Studiu impact social al lucrarilor silvice desfasurate pe raza RPLP STEJARUL RA RPLP Stejarul RA a inclus in vederea certificarii padurile a 4 Primarii (Bunesti, Jibert, Ticus si Ungra) si un composesorat (Albina -Daisoara) insumand 8779,4 ha padure. Scurta prezentare a localitatilor: Comuna Buneşti este aşezată în sud-estul Transilvaniei, în podişul Târnavelor la o altitudine de 496 m, la poalele culmilor de cumpănă între două bazine hidrografice: bazinul Oltului și bazinul Târnavei Mari. Este cea mai nordică comună a judeţului Braşov, la graniţa cu judeţul Mureş, fiind străbătută de drumul european E 60, care uneşte cele două centre de judeţ, respectiv Braşov şi Târgu Mureş. Din punct de vedere istoric aşezarea este menţionată din cele mai vechi timpuri, existând cetăţi dacice şi în zona Buneştiului: -Cetatea Hurinului cunoscută şi ca Dealul Cetăţii şi Cetatea din Roadeş, unde în anul 1858 s-a descoperit o urnă funerară, vetre de foc şi altar de jertfă. Aceste cetăţi au fost dărâmate la aducerea saşilor de către regele Ungariei Geza al II -lea, între anii 1141 - 1200, iar materialul ar fi fost folosit la construirea bisericilor cetate care au rolul să apere zona de SE a Transilvaniei de eventualele atacuri străine. Prima aşezare a satului Buneşti a fost la poalele Dealului Cetăţii, între Buneşti şi Viscri, dovedită de descoperirile arheologice din perioada neolitică de la Şesul Cremenii aparţinând Culturii Pietreşti. Satul Buneşti este atestat documentar din anul 1356 sub denumirea de Bundorf. În anul 1337 este amintit ca o comună liberă a Scaunului Sighişoarei, participând la conducerea corporaţiei administrative prin Petrus, fiul lui Ştefan de Boda, care făcea parte din Sfatul Bătrânilor. În anul 1448 apare sub denumirea de Bodendorf şi este a treia comună ca importanţă din Scaunul Sighişoarei. În documente, aşezarea este amintită sub denumirea de Vila Bodonis -în traducere satul lui Bodo, care era conducătorul grupului de colonişti care s-au aşezat pe aceste meleaguri, veniţi din Lotharingia. În anul 1500, recensământul făcut arăta că erau 88 de gospodării, un învăţător, o moară, trei păstori şi cinci săraci. Comuna Jibert: Sate in administratie: Jibert, Dacia, Lovnic, Grinari, Valeni Suprafata: 16612,72 ha; intravilan: 232 ha; extravilan: 16380,72 ha; populatia: 2535; gospodarii: 901; locuinte: 1089; gradinite: 5; scoli: 5. Activitati principale: Agricultura, in special cresterea animalelor. Oportunitati, obiective turistice: Biserici evanghelice monumente istorice. Cabana turistica "Trei Stejari". Facilitati pentru investitii: Materii prime pentru industrializarea laptelui si a carnii, prelucrarea lemnului, dezvoltarea agriculturii. Proiecte de investitii: 2 aductiuni de apa, infiintarea unui centru de zi pentru copii, reabilitarea cailor de acces. 1 Judetul Brasov ii uimeste pe toti cu traditia pastrata de-a lungul veacurilor, cu oamenii blajini si cu tablourile miraculoase de natura pe care le creeaz spatiile intinse de verdeata si culoarea galbena sau verde a diverselor cereale si plante tehnice. Din aceasta zona face parte si comuna Jibert. Cum se ajunge aici , nu este foarte greu tinand cont ca exista un drum judetean pe care trebuie sa il urmezi - este vorba de DJ 105A. Daca vrei sa vii din Fagaras trebuie sa mergi 16 km, daca vii de la Rupea ai de condus 6 km, iar daca pornesti din Brasov trebuie sa parcurgi 86 km si ajungi in localitatea ce dispune de o dotare infrastructurala medie (alimentare cu energie electrica, serviciu de telefonie fixa, televiziune prin cablu si in proportie de 20% de conducta de apa potabila), dar nu din cauza primariei sau a celor 2435 de locuitori ci din lipsa de fonduri Reteaua de apa ar trebui foarte urgent realizata deoarece apa nu este potabila si poate produce infectarea locuitorilor. lnfrastructura stradala necesita mari lucrari si investitii, deoarece drumul judetean si cele comunale sunt deteriorate. Pe drumurile comunale s-au pus deja 8000 tone de piatra, iar in Dacia exista si o suprafata mica asfaltata. Alte obiectivele turistice pe care le puteti vizita sunt Manastirea Sambata, Cetatea Rupea. Forta de munca este specializata in diverse domenii precum croitorie, agricultura, constructii si zootehnie, existand in comuna mai multi agenti economici (se poate infiinta si un atelier de croitorie). Unul dintre cei mai importanti este SC. Lorebeca SRL, ce se ocupa de prelucrarea lemnului si are 8 angajati permanent. Populatia este disponibila sa ajute dezvoltarea asezarii oferind tot ceea ce este necesar. Astfel se poate investi intr-o agricultura organizata, cultivandu-se paioase, sfecla de zahar, prasitoare, dar se poate dezvolta si legumicultura, pomicultura - datorita terasamentului cu expunere - putandu-se astfel forma puncte de colectare si prelucrare fructe - legume, linii de panificatie si morarit si centru de conservare. Pentru formarea unei zootehnii organizate se ofera mai multe terenuri ce pot ajuta la amenajarea unei ferme mixte, a unui abator si a unor centre de solectare si prelucrare a produselor animaliere provenite de la cele 12.000 ovine, 400 bovine si 100 bivoli. Acest domeniu mai este ajutat si de cele 4300 ha pasune aflate in proprietatea Primariei si 2500 ha ce au devenit pasiuni ulterior si sunt inchiriate la ciobani. Infiintarea unei zone de vanatoare si amenjarea unor pensiuni turistice este un atu pentru dezvoltarea agroturismului, zona fiind favorabila si prin prezenta celor 14 lacuri si a Cabanei 3 Stejari. ccComuna Ticuş este aşezată în partea de nord-vest a judeţului Braşov şi este formată din satele Ticuşul Vechi şi Cobor. Se învecinează cu comunele Comăna la est, Ungra la nord-est, Jibert la nord şi vest, iar la sud cu Mândra, Şercaia şi Şoarş. Ticuşul Vechi se află la o distanţă de 80 km de Braşov, la 33 km de Rupea (Cohalm) şi la 25 km de Făgăraş. Relieful comunei este deluros,cel mai înalt punct fiind Dealul Tăiş cu o înălţime de 620 metri. Pe pantele line ale dealurilor se întind terenuri arabile pe care se cultivă porumb, grîu şi plante furajere. Comuna are întinse suprafeţe de fîneţe şi păşuni, iar la limita acestora se întind păduri de foioase şi în special de stejar. Comuna este străbătută de la vest spre est de cursul văii Ticuşului care formează o luncă fertilă. Comuna este legată de Făgăraş sau Rupea prin drumuri judeţene asflatate, ca de altfel şi de satele învecinate. Populaţia comunei este în majoritate formată din români care convieţuiesc alături de saşi, unguri şi rromi. Comuna a fost electrificată în anul 1964. Începînd cu anul 2010, în comună se vor implementa proiectele privind construcţia reţeleide apă şi de canalizare. 2 ccPentru prima dată se aminteşte de comuna Ticuş în anul 1373, cînd într-un document se fac referiri la oamenii regelui Lukas şi Petru Lukas de Thikus. Numele de familie Lutze, în dialect local, Leokes, poate fi întîlnit şi astăzi în comună. Acest nume este cel mai vechi nume de familii săseşti din Transilvania. Conform atestărilor de pînă acum, Lutze este cel mai vechi din Transilvania. Colonizarea Ardealului a pătruns şi în Ticuş în jurul anului 1200, în aceleaşi condiţii ca şi în celelalte aşezări săseşti din dreapta Oltului: Caţa, Homorod, Rupea, Fişer, Ungra, Felmer, Şoarş, Jibert şi altele. Saşii au contribuit în mod hotărîtor la pătrunderea influenţei occidentale în Transilvania. Ei au întemeiat sate prospere, dar şi oraşe de tip ,,burg" (cetate) precum Sibiu, Braşov, Sighişoara. Există presupuneri că aşezarea comunei Ticuş ar fi şi mai veche şi este consemnat anul 1206. Atunci s-ar fi înfiinţat satul Văleni, în documentul de atestare stipulîndu-se numele satelor învecinate: Felmer, Cobor, Lovnic, Şoarş, Bărcut. În anul 1520, caseria din Sibiu a plătit un ajutor pentru construcţii de apărare pentru comuna Ticuş. Acest act ne dă posibilitatea să deducem că zidul dinspre nord de la Biserica Evanghelică din localitate, cu cele două turnuri care o flanchează, datează din acel timp cînd populaţia era ameninţată de incursiunile turcilor şi tătarilor. Turnul cu clopote de la Cobor păstrează forma construcţiilor de apărare din acel timp, cu o balustradă pentru tindă, pe cînd turnul din Ticuş este o construcţie mai recentă,datînd din anii 1804-1806, după ce a fost afectat de cutremurul de la 1802 cînd vechiul turn s-a prăbuşit împreună cu zidul de apărare dinspre vest. Ca urmare a invazilor, populaţia a fost în mare parte decimată. În anul 1532, în Ticuş au rămas numai 10 gospodari, în Hălmeag 15, în Ungra 20, în Jibert 46, iar la Rupea 111. Atunci a avut loc emigrarea secuilor care au repopulat aceste sate. În timp, secuii s-au contopit cu populaţia săsească din Ticuş. Astăzi, unele porecle amintesc de originea acelor familii: familia Schuster mai este poreclită Varga, familia Schneider se mai numeşte Szabo, etc. După anul 1532, au emigrat şi români în Ticuş. O parte dintre aceştia au fost stabiliţi de către saşi pe malul drept al rîului Olt pentru a păzi hotarele Ticuşului care se întindeau pînă aici. Astfel, a luat naştere o nouă aşezare, Ticuşul Nou. La anul 1640, în Ticuşul Vechi se aflau 64 de gospodării, numărul acestora scăzînd în anul 1698 la 19 gospodării. Şi invaziile străine au lăsat urme în cultura satului. Turcii au fost cei care au adus cucuruzul, numit în unele zone grîu turcesc. În locul porumbului, se cultiva odinioară meiul. Cartoful a început să se cultive abia după marea foamete din 1817, iar mierea a ţinut mult timp loc zahărului. Ungra, mai demult Ugrona este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România. Este reședința comunei Ungra. Ungra este situată în partea de nord a județului Brașov, la numai 9 km de orașul Rupea și circa 62 km distanță de municipiul Brașov. Ungra este așezată pe malul drept al Oltului, nu departe de confluența acestuia cu pâraiele Homorod și Valea Dăișoarei, la 3 km de drumul național 13, Brașov-Sighișoara, în zona denumită Țara Rupei sau Zona Rupea (Tinutul Cohalmului), dar cea mai exactă denumire din punct de vedere istoric pentru aceasta regiune este aceea de Scaunul Rupea.