК ФЕНОМЕН ЭТНИЧЕСКОЙ ХУДОЖЕСТВЕННОЙ ТРАДИЦИИ https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.13 Rezumat стать ежегодные совместные пленэры народных само- Vatra artei populare ca fenomen al tradiției деятельных и профессиональных мастеров, организу- artistice etnice емые на базе традиционных очагов народного искус- Studiul vatrei artei populare se bazează pe materialele ства. Важным условием успешности таких мер должно tradiției etnice artistice a decorării cu mărgele a costumului стать кураторское участие профессиональных исследо- popular al ucrainenilor. Vatra artei populare este prezentată вателей народного искусства, владеющих знаниями о ca un loc unic cu un câmp energetic puternic. Într-un astfel локальных традициях. de loc se nasc și se dezvoltă mai multe tradiții artistice. Ключевые слова: Украина, этническая художе- Nașterea fiecărei noi tradiții artistice este întotdeauna aso- ственная традиция, очаг народного искусства, народ- ciată cu nevoia de opere de artă ca mijloc de realizare a ный костюм, бисерный декор. funcțiilor semnificative social. În special practicile artistice din tradiția decorării cu mărgele a costumului popular al Summary ucrainenilor au fost întotdeauna un mijloc eficient de auto- The folk-art center as a phenomenon of ethnic identificare etnică. În anii 1950–1970 tradiția decorării artistic tradition cu mărgele a costumului popular ucrainean a cunoscut o The research of folk-art centers is based on the mate- fază de stagnare (reverberație), în urma căreia s-a pierdut rials of the ethnic artistic tradition of the Ukrainian folk o parte semnificativă a cunoștințelor. Astăzi, în contextul costume beaded decor. The folk-art center is presented as globalizării, tradiția se confruntă cu noi provocări, în spe- a unique place with a strong energy field. In such places, cial pericolul unificării culturale. Întâlnirile anuale comune several artistic traditions are often born and developed. The ale artiștilor populari amatori și profesioniști, organizate pe birth of each new artistic tradition is always associated with baza vetrelor tradiționale de artă populară, pot deveni mă- the need for works of art as in the means for the realization suri eficiente pentru păstrarea și revigorarea naturii unice of socially significant functions. In particular, the artistic a vetrelor de artă populară. O condiție importantă pentru practices within the tradition of the Ukrainian folk costume succesul unor astfel de măsuri trebuie să fie participarea beaded decor have always been an effective means of eth- în calitate de curatori a cercetătorilor profesioniști de artă nic self-identification. During the 1950s–1970s, the tradi- populară, cunoscători a tradițiilor locale. tion of the Ukrainian folk costume beaded decor had been Cuvinte-cheie: Ucraina, tradiția artistică etnică, vatra in the phase of extinction (reverberation), thus a significant artei populare, costum popular, decor cu mărgele. part of knowledge had been lost. Nowadays, in the context of globalization, this tradition faces new challenges, such Резюме as the danger of cultural unification. The joint annual meet- Очаг народного искусства как феномен ings of amateur and professional folk artists, organized on этнической художественной традиции the basis of the traditional folk-art centers could become Исследование основано на материалах этнической an effective means for the preservation and revival of the художественной традиции бисерного декора народно- unique nature of such centers. An important condition for го костюма украинцев. Представлен очаг народного the success of such measures must be the participation as искусства как уникальное место с сильным энергети- curators of the professional researchers of folk art, knowl- ческим полем. В таком месте часто рождается и разви- edgeable of local traditions. вается несколько художественных традиций. Рождение Key words: Ukraine, ethnic artistic tradition, folk art каждой новой художественной традиции связано с по- center, folk costume, beaded decor. требностью в произведениях искусства как средствах реализации социально значимых функций. В частно- Глобализация современного мира создает се- сти, художественные практики в области бисерного рьезные угрозы для его этнокультурного ланд- декора народного костюма украинцев всегда выступа- шафта. Миграционные потоки, аккультурация и ли действенным средством этнической самоидентифи- другие стремительно протекающие современные кации. В течение 1950–1970-х гг. традиция бисерного декора народного костюма украинцев переживала фазу процессы активизировали научный дискурс во- угасания (реверберации), в результате чего была утра- круг проблематики идентичностей, в частности – чена значительная часть знаний. Сегодня, в контекстe этнической и национальной. Главными конструк- глобализации, традиция переживает новые вызовы, тами идентичностей являются традиции, призван- в том числе опасность культурной унификации. Дей- ные поддерживать стабильность и воспроизво- ственными мерами сохранения и возрождения уни- дить общество как специфическую неповторимую кальной природы очагов народного искусства могут систему (Маркарян 1981: 86). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 95
Каждая этническая художественная традиция ни (Федорчук 2017; 2018; 2019; 2020; Fedorchuk рождается и эволюционирует в определенных ме- 2019). стах. Такие места называют очагами традиции. В предыдущих научных исследованиях автор Если речь идет о традиции народного искусства, пришла к выводу, что процессы развития этниче- то ученые оперируют понятием «очаг народного ской художественной традиции бисерного декора искусства». В контексте этой работы термины очаг народного костюма украинцев зависимы от пасси- этнической художественной традиции и очаг на- онарности1 (Федорчук 2017: 68-69). В контекстах родного искусства являются синонимичными, разных уровней социальной активности указанная поскольку авторские исследования базируются на традиция проходила последовательные фазы пас- материалах одной из народных художественных сионарно-креативного потенциала2: зарождения традиций. (первая половина XIX в.), первичного развития Учеными давно признано, что этническая куль- (середина – конец XIX в.), креативного подъема тура произрастает из народной (крестьянской) (конец XIX – середина XX вв.), реверберации, или почвы. Именно народное, а не профессиональ- пассионарно-креативного угасания (1950–1970-е ное искусство в течение тысячелетий сохраняло, гг.), актуализации (с 1980-х гг.). Последняя из на- накапливало и доносило следующим поколениям званных фаз сегодня переходит в фазу креативно- важные для этнического сознания архаичные фор- го подъема (Fedorchuk 2019: 23-24). мы, символы, мотивы и художественные тексты, Этническая художественная традиция имеет транслирующие вечные ценности (Станкевич свои законы. Главными из них являются: закон из- 2020: 163). В связи с этим исследования феноме- менений (трансформации), закон наследия, закон на очага народного искусства – предмета наших взаимодействия и взаимосвязи, закон комплимен- научных изысканий – приближают к пониманию тарности, закон актуализации (Fedorchuk 2019: процессов, происходящих в системе этнической 25). В соответствии с этими законами в разных художественной традиции в целом. Актуальность культурных контекстах пространственно-времен- статьи также обусловлена рисками исчезновения ных координат художественная традиция посто- уникальной природы очагов народного искусства, янно трансформируется ради сохранения своей а значит утраты многовариативных этнических социальной востребованности и актуальности. Ху- особенностей художественных традиций. дожественные практики базируются на унаследо- Объектом исследования стали очаги традиции ванных архетипах (архаичных формах, символах, бисерного декора народного костюма украинцев, мотивах и художественных текстах). Традиция самые ранние из которых, по мнению автора, по- подвергается влияниям и сама влияет на другие явились на рубеже XVIII–XIX вв. в некоторых (этнические и морфемные) традиции. Все худо- районах Северной Буковины и Восточной Гали- жественные новации проходят комплиментарный ции (Федорчук 2020: 149). отбор, чтобы соответствовать мироощущениям Под термином очаг народного искусства по- и художественным вкусам носителей традиции. нимается место длительных художественных и Важным условием развития традиции являет- связанных с ними других культурных практик, в ся периодическая актуализация художественных ходе которых сформировались самобытные черты практик, нацеленных на удовлетворение изменчи- локального народного творчества. вых социальных и эстетических потребностей. Предлагаемая статья является частью исследо- Эволюционные процессы внутри художествен- ваний этнической художественной традиции как ной традиции моделируются природными, обще- системы формирования, выборочного усвоения, ственными и личностно-психологическими фак- передачи, сохранения и развития художественного торами, которые были названы «факторами фор- опыта и практик использования художественных мирования, эволюционирования и актуализации произведений как смыслообразующих элементов традиции» (Федорчук 2018: 320). Каждый отдель- этнической культуры. но взятый формирующийся и уже сформирован- При написании статьи анализировались мне- ный очаг по-своему реагирует на действие таких ния известных теоретиков народного искусства факторов. Но повсеместно в фазах зарождения и Марии Некрасовой (Некрасова 1983), Алексан- первичного развития традиции наблюдалось силь- дра Найдена (Найден 1989), Михаила Станкевича ное влияние природных и общественных факто- (Станкевич 2020). Основные положения авторско- ров. К ним относятся: местонахождение очага го понимания этнической художественной тради- народного искусства относительно природных ции были изложены в нескольких статьях, где рас- ресурсов (для традиций, зависимых от таких ре- сматривались законы и факторы развития этниче- сурсов); особенности окружающего ландшафта, ской художественной традиции, феномен време- влияющего на уровень экологического и эстетиче- 96 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
ского комфорта потенциальных мастеров; наличие понировались и сами «герданы» из с. Микуличина транспортных коммуникаций; близость рынков и (Туркавський 2004: 15). Для Второй краевой этно- соседство с художественными очагами (для всех графической выставки 1887 г. в Тернополе мест- традиций). Активные коммуникации и соседство с ным фотографом Альфредом Силькевичем было художественными очагами содействовали обмену подготовлено 50 фотографий с народными типажа- опытом и знаниями, а значит, способствовали куль- ми (гуцулы, бойки, подоляны и др.) из 37 уездов. турным заимствованиям (Федорчук 2018: 321-322). Бисерные компоненты можно увидеть только в ко- В фазе креативного подъема доминирующими стюмах сел Испас Вижницкого уезда (Буковина) и становятся общественные и личностно-психоло- Тулуков Снятынского уезда (Покутье)3. гические факторы (Федорчук 2018: 321-326). В Выборочную природу давних очагов традиции частности, художественные практики в системе косвенно подтверждают и датированные XIX в. традиции бисерного декора народного костюма музейные экспонаты, каких относительно мало, а украинцев имеют особенность актуализироваться обозначенных конкретным очагом традиции еще и становиться наиболее продуктивными в периоды меньше. В основном это накладные бисерные укра- повышения политического, национального и патри- шения в виде ленты («герданы») и декорированные отического самосознания носителей традиции. Это «герданами» девичьи и юношеские головные убо- связано прежде всего с тем, что одной из функций ры, которые хранятся в Музее этнографии и худо- народного костюма (в том числе его бисерных ком- жественного промысла Института народоведения понентов) является демонстрация национальной и Национальной академии наук Украины4, а также в социальной принадлежности (Fedorchuk 2019: 24). Национальном музее им. Андрея Шептицкого5 (г. К сожалению, наше видение законов и факторов Львов). В инвентарных книгах указаны Снятын- формирования эволюционирования и актуализа- ский, Городенковский (Покутье), Залещицкий (За- ции этнической художественной традиции не дает падное Подолье) уезды и Буковина (уезды и села исчерпывающего понимания феномена очага на- не обозначены). Очаги фигурируют лишь изредка; родного искусства как места длительных и успеш- главным образом это села Тишковцы Городенков- ных художественных практик. В частности, такой ского уезда6 и Волковцы Снятынского уезда (По- важный фактор, как расположение населенного кутье)7. пункта на магистральных путях, никоим образом В Национальном музее в Праге хранится да- не гарантирует рождение здесь очага народного ис- тированная второй половиной XIX в. коллекция кусства. Также и нахождение населенного пункта украинских артефактов, которые собрал чешский в ареале художественной традиции не гарантирует, этнограф Франтишек Ржегорж. В этой коллекции что он станет еще одним местом развития той тра- представлены бисерные изделия из Восточной Га- диции, которая процветает совсем рядом и которой, лиции и Буковины (Fedorchuk 2020: 73, 76-77). Сре- казалось бы, ничто не мешает найти своих после- ди указанных очагов народного искусства значатся дователей и здесь. покутские села Тишковцы Городенковского уезда8 Внимание на выборочную природу месторас- и Стецева Снятынского уезда9, а также буковин- положения очагов народного искусства обратил, ский городок Глыбокая10. в частности, А. Найден. Исследуя домашнюю ро- Анализ вышеупомянутых источников XIX в., а спись украинцев, ученый отметил, что даже в зонах также артефактов XX–XXI вв. (часть которых была массового распространения этого вида искусства выявлена автором во время полевых исследований было большое количество местностей, сел, где он непосредственно в очагах традиции) уверенно под- не прижился, хотя другие виды народного искус- тверждает, что общедоступные (учитывая умерен- ства там издавна развивались (Найден 1989: 13). ную стоимость сырья и несложную технологию) Выборочное месторасположение очагов искус- художественные практики с бисером как когда-то, ства является также чертой традиции бисерного де- так и теперь наблюдаются не во всех селах и горо- кора народного костюма украинцев. На это уверен- дах, расположенных в ареалах традиции. Сегодня, но указывают фотоисточники. Так, для Коломый- во времена глобализации, информационного бума ской этнографической выставки 1880 г. фотограф и доступности художественного образования, ме- Юлиуш Дуткевич подготовил 81 фотографию с сторасположения очагов народного искусства, как видами гуцульских и покутских сел и типажами их и раньше, имеют выборочный характер и относи- жителей. Бисерный декор запечатлен лишь в ансам- тельно высокую стабильность (Архив 2011; 2012; блях народной одежды Чертовец, Ясенов-Польный 2013; 2014; 2015; 2016; 2017; 2018). Городенковского уезда, Белелуя Снятынского уез- На необычную природу очага этнохудожествен- да (Покутье) и Микуличин Надворнянского уезда ной традиции указывает также и то, что в таком (Гуцульщина) (Dutkiewicz 1880). На выставке экс- месте можно обнаружить сразу несколько морфем- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 97
ных художественных традиций. Так, М. Некрасова, из очагов прекратили свое функционирование. упоминая о росписи сундуков и игрушек в Яворов- В результате этого была утрачена значительная ском р-не Львовской обл., заметила, что в населен- часть знаний, накопленных местными мастерами ных пунктах этого района кроме такого вида на- в процессе полуторавековых практик (Федорчук родного творчества также успешно практиковали 2019: 13). В 1980‑х гг. традиция начала входить в ткачество, вышивку, резьбу по дереву (Некрасова фазу актуализации. Наиболее активно процессы 1983: 88). возрождения происходят в этнографических зонах Похожее наблюдение мы сделали и относитель- Западного Подолья, Гуцульщины, Покутья. Здесь но исследуемой нами традиции, очаги которой же лучше всего сохранилась и теперь успешно чаще всего возникали в полиморфемной художе- возрождается свадебная обрядность, в контексте ственной среде. И этому есть простое объяснение – которой происходит осовременивание традиции новая художественная традиция, попадая на почву, бисерного декора народного костюма украинцев усеянную архетипами и стереотипами архаичных (Федорчук 2019: 14). традиций, получала все необходимое, чтобы стать Но фаза реверберации не прошла бесследно. успешным культурным трансфером11. Очагами тра- Большинство современных мастеров не владеют диции бисерного декора народного костюма укра- всей суммой знаний, накопленных предыдущи- инцев зачастую становились места, где уже дли- ми поколениями местных участников традиции. тельно и плодотворно развивались орнаментально В частности, среди молодых мастеров бисерных близкие традиции ткачества и вышивки, которые изделий очень мало таких, кто знаком с техникой имели богатое художественное наследие с развитой низания. Большинство практикует только выши- семантико-орнаментальной структурой. Мотивы вание бисером (Архив 2011: 31, 41, 45; 2012: 19; вышитых и тканых композиций хорошо поддава- 2013: 3, 15-18). лись стилистическим интерпретациям в техниках Было установлено, что актуализация традиции работы с бисером. наблюдается главным образом на «старом», а не К примеру, благодаря уже упоминавшейся кол- «новом» месте. То есть дальнейшее развитие эт- лекции Ф. Ржегоржа (из Национального музея в нической художественной традиции бисерного Праге) есть возможность сравнить орнаментику, декора народного костюма связано прежде всего которая царила в одном и том же месте в одно и то с возрождением, а не рождением очагов народно- же время на низанных из бисера изделиях и тка- го искусства (Архив 2011; 2012; 2013; 2014; 2015; ных убрусах («пэрэмитках»). В частности, анали- 2016; 2017; 2018). зируя артефакты из сел Тишковцы и Стецева, мы Стабильно активными остаются художествен- обнаружили, что в композициях этих различных по ные практики с бисером в очагах Северной Буко- материалу и технике исполнения компонентов на- вины, которые обошла фаза реверберации (Федор- родного костюма доминируют аналогичные графе- чук 2014: 1401-1402). Креативность буковинских мы мотивов ромба, креста и зигзага. Много общего мастеров, которые практически постоянно работа- имеет и колорит произведений, в котором всегда ли с бисером, еще нуждается в разгадке. Очевидно присутствует несколько оттенков красного цвета лишь то, что одним из ключей к разгадке является (Fedorchuk 2020: 76-77). феномен очага традиции как особого места. Отметим, что один и тот же очаг народного Подытоживая результаты исследования, можем искусства мог быть местом зарождения, форми- констатировать выборочную природу, стабиль- рования и процветания не только орнаментально ность локаций и полиморфемный характер очагов близких художественных традиций. Например, в этнохудожественной традиции бисерного декора XIX – первой половине XX в. в с. Торговица Горо- народного костюма украинцев. Выявленные осо- денковского уезда функционировало минимум пять бенности подсказывают, что очаги народного ис- традиций – бисерного декора народного костюма, кусства следует рассматривать как своеобразные а также вышивки, ткачества, росписи пасхальных «места силы», в которых успешно аккумулиру- яиц (писанкарства), живописи на стекле. А в уже ется энергия этноса. Энергетика очага народного упоминавшемся соседнем очаге, с. Тишковцы, кро- искусства и, безусловно, сложившийся (благодаря ме бисерного декора народного костюма развива- разносторонним и длительным художественным лись вышивка, ткачество, кушнирство, писанкар- практикам) менталитет его обитателей способ- ство (Архив 2012: 8-22). ствуют рождению и воспитанию пассионариев, Все наши наблюдения являются особенно цен- лучшим способом самореализации которых ста- ными с учетом того, что в 1950–1970-х гг. тради- новится художественное творчество. ция бисерного декора народного костюма украин- Отсюда главный вывод – важнейшая роль в цев переживала фазу реверберации, когда многие современной актуализации этнохудожественной 98 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
традиции бисерного декора народного костюма любой обмен культурной информацией является украинцев принадлежит очагам народного искус- многосторонним творческим процессом взаимо- ства, где художественная традиция имеет свою действия двух или более культурных пространств, длительную самостоятельную и успешную исто- поэтому требует самостоятельной методологии рию, а также аутентичное культурное наследие. исследования. Развивая свою теорию на приме- Учитывая то, что в 1950–1970-х гг. в фазе ре- ре литературных переводов (в контексте которых верберации была утрачена часть знаний и опыта, возникает проблема несоответствия лексических автор считает уместной организованную на го- значений), М. Эспань пишет: «Вопрос о перево- сударственном уровне помощь по возрождению де неизменно влечет за собой вопрос о книге как художественных практик в традиционных очагах том предмете, который, будучи переведенным народного искусства. Эффективными мерами та- или нет, постоянно перемещается в культурных кой помощи видятся совместные пленэры народ- пространствах и передает коды чужой культуры ных, самодеятельных и профессиональных ма- национальному контексту». Кроме того, «транс- стеров, проводимые в традиционных очагах при формация исходного смысла существует также и кураторском участии этнологов и искусствоведов, при переходе от одного контекста к другому вну- владеющих знаниями об особенностях местных три единого культурного пространства». Отсюда традиций. М. Эспань определяет культурный трансфер как «процесс переозначивания (ресемантизации), ко- Примечания торый сопровождает переход культурного объекта 1 Пассионарность – многозначный термин, из одного пространства в другое» (Эспань 2018: введенный Л. Гумилевым. В работе под этим тер- 46, 60, 685). мином понимается политическая и общественная активность этноса. Архивные документы / Archival documents 2 Пассионарно-креативный потенциал – вели- Архив Института народоведения Националь- чина, характеризующая потенциальный ресурс ной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, д. 636, деятельно-творческой активности участников л. 1-97: Полевые материалы О. Федорчук, за- художественной традиции. Уровень пассионар- фиксированные на Ополье и Западном Подо- но-креативного потенциала тем выше, чем выше лье (Бережанский, Козовский, Подгаецкий, Бу- суммарный показатель численности очагов и ма- чачский, Монастырисский, Залещицкий, Борщев- стеров, а также качества художественных идей ский р-ны Тернопольской обл.) 3–16 июня 2011 (Федорчук 2017: 69). г. / Arkhiv Instituta narodoviedieniia Natsyonal’noj 3 Институт народоведения Национальной акаде- akadiemii nauk Ukrainy. F. 1, op. 2, d. 636, l. 1-97: мии наук Украины, Иллюстративный фонд библио- Polievyie matierialy O. Fedorchuk, zafiksirovannyie теки, 10619, 10645. na Opol’ie i Zapadnom Podol’ie (Berezhanskij, 4 Музей этнографии и художественного про- Kozovskij, Podgaietskij, Buchachskij, Monastyrisskij, мысла Института народоведения Национальной Zal’eschitskij, Borschovskij r-ny Tiernopol’skoj obl.) академии наук Украины, Книга поступлений, 3–16 iiunia 2011 g. 21486, 21494, 21517, 22391-22578. Архив Института народоведения Националь- 5 Национальный музей имени Андрея Шептиц- ной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, д. 676, кого, Фондовая группа «стекло», 11-18, 30-64. л. 1-22: Полевые материалы О. Федорчук, зафик- 6 Национальный музей имени Андрея Шептиц- сированные на Покутье (села Сопив, Печенежин кого, Фондовая группа «стекло», 30-32. Коломыйского р-на, Тишковцы, Торговица Горо- 7 Национальный музей имени Андрея Шептиц- денковского р-на Ивано-Франковской обл.) 13– кого, Фондовая группа «стекло», 35-45. 15 августа 2012 г. / Arkhiv Instituta narodoviedienija 8 Národní muzeum, Фондовая группа «славяне», Natsyonal’noj akadiemii nauk Ukrainy. F. 1, op. 2, 2873-2875. d. 676, l. 1-22: Polievyie matierialy O. Fedorchuk, 9 Národní muzeum, Фондовая группа «славяне», zafiksirovannyie na Pokut’ie (s’ola Sopiv, Pechenizhyn 2904, 2906-2916. Kolomyjs’koho r-na, Tyshkovtsy, Torgovytsa 10 Národní muzeum, Фондовая группа «славя- Horodenkovskogo r-na Ivano-Frankovskoj obl.) 13– не», 2864-2868. 15 avgusta 2012 g. 11 Теория культурных трансферов родилась в Архив Института народоведения Националь- 1980-х гг. и получила развитие в работе «Исто- ной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, д. 706а, рия цивилизаций как культурный трансфер» со- л. 1-30: Полевые материалы О. Федорчук, зафик- временного французского историка и филолога сированные на Гуцульщине (Косовский, Вер- Мишеля Эспаня. Ее суть заключается в том, что ховинский р-ны Ивано-Франковской обл.) 23– 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 99
27 августа 2013 г. / Arkhiv Instituta narodoviedienija сированные на Покутье (пгт Заболотов, с. Ильин- Natsyonal’noj akadiemii nauk Ukrainy. F. 1, op. 2, цы Снятынского р-на, г. Коломыя Ивано-Фран- d. 706а, l. 1-30: Polievyie matierialy O. Fedorchuk, ковской обл.) 30 марта 2018 г. / Arkhyv Instytuta zafiksirovannyie na Hutsul’schinije (Kosovskij, narodoviedienija Natsyonal’noj akademii nauk Verhovinskiy r-ny Ivano-Frankovskoj obl.) 23– Ukrainy. F. 1., op. 2, d. 828, l. 1-6: Polievyie matierialy 27 avgusta 2013 g. O. Fedorchuk, zafiksirovannyie na Pokut’ie (pht Архив Института народоведения Нацио- Zabolotyv, s. Il’intsy Sniatynskogo r-na, h. Kolomyja нальной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, Ivano-Frankovskoj obl.) 30 marta 2018 g. д. 768, л. 1-55: Полевые материалы О. Федор- чук, зафиксированные на Покутье (Тлумац- Литература / References кий, Тысменицкий, Городенковский р-ны Ива- Маркарян Э. С. Узловые проблемы теории куль- но-Франковской обл.) 2–12 июля 2014 г. / Arkhiv турной традиции. В: Советская этнография, 1981, Instituta narodoviedienija Natsyonal’noj akadiemii № 2, с. 78-96. / Markarian E. S. Uzlovyie probliemy nauk Ukrainy. F. 1, op. 2, d. 768, l. 1-55: Polievyie tieorii kul’turnoj traditsii. V: Sovietskaia etnohrafiia, matierialy O. Fedorchuk, zafiksirovannyie na Pokut’ie 1981, № 2, s. 78-96. (Tlumatskij, Tysm’enytskij, Horodenkovskij r-ny Найден О. С. Орнамент українського народного Ivano-Frankovskoj obl.) 2–12 iiulia 2014 g. розпису. Київ: Наукова думка, 1989. 136 с. / Najden Архив Института народоведения Националь- O. S. Ornament ukrains’koho narodnoho rozpysu. ной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, д. 777, Kyiv: Naukova dumka, 1989. 136 s. л. 1-50: Полевые материалы О. Федорчук, зафик- Некрасова М. А. Народное искусство как часть сированные на Покутье и Буковине (Снятын- культуры. М.: Изобразительное искусство, 1983. ский, Городенковский р-ны Ивано-Франков- 344 с. / Niekrasova M. A. Narodnoie iskusstvo kak ской обл., Кицманcкий р-н Черновицкой обл.) chast’ kul’tury. M.: Izobrazitiel’noie iskusstvo, 1983. 16 июля – 2 августа 2015 г. / Arkhiv Instituta 344 s. narodoviedienija Natsyonal’noj akadiemii nauk Станкевич М. Є. Етноестетика. Філософія на- Ukrainy. F. 1, op. 2, d. 777, l. 1-50: Polievyie родного мистецтва. Львів: Спілка критиків та істо- matierialy O. Fedorchuk, zafiksirovannyie na риків мистецтва, 2020. 276 с. / Stankevych M. Ye. Pokut’ie i Bukovynie (Sniatynskij, Horodenkovskij Etnoestetyka. Filosofiia narodnoho mystetstva. L’viv: r-ny Ivano-Frankovskoj obl., Kitsmans’kyj r-n Spilka krytykiv ta istorykiv mystetstva, 2020. 276 s. Chiernovitskoj obl.) 16 iiulia – 2 avgusta 2015 g. Туркавський М. Етнографічна виставка Покут- Архив Института народоведения Нацио- тя в Коломиї. Перекл. з польс. А. Б. Ємчук. Ко- нальной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, ломия: Народний дім, 2004. 40 с. / Turkavs’kyj M. д. 781, л. 1-20: Полевые материалы О. Федорчук, Etnohrafichna vystavka Pokuttia v Kolomyi. Рerekl. зафиксированные на Закарпатской Гуцульщи- z pol’s. A. B. Yemchuk. Kolomyia: Narodnyj dim, не (в районе пгт Ясиня Раховского р-на Закар- 2004. 40 s. патской обл.) 29 мая – 1 июня 2016 г. / Arkhyv Федорчук О. Бісер у художній структурі ан- Instituta narodoviedienija Natsyonal’noj akademii самблю буковинського народного одягу другої nauk Ukrainy. F. 1, op. 2, d. 781, l. 1-20: Polievyie половини XX – початку XXI століття. В: Наро- matierialy O. Fedorchuk, zafiksirovannyie na дознавчі зошити, 2014, № 6 (120), с. 1392-1402. / Zakarpatskoj Hutsul’schyne (v rajonie pht Yasynia Fedorchuk O. Biser u khudozhnij strukturi ansambliu Rakhovskogo r-na Zakarpatskoj obl.) 29 maia – bukovyns’koho narodnoho odiahu druhoi polovyny 1 yiunia 2016 g. XX – pochatku XXI stolittia. V: Narodoznavchi Архив Института народоведения Националь- zoshyty, 2014, № 6 (120), s. 1392-1402. ной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, д. 788, Федорчук О. Время как феномен этнической ху- л. 1-16: Полевые материалы О. Федорчук, за- дожественной традиции. В: Revista de Etnologie şi фиксированные на Покутье (Городенковский р-н Culturologie, 2019. Vol. XXV, p. 10-18. / Fedorchuk O. Ивано-Франковской обл.) 8–14 августа 2017 г. / Vriemia kak fienomien etnichieskoj khudozhestvennoj Arkhyv Instituta narodoviedienija Natsyonal’noj traditsii. V: Revista de Etnologie şi Culturologie, 2019. akademii nauk Ukrainy. F. 1, op. 2, d. 788, l. 1-16: Vol. XXV, p. 10-18. Polievyie matierialy O. Fedorchuk, zafiksirovannyie Федорчук О. Два подхода к периодизации эт- na Pokut’ie (Horodenkovskij r-n Ivano-Frankovskoj нической художественной традиции. В: Revista obl.) 8–14 avhusta 2017 g. de Etnologie şi Culturologie, 2017. Vol. XXI, p. 66- Архив Института народоведения Националь- 73. / Fedorchuk O. Dva podkhoda k periodizatsii ной академии наук Украины. Ф. 1, оп. 2, д. 828, etnicheskoj khudozhestviennoj traditsii. V: Revista de л. 1-6: Полевые материалы О. Федорчук, зафик- Etnologie şi Сulturologie, 2017. Vol. XXI, p. 66-73. 100 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Федорчук О. Концепція етнічної мистецької Fedorchuk О., Bolyuk O., Pohunek J. Valášková традиції бісерного оздоблення народної ноші N. Lidová kultura ukrajinců Rakousko-Uherské українців (Частина 2. Чинники формування, ево- monarchie v etnografické sbírce Františka Řehoře z 80 люціонування та актуалізації етнічної мистець- a 90. Let Století. В: Český Lіd, 2020, № 1, s. 71-92. кої традиції). В: Народознавчі зошити, 2018, № 2 (140), с. 319-327. / Fedorchuk O. Kontseptsiia Olena Fedorciuk (Lviv, Ucraina). Doctor în istoria etnichnoi mystets’koi tradytsii bisernoho ozdoblennia artei, doctorand, Institutul de Etnologie, Academiа narodnoi noshi ukraintsiv (Chastyna 2. Chynnyky Națională de Științe din Ucraina. formuvannia, evoliutsionuvannia ta aktualizatsii Oлэна Федорчук (Львов, Украина). Кандидат etnichnoi mystets’koi tradytsii). V: Narodoznavchi искусствоведения, докторант, Институт народове- zoshyty, 2018, № 2 (140), s. 319-327. дения, Национальная академия наук Украины. Федорчук О. Этническая художественная Olena Fedorchuk (Lviv, Ukraine). PhD in традиция бисерного декора народного костю- Art History, doctoral student, Ethnology Institute, ма украинцев: реконструкция первого этапа. В: National Academy of Sciences of Ukraine. Revista Arta. Seria Arte Vizuale, 2020. Vol. XXIX, E-mail: [email protected] nr. 1, p. 148-154. / Fedorchuk O. Etnichieskaia ORCID: https://orcid.org/0000-0002-4724-3566 khudozhestviennaia traditsiia bisernoho dekora narodnoho kostiuma ukraintsev: rekonstruktsiia piervoho etapa. V: Revista Arta. Seria Arte Vizuale, 2020. Vol. XXIX, nr. 1, p. 148-154. Эспань М. История цивилизаций как культур- ный трансфер. Пер. с фр. Под ред. Е. Е. Дмитри- евой. М.: Новое литературное обозрение, 2018. 816 с. / Espan’ M. Istoriya tsivilizatsiy kak kul’turnyy transfer. Per. s fr. Pod red. Ye. Ye. Dmitriyevoy. M.: Novoye literaturnoye obozreniye, 2018. 816 s. Dutkiewicz Juliusz. Pokucie. Typy (album zdjęć). 1880. 81 s. Fedorchuk O. Ethnic artistic tradition as the object of Ukrainian ethnology. В: EtnoAntropologia, 2019. Vol. 7, № 2, p. 19-31. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 101
Aleksey A. ROMANCHUK
ROMANIAN A CINSTI IN THE LIGHT OF SOME ROMANIAN-SLAVIC CONTACTS1 https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.14 Rezumat определенное отражение следы обозначенного поздне- Cuvântul românesc a cinsti în lumina unor contacte праславянского диалекта (диалектов). В частности, к româno-slave таким следам, возможно, стоит отнести как украинские Pornind de la comparația dintre cuvântul ucrainean диалектные чандрий, шандрий, чендрий, так и диалект- частувати ‚a trata’ și românescul a cinsti‚ a trata (cu vin), ное (зафиксировано в украинском говоре с. Булэешть) / a bea vin, se consideră un grup de împrumuturi slave cu мон|золетеи/ ‘мусолить; впустую теребить’. /n/ epentetic în limba română, căreia îi aparține și a cin- Ключевые слова: славяне, румыны, лексические sti. Interpretând corpul de fapte disponibil, putem presu- заимствования, этническая история, украинские диа- pune că convergență semantică dintre cuvintele честь и лекты, Молдова, Буковина. угощение a apărut în perioada slavică timpurie. Cuvântul românesc a cinsti este un argument important pentru da- Summary tarea timpurie a apariției acestei convergențe semantice. Romanian a cinsti in the light of some Așadar, cuvântul ucrainean частувати, ca și cuvântul po- Romanian-Slavic contacts lonez częstowac, apar independent unul de celălalt, la fel A group of Slavic loanwords with epenthetic /n/ in the ca și de cuvântul românesc a cinsti. Cuvântul românesc a Romanian language, to which a cinsti belongs, is consid- cinsti, ca și, în general, grupul menționat de împrumuturi ered. Interpreting the existing set of facts, the author sup- slave cu /n/ epentetic în limba română, reprezintă un rezul- poses that the semantic convergence between the Slav- tat al contactelor timpurii ale limbii române cu un dialect ic честь ‘honour’ and угощение ‘treat’ appeared as far back (dialecte) slav vechi, pentru care era caracteristică tendința as the Late Slavic period. The Romanian a cinsti, which de a utiliza vocala nazală epentetică. Cu toate acestea, pu- is an early Slavic borrowing, also clearly testifies Slav- tem presupune că în graiurile ucrainene din zona Carpați- ic origin of this semantic convergence. Accordingly, the lor se pot găsi urme al acestui dialect slav vechi. În spe- Ukrainian частувати and Polish częstowac appeared inde- cial, acestor urme ar putea fi atribuite variante dialectale pendently from each other, as well as from the Romanian a ucrainene чандрий, шандрий, чендрий ‘generos’, ca și un cinsti. Whereas the Romanian a cinsti (and cinste), as well alt cuvânt dialectal, reflectat în graiul ucrainean din satul as the whole group of Slavic loanwords in the Romanian Bulăești: /мон|золетеи/ ‘мусолить; впустую теребить’. language with the epenthetic sound /n/, are the result of ear- Cuvinte-cheie: slavi, români, împrumuturi lexicale, is- ly contacts of the Romanian language with some late Slavic torie etnică, dialectele ucrainene, Moldova, Bucovina. dialect (or dialects), which was characterized by a tenden- cy of widespread epenthetic nasal vowels. We can suppose Резюме that some traces of this for-Slavic dialect (dialects) could Румынское a cinsti в свете некоторых also be found in the Carpathian Ukrainian dialects as well. румыно-славянских контактов In particular, such traces, perhaps, should include both the Рассматривается группа славянских заимствований Ukrainian dialectal чандрий, шандрий, чендрий and an- с неэтимологическим /н/ в румынском языке, к кото- other Ukrainian dialectal form, recorded in the Bulaesti vil- рой и принадлежит a cinsti. Интерпретируя имеющу- lage, /мон|золетеи/ ‘procrastinate; fiddling around in vain’ юся совокупность фактов, можно предположить, что (in Russian: ‘мусолить; впустую теребить’). семантическое сближение между честь и угощение Key words: Slavs, Romanians, lexical loanwords, eth- возникло еще на позднепраславянском уровне. Ру- nic history, Ukrainian dialects, Moldova, Bukovina. мынское a cinsti, представляющее собой раннее сла- вянское заимствование, также со всей очевидностью The starting point of the research was a word свидетельствует об еще позднепраславянском времени which exists in the dialect of the Ukrainians of Bu- возникновения вышеозначенной семантической свя- laesti village (Orhei district, Republic of Moldova; зи. Соответственно, украинское частувати и поль- see for details: Романчук, Тащи 2010). This word, ское częstowac – возникают в целом самостоятельно | и друг от друга, равно как и от румынского a cinsti. Тогда /ч’астуwате /, has the meaning ‘to be a cup-bearer, как румынские a cinsti (и cinste), как и в целом группа to pour wine into glasses during a feast’; it is a vari- славянских заимствований румынского языка с неэти- ant of the common Ukrainian частувати ‘to treat’ мологическим звуком /н/, являются результатом ранних (ЕСУМ 6: 284). The common opinion today is that контактов румынского языка с неким позднепраславян- the Ukrainian частувати had its origin from the Pol- ским диалектом (или диалектами) – для которого была ish częstowac (ЕСУМ 6: 284; Brukner 1985: 78). характерна тенденция широкого использования неэ- A closer look at these words provides the possibili- тимологических носовых гласных. Можно предполо- ty to perceive some interesting facts. First, semantical- жить, что в карпато-украинских говорах также нашли ly the Bulaestian dialectal word has some differences 102 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX comparing with the common Ukrainian word; the Bu- chuk 2017). Thus, the Ukrainian частувати is an laestian variant is used only in a narrower meaning. example of a kind of “anti-mainstream”. And it is all The Bulaestian variant differs (including phoneti- the more surprising that the supposed Polish source, cally) also from the variants, that exist in the Bukovin- częstowac, had got the secondary nasal vowel. ian and Hutsul Ukrainian dialects (both are closely re- Second, explaining the Ukrainian частувати, we lated to the Bulaestian idiom). Thus, in the Hutsul dia- should not forget about the very typical to the West- lect честувати means ‘to treat; to respect’ (ГГ 1997: Ukrainian dialects (especially in the Volyni region) 212). The difference of the Bukovinian dialect vari- feature as the transition of sounds /е/ to /а/ under ants is even more significant: чiстувати – ‘to make certain conditions (Шевельов 2002: 199). Thus, Iu. gifts at a wedding’ (СБГ 2005: 647); частувати, Sheveliov [Yu. Shevelyov] considered the Ukrainian чiстувати, частовання – with the same meaning частувати as a result of this transition of /е/ to /а/; (СБГ 2005: 637). although he made a reservation: “if this word comes Besides the Ukrainian and Polish components of from čьstь, but is not a phonetic adaption of the Pol- the issue, the Romanian language also presents ex- ish częstowac – the last variant looks more probable” tremely important data for discussion. (Шевельов 2002: 198). The Romanian language (including its Moldavi- Third, besides the Czechs častovati and the Slo- an dialect as well) demonstrates that the verb a cinsti vakian častovat’ (both are also supposed to be polo- (and the noun cinste ‘honesty; honor’, are related to nisms (ЕСУМ 6: 284)), we can see also the Serbian the mentioned verb) with a wide range of meanings, част ‘honour’, and, respectively, частити – similar including the meaning closely related to the Bulaes- to Polish, Ukrainian, Czech, and Slovakian meanings tian /ч’асту|wатеи/, as well as to the Bukovinian vari- (ЕСУМ 6: 284). It is clear, that we can’t (and do not ants. Thus, a cinsti has the meaning (besides others) need) to explain Serbian words by Polish influence. ‘to drink (wine)’ (in Romanian: „A bea o băutură al- Thus, the semantic convergence between Slav- coolică” (DEX); see also: МРС 1961: 721). ic честь ‘honour’ and угощение ‘treat’ (including It is important to note here a that the noun cinstáș (and, probably, first of all) ‘wine treat’) appeared, ‘a person who makes gifts at a wedding’ (DEX); is as we can suppose, as back as in the Late for-Slavic mentioned in Romanian dictionaries (marked: “re- (at least) period. This clearly follows, already from gional, fixed in the Romanian dialects of Bukovina”). the given Serbian data. And also from the fact, that As we see, both semantically and by the region of in Old Russian language чьстити with the meaning fixation it addresses us to the Ukrainian dialects of ‘to regale, to treat’ existed in the second half of the Bukovina. XIV century A. D. (in 1378, in the “Teachings of The verb a cinsti (as well as the noun cinste) by Matthew, the Bishop of Sarai”). and namely in the their origin belong to “Early Slavic” (that means: of context of ‘wine treat’ (Срезневский 1912: 1571). the for-Slavic time) loanwords of the Romanian lan- So, this Old Russian word is evidently not related to guage (СДЕЛМ 1978: 488). And what deserves spe- any Polish influence. Therefore, the facts considered cial emphasis here, the sound /n/ in a cinsti (as well above make us to doubt believe Polish as a source as in the cinste) is non-etymological (i. e. epenthetic). for the Ukrainian частувати. Thus, by the presence of epenthetic /n/, Roma- Finally, the Romanian a cinsti is a key argument nian a cinsti (and cinste) are similar to the Polish for Late Slavic origin of the semantic convergence częstowac, that has a secondary, non-etymological, between the Slavic честь ‘honour’ and угощение nasal vowel, and derived from the earlier czestowac ‘treat’. The Romanian a cinsti (and cinste) is not a (Brukner 1985: 78). unique isolated phenomenon, but part of the group of Let us mention here that the Polish cześć ‘honour’ Slavic loanwords with epenthetic /n/ in the Romanian (Brukner 1985: 77), from which derived czestowac language. (and, respectively, częstowac), never got the second- Analyzing the data of the etymological dictionary ary nasal vowel. So, it differs with the Romanian cin- of the Moldavian dialect of the Romanian language ste ‘honour’. (СДЕЛМ 1978), I found the Romanian words of In my opinion, some other facts need to be consid- Slavic origin with epenthetic /n/ given below. ered. First, P. E. Hritsenko had analyzed in details the Let’s start with a word cited by СДЕЛМ close to very interesting phenomenon when, as a result of Pol- a cinsti, namely, with the word cinsteț – the name ish influence (according to P. E. Hritsenko’s opinion), of the plant ‘Salvia glutinosa’ (according to: DEX). some words in the Ukrainian dialects demonstrate According to СДЕЛМ (Romanian dictionaries agree the appearance of epenthetic /n/ (or /m/) (Гриценко with СДЕЛМ here) “чинстец – is borrowed from 1997); some examples of this process were found in the Ukrainian чистець (plants Draba verna, Gallium the dialect of Bulaestian Ukrainians as well (Roman- Mollugo, Orbus allus, <…>” (СДЕЛМ 1978: 488). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 103
The word чистец as a name for the variety of plants extent the question open, preferred another etymology. is known in all Slavic languages (ЕСУМ 6: 283). The Based on the Romanian smântână and Polish smięta- Polish language is not an exception here, as we have na, they support the version that suggests the original Polish czyściec ‘Stachys L.’. for-Slavic smętana; according to this assumption the Second, according to etymological dictionaries sound /ę/ was replaced back in the for-Slavic (and in (СДЕЛМ 1978: 148) the Romanian zbeng ‘playfulness, the early times) by the sound /e/ (ЕСУМ 5: 320). agility’ (МРС 1961: 232) has its origin in Serbo-Croa- Actually, there are quite convincing objections tian збег ‘asylum, refugee’; the sound /n/ in the Roma- against the original for-Slavic smętana, as well as the nian word, consequently, is epenthetic. Let’s mention alternative explanations were suggested many years especially that the meaning of the supposed Serbian ago: «...The nasal vowel lacks satisfactory motivation source differs very significantly from the meaning of in Slavic <…>. Polish dialectal smiętana, perhaps, has the Romanian word. a secondary emerged ę <…>» (Фасмер 1987: 686- Third, let’s consider the Romanian word a zmunci 687). ‘to snatch, to pull’ (МРС 1961: 237). Romanian dictio- Therefore, this explanation instead of the assump- naries, that differ from the dictionaries of the Moldavi- tion concerning “the very early” replacement of /ę/ to an dialect, give the variant without epenthetic /n/ as a /e/ in the for-Slavic smętana suggests a more plausible basic one, a norm: a smuci (DEX). This word, a zmun- one, i. e., the appearance of non-etymological, second- ci, is also an “Early Slavic” loanword which derived ary nasal vowel /ę/ in the place of the original for-Slav- from the for-Slavic съмыкати (СДЕЛМ 1978: 152), ic /e/. Moreover, the Polish smiętana is really a dialec- or, according to ЕСУМ: (s)mykati ‘to tear; to move’, tal variant; the Polish norm here is a variant without mъknǫti ‘to pull; to pluck; to push’ (ЕСУМ 3: 459). nasal vowel, smietana (Brukner 1985: 588). Fourth, the Romanian a mânji ‘to soil’ (МРС 1961: From the semantic point of view (based on the tra- 400) is an “Early Slavic” loanword also from мазати ditional technology of sour cream production and the (СДЕЛМ 1978: 270: see also: ЕСУМ 3: 359). Slavic parallels) the version of the original for-Slavic Fifth, the Romanian a otânji ‘to beat’ (МРС 1961: *sъmetana looks also more convincing. Traditionally 442) is borrowed from the Serbo-Croatian отуђи, with the sour cream production presumes that the cream has the same meaning (ЕСУМ 1978: 297). to be taken off from milk. The Romanian (which has Sixth, the Romanian word a scânci ‘to whine’ an Istro-Romanian analogy) verb a smântâni (derived (МРС 1961: 585) is also an “Early Slavic” loanword from the noun smântână) also means ‘to TAKE OFF (from Slavic skučiti (ЕСУМ 5: 290)), the sound /n/ is the sour cream from milk’. epenthetic (СДЕЛМ 1978: 386). Taking into account that the Romanian smântână Seventh, the Romanian word strung (the variant: could be considered as part of a group of Slavic loan- strug). Modern dictionaries give the meaning ‘lathe’ words with the epenthetic sound /n/ in the Romanian (МРС 1961: 608). However, in the earlier times this language, it seems all the more correct to prefer the ver- word (which is also an “Early Slavic” loanword to sion that in the case of the Romanian smântână we also Romanian (СДЕЛМ 1978: 408) derives from the have the epenthetic sound /n/. for-Slavic strъgati (ЕСУМ 5: 451)), and meant a more Thus, we see the quite expressive, albeit relatively primitive tool for shaving wood. few (twelve words), group of Slavic loanwords with Eighth, the Romanian sfrâncioc ‘shrike’ (МРС epenthetic sound /n/ in the Romanian language, which 1961: 627). It comes from Serbo-Croatian сврачак includes the verb we started from, a cinsti. And, try- ‘shrike’, the sound /n/ is epenthetic (СДЕЛМ 1978: ing to explain all the facts described above, I suppose 413). (See also: ЕСУМ 5: 356). that both Ukrainian частувати and Polish częstowac Ninth, the Romanian uncrop ‘boiling water’ (МРС appeared independently from each other (that does 1961: 670). According to (СДЕЛМ 1978: 448), this not exclude the Polish influence on some Ukrainian word is an “Early Slavic” loanword (comes from dialectal variants of частувати), as well as on the for-Slavic *okropъ, *ukropъ (ЕСУМ 4: 173)), the Romanian a cinsti. sound /n/ is epenthetic. The Romanian a cinsti (and cinste), as well as the Tenth, the Romanian smântână ‘sour cream’ (МРС group of Slavic loanwords with epenthetic sound /n/ in 1961: 589). According to (СДЕЛМ 1978: 389), this the Romanian language, were a result of early contacts word is an Early Slavic loanword in the so called “Danu- of the Romanian language with some for-Slavic dialect bian Latin” (the “ancestor” of Romanian language); it (or dialects), for which this tendency was typical. comes from the for-Slavic *sŭmetana (<*sŭmetati ‘to We can suppose that some traces of this for-Slav- gather; to take off’). However, there is a continuous dis- ic dialect (dialects) could be found in the Carpathian cussion concerning the origin of the Slavic сметана. Ukrainian dialects as well. Perhaps, the Ukrainian The authors of ЕСУМ dictionary, leaving to a large dialectal чандрий, шандрий, чендрий (taking into 104 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX account, that the supposed by P. E. Hritsenko Pol- ukraїns‘koї movi. T. 6. Pid red. O. S. Mel‘nichuka. ish source, szczodry – demonstrates the absence of a Kiїv: Naukova dumka, 2012. 567 s. secondary nasal vowel) is a proper example here, as МРС 1961: Молдавско-русский словарь / Дикци- well as another Ukrainian dialectal form, which exists онар молдовенеск-русеск. Ред. А. Т. Борщ. Кишинэу: in the idiom of the Ukrainians of Bulaesti village, / Штиинца, 1961. 780 с. / MRS 1961: Moldavsko-russ- мон|золетеи/ ‘to’ procrastinate; fiddling around in kii slovar’/ Diktsionar moldovenesk-rusesk. Red. A. T. vain’ (in Russian: ‘мусолить; впустую теребить’). Borshch. Kishineu: Shtiintsa, 1961. 780 s. Романчук А. А., Тащи И. Н. Ранняя история Note украинского села Булаешты в контексте истории 1 The research was supported by the National Program Молдовы (XIV – начало XVII вв. от Р. Х.). Киши- of the Republic of Moldova (2020–2023), project No. 96- нев: Высшая Антропологическая Школа, 2010. PS 20.80009.1606.02: Evoluția tradițiilor și procesele et- 144 c. / Romanchuk A. A., Tashchi I. N. Ranniaia is- nice în Republica Moldova: suport teoretic și aplicativ în promovarea valorilor etnoculturale și coeziunii sociale. toriia ukrainskogo sela Bulaeshty v kontekste istorii Moldovy (XIV – nachalo XVII vv. ot R. Kh.). Kishinev: References Vysshaia Antropologicheskaia Shkola, 2010. 144 s. Brukner A. Słownik etymologiczny języka pol- СДЕЛМ 1978: Скурт дикционар етимоло- skiego. Warszawa: Wiedza Powszechna, 1985. 808 р. жик ал лимбий молдовенешть. Ред. Н. Раевский, DEX: Dicționar Explicativ Român Online. https:// М. Габинский. Кишинев: Редакция принчипалэ а dexonline.ro/ (vizited 02.02.2021). Енчиклопедией Советиче Молдовенешть, 1978. Romanchuk A. A. The early ethnic history of Bu- 680 п. / SDELM 1978: Skurt diktsionar etimolozhik al laestian dialect speakers through the issue of asynchro- limbii moldovenesht’. Red. N. Raevskii, M., Gabinskii. nous VN-reflexes in the Ukrainian dialectal -contin Kishinev: Redaktsiia princhipale a, Enchiklopediei uum. In: Revista de Etnologie si Culturologie, 2017. Sovetiche Moldovenesht’, 1978. 680 p. Vol. XXII, p. 68-71. СБГ 2005: Словник буковинських roвipoк. Ред. ГГ 1997: Гуцульськi говiрки. Короткий слов- Н. В. Гуйванюк, К. М. Лук’янюк. Чернiвцi: Рута, ник. Вiд. ред. Я. Закревська. Львiв: Інститут укра- 2005. 688 с. / SBG 2005: Slovnik bukovins’kikh їнознавства ім. І. Крип’якевича, 1997. 232 с. / GG rovipok. Red. N. V. Guivaniuk, K. M. Luk’ianiuk. 1997: Gutsul’s’ki govirki. Korotkii slovnik. Vid. red. Chernivtsi: Ruta, 2005. 688 s. Ia. Zakrevs’ka. L’viv: Іnstitut ukraїnoznavstva іm. Срезневский И. И. Материалы для словаря І. Krip’iakevicha, 1997. 232 s. древнерусского языка по письменным памятникам. Гриценко П. Iз спостережень над нетиповими Т. 3. Вып. 2 (Т–Я). СПб.: Тип. Имп. Акад. Наук, континуантами псл. *ȩ в українських говiрках. In: 1912. 996 с. / Sreznevskii I. I. Materialy dlia slovaria Український дiалектний збiрник: кн. 3. Пiд ред. П. drevnerusskogo iazyka po pis‘mennym pamiatnikam. Гриценко. Київ: Довiра, 1997, с. 199-210. / Gritsenko T 3. Vyp. 2 (T–Ia). SPb.: Tip. Imp. Akad. Nauk, 1912. P. Iz sposterezhen‘ nad netipovimi kontinuantami psl. 996 s. *ȩ v ukraїns‘kikh govirkakh. In: Ukraїns‘kii dialektnii Фасмер М. Этимологический словарь русского zbirnik: kn. 3. Pid red. P. Gritsenko. Kiїv: Dovira, языка. Т. 3. М.: Прогресс, 1987. 832 с. / Fasmer M. 1997, s. 199-210. Etimologicheskii slovar’ russkogo iazyka. T. 3. M.: ЕСУМ 3: Етимологiчний словник української Progress, 1987. 832 s. мови. Т. 3. Пiд ред. О. С. Мельничука. Київ: Наукова Шевельов Ю. Iсторична фонологiя української думка, 1989. 552 с. / ESUM 3: Etimologichnii slovnik мови. Харкiв: Акта, 2002. 1055 с. / Shevel’ov Iu. ukraїns’koї movi. T. 3. Pid red. O. S. Mel’nichuka. Istorichna fonologiia ukraїns‘koї movi. Kharkiv: Akta, Kiїv: Naukova dumka, 1989. 552 s. 2002. 1055 s. ЕСУМ 4: Етимологiчний словник української мови. Т. 4. Пiд ред. О. С. Мельничука. Київ: Наукова Alexei Romanciuc (Chișinău, Republica Moldo- думка, 2003. 656 с. / ESUM 4: Etimologichnii slovnik va). Cercetător ştiinţific, Centrul de Etnologie, Insti- ukraїns’koї movi. T. 4. Pid red. O. S. Mel’nichuka. tutul Patrimoniului Cultural. Kiїv: Naukova dumka, 2003. 656 s. Алексей Романчук (Кишинев, Республика ЕСУМ 5: Етимологiчний словник української Молдова). Научный сотрудник, Центр этнологии, мови. Т. 5. Пiд ред. О. С. Мельничука. Київ: Наукова Институт культурного наследия. думка, 2006. 703 с. / ESUM 5: Etimologichnii slovnik Aleksey Romanchuk (Chisinau, Republic of ukraїns’koї movi. T. 5. Pid red. O. S. Mel’nichuka. Moldova). Researcher, Center of Ethnology, Institute Kiїv: Naukova dumka, 2006. 703 s. of Cultural Heritage. ЕСУМ 6: Етимологiчний словник української E-mail: [email protected], [email protected] мови. Т. 6. Пiд ред. О. С. Мельничука. Київ: Наукова ORCID: https://orcid.org/0000-0002-2021-7958 думка, 2012. 567 c. / ESUM 6: Etimologichnii slovnik 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 105
Lidia PRISAC CRIZA ECONOMICĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA – CATALIZATOR AL MIGRAȚIEI FORȚEI DE MUNCĂ https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.15 Rezumat исследования была активирована автобиографическая Criza economică din Republica Moldova – catalizator память четырех физических лиц, вовлеченных в про- al migrației forței de muncă цесс миграции. При определении причин, побудивших Având în vizor procesul de tranziție a Republicii Mol- их покинуть страну, анализ устных свидетельств, как dova la economia de piață, articolul abordează, prin inter- и специализированных работ, посвященных этому во- mediul istoriei orale, migrația forței de muncă, în special a просу, позволил выявить тот факт, что в данном случае femeilor, generată de crizele economice specifice perioa- преобладал экономический фактор. dei. Autorul a încercat să raporteze etapele migrației cu cele Ключевые слова: экономический кризис, пере- ale crizelor economice prin care a trecut noul stat, ajungând ходный период, трудовая миграция, женщины, устная la concluzia că migrația a fost impulsionată preponderent история, Республика Молдова. de impasul economic, iar fluxurile de populație în străină- tate a continuat să crească în pofida îmbunătățirii modeste Summary a situației economice din perioada 2000–2005, creșterea The economic crisis in the Republic of Moldova – the economică nesemnificativă ne întrerupând, în esență, ten- catalyst for labor migration dința cetățenilor de a migra în afară. În condițiile migrației The approach of the transition Moldova’s process to s-a conturat o adevărată psihoză a plecării denumită drept a market economy, this article, based on oral history, ex- „efect de contagiune mentală”. În linii generale, crizele amines labor migration, especially of women, caused by economice din Republica Moldova au produs o fractură în the economic crises characteristic of this period. The au- evoluția societății, fapt care a dat curs apariției mărturiilor thor tried to establish a connection between the stages of legate de mersul evenimentelor și fenomenul migrației. În migration and the economic crises which new state went cazul articolului de față a fost activată memoria autobio- through. Thus, he concluded that migration was mainly grafică a patru persoane implicate în procesul migrației. În caused by economic dysfunction. The population flows ceea ce privesc cauzele care le-au determinat să părăsească abroad continued to grow, despite a modest improvement țara, o analiză profundă a mărturiilor orale, dar și a lucrări- in the economic situation during the 2000–2005 period – lor de specialitate axate pe acestă problematică evidențiază insignificant economic growth, in fact, without interrupting faptul că a prevalat, fără îndoială, factorul economic. the tendency of citizens to go abroad. In the conditions of Cuvinte-cheie: criză economică, perioadă de tranziție, labor migration, a real psychosis was recorded with regard migrația forței de muncă, femei, istorie orală, Republica to the departure of citizens abroad, this effect called “men- Moldova. tal contagion”. In general, the economic crisis in the Re- public of Moldova caused a turning point in the evolution Резюме of society, which led to the emergence of evidence related Экономический кризис в Республике Молдова – to the course of events and the phenomenon of migration. катализатор трудовой миграции In the case of this article, the autobiographical memory Изучая процесс перехода Молдовы к рыночной эко- of four individuals involved in the migration process was номике, в данной статье, на основе устной истории, activated. Regarding the causes that determined them to автор рассматривает трудовую миграцию, особенно leave the country, the analysis of oral witnesses, as well as женскую, которая вызвана экономическими кризиса- specialized works focused on this issue, without a doubt ми, характерными для данного периода. Им предпри- emphasizes the fact that, the economic factor dominated. нимается попытка установить связь между этапами Key-words: economic crisis, transition period, labor миграции и экономическими кризисами, через которые migration, women, oral history, Republic of Moldova. прошло государство. Таким образом, он приходит к выводу, что миграция была вызвана, главным образом, Motto: Trăiesc acei ce vor să lupte, iar cei fricoși se экономической дисфункцией, а потоки населения за plâng și mor границу продолжали расти, вопреки умеренному улуч- (George Coșbuc) шению экономической ситуации в период 2000–2005 гг. – незначительный экономический рост, по сути, не Cadru general. Unul dintre fenomenele caracteris- прервал тенденцию граждан уехать за границу. В ус- ловиях трудовой миграции был зафиксирован настоя- tice perioadei de tranziție post-sovietice împreună cu щий психоз в отношении выезда граждан за границу; crizele economice denumite și „permanente situații данный эффект получил название «ментального воз- economice stresante” (Gagauz, Penina, Tabac 2016) действия». В целом экономический кризис в Республи- pe care le-a înscris Republica Moldova este cel al ке Молдова вызвал перелом в развитии общества, что propensiunilor migratorii prezente la majoritatea seg- привело к появлению свидетельств, связанных с ходом mentelor de populație apte de muncă (analizabile pe событий и феноменом миграции. В процессе данного categorii de vârstă, sex și orientare ocupațională). 106 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Pentru spațiul dintre Prut și Nistru, putem vorbi, zele economice din Republica Moldova au produs o începând cu anii 1990, despre o veritabilă vocație fractură în evoluția societății, o ruptură care a deter- migrațională, ținând cont că exodul forței de muncă minat atât amintiri firești cât și amintiri marcante ale (inclusiv în rândul femeilor) a fost și este în strânsă persoanelor implicate în mersul evenimentelor. corelație cu trecerea Republicii Moldova la economia Repere teoretico-metodologice. Aplecându-ne de piaţă. Tendința migratorie înregistrată după 1991 asupra aspectului migrației forței de muncă, în special se datorează mai ales situației economice precare cu în rândul femeilor, generat de dificultățile economice înregistrarea unor etape de criză la nivel socio-eco- în care s-a pomenit Republica Moldova după desprin- nomic specifice perioadei de tranziție. Spre exemplu, derea de conglomeratul sovietic, ne-am propus efec- după declararea independenței de stat, economia re- tuarea unei cercetări în care să prezentăm o discuție publicii a parcurs următoarele faze critice cum ar fi hi- asupra relației interdependențe dintre factorul econo- perinflația din anii 1991–1992; perioada depresiei din mic, migrație și recuperarea memoriei feminine prin anii 1993–1996; nivelul scăzut al principalilor indica- intermediul mărturiei orale. Subiectul este cu atât mai tori în contextul unei stabilități economice relative din actual, cu cât în cadrul istoriografiei problemei, deși anii 2000–2005, ulterior, criza financiară din 2009 cu și-au făcut apariția unele înregistrări, totuși se consta- înrăutățirea majorității indicatorilor macroeconomici; tă o insuficiență bazată pe mărturia orală a consem- și o altă criză economică de la sfârșitul anului 2014 nării experienței exodului forței de muncă feminine pe fundalul disfuncțiilor în sistemul financiar-bancar generate într-o primă fază, în totalitate, de situația (Călugăreanu 2015) etc. economică precară din țară. Totodată, considerăm uti- În literatura de specialitate există numeroase studii lă această discuție, mai ales în vederea destructurării care propun o radiografie a migrației forței de muncă criticilor aduse mărturiei orale ca sursă de reconsti- spre țările CSI și lumea occidentală drept consecință a tuire a trecutului, cele mai vehemente fiind legate de efectelor economice (Prisac 2020: 269). În acest sens valoarea și acuitatea memoriei în comparație cu do- au fost înscrise și câteva etape distincte. Spre exem- cumentul scris, dar și a celor legate de subiectivitatea plu, anii 1991–1992 și 1993–1995 marcau începutul memoriei. fluxurilor însemnate de migranţi atât legali cât şi ile- Apreciem că mărturiile ar putea contribui la o mai gali; debutul anilor 2000 înregistra migraţia sezonieră bună cunoaștere a perioadei studiate, în special din a forţei de muncă care căpăta dinamism iar valurile de perspectiva oamenilor simpli, putând fi utile pentru migranţi fiind orientate preponderent spre Federația înțelegerea generațiilor care au apărut în contextul și Rusă, Grecia și Italia; începând cu anul 2005 legaliza- în urma exodului. Apreciem, totodată, că aceste crâm- rea migranţilor în țările gazdă a contribuit și mai mult peie din destinele persoanelor intervievate vor stârni la creşterea numărului acestora; ulterior, după 2010 interesul cititorilor, iar unii chiar/poate vor regăsi în mii de persoane din Republica Moldova decideau să aceste povești de viață reflecții ale propriilor experi- plece definitiv pentru a trăi în țări cu democrații avan- ențe din acei ani. Nu în ultimul rând, considerăm că sate și economii stabile în raport cu ceea ce se întâm- această cercetare ar putea fi extinsă sau chiar imple- pla acasă. Astfel, luat în sens general fenomenul mi- mentată și de alții care sunt preocupați de istoria mi- grației forței de muncă reprezintă interes mai ales din grației și memoria ei. perspectiva comparației etapelor corelaționare dintre Prin asumarea unei asemenea abordări, cercetarea cauză-efect: factorul economic drept impact asupra reprezintă o provocare și poate constitui baza unui de- migrației forței de muncă. mers de cunoaștere a istoriei migrației forței de mun- Multitudinea de lucrări științifice privind factorii că din proximitate, prin intermediul relatărilor celor determinanți ai migrației demonstrează că greutățile care au trăit acele vremuri economice precare. Ast- economice și incertitudinile pe piața forței de muncă fel, pentru a contrapune și amenda unele informații au motivat și continuă să motiveze oamenii să emi- tehnice sau statistice, am recurs la realizarea, pe baza greze în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. unui ghid, a câtorva interviuri, încercând să surprin- În Republica Moldova, migrația a fost impulsionată dem într-un mod cât mai detaliat experiența persoa- preponderent de condițiile economice, iar fluxurile de nelor chestionate. Datele obținute din interviuri au populație în străinătate a continuat să crească în po- avut drept scop suplimentarea discursului oficial și a fida îmbunătățirii modeste a situației economice din documentelor scrise, care adesea trec cu vederea ro- perioada 2000–2005, creșterea economică nesemnifi- lul indivizilor, în cazul nostru migranți, care au oferit cativă ne estompând, în esență, tentația moldovenilor (prin remitențele trimise) șansa Republicii Moldova de a migra în afara țării1. În aceste condiții s-a contu- de-a supraviețui ca stat. rat treptat o adevărată psihoză a migrării, denumită în Pentru a avea o perspectivă cât mai clară am îm- literatura de specialitate drept „efectul de contagiune părțit studiul nostru în două părți. În principal am ho- mentală” (Le Bon Gustave 1991). Per ansamblu, cri- tărât să ne oprim asupra aspectului economic și rele- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 107 varea migrației forței de muncă generată de impasul importantă a acesteia fiind exactitatea cu care sunt economic înscris de Republica Moldova prin aborda- relatate evenimentele care au afectat sinele. Natura rea teoretică și metodologică a istoriei orale, dar și informațiilor depinde major de specificitatea partici- prin secvențele trăite de persoanele intervievate. pării martorului la evoluția timpului. Așa cum pandemia de COVID-19 a schimbat fun- În cazul cercetării noastre a fost activată memoria damental coordonatele cercetării, în condițiile ine- autobiografică; aceasta stând la baza definirii noastre rente distanțări sociale, segmentul celor ce urmau a și a identității personale, iar specificitatea sa rezidă în fi intervievate a fost semnificativ redus, iar în noile obiect (un eveniment bine definit din trecutul perso- condiții am recurs la intervievarea în formă online. nal, cu coordonate spațio-temporale specifice), în po- Încă de la început am convenit că acesta este doar un sibilitatea transpunerii într-o formă narativă, într-un instrument de lucru generic, care va putea fi folosit și conținut care să cuprindă și informații despre starea adaptat în funcție de particularitățile persoanelor in- internă a protagonistului/protagonistei, în implicarea tervievate, putându-se renunța la unele întrebări sau subiectului în eveniment ca actor sau martor (Con- adăugându-se altele în funcție de diverse teme de in- stantin 2004: 18). Indisolubil legată de aceasta este teres care puteau să apară. Spre exemplificare, redăm memoria socială, cele două completându-se reciproc în cele ce urmează câteva întrebări cu referire la as- și definind identitatea socială a persoanei, simbioza pectul economic din ghidul de interviu utilizat: până lor dând ceea ce s-ar putea numi istoria/povestea vie- la plecarea peste hotare care era situația social-eco- ții – histoire de vie/life stories. Se consideră că parti- nomică din țară, familie; se discuta în familie despre ciparea directă la un eveniment produce informații în planuri și o viață mai bună în afară; în ce circumstanțe sfera memoriei autobiografice (sub forma de narațiuni ați plecat; care sunt amintirile legate de prima intrare personale) – cum ar fi amintirile legate de plecare și în țara de destinație; ce impresii v-a lăsat situația so- dorul necontenit de cei lăsați acasă, pe când, în memo- cial-economică a țării-gazdă; prin ce au rămas memo- ria socială sunt înmagazinate informațiile ce provin rabili primii ani ai migrației; cum ați investit resursele din narațiunile altora – narațiuni publice/ colective/ acumulate în străinătate etc. amintiri flash3; aici s-ar încadra mărturiile secundare, Din punct de vedere cronologic, intervievatele au povestitorul fiind contemporan evenimentelor, dar ne- făcut parte din lotul celui de-al treilea val2. Totodată, implicat direct în acestea. trebuie să menționăm că acestea au fost volubile în În general sunt trei forme de amintiri: vivace, flash narațiunile lor, ceea ce a făcut ca răspunsurile să aibă și de tip traumatic (s. a.). Amintirile vivace au întot- consistență, iar interviurile să fie înregistrate de la deauna efecte pozitive asupra imaginii și a stimei de două (2) la peste zece (10) ore pe parcursul a câtorva sine, iar reactualizarea lor este voluntară. Cele de tip ședințe. Pe lângă aceasta trebuie, totuși, să specificăm flash pot să difere sub aspectul valenței efectelor și, în că dimensiunile răspunsurilor au fost influențate, de funcție de aceasta, ele sunt pozitive sau negative – de asemenea, de starea de sănătate a acestora, dar și de unde ar decurge și gradul de intenționalitate al reactu- o formă de autoprotecție, materializată în refuzul de a alizării lor (Coroi 2013: 30-31). De regulă, amintirile memora anumite momente mai traumatizante legate de tip flash transmit informații neprelucrate, așa cum de impasul economic care le-a determinat să caute o amintirea le derulează în momentul respectiv. Cât sursă de existență în afara țării. despre amintirile de tip traumatic, acestea de cele mai Deși importante pentru cunoașterea realității, me- dese ori sunt transmise acompaniate de un amalgam moriile consemnează ceea ce autorul consideră rele- de sentimente, care îl transpun pe cel ce își aminteș- vant, evenimentele narate fiind filtrate printr-o grilă te în poziția de a retrăi momente nefericite (Săcărea personală, în funcție de impactul lor asupra psihicu- 2014: 139). lui. Spre deosebire de această modalitate, istoria orală „Istoria orală este una construită în jurul oamenilor. oferă posibilitatea cercetătorului și martorului, deopo- Ea aduce istoria în interiorul și în afara comunității” trivă, de a analiza atât evenimentele istoriei regionale, (Thompson 2006:33). Odată pătruns într-o comunita- cum ar fi situația economică din țară/regiune cât și te, un istoric ajunge în inima unei memorii colective dramele și problemele individuale cărora persoanele și apoi a memoriilor individuale. Memoria este „o re- migrante în căutarea unui loc de muncă au trebuit să producere incontinentă de sine, de ceva sau de cineva. le facă față. Pe de o parte, este vorba despre memoria identitară, În cele ce urmează ne vom opri asupra câtorva as- iar pe de alta – despre o memorie evenimențială, per- pecte pe care le considerăm relevante pentru relația sonalizată și localizată. Dincolo de selectivitatea sa istorie orală și relatarea aspectelor propuse. Vorbind naturală și de limitele sale firești, memoria colectivă în general despre experiențele trăite trebuie să sem- este un act de retenție a unor secvențe memorabile din nalăm că în procesul de rememorare este vizibilă su- trecut și de asemenea un exercițiu sau o modalitate biectivitatea specifică mărturiei orale, o caracteristică de recunoaștere identitară (etnică, culturală, geografi- 108 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX că) (Radosav 2011: 14). Mai mult, memoria ajunge să formări cu caracter de tranziţie la o altă formă de devină „un fel de sistem de regăsire” prin care omul organizare a activităţii economice – la cea bazată pe retrăiește trecutul și îl privește cu ochii prezentului principiile economiei de piaţă. Spre exemplu, între (Săcărea 2014: 138). anii 1990 și 1996, legislativul a adoptat cca 1 000 Situația economică din Republica Moldova – de acte normative referitoare la reforma economică. retrospectivă istorică. Declinul economic însoțit Primul document ce a instituit oficial noul mecanism de lipsa locurilor de muncă, salariile joase, costurile economic a fost Hotărârea Parlamentului din 25 iunie înalte la bunuri și servicii, nivelul scăzut de trai etc. 1990 „Cu privire la concepția trecerii la economia de a impulsionat preponderent segmentele de populație piață a R.S.S. Moldova”. La sfârșitul anilor 1990, Re- din Republica Moldova spre emigrare și căutarea unui publica Moldova ocupa poziția 15 din 25 de țări aflate loc de muncă. Evoluția economică a Republicii Mol- în proces de tranziție la economia de piață5. dova4 după proclamarea independenței de stat și dez- Ţinând cont de relaţiile de proprietate, conducerea integrarea sistemului economic sovietic s-a delimitat Republicii Moldova de la bun început a pus în prim- anevoios ca sistem distinct, cunoscând pe parcursul plan problema reformării proprietăţii, care a fost şi celor trei decenii mai multe perioade de criză decât de continuă să fie soluţionată prin deetatizarea şi privati- ameliorare temporară. Dacă privim retrospectiv asu- zarea mijloacelor de producţie. Însă, lipsa la moment pra evoluției economiei Republicii Moldova trebuie a unei strategii de reformare ştiinţific argumentate, să specificăm că dificultățile s-au datorat în mare par- a legislaţiei riguroase şi bine precizate, precum şi a te reminiscențelor sovietice. Spre exemplu în anii de unei guvernări capabile să contribuie la distribuirea, existență a URSS structura economiei moldoveneşti cât de cât echilibrată, a averii naţionale, acumulate a fost planificată astfel încât ea să poată funcţiona prin munca generaţiilor precedente, între cetăţeni, a normal doar în cadrul imensului imperiu. Caracterul provocat consecinţe nefaste. În multe cazuri, deetati- preponderent agricol al economiei RSSM s-a format zarea şi privatizarea au parcurs în mod haotic, cu tot nu în anii 1990, ci anterior, fiind determinat de poli- felul de greşeli şi neajunsuri. O bună parte a patrimo- tica economică promovată de PC al URSS, conform niului ţării a fost furat, distrus sau irosit. Chiar și așa căreia majoritatea republicilor unionale erau speciali- proprietatea în stil sovietic a fost înlocuită cu cea pri- zate în general în fabricarea produselor alimentare şi a vată şi publică. Spre exemplu, ca urmare a celor două materiei prime. Prin urmare, RSSM căreia îi reveneau programe de privatizare (1993–1994 și 1995–1996), mai puţin de 0,5% din terenurile agricole, producea peste 3,1 mil. de cetățeni au devenit coproprietari a anual circa 3,5% din producţia agricolă, inclusiv 26% 2 235 de întreprinderi privatizate. În anii 1996–1997 din producţia de struguri şi 40% din producţia de tu- a fost privatizată 1/3 din proprietatea de stat. În anul tun. După volumul producţiei alimentare ea ocupa 2008, sectorul privat constituia 54,5% din PIB (Xen- locul 6 printre cele 15 republici unionale. Industria ofontov 2018: 85). moldovenească concentrată preponderent în partea de Majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova au de- est a republicii avea mai mult caracter artificial (Re- venit proprietari reali, fie prin deetatizarea întreprin- venco 2019: 185). derilor industriale, de construcţii, transport, comerţ şi Potrivit cercetărilor actuale „ruinarea bazei tehni- fondarea diferitor societăţi pe acţiuni. Ca urmare, re- co-materiale de producţie în primii ani de tranziţie la formarea proprietăţii de tip sovietic s-a soldat cu con- economia de piaţă a avut un impact extrem de negativ stituirea noilor forme de proprietate: publică, privată, asupra dezvoltării activităţii economice în toate ramu- mixtă. În sectorul agrar a demarat Programul național rile şi sectoarele economiei. Structura actuală a eco- „Pământ”, care a vizat transformarea gospodăriei au- nomiei Republicii Moldova se apropie tot mai mult de xiliare personale în gospodărie casnică privată. Deși cea a ţărilor dezvoltate, unde rolul principal ca pon- prin această reformă s-a extins proprietatea privată și dere în formarea PIB-ului îl joacă sectorul serviciilor, s-au creat conexiuni la fluxurile mondiale de produse fiind urmat de industrie şi cea mai mică pondere re- agricole, parcelarea exagerată a constituit un impedi- venindu-i agriculturii. Evoluţia ponderii principalelor ment în concentrarea producției agricole, a dezvoltării ramuri şi sectoare în formarea PIB-ului demonstrează durabile și multifuncționale a exploatațiilor agricole. că, în prezent, Republica Moldova este o ţară cu o de- Fragmentarea excesivă a terenurilor – cu o medie de screştere a sectorului agrar şi a celui industrial şi cu o 1,43 ha pe gospodărie țărănească – a dus la deficiențe creştere evidentă a sectorului serviciilor, iar structura majoare în implementarea inovațiilor tehnologice6. economiei reprezentând mai degrabă un conglomerat Devenind independentă, Republica Moldova s-a de activităţi economice” (Revenco 2019: 183). pomenit cu o economie deformată şi profund depen- Desprinderea de URSS și proclamarea indepen- dentă de resursele energetice şi de pieţele de desfacere denţei de stat au generat schimbări radicale în do- aflate la sute de kilometri depărtare. Mai mult, ma- meniul economic. Au fost iniţiate şi realizate trans- joritatea întreprinderilor erau înzestrate cu utilaj uzat 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 109 fizic şi moral, incapabile de a produce mărfuri com- cu 8% în raport cu anul 1995, constituind 62% din petitive. Era şi firesc ca odată cu destrămarea URSS volumul realizat în 1993. Numai în primul trimestru situaţia în economia Moldovei să se înrăutăţească al anului 1997 PIB-ul a scăzut cu 10%, în raport cu brusc (Revenco 2019: 186). Spre exemplu, liberaliza- aceeași perioadă a anului 1996, iar producția industri- rea economică a generat și șocurile economice, cum ală – cu 15%, deficitul bugetar majorându-se cu 7,4% ar fi declinul economiei și hiperinflația. Pe parcursul și cel al balanței comerciale – cu 17,4%. Între anii a 10 ani, potențialul economic al Republicii Moldova 1993–1995 ponderea bunurilor în PIB s-a micșorat de s-a redus cu 2/3. În anul 1992, inflația a atins cota de la 86% la 69%, iar cota serviciilor a crescut de la 13% 2 806%, în 1993 – 1 770%. Drept urmare, salariul real la 20% (Prisac 2015: 150). s-a redus cu 64,4% comparativ cu anul 1989. Nivelul Valoarea PIB-ului pe cap de locuitor, la fel, s-a salariului a ajuns la minim în anul 1994 (33,8%). Po- micșorat la 920 dolari SUA (pentru comparație, El- trivit specialiștilor, tergiversarea reformei monetare a veția – 30 270, Ucraina – 1 630, România – 1 450, constituit o cauză esențială a procesului de perturbare Zimbabwe – 640); 86% din întreprinderi activau în a economiei Republicii Moldova. La prețurile anilor pagubă sau la capacitate de cel mult 20%. Dinamica 1992–1993, economia republicii a suportat pierderi producției industriale de-a lungul anilor 1990–1996 în proporții de câteva mild. de dolari SUA. Ritmu- indica o reducere substanțială, anul 1996 înregistrând rile inflației au putut fi atenuate doar după instituirea o reducere cu 57,7% în comparație cu anul 1990, unui mecanism de gestiune a masei monetare unitare, ajungând la 85% în 1998 în raport cu anul 1997 și controlată de Banca Națională a Moldovei. În urma la 91% în 1999 în comparație cu anul 1998 (Prisac emiterii monedei naționale s-au micșorat și ritmurile 2015: 150). inflației. Începând cu 29 noiembrie 1993, a fost pus în Declinul economic a dus la scăderea nivelului circulație leul (la cursul unic de 1 leu contra 1 000 de de trai al populației, prin reducerea sferei sociale. ruble/cupoane). Începând cu 2 decembrie 1993, leul Restanțele la salarii și pensii erau de peste 450 mil. moldovenesc devine unicul mijloc legal de plată pe lei. Salariul minim continua să fie de 18 lei (4 dolari teritoriul republicii, constituindu-se noțiunea autohto- SUA), fiind unul dintre cele mai mici din - Comuni nă de rată de schimb/ curs valutar, inflația diminuân- tatea Statelor Independente. Spre exemplu, salariul du-se până la 329,7% (1994)7. mediu pe economie avea următoarea dinamică: 1995 În consecinţă, în a doua jumătate a anilor 1990 – 31,2$; 1996 – 40,0$; 1997 – 46,9$; 1998 – 30,3$, s-a întețit procesul de dezindustrializare a republicii, ceea ce constituia 78,4%; 91,8%; 66,7% și, respectiv, proces însoţit de reducerea numărului angajaţilor în 34% în raport cu bugetul minim de consum. În anul domeniile culturii, învăţământului, ocrotirii sănătă- 1996, salariul mediu – de 40 dolari SUA – era unul ţii etc., dar și de revenire în prim-plan a agriculturii, dintre cele mai mici în comparație cu alte state aflate drept ramură principală a economiei, fapt care a dus în proces de tranziție. Pentru comparație, în Uzbe- la transformarea Republicii Moldova dintr-o ţară in- kistan – 53 dolari SUA, Ucraina – 84, Belarus – 89, dustrial-agrară în una agrar-industrială, ceea ce a con- România – 131, Federația Rusă – 156 (Xenofontov stituit o involuţie evidentă (Revenco 2019: 186). Spre 2018: 86). Salariul mediu acoperea doar 48% din co- exemplu, în agricultură era ocupata jumătate din po- șul minim de consum. Dacă e să raportăm după pari- pulația republicii, producția agricolă constituind anu- tatea puterii de cumpărare, în ordinea PIB-ului total, al 30% din PIB8. În 1996 producția agricolă a scăzut Republica Moldova este al 143 stat, iar în ordinea PIB cu 13% în raport cu anul 1995 și cu 45% în raport pe locuitor – 135 din 195 state evaluate (2014). cu anul 1990. Această tendință alarmantă a continu- În aceeași cheie se înscrie și nivelul de șomaj care at și în anii următori. Cauza fenomenului s-a datorat era foarte ridicat (200 000 de persoane) (Xenofon- situației financiare catastrofale în agricultură și lipsei tov 2018: 70). Totodată, restantele la pensii și salarii totale a dotărilor din partea statului. Drept urmare, în depășeau 450 mil. lei. Scăderea veniturilor reale ale anul 1996 rentabilitatea în agricultură era de 10,3% populației a determinat reducerea cantității și calității (Prisac 2015:150). consumului. Această descreștere drastică a fost ge- Astfel, de la începutul anilor anii 1990, economia nerată nu doar de salariile și pensiile mizerabile, dar Republicii Moldova s-a confruntat cu o criză care a și de restanțele la plata lor. Spre exemplu, între anii afectat toate sectoarele, cauzele principale fiind legate 1993–1996 datoriile salariale s-au mărit de 5 ori, la de dificultăţile perioadei de tranziţie, care s-au reflec- 1 ianuarie 1997 constituind suma de 360 mil. de lei, tat prin micşorarea PIB-ului, a producţiei industriale pentru ca în 1998 să ajungă pana la 558 mil. de lei şi agricole, falimentarea multor întreprinderi, creş- (Prisac 2015: 151). terea bruscă a şomajului etc. Spre exemplu, în anul Criza economică din prima și a doua jumătate a 1995, statul avea un PIB de doar 37,7% în comparație anilor 1990 a afectat în mod direct nivelul de trai al cu anul 1989, iar în anul 1996 PIB-ul a mai scăzut populației, care a degradat continuu. Majoritatea po- 110 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX pulației (90%) a sărăcit, iar o parte (10%) s-a îmbogă- fontov 2018: 88). țit în exces (Xenofontov 2018: 87). În 1998, în urma Nu putem omite faptul că viața economică a Re- unui nou val de criză economică, moneda națională publicii Moldova a fost afectată și de calamitățile s-a depreciat semnificativ. Valoarea reală a banilor naturale. De exemplu, în anii 2006–2007 a avut de s-a redus considerabil. Dacă până la criză un dolar suferit agricultura. În iulie–august 2008, Moldova a se cumpăra cu 4,5 lei, apoi după aceasta prețul unui fost afectată de inundaţiile generate de fluviile Nistru dolar a crescut până la 12 lei. În anul 1999, indicele şi Prut. În 22 de raioane din lunca fluviilor Nistru şi producției industriale a constituit 70% față de anul Prut, 7 851 de persoane au fost evacuate, 1 183 de 1995 și 31,8% față de 1990. La toate acestea s-au case și 8 473 ha de terenuri agricole au fost inundate, mai adăugat reducerea cu 1/3 a potențialului indus- inclusiv 4 890 ha de păşuni. S-au înecat peste 3 000 de trial ca urmare a dezintegrării teritoriale, dependența animale. Pierderile financiare s-au cifrat la 120 mil. de resursele energetice, insuficiența de materii prime, dolari SUA (Xenofontov 2018: 88). absența unui climat investițional favorabil, lipsa de Începând cu anul 2008, economia Republicii Mol- experiență în gestionarea crizei economice etc. La dova a fost afectată de criza economică mondială, si- sfârșitul anilor 1990, datoriile externe ale Republicii tuația fiind agravată de acte de corupție în unele in- Moldova au depășit cifra de 1 mild. de dolari SUA, stituții publice și fraude bancare, care au prejudiciat iar cele interne – peste 1,5 mild. lei (Xenofontov bugetul de stat cu peste un miliard de dolari SUA în 2018: 88). dosarul celor trei bănci (Banca de Economii a Mol- Declinul economic din anii 1990 a fost depășit dovei, Banca Socială și Unibank). Indicele de per- de Republica Moldova în anii 2000. Ca urmare a ex- cepție a corupției în Republica Moldova este 33 (din porturilor, a reducerii inflației, a stabilizării cursului 100), ocupând poziția 103 în lume (2015). Uniunea valutar al monedei naționale, nivelul economic al Europeană este unul din principalii finanțatori ai Re- populației a început să crească lent. După anul 2000, publicii Moldova, volumul asistenţei majorându-se sectoarele economiei au înregistrat o anumită creștere de la 40 mil. euro în 2007 la cca 100 mil. euro în economică, deși neomogenă. De aceea, în 2006, Par- 2016. Potrivit studiului „Doing Business 2017”, Re- lamentul Republicii Moldova a aprobat Legea privind publica Moldova se plasa pe poziția 44 din 190 de dezvoltarea regională, care prevedea ca statul să pro- țări, înregistrând progrese la achitarea impozitelor, moveze o politică de dezvoltare planificată a regiu- accesibilitatea creditelor, inițierea afacerilor și regre- nilor țării. Realizate prin prisma ideologică a Parti- se în protecția investitorilor, în rezolvarea insolven- dului Comuniștilor al Republicii Moldova, reformele ței, creșterea costului de înregistrare a afacerii etc. economice generate de „rolul sporit al statului”, de (Xenofontov 2018: 88). acceptarea proprietății private „în limite rezonabile” Deși în anii 2000–2005 situația în economie în- au dus la anumite îmbunătățiri în domeniul economiei cepe să se amelioreze, trebuie de specificat totuși și sferei sociale. Între 2001 și 2008, PIB-ul nominal a că economia era profund dependentă de remitențele crescut de 3,9 ori, iar PIB-ul real – de 1,6 ori, PIB-ul externe, serviciile fiind principalul motor al crește- calculat pe locuitor în lei s-a majorat de 4 ori. În via- rii economice a Republicii Moldova, înregistrând în ță economică încep să fie antrenate toate mijloacele acest sens la 63,5% în anul 2011. De semnalat că între de transport. În anul 2014, cele 5,7% din populația anii 2000–2011, PIB-ul Republicii Moldova a crescut implicată în această ramură au realizat cca 10% din în medie cu 6% pe an, ponderea agriculturii în PIB PIB. Lungimea rețelei de cale ferată a constituit 1 147 scăzând de la 31% în 2000 la aproximativ 16,2%. În km, inclusiv 11,0 km cu ecartament îngust (la trecerea ultimii ani, folosirea remitenţelor pentru consum, în frontierei cu România). Republica Moldova a putut special în domeniul serviciilor (care reprezintă ra- dispune de un port maritim, 4 porturi fluvale, 14 de- murile ce servesc producţia industrială şi agricolă: barcadere pentru pasageri și marfă. La 26 octombrie construcţiile, transporturile, cheltuielile pentru învă- 2006 a fost dat în exploatare Portul Internațional Liber ţământ, ştiinţă, ocrotirea sănătăţii etc.), a fost motorul Giurgiulești, unicul accesibil pentru navele maritime. creșterii PIB-ului în Republica Moldova (locul patru O problemă economică majoră o constituie cea de asi- în lume)9. În 2006–2012, remitențele au devenit, de gurare a securității energetice, statul importând 96% asemenea, sursa de creștere a investițiilor, în principal din necesarul de resurse combustibilo-energetice. Po- în domeniul construcţiei de locuințe, reprezentând în trivit documentelor de politici energetice, Republica total 23% din PIB. Cheltuielile bugetare în perioada Moldova încerca să crească cota surselor energetice 1999–2010 au fost relativ stabile, cu o medie de 19% regenerabile până la 20% în anul 2020 şi reducerea din PIB. O caracteristică specifică a economiei Mol- emisiilor cu 25% în comparaţie cu anul 1990. Reţelele dovei este un sold negativ persistent înalt în evoluţia electrice au o lungime totală de 64 000 km pe malul exportului net. Deficitele comerciale au devenit o pro- drept şi 11 000 km pe malul stâng al Nistrului (Xeno- blemă constantă începând cu anul 1997, cota lor în 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 111
PIB fiind în continuă creștere începând cu anul 2000. Republica Moldova riscă să dispară drept urmare a Tradiţional, agricultura a fost o componentă majoră a depopulării acestora (Xenofontov 2018: 88). economiei moldovenești. Impactul tranziției la econo- În ceea ce privesc cauzele care le-a determinat pe mia de piață asociindu-se cu destrămarea gospodării- femeile intervievate să părăsească Republica Moldo- lor colective şi de stat, fapt care a avut impact negativ va, o analiză profundă a mărturiilor orale, dar și a lu- asupra sectorului agricol (Programul de Vecinătate crărilor de specialitate axate pe acestă problematică 2012: 8). evidențiază faptul că au prevalat, fără îndoială, moti- În anii 2000 ponderea şi importanţa agriculturii vele economice. scade, încât în anul 2009 aceasta constituie 10,6% din Mărturia Rodicăi Guțu (Neagu), stabilită cu fami- totalul PIB-ului ţării. Faptul se explică prin criza pro- lia în Portugalia, reflectă, de altfel, cel mai bine moti- fundă prin care a trecut acest sector al economiei în vele plecării: „ Majoritatea moldovenilor care au ple- perioada 2008–2009, o altă cauză fiind promovarea cat, s-au dus nu din dorința de a pleca, dar din cauza lentă a reformelor iniţiate. În anii 2011–2013 are loc sărăciei.., că nu aveau ce mânca săracii, ce să pună pe redresarea situaţiei şi se atestă o înviorare în acest sec- masă, în casă […]” (Din interviul cu Rodica Guțu). tor cu o creştere a PIB-ului de până la 13,6%. Aceasta Începând cu anii 1990, condițiile economice ge- se explică prin creşterea producţiei vegetale, dictată nerale din Moldova au avut un efect negativ asupra de cererile crescânde la export. Începând cu anul 2013 standardului de viață. Despre acele timpuri pline de din nou se observă o reducere a ponderii agriculturii frământări existențiale și cauza plecării ne vorbește în formarea PIB-ului Republicii Moldova – până la Elena Druță: „când s-a destrămat URSS s-a destră- 11,7%, proces cauzat de reducerea producţiei din ca- mat totul, a început, sărăcia […]. Erau timpuri foar- uza micșorării exporturilor (Revenco 2019:188-199; te grele […] stăteam câte jumătate de an fără salariu Cazacu, Trifon 2017: 354). […]. Am plecat în România, amândoi (cu soțul), cum Spre deosebire de agricultură, ponderea industri- făceau foarte mulți (cu vânzarea), am transformat lei ei în toată această perioadă a scăzut continuu, printre românești în dolari (100) și am cumpărat-o pe Florica cauze înscriindu-se lipsa resurselor proprii, înzestra- [văcuța, n.n. …]! Cel mai rău era faptul că nu aveam rea insuficientă cu mijloace de producţie şi tehnologii lumină, nu era încălzire la școală, te duceai și vedeai performante, lipsa braţelor calificate de muncă, neor- copii înghețați, lecțiile de 20 min, goi, flămânzi, vai ganizarea şi nereorientarea la timp a întreprinderilor de capul nostru […]. Lumina se dădea o oră dimineața industriale existente etc. (Revenco 2019: 189). și o oră seara, erai bucuros să pui mașina de spălat să Principala concluzie pe care o putem trage din învârtești ceva, sau ceva în rolă […]. În 2000 când cele relatate este faptul că economia Republicii Mol- am plecat, am lăsat satul prin întuneric […]. Salariul dova pe parcursul perioadei de tranziţie la economia lucrat pentru anul 2000, l-am primit abia în primăvara de piaţă s-a aflat (și continuă să fie) într-o profundă lui 2001. Nici nu ne-au dat salariu, ci grâu […]. Atunci criză provocată de instabilitatea politică și socială şi aveam deja o fată la Iași, nu ne-am putut permite să o spirituală. Totodată, activitatea economică oficială întreținem la Chișinău plătind mâncare, gazdă, chel- este erodată de cea tenebră, neoficială; diverse -sur tuieli […]. Când a ajuns timpul în 2000 să plece și a se arătând că ponderea acestei activităţi raportată la doua, am simțit că cureaua s-a strâns de tot, nu era po- PIB-ul oficial variază între 30-40%. Evoluţia ponderii sibil să mergi înainte […]. Trebuia să-i spun: nu veni principalelor ramuri şi sectoare în formarea PIB-ului acasă că nu am bani de drum, ne mai vorbind de bani demonstrează că, după anii 2010 Republica Moldova de buzunar! Numai zic că acasă trebuia ceva să mai este o ţară cu o descreştere a sectorului agrar şi a celui cumperi, ceva să mai facem, era o sărăcie rușinoasă industrial şi cu o creştere evidentă a sectorului servi- […]. Ne-am măcinat vreun an de zile, (înțelegeam) ciilor (Revenco 2019: 199-200). că cineva trebuie să rupă rândurile. La început a vrut Migrarea forței de muncă feminine începând cu să se ducă Victor (soțul), chiar a încercat, s-a dus la anul 2000. Fără îndoială, crizele economice din anii Moscova și s-a întors înapoi, nu a rezistat […]. După 1990 au fost elementele majore care au creat premi- ce s-a întors acasă, am început să ne gândim serios că sele fenomenului masiv de exod al populației. Acest trebuie să plec eu!” (Din interviul cu Elena Druță). fapt a afectat starea de lucruri privind locul de trai, Aprovizionarea cu lucrurile strict necesare a deve- specialitatea, profilul de activitate, starea socio-mora- nit problema majoră a tuturor locuitorilor, iar cozile lă a societății. Drept urmare a problemelor economice reprezentau un indicativ al economiei de criză. Silvia acute, în prezent Republica Moldova se confruntă cu Armaș, originară din raionul Rezina memorează câ- un proces nemaiîntâlnit de regres demografic. Speran- teva din secvențele experienței cotidiene acelor tim- ța de viață (între 70 și 71 de ani) este una dintre cele puri: „Decizia (de a pleca) nu a fost luată ușor, pentru mai mici în Europa, migrația externă luând propor- că mai întâi de toate aveam un copil de doar 10 ani, ții considerabile. În ultimii ani, zeci de localități din născut în 1991, când nu mai era nimic în magazine, 112 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX nu mai erau scutece […] a fost o perioadă foarte grea nimic. N-am să uit niciodată multe autocare care stă- […] întârzieri de salariu, după aceasta nu mai aveau teau în Giurgiulești, km, km de autocare, și ne duceam bani ca să dea, veneau mașini cu marfă și puteai să-ți la Galați. Noaptea stăteam în vamă, dimineața pe la ei mărfuri în baza banilor pe care îi primeai. Veneau 4–5 ajungeam la Galați, acolo așteptam cumpărătorii. cu rufe, dar poate nu toată lumea avea nevoie (de ele), Acesta era un mod de a putea face un ban, și totodată existau și alte necesități. După aceea, care mai avea de acolo se cumpărau haine, produse alimentare care bani nu aveau ce cumpăra… trăiam în cămin, eram erau mai ieftine […]. Noi duceam tot, tot – și ceapă, cinci familii la două aragaze, mașini de spălat nu tot ce se producea acasă. Mama nu a fost niciodată co- erau, mă sculam dimineața pe la 4 și puneam căldarea merciantă, nu i-a plăcut să stea la tarabă, dar tata cum cu hăinuțele copilului la fiert ca la 6 deja să o iau să rămăse-se fără lucru – mergeam deseori cu el […]. eliberez pentru cei care veneau să-și facă mic dejun, După 1992 era o sărăcie foarte mare, din ceea ce a mai deci la 6 dimineața eu deja aveam rufe întinse […]. rămas din vechiul regim sovietic, din inerție lumea s-a N-a fost ușor, eram deprinși cu salariile care erau, nu mai descurcat, cine a reușit să pună mâna pe un trac- puteai să iei un credit de 100 000 dacă știai că iai un tor. După aceasta o bună parte din tehnică s-a stricat, salariul de 100 de ruble […]. Unica favoare când am oamenii au abandonat pământul pentru că nu aveau venit în oraș – mi s-a oferit o cameră în cămin […]. pur și simplu cu ce să-l lucreze. Și deja din anii 1995 Acesta a fost un ajutor, funcționa atunci fabrica de până în 2000 a fost tragic (de tot)… în primul rând ciment, în oraș erau mai multe cămine și se dădeau plecau băieți. Fetele, dacă plecau surorile mai mari le la tineri specialiști […]. Probleme erau multe, apar- luau la lucru în Turcia. Dar anume în Italia era fluxul tamentul îl aveam deja, dar era numai cutia, nu era de băieți. Cei care erau mai mari de la 20 de ani în nici geam, nici ușă… salariile nu le mai dădeau, s-au sus, plecau în Germania […]. În anii când am plecat ridicat prețurile la toate, copilul creștea… într-un fel […] mulți plecau în Rusia (Din interviul cu Cristina m-am gândit […] că toată lumea încearcă […] și dacă Pruteanu). ai mare dorință se îndeplinește. În 2000 mi-am făcut Deși este un obiectiv important, reunificarea -fa cetățenie (română) și în luna mai am plecat în Italia” miliilor nu reprezenta nicidecum singurul fapt care-i (Din interviul cu Silvia Armaș). îndemna pe moldoveni să dorească să plece din Mol- Din mărturiile persoanelor intervievate deducem dova. Acest comportament a fost determinat de partea că plecarea din Moldova a fost condiționată în mare economică a lucrurilor – „trebuia să ajung cu orice parte de lipsurile elementare. Mărturiile orale eviden- preț, el era peste hotare […]. Destinația era Italia, țiază două tipologii umane feminine, în funcție de tă- pentru că aici se aflau mătușile prietenului lui și știam ria psihică și sufletească a fiecăreia. Trăirile interioare că venim la cineva. Ca să nu depindem de părinți (am sunt diferite, de la caz la caz. Fragmentul următor, decis să plecăm)… eram conștientă că dacă mă voi relatat de Cristina Pruteanu, vine cu detalii asupra duce la universitate va trebui cămin, de unde să-mi condițiilor economice în sudul Republicii Moldova, dea părinții? Știam posibilitățile și am spus să mer- de unde a plecat în 2002 ¬– „copilăria am petrecut-o gem un an-doi să facem bani […], ne cumpărăm un în satul Colibași […]. După căderea URSS (tata) nu apartament în Chișinău și după asta ne întoarcem îna- a mai avut de lucru. Cum au împărțit primăriile cota poi acasă […]” (Din interviul cu Cristina Pruteanu). valorică a lucrat pământurile! S-a îmbolnăvit, era mai În perioada la care ne referim erau persoane care mult acasă, mă întâmpina de la școală cu mâncarea își asumau riscul de a părăsi Moldova ilegal. În acest caldă! Mama era bărbatul, ea se preocupa să aducă ba- scop, nu trecerea frauduloasă a frontierei era metoda nul în casă. Era și pe combină, și pe semănătoare când cel mai des utilizată (deși se practica de ani buni), ci trebuia să cultive pământul! Tata nici nu știa unde le e plecarea în străinătate sub pretextul excursiilor, parti- hotarul, dar mama știa […]! Mama fiind medic-vete- cipării la întruniri metodice, pedagogice – „Am făcut rinar trebuia să meargă să vaccineze animalele… tot o viză falsă că mă duc la un simpozion de lucru în Ita- timpul îmi spunea: lasă loc de bună ziua! Când se du- lia, am avut o viză foarte bună, pentru 2 luni de zile. cea la vaccinare nu cerea bani pentru că vedea ce se O viză care-mi strica viața, când mă uitam în pașaport întâmplă în familii. Lumea într-adevăr nu avea bani! îmi ziceam că aș putea să plec înapoi în țară […]. Am Dar venea cu o bucățică de pâine caldă, cu un borcan avut frică atunci când am urcat în autobuz și trebuia de ceva bun. În felul acesta noi nu am simțit așa de să trec vama, cineva putea să mă întrebe, să-mi zică, drastic momentul tranziției de la o perioadă la alta! dar nu m-a întrebat nimeni, nimic. Cel mai greu a fost Plus că aveam și alt avantaj, fiind la sud, după 1989, drumul, pentru că plecai fără să știi unde, fiindcă n-am odată cu deschiderea frontierei cu România, într-un plecat având un obiectiv, m-am urcat în autobuz și am mod mai clandestin, ilegal, duceam ceea ce se produ- plecat […]. Nu era atât frica mea unde mă duc, cât cea la noi. De exemplu, struguri, aveam la 60 de ari durerea de ceea ce las […] 3 copii mici, cea mai mică de vie. La noi rar se vindeau pentru că erau la preț de avea 11 ani” (Din interviul cu Elena Druță). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 113
Chiar și în aceste condiții, nu se putea pleca ușor pornit cu gândul să se întoarcă foarte curând acasă – din Moldova, mulți trăind clipele tragice ale exodului „M-am dus pentru trei luni, așa îmi era socoteala, cu fraudulos (Buzev, Cebotari 2018: 18-25) – „am ajuns toate că aveam cetățenie română!” (Din interviul cu clandestin în Italia, am mers prin salată, varză, nu am Silvia Armaș); „Să-mi fi spus cineva atunci că am să mâncat-o câțiva ani, mi-amintesc cum o călcam cu pi- trăiesc atâția ani aici, n-aș fi crezut niciodată! Am ple- cioarele, era proaspăt udată, și călcând mi se umpleau cat luându-mi un concediu, aveam dreptul de la școală papucii cu noroi, era și joasă, noi trebuia să ne ascun- pe un an de zile […] am remușcări foarte mari, fiindcă dem deoarece eram pe autostradă, nu trebuia să ară- am crezut mult că o să mă întorc peste un an de zile tăm că mergem pe acolo, nu puteai nici să alergi prin […] tata care era de acum bolnav s-a dus la școală și ea […] că se umpleau papucii de noroi” (Din interviul a lucrat în locul meu ca să-mi păstreze orele de mate- cu Cristina Pruteanu). matică, de altfel, putea să stea acasă, pentru că oricum În mărturii apar referiri și la scene rupte din filme nu-l plăteau, dar s-a chinuit zi de zi și mi-a ținut locul de groază – „dacă vrei să-ți povestesc cum s-a dus […] după un an de zile nu m-am mai întors” (Din in- cineva în Grecia.., i-au dus într- o zonă de munte care terviul cu Elena Druță). avea o cărare mică […] porneai din Republica Moldo- Astfel, putem afirma că deși importante în- con va fără să știi ce te așteaptă acolo.., îți spuneau suma textul reconstituirii istoriei sociale, narațiunile despre de bani pe care trebuie să o achiți și (te asigurau) că experiența trăită în perioada crizelor economice, care își vor bate capul de toate, dar practic (uitau de tine)… au generat exodul populației din Republica Moldova, Doamna aceasta a lucrat foarte mulți ani în Grecia, constituie doar un fragment din cadrul mărturiilor fe- a decedat, nu mai este […] spunea că le-a legat de o minine despre migrație. funie, ea vedea cât putea întoarce capul, adică număra Din cele relatate putem afirma că situația economi- până la 9, dar poate erau și mai multe […] ziua stă- că din Republica Moldova a avut efect direct asupra teau ascunși, mergeau mai mult noaptea, mergeau pe migrației forței de muncă, în cazul nostru a persoa- cărări prin munți […] era o trecere […] pe care dacă nelor de gen feminin. Scăderea standardelor de via- o treceau (ajungeai) la granița unde era ruptă sârma ță, cauzate de situația economică a împins segmentul […]. Pe vremea aceea între Bosnia și Herțegovina sexului frumos să caute surse de subzistență în afara era război, atunci începu-se lumea să se ducă […]. țării și susținerea prin felul acesta a celor de acasă. Cum mergeau, cineva s-a desprins de funie […]. Li De semnalat că situația economică instabilă din țară s-a spus: dacă nu veți fi atenți, cazi.. și nu te strânge a contribuit la sporirea numărului persoanelor impli- nimeni pentru că muntele e înalt […]. Când au ajuns, cate în migrația internațională, care, în timp a cuprins aveau picioarele toate în spini, plini de sânge, dar nici tot mai multe persoane din grupele de vârstă tânără. nu simțeau durerea, pentru că mergeau cu frică, tre- Treptat a crescut și tendința de reîntregire a familiilor buia să mergi aplecat, pe o cărare foarte îngustă pe care a generat nu doar migrația tinerilor, dar și a vârst- care n-ai văzut-o niciodată ziua, dar trebuia să mergi nicilor. În ceea ce privește perioadele de crize econo- noaptea. Nimeni nu purta nici o responsabilitate pen- mice din Republica Moldova și dimensiunile fluxuri- tru persoanele duse […] și lumea risca pentru că avea lor de migranți urmează să remarcăm că nu se atestă o o idee – ajunse acolo vor face tot posibilul ca copii corelație strictă între acestea. Cu referire la amintirile și familia lor să trăiască mai bine!” (Din interviul cu din perioada enunțată, trebuie să semnalăm, că am în- Silvia Armaș). cercat să redăm desfășurarea evenimentelor așa cum Pe de altă parte, multe persoane au renunțat să mai ne-au fost relatate. Putem afirma, la fel, că amintirile plece în Grecia anume din considerentul drumului pe din această perioadă sunt rememorate într-o manie- care urmau să-l parcurgă – „În Grecia era mai ușor de ră traumatizantă. Disponibilitatea intervievaților de a ajuns fiindcă viza ți-o dădea mai degrabă, costul era împărtăși impresiile a fost estompată de factorul emo- mai puțin, nu trebuia să împrumuți atâția bani […]. tiv, blocajele psihologice și retrăirea evenimentelor. Voiam să plec în Grecia fiindcă erau femei plecate Pregnante în amintiri sunt scenele dramatice prin care din sat. Dar o învățătoare mi-a citit scrisoarea fiicei au trecut persoanele intervievate. ei cum a ajuns în Grecia și m-a luat groaza – mers pe jos, foarte complicat, râuri trecute, era o situație Note foarte urâtă și am zis: NU! M-a șocat faptul că spunea 1 Spre exemplu în comparație cu anul 1999, numă- că mergea și vedea oase și se gândea oare de ce sunt: rul migranților s-a mărit cu 75% în anul 2000 și cu de oameni sau de fiare […] am văzut în față scena, 128% în anul 2001, constituind, în medie 30 mii de sunt foarte empatică […] am zis: unde nu m-aș duce persoane anual pentru perioada 2000–2006. vreau să merg fără (sacrificiu), plătesc mai mult, dar 2 Primul val (1991–1992) a fost consemnat ime- nu vreau să risc […]” (Din interviul cu Elena Druță). diat după dezintegrarea URSS și a luat amploare pe Se poate remarca faptul că toate intervievatele au fundalul războiului de pe Nistru; cel de-al doilea val 114 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
(1994–1995) a fost generat de acutizarea situației eco- taculoasă creştere în ultimele două decenii, cele mai nomice, iar cel de-al treilea val începe în anii 2000. mari ritmuri fiind înregistrate după anii 2000, ponde- 3 Amintirile de acest tip sunt cele „despre cadrul rea acestuia crescând de la 31,1% până la 61,1% (Re- sau contextul în care am receptat un eveniment public venco 2019: 197). surprinzător și de o deosebită importanță individuală sau națională” (Constantin 2004: 11). Referințe bibliografice / References 4 De reținut că sub aspect economic Moldova este Buzev A., Cebotari S. Migrația ilegală – factor de o ţară agroindustrială, specializată în cereale, viticul- amenințare a securității Republicii Moldova. În: Re- tură, pomicultură, legumicultură şi alte culturi agri- vista Militară. Studii de securitate și apărare, Chișinău cole, precum şi în industria prelucrătoare, industria 2018, nr. 2(20), p. 18-25. https://www.academy.army. uşoară, industria chimică ş. a. md/wp-content/uploads/revista_militara_2_2018.pdf 5 Cu toate acestea, nici peste 20 de ani, Republica (vizitat 8.06.2021). Moldova nu a depășit starea tranziției. În anul 2014, Călugăreanu V. Criza economică înce- potrivit raportului „Country classification” al - Or pe în Moldova cu prăbușirea monedei naționa- ganizaţiei Naţiunilor Unite, Moldova nu doar că se le, 2015, https://www.dw.com/ro/criza-econo- regăsea pe lista statelor aflate în tranziţie, dar avea mic%C4%83-%C3%AEncepe-%C3%AEn-mol- „caracteristici care ar fi putut-o plasa în mai multe dova-cu-pr%C4%83bu%C8%99irea-mone- categorii”, cum ar fi țările în curs de dezvoltare fără dei-na%C8%9Bionale/a-18525568 (vizitat acces la mare, fapt care impune constrângeri grave 15.06.2021). asupra dezvoltării socio-economice generale. Mai Cazacu M., Trifon N. Republica Moldova un stat mult decât atât, Republica Moldova a fost plasată în în căutarea națiunii. Chișinău: Cartier, 2017. 416 p. clasamentul celor subdezvoltate. Spre exemplu, în Constantin T. Memoria autobiografică. Definirea anul 2007, șeful misiunii FMI în Moldova, Graeme sau redefinirea propriei vieți. Iași, 2004. 388 p. Justice declara că „Moldova nu mai este privită ca o Coroi L. Al Doilea Război Mondial în memo- ţară cu venituri joase, depedentă de remitenţe, ci ca pe ria veteranilor din zona Brad, județul Hunedoara. un stat aflat în curs de dezvoltare, în etapa timpurie de Cluj-Napoca: Argonaut, 2013. 974 p. tranziţie” (Diavor 2015). Diavor M. Relevanţa problemei vulnerabilităţii 6 Spre exemplu, în 2015, sectorul privat gestiona economice în securitatea economică contemporană. 185 000 ha de terenuri agricole. Ultertior, în agricul- În: Revista Militară. Studii de securitate şi apărare. tură a fost implicată cca 30% din populație (pentru Chișinău 2015, nr. 2(14), https://www.academy.army. comparație, în statele membre ale UE 5,6%). Un md/wp-content/uploads/2016/01/Revista_MILITA- lucrător din agricultură valorifică 7,5 ha de terenuri RA-2_2015-Sait.pdf (vizitat 08.06.2021). agricole, în timp ce unui lucrător cu activități mai in- Din interviul realizat de Lidia Prisac cu Cristina tensive din UE îi revin 14,5 ha. În Republica Moldova Pruteanu la 13 aprilie 2021. Arhivă privată. se constată o minimă diversificare a culturilor agrico- Din interviul realizat de Lidia Prisac cu Elena Dru- le. Cerealele acoperă cca 70% din suprafața cultivată, ță la 3 mai 2021. Arhivă privată. plantele tehnice cca 25%, 3,7% din suprafața totală a Din interviul realizat de Lidia Prisac cu Rodica fondului funciar incluzând plantațiile de viță-de-vie Guțu la 3 iunie 2021. Arhivă privată. (Xenofontov 2018: 85). Din interviul realizat de Lidia Prisac cu Silvia Ar- 7 Datorită inițierii, în anii 1993–1994, a colaborări maș la 19 martie 2021. Arhivă privată. Republicii Moldova cu instituțiile financiare interna- Gagauz O., Penina O., Tabac T. Impactul crizelor ționale, de genul Băncii Mondiale și Fondul Monetar economice asupra proceselor demografice. În: - Ba Internațional cu sediul la Washington, Banca Euro- rometrul demographic, 2016, nr. 1. https://moldova. peană pentru Reconstrucție și Dezvoltare etc. a fost unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/Barometru%20 demarat instituirea sistemului bancar național, reu- Demografic_1_Impactul%20crizelor%20asupra%20 șindu-se stabilizarea macroeconomică (Xenofontov populatiei_2016.pdf (vizitat 03.03.2021). 2018: 85). Le Bon Gustave. Psihologia maselor. București: 8 Astfel, agricultura revine în centrul economiei Editura Științifică, 1991. 142 p. Moldovei, urmată de România cu o pondere a agri- Prisac L. Arhitectura relațiilor interetnice în spa- culturii în PIB de cca 20%, în celelalte ţări din re- țiul ex-sovietic: Republica Moldova (1991–2014). giune contribuţia aceste ramuri la formarea PIB-ului Iaşi: Lumen, 2015. 304 p. fiind mult mai modestă – cca 9% în Bulgaria, 8% în Prisac L. Procesul migraţiei şi statutul social al fe- Ungaria, 7% în Polonia, 6% în Slovacia, 5% în Cehia meii din Republica Moldova: repere istoriografice. În: (Revenco 2019: 186). Tradiţii şi procese entice. Ediția I-a, 2020. Chişinău: 9 Sectorul serviciilor a înregistrat cea mai spec- Grafema Libris, 2020, p. 269-279. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 115
Programul de Vecinătate al Uniunii Europene. DRUȚĂ Elena, născută la 25 august 1961 în satul Evaluarea situaţiei privind agricultura şi dezvoltarea Echimăuți, raionul Rezina, RSS Moldovenescă, stu- rurală în ţările parteneriatului estic Republica Moldo- dii în cadrul Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din va, 2012. http://www.fao.org/3/aq675ro/aq675ro.pdf Chișinău. A emigrat în Italia în scop de muncă în anul (vizitat: 01.06.2021). 2000. Radosav D. De la locurile memoriei la memoria GUȚU Rodica, născută la 19 ianuarie 1980 în sa- locurilor. În: Anuarul de Istorie Orală, XI, 2011, p. tul Durlești, mun. Chișinău, RSS Moldovenescă, stu- 5-26. dii de doctorat la Universitatea „Babeș-Boliay” din Revenco M. Dinamica structurii interne a econo- Cluj-Napoca. A emigrat în Portugalia în anul 2009 miei naționale a Republicii Moldova între anii 1995 și pentru reîntregirea familiei. 2016. In: Studia Universitatis Moldaviae, Seria „Ști- PRUTEANU Cristina, născută la 7 iunie 1984 în ințe umanistice”, 2019, nr. 10 (130), https://ibn.idsi. s. Colibași, raionul Vulcănești, RSS Moldovenescă, md/sites/default/files/imag_file/29.%20p.183-200. studii medii și de specialitate (șofer auto-camion). A pdf (vizitat 20.06.2021). emigrat în Italia în anul 2002 pentru reîntregirea fami- Săcărea D.-A. Istorie și istorii din Reghin și loca- liei și în scop de muncă. litățile din apropiere. Al Doilea Război Mondial. În: Anuarul de Istorie Orală, XIV, 2014, p. 136-166. Lidia Prisac (Chișinău, Republica Moldova). Thompson P. The voice of the past. Oral histo- Doctor în istorie, Centrul de Etnologie, Institutul Pa- ry. În: The oral history reader. Londra și New York: trimoniului Cultural. Routledge, 2006, p. 33-39. Лидия Присак (Кишинев, Республика Xenofontov I. V. Istoria recentă a Republicii Mol- Молдова). Доктор истории, Центр этнологии, dova. În: Revista Militară. Studii de securitate și Институт культурного наследия. apărare. Chișinău 2018, nr. 2(20). https://www.aca- Lidia Prisac (Chisinau, Republic of Moldova). demy.army.md/wp-content/uploads/revista_milita- PhD in History, Center of Ethnology, Institute of ra_2_2018.pdf (vizitat 3.06.2021). Cultural Heritage. E-mail: [email protected] Lista martorilor ORCID: https://orcid.org/0000-0002-3406-3670 ARMAȘ Silvia, născută la 16 iunie 1966 în satul Echimăuți, raionul Rezina, RSS Moldovenescă, studii în cadrul Școlii Pedagogice din Orhei. A emigrat în Italia în scop de muncă în anul 2000. 116 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
COMUNICĂRI
Elena PLOŞNIŢA
CONSIDERAŢII PRIVIND ROLUL PATRIMONIULUI ETNOGRAFIC ÎN EDUCAŢIE https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.16 Rezumat шение к культурному разнообразию, к самобытности Consideraţii privind rolul patrimoniului и индивидуальности. Элементы этнографического etnografic în educaţie наследия, существование традиционных институтов Articolul tratează educaţia şi instruirea ca două compo- могут обеспечить социализацию, вовлеченность и nente esenţiale ale procesului de identificare, valorificare, сплоченность в сообществе. Поддержка традицион- păstrare şi transmitere a cunoştinţelor şi aptitudinilor, de ных ремесел как творческих отраслей и источников conştientizare a valorilor transmise de patrimoniul etnogra- дохода актуальна и необходима для развития обще- fic. Autoarea propune utilizarea patrimoniului etnografic în ства. Насущная задача в сфере образования должна procesul educaţional ţinând cont de necesităţile şi provocă- заключаться в содействии созданию новой культуры, rile societăţii contemporane. În opinia autoarei astăzi este новой концепции молдавского общества – культуры, necesară încurajarea abordării patrimoniului etnocultural которая отвечала бы потребностям современной din punct de vedere interdisciplinar şi internaţional, studi- эпохи, учитывая архетип и особенности молдавской erea şi cunoaşterea modului în care patrimoniul poate ajuta этнопсихологии, культуры, которая способствовала la satisfacerea nevoilor altor sectoare, evaluarea şi asigu- бы этнической консолидации перед лицом противоре- rarea sustenabilităţii cercetării şi a educaţiei. Educaţia de чивых тенденций, существующих в современном мире: calitate implică respect faţă de diversitatea culturală, faţă глобализация и сохранение местной идентичности; de identitate şi individualitate. Elementele de patrimoniu традиции и новые технологии. etnografic, existenţa instituţiilor tradiţionale pot asigura Ключевые слова: этнографическое наследие, вос- socializarea, incluziunea şi coeziunea în comunitate. Iar питание, обучение, исследование, сотрудничество. susţinerea meşteşugurilor tradiţionale ca industrii creative şi surse de venit este actuală şi necesară pentru dezvolta- Summary rea societăţii. Sarcina actuală în educaţie ar trebui să fie On the role of ethnographic heritage in education în a contribui, în a sprijini crearea noii culturi, a unei noi The article considers education and training as two es- concepţii a societăţii moldoveneşti, o cultură care să răs- sential components of the process of identification, deve- pundă la necesităţile epocii contemporane, având în vedere lopment, preservation and transmission of knowledge and arhetipul şi particularităţile etnopsihologiei moldoveneşti, skills, awareness of the values of the ethnographic herita- o cultură care să contribuie la consolidarea etnică, să răs- ge. The author suggests to use the ethnographic heritage in pundă celor două provocări existente în lumea contempo- the educational process taking into account the needs and rană: globalizarea şi păstrarea identităţii locale; tradiţia şi challenges of contemporary society. According to the author, noile tehnologii. today it is necessary to encourage the approach to ethno-cul- Cuvinte-cheie: patrimoniu etnografic, educaţie, instru- tural heritage from interdisciplinary and international points ire, cercetare, cooperare. of view. It is necessary to study and understand the possi- bilities of using these values in other areas, to evaluate and Резюме ensure the sustainability of research and education. Quality О воспитательно-образовательной роли этно- education implies respect for cultural diversity, identity and графического наследия individuality. The elements of ethnographic heritage and В статье воспитание и обучение рассматриваются the existence of traditional institutions can ensure socializa- как два важнейших компонента процесса выявления, tion, inclusion and cohesion in the community. Supporting развития, сохранения и передачи знаний и навыков, traditional crafts, as creative industries and sources of inco- осознания ценности этнографического наследия. Ав- me, is relevant and essential for the development of socie- тор предлагает использовать этнографическое насле- ty. The current task in education should be to contribute to дие в образовательном процессе, принимая во внима- supporting the creation of a new culture, a new conception of ние потребности и проблемы современного общества. Moldovan society, a culture that meets the needs of the con- По мнению автора, сегодня необходимо поощрять temporary era, given the archetype and peculiarities of Mol- подход к этнокультурному наследию с междисципли- dovan ethno-psychology, a culture that contributes to ethnic нарной и международной точек зрения, необходимо consolidation, to respond to the two existing challenges in изучить и осознать возможности использования этих the contemporary world: globalization and preservation of ценностей в других областях, оценить и обеспечить local identity; tradition and new technologies. устойчивость исследований и образования. Качествен- Key words: ethnographic heritage, education, training, ное образование подразумевает уважительное отно- research, cooperation. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 117
pofida faptului că domeniul patrimoniului etnografic Patrimoniul cultural, inclusiv cel etnografic, fiind a fost instituţionalizat, au apărut cursuri şi catedre la extrem de diversificat este în continuă extindere, dez- Universităţi, arhive, institute academice, cercetăto- voltare şi prezintă o sursă permanentă de cunoaştere rii continuă demersurile ştiinţifice individuale care şi inspiraţie, de creaţie şi inovare ştiinţifică şi tehnică. nu întotdeauna ţin cont de priorităţile instituţiilor în În articolul de faţă vom încerca să facem o analiza care activează, de schimbările care au loc în societate. generală a situaţiei în domeniul patrimoniului etno- Cercetarea etnografică la Chişinău de cele mai mul- grafic, vom veni cu o abordare teoretică şi cu câteva te ori poartă un caracter monografic (a unui obicei, a consideraţii privind rolul şi necesitatea utilizării patri- unei zone, a unui segment etc.). Puţine sunt studiile moniului etnografic în procesul educaţional în scopul de sinteză, cu tehnici şi metode moderne de cerceta- satisfacerii cerinţelor societăţii contemporane. re. În cercetarea etnografică o importanţă deosebită Interesul pentru patrimoniul etnografic în Basa- o are analiza mentalităţii, a obişnuinţelor, a orientări- rabia datează din secolele trecute şi în mod special lor, orientărilor valorice a oamenilor obişnuiţi, simpli, din secolul al XIX-lea, găsindu-şi reflectare în orga- pentru că arhetipul conştiinţei şi a tradiţiilor culturii nizarea expoziţiilor agricole şi de industrie casnică, populare sunt foarte stabile, chiar inerte. Astăzi este în demersurile expoziţionale internaţionale pe diverse necesară încurajarea abordării patrimoniului etnocul- categorii de piese etnografice, în practicarea meşteşu- tural din punct de vedere interdisciplinar şi internaţio- gurilor vechi, în organizarea unor secţii de etnografie nal, studierea şi cunoaşterea modului în care patrimo- în primele instituţii muzeale publice din Basarabia, niul poate ajuta la satisfacerea nevoilor altor sectoare, apărute la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul evaluarea şi asigurarea sustenabilităţii cercetării. Ori- secolului XX, în lansarea unor concepte de organizare cum este necesar să menţionăm că contribuţiile cerce- a muzeelor specializate de etnografie etc. Pe parcur- tătorilor etnografi sunt esenţiale în procesul de educa- sul secolului XX au fost înregistrate noi categorii, ele- ţie şi instruire. În ultimii 10 ani are loc o restrângere mente de patrimoniu etnografic, au fost înfiinţate zeci a fondurilor publice pentru cercetare, inclusiv pentru de instituţii muzeale cu secţii de etnografie. La înce- cercetarea etnografică. Apar mai multe întrebări: Care putul secolului al XXI-lea, putem afirma că a fost ela- este utilitatea publică a acestui domeniu? Cum putem borat cadrul legislativ şi creată structura instituţională demonstra că etnografia este necesară, cum putem sti- a patrimoniului etnografic. Există mai multe instituţii mula interesul public faţă de etnografie? Răspunsul de cercetare şi promovare a patrimoniului etnografic, la aceste întrebări poate fi identificat doar în cadrul funcţionează diverse Comisii şi Consilii naţionale unui proces educaţional pro patrimoniu etnografic. pentru salvgardarea bunurilor etnografice. Astăzi este Republica Moldova fiind un stat naţional cu 18 foarte importantă identificarea, cercetarea şi promo- etnii minoritare ar trebui să aibă politici concrete varea patrimoniului etnografic ca parte integrantă a privind rolul patrimoniului în educaţie, în educaţia patrimoniului cultural. Promovarea patrimoniului et- etnoculturală. Astăzi este importantă reabilitarea va- nografic nu poate fi asumată doar de instituţiile spe- lorilor culturale în conştiinţa populaţiei. Problema cializate şi de specialişti. Statul trebuie să încurajeze actuală în educaţie ar trebui să fie în a contribui, în a diversele entităţi să promoveze patrimoniul. Există o sprijini crearea unei noi culturi, a unei noi concepţii nevoie presantă de a repoziţiona politicile de patrimo- a societăţii moldoveneşti, o cultură care să răspundă niu, inclusiv o nouă abordare a rolului patrimoniului la necesităţile epocii contemporane, având în vedere etnografic în educaţie şi instruire. Educaţia şi instrui- arhetipul şi particularităţile etnopsihologiei moldo- rea sunt două componente esenţiale ale procesului de veneşti, o cultură care să contribuie la consolidarea identificare, valorificare, păstrare şi transmitere a -cu etnică, să răspundă celor două provocări existente în noştinţelor şi aptitudinilor, de conştientizare a valori- lumea contemporană: globalizarea şi păstrarea identi- lor transmise de patrimoniul etnografic. Iar contribu- tăţii locale; tradiţia şi noile tehnologii. Este importan- ţiile cercetătorilor etnografi sunt esenţiale în educaţie tă în noua cultură asigurarea accesului egal al popula- şi instruire. ţiei la valorile culturale indiferent de etniile cărora le O componentă foarte importantă pentru promova- aparţin, iar patrimoniul etnografic, existenţa instituţi- rea patrimoniului etnografic, pentru stimularea intere- ilor tradiţionale pot asigura socializarea, incluziunea sului public pentru etnografie este cercetarea dome- şi coeziunea în societate, comunitate, pot să prevină niului. Cercetarea etnografică este realizată astăzi în amnezia culturală, care apare periodic, atunci când cadrul mai multor instituţii: Institutul Patrimoniului o parte a etnosului se străduie să arunce experienţa Cultural, Institutul de Filologie Română „Bogdan acumulată, concentrată în tradiţii, să arunce totul şi Petriceicu-Hasdeu”, Muzeul Naţional de Etnografie să înceapă de la început, fără a ţine cont de pozitivul şi Istorie Naturală, în cadrul unor universităţi. Există acumulat în propria cultură. Românilor basarabeni şi o asociere a etnografilor pe linie profesională. În şi majorităţii etniilor din Republica Moldova le este 118 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX caracteristic un nivel destul de înalt al conştiinţei et- Este necesară conceperea de instrumente interacti- nice. Dar astăzi nu avem investigaţii serioase speci- ve pentru a încuraja cunoaşterea şi punerea în valoare al consacrate educării conştiinţei etnice prin diverse a inter relaţiilor dintre patrimoniu şi tehnologiile mo- mijloace. Când discutăm despre problema naţională, derne. Este nevoie de specialişti cu o instruire de bază conceptul de bază în culturologie şi etnografie este solidă şi capacitate de schimbare. Pentru a asigura ex- recunoscut – tradiţia – interpretarea conceptului tra- celenţa este nevoie de specialişti şi de: diţia etnoculturală, interacţiunea culturii naţionale − „cooperarea între universităţi, instituţii de cer- cu cea a etniilor conlocuitoare este necesară. Pentru cetare, instituţii de gestionare a patrimoniului; aceasta este nevoie de o educaţie de calitate. Iar când − utilizarea noilor tehnologii pentru documenta- vorbim păstrare, protejare şi valorificare a patrimo- rea patrimoniului etnografic; niului etnografic, de rolul patrimoniului etnografic în − sprijinirea creării şi extinderii centrelor de in- procesul educaţional, este foarte importantă relaţia in- struire pentru meşteşugurile de patrimoniu; terculturală, formarea atitudinii de toleranţă, dezvol- − identificarea nevoilor şi realităţilor sectorului tarea conştiinţei culturale şi interculturale adecvate etnografic; în mediul educaţional formal, nonformal şi informal. − cercetarea multidisciplinară la nivel naţional Este necesar un demers educaţional sistematic pentru pentru a satisface cerinţele societăţii contemporane; a înţelege şi a aprecia valorile proprii culturi şi a va- − încurajarea abordării patrimoniului din punct de lorilor culturilor etniilor conlocuitoare, o „deschidere vedere interdisciplinar; faţă de diferenţele culturale, valorificarea constructivă − evaluarea şi asigurarea sustenabilităţii studiilor a diferenţelor culturale, respect faţă de valorile pro- şi cercetărilor; priei culturi şi a valorilor etniilor conlocuitoare, res- − evidenţierea subiectelor care conectează disci- pectarea diferenţelor prin prisma cunoaşterii, coope- pline conexe” (Strategia... 2017: 13). rarea cu ceilalţi pentru exemplificarea unor tradiţii şi Este cunoscut faptul că cercetarea este într-o obiceiuri, determinarea tezaurului cultural al etniilor schimbare continuă. Cercetătorii trebuie să-şi canali- conlocuitoare, identificarea componentelor esenţia- zeze resursele pentru a găsi răspunsuri la nevoile şi la le ale moştenirii culturale comune, recunoaşterea şi problemele societăţii contemporane. Este necesar să acceptarea diferenţelor, orientarea discursului educa- fie îmbunătăţită calitatea cercetării, relevanţa - cerce ţional spre o educaţie pro patrimoniu” (Bucur 2004: tării care va avea un impact aparte asupra procesului 15). Este importantă cunoaşterea valorilor identitare educaţional. Pentru un proces educaţional corect, pri- la nivel individual, comunitar şi naţional, este funda- etenos, accesibil sunt importante: mentală pentru înţelegerea diferenţelor şi acceptarea − o abordare integrată a patrimoniului; reciprocă. Alexandru Zub afirmă că nimic nu pare a − conceperea de noi programe educaţionale şi de fi mai important pentru un individ sau pentru o et- cercetare; nie decât să ia cunoştinţă de sine, cât mai exact şi pe − conştientizarea asupra relaţiei dintre patrimoniu acest temei să-şi asigure o integrare cât mai armoni- şi societate. oasă în lume. Identitatea unui popor poate să rămână − identificarea, cercetarea şi promovarea patrimo- vie prin conservarea moştenirii culturale. Pentru că niului etnografic ca parte integrantă a patrimoniului „patrimoniul cultural, prin toate componentele sale, cultural; tangibile şi intangibile, este un factor cheie pentru ca − conştientizarea valorilor transmise de patrimo- societăţile noastre să se concentreze din nou asupra niul etnografic; dialogului dintre culturi, respectului pentru identităţi − asigurarea accesului la patrimoniu etnografic; şi diversitate şi asupra sentimentului de apartenenţă − sprijinirea şi consolidarea cooperării între insti- la o comunitate a valorilor. Patrimoniul cultural poate tuţiile educaţionale şi instituţiile care gestionează pa- juca un rol cheie ca mijloc de construire, negociere şi trimoniul etnografic; afirmare a identităţii” (Convenţia… 2005: 11). Valo- − abordarea multidisciplinară şi transsectorială a rile etnice sunt unele din puţinele care pot satisface diverselor aspecte ale patrimoniului etnografic; necesităţile omului în stabilitatea morală, psihologică − iniţierea de proiecte transdisciplinare care să in- şi informaţională. cludă patrimoniul etnografic; De aceea pentru o educaţie pentru patrimoniu et- − dezvoltarea unor programe digitale care să inclu- nografic sunt necesare: dă patrimoniul etnografic. − deschidere faţă de diferenţele culturale; Educaţia pro patrimoniu etnografic conduce la − valorificarea constructivă a diferenţelor cultura- respect reciproc şi la respectul faţă de modul nostru le; de viaţă, la creşterea conştientizării valorilor transmi- − respect faţă de valorile propriei culturi şi a valo- se de patrimoniu, la încurajarea cercetării în domeniul rilor etniilor conlocuitoare. patrimoniului, la sprijinirea şi promovarea cooperării 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 119 interuniversitare. Educaţia este una din recomandări- tehnologic. Este necesar un dialog continuu şi o adap- le Strategiei patrimoniului cultural european pentru tare la necesităţile societăţii contemporane. Cei din secolul XXI, care recomandă „încorporarea mai efica- educaţie trebuie să ofere mereu noi mijloace pentru a ce a educaţiei în domeniul patrimoniului în curricula înţelege diversele elemente ale patrimoniului etnogra- şcolară” Aceasta presupune: fic, să promoveze patrimoniul la diverse evenimente − „stabilirea unui dialog între sectorul educaţiei culturale, să identifice noi instrumente pentru a încu- şi instituţiile care gestionează patrimoniul etnografic; raja cunoaşterea patrimoniului, să organizeze jocuri − extinderea activităţilor în domeniul tehnologii- care să se bazeze pe patrimoniul etnografice. Este lor informaţionale; foarte importantă organizarea de sesiuni de instruire − cursuri de educaţie în domeniul patrimoniului; pentru elevi, studenţi de introducere în problemele de − programe şcolare pentru conservarea patrimo- identificare şi evaluare a patrimoniului etnocultural, niului; încurajarea descoperirii patrimoniului împreună cu − organizarea diverselor concursuri de creaţie în profesioniştii, implicarea profesioniştilor în transmi- domeniul patrimoniului etnografic; terea cunoştinţelor. Este evident că educaţia în dome- − instruirea în restaurare pentru meşteri; niu presupune obiective concrete: − organizarea zilelor de informaţii şi instruire în − cunoaşterea patrimoniului etnografic prin activi- muzee, asociaţii etc; tăţi extraşcolare; − elaborarea unei enciclopedii electronice a cultu- − atragerea elevilor la organizarea unor activităţi rii populare tradiţionale” (Strategia... 2017: 17). cu caracter extra curricular; Cetăţenii trebuie să fie încurajaţi să joace un rol − promovarea bunului etnografic ca factor educa- mai mare în valorificarea şi promovarea patrimoniu- tiv; lui. Este cunoscut faptul că astăzi conceptul de patri- − aducerea patrimoniului în atenţia tinerilor, stu- moniu nu se mai limitează la acele elemente recunos- denţilor şi a cadrelor didactice într-o manieră acce- cute oficial ca patrimoniu protejat, astăzi patrimoniu sibilă. include şi acele elemente considerate, drept patrimo- Dar realizarea obiectivelor „depind atât de carac- niu de către populaţie şi autorităţile locale, şi de cele teristicile patrimoniului cultural prezentat, cât şi de mai multe ori aceste elemente sunt din domeniul patri- caracteristicile psiho-sociale şi culturale ale popu- moniului etnografic. Aceasta necesită o nouă abordare laţiei căreia îi este destinată o astfel de educaţie. La în identificare, cercetare şi educaţie. Astfel cercetarea, rândul lor, aceste valori care urmează a fi împărtăşite educaţia şi instruirea devin esenţiale, vitale pentru au nevoie, în egală măsură, de o raportare pozitivă păstrarea şi transmiterea mai departe a valorilor etno- la moştenirea culturală şi de o evoluţie a mentalităţii grafice. Cunoaşterea patrimoniului se realizează prin spre cerinţele vieţii contemporane, în care educaţia să cercetare, educaţie, instruire continuă, prin înfiinţa- capete tot mai mult un conţinut, pe de o parte, vocaţi- rea de centre de cunoaştere a patrimoniului şi pentru onal şi voluntar şi pe de altă parte, plasat în sfera di- instruire în meşteşuguri şi profesiuni, prin programe versităţii” (Constantinescu 2017: 64). Educaţia pentru adecvate de învăţare, instruire şi cercetare. Este foarte patrimoniu etnografic informează şi conştientizează important ca elevii să înveţe din primii ani de şcoală membrii societăţii, mobilizează comunităţile locale şi despre patrimoniu etnografic. Programul educaţional le implică în rezolvarea problemelor de bună păstrare trebuie să se bazeze pe o abordare multidisciplinară şi şi promovare a tradiţiilor şi obiceiurilor. Prin educaţie transsectorială a diverselor aspecte ale patrimoniului publicul înţelege că patrimoniul este un bun comun etnocultural. Educaţia pentru patrimoniu trebuie să care trebuie preţuit, protejat şi promovat. Atitudinea dezvolte la copii capacităţi relevante de identificare, de respect şi responsabilitate faţă de patrimoniu, tra- analiză, apreciere, înţelegere a meşteşugurilor, în ce diţii şi obiceiuri poate schimba aspectul unei comu- constă practicarea lor. Cunoaşterea patrimoniului et- nităţi, poate conduce la o dezvoltare durabilă. Doar nocultural conduce la o bună înţelegere a noastră şi a prin educaţie putem crea o societate de consumatori celorlalţi, ne trezeşte respectul reciproc, responsabili- conştienţi ai patrimoniului, utilizatori şi promotori ai tate faţă de istorie, cultură, tradiţie. Iar pentru rezul- tradiţiilor, educaţi în cultul frumosului şi informaţi tate relevante în educaţie este importantă încurajarea adecvat asupra valorii culturale şi economice a patri- cercetării patrimoniului etnocultural, identificarea, moniului etnografic. protejarea, transmiterea şi împărtăşirea cunoştinţelor Instruirea este vitală pentru a păstra şi a transmi- şi competenţelor privind patrimoniul etnografic, ga- te cunoştinţele şi aptitudinile. Pentru o instruire co- rantarea unui înalt nivel tehnic pentru toate meseriile rectă trebuie să existe un dialog între stat, cetăţeni şi şi meşteşugurile patrimoniului, prezenţa materialelor profesionişti. Este necesară înfiinţarea de centre de calitative de predare. Conţinutul educaţiei evoluează cunoaştere a patrimoniului, centre pentru instruire în în rând cu schimbările din societate şi cu progresul meşteşuguri, prin programe adecvate de învăţare. Este 120 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX necesară diversificarea sistemului de instruire pentru de proprietate şi formă juridică de organizare. Artico- profesionişti din domeniul patrimoniului etnografic. lul 6 al Legii privind meşteşugurile artistice popula- Meseriile şi meşteşugurile evoluează, ceea ce solicită re stipulează că „pregătirea profesională în domeniul o instruire continuă. Pentru a asigura excelenţa, sec- meşteşugurilor artistice se realizează în instituţiile de torul patrimoniului etnocultural are nevoie de speci- învăţământ secundar profesional, indiferent de tipul alişti cu o instruire de bază solidă, spirit deschis şi de proprietate şi forma juridică de organizare” iar capacitate de schimbare. Este importantă instruirea „meşterii populari, organizaţiile lor şi întreprinderi- duală, este nevoie de o diversificare a sistemelor de le din domeniul meşteşugurilor artistice au dreptul la instruire prin organizarea de: efectuarea pregătirii profesionale în bază de ucenicie” − centre de instruire pentru profesionişti; (Lege... 2003: 8). Legislaţia în domeniu stabileşte că − ateliere speciale pentru tineri; evaluarea şi certificarea profesională a ucenicilor se − cursuri multidisciplinare; realizează la o instituţie de profil licenţiată. În Repu- − şcoli naţionale şi locale de etnografie; blica Moldova sunt legiferate meşteşugurile tradiţio- − universităţi populare. nale: olăritul, lemnăritul, împletitul în fibre vegetale, Asigurarea sustenabilităţiii măsurilor adecvate, pietrăritul şi altele. Iar atelierele meşteşugăreşti pot asigurarea coordonării între sistemul de instruire şi re- deveni instituţii informale de profesionalizare, care ţelele profesionale, intensificarea cooperării între uni- ar ajuta la asimilarea cunoştinţelor şi abilităţilor, in- versităţi, şcoli şi reţelele profesionale, organizarea de clusiv prestarea muncii în cadrul lor. Astăzi se face o sesiuni de instruire, valorificarea oportunităţilor ofe- încercare de renaştere a artizanatului şi a meşteşugu- rite de instituţiile internaţionale sunt necesare în pro- rilor artistice. Statul reglementează activitatea în do- cesul de instruire. Există o ameninţare cu dispariţia, meniul meşteşugurilor artistice pe baza unor principi care atârnă în special deasupra unor meserii şi practici generale: de patrimoniu etnografic. Pentru păstrarea şi promo- − „garantarea libertăţii de creaţie; varea meseriilor tradiţionale este nevoie de o instruire − garantarea dreptului meşterilor populari de a ac- permanentă. Este necesară utilizarea noilor tehnologii tiva independent şi de a se asocia în diverse structuri; pentru documentarea patrimoniului etnocultural ceea − susţinerea de către stat a meşteşugurilor artis- ce va facilita procesul de instruire. Transmiterea de tice, precum şi a activităţii de cercetare ştiinţifică în cunoştinţe şi aptitudinilor specifice meseriilor de pa- domeniu; trimoniu este esenţială pentru a asigura păstrarea pa- − promovarea colaborării internaţionale în dome- trimoniului. Numai prin instruire vom reuşi: niul cercetării, păstrării şi dezvoltării meşteşugurilor − sprijinirea meşterilor pentru a asigura transmite- artistice” (Lege... 2003: 7). rea cunoştinţelor şi aptitudinilor; Educaţia de calitate implică respect faţă de diver- − organizarea de expoziţii, demonstraţii de pro- sitatea culturală, faţă de identitate şi individualitate. movare a meseriilor tradiţionale; Elementele de patrimoniu etnografic, existenţa insti- − adoptarea de măsuri care să-i ajute pe cei tineri tuţiilor tradiţionale pot asigura o dezvoltare durabilă să preia meşteşugurile; a unei sau altei comunităţi. Susţinerea meşteşugurilor − prezentarea meşteşugurilor manuale în şcoli, tradiţionale ca industrii creative şi surse de venit este media, concursuri, actuală pentru societatea contemporană. Un rol im- − sprijinirea creării şi extinderii Centrelor de in- portant în educaţie şi instruire, în susţinerea şi promo- struire pentru meşteşugurile de patrimoniu. varea tradiţiilor îl are instituţia muzeală, depozitar al Este importantă organizarea unor ateliere consa- valorilor etnografice care are posibilităţi specifice în crate meşteşugurilor şi creatorilor cu utilizarea ma- păstrarea şi dezvoltarea etnoculturilor. Muzeul poate terialelor tradiţionale, dezvoltarea programelor de fi abordat ca centru de păstrare şi prezentare a tradiţi- asistenţă: prelegeri, cursuri, programe radio şi TV, pu- ilor şi culturilor etnice, ca un sistem comunicativ care blicaţii, inclusiv ghiduri practice, organizarea de în- îmbină în sine posibilităţile de a învăţa – adică trans- tâlniri publice între profesionişti şi utilizatori cu dez- miterea cunoştinţelor şi valorilor materiale acumula- baterea problemelor de patrimoniu etnografic. Este te de generaţiile trecute, şi instruirea – transmiterea necesar să menţionăm că legislaţia Republicii Moldo- unor deprinderi şi abilităţi concrete şi ce este foarte va creează cadrul juridic pentru activitatea meşterilor important – educaţia – impactul emoţional care for- populari în vederea păstrării meşteşugurilor artistice mează lumea estetică, morală a personalităţii. Mu- populare şi dezvoltării lor pe baza tradiţiilor autentice zeul participă la păstrarea şi transmiterea tradiţiilor. ale artei populare, reglementează cadrul de pregătire Muzeul într-un fel sau altul, indiferent de profil, tip, a meşteşugarilor. Pregătirea profesională în domeniul categorie abordează în activitatea sa problematica et- meşteşugurilor artistice se realizează în instituţiile de noculturală. Muzeul reprezintă un sistem comunicativ învăţământ secundar profesional, indiferent de tipul deosebit, şi poate fi abordat ca un centru de păstrare 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 121
şi prezentare a tradiţiilor etnoculturale în condiţiile Strategia patrimoniului cultural european pentru contemporane. Are un rol deosebit ca unul din izvoa- secolul XXI, 2017. https://patrimoniu.ro/strategia-pa- rele de bază a transmiterii tradiţiei culturale în lumea trimoniului-cultural-european-pentru-secolul-XXI contemporană. Muzeul participă la păstrarea şi trans- https://patrimoniu.ro/images/ST21-ROMANA.pdf miterea tradiţiilor, la formarea conştiinţei comunităţii. (vizitat 03.02.2021). Rolul muzeului în aspect etnocultural este necesar să fie cercetat, dar trebuie să spunem că problema trans- Elena Ploşniţa (Chişinău, Republica Moldova). miterii tradiţiilor etnice şi educarea valorilor umane Doctor habilitat în istorie, Muzeul Naţional de Istorie sunt recunoscute, dar metode de abordare ştiinţifică a a Moldovei. problemei încă nu sunt elaborate şi eficienţa manifes- Елена Плошница (Кишинев, Республика tărilor nu este apreciată. Молдова). Доктор хабилитат истории, În concluzie, subliniem că componentele materia- Национальный музей истории Молдовы. le şi imateriale ale patrimoniului etnografic pot avea Elena Ploshnitsa (Chisinau, Republic of Moldo- un rol esenţial în procesul educaţional, contribuind va). Doctor of history, National Museum of the His- la păstrarea identităţii, la conştientizarea societăţii în tory of Moldova. necesitatea păstrării şi valorificării patrimoniului, la E-mail: [email protected] consolidarea societăţii contemporane. Toate acestea ORCID: https://orcid.org/0000-0001-9061-3369 sunt reale doar dacă patrimoniul etnografic va fi abor- dat ca patrimoniu integrat şi dacă în procesul educaţi- onal va fi stabilit un dialog constructiv între sectorul educaţiei, sectorul ştiinţific şi instituţiile care gestio- nează patrimoniul etnografic, ca parte componentă a patrimoniului cultural naţional. Şi, dacă în cercetare şi valorificare ne vom baza pe o abordare multidiscipli- nară şi transsectorială a patrimoniului etnografic. Este nevoie ca etnografia să fie studiată atât în şcoală cât şi la facultate, în caz contrar riscăm să nu mai avem nevoie de ştiinţa etnografică şi să ne rătăcim -în lu mea identitară, chiar dacă recunoaştem că patrimoniul etnografic este o componentă importantă a identităţii noastre. Este foarte important în educaţie să utilizăm retrospectiva istorică ca mijloc de deschidere, de des- coperire, de identificare a relaţiilor interculturale, iar documentarea patrimoniului etnografic să o facem prin tehnicile realităţii informaţionale, expunerea bu- nurilor etnografice să o efectuăm în cadrul unor pre- zentări inovative. Şi este necesar în sfârşit să avem un manual de promovare a educaţiei pentru patrimoniu, un ghid de bune practici pentru identificarea, promo- varea, gestionarea patrimoniului etnografic, utilizarea bunurilor etnografice în sistemul educaţional.
Referinţe bibliografice Bucur C. Identitatea etnoculturală. Conştiinţa na- ţională şi afirmarea universală. Sibiu: Astra Museum, 2006. 367 p. Constantinescu S.-M. Un traseu al responsabili- tăţii faţă de patrimoniu. În: Revista muzeelor. Bucu- reşti, 2017, nr. 1, p. 62-68. Convenţia cadru privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate. În: Council of Europe. Tre- aty series. Strasbourg, 2005, nr. 199, p. 10-23. Legea privind meşteşugurile artistice populare. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 84–86, 2003, p. 6-11. 122 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
PAGINA TÂNĂRULUI CERCETĂTOR Александр ГОЛОВКО
ОСОБЕННОСТИ РАЗВИТИЯ ОВЦЕВОДСТВА НА ПРИДНЕСТРОВСКИХ ТЕРРИТОРИЯХ ВОСТОЧНОГО ПОДОЛЬЯ В КОНЦЕ XIX – ПЕРВОЙ ПОЛОВИНЕ ХХ в.
https://doi.org/10.52603/rec.2021.29.17 Rezumat ничных селах Винницкой и Одесской областей Украи- Particularităţile dezvoltării oieritului în lunca ны. Рассмотрены такие аспекты, как численность по- Nistrului a Podilliei de Est la sfârșitul sec. al XIX-lea – головья овец, характеристики их содержания, формы prima jumătate a sec. XX выпаса, некоторые обрядовые проявления овцеводства. Pe baza interpretării surselor arhivistice și a datelor co- В выводах обобщены факты, указаны направления lectate în teren, în articolul analizează specificul creșterii дальнейших исследований. ovinelor în zonele de frontieră moldo-ucrainene și se urmă- Ключевые слова: овцеводство, межэтническое reşte manifestările de bază ale interacţiunilor etnoculturale взаимодействие, украинско‑молдавское пограничье, în aceasta. S-a stabilit că, în urma contactelor interetnice pe приднестровские территории Восточного Подолья. termen lung în teritoriile transnistrene din Podolia de Est, s-au format complexe etnoculturale cu o simbioză a experi- Summary enţelor economice, ceea ce este, de asemenea, tipic pentru Features of sheep breeding development in the sfera oieritul. Studiul a folosit metode de comparaţii istori- Transnistrian territories of East Podillya at the end of ce, intervievând respondenții și parțial – principiile cartării the XIX – the first half of the XX century etnografice. Au fost studiate materialele arhivelor- ucrai Based on the interpretation of archival sources and nene de la Kiev, Odessa, Vinnița, precum și din Arhivele field data, the article analyzes the specifics of sheep breed- Naționale ale Republicii Moldova la Chişinău. Aspectele ing in the ethno-contact zone of the Ukrainian‑Moldovan principale ale temei sunt dezvăluite cu ajutorul materiale- borderlands and traces the basic displays of ethnocultural lor de teren, înregistrate de către autor în anii 2013–2016 interactions in it. It was found that because of long-term în satele situate la granițe între regiunile Vinnița și Odessa interethnic contacts in the Transnistrian territories of East- din Ucraina. S-au luat în considerare şeptelurile ovinelor, ern Podillya, ethnocultural complexes with a symbiosis of caracteristicile întreţinerii lor, formele de pășunat, unele economic experiences have been formed, which is also typ- manifestări rituale în oierit. În concluzii s-a făcut un re- ical for sheep breeding. Methods of historical comparisons, zumat al faptelor, s-au indicat direcțiile pentru cercetările interviewing respondents, and partially – the principles of ulterioare. ethnographic mapping were used in the research. The mate- Cuvinte-cheie: oieritul, interacţiunea interetnică, zo- rials of the Ukrainian archives in Kyiv, Odessa, Vinnitsa, as nele de frontieră moldo-ucrainene, lunca Nistrului din Po- well as the National Archives of the Republic of Moldova dillia de Est. in Chisinau, were examined. The main aspects of the top- ic were revealed with the help of the author’s expedition Резюме materials, recorded in 2013–2016 in the border villages of Особенности развития овцеводства на придне- Vinnitsa and Odessa regions of Ukraine. The number of стровских территориях Восточного Подолья sheep, the characteristics of their keeping, forms of grazing в конце XIX – первой половине ХХ в. and some ritual manifestations of sheep breeding were con- В статье на основе интерпретации архивных источ- sidered. In the conclusion, the facts were summarized and ников и собранных полевых данных проанализирована the directions for further research were indicated. специфика овцеводства в этноконтактной зоне укра- Key words: sheep breeding, interethnic interaction, инско‑молдавского пограничья и прослежены базовые Ukrainian-Moldovan borderlands, Transnistrian territories проявления в ней этнокультурных взаимодействий. of East Podillya. Установлено, что в результате длительных межэтни- ческих контактов на приднестровских территориях Целью данной статьи является анализ особен- Восточного Подолья сформировались этнокультурные ностей овцеводства конца XIX – первой половины комплексы с симбиозом хозяйственного опыта, что ХХ в. в этноконтактной зоне Восточно-Подоль- характерно и для сферы овцеводства. В исследовании ского Приднестровья как сферы украинско‑мол- использованы методы сравнительно‑исторических давских этнокультурных взаимовлияний. Для ре- сопоставлений, интервьюирования респондентов, ча- стично – принципы этнографического картографиро- ализации намеченного необходимо было решить вания. Изучены материалы украинских архивов в Ки- следующие научные задачи: указать основную еве, Одессе, Виннице, а также Национального архива историографию изучения темы, очертить круг Республики Молдова в Кишиневе. Основные аспекты использованных источников, рассмотреть имею- темы раскрыты с помощью экспедиционных материа- щуюся хозяйственную статистику по развитию лов автора, зафиксированных в 2013–2016 гг. в пригра- овцеводства, раскрыть формы его организации, 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 123
охарактеризовать особенности ухода за мелким привлечения к анализу ряда источников, прежде рогатым скотом (далее – МРС) на подольских тер- всего неопубликованных архивных данных. Для риториях побережья Днестра, выявить специфику этого нами были проанализированы: информаци- проявлений межэтнического взаимодействия, осу- онный потенциал Архивных научных фондов ру- ществить обобщение фактов, обозначить перспек- кописей и фонозаписей Института искусствоведе- тивные направления дальнейших исследований. ния, фольклористики и этнологии им. М. Ф. Рыль- Географические рамки исследования охваты- ского Национальной академии наук Украины вают участок современной государственной гра- (далее – АНФРФ ИИФЭ), дела Государственного ницы Украины с Республикой Молдова, локали- архива Одесской области (далее – ГАОО) и Госу- зованной пограничными населенными пунктами дарственного архива Винницкой области (далее – Могилев‑Подольского, Ямпольского и Песчанско- ГАВО). С целью привлечения сравнительных све- го районов Винницкой области, а также Кодым- дений об овцеводстве на смежных территориях ского района Одесской области. Кроме того, были Пруто‑Днестровского междуречья мы также изу- привлечены различные материалы о специфике чили материалы Национального архива Республи- овцеводства на смежных территориях (в селах ки Молдова (далее – НАРМ). нынешних Окницкого, Сорокского, Флорештско- Архивные данные отражают в основном ин- го, Каменского и Рыбницкого районов Молдовы), формацию, использованную нами для сопостав- отраженные в источниках или зафиксированные ления количественных показателей овцеводства. в научных трудах других исследователей. Хроно- Собственно же этнографические сведения о раз- логические рамки – конец XIX – середина ХХ в. витии отрасли на территории Восточно-Подоль- Нижняя временная граница связана со степенью ского Приднестровья были получены в результа- отражения развития отрасли в литературе, которая те опросов информантов в ходе пяти экспедиций является достаточной для научного анализа. Верх- автора 2013–2016 гг. в приграничные населенные няя граница обусловлена постепенным упадком пункты Могилев‑Подольского, Ямпольского и занятия овцеводством в частных хозяйствах, вы- Песчанского районов Винницкой области и Ко- званным замещением натурального образа жизни дымского района Одесской области. Собранные советским социально‑экономическим укладом, а полевые данные лежат в основе статьи и вводятся также «порогом памяти» информантов в отноше- в научный оборот впервые. нии традиционных хозяйственных практик. Работа базируется на научных принципах исто- Отметим, что специфика занятия на террито- ризма и критического осмысления источников, риях Восточно-Подольского Приднестровья и автор использует сравнительно‑исторический (в влияние на него процессов межэтнического вза- форме типологических сопоставлений) и этногра- имодействия до сих пор оставались за предела- фический (через инструментарий интервьюирова- ми пристального исследовательского внимания. ния респондентов) методы. Вспомогательным на В украинской этнологии овцеводство указанной этапе структурирования и осмысления полевого этноконтактной зоны присутствует либо как объ- экспедиционного материала является применение ект спорадических сравнений при рассмотрении элементов метода этнографического картографи- иных местностей с развитым животноводством рования2. (Тиводар 1994, Тучинський 2007, Кушнір 2012), Рассмотрение развития овцеводства на тер- либо как набор отдельных фактов в статистиче- ритории региона начнем с анализа некоторых ских и народоведческих исследованиях истори- статистических данных. По подсчетам иссле- ко‑этнографического региона Подолья (Гульд- дователей хозяйства, в последней трети XIX в. ман 1889, Мандибура 1994). Также эта тема рас- в Бессарабской губернии насчитывалось более крывалась на узколокальном уровне – на примере 12,3 млн овец (Демченко 1977: 92). В это же вре- отдельных приднестровских населенных пунктов мя (1883) в хозяйствах Подольской губернии со- края (Кушнір 2005, Кожухар 2005). Эпизодиче- держалось примерно 3,9 млн голов МРС (Тучин- ские сведения с подольской стороны пограничья ський 2007: 103, табл. 3.15), то есть в три раза также отображены в этнографической литерату- меньше, чем на территории Пруто‑Днестровского ре, посвященной общему анализу хозяйственно- междуречья. Подобная диспропорция наблюда- го развития Пруто‑Днестровского междуречья лась и по показателю количества овец на 1 деся- (Берг 1918, Гросул, Будак 1972, Демченко 1977, тину земли: в Бессарабии он был в 2–4 раза выше Демченко 2010), и в специальной работе о молдав- (Кушнір 2012: 78). По состоянию на 1915 г. По- ском овцеводстве (Фуртунэ 1989)1. дольская губерния уступала соседней и по крите- Неполнота целенаправленного научного изуче- рию численности овец на 100 крестьян: 12 против ния темы актуализировала потребность поиска и 65 (Берг 1918: 204‑205). Такая динамика показа- 124 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
ла, что в конце XIX – начале ХХ в. на общегу- цию роста поголовья МРС в южном направлении, бернском уровне подольские хозяйства содержали что связано с увеличением в демографической значительно меньше поголовья МРС. Однако если структуре населения доли молдаван, для которых рассмотреть количественные параметры овцевод- овцеводство составляло одну из базовых моделей ства в собственно приднестровских уездах края, жизнеобеспечения. то разница не будет такой ощутимой. Например, В 1930–1940‑х гг. практики активного содержа- если по состоянию на 1900 г. в крестьянских хо- ния овец в домохозяйствах приднестровских сел зяйствах Сорокского уезда Бессарабии насчитыва- Восточного Подолья сохранялись. Информанты лось 102260 овец (Гросул, Будак 1972: 334), то по вспоминали: «Можна сказати, шо тримали чуть не данным 1898 г. в смежных Могилев‑Подольском, всі люди, бо з цього жили» (І). «Люди більшиство Ямпольском и Ольгопольском уездах Подольской тримали вівці – по вісім, по десять, по п’ятнаціть губернии – 53689, 64949, 62200 и 103330 голов со- даже було» (ІІ). «У каждій хаті – не менше се- ответственно (Тучинський 2007: 97, табл. 3.11). ми‑п’яти овець» (ІІІ). «Ой, дуже багато було, дуже Архивные материалы 1894 г. позволяют выяс- багато, наверно, десь до пів тисячі на село було» нить в сравнительной перспективе численность (V). Как зафиксировали исследователи В. Кожу- поголовья овец в хозяйствах отдельных населен- харь и К. Кожухарь в украинском селе Воронково ных пунктов Сорокского уезда, непосредствен- на левом берегу Днестра (Рыбницкий р‑н Респу- но граничащих с Восточным Подольем. Так, в блики Молдова), в тот же хронологический пери- городке Атаки и таких селах одноименной воло- од овцы имелись не у всех крестьян, но в каждом сти, как Слободо‑Волчинец, Мерешовка‑Атацкая, хозяйстве, где этот скот содержали, насчитыва- Мерешовка‑Ленкоуцкая, Ленкоуцы и Наславча, лось примерно 10–30 голов (Кожухар 2005: 48). насчитывалось 184, 371, 155, 377, 200 и 315 овец Для развития овцеводства в регионе были бла- (НАРМ, ф. 106, оп. 43, д. 3, л. 41, 42, 44, 45, 46, 48), гоприятные природные условия, связанные, на- в поселениях Немировка, Слободзея‑Воронково, пример, с пересеченностью местного ландшафта. Воронково Васкоуцкой волости – 815, 650 и 744 Поселения на обоих берегах Днестра располага- (НАРМ, ф. 68, оп. 1, д. 174, л. 24, 34, 39), в селах лись в узких долинах, окруженных многочислен- Жабка, Сенатовка, Нападова Вадул‑Рашковской ными холмами, балками и оврагами, которые были волости – 500, 1620, 325 голов МРС соответствен- малопригодными для сельскохозяйственного ис- но (НАРМ, ф. 68, оп. 1, д. 175, л. 6, 16, 61). пользования. В 1880‑х гг. в южных районах По- О содержании овец в хозяйствах приднестров- долья таких площадей насчитывалось до 30 тыс. ских поселений тогдашних Могилевского и Туль- десятин, то есть примерно 6% от общего количе- чинского округов на Подолье свидетельствует ства земли (Гульдман 1889: 121). Для сравнения: в хозяйственная статистика 1920‑х гг. Согласно ар- Сорокском уезде Бессарабской губернии в 1880 г. хивным данным, в этот период в селе Садковцы было 25682 дес. таких участков – тоже 6% от сум- насчитывалось 1000 овец (ГАВО, ф. Р‑489, оп. 1, марного числа (Гросул, Будак 1972: 277, таб. 39). д. 919. л. 280), Вольфановке – 104, Добрянке – 154, Если собственно пахотные угодья были отдален- Мироновке – 276 (ГАВО, ф. Р‑489, оп. 1, д. 868, ными от сел, то эти «неудобные» земли находи- л. 499, 503, 582), Кукулах – 887, Студёной – 780, лись практически в их окрестностях. Подобная Дмитрашковке – 450, Баштанкове – 120 голов структура земельных ресурсов побудила как укра- МРС (ГАВО, ф. Р‑894, оп. 1, д. 2, л. 167). По со- инцев, так и молдаван находить им рациональное стоянию на 1928 г. значительным было поголовье применение. Следовательно, целесообразным и на тех подольских территориях, которые отошли адаптационным решением стало обустройство на к Молдавской автономной советской социалисти- необрабатываемых участках пастбищ для овец, а ческой республике в составе УССР. В частности, в также садов и виноградников. Такой подход к зем- хозяйствах Каменского района тогда содержалось лепользованию существовал и в 1930–1940‑х гг., 22417 овец (Молдавия 1928: 111). о чем свидетельствуют респонденты из придне- Статистические данные конца XIX – первой стровских сел Ямпольщины: «Були так навздовж трети ХХ в. отражают то, что в хозяйствах отдель- ярі, поля були далеко, на рівному, а то – пасовись- ных сел Восточно-Подольского Приднестровья ка були» (VІ). «А пасли по обочах» (IV). Словом количество овец несущественно уступало анало- обочі местные украинцы именовали склоны близ- гичному показателю в непосредственной контакт- лежащих пригорков и оврагов. ной зоне, однако было значительно меньше, если На левобережных приднестровских террито- сравнивать со степными местностями пограничья. риях, как и на правой стороне пограничья, овце- Приведенные архивные данные относительно ис- водство имело четко выраженную овчинно‑молоч- следуемого региона подтверждают общую тенден- ную направленность, причем с приблизительным 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 125
паритетом обеих хозяйственных нужд. В начале способствовали непосредственная покупка скота ХХ в. исследователь Л. Берг указывал: «Овца на близлежащих бессарабских рынках, а также, <…> дает молдаванину все необходимое для жиз- очевидно, практика его дарения как приданого в ни: молоко, масло, сыр (брынзу) и мясо, шерсть, условиях межэтнической брачности. Потребность смушку и овчину» (Берг 1918: 205). Такая же уста- в МРС с высокой молочной продуктивностью и новка на жизнеобеспечение благодаря содержа- грубой шерстью имелась и в 1930–1940‑х гг. Как нию МРС была и у украинцев Восточного Подо- вспоминал информант, в крестьянских хозяйствах лья. Ученый‑агроном того же времени В. Бартен- в основном были овцы «вовнисті – це ці считали- сон отмечал: «Раньше каждый крестьянин охотно ся, шо даже більше літри молока дают (в день – обзаводился овцами, так как из овечьей шерсти А. Г.)» (Х). изготавливали материал для одежды, сукно, кожа В отличие от более отдаленных времен, ког- использовалась на полушубок, а мясо – в домаш- да на землях Пруто‑Днестровского междуречья, нем обиходе» (ГАОО, Ф. 22, оп. 1, д. 579, л. 88‑89). как и в горных местностях Карпат и на террито- По свидетельствам респондентов, большая по- рии юго‑западной степи, практиковался отгонный требность в продукции овцеводства сохранялась тип овцеводства с сезонным перемещением стад в местных хозяйствах и в 1930–1940‑х гг.: «Вівці и их зимовкой за пределами поселений, в XIX в. тримали для вовни – раз, для молока – другий раз, в условиях полной оседлости населения это хо- бринзю робили тоже» (VІІ). «Для бринзі і вовни зяйственное занятие в восточнороманской сре- тримали, робили килими, робили ці дорожки та де уже повсеместно имело придомную форму с підвіконники, це перебирали всьо. Це від Молдавії летним выпасом и содержанием овец недалеко от в нас все пішло» (VІІІ). «Якшо баранчик вродив- населенных пунктов (Фуртунэ 1989: 16). Такая же ся, то його то м’ясо з’їдали, а смужок (каракуль) модель содержания МРС была характерна и для йшов на воротніки, на шапки. Ну, і молоко, бринзя украинцев приднестровских местностей Восточ- хароша, шо їсти» (ІХ). ного Подолья (Кушнір 2012: 88). В соответствии Учитывая природные особенности пограничья с этим в весенне‑осенние сезоны выпас овец про- (лесостепи и степи) и традиционный спрос мест- исходил на приселищных угодьях (толоках, полях ных жителей на молочную продукцию, овчину после сбора урожая, участках под паром), а в хо- и шерсть, разводили соответствующие породы лодный период для животных организовывалось МРС. На северо‑восточных территориях Пру- стойловое содержание в пределах крестьянских то‑Днестровского междуречья получила распро- усадеб. Скот зимовал в специальных помещени- странение выращенная путем народной селекции ях – кошарах, которые при сильных морозах до- грубошерстная молочная порода с черным или бе- полнительно утеплялись плетеными «загатами» лым мехом – чушка, также известная под названи- или «шумом» – связанными вместе стеблями ку- ем бессарабская овца (Фуртунэ 1989: 18). Будучи курузы (Мандибура 1994: 115, Кушнір 2012: 79). неприхотливой к кормам и условиям содержания, Отдельные сооружения для овец могли и не стро- такая овца за 190‑дневный период доения могла ить, в таком случае их содержали в хлевах рядом дать 13 ведер молока, из которого можно было из- с крупным рогатым скотом. Зимой в домашних готовить в среднем 18–30 фунтов (8–13 кг) брын- хозяйствах овец кормили четыре‑пять раз в сутки зы, однако ее шерсть была не лучшего качества сеном, соломой, половой, а также ботвой и стебля- (Берг 1918: 208). Существенное усовершенство- ми фасоли (Кушнір 2008: 31, Кожухар 2005: 49). вание овчины и смушек произошло после 1884 г., Основываясь на народном ветеринарном опы- когда в Бессарабской губернии удачно адаптиро- те, скот спаривали обычно осенью из расчета, что вался мелкий скот каракулевой породы, приве- окот овец и период их лактации наступит после зенный из Средней Азии (Демченко 2010: 204). пятимесячного периода вынашивания где‑то в Нуждаясь в сухих выпасах и проточных водах для первые месяцы весны. Для случки скота исполь- водопоя, которых было достаточно в указанном зовали общественного барана: «Ну, баран був об- регионе, он в нем успешно закрепился, в отличие щественний, це каждий по дньові чи по два його от предгорий Карпат, где совсем не прижился, не- тримали, ну, в кого скільки овець» (ХІ). смотря на попытки его разводить в 1920‑х гг. (Ти- С появлением тепла и первых трав в конце мар- водар 1994: 84). та – начале апреля на территории Восточно-По- Наряду с правобережными территориями Дне- дольского Приднестровья начинался весенний стра, чушек и особенно каракулей содержали в выпас овец, который мог быть как индивидуаль- своих хозяйствах подольские украинцы смежных ным, так и на основе найма пастухов. В общее ста- местностей (Мандибура 1994: 111). Росту пого- до, которое формировалось по территориальному ловья первых двух пород в Восточном Подолье принципу (от улицы или части села), входили и 126 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
молочный МРС, и яловый (бараны и подросшие вместе с колючими кустарниками или ивовыми ягнята), кое‑где приобщали и коз. Большинство ветвями на воротах усадеб и на крышах хозяй- же маленьких ягнят резали через несколько дней ственных помещений (Фуртунэ 1989: 57, АНФРФ после рождения с целью получения мерлушек, а ИИФЭ, ф. 14, оп. 3, д. 458, л. 47об). мясо употребляли в пищу, но хотя бы одного‑двух Отделение из общего стада МРС каждой улицы оставляли на прирост. или «кутка» села отдельной отары дойных овец По воспоминаниям информантов о реалиях украинцы приднестровских сел Восточного Подо- 1930–1940‑х гг., пастухами овец из собственного лья обычно приурочивали ко дню Юрия. Хозяева хозяйства были преимущественно дети‑подрост- начинали выпасать молочное стадо поочередно, ки. Молодежь этого же возраста, наряду с пожи- формируя своеобразный кооператив. В условиях лыми людьми, также нанималась выпасать общую сравнительно небольшого поголовья скота такая отару. «А пас хто – такий хлопчина, да, прімєрно традиция общественной взаимопомощи была оп- п’ятнаціть років десь. Було таке, шо й старий, як тимальным способом получения необходимого він називався, Харітон цей. Ну, він був такий ста- количества молока для изготовления овечьих сы- рий, безграмотний і всьо, ну, вже та й шо їму ро- ров долгосрочного хранения, из которых склады- бити. Він кажну вівцю знав по цейго, по її кольо- вались пищевые запасы большинства семей. ру, по її масті, по її повідєнію, по всьому» (ХІІІ). В середине ХХ в. как собственно стадо дойных Период выпаса был достаточно длительным: «Це овец, так и форма их выпаса на территории Вос- від марта місяця до Михайла – це пастухи пасли точно-Подольского Приднестровья имела два на- вівці і ягнята» (VІ). Вознаграждение пастухам за звания: украинское и заимствованное вследствие работу в течение всего сезона по большей части этнокультурного взаимодействия. Первое назва- носило натуральный характер: «Папшої (ну, куку- ние – дійняк – в основном было распространено в рудзу), триціть кілограм за всьо літо – це за вівці з селах Ямпольского района, спорадически – ниже їдного хазяїна» (ХІV). на пограничье, где издавна поселенческую сеть Начало летнего сезона выпаса овец у украин- формировало почти исключительно украинское цев приднестровских местностей Восточного По- население, а доля молдаван в демографической долья, Карпатского региона и юго‑западной степи, структуре была низкой. Однако в пограничной как и у молдаван непосредственного пограничья, зоне Песчанского и Кодымского районов, грани- издавна было приурочено ко дню Юрия, что вы- чащей с теми подольскими территориями левобе- падает на 6 мая (23 апреля по старому стилю). В режья Днестра, которые заселялись двумя наро- православной традиции обоих народов этот свя- дами на протяжении XVIII в., и ныне находятся в той выступал в роли покровителя скота, пробуж- составе Молдовы, более активные межкультурные дающего летние силы природы. К нему обраща- контакты способствовали усвоению в украинской лись с целью благословения и защиты домашних среде восточнороманского термина mânzări, что в животных. В ходе экспедиции в Песчанский район местной речи приобрел варианты – мензер, мин- Винницкой области нам удалось записать от ре- зер и минзарь. Для обозначения общей отары, ко- спондента 1917 г. р. одну из давних таких молитв: торую после отлучения дойного МРС продолжал «Чуїте, слухайте мене, Господи, Святий Юрій‑По- выпасать ранее нанятый пастух, употребляли соб- бідонос! Побідив змію – побіди всьо нехароше! А ственно украинскую номинацию ялівник либо же типер, Господи, Святий Юрій‑Побідонос, благо- собирательные названия отара, череда, табун, а слови всю худобу: корови, вівці, свині, кози – всьо, в пограничных селах Песчанского и Кодимского шо є животне на земні! Господи, птиці небесні, районов – заимствованное наименование турма Господи, поблагослови, Господи, Святий Юрій! А (от рум. turmă – стадо). Пространственная лока- змію ни треба благословити, бо вона кусає, нє‑нє, лизация этих названий отражена на картосхеме то нє, то вже ни треба, то най счизає!» (ХV). (Илл. 1). У украинцев и молдаван существовало общее Опрошенные респонденты засвидетельство- поверье, что в ночь перед праздником активизиру- вали практики отделения отар дойных и яловых ются ведьмы и другие злые силы, которые, соби- овец в первой половине ХХ в.: «Як ми маємо рая до восхода солнца на пастбище росу в цедилку чотири вівці, шо дояця, то ми ці вівці у дійняк или «ворочек» (мешочек для сыра с остроуголь- здаєм, а ті вівці йдуть до стада туди – ото вони ным дном), могли отобрать «ману», то есть про- вже в очєрєді окремо» (ХVІ). «В мензарі йшли ті, дуктивность у скота (Фуртунэ 1989: 57, АНФРФ шо дійні, а то – ялівник, де ягнята, то само собою ИИФЭ, ф. 14, оп. 5, д. 516, л. 23). Магическим спо- були» (IV). «В общім, ягнята відлучали отдєльно, собом уберечься от возможного вреда считалось це називалось в нас, називалась "турма". А вівці, выкапывание кусков дерна и их установление які доїлися, – ті називали "дійняк". В общім, у нас, 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 127
допустим, триціть хат, і це ми одна турма і один ли по очереді – по номирах. Два стакани молока дійняк» (ХVІІ). в день – це йшло так в нас на ті мензарі» (IV). В день, когда впервые сгоняли «дійняк» / «мен- Поскольку в течение лета уменьшалась кормо- зер», устраивали контрольный надой для оценки вая база и это влияло на продуктивность овец, их молочной продуктивности овец. На севере Мол- хозяева могли делать еще один‑два аналогичных довы, в Карпатском регионе и юго‑западных контрольных надоя. степных районах Украины, где в основном поль- Если участник кооператива в порядке очереди зовались услугами коллектива чабанов, подобная выпасал стадо дойных овец несколько дней под- процедура «cupuitul» (Фуртунэ 1989: 20), «ряду», ряд, то каждый вечер пригонял их в загон на соб- «міри» (Тиводар 1994: 115), «передойки» либо ственном дворе – «обору». Однако не все крестья- «літровки» (Кушнір 2012: 85) выполнялась с це- не имели возможность сделать дома специальную лью учета будущей продукции, которую затем постройку для содержания и доения МРС, а по- пастухи отдавали хозяевам МРС. В приднестров- тому часто арендовали ее у более состоятельного ских же селах Восточного Подолья благодаря этой соседа (Кушнір 2005: 27). В таком случае с аренда- мере молока определяли количество дней выпаса тором рассчитывались овечьим молоком: «Хазяїн и доения каждым участником кооператива всего доїв два дні за обору» (IV). стада. Используя молдавский опыт, украинцы степ- Мерками в отдельных местностях этнокультур- ных местностей, как и пограничных территорий ного пограничья были емкости различной вели- Восточного Подолья, содержали овец в загоне, а чины. Восточные романцы Пруто‑Днестровского доили их в специально пристроенном сооруже- междуречья, например, использовали чашу емко- нии с одной‑тремя калитками для прохода скота. стью 0,6 л под названием cupă (Фуртунэ 1989: 20), В Пруто‑Днестровском междуречье и на юго‑за- восточнославянское население Гуцульщины – падных территориях современной Одесской кубок (0,5 л), цинівку (0,35 л), в Закарпатье – ка- области такое отверстие называли струнга (от фель (0,2 л) (Тиводар 1994: 117‑118), украинцы рум. strungă – щель) (Демченко 2010: 207, Куш- и молдаване степных местностей современной нір 2012: 88), а спорадически в селах исследуемо- Одесской области – 200‑граммовый стакан (Куш- го региона – местным фонетическим вариантом нір 2012: 85). Согласно полевым этнографическим струнка: «Тут перед оборою була така комната, данным, в первой половине ХХ в. мерки пример- де вони доїли. Тут жінка одна стояла, і там одна но такого же объема (0,2–0,5 л) существовали и жінка стояла, і там доїла. І це пускали в струнку» на территории Восточно-Подольского Придне- (ХІХ). стровья. В большинстве сел края объем молока В отличие от других регионов развития овце- определяли с помощью «кварти», «горнятка», водства, где это занятие было полностью в ве- чашки, стакана. Кое‑где на Ямпольщине во время дении профессионального коллектива мужчин, контрольного надоя пользовались специальной в селах Восточно-Подольского Приднестровья 250‑миллилитровой гончарной посудиной, кото- доение всей овечьей отары было обязанностью рая называлась вадро (ХVІІІ). каждой женщины‑хозяйки, которая чаще всего Из свидетельств информантов узнаем о обращалась за помощью к родственникам, дру- специфике проведения контрольного надоя, осо- зьям и соседям. В отдельных подольских селах бенностях жеребьевки и определения продолжи- сразу же при формировании молочного коопе- тельности выпаса всей отары. «Це триціть хат, ратива оговаривался принцип взаимопомощи люди збиралися всі, доїли ті вівці, видоювали і це всех участников объединения: «Доїм один день міряли – горнятко було таке. Допустім, горнятко одному члену цьої череди, на другий день доїм, тому молока – ти два дні пасеш, є дві горнятки мо- віддаємо молоко другій, вона вже робе бринзю із лока – чотири дні пасеш тоді дійняк» (ХVІІ). «Був цего молока» (ХІІ). Украинцы края применяли тот визначений день, коли всі хазії приходили і доїли же способ доения овец, что и коров, – сидя сбоку, своїх овец, доїли і потому мірали на стакан. Якшо, однако молдаване непосредственного пограничья наприклад, мої п’ять овец здали десіть стаканів и более южных степных местностей использова- молока, значіть, я буду їх тримати п’ять днів. То ли хозяйственную практику «доения сзади» (Куш- по черзі пасли. Там тягнули номерки. Зразу, лиш нір 2012: 85). коли виганяют, вони складают такий список – та- Обычно во время летнего выпаса недойных кий номер і всьо, хто за ким, і пасут» (VІІІ). «Зби- овец, который осуществлял нанятый общиной рались хазяї, робили жереби, патички клали – той чабан, скот каждый вечер возвращался во дворы витягнув п’ятий номир, шостий, кому який попав. хозяев. Однако в отдельных селах на период функ- Номирів зо триціть, тай кому який попав. Так дої- ционирования молочного кооператива пастух яло- 128 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Илл. 1. Картосхема «Названия отар дойных и недойных овец на приграничных территориях Восточного По- долья в первой половине ХХ века». Составил А. Головко. Источники информации – экспедиционные материалы автора вого МРС мог целый сезон держать его в загоне у вые запасы). себя дома: «Він навіть у себи їх тримав до осені, 3. Сходство природных условий и идентичные пока ці вівці, які дійні були, підут назад в цю ота- хозяйственные нужды населения обеих сторон ру» (VІІІ). В сентябре – начале октября молочный пограничья обусловили разведение в этноконтакт- скот возвращался назад в общее стадо, и с тех пор ной зоне соответствующих пород овец. начинался осенний этап выпаса овец. В Восточ- 4. Как и на других участках украинско‑молдав- но-Подольском Приднестровье он продолжался ского пограничья, данная хозяйственная отрасль до первого снега, а в некоторых местностях за- определялась придомной формой организации. канчивался ко дню Cвятого Михаила (21 ноября), Однако в отличие от бытующих в иных местно- поскольку по украинским народным представле- стях пастушьих типов летнего выпаса МРС, на ниям этот святой перенимал ключи от Юрия и за- территории Восточно-Подольского Приднестро- крывал на полгода лето. вья в результате межэтнических заимствований Проведенный анализ архивных и полевых эт- хозяйственных практик, их названий, а также нографических материалов позволил прийти к вследствие их переосмысления собственной куль- следующим выводам. турой были выработаны оригинальные коопера- 1. В указанный хронологический период в хо- тивные способы выпаса молочного скота. Они зяйствах украинцев и молдаван пограничья содер- демонстрировали высокую степень соседской жалось примерно соизмеримое поголовье овец, взаимопомощи и рациональность модели жизне- которое было достаточным для удовлетворения обеспечения. домашних запросов жителей. Немало сопутствующих вопросов остаются 2. Овцеводство края имело овчинно‑молочную перспективными для дальнейшего изучения. В направленность, поскольку большим спросом частности, не проанализированы такие аспекты, пользовались и мерлушка с шерстью (как сырье как практики советского колхозного содержания для изготовления одежды, для ткачества и ковро- МРС в регионе, причины исчезновения домаш- делия), и овечьи сыры (как стратегические пище- него направления отрасли, ассортимент и техно- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 129
логия изготовления овечьих сыров, их роль в га- чанского р‑на Винницкой обл., Украина. строномической культуре населения, способы об- Х. Гервазиев Федор Иванович, 1931 г. р. работки шерсти и мерлушки, комплекс обычаев, Зап. А. Головко 22 мая 2014 г. в с. Субботовка Мо- обрядов и народных представлений, связанных с гилев‑Подольского р‑на Винницкой обл., Украина. овцеводством. Очерченный круг задач планируем ХІ. Грабаровский Федор Дмитриевич, 1930 г. р. реализовать в следующих публикациях. Зап. А. Головко 8 июля 2014 г. в с. Грабаровка Пес- чанского р‑на Винницкой обл., Украина. Примечания ХІІ. Винявская Галина Фрезантиевна, 1932 г. р., 1 В историографии к данной статье мы рассма- родилась в с. Грабово Кодымского р‑на Одес- триваем только основные научные работы, ин- ской обл., Украина. Зап. А. Головко 7 июля 2014 г. формация в которых касается непосредственно в с. Дмитрашковка Песчанского р‑на Винниц- овцеводства Восточно-Подольского Приднестро- кой обл., Украина. Информация об овцеводстве в вья или же используется нами для сравнительного с. Грабово. типологического рассмотрения этнографических ХІІІ. Калиниченко Михаил Дмитриевич, особенностей отрасли. 1934 г. р. Зап. А. Головко 21 июля 2013 г. в с. Яруга 2 Создавая на основании полевых экспедици- Могилев‑Подольского р‑на Винницкой обл., Укра- онных материалов картосхему распространения ина. названий, обозначающих овечьи отары в регионе, ХІV. Белинский Петр Феодосиевич, 1939 г. р. автор пользовался методическими подходами к ге- Зап. А. Головко 10 июля 2014 г. в с. Верхняя Сло- ографическому представлению названий и реалий бодка Песчанского р‑на Винницкой обл., Украина. народной культуры, которые были разработаны ХV. Васалатий Агафья Зиновьевна, 1917 г. р. этнологами Н. Гаврилюк и Л. Пономарь в иссле- Зап. А. Головко 7 июля 2014 г. в с. Студёная Пес- дованиях особенностей родильной обрядности и чанского р‑на Винницкой обл., Украина. традиционной одежды украинцев. ХVІ. Машталяр Анна Григорьевна, 1938 г. р. Зап. А. Головко 5 августа 2013 г. в с. Мироновка Список информантов Ямпольского р‑на Винницкой обл., Украина. І. Богацкая Анна Тимофеевна, 1929 г. р. ХVІІ. Сандульская Валентина Николаевна, Зап. А. Головко 8 июля 2014 г. в с. Грабаровка Пес- 1947 г. р., родилась в с. Добрянка Ямпольского р‑на чанского р‑на Винницкой обл., Украина. Винницкой обл., Украина. Зап. А. Головко 14 авгу- ІІ. Муляр Феодосий Захарович, 1933 г. р. ста 2013 г. в с. Пороги Ямпольского р‑на Винниц- Зап. А. Головко 8 июля 2014 г. в с. Трибусовка Пес- кой обл., Украина. Информация об овцеводстве в чанского р‑на Винницкой обл., Украина. с. Добрянка. ІІІ. Шайтан Александр Данилович, 1931 г. р. ХVІІІ. Соловская Неля Андреевна, 1929 г. р. Зап. А. Головко 10 августа 2013 г. в с. Петрашовка Зап. А. Головко 12 августа 2013 г. в с. Русава Ям- Ямпольского р‑на Винницкой обл., Украина. польского р‑на Винницкой обл., Украина. IV. Брик Лидия Филипповна, 1934 г. р. Зап. А. Го- ХІХ. Демьянова Раиса Кузьминична, 1935 г. р. ловко 21 августа 2013 г. в с. Великая Косница Ям- Зап. А. Головко 29 сентября 2016 г. в с. Шершенцы польского р‑на Винницкой обл., Украина. Кодымского р‑на Одесской обл., Украина. V. Малай Екатерина Евгеньевна, 1936 г. р. Зап. А. Головко 21 мая 2014 г. в с. Садковцы Мо- Архивные источники гилев‑Подольского р‑на Винницкой обл., Украина. АНФРФ ИИФЭ, ф. 14, оп. 5, д. 516, л. 23. VІ. Слуцкая Нина Васильевна, 1929 г. р. АНФРФ ИИФЭ, ф. 14, оп. 3, д. 458, л. 47об. Зап. А. Головко 20 августа 2013 г. в с. Должок Ям- ГАВО, ф. Р‑489, оп. 1, д. 868, л. 499, 503, 582. польского р‑на Винницкой обл., Украина. ГАВО, ф. Р‑489, оп. 1, д. 919, л. 280. VІІ. Хибовская Лидия Михайловна, 1935 г. р., ГАВО, ф. Р‑894, оп. 1, д. 2, л. 167. родилась в с. Яруга Могилев‑Подольского р‑на ГАОО, ф. 22, оп. 1, д. 579, л. 88‑89. Винницкой обл., Украина. Зап. А. Головко 23 мая НАРМ, ф. 106, оп. 43, д. 3, л. 41‑48. 2014 г. в с. Немия Могилев‑Подольского р‑на Вин- НАРМ, ф. 68, оп. 1, д. 174, л. 24, 34, 39. ницкой обл., Украина. Информация об овцеводстве НАРМ, ф. 68, оп. 1, д. 175, л. 6, 16, 61. в с. Яруга. VІІІ. Швец Анна Кирилловна, 1936 г. р. Литература / References Зап. А. Головко 11 июля 2014 г. в с. Болган Песчан- Берг Л. Бессарабия: Страна. Люди. Хозяйство. ского р‑на Винницкой обл., Украина. Петроград: Огни, 1918. 196 с. / Berg L. Bessarabiya: ІХ. Полторак Петр Моисеевич, 1931 г. р. Strana. Lyudi. Khozyaystvo. Petrograd: Ogni, 1918. Зап. А. Головко 7 июля 2014 г. в с. Студёная Пес- 196 s. 130 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Гросул Я., Будак И. Очерки истории народно- Dopomizhni vydy hopodarsʹkoyi diyalʹnosti. V: го хозяйства Бессарабии: 1861–1905 гг. Кишинев: Podillya. Istoryko‑etnohrafichne doslidzhennya. Kiїv: Картя Молдовеняскэ, 1972. 602 с. / Grosul Yа., Dolya, 1994. 504 s. Budak I. Ocherki istorii narodnogo khozyaystva Молдавия. Статистические материалы. Балта, Bessarabii: 1861–1905 gg. Kishinev: Kartya 1928. 322 с. / Moldaviya. Statisticheskiye materialy. Moldovenyaske, 1972. 602 s. Balta, 1928. 322 s. Гульдман В. Подольская губерния. Опыт геогра- Тиводар М. Традиційне скотарство Україн- фическо-статистического описания. Каменец-По- ських Карпат другої половини ХІХ – першої по- дольский, 1889. 510 с. / Gul’dman V. Podol’skaya ловини ХХ ст.: Історико‑етнографічне дослід- guberniya. Opyt geografichesko-statisticheskogo ження. Ужгород: Карпати, 1994. 560 с. / Tyvodar opisaniya. Kamenets-Podol’skiy, 1889. 510 s. M. Tradytsiyne skotarstvo Ukrayinsʹkykh Karpat Демченко Н. Животноводство. В: Молдава- druhoyi polovyny ХІХ – pershoyi polovyny ХХ st.: не. Очерки истории, этнографии, искусствоведе- Istoryko‑etnohrafichne doslidzhennya. Uzhhorod: ния / Под ред. Я. С. Гросула. Кишинев: Штиин- Karpaty, 1994. 560 s. ца, 1977. 459 с. / Demchenko N. Zhivotnovodstvo. Тучинський В. Молдовани Півдня України з V: Moldavane. Ocherki istorii, etnografii, найдавніших часів до початку ХХ ст. Вінниця, iskusstvovedeniya / Pod red. Yа. S. Grosula. Kishinev: 2007. 220 с. / Tuchynsʹkyy V. Moldovany Pivdnya Shtiintsa, 1977. 459 s. Ukrayiny z naydavnishykh chasiv do pochatku ХХ st. Демченко Н. Традиционные занятия. В: Молда- Vinnytsya, 2007. 220 s. ване / Отв. ред. М. Н. Губогло, В. А. Дергачев. М.: Фуртунэ А. Овцеводство у молдаван в XIX – Наука, 2010. 542 с. / Demchenko N. Traditsionnyye начале XX в. Кишинев: Штиинца, 1989. 120 с. / zanyatiya. V: Moldavane / Otv. red. M. N. Guboglo, Furtune A. Ovtsevodstvo u moldavan v XIX – nachale V. A. Dergachev. M.: Nauka, 2010. 542 s. XX v. Kishinev: Shtiintsa, 1989. 120 s. Кожухар В., Кожухар К. Матеріальна культура і господарство українців та їх відображення у го- вірці села Воронкове. В: Українці Придністров’я Aleksandr Golovco (Kiev, Ucraina). Cercetător (Матеріали етнографічних досліджень). Вип. 1. științific inferior, Institutul Studiului Artelor, Одеса, 2005. 95 с. / Kozhukhar V., Kozhukhar K. Folclorului şi Etnologiei „M. Rylski”, Academiа de Materialʹna kulʹtura i hospodarstvo ukrayintsiv ta Științe din Ucraina. yikh vidobrazhennya u hovirtsi sela Voronkove. V: Александр Головко (Киев, Украина). Млад- Ukrayintsi Prydnistrovʺya (Materialy etnohrafichnykh ший научный сотрудник, Институт искусствоведе- doslidzhenʹ). Vyp. 1. Odesa, 2005. 95 s. ния, фольклористики и этнологии им. М. Ф. Рыль- Кушнір В. Господарсько-побутова адаптація ского, Национальная академия наук Украины. українців південно-західного степу і Нижнього Oleksandr Holovko (Kyiv, Ukraine). Junior Подунав’я (друга половина ХІХ – перша половина Research Fellow, M. Rylsky Institute of Art Studies, ХХ ст.). Одеса: КП ОМД, 2012. 192 с. / Kushnir V. Folklore and Ethnology, National Academy of Hospodarsʹko-pobutova adaptatsiya ukrayintsiv Sciences of Ukraine. pivdenno-zakhidnoho stepu i Nyzhnʹoho Podunav’ya E‑mail: [email protected] (druha polovyna ХІХ – persha polovyna ХХ st.). ORCID: https://orcid.org/0000-0002-0270-6715 Odesa: KP OMD, 2012. 192 s. Кушнір В. Допоміжні види господарської діяльності українців Лівобережжя Дністра. В: Українці Придністров’я (Матеріали етнографіч- них досліджень). Вип. 1. Одеса, 2005. 95 с. / Kushnir V. Dopomizhni vydy hospodarsʹkoyi diyalʹnosti ukrayintsiv Livoberezhzhya Dnistra. V: Ukrayintsi Prydnistrovʺya (Materialy etnohrafichnykh doslidzhenʹ). Vyp. 1. Odesa, 2005. 95 с. Кушнір В. Народознавство Одещини: навч. по- сіб. Одеса: Сміл, 2008. 208 с. / Kushnir V. Narodoznavstvo Odeshchyny: navch. posib. Odesa: Smil, 2008. 208 s. Мандибура М. Допоміжні види гоподарської діяльності. В: Поділля. Історико‑етнографічне до- слідження. Київ: Доля, 1994. 504 с. / Mandybura M. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 131
VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE ETNOLOGIE: TRADIȚII ȘI PROCESE ETNICE LA A DOUA EDIȚIE, 30 MARTIE 2021
La data de 30 martie 2021, în cadrul Institutului Studiul Artelor, Folcloristică și Etnologie a Acade- Patrimoniului Cultural, s-a desfășurat Simpozionul miei Naționale de Științe din Ucraina (mesajul a fost Internațional de Etnologie: Tradiții și procese etnice, vocalizat de către doctorandul doamnei academician, ediția a II-a, consacrată aniversării a 115 ani de la naș- Olexandr GOLOVCO). terea sociologului, etnografului și folcloristului basa- Atenția participanților la plenară a fost captată de rabean Petre Ștefănucă. Reuniunea a avut ca obiectiv diversitatea și actualitatea rapoartelor științifice pre- principal omagierea memoriei remarcabilului cercetă- zentate de cercetători cu renume din țară și de peste tor Petre V. Ștefănucă, personalitate de primă mărime hotare (dr. hab. Elena PLOȘNIȚĂ, Muzeul Națio- în ştiinţa şi cultura basarabeană interbelică, cu o con- nal de Istorie a Moldovei, dr. Ludmila CHICIUC, tribuţie originală la studiul folclorului basarabean. Un Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” alt obiectiv al Simpozionului l-a constitutuit și valo- din Cahul, dr. Ana GHILAȘ, Institutul Patrimoniului rificarea, promovarea patrimoniului cultural national/ Cultural, dr. Natalia LAZAR, Universitatea Tehnică international și a tradițiilor etniilor conlocuitoare. din Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Simpozionul a reunit oameni de știință, cercetători Mare, dr. Lilia SAGHITOVA, Institutul de Istorie cu reputație din mai multe instituții de cercetare și în- „Ș. Mardajan” al Academiei de Științe din Republica vățământ superior atât din țară, cât și de peste hotare. Tatarstan), reprezentanți ai instituțiilor cu care IPC Manifestarea științifică a constituit un bun prilej de are acorduri de colaborare. comunicare între cercetători și schimb de idei și ex- Imediat după ședința plenară, cercetătorii s-au în- periență acumulate, dar și a rezultatelor cercetărilor trunit în patru grupuri de lucru, pentru a-și prezenta realizate în acest an. comunicările în cadrul secțiunilor: Patrimoniul et- Sesiunea plenară a Simpozionului a fost deschisă nocultural reflectat în surse scrise și în artă, Cultura de către directorul Institutului Patrimoniului Cultural tradițională: arhaism și actualitate, Concepte și imagi- (în continuare IPC), dr. hab. Victor GHILAȘ. Domnia nar în cultura tradițională, Tradiții și obiceiuri: istorie sa a salutat partenerii și participanții la reuniune și le-a și contemporaneitate, Procese etnice, etnosociale și multumit pentru că au dat curs invitației de a participa etnodemografice: istorie, prezent, perspectivă. cu comunicări în cadrul Simpozionului. Cu un mesaj Simpozionul s-a regăsit în lista evenimentelor ști- de salut din partea IPC a venit directorul adjunct al ințifice programate de către Institutul Patrimoniului instituției, dr. Adrian DOLGHI. Dumnealui a menți- Cultural și a constituit unul din obiectivele Proiectului onat că simpozionul este un omagiu adus renumitului de cercetare „Evoluția tradițiilor și procesele etnice savant și patriot, etnologului Petre V. Ștefănucă și are în Republica Moldova: suport teoretic și aplicativ în ca scop principal stabilirea dialogului științific și a promovarea valorilor etnoculturale și coeziunii soci- schimbului de idei între cercetători, dar și deschiderea ale” (2020–2023), desfășurat în cadrul Centrului de de noi orizonturi de cunoaștere ca urmare a trasării Etnologie al Institutului Patrimoniului Cultural. noilor idei, ce vor fi enunțate în cadrul dezbaterilor. În cele patru secțiuni, care au întrunit domeniile Mesaje de salut din partea partenerilor Simpozi- de cercetare ale Centrului de Etnologie al IPC, au fost onului au fost transmise de către: Ludmila ARMA- prezentate 60 de rapoarte, în baza cărora au fost iniți- ȘU-CANȚÎR, dr., vicerector pe știință și relații inter- ate discuții substanțiale și formulate propuneri pentru naționale la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion activitatea de cercetare și inovare, precum și manage- Creangă”, Andrei PROHIN, dr. secretar științific la mentul cercetării. Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Cu siguranță, reuniunea a însemnat o etapă nouă Dumitru-Cătălin ROGOJANU, cercetător științific în cercetare și diseminarea rezultatelor științifice, care gr. III, dr. hab. (Muzeul Civilizației Dacice și Ro- a determinat deschiderea necesară spre cunoașterea și mane Deva, România/ Universitatea de Medicină, aprofundarea problemelor fundamentale ale culturii Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Pala- populare, proceselor etnice și patrimoniului cultural de” din Târgu Mureș), Natalia LAZAR, dr. (Univer- național. sitatea Tehnică din Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Facultatea de litere) și Anna Dr. Natalia GRĂDINARU SCRIPNIC, academician, Directorul Institutului de 132 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
CONFERINȚA NAȚIONALĂ, CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ: PORTUL POPULAR – EXPRESIE A ISTORIEI ȘI CULTURII NEAMULUI
Institutul Patrimoniului Cultural, împreună cu ați niat că sarcina de studiere a moștenirii tradiționale și parteneri, a organizat la data de 22 iunie 2021 pri- de elaborare a unor lucrări, care să pună în circuitul ma ediție a Conferinței Naționale cu participare in- științific noi cunoștințe, ce ar servi la valorifica- ternațională, dedicată Zilei Universale a Iei și Zilei rea și promovarea patrimoniului cultural, reprezintă Naționale a portului popular. Reuniunea a avut ca misiunea profesională a sectorului de cercetare și ino- obiectiv principal valorificarea științifică a valențelor vare. Asumarea angajamentului pentru cercetarea pa- costumului tradițional, promovarea pe plan naţional şi trimoniului cultural indică ce valori dorim să lăsăm ca internaţional a structurilor sale autentice, a tehnicilor moștenire generațiilor care ne vor succeda, căci, fără de confecționare, a multiplelor variante, precum și a a ține seama de contribuția creativității predecesorilor unității sale concepționale. și fără inspirația, generată de produsele culturale ale Având în centrul atenției cămașa cu altiță, orga- trecutului, viitorul nostru ar fi lipsit de repere. nizatorii și-au propus ca, în cadrul conferinței, să fie Dumnealui și-a manifestat convingerea că ideile abordate diverse subiecte, cu referire la portul po- lansate în cadrul întrunirii științifice vor avea o con- pular – element identitar de importantanță majoră și tribuție semnificativă la ridicarea nivelului de cunoaș- de complexitate fascinantă, ce relevă existența unor tere în domeniul portului popular, iar dezbaterile, modele originale, arhitepale, perpetuate din generație precum și materialele publicate vor avea o importanță în generație până în prezent. Participanții au luat în deosebită nu doar pentru un cerc restrâns de cerce- dezbatere, în plan diachronic și sincronic, tradiția de tători, ci își vor aduce un aport practic la studierea a purta costumul popular, care, datorită fanteziei cre- patrimoniului cultural, la formarea valorilor spirituale ative a celor ce l-au confecționat și îl confecționează, și culturale în societate. datorită impresionantei game de motive decorative ne Mesaje de salut din partea participanților la Confe- reprezintă ca neam. rință au fost transmise de către Doina Virginia ISFĂ- Întrunirea se regăsește în lista evenimentelor ști- NONI, dr., cercetător etnolog, gr. I, istoric și teoreti- ințifice, programate de către Institutul Patrimoniului cian de artă (Muzeul Național al Satului „D. Gusti”, Cultural și constituie unul din obiectivele Proiectului București) și Delia SUIOGAN, dr., conf. univ (Uni- de cercetare „Evoluția tradițiilor și procesele etnice versitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Univer- în Republica Moldova: suport teoretic și aplicativ în sitar Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere). promovarea valorilor etnoculturale și coeziunii soci- Doina Virginia IȘFĂNONI a felicitat organizato- ale” (2020–2023), în cadrul căruia activează Centrul rii pentru ideea frumoasă de a scoate în evidență și a de Etnologie al Institutului Patrimoniului Cultural. lua în discuție aspecte importante ale vestimentației Conferința a reunit oameni de știință, cercetători tradiționale, care ar permite completarea dosarului cu reputație din mai multe instituții de cercetare, în- UNESCO pentru a fi ratificat. Domnia sa și-a expri- vățământ superior, muzeografi din țară și de peste ho- mat convingerea că ia, acest element atât de important tare. Manifestarea științifică a constituit un bun prilej în cultura și civilizația poporului nostru, va fi recunos- pentru comunicare între cercetători, pentru schimb de cut pe plan mondial ca valoare de patrimoniu a uma- idei și împărtășirea experienței acumulate. nității. „A vorbi despre costumul popular înseamnă Sesiunea plenară a Conferinței a fost deschisă de a vorbi despre sufletul poporului care îl îmbracă, iar către dr. Natalia LAZAR și Raisa OSADCI, în rol de pentru noi, cei de azi, costumul popular este nu numai moderatori. Domniile lor au salutat participanții la un mister, este nu numai o chemare, ci este în același Conferință și le-au urat mult succes și discuții inte- timp o șansă de a ne afirma, prin intermediul lui, între resante. semeni ca entități distincte, originale, unice și incon- Directorul Institutului Patrimoniului Cultural, dr. fundabile”, a remarcat dr. Doina Virginia ISFĂNONI. hab. Victor GHILAȘ, a ținut să salute reprezentanții Dr. Doina Virginia ISFĂNONI s-a referit la actua- comunității academice, universitare, muzeografice litatea temei abordate și a subliniat că societatea mo- din Republica Moldova, România, Ucraina, Bulgaria, dernă simte nevoia de a se întoarce la această sinceră partenerii și participanții la Conferință și le-a mulțu- și nemistificată formă de expresie a sufletului româ- mit pentru faptul că au acceptat să participle la eve- nesc, cu multă deschidere, existând la moment un fel niment. de redivivus al interesului pentru cămașa românească. În discursul său, dr. hab. Victor GHILAȘ a subli- Dr. Delia SUIOGAN transmis un cuvânt de salut 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 133 din partea Universității Tehnice din Cluj-Napoca și, neutică a acestuia, explicând semantica elemenelor nemijlocit, din partea Facultății de Litere a Centrului sale și a normelor de a confecționare și de purtare prin Universitar Nord din Baia Mare, în calitate de parte- sistemul concepțional și valoric al neamului nostru. ner al Conferinței științifice. Domnia sa a menționat Domnia sa a evidențiat faptul că omul tradiţional con- că manifestarea își propune să readucă în actualitate ştientiza mai mult decât omul actual natura sa de fi- cămașa cu altiță, deopotrivă cu costumul popular, re- inţă cosmică, comunicarea vizând atât planul orizon- marcând că este de datoria noastră să readucem acasă tal, cât și cel vertical. Aceste forme de interacțiune costumul popular, fără a ne raporta la valoarea lui di- ale omului cu semenii, cu divinitatea și cu mediul ce namică și să-i învățăm pe oameni să-și asume rolul de îl înconjoară, fiind supuse analizei, relevă elemente, a reproduce acest element de patrimoniu. capabile să descopere și să redescopere funcția de co- Atenția participanților la sesiunea plenară a fost municare a unor elemente de port, privite în înteriorul captată de diversitatea și actualitatea rapoartelor ști- relației tradiție-inovație-kitsch. ințifice, prezentate de cercetători consacrați din țară și Dr. Natalia GRĂDINARU a prezentat o analiză a de peste hotare: dr. Doina Virginia ISFĂNONI (Mu- funcției cămașei în obiceiurile de naștere. Dumneaei zeul Național al Satului „D. Gusti” din București), a specificat faptul că, în conformitate cu tradiția, că- dr. Delia SUIOGAN și dr. Natalia LAZAR (Univer- mașa era înzestrată cu putere augurală, apotropaică și sitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar taumatugică, fiind utilizată în ritualurile de protecție, Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere), dr. Varva- precum și în cele de consacrare și propițiere. ra BUZILĂ (Muzeul Național de Etnografie și Istorie Imediat după ședința plenară, au avut loc două pre- Naturală din Chișinău) și dr. Natalia GRĂDINARU zentări de film. (Institutul Patrimoniului Cultural). Primul din ele, Evoluția cămășii din Maramure- Dr. Doina Virginia IȘFĂNONI s-a referit la im- șul istoric a demonstrat schimbările care s-au produs portanța actualizării informațiilor etnologice despre de-a lungul timpului în croiul și decorul cămășilor din un element al patrimoniului cultural imaterial din această zonă. Dr. Măriuca NEMEȘ VERDEȘ a re- perspectiva strategiilor UNESCO, remarcând că ac- marcat, în explicația pe care a realizat-o la secvențele tualizarea informațiilor despre oricare element al pa- din film, că în Maramureșul istoric există tendințe trimoniului culturii tradiționale presupune respectarea evidente de realizare a cămășilor (cămeșilor) cu aju- principiului imaterialului în material, adică corelarea torul mașinilor de brodat, primele modele datând din informațiilor, furnizate de patrimoniul material, cu anii 80 ai secolului trecut. Totodată, din pricina lipsei motivațiile și competențele autorilor care lucrează, în materiei prime (cânepa, lâna) și a procesului de rea- prezent, asupra unor asemenea piese, și, bineînțeles, lizare extrem de laborious, nu mai există o industrie cu respectivul element de patrimoniu imaterial. textilă casnică, aceste circumstanțe permițând pătrun- În comunicarea sa, dr. Varvara BUZILĂ s-a axat derea agresivă a elementelor de vestimentație, obți- pe analiza imaginii purtătorilor de costum tradițional. nute prin metode noi. Astfel, din dorința de a releva Domnia sa a identificat unele categorii esențiale ale elementele unei „cămeși” autentice, au fost prezentate imaginii costumului tradițional și a stabilit că cele mai cele mai importante secvențe din procesul tehnologic vechi piese vestimentare, păstrate în colecțiile muze- al realizării cămășilor în Maramureșul istoric. ale, precum și cele mai vechi imagini ale purtătorilor Al doilea film, Ornamentul tradițional în formu- de costume tradiționale (sub formă de desene, lito- le cinematografice, prezentat de dr. Dumitru OLĂ- grafii), țin de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. RESCU, a scos în evidență faptul că ornamentul, „Identificarea și punerea în valoare a acestor imagini, posedând un caracter polifuncțional, este atestat în – a remarcat dr. Varvara BUZILĂ, – este fundamen- multe filme de ficțiune și de nonficțiune. Mai mult tală pentru conturarea a noi sarcini de cercetare în do- chiar, unele discursuri cinematografice de nonficțiu- meniu”. ne au fost dedicate integral acestei modalități de co- Dr. Natalia LAZAR a realizat o analiză seman- municare despre lumea spirituală a poporului nostru: tică a costumului popular, remarcând funcția sa de „Ornamente” (regie Ion Mija), „Firul viu și Goblen” facilitare a comunicării sociale și mitico-simbolice. al regizorului Vlad Druc, „Creatorii” de frumos (re- Domnia sa a analizat costumul popular din persectivă gie Petru Ungureanu). Autorii acestor filme au reușit identitară, precum și individuală. În concluzie, dna dr. să surprindă unele obiceiuri, ritualuri, sărbători, prin Natalia LAZAR a constatat faptul că vestimentației care se evidențiază frumusețea, ținuta costumului na- traiționale i se atribuia rolul de reper identitar cu func- tional. Acest fapt contribuie la o cercetare mult mai ție integratoare și stabilizatoare. complexă a costumului tradițional și a elementelor Dr. Delia SUIOGAN a relevat importanța și func- sale grafice și coloristice. ția costumul popular, realizând o interpretare herme- După prezentările de film, cercetătorii s-au întrunit 134 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
în trei grupuri de lucru, pentru a-și ține comunicările din Țara Moldovei în sec. al XVII-lea – începutul sec. în cadrul secțiunilor: „Portul traditional: carte de vi- al XIX-lea: expresie a portului tradițional sau a influ- zită și sursă de modelare etnoculturală”, „Costumul ențelor?”; „Народный костюм украинцев Молдовы traditional ca purtător de însemne etnoculturale: tre- в работах исследователей XIX– начала ХХI в.” cut și actualitate”, „Costumul tradițional ca reflexie a Cu siguranță, Conferința cu tema „PORTUL PO- istoriei etnice și factor de impact identitar”. PULAR – EXPRESIE A ISTORIEI ȘI CULTURII În cadrul celor trei secțiuni au fost prezentate cir- NEAMULUI” a însemnat o etapă nouă în cercetare, ca 35 de rapoarte, în baza cărora s-au inițiat discuții precum și în diseminarea rezultatelor științifice, care a interesante. Dezbateri calitative și de inters sporit au determinat deschiderea necesară spre cunoașterea iei, suscitat subiectele: „Portul popular din Valea Jiului în special, și a costumului tradițional, în general, sco- – expresie a vieţii sociale şi artistice”; „Practici ves- țând în evidență aspecte de perspectivă în investigarea timentare de altădată în mediul cultural-artistic natio- portului popular. nal. Observații preliminare”; „Credințe despre haine în mentalitatea tradițională”; „Costumul tradițional femeiesc la lipovenii din Republica Moldova”; „Arti- Dr. Natalia GRĂDINARU colele de vestimentație din foile de zestre ale boierilor 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 135
CONFERINȚA ȘTIINȚIFICĂ INTERNAȚIONALĂ „BASARABIA – CENTRU AL MIȘCĂRII DE ELIBERARE NAȚIONALĂ A BULGARILOR”
Ziua de 3 martie pentru Biblioteca „Hristo Bo- avem posibilitatea de a o continua de asemenea pro- tev” și comunitatea bulgară are o semnificație dublă: ductiv, diversificat, ca și până acum. Savanții istorici, Ziua Națională a Bulgariei și Ziua Bibliotecii bulgare prin munca lor valoroasă și de succes, ne deschid tot „Hristo Botev” din Chișinău. Cu acest prilej, Biblio- mai multe pagini noi și interesante ale trecutului isto- teca „Hristo Botev” în parteneriat cu Societatea Știin- ric îndepărtat, nume noi, evenimente și fapte necunos- țifică a Bulgariștilor din Republica Moldova au orga- cute sau mai puțin cunoscute, confirmând prin aceasta nizat conferința științifică internațională cu genericul: că schimbul de informații este foarte important pentru Basarabia – centru al mișcării de eliberare națională diferite sfere ale culturii și științei. Conferința științi- a bulgarilor, dedicată eliberării Bulgariei de sub ju- fică internațională Basarabia – centru al mișcării de gul Imperiului Otoman. Această sărbătoare are un eliberare națională a bulgarilor dezvăluie multe faze colorit deosebit în calendarul bulgar, pentru că până ale Războiului de eliberare ruso-turc din anii 1877– la eliberare o lungă perioadă, cca 500 de ani, bulga- 1878, ce constitue o etapă semnificativă în istoria rii au fost asupriți și deznaționalizați de către turci și Europei. Expoziția de carte De la Chișinău până la datorită Războiului ruso-turc din anii 1877–1878 au San-Stefano din sala de lectură a bibliotecii include o fost eliberați de cruzii cotropitori. Basarabia a avut bogată colecție de cărți ce reflectă tema dată. un rol important în eliberarea Bulgariei, deoarece Conform agendei stabilite, Conferința științifică a anume aici, în Chișinău, s-au format cete de voluntari demarat cu comunicarea dr. habilitat, profesorului Ni- care ulterior plecau la luptă. Războiul ruso-turc din colai Cervencov Evenimente bulgare desfășurate la anii 1877–1878 este unul dintre cele mai semnificati- Chișinău în ajunul eliberării Bulgariei, unde se scot ve evenimente din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, în evidență mai multe activități ale bulgarilor din Chi- ce a influențat decisiv soarta istorică a oamenilor din șinău, în primul rând în cadrul Societății bulgare, care Balcani. Am considerat această temă una actuală și a fost înființată în anul 1871 de către Ministerul Afa- potrivită pentru conferința științifică internațională: cerilor Externe din Rusia, ce inițial se ocupa exclusiv Basarabia – centru al mișcării de eliberare națională de activități educaționale, dar în ajunul Războiului ru- a bulgarilor. Moderator al conferinței s-a oferit a fi dr. so-turc din 1877–1878 s-a implicat în activități poli- habilitat Ivan Duminica, cercetător științific la Institu- tice și revoluționare. Lideri ai Societății bulgare erau: tul Patrimoniului Cultural. faimosul activist basarabean I. S. Ivanov, educatorul În mesajul său introductiv, Exelența sa Ambasado- bulgar Pavel Kaliandzi, publicistul și avocatul bulgar rul Bulgariei în Republica Moldova dl Eugen Stoicev Pavel Odzakov și alții. Societatea bulgară a ajutat cu ne-a comunicat despre importanța luptei de elibera- arme și mijloace necesare la răscoala din aprilie 1876 re a Războiului ruso-turc din anii 1877–1878 pentru din Bulgaria. Aici se creează și un detașament militar Bulgaria și despre Tratatul de pace încheiat între Ru- de Bulgari format din cadeți din diverse instituții de sia și Turcia din San-Stefano, care a pus capăt aces- învățământ militar. Pentru coordonarea activităților, tui război și în urma căruia multe popoare au primit pentru instruirea detașamentului său militar, a ajuns libertatea mult așteptată. În acest an vom organiza și la Chișinău și poetul Hristo Botev, căruia i s-au oferit desfășura prin intermediul Bibliotecii „Hristo Botev” surse financiare și material necesare. și cu susținerea savanților istorici bulgari mai multe În comunicarea sa profesorul Nicolai Cerven- activități cu tematică bulgară dedicate celor 143 ani cov ne-a informat și despre activitatea organiza- de la Eliberarea Bulgariei, 200 de ani de la nașterea ției pentru recrutarea voluntarilor cu scopul de a lui Alecsandr Rakovski, 100 de ani de la nașterea scri- participa la Războiul sârbo-turc din 1876. Aceasta itorului Ivan Vazov, 95 ani de la nașterea savantului a fost supravegheată direct de președintele Socie- Nicolai Nedov, demonstrând prin aceasta că memoria tății bulgare I. S. Ivanov, șeful poliției din distric- lor este și va rămâne vie. tul Chișinău, care a însoțit voluntarii în Serbia, s-a Directoarea Bibliotecii „Hristo Botev”, Angela întâlnit și cu prințul sârb. După înfrângerea Serbiei Olărescu, în discursul său a menționat că, necătând la în războiul din toamna anului 1876, sute de partici- situația pandemică COVID-19 din toată lumea, con- panți bulgari au ajuns la Chișinău. Participanții la ferințele științifice totuși se desfășoară,însă în format răscoala bulgară înfrântă în vara aceluiași an, și-au online, de fiecare dată implicând oameni de artă, cul- găsit de asemenea adăpost în Chișinău, fiind con- tură, știință cu discursuri interesante pentru publicul centrați în fond în cazarmele Regimentului nr. 53 de cititor. Deci activitatea noastră nu poate fi stopată, infanterie din centrul orașului. Cu toate acestea, ei 136 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX au întâmpinat și unele dificultăți. Societatea bulgară Nicolaev, generalul-locotenent Atanas Nazlâmov, ge- a fost implicată activ în aprovizionarea cu alimente, neralul Ivan Zlatov, colonelul Stefan Kraev, căpitanul adunând fonduri și pentru alte necesități, și-a coor- Mihail Gaitandjiev, coloneii Chirpikov și Karasti- donat acțiunile cu organizațiile bulgare din București anov. După eliberare erau mulți doritori din Bulgaria și Brăila (România), care vizau formarea echipelor de a studia în instituțiile superioare de învățământ mi- militare bulgare la Chișinău. Din diverse detașamente litare. Printre bulgarii basarabeni care au studiat și au compuse din bulgari, inclusiv bulgari basarabeni, s-a activat în armata bulgară se numără colonelul Olimpii format corpul de voluntari bulgari la Chișinău, care a Panov (Taraclia), sublocotenentul Gheorghi Angelov participat la Războiul ruso-turc din 1877–1878 întru (Bolgrad), general-locotenentul Ivan Kolev (Banov- eliberarea Bulgariei. În cinstea eroilor căzuți în luptă, ca), general-locotenentul Gheorghi Agura (Ciușme- la Chișinău a fost înălțat un monument. Activitățile lii), general-locotenentul Petr Gruev (Vinogradovka), patriotice ale bulgarilor de la Chișinău au găsit înțele- general-locotenentul Gheorghi Todorov (Kubei), lo- gere și sprijin din partea autorităților și a localnicilor cotenent-colonelul Stefan Liubomski (Chișinău), lo- orașului. Astfel, orașul basarabean Chișinău a devenit cotenenții Ivan Zlatanov și Stefan Kraev (Bolgrad), unul dintre centrele mișcării bulgare de eliberare na- amiralul Anatoli Zlatarov (Melitopol, Ucraina), gene- țională. ral-maiorul Dimitru Mititelu (Saratov, Odesa), gene- O altă comunicare de asemenea, interesantă a pre- ral-maiorul Dimitru Kiranov (s. Ciumlekioi) și mul- zentat academicianul Mihail Stancev intitulată Cor- te alte nume necunoscute încă. Ei toți au participat pul militar de ofițeri al bulgarilor basarabeni din în acțiuni militare pe diferite fronturi ale Războiului Bulgaria, informând participanții conferinței despre ruso-turc manifestând eroism și vitejie, servind drept cercetările efectuate în arhiva militară din Veliko-Târ- exemplu pentru alte detașamente din armată. Mulți novo (Bulgaria), unde au fost descoperite noi nume de dintre ei au devenit eroi, decorați cu ordine și medalii, ofițeri bulgari basarabeni din Bulgaria. intrând în istoria poporului bulgar pe vecie. Cunoaștem deja că mulți bulgari basarabeni au Dr. habilitat Ivan Duminica, istoric bulgarist devo- participat ca voluntari în Războiul ruso-turc din anii tat, participant la multe activități cu tematică bulgară 1877–1878. Dar e de menționat că în acea perioadă, desfășurate la Biblioteca „Hristo Botev”, a prezentat una dintre principalele probleme din sfera militară comunicarea sa Un bulgar basarabean din Tvardița, era lipsa cadrelor de ofițeri militari. Pe atunci, Rusia participant la războiul de eliberare ruso-turc în care era singura țară dintre marile puteri ce oferea bulga- a destăinuit istoria unui locuitor din satul Tvardița cu rilor acces la academiile, școlile și colegiile superi- numele „Deado Sandi” și peșterii lui cunoscute sub oare militare. Academia Statului Major sub patro- numele „Peștera lui deado Sandi”. Există multe le- natul împăratului Nicolai I din Sankt-Petersburg era gende legate de acest om și creația sa. Efectuând une- cea mai renumită instituție de învățământ militar rus, le cercetări în acest domeniu, Ivan Duminica a des- unde ofițerii bulgari au putut beneficia de studii su- coperit fapte necunoscute despre viața și activitatea perioare militare, chiar până la începutul Războiului acestei figuri legendare. A demonstrat că fondatorul sârbo-turc. La insistența împăratului rus Nicolae I, au familiei tvardiștene Papurov din care provine Milan fost luate măsuri pentru a soluționa problema lipsei Papurov este Done Gheorghiev (născut în 1780) care cadrelor militare și de a pregăti armata imperială. O prin anul 1829 se mută cu traiul în Basarabia. echipă de specialiști condusă de generalul din infante- Milan (Mihail) Papurov, unul din cei patru feciori ria baronului H. W. Jomini a întocmit un statut pentru ai lui Done Gheorghiev s-a născut în anul 1855 și este instituțiile de învățământ superior cu privire la forma- unul din cei șapte voluntari tvardișteni care au luat rea ofițerilor. Academia a fost deschisă oficial în anul parte la războiul de eliberare ruso-turc din anii 1877– 1832, purtând numele Academiei Militare Imperiale 1878, despre care se știe că s-a încheiat cu eliberarea și având drept scop pregătirea și instruirea ofițerilor, Bulgariei de sub jugul Imperiului Otoman. În luptele precum și să contribuie la răspândirea educației și ști- pentru Șipca, Șeinovo și Stara Zagora, Milan Papurov inței în rândurile armatei ruse. s-a deosebit prin faptele sale eroice, fiind decorat cu Profesorul Mihail Stancev a menționat de aseme- două medalii. În memoria acestui erou la Muzeul din nea că corpusul militar de ofițeri bulgari basarabeni Tvardița se păstrează până în prezent sabia lui, man- din punct de vedere geografic număra pe atunci 429 taua și chipiul. Cei trei feciori ai lui Milan Papurov, de ofițeri: generali, coloneli, subcoloneli, maiori, Ivan, Daniil și Sandu, sunt participanți ai Primului căpitani din Bolgrad, Chișinău, Tiraspol, Taraclia, Război Mondial din partea armatei imperiale ruse. Odesa, Valea-Perjei, Kongaz, Banovca, Berdeansk, Destăinuitnd legenda peșterii lui „Deado Sandu”, Kairaklia, Kubei, Akkerman, Orhei, Bălți, Călărași dl Ivan Duminica a evidențiat ce legătură are aceasta și alte orașe. A scos în evidență dinastiile familiilor cu unul dintre cei șapte copii ai lui Milan (Mihail) militare din Bulgaria ca: generalul infanteriei Danail Papurov. După moartea părinților, Sandu devine slu- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 137 jitor la mănăstire și deține titlul spiritual de călugăr permitea să recruteze un detașament primea un cer- la mănăstirea Noul-Neamț din Chițcani (raionul Criu- tificat, al cărui text definea clar drepturile și respon- leni, Moldova). După jurământul monahal, Sandu sabilitățile acestuia. Certificate-documente au primit continuiă să poarte numele său propriu. Dar odată legendarii P. Hitrov, Filip Totiu, deado Jelio și alții. cu implementarea reformei calendarului grigorean în În linii generale, documentele mărturisesc despre Basarabia în anul 1918 viața lui Sandu s-a schimbat activitatea bulgarilor în interacțiunea lor cu armata brusc, el pleacă de la mănăstire la fratele său Ivan în rusă. În special, au fost prezentate fragmente din me- Tvardița, ca apoi, după ceva timp, să se mute cu traiul moriile ofițerului rus V. I. Nemirovici-Dancenco, care la prietenul său de luptă Sava Popov, cu care a evadat mărturisește cu mare respect și admirație despre acti- din pușcărie de la austrieci și care locuia la marginea vitatea unuia dintre acești voievozi – Petko Slaveikov, satului. Acolo, în coasta dealului, timp de trei ani a lider al Renașterii bulgare, poet, publicist, politician, extras pământ și a construit o peșteră cu o chilie. În luptător, care în Războiul de eliberare ruso-turc a fost acest loc retras, la lumina slabă a candelei, se ruga neobosit în tendința sa de a apropia eliberarea. pentru oameni. Peștera a fost construită până la sfârșit Astfel, materialele conferinței științifice internați- de către localnici în anul 1950. onale Basarabia – centru al mișcării de eliberare na- Comunicarea sa Câteva documente și memorii ce țională a bulgarilor au scos în evidență multe nume mărturisesc despre participarea bulgarilor la războiul de personalități și fapte concrete ce s-au marcat în de eliberare ruso-turc doctor în istorie Elena Rațeeva cadrul acestor evenimente istorice care merită atenția și-a început-o cu o referință istorică, arătând motivația noastră. bulgarilor și experiența de luptă a lor împotriva asu- Angela OLĂRESCU pritorilor otomani, pe care au acumulat-o începând cu activitatea detașamentelor de voluntari în timpul Războiului ruso-turc din anii 1768–1774, precum și a războaielor turcești din 1806–1812 și 1828–1829, când populația bulgară nu numai că a ajutat cu furaje, provizii, îndrumări și informații, ci și a luptat cu ar- mele în mână de partea armatei ruse pentru eliberarea patriei sale de sub jugul turcesc. Din comunicare am aflat că scopul conștient al bulgarilor de a utiliza armele rusești pentru soluțio- narea problemei naționale bulgare s-a manifestat sub diferite forme: misiunea împăratului rus către repre- zentanții bulgari Ivan Zambin și Atanas Necovici cu o cerere de a patrona bulgarii și de a stimula ideea unității slavice și formarea în cadrul armatei ruse a detașamentelor voluntare din bulgarii basarabeni și armata bulgară; răscoalele populației bulgare locale împotriva otomanilor (Gabrovo, Kazanlâk) în timpul înaintării forțelor armatei rusești spre sud până în re- giunea Balcanică. Dintre numeroasele dovezi ale interacțiunii bul- garo-ruse în timpul Războiului de eliberare ruso-turc, Elena Rațeeva s-a oprit la unele documente, memorii și opere literare care exprimă același gând: „O cauză mare nu poate fi realizată fără sacrificii mari, numai oamenii își pot prețui cu adevărat libertatea și o pot apăra, plătind scump pentru ea”. În comunicarea sa E. Rațeeva a oferit dovezi interesante ale atitudinii dualiste și imprecise față de participarea bulgarilor în acțiunile militare din partea autorităților ruse și a comandanților militari: pe de o parte, era bine înțeles că acest lucru putea fi un suport de neprețuit, pe de altă parte, se temeau că manifestările armate ar putea dobândi nu numai un caracter de eliberare națională, ci și un caracter social. Fiecăre voievod căruia i se 138 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
JUBILEE
NOI ÎN OGLINDA CERCETĂRILOR DOCTORULUI HABILITAT IULIA BEJAN-VOLC
senalul metodologic și logistic elaborat de Iulia Be- jan-Volc pentru interpretarea problemelor actuale ale poporului moldovenesc, mai cu seamă ale oame- nilor simpli pe care schimbările istorice și socio-cul- turale i-au atins și i-au afectat în primul rând. Stu- diind diverse aspecte etno-sociologice, antropologia socio-culturală cercetătoarea a pus accentul pe mul- tiple dificultăți cu care se confruntă nu doar femeile moldovence, dar și alte categorii de gen naționale, durerile și necazurile celor aflați în diferite zone geo- grafice sau rămași fără cei de aproape în cadrul feno- menului migrațional (Bejan-Volc 2010: 17-20). Însă problemele femeilor (Bejan-Volc 1997: 1-20) ca so- ții și mame, surori și bunici, se evidențiază pe prim plan (Bejan-Volc 2000: 3-157). Savanta a cercetat evoluţia relaţiilor sociale de gen la sate în perioada de transformare a societăţii (în baza materialelor din Republica Moldova). Materialele ei reprezintă Caracterul interdisciplinar al cercetărilor gen- o adevărată radiografie a trăirilor fiecărui cetățean derologice întreprinse de doctorul habilitat Iulia Be- moldovean (Bejan-Volc 2003: 3-241). jan-Volc, expuse și citate în numeroasele publicații Îmi amintesc cât de profund mi-au mișcat sufletul naționale și internaționale, valorifică sarcini multias- prezentările selectate din interviurile de teren expuse pectuale și complexe ale celor mai vaste domenii din de doctorul habilitat Iulia Bejan-Volc în comunicările sfera științelor socio-umanistice. Pregătind terenul plenare din cadrul conferințelor internaționale pentru noile investigații ale tinerilor, ilustra cercetă- organizate de Institutul Patrimoniului Cultural. toare a studiat problemele antropologice, ale genului Observam cum se schimbă intonația, tremură vocea (Bejan-Volc 2004: 3-160), sociologice (Anichin, Be- și ochii cercetătoarei se făceau plini de lacrimi, când jan-Volc, Buciuceanu-Vrabie 2013), etnologice, et- Iulia Bejan-Volc descria sentimentele copiilor rămași nografice, psihologice și culturale (Bejan-Volc 2016: singuri, părinții cărora au fost nevoiți să plece din 3-356) în strânsa conexiune cu evoluția umanității în Țară ca să-i asigure un trai mai decent. general și a națiunii autohtone în particular. Pentru a accentua frumoasa năzuință de a schimba Pe lângă multiplele investigații de caracter soarta poporului său înspre mai frumos și mai bine, etno-socio-cultural Iulia Bejan-Volc analizează ariile ca un bun pedagog care știe din propria experiență care mai degrabă se referă la cele filosofice și includ că feicare învățătură începe prin crearea exemplelor, aspecte axiologice, consacrate valorilor general uma- autoarea include în concepțiile monografiilor semnate ne și estetice (Bejan-Volc 2006: 119-125), legate de compartimentul „Poezie”, descriind în formă de vers folclorul și tradițiile naționale autohtone, destinul și admirația pentru poporul băștinaș. Toate poeziile evoluția relațiilor umane, psihologia genului etc. compuse de Iulia Bejan-Volc descriu dragostea, Lecturând textele semnate de doctorul habilitat Iu- speranța și dedicația autoarei întru viitorul frumos lia Bejan-Volc, observăm că ele comportă un profund și prosper al națiunii autohtone. Chiar și denumirile caracter moralizator, totodată, fiind îmbogățite cu o lucrărilor semnate de savantă accentuează ideea că doză de lirico-poetic. Descriind cele mai dureroase noi suntem mereu văzuți de Celălalt, de Cel-de-Sus și și grave momente ale destinului poporului moldove- de cel de alături (Bejan-Volc 2014: 3-216). Important nesc, autoarea tinde să accentueze valorile umane și e să nu iutăm cine suntem și încotro ne îndreptăm toată dragostea personală făță de plaiul natal. Astfel, (Bejan-Volc 2002: 3-146). neajunsurile și chinurile unor oameni descrise docu- Genderul real și imaginar, abordat pluridisciplinar mentar de doctorul habilitat Iulia Bejan-Volc se citesc de doctorul habilitat Iulia Bejan-Volc ne descoperă ca o adevărată cântare patriotică consacrată națiunii ca națiune și valorifică dorința de a ne cerceta în sale. continuare pentru a ne regăsi într-un prezent ce ne Impresionează actualitatea, baza sursologică, ar- va asigura și viitorul. Un viitor care prin asemenea 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 139 cercetări are șanse de a fi conceput savant, cu Bejan-Volc Iu. Evoluţia relaţiilor sociogender dragoste și dăruire de sine (Bejan-Volc 2012: 1-197). la sate în perioada de transformare a societăţii (în În esență, cercetările efectuate și publicate de către baza materialelor din Republica Moldova). Teză de doctorul habilitat Iulia Bejan-Volc ne oferă modelul doctor habilitat în sociologie (22.00.04). Chișinău, necesar pentru realizarea celor mai importante sarcini 2003. 241 p. existențiale. Bejan-Volc Iu. Femeile din comunităţile rurale: tendinţe şi afirmări. Chişinău: Rotaprint, 2000. 157 p. Referințe bibliografice Bejan-Volc Iu. Noi în oglinda Celuilalt: imaginar Anichin V., Bejan-Volc Iu., Buciuceanu-Vrabie M. gender. Chișinău: Notograf Prim, 2014. 216 p. Dicționar enciclopedic de sociologie. Chișinău: FEP Bejan-Volc Iu. Probleme sociale ale autoafirmării Tipografia Centrală, 2013. 632 p. femeilor din localităţile rurale în condiţiile de tranzi- Bejan-Volc Iu. Cine suntem noi? Ce ştim noi unul ţie (în baza investigaţii sociologice şi etnosociologice despre altul? Chișinău: Centrul Editorial-Poligrafic din Republica Moldova): Autoref. tezei de doctor în USM, 2002. 146 p. sociologie (22.00.04). Chișinău, 1997. 20 p. Bejan-Volc Iu. Consideraţii asupra sistemului de Bejan-Volc Iu. Relațiile gender rural: un imperativ valori: imagini etnosociologice din viața satului. În: al timpului. Chișinău: Centrul Ed.-poligr. al USM, Revista de Etnologie și Culturologie. Vol. I. Chișinău: 2004. 160 p. 2006, p. 119-125. Bejan-Volc Iu. Satul moldovenesc: arii tematice Bejan-Volc Iu. Considerații asupra unor dimensiuni tradiţionale. Chișinău: S. n., 2016. 356 p. conceptuale în cercetarea fenomenului migrațional. În: Revista de Etnologie și Culturologie. Vol. VIII. Chișinău, 2010, p. 17-20. Dr. Victoria ROCACIUC Bejan-Volc Iu. Cu drag de voi: Prin voi și azi trăiesc... Chișinău: Notograf Prim, 2012. 197 p. 140 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
IN MEMORIAM
МОЙ УЧИТЕЛЬ: БОЛГАРИСТ КОНСТАНТИН ПОГЛУБКО
дованиям. Однокурсники и преподаватели знали, что Поглубко будет заниматься наукой и что он многого достигнет, если будет учиться в аспиран- туре. Уже в студенческие годы он опубликовал несколько интересных материалов по античности. Но события, неожиданно для всех, меняются. На четвертом курсе, после рождения сына, по финан- совым причинам он перешел на заочную форму обучения и решил работать учителем в школе. Я был в седьмом классе, когда у нас в школе появилась чета новых историков – Анжела Нико- лаевна и Константин Александрович Поглубко. Историю нам читала Анжела Николаевна. Через нее я познакомился с Константином Алексан- Мне в жизни повезло с учителями. Народная дровичем. Они стали меня приглашать в гости в мудрость гласит: «Почитай своего учителя, как свою съемную квартиру, недалеко от школы. Мы своего родителя. Твои родители подарили тебе очень сблизились с учителем. По его предло- жизнь, а учителя дали знания, которые помо- жению я стал старостой исторического кружка. гут достойно жить на этом свете». Таким моим Кроме того, по его инициативе и под его руковод- учителем был известный болгарист Константин ством был создан сельский музей, собрана инте- Александрович Поглубко. Именно он открыл для ресная этнографическая и архивная коллекция. меня горизонты творчества в истории и в жизни. Молодой педагог вложил много сил и знаний в Поэтому у меня счастливая профессиональная подготовку и организацию празднования 150-ле- судьба. тия села. Я был подключен к этой подготовке, Константин Поглубко был одним из тех, кто будучи в составе оргкомитета по предложению продолжил и развил болгарские традиции в своего учителя. Праздник в Чийшии, душой ко- Молдове в изучении взаимоотношений болгар с торого был К. А. Поглубко, стал заразительным русским, молдавским и украинским народами, примером для соседних болгарских сел, которые истории болгарских поселенцев в XIX в. в Бес- одно за другим устраивали подобные торжества. сарабии. Его труды и исследования по-прежнему Одновременно Константин Александрович на- имеют научную ценность и широко используются чал усиленно собирать материалы по истории историками, краеведами, журналистами и други- края, а точнее – о селе Чийшия и о своем род- ми специалистами в Молдове, России, Украине и ном селе. Наш кружок активно включился в эту Болгарии. деятельность. Особенно интересной и важной ра- В мае 2021 г. Константину Александровичу ботой стали записи воспоминаний жителей села. Поглубко исполнилось бы 85 лет. Будущий уче- Их было записано около ста. Именно тогда я стал ный родился 17 мая 1936 г. в городе Констанца, что-то узнавать о Болгарии, ее деятелях. Когда Румыния. Его родители были родом из Бессара- я учился в 8-м классе, К. А. Поглубко отправил бии – отец из Ново-Ивановки (ныне Арцизский меня зимой в соседнее село Задунаевка, где созда- район Одесской области). В конце 1940 г. семья вался местный музей, в котором был уголок о пре- поселилась в родном селе отца. Здесь прошли бывании Христо Ботева в указанном селе. Летом я детские и школьные годы Константина. Такие и мой одноклассник Андрей Червенков, будущий известные для будущих коллег характерные чер- художник, были привлечены нашим учителем для ты Поглубко, как упорство, целеустремленность, поездки в Одессу с целью сбора материалов. Впер- были им приобретены именно в этот период жиз- вые я попал в известные книгохранилища – в на- ни. учные городские и университетские библиотеки. В 1957 г. будущий ученый поступил на исто- До сегодняшнего дня чувствую тот трепет, когда рический факультет Одесского государственного впервые знакомился с трудами А. Скальковского и университета им. И. Мечникова. С первого курса др. Уже тогда Константин Александрович позна- проявлял интерес к научным студенческим иссле- комил меня с одним из столпов известной истори- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 141
ческой одесской школы – Вадимом Сергеевичем кишиневским исследователем было опубликовано Алексеевым-Поповым. Кстати, впоследствии, в научно-популярное издание «Весна освобожде- мою бытность студентом Одесского университе- ния». та, именно он был моим руководителем диплом- Когда я в 1967 г. поступил на исторический ной работы. факультет Одесского государственного универси- В 1962 г. К. А. Поглубко с отличием окончил тета, мои контакты с Константином Поглубко как заочно Одесский университет. Хотя он и был пре- ученика с учителем продолжились. Очень часто я дан преподаванию, его интерес к научной работе приезжал в Кишинев. Как правило, останавливал- взял верх. Константин Поглубко был принят науч- ся у своего учителя. От него узнавал о проблемах ным сотрудником в Институт истории Академии в Институте истории, вообще о развитии истори- наук Молдовы. Однако наши контакты не преры- ческой науки в Кишиневе. Уже на первых курсах вались. Он практически оставался научным руко- у меня зародилось желание устроиться на работу водителем нашего ученического исторического в этот институт. Я успел познакомиться со мно- общества. Под его руководством учащиеся школы гими его сотрудниками. Посещал архив и библи- принимали участие в археологических экспедици- отеки Кишинева. Именно здесь мной был собран ях, которые проводились в окрестностях села. В некоторый материал по своей дипломной работе связи с тем, что К. Поглубко занимался написани- «Участие бессарабских болгар в болгарском на- ем очерков по истории сел и городов Одесской об- ционально-освободительном движении». Еще ласти, он приезжал в наше село для продолжения студентом я посетил Кэприянский монастырь, ко- сбора материалов по его истории. Я также актив- торый около 200 лет был преклонен болгарскому но подключился к этой работе. Интересно, что в Зографскому монастырю на Святой горе Афон. Ча- первом варианте очерка, представленного главной сто из Одессы я привозил литературу. По настоя- редакцией данного труда в Одессе, моя фамилия нию К. А. Поглубко, на заседании Отдела истории тоже значилась: я был включен как соавтор. Этот европейских стран, состоявшемся в марте 1972 г., вариант с моей фамилией я видел в материалах, было заслушано мое сообщение о моих намере- сохраненных в Государственном архиве Одесской ниях заниматься болгаристикой. Был одобрен мой области. Однако на последнем этапе выхода очер- интерес к конкретной тематике, связанной с моей ка из печати она была снята редакцией. дипломной работой, которая заняла второе место В Кишиневе К. Поглубко очень успешно зани- на общеукраинском конкурсе студенческих работ. мается научной деятельностью. Одна за другой Однако при принятии меня на работу в институт следовали его командировки в Москву, Ленинград, оказалось, что предложенная мною тема была уже Киев, Одессу и другие города страны. Его первое занята. Именно тогда К. Поглубко предложил мне знакомство с родиной своих предков – Болгари- тему об организационном формировании болгар- ей произошло в 1968 г., где он активно работал в ского национально-освободительного движения. архивах и библиотеках, встречался с болгарски- Константин Поглубко много сделал для созда- ми коллегами. С 1965 по 1969 г. заочно учился в ния группы ученых (Иван Забунов, Лилия Степа- аспирантуре Института славянских и балканских нова, Савелий Новаков, Иван Грек, Николай Чер- исследований АН СССР. 4 марта 1970 г. защитил венков), изучающих разные области болгарской кандидатскую диссертацию. Двумя годами позже истории и культуры. Для большинства из них он была опубликована его диссертация – «Очерки также являлся учителем и наставником. Ученый истории болгаро-российских революционных от- поддерживал тесные связи с краеведами из бол- ношений в 1960–1970-е годы». Затем одна за дру- гарских поселений, такими как Георгий Апосто- гой издаются книги о многогранных отношениях лов из Задунаевки, Петр Кайряк из Тараклии, России и Молдовы с Болгарией. Среди них – труд Христофор Кискин из Новоивановки, Иван Ки- «Из истории болгаро-русских культурных связей скин из Киева, Михаил Кайряк из Тараклии и др. в 40–70-е годы XIX века (Болгары в учебных за- Не без его инициативы и помощи в Кишиневе по- ведениях Одессы, Киева, Кишинева)». В данную селились поэты Нико Стоянов – земляк Поглубко, книгу на русском и болгарском языках вошли Михаил Бычваров – его ученик из Чийшии. У него очерки о русских народниках, украинских обще- сохранялись длительные творческие связи с музы- ственных деятелях. коведами Петром и Степаном Стояновыми, с по- Книгой «Христо Ботев и Россия» К. А. Поглуб- этом Петром Бурлак-Вылкановым, художником и ко внес большой вклад в празднование 100-летия поэтом Дмитрием Пейчевым. Эти творческие дея- подвига Ботева. Он также опубликовал много ста- тели посвятили ему свои произведения. Констан- тей о Х. Ботеве в периодической печати. К столе- тин Поглубко своим обаянием, умением дружить, тию освобождения Болгарии от османского ига уважительным отношением, магнетизмом своей 142 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
личности привлекал к себе людей, самых разных неизменным и верным моим наставником. Он на- как по возрасту, так и по статусу и менталитету. всегда остается моим научным кумиром. Я живу в Со всеми находил общий язык и обоюдно инте- свете его идей, его поступков, его научных и чело- ресные темы. веческих измерений. К. Поглубко очень любил посещать Болгарию Ученый покинул этот мир в расцвете сил, ско- не только для работы в архивах и библиотеках, но ропостижно – 9 мая 1983 г., за восемь дней до и для ознакомления с культурными и природны- празднования своего 47-го дня рождения. Он оста- ми достопримечательностями. Не случайно сбор- вил более 130 ценных работ, в том числе 13 книг, ник о нем озаглавили эпиграфом из его письма в которых писал о прошлом болгар Бессарабии, о «Болгария в сердце моем…». Впервые я увидел связях Болгарии с Молдовой, Россией и Украиной. эту страну в 1973 г. во время организованной им Осталось очень много нереализованных идей. совместной двухнедельной поездки по Болгарии, Прежде всего он хотел написать биографиче- где он много общался на профессиональные темы скую книгу о Христо Ботеве, продолжить работу и вел интересные дискуссии с болгарскими кол- над участием бессарабских болгар в обществен- легами. Со многими из них я продолжаю сотруд- ном движении Бессарабии и Болгарии, отметить ничать до сегодняшнего дня. Некоторые из книг в республике памятные места болгарской исто- Константина Поглубко были переведены в Болга- рии и культуры, проследить связи великого рус- рии. Благодаря его сотрудничеству с болгарскими ского поэта Александра Пушкина с болгарами… журналистами сотни его статей, интервью вышли Поглубко был бы рад, что в Молдове изучаются в болгарских периодических изданиях. Вполне эти проблемы, более того, сформировано (о чем закономерно за такую активную деятельность и он всегда мечтал) академическое подразделение большой вклад в болгаристику К. А. Поглубко в – Отдел болгаристики, а также общественная 1980 г. был награжден правительством Болгарии организация – Научное общество болгаристов, орденом Кирилла и Мефодия. Ученый очень гор- которые успешно занимаются проблемами бол- дился этим отличием. Предполагаю, что он был гаристики, в различных населенных пунктах бы горд и тем, что его ученик в моем лице также сооружаются памятники и устанавливаются ме- отмечен такой высокой наградой. За эту награду, мориальные доски в честь видных болгарских как и за многие другие, прежде всего я обязан мо- деятелей. ему учителю Константину Александровичу, кото- рый с самых ранних моих ученических лет и до Др. хаб. Николай ЧЕРВЕНКОВ получения мною ученой степени, до занятия ад- министративных академических должностей был 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 143
RECENZII
GABRIELA-MARIANA LUCA (EDITOR COORDONATOR) DIANA BOC-SÎNMĂRGHIȚAN (CO-EDITOR) AL 5-LEA LOCATAR: SARS-CoV-2 și EU–CELĂLALT. Jurnalul primului an de maturitate Vol. I (Timişoara: Editura „Victor Babeș”, 2021. 237 p.)
Lucrarea apărută la Timişoara în anul curent este coordonată de conf. univ. dr. în antropologie Gabriela Mariana Luca şi de conf. univ. dr. Diana Boc-Sînmăr- ghițan, ambele cadre didactice la Centrul de Cercetare de Lingvistică Aplicată și Studii Culturale Compara- te din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara. Lucrarea se doreşte a fi o cronică a lunilor de pandemie din primul an de facultate, gândurile şi sentimentele a peste cinci sute de studenți mediciniști care au răspuns temei lansate de cursul de antropologie culturală: Eu, celălalt. Ce m-a învățat pe mine Covid-19? Deoarece la acest apel repondenţii au fost mult mai mulţi decât se estimase iniţial, cronica aceasta cuprinde 3 volume, unul fiind deja publicat, celelalte 2 în curs de apariţie. Din rândurile trimise se desprind cu uşurinţă ide- ile şi sentimentele diverse ale acestor tineri care au avut „privilegiul” de a traversa o pandemie mondială, de a fi parte dintr-un fenomen care, conform ciclului istoric, are loc cam o dată la 100 de ani, totul scris într-o limbă care denotă o lectură susţinută şi de ca- oadă de izolare, aşteptări şi deziluzii, reflecţii asupra litate. Experienţa învăţământului on-line şi-a pus am- consecinţelor restricţiilor în viaţa personală şi, mai prenta în mod diferit asupra lor iar spaţiul sacru al ales, în cea socială, izolarea privită ca lecţie de via- casei a devenit pentru toţi locul de redescoperire al ţă, impactul bolii asupra corpului şi sufletului, întreg propriului eu şi al celorlalţi, al redescoperirii relaţiilor evantaiul de sentimente pozitive şi negative născute cu ei înşişi şi cu ceilalţi „locatari”, al sentimentelor din contactul cu virusul, acest inamic „public şi invi- uneori uitate sau estompate de ritmul nebunesc al lu- zibil” care a reuşit să schimbe întreaga concepţie asu- mii actuale, fapt surprins foarte bine de unul dintre pra vieţii şi societăţii, care a îngenunchiat economic şi studenţii-autori atunci când afirma că „această expe- psihologic întreaga lume (p. 19), care a născut atâtea rienţă mi-a permis să-mi redescopăr familia prin con- frici şi panici uneori incontrolabile, duse la extrem. știentizarea empatiei și a grijii pe care le-o pot oferi Dar ceea ce răzbate cu prisosinţă din aceste texte eu însumi. Trebuie să fi existat din totdeauna, dar nu ale unor tineri care intră în viaţa de adult cu masca fusesem conștient de asta până acum” (p. 10). pe faţă este speranţa. Şi nu în orice, ci în bine, într-o Fenomenul pandemiei este perceput de unul dintre viaţă mai frumoasă, mai responsabilă, mai curată. studenţi ca „un timp aparte ce ne intersectează viața În această perioadă de redescoperire de sine tinerii și atinge profund ființialitatea, astfel că un asemenea au învăţat lecţii: „Consider un favor această pande- timp de încercare ar trebui să constituie un felinar de mie prin simplul fapt că mi s-a oferit oportunitatea reflectare a propriei existențe într-o noapte de slăbi- de a da dovadă de maleabilitate în cele mai dificile ciuni carnale și imensitate temporală” (p. 12), modul momente” (p. 15); „Pot spune că virusul mi-a fost de exprimare profund filosofic şi totodată poetic con- „aliat” în relația cu părinții și m-a ajutat să văd cât trastând puternic cu negativitatea fenomenului, încer- de important este să ai familia aproape în momentele când parcă o conciliere a răului cu binele. grele: „Familia reprezintă raiul într-o lume nemiloa- Primul volum cuprinde 170 de intervenţii ale stu- să” (p. 17); „Am învățat să respect și să prețuiesc denţilor cuprinse în 237 de pagini, de fapt descrieri mai mult viața, deoarece viața este cel mai important ale experienţelor din intimitatea casei în această peri- și cel mai sfânt dar de pe pământ. Am învățat să mă 144 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX prețuiesc mai mult și să mă comport mai frumos cu lucrurile mărunte, în obişnuinţa respectării corpului, a toți oamenii din jurul meu. Și toate acestea datorită minţii şi a sufletului, a identificării vulnerabilităţilor şi ție, bunul meu prieten Covid-19, care mi-ai furat nu a rezolvării neajunsurilor personale şi sociale înainte doar primul an de studenție, dar și un an foarte prețios de a deveni probleme, a bucuriei descoperirii şi din viață” (p. 19); „Chiar dacă acest virus a părut să redescoperirii propriului Eu dar şi a celorlalţi. pună omenirea într-o așteptare continuă, nu a reușit Deşi stilurile abordate sunt diferite, şi e firesc dat să oprească viața, fiecare dintre noi a evoluat. Am fiind numărul mare de subiecţi, care au pus accent pe făcut-o și eu! A fost un an despre ascensiunea eului problematici diverse, cu toată eterogenitatea lor sunt interior” (p. 20); „Am învățat că raportarea mea la ce- caracterizate de o încărcătură emoţională deosebită, lălalt trebuie să fie una plină de dragoste, compasiune firul roşu al volumului constituind sinceritatea dezar- și ajutor, nu una de indiferență. Am învățat că rămân mantă a tinerilor, goliciunea gândurilor şi sentimente- prin ceea ce ofer celorlalți, iar nu cu ceea ce păstrez lor etalate cu francheţe în acest volum. pentru mine. Am învățat că a dărui mă face mai fe- Dată fiind originalitatea temei abordate şi a subiec- ricită decât a primi și că viața, în profunzimea ei, se telor tratate, consider volumul un produs publicistic măsoară în cât bine ai făcut, în câte vorbe frumoase de excepţie, o adevărată cronică a perioadei de înce- ai spus și în câți oameni ai ajutat cu adevărat” (p. 32). put a pandemiei, o lectură extrem de interesantă care Astfel, testul trecerii la alt nivel al vieţii, cel de nu poate oferi lectorului decât satisfacţii sufleteşti şi adult, a fost trecut cu brio de toţi cei care au considerat îndemnuri la reflecţie asupra fenomenului pandemic că exprimarea în scris a tuturor frământărilor şi gându- dar, mai ales, asupra maturităţii şi înţelepciunii gene- rilor intime în cadrul acestui proiect merită împărtăşi- raţiei tinere, nu de puţine ori blamată de societatea te şi altora, că şi acest gest este unul de solidaritate cu actuală. De aceea, recomand cu căldură lecturarea ceilalţi, cu lumea, cu viaţa. Că toţi trebuie să învăţăm acestui volum. lecţia umilinţei în faţa naturii, a recunoştinţei în faţa Dr. hab. Gherghina BODA vieţii şi a creaţiei, a înţelepciunii de a găsi fericirea în 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 145
RECENZIE LA MONOGRAFIA EUDOCHIEI SOROCEANU „PÂINEA ÎN CULTURA POPULARĂ A GĂGĂUZILOR: STUDIU ETNOLINGVISTIC” (Chișinău: Lexon-Prim, 2020. 364 p.) Monografia Eudochiei Soroceanu este dedicată analizei simbolicii, semanticii culturale și terminolo- giei asociate pâinii și produselor de panificaţie în via- ța cotidiană, festivă și ceremonială – atât calendaristi- că, cât și de familie – a găgăuzilor. Această lucrare se bazează, în primul rând, pe propriii ani de cercetare de teren, încununate cu rezultate valoroase. Determinând relevanța cercetărilor în partea in- troductivă a lucrării sale, autorul notează: „Actuali- zarea patrimoniului etnocultural se manifestă prin re- construcția câmpului semantic al codurilor culturale. Unul dintre aceste coduri este pâinea rituală. Fiind punctul central al semanticii ritualice și al simbolis- mului, pâinea acționează ca un purtător de informații culturale, joacă rolul unui «text», în care informațiile culturale semnificative social sunt stocate într-o for- mă codificată și transmise generațiilor următoare. Pâi- nea este unul dintre simbolurile de bază ale culturii”. Pe baza varietăților de pâine, se poate urmări evoluția sa în procesul de dezvoltare istorică a culturii tradițio- nale de zi cu zi a oamenilor. ka) și plăcinte din foi (kıırma / pidä, döșemä) au fost E. Soroceanu începe să prezinte rezultatele cerce- folosite ca pâine ritualică. tărilor sale cu un capitol care prezintă istoria studiului Tot acest capitol conține semne și credințe, pro- pâinii ca unuia dintre elementele culturii tradiționale verbe și zicale, frazeologisme asociate produselor din a poporului găgăuz. Aici, ea se referă la experiența pâine și de panificaţie. predecesorilor săi, care, într-un anumit grad sau altul, Prezintă interes studiul unui astfel de aspect pre- s-au ocupat de această problemă în diverse contexte. cum pătrunderea reciprocă a tradițiilor culturale de Printre aceștia se află cercetători precum V. A. Mosh- coacere a pâinii în spațiul etnografic balcanic. E. So- kov, S. S. Kuroglo, M. A. Marunevici, D. E. Nikoglo, roceanu dezvăluie procesele de interacțiune etnocul- E. N. Cvilinkova și alții. turală, influență și îmbogățire reciprocă în tradiția Urmează capitolul „Etnografia pâinii și a panifica- coacerii pâinii și a produselor de panificaţie printre ției”, care indică locul pâinii și al produselor de pani- popoarele care locuiesc în sudul Moldovei. Ca rezul- ficație (precum și cerealele, făina, aluatul) în cultura tat al unui studiu cuprinzător al coacerii și al utilizării tradițională a găgăuzilor, se relevă faptul că istoric produselor din pâine în cultura tradițională din Găgă- găgăuzii au dezvoltat două varietăți de pâine și panifi- uzia, ea ajunge la concluzia că o trăsătură caracteris- cație: cu și fără drojdie. Se stabilește că cea mai veche tică a utilizării pâinii și a produselor de panificaţie în metodă de preparare a pâinii a fost coacerea turtelor această cultură este diversitatea sa, prezența tipurilor nedospite (çörek) pe fundul fierbinte, fără cenușă, a arhaice de produse, care îşi duc originea din perioada unei vetre deschise. Metodele de coacere a diferitelor nomadă a strămoșilor găgăuzilor și cele care au apărut tipuri și varietăţi de produse de panificaţie, metode- în perioadele balcanice și basarabene ale dezvoltării le de preparare a acestora și obiectele utilizate sunt istorice a acestui popor. prezentate în detaliu. Autorul operează cu pricepere Urmează două capitole în care autorul analizează și competență cu zeci de denumiri de pâine și produ- rolul pâinii în ritualurile găgăuze. Astfel, în capito- se de panificație, dezvăluind specificitatea acestora și lul III „Pâinea în ritualurile familiale ale găgăuzi- trasând paralele etnoculturale; le clasifică în funcție lor” sunt urmărite semantica culturală și simbolis- de diverse criterii, de exemplu, în funcție de meto- mul pâinii în obiceiurile legate de naştere, nuntă și da de preparare, în funcție de utilizarea lor în diferite ritualurile funerare și memoriale. Autorul efectuează ritualuri etc. Astfel, este indicat faptul că prăjiturile o analiză amănunțită a tipurilor corespunzătoare de unse cu miere (ballı çörek, ballı pita), diferite tipuri pâine și produse de panificaţie, descrie în detaliu de colaci, covrigi, covrigei (kolaç/kolaççık, kukla, gu- și explică funcțiile acestora, dezvăluie acțiunile cu gușçuk), biscuiți de casă (gevrek/șișek, kovrik, pitiç- pâinea. E. Soroceanu crede pe bună dreptate că pâi- 146 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX nea, fiind centrul semanticii rituale, este unul dintre concluzia că există un număr mare de pâini identice cele mai încărcate simbolic obiecte rituale din cultura în riturile calendaristice găgăuze, bulgare și moldove- spirituală a poporului găgăuz. Ea subliniază că natura nești, care este rezultatul interacțiunii interetnice de polisemantică a pâinii se manifestă în ritualurile fami- secole. liale. În dependenţă de orientarea funcțională a ritua- În ciuda faptului că în fiecare capitol al monogra- lului, pâinea și produsele din pâine din ritualurile le- fiei sale, E. Soroceanu acordă o anumită atenție ter- gate de naştere pot fi un simbol al destinului (personal minologiei relevante, ea menţionează în mod special și colectiv), a soartei, a începutului vieții, a sănătății, acest aspect în capitolul V „Terminologia pâinii ce- a talismanului, a căsătoriei, a bogăției etc. Pâinea pen- remoniale și a produselor de panificaţie”, pornind de tru nuntă (sub formă de cereale, aluat, pâine, produse la faptul că nu s-a realizat încă un studiu cuprinzător de patiserie) simbolizează căsătoria, unirea mirelui cu al termenilor ce denotă pâinea ceremonială în cultu- mireasa (aceasta se transmite metaforic prin frămân- ra tradițională a găgăuzilor, care s-ar baza pe o ana- tarea aluatului), „trecerea” tinerilor de la un statut so- liză sistematică a lexemelor acestui grup, implicând cial la altul, înfrățirea a două familii (o bucată de aluat examinarea principiilor nominalizării termenului, a pregătită în casa mirelui, se adăugă în aluatul pregătit capacităților motivaționale ale sistemului găgăuz de în casa miresei, se face schimb de pâine) etc. este un formare a termenilor, originii termenilor ritualici, se- simbol al „vieții-morții”, reînnoirii eterne, speranței mantica și structura acestora, precum și relațiile pa- pentru o nouă viață prosperă, unității clanului, conti- radigmatice în grupurile de termeni studiate. Acestui, nuității acestuia. Turtele can pitası („pâinea sufletu- precum și multor alte aspecte, este dedicat capitolul lui”), gătite imediat după moartea unei persoane, sunt în cauză. Analiza etnolingvistică a denumirilor pâinii în același timp un simbol al sufletului decedatului, a (cereale, făină, produse din aluat), efectuată de autor, destinului său (o parte din care pleacă cu el, iar cea- a arătat o bună conservare a denumirilor turcești ori- laltă împărţită între cei vii). Trebuie remarcat faptul ginale în limba găgăuză, care constituie baza princi- că, evaluând natura polisemantică a pâinii în diferite pală a denumirilor. Diverse împrumuturi au fost adă- ritualuri familiale, autorul dă dovadă de un spirit de ugate lexicului turcesc actual ca urmare a contactelor observaţie pronunţat, care îi permite să ajungă la o etnoculturale cu diferite popoare atât din Balcani, cât serie de concluzii interesante. și din Basarabia. Împrumuturile grecești, arabo-per- O analiză la fel de amănunțită și detaliată a fost sane, slave și romane s-au suprapus peste vocabularul efectuată în capitolul IV „Pâinea în ritualul calendaris- arhaic turcesc. În acest capitol rezultatele unor astfel tic al găgăuzilor”. Ea dezvăluie semantica culturală de stratificări și interacțiuni sunt studiate pe larg, cu și simbolistica produselor din cereale, făină și pâine atenție și cu măiestrie. în ritualurile calendaristice de iarnă, în obiceiurile și Pe lângă cele cinci capitole menţionate, monogra- ceremoniile de primăvară, precum și în sărbătorile de fia conține o serie de anexe care contribuie, la fel, la o vară și toamnă. Autorul remarcă faptul că pâinea (ce- mai bună înțelegere a subiectelor investigate de autor. realele, făină) este înzestrată în riturile calendaristice Acestea conţin: un glosar, tabelul „Evoluția pâinii şi cu proprietăți producătoare, apotrope și tămăduitoare. produselor de panificaţie și denumirile lor în cultura E. Soroceanu a remarcat un lucru interesant privind tradițională a găgăuzilor”, precum și proverbe, zică- legătura dintre ritualurile calendaristice și ritualurile tori, ghicitori, frazeologisme cu o componentă care de comemorare. Ea crede că abundența riturilor de denotă produse de panificație. Este imposibil să nu comemorare din ritualul calendaristic al găgăuzilor subliniem importanța pentru această lucrare a unui vorbește despre atitudinea lor față de strămoșii lor, că număr impresionant de fotografii color realizate în ambele lumi – cei vii și cei morți – erau percepute ca principal de autor, care oferă informații care comple- fiind reale, iar pâinea ceremonială și felurile de mân- tează și explică ceea ce este menționat în text. care din cereale (koliva) erau simbol al legăturii dintre În adnotarea la monografia „Pâinea în cultura po- aceste lumi: „Boabele de cereale, fiind un dar pentru pulară a găgăuzilor: studiu etnolingvistic” E. Soro- morți, au modelat realitatea necesară unei persoane ceanu notează „cartea se adresează atât specialiștilor prin schimbul de cadouri cu lumea morților, de la care – etnologi, lingviști, etnografi, folcloriști, culturologi se așteptau la sprijin”. Ca urmare a analizei efectua- <…>, cât și tuturor celor care sunt interesați de pro- te, autorul ajunge la concluzia că găgăuzii au păstrat blemele culturii tradiționale găgăuze”. Considerăm îndeosebi obiceiurile calendaristice asociate riturilor necesar să adăugăm că această lucrare va fi utilă în funerare. Ea vede explicația acestui lucru, în special, studierea aspectelor relevante ale culturii tradiționa- în păstrarea relațiilor sociale și de rudenie bazate pe le nu doar a poporului găgăuz, ci și a altor popoare, respectul față de cultul strămoșilor lor. De asemenea, deoarece oferă o metodologie detaliată și verificată analiza comparativă a utilizării pâinii în ritualurile pentru cercetarea acestor probleme. calendaristice ale găgăuzilor îl conduce pe autor la Dr. Tatiana ZAICOVSCHI 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 147
VALORIFICAREA PATRIMONIULUI CULTURAL ÎN SISTEMUL EDUCAȚIONAL DIN REPUBLICA MOLDOVA (anii ʼ90 ai sec. XX – începutul sec. XXI)
Recent, Valentina Ursu, dr. în istorie, conf. univ., a definitivat o nouă monografie, cu genericul Valori- ficarea patrimoniului cultural în sistemul educațional din Republica Moldova (anii ʼ90 ai sec. XX – începu- tul sec. XXI), care apare sub îngrijirea Editurii Garo- mont Studio. Lucrarea constituie un studiu amplu, cu un profund conținut analitic asupra problemelor patri- moniului cultural și a valorificării acestuia în sistemul educațional din Republica Moldova. Autoarea îmbi- nă armonios pedagogia și studierea științifică, fiind o profesoară și o cercetătoare excelentă. Consideram că aceste două calități sunt deopotrivă, dar studiul de față demonstrează că activitatea de cercetare depășeș- te anumite virtuți, specifice doar unui profesor. Latura definitorie a cărții este caracterul ei interdis- ciplinar și original. Cercetătoarea și-a propus să anali- zeze problematica patrimoniului cultural și utilizarea potențialului său în sistemul educațional. Conținutul și esența monografiei denotă actualitatea, caracterul și particularitățile inedite ale cercetării. Valentina Ursu a realizat investigarea acestei pro- bleme, în anii 2015–2019, în cadrul proiectelor ști- ințifice „Patrimoniul cultural național și universal în sistemul educațional” și „Valorificarea pluridimensio- nală a patrimoniului etnocultural ca factor al armoni- tul social prea defavorabil conservării şi promovării zării și dezvoltării societății Republicii Moldova”. Pe bogăţiilor noastre spirituale” (p. 5). parcursul cercetărilor, autoarea monografiei a reușit Propaganda rusă face apeluri permanente la istoria să cuprindă instituții foarte importante ale educației, sovietică și înnobilează acea perioadă. În consecință, prin patrimoniu: instituțiile de învățământ general, cel depistăm, în primul capitol al cărții, o referire critică, superior, așezămintele educaționale extrașcolare, aso- dar obiectivă asupra educației întru patrimoniul na- ciațiile nonguvernamentale din Republica Moldova și țional cultural din perioada sovietică. De altfel, cărți să examineze tema în profunzime. cu această tematică sunt puține, iar autoarea, în baza În condițiile actuale, când valoarea elementului unui bogat material faptic, descrie, cu lux de amănun- național este dintr-un anumit unghi minimalizată, iar te, contribuția unor autori consacrați, care au cercetat din alt punct de vedere se vorbește despre importan- rolul patrimoniului cultural în societate. ța subiectului, este necesar de a se lucra perseverent Monografia constituie o cercetare bine gândită, pentru propagarea patrimoniului național autentic. De muncită cu acribie, în care este tratată o problemă altfel, autoarea subliniază importanța temei în felul de actualitate stringentă. Structura lucrării este lo- următor: „Dincolo de valenţele sale identitare, etice, gică și coerentă, fiind formată din patru capitole, estetice şi cognitive, în condiţiile gestionării adecva- după cum urmează: Capitolul I. Patrimoniul cul- te, patrimoniul cultural poate deveni, aşa cum arată tural – factor de afirmare al identității naționale; experienţa multor ţări, un factor de dezvoltare durabi- Capitolul II. Patrimoniul cultural în învățământul lă şi coeziune socială” (p. 6). preuniversitar în anii ʼ90 ai sec. XX – începutul Perioada apariției acestei cărți este dificilă. Deși sec. XXI. Capitolul III. Patrimoniul cultural în în- educația are, formal, un substrat național, cetățenii vățământul superior din Republica Moldova; Ca- votează partide antinaționale și mulți dintre ei nu au pitolul IV. Contribuția instituțiilor extrașcolare și conștiință națională. Astfel, în lucrare se menționează: asociațiilor non-guvernamentale în educația inter- „Din păcate, cei care practică, astăzi, la noi educaţia culturală a copiilor și tinerilor. pentru cultura tradițională sunt prea puţini, iar contex- Studiul monografic este completat de anexe com- 148 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX plexe (20 de scheme, 5 diagrame, 60 de fotografii). în învățământul etnocultural, în primii ani de inde- Bibliografia include un număr impunător de- docu pendență, cursurile, lectorii etc. Autoarea afirmă că mente de arhivă, documente publicate, studii științi- obiectivele prioritare ale specialităților etnologice fice, manuale, lucrări didactico-metodice, articole din erau: studierea culturii popoarelor, formarea abilităţi- presă, interviuri, surse web, studiate și analizate cu lor de identificare, cercetare și protejare a patrimoniu- discernământ de către autoare, care denotă o cunoaș- lui cultural material și imaterial, realizarea proiectelor tere complexă și polivalentă a temei. de cercetare, valorificare şi protejare a patrimoniului Printre punctele forte ale primelor capitole am pu- istoric şi cultural etc. Planurile de studii prevedeau in- tea menționa: prezentarea exhaustivă a istoriografiei struirea, pe parcursul a 3 ani, la monospecialități, și 4 problemei, întrebările interesante, oferite elevilor în ani, la specialitățile duble. Disciplinele erau divizate cadrul sondajelor, pentru a înțelege nivelul de cunoaș- pe categorii: fundamentale, de formare a abilităţilor şi tere a patrimoniului național și universal, o analiză a competenţelor generale, de orientare socioumanistă, părților pozitive, dar și a deficiențelor prezentării pa- de specialitate, obligatorii şi opţionale, discipline la trimoniului cultural în manualele de istorie și educație libera alegere şi discipline de orientare către alt dome- civică, din diferite ediții, în învățământul preuniversi- niu de formare, la ciclul II, master. tar. Concluziile autoarei sunt următoarele: „Manuale- Domeniul de cercetare inserează și o prezentare a le respective oferă foarte puține informații cu caracter profesorilor care au activat în domeniu. Cercetătoa- cultural. Cantitatea de informații furnizată, precum și rea a remarcat faptul atragerii și invitării specialiștilor densitatea acestora, pe teme, este insuficientă. Ele- notorii, cu o vastă experiență în studiul patrimoniului vii sunt puțin familiarizați cu realizările culturii din cultural național, care au contribuit la un înalt nivel Republica Moldova, din întregul spațiu românesc, cu de predare a disciplinelor de specialitate, trezind, ast- obiceiurile, tradițiile, cultura materială și spirituală a fel, interesul studenților față de acest subiect. Prac- altor țări. Acestea reflectă fragmentar patrimoniul ma- tica de specialitate a oferit un prilej deosebit pentru terial și imaterial: monumentele, complexele cultura- consolidarea cunoștințelor teoretice, obținute în au- le, obiectele de artă, creaţiile tradiţionale, exprimate lele universitare. Activitățile practicii erau diverse, în forme verbale, muzicale, coregrafice şi teatrale, după cum se specifică în capitolul dat: „Pe parcursul precum şi obiceiurile, practicile, reprezentările, ex- practicii, studenţii înregistrau interviuri cu băștinașii, presiile spaţiilor culturale asociate acestora” (p. 58). completau chestionare. Concomitent, stagiarii reali- Analizând activitățile extra-didactice, autoarea zau sarcini individuale. Iată câteva teme propuse pen- menționează: „Participarea în activităţile educaționa- tru cercetare: Practici de ursită în cadrul sărbătorilor le cu caracter etnografic aduce o contribuţie valoroa- calendaristice; Descântecul – remediu popular; Ritu- să în educaţia morală, estetică, intelectuală, lărgind rile de trecere la români; Obiceiuri şi rituri nupţiale spectrul de cunoștințe ale elevilor. Concomitent, se la români; Obiceiul colindatului şi descolindatului în consolidează abilitățile artistice, cele practice, care arealul românesc; Obiceiuri şi rituri româneşti în ca- pot facilita alegerea profesiei. Participând în activi- drul sărbătorilor pascale; Specificul teatrului popular tăţile extra-curriculare, tinerii îşi formează deprinderi ritualic la români; Simbolismul ornamentelor de pe foarte utile de organizare a timpului liber. Totodată, veşmintele tradiţionale româneşti; Rituri şi obiceiuri promovarea valorilor culturii populare contribuie la de invocare a ploii în arealul românesc; Portul tradiţi- formarea demnității naționale și a mândriei față de onal românesc etc.” (p. 88). neam” (p. 60). Investigațiile științifice ale studenților de la facul- Cercetătoarea oferă o descriere amplă a ansam- tățile de profil s-au cuantificat în domeniile: Etnolo- blurilor etnofolclorice care realizează educația pentru gie generală, Etnologia Românilor, Cultura materială, patrimoniu în instituțiile din învățământul preuniver- Cultura spirituală, Istoria culturii, Istoria localităţilor sitar. Ele nu sunt puține: Ansamblul – model „Moște- etc. „Rezultatele cercetărilor ştiinţifice studenţeşti au nitorii” de la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din fost finalizate prin susţinerea tezelor de an şi de licen- Chișinău, Ansamblul folcloric de cântece şi dansuri ţă, precum şi prin prezentarea comunicărilor la confe- „Opincuța” de la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din rinţe naţionale şi internaţionale”, – constată autoarea. Chișinău, Ansamblul de dans popular al Școlii de arte Rolul Universității Pedagogice de Stat „Ion Crean- ,,Valeriu Hanganu”, raionul Cantemir, filiala Baima- gă” în pregătirea specialiștilor în domeniul Etnologiei clia, Ansamblul folcloric de tip Model „Spicuşor” de este enorm, dat fiind faptul că facultatea are absolvenți la Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare” din satul Mihai- care contribuie activ la propagarea valorilor culturale lovca, raionul Cimișlia etc. naționale. Cercetătoarea afirmă că și la Universitatea Capitolul consacrat Patrimoniului cultural în în- de Stat din Moldova, specialitatea „Etnologie”, la ci- vățământul superior din Republica Moldova descrie clul I, Licență, a existat în cadrul Facultății de Istorie detaliat planurile de studii, modificările realizate și Filozofie, dar aceasta a fost suspendată. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 149
Pregătirea specialiștilor, la ciclul II – Master, în domeniu, numărul redus de locuri pentru angajare, cadrul programelor de master „Patrimoniu istoric și prezența unui număr mic de discipline etnologice turism cultural”, „Management în Arte” de la Facul- în programe universitare înrudite, resurse financia- tățile de Istorie și Geografie și Arte Plastice și Design re limitate pentru realizarea investigațiilor de teren a UPS „Ion Creangă”, este analizată și descrisă deta- etc. Autoarea studiului monografic propune și op- liat, cu mențiuni relevante despre planurile de studiu, țiuni de ameliorare a acestei situații, în Republica masteranzi, cadre didactice. Academia de Muzică, Moldova. Teatru și Arte Plastice din Moldova urmărește pregă- Un subcapitol aparte de o importanță considera- tirea masteranzilor în mai multe domenii artistice, iar bilă, în viziunea noastră, este și analiza rolului va- Universitatea Tehnică a Moldovei are câteva progra- lorilor naționale și universale în formarea continuă me de formare în domeniul valorificării patrimoniului a profesorilor de Istorie și Educație civică/Educație cultural, susține autoarea monografiei. pentru societate. Astfel, cercetătoarea Valentina Ursu Un subcapitol aparte este dedicat modalităților de concluzionează: „Valorile naţionale, ce reprezentă cercetare a patrimoniului în instituțiile de învățământ proiecţii ale conştiinţei asupra valorilor universale, se superior din țara noastră. Sunt remarcate temele și manifestă în cultura naţională înţeleasă în sensul cel conținutul tezelor de licență și master, cu mențiuni mai larg, ele cuprinzând nu numai datini, obiceiuri, referitoare la subiectele cercetate: obiecte ale patri- tradiţii, dar şi, întâi de toate, forţele auto-generatoare, moniului cultural material și imaterial, monumente de apoi şi viziunile, sursele de comunicare culturală şi istorie și cultură din diferite localități ale Republicii inter-culturală, codul genetic al limbajelor specifice, Moldova, posibilitatea includerii acestora în rutele tu- spiritualitatea poporului etc. Valorile naţionale sunt ristice, tradiții și sărbători populare. componente ale vieţii fiecărui individ, familiei,- co Printre modalitățile de cercetare științifică sunt munităţii naţionale, şi vieţii însuşite şi dezvoltate prin enumerate multiplele conferințe științifice atât ale educaţia socială, care se desfăşoară în noţiuni-cheie studenților, cât și ale masteranzilor, cu exemplificarea ale existenţei umane şi devin cu adevărat orientări va- celor mai reușite comunicări. Ca rezultat, investiga- lorice” (p. 123). țiile studenților și masteranzilor Facultății de Istorie În această parte a monografiei sunt prezentate as- și Geografie a UPS „Ion Creangă” se remarcă prin pectele didactice pentru analiza rolului valorilor nați- rezultate foarte bune și aprecieri înalte: Bursa Guver- onale în formarea continuă a cadrelor didactice (stra- nului (1 student în anul de studii 2012–2013), Bursa tegiile didactice de predare-învățare: prelegere cu ac- Republicii (1 student în anul de studii 2016–2017; 2 tivități interactive, utilizarea filmelor didactice, mese studenți în anul de studii 2017–2018); Bursa Preșe- rotunde, simulare) ale lucrului individual, se pun în dintelui (1 student în anul de studii 2014–2015); Bur- evidență competențele cadrului didactic. sa Senatului UPS „Ion Creangă” și Bursa „Ion Crean- Aderăm la aserțiunea autoarei că competențele gă” (din 2012 până în anul 2019 – 25 de studenți) etc. culturale ale studenților istorici, etnografi, geografi Calitatea studiilor, dar și a cercetărilor științifice au au fost consolidate prin varii acţiuni educaţiona- permis realizarea mobilității academice a masteran- le extra-curriculare. Așa, spre exemplu, au devenit zilor la Universitățile „Al. I. Cuza” din Iași, „Ștefan tradiționale: „Sărbătoarea sarmalelor şi plăcintelor”, cel Mare” din Suceava, „Babeș Bolyai” din Cluj, Uni- şezătoarea „Misterul nopţii, de Sfântul Andrei”, „Să versitatea Liberă din Berlin, – menționează autoarea. trăiţi, să-nfloriţi”, „Dragobete”, sărbătorile „Galbenă În lucrare se analizează și numeroase dificultăți gutuie”, „O gingașă și mlădioasă floricea”, „Hramul cu care se confruntă universitățile în formarea spe- căminului studenţesc”, vizitarea monumentelor de is- cialiștilor, la domeniul „Patrimoniu cultural”, printre torie şi cultură, a așezămintelor culturale etc. ele evidențiindu-se: insuficiența locurilor de muncă În acest mod, conchidem că autoarea monografi- în republică, numărul mic al locurilor bugetare, care ei a manifestat un interes sporit față de prezentarea este oferit la admitere de către Guvern, pentru speci- ansamblurilor etnofolclorice, prin prezentarea perso- alitățile „Etnologie”, „Muzeologie”, „Antropologie”, nalităților care au condus și conduc aceste colective, „Arte”, „Culturologie”. Probleme similare sunt con- analiza repertoriului lor. Astfel, consemnăm sumar semnate și la specialitățile etnologice, antropologice, doar câteva dintre acestea: Ansamblul etnofolclo- istorice din cadrul universităților din Moscova, ric „Datina”, Ansamblul etnofolcloric ,,Crenguță Sankt-Petersburg, Samara, Kirov, Omsk, Minsk. de Iederă”, Ansamblul de muzică și dans popular Bunăoară, la cel de-al XII-lea Congres al antropo- „Ciuleandra”. logilor și etnologilor din Rusia (cu participare in- În lucrare sunt apreciate și alte manifestări cul- ternațională), desfășurat la Ijevsk, în perioada 3–6 turale: Ziua Internațională a Dansului, Flashmobul iulie 2017, au fost evidențiate următoarele aspec- „Hora – destinul coregrafic al românilor”, „Târgul te: interesul scăzut al tinerilor pentru cercetări în Primăverii”, cu genericul „Dăruiește un zâmbet, 150 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX procurând un mărțișor”, Seminarul public „Promo- o intenție binemeritată. Totodată, o descriere amplă, varea culturii bucatelor tradiționale”, care au re- ordonată și documentată a repertoriului ansamblurilor marcat mai multe laturi ale patrimoniului material folclorice, o bună prezentare a activităților didactice și imaterial românesc. și extra-didactice în instituțiile de învățământ, i-au Capitolul IV – Contribuția instituțiilor ex- permis autoarei studiului în cauză să realizeze o ana- trașcolare și asociațiilor nonguvernamentale în liză complexă a acestui domeniu. educația interculturală a copiilor și tinerilor con- Bineînțeles, sunt subiecte ce așteaptă, la rândul lor, ține o abordare nouă, și anume, latura interculturală să fie supuse cercetării. Rămâne a fi studiată latura a educației nonformale. Autoarea face o clasificare a filozofică a subiectului: de exemplu, de ce cu atâta acestei categorii de educație și a formelor de activități efort, în domeniul educației pentru patrimoniu, cetă- în realizarea lor. Capitolul abundă, în sensul pozitiv al țenii dau dovadă de lipsă de conștiință națională? acestui cuvânt, în date cantitative și calitative, referi- În consecință, menționăm faptul că autoarea mo- toare la instituţii extraşcolare din subordinea Ministe- nografiei a desfășurat o cercetare riguroasă, bine gân- rului Educaţiei, Culturii și Cercetării. Printre colecti- dită, de actualitate, scrisă cu mult suflet și deosebită vele de educație non-formală sunt analizate: Studioul conştiinciozitate. muzical-coral „Lia-Ciocârlia”, Studioul folcloric Referindu-ne, în ansamblu, la investigaţia realiza- „Iedera”, Ansamblul de dans popular „Speranța”, tă, conchidem că demersul științific al cercetătoarei Ansamblul „Plăieșii”, Studioul de balet „Soare- Valentina Ursu este original prin faptul că sunt ana- le”, Ansamblul de dans popular „Alunelul”, An- lizate, în plan diacronic și modern, activitățile între- samblurile de dans modern „Irida” și „Copilărie prinse de instituțiile educative, întru valorificarea pa- Dance”, Studioul de balet „Soarele”, Ansamblul trimoniului cultural național. de balet contemporan „Bolero”, Ansamblul de Rolul acestei lucrări, în abordarea problemelor dans scenic „Versia” și Ansamblul de dans sportiv educației, este unul considerabil și prin faptul că ne „CrisStyle” de la Centrul republican al copiilor și îndeamnă spre a cunoaște, a aprecia și a promova con- tinerilor ARTCO; Ansamblul vocal „Crescendo”, tinuu cultura națională. Ansamblul de dans modern „Favorit” și activitățile organizate în cadrul Centrului de creație „Eleonora Dr. Valentina ENACHI Găină” din orașul Fălești, care valorifică bogatul po- tențial educațional al patrimoniului cultural. Cu certitudine, este binevenit faptul că dna Va- lentina Ursu acordă o atenție sporită importanței asociațiilor nonguvernamentale pentru copii și tineri din Republica Moldova în domeniul cunoașterii și promovării culturii. Drept argument sunt analizate activitățile Asociaţiei Naționale ale Tinerilor Isto- rici. Sunt aduse exemple referitoare la proiectele și programele acesteia, cât și ale altei asociații obștești care contribuie, în mod considerabil, la studierea și protejarea monumentelor istorice, a tradițiilor popu- lare și a obiceiurilor strămoșești. Aceasta este Asoci- aţia Naţională a Scouţilor din Moldova (ANSM) – o mişcare educativă a copiilor şi tinerilor, apolitică şi nonguvernamentală, deschisă cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de rasă, credință etc., fiind ex- puse, cu lux de amănunte, activitățile complexe ale cercetașilor din Moldova. Astfel, în monografie, sunt studiate și analizate multiple surse, cum ar fi: documente, date statistice, planuri de învățământ, programe, publicații științifi- ce, interpretate sub diverse aspecte. Introducerea în circuitul larg al unor nume noi ale cadrelor didactice, cercetătorilor științifici, coordonatori ai colectivelor artistice, studenți, masteranzi, profesori de licee și gimnazii, care manifestă asiduitate, perseverență, te- nacitate, zi de zi, în educația pentru patrimoniu, este 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 151
СВЕДЕНИЯ О РЕДКОЛЛЕГИИ
Прокоп С. Главный редактор. Доктор фило- Коцуй Э. Доктор хабилитат этнологии и куль- логии, конференциар (Кишинев, Республика Мол- турной антропологии, профессор (Краков, Поль- дова). [email protected] ша). ewa. [email protected] Зайковская Т. Ответственный редактор. Кушнир В. Доктор истории, конференциар Доктор филологии, конференциар (Кишинев, Ре- (Одесса, Украина). [email protected] спублика Молдова). [email protected] Марушиакова Е. Доктор истории (Сент- Ан- Aбусеитова М. Член-корреспондент, доктор друс, Шотландия, Великобритания). emp9@st-an- хабилитат, профессор (Алматы, Республика Ка- drews.ac.uk захстан). [email protected] Минасян С. Доктор педагогики, профессор Анастасопулос А. Доцент (Ретимно, Греция). (Ереван, Армения). [email protected] [email protected] Никогло Д. Доктор истории, конфе- Арапу В. Доктор истории (Кишинев, Респу- ренциар (Кишинев, Республика Молдова). блика Молдова). [email protected] [email protected] Бода Г. Доктор истории (Дева, Румыния). Нягота Б. Доктор филологии (Клуж-Напока, [email protected] Румыния). [email protected] Валенцова М. Доктор филологии (Москва, Осадчи Р. Научный сотрудник (Кишинев, Российская Федерация). [email protected] Республика Молдова). [email protected] Вильмено А.-М. Доктор социологии и поли- Палихович Ю. Докторант (Кишинев, Респу- тологии (Лувен-ла-Нёв, Бельгия). anne-marie.vuil- блика Молдова). [email protected] lemenot@ uclouvain.be Попов В. Доктор истории (Сент-Андрус, Шот- Георгиев Г. Доктор этнологии (София, Болга- ландия, Великобритания). [email protected] рия). [email protected] Рогожану Д.-К. Доктор хабилитат истории Гиною И. Доктор географии (Бухарест, Румы- (Дева, Румыния). [email protected] ния). [email protected] Романчук А. Докторант (Кишинев, Республи- Горофянюк И. Доктор филологии (Винница, ка Молдова). [email protected] Украина). [email protected] Скрипник А. Академик, доктор хабилитат Госева В. Научный сотрудник (Скопье, Маке- истории, профессор (Киев, Украина). etnolog@ дония). [email protected] etnolog.org.ua Грэдинару Н. Доктор истории (Кишинев, Ре- Станчев М. Академик, доктор хабили- спублика Молдова). [email protected] тат истории, профессор (Харьков, Украина). Долгий А. Доктор истории (Кишинев, Респу- [email protected] блика Молдова). [email protected] Степанов В. Доктор хабилитат истории, про- Думиника Иван. Доктор истории (Кишинев, фессор (Орел, Российская Федерация). stepansky@ Республика Молдова). [email protected] mail.ru Думиника Ион. Доктор политологии, кон- Сырбу Т. Доктор истории (Лувен-ла-Нёв, ференциар (Кишинев, Республика Молдова). Бельгия). [email protected] johny-sunday@ yahoo.com Урсу В. Доктор истории, конференциар (Ки- Жданов В. Доктор хабилитат филологии шинев, Республика Молдова). ursuvalentina@yahoo. (Саппоро, Япония). [email protected] com Испас К.-С. Академик (Бухарест, Румыния). [email protected] Калашникова Н. Доктор хабилитат культу- рологии, профессор (Санкт-Петербург, Россий- ская Федерация). [email protected] Коротаев А. Доктор хабилитат истории, профессор (Москва, Российская Федерация). akorotayev@ gmail.com 152 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
DATA ON THE EDITORIAL BOARD
Procop S. Editor-in-Chef. PhD in Philology, As- Korotayev A. Doctor of History, Professor (Mos- sociate Professor (Chisinau, Republic of Moldova). cow, Russian Federation). [email protected] [email protected] Marushiacova E. PhD in History, Professor (Saint Zaicovschi T. Editor in charge. PhD in Philology, Andrews, Scotland, United Kingdom). emp9@st-an- Associate Professor (Chisinau, Republic of Moldova). drews.ac.uk [email protected] Minasyan S. PhD in Education, Professor (Ere- Abuseitova M. Corresponding Member, Doc- van, Armenia). [email protected] tor of History (Almaty, Republic of Kazakhstan). Neagota B. PhD in Philology (Cluj-Napoca, Ro- [email protected] mania). [email protected] Anastasopoulos A. Associate Professor of Otto- Nicoglo D. PhD in History, Associate professor man History (Rethymno, Greece). anastasopoulos@ (Chisinau, Republic of Moldova). [email protected] uoc.gr Osadci R. Research Fellow (Chisinau, Republic Arapu V. PhD in History (Chisinau, Republic of of Moldova). [email protected] Moldova). [email protected] Palihovici I. PhD student in History (Chisinau, Boda G. PhD in History (Deva, Romania). Republic of Moldova). [email protected] [email protected] Popov V. PhD in History (Saint Andrews, Scot- Dolghi A. PhD in History (Chisinau, Republic of land, United Kingdom). [email protected] Moldova). [email protected] Rogojanu D.-C. Doctor of History (Deva, Roma- Duminica Ion. PhD in Political Sciences, As- nia). [email protected] sociate Professor (Chisinau, Republic of Moldova). Romanciuk A. PhD student in History (Chisi- [email protected] nau, Republic of Moldova). [email protected] Duminica Ivan. PhD in History (Chisinau, Re- Sirbu T. PhD in History (Louvain-la-Neuve, Bel- public of Moldova). [email protected] gium). [email protected] Georgiev G. PhD in Ethnology (Sofia, Bulgaria). Skripnik A. Academician, Doctor of History, [email protected] Professor (Kiev, Ukraine). [email protected] Ghinoiu I. PhD in Geography (Bucharest, Roma- Stancev M. Academician, Doctor of History, Pro- nia). [email protected] fessor (Kharkiv, Ukraine). [email protected] Gorofyanjuk I. PhD in Philology (Vinnitsa, Stepanov V. Doctor of History, Professor (Oryol, Ukraine). [email protected] Russian Federation). [email protected] Goseva V. Research Fellow, Professor (Skopje, Ursu V. Doctor in History, Associate Pro- Macedonia). [email protected] fessor (Chisinau, Republic of Moldova). Grădinaru N. PhD in History (Chisinau, Repub- [email protected] lic of Moldova). [email protected] Valențova M. PhD in Philology (Moscow, Rus- Ispas C.-S. Academician (Bucharest, Romania). sian Federațion). [email protected] [email protected] Vuillemenot A.-M. PhD in Social and Po- Jdanov V. Doctor of Philology, Professor (Sappo- litical Sciences (Louvain-la-Neuve, Belgium). ro, Japan). [email protected] [email protected] Kalashnicova N. Doctor of Culturology, Pro- fessor (Saint Petersburg, Russian Federation). ethnonataly@ mail.ru Kushnir V. PhD in History, Associate professor (Odesa, Ukraine). [email protected] Kocój E. Doctor of Ethnology and Cultural An- tropology, Professor (Cracow, Poland). ewa.kocoj@ uj.edu.pl 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 153
TERMENE ŞI CONDIŢII DE PUBLICARE ALE MATERIALELOR IN REVISTA DE ETNOLOGIE ŞI CULTUROLOGIE
Stimați colegi, V. Lista informatorilor: include numele, vârsta, Centrul de Etnologie al Institutului Patrimoniului localitatea. Cultural vă invită să prezentați materiale pentru Re- vista de Etnologie şi Culturologie. VI. Lista abrevierilor
Consideraţii generale: VII. Referinţe bibliografie: Revista acceptă pentru publicare lucrări ştiinţifi- Bibliografia va fi plasată sub textul principal al ce: studii monografice, articole de sinteză, recenzii, articolului. Linkurile vor fi aranjate în ordine alfabe- materiale de informare din viaţa ştiinţifică internă şi tică. Referințele bibliografice din text se vor prezenta externă (congrese, conferinţe, simpozioane, semina- în original. În cazul în care vor fi utilizate denumiri re, colocvii), precum şi cronici, documente de arhivă, cu caracter chirilic, suplimentar se va face translitera- abordând subiecte inovative din domeniul etnologiei rea numelor (conform sistemului US Library of Con- şi culturologiei. Revista de Etnologie şi Culturologie gress). Vezi mai jos Exemple de transliterare. apare semestrial şi este distribuită gratuit, la solicita- Exemple de transliterare: Губогло М. Н. Ин- re, în toate bibliotecile publice şi centrele științifice de ституты соционормативной культуры. În: Гагаузы profil umanistic. в мире и мир гагаузов. Т. II. Мир гагаузов. Комрат– Toate genurile de lucrări ştiinţifice pot fi prezen- Кишинев, 2012, с. 444-495 / Guboglo M. N. Institu- tate în engleză, română, rusă. ty sotsionormativnoy kultury. In: Gagauzy v mire i mir gagauzov. T. II. Mir gagauzov. Komrat–Kishinev, Structura lucrărilor este următoarea: 2012, s. 444-495. Referinţele la sursele bibliografice se vor indica I. Numele autorului și titlul articolului: La în- în paranteze rotunde, inserate în text, de exemplu: ceputul lucrării, indicați numele și prenumele autoru- Monografie: ( E l i a d e 1 9 9 4 : 4 5 ) , a d i c ă : lui (autorilor) (pe marginea dreaptă a textului, cu ca- a) numele autorului, b) anul ediției lucrării, c) semn racter cursiv, ca în propoziții, de exemplu, Antoaneta de punctuație: d) nr. paginii, la care se referă autorul. OLTEANU). Acestea vor fi urmate de titlul articolului Dacă este necesar, se va continua indicând numărul (centrat pe text, cu majuscule și caracter aldin). imaginii, tabelului sau hărții, adică: (Eliade 1994: 45, img. 5, tab. 8). II. Adnotare: Articol în revistă: (Ceaușescu 2018: 204), adică: La începutul textului principal se va face о ad- a) numele autorului, b) anul ediției lucrării, c) semn notare în română, engleză şi rusă, fiecare însoţită de de punctuație : d) nr. paginii, la care se referă autorul. traducerea titlului şi cuvintelor-cheie în limba rezu- Articol în culegere: (Dolghi 2019: 114-115), matului. Adnotările vor reflecta conţinutul articolului, adică: a) numele autorului, b) anul ediției lucrării, ideile şi concluziile de bază. Adnotările se vor prezen- c) semn de punctuație : d) nr. paginii, la care se referă ta în format Times New Roman, Font size: 10, Space: autorul. 1,0. Volumul fiecărei adnotări va avea între 1300 (fără Document din arhivă: (F., inv., d., pag.) adică: spații) – 1500 caractere (inclusiv spații). a) denumirea arhivei, b) numărul fondului, c) numărul de inventar, d) numărul dosarului, e) numărul paginii, III. Textul lucrării: la care se referă autorul. Volumul articolului nu trebuie să depășească 1,0 Document electronic: (Antonescu 2009). c.a. (40000 semne, inclusiv spaţii şi semne de punc- tuaţie), inclusiv rezumatele în trei limbi, textul lucră- În lista de referințe bibliografice, se vor distin- rii, bibliografia, materialul ilustrativ, date despre autor, ge patru tipuri principale de literatură și surse citate: etc. Textul lucrării trebuie prezentat în manuscris şi în 1. Monografie. 2. Articol din revistă. 3. Articol din format electronic: Times New Roman, Font size: 14, culegere. 4. Document din arhivă. 5. Document elec- Space: 1,5. tronic. Exemple de surse publicate în Referințe biblio- IV. Note: în textul lucrării, notele la subsol sunt grafice: date cu superscript (de exemplu 5). La fel ca și în text, Monografie:Eliade M. Imagini şi simboluri. Bu- numerotarea în note se efectuează cu superscript. cureşti: Editura „Humanitas”, 1994. 223 p. Adică, se vor indica (în ordinea stabilită): a) numele autorului 154 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
(autorilor), b) inițialele autorului (autorilor), c) denu- IX. Date despre autor: mirea lucrării, d) locul publicării, e) editura, f) anul Numele, prenumele, gradul ştiinţifico-didactic, publicării, g) numărul total al pagiinilor. instituţia, e-mail, ORCID. Data prezentării materialului, semnătura. Articol din revistă: Ceaușescu A. Câteva con- siderații privind simbolistica fierului în obiceiurile Recenzii, prezentări de cărţi, personalii, anto- familiale din Oltenia. In: Arhivele Olteniei, 2018, nr. logii etc. 32, p. 201-210. Se vor indica: a) numele autorului Materialele se prezintă în redacţia autorului, dar (autorilor), b) inițialele autorului (autorilor), c) de- trebuie sa corespundă normelor stabilite (Times New numirea lucrării, d) simbol despărțitor In:, e) denu- Roman, font size 14, space 1,5). Volumul maxim – mirea revistei, f) anul publicării revistei, g) numărul 0,5 c.a. (20000 de semne, inclusiv spaţii). revistei, h) prima și ultima pagină a articolului. Articolele sunt supuse recenzării de către specia- Articol în culegere: Dolghi A. Impactul co- lişti în domeniu, cu grad ştiinţific. Colegiul de redac- lectivizării asupra vieţii cotidiene din RSS Moldo- ţie îşi revendică dreptul de a respinge materialele ce venească (1944–1951). În: Valorificarea patri-mo- nu corespund profilului revistei şi normelor tehnice niului etnocultural în educaţia tinerei generaţii şi a de publicare, cât şi pe cele lipsite de valoare ştiinţifică societăţii civile. Materialele Conferinţei Ştiinţifice sau publicate anterior sub diferite forme în alte reviste Internaţionale a Tinerilor Cercetători (Ediţia a sau cărţi. IV-a, 30 octombrie 2019). Chişinău: Institutul Pentru publicarea materialelor în Revista de Et- Patrimoniului Cultural, 2019, p. 113-129. Se vor nologie şi Culturologie nu sunt percepute taxe şi nu indica: a) numele autorului (autorilor), b) inițialele sunt oferite onorarii. Deopotrivă, nu sunt oferite ono- autorului (autorilor), c) denumirea articolului, rarii pentru recenzarea materialelor propuse spre pu- d) simbol despărțitor În:, e) denumirea culegerii, blicare. Manuscrisele şi varianta electronică a lucră- f) locul, editura și anul publicării culegerii, g) pri- rilor ştiinţifice pot fi prezentate direct la redacţie sau ma și ultima pagină a articolului. trimise prin poşta electronică.
Document din arhivă: AȘ AȘM: Arhiva Știinţi- Adresa: Colegiul de redacţie – Revista de Etno- fică a Academiei de Știinţe a Moldovei. Fond, inven- logie şi Culturologie, Institutul Patrimoniului Cultu- tar, dosar, pagină. ral, Centrul de Etnologie, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 1, bir. 532, MD-2001, Chişinău, Republica Moldova. Documente electronice: Antonescu R. Dic- ționar de Simboluri și Credințe Tradiționale Ro- Informaţii suplimentare pot fi solicitate: tel. mânești. 2009. 729 p. http://cimec.ro/Etnografie/ (+373 22) 27-10-07, (+373 22) 27-13-53; e-mail: et- Antonescu-dictionar/Antonescu-Romulus-Diction- [email protected]; [email protected]; website: ethno- ar-Simboluri-Credinte-Traditionale-Romanesti.pdf logy.ich.md; ich.md (vizitat 04.03.2020).
VIII. Materialul ilustrativ: Materialul ilustrativ se va prezenta în formă gra- fică clară în format electronic (JPG sau TIF: nu mai puţin de 300 dpi). Imaginile, tabelele, graficele ş.a. vor fi însoţite de legendele corespunzătoare şi în dic- tarea sursei de provenienţă. 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 155
СРОКИ И УСЛОВИЯ ПУБЛИКАЦИИ МАТЕРИАЛОВ В ЖУРНАЛЕ ЭТНОЛОГИИ И КУЛЬТУРОЛОГИИ
Уважаемые коллеги, Центр этнологии Института культурного на- IV. Примечания: В тексте работы примеча- следия приглашает Вас представлять материалы к ния даны надстрочным знаком (например5). публикации в Журнале этнологии и культуроло- Так же, как и в тексте, нумерация в примеча- гии. нии осуществляется надстрочными знаками. Общие положения: Журнал принимает к публикации научные V. Список информантов: Включает имя, воз- работы: монографические исследования, науч- раст, место жительство. ные статьи, рецензии, информативные материалы о событиях в сфере научной жизни в стране и за VI. Список сокращений рубежом (конгрессы, конференции, симпозиумы, VII. Литература: семинары, коллоквиумы), архивные материалы, Библиография помещается после основного в которых затрагиваются инновационные темы, текста статьи. Ссылки выстраиваются в алфа- связанные с такими областями гуманитарного витной последовательности. Библиографические знания, как этнология и культурология. Журнал ссылки в тексте приводятся в оригинале. В том этнологии и культурологии выходит два раза в случае, если используются названия на кирил- год и бесплатно распространяется по публичным лице, дополнительно представляется транслите- библиотекам и научным центрам гуманитарно- рация названий на латинице (согласно системе го профиля. Все виды научных работ могут быть Библиотеки Конгресса США). См. далее Примеры представлены на английском, румынском, рус- транслитерации. ском языках. Примеры транслитерации: Губогло М. Н. Структура работ является следующей: Институты соционормативной культуры. B: I. Имя автора и название статьи: В начале Гагаузы в мире и мир гагаузов. Т. II. Мир гагаузов. работы указываются имя и фамилия автора (ав- Комрат–Кишинев, 2012, с. 444-495 / Guboglo M. N. торов) (текст по правому краю, курсивом, как в Instituty sotsionormativnoy kultury. V: Gagauzy v mire предложениях, например, Виктор ШАПОВАЛ). i mir gagauzov. T. II. Mir gagauzov. Komrat–Kishinev, Далее следует название статьи (текст по центру, 2012, s. 444-495. прописными, полужирным). Ссылки в тексте указываются в круглых II. Резюме: скобках, например: Перед основным текстом приводятся резю- Монография: (Элиаде 2010: 45), то есть: а) ме на румынском, английском и русском языках, Фамилия автора. б) Год издания работы. в) Раз- каждое с переводом названия и ключевых слов на делительный знак в виде двоеточия. г) Номер соответствующий язык. В резюме отражается со- страницы, на которую ссылается автор. По необ- держание статьи, основные идеи и выводы. Резю- ходимости, ссылка расширяется за счет указания ме представляются в формате Times New Roman, номера рисунка, таблицы или карты, например: font size 10, space 1,0. Объем каждого резюме со- (Элиаде 2010: 45, рис. 5, таб. 8). ставляет 1300 (без пробелов) или 1500 знаков, Статья в журнале: (Тишков 2016: 14), то есть: включая пробелы. а) Фамилия автора. б) Год издания работы. в) разделительный знак в виде двоеточия. г) Номер III. Текст работы: страницы, на которую ссылается автор. Объем статьи не должен превышать 1,0 а. л. Статья в сборнике: (Никогло 2009: 314-315), (40000 – знаков, включая пробелы и знаки препи- то есть: а) Фамилия автора. б) Год издания работы. нания), в том числе резюме на трех языках, текст в) разделительный знак в виде двоеточия. г) Но- работы, библиография, иллюстративный матери- мер страницы, на которую ссылается автор. ал, сведения об авторе и т. д. Текст работы следует Архивный документ: (Ф., оп., д., л.) то есть: представлять в рукописной и электронной форме: а) Название архива. б) Номер фонда. в) Номер Times New Roman, font size 14, space 1,5. описи. г) Номер дела. д) Номер листа, на который ссылается автор. 156 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
Электронный документ: (Козьякова 2016). VIII. Иллюстративный материал: В списке литературы предлагается различать Иллюстративный материал представляется в четыре основных типа цитируемой литературы и четкой графической форме в электронном форма- источников: 1. Монография. 2. Статья в журнале. те (JPG или TIF – не менее 300 dpi). Изображения, 3. Статья в сборнике. 4. Архивный документ. 5. таблицы, графики и т. п. снабжаются соответству- Электронный документ. ющими легендами с указанием источника проис- хождения. Примеры указания опубликованных источ- ников в списке литературы: IX. Сведения об авторе: Фамилия, имя, ученая и дидактическая сте- Монография: Элиаде М. Аспекты мифа. Мо- пень, учреждение, e-mail, ORCID. Дата представ- сква: Академический проспект, 2010. 256 с. То есть ления материала, подпись. приводятся (в указанном порядке): а) Фамилия автора (авторов). б) Инициалы (через пробел) Рецензии, книжные презентации, персона- автора (авторов). в) Название работы. г) Место лии, антологии и т. д. издания. д) Издательство. е) Год издания работы. Материалы представляются в авторской ре- ж) Общее количество страниц. дакции, но в соответствии с установленными нормами (Times New Roman, font size 14, space Статья в журнале: Тишков В. А. От этноса к 1,5). Максимальный объем – 0,5 а. л. (20000 зна- этничности и после. B: Этнографическое обозре- ков, включая пробелы). ние, 2016, № 5, c. 5-22. В этом случае указывается Статьи подвергаются рецензированию специ- также: а) Фамилия автора (авторов) статьи. б) Ини- алистами в соответствующей области, имеющими циалы автора (авторов) статьи. в) Название статьи. ученую степень. Редакционная коллегия обладает г) Разделительный символ B: д) Название журнала. правом отклонять материалы, не соответствую- е) Год издания. ж) Номер журнала. з) Первая и по- щие профилю журнала и техническим нормам пу- следняя страницы статьи. бликации, равно как и те, которые лишены науч- ной ценности или опубликованы ранее в той или Статья в сборнике: Никогло Д. Е. Традици- иной форме. За публикацию материалов в Жур- онные трапезы и застольный этикет у гагаузов. B: нале этнологии и культурологии не производится Курсом развивающейся Молдовы. Т. 5. Материа- взимание платы и предоставление гонораров. За лы III Российско-Молдавского симпозиума «Тра- рецензирование материалов, предложенных к пу- диции и инновации в соционормативной культу- бликации, гонорары также не предусмотрены. ре молдаван и гагаузов», г. Комрат, 2008 г. Отв. Рукописи и электронные варианты научных ред. М. Губогло. М.: Старый сад, 2009, с. 310-329. работ представляются непосредственно в редкол- В этом случае указывается: а) Фамилия автора легию журнала или посылаются по электронной (авторов) статьи. б) Инициалы автора (авторов) почте. статьи. в) Название статьи. г) Разделительный символ B: д) Название сборника. е) Город: Изда- Адрес: Colegiul de redacție al „Revistei de тельство и год издания. ж) Первая и последняя Etnologie și Culturologie”, Institutul Patrimoniului страницы статьи. Cultural, Centrul de Etnologie, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 1, bir. 532, MD-2001, Chişinău, Republica Архивный документ: НАРМ: Национальный Moldova. архив Республики Молдова. Фонд, опись, дело, лист. Например: НАРМ, ф. 2, оп., 1., д. 6435, л. 230. Дополнительную информацию можно по- лучить: тел. (+373 22) 27-10-07, (+373 22) 27-13- Электронные документы: Козьякова М. И. 53; e-mail: [email protected]; [email protected]; Этикет как феномен культуры. In: Культура куль- website: ethnology.ich.md; ich.md туры, 2016. https://cyberleninka.ru/article/n/etiket- kak-fenomen-kultury (дата обращения – 25.07.2018). 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 157
TERMS AND CONDITIONS OF PUBLICATION OF MATERIALS IN THE JOURNAL OF ETHNOLOGY AND CULTUROLOGY
Dear colleagues, characters, similar with that in the text of the paper. The Centre of Ethnology of the Cultural Heritage Institute of the Academy of Sciences of Moldova in- vites you to submit materials for the Journal of Eth- V. List of Informants: Includes name, age, place nology and Culturology. of residence. VI. List of abbreviations General considerations: The journal accepts for publication scientific pa- VII. References: pers: monographs, synthesis articles, reviews, infor- The bibliographic notes in the text shall be shown mation materials on internal and external scientific in the original. The bibliography is placed after the events (congresses, conferences, symposia, seminars, main text of the article. The references are listed in al- colloquia), chronicles, and archival documents, cov- phabetical order. In case, titles in Cyrillic characters ering innovative topics from the field of humanities: are used, an additional bibliography is drawn with the ethnology and culturology. The Journal of Ethnology titles transliterated into Latin characters (according to and Culturology appears quarterly and is distributed the Library of Congress system US). See below Exam- free on request in all public libraries and scientific ples of transliteration. centers of the humanistic profile. All scientific papers can be submitted in English, Romanian, and Russian. Examples of transliteration: Губогло М. Н. Институты соционормативной культуры. In: The structure of the work shall be as follows: Гагаузы в мире и мир гагаузов. Т. II. Мир гагаузов. I. Name of the author and title of the article: At Комрат–Кишинев, 2012, с. 444-495 / Guboglo M. N. the beginning of the paper, indicate the name and sur- Instituty sotsionormativnoy kultury. In: Gagauzy v mire name of the author (authors) (text on the right mar- i mir gagauzov. T. II. Mir gagauzov. Komrat–Kishinev, gin, in italics, as in sentences, for example, Nathalie 2012, s. 444-495. HEINICH). This is followed by the title of the article References to the bibliographical sources are in- (text centered, uppercase, and bold). dicated in round brackets, inserted in the text, for ex- ample: II. Summary: Monograph: (Ghinoiu 1999: 55), i.e.: a) Author’ The main text shall be preceded by a summary surname. b) Year of publication of the work. c) Co- in Romanian, English and Russian, each accompanied lon. d) The page number to which the author refers. by a translation of the title and of the key words in the If necessary, the reference is expanded by indicating language of the summary. The summaries shall reflect the number of the figure, table or map, i.e.: (Ghinoiu the content of the article, the basic ideas and conclu- 1999: 55, fig. 5, tab. 8). sions. The summaries shall be in Times New Roman, Journal article: (Ceaușescu 2018: 204), i.e.: font size 10, 1.0 space. Each summary will contain be- a) Author’s surname. b) Year of publication of the tween 1300 (excluding the spaces) – 1500 characters work. c) The separating character in the form of a co- (including the spaces). lon. d) The page number to which the author refers. Article in a collection: (Dolghi 2019: 114-115), III. The paper: i. e.: a) Author’s surname. b) Year of publication of The size of the text should not exceed 1.0 author’s the work. c) Colon. d) The page number to which the pages (40000 characters, counting spaces and punc- author refers. tuation signs), including summary in three languag- Archival document: a) The name of the archive. es, the text, the bibliography, the illustrative material, b) Fund number. c) Inventory number. d) Case num- the information about the author, etc. The text of the ber. e) The number of the sheet to which the author papers shall be submitted in hard (manuscript) and refers. electronic formats: Times New Roman, font size 14, 1.5 space. Electronic document: (Antonescu 2009).
IV. Footnotes: In the text of the paper, footnotes It is proposed to distinguish four main types of are given in superscript characters (for example5). cited literature and sources in the list of references: The numbering in the footnote is given in superscript 1. Monograph. 2. Article in a journal. 3. Article in a 158 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX collection. 4. Archival document. 5. Electronic doc- inte-Traditionale-Romanesti.pdf (vizited 04.03.2020). ument. Examples of indicating published sources in VIII. Illustrative material: References: The illustrative material shall be presented in clear graphic form in electronic format (JPG or TIF – Monograph: Ghinoiu I. Lumea de aici, lumea no less than 300 dpi). Images, tables, graphs etc. will de dincolo. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale be accompanied by appropriate legends with the indi- române, 1999. 329 p. cation of the source of origin. The following information is given (in the order indicated): a) The surname of the author(s). b) The ini- IX. Information about the author: tials of the author (s). c) The title of the work. d) Place of Surname, name, scientific and didactic degree, publication. e) Publishing house. f) Year of publication institution, e-mail, ORCID. of the work. g) The total number of pages. Date of submitting the material, signature.
Journal article: Ceaușescu A. Câteva considera- Reviews, book presentations, personalia, an- ții privind simbolistica fierului în obiceiurile familiale thologies, etc. din Oltenia. In: Arhivele Olteniei, 2018, nr. 32, p. 201- The materials shall be presented in the author’s 210. editing, but they must meet the established standards In this case, the following shall also be indicated: (Times New Roman, font size 14, 1.5 space). a) The surname of the author (s). b) The initials of the The articles are subject to reviews by specialists author (s). c) The title of the work. d) Separating sym- in the field possessing doctoral degrees. The editorial bol In: e) Name of the journal. f) Year of publication of board claims the right to reject the materials that do the journal. g) Journal number. h) First and last pages not correspond to the profile of the journal and to the of the article. technical standards of publication, as well as the ones that lack scientific value or were previously published Article in a collection: Dolghi A. Impactul co- under various forms in other journals or books. lectivizării asupra vieţii cotidiene din RSS Moldove- No fees are collected for publishing materials nească (1944–1951). In: Valorificarea patrimoniului in the Journal of Ethnology and Culturology and no etnocultural în educaţia tinerei generaţii şi a societăţii honorariums are offered. Honorariums are not paid civile. Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţiona- either for reviewing the materials proposed for pub- le a Tinerilor Cercetători (Ediţia a IV-a, 30 octombrie lication. 2019). Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural, The hard copy (manuscript) and the electronic 2019, p. 113-129. version of the scientific works may be submitted in In this case, the following information shall be person or sent by e-mail to the editor. indicated: a) Surname of the author (s) of the article. b) The initials of the author (s) of the article. c) Title Address: Editorial Board – Journal of Ethnology of the article. d) Separating symbol In: e) Title of the and Culturology, Cultural Heritage Institute, Center of collection. f) City: Publisher and year of publication Ethnology, bd. Stefan cel Mare si Sfant 1, office 532, of the collection. g) First and last pages of the article. MD-2001, Chisinau, Republic of Moldova.
Archival document: AȘ AȘM: Arhiva Știinţifică Additional information may be requested: a Academiei de Știinţe a Moldovei. Fund, inventory, telephone (+373 22) 27-10-07, (+373 22) 27-13-53; case, sheet. e-mail: [email protected]; [email protected]; web- site: ethnology.ich.md; ich.md Electronic documents: Antonescu R. Dicționar de Simboluri și Credințe Tradiționale Românești. 2009. 729 p. http://cimec.ro/Etnografie/Antonescu-dictio- nar/Antonescu-Romulus-Dictionar-Simboluri-Cred- 2021, Volumul XXIX REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE E-ISSN: 2537-6152 159
CONTENTS
ETHNOLOGY
Bats and diseases in the context of the SARS-CoV-2 pandemic and magic Valentin ARAPU medicine practices: perceptions, prejudices and realities (historical, 5 zoological, epidemiological and ethnocultural interferences) Irina SUBBOTINA, Wedding feast in the Moldavian principality in the XVII century 13 Lubov OSTAPENKO – the beginning of XIX century Wedding feast in the Moldavian principality in the XVII century Alina FELEA 22 – the beginning of XIX century Historiography and empirical base of ethnodemographic studies of Victor COJUHARI Ukrainians in the Republic of Moldova at the end of the XX – beginning 29 of the XXI century On the topicality of the ethnology of Sovietness Adrian DOLGHI 36 in the Republic of Moldova Marina VALENTSOVA, Folk Carpathian-Ukrainian demonology: 44 Ludmila VINOGRADOVA motivational-functional research method The formation of public opinion about the Roma in the press of the Svetlana PROCOP 53 Soviet Socialist Republic of Moldova (60s–70s of the XX century) Irina ȘIHOVA, Ethnological aspects of the history of the legislation 61 Iulii PALIHOVICI of the Russian Empire regarding Jews (1762–1818) Image of Chisinau and its evolution in touristic albums and guides Nina IVANOVA 67 (1964–2008)
Gherghina BODA Folk dances and parties of the Momârlani population 72
Traditional family rites of the Ukrainians of Podolia: Inna GOROFYANYUK 78 archaic elements of а cultural text Ethnofolkloric aspects of the Mehedinți area – Gabriela BOANGIU 87 vernacular architecture and ‘nedeia’ celebrations The folk-art center as a phenomenon of ethnic Olena FEDORCHUK 94 artistic tradition
Alexey ROMANCIUK Romanian ‘a cinsti’ in the light of some Romanian-Slavic contacts 101
The economic crisis in the Republic of Moldova – the catalyst for labor Lidia PRISAC 105 migration
COMMUNICATIONS
Elena PLOSHNITSA On the role of ethnographic heritage in education 116
PAGE OF THE YOUNG RESEARCHER
Features of sheep breeding development in the Transnistrian territories of East Александр ГОЛОВКО 122 Podillya at the end of the XIX – the first half of the XX century
SCIENTIFIC LIFE
National Symposium on Ethnology: Ethnic Traditions and Processes, Natalia GRĂDINARU 131 Second edition, March 30, 2021 160 ISSN: 1857-2049 REVISTA DE ETNOLOGIE ȘI CULTUROLOGIE 2021, Volumul XXIX
National scientific conference with international participation. Folk Natalia GRĂDINARU Costume - Expression of the History and Culture of the Nation, First 132 Edition International Scientific Conference“Bessarabia - Center of the Angela OLĂRESCU 135 Movement for the National Liberation of the Bulgarians”
ANNIVERSARIES We in the reflection of the researches Victoria ROCACIUC 138 of Doctor Habilitat Iulia Bejan-Volc
IN MEMORIAM
Nikolay CHERVENKOV My teacher: the Bulgarian artist Konstantin Poglubko 140
REVIEWS
Gabriela-Mariana Luca (Coordinating Editor) Diana Boc-Sînmărghițan (Co-editor). The 5th tenant: SARS-CoV-2 and I – The Other. Journal of Gherghina BODA 143 the first year of maturity. Vol. I. (Timişoara: “Victor Babeș” Publishing House, 2021. 237 p.) Review of Eudochia Soroceanu’s monograph “Bread in culture of Tatiana ZAICOVSCHI the Gagauz people: an ethnolinguistic study” (Chisinau: Lexon-Prim, 145 2020. 364 p.) Valorization of the cultural heritage in the educational system of the Valentina ENACHI 147 Republic of Moldova (1990s - beginning of the XXI century) Data on the Editorial Board 151
Terms and conditions of publication of materials in the Journal of Ethnology and Culturology 157