SCRIITORUL ȘI SFATUL ȚĂRII

Drd. , Institutul de Filologie al AȘM

Abstract. The writer Constantin Stere was elected a deputy in „Sfatul Țării” in the plenary sitting of March 27, 1918, and on April 5th he was named president of the first parlia- ment of . He had a great contribution to writing the Union Act, in the preparation of laws for agrarian and constitutional reform. He favored the passing of the Bessarabian church from the Russian patriarchy to the Romanian church. He did not agree with the ig- noring of the 11 conditions stipulated in Union Act of March 27 and resigned. Arrived in Bessarabia on the wave of his incontestable authority, he did not want to work contrary to his principles and conscience.

Anul 1918 a adus în viața lui Constantin Stere (1.06.1865, s. Horodiște, jud. - 26.06.1936, Bu- curești, România) nebănuite împliniri. Fostul ocnaș si- berian avea să vadă cum se prăbușește colosul țarist și cum de eliberează ... La 1-13 ianuarie 1918, Basarabia se confrunta cu criza politică ce se acutizase prin bolșevizarea unități- lor militare de pe teritoriul Basarabiei, prin anarhizarea lor. Prin încercarea de a destabiliza situația, se făceau tentative de a demonstra că Sfatul Țării și Consiliul Di- rectorilor Generali, adică Guvernul Basarabiei, nu sunt capabile să țină sub control situația. Se impunea, deci, venirea unei forțe ce ar fi adus o nouă orânduire, care, la Petrograd, se declarase deja stăpână pe destinul fostului imperiu țarist. Să luăm, spre exemplu, ziua de 5 ianuarie 1918, Constantin Stere când s-au desfășurat câteva acțiuni radicale. În legătură cu intrarea armatelor române pe teritoriul Basarabiei, Consiliul Co- misarilor Poporului din Rusia a rupt relațiile diplomatice cu România, declarându-i război, iar Sfatul Țării n-a încuviințat aceste acțiuni. În noaptea de 5 spre 6 ianua- rie 1918, la Chișinău, a avut loc ședința Frontotdel-ului cu participarea lui Perper, Levenzon, Kaabak, Rojkov, Dementiev, Kotovski ș.a., unde s-au luat următoarele decizii: IURIE COLESNIC 289

1. A-i dezarma pe transilvănenii care sosesc din Kiev la Chișinău. 2. A decreta la Chișinău stare de asediu. 3. A lichida Sfatul Țării. 4. A-i trage la răspundere pe directorii generali. 5. A-i aresta pe trădătorii cauzei socialismului. 6. A evacua peste Nistru toate arhivele de stat. Cele trei lozinci care au răsturnat lumea, „pământul – țăranilor, fabricile – mun- citorilor și pace – lumii”, ajunseseră și la temelia tulburărilor de la Chișinău. În con- dițiile în care membrii Sfatului Țării au început să fie vânați, pentru a fi exterminați ca „trădători ai intereselor poporului”, conducerea Basarabiei, și mă refer în primul rând la Blocul Moldovenesc al Sfatului Țării, a luat decizia justă de a chema armata română, pentru a instaura ordinea. La 13 ianuarie, unitățile armatei române au intrat în Chișinău, fiind întâmpinate de populația băștinașă cu mari speranțe. Unitățile bol- șevizate s-au retras la Tighina, iar de acolo au fugit peste Nistru. Venirea armatelor române fusese primită cu bucurie de o parte din deputații Sfatului Țării. Minoritarii erau însă convinși că în Basarabia trebuiau aduse alte trupe, fie ale Antantei, fie ale Ucrainei, fie orice armată, numai nu cea românească. Românofobia și atunci era arma minorităților naționale. Se conturau clar, totuși, următorii pași pe care trebuia să-i facă Basarabia. Ucraina era independentă, România era pe cale de a-și elibera teritoriul de sub ocupația germană, iar independența Basarabiei, nefiind susținută economic, administrativ, politic, nu avea șanse să se realizeze. Singura cale rațională era unirea cu România. După cum scrie în cartea sa La răspântie (Chișinău, 1998) martorul acelor eve- nimente, , rolul lui Stere în acea situație de extremă tensiune fusese decisiv: „Iată că se apropie ultima etapă prin care trebuie să treacă Basarabia înaintea Unirii. Din nou pleacă la Iași delegația Sfatului Țării, dnii Ciugureanu și Inculeț. Dar se întorc împreună cu dl Stere, sâmbătă, 24 martie1. Mărturisesc că sosirea dlui Stere se aștepta ca a unui semizeu, făcător de minuni. Și într-adevăr, dlui s-a arătat la culmea chemării. Tot în de 24 martie, în localul societății Făclia, s-a dat în onoarea marelui musafir un banchet2, la care au fost invitați reprezentanții fracțiunii țărănești și ai altor minorități. A fost un praznic, a fost un delir când vorbea dl Stere. L-am văzut atunci de prima oară în viață. Cu o voce fermă, hotărâtoare, cu o logică de fier, expli- ca dl Stere lui Țiganco necesitatea actului Unirii. Cred că dl Stere niciodată în viața lui n-a fost așa de tare, așa de convingător ca în seara de 24 martie. Clipe înălțătoare, clipe mărețe, care nu se vor uita niciodată în viață. Au vorbit mai mulți fruntași. La sfârșitul banchetului se părea că și Țiganco și ceilalți tovarăși ai lui sunt gata să asculte și să urmeze pe marele profesor, care le-a dezvoltat atâtea teorii frumoase, obiective și convingătoare. A doua zi, 25 martie, a urmat consfătuirea în Consiliul de Miniștri, asemenea în fracțiunea țărănească și Blocul Moldovenesc. Bineînțeles că dl Stere n-avea nevoie

1 România nouă, nr. 56, 27 martie 1918. 2 România nouă, nr. 57, 28 martie 1918. 290 CENTENAR SFATUL ȚĂRII de a vorbi în Bloc și toată iscusința o punea la consfătuire cu fracțiunea țărănească. Aici dl Stere a putut converti la calea adevărată mai mulți moldoveni țărani, care până atunci erau duși de nas de niște proroci mincinoși ca Țiganco și alții. Urmează ziua de 26 martie, iar pregătiri pentru ziua de 27 martie. Tot în ziua de 26 martie sosesc în Chișinău dl Marghiloman și generalul Hârjău, cu scopul de a întoarce vizita guvernului basarabean și tot atunci a se consfătui asupra situației momentului”3. C. Stere a fost invitat în Basarabia din două considerente. În primul rând, ca exponent important al ținutului dintre Prut și Nistru, el putea avea un rol major în discuțiile cu noii lideri locali – foști discipoli, ca sau , ori foști colaboratori ai primului ziar românesc din ținut, Basarabia (1906-1907), ca și Ion Inculeț. În al doilea rând, pe tot parcursul anilor 1914-1917, se arătase un germanofil convins, iar „în niciun caz cu Rusia!” era poziția susținută de Partidul Conservator, unul dintre liderii căruia, la acel moment, deținea funcția de prim-mi- nistru și semnase pacea de la Buftea – . Ziarul Sfatul Țării relata detaliat cu privire la evoluția evenimentelor și compor- tamentul lui C. Stere: „Un oaspe mult iubit – am putea să spunem despre d. Constantin Stere, care a sosit ieri în orașul Chișinău [...]. Acum într-o zi frumoasă de primăvară, s-a întors acasă. A venit să împartă cu noi bucuria lui cea mare; a venit să ne vadă fericiți [...]. Viu și adânc a trăit dânsul trecutul nostru de suferință. Acum viitorul îl cere întreg pe seama noastră. Să fie bine venit!”4. În alt număr, se descria viu recepția dată cu ocazia sosirii lui la Chișinău: „...avea să fie întâmpinat sâmbătă la ora 1 în Grădina Soborului. Împreună cu dl Stere erau așteptați dnii Inculeț și Ciugureanu [...]. Seara, Sfatul Țării a dat în cinstea dlui Stere un banchet, la care, de data aceasta, deputații din toate partidele și de toate naționalitățile au luat parte aproape în [...] unanimitate. Masa a fost servită la restaurantul Făclia”5. Era publicat și textul discursului ținut la acest banchet: „...Basarabia veche e moartă. Oamenii ei nu i-au făcut cinste – vremurile trecute au produs retrograzi – și poate de aceea am fost revoluționar. Formele revoluției – metodele și mijloacele – sunt de ordin practic: principiile sunt de ordin moral, dar dacă presiunea e mare, zguduirea este puternică cu adevărat. Revoluția rusească a dat un foc și o lumină. Metodele sunt impuse de împre- jurări și împrejurările din zilele noastre ne-au dat revoluția în formele pe care le cunoaștem. Odinioară totul era mort. Am rămas vrăjmaș al țarismului și revoluționar anti- rus, am luptat credincios principiilor mele. Acum Basarabia e liberă. Prin ostenelile, prin puterile tuturor, ea trebuie să-și refacă viața. Basarabia pogromurilor trebuie să fie moartă pentru noi. Pentru regene- rarea Basarabiei este o singură cale: conlucrarea cu toate naționalitățile.

3 România nouă, nr. 56, 27 martie 1918. 4 Întors acasă..., în Sfatul Țării din 25 martie 1918. 5 D-l C. Stere la Chișinău, în Sfatul Țării din 30 martie 1918. IURIE COLESNIC 291

Trebuie însă să spun deschis că intelighenția din Basarabia n-a înțeles spiritul revoluției și n-a lucrat potrivit adevărurilor înalte. Temelia unei societăți și temelia viitorului este poporul de jos. El este viu, el este alcătuire de puteri elementare. Inte- lighenția din Basarabia nu și-a înțeles această datorie. Fapt este că Basarabia este po- pulată de români (nu de moldoveni, caci aceasta este creațiunea artei administrative rusești). Dacă veți urmări istoria, veți vedea că de mult trăim aici, în calea scurgerii barbarilor spre miază-zi și apus; că aici poporul nostru și-a spus dreptul la viață și stăpânire asupra pământului, în lupte groaznice cu hoardele năvălitoare ale tătari- lor. Și în aceste vremuri moscoviții erau departe. La Carpați țăranii noștri au apărat Europa de năvala din răsărit. Când s-a creat și s-a ridicat nesățios Imperiul Otoman, aceiași țărani au apărat civilizația continentului împotriva turcilor. Pentru această slujbă, pe care am făcut-o omenirii, a căzut Basarabia pradă Rusiei. Intelectualii Basarabiei și-au făcut datoria față de acest popor român? Datori ar fi fost să-i păstreze sufletul și să i-l îmbogățească. Dar ei s-au rupt cu totul de acest popor; pe el l-au închis în viața lui săracă. N-ați avut cuvinte pentru el, fiindcă i-ați nesocotit limba, sufletul lui. Dar ruptura intelec- tualilor de popor e vătămătoare și poporului și intelectualilor. De la acești intelectuali ne-am ales cu dușmani ai lumii și, ca urmare, Chișinăul, capitala Basarabiei, este cunoscut pretutindeni ca oraș al pogromurilor. Timpurile aspre explică întru câtva această situație și aceasta ar fi o circumstanță ușurătoare. Dar să ne întrebăm câți martiri a dat Basarabia în lupta pentru drepturile popo- rului de aici. Aceasta vorbește îndeajuns că intelectualii basarabeni n-au îmbrățișat ideea revoluționară; ei au săvârșit păcatul de neiertat de a se despărți de popor, de a nesocoti nevoile lui sufletești și materiale. Această greșeală trebuie reparată. Eu, ca revoluționar am înțeles rostul, necesitatea ideii naționale românești. Și tare aș vrea să văd ideea revoluționară înfăptuindu-se în Rusia, pentru poporul rus, dar într-o limbă străină. Nu aș vorbi așa dacă n-aș crede în puterea de viață a neamului meu, în însușirile lui sufletești, și în ideea revoluționară...”6. Până în ziua de 27 martie 1918, adică timp de doar două zile, C. Stere a partici- pat la 28 de consfătuiri, unde a demonstrat necesitatea Unirii Basarabiei cu România. O recunoaște chiar C. Stere și găsim aceeași precizare în informația din volumul 3 de Note politice ale lui Alexandru Marghiloman7: „Am făcut 28 de discursuri, spune el, și s-au făcut kilometri de vorbărie”. Primul-ministru al României, Alexandru Marghiloman, sosise la Chișinău la 26 martie 1918, însoțit de ministrul de război, Constantin Hârjeu, și de alți demnitari. Acesta a purtat tratative cu membrii guvernului basarabean, cu reprezentanții frac- țiunilor din Sfatul Țării, cu reprezentanți ai clerului, ai marilor proprietari, ai altor pături sociale, pentru a se edifica asupra atitudinii lor față de problema Unirii Basa- rabiei cu România.

6 Cuvântarea, în Sfatul Țării din 30 martie 1918. 7 A. Marghiloman, Note politice (1917-1918), București, 1927, p. 456. 292 CENTENAR SFATUL ȚĂRII

C. Stere o a argumentat-o și el, consecvent și curajos, chiar în ziua de 27 martie 1918, în ședința care urma să voteze Unirea. Trecutul lui revoluționar, deportarea, ocna, pușcăriile țariste, drumul lung al pătimirilor îi acordau un drept moral prioritar să judece traiectoria istorică a Basarabiei. Istorica alocuțiune a lui Stere în ședința plenară a Sfatului Țării a fost publicată, cu anumite decupări, în diverse ediții. Cu toate că hârtia procesului-verbal nu poate reproduce emoția autentică a evenimentu- lui, o republicăm aici8: „Procesul-verbal al ședinței Sfatului Țării din 27 martie 1918 (din rusește) Ședința se deschide la orele 4 și 15 min. p. m. sub președinția lui I. C. Inculeț, în prezența următorilor membri ai Prezidiului: P. N. Halippa, B. M. Epuri, C. P. Mi- sircov, I. A. Buzdugan. În sală sunt prezenți: toți membrii cabinetului Republicii Moldovenești, pri- mul-ministru al cabinetului d. Marghiloman, d. Stere, ministrul de Război Hârjeu, anturajul primului-ministru și alți mulți reprezentanți ai Guvernului Român. Președintele: Salut în numele Parlamentului nostru pe capul Guvernului Român d. Marghiloman (aplauze). Ședința de astăzi, domnilor deputați, va fi o ședință istorică pentru națiunea noastră, pentru poporul nostru. Noi trebuie să depunem toate silințele ca să ieșim cu cinste în acest moment istoric. Dați-mi voie să acord cuvântul primului-ministru d. Marghiloman pentru a face declarație cu ce scop a venit la noi (Voci: rugăm, rugăm). La tribună se urcă primul-ministru Marghiloman, întâmpinat cu aplauze furtu- noase. Când cei prezenți în sală s-au liniștit, primul-ministru s-a adresat către ei în limba românească cu o cuvântare, în care a declarat: «Marea și sfânta problemă, de care s-a călăuzit un întreg partid politic în Româ- nia, problema unirii Basarabiei la sânul patriei-mame, a României, a fost pusă pentru prima dată la ordinea zilei în toate dimensiunile ei în ziua proclamării independen- ței Republicii Moldovenești; iar în timpurile de față această problemă este scoasă la iveală și mai pronunțat mulțumită mersului istoric al lucrurilor și însuși Sfatului Țării. În vremurile de restriște ale Republicii Moldovenești, când tânărul guvern s-a adresat României după ajutor, ea, ca mamă iubitoare, care a auzit vocea cunoscută a copilului său, n-a întârziat să vină în ajutorul ei. Toate clasele sociale, toate partidele ca unul, s-au grăbit să vină acolo, unde-i chema datoria și vocea sângelui. Și iată că astăzi noi culegem roadele muncii domniilor voastre, fii adevărați ai poporului, și patrioților, care au muncit pentru folosul și mărirea poporului nostru și a întregii Românii. Cu o atenție încordată cercurile politice ale României urmăreau ce se face pe partea cealaltă a Prutului și, când s-a ivit pericolul care amenința integritatea Repu- blicii, România înrudită s-a grăbit cu ajutorul, ca să garanteze integritatea și nedes- părțirea acestei țări. La conferința de pace din București am lămurit condițiunile prin care s-ar putea păstra integritatea și nedespărțirea Basarabiei, și eu m-am grăbit să vin aci, în mijlo- cul domniilor voastre.

8 Apud Șt. Ciobanu, Unirea Basarabiei, Chișinău, 1993. IURIE COLESNIC 293

Din constatările și tratativele cu reprezentanții diferitelor fracțiuni și partide ale parlamentului, eu am înțeles dorințele și cerințele dictate de vremuri și împrejurări, pe care noi trebuie să le îndeplinim în conformitate cu obiceiurile locale, moravurile, libertățile și drepturile câștigate de domniile voastre și care nu sunt în contrazicere cu interesele marii, unitei și nedespărțitei Românii. Unirea Basarabiei cu România trebuie să se facă cu condițiunea păstrării parti- cularităților locale ale acestei țări. Dar să trec din domeniul dorințelor la fapte ceva mai reale, să-mi dați voie să dau citire declarației Guvernului Român», termină cu- vântarea sa primul-ministru și trece la citirea în limba românească a declarației: «Sfatul Țării de astăzi va rămâne numai pentru rezolvarea chestiunii agrare po- trivit cu nevoile poporului. Guvernul va prezenta adunării constituante, la care vor lua parte și reprezentanții aleși ai Basarabiei, normele stabilite de Sfatul Țării, care vor rămâne până la rezolvarea acestei chestiuni de către adunarea constituantă. Basarabia își păstrează autonomia provincială având Sfatul său provincial (die- ta), ales în viitor pe baza votului universal, direct, secret, cu organul său executiv și cu administrarea proprie. Acest Sfat provincial (dieta) votează bugetul local și controlează organele au- toadministrării orășenești și a zemstvei. Organul lui executiv numește funcționarii instituțiilor administrative locale. Funcționarii locali se numesc de către guvern. Recrutarea armatei se face pe aceleași baze ca și în întregul regat, teritorial. Legile existente și autoadministrarea locală (orășenească și a zemstvei) vor ră- mâne și nu vor putea fi schimbate de către Parlamentul Român, până când la lucrările lui nu vor lua parte și reprezentanții Basarabiei. Drepturile câștigate de către minoritățile din Basarabia se vor păstra. Guvernul propune ca în Consiliul de Miniștri al României să intre și doi repre- zentanți ai Basarabiei, aleși de Sfatul Țării existent. Basarabia trimite în Parlamentul Țării un număr de reprezentanți, proporțional cu numărul populației. Ei vor fi aleși în cameră, potrivit legii generale electorale; în Senat – potrivit regulilor, care vor fi stabilite de către adunarea constituantă. Votul universal, egal, direct și secret va servi ca bază pentru alegerile din Basa- rabia în volosti (plăși), sate, orașe și zemstve. Libertatea individuală, libertatea cuvântului, a presei, cugetului și adunărilor și toate libertățile cetățenilor se garantează de către Constituție pentru Basarabia, ca și pentru întreaga țară. Toate infracțiunile săvârșite până acuma împotriva legilor din motive politice în timpurile tulburi ale transformărilor vor fi amnistiate. După unirea Basarabiei, ca a unei fiice cu patria-mamă România, Parlamentul va hotărî convocarea neîntârziată a Adunării constituante, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși pe baza dreptului general electoral pentru a introduce în Constituție de comun acord principiile și garanțiile arătate mai sus». După ce a terminat citirea, primul-ministru a declarat că el ar dori ca parlamen- tul să poată discuta cu toată libertatea propunerea Guvernului Român și de aceea el cu reprezentanții săi părăsește sala. 294 CENTENAR SFATUL ȚĂRII

În aplauzele furtunoase ale întregii săli, oaspeții români părăsesc parlamentul. Președintele: Domnilor deputați, are cuvântul, pentru a face o declarație în afară de ordinea zilei, reprezentantul Blocului Moldovenesc, deputatul Cijevschi. Dep. Cijevschi: Blocul Moldovenesc, având în vedere activitatea și meritele luptătorului politic și profesorului savant Stere, basarabean, a hotărât să-l primească în mijlocul său. Președintele Inculeț: Domnilor deputați, eu am avut fericirea să fac revoluția rusă la Petrograd, unde am văzut, că în toate organizațiile democratice și revolu- ționare, care s-au creat acolo, cei mai doriți oaspeți au fost emigranții. Eu cred că reîntoarcerea mucenicului regimului țarist, a luptătorului pentru idealurile cele mai frumoase, a profesorului Stere nu poate fi trecută cu tăcerea, și eu propun să-l primim în mijlocul nostru, ca pe deputatul nostru (aplauze furtunoase pe toate băncile). Toți deputații se scoală în picioare și-l ovaționează lung și furtunos pe profeso- rul Stere. În strigătele «Trăiască profesorul Stere» și în aplauzele necontenite ale întregii săli, profesorul se urcă la tribună și mulțumește adunării. «Domnilor deputați, începe cuvântarea sa profesorul Stere, în viața omului, ca și a popoarelor întregi, momente așa de înălțătoare nu sunt multe. Sunt profund emoți- onat pentru încrederea pe care mi-ați acordat-o, și pentru greaua sarcină, pe care ați pus-o pe umerii mei, dar simt și o bucurie nesfârșită, că îmi dați iar posibilitatea de a lupta pentru dreptul și libertatea poporului, al cărui fiu sunt. Gonit din țara mea natală prin puterea oarbă a despotului țar, astăzi, eu, iar sunt adus aici prin voința poporului eliberat. Astăzi noi trebuie să hotărâm aceea ce va avea o importanță hotărâtoare, extra- ordinară asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noștri o răspundere, pe care noi n-o putem ignora cu nici un fel de sofisme. Nimeni, în afară de noi, n-are dreptul să vorbească și să hotărască ceva în nu- mele poporului Basarabiei. Noi suntem aduși aici prin acel proces elementar istoric, care distruge temeliile cetăților și Bastiliei. Revoluția a adus la aceasta nu numai pe ruși, ci și pe întreg poporul românesc. Voi ați aprins acea făclie, de la a cărei flacără s-au aprins și au ars toate hârtiile, care împărțeau pe oameni în privilegiați și neprivilegiați; voi ați creat din poporul moldovenesc un popor, care n-are alt privilegiu mai înalt, decât acela al muncii. Acuma sunteți chemați de istorie să duceți această flacără sfântă dincolo ca să-i luminați tot așa pe frații voștri și să le rupeți lanțurile nedreptății de veacuri, achitând prin aceasta datoria voastră față de frați, care au venit în ajutorul vostru în cel mai greu moment istoric (aplauze furtunoase). Astăzi noi proclamăm drepturile poporului suveran nu numai aci, în Basarabia, ci și drepturile tuturor fraților noștri, oriunde ar fi ei. Mulțumindu-vă pentru cinstea pe care mi-ați arătat-o prin alegere, astăzi, după atâția ani de luptă, eu, împreună cu voi, iar voi merge la luptă cu aceeași hotărâre ca și 30 de ani în urmă, când, încă tânăr, am fost aruncat în pușcăria care se înalță și astăzi acolo, ca o amintire a trecutului blestemat, de care noi astăzi ne-am despărțit IURIE COLESNIC 295 pentru totdeauna» (Aplauze furtunoase pe băncile deputaților și în public. Deputații și publicul se scoală în picioare și-l ovaționează pe profesor). După aceasta profesorul se adresează Parlamentului în rusește: «Domnilor deputați, în acest moment istoric, care trebuie să ne ridice la nivelul acestei probleme, la care ne-a ridicat pe noi soarta, eu îmi voi permite să mă adresez acelora, care până acuma au fost stăpânii situației, și nu s-au deprins cu gândul des- pre schimbarea acestei ordine. Domniile voastre ați auzit declarația pe care a făcut-o primul-ministru, cum a înțeles el din discuțiile, pe care el le-a avut cu diferiți repre- zentanți ai Parlamentului, dorința țării. El a vorbit despre hotărârea poporului românesc și a Guvernului Român de a sati- sface dorințele domniilor voastre. Socot că vorbesc cu domniile voastre ca cu oameni care se conduc de rațiunea oamenilor de stat, care înțeleg situația, și socot că sunt oa- meni care nu sunt mulțumiți cu hotărârea luată, dar eu vă rog să vă gândiți, în fața cărei dileme trebuie să stea Statul Român, dacă Sfatul Țării ar respinge ideea unirii? Domnilor, se poate ca România să renunțe la drepturile sale istorice, la idealu- rile naționale și chiar la dreptul de viață, fiindcă fără a avea acces la mare, România nu poate trăi. Să presupunem că din dorința de a complace îndoielilor și conștiinței minorităților, Guvernul Român, devenind trădătorul întregului trecut al poporului românesc, ar renunța la aceasta. Ce ar ieși din aceasta? Toate poftele vecinilor ar duce, în mod inevitabil, la aceea că România, sacrificându-și viitorul poporului său, ar pune Basarabia în fața unei necesități crude: să fie ruptă în bucăți de către vecini. Este admisibil aceasta pentru Basarabia? Și dacă România nu poate renunța nici la drepturile sale istorice, nici la idealurile naționale, nici la interesele de stat, care-i dictea- ză să-și găsească ieșire la mare, ea va fi nevoită să anexeze Basarabia fără consimțămân- tul nostru sau bazându-se pe alte elemente ale societății, anume acele elemente, care de multe ori în viața istorică a Basarabiei aveau singuri dreptul de a vorbi în numele ei. Și dacă unirea s-ar face sub auspiciile elementelor doborâte de noi, la ce ar duce aceasta? Tot sângele, toate suferințele din care a ieșit Basarabia liberă ar fi zadarnice. Această dilemă, domnilor, stă înaintea noastră și, ca fiu al Basarabiei, eu zic că o asemenea hotărâre ar pune asupra noastră o mare răspundere în fața urmașilor noștri, cărora poate le va fi sortit să trăiască din nou toată groaza trecutului nu prea îndepărtat. Poate oare un pretext oarecare, o oarecare creațiune logică să justifice această răspundere? Fac apel, domnilor, la conștiința domniilor voastre, la răspunsul domniilor voastre». Mai departe, profesorul Stere, adresându-se în moldovenește către fracțiunea țărănească, continuă: «Unul din reprezentanții minorităților, un rus, a spus că, dacă se va face unirea Basarabiei cu România, toată intelectualitatea rusească va pleca de aici. Eu respect acest sentiment, fiindcă toate sentimentele sunt legitime, dar omul la care sentimen- tele de legătură cu această țară sunt atât de slabe și șubrede, poate să aibă același mod de judecată, ca și populația băștinașă? Poporul românesc n-a venit în Basarabia din afară, el aici s-a născut, aici a fost acel cazan, unde au fiert și s-au topit toate acele elemente din care s-a născut poporul român. Noi n-avem unde ne duce și pe noi nimeni nu ne poate alunga din casa noastră. 296 CENTENAR SFATUL ȚĂRII

Un veac fără sfârșit, noi, plecați, tăcuți, conștienți de slăbiciunea noastră, noi am dus jugul, un veac întreg limba noastră a fost interzisă, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată, ca o otravă revoluționară; sacrificii imense făceau aceia, care doreau să-și însușească începuturile culturii naționale. Și acuma, când noi vroim să intrăm ca stăpâni în casa noastră, reprezentanții minorităților n-au dreptul moral de a închide ușa în fața noastră. Nu uitați, domnilor, că nu numai chestiunea dreptății naționale, ci și chestiunea dreptății sociale, cere să avem tăria și hotărârea de a lua asupra noastră răspunderea. Astăzi voi puteți da po- porului pământul cerut de el în condițiunile acceptabile pentru el și nimeni nu poate garanta, că mâine voi veți putea avea această posibilitate. Conștiința proprie a domniilor voastre să vă lumineze». Președintele: «Domnilor deputați, dați-mi voie să stabilim următoarea ordine de zi a ședinței noastre: dintâi să ascultăm declarațiile reprezentanților diferitelor grupări și pe urmă rezoluțiile propuse să le punem la vot». Adunarea se unește cu propunerea. «Atunci cuvântul îl are deputatul Buzdugan, reprezentantul Blocului Moldovenesc». Deputatul Buzdugan, înaintea citirii Declarației Blocului Moldovenesc, spune: «În numele Blocului Moldovenesc, care întotdeauna a fost straja intereselor poporu- lui moldovenesc, apărând cu râvnă drepturile lui de orice tentative venite de oriunde, în numele Blocului Moldovenesc, care de astăzi înainte va fi Blocul Românesc, care va apăra drepturile întregului neam românesc, am marea cinste, ca în această ședință istorică a Sfatului Țării, să dau citire următoarei Declarații». Mai departe citește Declarația Blocului Moldovenesc (aplauze prelungite). DECLARAȚIA BLOCULUI MOLDOVENESC (propusă Sfatului Țării și citită de I. Buzdugan, în ședință, la 27 martie 1918)9 «În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nis- tru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România. Această unire se face pe următoarele baze: 1. Sfatul Țării rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de Guvernul Român. 2. Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un sfat al țării (dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și ad- ministrație proprie. 3. Competența Sfatului Țării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tutu- ror organelor zemstvelor și orașelor; c) numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin organul său împlinitor, iar funcționarii înalți sunt întăriți de guvern. 4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale. 5. Legile în vigoare și organizația locală (zemstve și orașe) rămân în putere și

9 Înregistrat: Președinția Consiliului de Miniștri, 9 aprilie 1918, nr. 68. Originalul la Președinția Consiliului de Miniștri, dos. 13/1918. Înregistrat cu nr.68 din 9 aprilie; vezi Dosarul Cancelariei Sfatului Țării, nr.3, vol. II, procesul-verbal nr. 63; vezi: Cuvânt moldovenesc nr. 30, 1 aprilie 1918. IURIE COLESNIC 297 vor putea fi schimbate de Parlamentul Român numai după ce vor lua parte la lucră- rile lui și reprezentanții Basarabiei. 6. Respectarea drepturilor minorităților din Basarabia. 7. Doi reprezentanți ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniștri Român, acum desemnați de actualul Sfat al Țării, iar pe viitor luați din sânul reprezentanților Basarabiei din Parlamentul Român. 8. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanți pro- porțional cu populația, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret. 9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, orașe, zemstve și parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret și direct. 10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adună- rilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție. 11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate. Basarabia, unindu-se ca fiică cu mama sa România, Parlamentul Român va hotărî convocarea neîntârziată a Constituantei, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna. Președintele Sfatului Țării, I. Inculeț. Secretarul Sfatului Țării, I. Buzdugan». Aceeași declarație o citește în limba rusă deputatul Cijevschi”. În aceeași ședință a fost citită o adresare, votată în cadrul Blocului Moldovenesc, care, la sigur, a trecut și prin mâinile juristului Constantin Stere. O afirmă în cartea de memorii Pe baricadele vieții10: „Blocul moldovenesc, alcătuit din tot ce are mai bun Basarabia, a purces, sub povața lui Const. Stere, la redactarea actului de unire și el s-a votat cu unanimitate în ședința de la 26 martie a blocului”. Ideea Adunării Constituante mai plana asupra acestui prim parlament al Basa- rabiei. Deși pentru politicienii cu experiență era evident că, în noua situație creată, o dată cu votarea Actului Unirii, Adunarea Constituantă a Basarabiei nu-și mai are locul râvnit de unii deputați. Actul Unirii Basarabiei cu România-mamă de la 27 martie 1918 a trecut prin pana lui Constantin Stere, căci altfel nu ne putem imagina demisia lui din postul de președinte al Sfatului Țării în momentul când actul votat n-a mai fost luat în consi- derație de Al. Marghiloman și de alți politicieni. Rezoluția Blocului Moldovenesc în chestiunea unirii Basarabiei cu România, care reprezintă și Actul Unirii: „DECLARAȚIA SFATULUI ȚĂRII REPUBLICEI DEMOCRATICE MOL- DOVENEȘTI din 27 martie anul 1918 DESPRE UNIREA CU ROMÂNIA-MAMĂ (Extras din jurnalul ședinței plenare a Sfatului Țării din 27 martie anul 1918) În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: 10 O. Ghibu, Pe baricadele vieții, Chișinău, 1992, p. 562. 298 CENTENAR SFATUL ȚĂRII

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric, în puterea dreptului de neam și frăției de sânge, pe temeiul principiului, că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România. Această unire se face pe următoarele baze: 1) Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea refor- mei agrare după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de Guvernul Român. 2) Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Țării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și ad- ministrație proprie. 3) Competența Sfatului Țării este: a) Votarea bugetelor locale; b) Controlul tuturor organelor zemstvelor și orașelor; c) Numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin organul său împlini- tor, iar funcționarii înalți sunt întăriți de Guvern. 4) Recrutarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale. 5) Legile în vigoare și organizația locală (zemstve și orașe) rămân în putere (în redacția de pe urma Guvernului Provizoriu) și vor putea fi schimbate de Parlamentul Român numai după ce vor lua parte la lucrările lui și reprezentanții Basarabiei. 6) Respectarea drepturilor minorităților din Basarabia. 7) Doi reprezentanți ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniștri Român, acum desemnați de actualul Sfat al Țării, iar pe viitor luați din sânul reprezentanților Basarabiei din Parlamentul Român. 8) Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanți pro- porțional cu populația, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret. 9) Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, orașe, zemstve și parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret și direct. 10) Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adună- rilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin Constituție. 11) Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă, sunt amnistiate.

Basarabia, unindu-se, ca fiică, cu mama sa România, Parlamentul Român va hotărî convocarea neîntârziată a Constituantei, în care vor intra proporțional cu po- pulația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în Constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna! Chișinău 27 martie 1918. Originalul iscălit: IURIE COLESNIC 299

Președintele Sfatului Țării, I. Inculeț și Secretarul I. Buzdugan Pentru conformitate: Vicepreședintele Sfatului Țării Pan Halippa (semnătura) Secretarul (semnătura)». Dep. Țâganco: Eu mă voi mărgini la rezoluția, pe care a scos-o fracțiunea țărănească: «Fracțiunea țărănească, recunoscând toată importanța chestiunii unirii Repu- blicii neatârnate Moldovenești cu Regatul Român, în această clipă de o importanță politică extraordinară în fața istoriei scumpului său popor și neavând împuternicirea acestui popor pentru rezolvarea acestei chestiuni, crede necesar a o preda la hotărâ- rea votului întregului popor (referendum), sau a adunării constituante, ca exponentul voinței suverane a poporului cu condițiunea că această voință va fi liberă în Republi- ca Moldovenească liberă și neatârnată. Fracțiunea țărănească, care singură exprimă dorințele poporului și care repre- zintă majoritatea adevărată a populației, declară că ea, apărând neatârnarea Republi- cii Moldovenești, în același timp socoate posibilă formula unirii popoarelor înfrățite moldovenesc și românesc într-o alianță federativă strânsă» (Aplauze pe unele bănci). În numele populației germane din Republica Moldovenească, deputatul Von Lesch declară: «În calitate de reprezentant al tuturor germanilor din Republica Mol- dovenească, care se ridică la mai bine de 750.000, în numele fracțiunii mele declar, că populația germană nu ne-a împuternicit să hotărâm chestiunea alipirii Republicii Moldovenești oriunde ar fi; la această chestiune poate să răspundă congresul tuturor germanilor din Republica Moldovenească. De-aceea noi ne abținem de la vot». În numele bulgaro-găgăuzilor, deputatul Misircov declară: «Fracțiunea bulgaro-găgăuzilor m-a împuternicit să declar, că ea în niciun caz nu se socoate în drept, fără împuternicirea populației găgăuze și bulgare din Ba- sarabia, să discute și să hotărască chestiunea alipirii Basarabiei la orice stat vecin. Chestiunea înțelegerii cu statele străine, care ar limita drepturile politice și neatârna- rea Basarabiei, după părerea fracțiunii, poate fi pusă în discuție și rezolvată numai de către Adunarea constituantă a Republicii Moldovenești, aleasă liber de către tot poporul. De-aceea, fracțiunea bulgaro-găgăuză, în chestiunea unirii Basarabiei la România în orice condițiuni, se abține de la vot». Reprezentantul populației ucrainene, deputatul A. D. Osmolovschi, declară: «Când ucrainenii ne-au trimis pe noi în Sfatul Țării, ne-au dat mandat, ca fii credincioși ai republicii tinere, s-o păzim și s-o întărim. Chestiunea alipirii ei oriunde ar fi nici nu s-a ridicat. Și de aceea noi, neavând împuternicire pentru acest scop, nu ne socotim în drept de a hotărî o chestiune de importanță atât de mare; după părerea noastră, ea poate fi rezolvată numai prin voința întregului popor al Republicii Mol- dovenești exprimată prin adunarea constituantă». În numele polonezilor iese deputatul Dudchievicz: «Regret foarte mult că în această zi solemnă pentru populația moldovenească, eu trebuie să vorbesc în limba rusă, care a fost simbolul împilării atât a națiunii moldovenești, cât și a celei poloneze: limba moldovenească n-o cunosc, iar pe acea poloneză nu o vor putea înțelege moldovenii. 300 CENTENAR SFATUL ȚĂRII

În această zi măreață, eu salut călduros nefericitul și, în același timp, fericitul popor moldovenesc înfrățit, care în sfârșit poate să se unească cu poporul românesc legat prin sânge. În numele poporului polonez, susțin în întregime unirea Basarabiei cu România, cum aceasta o doresc moldovenii, locuitorii băștinași ai acestei țări». Din partea Ligii culturale rusești, iese deputatul A. F. Greculov: «Chestiunea unirii Basarabiei astăzi în ordinea urgentă, sub niciun motiv nu poate fi rezolvată; ea poate să fie rezolvată numai de către adunarea constituantă moldovenească». Deputatul Țâganco, în numele fracțiunii țărănești, roagă să se întrerupă ședința pentru a discuta chestiunea, dacă fracțiunea va putea vota propunerea blocului. Președintele suspendă ședința pentru zece minute. După redeschiderea ședinței, deputatul Bârcă (Teodosie) dă citire declarației unei părți a fracțiunii țărănești, care s-a separat de acea fracțiune: «Noi, mai jos iscăliții deputați moldoveni, ne-am hotărât astăzi, în această zi măreață și sfântă pentru națiunea noastră, să ne unim cu toți moldovenii din Sfatul Țării pentru înfăptuirea unirii noastre cu frații de sânge din România (aplauze). Eu cred că din cei ce împărtășesc părerea noastră sunt încă mulți». Dep. Halippa, de pe bancă: «Sunt mulți de aceștia!». În numele muncitorilor, deputatul Crivorucov declară: «Având în vedere seriozitatea momentului, când Sfatul Țării, sub influența unei politici fără răspundere a unei grupări mici, este chemat să săvârșească un act de o importanță istorică mare și recunoscând, că Sfatul Țării nu este împuternicit pentru aceasta de către poporul republicii, eu, ca reprezentant al clasei muncitorești, țin de datoria mea să arăt, că clasa muncitorească își declină răspunderea pentru actul, care se înfăptuiește în spatele lui, și refuz de a lua parte la votare». Președintele, adresându-se adunării, întreabă, cum să se facă votarea rezoluției blocului și a altor rezoluții. Dep. Cijevschi, în numele Blocului Moldovenesc, cere ca votarea să se facă nominal și deschis. Dep. Țâganco, în numele fracțiunii țărănești, cere vot secret. Președintele dă cuvânt unui orator să se pronunțe pentru votul deschis și unuia pentru secret. Dep. Buzdugan se pronunță pentru votul deschis, motivând că în acest moment istoric important, fiecare trebuie deschis și cu curaj să-și exprime părerea în fața poporului întreg și a țării, ca poporul și istoria să știe adevărata opinie a fiecărui deputat, ce-și dă votul. «Las’ ca poporul nostru, țara noastră și toată lumea să știe, că noi, românii basa- rabeni, care am suferit un veac întreg sub jugul țarismului rus, că noi toți dorim uni- rea cu frații noștri de peste Prut, că noi vroim să fim și să rămânem pentru totdeauna împreună cu toți românii. Să știe toată lumea că noi vroim unirea tuturor românilor, de partea aceasta a Prutului și de cealaltă a Carpaților într-o Românie Mare, una și nedespărțită, și în IURIE COLESNIC 301 baza principiului proclamat de revoluție de autodeterminare a popoarelor, astăzi, dom- nilor deputați, noi suntem chemați să înfăptuim cel mai revoluționar act în istoria poporului nostru, mult încercat în suferințe – să votăm pentru unirea Basarabiei cu România. Eu zic cel mai revoluționar, întrucât, numai în zilele revoluției adevărate, pro- blema națională a unirii popoarelor după particularitățile lor de rasă și etnice, s-a pus în toată puterea ei. Și înfăptuind acest pas, adică votând pentru unirea Basarabiei cu România, la ce avem toate drepturile istorice și naționale, noi, prin aceasta, în mod logic vom duce la sfârșit revoluția noastră națională. Isprăvind cu chestiunea unirii naționale, nouă ne rămâne să rezolvăm încă o pro- blemă cardinală – chestiunea agrară, care este și națională, fiindcă, domnilor, ches- tiunea agrară, în rezolvarea radicală a căreia este interesată toată țărănimea noastră, este și o chestiune națională, fiindcă de îmbunătățirea vieții agricultorilor noștri, a țăranilor, depinde și viitorul mai frumos al întregului nostru popor, fericirea întregii națiuni românești și buna stare a întregii țări. Astăzi noi avem să rezolvăm definitiv prima chestiune națională – unirea Basa- rabiei cu România. Și în această oră solemnă, eu, domnilor deputați, în fața întregului popor și a urmașilor, în fața istoriei și a omenirii întregi vă invit să vă faceți datoria până la sfârșit – să votați deschis și curajos pentru unirea Basarabiei cu România. În special adresez această rugăminte către țărănimea muncitoare, mai cu seamă cea moldovenească și zic: pentru binele întregii țărănimi, pentru binele poporului nostru moldovenesc și a tuturor urmașilor, datoria domniilor voastre, țărani-moldo- veni, să votați pentru unire. Fiți tari și îndepliniți-vă datoria, fiindcă ceasul unirii a sunat. Vă chem pe toți să votați cu îndrăzneală și deschis, ca istoria să fixeze pentru totdeauna numele tuturor fiilor adevărați ai poporului nostru moldovenesc, care au votat pentru unirea tuturor românilor, a viitoarei Românii Mari». Dep. Diaconovici vorbește împotriva votului deschis, găsind că numai votul se- cret poate da fiecărui deputat posibilitatea, fără ingerințe din partea oricui ar fi, să-și spună cuvântul în această chestiune atât de importantă pentru întreaga țară. Președintele: «Propun să se voteze nominal chestiunea – să se facă votarea des- chis sau secret». Rezultatul votului este următorul: pentru votul deschis s-au pronunțat 82 depu- tați, contra 27 și 16 s-au abținut. Președintele: Pun rezoluția Blocului Moldovenesc la vot deschis nominal. Se votează și după aceasta președintele cu vicepreședintele numără voturile. Președintele I. C. Inculeț: «Cu adâncă emoțiune vă aduc la cunoștință rezultatul votării. Domnia voastră cu unanimitate de voturi m-ați pus în capul Sfatului Țării și în mod cinstit, ca un revoluționar adevărat și democrat, am muncit pentru binele poporului. În fracțiunea țărănească, s-a spus astăzi, că eu nu fac ceea ce s-ar cuveni și n-am muncit cât a trebuit. Eu, domnilor, până la vârsta de 15 ani am fost țăran și 302 CENTENAR SFATUL ȚĂRII interesele țărănimii îmi sunt scumpe. Fiecare pas al meu este pătruns de iubire față de țărani și fiecare pas al meu a fost dictat de interesele și nevoile țărănimii; eu în- totdeauna am fost pentru ea și niciodată nu m-am lepădat de ea, nu mă lepăd nici în acest moment grav. Domniile voastre cunoașteți bine părerile mele și evoluția lor, și iată vă spun că tot ce se face acuma, se face în interesele țărănimii noastre. Aici se spunea că se poate sta la o parte. Poate, dar nu țăranii, care în afară de pământ nu se pot aștepta la nimic. Și eu, cu conștiința curată vă spun că actul unirii, care se săvârșește astăzi, se face pentru binele țărănimii și conștiința mea, a alesului lor, este curată. Și acuma, domnilor deputați, să-mi dați voie să vă aduc la cunoștință rezultatul votării. Pentru rezoluția Blocului Moldovenesc au votat optzeci și șase (86) deputați, împotrivă – trei (3); s-au abținut treizeci și șase (36); absenți treisprezece (13). Cu majoritatea de optzeci și șase (86) voturi împotriva a trei (3) rezoluția pentru unirea Basarabiei cu România a Blocului Moldovenesc este primită (aplauze furtu- noase). Trăiască unirea cu România-mamă!» În acest timp, în sala ședinței își fac apariția oaspeții români în cap cu primul-mi- nistru d. Marghiloman. Președintele comunică capului Guvernului Român d. Marghiloman rezultatul votului Parlamentului. O nouă explozie de aplauze și strigăte «Vivat!», «Trăiască România!». După propunerea președintelui, secretarul Sfatului Țării, deputatul Buzdugan, dă citire declarației, primite de către Sfatul Țării, în limba moldovenească, care este ascultată în picioare de toată asistența. La tribună se urcă d. Marghiloman, primul-ministru al României, și declară: «În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I iau act de unirea Basarabiei cu Ro- mânia de aci înainte și în veci! Trăiască România Mare», termină el (aplauze furtunoase și strigăte: «Vivat!», «Ura!», «Trăiască România Mare!», «Trăiască unirea în veci!»). Din public se aruncă flori deputaților. Președintele Sfatului Țării I. C. Inculeț pune întrebarea primului-ministru d. Marghiloman: primește Guvernul Român condițiunile unirii, citite de către secre- tarul Buzdugan, din rezoluția Blocului Moldovenesc, primite de către Parlament ca declarație a Sfatului Țării. Primul-ministru d. Marghiloman se urcă din nou la tribună și declară că Guver- nul Român primește în întregime atât litera cât și sensul condițiunilor unirii Basa- rabiei cu România pe bazele arătate în rezoluția Blocului Moldovenesc, primite ca declarație a Sfatului Țării (aplauze furtunoase și strigăte «Ura», «Trăiască unirea», «Trăiască România Mare, nouă»). Deputații și publicul ovaționează pe președintele I. C. Inculeț, primul-ministru Ciugureanu și ministrul Pelivan. Președintele, la orele 7 și 20 seara, declară închisă ședința Sfatului Țării.

Președintele Sfatului Țării, Inculeț Secretari: B. Epuri, I. Buzdugan”. IURIE COLESNIC 303

Ardeleanul Onisifor Ghibu, martor ocular al acestor evenimente, descrie finalul acestei zile de neuitat în felul următor: „Slujba de la Mitropolie Deputații, în frunte cu membrii guvernului românesc și urmați de întreg publicul asistent, s-au dus la Mitropolie, unde arhimandritul Gurie a slujit un scurt Te Deum în limba noastră. Rugăciuni calde se înălțau spre cer, în fumul de tămâie curată, și genunchii se plecau cu umilință recunoscătoare în fața Puterii de sus, care în tainele dreptății sale veșnice s-a milostivit spre poporul său credincios dar năpăstuit de toate nedreptățile lumii.

Parada militară Încheindu-se slujba, președintele guvernului românesc iese în grădina Mitropo- liei și, în prezența generalilor și a tuturor deputaților, trece în revistă trupele române și moldovenești, care îi primeau cu urale nesfârșite. Drapelele sfinte de la Brașov, Jiu, Oituz, Mărășești, Mărăști și Siret străluceau în tainele serii, de bucuria care plu- tea peste Chișinăul românesc, ducându-ne cu gândul departe, spre țările durerilor și visurilor noastre. Și în clipa aceasta inima noastră plângea… Plângea de bucurie și de suferință…”11. Un alt martor al acelei evoluții spectaculoase, distinsul om politic basarabean, țăranul Ion Codreanu, îi descria, peste aproape douăzeci de ani, impresia momen- tului respectiv avocatului și publicistului R. Marent, pe care acesta le publicase în revista Viața Basarabiei: „Nu-l văzusem pe Stere din primăvara anului 1906, când, iată, evenimentele anului 1918 mă aduc la Chișinău, fiind ales deputat în SfatulȚării . După cum se știe, Stere a ținut, înainte de săvârșirea unirii, numeroase cuvântări, care au făcut asupra tuturor luptătorilor o impresie profundă. Erau două partide în joc: unul, «Blocul Moldovenesc», care mergea laolaltă după cum îi era și titulatura, activând pentru votarea Unirii, și celălalt partid: «Fracția Țărănească». Partizanii acestei organizații șovăiau, nu aveau o atitudine precisă, erau mai mult contra, decât pentru. Ei bine, Stere a avut marele merit că a putut să rupă majoritatea membrilor care făceau par- te din «Fracția Țărănească» și să-i alipească la «Blocul Moldovenesc», reușind ca Unirea să fie votată cu o mare majoritate, fiind doar câteva voturi contra. Unirea s-a înfăptuit grație marelui concurs, pe care l-a dat Basarabiei, în acele momente grele, Constantin Stere. Doi factori au contribuit la îndeplinirea evenimentului de la 27 martie 1918. Unul, armata română, care a impus ordine și a adus liniște în toată Basarabia, și al doilea factor a fost Stere, care a adus liniștea în toate sufletele fră- mântate și dornice de o viață nouă, de o viață românească. În această privință sunt și mărturii scrise de dl Bogos, doctorul Petre Cazacu și profesorul Onisifor Ghibu de la Cluj. Unirea era în aer, însă meritul realizării ei și votarea din Sfatul Țării se datoresc lui Stere […]. Ședeam într-un colț și ascultam cu evlavie, cum Stere vorbea și cum argumenta pentru reușita votului, iar după ce și-a terminat cuvântarea, zărindu-mă, a

11 O. Ghibu, Pe baricadele vieții, Chișinău, 1992, p. 571. 304 CENTENAR SFATUL ȚĂRII venit lângă mine, m-a recunoscut și, întinzându-mi mâna, m-a întrebat ce părere am despre cele rostite de dânsul? I-am răspuns numai două cuvinte, și anume: «Bine, bine». Răposatul mi-a răspuns, la rândul său: «Știu că este, dar voiesc să cunosc pă- rerea D-tale sinceră; cu alte cuvinte, refrenul». I-am răspuns din nou: Am să vă spun altădată și refrenul. Mulți ani după această întâmplare, Stere, aducându-și aminte de această scurtă convorbire, mă tachina, întrebându-mă «refrenul»”12. Activitatea lui C. Stere în Sfatul Țării nu s-a limitat însă la redactarea actului Unirii și la finalizarea procesului de unire. O contribuție importantă a fost felul în care a trecut biserica Basarabiei înapoi la Patriarhia Română. Relațiile lui Constantin Stere cu biserica au fost foarte specifice. Revoluționar prin vocație, ateu convins, era totuși tolerant față de biserică. A privit biserica basa- rabeană și apartenența ei la Patriarhia Rusă ca pe o problemă politică și, respectiv, a soluționat această problemă prin mijloace politice. Arhiepiscopul de Ismail, Gavriil, și arhiepiscopul de Chișinău, Atanasie, dezorientați de situația politică incertă de la Moscova, de unirea Basarabiei cu România, nu știau cum să procedeze în noile con- diții. Administrativ, Basarabia se subordona Regatului României, cu biserică autoce- fală. Basarabia nu putea rămâne sub oblăduirea sinodului rus din motive obiective, frontiera dintre Rusia sovietică și România fiind instalată pe Nistru. În această nouă situație, Stere recomanda arhiepiscopului de Basarabia să treacă bisericile basara- bene sub jurisdicția Patriarhiei Române. Președintele Sfatului Țării menționa acest lucru în scrisoarea din 29 aprilie 1918 către Mitropolitul Moldovei Pimen: „Confidențial. ÎPS Pimen, Mitropolitul Moldovei. Iași Am avut o conversație cu PS Arhiepiscopul Atanasie, întors din Moscova. Mâi- ne plec la Iași și voi avea onoarea să raportez ÎPS Voastre această conversație. Deo- camdată Vă aduc la cunoștință ce mi-a afirmat că trebuie să pomenească în biserici pe Patriarhul Moscovei până nu va fi dezlegat. I-am spus că socot lucrul acesta inad- misibil. Mi-a răspuns că ar trebui ca ÎPS Voastră să comunicați Patriarhului alipirea eparhiei basarabene la biserica română. Îmi permit să-mi exprim părerea c-ați putea telegrafia această comunicare la Moscova și a aduce faptul la cunoștință arhiepisco- pului, spre confirmare, dezlegându-l astfel ÎPV. Primiți omagiile mele filiale. C. Stere Președintele Sfatului Țării”. A fost singura contribuție directă a lui Constantin Stere la prosperarea biseri- cii din Basarabia. Chiar dacă, în opera sa literară, nu a avut nicio remarcă pozitivă despre rolul bisericii în evoluția omenirii, această decizie politică îl include pe Con- stantin Stere în istoria bisericii basarabene în calitate de reparator al unei nedreptăți istorice. Una dintre problemele-cheie care l-au preocupat în perioada în care s-a aflat la conducerea Sfatului Țării a fost cea pământului, adică împroprietărirea țăranilor, dar într-o formulă științifică, ce să le permită agricultorilor să devină proprietari

12 R. Marent, Cu moș Ion Codreanu despre Constantin Stere. Amintirile lui Ion Codreanu despre Constantin Stere, în Viața Basarabiei, nr. 4, 1939. IURIE COLESNIC 305 prosperi, iar producția agricolă a țării să nu scadă, ci să sporească. Reformele de acest fel, efectuate anterior, n-au dus la efectul scontat. Parcelarea pământului a condus treptat și o la mai mare fărâmițare a lui, reieșind din faptul că familiile erau numeroase și fiecare reprezentant își primea partea de moștenire. Marii proprietari se opuneau deschis reformei agrare, sperând ca statul să le compenseze terenurile expropriate. Existau și două necunoscute. Prima ținea de soarta reformei agrare în contextul regatului întregit, dat fiind că marii proprietari erau sprijiniți de o impor- tantă forță politică – Partidul Conservator. A doua era reacția populației la marile reforme agrare, anunțate de mișcările revoluționare radicale din Rusia, unde pro- blema se punea simplu: luarea pământului de la moșieri și împărțirea lui la țărani. Or, aceasta s-a întâmplat doar la faza inițială a revoluției; ulterior, printr-o întor- sătură neașteptată, pământul a fost luat de la țărani și trecut în proprietatea colho- zurilor, țăranii ajungând sclavii statului. Dar sloganele revoluției căpătau adepți și în rândurile țărănimii române, care, nolens-volens, se contaminase cu anumite idei revoluționare în timpul Primului Război Mondial, când armata rusă bolșevizată se aflase pe teritoriul României. Constantin Stere promovase în doctrina Partidului Liberal teza despre reforma agrară și se simțea responsabil de transpunerea ei în practică. Temerile lui erau ali- mentate și de experiența de al județului Iași în timpul revoltelor agrare din 1907, când se pomenise față în față cu masele revoltate, care cereau reforme. Retori- ca politică trebuia înlocuită cu pași concreți, fermi și bine chibzuiți, astfel încât masa enormă a celor care așteptau reforma să fie satisfăcuți ori măcar parțial împăcați cu gândul că au primit pământul dorit și, în același timp, moșierii să nu aibă senzația că au fost ruinați definitiv. Acesta a fost contextul politic al negocierilor dintre Constantin Stere și Pante- limon V. Sinadino, președintele Uniunii Marilor Proprietari. Deși era și el membru al Sfatului Țării, Sinadino considera că acest organ, atins, în viziunea lui, de morbul bolșevismului, nu poate emite soluții viabile pentru Basarabia. În cele șase întâlniri dintre cei doi a fost purtată o adevărată dezbatere ideologică, descrisă de istoricul Svetlana Suveică într-un articol din culegerea Constantin Stere: prozator, publicist, jurist și om politic. 150 de ani de la naștere13. Împroprietărea țăranilor era o temă prioritară, dar și sensibilă pentru C. Stere. Revoluția din Basarabia ar fi deschis posibilitatea împroprietării țăranilor din ținut, fiind și un model de reformare a politicii agrare din întregul regat. Trebuie să mai menționăm că, fiind fiul unui mare latifundiar, Stere se dezisese de toate proprietățile pe care le moștenea, în favoarea surorilor sale. Tragedia nu l-a ocolit însă: după re- forma încheiată cu exproprierea pământului, una dintre surorile lui s-a sinucis. La 12 aprilie / 30 martie 1918, P. V. Sinadno îl primea în vizită pe C. Stere, de- scriindu-l, ulterior, în felul următor: „Aveam în fața mea un domn robust, bine clădit,

13 S. Suveică, O (micro) istorie a unirii Basarabiei cu România. Discuțiile dintre Pateleimon V. Si- nadino, Alexandru Marghiloman și Constantin Stere (1918), în Constatin Stere: prozator, publicist, jurist și om politic. 150 de ani de la naștere, Editura Vasiliană ‘98, Iași, 2016, pp. 166-196. 306 CENTENAR SFATUL ȚĂRII de vreo 50 de ani, păstrat foarte bine și energic; fața lui exprima hotărâre, duritate, era vizibilă energia și insistența. Ne-am cunoscut cu simplitate, de parcă ne cunoș- team de mult timp, deși ne vedeam pentru prima oară”14. Discuția s-a axat pe crearea în Sfatul Țării a Comisiilor Agrare și pe soarta ce îi aștepta, în acest context, pe marii proprietari. P. V. Sinadino își exprimase suspi- ciunea că parlamentul basarabean, contaminat de idei bolșevice, i-ar fi expropriat definitiv. C. Stere, în schimb, sugera o „salvare” pentru marii proprietari: implicarea asociației lor în activitatea comisiilor agrare, pentru a influența decizia finală. Ide- ea de la care pornea era că marii proprietari trebuie, totuși, să cedeze o bună parte din pământuri, dar păstrând suficient teren agricol ca să poată organiza gospodării model, mai ales în contextul în care micile gospodării țărănești riscau să nu asigure necesarul de produs agricol. O altă întâlnire a avut loc la 23 / 10 aprilie 1918, la hotelul Londra, unde-și avea reședința C. Stere15. „La insistența lui Sinadino despre strategia guvernului român pentru soluționarea problemei agrare, Stere a răspuns că, pentru conducerea țării pe care o reprezintă în ținut, problema agrară «prezintă mai întâi interes național, apoi social». În acest scop, paralel cu împroprietărirea urma să fie realizată colonizarea țăranilor români în zonele cu populație mixtă. Exproprierea se va realiza pe princi- piul răscumpărării pământului; ideea exproprierii fără răscumpărare, «o idee tâmpită care trebuie definitiv dată uitării», era considerată drept una care servea mobilizării maselor, sublinia Stere”. La invitația Uniunii Marilor Proprietari, C. Stere s-a întâlnit cu membrii acesteia în incinta Băncii orășenești, la 27 / 14 aprilie 1918. O altă întâlnire a avut loc pe data 23 aprilie / 2 mai 1918, în contextul schimbării situației din Ucraina, unde hatmanul Skoropadski luase puterea, situație ce prezenta un risc enorm de destabilizare a Ba- sarabiei. Cei doi s-au întâlnit din nou la 13 / 26 mai 1918, în casa lui P. V. Sinadino16, dis- cutând despre lichidarea Sfatului Țării și repopularea Basarabiei cu populație româ- nească. În acest scop, urmau să fie găsite 600.000 de desetine de pământ, iar singurii care le-ar fi putut oferi erau marii proprietari. C. Stere a pus problema tranșant: „... cine din marii proprietari e în stare și dorește să se contopească cu poporul român va fi susținut, restul vor avea posibilitatea să-și lichideze aici conturile și să plece”17. Pe măsură ce reforma agrară începea să prindă contur, a devenit clar că marile proprietăți vor fi expropriate. Membrii Uniunii Marilor Proprietari s-au retras din Comisia Agrară a Sfatului Țării. În acest context, P. V. Sinadino a solicitat o întrevedere cu C. Stere, la 10 / 23 iunie 1918, la reședința acestuia, în hotelul Londra. Discuția a fost dusă în termeni duri: nimic din cele preconizate de P.V. Sinadino nu se realizase. Dezamăgit și bun cunoscător al problemei, el făcuse un pronostic valabil: „O țară atât de mică ca Ro- mânia nu-și poate permite luxul ca pe teritoriul său destul de mic să practice două 14 Ibidem, p.178. 15 Ibidem, pp.179-180. 16 Ibidem, pp.181-182. 17 Ibidem, p.183. IURIE COLESNIC 307 tipuri și moduri de soluționare a problemei agrare: în Basarabia – după rețeta soci- al-revoluționarilor ruși, iar în restul teritoriului – nici chiar după rețeta răposatului P.A. Stolâpin”18. La aceeași întâlnire, a fost discutată chestiunea reformării Upravei orășenești – un fiasco total, organul fiind desființat la 5 / 18 septembrie 1918 prin decret regal. După aceste evenimente, P. V. Sinadino a aderat la tabăra celor care nu recu- noșteau unirea Basarabiei cu România: Alexandr Krupenski, Vladimir V. Țâganco, Alexandr C. Schmidt ș.a. * * * Anii 1917-1918 ne-au oferit o lecție unică și irepetabilă: cum din mai multe forțe slabe, dezbinate, se poate forma un flux politic puternic și bine orientat. Unul dintre magicienii care au reușit să coaguleze interesele politice, naționale, sociale în jurul unui singur ideal a fost Constantin Stere. Mulți participanți la aceste evenimente au încercat ulterior să-și asume toată gloria pentru cele produse în martie 1918. De exemplu, ex-prim-ministrul Alexandru Marghiloman afirma, în memoriile sale, că, de fapt, unirea s-a făcut la București, la Chișinău au fost făcute doar formele. Asemenea mostre de judecare simplistă a unor fenomene complexe găsim și în alte surse. Datoria noastă este să punem în valoare adevăratele mobile și resorturi ale fenomenului unificator în această parte a Europei. Istoricul Alexandru Boldur, care nu-l agrea pe Constantin Stere din motive per- sonale, în studiul Unirea. Analiza psihologică a evenimentelor. 1918-1928 (Chiși- nău, 1928) conturează trei teze diferite, care au avut susținători și care și-au găsit argumentarea respectivă în literatura de specialitate: „…Unii spun: rolul principal în Unire îl jucau factorii din Regat, adică armata și acei oameni care reprezentau Rega- tul, în special Stere, Marghiloman ș.a. Alții spun: însemnătatea primordială o avea propaganda, pe care o duceau ardelenii. Stere, reprezentantul Regatului, accelerând procesul normal, numai l-a denaturat. În fine, alții cred că Unirea se datorește mai în- tâi de toate basarabenilor. Prima părere este reprezentată de Cazacu (dr. Petre Cazacu – n.n.)” – dar și de adversarii Unirii, care adaugă, ce-i drept, multe nuanțări negative, mai ales modificând înțelesul primordial pe care-și construiește argumentarea fostul director general al Directoratului Republicii Democratice Moldovenești, P. Cazacu. A doua părere este cea promovată de ardeleanul Onisifor Ghibu, participant nemij- locit la evenimentele unirii din Basarabia. În fine, a treia părere este elucidată în cărțile istoricului bucovinean Ion I. Nistor, participant și el la evenimentele ce s-au petrecut întâi la Chișinău, apoi la Cernăuți. Dar calitatea de martor ocular nu este și argumentul forte că deții poziția cea mai obiectivă. De aceea, e bine să examinăm opiniile unui analist, care în situația noastră, este istoricul Alexandru Boldur. Cităm din studiul menționat anterior: „…D.(P.) Cazacu în cartea sa dintre Prut și Nistru apără punctul de vedere că rolul hotărâtor este jucat de armata română și calitățile personale ale lui Stere19. În mod foarte hotărât a declarat dânsul aceasta la banchetul din 29 martie 1918, unde a spus: «Unica revoluție ce s-a ținut în Basarabia a fost Unirea. A fost

18 Ibidem, p.185. 19 P. Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru, pp. 264, 316-317. 308 CENTENAR SFATUL ȚĂRII un act revoluționar, dar național. Cei doi factori care au contribuit la înfăptuirea lui sunt: dl Stere și armata română»20. Și ca un corolar arată nehotărârea basarabenilor, «atitudinea îndoielnică a unor elemente față de intrarea armatei române», tendința de a crea o republică neatârnată etc.21. Dacă la Cazacu ideea de prevalare a factorilor regățeni asupra celorlalți se toceș- te prin însăși expunerea mersului evenimentelor acelui timp, în schimb la adversarii Unirii această idee se ascute până la limită. După părerea lor (Miliukow și autorii din lagărul stâng), Basarabia a fost cucerită, anexată și totul ce se petrecea în Sfatul Țării ar fi fost numai o comedie și trădare. Onisifor Ghibu apără ideea că însemnătatea principală în evenimentele din Ba- sarabia o avea propaganda făcută de ofițerii ardeleni printre basarabenii care studiau la Kiev. Acest element el denumește «motorul principal și hotărâtor al evenimentelor din viața Basarabiei»22. Basarabenii de la Kiev s-au pus repede pe punctul de vedere național, pur românesc. «Dacă în Basarabia – continue dânsul – n-ar fi acționat în aceste vremuri extrem de critice și alți factori decât cei basarabeni, întreaga mișcare națională de până aici ar fi rămas o simplă aventură naivă […]. Sfatul Țării n-avu norocul să se poată constitui pe baze pur naționale. Și aceasta din cauza amestecului revoluționarilor «basarabeni veniți de la Petrograd sub conducerea dlui Inculeț». Dar totuși, mai la vale, dânsul recunoaște că însăși înființarea Sfatului Țării purta caracterul național și chiar românesc. Sufletul Basarabiei se îndrepta spre marea idee națională datorită «înțelepciunii și patriotismului armatei române pe de o parte, iar pe de alta a unirii sfinte plămădite în jurul României Nouă». Mersul de mai departe al evenimentelor dânsul îl redă în modul următor: în ziua de 5 martie regele a primit demisia guvernului Averescu. Stere a crezut că e momentul favorabil «pentru a ruga puterile centrale să se milostivească a întări ele drapelul românesc pe zidurile Chiși- năului». Puterile centrale au convenit ca România, în schimbul Ardealului, Bucovi- nei, Banatului și a Dobrogei, să-și anexeze «sub o formă convenabilă și localnicilor» Basarabia. Restul era făcut de Stere. Ajutat de marea putere de persuasiune pe care o posedă, izbuti în timp de două zile să determine pe deputații moldoveni ai Sfatului Țării să voteze Unirea. Autorul personal crede, că Unirea a fost «forțată». Ar fi fost cu totul altceva dacă ea ar fi avut loc în mersul normal, la acea dată când a avut loc unirea Ardealului și a Bucovinei, adică nu în atmosfera «politicianismului sectar al Vechiului Regat», dar al «românismului integral biruitor». Atunci și Unirea ar fi fost votată în unanimitate, și nu cu 2/3 din voturi, după cum a avut loc la 27 martie 191823. Și în fine, cea de a trei teză este expusă de un istoric doct, care are la activ o Istoria Basarabiei, opus care în 1924 era deja la a patra ediție. Părerea lui Ion I. Nistor este următoarea. «De formă, Basarabia era un stat in- dependent, în realitate însă noua republică n-avea nici organizarea cuvenită și nici condițiile de dezvoltare necesare pentru propășirea unui stat. Fiecare om cu judecată 20 Sfatul Țării din 3 aprilie 1918. 21 P. Cazacu, op. cit., pp. 272, 273, ș.a. 22 O. Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia Românească, Cluj, 1926. 23 O. Ghibu, Cum s-a făcut Unirea Basarabiei, , 1925. IURIE COLESNIC 309

își putea da seama că proclamarea republicii nu era decât un expedient vremelnic». Unica cale de a rezolva problema era numai Unirea. «Gândul acesta nemărturisit, trăia ascuns în cutele cele mai lăuntrice ale sufletului fiecărui moldovean adevărat […]. La privirea steagurilor biruitoare și a ostașilor eroici grupați sub adumbrirea lor, precum și în urma propagandei de trezire și deșteptare a conștiinței naționale, ce se făcea pe o scară foarte întinsă, de o pleiadă întreagă de intelectuali români din vechiul Regat, din Ardeal și din Bucovina, se trezi și în sufletul moldovenilor dintre Prut și Nistru și în deosebi ale conducătorilor lor ideea consolidării naționale și dorul de a se reîntoarce în sânul patriei-mame»24. Despre rolul lui Stere nu este nici un cuvânt”. Toate aceste idei, care se completează și se contrazic, converg spre un singur numitor comun. Marele rol în înfăptuirea Unirii l-a jucat o generație întreagă, care și-a asumat toate responsabilitățile pentru acest pas fundamental în destinul Româ- niei și al provinciilor înstrăinate; generație care a lipsit la apelul istoriei la începutul anilor 1990, când conjunctura istorică, politică, diplomatică a fost extrem de favo- rabilă pentru repararea marilor nedreptăți comise împotriva Basarabiei și Bucovinei de Nord de colosul roșu din est. Revenind la perioada Unirii din 1918, suntem obligați să fim obiectivi și să spu- nem lucrurilor pe nume. Catalizatorul principal al acelor fundamentale evenimente a fost C. Stere, conștient de apropierea unor faze istorice propice pentru întregirea țării. Anticiparea evenimentelor dovedește că marele om politic basarabean realiza evoluția dramatică a evenimentelor. Mărturisirea făcută de o altă personalitate a epo- cii, publicistul bucovinean , fortifică această poziție: „Când Stere, în anul 1916, a vizitat s-a înapoiat la Iași prin Bucovina și întâlnindu-ne la ca unui vechi colaborator al revistei Viața Românească, mi-a spus, printre altele: «La revedere, dragul meu, să te văd în curând guvernator al Bucovinei și să știi de la mine că drumul Ardealului duce prin Basarabia»”25. În zilele de 3-5 aprilie 1918, a fost format noul guvern al României, I. Inculeț și D. Ciugureanu fiind desemnați ca membri ai Guvernului din partea Basarabiei. La Chișinău au loc unele schimbări: în funcția de președinte al Sfatului Țării este ales Constantin Stere, iar de șef al Directoratului General – dr. Petre Cazacu. Această fază a istoriei se încheie la 9 aprilie 1918, când A. Marghiloman, preșe- dintele Consiliului de Miniștri al României, prezintă Regelui Ferdinand I un demers oficial, în care roagă să se aprobe printr-un înalt decret regal, Actul Unirii Basarabiei cu România, votat de Sfatul Țării. La 25 aprilie 1918, regele, la insistența primului-ministru A. Marghiloman, a dizolvat parlamentul, anunțând alegeri pentru un nou legislativ. Din grupul lui C. Stere au fost aleși C. Stere în Ilfov, D. D. Pătrășcanu și Ion Teodorescu. La 6 iunie 1918, noul parlament ales și-a deschis lucrările; au refuzat să parti- cipe liberalii, partidul lui , și alte partide, care au propus candidați doar pentru Moldova.

24 I. Nistor, Istoria Basarabiei, Cernăuți, 1923. 25 Viața Basarabiei, nr. 4, 1939, p. 42. 310 CENTENAR SFATUL ȚĂRII

Promisiunile făcute de C. Stere în cadrul parlamentului basarabean trebuiau să se regăsească în agenda noului legislativ. La 9 iunie 1918, în plen a fost citită o tele- gramă din partea Sfatului Țării, semnată de președintele acestuia, C. Stere: „Provincia română Basarabia, după o robie de un veac, unită pe veci cu patria mamă, așteptă cu încredere de la Camera română asigurarea autonomiei și a institu- țiilor democratice, ca și îndrumarea pe căi sănătoase a propășirii naționale obștești”. Însă, în contextul jocurilor politice ale vremii, C. Stere „și-a dat demisia din președinția Sfatului Țării, în semn de protest față de refuzul lui Marghiloman de a accepta reformele socio-politice”26.

Clădirea Sfatului Țării

Pentru contribuția sa la actul Unirii, C. Stere a fost decorat în decembrie 1918, de regele Ferdinand I, cu ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer. C. Stere a participat alături de rege la parada oficială, când, la Iași, a fost sărbătorit marele act istoric. Satisfacția lui era plenară. Năzuințele i se împliniseră, Basarabia era liberă, Basarabia era românească. Dar marile încercări sufletești pentru el abia începeau.

26 Z. Ornea, Viața lui Constantin Stere, vol. II, București, 1991, p. 210.