Nr. 103 SEPTEMBRIE

Fondatã: 1998 Anul XII 2010 REVISTÃ DE CULTUERÃ EDITATLÃ DE ASOCIAÞINA CULTURAULÃ „ACALDEMIA RURALÃ ELANUL“ DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI CULTURÃ ªI Învãþãturile lui Paul SPIRITUALITATE PE Gottfried cãtre români

VALEA ELANULUI Dan RAVARU

Florin VARVARA Recent, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaºi, la aniversarea a 150 de ani de existenþã, a fost onoratã de prezenþa reputatului Sub acest nume s-a desfãºurat, în cadrul „Zilelor culturale ale cãrturar Paul Gottfried, care ne-a uimit prin profunzimea, oraºului Murgeni”, simpozionul de joi, 5 august 2010, de la Murgeni. originalitatea ºi, mai ales, curajul aserþiunilor sale publicate în Manifestarea culturalã a devenit tradiþionalã în ultimii ani, în revista „Convorbiri literare”, în iunie 2010. Provenind dintr-o familie perioada mandatului domnului primar Panica Jenicã, evreiascã din Budapesta, desfãºurându-se chiar în sala de ºedinþe a Primãriei Murgeni ºi stabilitã în Statele Unite, având drept co-organizatori primãria, cãminul cultural (dl. director educat în climatul cultural Valerica Axinte ºi d-na bibliotecar Alina Lupu), ºi parteneri Muzeul american, a devenit o Judeþean „ªtefan cel Mare” Vaslui ºi Academia Ruralã Elanul. personalitate remarcabilã în plan social – între altele a Cuvântul de deschidere a fost rostit de dl. Ioan Mancaº, fost bun prieten cu Richard directorul Muzeului Judeþean „ªtefan cel Mare” Vaslui, care a Nixon ºi alþi mari demnitari salutat prezenþa invitaþilor, îndeosebi a primarului oraºului Murgeni, –, cât mai ales în plan exprimându-ºi speranþa cã domnia sa va acorda tot sprijinul posibil intelectual, prin cele peste campaniei de sãpãturi organizatã de Muzeul Judeþean la movila 10 cãrþi ºi nenumãrate Juvara de lângã Murgeni, în a doua jumãtate a lunii august. articole în care trateazã Prima intervenþie a fost legatã, în mod logic, de cadrul natural multiculturalitatea de la al podiºului Bârlad, fiind prezentatã de dl. Laurenþiu Ursachi, Hegel si Marx pânã la fenomenele contemporane. Subliniind faptul muzeograf al Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad ºi de dl. Daniel Bejan, cã prin originea sa etnicã ºtie ce pot sã însemne exagerãrile doctorand al Facultãþii de Geologie a Univ. „Al. I. Cuza” Iaºi. Studiul naþionaliste, savantul american se manifestã însã vehement prezentat s-a referit la modificãrile climatice asupra florei, faunei ºi împotriva celor care „încearcã în mod deliberat de a slãbi mediului antropic în contextul schimbãrilor climatice ºi a exploziilor conexiunea care existã între naþiuni ºi trecutul lor istoric, diminuarea solare ºi a stârnit un real interes, mai ales cã se prognozeazã ca în relaþiilor dintre învãþãmânt sau alte activitãþi culturale ºi contextul zonã, în viitorul mediu, sã existe o climã mediteraneanã cu nuanþe specific naþional”. În viziunea sa, existã o adevãratã modã în acest tropicale. sens în tratarea valorilor ca exerciþii pentru direcþionarea cãtre Prof. Florin Varvara a prezentat planul mai vechi al Academiei formarea ºi consolidarea conºtiinþei globale. Problema principalã a de cercetare a movilelor din preajma Murgenilor, de cãtre Muzeul vremurilor noastre constã în ameninþãrile la adresa libertãþilor Judeþean Vaslui, prima vizatã fiind movila Juvara, numitã aºa pentru individuale ºi colective, care, în România, provin din Occident. Iatã cã se aflã în zona unde, o perioadã, a avut moºia familia Juvara. un citat semnificativ în acest sens: „Ameninþãrile la care mã refer vin Imaginile pregãtite aveau rolul de a arãta cât de dificilã va fi de la cei care, în numele luptei împotriva inamicului “fascist” vor sã cercetarea, având în vedere dimensiunile impresionante ale niveleze ºi sã omogenizeze omenirea, începând cu cei care þin prea trufaºului tumul, fiind deja evident cã cercetarea sistematicã va fi o mult la trecutul lor. Statul universal omogenizant, care niveleazã chestiune de mai mulþi ani. pânã la anihilare naþiuni, sexe ºi comunitãþi, e acum pericolul care i- a luat locul lui Hitler, Stalin, Ceauºescu ºi altor tirani recenþi. Dacã Tocmai de aceea am considerat cã este neapãrat necesarã o radiografie a movilei cu aparaturã modernã. Prin intermediul vechii tirani mãrºãluiau împotriva duºmanilor naþionali sau colegului Cristian Onel am pus la cale planul de a apela la laboratorul mobilizau masele împotriva aºa-ziselor “clase duºmãnoase”, noul complex de analizã al Univ. „Al.I.Cuza” Iaºi, lucru realizabil doar cu o inamic îmbrãþiºeazã întreaga omenire pentru a o reeduca. ªi, o finanþare considerabilã. formidabilã concluzie: Nu ºtiu ce e mai periculos, tiranul care ne lipseºte de viaþã sau cel care ne lipseºte de identitate, de tradiþie”. Acest lucru a devenit posibil datoritã generozitãþii În mod paradoxal, uzând în permanenþã de termenul deosebite arãtate de familia Juvara: doamna “toleranþã”, Uniunea Europeanã se amestecã pânã în cele mai mici Alexandra Chiliman Juvara, împreunã cu copiii, Maria aspecte ale comportamentului social. Dacã o naþiune acþioneazã în Cristina Chiliman Juvara ºi Matei Ioan Chiliman numele standardelor sale naþionale sau religioase, este imediat Juvara, împreunã cu sora domniei sale, doamna Ilinca pasibilã sã fie condamnatã în numele “drepturilor omului” stabilite la Bruxelles. De asemenea, Uniunea Europeanã stabileºte ºi ce Juvara, din Elveþia, cãrora le mulþumim din suflet ºi putem ºi ce nu putem spune despre propria istorie (cazul cãrora le vom consacra descoperirile fãcute în perioada Antonescu), cenzurându-ne în ceea ce priveºte predarea în ºcoli; urmãtoare. altfel, putem fi stigmatizaþi pentru o pretinsã intoleranþã. - continuare în pagina 19 - - continuare în pagina 15 - Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL Marele logofãt Ionaºco Ghenghea

Lucian-Valeriu LEFTER

Trãim în umbra oamenilor de odinioarã iar chipurile lor stau toatã Moldova, majoritatea concentrate în nord, în þinuturile Hotin, mãrturie pentru noi. Fãrã a fi întru totul conºtienþi de aceasta, ne Cernãuþi ºi Suceava, restul satelor fiind împrãºtiate în celelalte aflãm sub semnul implacabil al trecutului în mersul nostru cãtre un þinuturi. În þinutul Cernãuþi stãpânea vreo zece sate, printre care viitor neºtiut. Vechi boieri de altãdatã care stãpâneau sate ºi oameni Boian, Lucoviþa, Grãmeºtii, ªãrbãuþii, Cernauca, sat care în secolul pe cuprinsul unui pãmânt românesc nedespãrþit de vreo apã al XIX-lea devine reºedinþa boierilor patrioþi ºi cãrturari din familia curgãtoare, stau strajã la memoria þãrii spre neuitarea istoriei Hurmuzachi, ºi altele. În þinutul Hotinului avea Bilãuþii, Chelmeºtii, noastre. Din sudul Moldovei, din colinele Tutovei, pânã în apa Noua Suliþã, Parcova, Ravacãuþii etc. Dar ºi în þinutul Orheiului avea Ceremuºului ºi malul Nistrului, în Bucovina ºi Basarabia de mai satul Vãscãuþii, iar în zona Vasluiului, în vechiul þinut Fãlciu târziu, vechi sate amintesc prin istoria lor de stãpânii care le-au stãpânea satele Leoºtii ºi Mãlãeºtii, ºi în fostul þinut Tutova vreo apãrat cu sabia. Generaþiile curg, amintirea bunicilor se nouã sate, precum ºi, mai la nord, stãpânea satul Negreºti, actualul estompeazã în memoria urmaºilor, dar uitarea se pedepseºte prin oraº din judeþul Vaslui. pierderea identitãþii umane specifice ºi, în cele din urmã, duce la Au mai fost, probabil, ºi alte sate, de vreme ce, dupã pieirea unui neam ºi a unei naþiuni, pentru cã, dupã cum a zis marele pierderea Bucovinei, în satul Voloca de lângã Vãscãuþi, pe istoric Nicolae Iorga, cine uitã nu meritã – sã existe, am putea zice Ceremuº, trãiau fraþii Ghenghea, pentru care mai mulþi boiernaºi ºi noi. mazili din Bucovina mãrturiseau ºi, totodatã, cereau consiliului Între doi vechi boieri aparent nu existã nici o legãturã, nobililor de la Liov ca acestora sã li se recunoascã originea precum între Ioan Tãutu ºi Ionaºco Ghenghea, ambii mari logofeþi ai boiereascã, cãci „sã trag din Ghenghe logofãt mare, care în multe Moldovei, dar, în relitate se interpun trei generaþii de femei prin care scrisori vechi este însemnat”. Atât Voloca, la þinutul Cernãuþi, cât ºi s-a perpetuat legãtura de rudenie. Urmãrind curgerea generaþiilor, Negreºtii cu Lineºtii, la þinutul Vaslui, au ajuns în stãpânirea lui constatãm cã Irina, soþia lui Ionaºco Ghenghea, a fost strãnepoata Ionaºco Ghenghea în urma înrudirii sale, prin cãsãtorie, cu o lui Ioan Tãutu. Având în minte modelul biblic, aceastã descendenþã strãnepoatã a logofãtului Ioan Tãutu, cel din vremea lui ªtefan cel femininã poate fi descrisã astfel: Ioan Tãutu a avut pe Nastasia, Mare. Nastasia a avut pe Odochia, Odochia a avut pe Agafia, iar Agafia a Urmaºii lui Ionaºco Ghenghea nu au mai atins apogeul avut pe Irina Ghenghioaia. Astfel, fiii lui Ionaºco Ghenghea sunt puterii acestuia. Biserica din Iaºi a marelui logofãt stãtea mãrturie strã-strãnepoþii lui Ioan Tãutu. pentru aducerea aminte a vremurilor de odinioarã, însã a dispãrut * prin anii 1940, fiind ruinatã. Cu o jumãtate de veac în urmã, se putea Nicolae Iorga nu avea cuvinte mãgulitoare la adresa zãri, în apropierea casei lui Vasile Alecsandri din Iaºi, pe strada ce-i marelui logofãt Ionaºco Ghenghea. La început de domnie, Vasile poartã numele, o bisericã ce amintea de ctitorul sãu din veacul al vodã Lupu înlãturã pe „«cânele bãtrân» trãdãtor al multor domni, XVII-lea, marele logofãt Ionaºco Ghenghea, fiind numitã „Biserica Ghenghe, [care astfel] îºi pierdu rostul fiind trimis la mãnãstire de Gheanghei”. Aºa cum scria Vasile Panopol, acestei strãzi „pe vechiul sãu duºman care puse mare logofãt pe Toderaºcu Ianovici”. vremuri i se spunea Uliþa Ghenghei, dupã numele marelui logofãt Dar nu dupã multã vreme, Ghenghea redevine în ochii domnului sub mai multe domnii, vel logofãtul Ionaºco Ghenghea”. „adevãrat credincios ºi cinstit batrân boier al nostru”, ºi astfel la 1635, îi reconfirma dreptul de stãpânire în satul Negreºti, în þinutul Fãrã îndoialã, este vorba de un secui, „trecut cândva Vaslui. Marele logofãt deþinuse un rol important în sfatul domnilor de peste munþi, în Moldova”, pe vremea când au „descãlecat” mulþi alþii pânã atunci. În vremea iminentei numiri la domnie a lui Alexandru din Ardeal, din Maramureº sau din secuime. Atunci va fi venit un Iliaº, în locul lui Moise Movilã, scaunul domnesc a rãmas în grija secui, al cãrui nume sau poreclã, Gyenge (care înseamnã plãpând, caimacamilor „Ghenghe logofãtul ºi Enachie postelnicul”; noul slab), a fost transcris în actele moldoveneºti aºa cum se pronunþa: domn nu a fost dorit de boieri, „ºtiindu cu toþii hirea”, ºi a fost alungat. Gheanghea/Ghianghea sau Ghenghea; tot astfel va fi venit ºi un Apoi, decapitarea lui Miron vodã Barnovschi la Constantinopol a slovac, numit în ugureºte Tóth, care în româneºte devine Tãut. fost urmatã de închiderea marilor boieri care l-au urmat: „Ghenghea Aceºtia fãceau parte din generaþia acelor „viteji cavaleri de obârºie logofãtul, Baºotã hatmanul, Cehan vornicul, Roºca vistiernicul, maramureºeanã”, din suitele lui Dragoº ºi Bogdan, iar marii boieri ai Costin postelnicul”, care ulterior au fost eliberaþi. þãrii de mai târziu, precum Ioan Tãutu ºi Ionaºco Ghenghea, poartã, Numele logofãtului Ghenghea trebuie legat de un strãmoº prin numele lor, amintirea acelor vremuri. trãitor în vremea lui ªtefan cel Mare în sudul Moldovei, în actualul ______judeþ Vaslui. La 16 ianuarie 1495, Petre Ghenghe împreunã cu Textul de faþã reprezintã o sintezã a unui studiu mai mare (a doua parte), fratele sãu Gavril ºi surorile sale, Maruºca ºi Muºata, dimpreunã ºi publicat în volumul Pro Bucovina. Repere istorice ºi naþionale, coord. Mihai- cu verii lor, erau întãriþi stãpâni în satul Popeºti, pe Jerãvãþ, în þinutul Bogdan Atanasiu ºi Mircea-Cristian Ghenghea, Bucureºti, 2010, p. 15-37 Tutovei. Un strãnepot al lui Petre Ghenghea a fost Cozma Ghenghea, pe care îl gãsim menþionat în vremea lui Petru Rareº, la 1543, ca unul din cei doi pârcãlabi de la cetatea Orheiului, pe malul Gheorghiþã ªTIRBU E P I G R A M E Nistrului. Pe când era pârcãlab de Roman, la 1547, Cozma Ghenghea cumpãrã trei sate pe Siret, în þinutul Suceava. Va cumpãra ºi alte douã sate, în þinutul Hotin, drept pentru care, prin UNUI FILANTROP UNUI DONATOR ZGÂRCIT douã acte din 1552, ªtefan Rareº întãrea fostului pârcãlab de Pentru o nobilã lucrare, Dupã moarte (mi se spuse), Roman (Cetatea Nouã) stãpânirea a nouã sate ºi pãrþi de sate Sunt de-acord ºi înþeleg; Ca sã-mi dau inima-n dar, cumpãrate de acesta în þinuturile Suceava ºi Hotin, precum ºi la Dau o sutã de parale, Domnul bun, care-o primise, Soroca. Însã eu cu ce m-aleg? Deveni pe loc avar. Ionaºco Ghenghea este fiul lui Cozma, ºi va urca ierarhia rangurilor de la vornic de gloatã sau spãtar pânã la mare logofãt al UNUI DONATOR DE SÂNGE UNUI MURIBIND Þãrii Moldovei între anii 1616 ºi 1623, dupã care va deþine funcþia de Picãtura mea de sânge Când roiesc strigoii-n noapte mare vornic al Þãrii de Jos ºi revine ca mare logofãt pânã la 1634; la Încã o viaþã a salvat, Cucuveaua a cântat, jumãtatea anului 1635 era mort. Când pe targã alcoolistul Nu mai ºtiu cât era ceasul, Domeniul funciar al marelui logofãt Ionaºco Ghenghea La spital... era sevrat. Cã-ntre timp am decedat. era impresionant. Familia sa stãpânea peste 60 de sate risipite în 2 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 Marele comis ªtefan Cerchez

(aprox. 1630 - 1708) Drd. Ciprian-Gicã TODERAªCU

O scurtã precizare curtea domneascã pare sã-l fi motivat pe tânãr sã intre în anturajul Singura lucrare din istoriografia românã care ni-l prezintã pe voievodului, dupã cum se va putea observa ceva mai jos. ªtefan Cerchez este ,,Viaþa lui Constantin Cantemir”. Despre acest boier, Dimitrie Cantemir a scris în lucrarea sa numai cuvinte frumoase, În dregãtoria de comis al II-lea arãtând cã ,,avea mare trecere pe lângã domn, era mereu la curte ºi la În 1663 ªtefan Cerchez nu mai îndeplinea dregãtoria de masã” ºi ºtia ,,toate tainele domnului1. De era aºa ori nu, voi arãta în cele medelnicer, ci pe cea de comis al II-lea. El s-a apropiat de priceperea ce urmeazã. Sã începem cu naºterea ºi ascendenþii acestui boier. neamului sãu în creºterea ºi folosirea cailor16, avându-l cel puþin un an ca ºef pe Miron Costin care în 1665 era mare comis17. Cel dintâi act care-l Naºterea ºi ascendenþii. aminteºte pe ªtefan în aceastã dregãtorie este din 12 mai 166318. La ªtefan Cerchez era fiul lui Ioniþã Cerchez ,,vel” stolnic ºi al Irinei. acestã datã el a cumpãrat de la Nastasia Strãtioaia, cu 55 de galbeni de Era strãnepot al lui Cerchez cel ,,bãtrân” ºi nepot al lui Cerchez argint, o vie cu pomeþi situatã la Copou, în ocolul târgului Iaºi19. spãtarul2. Atât tatãl, cât ºi bunicul sãu au fost oameni de vazã ai societãþii Ucenic al marelui comis, ªtefan Cerchez avea sã fie farã în care au trãit, iar ªtefan avea sã le pãºeascã pe urme. întrerupere pânã în 167620. În aceastã perioadã, dominatã de ªtefan Cerchez s-a nãscut la o datã care nu se cunoaºte cu instabilitate politicã21, boierul a slujit domnilor Moldovei urmãrindu-ºi exactitate. Prin conexiunea informaþiilor transmise de mai multe precis scopurile. În virtutea obþinerii bunãvoinþei acestora ºi a documente presupun cã evenimentul ar fi avut loc în jurul anului 1630. solidaritãþii de familie, a împlinirilor personale, imediate sau îndepãrtate, Un act din 14 noiembrie 1668 evidenþiazã cã în vremea lui Vasile Lupu, ªtefan Cerchez a reuºit în perioada 1663-1676 sã achiziþioneze ,,când au ars tãtarii Iaºii”, ªtefan Cerchez ºi-a pierdut zapisul de numeroase moºii prin danii ºi cumpãrãturi care i-au mãrit patrimoniul stãpânire asupra locului de casã din Iaºi ce-l primise ca zestre de nuntã funciar. Totodatã, a reuºit sã se pregãteascã pentru a fi ridicat într-o 3 de la socrul sãu, Enache Palade . Având în vedere cã incursiunea nouã dregãtorie. Numeroase documente ne spun cã, în perioada deja tãtarilor, în urma cãreia capitala Moldovei a ars, a avut loc în toamna amintitã, boierul s-a implicat alãturi de alþi camarazi în diferite probleme anului 16504, este o certitudine faptul cã nunta lui ªtefan cu Acsiþa de naturã politicã sau socialã. Un document datat la 30 mai 1665 Palade s-a întâmplat înainte de toamna anului 1650. Dacã se considerã precizeazã faptul cã ªtefan a intervenit pentru scoaterea de la temniþã a cã ar fi avut loc nu mai devreme de începutul anului 1650, atunci, se lui Aleviz bãcalul din Iaºi, cãruia i-a împrumutat 250 de lei bãtuþi pentru a- poate afirma cã tãnãrul s-a nãscut în jurul anului 1630, þinând cont cã ºi rãscumpãra greºeala sãvârºitã22. Pe parcursul anului 1666, în ultima datã la care este menþionat în viaþã este 7 iulie 17085. Dacã se contextul în care la tronul Moldovei din septembrie 1665 nu se mai afla adaugã, pe de o parte, faptul cã vârsta optimã pentru realizarea Eustratie Dabija, ci Gheorghe Duca, Nastasia Strãtioaia a cãutat sã-ºi legãmântului de cãsãtorie în Evul Mediu era pentru bãrbat de 14 ani6, iar, recapete prin judecatã domneascã, la 7 mai 1666, via cu pomeþi de la pe de altã parte, faptul cã Acsiþa, nãscutã Palade, apare într-un Copou vândutã comisului23. Instanþa de judecatã a dat câºtig de cauzã document din 1716 ca ,,soþia rãposatului ªtefan Cerchez”7, atunci cerchezului. Acesta, teoretic, a primit o datã cu întãrirea stãpânirii argumentele sunt în favoarea ipotezei cã ªtefan s-a nãscut în jurul asupra viei ºi ,,votul” de încredere al domnului întrucât atât el cât ºi anului 1630. urmaºul sãu la tronul Moldovei, Iliaº Alexandru, aveau sã-l menþinã pe ªtefan în dregãtoria de comis al II-lea pe toatã dura domniilor lor. În Prima menþiune în documente ºi cea dintâi dregãtorie vremea domniei celui din urmã (1666-1668), ªtefan Cerchez a reuºit Din punct de vedere documentar, cea dintâi menþiune a lui ªtefan sã-ºi întãreascã stãpânirea asupra câtorva moºii, sã-ºi refacã unele Cerchez o gãsim într-un document de danie din 22 aprilie 16408. Actul, acte pierdute ºi sã-ºi mãreascã patrimoniul funciar prin cumpãrarea emis de cãtre Vasile Lupu voievod pãstreazã viu faptul cã ªtefan câtorva locuri de casã în Iaºi. Cerchez a primit danie de la ,,Naste, nepoata Milii din sat din Rãspopeni La 21 aprilie 1667, i-a fost întãritã stãpânirea asupra unei vii de la (...) ce-i la þinutul Sorocãi pe apa Prutului (...) toatã partea ei, câtã sã va Copou, cumpãratã cu 40 de lei de la Anisia, soþia lui Vasile Roºca, fost alege din sat din Rãspopeni (...) pentru iertarea pãcatelor lui”9. Evident, vornic, ºi de la fiii ei, Dumitraºco Roºca vornic ºi Simion24. La 9 iunie nu este vorba în document despre iertarea pãcatelor lui ªtefan, ci a 1667, dregãtorului domnesc i-a fost întãritã moºia Fruntiºeni din hotarul altcuiva. Despre cine este vorba nu putem ºti dat fiind faptul cã pãnã la târgului Bârlad25, pe teritoriul cãreia se afla ºi schitul Grãjdeni26. La 4 iulie, 11 septembrie 1654, ªtefan Cerchez nu mai apare menþionat în nici un acelaºi an, a primit de la Ilieº Alexandru voievod pãmânturile Balomireºti act de cancelarie. ºi Dumbrãviþa27. La 30 mai 1668, aflându-se la Iaºi, a cumpãrat de la Ion În vremea domniei lui Gheorghe ªtefan (1653-1658), a fost emis, ºi soþia sa, Bejana, un loc de casã pe Uliþa Chervãsãriei cu 60 de lei la 11 septembrie 1654, documnetul care pune în evidenþã, pe de o parte, bãtuþi28, iar spre sfârºitul aceluiaºi an, ªtefan ºi soþia sa, Catrina, au ascendenþii lui ªtefan Cerchez pânã la Cerchez cel ,,bãtrân” din vremea refãcut comisului ªtefan Cerchez actul de vânzare al unui loc de casã de lui Aron Vodã Tiranul, iar, pe de altã parte, faptul cã lui ªtefan ºi mamei pe Uliþa Piciorogoae din Iaºi, pe care cerchezul l-a pierdut ,,când au ars sale le-au fost întãriþi niºte þigani asupra cãrora Ioniþã Cerchez spãtarul tãtarii Iaºii”29 ºi pe care-l primise de la scocrul sãu, Enache Paladi, ca 10 intrase în posesie în vremea lui Moise Movilã voievod . Dacã în actul din zestre de nuntã30. 1654, ªtefan nu apare menþionat cu vreo dregãtorie, din 1656 ºi pânã la Despre activitatea sa de comis din aceastã perioadã nu sunt moartea sa acesta este evidenþiat de cronicile ºi actele Þãrii Moldovei informaþii. Cel mai probabil, cum de altfel era ºi normal pentru un comis, îndeosebi datoritã faptului cã a reuºit sã urce pe scara ierarhiei sociale ºi el s-a ocupat de îngrijirea grajdurilor domneºti, de orânduirea fânului ºi a 11 sã se menþinã în diferite dregãtorii . Cea dintâi dregãtorie care a obroacelor (tainurilor) pentru caii domneºti ºi de transportarea prin þarã 12 îndeplinit-o a fost cea de medelnicer al II-lea . În aceastã funcþie este a oaspeþilor domneºti31. atestat pentru întãia datã la 4 iunie 1656, când a participat ca martor la O datã cu cea de-a doua domnie la tronul Moldovei a lui Gheorghe vânzarea unor case cu pivniþã de pe Uliþa Mare din Iaºi care aparþineau Duca (1668-1672), ªtefan, îndeplinind aceeaºi dregãtorie de comis, Tudosiicãi, soþia rãposatului ªaidâr fost logofãt al II-lea. Evident, începe sã fie tot mai des amintit în actele vremii. Dacã la 10 februarie prezenþa sa la acest eveniment nu era o atribuþie impusã de dregãtoria 1669 a cumpãrat de la Vasile ºi Simion pãrþile lor din Uscaþi, moºie în în care se afla, însã nu era nici pur întâmplãtoare, ea datorându-se þinutul Fãlciu32, la data de 23 septembrie, acelaºi an, comisul a participat 13 faptului cã boierul îºi avea casa pe aceeaºi Uliþã Mare a Iaºului unde ca martor la vânzarea unui loc de casã ,,din zãplazii ce au ºezut erau situate ºi cele ale Tudosicãi ªaidâr. Aºadar, în virtutea dreptului de cerchezii” de pe Uliþa Herbinte din Iaºi33. În primãvara anului urmãtor, la 14 preemþiune , la caz ªtefan nu numai cã trebuia sã fie martor la vânzare 10 martie, a dãruit ,,la svânta mãnãstire a lui Iane postelnicul, din Dialul unei case de pe Uliþa Mare, ci o putea chiar ºi cumpãra. Mare, unde iaste hramul Naºterea Preasvintei a Lui Dumnedzãu În ceea ce priveºte principala atribuþie de zi cu zi a lui ªtefan Nãscãtoare ºi pururea Fecioara Mariia”34, o vie la Costeºti în þinutul Cerchez ca medelnicer al II-lea, trebuie precizat cã era aceea de a Tutovei pentru pomenire, dupã care a plecat la Crit unde a dus ,,cai 15 aºeza masa domnului în fiecare zi . Aceastã activitate desfãºuratã la impãrãteºti”35. Cãlãtoria în insula Creta nu se ºtie în ce condiþii se va fi 3 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL desfãºurat sau câte luni va fi durat. Cert este cã, la 1 martie 1671, era la atât pentru aprovizionarea pivniþelor domneºti, cât, mai ales, ca bãutura Iaºi unde a primit din partea lui Pascal Corlat cãmãraºul 37 de stupi, acestuia sã nu fie otrãvitã. Pentru a evita orice incident paharnicul al II- echivalentul a 37 lei bãtuþi, datorie pe care Pascal o avea la comis din lea trebuia, în lipsa marelui paharnic, sã guste în prealabil bãutura 1667. Îngãduinþa arãtatã de cerchez în cei patru ani de zile, trecuþi de la domnului, sã ia ,,credinþa”53. momentul împrumutului, l-a determinat pe cãmãraº sã-i dea Prima menþiune a lui ªtefan Cerchez ca paharnic este din 2 compensaþie acestuia un loc de prisacã la Rediu ºi o parte din satul august 1676 când, fiind chemat la divanul de la Iaºi împreunã cu alþi Turbãþeºti din þinutul Cârligãturii36. boieri a arãtat care a fost judecata lui Vodã în ceea ce priveºte pricina Atât bunãvoinþa de care a dat dovadã de-a lungul vieþii, cât ºi dintre Iordachi Ruset postelnicul cel mare ºi Ghinea medelnicer asupra câºtigurile obþinute prin dregãtoria avutã i-au dat posibilitatea comisului moºiei Blãneºti54. În primãvara anului urmãtor, la 4 martie paharnicul de a-ºi consolida bunãstarea materialã prin mãrirea, ori de câte ori a ªtefan Cerchez a cumpãrat 19 pãmânturi din Lungeni de la rãzeºul avut ocazia, patrimoniului sãu funciar. În vara anului 1671, la 13 iulie, Solomon55. În acelaºi an, dar aproximativ o lunã mai târziu, la 1 aprilie, cerchezul a cumpãrat partea Irinei din satul Glãvãneºti37, iar la 29 iulie un îndeplinind dregãtoria de comis, cerchezul a cumpãrat de la Neculai, loc de dughene în Iaºi pe Uliþa Chervãsãriei, mai jos de târgul Fãinii, cu feciorul lui Toader Coþman, partea lui din Tomceºti ce se afla pe 70 de lei bãtuþi, de la Mihãilã Gurea ºi de la soþia sa Tudora38. Ultima Bogdana56. menþiune a lui ªtefan Cerchez pe parcursul anului 1671 o aflãm dintr-un Cea de-a treia domnie pe tronul Moldovei a lui Gheorghe Duca, act datat la 26 septembrie care pomeneºte pe slugile sale, Hortolomei ºi începutã la 6 decembrie 1678, avea sã reprezinte pentru ªtefan Panã, ce au participat la Iaºi, la vânzarea unei case din þigãnime39. În Cerchez începutul unei perioade pe parcursul cãreia a îndeplinit mai vara anului urmãtor, la 1 iulie, comisul a primit danie de la rãzeºul Lazãr multe dregãtorii. Dacã la 17 martie 1679 era comis57, la 29 aprilie acelaºi Moºuleþ pãrþi din satul Tupilaþi situat pe valea pârâului Elan, în þinutul an era postelnic58, la 15 mai 1681 era paharnic59. Schimbarea dintr-o Fãlciu40. dregãtorie în alta denotã abilitãþile boierului de acomodare în diverse Perioada primei domnii a lui ªtefan Petriceicu al XI-lea pe tronul dregãtorii. Moldovei (1672-1674)41 a adus comisului un ,,plus de tensiune” în viaþã Chiar dacã ultima domnie a lui Duca a fost comparatã de întrucât domnul era fidel leºilor, în timp ce boierii cei mari ai Moldovei contemporani cu ,,o urgie a lui Dumnezeu, cãci nimicia ºi prãda pe toþi în serveau intereselor Porþii. Din aceeaºi dregãtorie de comis, ªtefan a toate chipurile”60, boierul avea sã-i facã faþã. El ºi-a îndeplinit sarcinile reuºit totuºi sã-ºi vadã de drumul sãu în viaþã cãutând, pe de o parte, sã- prevãzute de fiecare dregãtorie în parte, mãrindu-ºi în acelaºi timp, cu o ºi mãreascã patrimoniul funciar prin achiziþionarea unor noi moºii, iar, pe deosebitã atenþie, patrimoniul funciar. Astfel, la data de 17 martie 1679 de altã parte, sã stea cât mai departe de domn, iar cu gândul ºi fapta cât el a cumpãrat de la ªtefana Edoaea pãrþile acesteia din satul Tupilaþi61. mai aproape de marea boierime, cu toate cã nu fãcea parte încã din La 29 aprilie, acelaºi an a primit danie de la Anisia, fata popii Edului, rândul acesteia. partea sa din Puþenii cu Apã62, iar la 13 octombrie 1681 a primit danie Din 15 iulie 1673, când a primit danie de la Grozava pãrþile ei din partea lui Toader a Hilinei din Puþenii Seci63. 42 satul Tupilaþi , pânã la 4 iunie 1674, când a cumpãrat de la Nastasia ºi Cristina pãrþile lor din acelaºi sat, boierul ºi-a vãzut liniºtit de îndeplinirea Primul gest de putere ºi bãtãlia de la Vulcãneºti îndatoririlor de comis. Perioada anilor 1673-1674 avea sã aducã, totuºi, Pe parcursul anului 1681, ca urmare a devotamentului faþã de atât pentru el cât ºi pentru ceilalþi boieri moldoveni, unele temeri cu Gheorghe Duca, acesta din urmã l-a numit pe ªtefan Cerchez ,,vel” privire la soarta þãrii în urma adoptãrii politicii filopoloneze de cãtre paharnic64. În acelaºi an, el ºi soþia sa, Acºiþa, au devenit ctitori-donatori 43 domnul ªtefan Petriceicu . Intrarea acestuia în tabãra polonezã în urma ai mãnãstirii Trei Ierarhi. Pentru pomenire ei au dat acesteia ,,5 dughene campaniei militare organizatã de Imperiul Otoman contra Poloniei, a gata, 10 locuri de dughene cu pivniþã de piatrã ºi douã locuri de casã pe determinat Poarta sã i-a mãsuri în privinþa sa. Astfel cã, turcii au cerut Uliþele Chervãsãriei ºi Piciorogoae”65. Noul membru al Sfatului domnului moldovean sã trimitã câþiva boieri zãlog în tabãra de la Domnesc, a decãzut în primãvara anului urmãtor în dregãtoria de comis 44 Isaccea . Boierii moldoveni, între care ºi ªtefan Cerchez, dându-ºi al II-lea, funcþie în care apare la vânzarea unei prisãci de la seama de puterea turcilor au încercat sã-l convingã pe domn ,,sã Dragomireºti, din þinutul Tutova66. Nu se cunoaºte motivul pentru care meargã la turci”. ªtefan Petriceicu a refuzat propunerea lor astfel cã ªtefan a ajuns în dregãtoria de comis al II-lea. Cea dintâi dregãtorie aceºtia l-au pãrãsit, dupã care au trimis cãrþi la ,,boiarii cei de Þara de implica mai multe riscuri pentru cerchez faþã de cea de-a doua, însã e Gios, la Gavriliþã ºi la Buhuº ºi la alþii”, cu rugãmintea de a-l înºtiinþa pe greu de crezut cã ªtefan ar fi renunþat la anumite obligaþii ºi avantaje vizir ,,sã poftiascã domnu dintre dânºii, sã-º pue pre cine vor socoti. ªi chiar dacã mulþi boieri doreau a-l omorâ pe Duca sau inlocui cu 45 fãrã zãbavã, ºi ei îºi vor alege domnu ºi vor merge cu toþii la viziriul” . În Dumitraºcu Cantacuzino67. urma împrejurãrilor create, Dumitraºco Cantacuzino, care l-a acea Din 15 aprilie 1682, când este implicat într-un proces la Iaºi cu fiii vreme era capuchehaie la Constantinopol, a fost ,,pus domn de la rãposatului Enache clucerul pentru satul Feþigheºti din þinutul Putna68, 46 împãrãþie” . Acesta ,,luându caftan de domnie, a mãrsu în târgu, în ªtefan Cerchez nu mai apare în documente pânã în iarna anului 1683. În Gãlaþi” cu un paºã turc ºi 20.000 de soldaþi tãtari, unde s-a strâns ,,toatã primãvara anului din urmã, el nu ºi-a însoþit domnul la asediul Vienei. boierimea la dânsul ºi oastea, ca puii di potârnichi”. Între boierii Sãtul probabil de vãrsarea de sânge care a fãcut-o Gheorghe Duca în moldoveni, susþinãtori ai lui Dumitraºcu, era ºi comisul ªtefan Cerchez rândurile boierilor, s-a alãturat grupului care punea la cale detronarea care, împreunã cu Constantin Cantemir, serdarul (viitorul domn al acestuia69. Mânat de situaþia politicã internã ,,de voie ºi de nevoie”70 a Moldovei), ºi cu alþi boieri mari au mers, în postul Crãciunului, spre plecat în Þara Leºeascã. De aici a coborât în iarna aceluiaºi an la întâmpinarea lui ªtefan Petriceicu care intrase în þarã cu armatã Suceava cu fostul domn ªtefan Petriceicu, Coneþkie hatmanul ºi oastea 47 48 ,,leºeascã” . La movila Rãbâia, pe Prut , în decembrie 1674, ªtefan cãzãceascã71. În decembrie 1683, ªtefan Cerchez a luat parte la lupta Petriceicu avea sã întâlneascã oastea turceascã ºi cei 20000 de tãtari de la Vulcãneºti de pe Prut datã împotriva tãtarilor ce se întorceau de la care veneau sã-l instaleze pe Dumitraºcu. Vãzând cã forþele sale ,,Beciu”72. În timpul acesteia, moldovenii conduºi de ªtefan Cerchez au militare sunt inferioare forþelor lu Dumitraºco Cantacuzino, Petriceicu nu cãutat sã hãrþuiascã oastea tãtãrascã, însã sprijiniþi de turci, tãtarii au a avut curajul sã de-a bãtãlia ºi, în timpul nopþii, folosindu-se de o preluat ofensiva, situaþie în care cazacii ºi moldovenii au fost nevoiþi sã 49 stratagemã, s-a retras . Dupã fuga acestuia, împreunã cu toatã se retragã ºi în ajunul Crãciunului ,,abia cã au scãpat cu fuga”73. boierimea, noul domn ,,s-au dus în scaon, în Eºii, ºi s-au aºedzat la 50 scaon” . Un mare comis. O însemnatã ctitorie În capitala Moldovei, ªtefan Cerchez ºi-a reluat cursul firesc al Înlocuirea lui Gheorghe Duca de cãtre ªtefan Petriceicu ºi mai vieþii îndeplinind aceeaºi dregãtorie de comis al II-lea. În subordinea lui apoi a celui din urmã cu Dumitraºcu Cantacuzino se pare cã nu au fost 51 Constantin comisul cel mare , fãrã întrerupere, aºa cum s-a precizat de bun augur pentru ªtefan Cerchez. Acesta a reintrat în graþiile domniei spre începutul acestei lucrãri, a rãmas pânã în 1676. Ultima sa menþiune abia în anul 1685 când la tronul Moldovei a fost numit de cãtre boieri ºi îndeplinind aceastã dregãtorie este din 30 martie 1676 când a cumpãrat confirmat de Poartã mai vechiului sãu camarad de arme ºi prieten 52 de la Pavel, Maria ºi Gliga pãrþile lor din satul Tupilaþi . Constantin Cantemir74. În domnia lui Constantin Cantemir, boierul a avut ,,mare trecere” pe lângã domn, fiind unul din sfetnicii sãi. A fost O nouã dregãtorie. ridicat în dregãtoria de mare comis, fapt evidenþiat de un document emis În domnia lui Antonie Ruset, ªtefan Cerchez a fost ridicat în în data de 25 august 1685. În aceastã zi ªtefan se afla la Iaºi unde alãturi dregãtoria de paharnic al II-lea, funcþie pe care o va îndeplini cu unele de mitropolit ºi de alþi mari boieri a luat parte la actul de închinare al întreruperi pânã în 1681. O datã cu primirea noii dregãtorii atribuþiile sale mãnãstirii din Cetatea Neamþ cãtre mãnãstirea Xiropotam de la muntele s-au schimbat întrucât acum trebuia sã aibe grijã de bãutura domnului 4 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 Athos75. Bãloseºti ºi a unei pivniþi cumpãrate de la feciorul Chiriþii din Botoºani; La 4 mai 1686 a luat parte la divanul ce scutea pe negustorii din asupra unui loc de prisacã din Deleni pe care a primit-o danie de la Iaºi de unele dãri ºi angajamente faþã de domnie76. La 20 mai, acelaºi Gheorghe ºi soþia lui Gafia; asupra a patru pãrþi din satul Bereºti de la an, ªtefan Cerchez a dat mãrturie cã Safta, fiica lui Toader Petriceicu, þinutul Covurlui cumpãrate cu 148 de lei de la Or㺠ºi fraþii lui; asupra fost mare vornic, a dãruit lui Velico Costin hatmanul o jumãtate din satul pãrþii din Puþenii seci pe care a primit-o de la Toader, feciorul Hilinei; Leuseni din þinutul Orhei77. Atât la 9 iunie, când Gavrilaº din Viltoteºti ºi asupra unei prisãci cu pomeþi din Bosoiu pe care a cumpãrat-o de la fratele sãu au vândut ,,a lor dreaptã ocinã ºi moºie din sat din Viltoteºti Ignat Ciorciul ºi de la femeia lui Lozana; asupra unei prisãci de la ce este pe apa Elan”78, cât ºi la 23 iunie 168679, ªtefan Cerchez ocupa Curãluºa ce a primit-o danie de la Lazãr Moºuleþ ºi de la feciorii lui aceeaºi dregãtorie. De altfel, pe aceasta a pãstrat-o pânã în 1694 când întrucât Tudosã, ginerele lui Moºuleþ îi datora comisului o iapã; ºi, în cel documentele îl amintesc fost mare comis80. din urmã rând, asupra unei prisãci de la Znãmân în vale, din þinutul 98 În intervalul 1686-1694, ªtefan este menþionat deseori în actele Iaºului, pe care a cumpãrat-o cu 24 de lei bãtuþi de la Fote . Din câte se de cancelarie ca membru al Sfatului Domnesc. Din aceastã poziþie care, pot observa pânã în acest moment, asemenea multor boieri ai perioadei evident, i-a deschis mult mai multe orizonturi în comparaþie cu perioada sale, ªtefan era deþinãtorul unui vast teritoriu funciar. El nu a ezitat, ori în care nu era mare dregãtor, ºi-a legitimat aparteneþa la universul de câte ori s-a ivit ocazia, sã-ºi mãreascã patrimoniul funciar. Paºii pe spiritual ºi mental ortodox81. Probabil, teama de ceea ce avea sã-i ofere care i-a urmat în acest sens erau determinaþi probabil de gândul de a-ºi viaþa de apoi, l-a determinat pe comis sã devinã ctitor82. Aceastã întãri poziþia socialã ºi dorinþa de a sigura descendenþilor sãi, la care mã însemnatã distincþie publicã a cãpãtat-o prin implicarea sa, în anul 1687, voi referi spre finele acestei pãrþi, o viaþã mult mai bunã decât a sa. la reconstruirea mãnãstirii Grãjdeni de pe teritoriul moºiei Fruntiºeni din Întrucât am sã revin asupra acestor aspecte mã întorc la vara anului hotarul târgului Bârlad83. Alãturi de marele vornic Vasile Costachi, 1690 pentru a specifica faptul cã, la 19 mai 1690, ªtefan a fost martor la medelnicerul Costachi ºi membrii ai familiei Scârlet, ªtefan Cerchez a dania unei ocini din satul Giurgeºti de pe Crasna pe care Toader a fãcut- 99 ridicat o bisericã din lemn pe vechiul amplasament care era ,,o pustie”84. o lui Mihail agã ºi jupãnesei sale Sanda , iar, la 11 august, a fost martor Implicarea acestuia în refacerea aºezãmântului monahal, certificatã ºi la vânzarea unei ocini din satul Ciocârleºti din þinutul Vaslui pe care 100 de ,,Pomelnicul bisericii din satul Fruntiºeni”85, poate fi privitã din mai Andronache a dat-o mãnãstirii Galata . multe perspective. Cum am arãtat mai sus, pe de o parte, a existat în Credinþa pentru Cantemiri epocã o fricã generalã de Apocalipsã ºi de pedeapsa lui Dumnezeu Dacã în toamna lui 1690, la 20 septembrie, a participat ca martor 101 pentru greºelile lumeºti86. Pe de altã parte, implicarea poate fi înþeleasã la vânzarea unei moºii din Grozeºti a Macrinei ºi fetei sale Safta , în ca un gest al puterii, având în vedere faptul cã dregãtoria pe care o iarna aceluiaºi an, ªtefan Cerchez a avut ocazia sã-ºi arate credinþa faþã ocupa situa comisul în sfera puterii politice87. Nu în ultimul rând, ea poate de Constantin Cantemir vodã. El a fost cel care a destãinut domnului, în fi consideratã acþiune evlavioasã realizatã în scopul ispãºirii pãcatelor mod conºtient, cã împotriva sa se pregãtea o acþiune de mazilire lumeºti, pomenirii sale ºi a familiei sale dupã trecera în nefiinþã, aºa cum condusã de boierii costineºti ºi gavriliþeºti, care erau manipulaþi de 88 Constantin Brâncoveanu ºi grecii Cantacuzini, exponenþi ai finanþei însuºi a mãrturisit ori de câte ori s-a aflat în postura de ctitor-donator . În 102 ceea ce priveºte cel din urmã aspect, daniile cãtre mãnãstiri, trebuie constantinopolitane în Þara Româneascã . precizat cã indiferent de maniera în care contribuia o persoanã la Întâmplarea a fãcut ca boierii Miron, Velicico ºi Vasile Gavriliþã, înzestrarea unui lãcaº de cult, aceasta era pusã în rândul ctitorilor. care unelteau împotriva domnului ºi care încercau sã-i convingã pe 89 sfetnicii lui Constantin Cantemir sã comploteze cu ei, sã abordeze fix pe Cazul a fost larg dezbãtut în istoriografie ºi din acest motiv consider cã 103 nu este nevoie sã revin cu amãnunte asupra lui. cine nu trebuia, adicã pe ªtefan Cerchez . Acesta, sfetnic de încredere Documentul din 21 septembrie 1689, care aminteºte de ridicarea al domnului, foarte modest în felul lui, ,,mare comis, altminteri om cu noii mãnãstiri de la Grãjdeni, este singurul care evidenþiazã activitatea frica lui Dumnezeu ºi slujitor de credinþã a tuturor domnilor, vesel pe la 104 comisului pe parcursul anului 168790. Dupã acest an din urmã, ca martor ospeþe ºi taclale, dar cu mãsurã în toate ºi chibzuit” , nu a stat mult pe al Sfatului Domnesc, ªtefan Cerchez a asistat, la data de 4 februarie gânduri în a-l prezenta pe Vasile Gavriliþã lui Lupu Bogdan, ginerele ºi 1688, la vânzarea unei moºii din Tãuteºti ce aparþinea lui Apostol ºi spãtarul lui Constantin Cantemir, în momentul în care a auzit cã 105 soþiei sale Iftinca91. La 22 august acelaºi an ªtefan împreunã cu alþi domnului i se pregãtea mazilirea . Evenimentul, foarte sugestiv în ceea boieri ai Moldovei au dat mãrturie pentru moºiile mãnãstirii Mera92. La 1 ce priveºte relaþia dintre domn ºi ªtefan Cerchez, dar mai ales în ceea iunie anul urmãtor, acesta a participat la pricina iscatã între Iordache ce priveºte personalitatea boierului din urmã, va fi pus în evidenþã, în Cantacuzino fost paharnic, mãnãstirea Golia ºi mãnãstirea Trei Ierarhi rândurile de mai jos, aºa cum ni-l prezintã contemporanul sãu, Dimitrie din Iaºi pentru moºtenirea ºi datoriile rãmase de la doamna Ruxandra, Cantemir. 93 Misiunea de a-l transforma pe ªtefan Cerchez în complice la fiica lui Vasile Lupu . La 21 septembrie 1689, ªtefan Cerchez comisul, 106 Vasile Costache vornicul, Costachi medelnicerul ºi alþi ctitori au închinat acþiunile anticantemirene, adicã de al integra pãrþii ,,lor cea ticãloasã” , mãnãstirea Grãjdeni ca metoh la mãnãstirea Mira, închinatã ºi ea la i-a revenit lui Vasile Gavriliþã. Acesta, în iarna anului 1690, pe când 94 boierii ieºeau de la curte, ºtiindu-l pe comis ,,om cu frica lui Dumnezeu ºi mãnãstirea Vatoped de la muntele Athos . La 10 noiembrie 1689 107 dregãtorul a luat parte la vânzarea unei vii din Valea Irinei pe care a legii” , l-a abordat spunându-i: ,,E multã vreme, boierule, de când nu 95 ne-ai mai chemat la prânz sau la cinã la domnia ta; nu cumva fiindcã þi-ai Paraschiva a fãcut-o Dochiþei . La 15 ianuarie 1690 era membru al câºtigat mai multã priinþã la Vodã decât alþii, caþi acum la noi de sus ºi ne Sfatului Domnesc în momentul în care Lupaºcu Arapul a vândut lui 108 Constantin Cantemir voievod ,,ocina lui dreaptã, o jumãtate din satul socoteºti niºte otrepe?” . ªtiindu-ºi posibilitãþile ºi mãsurile, acesta nu 96 a întârziat în a-i rãspunde: ,,Aºa ceva este cu putinþã? Numai n-am ªcheia din þinutul Neamþ, situat pe valea lui ªarpe” . îndrãznit sã vã îmbii pe domniile voastre, oameni ºi boieri amestecaþi în Întrucât în perioada anilor 1688-1690 a fost implicat în tot mai multe treburi ale domniei, la nevrednicele ºi sãracele mele mese, însã multe probleme de naturã funciarã din care probabil a tras învãþãminte, dacã vã este pe plac, aº dori sã vã primesc, pe domnia ta ºi pe fraþii pe parcursul anului 1690 boierul ªtefan Cerchez a obþinut mai multe domniei tale, dupã puterile mele, chiar acum la prânz, cãci aº socoti-o hrisoave de întãriturã de la Constatin Cantemir asupra unor sate, pãrþi 109 de sate, moºii sau pãrþi de moºii pe care le-a primit danie ori le-a pentru mine drept o foarte mare cinste” . Surpriza nu a întârziat sã cumpãrat. Astfel, la 2 martie 1690 ºi-a întãrit stãpânirea asupra satului aparã întrucât, fiind totul gândit din timp, Vasile i-a spus lui ªtefan 97 Cerchez cã la prânz nu poate sã meargã la dânsul, însã ,,va merge Tupilaþi de pe valea pârâului Elan , iar la 3 mai acelaºi an, în temeiul a 23 negreºit la cinã, la al treilea ceas din noapte (adicã ora 21, cãci era de zapise, comisul a obþinut altã întãriturã de la Contantin Cantemir 110 asupra pãrþii de moºie din dealul Holobãþ primitã danie de la Constantin vreme de iarnã)” . La cãderea nopþii, Vasile a mers singur la ªtefan, ºi fraþii lui, feciorul Savii din Bãlãneºti; asupra pãrþilor de la Elan dupã vorbã. Aºezându-se amândoi la cinã, a bãut anume vin mai mult cumpãrate cu 6 lei de la fetele popii Edului; asupra pãrþii din Lungeni decât se cuvenea ºi a silit gazda sã facã acelaºi lucru. Astfel, cumpãratã de la fata Mihului; asupra pãrþii din Pistcani, a morilor, a înveselindu-se ei, au început sã strecoare în vin cuvinte de ispitã, dar pãdurilor, a locurilor de prisãci ºi asupra pomeþilor cu fâneþ, toate ªtefan a fãcut-o pe surdul ºi, ca ºi cum nu le-ar fi înþeles, a încercat sã cumpãrate de la sora Edoaiei, preuteasa popii Edului; asupra unei vii ºi a întoarcã vorba la asemenea ziceri din doi peri. Dupã cinã însã, când au unui ,,bãtrân” din satul Tomceºti din þinutul Tutovei pe care le-a primit de bãut cafeaua (dupã obicei), depãrtându-i pe ceilalþi, Vasile i-a spus pe la feciorul lui Toader Coþman pentru cã atât pe el cât ºi pe fratele sãu i-a faþã ºi într-un mod clar lui ªtefan cã ,,are sã-i spunã ºi sã-i destãinuie o vorbã spre folosul întregii þãri, ºi, dacã îi fãgãduieºte cu jurãmânt cã n- scos comisul de la ,,perzare” pentru un furtiºag ce l-au fãcut fiului lui 111 Andronic din Coroeºti; asupra ocinii din satul Brãdeºti pe care a are sã o descopere nimãnui, el îi va vãdi aceastã tainã” . cumpãrat-o cu 32 de lei de la fata lui Macarie; asupra unei vii din dealul ªtefan cugetând cã nu va auzi de la dânsul nimic împotriva domnului, ci altceva, care sã þinteascã la folosul de obºte, a jurat cã 5 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL ,,niciodatã ºi nimãnui nu-i va destãinui nimic, decât cu îngãduniþa lui”. Iaºi pe care domnul a fãcut-o lui Constantin Sevasto grãmãticul124. În Atunci Vasile i-a spus: ,,Cunoaºte, frate, cã domnul nostru va fi în puþine 1692 marele comis ºi-a mãrit patrimoniul funciar prin cumpãrarea unei zile mazilit ºi cã de la Poartã are sã vinã nu ºtiu care alt domn nou. De pãrþi de moºie din Crãciuneºti, pe apa Elan, de la Iftodi ºi feciorii sãi125. aceea, þi-am vãdit aceasta ca nu cumva, din pricina prea marii piinþe a Pe parcursul aceluiaºi an, la 11 mai, ªtefan a dat mãrturie cã Safta, soþia acestui domn nepãzindu-te, sã cazi nevinovat în urma domnului nou. rãposatului Ilie Sturdza, fost mare vornic, a vândut lui Lupu Bogdan o Cãci sã nu tragi nãdejde cã de aici înainte domnnul se va mai statornici jumãtate din sat din Leuseni126. în scaun, cãci are duºmani puternici, care-l urmãresc, iar Poarta a ºi În februarie 1693 ªtefan Cerchez ºi soþia sa Acºiþa au cumpãrat 112 hotãrât mazilirea lui” . cu 24 de lei partea Onciului de moºie din Crãciuneºti127. Ca stãpâni de ªtefan Cerchez, când a auzit aceste vorbe de la Vasile a replicat: pãmânt în acest din urmã sat comisul ºi consoarta sa intraserã înainte ,,Dar asemenea zvonuri, dacã într-adevãr le socoteºti sigure, fãcutu-le- de 1690. Acest lucru l-am arãtat în unul din articolele mele publicate în ai cunoscute domnului sau altcuiva din sfetnicii lui? Cãci mai degrabã lui luna decembrie a anului 2008128. Ceea ce este încã un lucru curios Vodã trebuia s-o destãinui aceasta decât mie. Cãci slujitorului constã în faptul cã acest Onciu, fiul al Nastei, de la care a cumpãrat credincios întru aceasta îi este credinþa, ca nu numai sã împlineascã cu comisul moºia, pare sã fi fost acelaºi rãzeº care în 1681 ºi-a credinþã o îndatorire ce i se dã pe seamã, ci pe lângã aceasta, sã-ºi rãscumpãrat moºia vândutã de familia sa lui Constantin comisul cel înºtiinþeze ºi sã-ºi apere din toate puterile sale domnul de primejdiile ce mare ºi jupânesei sale Ilinca129. Aºadar, doi comiºi, poate nu întâmplãtor, 113 iar veni de la uneltirile vrãjmaºilor ºi a neprietenilor” . la numai câþiva ani distanþã au apucat sã aibã în stãpânire acelaºi Vasile, vãzând cã ªtefan i-a întâmpinat cuvintele nu cum se teritoriu. Spre deosebire de Constantin comisul, ªtefan Cerchez a reuºit aºtepta el, ci cu totul altfel ºi cu un cuget deosebit, s-a cãit pe loc de de a cumpãrat ºi alte pãrþi de moºie de la rãzeºii din acest sat, dar în final destãinuirea fãcutã ºi a cãutat sã ascundã sub cuvânt de glumã cele le-a donat lui Atonie Jora, aspect asupra cãruia voi reveni ceva mai mai spuse cu adevãratã viclenie, zicând cã a vrut sã-l înspãimânte jos. 114 glumind . ªtefan, boier devotat domnului, sfetnic credincios acestuia, dupã cum îl descrie Cantemir, i-a rãspuns lui Vasile spunând cã ,,cele De vorbã cu Ion Neculce auzite în glumã, dacã sunt adevãrate ºi-l privesc pe domn, ele cautã sã În martie 1693 Constantin Cantemir a trecut în nefiinþã, iar la tronul fie vãdite toate domnului sau sfetnicilor, cãci nici capul, nici cinstea Moldovei a fost ales de cãtre boieri fiul sãu, Dimitrie Cantemir. Acesta, domnului nu trebuie, nici mãcar în glumã, sã pãþeascã vreo neobþinând confirmarea de la sultan, nu s-a bucurat de o domnie prea stricãciune”115. lungã, dupã numai trei sãptãmâni, în aprilie 1693, fiind înlocuit de Vãzând cã ªtefan este o persoanã hotãrâtã sã nu dea feciorul aprigului Gheorghe Duca, anume Constantin Duca130. La niciodatã înapoi, spre a ieºi din încurcãtura în care intrase, Vasile a uneltirile lui Constantin Brâncoveanu, tânãrul Cantemir a fost luat din menþionat cã: ,,El le-ar fi spus de mult domnului, însã, deoarece înºiºi Iaºi ºi dus în capitala Imperiului Otoman. Cel care a avut în sarcinã fraþii lui mai mici erau ca niºte neghiobi ºi scoºi din minþi de alþii mai mazilirea lui Dimitrie Cantemir a fost vechiul cunoscut a lui ªtefan vârstnici, tovarãºi la aceastã uneltire, s-a temut ca nu cumva domnul, Cerchez, Mehmet-paºa cherchez imbriorul131. În capitala Moldovei, uitâd de milostivirea ºi firea lui blâdã, sã-i pedepseascã prea straºnic ºi înainte ca Dimitrie Cantemir sã fie scos din scaun ºi dus la 116 el sã ajungã vânzãtorul ºi ucigaºul fraþilor sãi” . Constantinopol, comisul a avut o întrevedere cu Mehmet paºa. Acestuia Drept rãspuns ªtefan i-a spus: ,,Nu aºa, boier Vasile, ci viaþa i-a cerut ªtefan milã pentru Dimitrie ºi protecþie la Constantinopol132. domnului trebuie pusã întotdeauna mai presus de viaþa fraþilor, cu atât Pentru intervenþia sa, în favoarea tânãrului Cantemir, ªtefan a mai vârtos dacã sunt vicleni. Iar eu þi-am jurat fiindcã scocoteam cã plãtit cu dregãtoria întrucât în prima parte a primei domnii a lui vorbele domniei tale privesc nu viaþa ºi cinstea domnului, ci vreo altã Constantin Duca el apare în documente ca fost mare comis133. În locul treabã de obºte de-a domniei tale; aºadar nu trebuie sã mã socoþi sãu a fost numit Ilie Cantacuzino134 dat fiind faptul cã ªtefan a fost adept cãlcãtor de jurãmânt, dacã voi spune domnului vorbele auzite de la ºi ocrotitor al politicii cantemireºti. Chiar dacã nu a luat drumul pribegiei, 117 domnia ta” . la fel ca Bogdan hatmanul ºi Iordache vistiernicul, boieri de seamã ai Vasile, vãzând cã nu-ºi mai poate ascunde fãrãdelegea, a spus cantemireºtilor, ªtefan nu a intrat nici pe departe în graþiile noului domn cã: ,,Dacã-i aºa le voi spune eu singur pe toate lui Lupu Bogdan” (acesta în prima parte a primei domniei. El s-a confruntat cu o situaþie nu mai 118 era ginerele domnului ºi împlinea pe atunci slujba de mare spãtar) . dificilã ca cea a pribegilor, însã care l-a determinat, pe de o parte, sã ,,Prea bine, a zis ªtefan, dar aº dori sã i le spui de faþã cu mine, ca sã le renunþe la dregãtoria de comis pentru o vreme, iar, pe de altã parte, sã aud ºi eu, ca nu cumva, cunoscându-le eu pe toate ºi tãcând, sã se parã se refugieze la moºiile sale spre a se pãzi de ochii domnului ce au 119 cã a auzit asemenea lucruri de la altul înainte decât de la mine” . În tulburat liniºtea boierilor din capitala Moldovei. aceste condiþii, douã ore mai târziu, la ,,al cincilea ces din noapte”, (ora Fuga lui ªtefan Cerchez din Iaºi s-a petrecut în 1693, imediat 23), ªtefan Cerchez l-a dus pe Vasile la casa lui Lupu Bogdan, cãruia, dupã Sfântul Petru. Dialogul purtat cu Ion Neculce în seara acestei punând sã fie trezit, i-a spus: ,,Cinstite spãtar, binevoieºte sã auzi de la sãrbãtori, în ,,casele (comisului) de zid gros cu obloane bine ferecate” dumnealui Vasile câteva vorbe pe care mi le-a destãinut în seara de pe Uliþa Mare, l-a determinat sã ia aceastã decizie. aceasta la cinã ºi le-a adus sã þi le pofteascã întocmai”120. Câteva surse ne povestesc faptul cã, ,,la lumina palidã a fânarului, Comportamentul lui ªtefan Cerchez, în situaþia prezentatã mai plecaþi aproape ureche lângã ureche, sorbind rar din ciubucuri, boierii, sus, este unul model. Deoseori întâlnit, înainte de secolul al XVII-lea, la tolãniþi pe laviþe, ºi-au desluºit pãsurile” în ceea ce priveºte noua boierimea de viþã veche, acesta nu mai era valabil în rândurile boierimii domnie. ,,Printre zgomotul ropotelor aprige de ploaie care miºcau noi dupã 1650 având în vedere cã spaþiul moldovenesc începea sã fie scândurile obloanelor de parcã potopul îºi revãrsa furiile”, Ion Neculce l- dominat de spiritul societãþii orientale. a sfãtuit pe cerchez, între altele, sã pãrãseascã Iaºul în momentul în În opinia lui Dimitrie Cantemir, ªtefan pare sã reprezinte pentru care Grumeadzã, sluga lui ªtefan, i-a dat de ºtire stãpânului cã se aflã sfârºitul secolului al XVII-lea, moment plin de schimbãri pe plan politic121, printre cei pe care ,,mãria sa vodã, otrãvit de uneltirile lui Bogdan ºi o excepþie în rândul boierilor moldoveni. Cuvintele frumoase pe care Iordachi, vrea sã-i cureþe din Iaºi”135. Evident, cuvintele slugii sale Dimitrie Cantemir le-a scris la adresa marelui comis s-au datorat în bunã credincioase ºi cele ale lui Ion Neculce, dar mai ales situaþia destul de mãsurã atât dreaptei credinþe dovedite de ªtefan domniei ºi familiei tensionatã din capitala Moldovei, unde boiernaºii ridicaþi de Constantin Cantemir cât ºi faptului cã boierul a dus la bun sfârºit misiunea în Cantemir vodã erau bãtuþi la tãlpi ºi întemniþaþi, l-au determinat pe demascarea celor ce doreau mazilirea lui Constantin Cantemir prin ªtefan sã i-a în grabã cea mai înþeleaptã decizie, aceea de a pleca de la organizearea unui joc de cãrþi în casa lui de lângã curtea domneascã. La Iaºi în aceeaºi searã. Astfel, el a ordonat lui Grumeadzã sã scoatã în acest joc de cãrþi a fost invitat ºi Gheorghe Apostol, unul din complicii tainã ºi fãrã sã fie vãzut de iscoadele domnului ,,cei mai buni cai din gavriliþeºtilor. Evident, planul foarte bine pus la punct de Constantin grajd ºi încã doi de schimb” pentru a porni la drum. Înainte de a-ºi pãrãsi Cantemir, Lupu Bogdan ºi ªtefan Cerchez a avut succes, vinovaþii gospodãria ªtefan i-a lãsat lui Neculce vorbã sã aibã grijã de ea ºi la doritori de înlãturarea domnului fiind, în cele din urmã, pedepsiþi122. povãþuit sã nu se încreadã în nimeni, iar dacã vodã o sã-l întrebe de Credincios domnului ºi foarte chibzuit în mãsura vorbelor, ªtefan Cerchez comisul sã-i spunã cã s-o dus la Þarigrad136. Calea pe care a Cerchez s-a fãcut remarcat ºi cu ocazia altor evenimente din care se urmat-o cu adevãrat nu se cunoaºte. Probabil, ºtiindu-se nevinovat, poate deduce politica urmãritã pe parcursul deþinerii dregãtorii de comis prea departe de Iaºi nu a mers, ci a stat o vreme, pânã lucrurile s-au mai ºi activitatea sa de zi cu zi. În ceea ce priveºte cel din urmã aspect, detensinonat, pe la moºiile sale, pãzindu-se astfel de ochii domnului. Cã trebuie reþinut cã în primãvara anului 1691, la 13 martie, ºi-a pus nu era extrem de înspãimântat de politica dusã de Constantin Duca o pecetea pe un act de vânzare-cumpãrare al satului Vultureºti123, iar dovedeºte faptul cã ªtefan a revenit la Iaºi în iarna anului urmãtor. La 5 câteva luni mai târziu a fost martor la dania unui loc din hotarul târgului ianuarie era în capitala Moldovei unde împreunã cu soþia sa Acsiþa au 6 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 dat danie finei lor Maria, fata lui Vasile Costachi ºi a Catrinei, partea lor venirea lui”, mai ales ,,pre Bogdan hatmanul ºi Iordache vistiernicul”160, a din Bereasca din þinutul Covurluiului137. Pânã la mijlocul anului 1694, fugit cu Iordache vistiernicul în Þara Leºeascã161. ªtefan a reuºit sã câºtige încrederea ºi acestui domn. Astfel, într-un act Prin neºtiinþã de carte, fãrã sã vrea, ªtefan Cerchez i-a scãpat pe din 23 august 1694 prin care Târgul Lãpuºna a fost dãruit mãnãstirii cei doi de chinurile iadului la care i-ar fi supus Duca. Greºeala boierului, Sfântului Ioan Gurã de Aur din Iaºi, el apare menþionat ca ,,vel” comis138. se pare cã a fost þinutã în tainã ºi nu a ajuns la urechea domnului de Acest document nu este singurul care îl evidenþiazã pe ªtefan în postura vreme ce la 5 februarie 1703 ªtefan îndeplinea aceeaºi dregãtorie162. de mare dregãtor pe parcursul domniei lui Constantin Duca. La 1 Pânã la finele anului 1703, de existenþa lui ªtefan Cerchez mai februarie 1695, comisul apare menþionat alãturi de alþi boieri ca martor la aminteºte un sigur act care precizeazã cã, la 9 septembrie 1703, întãritura pe care domnul a fãcut-o lui Coste Adam asupra unor pãrþi din comisul a cumpãrat de la Aftodor, nepotul popii Edului, ºi de la Iftimie Gugeºti, sat din þinutul Tecuci139. La 11 iulie 1695 ªtefan Cerchez mare pãrþile lor din sat din Lungeni din þinutul Fãlciu163. În 1704, ªtefan a fost comis a dat mãrturie privitoare la cumpãrarea unor dughene din Iaºi de înlocuit din dregãtoria de mare comis de cãtre Ilie Catargiul164, dar pe cãtre cãlugãrii mãnãstiri Bârnova140. aceeaºi treaptã a ierarhiei sociale a urcat din nou în 1705. La 1 martie din postura de mare comis a fãcut danie cãtre hatmanul Antohie Jora În tabãra lui Antioh Cantemir. Relaþiile cu alte case boiereºti toate cumpãrãturile ºi daniile sale din Crãciuneºti, în afarã de casa morii Cu toate cã relaþiile dintre marele comis ºi domn par sã fi fost de pe Elan construitã pe locul Crãciuneºtilor ºi iazul fãcut pe locul destul de bune în a doua parte a timpului pe care Constantin Duca l-a cumpãrat de la popa Edul165. petrecut pe tronul Moldovei în prima sa domnie, ªtefan Cerchez a trecut Setea lui ªtefan de înavuþire l-a urmãrit se pare pe tot parcursul de îndatã în tabãra boierilor susþinãtori ai partidei cantemireºti când a vieþii. Atât timp cât a putut alerga dintr-un loc în altul a cumpãrat. Acest venit vremea sã meargã la Constantinopol alãturi de boieri pentru ca lucru s-a întâmplat probabil pentru cã nu accepta ideea de a fi un boier Antioh Cantemir sã-ºi preia domnia în decembrie 1695141. Actul prin care modest de þarã. Un mare latifundiar trebuia sã nu depindã de sursa de acesta din urmã a rânduit dregãtoriile þãrii îl aratã pe ªtefan primind venit pe care o constituia dregãtoria. Când bãtrâneþile au început sã-l dregãtoria de mare comis142, pe care a pãstrat-o pânã în 1708 când apese ªtefan a gãsit de cuviinþã sã lase o parte a averii sale copiilor ºi apare pentru ultima datã într-un document ca fiind în viaþã143. celor ce se aflau în anturajul sãu pentru a-l pomeni, dupã cum voi arãta Pe parcursul primei domnii a lui Antioh Cantemir în Moldova ceva mai jos. (decembrie 1695 - septembrie 1700) comisul a pãstrat aceleaºi relaþii bune cu neamul cantemireºtilor în interiorul cãruia pãtrunsese ºi “Datu-ºi-a sufletul în mâna îngerului lui Dumnezeu” hatmanul Lupu Bogdan prin cãsãtoria sa cu fata lui Constantin Ultimul document care îl aminteºte ca fiind în viaþã este datat la 7 Cantemir, Ruxandra144. Cumnatului lui Antioh Cantemir ºi soþiei sale, iulie 1708. La aceastã datã a fost martor alãturi de Ionaºco Balº ºi ªtefan le-a botezat o fatã cu numele de Catrina. Data la care avut loc Gheorghiþã Hermeziul la întocmirea unui act prin care cea de-a patra acest eveniment, deosebit pentru ambele familii, nu se cunoaºte. Se parte din satul Tãuteºti din þinutul Iaºilor ºi cea de-a patra parte din poate spune totuºi cã botezul a avut loc în prima jumãtate a anului 1696 Crãciuneºti de la þinutul Vaslui au fost vândute de cãtre Irimia Jora ºi de vreme ce la 1 mai, acelaºi an, ªtefan ºi soþia sa Acsiþa au dãruit finei fratele sãu Lupaºco pentru o sumã cu care trebuiau sã plãteascã o lor Catrina moºia de la Periºani din þinutul Covurluiului145. greºealã sãvârºitã166. Relaþii bune a avut comisul nu numai cu aceastã mare familie Curând dupã 1708 a murit, avea aproape 80 de ani. Data exactã boiereascã, ci ºi cu altele. Ceva mai sus a fost evidenþiat cã alãturi de nu se cunoaºte. Tragicul eveniment a avut loc cu mult înainte de 1716. membri ai familiilor Costachi ºi Scârlet, comisul a ridicat mãnãstirea Un document din cel din urmã an o evidenþiazã pe Acsiþa ca Grãjdeni146. Vornicului Vasile Costache i-a botezat o fatã pe nume Maria ,,giupâneasa rãpãosatului ªtefan Cerchez, ce au fost comis mare”167. cãreia i-a dat în 1694 moºia Bereasca din þinutul Covurluiului147. Lui Este posibil ca data trecerii în nefiinþã sã fie cuprinsã între 1708-1711. În Iordache Rosetti ,,vel” vistiernic i-a botezat-o pe Acsiþa care, dupã câte urma rãzboiului ruso-turc din 1711, tãtarii au ars mãnãstirea Grãjdeni ºi se observã, a primit numele naºei sale de botez, Acsiþa Cerchez148. morile comisului de pe Elan. Pentru ajutorarea refacerii aºezãmântului Relaþii deosebite avea comisul ºi cu membri ai neamului Palade, monahal ºi pentru pomenire Acsiþa Cerchez a dãruit mãnãstirii unele 168 din care descindea Acsiþa, soþia sa149. De asemnea ºi cu membri ai moºii . De vreme ce ªtefan Cerchez nu apare menþionat în documente familiei Codreanu se înþelegea foarte bine. Cumnatei sale, Ruxandra lângã soþia sa la aceasta danie importantã, se poate considera cã 169 Codreanu, comisul i-a dãruit moºia Fruntiºeni150. persoana care trebuia pomenitã de cãlugãri în rugãciuni era chiar el . Revenind la perioada domniei lui Antioh Cantemir, referitor la ªtefan Cerchez se poate preciza faptul cã la 25 octombrie 1697 a fost Descendenþii martor în Sfatul Domnesc la întocmirea unui zapis de vânzare prin care La începutul acestei lucrãri am arãtat ascendenþa lui ªtefan Ursul a dat lui Iordache Rosetti vel vistiernic pãmânturile sale din Cerchez, iar acum mi-a rãmas sã arãt descendenþa sa. ªtefan Cerchez ªurineºti151. Un an mai târziu, la 20 dec 1698, ºi-a pus pecetea pe un act a fost cãsãtorit cu Acsiþa Palade. Aceasta era fiica lui Enache Palade ºi a prin care Antioh Cantemir a întãrit lui Ilie Enache mare stolnic stãpânirea Vasilicãi. Multã vreme s-a crezut cã a fost fiica lui Maftei Roºca, negustor 170 171 peste satul Ilceºti de pe Siret152. La 10 februarie 1699, împreunã cu soþia din Bârlad , însã s-a adeverit a nu fi aºa . 172 sa, acesta a cumpãrat de la Vasile ºi Simion pãrþile lor din Uscaþi153. La 17 Vara lui Ion Palade ºi mãtuºa lui Toderaºco Palade pare sã fi iulie, acelaºi an, 1699 a dat mãrturie în faþa Divanului Domnesc pentru avut o viaþã fericitã alãturi de comis. Cu acesta a avut cel puþin doi copii. pricina iscatã între Constantin Sevasto grãmãticul ºi Toader fiul lui Unul dintre ei a purtat numele de Gheorghe. El pare sã le fi murit de 173 Albotã fost armaº154. La 29 ianuarie 1700 boierul ºi-a pus pecetea pe un tânãr dupã cum aratã pomelnicul care îi cuprinde pe cei mai vechi 174 document prin care Apostol Ciporaschi a vândut lui Iordache Rosetti 36 ctitori ºi stãpâni ai bisericii din satului Fruntiºeni . Un alt fiu al cuplului 175 de pãmânturi din sat din Comãneºti155. La 20 mai 1700, comisul ºi ªtefan-Acsiþa a fost Nicolae Cerchez . El este singurul bãiat care a jupâneasa sa au cumpãrat de la Stahie Stratulat cu 13 galbeni pãrþile lui încercat sã calce pe urmele tatãlui sãu. Nu a reuºit sã ajungã printre din Crãciuneºti de pe Elan156. În aceeaºi perioadã, aceºtia au reuºit sã boierii de frunte ai þãrii, însã a slujit în Cancelaria Domneascã mult timp achiziþioneze întreaga moºie Crãciuneºti pe care au cumpãrat-o de la ca diac. Cercetãrile viitoare spre sã mã lãmureascã asupra perioadei în rãzeºi157. La sfârºitul aceleiaºi luni, în data de 30, comisul ºi soþia sa au a slujit în aceastã funcþie, dar mai ales în ceea ce priveºte legãturile sale fãcut danie finei lor Acºiþa Rosetti satul Tupilaþi din þinutul Fãlciu158. cu pãrinþii. La o primã vedere se poate spune cã acestea au fost destul de tensionate având în vedere cã ªtefan ºi Acºiþa nu au lãsat tânãrului 176 În mâna cui nu trebuia lor urmaº decât o infimã parte din averea lor , restul împãrþind-o altor În toamna anului 1700 la conducerea Moldovei a fost numit pentru rude apropiate. Nicolae a fost cãsãtorit Maria, fata lui Nicolae 177 a doua oarã Constantin Duca. Venirea la tronul Moldovei ºi-a anunþat-o Mavriche . Împreunã cu aceasta a avut un fiu pe nume Ioniþã 178 imediat dupã ce a primit caftan împãrãtesc prin intermediul unor cãrþi Cerchez . trimise în þarã. Acestea ar fi trebuit sã ajungã în mâinile caimacanilor pe care Constantin Duca i-a numit pânã la venirea sa în þarã159, numai cã, Câteva consideraþii din nechibzuinþa solului de a-i recunoaºte pe numiþii caimacani, Trecutul lui ªtefan Cerchez ºi mãsura implicãrii acestui boier în scrisorile confidenþiale au ajuns în mâinile lui ªtefan Cerchez. Boierul, politica þãrii nu au putut fi reconstituite independent de evenimentele ce neºtiind ,,a ceti”, a înmânat la rândul sãu cãrþile hatmanului Lupu s-au petrecut pe pãmânt moldav în cea de a doua jumãtate a secolului al Bogdan. Dupã citirea acestora, Bogdan vãzând cã boierii caimacani XVII-lea. Dupã cum am arãtat în cadrul acestui capitol, ªtefan Cerchez, urmau sã opreascã ,,pre cine din boieri ar cunoaºte cã nu vor aºtepta la fel ca înaintaºii sãi, a reuºit graþie meritelor sã urce treptele ierarhiei 7 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL sociale. Dând dovadã de fermitate ºi iscusinþã în politicã, acesta s-a (1630-1631). Acesta ºi sora sa, despre care nu ºtiu cum se va fi numit, menþinut pânã la sfârºitul zilelor în grupul celor care alcãtuiau elita ºi-au împãrþit în vremea lui Moise Movilã niºte þigani. Acest fapt s-a societãþii moldoveneºti la finele secolului al XVII-lea ºi începutul întâmplat probabil pentru cã pãrinþii le murise. secolului urmãtor. 11. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace ºi zapise, vol. IV, partea I, Iaºi, 1915 A urcat pentru prima datã în dregãtoria de medelnicer, a gustat-o pp. 7-9. pe cea de paharnic, pentru ca, dupã un stagiu preliminar în funcþii 12. Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi inferioare, în cele din urmã, sã ajungã mare comis. Longevitatea ultimei , vol. I, acte interne (1408-1660), Iaºi, Editura Dosoftei, 1999, p. 480 , nr. 419. sale cariere evidenþiazã dibãcia cu care boierul a ºtiut sã-ºi manevreze 13. Ibidem. A se vedea ºi volumul III de Documente privitoare la istoria corabia vieþii printre obstacolele timpului. Aratã, totodatã, cã ,,pãcatele oraºului Iaºi, acte interne (1691-1725), editat de Ioan Caproºu, Iaºi, sale politice” au fost prea puþine ºi nesemnificative în comparaþie cu Editura ,,Dosoftei”, 2000, p. 71, nr. 90. Uliþa Mare este vechea Uliþã mãrinimia faptelor sale. Boiereascã. Ea se întindea din faþa Curþii gospod pânã la casa dintre Deºi neºtiutor de carte, a dat dovadã de fineþe în politicã. A fost un Tudor aprod ºi Giurge. Uliþa Mare continua cu Uliþa Sârbeascã bun diplomat, un om plin de ambiþii, o persoanã care a ºtiut sã iasã curat (Gheorghe Bãileanu, Iaºul în secolul al XVII-lea, partea I, extras din din orice împrejurare. La desele schimbãri de domni a demonstrat ,,Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”, nr. 11-12 din 1964, p. 6). maturitate în gândire, cãci nu s-a dus direct în faþa noului numit ci a stat o 14. Maria Dvoracek, Georgeta Crãciun, Proprietatea rãzeºeascã ºi dreptul vreme ascuns de ochii lui spre a-i cunoaºte firea. la protimisis în Moldova la sfârºitul secolului al XVIII-lea pânã în prima Dimitrie Cantemir, fiul bunului sãu camarad de arme, a scris la jumãtatea secolului al XIX-lea, în ,,Analele ªtiinþifice ale Universitãþii adresa marelui comis numai cuvinte de laudã, considerându-l Alexandru I. Cuza din Iaºi”, serie nouã, XXXIV, 1988, pp. 3-12. principalul sfetnic al tatãlui sãu. Cã a fost aºa am demonstrat în textul de 15. Tudor Voinea, în Instituþii feudale din Þãrile Române. Dicþionar, coord. mai sus. Ovid Sachelarie ºi Nicolae Stoicescu, Bucureºti, 1988, pp. 291-292, Experienþa unor boieri precum ªtefan Cerchez în politica þãrii a voce: medelnicer. Istoria Mãnãstirii Dealul Mare (Hadâmbul) – de la fost necesarã nu numai lui Constantin Cantemir, ci ºi urmaºilor lui la 16. Petronel Zahariuc, întemeiere la începutul veacului al XVIII-lea, în Mãnãstirea Hadâmbu. tronul Moldovei. Întrucât trãise evenimentele celei de-a doua jumãtãþi a 350 de ani de istorie ºi spiritualitate, volum editat de Calinic secolului al XVII-lea, aceºtia asigurau, fie ºi în contextul numirii unui Botoºãneanul ºi Daniela Livadaru, tipãrit cu binecuvântarea domn nou, o continuitate vieþii politice ºi o cârmuire liniºtitã a þãrii. Înaltpreasfinþitului Teofan Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, Iaºi, ªtefan Cerchez, ca mare dregãtor ºi rãspunzãtor al bunãstãrii þãrii Editura Doxologia, 2009, p. 60. sale, a fost adeptul pãstrãrii bunelor relaþii între Poartã ºi Moldova. 17. Alexandru I. Gonþa, Miron Costin, în idem, Studii de istorie medievalã, Atitudinea sa ostilã faþã de politicã filopolonezã a lui ªtefan Petriceicu ºi texte selectate ºi pregãtite pentru tipar de Maria Magdalena Székely ºi trecerea lui în tabãra lui Dumitraºco Cantacuzino ne-a dovedit acest ªtefan Sorin Gorovei, cu un cuvânt introductiv de Ioan Caproºu, Iaºi, lucru. Mai mult decât atât, ne-a arãtat cã a ºtiut sã se conformeze Editura ,,Dosoftei”, 1998, p. 380. situaþiilor dificile ºi sã adopte o politicã favorabilã intereselor sale. A ºtiut 18. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, pp. 55-56, nr. 52 ºi 53. sã þinã sabia cãlãului de parte de capul sãu. 19. Catalogul documentelor moldoveneºti din Arhivele Statului, vol III În cursul vieþii, comisul a cãutat sã-ºi creeze un ,,partid puternic” (1653-1675), întocmit de Mihai Regleanu, Doina Duca, Constanþa pe care sã se bazeze la nevoie ºi prin intermediul cãruia sã se menþinã Negulescu, Veronica Vasilescu, Cornelia Crivãþ, Bucureºti, Editura aproape de vârful piramidei. Prieteniile legate cu marile familii boiereºti Direcþiei Generale a Arhivelor Statului din România, 1968, p. 219, nr. ale Moldovei aratã acest lucru în chip destul de evident. 974 (în continuare se va cita CDM). op. cit Neobosita sa strãdanie de a aduna avere funciarã l-a ajutat ca sã 20. Ioan Antonovici, ., pp. 259-261, nr. CCCXXIV. La doi august 1676, ªtefan Cerchez se afla în dregãtoria de ceaºnic. devinã un pion important al societãþii în care a trãit. A slujit þãrii ºi domniei 21. La tronul Moldovei s-au succedat nu mai puþin de 7 domni în perioada ºi s-a apãrat de orice atac îndreptat împotriva sa. Printre momente 1663-1676. tensionate el a jonglat cu uºurinþã ºi a reuºit sã-ºi aducã membrii familiei 22. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, pp. 81-82, nr. 84. aproape de treapta ierarhiei sociale pe care stãtea. Nicolae, unul din fii 23. Ibidem, p. 114, nr. 124. sãi, dupã cum am precizat deja, a ajuns diac în cancelaria Moldovei. 24. Ibidem, pp. 143-144, nr. 159; vezi ºi CDM, vol. III, p. 316, nr. 1462. La finele acestui studiu, este firesc sã menþionez cã marele boier 25. Ioan Antonovici, op. cit., vol. II, Bârlad, 1912, pp. 7-8, nr. III. nu a respectat toate acele virtuþi pentru care un om poate fi considerat 26. Gheorghe Arion, Mãnãstirea Grãjdeni-jud. Vaslui. Legendã ºi adevãr bun însã, pãcatele sale fi vor poate iertate cãci a luptat sã-ºi apere istoric, ediþia a III-a revãzutã ºi completatã de noi documente, familia ºi domnul ºi a construit biserici ºi a fãcut unele danii în scopul Bucureºti, Editura Fundaþiei ,,Premiile Flacãra-România”, 2001, p. 18. mântuirii. 27. Constantin Solomon, C. A. Stoide, Documente tecucene, vol. III, sec. XVII-XIX, Bârlad, 1912, p. 20, nr. XXI. Note: 28. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, pp. 175-176, nr. 199. 1. Dimitrie Cantemir, Viaþa lui Constantin Cantemir, Editura Minerva, 29. Ibidem, pp. 185-186, nr. 212. Locul de casã îl cumpãrase Enache Bucureºti, 1973, p. 139. Palade de la ªtefan ºi soþia sa Catrina în vremea domniei lui Vasile 2. Gheorghe G. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut ºi Nistru, vol. I, Lupu, înainte de a arde tãtarii Iaºul, cu suma de 30 de lei bãtuþi ºi postav Bucureºti, Editura Fundaþiei ,,Regele Carol I”, 1940, pp. 190-191, nr. 1. de douã haine. 3. Ioan Caproºu, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi,vol. II, acte 30. Ibidem. interne (1661-1690), Iaºi, Editura ,,Dosoftei”, 2000, p. 185-186, nr. 212. 31. Petre Strihan, în Instituþii..., pp. 111-112, voce: comis. 4. N. A. Bogdan, Oraºul Iaºi. Monografie istoricã ºi socialã, ilustratã, 32. Gheorghe Ghibãnescu. Surete ºi izvoade, vol. XXII, Iaºi, 1929, p. 17, nr. Editura Tehnopress, Iaºi, 2004, p. 115. 19. 5. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. VII, Iaºi, 1912, pp. 265- 33. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 262, nr. 286. Vasile Lupu, în timpul 266, nr. CCXXIII. domniei sale, a cumpãrat de la Chira Cojocariul locul de casã ºi l-a dat 6. Îndreptarea legii (1652), ediþie criticã de Andrei Rãdulescu, Bucureºti, cerchezilor în momentul în care aceºtia au venit la Iaºi. Dupã moartea 1962, p. 174. A se vedea ºi Constanþa Ghiþulescu, Familie ºi societate în lui Vasile, Ecaterina a dat locul de casã roabei sale Hapca pe care vroia Þara Româneascã (secolul al XVII), în ,,Studii ºi Materiale de Istorie sã o cãsãtoreascã cu Iane postelnicul. Întrucât acesta a murit roaba s-a Medie”(SMIM), XX, 2002, p. 5. A se vedea ºi Ghiþã Oanã, Consideraþii cãsãtorit cu Anastasie. Împreunã cu acesta, Hapca a vândut la 23 istorice privind familia, în ,,Revista de ªtiinþe Juridice”, nr. 4, 2006, p. septembrie 1669 locul de casã lui Teofan cãlugãrul. 194-197. 34. Petronel Zahariuc, Istoria Mãnãstirii Dealu…, p. 60. Este vorba despre 7. Ioan Antonovici, Documente bârlãdene, vol. III, Bârlad, 1915, pp. 166- mãnãstirea Hadâmbul. A se vedea imaginea actualã a mãnãstirii (Fig. 167, nr. CLXXXVIII. 19). 8. Moldova în epoca feudalismului, vol. III (1601-1640), documente slavo- 35. CDM, vol. III, p. 407, nr. 1924. moldoveneºti, publicate de Demir M. Dragenv, A. N. Nichitici, L. I. 36. Ibidem, p. 428, nr. 2029. Svetlicinaia, P. V. Sovetov, Chiºinãu, Editura ªtiinþa, 1982, p. 389, nr. 37. Ibidem, p. 439, nr. 2092. 188. 38. Ibidem, p. 440, nr. 2098. 9. Ibidem. 39. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 340, nr. 365. 10. Gheorghe G. Bezviconi, op. cit., p. 190-191, nr. 1. Documentul datat la 40. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. 11 septembrie 1654 aratã, între altele, cã Titiana þiganca a fost primitã 41. N. A. Bogdan, op. cit., p. 122. ca danie de Cerchez cel bãtrân de la Aron Vodã Tiranul. De asemenea, 42. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. actul menþioneazã cã bunicul lui ªtefan Cerchez a fost Cerchez 43. Elena Monu, Istoria unei familii-Costache, Iaºi, Universitatea spãtarul care a slujit domniei Þãrii Moldovei în timpul lui Moise Movilã ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2007, p. 29. 8 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 44. Paul Pãltãnea, Istoria oraºului Galaþi de la origini pânã la 1918, partea I, Antonovici, Fraþii Ghiorghie ºi Roºca Codrianu, Bârlad, 1908, pp. 16-28. Galaþi, Editura Porto-Franco, 1994, p.108. Un memoriu din 1820 al spãtarului Ioan Codrianu aratã cã la 1816 un 45. Ion Neculce, Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Dabija Vodã pânã la a egumen al Mãnãstirii Grãjdeni a declarat cã ªtefan Cerchez comisul ºi doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, în idem, Opere. Letopiseþul boierii Costãcheºti au ridicat schitul Grãjdeni. În 1689 schitul a fost Þãrii Moldovei ºi O samã de cuvinte, ediþie criticã ºi studiu introductiv de închinat mãnãstirii Vatoped de la muntele Athos. Pe locul acestui schit Gabriel ªtrempel, Bucureºti, Editura Minerva, 1982, p. 233. se gãseºte acum o bisericã nou ziditã în jurul anilor 1860-1870 (Florin 46. Ibidem, p. 234. Marinescu, Contribuþii privitoare la relaþiile dintre Þãrile Române ºi 47. Ibidem, p. 235. mãnãstirea Vatoped de la Muntele Athos, în In honorem Ioan Caproºu, 48. Ibidem, p. 236. Movila Rãbâia este situatã din punct de vedere volum îngrijit de Lucian Leuºtean, Maria Magdalena Szekely, Mihai- geografic pe Prut (în fostul þinut Fãlciu) în dreptul localitãþii Albiþa, în Rãzvan Ungureanu, Petronel Zahariuc, Iaºi, Editura Polirom, 2002, p. sudul satului cu aceeaºi denumire (Merlan Vicu, Movila Rãbâiei-o 294). enigmã a preistoriei?, în ,,Prutul”, anul II, nr. 6(15), iunie 2002, p. 11). 85. Între ctitorii rãposaþi ºi stãpâni ai moºiei Frunþiºeni apar menþionaþi Aniþa 49. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, De la moartea lui Palade, soþul ei ªtefan Cerchez ºi fiul lor Gheorghe (Ioan Antonovici, Mihai Viteazul pânã la sfârºitul epocii fanariote (1601-1821), ediþie Fraþii..., p. 108, nr. LVIII). A se vedea ºi înfãþiºarea actualã a mãnãstirii îngrijitã de Dinu C. Giurescu, Bucureºti, Editura All Educational, 2000, Grãjdeni (Fig. 21, 22). p. 108. 86. Maria Magdalena Székely, Sfetnicii..., p. 484. 50. Ion Neculce, op. cit., p. 237. 87. Chiar dacã suntem departe de epoca lui ªtefan cel Mare, cea a lui Vasile 51. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Istoria satului Crãciuneºti, de la prima Lupu sau a urmaºilor sãi la tronul Moldovei pânã la începutul secolului menþiune documentarã pânã la începutul secolului al XIX-lea, în al XVIII-lea a fost la fel de încãrcatã din punct de vedere simbolic (de ,,Elanul”, anul XI (2009), nr. 80-82, pp. 30-32. vãzut: ªtefan S. Gorovei, Maria Magdalena Szkely, Princeps omni 52. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. laude maior…, pp. 304; Dumitru Nãstase, Coroana împãrãteascã a lui 53. Petre Strihan, Instituþii..., p. 350, voce: paharnic. Vasile Lupu, în De potestate. Semne ºi expresii ale puterii în Evul Mediu 54. Ioan Antonovici, op. cit., pp. 259-261, nr. CCCXXIV. Românesc, studii ºi articole de Dumitru Nãstase, ªtefan S. Gorovei, 55. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXII. Benoît Joudiou, Sorin Iftimi, Maria Magdalena Székely, Petronel 56. Ioan Antonovici, op. cit., pp. 168-173, nr. CLXXXIX. Zahariuc, cu o notã de Petre ª. Nãsturel, Iaºi, Editura Universitãþii 57. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. La 17 martie 1679 ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2006, pp. 131-143. ªtefan Cerchez comis a cumpãrat Edoaeea pãrþile sale din satul 88. CDM, vol. III, p. 407, nr. 1924; Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 494-495, Tupilaþi de pe valea pârâului Elan, din þinutul Fãlciu. nr. 554. 58. Idem, Ispisoace…, vol. IV, partea I, p. 23, nr. 18. ªtefan Cerchez 89. Voica Puºcaºu, Actul de ctitorie ca fenomen istoric în Þara postelnic a primit danie din partea Anisiei, fata Edoaei, pãrþile ei din Româneascã ºi Moldova pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea, Puþenii cu apã. Bucureºti, 2001, pp. 191-196. 59. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 494-495, nr. 554. 90. Laurenþiu Chiriac, op. cit., p. 237. 60. N. A. Bogdan, op. cit., p. 124. 91. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, pp. 264-265, nr. CCXXIV. 61. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. 92. Aurel V. Stan, Documente putnene, vol. I, Vraneca, Odobeºti, Câmpuri, 62. Idem, Ispisoace…, vol. IV, partea I, p. 23, nr. 18. Focºani, 1929, pp. 44-46, nr. 65. 63. Ibidem, pp. 48-49, nr. 34. 93. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 576-578, nr. 656. 64. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 494-495, nr. 554. 94. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi 65. Ibidem. Dughenele ºi locul de casã de pe Uliþa Piciorogoae (situat între monumentelor din Moldova, Bucureºti, Editura Direcþiei Patrimoniului Gurea ºi Dimoaia ºi care valora 30 lei bãtuþi) fuseserã cumpãrate de Cultural, 1974, p. 346. ªtefan Cerchez ºi soþia sa Acsiþa de la ªtefan ºi soþia sa Catrina. Locul 95. CDM, vol. IV, p. 275, nr. 1219. de casã de pe Uliþa Chervãsãriei fuseserã cumpãrat de cerchez de la 96. Ibidem, supliment I, pp. 314-315, nr. 997. Alexa Grecul ºi de la soþia sa Ursa cu 55 lei bãtuþi. 97. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. 66. CDM, vol. IV, p. 108, nr. 702. 98. Ioan Antonovici, Documente..., vol. III, pp. 155-160, nr. CLXXIV. 67. N. A. Bogdan, op. cit., p. 124. 99. CDM, vol. IV, p. 281, nr. 1246. 68. CDM, vol. IV, p. 170, nr. 711. 100. Ibidem, p. 285, nr. 1262. 69. Elena Monu, op. cit., p. 31. 101. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol VII, pp. 142-143, nr. CXVII. 70. Ion Neculce, op. cit., pp. 275-276. 102. Sergiu Bacalov, op. cit., p. 135. 71. Ibidem. 103. Dimitrie Cantemir, Viaþa lui Constantin Cantemir, p. 139. 72. Nicolae Costin, Letopiseþul Þerei Moldovei de la Stefanu sin Vasile 104. Ibidem, p. 140. Vodã, De unde este pãrãsitu de Miron Costin logofetul de pre isvoadele 105. Ibidem, p. 145. lui Vasile Damianu ce au fost treti logofetu, a lui Tudosie Dubãu logofetu 106. Ibidem, p. 139. ºi altora, în Mihail Kogãlniceanu, Cronicele României sau Letopiseþele 107. Ibidem. Moldaviei ºi Valahiei, tom. II, Letopiseþul Moldovei (1662-1711) de 108. Ibidem, p. 140. Nicolae Costin; A doua domniei a lui Nicolae Alexandru Mavrocordat în 109. Ibidem. p. 141. Moldova (1711-1716) de Acsinte Uricariul; Letopiseþul Moldovei (1662- 110. Ibidem. 1793) de Ion Neculce, Bucureºti, 1872, p. 29. 111. Ibidem. 73. Ibidem. 112. Ibidem, p. 142. 74. Ion Neculce, op. cit., p. 303. Cã ªtefan Cerchez a fost camarad de arme 113. Ibidem, p. 143. al lui Constantin Cantemir, am arãtat ceva mai sus, când a fost vorba 114. Ibidem. despre bãtãlia de la Movila Rãbâia. Despre prietenia celor doi va fi 115. Ibidem, p. 144. vorba câteva rânduri mai jos. 116. Ibidem. 75. CDM, supliment I , pp. 305-306, nr. 972. 117. Ibidem. 76. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 553-554, nr. 629. 118. Ibidem, p. 145. 77. Florin Marinescu, Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente 119. Ibidem. româneºti din arhiva mãnãstirii Xiropotam de la muntele Athos, Catalog, 120. Ibidem. vol. I, Iaºi, Editura Uniersitãþii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2005, p. 95, nr. 121. Ecaterina Þarãlungã, Dimitrie Cantemir. Contribuþii documentare la un 158. portret, Bucureºti-Chiºinãu, Editura Litera-Internaþional, 2004, p. 69. 78. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, pp. 135-º136, nr. CXI. 122. În decembrie 1691 a avut loc decapitarea fraþilor Costin, hatmanul 79. Idem, Ispisoace…, vol. V, partea a II-a, Iaºi, 1923, p. 119. La 23 iunie Velicico ºi Miron cronicarul (Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificã, 1686, ªtefan ,,vel” comis a cumpãrat de la Ilie, feciorul Alexandrei, toatã antologie, table cronologic, prefaþã ºi note de Ion Verdeº, Iaºi, Editura partea lui ce era între hotarul Bãlãneºtilor ºi cel al Crãciuneºtilor de pe Albatros,1977, p. VII). Elan. 123. Toma G. Bulat, Documentele mãnãstirii Vãratec, Chiºinãu, 1939, pp. 80. Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã 113-114, nr. XXXIV. ºi Moldova. sec. XIV-XVIII, Bucureºti, Editura Enciclopedicã românã, 124. Ioan Caproºu, op. cit., vol. III, pp. 18-20, nr. 24. 1971, p. 374. 125. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, p. 154. 81. Maria Magdalena Székely, Sfetnicii…, p. 484. 126. Florin Marinescu, Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente…, p. 82. Ibidem. 100, nr. 170. 83. Ioan Antonovici, op. cit., vol. II, pp. 7-8, nr. III. 127. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, p. 155. 84. Laurenþiu Chiriac, Monumentele religioase medieval din zona 128. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Istoria satului Crãciuneºti…, pp. 30-32. Bârladului, ediþia I, Iaºi, Editura Kolos, 2007, p. 237; vezi ºi Ioan 129. Ibidem. 9 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL 130. Dan Smântânescu, Drumurile lui Ion Neculce, Bucureºti, Editura Sport- cã nu a trãit prea mult. Când tatãl sãu a fost exilat în Rusia, împreunã cu Turism, 1984, p. 120. mama sa Acºiþa a plecat în Þara Ungureascã unde ºi-a gãsit sfârºitul 131. Ion Neculce, op. cit., pp. 345-347. ªtefan Cerchez îl cunoºtea pe prin 1711. Moºia de la Tupilaþi (azi în comuna Gãgeºti, judeþul Vaslui) a Mehmet paºa încã de la domnia lui Constantin Cantemir Vodã. ajuns în stãpânirea fratelui sãu ªtefan Rosetti. 132. Ibidem. 159. Cronica Ghiculeºtilor. Istoria Moldovei între anii 1695-1754, ediþie 133. Nicolae Stoicescu, Dicþionar…, p. 374. îngrijitã de Nestor Camariano, Adriana Camariano-Cioran, Bucureºti, 134. Alexandru Pînzar, O carte ineditã de la Mihai Racoviþã voievod, în Editura Academiei, 1965, p. 9. ,,Analele Putnei”, revistã editatã de ,,Centrul de cercetare ºi 160. Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Istrate Dabija pânã la domnia a doua a documentare ªtefan cel Mare al Sfintei Mãnãstiri Putna, cu lui Antioh Cantemir (1661-1705), Editat de C. Giurescu, Bucureºti, binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi 1913, p. 93. rãdãuþilor, anul II (2006), nr. 1-2, p. 167. 161. Ibidem, p. 93. 135. Dan Smântânescu, op. cit., p. 122. 162. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace..., vol. V, partea a II-a necompletã, 136. Ibidem, p. 123. Iaºi, 1923, p. 56, nr. 6. 137. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. IV, partea I, pp. 17-18, nr. 10. 163. Ibidem, p. 120. 138. Gheorghe G. Bezviconi, op. cit., p. 192, nr. 2. 164. Mihai Costãchescu, Satul Prigoreni cu trupurile sale: Avrãmeni ºi Râtul, 139. CDM, supliment I, pp. 325-326, nr. 1034. din judeþul Iaºi (schiþã istoricã), extras din ,,Ion Neculce”, nr. 5, 1925, 140. Ioan Caproºu, Documente…, vol. III, pp. 79-80, nr. 99. Iaºi, Editura tipografiei ,,Lumina Moldovei”, p.15. 141. Ion Neculce, op. cit., p. 379. 165. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, p. 155. 142. Dan Smântânescu, op. cit., p. 146. 166. Idem, Surete…, vol. VII, pp. 265-266, nr. CCXXIII. 143. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, pp. 265-266, nr. CCXXIII. 167. Ioan Antonovici, Documente…, vol. III, Bârlad , 1915, p. 166, nr. 144. Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 153. Ruxandra era fiica lui CLXXXVIII. Constantin Cantemir cu cea de a doua soþie a sa, Ruxandra Gane. 168. Laurenþiu Chiriac, op. cit., p. 238. 145. Toma G. Bulat, op. cit., pp. 118-119, nr. XXXIX. 169. Ioan Antonovici, Documente.., vol. III, pp. 166-167, nr. CLXXXVIII. 146. Laurenþiu Chiriac, op. cit., p. 237. 170. Ibidem, p. 167. 147. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, pp. 17-18, nr. 10. 171. Zamfira Pungã, Familia Palade în istoria modernã a românilor, tezã de 148. Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, Coborâtorii Moldovei ai lui Lascaris doctorat susþinutã la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi, Rousaitos, Bucureºti, 1938, pp. 61-62, nr. 1, 2. Coord. ºtiinþific: prof. univ. dr. Vasile Cristian, f. a., p. 35. Dupã Zamfira 149. ªtefan Cerchez a dat lui Ion Palade o parte din satul Bãlãºãºti ºi un Pungã, Gavril Palade vistiernicul a avut un copil cu numele de Enache bãtrân din satul Tomceºti (Ioan Antonovici, Documente…, vol. III, p. care a fost cãsãtorit cu Vasilica însã despre care nu existã nici o 309). Acºiþa Cerchez, dupã moartea soþului, a fãcut danie vãrului sãu certitudine cã ar fi fost fiica lui Matei Roºca. Ion Paladi vel spãtar ºi jupânesei sale toate cumpãrãturile ºi daniile 172. Ioan Antonovici, Documente..., vol. III, pp. 155-160, nr. CLXXIV. întãrite ei ºi comisului de Constantin Cantemir (Ibidem, pp. 166-167). 173. Gheorghe Arion, op. cit., p. 19. 150. Ioan Antonovici, Fraþii..., p. 23, nr. XI. 174. Ioan Antonovici, Fraþii..., p. 108, nr. LVIII. 151. Gheorghe Ghibãnescu, Surete..., vol. VIII, Iaºi, 1914, p. 154, nr. CXXV. 175. Gheorghe Bezviconi, op. cit., p. 190. 152. ªtefan Adronache, Documente istorice tecucene, vol. I, sec. XVII, 176. Ibidem, p. 193, nr. IV. Este vorba despre un loc de casã situat în Iaºi Tecuci, Editura Bibliotecii Municipale ,,ªtefan Petricã”, 2001, pp. 125- lângã casa lui Vasile Borzianul. Acest loc îl cumpãrase ªtefan Cerchez 126, nr. 124. de la Marcu Sârbul ºi îl dãduse fiului sãu Nicolae. 153. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. XXII, p. 17, nr. 19. 177. Ibidem. Acelaºi document de la nota anterioarã vorbeºte despre o 154. Ioan Caproºu, op. cit., vol. III, pp. 127-129, nr. 148. pricinã iscatã între familia lui Nicolae Cerchez ºi cea a lui Teodor Moþoc. 155. Toma G. Bulat, op. cit., pp. 120-121, nr. XLI. Acesta din urmã, dupã moartea lui Nicolae, a asuprit-o pe Maria 156. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol V, partea I, 1921, pp. 141-143, Cerchez prin încãlcarea unui stânjen din locul de casã primit de la socrul nr. 21. ei, ªtefan Cerchez. 157. Ibidem, pp. 158-160,doc. E. 178. Ibidem. 158. Radu Rosetti, op. cit., pp. 61-62, nr. 1, 2. Fina lui ªtefan Cerchez se pare

Sate ºi foste sate ARMêENII - Scurt istoric - Sergiu ªTEFÃNESCU

Satul Armãºeni existã ºi astãzi. Se aflã în partea de nord-vest a sãu. judeþului Vaslui ºi aparþine, din punct de vedere administrativ, de Pe raza satului, este semnalatã, fãrã a se preciza amplasamentul, Comuna Bãceºti. o aºezare cucutenianã3. În acest material ne propunem sã facem cunoscute aspecte din În punctul Pe Seliºte, la N de sat, sus, sub Þiclãul Þibãneºtilor, s-a istoricul sãu, iar pentru început vom prezenta câteva spicuiri din istoria aflat vatra veche a satului. Resturile ceramice dateazã din cultura sa mai nouã. Cucuteni… ºi din secolele XVI-XIX4. Extragem ºi prezentãm succint, o serie de informaþii din volumul Pe tarlaua Inãria. În partea de vest, spre ºesul Gârbovãþului, la Tezaurul toponimic1 al României, seria A – Moldova. Observãm cã poalele dealului, de o parte ºi de alta a unui pârâiaº, s-au gãsit resturi prima sa menþiune vine de la 1772, când era sat în þinutul Vaslui, ocolul ceramice din secolele (II) III-IV e.n. ºi XVI-XVIII5. Fundului. Este menþionat cã la 1838 pierduse o parte din teritoriu Sus pe platou. De la 200 m, S-E de precedent, o aºezare pe o (probabil un bãtrân, care se retrãsese 2 km spre sud) pe care ia fiinþã terasã înaltã a dealului Propita, deasupra (pârâului) Gârbovãþ, la 80- satul A Treia Parte. La 1974 acesta este contopit cu satul Bãceºti. Din 150 m, N, de stâlpul nr. 23 al unei linii electrice, s-au gãsit o aºchie de aceeaºi sursã de informaþii, aflãm cã satul Armãºeni a aparþinut, din silex ºi resturi ceramice din secolele XI, XII, XII/XIII, XV/XVI-XVIII. 1865, de comuna Dumeºti; la 1906 a fost alipit comunei Todireºti; în Aceasta pare a fi prima vatrã de locuire a satului6. 1925 Armãºeni a fost pentru scurt timp comunã, el însuºi; în anul 1929 a Pe tarlaua Propita. Jos, lângã ºes, pe un bot de deal, delimitat spre fost alipit comunei Tansa. Între anii 1931 ºi 1950 a aparþinut de comuna sud-est de un drum de pãmânt, iar spre VNV de un canal de desecare, Dumeºti, iar din decembrie 1950 pânã în prezent, aparþine de comuna la 50-150 m, V de stâlpul nr. 22 al aceleiaºi linii electrice am descoperit Bãceºti. locuiri Criº, Cucuteni, Horodiºtea-Folteºti, etapa Gorodsk-Usatovo, Prezentãm ºi o altã informaþie oferitã de Dicþionarul Geografic al Noua, Hallstatt, Sântana de Mureº ºi din secolele XVI/XVII-XVIII7. Aici 2 judeþului Vaslui . La 1889, Armãºeni era descris ca sat situat în partea poate a fost o vatrã de prisacã. de vest a satului Dumeºti, plasa Fundurile ºi se afla pe coasta de sud - La vest de sat. La 300 m, vest, de sat ºi la 500 m, E, de Gârbovãþ, vest a dealului Rângoaia. Existau 42 de familii cu 240 suflete si avea pe un versant însorit, sub o linie electricã, în jurul stâlpului 14/8, de pe o 328 ha teren. micã suprafaþã s-a recoltat material ceramic din secolele XI, XIV/XV- De aici aducem informaþii privind istoria veche a satului ºi începem XVIII8. prin a prezenta succint vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul La Pod La Roºu. La 200 m, S, de podul mare de beton de peste 10 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 Gârbovãþ, pe DN 15 D, între albia actualã a râului Bârlad ºi o alta mai 180 lei. Tot acest loc este stâlpit (ºi întãrit) cu zapis cu peceþi (de) degete veche, am descoperit resturi ceramice din secolele XVII-XVIII. Credem a megieºi ºi rãzeºi…a fost scris de preotul Misail din Sohuleþ în casa lui cã locuirea este mai veche ºi continuã, mai jos, acoperitã de aluviunile Iuraºco din Hodoreni. aduse de apã9. Toate aceste pãrþi întãresc complet moºia satului Armãºeni. Apreciem cã din punct de vedere arheologic, teritoriul satului a fost Prezentãm câteva extrase din documente ce se referã la armaºul mulþumitor cercetat de noi. Nu a fost cercetatã suprafaþa acoperitã cu Carp Lungu, sau la satul Armãºeni. pãdure ºi islazul, dar care nu credem cã ar pãstra cine ºtie ce vestigii La 1627, mai 3126, face plângere Stratul, feciorul Huhulei, ce au fost arheologice. pârcãlab la Soroca, în care pârãºte pe fratele sãu Vasile, un beþiv De aici vom încerca sã facem referiri la documentele scrise ce risipitor, care a vândut averea pãrinteascã, adicã moºii, argint, aur, privesc istoria acestei aºezãri. mãrgãritar ºi alte provijii. Rãmãsese doar jumãtate din satul Negreºti. Istoria veche a acestui sat se pare cã începe odatã cu invazia ºi Vasile (Huhulea) l-a vândut ºi pe acesta lui Lungu Armaºul. Domnul aºezarea pe aceste teritorii a cumanilor, în secolele X-XI. Atunci, hotãrãºte ca Lungu sã dea acea jumãtate de Negreºti (înapoi) lui Strat ºi cumanii au ajuns ºi pe Bârladul superior, pe afluentul sãu Gârbovãþ, sã-ºi ia banii de la Vasile. unde la sud de actualul sat Vovrieºti10, la poala dealului, lângã o buclã a La 1646, martie 2527, Vasile vv. întãreºte lui Lungu, fost armaº, pãrþi Gârbovãþului, în tarlaua Trofinoaia11, se instalase, de la înfiinþarea sa, din satul Þibãneºti (ai lui Carp) cumpãrate de la mai mulþi proprietari ºi din sec. VII/VIII, actualul sat Þibãneºtii Buhli. pãrþile din satul Armãºeni, þinutul Vaslui, cumpãrate…, ca ºi alte pãrþi din Noii veniþi au bulversat pe puþinii locuitori ai satului. O parte s-au satul Gãureni. refugiat în pãdure, la cca. 600 m, ESE, de halta CFR Suhuleþ, unde au ºi La Iaºi, la 1662, iulie, 928, la Eustratie Dabija vv.”…s-au pârât în faþa rãmas; o altã parte din locuitori (câteva familii) s-au retras în pãdurea de noastrã feciorii Leontesei din Hodoreni cu feciorii Lungului ci-au fost pe platoul vestic al dealului Propita12. Dupã un timp, puþini din cei care au armaº, pentru o moarã ºi niºte cas(e)ce sunt pe Bârlãzel, la sat la pãrãsit satul Þibãneºtii Buhli s-au întors pe vechea vatrã ºi au reînfiinþat Bãceºti, zicând fiii Leontesei cã acea moarã ºi casele sunt fãcute pe satul. locul lor ºi au arãtat ºi niºte drese de pârã ºi de ferâie cu care s-au pârât Cei de pe platoul dealului Propita au întemeiat un nou sat, care cu Lungul la Gheorghe Ghica Vodã ºi la Stefan Vasilie Vodã. Feciorii peste secole se va numi Armãºeni. Lungului au arãtat un zapis mincinos de cumpãrãturã ºi au pierdut. Aºadar este doveditã arheologic ºi fãrã dubii înfiinþarea ºi Feciorii Leontesei au pus 12 zloþi ferâie”. continuarea, fãrã întrerupere, a existenþei satului Armãºeni ,de la Din informaþiile cuprinse în „Condica Liuzilor”29 reþinem cã la jumãtatea secolului XI ºi pânã astãzi. catagrafiile din mai 1820, Armãºenii aveau 33 liudi ºi era stãpânit de Documentar, satul are douã atestãri. Prima dateazã din 1399, vistiernicul Iordache Ruset. La catagrafia (recensãmântul) de la 1831, noiembrie 2813, constatatã în urma cercetãrilor noastre pe teren, privind satul avea 27 liudi (capi de familie) ºi era stãpânit pe lângã vistiernicul conþinutul actului de la 1399. A doua atestare dateazã de la 1625, Ruset ºi de vistiernicul C. Gorgos. martie 15 14. Revenind la prima atestare documentarã, cea de la 1399, Revenim la uricul de la 1399 ºi aflãm cã dupã judecata din Divanul rezultatul cercetãrilor noastre, (publicate15) , însoþite ºi de o hartã, Moldovei30, Constantin Ipsilanti Vodã, în buiurdiul sãu din 1801, martie certificã clar, fãrã dubii, cã cel de al doilea sat, atribuit lui Þiban,” …pe 20, împreunã cu boierii din divan, stabilesc ca hotarul dintre Þibãneºti ºi Bârlad, în gura Crasnii…”, este satul ce va purta numele de Armãºeni. Armãºeni – pricinã veche – sã se facã dupã documentul de la 1399. Tot Dealtfel, uricul lui Iuga vv., atestã direct ºi indirect, patru sate: atunci s-a decis ca toate trei hotarnicele fãcute de Cheºco uricar31 sã nu Þibãneºtii16(deveniþi „ai Buhlei”), Armãºenii, Suhuleþul17 („apoi drept se ia în seamã, iar despãrþirea dintre moºiile Þibãneºti ºi Armãºeni sã se cãtre Suhuleþi”) ºi Pânceºti18(„din drum ce mergi în satul Pâncova”). facã dupã semnele înscrise în uricul sârbesc de la 1399. O hotarnicã de la 1746, august 519 descrie amãnunþit ºi exact S-a hotãrât sã se caute hotarele începând cu movila hotarele din actul de la 1399, partea cuvenitã celui de la doilea sat. gãunoasã, deoarece: „…din aceastã movilã se despart patru moºii, Mergea din Þiclãul Þibãneºtilor, în Zarea Gârcenilor, întorcându-se Þibãneºtii, Armãºenii, Hodorenii ºi Mãlineºtii care hotar din vechiu ºi pe pârâul Crãeºti (Crasna), în drumul Pancovei. pânã acum tot aºa s-a pãzit, nestrãmutat ºi din dreapta linie a acelei Timp de peste douã secole nu dispunem de nici o informaþie privind movile, nici una dintre moºii nu poate trece în cealaltã…”. Însãrcinat cu Armãºenii. Abia la 1625, martie,1520 se face o vânzare de ocinã în identificarea hotarelor a fost Barbu Târºoreanu, Acesta, dupã multã Armãºeni. Atunci apare un Carp Lungu, armaº, fecior lui Gavrilã Lungu muncã, nu a reuºit sã gãseascã hotarele, deoarece a plecat cu 32. din Olãºei21, care cumpãrã mari pãrþi din moºia Armãºenilor ºi din Valea mãsurãtoarea din alt loc decât se aratã în uric ºi în sens invers Rângoaei, de la Miron din Gârcina22 cu 180 lei ºi care dã numele boieriei Ajungând la hotarul dintre Þibãneºti, Bãceºti ºi Armãºeni, spune: sale, satului. „…despãrþirea dintre Armãºeni ºi Bãceºti…se cade a fi la gura Acest Carp Lungu este în prima jumãtate a secolului XVII un Crãoanei, sau Crasnei, unde dã în Bârlad dar dacã prin cercetarea ce s- personaj cunoscut, primind însãrcinãri de la domnie pentru rezolvarea a a fãcut s-au gãsit patru guri ale Crasnei ºi care va fi aceea care o diverse pricini. (ex. la Mânãstirea Rafaila ºi moºia Oºeºtilor). El a dat pomeneºte hrisovul nu se poate dovedi, decât numai cã stãpânirea numele de Carp urmaºilor sãi23, a cumpãrat satul ºi moºia Þibãneºti. Din dintre Bãceºti ºi Armãºeni drept acel loc s-ar fi gãsit de 50 de ani urmaºii acestui Carp se trage ºi P.P. Carp, fost prim ministru al României încoace pãr la gura Crãoanei seci, ce sã varsã în Gârbovãþ”. în prima Jumãtate a secolului XX. Deoarece la divanul domnesc nu s-a apelat la un traducãtor bun, Prezentãm succinte date privind cumpãrarea satului ºi moºiei iar în teren nu au putut fi identificate reperele, (1399-1801- dupã 402 ani Armãºeni de cãtre Carp Lungu, aºa cum se gãsesc ele în hotarnica de (!) n. ns.) actul a fost considerat fals – plastograf ºi a fost rupt în trei la 1746 ºi nu numai. Extragem din afirmaþiile hotarnicului însãrcinat de bucãþi… domnie sã facã hotarnica Armãºenilor „…am mers la satul Armãºeni ºi Pentru a clarifica ºi alte episoade din istoricul acestui sat, la (o) vale ce se cheamã Rângoaia care moºii sunt pe apa Bârlãzelului prezentãm ºi alte extrase din hotarnica Armãºenilor datatã 1746, la Podul Lungului24. Aceste moºii sunt cumpãrãtura lui Alistarh vel spãtar august 5. În acest document se spune cã moºia era cumpãrãtura lui de la Nastasia femeia Sandului, fecior lui Ilia Lungului, nepotul Lungului Alistarh vel spãtar de la urmaºii Lungului. Pentru o mai bunã înþelegere Armaº ºi de la feciorii ei Ion ºi Anton ºi de la fiicã-sa Dochiþa. Vânzare ce am întocmit o spiþã a neamului lui Carp Lungu, atât cât ne-au permis s-a fãcut cu zapisul din 1743 mai 15. datele de care dispunem. Astfel: Aceastã moºie fusese cumpãrãturã a Lungului armaºu, cu mãrturii ºi ispisoc de la Vasilie Vodã din 1646 mart 15. Lungu cumpãrase Gavrilã Lungu, ot Olãºei aceastã moºie astfel: 1/3 din Armãºeni cu vad de moarã pe Drãguºana25 | ºi cu poianã de fânaþ de la Neaniul, fiul lui Marco Motrea, cu 20 ughi. Altã Carp Lungu, proprietar al Armãºenilor de la 1625 1/3 din Armãºeni cu vad de moarã în Bârlãzel, cu fânaþ ºi cu prisacã, | cumpãrate de la un Petriman cu un cal preþuit 80 lei. Ilie Lungu Urmaºii Lungului mai prezintã ºi alte zapise ºi mãrturii de la oameni | buni ºi bãtrâni pentru pãrþi de moºie ºi o parte din alt vad de moarã la Sandu Lungu, cãsãtorit cu Nastasia apa Bârlãzelului, unde a fost moara lui Marcu ºi alte pãrþi pe care le-a ______|______cumpãrat de la Miron din Gârcina, cu 10 zloþi. | | | A mai fost prezentat ºi alt zapis „…din vãleat 1625 mart 15, de la Ion Anton Dochiþa Miron din Gârcina… care vinde…din sat din Armãºeni pânã la Rediul lui Þigan ºi Rângoaia valea în sus…le-a vândut Lungului de Olãºei pentru Revenim la hotarnicã. Hotarnicul aratã cã în baza poruncii 11 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL domneºti „…a strâns megieºi de primpregiur precum Lupu ºi Vasile 2. Dicþionar Geografic al judeþului Vaslui, de C. Chiriþã, editat la Buhlea, mazili din Þibãneºti, ce se hotãrãsc din sus cu Armãºenii, pe Ilie Bucureºti, în 1889, p. 16. Gândul ginere lui Andronic cãmãraºul, ce are moºie …în Leucuºeni ºi 3. Statornicie, Continuitate, Repertoriul arheologic al Judeþului Mãlineºti33, ce sã hotãrãsc pre din gios ºi despre rãsãrit cu Armãºenii ºi Vaslui, de Ghenuþã Coman, p. 63, pct. VI.7. vale Rângoaia; ºi alþi rãzeºi ce erau de baºtinã în Leucuºeni ºi Mãlineºti 4. Muzeul ªtefan cel Mare Vaslui, Acta Moldaviae Meridionalis, XV- ca Andrei Jepiu, Neculai Jepiu, Ursache Jepiu, Gheorghiþã Neghinã, XX, I, 1993-1998, p. 162. Pct. 31 Pe seliºte; Sergiu ªtefãnescu Lupul a Sãrii (Sãroiul, n. ns.) ºi Gheorghe, ce s-au rãspuns toþi nepoþi ºi „Cercetãri arheologice ºi istorice în zona medianã a bazinului strãnepoþi ai lui Iuraºco”. superior al râului Bârlad”. Cu cei de mai sus au loc discuþii ºi contestãri privind locurile prin 5. Ibidem, p. 162, pct. 32. Pe tarlaua Inãria. care va trece hotarul. Rãzeºii din Leucuºeni aduc un uric sârbesc din 6. Ibidem, p. 162, pct. 33. Sus pe platou. 6961 (1453), octombrie 22 dat lui Ivan Arbure pentru Leucuºeni. 7. Ibidem, p. 162, pct. 34. Pe tarlaua Propita. Neînþelegerile continuã pânã stabilesc în teren seliºtea Leucuºenilor, în 8. Ibidem, p. 162, pct. 35. La vest de sat. capul vãii Rângoaei, din jos seliºtea Mãlineºtilor la vadul Sãimenilor, iar 9. Ibidem, p. 162, pct. 36. La Pod La Roºu. seliºtea Armãºenilor pe Drãguºana, nu pe Bârlãzel. 10. ComunaBãceºti. Dupã discuþii intense s-a cãzut de acord cã zapisul de la Miron din 11. AMM XV-XX, I; p. 161, pct. 25 a. Pe tarlaua Trofinoaia (I). Gârcina, prin care s-au vândut multe pãrþi din Armãºeni ºi Valea 12. A se vedea Nota 6. Rângoaei ar fi bun „…c-au dat mulþi bani” (pe el – 180 lei). 13. Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. I, întocmit de C. Odatã clarificate neînþelegerile privind hotarele, s-a trecut la Cihodaru, I. Caproºu ºi L. ªimanschi, Bucureºti, 1975, p. 11-13. fixarea ºi stâlpirea lor. Aºa s-a început: „Hotarul Armãºenilor pe din gios, Doc. 9B. despre Mãlineºti, se începe dintr-un stejar în vârful dialului, cu bour, în 14. Gh. Ghibãnescu, Ispisoace ºi Zapise, vol. IV, p. 70-75, unde: rãdiu din deal de movila gãunoasã, se coboarã prin rãdiu la vale…la o „Miron din Gârcini vinde din sat din Armãºeni pânã la Rediul lui arie…la vale pe muchia dealului…prin trei arii…toate cu pietre de hotar, Þigan”. 34 o altã piatrã de hotar este di vale de drumul mare , din sus de seliºtea ce 15. AMM XXI, 1999-2000, p.100-112. A se vedea harta de la p. 112. 35 o fac Mãlineºtii, unde au fost vadul Sãimenilor , la care piatrã bate 16. Comuna Bãceºti, judeþul Vaslui. peste Bârlad prin poianã…ºi sã sue la deal la codru pe un pisc pre din 17. Comuna Tansa, judeþul Iaºi. 36 sus de un loc de prisacã ºi se coboarã la vale prin codru ºi apucã valea 18. Comuna Poienari, judeþul Neamþ. ezãrului, pe sub buza piscului unde se pogoarã drumul Gârcinilor în 19. Gh, Ghibãnescu, op. cit., IV, 2, p. 70-75. valea iazãrului ºi apoi se sue la dial prin codru în vârful dialului unde se 20. Ibidem hotãrãsc cu Gârcinii, cum merg ºalte hotarã în codru ce sunt alãture”. 21. Seliºte la confluenþa Sacovãþului cu Durãceasa, vezi AMM XV-XX, Aceasta este toatã latura dinspre est a moºiei Armãºeni (n. ns.) p. 194; pct. 179, apud Sergiu ªtefãnescu. cca. 7-8 km. 22. Este actualul sat ºi comunã Gârceni, judeþul Vaslui. Apoi hotarnicul continuã: „ Ne-am întors din nou la bourul din deal de movilã hotaru desparte ,…în sus, rãdiul lui Þigan din Þibãneºti, iar la 23. N. Iorga, Doc. VII, 2, 81. vale în gios este rãdiul de Armãºeni. Hotarul merge pe vârful dialului în 24. Toponim rãmas de la Carp Lungu, amintit ºi în alte documente. sus, pânã la alt bour la via lui Þigan ºi de acolo tot în sus prin 25. Cf. Petru Condrea, Dicþionar Geografic al judeþului Roman, Buc., pãdure…despre un loc de prisacã ce este în hotarul Armãºenilor…la o 1891, p. 40, Drãguºana sau Chisãliþa, pârâu ce izvorãºte din altã piatrã de hotar ce s-a pus unde este drumul ce vine de la Armãºeni Dealul Mãrului. Se uneºte la Crãeºti cu pârâul Zimbru ºi poartã mai afarã în Þibãneºti într-un pisc (dealul Propita, n. ns.) ce bate gura vãii departe numele de Crãiasca sau Toinarul ºi se varsã în Bârlad. Drãguºanei, în curmeziºul luncii pânã în hotarul Bãceºtilor. Aceasta 26. DRH XIX, A, (1626-1628), Editura Academiei RSR, Bucureºti, p. este latura dinspre nord a moºiei Armãºeni. 306-307, doc.219. Hotarnica continuã cu latura de vest a moºiei. Apoi pe Drãguºana 27. Catalogul Documentelor Moldoveneºti, vol. II (1621-1652), p. 366, veche, pânã la capul podului ce este peste Bârlãzel37 ºi merge drept prin doc. nr. 1897. luncã alãturi cu Bãceºtii ºi sã sue la codru pe un pisc pe deasupra râpei 28. Gh. Ghibãnescu, op. cit., III, 1,Iaºi, 1910, p. 218-219, doc 158. Galbene38, tot drept prin codru pe vârful dialului39 pânã unde se 29. Inclusã de Gh. Ghibãnescu în Surete ºi izvoade,vol. XV, Vasluiul, hotãrãºte cu Gãrcinii se închee hotarul cu Bãceºtii (latura de vest, n. studiu ºi documente, Iaºi, 1926, p. 261-162. (Dupã Uricarul, vol. ns.). Latura dinspre sud a moºiei se gãsea pe zarea Gârcenilor. VI(VII)). Hotarnicul aratã cã apoi a mãsurat ºi pãmânturile de pe moºia Armãºeni Privind satul Armãºeni, unele informaþii pot fi gãsite ºi în volumul ºi parte din valea Rângoaei, pe versanþii dealurilor ºi pe tãblii, cu funie Dumeºtii Vasluiului, de L. V. Lefter, S. ªtefãnescu, S. Vãcaru, p. de 20 paºi ºi pasul de 6 palme ( cca. 28 m, n. ns.). S-a început cu costiºa 164-166. de rãsãrit. S-au mãsurat pãmânturi late de o funie (cca. 28 m) ºi lungi de 30. Gh. Ghibãnescu, Ispisoace ºi Zapise, IV, 2, p. 51-55. 13 funii (cca 364 m, n. ns.). Astfel cã acestea aveau suprafaþa de cca 31. Hotarnice fãcute în 7240 (1732) iulie 15; 7254 ( 1746), octombrie 2; 1,02 ha (n. ns.). 7273 (1765) iulie 10. Pe acest versant al dealului s-au gãsit 50 de pãmânturi. „În partea 32. Noi, cu ocazia cercetãrilor arheologice, am identificat hotarele ºi de sus, dinspre apus, s-au aflat în douã racle 44 de pãmânturi, tot de o majoritatea reperelor din uric, dupã cca. zece ani de treceri funie lãþime, lungi de câte 10 funii. S-au mai mãsurat trei poieniþe pe repetate pe teren. Au fost fãcute cunoscute în AMM XXI, p. 100- Gârbovãþ, pânã la apa Drãguºanei Vechi, unde se hotãrãºte cu 112. Bãceºtii. S-au mai aflat opt funii de iastã parte de Bârlad, ºes de fâneþe. 33. Mãlineºti, Leucuºeni ºi Rângoaia sunt seliºti, foste sate, în partea De cealaltã parte a Bârladului s-au gãsit 30 de funii lungul cu 26 de vest a comunei Dumeºti, judeþul Vaslui. 40 funii latul, fânaþ . Alte cinci funii s-au mai mãsurat în luncã dinspre 34. „Drumul Mare”- sau al Bacãului, mergea în acel loc paralel cu râul Bãceºti pãr în apa Bârladului41” . Bârlad. Întrucât pãdurile nu se mãsurau, aºa s-a încheiat mãsura moºiei 35. „Vadul Sãimenilor”, toponim existent ºi azi, se gãsea la limita Armãºeni. actualã dintre satele Dumeºtii Noi ºi Armãºeni; prin el se trecea Astãzi putem aprecia cã pãdurile Armãºenilor ocupau 2/3 din Gârbovãþul. Azi: „Pe Semeni= Pe Dealul Beciului”. suprafaþa totalã a moºiei. 36. Vezi AMM XV-XX, I, p. 169, pct. 64. La capãtul piscului Ezer, cf. S. Nu gãsim necesar, iar spaþiul nu permite sã prezentãm ºi ªtefãnescu, O prisacã din sec. XV-XVIII, pe moºia Mãlineºti. mãsurãtorile efectuate de hotarnic pe Valea Rângoaei, teritoriu aflat în 37. Se gãsea la est de Bãceºti, chiar lângã sat. afara moºiei actuale a satului Armãºeni. 38. Un pârâu ce aduce la ploi mari, un mâl galben. Iese din pãdure ºi Pentru întregirea istoriei acestui sat, sperãm ca cercetãtorii mai curge pe islazul fostului sat Ezer. Toponim existent. tineri sã cerceteze cu atenþie arhivele de dupã anul 1800. 39. „Vârvul Dealului” – culmea de deal ce urcã dinspre Bãceºti spre Gârceni ºi iese în Zarea Gârcenilor, la vest de Schitul Mãlineºti. NOTE 40. Deci 50-60 ha fânaþ , pe unde este acum gara Bãceºti (Constantin 1. Tezaur toponimic al României, seria A, Moldova, Repertoriul Prezan), Baza de recepþie. istoric al unitãþilor administrativ-teritoriale; 1772-1988, Editura 41. La est de actuala Grãdinã publicã a Bãceºtilor. Academiei Române, Bucureºti, 1991, p.19, col 1. 12 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 Un episod al politicii ecleziastice a mitropoliei Kievului la sfârºitul sec. al XIV-lea, cu referiri la Moldova

Theodor HARDON În cronicele ruseºti existã numeroase anexe complementare de iar în ceea ce priveºte dioceza de Halici, acesta va rãmâne în naturã istorico-juridicã sau istorico-geograficã, având însã un continuare sub obedienþa Patriarhiei. ªi ca o dovadã a propriilor sale pronunþat caracter politic. În rândul acestora un loc aparte îl ocupã vederi în aceastã privinþã, Antonie numise încã din ianuarie 1397, ca aºa numita “Listã a oraºelor ruseºti îndepãrtate ºi apropiate”, care în exarh patriarhal în Moldova, pe Mihail, arhiepiscopul Betheleemului. ultimul sfert al veacului trecut a preocupat îndeaproape pe istoricii Ca argument în plus în ce priveºte intenþiile lui Kiprian, Naumov sovietici. Un studiu consacrat problemei provenienþei Listei ºi a subliniazã ºi împrejurarea cã tocmai în acel timp s-au trimis de la autorului ei precum ºi datei când aceasta a fost inclusã în cuprinsul Moscova ºi Tver importante sume de bani ca ajutoare Imperiului celor mai vechi cronici ruseºti, ajunse pânã la noi, aparþine istoricului bizantin. Cunoscând deci situaþia grea a Constantinopolului, aflat sub sovietic E. P. Naumov. Luând în considerare o importantã constatare asediul întreprins de turci sub conducerea lui Baiazid I, mitropolitul a lui Iurie Kulakovski, referitoare la paralelismul existent între unele Kievului, a considerat necesar sã intervinã în cadrul relaþiilor ruso- toponime din Lista oraºelor ruseºti ºi cele dintr-o listã a castelelor bizantine cu cererea expresã faþã de Patriarhie, întocmind ºi o patriarhale ortodoxe, de la începutul sec. al XIV-lea, constatã cã documentaþie serioasã care sã fie acceptatã la Constantinopol. Astfel ambele izvoare menþioneazã oraºele Carna, Cavarna? Caliacra, se explicã dupã opinia lui Naumov, includerea în Lista oraºelor Chilia ºi Dristra (Silistra). Naumova a considerat cã problemele pe ruseºti, întocmitã deci fãrã îndoialã în cancelaria mitropolitului Kiprian care încearcã sã le rezolve necesitã în primul rând elucidarea aºa- al Kievului ºi a oraºelor care nu sunt ruseºti ca cele din nordul zisei „enigme a oraºelor bulgãreºti” incluse în Listã. În consecinþã, Bulgariei, din Dobrogea ºi din Moldova. Luând în considerare Naumov a cãutat sã rezolve mai întâi problema jurisdicþiei rãspunsul ferm al patriarhului Antonie, adresat mitropolitului de la ecleziastice a oraºelor de pe Dunãre ºi de pe litoralul Mãrii Negre, Kiev, istoricul ajunge la concluzia cã Lista a rãmas un proiect tocmai în vremea când aici s-au produs mutaþii de ordin politic cu nerezolvat, constituind dovada pretenþiilor exagerate ale lui Kiprian. consecinþe directe sub raport ecleziastic. Cercetând amãnunþit Nu subscriem la afirmaþia autorului, potrivit cãreia Lista oraºelor relaþiile dintre mitropolia de la Kiev ºi patriarhia de la Constantinopol, ruseºti îndepãrtate ºi apropiate ar evidenþia rolul crescând al mai ales dupã 1393, când odatã cu cãderea celui de-al doilea þarat mitropoliei ortodoxe kievene în sud-estul Europei ºi cã ar reprezenta bulgar sub loviturile turcilor, a fost desfiinþatã ºi patriarhia de la în acelaºi timp un izvor istorico-geografic indispensabil, referitor la Târnovo, constata cã autoritãþile ecleziastice constantinopolitane au situaþia politicã din sud-estul Europei, la sfârºitul sec. al XIV-lea, aºa procedat la organizarea diocezelor ortodoxe, revenite sub obedienþa cum pretind, alãturi de Naumov ºi alþi istorici sovietici. În ceea ce patriarhiei. Naumov subliniazã mediul ecleziastic kievian ca factor priveºte circulaþia Listei, aceasta a fost inclusã nu numai în cele mai hotãrâtor în alcãtuirea Listei oraºelor ruseºti considerându-l ca autor vechi ºi importante cronici ruseºti, ajunse pânã la noi, ci ºi în de fapt al acestei Liste pe Kiprian, mitropolitul Kievului, devenit apoi numeroase izvoade de cronici prescurtate, rãspândite în întreaga mitropolit al întregii Rusii. Pentru istoricul sovietic prezintã mare Rusie, în opere de naturã juridicã, juridicã-ecleziasticã ºi chiar literare importanþã faptul cã în Listã se face referire expresã la moaºtele propriu-zise. Lista oraºelor ruseºti, alcãtuitã la sfârºitul sec. al XIV-lea Sfintei Parascheva, care între anii 1394 ºi 1396 au fost mutate de la a putut intra în componenþa vechilor cronici ruseºti dupã 1409, de Târnovo, unde se aflaserã pânã la cucerirea oraºului de cãtre turci, la când dateazã ºi unul dintre cele mai importante izvoade cronicãreºti, Vidin. Naumov emite ipoteza cã tocmai în acest interval de timp au cunoscut sub numele de Izvodul lui Kiprian. Atât acest ivod cât ºi Lista avut loc acele mutaþii de ordin ecleziastic care au dus la oraºelor ruseºti, reprezintã în fond concepþia politico-ecleziasticã a subordonarea ecleziasticã a Bulgariei faþã de Moldova. Referindu-se mitropolitului Kiprian. Originar din Târnovo, devenit mitropolit al la actele Patriarhiei, istoricul aratã cã Ieremia, grec de origine, numit Kievului ºi apoi al întregii Rusii (1375-1406), a cãlãtorit mult ºi nu a mitropolit al Moldovei în 1394, ºi alungat de moldoveni, a primit în fost de loc strãin de diversele itinerarii, care au stat apoi la baza compensaþie dioceza Târnovo, rãmânând totodatã în continuare, alcãtuirii vestitei Liste a oraºelor ruseºti pe care le dorea cu toatã nominal, ºi mitropolit al Maurovlahiei, adicã al Moldovei. În acelaºi ardoarea supuse jurisdicþiei sale ecleziastice. În ceea ce priveºte timp, Ieremia a fost numit temporar ºi exarh al Vidinului ºi al Cavarnei, scopul urmãrit de intervenþia lui Kiprian pe lângã Patriarhia diocezã care cuprindea ºi unele oraºe din nordul Bulgariei ºi din Constantinopolului, dacã majoritatea istoricilor ruºi, sovietici, Moldova. Din punct de vedere canonic, Patriarhia de la moldoveni ºi bulgari se pronunþã ca fiind un demers salvator pentru Constantinopol avea tot dreptul sã procedeze la reorganizarea ortodoxismul din Balcani, împotriva pericolului turcesc, noi ne diocezelor ortodoxe din sud-estul Europei, dupã desfiinþarea exprimãm cu sinceritate pãrerea, cã cererea lui Kiprian urmãreºte de Patriarhiei bulgãreºti de la Târnovo. Se pare cã aºa au stat de fapt fapt o hegemonie politico-confesionalã, cu timpul poate ºi teritorialã a lucrurile, deoarece exact în aceastã perioadã, Kiprian, mitropolitul ruºilor vechi asupra popoarelor balcanice. Aceastã pãrere se Kievului, se adreseazã patriarhului Antonie al Constantinopolului, bazeazã pe realitãþile istorice de mai târziu, când sub masca cerând dreptul de a subordona mitropoliei sale diocezele de Halici, panortodoxismului, îmbinat cu panslavismul Rusia þaristã a Bulgaria ºi Moldova. Intervenþia cu caracter politic a mitropolitului declanºat, clamând în mod deºãnþat ºi demagogic „eliberarea Kiprian s-a produs într-un moment istoric deosebit de important Balcanilor” de sub stãpânirea turceascã, urmãrind de fapt cu pentru regiunea carpato-ponticã, marcat pe de o parte de slãbirea tenacitate extinderea Imperiului rus pânã la Bosfor ºi Dardanele ºi nu autoritãþii patriarhiei în regiunea respectivã ºi pe de altã parte de numai. Aceste rãzboaie pustiitoare, purtate în cea mai mare parte pe intensificarea tendinþei de expansiune a regatului catolic al Poloniei, teritoriul þãrilor române, au constituit pentru acestea o puternicã atât în dauna þãrilor ruseºti aflate atunci în componenþa Marelui Ducat stavilã în calea progresului istoric, economic ºi social, concretizatã al Lituaniei, cât ºi în dauna Moldovei. În acest context, devine din nefericire ºi cu rapturi teritoriale (Basarabia) ºi care au întârziat plauzibilã intenþia lui Kiprian de a subordona mitropoliei kievene ºi nepermis de mult formarea statului naþional român unitar, visul mãreþ diocezele Halici ºi Moldova. Istoricul sovietic susþine cã Lista oraºelor ºi sfânt al nostru din totdeauna. ruseºti îndepãrtate ºi apropiate, a fost alcãtuitã între anii 1394 ºi 1396 Bibliografie selectivã în cancelaria mitropolitului Kiprian al Kievului care a cãutat sã profite 1. Andronic Al., Oraºe moldoveneºti în sec. al XIV-lea, în lumina de împrejurãrile politice ºi sã lãrgeascã jurisdicþia mitropoliei sale pe celor mai vechi izvoare ruseºti, în „Romanoslavica”, XI, 1965. seama diocezelor Haliciului ºi Moldovei, aceasta din urmã, în 2. B. Rubacov, Începuturile Rusiei, Moscova, 1966. conformitate cu noile hotãrâri ale Patriarhiei, înglobat temporar ºi 3. V.A. Mavrodin, sub.red. Istoriografia sovieticã a Rusiei Kievene, dioceza Bulgariei. Din examinarea atentã spune Naumov a actelor Leningrad, 1978. patriarhiei, ar rezulta cã Antonie a contracarat în 1397 intenþiile lui 4. E.P. Naumov, Lista oraºelor ruseºti îndepãrtate ºi apropiate..., Kiprian, rãspunzând acestuia cã regretã cele petrecute în Moldova, Moscova, 1974. 13 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL Consideraþii cu privire la data primelor traduceri româneºti de cãrþi religioase ºi curente culturale din secolul al XVI-lea

Gheorghe CLAPA

P.P. Panaitescu aratã cã primele traduceri româneºti de cãrþi româneascã tipãritã de Coresi, în 1559. P.P. Panaitescu susþine cã religioase1 au fost efectuate la începutul secolului al XVI-lea, între acest Catehism (Întrebare creºtineascã) a fost tipãrit de Coresi nu în 1500-1515, considerând ca un fapt câºtigat pentru ºtiinþã 1551, ci în 1561. În prefaþa acestei cãrþi, Coresi spune: „ºi scoasem localizarea traducerilor în Maramureº2. El socoteºte cã ele sunt sfânta evanghelie”: a scoate înseamnã, dupã P.P. Panaitescu, a datorite unui curent intern, iar în privinþa activitãþii tipografice a lui publica13. Evangheliarul lui Coresi dateazã din 1560-1561; prin Coresi, din a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, cã forþele interne urmare, Catehismul ar fi posterior acestei tipãrituri ºi ar data din locale, concentrate în jurul bisericii Sf. Nicolae din ªcheii 1561, nu prin 1559, cum s-a crezut o vreme, ºi nu ar mai constitui Braºovului, ar fi la originea acestui curent de tipãrire a traducerilor în prima tipãriturã a lui Coresi. Data 1559 provine din interpretarea limba românã. Reforma lui Luther nu ar fi dat impulsul traducerii, nici unei însemnãri dintr-o cronicã sãseascã, scrisã la Braºov, în care ni în nordul, nici în sudul Ardealului, ci a constituit numai „un exemplu”3 se spune cã la 12 martie 1559 Hans Benkner, judele Braºovului, pentru curentul românesc. „Influenþele externe trebuiesc privite ca dimpreunã cu ceilalþi senatori, a reformat biserica românilor ºi a pus elemente auxiliare, care au putut ajuta sau îndruma izbânda limbii sã li se citeascã Catehismul în româneºte14. În 1559, Catehismul era române, dar nicidecum s-o determine sau sã deþie iniþiativa tradus ºi, dupã pãrerea acad. Al. Rosetti, tipãrit. schimbãrii de culturã”4. În alt loc menþioneazã: „În luteranism s-a În cãrþile tipãrite de diaconul Coresi, a scoate are sensul de „a aflat un exemplu, dovada cã aºa ceva se poate, dar traducerea traduce”, iar pentru a tipãri se întrebuinþeazã chiar acest termen. cãrþilor bisericii în limba poporului nu porneºte de la luterani, n-a fost Citatele care urmeazã dovedesc aceasta: impusã din afarã, ci provine din nevoile culturale ale societãþii „ªi cu voia tuturor acestora... noi o deadem lu Coresi româneºti”5. diaconul... de o scoase (= traduse) din limba sârbeascã pre limba 15 Teoria expusã e bazatã pe douã argumente6: 1. data Psaltirii rumâneascã” . Din „prefaþa” la aceeaºi lucrare: „ºi cu ajutoriul lui Hurmuzaki ºi 2. lectura date din criptograma Psaltirii Scheiene. dumnezeu tipãritã aceastã sfântã carte... jãluii ºi ded (= dãdui) de le Psaltirea Hurmuzaki ar putea fi datatã luându-se drept criteriu tipãrii”16. În epilogul Cazaniei din 1564: am scos de am tipãrit (= filigranul hârtiei acestui manuscris; hârtia a fost fabricatã la Veneþia am tradus de am tipãrit)..., ºi am scris cu tipariul (= a tipãri)17; ºi a avut drept filigran o ancorã, apare în manuscrisele slave din scrisu-v-am aceste Psaltirii cu otveat, de-am scos din Psaltirea þãrile româneºti între 1504-1528. Psaltirea Hurmuzaki7 ar data din sârbeascã (= am tradus); epilogul Psaltirii slavo-române din 157718. anii 1500-1515. Acad. Al. Rosetti ne sugereazã cã autorul omite sã În prefaþa Catehismului Coresi anunþã cã a tradus Evangheliarul, arate cã acest criteriu de datare este cu totul aproximativ. Nu avem care s-a tipãrit în anul viitor. Data 1559 de tipãrire a Catehismului nici o siguranþã cã stocul de hârtie nu a fost întrebuinþat ºi mai târziu poate fi menþinutã. ca 1528. La aceastã nesiguranþã se adaugã faptul cã filigranul Sunt trei exemplare cunoscute din traducerea româneascã a hârtiei Psaltirii Hurmuzaki nu corespunde exact cu cel datat, cu care Catehismului luteran: o versiune copiatã în Codex Sturdzanus, o a este comparat, astfel cã nu putem pune nici o bazã pe acest criteriu doua, care constituie ediþia lui Coresi, ºi o a treia, versiunea de datare. Al doilea argument este integral nevalabil, întrucât partea manuscrisã care a aparþinut lui Iul. Marþian, ºi care este o copie din din criptograma Psaltirii Scheiene care ar putea cuprinde data este, secolul al XVII-lea. Avem de-a face cu o singurã traducere ca ºi restul criptogramei, copiatã sau scrisã de o mânã nedibace, româneascã fãcutã în nordul Ardealului-Maramureº, pãstratã în întrucât mai multe litere sunt deformate. Din aceastã cauzã, data cele trei copii diferite amintite, versiunea originalã, cea mai criptogramei a fost cititã în cinci feluri8: 1482, 1514, 1515, 1575, apropiatã, din punct de vedere al limbii, este cea din ms. Marþian, 1585, fãrã sã se poatã stabili cu certitudine care din aceste lecturi rotacizantã. Prezenþa Catehismului luteran, printre primele este mai bunã. Lipsitã de o bazã certã, care ar fi dat întregului traduceri româneºti de cãrþi religioase. Existã trei omisiuni, în edificiu un fundament absolut necesar, argumentarea lui P.P. versiunea lui Coresi, care nu se aflã în versiunea Marþian. De unde Panaitescu atârnã în vid9. vine textul mai complet din aceastã versiune? P.P. Panaitescu Se constatã cã P.P. Panaitescu nu aduce nici o probã care sã socoteºte cã textul complet constituie adaosuri ale copistului confirme afirmaþiile sale privitoare la existenþa unui curent intern de versiunii Marþian20. traducere în româneºte a cãrþilor noastre religioase, în Maramureº, Dar, realitatea este alta. Ms. Marþian ni se înfãþiºeazã ca un la sfârºitul secolului al XV-lea ºi începutul secolului al XVI-lea. text copiat de un copist incult, care introduce greºeli grosolane în Conflictul dintre „biserica autonomã feudalã, stãpânitã de cneji” din copia sa21. Ca teoria lui P.P. Panaitescu sã fie justã, ar fi trebuit ca Maramureº, ºi „episcopia slavonã”, evocat de autor10 nu constituie o versiunea din ms. Marþian sã fi fost copiatã de un copist zelos, care a probã, ci numai o ipotezã, care ar trebui confirmatã printr-o introdus rotacismul în textul pe care îl copia ºi a avut grijã sã documentaþie certã. Rãmâne nevalabilã afirmaþia, care apare ca un completeze unele lacune din text. Explicaþia lui P.P. Panaitescu nu simplu postulat: „Pentru a afirma autonomia deplinã a bisericii ºi mai este justã: textul complet din ms. Marþian provine de la originalul ales faþã de secarea izvorului de procurare a manuscriselor slave, s- copiat, care cuprindea pasajele întregi, iar omisiunile din ediþia lui a recurs la introducerea limbii române în bisericã”11. Autorul susþine Coresi sunt datorate neglijenþei tipografilor. Examinarea textelor cu dreptate cã începuturile scrisului în limba românã provin din reproduse mai jos sunt concludente: nevoi interne, afirmaþie pe care a fãcut-o ºi acad. Al. Rosetti mai Catehismul Marþian, ed. Crãciun (textul subliniat lipseºte în demult în scrierile sale12. Aceastã iniþiativã trebuie separatã de versiunea lui Coresi ºi în cea din Codex Sturdzanus, copiatã pe 22 aceea care a provocat traducerea în româneºte a cãrþilor religioase. ediþia Coresi ), p.132: cum sunt tocmealele lui Hristos sã va acela Autorul afirmã cã, în statul feudal, în anumite împrejurãri, om cire (= cine) crede în Hristos, ertai-se vor pãcata lor. traducerea cãrþilor de cult a putut sã fie provocatã de necesitãþi p.133: cã nevinovat nu veri fi, ºi Vererea (= Vinerea) sã interne. Nu se poate nega necesitatea pentru preoþii români, slabi cinsteºti cã iaste rãstignitul domnului lui Isus Hristos. A treia: cunoscãtori ai limbii slavone, de a poseda traduceri ale cãrþilor de sãrbeadzã dumereca ºi praznicile cele dumnezeeºtile. A patra... slujbã. p.135: sfânt numele al lui Hristos pre ajutor sã-l chemãm. Reforma lui Luther stã la baza miºcãrii de traducere a cãrþilor Pãrerea lui P.P. Panaitescu cã versiunea din ms. Marþian e copiatã religioase în româneºte în secolul al XVI-lea. Prezenþa pe ediþia Coresi e nefundatã23. Catehismului luteran printre cãrþile traduse în nordul Ardealului – Un alt indiciu al propagandei reformate este prezenþa lui Maramureº ºi faptul cã acelaºi Catehism este prima carte filioque în Psaltirea Scheianã. Acad. Al. Rosetti a arãtat cã acest 14 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 adaos provine dintr-o carte luteranã24. Consideraþiile lui P.P. catechisme româno-luterane Bârseanu, Sturdzan ºi Marþian, Sibiu – Panaitescu cã „filioque” într-o carte ortodoxã ar fi o probã a Cluj, 1945-1946. „supremaþiei bisericii catolice asupra celei maramureºene, în 2. Op.cit., p.124-126. 1494”25, nu e de naturã a modifica explicaþia acad. Al. Rosetti, 3. Ibidem, p.60. întrucât ele constituie o simplã presupunere, pe când afirmaþia sa se 4. Ibidem, p.118. bazeazã pe fapte controlate ºtiinþific. 5. Ibidem, p.151 Lucrarea lui P.P. Panaitescu nu reuºeºte sã explice ivirea 6. Ibidem, p.150. primelor traduceri româneºti de cãrþi religioase exclusiv prin criterii 7. Ibidem, p.129-130. 8. De vãzut nota Acad. Al. Rosetti din „Studii ºi Cercetãri de Lingvisticã”, interne. Pentru ca teza aceasta sã fie doveditã, ar trebui produse XI, 1960, p.103. probe documentare incontestabile; în stadiul actual al cunoºtinþelor 9. Acad. Al. Rosetti, Despre data primelor traduceri româneºti de cãrþi noastre, nu vedem cum ar putea fi înlãturate probele peremptorii ale religioase ºi despre curentele culturale din secolul al XVI-lea în „Limba acþiunii Reformei lui Luther asupra românilor ardeleni, atât în prima românã”, Academia Republicii Populare Române, Institutul de cât ºi în a doua jumãtate a sec. al XVI-lea, arãta acad. Al. Rosetti. În lingvisticã din Bucureºti, anul X, nr. 3, 1961, p.242. aceastã privinþã, dovezile documentare ale acestei acþiuni sunt 10. P.P. Panaitescu, op.cit., p.140 ºi 145. extrem de numeroase, în a doua jumãtate a sec. al XVI-lea, ºi 11. Ibidem, p.145. binecunoscute. Mãrturiile din prefeþele sau epilogurile cãrþilor 12. Al. Rosetti, Limba românã în sec. al XIII-lea – al XIV-lea, Bucureºti, tipãrite de Coresi, Paliei de la Orãºtie sau din textul Cãrþii de cântece 1956, p.52-53. din 1570-1573 sunt peremptorii ºi nu lasã nici o îndoialã asupra 13. P.P. Panaitescu, op.cit., p.168. acþiunii Reformei printre românii ardeleni. 14. A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhague – P.P. Panaitescu obiecteazã cã, pentru prima jumãtate a Bucureºti, 1947, p.529-530. secolului al XV-lea, „nu avem nici o dovadã istoricã, deºi istoria 15. Diaconul Coresi, Carte cu învãþãturã, ed. Procopovici-Puºcariu, I, Maramureºului este destul de bine cunoscutã în secolul al XVI-lea, Bucureºti, 1914, p.6. 26 16. Op.cit., p.1. despre pãtrunderea luteranismului la râmânii din Maramureº” . 17. Ion Bianu ºi Nerva Hodoº, Bibliografie româneascã veche, 1508-1830, Reforma lui Luther a fost adoptatã, la început, de populaþia 0 t.I (1508-1716), Bucureºti, 1903, IX + 572 in f , p.51. maghiarã ºi de coloniile sãseºti din Ungaria ºi Transilvania; în 18. Ion Bianu ºi Nerva Hodoº, op.cit., p.64. vecinãtatea Maramureºului, menþionãm centrele reformate din 19. P.P. Panaitescu, op.cit., p.170. comitatele Zips, Saros ºi din Bistriþa, în special cele din oraºele 20. Ibidem, p.170. 27 Kaschau, Leutschau ºi Leibitz . Th. Huszti, care a propagat 21. A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhague – Reforma în Maramureº, venea din aceste centre. Bucureºti, 1947, p.533. În concluzie, la cercetarea acad. Al. Rosetti, cã Reforma lui 22. A. Rosetti, op.cit., p.548-550. Luther stã la originea curentului de traducere în limba românã a 23. Vezi observaþiile acad. Al. Rosetti din Omagiu lui Iorgu Iordan, cãrþilor religioase în secolul al XVI-lea. Bucureºti, 1958, p.750-751, asupra posibilitãþii introducerii rotacismului într-un text nerotacizant. Note: 24. Al. Rosetti, Limba românã în sec. al XIII-lea – al XVI-lea, Bucureºti, 1. P.P. Panaitescu, Începuturile scrisului în limba românã, în „Studii ºi 1956, p.197-199. materiale de istorie medie”, IV, 1960, p.117-118. 25. P.P. Panaitescu, op.cit., p.146. A se vedea pentru Catehismul luteran românesc expunerea ºi ediþia 26. Ibidem, p.122. versiunii Marþian în A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de 27. A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhague – philologie, Copenhague – Bucureºti, 1947, p.528-552, precum ºi ediþia Bucureºti, 1947, p.541; Idem, Limba românã în sec. al XIII-lea – al XVI- lui I. Crãciun, Catechismul românesc din 1544, urmat de celelalte lea, Bucureºti, 1956, p.60-61.

Învãþãturile lui Paul Gottfried cãtre români

- urmare din pagina 1 -

Grupurile imigrante sunt considerate “mai egale” decât organizeazã alegeri susþinute cu subvenþii financiare, educaþia localnicii, nu pot fi ofensate, pe când europenii creºtini sunt la publicã modeleazã cetãþenii în sensul dorit, mass-media discreþia oricãror atacuri ºi învinuiri. Drept argument la cele desãvârºeºte cele dorite, totul încheindu-se cu încercarea de susþinute de Paul Gottfried, aº aminti cã H. R. Patapievici a afirmat anihilare a sistemelor de credinþe tradiþionale ºi a identitãþilor cã, în decursul istoriei, toþi “s-au urinat” pe poporul român, ceea ce naþionale. Fiecare frazã a lui Paul Gottfried are o mare încãrcãturã nu a indignat pe nimeni; din contra, acum se înfruptã din banii intelectualã ºi totodatã emoþionalã. Spaþiul nu-mi permite decât sã Institutului Naþional Român. Sã fi îndrãznit însã sã spunã aºa ceva mã opresc asupra „învãþãturilor” finale. Americanul ne spune direct, despre vreo minoritate, vedea ce pãþea el… Paul Gottfried nu se cu o sinceritate copleºitoare, cã avem de ales între a deveni o sfieºte sã exemplifice consecinþele practice ale acestui control Americã de mâna a doua (cel mult!) sau sã fim urmaºii strãmoºilor multicultural: „El merge de la întemniþarea celor care neagã noºtri. Ne sfãtuieºte sã ascultãm politicos predicile americane versiunea istoricã impusã de stat în privinþa anumitor evenimente despre democraþia globalã, dar sã nu le luãm în serios. De istorice, cum ar fi Holocaustul, deºi cei care neagã crimele comise asemenea, sã nu ne cantonãm exclusiv în deziderate de ordin de tirania sovieticã nu pãþesc nimic, pânã la persecuþia creºtinilor material, ci sã avem în vedere moralitatea publicã ºi cultura care susþin deschis morala biblicã. În Anglia, luna trecutã, un pastor naþionalã. ªi, citez ceea ce esenþializeazã întregul discurs þinut la baptist de 42 de ani a fost arestat pentru ofensã adusã ordinei Iaºi: „Poate cã toate acestea vã sunã straniu venind de la un publice ºi drepturilor omului, pentru cã a spus într-o predicã cum cã oaspete american, vorbind în englezã, dar tocmai datoritã modului “homosexualitatea e un pãcat în ochii lui Dumnezeu”. Dat fiind meu american de a gândi îndrãznesc sã vã dau aceste sfaturi. Veþi sensul cât se poate de clar al textului pe care acest pastor ºi pânã de face mai multe pentru dumneavoastrã rãmânând naþiunea lui curând întreaga lume occidentalã îl considera ca fiind de inspiraþie Eminescu ºi a lui Vasile Alecsandri decât dacã urmaþi ca niºte sclavi divinã, e greu de vãzut cum anume ar fi putut pastorul cu pricina sã directivele multiculturale ale Uniunii Europene sau devenind ceea spunã altceva”. ªirul paradoxurilor semnalate este nesfârºit. Mult ce decid experþii în politicã externã de la Washington cã trebuie sã lãudatele democraþii se bazeazã pe partide privilegiate, care fiþi”. 15 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL Politica faþã de capitalul strãin a guvernelor liberale din România între 1922-1928 Viorel TALPAZAN

Prin doctrina naþionalismului economic, liberalii au urmãrit cu Deputaþilor, analizând opoziþia societãþilor strãine de petrol, V. orice preþ protejarea ºi sprijinirea capitalului naþional în defavoarea Brãtianu împãrþea capitalul strãin care venea la noi în douã feluri: celui strãin. Pentru atingerea scopului propus, guvernul a pus în „unu este ca sã-ºi plaseze maºini ºi aparate ºi acela este cel practicã un ansamblu de mãsuri ce au favorizat din plin capitalul sãnãtos, adicã util ºi pentru noi, ºi al doilea este cel care se autohton ºi au limitat penetraþia celui strãin. introduce într-o economie naþionalã cu scopul de a o controla”11. În Pânã înainte de Primul Rãzboi Mondial capitalul strãin avea justificarea politicii economice ºi în cea faþã de capitalul strãin poziþii solide în economia româneascã fiind investit, în special, în Tancred Constantinescu într-o cuvântare þinutã la Senat prilejuitã industria petrolului ºi în sectorul bancar. În spiritul doctrinei „prin noi de discutarea proiectului Legii Minelor, demonstreazã cum înºine” capitalul autohton a fost avantajat net, dar se admitea ºi societãþile strãine investind foarte puþin în exploatarea bogãþiilor participarea celui strãin, dar cu condiþia ca acesta sã nu afecteze naturale obþin câºtiguri foarte mari, în timp ce salariul unui muncitor interesele celui autohton1. De remarcat este faptul cã în politica de român era la limita subzistentei. Pe acelaºi plan lui Tancred refacere a þãrii în care s-a lansat guvernul liberal lipsea elementul Constantinescu nu i se pãrea corect ca un director român dintr-o cel mai de seamã, capitalul. Capitalul deþinut de burghezia liberalã întreprindere industrialã sã câºtige mult mai puþin în comparaþie cu nu acoperea decât o micã parte din nevoile necesare refacerii unul strãin. N.Titulesccu admitea colaborarea capitalurilor strãine economice, industriale a þãrii. Chiar între membrii guvernului liberal cu cele româneºti la exploatarea bogãþiilor naturale considerând cã au existat numeroase disensiuni în ceea ce priveºte raporturile cu legile economice din 1924-1925 creau acest cadru vãzând aceastã capitalul strãin. Astfel, în timp ce Vintilã Brãtianu urmarea sã dea colaborare ca „un mijloc de securitate naþionalã prin crearea unei capitalului naþional preponderenþã în economie, Tancred solidaritãþi de interese a Occidentului cu noi”12. Încã din primii ani Constantinescu era de pãrere sã i se dea capitalului strãin avantaje interbelici au fost luate o serie de mãsuri care denotã o anumita ºi garanþii de profit susþinând cã economia nu se putea dezvolta intenþie de apãrare în faþa capitalului strãin13. În acest cadru în iulie fãrã participarea acestuia2. Ministrul finanþelor, V. Brãtianu urmãrea 1919 a fost adoptat un decret-lege care interzicea acordarea de sã fie atras capitalul strãin, în special în cadrul „programului ce ne concesiuni pentru utilizarea apelor pânã la întocmirea unei legi convine”3, urmând sã fie dirijat pentru finanþarea unor lucrãri mari, complete care sã reglementeze regimul apelor din Romania. În pentru consolidarea datoriilor ºi pentru înzestrarea în condiþii iunie 1920 printr-un decret-lege se sublinia ca orice tranzacþie cu favorabile a României. bunuri industriale sã se facã cu autorizaþia specialã a Ministerului El urmãrea ca printr-un ansamblu de mãsuri economice cum ar Industriei14. Prin Legea Creditului Industrial, Legea Minelor, Legea fi introducerea impozitului progresiv pe venit, prin taxe pe moºteniri, Energiei, Legea Apelor, Legea privind Migraþiile ºi Legea privind prin dezvoltare cooperaþiei sã readucã comunitãþii o parte din Ocuparea Forþei de Muncã capitalul strãin era net dezavantajat în capitalul aglomerat în mâinile altora4. S-a urmãrit în special ca comparaþie cu cel românesc. Adoptarea acestor legi a generat investiþiile de capital strãin, în mãsura în care vor fi fãcute, sã fie încã de la prezentarea proiectelor lor ample discuþii. Guvernul direcþionate nu pentru punerea în valoare a bogãþiilor statului ci urmãrea câteva obiective precise în ceea ce priveºte politica faþã pentru investiþii în întreprinderile particulare. Participarea capitalului de capitalul strãin, cum ar fi: strãin trebuia sã se facã sub formã de avansuri financiare pentru a - consolidarea treptatã a poziþiilor capitalului românesc; acoperi lucrãrile ce se fãceau în þarã, dar numai în condiþiunile în - înlãturarea treptatã a dependenþei economiei româneºti faþã care capitalul naþional va fi insuficient. de capitalul strãin; Mihail Manoilescu a criticat violent atitudinea guvernului liberal - rãmânerea în þarã a capitalului produs de activitãþile faþã de capitalul strãin ajungând la concluzia cã în anul 1924 þara era economice; în mare crizã de capital lichid fapt ce a generat o anumitã stagnare a - înlãturarea concurenþei capitalului austriac ºi maghiar din producþiei ºi vedea ieºirea din impas doar prin admiterea Transilvania ºi Bucovina; contribuþiei capitalului strãin sub forma sa mobiliarã5. În viziunea lui - dezvoltarea sistemului bancar intern; capitalul intern servea „numai nevoilor zilnice ºi mãsurate ale vieþii - o mai largã participare a burgheziei româneºti la beneficiile economice”6. activitãþilor economice, industriale, comerciale ce se desfãºurau în Spre deosebire de Mihail Manoilescu, ªtefan Zeletin vedea þarã; politica de naþionalizare a capitalului ca un lucru foarte bun, - oprirea tendinþelor capitalului strãin de a investi doar în deoarece ducea la formarea unei burghezii naþionale ceea ce exploatarea bogãþiilor naturale ale þãrii ºi îndreptarea acestuia ºi inevitabil ducea la pierderea poziþiilor economice a burgheziei înspre ramurile economice care nu aduceau profit imediat; strãine. El se pronunþa pentru o înlãturare treptatã a capitalului - limitarea posibilitãþii ca un anumit domeniu economic intern sã strãin din viaþa economicã a þãrii, deoarece considera cã fie monopolizat în totalitate de capitalul strãin aºa cum s-a întâmplat înlãturarea prematurã a capitalului strãin „ar osândi economia înainte de Primul Rãzboi Mondial când capitalul strãin atingea noastrã naþionalã la veºtejire: i-ar tãia însãºi artera de viaþã”7. Henri procentul de 90-95% din capitalul investit în industria petrolierã. Sanielevici se pronunþa pentru pãtrunderea capitalului strãin din Aceastã concepþie a liberalilor a fost criticatã violent de o parte a douã mari motive: un motiv economic (inexistenþa în þarã a presei din þarã, de presa din strãinãtate, de firmele strãine cu resurselor financiare necesare efortului industrial) ºi un motiv politic interese economice în România, de oamenii politici ai opoziþiei ºi (blocarea tendinþelor liberalilor de a acapara monopolizator prin chiar de unii membri ai Partidului Liberal. instituþiile lor de credit noua industrie)8. Într-un articol din ziarul „Adevãrul” din 1925 se afirma cã datoritã La rândul sãu I.Gh.Duca susþinea ideea cã liberalii nu erau politicii lui Vintilã Brãtianu þara noastrã ar fi intrat într-un fel de potrivnici capitalurilor strãine, ci chiar sprijineau pãtrunderea lor în tranºee care nu va avea alt scop final decât prãbuºirea economicã a economia din þarã, dar sub formã de colaborare nu de acaparare9. În României întrucât þara noastrã cu posibilitãþile ei economice ºi 1923 Duca afirmã cã doctrina naþionalismului economic financiare reduse nu se poate lupta în plan economic cu marele 15 împãrtãºitã de PNL nu respingea nicicum „colaborare cu state capitaliste . Tot în acelaºi ziar într-un alt articol se afirma cã strãinãtatea.... Dimpotrivã, o reclama ca o nevoie ºi ca un stimulent. „finanþa strãinã nu poate admite sã dea capitalul, dar sã nu aibã nici Naþionalismul economic ºtie ca ziduri chinezeºti nu se pot înãlþa, ca un rol în administrarea lui fãcându-se aluzie la eºuarea politicii infiltrarea capitalurilor strãine este fatalã ºi necesarã”10. În 1924 într- financiare a ministrului de finanþe ºi la mãsurile prevãzute în un discurs pricinuit de discutarea Legii Energiei în Camera legislaþia economicã liberalã care împiedica capitalul strãin sã 16 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 pãtrundã într-o manierã liberã ºi necontrolatã în þara noastrã. La scopurile ele s-au folosit de încercãrile guvernului pentru a obþine rândul ei presa strãinã, cum ar fi ziarul olandez „Algemeen unele credite de pe pieþele financiare occidentale ºi prin sprijinirea Handesblaad”, denunþa violent politica economicã a guvernului opoziþiei antiliberale. Politica faþã de capitalul strãin a celor douã român acuzându-l de naþionalism ºovin în plan economic ºi de guverne liberale dintre anii 1922-1928 a avut rezultate neîncredere faþã de strãini.16 Referindu-se strict la prevederile Legii contradictorii. O parte din obiectivele acestei politici au fost atinse, Minelor autorul afirma cã capitalul strãin este pur ºi simplu confiscat, altele nu. Treptat capitalul românesc a cunoscut o creºtere a îndemnând la prudenþã maximã în investirea capitalurilor în ponderii sale în economia naþionalã, dar nu suficientã cât sã asigure România. La 13 iunie 1924 societãþile din þarã care aveau capital un anumit grad de independenþã în finanþarea ei, România strãin ºi angajaþi strãini au trimis ministerului justiþiei ºi redacþiilor rãmânând în continuare dependentã de capitalul strãin, dar într-o principalelor ziare din þarã memorii prin care îºi manifestau proporþie diminuatã uºor în comparaþie cu anii 1921-1922. Astfel dezacordul faþã de proiectul Legii Minelor. Guvernul român ere dacã în anii 1921-1922 capitalul strãin reprezenta cam 1/3 din acuzat cã încearcã prãduirea societãþilor strãine care au la bazã capitalul social al societãþilor bancare ºi de credit în anii 1927-1928 capital strãin, iar noua lege va pãgubi statul român de producþia de el reprezenta cam 1/4. Cu toate prevederile restrictive a legislaþiei petrol necesarã. Societãþile cu capital românesc au refuzat sã guvernãrilor liberale capitalul strãin a pãtruns în continuare în semneze aceste memorii.17 Treptat, chiar o parte din industriaºii din economia româneascã, dar sub formã mascatã, cum ar fi România, deºi erau marii beneficiari ai politicii guvernamentale de acordarea de credite bãncilor care controlau unele societãþi îngrãdire a capitalului strãin au început sã conºtientizeze industriale, acordarea de credite private unor industriaºi care aveau necesitatea pãtrunderii în þarã a acestuia. Într-un comunicat al probleme financiare ºi forþarea acestora sã cedeze acþiunile. Adunãrii Generale Ordinare a Uniunii Generale a Industriaºilor din România se afirma: „industriaºii sunt de acord asupra nevoilor Note: capitalurilor strãine pentru punerea în valoare a bogãþiilor þãrii. 1. Ion Saizu, Problemele economiei naþionale în programul partidelor Capitalul indiferent de unde vine este necesar ºi trebuie atras cu politice din România. (1922-1928) Orientãri ºi înfãptuiri, Editura 18 Universitãþii, Iaºi, 1972, p.21. orice preþ” . Mãsurile de protejare a capitalului naþional luate de 2. Ibidem, p.42. guvernul liberal erau vãzute de Mihail Manoilescu drept insuficiente 3. Ibidem, p.43. acuzând guvernul cã atât timp cât s-a aflat la putere a realizat foarte 4. ,,Democraþia” anul 10, nr1,2 ianuarie-februarie 1924. puþin în aceastã direcþie, tolerând în continuare înstrãinarea vieþii 5. Mihail Manoilescu, Organizarea financiara a economiei naþionale, economice în mâinile iudeilor19 pronunþându-se pentru luarea unor Bucuresti, Editura Romana, 1924. mãsuri cu caracter rasist în plan economic ºi politic. Între anii 1927- 6. Dumitru Draghicescu, Partide politice si clase sociale, Bucuresti, 1928 a intervenit o nouã orientare a guvernului liberal în plan 1922, p. 83. 7. Valeriu Bãdiceanu. ªtefan Zeletin. Doctrinar al burgheziei romane, economic ºi faþã de capitalul strãin. Astfel în manifestul cãtre þarã a Tipografia Universul, Bucureºti 1943. guvernului nu se mai vorbea decât de favorizarea cu precãdere a 8. Zigu Ornea, Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul al-treilea. Ed factorilor autohtoni în opera de refacere a economiei naþionale, iar Eminescu, Bucuresti, 1980. faþã de capitalul strãin guvernul declara cã ar fi fericit de a fi vãzut 9. Dumitru Sandru, Ion Saizu, I.Gh.Duca-Coordonate economice, „capitalurile strãine venind sã ajute la dezvoltarea þãrii”20. De Extras din ,,Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie A.D.Xenopol”, remarcat este faptul cã aceastã schimbare de viziune s-a produs tom XXII, 1/1985. atunci când liberalii ºi-au dat seama cã politica financiarã 10. Gh.Buzatu, Romania ºi trusturile petroliere, p.91. promovatã de V. Brãtianu nu a adus rezultatele scontate, iar opoziþia 11. ,,Viitorul”, nr.4890/28 iunie 1924. 12. Gh. Buzatu, op. cit., p.87. politicã internã ºi cea a marilor trusturi monopoliste occidentale cu 13. Marin Nedelea,op cit ,p 58. interese economice în þara noastrã declarau cã politica financiarã 14. Marin Nedelea,op cit ,p57-58. a guvernãrii liberale nu a fãcut altceva decât sã împiedice 15. ,,Adevãrul”, nr.2825, 19 februarie 1925. dezvoltarea economicã a þãrii. Începând cu anul 1927 firmele 16. ,,Universul”, nr.141, 26 iunie 1924. strãine care aveau investiþii în þara noastrã ºi-au intensificat 17. ,,Viitorul”, 5 iulie 1924. eforturile pentru a determina guvernul sã-ºi modifice legislaþia 18. ,,Universul”, nr.112, 21 mai 1924. economicã votatã în anii 1923-1924 ºi care le îngrãdea simþitor 19. Mihail Manoilescu, Rostul ºi destinul burgheziei româneºti, Editura Athena, Bucureºti, 1997, p.328. libertatea de miºcare ºi interesele economice. Pentru a-ºi atinge 20. Gh.Buzatu, op. cit., p.91.

Între aversul ºi reversul medaliei Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Preþioase izvoare istorice ºi documentare, transmiþând contemporanilor ºi urmaºilor imagini din trecut sau informaþii necunoscute despre nivelul cultural, iconografic, geografic, istoric, cronologic, economic, politic, instituþional, tehnic, artistic sau de altã naturã ale societãþii umane, arta medalisticã ºi medalia, în sine, constituie ºi un prilej de înþelegere a importanþei acordate evoluþiei civilizaþiei noastre. Cu o dezvoltare semanticã provenitã din latinescul metallum, medalia îºi are originea bine statuatã în moneda comemorativã, fãrã a avea putere circulatorie tranzacþionalã (decât în foarte puþine cazuri). Originea ei nu-i restrânge, totuºi, caracterul aniversativ sau jubiliar manifestat simbolic în chipurile unor personalitãþi politice, culturale, religioase, artistice, sau în reflectarea mentalitãþilor specifice diferitor epoci istorice. Medaliile sunt executate, cel mai adesea, din metale preþioase (aur ºi argint), metale comune (plumb, zinc, cupru, aluminiu), metale greu fuzibile (platinã ºi nichel), aliaje din metale (bronz, alamã ºi tombac – aliaj de cupru ºi zinc), dar ºi din materiale neconvenþionale (prin electroerodare ºi metalurgia pulberilor sau prin prelucrarea porþelanului-ceramicii, a marmurei sau a argilei – presatã într-un model negativ în stare umedã, arsã la cuptor ºi apoi lãcuitã). Ele au, de regulã, aceeaºi formã ºi aceleaºi reprezentãri-simbol ca ºi monedele, ca piese unifaþate sau cu avers-revers, iar pe suprafaþa lor sunt gravate imagini/reprezentãri – care ies în relief ºi un text/legendã – care evocã un eveniment. Din aceeaºi categorie, a medaliilor, fac parte ºi plachetele, decoraþiile, insignele, ordinele, în(semnele) onorifice, medalioanele, jetoanele, titlurile, aplicele, cocardele sau fisele. Cea mai veche medalie-monedã este piesa de 10 drahme, emisã de grecii victorioºi, în lupta cu perºii lui Darius, la Marathon (490 î. Hr.). În civilizaþia romanã (care, alãturi de cea greacã, au influenþat peste milenii ºi civilizaþia româneascã carpato-danubiano-ponticã), atât în perioada monarhiei, cât ºi a republicii – medalia capãtã un profund caracter politic, pentru ca, apoi, în evoluþia cãtre fondarea ºi devenirea peste secole a Imperiului Roman, ea sã constituie un puternic mijloc de propagandã. Pe plaiurile mioritice, medaliile s-au impus mult mai târziu, în societatea tradiþionalã din mileniul al II-lea creºtin. Imperiul Otoman vedea 17 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL în emiterea monedelor ºi a medaliilor, cu caracter aºa- zis “naþional”, o manifestare a spiritului de Dacismul, dacii ºi românii independenþã, opunându-se din toate puterile acestor practici. Deoarece piesa de 10 ducaþi din aur, bãtutã de Sorin LANGU Mihai Viteazul la Sibiu (1600) a avut o destinaþie strict economicã, numismaþii înclinã spre a credita drept În mod normal, prin prisma istoriei, între daci ºi români existã o strânsã prime medalii-monede din aur ºi argint (cu sau fãrã legãturã geneticã. Exagerând conexiunea, dezvoltând o traiectorie de stat toartã), pe cele emise de domnitorul Constantin “unicat”, regimul naþional-comunist al lui Ceauºescu a fãcut din dacism o Brâncoveanu în 1713, emitere care a fost ºi unul dintre coordonatã esenþialã a istoriei R.S.R. Cazul a fost analizat pertinent (Miturile capetele de acuzare ale majoritãþii familiei comunismului românesc, Bucureºti, I-1995, II-1997), dar societatea noastrã brâncoveneºti. are sechele. Literatura de specialitate, specificã domeniului Una din ele s-a manifestat în “Flacãra lui Adrian Pãunescu”(an I, nr.5, 4 numismaticii, debuteazã cu cele opt volume ale abatelui oct. 2001), sub semnãtura lui Ion Gheorghe. Joseph Hilarius von Eckhel, Doctrina nummorum Articolul are un titlu “Scrierile dacice sunt cu 2000 de ani mai vechi decât veterum conscripta (Viena, între 1792 ºi 1798) ºi cele cele sumeriene”, care spune practic totul ºi care aduce un zâmbet în colîul ºase volume ºi patru suplimente ale lui Théodore Edme buzelor. Rãbdãtori, aºteptãm argumentele. Subtitlul ne lãmureºte cã articolul Mionnet, Descriptions des médailles antiques, se referã la monedele geto-dace, care au o iconografie secretizatã. grecques et romaines, avec leur degré de rareté et leur Autorul criticã “servilismul” numismaþilor care au afirmat cã aceste estimation (Paris, între 1806 ºi 1824). monede sunt copii dupã monedele elenistice. Curios lucru! Deºi se bazeazã pe Cu toate cã, încã din a doua jumãtate a secolului al cartea lui C.Preda, din 1973, autorul nu “observã” cã acesta, precedat (Istoria XIX-lea, emiterea medaliilor începe sã fie concuratã mai României, Bucureºti, I, 1960, p.241) ºi reluat (O.Luchian, întâi de litografie, apoi de fotografie – în România C.Buzdugan,Monede ºi bancnote romîneºti, Bucureºti, 1977.p.XXX-XXXI), primului deceniu al domniei lui Carol I, lucrãrile afirmã existenþa unor monede originale geto-dace, cu influenþe diverse consacrate domeniului supus atenþiei noastre se lasã (M.Gramatopol,Arta monedelor geto-dace,Bucureºti,1997,p.66). aºteptate pânã în 1872. În acest an Dimitrie A. Sturdza Verva polemicã continuã cu “scrierile proprii (ale geto-dacilor—n.n.) pune bazele numismaticii ºtiinþifice de la noi, tipãrind în ocultate intenþionat, din motive economice ºi religioase, deºi mai vechi cu douã Numismatische Zeitschrift de la Viena, articolul mii de ani decât scrierea sumerianã, au rãmas necunoscute”.Cum scrierea Ûebersicht der Mûnzen und Medaillen des sumerianã apare la începutul mileniului IV î.Hr., aceste scrieri “dacice” le Fûrstenthums Romanien (Moldau und Walachei). Abia putem plasa în mileniile VI-V î.Hr. Lasând la o parte faptul cã atunci geto-dacii în anul 1894, directorul Monetãriei Statului, Nicolae G. nici nu erau cristalizaþi ca popor (Istoria României,Bucureºti, 1995, p.66-67), Krupensky publicã, la Bucureºti, Medaliele române sub ne întrebãm cum de a aflat autorul de existenþa acestor scrieri, odatã ce ele au regele Carol I ºi alte câte-va medalii mai vechi. Mai mult, rãmas necunoscute? Noi nu avem ºtiinþã despre limba geto-dacã, alfabet nu în Transilvania, aflatã la început de secol XX sub existã, autorii antici nu menþioneazã nimic despre scrieri, ºi totuºiunii dominaþie austro-ungarã, una dintre primele lucrãri este contemporani ai noºtri le cunosc!!! cea din anul 1901, Siebenbürgische Münzen und Autorul propune un element, nou, al civilizaþiei geto-dace, ºi anume Medaillen von 1538 bis zur Gegenwart, apãrutã la Sibiu, monedele.Monedele sunt într-adevãr “cãrþi de vizitã”, au un rol deosebit în sub semnãtura lui Adolf Resch. arheologie ºi istorie, dar monedele geto-dace, cu mari influenþe elenistice, nu Cu toate acestea, nici în prezent nu existã un sunt elemente existenþiale ale civilizaþiei geto-dace. Cãlãreþul ºi chipul zeului catalog complet al medaliilor româneºti, cu ilustraþia prezenþi pe monede, dupã model elenistic, sunt dupã opinia autorului aferentã unifeþei sau aversului-reversului, datele simboluri, “pomi ai cunoaºterii”, sigle cu caracter iniþiatic. Însãºi inscripþia tehnice ºi eventuala descriere generalã a fiecãrui tip ºi a “FILIPOS” este esotericã. Ea nu-l evocã nicidecum pe Filip II al Macedoniei, ci variantelor sale – fie cã piesele provin din emisiunile cu totul altceva. Aceasta este cheia civilizaþiei geto-dace. Se propune o altã “oficiale”, cele “populare”/supuse comercializãrii sau citire a celor 7 litere greceºti: “Fili Pater Samolsis”, adicã în latinã. Aceºti “fii” reprezintã machete ºi proiecte medalistice inedite. sunt preoþi ai lui Marte ( zeu roman !?!),din vremea legãturilor cu cimerienii. Astfel nu putem analiza, în mod obiectiv, impactul Curios mixaj! Un grup de litere greceºti sunt transformate în litere latine, pentru produs de marile curente ale artei europene ºi a lega douã populaþii, ditre care una a dispãrut cu douã secole înainte ca universale asupra stilului ºi tehnicii utilizate de maeºtrii monedele celeilalte sã aparã! medaliori, modelatorii ºi gravorii independenþi sau Autorul mai propune o altã citire: de la stânga la dreapta, dar “numai cât afiliaþi ºcolilor/caselor de gravurã. þin cele ºapte litere greceºti “. Noi îi propunem autorului ºi de sus în jos , sã În plus, emiterea în ianuarie 1945 a unei “medalii- vedem ce iese, poate vreo mãrturie prin care dacii erau fiii lui Adam, sau poate monedã” de aur (gânditã a fi de tip “napoleon”, dar fãrã cã Adamera get, dar n-o ºtia! valoare nominalã), pentru a celebra eliberarea O altã legãturã interesantã este aceea dintre decoraþiile de pe obiectele Transilvaniei de nord de cãtre armata românã – a avut, neolitice ºi cele de pe obiectele populare româneºti. Încrustatul ouãlelor în mod curios, putere circulatorie tranzacþionalã, ascunde, probabil, mari secrete. Aceste semne s-ar origina în animalul- servind ca mijloc de platã ilegal în afacerile civile sau emblemã, ele schematizându-se cu timpul. comerciale de mare amploare. Iar “inflaþia” sistemului Vorbind de mentalul colectiv, de persistenþa mitului, situaþia stã cam aºa: de decoraþii, instituit dupã anul 1948, a fost menitã a miturile omenirii sunt prezente în diverse forme în toate epocile. Continuitatea elimina deliberat orice elemente care puteau aduce simbolurilor e cu totul altceva: dacã ele însemnau ceva, valoarea lor simbolicã aminte de decoraþiile tradiþionale româneºti antebelice s-a pierdut cu timpul, multe au dobândit cu totul altã semnificaþie. Continuitatea ºi transformarea conferirii, în general, de însemne poate fi doar graficã, omul de astãzi abstractizând altfel decât cel neolitic, onorifice, nu într-un simbol al cinstei ºi onoarei, ci într-un tehnica abstractizãrii e diferitã, iar sistemul referenþial e altul. Omul mijloc de a obþine mici avantaje materiale. Ambele contemporan nu se mai raporteazã la naturã sau la ambient, decât ca caracteristici nu au fãcut altceva decât sã mãreascã stapânitor, invers faþã de cel neolitic. În mediul rural gândirea se citadinizeazã, gradul de necunoaºtere ºi sã incite, de multe ori, la decoraþiile au motive profesionale, estetice, dar nu religioase, mitice. nerespectarea regulilor phaleristice clare specifice Revenind, civilizaþia geto-dacã este alcãtuitã din spaþii albe, punctate domeniului. câteodatã de o informaþie. Latini sunt mulþi, ºi francezi, ºi italieni, ºi spanioli Treptat, medalistica româneascã, integratã celei etc., daci nu. europene ºi universale, începe sã se contureze ca un Încercând sã descopere “rãdãcinile “ civilizaþiei geto-dace se vrea a se domeniu distinct, autonom, plasat între istorie ºi artele demonstra unicitatea noastrã ca popor. Dacismul este o asemenea armã, dar plastice, care nu mai poate fi confundat cu simpla despre el vom mai vorbi. “memorie a metalului”. 18 ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010 CULTURà ªI SPIRITUALITATE PE VALEA ELANULUI - urmare din pagina 1 -

Dr. Laurenþiu Chiriac a fãcut o analizã Tumulii din zonã acoperã o perioadã istoricã îndelungatã, din neolitic comparativã a movilelor ºi tumulilor din zona pânã în perioada migraþiilor. Sãpãturile efectuate de arheologul C-tin depresiunii Elan-Horincea, unde existã cel puþin Buzdugan în punctul Argeaua, în 3 tumuli, au scos la ivealã morminte din 15 tumuli, cu un studiu de caz asupra movilei neolitic, din perioada epocii bronzului ºi din perioada migraþiilor (sec. I-II d. H.). Juvara, situatã la aproximativ 750 m sud de oraº, Arheologul Laurenþiu Chiriac a prezentat ºi autorizaþia emisã de Ministerul necercetatã, prognozata cercetare a ei fiind un Culturii ce permite realizarea de sãpãturi arheologice sistematice în movila demers ºtiinþific important, movilele ascunzând de Juvara. multe ori surprize ºi conþinând în orice caz forme Tânãrul profesor de istorie Ciprian Gicã Toderaºcu a prezentat un foarte de manifestare culturalã deosebite. bine documentat studiu asupra fostului sat Pogãceni, de pe valea pârâului Elan, la nord de Popeni, atestat documentar în al doilea deceniu al secolului XVII (în timpul voievodului Radu Mihnea) ºi asupra lui Ion Focea, uricar, ºi a spiþei genealogice a neamului sãu pânã în sec. XVIII. Dl. Theodor Hardon a captivat asistenþa cu elocinþa sa, prezentând un episod al relaþiilor eclesiastice de la sfârºitul sec. XIV în Moldova, legat de relaþiile dintre mitropolia Kievului ºi Patriarhia de la Constantinopol. Marin Rotaru, „veºnic tânãr ºi ferice”, a lãsat de aceastã datã povara grea a arheologiei pentru colaboratori ºi a prezentat revista „Glasul Nostru”, ce a apãrut la Bãseºti (actualmente comuna Viiºoara), între 1931-1932, 22 de numere; revista era autointitulatã „Foaie culturalã cu informaþii ºi îndrumãri pentru popor”. Din redacþie au fãcut parte, printre alþii, Gh. Artene, înv. I.V. Balan, având colaboratori din Galaþi, din Basarabia, fiind tipãritã la Bârlad ºi publica articole de informaþii, folclor, poezii, sfaturi pentru þãrani. Dr. Cristian Onel a punctat câteva dintre articolele revistei „Elanul” nr. 101, numãr ce se evidenþiazã în special prin reflectarea amplei manifestãri culturale de la Vetriºoaia, simpozionul de literaturã ºi istorie „Între Nistru ºi Carpaþi” ºi creaþiei literare a domnului Ioan Mâcnea Vetriºanul, ajuns la al treilea sfert de veac de împliniri. Colegul nostru a prezentat ºi apariþia ineditã a revistei bârlãdene „Avânturi culturale” (1937-1938), din care au apãrut 10 numere, în colectivul de redacþie fiind G. Tutoveanu, G. Ursu. Venerabilul profesor Manole Filote, fost director al Liceului Murgeni, a prezentat câteva consideraþii asupra depresiunii Elan-Horincea, tema fiind ºi titlul lucrãrii de gradul I a domniei sale, completatã cu câteva consideraþii asupra etimologiei cuvântului „Elan”, problemã ce stârneºte încã unele Sculpturã de Marin Rotaru. controverse. Lucrarea domniei sale, „Monografia Liceului Murgeni, de la înfiinþare, 1960 – pânã în 2009” – în colaborare cu profesorul Vladimir- Contul Asociaþiei Culturale Lucreþius Stan – este încununarea muncii cinstite ºi neobosite de o viaþa a “ACADEMIA RURALà ELANUL” respectatului profesor. 2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad Fiind coautor al prestigioasei cãrþi „Membrii Academiei Romane originari din judeþul Vaslui” (carte ce ar trebui sã fie prezentã în orice bibliotecã ºcolara e-mail: [email protected] din judeþ), domnul Ioan Mancaº a reamintit câteva nume de personalitãþi de care murgenenii au de ce sã fie mândri: familia Juvara, cu iluºtrii reprezentanþi Artur, Ernest, dar mai ales Ion Juvara, eminentul chirurg de reputaþie internaþionalã. Demn de subliniat, în opinia domniei sale este ºi numele, trecut Redacþia (tel.: 0235-436100) Redactor ºef: Marin Rotaru sub tãcere odinioarã, a marelui inginer de drumuri ºi poduri Nicolae Profiri, Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel membru al Academiei Române. Redactori corespondenþi: La rugãmintea celor prezenþi, spre final, dl. Ioan Mâcnea a recitat din Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca poeziile sale, cu vocea sa profundã, gravã, pãtrunsã de melancolie. Am Laurenþiu Chiriac, Vaslui reþinut un fragment de vers inspirat: „Eu rãmân în scris, în litere, în suflete…” Dan Ravaru, Vaslui Ion N. Oprea, Iaºi Zilele culturale ale oraºului Murgeni s-au încheiat a doua zi, pe 6 august, Simion Bogdãnescu, Bârlad când cãminul cultural a gãzduit o expoziþie de artã popularã ºi, mai ales, Serghei Coloºenco, Bârlad festivalul folcloric „Am venit astãzi la horã”, cu participarea ansamblurilor Mircea Coloºenco, Bucureºti folclorice din Vetriºoaia, Bereºti, Târgu Bujor, Dodeºti, Epureni, ªuletea, Laurenþiu Ursachi, Bârlad Viiºoara ºi, bineînþeles, Murgeni. ªi, ca o mãrturisire personalã, pentru care Teodor Hardon, Rânzeºti nu am mustrãri de conºtiinþã ºi nu mã simt trãdãtor – cã n-am de ce – dar, din Florin Varvara, Sãrãþeni ce-am vãzut (cã n-am stat pânã la sfârºit, fiind ºi eu familist convins ºi având doar o rãbdare), tot cei de la Vetriºoaia sunt fruncea… Tehnoredactare: Bogdan Artene Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru ISSN: 1583-3593 Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor. 19 Nr. 103 - septembrie 2010 ELANUL ALEXANDRU VLAHUÞà - FOTOGRAFII INEDITE (n. 5 sept. 1858, Pleºeºti - d. 19 noiembrie 1919, Bucureºti ) Activitatea de poet ºi prozator a lui Al. Vlahuþã este astãzi, în genere, binecunoscutã datoritã unor studii ºi lucrãri apãrute de-a lungul timpului. Un segment mai puþin cunoscut este cel referitor la atitudinea adoptatã de Al. Vlahuþã faþã de implicarea României în Primul Rãzboi Mondial. La 24 februarie 1918 Al. Vlahuþã pleacã spre linia frontului, unde stã pânã în jurul datei de 5 aprilie, vizitând Pãdureni, Oneºti, Castelul Negroponte de la Mãrãºeºti1 . Despre aceste vizite fãcute de poet pe linia frontului nu se cunoºteau foarte multe lucruri. Descoperirea unor fotografii inedite în care apare Al. Vlahuþã în perioada amintitã ne aratã activitatea pe care a desfãºurat-o acesta în vizita sa pe front. Astfel, din legenda ºi imaginile acestor fotografii se poate observa cã scriitorul a vizitat locuri unde s-au desfãºurat bãtãlii importante (de ex. Mãrãºeºti), s-a întâlnit cu distinºi ofiþeri ai armatei române, a vizitat aziluri etc. Sperãm cã aceste fotografii vor întregi imaginea activitãþii lui Al. Vlahuþã, care, în ultimii ani, pe nedrept, a fost uitat ºi putem spune chiar scos de la index (amintim aici doar faptul cã în ciclul gimnazial ºi liceal Vlahuþã a fost scos din programa ºcolarã, mai mult, studenþii care urmeazã cursurile de filologie nu mai studiazã opera literarã a acestuia), în favoarea unui modernism care contestã realizãrile trecutului, aceasta din perspectivã istoricã. Aºa cum spunea eseistul ºi criticul francez Gaëtan Picon “dacã Baudelaire, Stendhal, impresioniºtii par moderni în raport cu Lamartine, Balzac sau Delacroix, ei par tradiþionali în raport cu Malarme, Joyce ºi X Cezanne”. Dar faþã de înaintaºii lor fiecare a marcat în diferite domenii un factor de progres. 25 februarie 1918. Postul de comandã din Pãdurea Socriº. Tunelul pentru Notã: automobile. Dl. Vlahuþã, General Cihoski, Maior Placa, Maior Dumitriu. 1. Alexandru Vlahuþã, Scrieri alese, vol. I, ediþie îngrijitã, Studiu introductiv, Tabel cronologic, Note, Comentarii, Indici ºi bibliografie de Valeriu Rîpeanu, Chiºinãu, 1992, p.56-57.

25 februarie 1918. Trotuºanul. De la Postul de comandã nr. 1. X Un pom ce servea de observator pentru artilerie. O casã în care era serviciul Topografic al Diviziei a 10-a. 25 februarie 1918. Satul Trotuºanul. Postul de Comandã nr. 1 din care nu a În faþã: rãmas decât casa unde erau telefoanele. Se vãd însã ruinele a douã case: X Alex. Vlahuþã, G-ral Biroul operaþiilor ºi casa de locuinþã a generalului Cihoski. Generalul Cihoski Cihoski ºi Maior este urcat pe moviliþa de unde a primit acþiunea în zilele de 1-6 august 1917 Dimitriu. (Bãtãlia de la Mãrãºeºti). În fotografie: General Cihoski, Poetul Alex. Vlahuþã, maiorul Placa (ªef birou informaþii Armata I-a) ºi maiorul Dimitriu Haralambie (ºef biroului adjutantului Divizia 10)

X

26 februarie 1918. Pãuneºti - Postul de Comandã al Div. X-a. De la stânga la X dreapta: Col. Dumitriu, cdt. Bt. marº nr. 10, Col. Sofronescu Nicolae, ªeful Serv. Artileriei Div. X, Col. Grigorescu Artur, ªeful de Stat Major Div. X, General Cihoski Henri, Cdtul Div. X, Poetul Alex. Vlahuþã, Col. Nicolae 26 februarie 1918. Pãuneºti - Postul de Comandã al Div. X-a. Grupul se afla Condiescu, Cdt. Div. 10 Artilerie, Preotul Cunescu de la Ambulanþa Div. X, înaintea Orfelinatului “Principele Mircea” înfiinþat de generalul N. Petala Cdt. Medic Col. Badiu - medic ºef al Diviziei, Medic veterinar Alex. Alexandrescu. Corp.1 Arm. Astãzi sub direcþiunea Preotului Cunescu de la Ambulanþa Div. Rândul al 2-lea: alþi ofiþeri. X. Se vede în fotografie ºi D-na Dimitriu directoarea ªcoalei Fröbehene. 20