Cecilia Mihaela POPESCU 9LLWRUXOüLFRQGLĦLRQDOXOvQOLPELOHURPDQLFH $ERUGDUHPRUIRVLQWDFWLFĆüLFDWHJRUL]DUH VHPDQWLFĆGLQSHUVSHFWLYĆGLDFURQLFĆ CECILIA MIHAELA POPESCU este lector doctor la Facultatea de Litere a UniversităĠii din Craiova, unde predă lingvistică generală, lingvistică romanicăúi limba latină. Doctor în Filologie din 2006, cu lucrarea Exprimarea potenĠialului úi a irealului în latină, francezăúi română, coordonată de prof. dr. h.c. mult. Maria Iliescu, a publicat studii în domeniile mai sus menĠionate, ca unic autor (Gramatica comparată a limbilor romanice. Note de curs – 2012, NoĠiuni de morfosintaxă a limbii latine. Grupul nominal – 2010) sau în colaborare (DicĠionar de împrumuturi lexicale din limba franceză – 2009 úi Typologie des emprunts lexicaux français en roumain. Fondements théoriques, dynamique et catégorisation sémantique – 2011) úi numeroase articole în reviste de specialitate de prestigiu, din Ġară sau din străinătate (Studii úi cercetări lingvistice, Revue roumaine de linguistique, Revue de Linguistique Romane, Zeitschrift fur Franzosische Sprache und Literatur). A făcut parte, alături de cercetători de renume, din două granturi cu finanĠare CNCS úi din alte două proiecte internaĠionale.
Copyright © 2013 Universitaria Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria
Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României
POPESCU, CECILIA MIHAELA Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice. Abordare morfosintacticăúi categorizare semantică din perspectivă diacronică / Cecilia Mihaela Popescu. - Craiova : Universitaria, 2013 Bibliogr. ISBN 978-606-14-0636-4
81 &(&,/,$0,+$(/$323(6&8 9,,7258/û,&21',ĥ,21$/8/Í1 /,0%,/(520$1,&( $%25'$5(025)26,17$&7,&ąû, &$7(*25,=$5(6(0$17,&ą',1 3(563(&7,9ą',$&521,&ą (',785$81,9(56,7$5,$ &UDLRYD ReferenĠi útiinĠifici: Prof. univ. dr. Gabriela Scurtu Prof. univ. dr. Cristiana Teodorescu
„Această lucrare a fost finanĠată din contractul POSDRU /89/l.5/S/61968, proiect strategic ID 61968 (2009), cofinanĠat din Fondul Social European, prin Programul OperaĠional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013”.
« Cette étude a été financée par le contrat POSDRU/89/1.5/S/61968, projet stratégique ID 61968 (2009), cofinancé par le Fonds Social Européen, dans le cadre du Programme Opérationnel Sectoriel Développement des Ressources Humaines 2007-2013 ». Meo magistro, Dr. H. C. mult. Maria Iliescu, gratitudine et illustre aestimatione
CUPRINS
PROBLEMELE LINGVISTICE ALE VIITORULUI ùI CONDIğIONALULUI DIN LIMBILE ROMANICE...... 11
0.1. Prezentare generală a proiectului ...... 11 0.2. Viitorul úi condiĠionalul: ipostaze romanice. Identitate de formă, identitate de sens? ...... 16 0.2.1. Inventarul formelor...... 16 0.2.2. Nivelul de conĠinut al viitorului úi condiĠionalului romanic...... 23 0.2.3. RelaĠia dintre viitor úi condiĠional în spaĠiul romanic. Arii de congruenĠă intralingvisticăúi interlingvistică...... 34 0.3. Pentru o semantică a viitorului úi condiĠionalului în limbile romanice. O grilă de analiză ...... 40 0.3.1. Preliminarii ...... 40 0.3.2. Viitorul: timp sau mod? ...... 42 0.3.2.1. Articularea temporalităĠii cu modalitatea...... 42 0.3.2.2. Precizări metodologice...... 44 0.3.2.3. De la limbă la discurs...... 47 0.3.2.3.1. Utilizările temporale...... 47 0.3.2.3.2. Utilizările epistemice...... 50 0.3.2.3.3. Utilizările ilocuĠionare úi argumentative ...... 53 0.3.2.4. ConsideraĠii finale ...... 56 0.3.3. CondiĠionalul: mod sau timp?...... 57 0.3.3.1. Precizări metodologice...... 57 0.3.3.1.1. Un posibil model de analiză la nivel intralingvistic...... 58 0.3.3.1.2. De la limbă la discurs: configurarea valorilor condiĠionalului în spaĠiul romanic...... 60 0.3.3.2. CondiĠionalul de tip temporal – „viitor în trecut” ...... 65 0.3.3.3. CondiĠionalul de tip modal...... 69 0.3.3.3.1. CondiĠionalul cu valoare pur epistemică ...... 70 0.3.3.3.2. CondiĠionalul cu valoare evidenĠialo-citaĠională ...... 74 0.3.3.4. CondiĠionalul de tip ilocuĠionar úi argumentativ...... 76 0.3.3.4.1. CondiĠionalul ipotetic...... 77 0.3.3.4.2. CondiĠionalul atenuativ ...... 79 0.3.3.4.3. CondiĠionalul cu valoare de „ireal accidental”...... 82 0.3.3.5. Concluzii finale...... 83
7 PARTEA I. PERSPECTIVĂ SINCRONICĂ ...... 85
CAPITOLUL I. CATEGORIZAREA SEMANTICĂ A VIITORULUI ÎN LIMBILE ROMANICE ...... 87
1.1. Precizări metodologice...... 87 1.2. Viitorul temporal...... 89 1.2.1. Viitorul temporal predictiv ...... 89 1.2.2. Viitorul de perspectivă sau viitorul istoric...... 91 1.2.3. OcurenĠele temporale/deictice ale viitorului cu nuanĠă modală...... 91 1.2.4. Specializarea paradigmelor de viitor din limba română ...... 93 1.3. Viitorul modal ...... 94 1.3.1. Preliminarii ...... 94 1.3.2.Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba franceză contemporană...... 96 1.3.2.1. Caracteristici interne úi externe ale turnurilor construite cu un V epistemic ...... 96 1.3.2.2. Doi parametri pertinenĠi focalizaĠi în reprezentarea „epistemicului probabil” din limba franceză...... 98 1.3.2.3. CondiĠionalul cu valoare de potenĠial /probabil/...... 101 1.3.2.4. Câteva concluzii...... 107 1.3.3. Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba spaniolă contemporană...... 108 1.3.3.1. Preliminarii...... 108 1.3.3.2. Semantismul lexical al verbului, un parametru pertinent în actualizarea probabilităĠii epistemice în spaniolă...... 110 1.3.3.3. Alte particularităĠi semantico-sintactice ale turnurilor construite cu V epistemic ...... 112 1.3.3.3. Forma în –ría cu valoare de POT /probabil/ în [TRECUT] ...... 114 1.3.3.4. Utilizările concesive ale viitorului úi condiĠionalului din spaniolă .....116 1.3.3.5. Câteva concluzii...... 117 1.3.4. Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba italiană contemporană...... 117 1.3.4.1. ParticularităĠi sintactico-semantice, de frecvenĠă úi de registru ale viitorului epistemic din italiană...... 117 1.3.4.2. Futuro epistemico vs. dovere/potere + infinitiv...... 120 1.3.4.3. Futuro concessivo...... 123 1.3.4.4. Câteva concluzii...... 123 1.3.5. Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba română contemporană...... 124 1.3.5.1. ModalităĠi de reprezentare discursivă a potenĠialului /probabil/ în limba română contemporană ...... 124 1.3.5.2. ParticularităĠi semantico-sintactice ale formelor de prezumptiv (Foi, FoiG úi FoiP)...... 125 1.3.6. Concluzii finale...... 135
8 CAPITOLUL II. CATEGORIZAREA SEMANTICĂ A CONDIğIONALULUI ÎN LIMBILE ROMANICE...... 137
2.1. Precizări metodologice...... 137 2.2. CondiĠionalul temporal úi configurarea discursivă a „viitorului în trecut” în limbile romanice...... 139 2.2.1. Preliminarii ...... 139 2.2.2. O definiĠie noematică a viitorului în trecut...... 140 2.2.3. Configurarea discursivă a „viitorului în trecut” în limba franceză contemporană ...... 142 2.2.4. Configurarea discursivă a „viitorului în trecut” în limba spaniolă contemporană ...... 147 2.2.5. Configurarea discursivă a „viitorului în trecut” în limba italiană contemporană ...... 150 2.2.5.1. Preliminarii...... 150 2.2.5.2. Condizionale semplice versus condizionale composto úi exprimarea „viitorului în trecut” în istoria limbii italiene...... 151 2.2.5.3. Comportamentul sintactico-semantic úi distribuĠia formelor de actualizare a „viitorului în trecut” în limba actuală...... 153 2.2.6. Configurarea lingvistică a „viitorului în trecut” în limba română contemporană ...... 156 2.2.6.1. Inventarul formelor ...... 157 2.2.6.2. Viitorul canonic vs. turnura perifrastică avea + conjunctivul verbului lexical: două forme de actualizare a „viitorului în trecut” identice?...... 158 2.2.6.3. Incompatibilitatea Foi úi a COND cu lectura de VT...... 164 2.2.6.4. Înainte de concluzii ...... 165 2.2.7. Concluzii generale ...... 166 2.3. CondiĠionalul de tip modal (epistemic úi/sau evidenĠial) ...... 167 2.3.1. Preliminarii ...... 167 2.3.2. Utilizările pur epistemice ale condiĠionalului din limba română...... 169 2.3.3. Utilizările evidenĠialo-citaĠionale ale condiĠionalului din limba română...... 175 2.3.3.1. Modalitatea epistemicăúi evidenĠialitatea – scurtă prezentare ...... 175 2.3.3.2. Diferite abordări ale « condiĠionalului jurnalistic » ...... 176 2.3.3.3. Precizări metodologice...... 177 2.3.3.4. « CondiĠionalul jurnalistic » în româna actuală ...... 178 2.3.3.4.1. Caracteristici sintactice...... 178 2.3.3.4.2. Nivelul semantic...... 181 2.3.3.5. Câteva concluzii...... 183 2.3.4. ConsideraĠii generale ...... 183
PARTEA A II-A. PERSPECTIVĂ DIACRONICĂ...... 185
CAPITOLUL I. DE LA LATINĂ LA LIMBILE ROMANICE. DOUĂ PROCESE DE GRAMATICALIZARE, VIITORUL ùI CONDIğIONALUL ROMANIC...... 187
1.1. Aspecte metodologice ...... 187 1.2. Etapele formării viitorului úi condiĠionalului din limbile romanice occidentale189 1.2.1. Latina clasicăúi târzie: polimorfism úi concurenĠă a perifrazelor...... 189
9 1.2.2. Perioada preromanicăúi protoromanică...... 197 1.2.3. O interpretare în cheia parametrilor gramaticalizării...... 200 1.2.4. Concluzii...... 201 1.3. Originea úi evoluĠia condiĠionalului din limba română...... 202
CAPITOLUL II. GRAMATICALIZARE, REGRAMATIZARE ùI REANALIZARE ÎN EVOLUğIA VIITORULUI ùI A CONDIğIONALULUI ÎN FRANCEZĂ, SPANIOLĂ, ITALIANĂùI ROMÂNĂ ...... 205
2.1. Preliminarii...... 205 2.2. Parcursul diacronic al formelor de viitor în interiorul sistemelor verbale romanice ...... 207 2.2.1. Despre viitorul sintetic din limba francezăúi concurenĠa sa cu diferite structuri perifrastice ...... 208 2.2.2. Procesul de ‘regramatizare’ al viitorului sintetic din limba spaniolă...... 217 2.2.3. Parcursul diacronic al viitorului sintetic din limba italiană spre o formă puternic modalizată...... 223 2.2.3.1. Comportamentul formei canonice de viitor în italiana antică ...... 224 2.2.3.2. ConcurenĠa dintre forma canonică de viitor din italianăúi diverse perifraze. AbsenĠa unui viitor de tip andare + infinitiv ...... 227 2.2.4. Despre formele de viitor úi cele de prezumptiv din limba română ...... 230 2.2.5. Câteva concluzii...... 245 2.3. Parcursul diacronic al formelor de condiĠional în interiorul sistemelor verbale romanice...... 246 2.3.1. O scurtă istorie a formei în -ría din spaniolă ...... 247 2.2.3. CondiĠionalul din limba italiană contemporană: un caz romanic particular ? 248 2.2.4. Limba română: din nou, concurenĠa perifrazelor...... 249
ANEXĂ. CONDITIONNEL OU FUTUR DANS LE PASSÉ? L’HISTOIRE D’UN MARQUEUR DE RELATION ANAPHORIQUE...... 253
1. Introduction...... 253 1.1. État de la question...... 253 1.2. Objectifs et démarche méthodologique ...... 255 1.3. Les emplois temporels du successeur de la forme en -roie en français contemporain ...... 256 1.4. Les valeurs modales du successeur de la forme en -roie en français contemporain ...... 256 2. Appui sur la diachronie ...... 257 3. Conclusions...... 267
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ...... 269
SIGLE ùI ABREVIERI ...... 299
INDEX RERUM ...... 301
10 PROBLEMELE LINGVISTICE ALE VIITORULUI ùI CONDIğIONALULUI DIN LIMBILE ROMANICE 0.1. Prezentare generală a proiectului
0.1.1. Viitorul úi condiĠionalul romanic reprezintă un domeniu bogat úi complex de studiu, pe de o parte sub aspectul originii úi gramaticalizării lor în limbă, pe de altă parte, din perspectiva relaĠiilor semantice care se stabilesc atât între sememele acestor două forme verbale, cât úi, în perspectivă contrastivă, între structurile corespondente la nivelul mai multor sisteme lingvistice, în cazul de faĠă romanice (limbile implicate în cercetarea noastră sunt: franceza, spaniola, italiana úi româna). Totodată, viitorul úi condiĠionalul, creaĠii ale limbilor romanice, reprezintă modalităĠi specifice prin care fiecare comunitate lingvistică a reuúit să valorifice moútenirea latinăúi, pe de altă parte, să redea la nivel de expresie diferite noĠiuni cognitive. Abordarea pe care am propus-o în cadrul unei extinse cercetări postdoctorale, reprezintă o continuare a tezei noastre de doctorat, Exprimarea potenĠialului úi a irealului în latină, francezăúi română, în direcĠia aprofundării valorilor semantice pe care viitorul úi condiĠionalul le vehiculează în discurs, dar úi prin extinderea e úantionului de exemplificare cu încă două limbi romanice: italiana úi spaniola. În acelaúi timp, au fost luate în discuĠie úi o serie de probleme teoretice generale, complementare domeniului nostru de cercetare, precum: fenomenul gramaticalizării úi al regramatizării anumitor itemi în limbă, configurarea relaĠiei modalo-aspectuo-temporale la nivelul fiecărui sistem lingvistic analizat, consideraĠii etimologice cu privire la originea auxiliarului de condiĠional din limba română, poziĠia prezumptivului în cadrul sistemului verbo-modal al limbii române etc. Aúadar, cercetare de faĠă se doreúte a fi o panoramă reprezentativăúi variată din punct de vedere al problematicii, al perspectivelor úi al analizei întreprinse asupra diferitelor aspecte pe care cele două paradigme verbale le reflectă în limbile romanice vizate. Pentru aceasta, un prim obiectiv al proiectului l-a constituit documentarea preliminară privind problematica propusă, cu următoarele activităĠi: definirea ariei de cercetare, stabilirea metodologiei cercetării, selectarea surselor de informare în vederea constituirii instrumentarului de cercetare úi identificarea lacunelor úi a neclarităĠilor în cercetările din domeniu, urmărindu-se realizarea unei sinteze a studiilor úi a teoriilor întreprinse asupra viitorului úi condiĠionalului atât la nivelul fiecărui sistem lingvistic în parte, cât úi în cercetările mai generale sau contrastive úi crearea unui model conceptual- analitic, uniform úi viabil pentru toate cele patru sisteme lingvistice vizate. Pe de altă parte, cercetarea noastră a urmărit să re-integreze studiile úi cercetările făcute în lingvistica românească în contextul mai larg al lingvisticii romanice, deschizând astfel o nouă perspectivă în domeniu, ca bază de reflecĠie pentru cercetări ulterioare. În aceeaúi direcĠie se înscrie úi intenĠia implicită de a sublinia, o dată în plus, fizionomia latină, locul úi importanĠa în aria romanică a limbii române prin racordarea la sistemul de valori al limbilor cu aceeaúi descendenĠă latină. Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Etapa constituirii Bibliografiei proiectului ca suport teoretic privind problematica viitorului úi a condiĠionalului atât pentru fiecare din cele patru limbi romanice (privite în sincronie úi în diacronie, uneori úi prin raportare la variaĠiile diatopice), cat úi la nivel contrastiv, a condus la stabilirea unui inventar – bază pentru numeroase cercetări ulterioare în domeniul lingvisticii romanice, apt să furnizeze un important instrumentar de cercetare la nivel teoretic úi practic. Cel de-al doilea obiectiv útiinĠific al proiectului l-a constituit analiza criticăúi sinteza materialului bibliografic consultat, în urma acestui proces realizându-se un set de fiúe de lectură analitică. Prin selecĠia úi categorizarea materialului bibliografic, au fost puse în evidenĠă aspectele relevante pentru domeniul nostru de studiu úi au fost definite conceptele operaĠionale mobilizate în cercetare (gramaticalizare, relaĠie modalo-aspectuo-temporală, tipologie úi variaĠie semantică, variantă / invariantă, semnificaĠie prototipică / efect de sens etc.) etc.. Totodată, coroborarea celor două obiective a condus la identificarea lacunelor úi a neclarităĠilor din acest domeniu, multiple, în special, la nivelul cercetărilor întreprinse asupra limbii române.
0.1.2. În ceea ce priveúte cadrul teoretic care a stat la baza structurării materialului nostru de cercetare úi pe care s-a fundamentat úi partea finală a studiului, acesta este cel al teoriilor asupra procesului de gramaticalizare prin care se înĠelege în mod tradiĠional:
« […] procesul de transformare, în evoluĠia unei limbi sau în trecerea de la o limbă la alta, a unui lexem autonom într-un morfem gramatical, prin pierderea autonomiei sale lexico-gramaticale » (DSL 2001: 239).
Începând cu studiul lui Antoine Meillet [1912 (1928/1958): 130-148], dosarul gramaticalizării apare ca fiind foarte vast. Luând în considerare o mare parte a acestor studii (Lehmann 1985; Kilroe 1989; Bybee, J./R. Perkins/W. Pagliuca 1994; Closs- Traugott, E. 1989; Hopper, J. P./E. Closs-Traugott 1997; Traugott, E./R. Dasher 2002 etc.), am analizat etapele de constituire úi de fixare a paradigmelor de viitor úi de condiĠional în franceză, italiană, spaniolă, dar úi în limba română – unde, pe de o parte, s-a observat o complexitate surprinzătoare în ceea ce priveúte crearea formelor de expresie a viitorului, dar úi o diferenĠiere majoră faĠă de celelalte limbi romanice analizate în ceea ce priveúte crearea formelor de expresie a condiĠionalului. Prin acest demers, s-a încercat în primul rând o motivare a reorganizării morfologice úi semantice a domeniului verbal, operată de aceste limbi în desprinderea lor de la latină. Apoi, luând în calcul studiul lui Ch. Lehmann (1985: 303-318) – potrivit căruia parametrii gramaticalizării depind la nivel paradigmatic de gradul de integritate, de caracterul paradigmatic úi de variabilitatea paradigmatică a unui item, iar la nivel sintagmatic, de posibilitatea de selecĠie, de gradul de fuziune úi de variabilitatea sintagmatică a itemului care intră în procesul de gramaticalizare – am urmărit pas cu pas traiectoria de constituire a morfemelor sintetice de viitor, respectiv, de condiĠional. În sfârúit, pe baza recentei teorii a regramatizării (v. Lindschouw 2011: 51-98) s-a încercat motivarea resemantizării úi/sau a modificărilor funcĠionale care au intervenit de-a lungul evoluĠiei acestor paradigme în limbă, proces datorat în mare măsurăúi concurenĠei cu formele perifrastice.
12 Cecilia Mihaela Popescu Sub acest din urmă aspect, cel al modificărilor conceptuale, am avut în vedere că prin procesul de gramaticalizare se înregistrează următoarele tipuri de schimbări semantice (Closs-Traugott: 1989, apud Iliescu 2000: 431): 1. sensurile care denotă situaĠii externe evoluează spre sensuri bazate pe situaĠii interne (evaluative, perceptive úi cognitive); 2. sensurile bazate pe situaĠii externe sau interne dau naútere sensurilor bazate pe situaĠii discursive úi metalingvistice; 3. în plan evolutiv, sensul tinde să se bazeze din ce în ce mai mult pe atitudinea adoptată de subiectul vorbitor faĠă de enunĠul asertat [s.n.]. Astfel de modificări conceptuale au fost surprinse în primul rând în cazul verbelor modale din latină (HABERE, VOLERE, DEBERE) al căror sens deontic a evoluat gradat spre epistemic, iar în această din urmă zonă, s-a trecut adesea de la un epistemic slab la un grad mai puternic (Iliescu 2000: 431). Însă astfel de modificări conceptuale nu se rezumă doar la această etapă de tranziĠie dinspre latină spre limbile romanice. ùi în celelalte faze romanice s-au observat evoluĠii particulare úi surprinzătoare. Am ilustrat această din urmă afirmaĠie în partea a doua a lucrării (o parte care ar putea Ġine loc de concluzii, dar pe care am conceput-o mai degrabă ca pe un segment de niúă, care să facă legătura între stadiul actual al cercetării nostre úi posibile reflecĠii ulterioare pe această temă) cu istoria fascinantă a condiĠionalului din limba franceză (în fapt, cea mai veche formă de condiĠional atestată în limbile romanice) care, concurat puternic de structuri perifrastice, nu a încetat să capete sensuri noi úi să se gramaticalizeze/gramatizeze în anumite tipare sintactice (v. partea a II a a lucrării – cap. al II-lea úi Anexa).
0.1.3. Lucrarea a fost împărĠit ă în două părĠi, inegal constituite ca număr de pagini, una dedicată sincroniei, alta diacroniei, care însă nu trebuie privite în ruptură una faĠă de cealaltă. Liantul lor îl constituie observarea úi analiza permanentă a comportamentului semantic úi funcĠional al celor două paradigme verbale, de altfel, obiectivul útiinĠific major al studiului de faĠă. Acesta este úi motivul pentru care categorizării semantice a viitorului úi condiĠionalului în sincronia sistemelor lingvistice studiate îi este consacrată prima úi cea mai vastă parte a lucrării. Scopul acestei prime părĠi este, pe de o parte, acela de a distinge anumite trăsături comune úi/sau distincte (în limbile romanice analizate) care să poată motiva caracteristicile morfosintactice úi/sau semantice existente la nivel funcĠional în stadiul actual al fiecăreia dintre limbi úi să sublinieze totodată faptul că aceste „rezultate” finale impuse în limbă au fost dictate de nevoia elementară de a formula úi de a transmite mesaje lingvistice eficace úi non echivoce, aplicându-se reguli formale cât mai simple cu putinĠă. Aúadar, în această primă parte, cercetare noastră s-a focalizat asupra funcĠiilor úi valorilor pe care cele două forme verbale le au în comun atât la nivel intralingvistic, cât úi interlingvistic. Pornind de la structurarea tripartită în utilizări TEMPORALE, MODALE úi ILOCUğIONARE, operată de Vet/Kampers-Manhe (2001: 89-104) la nivelul ocurenĠelor reprezentative ale viitorului úi condiĠionalului din limba franceză, am încercat într-o primă etapă să facem o evaluare succintă a principalilor parametri (aspectuali, temporali, modali úi, în special enunĠiativi, pragmatici) vehiculaĠi la nivelul fiecărui palier de funcĠionare a paradigmelor verbale analizate. A rezultat astfel o primă grilă de analiză, coerentă mai cu seamă la nivel intralingvistic. Pentru a vedea dacă acest model analitic se pliazăúi la nivelul altor sisteme lingvistice romanice, precum spaniola, italiana úi, mai ales, româna úi verificând totodată dacă aceúti parametri sunt într-adevăr reprezentativi pentru toate tipurile de utilizări, am
13 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice aprofundat modul de configurare a celor trei paliere de semnificaĠie amintite anterior (TEMPORAL, MODAL, ILOCUğIONAR), în special la nivelul limbilor romanice care manifestă anumite particularităĠi semantico-sintactice. Aúadar, în afara utilizărilor temporale (viitor deictic, viitor în trecut etc.) – a căror analiză a depăúit cadrul restrâns al teoriilor sintactice, fiind racordată la datele oferite de analizele semantico-pragmatice (v. partea I – cap II.1) din ultimele decenii, au fost aprofundate utilizările modale de tip conjectural, inferenĠial úi/sau evidenĠial ale viitorului úi condiĠionalului care au pus în lumină diferenĠe semnificative în ceea ce priveúte distribuĠia între forme úi funcĠii, atât în cadrul aceleiaúi limbi, cât, mai ales, de la un sistem lingvistic la altul, Ġinând cont de faptul că fiecare comunitate lingvistică decupează diferit realitatea extralingvistică. Tot în această primă parte au fost analizate úi utilizările ilocuĠionare úi argumentative ale viitorului úi condiĠionalului în franceză, spaniolă, italiană úi română, unde nu s-au observat divergenĠe majore de la un sistem lingvistic la altul, cu excepĠia configurării zonei ipotetice. Organizarea conceptuală (internă) a analizei semantice s-a făcut într-o primă etapă pe baza opoziĠiei: [+ existenĠa unei trăsături semantice temporale] versus [+ existenĠa unei trăsături semantice modale] (v. Squartini 2004a: 68-96), încercându-se astfel o categorizare semantică a distribuĠiilor celor două paradigme verbale analizate atât în interiorul unei singure limbi, cât úi în spectrul romanic. În acest punct, s-a acordat o atenĠie specială unor probleme specifice pentru fiecare sistem lingvistic studiat. ExistenĠa prezumtivului în limba română sau a unui „viitor concesiv” în italiană, dar úi statutul controversat de care dispune condiĠionalul în lingvistica franceză sunt numai câteva dintre punctele încă dezbătute în literatura de specialitate care au fost abordate úi în demersul nostru. Cea de-a doua etapă a organizării analizei semantice a fost structurarea dihotomică a valorilor decelate anterior pe baza opoziĠiei sens unic versus invariantă semantică pentru fiecare din cele două paradigme verbale. La acest nivel analitic, a fost luată în discuĠie funcĠionarea, de exemplu, în limba franceză a condiĠionalului ca „viitor în trecut” sau a prezumtivului din limba română care dispune atât de forme, cât úi de valori comune cu cele ale viitorului úi condiĠionalului etc. În cel de-al treilea stadiu al analizei semantice, au fost studiate numeroasele efecte de sens, semnificaĠii secundare valorilor primare ale acestor două paradigme, enumerate de gramaticile fiecărei limbi analizate, dar rareori dispuse în anumite taxonomii úi relaĠii.
0.1.4. Pornind de la premisa potrivit căreia politica lingvistică trebuie dublată de o politică educaĠională armonioasă, care să folosească toate studiile din domeniu pentru a-úi îmbogăĠi metodele úi tehnicile, cercetarea pe care o am propus-o în cadrul acestui proiect subliniază asemănările úi diferenĠele dintre cele patru limbi romanice la nivelul morfosintaxei úi semanticii domeniului verbal, comparaĠia având astfel o reală utilitate din punct de vedere al predării úi învăĠării acestor limbi. Totodată, rezultatele cercetării noastre pot fi fructificate cu succes atât în domeniul lingvisticii romanice, cât úi în domeniul lingvisticii generale, găsindu-úi aplicabilitate úi în traductologie. Sincronizată aúadar cu noile cercetări din lingvistica internaĠională, dar úi din lingvistica românească (v. Iliescu 1999, 2000; Zafiu 2009; Tasmowski/Coene 2006 etc.), studiul pe care îl propunem se relevă printr-un grad ridicat de dificultate atât din perspectiva materialului amplu (ca timp istoric úi ca spaĠiu lingvistic) care formează baza sa de exemplificare, dar úi prin natura însăúi a problematicii studiate, complexitatea noematică, pe de o parte, úi pluralitatea semnificaĠiilor celor două paradigme verbale,
14 Cecilia Mihaela Popescu viitorul úi condiĠionalul, pe de altă parte, fiind unanim recunoscute în literatura de specialitate. Bazându-ne atât pe metodologia úi pe rezultatele unor cercetări anterioare în domeniu – dat fiind faptul că această lucrare reprezintă o continuare a tezei noastre de doctorat –, dar úi pe posibilităĠile moderne de cercetare (utilizarea unor baze de date electronice, mobilităĠile de cercetare etc.), considerăm că proiectul a reuúit să ducă la bun sfârúit obiectivele propuse. În concluzie, dincolo de aprofundarea unor probleme specifice pentru fiecare sistem lingvistic studiat, precum: natura prezumtivului în limba română, existenĠa unui „viitor concesiv” în italiană sau statutul controversat de care dispune condiĠionalul în lingvistica franceză, originalitatea úi noutatea modelului de abordare conceptuală constă în aprofundarea ideii potrivit căreia, în interiorul spaĠiului romanic (de la vest spre est), semnificaĠia structurilor latine originare pentru semantemul [condiĠional] se gramaticalizează gradat de la obiectiv spre subiectiv. Astfel, cu toate că fiecare comunitate lingvistică realizează în mod diferit decupajul realităĠii extralingvistice, existenĠa unui material originar comun la nivel de expresie, dublată de o orientare conceptuală coerentă poate demonstra că, în cazul de fa Ġă, ne aflăm în prezenĠa unui/unor fenomen(e) cognitiv(e) romanic(e). În acest cadru, decelarea direcĠiei de evoluĠie a viitorului úi a condiĠionalului din limba română capătă noi valenĠe atât la nivel metodologic, cât úi la nivel útiinĠific (conceptual), dat fiind faptul că: - în ciuda importanĠei úi a frecvenĠei de utilizare, aceste două paradigme nu beneficiază (în ansamblu) nici în lingvistica străină, nici în lingvistica românească de studii aprofundate asupra configurării unor potenĠiale interconexiuni funcĠionale úi / sau semantice; - eterogenitatea metodologiilor de cercetare nu a condus la crearea unei perspective de ansamblu coerente asupra statutului celor două paradigme la nivelul sistemului verbal al limbii române. Aúadar, originalitatea cercetării noastre nu constă în tematica abordată, ci mai cu seamă în modelul conceptual-analitic pe care îl propune, în încercarea de pliere a acestuia la nivelul a patru sisteme lingvistice înrudite, dar care sunt totuúi reprezentative pentru comunităĠi lingvistice caracterizate printr-un mental úi un grad de culturăúi civilizaĠie specific, acest din urmă aspect determinând úi caracterul interdisciplinar al studiului de faĠă. Apoi, alte elemente de noutate úi de originalitate ale modelului de abordare conceptuală constau, dup ă părerea noastră, în: 1. clarificarea unor concepte teoretice, confirmarea úi dezvoltarea anumitor teorii în special din domeniul gramaticalizării pe baza faptelor de limbă analizate; 2. configurarea primului studiu cu dublă focalizare inter úi intra lingvistică asupra faptelor de limbă luate în discuĠie; 3. configurarea primei abordări de amploare simultan asupra viitorului úi condiĠionalului din limba română; 4. sublinierea fizionomiei latine, a locului úi a importanĠei în aria romanică a limbii române prin racordarea la sistemul de valori al limbilor cu aceeaúi descendenĠă latină, în ideea de a se renunĠa la explicarea unor fapte de limbă prin intermediul aúa-numitei „comuniuni balcanice”. Spre aceste zone de impact se focalizează cercetarea pe care o propunem în continuare.
15 PROBLEMELE LINGVISTICE ALE VIITORULUI ùI CONDIğIONALULUI DIN LIMBILE ROMANICE
0.2. Viitorul úi condiĠionalul: ipostaze romanice. Identitate de formă, identitate de sens?
0.2.1. Inventarul formelor
0.2.1.1. Este deja un fapt general acceptat (cf. Thielmann 1885; Bourciez 1967; Pinkster 1987 ; Rohlfs 1968; Roberts 1992 ; Nocentini 2001 etc.)1 în literatura de specialitate că în limbile romanice occidentale (franceză, spaniolă, portugheză2, italiană), viitorul (siglat de acum în text: V) úi condiĠionalul (siglat de acum în text: COND) prezintă un „izomorfism compoziĠional” (Squartini 2004a: 68) datorat originii lor comune din construcĠia perifrastică latină cu auxiliarul HABERE „a avea” – fenomen schematizat după cum urmează:
(I) CANTARE HABEO ------› viitor: (fr.) chanterai; (sp.) cantaré, (port.) cantarei, (it.) canterò (II) a. CANTARE HABEBAM ------› condiĠional: (fr.) chanterais; (sp., port.) cantaría, (it. veche) cantaría
b. CANTARE HABUI ------› condiĠional: (it. veche úi it. modernă) canterei
În rezumat3, limbile romanice occidentale (franceza, spaniola, portugheza, italiana) selectează toate acelaúi auxiliar, i.e. HABERE, atât pentru structura morfematică a formei (simple) de V, cât úi pentru construirea unei noi paradigme verbale, cea a COND. După cum se observă din schema de mai sus, formele sintetice actuale ale V pornesc în toată aria Romaniei Occidentale de la aceeaúi structură perifrastică cu auxiliarul HABERE la prezent, postpus formei infinitivale. Nu despre aceeaúi uniformitate poate fi vorba úi în cazul formelor (simple) de COND din spectrul romanic amintit anterior, pentru că o structură originară comună – de această dată, perifraza cu auxiliarul conjugat la indicativ imperfect, precedat de infinitivul verbului lexical –, se întâlneúte doar în fazele vechi de evoluĠie ale tuturor acestor patru limbi. Mai precis, perifraza CANTARE HABEBAM reprezintă etimonul COND din franceză, spaniolăúi portugheză, în toate etapele lor de evoluĠie, dar úi din italiana veche. Începând însă din sec. al XVI-lea – al XVII-lea, formele de COND având ca
1 O poziĠie divergentăúi o nouă ipoteză, puĠin convingătoare pentru unii specialiúti (v. Wilmet 2001: 23, nota nr. 4), în legătură cu originea formelor de V úi de COND din limba franceză apare la Lanly (1996 [1973]). 2 Cu toate că nu face obiectul acestui studiu, vom vorbi totuúi, pentru coerenĠa discursului nostru, úi despre structura morfematică a V úi a COND din limba portugheză actuală. SituaĠia din portugheză ne va ajuta totodatăúi pentru exemplificarea stadiilor de gramaticalizare ale respectivelor morfeme verbale. 3 O descriere diacronică amănunĠită va fi realizată în partea a II-a a lucrării, în cap. I, II, dar úi în Anexă. Cecilia Mihaela Popescu bază structura perifrastică latină cu auxiliarul la indicativ perfect, i.e., CANTARE HABUI, s- au impus treptat în italiană, acestea dând naútere formei canonice din limba modernă.
Nu vom intra pentru moment în detalii referitoare la evoluĠia respectivelor structuri de la latină spre limbile romanice4, dar considerăm necesar, din raĠiuni metodologice úi discursive, să prezentăm schematic structura morfematică a paradigmelor luate în discuĠie, în stadiul actual al fiecăreia din limbile menĠionate anterior. Viitorul (forma simplă) din limbile romanice occidentale [cu titulatura: futur simple – în franceză; futuro simple/sintético/imperfecto – în spaniolă; futuro semplice – în italiană] este o structură sintetică rezultată prin aglutinarea componentelor construcĠiei latineúti CANTARE HABEO, auxiliarul de origine fiind astăzi un morfem desinenĠial, aúa cum se poate observa úi din tabelul de mai jos:
FRANCEZĂ SPANIOLĂ ITALIANĂ PORTUGHEZA
chanter + ai > cantar + (h)e > cantaré cantare + (h)o > cantarei chanterai canterò chanter + as > cantar + (h)as > cantare + (h)ai > cantarás chanteras cantarás canterai chanter + a > chantera cantar + (h)a > cantará cantare + (h)a > cantará canterà chanter + (av)ons > cantar + (h)emos > cantare + (av)emo5 > cantaremos chanterons cantaremos canteremo chanter + (av)ez > cantar + (h)éis > cantare + (h)éis > cantareis chanterez cantaréis canterete chanter + ont > cantar + (h)an > cantare + (h)an > cantarão chanteront cantarán canteranno
Tabel nr. 1 Structura morfematică a viitorului (forma simplă) în franceză, spaniolă, italianăúi portugheză
Viitorul anterior romanic [denumit futur antérieur/futur composé – în franceză; futuro compuesto (sau antefuturo la Andrés Bello), în spaniolă; futuro composto – în italiană] este o construcĠie analitică cu următoarea structură morfematică: viitorul auxiliarului + participiul trecut al verbului lexical:
(fr.) j’aurai chanté (sp.) habré cantado (it.) avrò cantato (port.) terei cantado
COND (forma simplă) [cu nomenclatura: conditionnel simple –în franceză; condicional simple (futuro del pasado sau pospretérito la Andrés Bello) – în spaniolă; condizionale semplice – în italiană] este, în limbile romanice occidentale, o structură sintetică, cu HABEBAM/HABUI în stadiul de desinenĠă:
4 Despre etapele gramaticalizării fiecărei structuri originare în limbile analizate, v. partea a II-a, cap. I úi II. 5 (av)emo = formă învechită; astăzi abbiamo. 17 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
FRANCEZĂ SPANIOLĂ ITALIANĂ ROMÂNĂ PORTUGHEZĂ chanter + (av)ais cantar +(hab)ía > cantar + ei6 > aú cânta cantaria > chanterais cantaría canterei chanter + (av)ais cantar + (hab)ías cantar + (av)esti ai cânta cantarias > chanterais > cantarías > canteresti chanter + (av)ait cantar + (hab)ía cantar + ebbe > ar cânta cantaria > chanterait > cantaría canterebbe chanter + cantar + cantar + am cânta cantaríamos (av)ions > (hab)íamos > (av)emmo > chanterions cantaríamos canteremmo chanter + (av)iez cantar + (hab)íais cantar + (av)este aĠi cânta cantaríeis > chanteriez > cantaríais > cantereste chanter + cantar + (hab)ían cantar + ebbero ar cânta cantariam (av)aient > > cantarían > canterebbero chanteraient
Tabel nr. 2 Structura morfematică a condiĠionalului (forma simplă/de prezent) în franceză, spaniolă, italiană, românăúi portugheză
În ceea ce priveúte formele de « trecut » ale COND [denumite conditionnel passé – în franceză; condicional compuesto (sau antepospretérito, la Andrés Bello) – în spaniolăúi condizionale composto – în italiană], în limbile romanice occidentale, acestea sunt de asemenea structuri analitice, construite din forma simplă a COND auxiliarului + participiul trecut al verbului lexical: (fr.) j’aurais chanté; (sp.) habría cantado; (it.) avrei cantato úi (port.) teria cantado. Înainte de a prezenta structurile corespondente din limba română se cuvine să punctăm câteva aspecte caracteristice pentru nivelul formal al paradigmelor de V úi de COND din limbile romanice occidentale: 1. în franceză, spaniolă, portughezăúi italiană, V I úi COND „prezent” sunt forme verbale simple rezultate prin gramaticalizarea perifrazei latineúti CANTARE HABEO (pentru V), respectiv, CANTERE HABEBAM/HABUI (pentru COND); 2. în toate cele patru limbi romanice occidentale se selectează acelaúi verb modal latin, HABERE, pentru crearea ambelor paradigme verbale; 3. o primă diferenĠă apare totuúi în cazul limbii italiene moderne: dacă V se construieúte la fel ca în franceză, spaniolă sau portugheză, cu formele verbului HABERE conjugat la indicativ prezent, pentru COND, limba italiană modernă optează pentru formele de perfect ale aceluiaúi verb: HABUI, HABUISTI, HABUIT etc. (úi nu pentru cele de imperfect). Cantaría/canteria (adică formele rezultate din CANTERE HABEBAM) mai apar în italiana actuală la nivel dialectal (v. Reinheimer- Rîpeanu 2001: 287, nota nr. 64) sau în limbajul poetic modern (v. Glessgen 2007: 204). 4. limba portugheză modernă este singura limbă romanică în care pronumele clitice (mai) apar interpuse între infinitiv úi auxiliar, fapt care dovedeúte că aici procesul de gramaticalizare nu este pe deplin încheiat, sintagma nefiind total sudată (v. ex. 1 a, b; 2a, b; 3a, b):
6 ei = formă învechită; astăzi ebbi. 18 Cecilia Mihaela Popescu
(1) a. *Cantarei-lhe a minha canão. versus b. Cantar-lhe-ei a minha canão (Teyssier 2004: 245). „Îi voi cânta cântecul meu”, « Je lui chanterai ma chanson »; (2) a. *Encontraremo-nos em Lisboa. versus b. Encontrar-nos-emos em Lisboa (Teyssier 2004: 245). « Nous nous rencontrerons à Lisbonne ». (3) a. *Receberia-o com muito gosto. versus b. Recebê-lo-ia com muito gosto (Teyssier 2004: 245). „Îl voi primi cu plăcere”, « Je lui recevrais très volontiers »7.
5. în limbile iberoromanice (spaniolăúi portugheză), în zona de manifestare lingvistică a [PROSPECTIVULUI] mai există o paradigmă de V care aparĠine modului subjonctiv (cu titulatura: „el futuro simple/ el futuro compuesto de subjunctivo”). Cu toate că nu reprezintă obiectul propriu-zis de studiu al cercetării de faĠă, amintim totuúi că acest compartiment verbal prezintă o formă simplă, cu originea în viitorul anterior latin (confundat în latina târzie cu subjonctivul perfect): (sp.) cantare, cantares, cantare etc./(port.) cantar, cantares, cantar etc. úi o formă compusă cu următoarea structură morfematică: viitorul simplu subjonctiv al auxiliarului + participiul trecut al verbului lexical. Din punct de vedere semantic, această paradigmă exprimă o acĠiune eventuală sau ipotică (v. Se alguien insultare al rey, sea procesado – apud Reinheimer-Rîpeanu 2001: 274), din punct de vedere sintactic fiind restrânsă la construcĠiile dependente condiĠionale sau temporale/relative cu sens condiĠional. În spaniola medievală viitorul subjonctivului avea o frecvenĠă de utilizare mult mai mare faĠă de limba modernă unde continuă să fie semnalat în unele dialecte (precum cele din nord-vestul Spaniei – v. Ridruejo 1975: 123-134; Reinheimer-Rîpeanu 2001: 274, nota nr. 54; Pato 2006: 977-986). În orice caz, poziĠia sa în limba literară este incertă: în timp ce unii lingviúti (Alarcos Llorach 1994; Gili Gaya 1985: 183, apud Reinheimer- Rîpeanu 2001: 274, nota nr. 55) îl consideră „un puro fósil”, în alte lucrări se afirmă că această paradigmă funcĠionează încă liber în limba spaniolă scrisă, cu o mai mare utilizare în textele administrative, normativo-juridice sau literare (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 274). 6. în franceză, spaniolăúi portugheză, V sintetic cu valoare pur temporală este concurat de anumite structuri perifrastice formate cu auxiliarul verbului „a merge” la indicativ prezent úi urmat de infinitivul verbului lexical: (fr.) aller + infinitiv; (sp.) ir + a + infinitiv; (port.) ir + infinitiv. În italiană, o structură echivalentă cu cele menĠionate anterior este andare a + infinitiv, dar úi forma progresivă, stare per + infinitiv. Toate aceste turnuri nu se suprapun complet peste semantismul
7 Trebuie totuúi menĠionat faptul că aceste turnuri sintactice care pun în evidenĠă în portugheză cele două componente originare ale V úi COND depind, pe de o parte, de anumite constrângeri sintactice (cf. exemplul (1) cu un enunĠ subordonat, de tip condiĠional, ca: Não sei se lhe cantarei a minha canão (Teyssier 2004: 246) „Nu útiu dacă îi voi cânta cântecul meu”/ « Je ne sais si je lui chanterai ma chanson »), iar, pe de altă parte, de registrul de limbă folosit (în sensul că utilizarea acestor insule clitice apare în limba literară scrisă, limba vorbită nerecurgând la astfel de formulări sintactice). 19 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice formelor sintetice corespondente, deoarece ele sunt încărcate suplimentar cu diferite nuanĠe aspectuale, ca de pildă: [+iminenĠă în viitor], [+acĠiune incoativă], [+acĠiune progresivă] etc.8. 7. în exprimarea diferitelor nuanĠe modale, V sintetic úi COND apar, de asemenea, concurate în francezăúi în italiană (în special, în limba vorbită), mai rar úi în spaniolă, de structuri perifrastice construite cu verbele modale (în ordinea frecvenĠei): devoir/dovere/deber de + infinitiv, pouvoir + infinitiv sau vouloir/volere (în special, volevo) + infinitiv sau cu urmaúii lui HABERE, i.e. turnura cu valoare deontică (din italiana vorbită) avere da + infinitiv (Saffi 2010: 32).
0.2.1.2. O analiză asupra modului de reprezentare a timpului lingvistic în limba română scoate la iveală puternica tendinĠă a acestui sistem lingvistic pentru un înalt grad de analitism, traductibil în manieră generală prin efortul remarcabil de transparenĠă a formelor. Dar, dacă o astfel de atitudine pare să nu se regăsească în zona de expresie a [TRECUTULUI] – o zonă incidentă in-actualului, dar care, graĠie memoriei poate fi controlată, recuperatăúi posedată – (unde româna preferă, în general, expresia sintetică), ea stă însă la baza denominării [PROSPECTIVULUI] – un non-actual care nu este úi care nu poate fi cuantificat. Româna a ales de această dată modalitatea analitică de reprezentare lingvistică. Aúadar, limba română, spre deosebire de celelalte limbi romanice discutate anterior, a preferat formele analitice, construindu-úi V fie cu ajutorul auxiliarului VELLE > VOLERE, fie cu ajutorul lui HABERE. Făcând úi de această dată abstracĠie de datele diacronice (v. în acest sens Iliescu 2000: 429-441), amintim doar că în limba modernăúi contemporană V dispune de patru paradigme verbale (ceea ce reprezintă o particularitate a limbii române în spectrul romanic) a căror structură morfematică o redăm mai jos:
VIITORUL – TIPUL 1 este considerat a fi forma canonică de viitor, exclusiv literară úi « cu un anumit caracter livresc » (v. Avram 1997, apud Reinheimer-Rîpeanu 2001: 270): a vrea (< VOLERE) + infinitivul scurt al verbului lexical. Ca auxiliar, a vrea1 are (la prezent indicativ) o paradigmă specială, diferită de cea a verbului lexical plin a vrea2 : cf. a vrea1 (voi, vei, va, vom, veĠi, vor) vs. a vrea2 (vreau, vrei, vrea, vrem, vreĠi, vor). VIITORUL – TIPUL 2 reprezintă, de fapt, o variantă a V-Tipul 1, rezultată prin eroziunea formelor auxiliarului a vrea1, redus de această dată la variantele formale: oi, oi / ăi / ei / îi, o / a, om, ăĠi / oĠi, oi úi urmat de infinitivul scurt al verbului lexical. VIITORUL – TIPUL 3 prezintă structura morfematică următoare: auxiliarul a avea (< HABERE)9, cu formele pline de la indicativ prezent (am, ai, are, avem, aveĠi, au) + conjunctivul prezent al verbului lexical: am să cânt, ai să cânĠi etc.
8 ConcurenĠa existentă la nivel funcĠional, în limbile romanice occidentale, între formele sintetice de V sau de COND úi anumite structuri perifrastice va fi discutată în diferite capitole din partea I a lucrării, cu toate că nu constituie obiectul propriu-zis al cercetării de faĠă. Pentru evoluĠia diacronică, v. partea a II-a a lucrării, cap. al II-lea. 9 Originea acestei structuri prospective o reprezintă turnura perifrastică latină HABEO AD CANTARE. În ceea ce priveúte înlocuirea infinitivului cu conjunctivul, vezi ğâra (2009: 149); Călăraúu (1987: 161-213) úi, în special, Becker (2010: 268) care consideră că cele două paradigme verbale se caracterizează printr-o suprapunere conceptuală deoarece “[...] the Infinitive as well as the 20 Cecilia Mihaela Popescu VIITORUL – TIPUL 4 reprezintă tot o variantă a V-Tipul 1, al cărei auxiliar a suferit reducĠia la invariabila o urmată de conjunctivul prezent al verbului lexical: o să cânt, o să cânĠi etc.
Aceste patru paradigme ale Viitorului I din limba română actuală sunt exemplificate în tabelul de mai jos:
Paradigma formelor de viitor din limba română actuală VIITOR – TIPUL VIITOR – TIPUL VIITOR – TIPUL VIITOR – TIPUL I II III IV voi cânta oi cânta am să cânt o să cânt vei cânta ăi (ei, îi, oi) cânta ai să cânĠio să cânĠi va cânta o (a) cânta are să cânte o să cânte vom cânta om cânta avem să cântămo să cântăm veĠi cânta ăĠi (eĠi, îĠi, oĠi) cânta aveĠi să cântaĠio să cântaĠi vor cânta or cânta au să cânte o (or) să cânte
Tabel nr. 3 Structura morfematică a celor patru tipuri de viitor în limba română modernăúi contemporană
În ceea ce priveúte paradigma „de trecut” [numită de gramatici „viitor anterior” sau „viitor II”], pentru toate cele patru tipare prospective prezentate mai sus, există un singur tip corespondent. Este vorba de o structură supracompusă, formată din viitorul auxiliarului a fi (în general, forma canonică, neerodată) + participiul trecut al verbului lexical: (v)oi fi cântat, vei (ăi, ei, -i, îi) fi cântat, va (o, a) fi cântat, vom (om) fi cântat, veĠi (ăĠi, eĠi, îĠi oĠi) fi cântat, vor (or) fi cântat (GALR 2005, I: 445). În domeniul prospectivului modal, limba română prezintă, de asemenea, mai multe paradigme. În primul rând este vorba de paradigma COND, un mod verbal aparent cu două forme: I. o formă de prezent (numită de gramatici „condiĠional prezent”) care, spre deosebire de corespondentele sale din limbile romanice occidentale, este o structură analitică construită cu afixul aú, ai, ar, am, aĠi, ar10 úi infinitivul scurt al verbului lexical în poziĠie postpusă (aú cânta, ai cânta etc.), cu excepĠia câtorva expresii fixe, de tipul: Arde11- te-ar focul!, Mânca-te-ar puricii să te mănânce! etc. care reprezintă formule stereotip, imprecaĠii puternic fixate în universul mentalitar românesc úi care atestă o etapă mai veche
Subjunctive are capable of marking contexts of abstract predication, where not a particular event is taken into account, but a certain event-type as such” (Becker 2010: 268). 10 Originea auxiliarului de COND din limba română a făcut subiectul mai multor dezbateri în literatura de specialitate, fără ca această problemă să fie pe deplin rezolvată. În legătură cu principalele poziĠii existente până în contemporaneitate vis-à-vis de acest aspect, vezi Coene/Tasmowski (2006) úi partea a II-a a lucrării, cap. I. 11 Trebuie menĠionat că forma lungă a infinitivului (cântare-aú) este foarte rar utilizată în aceste tipuri de structuri condiĠionale, fiind marcată stylistic cu valoare poetică sau arhaizantă (GALR 2005, I: 364). Forma lungă a infinitivului postpus este incompatibilă cu utilizarea unui clitic, ca în exemplul următor: *mirare-m-aú vs. mira-m-aú. Aceste forme de COND cu infinitivul antepus pot fi oarecum comparate cu cele prezentate anterior pentru limba portugheză (cf. úi comprá-lo-á), cu menĠiunea că în româna actuală, rarele ocurenĠe de acest tip nu fac altceva decât să susĠină ideea de finalizare a procesului de gramaticalizare pentru componentele originare ale paradigmei de COND prezent. 21 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice din evoluĠia acestei paradigme verbale referitoare la poziĠia ocupată de infinitiv (v. úi Coene/Tasmowski 2006: 330-331) úi la posibilitatea de intercalare (între infinitivul scurt úi auxiliar) a cliticelor; II. o formă de trecut (numită de gramatici „condiĠional trecut”), cu o structură supracompusă formată din: afixul aú, ai, ar, am, aĠi, ar + fi (infinitivul verbului auxiliar a fi) + cântat (participiul trecut al verbului lexical).
În al doilea rând, tot în zona prospectivului modal, intrăúi paradigma prezumptivului, în linii mari, un ansamblu de construcĠii perifrastice, mai mult sau mai puĠin gramaticalizate (v. Popescu 2009: 151-160), care, din punct de vedere temporal cunoaúte două forme: I. paradigma de prezent („prezumptiv prezent”) cu două subtipuri formale: (i) tipul: o (auxiliar) + fi (infinitivul verbului a fi) + cântând (gerunziul verbului lexical) (siglat de acum în text: FoiG) úi (ii) o paradigmă omonimă cu VIITORUL-TIPUL 2 (v. Zafiu 2009: 289-305): oi cânta etc.; II. paradigma de trecut („prezumptiv trecut”), cu un singur tip formal: o (auxiliar) + fi (infinitivul verbului a fi) + cântat (participiul trecut al verbului lexical). Această din urmă paradigmă de prezumptiv (prezentată sub II) este omonimă formal cu cea a V anterior. O diferenĠiere se poate realiza totuúi: (a) din punct de vedere temporal: V anterior exprimă o acĠiune posterioară momentului enunĠării sau, ca timp de relaĠie, o acĠiune situată între Sit0 úi un alt moment-reper situat în viitor, în timp ce prezumtivul trecut actualizează o acĠiune trecută în momentul enunĠării, având deci caracteristicile unui timp absolut; (b) din punct de vedere formal: M. Iliescu (1999: 104) demonstrează faptul că utilizată ca prezumtiv, perifraza participială apeleză la forma populară, erodată de V a auxiliarului a fi (v. ex. 4), în timp ce în exprimarea prospectivului trecut se foloseúte forma standard de viitor a auxiliarului (v. ex. 5).
(4) S-o fi îmbolnăvit úi nu a mai venit la úcoală [prezumptiv trecut]. (5) Voi fi bătrân úi singur, Vei fi murit de mult (Eminescu, O. I. 107, apud Iliescu: 1999: 104) [viitor anterior].
Forme similare, construite însă cu auxiliarul a fi fie la COND (aú fi cântând/aú fi cântat) sau, cu o frecvenĠă mai scăzută, la conjunctiv (să fi cântând/să fi cântat) sau chiar la infinitif (a fi cântând) sunt considerate de gramatici (chiar úi de GALR 2005, I: 373- 378) ca aparĠinând aceleiaúi paradigme12 (cea a „modului prezumptiv”). După părerea noastră, aceste variante aparĠin modului COND, conjunctivului, respectiv infinitivului úi nu unui aúa-numit „mod prezumptiv”13, (cf. Berceanu 1971; Reinheimer-Rîpeanu 1994a, 1994b; Iliescu 1999: 108; v. Zafiu: 2002, 2009) toate aceste forme reprezentând de fapt:
« […] une variante épistémique formellement différenciée des modes respectifs. Elle ressemble a la progressive forme anglaise. Le progressif anglais, il est vrai, est
12 Pentru diferenĠierea formelor de trecut prezumptiv de cele ale modurilor COND sau conjunctiv, gramaticile propun înlocuirea acestora cu cele corespunzătoare de prezent. Astfel, dacă aú fi cântat poate fi substituit de aú cânta ne aflăm în prezenĠa unui COND perfect úi nu a unui prezumtiv trecut, dar dacă aú fi cântat este substituibil cu aú fi cântând, atunci este vorba de un prezumtiv trecut, úi nu de COND perfect. 13 Asupra acestui aspect se va reveni în partea a II-a a lucrării, în cap. al II-lea. 22 Cecilia Mihaela Popescu beacoup plus grammaticalisé et exprime l’aspect imperfectif, non-limité au présent, tandis que la périphrase gérondive est limitée au présent des différents modes et exprime non seulement un aspect (imperfectif-duratif), mais aussi une modalité (le potentiel) » (Iliescu 1999: 108).
ReĠinem aúadar faptul că în limba română, atât V, cât úi COND sunt creaĠii analitice, care utilizează ca auxiliar verbul VOLERE (V-Tipul 1, V-Tipul 2 úi V-Tipul 4), dar úi verbul HABERE (V-Tipul 3 úi, potrivit, anumitor consideraĠii etimologice, COND). Spre deosebire de limbile romanice occidentale, limba română cunoaúte mai multe tipuri de V, dar úi o serie de structuri perifrastice specializate, cunoscute în lingvistica românească sub numele de prezumptiv, al cărui statut este incert în interiorul domeniului verbal al acestui sistem lingvistic, dar a cărei semnificaĠie este unanim acceptată ca fiind una epistemico- inferenĠială úi/sau evidenĠială (v. Iliescu 2000; Reinheimer-Rîpeanu 2000; Zafiu 2002, 2009; Squartini 2005; Irimia 2009, 2010). În ansamblu, demersul descriptiv realizat pană în acest moment ne permite aúadar să observăm că limbile romanice occidentale au ajuns să „canonizeze” formele sintetice rezultate în urma procesului de gramaticalizare a compozantelor perifrazei latineúti CANTARE HABEO (în cazul V), respectiv, CANTARE HABEBAM/HABUI (în cazul COND), forme sintetice care, la rândul lor, se găsesc în concurenĠă – cu precădere în limba vorbită –, cu diferite turnuri analitice cu valoare temporalăúi/sau modală. În raport cu această situaĠie, limba română demonstrează o mare complexitate atât din punct de vedere etimologic, cât úi la nivel morfosintactic, prin utilizarea unui număr mare de structuri analitice atât în cadrul paradigmei verbale a V, cât úi în ceea ce priveúte modalităĠile de reprezentare lingvistică a prospectivului modal.
0.2.2. Nivelul de conĠinut al viitorului úi condiĠionalului romanic
Acest segment al lucrării îúi propune o scurtă „inventariere” a valorilor recurente în literatura de specialitate pentru V úi COND din franceză, spaniolă, italianăúi română. Mai precis, scopul acestei secĠiuni este într-o primă etapă acela de a contura spectrul de valori comune (marcate [+]) úi distincte (marcate [–]) la nivel interromanic úi apoi decelarea ariilor semantice de intersectare, respectiv de disociere dintre cele două paradigme la nivel intralingvistic.
0.2.2.1. Aúadar, valorile pe care, potrivit descrierilor tradiĠionale, le îmbracă formele (simple) de V romanic la nivel discursiv apar sintetizate în tabelul de mai jos:
FRANCEZĂ SPANIOLĂ ITALIANĂ ROMÂNĂ
Riegel et al. 1994: 549- RAE 2010: 447-449 Renzi et.al. 1991, II: GALR 2005, I: 55314 115-121 442-445; GA 1963, I: 240-241 I. 1) Futur temporel Futuro Futuro deittico Viitor absolut -proiecĠie a unui sintetico/imperfecto cu Domani vincerò un sau relativ
14 Datele din aceste gramatici, reprezentative pentru fiecare limbă în parte, au necesitat uneori completări cu informaĠii oferite de alte lucrări (în cazul acestor completări au fost indicate úi coordonatele sursei citate). 23 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
proces în [VIITOR] valoare deictică: terno al lotto. Nu fi îngrijorat! prin raportare la T0. Julio llamará antes de Se lo dici tu, vuol dire Andreea o să Je reviendrai dans une coger el avión. che verrà. vină. heure. Va telefona Rira bien qui rira le imediat ce va dernier. ieúi din úedinĠă. I.2)Futur Futuro retórico (Molho Futuro retrospettivo/ Viitor în trecut: d’anticipation 1975: 303, citat de Sastre degli storici (uso non- ùtiam că de (historique), proiecĠie Ruano 1996: 388), doar deittico): cealaltă parte a unui proces în în DIL: Il ragazzo partì voi găsi casa [VIITOR] în corelare Después de la Guerra all’improvviso.Tornerà podarului (GA I cu un timp trecut (în Civil, los poetas de la solo dopo tre anni. 1963: 240). DIR sau DIL): generación del 27 SAU SAU J’ai appris que ce escribirán sus poemas La settimana scorsa Abia atunci am cinéma fermera dans más hondos y sentidos incontra Piero e gli realizat eu că une semaine. (Sastre Ruano 1996: dice che il giorno dopo acest cântec Victor Hugo naquit à 388). andrà a trovare in avea să-mi Besançon en 1802. Ce fabbrica. schimbe viaĠa15. fils d’un général d’Empire deviendra un des plus grands écrivains français. II. Valori modale Futuro de mandato Futuro ingiuntivo: Viitor cu 1) Futur injonctif (Sastre Ruano 1996: Domani gli andrai a valoare de exprimă diferitele 388): chiedere scusa; siamo imperativ: nuanĠe de sens care Se lo devolverás. intesi? Vei învăĠa derivă dintr-o No matarás. poezia pe de injoncĠiune. Te enseñaré el secreto y rost! Tu me copieras cent lo guardarás (Sastre Se va dispune fois cette phrase! Ruano 1996: 388). arestarea lui! Tu ne tueras point. 2) Futur de promesse: Futuro resolutivo o Futuro volitivo/di Voi reveni mai folosind persoana 1, voluntativo (Sastre volizione târziu. locutorul se angajează Ruano 1996: 387): Domani verrò. în faĠa destinatarului să Llegaremos; Se lo diré. Domani guarderò il îndeplinească în Yo la ayudaré y, a mare. [VIITOR] un anumit cambio, aprovecharé lo act. que sea útil a mi Vous voulez parvenir, hipótesis (Sastre Ruano je vous aiderai. 1996: 387). Je reviendrai. 3) Futur prédictif Un calmante te sentará Futuro di previsione Vremea va fi exprimă o predicĠie bien. Domani vedrò il mare. frumoasă în situată într-un următoarele [VIITOR] indeterminat zile. úi se întâlneúte, de SAU obicei, în profeĠii. Oraúul nu va Les poissons seront mai fi aúa cum
15Turnura perifrastică avea + conjunctivul verbului lexical este singura formă de expresie specializată în redarea viitorului în trecut din limba română, aceasta exprimând raportul de posterioritate faĠă de un punct de reper situat în [TRECUT] (v. GALR 2005, I : 442 úi partea I a lucrării, cap. II. 1). 24 Cecilia Mihaela Popescu
fiers de nager sur la este astăzi. terre et les oiseaux auront le sourire. 4) Futur d’atténuation Futuro de modestia/de Futuro attenuativo Am să vă rog să serveúte la atenuarea atenuación (v. úi Sastre Non dirò che fossi nu mai aruncaĠi unei afirmaĠii, Ruano 1996: 389): soddisfatto, però non scrumul pe jos formulată de obicei la ¿Tendrá usted la protestai. (GA I 1963: persoana 1. amabilidad de levantarse SAU 240). Nous avouerons que un momento? Sarò sincero con voi. notre héros était fort Si mi se permite, haré peu héros en ce alguna puntualización moment. (Sastre Ruano 1996: 389). 5)Futur d’indignation: Futuro de desafío: - [O să dai locutorul îúi exprimă (v. Sastre Ruano 1996: socoteală!] indignarea faĠă de un 387): proces pe care îl Me las pagarás. consideră posibil. Quoi! Une autoroute traversera ces bocages! 6) Futur de conjecture Futuro de conjetura/de Futuro epistemico: O găsi16 el unde ou de supposition: probabilidad/epistémico: să se ascundă exprimă o ipoteză Ora come ora, saranno (C. Petrescu asupra unui proces Serán las ocho. le 5. apud GA I contemporan cu T0, SAU SAU 1963: 240) ipoteză care se va Luis trabajará ahora en Giovanni arriverà con SAU confirma sau se va la empresa de su padre. tutte le sue valigie. O fi pregătind o verifica în [VIITOR]. lovitură (v. úi J’ai trouvé ce beau Zafiu 2009: livre sur le bureau: ce 294). sera le cadeau d’une admiratrice. - (7) Futuro de conjetura Futuro dubitativo: [se foloseúte V- /de incertidumbre (v. úi Farà bello, domani? Tipul-2 sau Sastre Ruano 1996: formele de 389): exprimă o îndoială prezumptiv, v. úi apare în enunĠuri Zafiu 2009: interogative: 297, 303]: ¿Dónde estará Marta? De unde-o fi ¿Qué (diablos - rayos – omul acesta, demonicos) querrá mă? ahora? Oare câĠi ani o ¿Estará loco? fi având? ¿Qué sabrá usted, hombre? - (8) Futuro de conjetura Futuro concessivo [se foloseúte V- concesivo (v. úi Sastre Tu riuscirai anche a Tipul-2 sau Ruano 1996: 390) apare battterlo, non lo nego; formele de
16 În astfel de ocurenĠe, limba română utilizeazăúi formele de prezumptiv cu bază de viitor (FoiG): O fi găsind el unde să se ascundă. 25 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
în structuri sintactice ma lui gioca prezumptiv, v. specifice, de tipul: decisamente meglio. Zafiu 2009: Le parecerá una 301]: tontería, pero quello me O fi el departe salvó de morir. úi îngropat în bani, dar informaĠiile sunt corecte. Si Pierre travaille (a Si el señor Perez es rico, Futuro ipotetico: (9) Viitor bien travaillé), on le conseguirá una novia exprimă o ipoteză sau o ipotetic: apare récompensera conseguida (Gennari eventualitate în în construcĠiile (Vet/Kampers-Manhe 2000: 276). periodul condiĠional: de tipul „dacă 2001: 100). SAU Se verrai, ci farai … atunci” (úi în Pórtate bien y te daré un piacere. protazăúi în premio. Se potrò aiutarti, lo apodoză), úi farò volentieri (se + redă indicativo semnificaĠia de futuro/indicativo posibilitate, futuro). ipoteză, proprie Se stasera mi sento condiĠionalului. meglio, domani partirò Dacă îl voi (se + indicativo vedea, îi voi presente / indicativo spune. futuro). Se hai fatto un errore, lo correggerò (se + indicativo passato/ indicativo futuro). Les Tartares venant en (10) Futuro de Futuro deontico: [Se va sparge course feront de trente conformidad (Sastre D’ora innanzi, i geamul în caz à quarante lieues en Ruano 1996: 387) trasgressori de incendiu]. une nuit, mettant exprimă acceptarea de pagheranno il doppio un petit sac plein de către locutor a unei stări della penale fissata in paille attaché à la selle de fapt de natură aletică: precedenza. de leurs chevaux Non me parece justa tu (Rocci 2000: 241). propuesta, pero votaré a tu favor (Sastre Ruano 1996: 387). SAU El trabajador avisará en caso de avería (RAE 2010: 448). Futur d’habitude/de La ropa se guardará en (11) Futuro Viitor generic/ permanence/des el cajón. onnitemporale de permanenĠă: énoncés de vérité Due più due farà De-a pururi générale: sempre quattro. aproape vei fi Une jolie femme sera Le buone azioni non de sînul meu./ toujours plus jolie nue saranno mai Mereu va que vêtue de pourpre dimenticate. plînge apa, noi (Rocci 2000: 241). vom dormi mereu.
Tabel nr. 4 Utilizările temporale úi modale ale viitorului în limbile romanice: clasificări standard
26 Cecilia Mihaela Popescu
Datele cuprinse în tabelul anterior necesită o serie de comentarii, úi anume:
(i) în întreg spectrul romanic studiat, V apare atât cu valoare temporală, cât úi cu valoare modală.
(ii) în domeniul pur temporal, V serveúte să plaseze acĠiunea exprimată de predicaĠie în prosterioritate faĠă de momentul situaĠiei de comunicare (= T0). Singura diferenĠiere la nivel interlingvistic manifestată în zona temporalităĠii apare în actualizarea aúa-numitului „viitor în trecut”, unde se observă că: (i). V simplu din spaniolă se înregistrează cu o astfel de valoare doar în discurs indirect liber (= DIL), nu úi în discurs (indirect) raportat (= DIR). După un reper trecut explicit, forma pe care spaniola o foloseúte pentru a marca raportul de posterioritate este exclusiv cea de COND; (ii). în francezăúi italiană, V apare în toate tiparele sintactice de exprimare a posteriorităĠii în [TRECUT] ca o variantă marcată stilistic în raport cu turnurile construite cu modul COND, spre deosebire de care plasează procesul afectat în mod obligatoriu simultan sau posterior faĠă de T0; (iii). în limba română, unde utilizarea COND este exclusă, V (forma canonică) este o marcă subiectivă a „viitorului în trecut”, alături de perifraza avea să a cărei valoare este una obiectivă în astfel de ocurenĠe.
(iii) în utilizările deictice modale, se observă că V exprimă în toate limbile analizate o vastă paletă de nuanĠe afective sau atitudinale (indignare, surpriză, protest, conformitate, voinĠă), chiar dacă acestea nu apar întotdeauna marcate printr-o terminologie specifică în gramaticile de referinĠă ale respectivelor limbi. Trebuie subliniat că în toate aceste ocurenĠe, starea de fapte denotată de predicaĠia la V este plasată în intervalul de referinĠă [(PREZENT)-VIITOR].
(iv) tot din cadrul utilizărilor deictice cu nuanĠă modală, de asemenea existente în toate cele patru sisteme lingvistice studiate, mai fac parte úi: (1) ocurenĠele atenuative sau de modestie, (2) ocurenĠele de permanenĠă/generice care actualizează o stare de fapte plasată în intervalul de referinĠă [PREZENT], respectiv, (3) ocurenĠele care exprimă o ipoteză sau o eventualitate, în cadrul periodului condiĠional. În această din urmă zonă (marcată sub 3) apare o a doua diferenĠiere între cele patru sisteme lingvistice studiate, pe de o parte situându- se franceza úi spaniola care utilizează V doar în apodoză, pe de altă parte, italiana úi română care preferă un sistem ipotetic uniform úi simetric din punct de vedere sintactic (formal), prin utilizarea aceloraúi paradigme verbale atât în apodoză, cât úi în protază. Trebuie observat că în tipurile de enunĠuri relevate supra sub (1), (2) úi (3), formele de V se suprapun parĠial peste semnificaĠia COND sau peste cea a prezentului indicativ.
(v) utilizările non-deictice, modalo-epistemice se înregistrează, de asemenea, în toate cele patru sisteme verbale analizate, unde V (adesea, viitorul lui „a fi”) exprimă „o presupunere a locutorului în legătură cu un fapt simultan cu momentul enunĠării, presupunere generată de propriul său raĠionament” (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 271). În cadrul acestor tipuri de ocurenĠe, epistemice/de probabilitate/de supoziĠie/conjecturale/inferenĠiale/putative, se
27 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice observă însă cea mai mare variaĠie de expresie úi instaurarea a patru tipare de configurare a respectivelor valori la nivel interromanic: TIPARUL (I) cuprinde situaĠia din franceză, astfel de ocurenĠe ale V simplu fiind limitate la auxiliarele être úi avoir, dar úi la un singur tip de manifestare sintactico-semantică, anume cel al structurilor asertiv-declarative. În acest caz, V conjectural din limba franceză intră în concurenĠă cu COND a cărui utilizare inferenĠială este rezervată structurilor interogative; TIPARUL (II), cel al limbii spaniole care úi ea partajează zona [epistemicului probabil] între V úi COND, însă în funcĠie de referinĠa temporală [+/-PREZENT] a procesului descris de predicaĠia în cauză; TIPARUL (III), cel al limbii italiene în care zona probabilităĠii epistemice este actualizată exclusiv de V úi, în sfârúit, TIPARUL (IV), cel al limbii române care a gramaticalizat în astfel de ocurenĠe, structuri verbale specifice, anume V- Tipul-2 úi formele de prezumptiv (prezent/trecut) cu bază de viitor17.
(vi) în italiană, spaniolăúi română valoarea epistemică a V se manifestă nu numai în tiparele asertivo-declarative sau dubitative, dar úi într-o matrice conversaĠională specială, de tip adversativ sau concesiv unde paradigmei verbale a V îi este atribuită în literaturăúi o valoare evidenĠialo-citaĠională (v. Zafiu 2009: 289- 305).
Referitor la V anterior romanic, acesta este în primul rând un timp relaĠional care exprimă, în toate limbile romanice studiate, raportul de anterioritate faĠă de o acĠiune viitoare, asociat cu trăsătura aspectuală [+PERFECTIV]:
(fr.) Quand tu seras de retour, je serai déjà parti. (it.) Quando ritornerai, io me ne sarò già andato. (sp.) Cuando regreses, me habré ido ya. (rom.) Când te vei întoarce, eu voi fi plecat (apud Reinheimer-Rîpeanu 2001: 273).
Asemenea formei simple de V sau chiar mult mai frecvent decât aceasta, V anterior apare, în special în limba vorbită, încărcat cu valoare modală epistemică, marcând de această datăúi anterioritatea faĠă de T0 („o ipoteză actuală în legătură cu un eveniment trecut” (Renzi et al. 1991, II: 123)):
(fr.) Pierre n’est pas venu aujourd’hui. Il aura manqué son train. (it.) Paolo oggi non è venuto. Avrà perduto il treno. (sp.) Hoy Pablo no ha venido. Habrá perdido el tren. (rom.) Paul nu a venit astăzi. O fi pierdut trenul.
0.2.2.2. În ceea ce priveúte valorile pe care, potrivit descrierilor tradiĠionale, le îmbracă formele (simple/de prezent) de COND romanic la nivel discursiv, acestea apar sintetizate în tabelul de mai jos:
17 Toate aceste patru tipare de manifestare a domeniului epistemico-inferenĠial în franceză, spaniolă, italianăúi română vor fi aprofundate pentru fiecare limbă în parte (v. partea I, cap I. 2) 28 Cecilia Mihaela Popescu
FRANCEZĂ SPANIOLĂ ITALIANĂ ROMÂNĂ
Riegel et al. 1994: RAE 2010: 449-451 Renzi et al. 1991, II: 127; GALR 2005, I: 554-561 1995, III: 34, 52-53 365-373 GA 1963, I: 220-222 A. 1) Conditionnel Uso narrativo, factual: Futuro nel passato (doar - temporel: exprimă un futuro del pasado forma compusă – „il viitor văzut dintr-un Me prometió que me condizionale composto”, moment situat în llamaría/llamaba. în italiana actuală): [TRECUT]. SAU Virginie pensait que Dos días después Il giovane fu constretto a Paul viendrait. moriría. lasciare il paese. Sarebbe D’avance, ils tornato solo dopo s’organisaient. vent’anni. Bouvard emporterait SAU ses meubles, Pécuchet Giovanni ha detto che sa grande table sarebbe venuto/veniva. noire ; on tirerait parti des rideaux et avec un peu de batterie de cuisine ce serait bien suffisant. B. Le conditionnel Condicional Hipotético - se înregistrează în Dacă n-ar fi modal Potencial (Foullioux apodoza macrosistemului întristarea, n- 2) Conditionnel 2006: 70) se condiĠional în corelare cu ar fi nici hypothétique înregistrează în apodoza un congiuntivo imperfetto bucuria. potentiel se macrosistemului în protază: Dacă aú pleca înregistrează în condiĠional în corelare Se piovesse molto forte, de dimineaĠă, apodoza cu un subjonctiv uscirei con l’ombrello aú ajunge la macrosistemului imperfect. (POT). timp (GA 1963, condiĠional în corelare Si pudiera ayudarte, lo I: 221). cu un indicativ haría. imperfect. SAU Ah! Si vous vouliez Yo, en tu caso, no lo devenir mon élève, je dudaría. vous ferais arriver à tout. 3) Conditionnel Condicional Hipotético - se înregistrează în Dacă aú fi unul hypothétique irréel du Irreal (Foullioux 2006: apodoza macrosistemului din acei autori présent se 67): condiĠional în corelare cu care se înregistrează în se înregistrează în un congiuntivo imperfetto respectăúi sunt apodoza apodoza în protază, această foarte macrosistemului macrosistemului schemă neutralizând respectaĠi, aú condiĠional în corelare condiĠional în corelare opziĠia dintre POT úi IR încheia cu un indicativ cu imperfectul sau mai („mera ipoteticità” vs. povestea mea imperfect. mult ca perfectul „controfattualità”): astfel… subjonctivului. Se fossi un marziano, VADIUS – Si le siècle Si no hubiese coches, avrei le orecchie verdi. rendait justice aux Madrid sería un paraíso beaux esprits … (Foullioux 2006: 68). TRISSOTIN – En SAU carrosse doré vous Si no me hubiera
29 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
iriez par les rues…. defendido, estaría en el SAU paro (Foullioux 2006: Parcă nu l-ai SAU 68). cunoaúte! Conditionnel de SAU Tema muzicală l’opinion illusoire Mejor sería que te a lui Nino Rota (irréel) afeitaras la barba. capătă un nou On se croirait revenu SAU patos, parcăúi- au Moyen Âge. Yo viviría feliz aquí. ar deschide SAU SAU aripile, parcă Conditionnel du fait (cu verbele modale úi muzica s-ar imaginé (irréel) deber/poder): întoarce acasa. Je serais Robin des Deberías prestar más SAU Bois. Je dépouillerais atención. [Eu aú fi Albă les riches pour nourir Podría interpretarse ca Zăpada, iar les pauvres… mal. tu ai fi prinĠul]. 4) Conditionnel Condicional de Condizionale attenuativo Aú cita aici un d’atténuation exprimă atenuación (poate Ti chiederei di fragment dintr- atenuarea unui sfat, a alterna cu prezentul riordinare, sempre che tu un studiu unui ordin, a unei indicativ) abbia tempo. călinescian. dorinĠe etc. Convendría salir Ti dedicherei questa SAU Je voudrais pronto. poesia. V-aú rencontrer le SAU SAU contrazice, a président. Condicional de Vorrei un bastone di fost tot ce am SAU modestia o de cortesía pane. reuúit să Vous devriez (poate alterna cu Sarei il nuovo îngăim. approfondir cette imperfectul indicativ): giardiniere. question. Desearía hablar con el Mi scuserei per ieri. doctor . - 5) Condicional de - - conjetura/de probabilidad/epistemico exprimă o probabilitate în [TRECUT]: Serían las diez „Probablemente eran las diez”. Tendría entonces treinta años. SAU ¿Qué haría ella a tales horas? (Togeby 1953:128, citat de Squartini 2004a:73). Muy bondadoso sería, pero bien podía ser absolutamente imaginario. 6) Conditionnel de Me parece que deberías Credo che gli italiani O altă l’éventualité prestar más atención. colmeranno gli eventuali problemă ar fi Elle cherche une SAU vuoti che dovessero creúterea théorie qui Me imaginé que tendría verificarsi nell’afflusso preĠului expliquerait l’univers. las manos con un dall’estero (Seriani 2005: petrolului, care cigarrillo del que no se 623). ar antrena o
30 Cecilia Mihaela Popescu
tragaría el humo. majorare de preĠuri. Cine ar crede aúa ceva? Ce s-ar simplifica lucrurile! S-ar simplifica astfel lucrurile oare? E adevărat, úi nu pentru că mi-ar fi frică de asta, ci pur úi simplu pentru că nu ma interesează astfel de lucruri. 7) Conditionnel de Condicional de rumor Condizionale di riserva/ Un ofiĠer l’information La nota daba a entender riportivo MapN ne-a incertaine que el presidente Secondo alcune agenzie declarat că ar Une navette spatiale estaría despuesto a di stampa, la città fi vorba despre partirait bientôt pour negociar „seguramente sarebbe stata occupata muncitori civili Mars. estaba”. da un gruppo di aduúi să guerriglieri. construiască Il paziente sarebbe ormai bărăci. in via di guarigione. 8) Conditionnel de [Vendría él también con - Oare ar veni úi l’interrogation nosotros? el cu noi? oratoire ¿Vendría, no vendría?] Ar veni, n-ar J’ouvrirais pour si SAU veni? peu le bec? ¡Quien me Se passerait-il mandaría/habrá quelque chose à la mandato/habría Château-Chinon ? mandato/pudo mandar (Vlad 2004:84) salir de casa! Qu’en pensez-vous, serait-il au bureau ? (Squartini 2004 a: 71). Moi, je voudrais un v. condicional de v. condizionale 9) Optativ: café. modestia/cortesia attenuativo Ileana ar pleca. SAU De-ar ploua! Pourtant, j’aimerais Ce-aú mai autant vivre autre part mânca o (Vlad 2004:84). ciocolată! Pupa-te-ar mama (să te pupe)!
Tabel nr. 5 Utilizările temporale úi modale ale condiĠionalului în limbile romanice: clasificări standard
31 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ùi de această dată, asupra exemplelor cuprinse în tabelul anterior revenim cu o serie de comentarii necesare, dat fiind faptul căúi aici se prefigurează mai multe zone de divergenĠă între cele patru sisteme lingvistice, prin modul în care acestea exploatează comportamentul semantico-sintactic al formelor de COND de care dispun.
(a) O primă zonă de divergenĠă apare în actualizarea aúa-numitului „viitor în trecut” (futur dans/du passé – în franceză; futuro del pasado – în spaniolăúi futuro nel passato – în italiană) (de acum glosat în text: VT) unde se observă că: (1) franceza úi spaniola folosesc forma simplă de COND pentru redarea unei acĠiuni prospective în raport cu un punct de reper, explicit sau implicit, situat în [TRECUT]; (2) italiana modernă, literară (spre deosebire de franceză, portugheză, spaniolă, provensală sau chiar de italiana veche) este singura limbă18 romanică care recurge la forma compusă de COND în actualizarea VT. Folosirea formei compuse, în locul formei simple, simĠită astăzi ca învechită (v. Renzi et al. 1991, II: 128), s-a impus târziu în limba literară, în secolul al XIX- lea úi s-a gramaticalizat abia în secolul al XX-lea – cf. următoarele exemple: (it.) Paolo era sicuro che sarebbe tornata dopo due giorni (apud d’Hulst 2004: 183) vs. (fr.) Paul était sûr qu’elle reviendrait après deux jours (ibid.); úi (3) limba română formează cea de-a treia zonă distinctă în actualizarea VT prin faptul că nici COND prezent, nici COND trecut nu mai (v. Avram 1976: 353−358) reprezintă modalităĠi de transpunere în [TRECUT] a unui V deictic, această zonă semantico-sintactică având drept morfem specializat turnura perifrastică avea + conjunctivul verbului lexical, dar úi formele de V deictic, Tipul-1, Tipul-3 úi Tipul-4.
(b) O a doua zonă de divergenĠă apare în exprimarea modalităĠii deziderative, singura paradigmă cu valoare intrinsecă de optativ fiind cea a COND din română. În celelalte limbi, această zonă modală este actualizată prin combinarea valorii ilocuĠionare a paradigmelor corespondente de COND cu semnatismul lexical al unor verbe modale sau de tipul: vouloir, aimer, desear etc., motiv pentru care astfel de ocurenĠe sunt incluse de către gramaticile limbilor occidentale discutate în cadrul utilizărilor atenuative/de modestie.
(c) Cea de-a treia zonă de divergenĠă la nivel interromanic úi, după părerea noastră, úi cea mai interesantă ca mod de structurare úi de conceptualizare, este cea a exprimării modalităĠii epistemice, în zona de actualizare a valorii modale [POSIBIL]. Este adevărat faptul că în toate limbile analizate COND exprimă eventualitatea, dar un mod cvasi-identic de actualizare al acesteia la nivelul celor patru limbi analizate se întâlneúte doar în tiparele sintactico-semantice cu statut enunĠiativ-asertiv. În afara acestora, se poate observa o fluctuaĠie
18 Trebuie subliniat că această diferenĠiere dintre italianăúi celelalte limbi romanice occidentale nu mai are pertinenĠă în limba vorbită unde, atât în italiană, cât úi în franceză sau spaniolă, VT este actualizat din ce în ce mai des de imperfectul indicativ (v. Mi ha giurato che partiva il giorno dopo – Salvi/Renzi 2010, II: 127). Însă, în afara acestei constrângeri de natură diamezică, imperfectul cu valoare de futuro nel passato trebuie să se supunăúi constrângerilor de natură sintactică care îl impun doar în structuri dependente (v. Fido si allontanò. Non lo avrei rivisto (*non lo rivedevo) mai più. – apud Renzi et al. 1991, II: 127). 32 Cecilia Mihaela Popescu discursivă mare: de exemplu, franceza19 foloseúte COND pentru actualizarea unei conjecturi dubitative cu raportare la [PREZENT], iar în limbile iberoromanice, paradigmele corespondente actualizează eventualitatea în trecut, indiferent de tipul modalităĠii de enunĠare (asertivă, interogativă, negativă etc.).
(d) În sfârúit, ultima incongruenĠă sintactico-semantică în cazul formelor de COND romanic se înregistrează în cadrul macrosistemului condiĠional, româna fiind singura limbă care prezintă tiparul standard unitar, cu acelaúi morfem verbal úi în protazăúi în apodoză. În rest, COND apare doar în regenta structurilor ipotetice, în corelare cu un imperfect, fie indicativ (în franceză), fie subjontiv (în spaniolăúi italiană).
(e) În afara celor trei tipuri de variaĠie amintite anterior, COND prezintă totuúi la nivelul tuturor celor patru limbi studiate úi manifestări semantico-sintactice (cvasi)identice. Este vorba, pe de o parte, de actualizarea valorii modale [NESIGUR], deci de exprimarea unui IR /accidental/ (v. Popescu 2006) – „IR în prezent” din gramaticile tradiĠionale –, pe de altă parte, de atenuarea unui act injonctiv, a unei dorinĠe etc. úi, în al treilea rând, de citarea sursei de provenienĠă a informaĠiei faĠă de care locutorul îúi mainfestă rezerva.
În urma acestei categorizări semantice a formelor de COND romanic, se poate observa că, în funcĠie de tipul de semnificaĠie, COND (forma simplă/de prezent) se intersectează semantic úi sintactic cu: 1. indicativul imperfect (în toate cele patru limbi studiate, în cele mai multe dintre utilizări – v. ocurenĠele ipotetice potenĠiale, atenuative); 2. cu forma simplă de V în ocurenĠele conjecturalo-dubitative din franceză, respectiv în ocurenĠele de actualizare a VT în toate cele trei limbi romanice occidentale; 3. cu forma compusă de V în aprox. toate tipurile de utilizări din spaniolă; 4. cu subjonctivul imperfect („pretérito imperfecto”: cantara/cantase) în limbile iberoromanice, respectiv cu prezentul aceleiaúi paradigme în franceză, italiană (aici doar în structuri explicite). 5. cu propria formă compusă în utilizările ireale úi, mai cu seamă, în cele evidenĠiale, „jurnalistice”. Prezentate aici în mod voit schematic, toate aceste tipuri de variaĠii ce Ġin, pe de o parte de modalitatea de manifestare a unor noĠiuni cognitive universale úi, pe de altă parte, de variantele discursive proprii fiecărui sistem romanic luat în discuĠie, vor fi discutate detaliat în următoarele capitole.
În ceea ce priveúte COND trecut romanic, acesta exprimă o acĠiune posibilă, eventuală, ipotetică, anterioară faĠă de momentul enunĠării. El poate funcĠiona ca timp de relaĠie, asociat cu trăsătura aspectuală [+PERFECTIV], însă, în cele mai multe ocurenĠe apare cu valoare absolută, exprimând fie o eventualitate la [TRECUT]:
(fr.) J’aurais acheté la bière, tu aurais préparé les tartines. (it.) Io avrei comprato la birra, tu avresti preparato i panini.
19 De fapt, prin folosirea COND în enunĠurile interogative, franceza neutralizează distincĠia semantică dintre ipoteză úi deliberare, în special în cazul verbului a fi. 33 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (sp.) Yo habría comprado la cerveza, tu habrías preparado lor bocadillos. (rom.) Eu aú fi cumpărat berea, tu ai fi pregătit tartinele (apud Reinheimer- Rîpeanu 2001: 289), fie faptul că informaĠia denotată de predicaĠia la COND nu îi aparĠine locutorului, ci unei alte persoane úi că acesta (locutorul) nu úi-o asumă (valoare epistemicăúi/sau evidenĠialo- citaĠională) etc.:
(fr.) D’après les dernières nouvelles, le Président aurait donné sa démission. (it.) Secondo le ultime notizie, il Presidente si sarebbe dimesso. (sp.) Según las últimas noticias, el Presidente habría presentado su demisión. (rom.) După ultimele informaĠii, Preúedintele úi-ar fi dat demisia (apud Reinheimer -Rîpeanu 2001: 289).
0.2.3. RelaĠia dintre viitor úi condiĠional în spaĠiul romanic. Arii de congruenĠă intralingvisticăúi interlingvistică
În acest segment al lucrării vom aprofunda discuĠia referitoare la posibila relaĠie dintre V úi COND romanic pornind de la datele morfosintactice úi semantice obĠinute până în acest moment. O primă intersectare a celor două paradigme, certificatăúi etimologic, se produce la nivel morfologic, ambele forme verbale având în limbile romanice occidentale o bază infinitivală slabă, neccentuată20, al cărei element –r- (acum în poziĠie predesinenĠială) este reinterpretat ca parte integrantă din structura lor morfematică (v. Fleischmann 1982: 115 ; Nocentini 2001: 368). În limba română, COND se intersectează morfologic doar cu V- Tipul 1, respectiv, cu V-Tipul 2, datorită construirii lor morfematice cvasi identice, úi anume: auxiliar (antepus, cu forme scurte) + infinitivul scurt al verbului lexical. La nivel etimologic însă, o relaĠie între fomanĠii celor două paradigme verbale nu poate fi luată în calcul în mod categoric, atâta vreme cât problema stabilirii originii auxiliarului de COND este încă una deschisă21. Totuúi, adoptând punctul de vedere propus recent de Elson (1992) care derivă formele aú(i), ai etc. din HABUI, HABUISTI etc., atunci o relaĠie morfologică între acestă paradigmă verbalăúi cea a V-Tipul 3 (am să cânt, ai să cânĠi etc.) rezultă în mod evident, ambele forme având în structura lor acelaúi auxiliar. O altă intersectare a celor două paradigme care fac obiectul discuĠiei noastre, cea a V úi cea a COND romanic – într-adevăr, puternic legată de primul tip de congruenĠă – se stabileúte la nivel semantic unde indiciul –r- al formelor romanice occidentale trebuie interpretat în primul rând ca marcă de transpunere lingvistică a prospectivului úi/sau a virtualului. Vom reinterpreta (schematic) în continuare datele furnizate anterior la nivel inter úi intralingvistic (v. úi supra Tabelul nr. 4, respectiv, Tabelul nr. 5) – mai înainte pentru prima formă a V (v. infra Tabelul nr. 6), apoi pentru cea de COND (v. infra Tabelul 7). După cum se observă din aceste ultime tabele (Tabelul nr. 6 úi Tabelul nr. 7), este vorba, de fapt, de realizarea unei sinteze a datelor furnizate anterior pe zone de interferenĠă semantică în plan intralingvistic úi interlingvistic:
20 O posibilă explicaĠie cu privire la starea atonă a bazei infinitivale apare la Nocentini (2001: 367- 401). 21 V. în acest sens partea a II-a a lucrării, cap. I, 1. 34 Cecilia Mihaela Popescu
VALOARE LIMBI ROMANICE Valoare generală Valori specifice Franceză Spaniolă Italiană Română Temporală deictic + + + + Perifraze temporale + + +/- - VT subiectiv + +/- + + Temporalo-modală injonctiv + + + + de promisiune + + + + predictiv + + + + de indignare + + + + deontic + + + + omnitemporal/generic + + + + Modală conjectural/inferenĠial + + + +/ prezum- ptiv dubitativ - + + +/ prezum- ptiv concesiv - + + + Perifraze modale + +/- + - IlocuĠionară/Argumentativă ipotetic +/- +/- + + atenuativ + + + +
Tabel nr. 6 Sinteza valorilor viitorului (prima formă) în franceză, spaniolă, italianăúi română
VALOARE LIMBI ROMANICE Valoare generală Valori specifice Franceză Spaniolă Italiană Română Temporală VT obiectiv + + + - condizionale composto Perifraze temporale + - - avea să + inf. Modală eventual + + + + POTENğIAL conjectural/inferenĠial - + - - în trecut dubitativ în prezent + - - - dubitativ în trecut - + - - jurnalistic + + + + (evidenĠual-citaĠional) IlocuĠionară/Argumentativă ipotetic +/- +/- +/- + IR /accidental/: opinie + + + + iluzorie; fapt imaginat atenuativ + + + +
Tabel nr. 7 Sinteza valorilor condiĠionalului (forma simplă/de prezent) în franceză, spaniolă, italianăúi română
35 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Din analiza datelor prezentate supra, rezultă că la nivel intralingvistic, relaĠionarea celor două paradigme verbale manifestă diferite grade de interacĠiune de la un sistem lingvistic la altul. Se observă că atât V, cât úi COND romanic acoperă groso modo trei zone de convergenĠă, úi anume: [Zona Temporală], [Zona Modală a EventualităĠii] úi [Zona IlocuĠionarului]. O analiză detaliată operată la nivel interlingvistic ne poate demonstra că acestă congruenĠă în cele trei arii semantice ale formelor de V úi de COND romanic nu este aleatorie, ci mai degrabă complementară în funcĠie de anumiĠi parametri (1) interni sau (2) co(n)textuali, precum (i) [+/- raportarea la situaĠia de enunĠare], [+/- referirea la TRECUT] sau (ii) [cadrajul discursiv], [registrul de limbă]. Lăsând deoparte actualizarea [Zonei IlocuĠionarului] (care nu pare să pună probleme majore sub aspect semantico-funcĠional), celelalte două zone de convergenĠă dintre V úi COND apar detaliat studiate în Squartini (2004a), unde prin descompunerea semnificaĠiei prototipice a respectivelor structuri verbale din franceză, spaniolă, italianăúi portugheză, pe baza semelor [±TRECUT] (caracteristică de natură temporală) vs. [±DUBITATIV] (caracteristică de natură modală) – două trăsături semice inerente pentru perifraza de origine (CANTARE HABEO/HABEBAM/HABUI) – se arată că: (a) graĠie compozantei temporale [±TRECUT], V actualizează prospectivul deictic prin raportare la momentul situaĠiei de comunicare, în timp ce COND apare ca echivalent în [TRECUT] pentru V, cu valoare anaforică faĠă de momentul T0; (b) graĠie compozantei modale [±DUBITATIV], V úi COND apar ambele încărcate cu valori modale care ar putea fi organizate în funcĠie de gradul de factualitate pe care îl exprimă: paradigma de COND traduce o inferenĠă slabă, pe când V vehiculează „una vera e propria inferenza” (Squartini 2004a: 71). De asemenea, în încercarea de a stabili o relaĠie semantică între V úi COND în aria limbilor romanice occidentale, Squartini (2004a) observă, în linii foarte generale că există o situaĠie cvasi-unitară în actualizarea trăsăturii semice [±TRECUT] – aúadar în zona pur temporală – úi o mare fluctuaĠie în distingerea compozantei modale [±DUBITATIV]. În această din urmă zonă, există o evoluĠie graduală a formelor de COND romanic care tind către anularea oricărei interacĠiuni cu paradigma de V: în arealul Romaniei Occidentale, de la spaniolăúi până la italiană, COND (forma simplă) renunĠă pas cu pas la atributele pur temporale úi îúi dezvoltă aptitudinile (aspectuo)-modale. Vom vedea pe parcursul acestei lucrări că situaĠia din română, neluată în discuĠie de Squartini (2004a), vine să certifice acestă ipoteză. Aplicată, rând pe rând, fiecărui sistem lingvistic luat în discuĠie, grila de analiză propusă anterior (v. Squartini 2004a) conduce la crearea următoarei panorame asupra interacĠiunii V úi COND în spaĠiul romanic: Spaniola demonstrează o predominare a factorului temporal, prevalent faĠă de cel modal în relaĠia dintre cele două paradigme: în limba spaniolă actuală, COND funcĠionează nu numai ca modalitate de transpunere în [TRECUT] a V deictic, dar úi ca expresie în [TRECUT] a valorilor inferenĠiale ale acestei din urmă paradigme verbale. Acest paralelism este evident úi în exemplele următoare (cf. cu variantele de traducere):
(1) a. Manuel vendrá el lunes a las diez (apud Squartini 2004a: 73) [V cu valoare deictică]. (fr.) « Manuel viendra lundi à dix heures ». (rom.) „Manuel va veni luni la ora zece”. b. Manuel me dijo que vendría el lunes a las diez (apud Squartini 2004a: 73) [COND cu valoare de VT].
36 Cecilia Mihaela Popescu (fr.) « Manuel m’a dit qu’il viendrait lundi à dix heures ». (rom.) „Manuel mi-a spus că va veni/o să vină/avea să vină luni la ora zece”.
(2) a. Ernesto tendrá ahora unos cincuenta años (Cartagena 1999: 2959, apud Squartini 2004a: 73) [V cu valoare modală, inferenĠială]. (fr.) « Ernesto aura/doit avoir maintenant envers 50 ans ». (rom.) „Ernest o avea / o fi având22// ??ar avea acum cam 50 de ani”. b. Ernesto tendría en aquel tiempo unos veinte años (Cartagena 1999: 2959, apud Squartini 2004 a: 73) {COND cu valoare modală în raport cu un moment de referinĠă situat în [TRECUT]}. (fr.) « Ernesto aurait/devait avoir en ce moment 20 ans ». (rom.) „Ernest o fi avut /?ar fi având / ??ar fi avut pe atunci cam 20 de ani”.
În schimb, franceza pune în evidenĠă atât o puternică relaĠie de natură temporală între funcĠionarea V úi cea a COND (ca VT), dar úi o foarte nuanĠată relaĠie modală:
„A parte la funzione di futuro del passato, che il Condizionale francese, come quello spagnolo ammette, la selezione tra Futuro e Condizionale è governata da un diverso principio funzionale, in cui la funzione modale risulta prevalente su quella temporale” (Squartini 2004a: 76).
În general, în franceză, COND apare în distribuĠie complementară cu V cu valoare epistemică: primul în fraze interogative (v. 3a úi 4a), celălalt, în propoziĠii declarative (v. 3b úi 4b) :
(3) a. Il arriverait demain ? (Squartini 2004a: 76) (rom.) „O sosi/o fi sosind//??ar sosi mâine ? ” b. Notre ami est absent: il aura encore sa migraine. (Grevisse 1995: 581, apud Squartini 2004 a: 76) (rom.) „Prietenul nostru lipseúte: o mai fi având/o avea (*ar avea) încă acea durere de cap.”
(4) a. Qu’en pensez-vous, serait-il au bureau ? b. Non, il sera plutôt chez lui. (Squartini 2004 a: 71) (rom.) „Ce credeĠi, o fi/o fi fiind la birou ? Nu, e mai degrabă acasă.”
În ceea ce priveúte valoarea temporală a COND din franceză, aceasta se înregistrează în ocurenĠe ca cele de sub (5b) în raport cu cele din (5a) :
(5a) Paul dit qu’il viendra dès qu’on l’aura prévenu (Squartini 2004a: 71). (rom.) „Paul spune că va veni/o să vină/are să vină de îndată ce va fi prevenit”.
22 Trebuie menĠionat că pentru traducerile româneúti ale exemplelor (1) – (9), am prezentat toate variantele corecte din punct de vedere gramatical. DiferenĠierea lor va fi făcută în partea I a lucrării (cap. I úi II). 37 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(5b) Paul disait qu’il viendrait dès qu’on l’aurait prévenu. (rom.) „Paul a spus că va veni/o să vină /avea să vină// ?ar fi venit de îndată ce va fi fost// ?ar fi fost prevenit”.
În sfârúit23, italiana se constituie ca un caz diferit faĠă de situaĠiile discutate anterior. Singura corelare care se stabileúte între V úi COND (de această dată, forma compusă) se realizează, ca în francezăúi spaniolă, în domeniul temporal, în actualizarea VT (v. ex. 6):
(6) Paolo ha detto che sarebbe venuto il giorno successivo (Squartini 2004a: 77). (fr.) « Paul a dit qu’il viendrait le lendemain ». (rom.) Paul a spus că va veni/o să vină/avea să vină a doua zi”.
Însă, o particularitate care separă italiana de restul limbilor romanice occidentale, este dată de utilizarea formei compuse de COND pentru exprimarea VT, acolo unde în franceză sau în spaniolă se optează pentru forma simplă (cf. 7a vs. 7 b, c dar úi d):
(7) a. (it.) Il ha detto che sarebbe venuto. b. (fr.) Il m’a dit qu’il viendrait (*Il m’a dit qu’il serait venu). c. (sp.) Mi disse che vendría. d. (rom.) Mi-a spus că va veni/o să vină/avea să vină.
Istoriile limbii italiene înregistrează astfel de ocurenĠe începând cu perioada cuprinsă între sec. al XVI-lea - al XVII-lea, când, după o lungă coexistenĠă a celor două forme, -ià úi –ebbe, acest sistem lingvistic:
« [...] a nécessairement fini par inclure dans sa constitution interne des traits des deux temps sur lesquels repose son ossature, à savoir l’imparfait et le prétérit. S’il ne l’avait pas fait, l’une des deux formes (-ebbe ou -ia) aurait disparu depuis longtemps » (Hajrullam 2007: 7).
În câmpul modalităĠii inferenĠiale, italiana se foloseúte doar de V (v. ex. 8) pentru a exprima inferenĠe de tipul celor prezentate supra sub (3a) úi sub (4). Prin urmare, nici o relaĠie nu se înregistrează între acest compartiment verbal, cel al V, úi COND care apare frecvent doar în ocurenĠe cu valoare evidenĠială (v. ex. 9), « expressing a report ascribed to a given source or a generic hearsay » (Squartini 2010: 248) sau în turnurile ipotetice:
(8) Le finestre sono tutte chiuse. Sarà già partito? (Squartini 2004a: 78). (fr.) « Les fenêtres sont toutes fermées. Il serait déjà parti ? ». (rom.) „Ferestrele sunt toate închise. O fi plecat (*ar fi plecat)/să fi plecat deja?”
(9) Secondo lui, A. sarebbe già partita (Squartini 2010: 248) (fr.) « Selon lui, A. serait déjà partie ». (rom.) „Potrivit acestuia, A. ar fi plecat deja”.
23 Nu vom lua în discuĠie situaĠia din portugheză aúa cum este ea comentată în Squartini (2004a), deoarece nu ni se pare relevantă pentru demersul nostru. 38 Cecilia Mihaela Popescu
În concluzie, încercarea de a stabili o relaĠie semantică între V úi COND în spaĠiul romanic occidental demonstrează grosso modo apartenenĠa acestor două compartimente verbale la aceeaúi zonă funcĠională, dar úi o foarte mare fluctuaĠie în distingerea trăsăturii semice [± DUBITATIV], oscilaĠie care se manifestă printr-o evoluĠie scalară a formelor de COND romanic înspre anularea oricărei interacĠiuni cu V: în arealul Romaniei Occidentale, de la spaniolăúi până la italiană, COND (forma simplă) renunĠă treptat la toate atributele pur temporale úi îúi dezvoltă aptitudinile modale. Vom vedea pe parcursul acestei lucrări căúi în româna modernăúi contemporană, relaĠia semantică dintre COND úi V canonic a slăbit în diacronie, în ciuda mărturiei textelor vechi care atestă că între secolul al XVI-lea úi secolul al XVII-lea, formele de COND se suprapuneau peste cele de V în utilizări pur prospective. SituaĠia din română – unde COND s-a servit, se pare, la începuturile istoriei sale, de ocurenĠele deictice numai pentru a-úi întări valorile modale, singurele funcĠionale în limba actuală – rezumă, la scară mică – după părerea noastră –, maniera de configurare funcĠionalăúi semantică a acestei paradigme verbale în arealul romanic actual. Pe de altă parte, în limba română modernă, V se constituie gradat într-un veritabil sistem foarte bine organizat, unde fiecărei paradigme contitutive (dintr-un total de patru în limba modernăúi contemporană, după cum s-a văzut anterior) îi corespunde o valoare specifică la nivelul conĠinutului temporal úi/sau modal.
39 PROBLEMELE LINGVISTICE ALE VIITORULUI ùI CONDIğIONALULUI DIN LIMBILE ROMANICE
0.3. Pentru o semantică a viitorului úi condiĠionalului în limbile romanice. O grilă de analiză
0.3.1. PRELIMINARII
0.3.1.1. Orice încercare de categorizare sintacticăúi/sau semantică a unor fapte de limbă (privite úi în perspectivă tipologică) presupune ab initio modelarea unui cadru teoretic-reper. Aceasta este în fapt úi menirea secĠiunii de faĠă, aceea de a contura aparatul conceptual adecvat descrierii, analizei úi interpretării unor particularităĠi semantico- funcĠionale ale formelor de V úi de COND la nivelul a patru sisteme lingvistice înrudite (în ordinea – nu întâmplătoare – a descrierii lor: franceză, spaniolă, italianăúi română), privite, pentru moment, în sincronie. Etimologic úi onomasiologic, morfemele de V úi de COND romanic reprezintă forme de actualizare în limbă a domeniului [PROSPECTIVULUI]. Din acest motiv, consideraĠii complexe cu privire la exprimarea
24 Vezi, de exemplu, Jan Lindschouw (2011: 56) care descrie în aceeaúi manieră eterogenitatea úi aglomerarea conceptuală care domină liteatura de specialitate, atunci când analizează poziĠia V în cadrul sistemului verbal al limbii franceze: « […] la plupart des approches, bien qu’elles utilisent des dénominations un peu différentes qui sont reliées sans pour autant être identiques, sont d’accord pour admettre que le futur analytique indique une action future préparée ou motivée par le moment d’énonciation, tandis que le futur synthétique introduit une action future détachée du moment de l’énonciation »; sau « […] il existe généralement un manque de consensus sur les valeurs à attribuer aux deux formes du futur et […] les règles normatives données dans les grammaires n’ont généralement pas de raport avec la réalité langagière. […] certaines valeurs sont idiosyncrasiques et Cecilia Mihaela Popescu o parte, dar ne-a determinat, în acelaúi timp, să ne construim propria grilă de analiză25, ale cărei concepte úi parametri descriptivi vor fi prezentaĠi în continuare. 0.3.1.2. În general, strategia vehiculată atât în cea mai mare parte a gramaticilor tradiĠionale26, cât úi în cercetările lingvistice de dată recentă în ceea ce priveúte comportamentul semantico-funcĠional al formelor verbale, constă în degajarea unei valori generale, bazice27 a acestora în raport cu alte utilizări particulare. Acest demers conduce, pentru majoritatea paradigmelor verbale din limbile romanice, la o dihotomie tradiĠional stabilită între temporalitate úi modalitate úi pune mari probleme în ceea ce priveúte „reconstrucĠia unei semnificaĠii unitare” [trad. n.] (Rocci 2000: 241). Din acest punct de vedere, V úi COND reprezintă cazuri perfect ilustrative, frecvent exploatate atât în studiile monografice, cât úi în cercetările de natură tipologică care îúi propun să descrie conformitatea anumitor sisteme lingvistice, în cazul de faĠă, o tipologie a limbilor romanice. În acest subcapitol, propunem o descriere, voit schematică, a acestei dualităĠi semantice a morfemelor verbale romanice, având drept studiu de caz paradigma de V úi pe cea de COND (mai precis, formele cunoscute în literaturăúi ca „V/COND prezent”) úi a principalelor probleme pe care comportamentul semantico-funcĠional al acestora îl manifestă atât la nivelul saussurian langue, cât úi în cel al discursului. Luând drept punct de plecare structurarea tripartită în utilizări TEMPORALE, MODALE úi ILOCUğIONARE operată de Vet/Kampers-Manhe (2001: 89-104) din ansamblul celor mai reprezentative ocurenĠe ale V úi COND din limba franceză, vom încerca, într-o primă etapă, să facem o scurtă evaluare a trăsăturilor dominante (aspectuale, temporale, modale, dar úi enunĠiative, pragmatice) vehiculate la fiecare dintre aceste nivele de funcĠionare de către morfemele menĠionate anterior. Prin extinderea bazei de exemplificare a acestei funcĠionări tripartite a V úi a COND úi la nivelul altor sisteme lingvistice romanice, în speĠă, cel spaniol, italian úi român, ne propunem să verificăm dacă aceúti parametri sunt cu adevărat reprezentativi pentru toate aceste tipuri de utilizări, în vederea unei descrieri coerente atât la nivel intralingvistic, cât úi la nivel interlingvistic. Datele empirice ale acestui prim demers împreună cu rezultatele obĠinute la nivelul variaĠiei lingvistice (romanice, în cazul de faĠă) vor fi prefigurate de fiecare dată de un ansamblu de premise úi de discuĠii asupra imixtiunii dintre domeniul temporalităĠii úi cel al modalităĠii úi, implicit, asupra existenĠei úi luării în calcul în cazul fiecărei predicaĠii la V sau la COND a unei posibile « signification de puissance », fie inerentă, fie saturată
[…] la même fonction est dans plus d’un tiers des grammaires attribuée à différentes variantes » (Lindschouw 2011: 56). 25 Evident că această grilă de analiză nu s-a născut ex nihilo, de fiecare dată modelul (modelele) originar(e) va(vor) fi prezentat(e) úi dezbătut(e). 26 Descrierea celor mai importante utilizări ale V în franceză, spaniolă, italianăúi română se bazează pe datele obĠinute din consultarea gramaticilor reprezentative pentru fiecare limbă romanică în parte (v. Bibliografia generală), privită în sincronie. 27 AcepĠiunea pe care o acordăm pentru „valoare prototipică sau bazică” a unei forme verbale este aceea propusă de Sastre Ruano (1996: 385), úi anume: “valor semántico, que puede distinguirse con independencia del contexto” (Sastre Ruano 1996: 385). Prin „valori secundare, pragmatice, contextuale, specifice sau dislocate”, înĠelegem “el valor que dicha forma adquiere en usos efectivos, en las cadena, relacionado con el discurso mismo y con la situación [...]” (Sastre Ruano 1996: 385). 41 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice semantic prin aportul co-textului úi/sau al contextului pragmatic/enunĠiativ (v. úi noĠiunea de « l’environnement pragmatique » sau « contexte énonciatif »)28. Punctul nostru de vedere este acela că analiza formelor de V sau de COND din limbile romanice trebuie să depăúească cadrul strict gramatical úi să se insereze la nivel discursiv, unde dinamica limbii dă naútere unei reĠele complexe de relaĠii nu numai sintactice úi logice, dar úi argumentative, pragmatice. Rezultă astfel că morfemele verbale nu trebuie să fie concepute numai ca unităĠi purtătoare de anumite informaĠii (fie temporale, fie modale), ci ca « déclencheurs des procédures interprétatives » (v. úi Moeschler 1998) pornind de la co-text/contextul enunĠiativ.
0.3.2. VIITORUL: TIMP SAU MOD?
0.3.2.1. Articularea temporalităĠii cu modalitatea Orice descriere a comportamentului sintactic úi a valorilor semantice ale V ia în calcul natura sa duală, temporalăúi/sau modală. În linii mari, problemele ridicate de funcĠionarea úi semantismul formelor de V la nivel intralingvistic fac trimitere, în primul rând, la dificultatea de a găsi o filiaĠie posibilă între diferitele semnificaĠii non deictice (epistemice29, evidenĠiale, atenuative etc.) úi utilizările sale temporale. Două soluĠii apar în literatura de specialitate: (1) fie valoarea modală apare ca un element secundar úi derivat din trăsătura prototipică temporală actualizată par défaut la nivel discursiv; (2) fie valoarea modală ([INCERT], [NESIGUR]) este cuprinsă în mod intrinsec în ontologia însăúi a viitorului (aici cu sensul de noĠiune universal cognitivă). O primă definiĠie, unanim admisă în literatură, se bazează pe faptul că forma verbală de V situează o acĠiune, un eveniment în viitorul/prospectivul locutorului. Acest mod de reprezentare prin plasarea în ulterioritatea lui T0 ar putea fi elementul care determină prevalenĠa referinĠei temporale faĠă de cea modală. Iată de ce, V se găseúte categorizat, în mod tradiĠional, alături de paradigmele temporale ale indicativului úi nu în zona modurilor verbale. În acest sens, Dahl (1985: 106) aduce drept argument faptul că valoarea „intensională” sau cea „de previziune”, de exemplu, decelabile într-o mare parte a ocurenĠelor, nu este întotdeauna cuprinsă în semantismul V, în timp ce referinĠa prospectivă rămâne indispensabilă. Această afirmaĠie ar fi (parĠial) valabilă dacă la nivel discursiv V s-ar înregistra doar în enunĠuri de tipul:
(1) rom. Vom pleca mâine fr. Nous partirons demain. it. Partiremo domani. sp. Nous iremos mañana (Reinheimer-Rîpeanu 1993: 244).
28 SemnificaĠia pe care o acordăm „contextului pragmatic” (« l’environnement pragmatique”), care are drept corespondent grosso modo noĠiunea de « arrière-plans conversationnels » la Morency/de Saussure (2006) úi pe cea de “converational backgrounds” în cadrul teoriei krazeriene, face referire la un întreg ansamblu de informaĠii rezultate atât din cadrul situaĠiei de comunicare, cât úi din cunoútiinĠele generale, enciclopedice, « se trouvant dans l’environnement cognitif » (Morency/de Saussure 2006: 51, n. 25). 29 Punctul nostru de vedere în legătură cu modul de concepere al valorilor modale epistemice corespunde celui propus de Squartini (2010: 125), úi anume, [EPISTEMIC]-ul reprezintă o vastă zonă semantică care ar putea fi subdivizată « into different subdomains - dubitative, conjectural and inferential » (Squartini 2010: 125) (v. úi Popescu 2006). 42 Cecilia Mihaela Popescu Câteva obiecĠii foarte importante se degajă în acest sens: (i) a considera V doar ca exponent al categoriei gramaticale a
(2) Vom pleca mâine. E inevitabil. (v. úi Rocci 2000: 264).
Aceasta înseamnă că adesea, în discurs, este destul de dificil de operat o tranúare netă între utilizările pur temporale úi cele în care locutorul îúi exprimă voinĠa, de exemplu, în actualizarea unei obligaĠii de natură aletică. Să presupunem că nu Ġinem seama de observaĠiile anterioare, atunci cum s-ar putea decodifica valoarea semantică a formelor de V utilizate în ocurenĠe ca cele prezentate sub (3) sau sub (4):
(3) rom. Se aude soneria. O fi poútaúul. fr. On a sonné. Ce sera le facteur. it. Suonano. Sarà il postino. sp. Llaman a la puerta. Será el cartero.
(4) rom. Vă voi cere să plecaĠi. fr. Je vous demanderai de partir. it. Le chiederò di partire. sp. Os pediré que os vayáis, care nu pot primi o interpretare temporală propriu-zisă deoarece ele denotă o situaĠie, o stare de lucruri validată în momentul [PREZENTULUI] enunĠiativ. La această întrebare, un răspuns plauzibil pare să prindă contur dacă se consideră – în perspectiva foarte generoasă formulată de Lyons (1995: 319), că orice expresie a [PROSPECTIVULUI] este „simultan colorată, sau cu incertitudine, sau alternativ cu expectativăúi anticipaĠie. Atitudini tradiĠional privite ca modale” (Lyons 1995: 319, tradus de Uricaru: 2003: 43). Iată de ce, raportat la alte paradigme ale indicativului, V se diferenĠiază prin trăsătura dominantă [-FACTUALITATE] a evenimentului pe care îl descrie, apropiindu-se din acest punct de vedere de COND, aúa cum se poate vedea úi infra sub (5):
(5) Adesso Maurizio è a Roma. Adesso Maurizio sara a Roma. Adesso Maurizio sarebbe a Roma (Jensen 2000: 1275).
Această manieră de comprehensiune a V ca fiind intrinsec modal necesită totuúi o explicaĠie mai largă în canonul său ontologic. Incert-ul, virtualul, non-factualul etc. reprezintă, în primul rând, proprietăĠi ale obiectelor extralingvistice, în cazul nostru, a ceea
43 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ce se numeúte în mod firesc „viitor”. Aceste proprietăĠi pot sau nu să fie luate în calcul de către indivizi în cadrul actului de comunicare. Aúa cum am arătat mai sus, V
« [...] peut très bien me permettre de faire une description « aléthique » en dehors de toute évocation d’une croyance ou d’une attitude, au même titre qu’un présent ou un passé » (Morency/de Saussure 2006: 45).
Dar, spre deosebire de [PREZENT] úi/sau de [TRECUT] pe care le putem percepe palpabil, „material”, [VIITORUL] ontologic ajunge să ne fie accesibil doar cu ajutorul unor operaĠii cognitive, precum predicĠiile sau inferenĠele. Cu alte cuvinte, [VIITORUL] se poate transcede fie „actualizându-l” în interiorul timpului conceput linear, considerând astfel că acesta « réfère à une seule des continuations possibles du présent, celle qui sera le cas » (Rocci 2000: 262), fie „reinterpretându-l” pe baza universului nostru de cunoaútere. Locutorul are astfel la îndemână două posibilităĠi de a-úi „însuúi” [VIITORUL]: să facă o „predicĠie viitoare” în conformitate cu starea de lucruri a lumii (reale) sau să construiască „o predicĠie epistemică” (v. Morency/de Saussure 2006), adică să-úi exprime propria perspectivă. În concluzie, natura pur temporală a V nu trebuie să fie considerată drept exclusivă, căci o astfel de optică nu poate să justifice o lungă listă de utilizări, reĠinute ca „particulare” sau „dislocate” în literatura de specialitate30. În acelaúi timp, aceste utilizări non deictice nu trebuie subestimate, deoarece ele există în multe limbi, romanice sau neromanice. În plus, trebuie menĠionatăúi situaĠia particulară din română care a gramaticalizat forme speciale, derivate din rândul paradigmei de V, în exprimarea valorilor temporale, respectiv a celor modale. Pe de altă parte, în toate acele tipuri de utilizări ale V în care sunt actualizate diferite grade de afectivitate sau de subiectivitate, exprimarea temporalului este întotdeauna luată în calcul. Astfel de ocurenĠe nu sunt în nici un caz atemporale căci, aúa cum remarcă Gosselin (2006: 21), « tout procès se trouve situé, plus ou moins précisément, dans le temps, et présenté sous un certain aspect, et selon un certain mode de validation (modalité) » (Gosselin 2006: 21). Însă, în aceste utilizări „modale” ale V, timpul desemnat pare să nu corespundă referinĠei obiúnuite, originare a acestui morfem, adică să fie validat în intervalul de referinĠă [+VIITOR]. De aceea, adevărata problemă vehiculată de comportamentul formelor de V se actualizează mai degrabă la nivel discursiv, decât la nivelul limbii, úi nu constă în tranúarea netă între temporalitate úi modalitate, ci în evidenĠierea mecanismelor discursive care conduc la articularea acestor dimensiuni. ȱȱ 0.3.2.2. Precizări metodologice
Polisemia semanticăúi funcĠională a V se dovedeúte aúadar bogatăúi complexă. Cum am lăsat să se înĠeleagă de nenumărate ori în cadrul acestei secĠiuni, categorizarea acestei paradigme verbale – operată în mod tradiĠional de gramatici – se realizează în manieră dihotomică între o valoare generalăúi utilizările particulare, fără a se căuta, de cele mai multe ori, nici o punte de legătură între ele. Astfel, o mare parte a descrierilor de această factură sunt de acord în a distinge (v. úi Abouda 2004: 150): (a) o valoare generală: V marchează o acĠiune prospectivă în raport cu momentul vorbirii úi (b) utilizări particulare al căror număr este diferit de la o lucrare
30 V. supra nota nr. 27. 44 Cecilia Mihaela Popescu la alta (vom vedea că uneori chiar úi de la un sistem lingvistic la altul) úi dintre care cele mai reprezentative sunt: V predictiv; V istoric sau de perspectivă; V gnomic sau de permanenĠă; V profetic; V de promisiune; V deontic; V injonctiv; V de indignare; V atenuativ; V ipotetic; V conjectural, de probabilitate, de supoziĠie, inferenĠial sau putativ; V concesiv. În dorinĠa de a depăúi acest cadru normativ, lingviútii au încercat să pună toate aceste valori sub umbrela unei „semnificaĠii prototipice”, pe baza căreia să poată deriva apoi celelalte valori, considerate ca fiind „secundare”. De exemplu, se recunoaúte trăsătura distinctivă [+PROSPECTIV] sau [+VIITOR], marcată par défaut în cea mai mare parte a ocurenĠelor aúa-numitului V temporal propriu-zis (de ex., în exprimarea previziunilor, a intenĠiilor, a acĠiunilor planificate úi chiar a profeĠiilor) úi pentru a explica toate celelalte utilizări în care predicaĠia la V nu are drept referent o stare de lucruri situată în [PROSPECTIV], ci face referire la [PREZENT] (v. utilizările concesive, atenuative, injonctive, conjecturale) sau chiar la [TRECUT] (v. uzajul de tip istoric), se consideră că în astfel de situaĠii este vorba de pierderea sau de blocajul contextual al trăsăturii prototipice mai sus-menĠionată. Acest model de abordare pare deficitar pentru că se ajunge din nou la o conceptualizare dihotomică rezumată în aceeaúi manieră, în termenii temporalităĠii úi cei ai modalităĠii. Se cuvine totuúi să reĠinem ideea de « signification conceptuelle de puissance » (vehiculată în lingvistica franceză) care ar putea fi operantă atât în ceea ce priveúte sistematizarea semnificaĠiilor/utilizărilor31, cât úi în ceea ce priveúte o anumită flexibilitate a actualizării lor la nivel discursiv. O altă poziĠie interpretativă dezbătută intens în literatura de dată recentă este cea rezumată de Gennari (2000: 266) în următorul paragraf:
“[...] different occurrences have a single meaning with both temporal and modal components, where the modal component is defined as a function from the context of occurrence [...]. For any given occurrence, both temporal and modal specifications are present so that there is no temporal use independent from a modal one. The temporal meaning is treated as a future logical operator, interpreted relative to the ST [speech time], whereas the conditional tense is an operator evaluated relative to a contextually provided reference time (RT). The modal part of the meaning requires the sentence modified by the tenses to follow from the assumptions in the context utterance (conversational background). The context dependency is thus responsible for some of the different interpretations found in each case” (Gennari 2000: 266).
În aceeaúi perspectivă se situeazăúi cercetările ùcolii de pragmatică procedurală de la Geneva care: « [...] refusent [...] de considérer les temps verbaux comme ambigus entre une multitude de lectures » (Rocci 2000: 242) úi consideră că:
« [...] le signifié d’un morphème temporel comprend un sémantisme de base minimal représenté à l’aide d’une formule incomplète – qui contient des variables qui doivent être saturées dans le contexte d’énonciation – et une procédure, une
31 DistincĠia dintre valorile temporale úi cele modale ale unui compartiment verbal de tipul V sau COND este importantă, dacăĠinem seama de faptul că: « La valeur temporelle a une portée prospective, qu’il s’agisse d’une action immédiate ou éloignée, alors que la valeur modale est centrée sur le présent ou l’énonciation proprement dite, nottamment pour ce qui est de l’emploi ‘épistémique’ ou ‘d’atténuation’ ». (Lindschouw 2011: 55). 45 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice série d’instructions, portant sur la manière dont le destinataire doit utiliser le contexte pour construire les sens visés par le locuteur dans les différents usages » (Rocci 2000: 242).
Inspirându-ne de la aceste ultime poziĠii vehiculate în literatura de specialitate, punctul nostru de vedere este acela că nu poate fi vorba de o polisemie semantică pe care să o acordăm acestei paradigme verbale, ci de o singură (unică) semnificaĠie stabilă care este, pentru toate tipurile de utilizări, aceea de [+plasare prospectivă/în ulterioritate]. Apoi, alĠi parametri, total independenĠi de această trăsătură, pot explicita semnificaĠiile reĠinute drept „particulare” sau „dislocate” în literatură. Rolul acestor factori este acela de a satura co-textual/contextual această „formulare prospectivă” prevăzută pentru morfemul de V. În linii mari, utilizările non temporale ale V pot fi sistematizate, în mod aleatoriu, în funcĠie de următoarele elemente: (a) gradul de ipoteză [±probabil] al proceselor desemnate printr-o predicaĠie la V. (b) atitudinea locutorului faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat. (c) tipul de act de limbaj care afectează enunĠul. (d) relaĠia logică (temporalăúi/sau argumentativă, pragmatică) care se stabileúte între predicaĠia la V (= pV) úi un reper (= R) precizat de co-textul/contextul enunĠiativ, care trebuie întotdeauna privit în relaĠie cu momentul T0 al situaĠiei de comunicare/al producerii actului de limbaj. Parametrul prezentat sub (d) ni se pare de o foarte mare importanĠă în decodificarea semantismului V în ocurenĠele judecate ca fiind „modale”. Înainte însă de a începe o discuĠie în această direcĠie, trebuie să precizăm că, în această optică, sintagma „punct de reper” are o accepĠiune diferită faĠă de cea propriu-zis referenĠială unde, aúa cum remarcă Abouda (2004: 151), în direcĠia deschisă, de fapt, de Wilmet (1996: 201), « ces repères référentiels, qu’ils soient d’ailleurs décrits en terme de points ou d’intervalles, sont ambigus et semblent, d’un système [conceptuel] à l’autre, parfois même à l’intérieur du même système, renvoyer à des réalité différentes » (Abouda 2004: 151). Ar fi mult mai bine de postulat drept ipoteză metodologică generală că acest punct de reper (R) face referire la o întreagă configuraĠie co-textuală/contextuală32 úi că semnificaĠia lui pV este calculată pornind de la relaĠia de implicare [mai degrabă argumentativăúi pragmatică decât propriu-zis logico-temporală – v. ‘a temporal pragmatic implication’, la Gennari (2000: 268)] stabilită între R úi momentul T0 al situaĠiei de enunĠare. Această lectură poate fi formalizată astfel:
33 34 PVIITOR ĺ R ŀ T0
Prin intermediul acestei viziuni extinse asupra punctului de referinĠă, dar úi pe baza relaĠiei sale specifice cu momentul T0 al situaĠiei de enunĠare, poate fi surprins acest
32 Vezi supra nota 28. 33 Simbolul [ŀ] trebuie citit ca: „intersectat/confruntat cu” (v. úi lista de sigle úi abrevieri). 34 Spre deosebire de grila de analiză propusă de Rocci (2000), noi înlocuim compozanta sa [N], prin care acest autor face trimitere la « les circonstances normales », cu simbolul [T0], prin care notăm de această dată „un ansamblu de fapte considerate într-un anumit mod în momentul situaĠiei de comunicare”. 46 Cecilia Mihaela Popescu decalaj temporal de ulterioritate35 operat în cadrul utilizărilor „modale”, fie cu ajutorul unui transfer cognitiv (mental), fie printr-o reevaluare operată la nivel ilocuĠionar. Altfel spus, acest model de abordare are în primul rând avantajul de a ne face să înĠelegem prin ce mecanism se ajunge să exprimăm, cu ajutorul V, [PREZENTUL] sau [TRECUTUL], úi, pe de altă parte, are avantajul de a „comprima” o întreagă listă de „referenĠialuri” vehiculată în literatura de specialitate, de tipul celor care îl determină pe Abouda (2004) de exemplu, să construiască o adevărată teorie „policronică” a polisemiei temporale verbale, úi anume: - referenĠialul extra-linguistic unde « se place la personne réelle qui parle où écrit » (Abouda 2004 : 155); - referenĠialul Locutorului (adică, L) – de fapt, cel al intervalului său de referinĠă – care corespunde fiinĠei (fiinĠelor) discursive care se află la originea enunĠului; - referenĠialul EnunĠiatorului (E), adică, fiinĠa discursivă care produce aserĠiunea, interogaĠia, actul de vorbire în cauză.
0.3.2.3. De la limbă la discurs
Vom vedea în continuare, pe baza grilei de analiză propusă de Vet/Kampers-Manhe (2001: 89-104) pentru inventarul de utilizări ale V din limba franceză, care sunt parametrii reprezentativi (aspectuali, temporali, modali dar úi enunĠiativi, pragmatici) vehiculaĠi în cadrul principalelor utilizări ale paradigmei verbale analizate. Aúadar, marile serii de valori discursive ale V pot fi regrupate în:
ȱ 0.3.2.3.1. Utilizările temporale Utilizările temporale sunt cele a căror semnificaĠie tradiĠional admisă se bazează pe proiectarea conĠinutului exprimat prin predicaĠia la V, într-un moment posterior faĠă de situaĠia de comunicare. Această semnificaĠie se întâlneúte actualizată în situaĠiile discursive cele mai numeroase din punct de vedere al frecvenĠei. În toate aceste ocurenĠe, morfemul discutat este în mod clar o paradigmă deictică deoarece proiectarea conĠinutului propoziĠional asertat este întotdeauna identificată prin raportare la T0. Din acest punct de vedere, temporalitatea V devine operantă numai prin luarea în calcul a [PREZENTULUI] enunĠării ca punct de reper, chiar dacă acest reper temporal este uneori subînĠeles. Însă, în cele mai multe cazuri, acesta este explicitat de adverbiali deictici a căror semnificaĠie serveúte la întărirea ideii conĠinută în predicaĠie, aceea de posterioritate temporală prin raportare la T0 (v. supra mâine, domani, demain úi mañana) sau multiplicată prin expresii anaforice de plasare în posterioritate pe axa temporală. Din punct de vedere semantic, două mari subtipuri de utilizări se pot detaúa la nivel discursiv:
0.3.2.3.1.1. Viitorul temporal predictiv (v. ex. 1) care exprimă de asemenea procese „situate la dreapta faĠă de T0” úi a căror semnificaĠie de „previziune” este dominantă.
35 Acest termen, introdus de Gosselin (2001), are avantajul de a nu trimite la un raport strict temporal, cronologic sau sintactic. Iată care este úi părerea lui Vetters (2001: 177) în acest sens: « Ce terme a l’avantage par rapport à futur qu’il n’exprime pas seulement la postériorité par rapport au présent de m0 [monde actuel], mais par rapport à n’importe quel moment dans n’importe quel monde – réel ou imaginaire –, ce qui est important pour l’analyse du conditionnel » (Vetters 2001: 177). 47 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Altfel spus, din punct de vedere semantic úi pragmatic, locutorul prevede existenĠa, realizarea, dezvoltarea etc. procesului asertat la timpul V, pornind de la un ansamblu de circumstanĠe (= R), marcat explicit sau implicit de contextul lingvistic úi enunĠiativ úi pe care îl consideră ca fiind adevărat, obiectiv, obiúnuit úi normal (în sens aletic) în momentul enunĠării sale. Locutorul ia în calcul acest R ca pe o constatare úi, prin intermediul unei operaĠii cognitive (i.e., o predicĠie), plasează conĠinutul propoziĠional al aserĠiunii sale în direcĠia deschisă de această topicalizare. Altfel spus, este vorba de o judecată făcută în T0 asupra lui R văzut ca o stare de lucruri care nu poate avea decât o singură continuare (dezvoltare) posibilă: « celle qui sera le cas » (Rocci 2000: 262). Această relaĠie de dependenĠă, de factură oarecum cauzală, nu este explicităúi ea nu lasa să transgreseze nici un element din subiectivitatea alocentrică, ceea ce permite enunĠarea lui pV într-o manieră cvasi-certăúi asigură coeziunea discursivă a topicului:
(6) Petru nu e acasă. Va veni mai târziu.
Sub (6), este vorba de o lectură a predicaĠiei « va veni » tradiĠional judecată ca temporală. În acest caz, factorul R (rezultat din ansamblul de cunoútiinĠe de tipul: absenĠa lui Petru, tabieturile sale cotidiene, intenĠiile sale, planurile sale etc.) este judecat global în T0 ca o stare de lucruri cunoscută locutorului úi la care acesta aderă. Valoarea aletică acordată de locutor lui R încarcă aserĠiunea pV « va veni... » cu un înalt grad de certitudine. Aceste turnuri predictive nu focalizează nici atitudinea locutorului (care rămâne neutră, o atitudine deci non-informativă pentru destinatar), nici actul său de limbaj (în general, declarativ), ci doar această actualizare în [VIITOR] a previziunii. Elementul distinctiv [+evidenĠă asupra naturii profund aletică a ansamblului referenĠial R] ne conduce să distingem două sub-tipuri de utilizări ale V predictiv: (i) V profeĠiilor (în lingvistica franceză, le futur des prophéties) (v. ex. 7) úi (ii) V gnomic (în lingvistica franceză, futur d’habitude/de permanence sau des énoncés de vérité générale), considerat, în mod tradiĠional, o turnură modală (v. infra 8 úi 9) :
(7) Assurément, il y aura un jour un État palestinien souverain ... (www). (8) Une jolie femme sera toujours plus jolie nue que vêtue de pourpre (Rocci 2000: 241). (9) Due più due farà sempre quattro (Schneider 2006: 21).
De fapt, sub (8) úi (9), este vorba de procese la V plasate nu în T0, ci după acest moment de reper. Luarea în calcul a unui întreg ansamblu referenĠial R, profund aletic (i.e., experienĠa umană, cunoútiinĠele generale despre lume), atestă această poziĠionare a proceselor. În toate aceste cazuri, poate să fie utilizat úi prezentul indicativ, dacă localizarea temporală a procesului este suficient fixată de adverbiali sau expresii deictice. Însă, paradigma de V, făcând să transpară în mod permanent o reprezentare temporală prin intermediul unui transfer cognitiv, apare ca fiind mult mai subiectivă prin raportare la prezentul indicativ, în multe contexte în care cele două forme verbale pot comuta (cf. 10 a úi b ; v. 11):
(10) a. Pedro llegará dendro de cinco minutos. b. Pedro llega de cinco minutos (Jensen 2002: 120).
48 Cecilia Mihaela Popescu (11) O să am o serie de concerte [...]. Plec în Portugalia, apoi în Japonia, Guadeloupe ... Apoi mă voi ocupa de organizarea unui festival pentru violoniúti. (As, 2003 apud GALR 2005, I: 445).
În schimb, cuantum-ul de subiectivitate al V se diminuează în raport cu diferitele structuri perifrastice de care dispune fiecare din limbile romanice analizate36:
(12) - ¿Qué vais a haces esta tarde ? - Vamos a ir al cine (Sastre Ruano 1996: 386).
0.3.2.3.1.2. Viitorul de perspectivă sau viitorul istoric se înregistrează în enunĠuri de tipul celor prezentate infra sub (13) úi (14a úi b) :
(13) Deux jours plus tard, Napoléon sera sacré empereur (Rocci 2000: 242). (14) a. La settimana scorsa incontra Piero e gli dice che il giorno dopo andrà a trovare in fabrica (Renzi et al. 1991, II: 117) [V în DIR]. b. Il ragazzo parti all’improvviso. Tornerà solo dopo tre anni (Renzi et al. 1991, II: 117) [V în DIL].
După părerea noastră, interpretarea unor ocurenĠe de acest tip ale V se apropie foarte mult de cea propusă supra pentru turnurile predictive. Ea nu pune nici o problemă metodologică dacă se Ġine cont de faptul că astfel de enunĠuri exprimă: - o atitudine propoziĠională în mare măsură neutră din partea locutorului; - o operaĠie cognitivă asupra unei constatări (= R) (adesea explicitată contextual – de cadrajul discursiv specific naraĠiunii istorice sau discursului raportat) întotdeauna de natură aletică (faptele istorice au un caracter obiectiv); - un eveniment trecut. În aceúti termeni, viitorul istoric susĠine ipoteza noastră potrivit căreia, în astfel de turnuri: (1) morfemul verbal analizat îúi activează încă o dată semnificaĠia sa de bază [+plasare prospectivă/ulterioară] a predicaĠiei pe care o afecteazăúi că (2) ulterioritatea este actualizată la nivelul procesului cognitiv, de această dată, nu de tip predictiv, ci inferenĠial (dat fiind caracterul demonstrativ al lui R), de unde úi slaba nuanĠă modală (exploatată stilistic) care pare că traduce subiectivitatea alocentrică. Dar, dacă pentru noi, această slabă nuanĠă modală rezultă din aptitudinea morfemului temporal de a actualiza situarea în ulterioritate a unei inferenĠe operate pe baza unui R demonstrat anterior, trebuie amintităúi poziĠia altor lingviúti care au văzut în acest comportament sintactico-semantic al V un « enrichissement par projection du point S en S' » (Morency/de Saussure 2006: 62) úi, prin urmare, dedublarea a două instanĠe enunĠiative: locutorul propriu-zis (= locutorul-sursă) care se situează în [TRECUTUL] locutorului-enunĠiator úi plaseză procesul evocat în propriul său [VIITOR].
36 Dezvoltarea unei discuĠii pe această temă (oarecum complementară problemei noastre de cercetare) ar necesita totuúi un spaĠiu mult mai amplu, motiv pentru care nu ne vom ocupa decât tangenĠial în această lucrare de studierea paralelismului semantic úi funcĠional dintre formele simple/de prezent de V, respectiv cele de COND, úi perifrazele corespondente la nivelul fiecărui sistem lingvistic luat în discuĠie. Însă, dezvoltarea diacronică a formelor sintetice în concurenĠă cu astfel de structuri perifrastice va fi discutată în partea a II-a a lucrării, în cap. al II-lea. 49 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
0.3.2.3.2. Utilizările epistemiceȱȱ Această categorie de ocurenĠe poate fi sub-divizată astfel:
0.3.2.3.2.1. Viitorul epistemic (conjectural, de probabilitate, de supoziĠie, inferenĠial sau putativ)37, care pare să reprezinte un mare semn de întrebare pentru lingviúti, se înregistrează în matrice conversaĠionale specifice, precum cele prezentate supra sub (3) úi infra sub (15), (16a, b), (17) úi (18):
(15) Pourquoi donc a-t-on sonné la cloche des morts ? Ah ! mon Dieu, ce sera pour Madame Rousseau (exemplul clasic citat de P. Imbs (1968), reluat de Rocci 2000: 244). (16) a. Acabo de ver las luces. Juan ya estará en casa (Gennari 2000: 264). b. Estará enfadado conmigo? (Squartini 2004a: 73). (17) A : non c’è Marco ? E : e_sarà sarà in ospedale e’diventato papa’oggi (Corpus de conversations du LIP, MA23: 75-80, apud Rocci 2000: 245). (18) Petru nu e acasă. O veni mai târziu.
TradiĠia gramaticală, mai mult sau mai puĠin recentă, consideră că în astfel de turnuri, V funcĠionează doar ca un operator modal, deoarece acesta contribuie la modificarea valorii de adevăr a predicaĠiilor pe care le afectează. ProprietăĠile unor ocurenĠe de acest tip se bazează pe : - atitudinea puternic subiectivă a locutorului în raport cu conĠinutul propoziĠional asertat. Acesta îúi exprimă rezerva în legătură cu valoarea de adevăr acordată enunĠului său, arătând că nu dispune de toate informaĠiile/cunoútiinĠele necesare care i-ar permite să afirme în deplină certitudine aserĠiunea în cauză; - starea de lucruri descrisă nu este viitoare, ci una prezentă sau, cel mult, prezent- viitoare (v. ex. 18); - gradul de [certitudine] acordat de locutor predicaĠiei este cel al unei probabilităĠi puternice, semnificaĠia unor turnuri de acest tip apropiindu-se de cea a enunĠurilor modificate explicit de operatori modali de tipul probabil că, probabilmente / forse che, probablement etc., construite cu prezentul indicativ. Un alt element care ni se pare foarte important pentru analiza acestor turnuri este faptul că acest grad de cunoaútere exprimat de locutor este obĠinut prin inferenĠă. Prin urmare, s-ar putea ajunge la concluzia că morfemul de V este exclusiv un operator evidenĠial care traduce acest proces inferenĠial. Trebuie totuúi observat că această manieră cognitivă, pe deplin subiectivă, de a „pătrunde” viitorul ontologic are drept punct de plecare, în toate cazurile, un fapt obiectiv, general cunoscut (v. supra sunetul clopotului pentru morĠi sau absenĠa lui Marco/ Petru etc.), pe care l-am întâlnit de asemenea, tot ca o parte a semnificaĠiei aletice a lui R, úi în enunĠurile temporale. Acest element nu ar putea contribui, după părerea noastră, decât să expliciteze atribuirea valorii de adevăr acordată enunĠului la V. Altfel spus, rezultatul unei
37 Trebuie precizat totuúi că în literatură se face uneori distincĠia în zona [EPISTEMICULUI] între două subdomenii, cel al conjecturii úi cel al inferenĠei (v., de exemplu, Bertinetto 1979: 98). Această departajare depinde de gradul de realizare pe care locutorul îl acordă situaĠiei exprimate de predicaĠia la V. În cazul inferenĠei atitudinea locutorului faĠă de veridicitatea enunĠului său este marcată ca fiind una foarte puternică. 50 Cecilia Mihaela Popescu previziuni/inferenĠe care are drept punct de plecare o constatare, o stare de lucruri obiectivă, general cunoscută, este susceptibil chiar de la început de un înalt grad de [certitudine]. Însă, spre deosebire de utilizările considerate ca „pur temporale”, în cele „modale”, această stare de lucruri este întotdeauna confruntată cu universul de cunoaútere al locutorului. Iată de ce, în română, forma specială a V epistemic se dovedeúte a fi incompatibilă cu enunĠurile în care sursa informaĠiei nu face trimitere la locutor, ci la o cu totul altă persoană (cf. 19 a, b vs. 20 a, b):
(19) a. *Potrivit ANM, la munte o ploua. b. *Ion spune că o ploua.
(20) a. Potrivit ANM, la munte va ploua. b. Ion spune că va ploua / o să plouă / are să plouă.
Alte elemente explicite (v. ex. 17) sau nu co-textual, dar aparĠinând universului de cunoaútere al locutorului, completează de această dată panorama semantică, caracteristică elementului R. Pornind de la acest R úi, în final, prin intermediul inferenĠei, se produce situaĠia denotată în astfel de enunĠuri ca fiind în T0. Actul de enunĠare úi conĠinutul său trebuie văzute ca rezultante, i. e., ca un fel de ipoteză ulterioară unei întregi serii de operaĠii cognitive care pot fi sistematizate astfel:
1. constatare obiectivă, 2. luarea în calcul a cunoútiinĠelor oferite de contextul enunĠiativ (« les arrière-plans conversationnels »), 3. previziuni asupra tuturor dezvoltărilor/continuărilor posibile, 4. inferenĠă pe baza rezultatelor obĠinute prin previziune, 5. validare (deci, concluzie cu titlu de ipoteză) úi act de limbaj.
Cu alte cuvinte, V epistemic exprimă o perspectivă cognitivă subiectivă rezultată prin inferenĠă pornind de la confruntarea mai multor premise. Spre deosebire de turnurile predictive centrate pe actualizarea în [VIITOR] a previziunii, utilizările epistemice focalizează atitudinea locutorului care nu trebuie definită în sensul de „rezervă”, ci mai degrabă ca un « engagement tout particulier [...] sur sa croyance » (Morency/de Saussure 2006: 36), în orice caz, foarte mult informativă pentru destinatar. Însă, toate aceste informaĠii nu sunt cuprinse în structura morfemului analizat. V actualizeazăúi de această dată doar trăsătura prototipică [+ plasare prospectivă/în ulterioritate], căci úi în aceste utilizări epistemice, el nu marchează decât o relaĠie de ulterioritate a ipotezei în raport cu starea de fapte evaluată anterior. Această ulterioritate apare reprezentată cronologic în T0 deoarece ea se materializează lingvistic printr-un act de limbaj (declarativ sau interogativ) úi « les actes de langage sont par définition exécutés par le locuteur au moment de l’énonciation » (Vet/Kampers/Manhe 2001: 96). Înainte de a încheia discuĠia în legătură cu utilizările epistemice, se impun încă două observaĠii cu privire la alĠi parametri adesea luaĠi în calcul în literatura de specialitate, în cazul acestui tip de utilizări ale V: - nici morfemul analizat, nici semnificaĠia de ansamblu a enunĠului nu actualizează într-un mod anume (explicit sau implicit) ideea de validare în [VIITOR] a evenimentului p. De altfel, dacă se consideră că în acest tip de utilizări, V nu face altceva decât să descrie
51 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice o procedură cognitivă fără a insista asupra consecinĠelor acesteia, atunci o validare în [VIITOR] nu ni se pare necesară. - în legătură cu caracterul [+nesigur/incert] acordat adesea semantismului V epistemic, avem impresia că acest atribut se aplică mai degrabă situaĠiei denotate, úi nu procesului în sine descris de morfemul de V.
0.3.2.3.2.2. Viitorul concesiv se întâlneúte úi el, cu excepĠia limbii franceze, într-o matrice sintacticăúi conversaĠională specială, aúa cum se poate observa din exemplele (21), (22) úi (23) :
(21) Sarà, ma non ci credo (Rocci 2000: 248). (22) Le parecerá una tontería, pero aquello me salvó (RAE 2010: 448). (23) O fi el frumos, dar mie tot nu-mi place.
Astfel de structuri adversative úi concesive a căror funcĠie discursivă este aceea de contra-argument pentru o concluzie prezentată, de această dată, în mod explicit, denotă: - atitudinea subiectivă a locutorului care « [...] peut varier assez librement entre les deux extrêmes de la réfutation et de la concession pleine » (Rocci 2000: 248). - starea de lucruri descrisă nu este una viitoare, ci prezentă sau chiar prezent- viitoare (v. ex. 22)38. - gradul de cunoaútere pe care locutorul îl atribuie conĠinutului propoziĠional asertat poate varia de la probabilitatea puternică la posibilitate sau chiar la certitudine deplină, căci există într-adevăr enunĠuri a căror valoare de adevăr « se trouve être présupposée [pour vraie] dans le contexte d’énonciation » (Rocci 2000: 248), ca sub (24):
(24) Avrà un dottorato, ma non è troppo sveglio (Rocci 2000: 248), unde validitatea predicaĠiei “Lui ha un dottorato” este binecunoscută participanĠilor la schimbul comunicativ. În aceste condiĠii, ni se pare că semnificaĠia V concesiv nu este aceea de a modifica valoarea de adevăr a enunĠului, ci aceeaúi descriere a unor procese cognitive, analizate supra pentru cazurile inferenĠiale, sugerând de această dată o evaluare puternic subiectivă, aproape de speculaĠie, a unei stări de lucruri (potenĠiale). Iată de ce, toate aceste exemple de V concesiv se traduc în franceză cu formula : il se peut que/peut-être que..., care are aceeaúi funcĠiune, i.e., să opereze o descriere explicită a modalităĠii posibilului neutru. Această interpretare a V concesiv ca mecanism discursiv de descriere a anumitor procese cognitive, poate explica úi o altă valoare care îi este atribuită în literatura de specialitate, aceea „evidenĠială” sau, mai precis, „citaĠională”39. Este adevărat că în orice enunĠ al V concesiv sursa informaĠiei face trimitere la spusele/cuvintele unei alte persoane (identificată adesea în persoana interlocutorului), (v. parafrazarea exemplului 23 sub 25):
38 Ar fi necesară o analiză care să urmărească dacă temporalitatea nu rezultă, în utilizările „modale”, úi din motive care Ġin de aspectul verbal intern (Aktionsart). 39 De remarcat faptul că în portugheză, forma de V se utilizează cu valoare evidenĠialo-citaĠională clară, explicită, echivalarea sa în franceză, italiană sau română realizându-se, în astfel de ocurenĠe, cu un COND (prezent sau trecut) (v. Squartini 2005: 249): A rádio estatal da Serra Leoa confirmou a morte de um dirigente rebelde, o capitão Solomon Musa, que foi primeiro-ministro da junta militar […]. Musa terá sido morto a 29 de Deyembro, em Benguema (Diário de Notícias 1.2.1999, p. 14, apud Squartini 2005: 249). 52 Cecilia Mihaela Popescu
(25) [Se zice / tu zici] că e frumos, dar mie tot nu-mi place,
însă acest conĠinut este întotdeauna supus evaluării (chiar speculative) a locutorului, fapt care poate explicita, din nou, incompatibilitatea V concesiv cu turnurile în care sursa informaĠiei face trimitere explicită la o cu totul altă persoană (v. 19 a).
ȱ 0.3.2.3.3. Utilizările ilocuĠionare úi argumentative În sfârúit, utilizările ilocuĠionare úi argumentative cuprind sub-tipurile categoriale următoare40: (1) viitorul de modestie sau al atenuării politicoase úi (2) viitorul ipotetic. 0.3.2.3.3.1. Viitorul de modestie sau al atenuării politicoase, care are ca funcĠie modificarea modului de producere a actului ilocuĠionar (« mitigation » - v. Vet/Kampers- Manhe 2001: 97), se întâlneúte în turnuri ca cele prezentate sub (4), (26), (27) úi (28)41:
(26) Je vous dirai que je suis un peu déçu (Rocci 2000: 242). (27) Si no te importa, te comentaré algunas cosas de tu trabajo (Sastre Ruano 1996: 389). (28) Sarò sincero con voi (Renzi et al. 1991, II: 116).
Astfel de ocurenĠe trebuie să fie analizate în funcĠie de următorii parametri: - locutorul oferă informaĠii asupra propriei enunĠări: actul de limbaj este atenuat. - atitudinea locutorului nu este una de tip propoziĠional (vizând deci validarea conĠinutului asertat), ci aceasta se raportează la propria activitate de enunĠare. Totuúi, se detaúează un anumit grad de distanĠă atitudinală. - starea de lucruri denotată nu este una viitoare, ci una din [PREZENT] (foarte rar, din [PREZENT-VIITOR], v. ex. 27). - V afectează, în general, dar nu în mod obligatoriu, un verb din categoria dicendi (a spune/dire, a mărturisi/avouer, a nu ascunde/ne pas cacher, a admite/admettre, a ruga/prier, a nu minĠi/ne pas mentir, a întreba/demander etc.) în utilizare performativă explicită. Aúa cum se poate observa din afirmaĠiile anterioare, locutorul sau, mai precis, spaĠiul său cognitiv, atitudinal, se dovedeúte din nou un indiciu indispensabil pentru interpretarea acestui tip de ocurenĠe ale V. Această afirmaĠie este susĠinută de testul propus de Vet/Kampers-Manhe (2001: 96) care demonstrează că o modificare contextuală asupra agentului enunĠului va schimba complet interpretarea acestuia (cf. 29 a úi b) :
(29) a. Je vous dirai que je suis un peu déçu (Rocci 2000: 242) [V atenuativ].
40 Utilizările V catalogate ca injonctive, de surpriză sau de indignare úi considerate în literatură ca fiind de natură modală, pot primi o interpretare similară cu cea pe care noi am propus-o pentru utilizările predictive. În toate aceste cazuri, V funcĠionează « comme un opérateur temporel puisqu’il sert à situer le procès après le moment de l’énonciation » (Vet/ Kampers-Manhe 2001: 97).. Utilizările injonctive, de surpriză sau de indignare sunt totuúi particularizate de anumite constrângeri sintactice (v. utilizarea exclusivă a anumitor forme personale), cu puternică orientare pragmatică. 41 În plus, faĠă de tiparele prezentate sub (4), (26), (27) úi (28), mai trebuie amintităúi schema discursivă interogativo-exclamativă specifică limbii spaniole: ¡Serás tonto! care are drept echivalenĠă în franceză: « Ce que tu peux être bête alors! » (v. Foullioux/ Tejedor de Felipe 2004: 116). 53 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice b. Il vous dira que je suis un peu déçu [V temporal].
În schimb, testul care propune înlocuirea V cu un prezent indicativ, pare, la o primă vedere, să nu modifice nici relaĠia temporală, nici interpretarea ilocuĠionară (cf. 30 a úi b) a unui enunĠ de acest tip:
(30) a. Je vous dirai que je suis un peu déçu (Rocci 2000: 242). b. Je vous dis que je suis un peu déçu.
Trebuie totuúi observată o anumită distanĠă atitudinală sau, mai precis, un fel de ezitare care se degajă din (30 a). Luarea în calcul a acestui element ar putea să ne ajute să explicăm compatibilitatea V úi adevărata sa orientare în ocurenĠe de acest tip. În acest sens, o motivaĠie posibilă ar fi aceea propusă de Renzi et al. (1991, II: 117):
“L’evento viene idealmente dislocato nel futuro dal locutore, come a voler frapporre una distanza psicologica fra il momento dell’enunciazione ed il momento dell’avvenimento, e ciò per attenuare l’impatto di una realtà che puo essere giudicata spiacevole, oppure per accrescere la sorpresa” (Renzi et al. 1991, II: 117).
Părerea noastră este însă că locutorul, după ce a confruntat (prin evaluare, evident subiectivă): - conĠinutul de asertat (în care acesta fie exprimă un reproú - v. ex. 26: « je suis déçu », fie vorbeúte despre o acĠiune ingrată care urmează să fie făcută - v. ex. 4: « vous devez partir » sau 27 « je dois exprimer mon point de vue critique sur votre travail », fie face o mărturisire surprinzătoare etc.), deci o stare de lucruri obiectivă - úi circumstanĠele (poziĠia socială, disponibilitatea psihică, gradul de culpabilitate etc.) care îl identifică pe interlocutor, se vede obligat să opereze o reevaluare a actului său de enunĠare, evident cu orientare pragmatică, aceasta funcĠionând ca un paravan de protecĠie pentru interlocutorul său. Compatibilitatea V cu exprimarea atenuării derivă aúadar nu din posibilitatea de a simula dislocarea unui eveniment prezent în [VIITOR] (aúa cum se afirmă adesea în literatură), ci mai degrabă din această „reevaluare ilocuĠionară”, ulterioară unei întregi serii de alte operaĠii cognitive.
0.3.2.3.3.2. Viitorul ipotetic se întâlneúte, de asemenea, într-o matrice discursivă specială, aúa cum se poate observa úi din următoarele exemple:
(31) Si Pierre travaille (a bien travaillé), on le récompensera (Vet/Kampers-Manhe 2001: 100). (32) Si el señor Perez es rico, conseguirá una novia conseguida (Gennari 2000: 276). (33) Se verrai, ci farai piacere (Renzi et al. 1988, I: 116). (34) Dacă voi avea (am) timp, voi veni în vizită.
Sub titulatura de „viitor ipotetic” intră, de fapt, orice formă de V indicativ care se găseúte în apodoza (propoziĠia regentă) macrosistemului condiĠional, de obicei, în corelare cu o formă de indicativ (adesea, prezentul, dar úi o formă de trecut) în protază (subordonata
54 Cecilia Mihaela Popescu condiĠională). Rezultă astfel următoarele tipare ipotetice reale, de tip [si/se/dacă p, q], în cele patru sisteme lingvistice investigate:
(fr.) si j’ai, je donnerai. (sp.) si tengo, daré. (it.) se ho/avrai, darò. (rom.) dacă am / voi avea, voi da (apud Reinheimer-Rîpeanu: 2001: 291).
Exemple ca cele de sub (33), respectiv, (34) atestă faptul că atât italiana standard úi, mai cu seamă, româna literară manifestă tendinĠa pentru crearea unui sistem ipotetic uniform, simetric din punct de vedere sintactic (formal), prin folosirea aceloraúi paradigme verbale atât în apodoză, cât úi în protază (în cazul de faĠă, acelaúi morfem de V apare în ambii membri constituenĠi ai construcĠiei condiĠionale). În general, folosirea prezentului în protază în corelare cu V din apodoză este explicată în literatură (v. Moignet 1976: 255) ca o modalitate de reprezentare a raportului logico-temporal de anterioritate a ipotezei (=si/se/dacă p) faĠă de consecinĠă (= q). Iată ceea ce afirmăúi Vet/Kampers-Manhe (2001: 102) cu privire la acest aspect:
« On peut expliquer la séquence présent - futur simple dans les conditionnelles de la façon [suivante]: dans ce contexte il faut d’abord que le procès de la conditionnelle se réalise (ou se vérifie) pour que le procès de la principale puisse se réaliser. Cet emploi du présent et du futur n’est donc pas exceptionnel […] » (Vet/Kampers- Manhe 2001: 102).
ParticularităĠile sintactico-semantice ale turnurilor construite cu un V ipotetic sunt următoarele: - atitudinea subiectului vorbitor faĠă de enunĠul asertat în apodoză este una neutră informativ; - starea de lucruri marcată de predicaĠia la V nu este una prezentă ca în cazurile analizate supra (v. turnurile cu un V epistemic, V concesiv úi V atenuativ), ci una viitoare, în concordanĠă deci cu referinĠa temporală prototipică a acestei paradigme verbale; - puternica dependenĠă sintacticăúi logică (conceptuală) a apodozei faĠă de protază, de unde necesitatea analizării lor într-un sistem. ğinând cont de aceúti parametri, părerea nostră este că în astfel de ocurenĠe, V din apodoză marchează nu numai o orientare pur cronologică, deci temporală, de posterioritate a lui q în raport cu si/se/dacă p, ci marchează mai degrabă o ulterioritate discursivă. Acesta este úi motivul pentru care am inclus aceste structuri construite cu un V ipotetic în cel de-al treilea palier/nivel de semnificaĠie din modelul propus de Vet/Kampers-Manhe (2001: 89-104). O astfel de optică este susĠinută în primul rând de dependenĠa, univocăúi obligatorie, a apodozei faĠă de protază; în cazul omiterii lui si/se/dacă p, V din enunĠul principal ar avea valoare categorică (v. reluarea lui (34) infra sub (35)):
(35) [...... ] Voi veni în vizită.
Pe de altă pare, o analiză semantico-pragmatică a tiparelor ipotetice de acest fel conduce la următoarele observaĠii: - si/se/dacă p reprezintă o ipoteză (indiferent de modul verbal, doar prin simpla alăturare cu conjuncĠia si/se/dacă) asupra unei stări de lucruri luate în calcul în momentul
55 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
T0; este vorba de o ipoteză rezultată prin inferenĠă în momentul situaĠiei de enunĠare căreia locutorul îi atribuie valoarea de adevăr probabil (altfel spus, o posibilitate probabilă); - q reprezintă o consecinĠă, o implicare asumată la nivel discursiv a acestei posibilităĠi probabile, q este deci o ulterioritate dicursivă. De fapt, veridicitatea acestei grile de analiză a V ipotetic este susĠinutăúi de faptul că în astfel de turnuri nu este focalizat nici procesul în sine (cel descris de enunĠul q), nici atitudinea subiectului vorbitor, ci tocmai această relaĠie discursivă particulară pe care Martin (1983: 152) o descrie astfel: « ce qui est asserté n’est pas la proposition q […] et encore moins la proposition p, mais la relation R qui, au moyen de si, unit p à q »(Martin 1983: 152). AfirmaĠia conform căreia în enunĠul q construit cu un V ipotetic nu este focalizat procesul în sine capătă valabilitate úi prin înlocuirea acestei paradigme verbale cu o formă de prezent indicativ, operaĠie care nu schimbă semnificaĠia acestui ansamblu semantico- sintactic; cel de-al doilea argument, conform căruia atât în apodoză, cât úi în protază, nu este pusă în evidenĠă atitudinea subiectului vorbitor, capătăúi el valabilitate în cazul limbii române, unde formele de prezumptiv de tipul FoiG (nu însăúi cele omonime cu V-Tipul 2) sunt foarte puĠin agreate în astfel de ocurenĠe (cf. 36 cu 34 úi 37):
(36) ?Dacă oi fi având timp, oi veni/??oi fi venind în vizită. (37) Dacă oi avea timp, oi veni în vizită.
Prin urmare, în turnurile ipotetice reale cu apodoza la V, această paradigmă verbală îúi manifestă aceeaúi trăsătura prototipică de [+ plasare prospectivă/în ulterioritate] care este actualizată în varianta unei ulteriorităĠi a topicului discursiv.
ȱ 0.3.2.4. ConsideraĠii finale
Sperăm că am reuúit să demonstrăm pe parcursul acestei secĠiuni că: - o tranúare netă între temporalitate úi modalitate este dificil de stabilit, atât la nivelul saussurian langue, cât úi la nivel discursiv; - pe de o parte, ontologia sa, pe de altă parte, statutul său gramatical (V este un morfem temporal úi nu item cu sens lexical propriu, ca verbele modale) ne obligă să acordăm V o semnificaĠie de bază (« un signifié de puissance »), derivată din zona temporală, úi anume [+plasare prospectivă], mai precis [+plasare în ulterioritate]. Însă, această trăsăstură prototipică se actualizează (úi astfel se îmbogăĠeúte pragmatic) în mod diferit la nivel discursiv, ajungând să traducă faptul că decalajul temporal al ulteriorităĠii este determinat de o operaĠie cognitivă sau de o reevaluare pe plan ilocuĠionar. BineînĠeles că ar trebui verificat într-un mod detaliat dacă această grilă analitică este validată de toate tipurile de utilizări ale V la nivelul fiecărui sistem lingvistic romanic luat în discuĠie. Pentru moment însă, vom aplica o grilă de analiză asemănătoare úi pentru comportamentul semantic úi funcĠional al COND la nivelul celor patru sisteme lingvistice analizate anterior, i.e., franceză, spaniolă, italianăúi română, urmând ca în capitolul următor să ne ocupăm detaliat de utilizările „dislocate” ale V, la nivelul acestor patru sisteme lingvistice romanice.
56 Cecilia Mihaela Popescu 0.3.3. CONDIğIONALUL: MOD SAU TIMP?
ȱ 0.3.3.1. Precizări metodologice
ùi de acestă dată, demersul nostru urmăreúte îndeaproape grila de analiză propusă de Vet/Kampers-Manhe (2001: 89-104) pentru utilizările COND din limba franceză, remarcabilă prin aceeaúi stratificare ternară – de altfel, recurentă în majoritatea gramaticilor sau studiilor monografice din lingvistica franceză, spaniolă sau italiană, mai vechi sau de dată recentă – în utilizări TEMPORALE,MODALE úiILOCUğIONARE. Prin urmare, úi în cazul formelor de COND din limbile romanice occidentale investigate, se reiterează aceeaúi problematică conceptuală a categorizării dihotomice a acestei paradigme verbale sub auspiciile modalităĠii (predominantă, de această dată) úi/sau ale temporalităĠii. Pe de altă parte, aúa cum rezultăúi din schema pe care o propune Patrick Dendale (2001: 9) – vezi infra Figura nr. 1 –, se readuce în discuĠie necesitatea de reducĠie, mai degrabă metodologică, la un sens/o invariantă semantică unică a celor două utilizări fundamentale ale COND (în cazul de faĠă din limba franceză) – utilizări temporale, repectiv, utilizări modale – úi a pluralităĠii efectelor de sens derivate din acestea. Însă, marea necunoscută – úi astfel discuĠia lansată anterior în cazul V, se poate relua ca într-un cerc vicios – a acestei „formalizării” constă în răspunsul la următoarea serie de întrebări: „Care este, de fapt, semnificaĠia invariantei semantice care determină specificitatea COND úi cum ar putea fi ea denumită?”
SENS UNIQUE / INVARIANT SÉMANTIQUE ???
TYPE TEMPOREL TYPE MODAL
Futur du passé Conditionnel Conditionnel Conditionnel (FdP) d’emprunt d’atténuation d’éventualité
FdP discours Condit. du vouloir Condit. hypoth. indirect « journalistique » du devoir corrélatif FdP discours Condit. polémique du dire Condit. hypoth. indirect libre Condit. de non corrélatif Futur des historiens l’hypothèse ( ?) Condit. concessif
Fig. nr. 1. Nivelurile de analiză ale condiĠionalului din limba franceză (apud Dendale 2001: 9)
57 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice 0.3.3.1.1. Un posibil model de analiză la nivel intralingvistic Răspunsuri posibile la întrebarea expusă anterior există multiple úi variate în literatură. De exemplu, în recenta monografie dedicată COND din limba franceză (v. volumul coordonat de Dendale/Tasmowski 2001), sunt reĠinute următoarele tipuri de orientări: - perspectiva aspectuo-temporală, reprezentată de Wilmet, Gosselin, Vet/Kampers- Menhe, Vetters sau Korzen/Nølke care consideră că aceast compartiment verbal nu este un mod sui generis, ci un timp al indicativului a cărui particularitate trebuie căutată « […] dans une configuration particulière de points ou d’intervalles de référence entre lesquels existent des rapports aspectuels (de temps interne) et temporels (de temps externe) particuliers » (Dendale 2001: 10). De exemplu, pentru Wilmet (2001: 21-44), trăsătura inerentă primordială a COND constă în aptitudinea acestei paradigme de a reda simultan timpul [VIITOR ÎN TRECUT] úi aspectul [+ÎNCHEIAT]; pentru Gosselin (2001: 45-66), specificitatea COND se regăseúte în necesitatea ca procesul afectat de acest compartiment verbal să presupună construirea a două intervale de referinĠă; pentru Vet/Kampers-Menhe (2001: 89-104), caracteristica fundamentală a COND o reprezintă aptitudinea de a indica că procesul afectat « […] est postérieur à un point référentiel (fourni non par la situation d’énonciation, mais par une situation antérieure à la situation d’énonciation [s.n.]) » (Dendale 2001: 10), iar pentru Korzen/Nølke (2001: 125-146), particularitatea formelor de COND derivă din capacitatea de a reda distanĠarea faĠă de coordonatele enunĠiative „standard” (v. úi Dendale 2001: 10). O astfel de perspectivă se apropie, de fapt, de cea propusă, încă din 1964, de Weinrich (apud Squartini 1999) care consideră paradigma COND romanic ca un mod al naraĠiunii/povestirii, “[…] in cui impieghi temporali vengono assunti come primari, mentre quelli modali sono interpretati come metafore temporali di primo o di secondo grado” (Squartini 1999: 58). - perspectiva polifonică, reprezentată de Vuillaume (2001: 105-124), dar úi de Korzen/Nølke (2001: 125-146), al cărei principiu de bază este acela că într-un enunĠ cu o formă de COND există mai multe voci care aparĠin mai multor subiecĠi vorbitori úi că « […] un changement d’époque se double automatiquement d’un changement d’énonciateur » (Dendale 2001: 11). - perspectiva modală, reprezentată de Moeschler/Reboul (2001: 147-168) care consideră că în orice enunĠ la COND există, marcată implicit sau explicit, o structură condiĠională de tip si/dacă p generalizată. În acest caz, specificitatea paradigmei discutate rezidă în capacitatea de «[…] rattacher un contenu propositionnel ou un acte de dire à une condition […] » (Dendale (2001: 11). În completarea acestor perspective metodologice ni se pare important să adăugăm úi teoria coúeriană (Coúeriu 1976: 148, 152 ú.m.d., apud Squartini 1999: 57 ú.m.d.) propusă pentru COND romanic ale cărui funcĠiuni au fost decelate pe baza a două trăsături semice fundamentale simultane42, úi anume: caracteristica prospektiv – care se găseúte la baza funcĠionării temporale, respectiv, trăsătura inaktuell, “che il condizionale ha in comune con l’imperfetto e che ne giustifica gli usi modali” (Squartini 1999: 58). Important de reĠinut este în primul rând faptul că majoritatea modelelor de analiză ale COND din franceză (dar úi ale paradigmelor corespondente din spaniolăúi italiană) au ca punct de plecare date de natură etimologică, care atestă:
42 V. úi modelul de analiză propus de Squartini 2004a, prezentat supra în subcapitolul 0.2.3. 58 Cecilia Mihaela Popescu -relaĠia (de natură aspectuală) dintre COND úi imperfectul indicativ, datorată morfemului desinenĠial comun, rezultat prin gramaticalizarea formei auxiliarului modal latin HABEBAM (HABUI – pentru italiana modernă); -relaĠia dintre COND úi infinitiv, datorată indiciului comun –r-, ca marcă particulară de transpunere lingvistică a unei acĠiuni non-reale, posibile sau probabile; -relaĠia dintre COND úi V, datorată rădăcinii infinitivale, în ambele cazuri slabă, neaccentuată. Ele sunt înrudite, de asemenea, úi prin semantismul lor: ambele sunt forme care actualizează ipoteticul, virtualul [+acĠiune non-reală, posibilă sau probabilă]. Acelaúi demers metodologic de tip aspectuo-temporal se regăseúte iniĠial úi la baza studiului lui Caudal/Vetters (2005), însă grila de analiză propusă de aceúti autori are meritul de a sintetiza úi dezambiguiza două dintre elementele componente din definirea noematică a COND, úi anume: tipul relaĠiei dintre pCOND úi ansamblul referenĠial R, respectiv, natura acestei din urmă compozante (R). Aúadar, Caudal/Vetters (2001) consideră că din intersectarea formală a V úi a COND derivă o compozantă comună care funcĠionează ca un « opérateur de consécution », prin „consecuĠie” înĠelegându-se o relaĠie de tip temporal, logic úi/sau cauzal care se instituie între procesul q exprimat de predicaĠia la COND (sau V) úi un punct de referinĠă p, totdeauna inactual, « […] soit qu’il s’agisse d’un élément co(n)textuel relevant, soit qu’il s’agisse d’un élément co(n)textuel relevant du plan du fictif (de l’irréel) » (Caudal/Vetters 2005: 122). O astfel de relaĠie de „posterioritate conceptuală”, denumită de această dată, ulterioritate (« ultériorité »), apare menĠionatăúi la Vetters (2001: 169-207) sau Bres (2012: 1719-1730) care o identifică tot prin raportarea predicaĠiei afectate de COND la un punct/interval de reper situat în [TRECUT] úi anterior faĠă de situaĠia de comunicare (= 43 Sit0) . Trebuie într-adevăr reĠinute aceste din urmă modele de analizăúi, mai ales, perspectiva lor argumentativă care pare să îmbine coerent datele morfosintactice cu cele semantice. Mai trebuie reĠinut, de asemenea, úi faptul că majoritatea studiilor de dată recentă din lingvistica franceză (v. Dendale/Tasmowski 2001, dar úi principalele gramatici, de ex. Riegel/Pellat/Rioul 1994 sau Wilmet 1997) – aflate în căutarea unei invariante semantice unice (care să poată justifica toate utilizările canonice úi toate efectele de sens) pentru COND – par să fi optat deja pentru plasarea acestui compartiment verbal în rândul paradigmelor indicativului. ReĠinem aúadar aceste aspecte, însă nu putem accepta pentru moment – ar fi desigur prematur – un astfel de punct de vedere. ùi aceasta pentru că există totuúi câteva obiecĠii pe care le aducem perspectivei temporaliste, obiecĠii care pun în evidenĠă faptul că analiza etimologică (e adevărat, foarte transparentă în cazul V úi COND din limbile romanice occidentale, nu opacă aúa cum se întâmplă în limba română) a condus la paralelisme poate prea strânse între COND úi acele compartimente verbale amintite anterior (anume, imperfectul, úi mai ales, V). De exemplu, în argumentarea naturii temporale a COND din franceză pornind de la configurarea sa morfematică trebuie să se Ġină cont de faptul că morfemul -r- nu derivă direct de la V, ci, aúa cum am văzut supra, de la infinitivul verbului lexical. O corelare între V úi COND, pe baza acestui indiciu morfologic, trebuie concepută mai degrabă din
43 Prin „Sit0” desemnăm „configurarea elementelor proprii unei situaĠii de comunicare” úi prin „T0” înĠelegem „momentul originar al asertării unui enunĠ”. 59 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice perspectiva abilităĠii lor comune de „a concepe/traduce material (în sensul de „lingvistic”)” virtualul. Pe de altă parte, un paralelism foarte strâns între comportamentul semantic úi sintactic al V úi cel al formei simple de COND (din franceză) este oartecum periculos, deoarece o astfel de optică ne determină să vedem această din urmă paradigmă funcĠionând în limba actuală, în toate tipurile de utilizări, ca o formă echivalentă pentru V în zona de [TRECUT], ceea ce nu se justifică decât parĠial (cf. ocurenĠele cu valoare de VT cu exprimarea conjecturii dubitative sau cu utilizările atenuative unde starea de lucruri descrisă de predicaĠia la COND nu este una din zona de [TRECUT] sau de [VIITOR], ci aceasta este concomitentă cu T0). În sfârúit, o potenĠială plasare a COND (forma simplă) din limba franceză exclusiv în zona de [TRECUT] – prin corelarea sa morfematică cu imperfectul aceluiaúi mod – nu se justifică nici ea. Vom vedea pe parcursul acestei lucrări căúi în ocurenĠele pur temporale, adică în actualizarea „viitorului în trecut”, procesul redat prin forma simplă de COND nu face referire întotdeauna la [TRECUT], ci se repereazăúi în raport cu [PREZENTUL] sau cu [VIITORUL] lui Sit0. În concluzie, în urma analizei critice a diferitelor tipuri de abordări aduse COND din limba franceză putem deja să conturăm o grilă proprie de studiu fundamentată pe următoarele elemente noematice: - COND reprezintă, ca V, o formă lingvistică de actualizare a virtualului, a prospectivului; - procesul q redat prin forma de COND este reperat ca ulterior (sub aspect temporal, logic úi/sau cauzal) faĠă de un punct de reper, R, care poate desemna un act ilocutoriu sau pur úi simplu un proces fie situat în [TRECUT], fie redat ca o situaĠie ipotetică sau speculativă în momentul T0. O astfel de relaĠie se poate nota astfel: [R inactual ĺ [relaĠie de ulterioritate] procesCOND]; - dacă în cazul V reperarea se face în mod direct prin raportare la Sit0, în cazul COND, punctul de reper este unul inactual dacă este situat în [TRECUT] sau non-actual, dacă că este plasat într-un univers fictiv (potenĠial sau ireal); - procesul redat prin forma (simplă/de prezent) a COND nu face referire întotdeauna la [TRECUT], ci se repereazăúi în raport cu [PREZENTUL] sau cu [VIITORUL] lui Sit0.
0.3.3.1.2. De la limbă la discurs: configurarea valorilor condiĠionalului în spaĠiul romanic Câteva completări (sau argumente favorabile) aduse grilei de analiză propuse anterior pot rezulta din schimbarea perspectivei de studiere a paradigmei analizate, de la nivel intralingvistic la nivel interlingvistic. În primul rând, trebuie subliniat faptul că dihotomia funcĠională între utilizări temporale úi utilizări modale ale COND este o trăsătură specifică nu numai pentru limba franceză, ci pentru toate limbile romanice occidentale (portugheză, spaniolăúi, parĠial, italiană). Apoi, trebuie integrată în acest cadru úi poziĠia pe care COND o deĠine în limba română modernăúi contemporană, unde paradigma corespunzătoare nu mai exprimă VT úi funcĠionează doar cu diferite valori modale, în mare parte, identice cu cele existente în franceză, de exemplu. Însă, într-o serie de texte scrise între secolul al XVI-lea úi secolul al XVIII-lea (anume, Palia de la Orăútie, Noul Testament de la Bălgrad, Sicriul de Aur, Biblia de la Bucureúti, sau în operele lui N. Costin, D. Cantemir úi Gh. ùincai), acest
60 Cecilia Mihaela Popescu compartiment verbal apare frecvent fie ca substitut al V deictic, fie cu valoare de imperfect, perfect sau mai-mult-ca-perfect indicativ (v. Avram 1976: 353−358), în special în subordonatele temporale, dar úi în completive directe. Cu alte cuvinte, COND din română a suferit un proces de regramatizare (v. Lindschouw 2011: 57-63; 2013: 93-96) în urma căruia a ajuns să funcĠioneze în limba actuală ca un compartiment verbal de sine stătător, cu valori specifice, dar nu a fost un mod sui generis. Mai mult, faptul că în limba veche, COND era echivalent atât cu un V deictic, cât úi cu un timp de trecut, arată abilitatea acestui morfem de a se putea plia în toate cele trei tranúe temporale ([TRECUT] – [PREZENT] – [VIITOR]), fără ca – oarecum paradoxal! – procesul desemnat să fie plasat în mod riguros în timp. O altă completare foarte importantă vine din zona limbilor iberoromanice (în cazul nostru, din spaniolă), unde forma simplă în –ría funcĠionează într-adevăr ca o dublură a V pentru zona de [TRECUT] (v. Squartini 2004a: 73), nu numai în ocurenĠele temporale de exprimare a VT, ci úi în cele modale, inferenĠiale, dubitative sau concesive – situaĠie observabilăúi din exemplele următoare:
(1) a. Manuel vendrá el lunes a las diez (apud Squartini 2004a: 73) [V cu valoare deictică]. b. Manuel me dijo que vendría el lunes a las diez (apud Squartini 2004a: 73) [COND cu valoare de VT]. (2) a. Ernesto tendrá ahora unos cincuenta años (Cartagena 1999: 2959, citat de Squartini 2004a: 73) [V cu valoare modală, inferenĠială]. b. Ernesto tendría en aquel tiempo unos veinte años (Cartagena 1999: 2959, citat de Squartini 2004a: 73) [COND cu valoare modală, inferenĠială în raport cu un moment de referinĠă situat în TRECUT]. (3) ¿Qué haría ella a tales horas? (Togeby 1953:128, citat de Squartini 2004a: 73) [COND cu valoare modală, dubitativă în raport cu un moment de referinĠă situat în TRECUT]. (4) Muy bondadoso sería, pero bien podía ser absolutamente imaginario (RAE 2010: 450) [COND cu valoare modală, concesivă în raport cu un moment de referinĠă situat în TRECUT].
Urmărind datele expuse până în acest moment, părerea noastră este că problematica interpretativăúi analiza formelor de COND se plasează nu atât la nivel noematic, conceptual (aúa cum s-a văzut anterior în cazul V), ci, mai degrabă, la nivel funcĠional. AfirmaĠia noastră se bazează în primul rând pe statutul diferit de care acest compartiment verbal dispune în interiorul fiecăruia din cele patru sisteme lingvistice investigate. De asemenea, punctul nostru de vedere este că valoarea semantică primordială a oricărei forme (simple/de prezent) de COND romanic este una anaforică, úi anume aceea de a actualiza o relaĠie semantică de ulterioritate faĠă de un punct/interval de reper, fără a plasa procesul afectat în mod riguros pe axa temporală în raport cu reperele standard ale situaĠiei de enunĠare. Acest mod de comprehensiune al COND se suprapune peste definirea noematică a aúa-numitului „viitor în trecut”, în faza actuală a limbilor romanice occidentale gramaticalizat la nivel de funcĠionare sintactică. De asemenea, această viziune a COND, fără a face o tranúare netă între temporalitate úi modalitate, permite justificarea (care poate părea simplistă) tuturor utilizărilor úi efectelor de sens atribuite, deja în mod tradiĠional, acestei paradigme.
61 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Astfel, absenĠa unui reper mai mult sau mai puĠin explicit în zona [TRECUTULUI] blochează valoarea de VT (v. úi Martin/Wilmet 1980: 94 sau Korzen/Nolke 2001: 129) úi forma analizată exprimă, la fel ca V (forma simplă) ulterioritatea, însă anaforic, prin raportare la un punct de referinĠă non actual faĠă de Sit0, dând naútere numeroaselor valori modale (v. reluarea ex. (5 a) sub (5 b úi c))44 :
(5) a. L’été 43 chassa la petite famille de la maison aux toits d’ardoise. Beaucoup plus tard, les enfants regretteraient les cerisiers, les buissons drus où ils enfouissaient des cabanes, […]. Beaucoup plus tard, ils retraceraient, nostalgiques, les contours de la maison d’enfance (Chaix, Les Lauriers du lac de Constance, 1974, apud Bres 2012: 1723). b. Les enfants regretteraient (aujourd’hui / dans les prochaines années) les cerisiers [d’antan], [s’ils n’en avaient pas beaucoup sur leur pelouse]. c. Les enfants regretteraient les cerisiers, [selon le témoignage de leur mère].
Prin urmare, în contextele ipotetice (v. ex. 6), funcĠionarea COND în apodoză nu face decât să activeze relaĠia de ulterioritate faĠă de o protază în si (v. si pIMPERFECT ĺ [ulterioritateipotetică] pCOND) non integrată în realitatea locutorului, dar a cărei valoare de adevăr este luată în calcul în mod provizoriu în momentul lui nunc enunĠiativ. În contextele citaĠionale (v. ex. 7), pCOND are funcĠia meta-reprezentativă a unei secvenĠe de tipul « Quelqu’un dit : Le Pape est à Paris (en ce moment) ». Altfel spus, în acest tip de enunĠuri este vorba de o inferenĠă făcută în T0 pe baza unui reper enunĠiativ secundar, mai mult sau mai puĠin explicit (v. reper enunĠiativ secundar ĺ [ulterioritateinferată] pCOND), neluat în calcul de locutorul-enunĠiator. În contextele atenuative (v. ex. 8), utilizarea COND rezultă ca urmare a unei operaĠii de reevaluare la nivel ilocuĠionar asupra posibilităĠii de a afirma: « Je veux vous demander quelque chose », enunĠare respinsă de locutorul-enunĠiator (v. reper enunĠiativ primar ĺ [ulterioritatea actului de zicere] pCOND).
(6) Si j’étais riche, j’achèterais une Rolls Royce. (7) Le Pape serait à Paris en ce moment (apud Caudal/Vetters 2005: 121). (8) Je voudrais vous demander quelque chose.
În concluzie, în utilizările recenzate în literatură ca modale, COND exprimă tot o relaĠie semantică de ulterioritate faĠă de un punct de referinĠă, implicit sau explicit co(n)textual, dar de această dată nu depăúit (inactual), ci non-actual faĠă de Sit0. Iată de ce, în franveză, în enunĠuri ca cele prezentate infra sub (9a, b) úi (10), interpretarea acestei paradigme verbale este ambiguă în afara unui context mai larg:
(9) a. Il a répondu que s’il n’obtenait pas le remboursement intégral, il saisirait les tribunaux (Haillet 2003: 45) [VT sau COND ipotetic?]. b. Le « Monde » du 4 septembre indiquait que les impôts seraient simplifiés – plutôt que les réformes – l’année prochaine (Haillet 2003: 45) [VT sau COND citaĠional?].
44 Exemplificare va fi facută pentru moment cu utilizările COND din franceză, având în vedere că modelul nostru analitic are la bază « osatura » úi parametrii rezultaĠi din cercetări asemănătoare existente în lingvistica franceză. 62 Cecilia Mihaela Popescu Aceeaúi situaĠie se înregistreazăúi sub (10):
(10) Les historiens diraient peut-être demain que c’est un crime de guerre. À coup sûr, un crime contre l’ONU. Et plus, sûrement encore, un crime contre l’Amérique ell-même (Pop 2010: 358), unde predicaĠia diraient poate primi o lectură temporală datorită prezenĠei adverbului demain, situaĠie care nu poate fi totuúi luată în calcul în lipsa reperului situat în [TRECUT]. Aceeaúi predicaĠie poate fi însă considerată ca exprimând o eventualitate care s-ar putea realiza sau nu într-un [VIITOR] incert, úi aceasta datorită prezenĠei adverbului de probabilitate peut-être. O definiĠie a COND, apropiată de cea pe care am propus-o noi, este cea oferită de Miecznikowski/Bazzanella (2007: 210) care afirmă că:
„The conditional’s basic meaning is to express a relationship of (temporal, causal, cognitive or pragmatic) antecedence between a contextually given ground, conceptualized as being distant from the modal deictic centre, end an entity p containing the conditional form (a state of affairs, a proposition or a speech act)” (Miecznikowski/Bazzanella 2007: 210).
Pe aceeaúi linie interpretativă se plasezăúi următoarea abordare metodologică din literatura lingvistică românească, care îúi are sorgintea în teoria universului de credinĠă « l’univers de croyance » lansată de Rober Martin (1983; 1987):
« Considérant que le conditionel, dans tous ses emplois, est un « temps corrélatif », son interprétation peut se réaliser par sa mise en relation avec un terme corrélatif, explicite ou non : structure introduite par que ou par si interrogatif (conditionnel temporel), (même) si hypothétique (le procès est imaginé en corrélation avec un « cadre hypothétique », explicite ou non) ou structure paraphrasable par (même) si (conditionnel d’hypothèse), syntagmes prépositionnels « cadratifs » du type selon X et / ou des marqueurs évidentiels du type paraît-il (conditionnel journalistique). En l’absence de termes corrélatifs, on peut les « préconstruire » à partir d’indices issus du texte [s.n] » (Pop 2010: 355).
RepoziĠionându-ne la nivel interlingvistic, în arealul limbilor romanice analizate, de la vest la est, se observă un proces de regramatizare (aflat în diferite stadii de evoluĠie)45 prin care se încearcă o reanaliză în ceea ce priveúte poziĠionarea punctului de reper de la [DEPĂùIT] la [NON-ACTUAL] úi totodată o evoluĠie semantică dinspre obiectiv spre subiectiv. Sa explicităm aceste afirmaĠii! Am reĠinut că în spaniolă COND (forma simplă) apare în ocurenĠe în care exprimă un VT úi în cele în care transpune în [TRECUT] valorile (epistemice, concesive) ale V, devenind astfel o formă verbală cvasi echivalentă cu un V anterior. Aceasta nu înseamnă că paradigma în discuĠie nu poate exprima o eventualitate cu raportare la [PREZENT-VIITOR]. În plus, COND apare în castiliana actualăúi cu valori argumentative, ilocuĠionare úi (rar) evidenĠiale care descriu o stare de fapte
45 Asupra acestui proces se va reveni în partea a II-a a lucrării, dedicată evoluĠiei diacronice a paradigmelor de COND din toate cele patru sisteme lingvistice analizate. 63 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice referitoare la intervalul temporal menĠionat mai sus, anume cel de [PREZENT-VIITOR]. Deci COND spaniol nu se limitează doar la actualizarea unei acĠiuni reale sau POT (/probabile/) situată în [TRECUT], ci are úi diferite valori modale, reperabile în intervalul [PREZENT-VIITOR], echivalente cu cele ale paradigmelor corespondente din franceză, italiană sau română. SituaĠia din spaniolă ne conduce către următoarele concluzii: -tranúarea netă între temporalitate úi modalitate se dovedeúte, cum am mai spus, o problemă mai degrabă metodologicăúi mai puĠin conturată la nivelul faptelor de limbă discutate46; - COND este un compartiment verbal intrinsec úi prevalent anaforic, iar această valoare este derivată din compatibilitatea sa cu zona de referinĠă marcată [+TRECUT]; -procesul de reanaliză a punctului de referinĠă dinspre [DEPĂùIT] spre [NON- ACTUAL] este greu sesizabil în spaniola modernă, această situaĠie fiind determinată de rolul încă foarte mare pe care anumite trepte temporale ale subjonctivului le deĠin în actualizarea POT sau a IR (v. ex. 11b; cf. 11a), respectiv, de ancrajul încă puternic în zona de [+TRECUT] al paradigmei discutate.
(11) a. Serian las ocho cuando los robaron. b. Es posible que fueran [subjonctiv] las ocho cuando los robaron (apud Lozano 1988: 679).
Problema tranúării dihotomice între modalitate úi temporalitate ar putea însă capăta pertinenĠă doar în limba franceză din cauza diminuării utilizărilor COND în zona de referinĠă a [TRECUTULUI] unde această paradigmă s-a gramaticalizat/gramatizat ca morfem de actualizare a VT. Totuúi, diminuarea gradului de varietate a ocurenĠelor din această zonă de referinĠă temporală nu înseamnă că paradigmei în discuĠie i-a fost anulată aptitudinea de raportare la [TRECUT] (v. ex. 12, 13), aúa cum se întâmplă în italiană (cf. ex. 14) sau în română (cf. ex. 15):
(12) Elle serait malade, pensait-il (Schogt 1968: 45, apud Squartini 1999: 75). (13) Marie m’a promis avant-hier, dimanche, qu’elle viendrait ?hier/le lendemain, lundi, ou aujourd’hui/le surlendemain, mardi, ou encore demain, mercredi (Wilmet 2001: 37). (14) *Paolo verebbe ieri, se posse (Squartini 1999: 70). (15) *Dacă ar veni (ieri), ar câútiga ieri toĠi banii puúi în joc.
46 De altfel, nu suntem nici de părere că în plan diacronic s-a produs o evoluĠie de tip TEMPORAL > MODAL, ci considerăm că ambele valori au existat latent la nivelul structurilor originare ale V úi/sau COND romanic. O valoare sau alta este focalizată de anumite tipare discursive ajungând chiar să fie gramaticalizată, aúa cum s-a întâmplat, după părerea noastră, cu VT din limba franceză. Aceeaúi idee este susĠinutăúi de Linschouw (2011: 79) cu privire la V sintetic din limba franceză: « […] la valeur modale n’a pas évolué à partir de la valeur temporelle ; les deux valeurs ont été présentes dès le départ, bien que la valeur temporelle l’ait emporté majoritairement sur la valeur modale. Bertinetto (1986: 484-487) parvient à une conclusion similaire pour le futur synthétique en italien moderne, en affirmant que dans ses emplois temporels […], il existe souvent des nuances modales comme le doute, la concession, la volition, l’obligation, l’hypothèse, etc.. » (Linschouw 2011: 79) (v. úi Squartini 2001b: 195-196). 64 Cecilia Mihaela Popescu Din acest motiv, úi anume, conservarea aptitudinii de pliere în zona de referinĠă a [TRECUTULUI], coroborat cu poziĠia slabă pe care subjonctivul (mai ales, treapta de imperfect) o deĠine în limba franceză actuală, considerăm că procesul de gramatizare úi reanaliză a COND (forma simplă) din franceză nu s-a încheiat, însă el se găseúte într-o etapă superioară faĠă de situaĠia paradigmei corespunzătoare din spaniolă. Într-o situaĠie specială se plaseazăúi italiana, a cărei formă (simplă) de COND nu numai că nu actualizează VT, dar a pierdut úi referinĠa în zona de expresie marcată [+TRECUT] (v. supra ex. (14)) úi apare frecvent utilizată cu valori argumentative (ipotetice), ilocuĠionare sau evidenĠiale cu raportare la [PREZENT-VIITOR]. Însă, nici în cadrul acestui sistem lingvistic nu se poate vorbi de o definitivare a procesului de gramaticalizare/gramatizare, deoarece, dacă forma simplă funcĠionează doar cu valoare anaforică faĠă de un punct de referinĠă non-actual, forma compusă are dublă poziĠionare referenĠială, plasându-se în raport fie cu un R depăúit, fie cu un R non-actual (v. ex. 16), ceea ce este, într-adevăr, în acord cu caracteristicile sale temporalo-aspectuale. Însă, în acest caz, asistăm la o specializare care se produce chiar în interiorului sistemului COND úi, prin urmare, la un nou tip de regramatizare.
(16) Paolo mi disse che sarebbe venuto ieri/oggi/domani (Squartini 1999: 68).
În concluzie, în cazul în care ar trebui să operăm (oarecum forĠat) o categorizare tranúantă din prisma dihotomiei mod-timp în cadrul paradigmelor de COND romanic, părerea nostră este că am putea considera COND din spaniolă ca un timp al Indicativului, forma echivalentă din franceză ca pe o paradigmă tranzitorie între Indicativ úi un „Mod de sine stătător”. În italiană, trebuie făcută distincĠia între forma simplă – un mod aparte, úi cea compusă, cu o poziĠie echivalentă cu cea a COND din franceză. În sfârúit, dar fără nici un dubiu, paradigma de COND din limba română este un Mod special care acoperă două mari zone de modalitate, cea deziderativă úi cea a eventualităĠii. Vom vedea în continuare dacăúi cum această grilă de analiză se aplică pentru fiecare din cele trei tipuri de utilizări (temporale, modale úi ilocuĠionare) reprezentative ale COND romanic.
0.3.3.2. CondiĠionalul de tip temporal ʊ „viitor în trecut”
Printre trăsăturile tipologice care perturbă „uniformitatea” limbilor romanice, lingviútii au recenzat de multă vreme diferitele mijloace de expresie pe care fiecare dintre aceste sisteme lingvistice le implică în actualizarea „viitorului în trecut”. În rezumat, este vorba de existenĠa în limbile romanice occidentale a unui VT exprimat grosso modo cu ajutorul COND, într-adevăr, un subiect asupra căruia s-a scris mult în literatura de specialitate – mai ales în lucrările consacrate sistemului verbal al limbii franceze. Principalul aspect focalizat în cadrul celor mai multe abordări îl constituie non-uniformitatea izomorfică a paradigmelor de COND pe care limbile romanice le implică în reprezentarea acestei valori semantice: dacă spaniola úi franceza utilizează în actualizarea VT forma simplă de COND, italiana modernă literară foloseúte, în astfel de ocurenĠe, varianta compusă a aceleiaúi paradigme verbale, situaĠie pe care am adus-o de mai multe ori în discuĠie pe parcursul expunerii noastre. În plus, o non-unitate izomorfică apare úi între arealul vestic al limbilor romanice úi cel oriental, în cazul de faĠă, limba română nefolosind în exprimarea VT niciuna din formele de COND de care dispune, ci o perifrază specializată, dar incomplet
65 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice gramaticalizată, i. e., avea + conjunctivul verbului lexical sau chiar formele de V deictic (cu excepĠia V-Tipul 2) – cf. ex. (17) cu traducerea sa în franceză:
(17) Mult mai târziu micuĠa prinĠesă avea să afle că ilustra bunică poetă nu fusese deloc fericită de căsătoria nepotului ei [...] cu superba Maria (As 2003 apud GALR 2005, I: 443). « Beaucoup plus tard la petite princesse apprenait/ allait apprendre que sa grande mère, une illustre poète, n’avait pas du tout été heureuse du mariage de son petit-fils avec la superbe Marie ».
Pe de altă parte, nu numai non-unitatea izomorfică reprezintă topos-ul principal din literatura de specialitate, ci úi dubla natură a COND în limbile romanice occidentale, unde acest compartiment verbal deĠine, aúa cum s-a văzut, atât utilizări temporale, cât úi numeroase efecte de sens cu semnificaĠie modală, fapt ce a condus la lungi dezbateri asupra dihotomiei « COND – timp al indicativului ? » versus « COND – mod de sine stătător? » asupra căreia ne-am expus anterior punctul de vedere, dezvoltând totodatăúi o posibilă definiĠie a respectivei paradigme verbale romanice. Prin urmare, dacăĠinem cont de definiĠia bazică pe care am acordat-o supra acestei paradigme verbale pe care o considerăm intrinsec anaforică în actualizarea unei relaĠii de ulterioritate, atunci rezultă că VT, ca o forma mentis,este par défaut actualizat de formele de COND romanic. În acest mod se poate justifica utilizarea acestei paradigme verbale în ocurenĠe ca cele de sub (18 a, b, c) sau (19 a, b, c):
(18) a. Paul disait hier qu’il viendrait le lendemain / aujourd’hui / demain47. [COND cu valoare de VT în DIR]. b. Pablo me dijo que vendría ayer / hoy / mañana / el lunes a las diez (apud Squartini 2004a: 73) [COND cu valoare de VT în DIR]. c. Paolo ha detto che sarebbe venuto il giorno successivo (Squartini 2004 : 77) [COND composto cu valoare de VT în DIR].
(19) a. Jean partit pour le front; il ne reviendrait jamais. (Moeschler 1994: 69) [COND cu valoare de VT în DIL]. b. Dos días después moriría (RAE 2010: 451) [COND cu valoare de VT în DIL]. c. Il giovane fu constreto a lasciare il paese. Sarebbe tornato solo dopo vent’anni (Renzi et al. 1991, II: 127) [COND composto cu valoare de VT în DIL].
Din ocurenĠele anterioare în care este actualizat VT se observă că în franceză, spaniolăúi italiană, formele de COND apar integrate din punct de vedere sintactic în enunĠuri redate în DIR (v. ex. 18) (în structuri subordonate completive, relative sau circumstanĠiale) sau în structuri implicite, aparĠinând DIL (v. toate variantele de sub (19)). De asemenea, iese în evidenĠă situaĠia din italiana modernă literară care apare ca fiind unica limbă48 romanică (spre deosebire de portugheză, spaniolă, provensală sau chiar de
47 Netranspunerea în DIR a adverbului demain este posibilă în anumite situaĠii, v. cazul în care se specifică coincidenĠa dintre ziua povestirii úi cea a discursului originar (v. Nølke 2003: 179). 48 V. supra nota nr. 18. 66 Cecilia Mihaela Popescu italiana veche) care recurge la forma compusă de COND în locul formei simple, simĠită astăzi ca învechită (Renzi et al. 1991, II: 128) (cf. 20 a úi 20 b). Trebuie adăugat úi că o astfel de utilizare a COND compus s-a impus târziu în limba literară, începând din secolul al XIX-lea úi s-a gramaticalizat abia în secolul al XX-lea.
(20) a. Paolo era sicuro che sarebbe tornata dopo due giorni. b. Paul était sûr qu’elle reviendrait après deux jours (d’Hulst 2004: 183).
Fără a intra în detalii cu privire la particularităĠile morfosintactice úi semantice ale utilizării formelor de COND49 în exprimarea VT, amintim totuúi câteva aspecte esenĠiale pentru decriptarea unor astfel de turnuri:
(i) evenimentul descris la COND primeúte un ancoraj referenĠial (enunĠiativ úi, prin urmare, temporal) în zona [TRECUTULUI], iar prospectivitatea evenimentului se „calculează” pornindu-se de la acest punct/interval de reper. De exemplu, în enunĠurile anterioare (v. ex 17), punctul de reper este reprezentat de momentul în care Paul úi-a exprimat intenĠia de a veni. Acest mecanism de redare a semnificaĠiei temporale, de tip anaforic, este subliniat úi de coocurenĠa altor elemente deictice relaĠional. (ii) plasarea evenimentului indicat prin COND-ul cu valoare de VT este indeterminată atât pe axa temporală (el poate fi simultan, anterior sau posterior faĠă de Sit0), cât úi pe cea modală, apreciativă (COND cu valoare de VT nu implică nici realizarea, nici nerealizarea evenimentului exprimat; contextual se poate verifica veridicitatea unei aserĠiuni de acest tip). De exemplu, în enunĠurile anterioare (v. ex. 19), evenimentul Paulo era sicuro este anterior faĠă de momentul enunĠării, dar cel descris de sarebbe tornata poate fi plasat anterior, concomitent sau după Sit0. Totuúi, în italiană, plasarea evenimentului descris de predicaĠia la COND cu valoare de VT după T0 conduce la asumarea unei “particolare valore modale, quello dellà controfatualità” (Renzi et al. 1991, II: 129).
În toate aceste tipare discursive, COND actualizează o relaĠie semanică de ulterioritate, nu în raport cu momentul situaĠiei de enunĠare (aúa cum se întâmplă în cazul V), ci faĠă de un reper (enunĠiativ úi temporal), explicit sau implicit, situat într-o tranúă temporală trecută, anterioară faĠă de Sit0. AbsenĠa reperului enunĠiativ úi utilizarea COND cu valoare de VT în structurile din DIL sau în redarea retrospectivelor istorice, dovedeúte că această paradigmă verbală are per se aptitudini ilocuĠionare. În limbile romanice occidentale, transpunerea relaĠiei de posterioritate în [TRECUT] nu se supune în totalitate automatismelor sintactice ale lui consecutio temporum, ci este într-adevăr mult mai complexă, implicând factori contextuali, extralingvistici precum „fondul de cunoútinĠe comune participanĠilor la actul de comunicare” (Uricaru 2003: 82, n. 23) úi/sau utilizarea anumitor registre de limbă. Iată de ce, uneori, formele sintetice sau perifrastice de V apar drept concurente ale COND cu valoare de VT. Iar la nivel tipologic romanic, modul de manifestare al VT prin intermediul diferitelor forme de V este unul cvasi-unitar. Prezentăm, în continuare, câteva exemple care atestă această situaĠie:
49 Acestea urmează a fi detaliate în partea I a lucrării, în cap. al II-lea. 67 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(21) a. J’ai appris que ce cinéma fermera dans une semaine (Riegel et al. 1994: 550) [V în DIR]. b. Pablo me dijo che vendrá (www.) [V în DIR]. c. La settimana scorsa incontra Piero e gli dice che il giorno dopo andrà a trovare in fabrica (Renzi et. al. 1991, II: 117) [V în DIR]. d. Paul spune (astăzi)/ a spus (ieri / acum o lună) că va veni/o să vină/are să vină (*ieri / astăzi / mâine / peste o lună) [V în DIR].
(22) a. Victor Hugo naquit à Besançon en 1802. Ce fils d’un général d’Empire deviendra un des plus grands écrivains français (Riegel et al. 1994: 550) [V în DIL]. b. Napoleón terminará sus días en la isla de santa Elena (www.) [V în DIL]. c. Il ragazzo parti all’improvviso. Tornerà solo dopo tre anni (Renzi et al. 1991, II: 117) [V în DIL]. d. După patru ani de paúnică domnie, într-o zi de vară a anului 1752, Grigore Vodă Ghica va cădea bolnav la pat (GALR 2005, I: 444) [V în DIL].
Trebuie totuúi precizat că, în rarele ocurenĠe din spaniolă50 úi în toate situaĠiile discursive din italiană, folosirea V (sintetic) în actualizarea unui VT (cu titulatura: futuro historico, respectiv, futuro degli storici / futuro retrospettivo) este constrânsă sintactic prin corelarea obligatorie cu un prezent istoric. În schimb, în francezăúi în română, ocurenĠele cu valoare de VT ale formelor de V nu sunt supuse unor constrângeri sintactice, acestea putând fi dependente atât de o formă de prezent, cât úi de o treaptă temporală de trecut. În ansamblu însă, compatibilitatea formelor de V cu lectura unui VT primeúte, în general, următoarele interpretări: (a) evenimentul descris la V este posterior punctului/momentului de reper R úi, în mod necesar, situat după T0. (b) formele sintetice de V apar, de obicei, în context [TRECUT], dar numai în corelare cu un prezent istoric (excepĠie V din francezăúi, mai ales, paradigma corespondentă din română). (c) astfel de turnuri sunt marcate stilistic, creând efectul de apropiere faĠă de Sit0 sau, mai degrabă, faĠă de momentul receptării (lecturare, audiĠie etc.) enunĠului, exploatare frecvent întâlnită în discursul mediatic, în special în cel audiovizual (în limbile romanice occidentale, acestă situaĠie poate fi pusăúi pe seama confuziei semantico-formale dintre V úi COND sintetic). Comparând particularităĠile turnurilor în care este actualizat VT cu ajutorul formelor de COND cu cele echivalente construite cu o formă de V, se ajunge într-adevăr atât la concluzia cvasi echivalenĠei semantice a acestor paradigme, dar úi la nuanĠa care stabileúte distincĠia dintre acestea, rezumată în literatură (v. Korzen / Nølke 2001: 130-131; Nilsson- Ehle 1973: 183), prin prisma opoziĠiei dihotomice obiectiv vs. subiectiv.
În tabelul de mai jos este prezentată repartizarea formelor de COND úi de V în actualizarea VT în spaĠiul romanic:
50 În spaniolă, V sintetic cu valoare de VT apare rar în structuri implicite úi foarte rar în cele explicite. 68 Cecilia Mihaela Popescu
CONDIğIONAL VIITOR Structuri explicite Retrospective Structuri Retrospective istorice explicite istorice Spaniolă + + +/- (rar) +/- (rar) Franceză + + + + Italiană + (forma compusă) + (forma + + compusă) Română - - +/avea să avea să/+
Tabel nr. 8 RepartiĠia formelor de condiĠional úi a celor de viitor în actualizarea „viitorului în trecut” în limbile romanice
Din compararea datelor marcate cu (+) sau cu (-) în tabelul anterior rezultă că: (1) ancrajul încă puternic al COND din limba spaniolă în zona temporală a [TRECUTULUI] îngreunează în acest sistem lingvistic utilizarea formelor de V în exprimarea VT, acestea din urmă fiind rar folosite în redarea unui VT subiectiv (uzaj mai des întâlnit în registrul informal); (2) în limba română, pe de o parte, neutilizarea COND în actualizarea VT úi pe de altă parte, folosirea structurii specializate, avea + conjunctivul verbului lexical – o turnură parĠial gramaticalizată (rezultată din transpunerea la [TRECUT] a V-Tipul 3) úi cu un spectru de acĠiune sintactico-semantică retrâns –, demonstrează că referirea la [TRECUT] este o caracteristică internă a COND din limbile romanice occidentale úi care nu se mai regăseúte în semantismul formei corespondente din limba română. În schimb, ca úi COND din limbile romanice occidentale, turnura avea + conjunctivul verbului lexical deĠine aptitudinea de a se raporta la un reper enunĠiativo-temporal distinct faĠă de cel al situaĠiei de enunĠare úi devine astfel compatibilă cu actualizarea unui VT obiectiv.
ȱ 0.3.3.3. CondiĠionalul de tip modal
Sub această titulatură intră o întreagă serie de ocurenĠe – în cea mai mare parte, identice pentru diversele limbi romanice studiate –, adesea diferite de la o gramatică la alta atât ca număr, cât úi ca denominare, dar pe care le putem regrupa (uneori cu dificultate), după modelul propus de Dendale (2001: 9), în două mari categorii: cea a utilizărilor epistemice, respectiv, cea a utilizărilor considerate recent în literatură drept evidenĠialo- citaĠionale. Principala problemă vehiculată în literatură în legătură cu aceste tipuri de utilizări ale COND este una de natură metodologică. Mai precis, este vorba de cea de-a doua serie de ocurenĠe, cea evidenĠialo-citaĠională, care adesea este considerată fie ca intrând în prima categorie, cea a utilizărilor epistemice, fie ca formând – aúa cum am propus úi noi pentru moment – o categorie aparte, de sine stătătoare sau chiar una intermediară în ansamblul utilizărilor modale ale COND romanic (v. úi Dendale 2010: 291-317). De fapt, aceste două tipuri de utilizări par să aibă drept trăsătură comună o puternică modalizare de re, în ambele cazuri, fiind focalizată acĠiunea locutorului la nivelul valorii de adevăr a conĠinutului afectat de predicaĠia la COND. Se va observa din exemplele pe care urmează să le prezentăm că în toate aceste turnuri valoarea de adevăr atribuită
69 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice conĠinutului propoziĠional afectat de o formă de COND este modificată, oscilând gradual între un [PROBABIL SLAB] úi un [POSIBIL PUTERNIC] – zone semantice pentru care, în toate cele patru limbi romanice discutate, se observă tendinĠa de neutralizare la nivel de expresie, zone în care nu paradigma verbală a COND operează dezambiguizarea modală, ci aceasta este determinată de anumite elemente co(n)textuale (v. infra în ex. (26) utilizarea adverbului probabil). Prin urmare, activarea anumitor „aptitudini semantice” ale formelor de COND romanic în anumite tipare discursive ne determină să credem că natura evidenĠială atribuită recent în literatură acestei paradigme verbale în diferite limbi romanice pare să nu se justifice (sau cel puĠin, pare să nu poată fi catalogată ca fenomen panromanic). De fapt, dacă suntem de acord cu eticheta de „evidenĠial” acordată formelor de COND romanic, acest lucru este valabil doar în măsura în care înĠelegem această paradigmă verbală ca o formă care vehiculează/traduce intrinsec ideea de „manifestare a unui proces cognitiv (de tip inferenĠial)”. Nu de aceeaúi acceptare pozitivă din partea noastră se bucură însăúi semnificaĠia „citaĠional”, care, credem noi, este activată nu de morfemele verbale analizate, ci de anumite tipuri de cadraje discursive51.
0.3.3.3.1. CondiĠionalul cu valoare pur epistemică Intră în acestă categorie ocurenĠele în care formele de COND romanic exprimă o eventualitate úi actualizează diferite trepte de manifestare ale POT, anume: POT /probabil/, POT /posibil/ sau POT /dubitativ/ (v. Popescu 2006; Squartini 2010: 125). De exemplu, în toate variantele prezentate sub (23), COND apare în structuri implicite « […] care pot fi interpretate ca reducĠii ale unei structuri condiĠionale complexe din care este eliminată exprimarea ipotezei » (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 288):
(23) a. J’achèterais la bière, tu préparerais les tartines. b. Yo compraría la cerveza, tu prepararías los bocadillos. c. Io comprerei la birra, tu prepareresti i panini. d. Eu aú cumpăra berea, tu ai pregăti tartinele (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 288).
O astfel de interpretare (ca cea propusă anterior de Reinheimer-Rîpeanu (2001: 288)) confirmă ipoteza noastră conform căreia în ocurenĠele în care este actualizat un POT /posibil/, COND exprimă o relaĠie semantică de ulterioritate în raport cu un cadru conceptual ipotetic inferat la nivel discursiv. Această relaĠie semantică de ulterioritate este frecvent (dar nu obligatoriu) de tip [CAUZAL]. Ea se stabileúte între conĠinutul propoziĠional pCOND úi cadrul ipotetic inferat “[...] favoring a predictive reading of the construction” (Miecznikowski/Bazzanella 2007: 210). În afara acestei descrieri, ocurenĠele „pur epistemice” prezintă următoarele particularităĠi: - valoarea de adevăr acordată de subiectul vorbitor enunĠului asertat este posibil adevărat, iar predicaĠia afectată de COND descrie în general un POT /posibil puternic/. De aceea, în astfel de contexte, semantismul formei de COND este echivalent cu cel al operatorului modal a putea/pouvoir/poder etc.
51 Natura „evidenĠială” a formelor de COND romanic (cu exemplificare detaliată a situaĠiei din limba română) va fi analizată în partea I a lucrării, în cap. II.2. 70 Cecilia Mihaela Popescu - raportarea temporală a evenimentului descris în enunĠul construit la COND vizează [PREZENTUL(-VIITORUL)] sau [VIITORUL] lui Sit0. În spaniolă, raportarea temporală a evenimentului descris în pCOND poate fi orientatăúi spre [TRECUT]. Astfel de contexte ale COND nu se rezumă la enunĠurile declarative implicite, ci apar úi în structuri explicite, dependente (în relative (v. 24a), completive sau interogative indirecte (v. 24 b) sau circumstanĠiale (v. 24 c)):
(24) a. Elle cherche une théorie qui expliquerait l’univers (Riegel et al. 1994: 560) // Me imaginé que tendría las manos con un cigarrillo del que no se tragaría el humo (RAE 2010: 450)52. // Credo che gli italiani colmeranno gli eventuali vuoti che dovessero verificarsi nell’afflusso dall’estero (Seriani 2005: 623) // Rolul diplomaĠiei culturale este să propună diasporei valori la care ea nu ar avea altfel acces (Dilema 2003, apud GALR 2005 I: 369) [COND eventual cu raportare la PREZENT-VIITOR (la TRECUT – în spaniolă) într-o subordonată relativă]. b. Certains observateurs demandent alors si le maire serait là où il est sans avoir accordé quelques faveurs plus ou moins avouables aux puissants lobbies industriels de sa ville (Haillet 2002: 124). // No recuerdo cuánto me costaría53 (RAE 2010: 450). Me pregunta si así se simplificarían las cosas. Me pregunto si le gustaría hablar contigo. // Il « Corriere » dice che non ci sarebbero vittime (Renzi et al. 1995, III: 459); No so proprio che cosa dovrei fare. // Întreabă dacă astfel s-ar simplifica lucrurile (GALR 2005, I: 369). [COND eventual cu raportare la PREZENT-VIITOR (la TRECUT – în spaniolă) într-o subordonată completivă/interogativă indirectă]. c. Au cas où il continuerait à refuser de payer, une mise en liquidation judiciaire le contraindrait à abandonner son mandat (Haillet 2002: 41) // Sería entonces cuando lograría sus mayores éxitos (RAE 2010: 450). // După ce ar ocoli clădirea, ar ajunge în spatele blocului (GALR 2005, II: 477). [COND eventual cu raportare la PREZENT-VIITOR (sau la TRECUT – în spaniolă) într-o subordonată temporală]
Cu aceeaúi valoare de eventualitate, COND se întâlneúte úi în enunĠuri exclamative sau interogative (v. infra 25 a, b, c, d):
(25) a. Si c’était à refaire, prendriez-vous la même décision ? (Haillet 2002: 107) ; Elle ferait ça ? (Haillet 2002: 112); Pourquoi me gêneriez-vous ?, Et qui
52 În general, în subordonatele relative, spaniola utilizează COND sau turnura perifrastică había de + infinitiv (structură care implicăúi nuanĠa suplimentară de obligativitate a eventualităĠii) dacă raportarea predicaĠiei marcate de aceste forme verbale vizează [TRECUTUL]. În schimb, dacă momentul de referinĠă este [PREZENTUL] sau [PREZENT-VIITORUL], COND este considerat inacceptabil úi, în aceste cazuri, spaniola utilizează fie prezentul indicativ, fie subjonctivul imperfect (v. Ferreres Masplá/Olivares Pardo 2000: 180-181). Aceeaúi observaĠie este valabilăúi pentru contrucĠiile temporale unde COND apare doar ca substitut al V pentru raportarea la [TRECUT]. În rest, se preferă subjonctivul imperfect. 53 În spaniolă, COND actualizează în astfel de contexte mai degrabă un POT /probabil/ úi nu un POT /posibil/, fiind cvasi echivalent temporal (nu úi aspectual) cu un V anterior (v. RAE 2010: 450). 71 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice répondrait dans une chambre d’hôtel ? (Ferreres Masplá/ Olivares Pardo 2000: 182). b. cf. ¿Por qué había de molestarme? (Ferreres Masplá/ Olivares Pardo 2000: 182); ¿ Y quién habría de responder en un cuarto de hotel? (Ferreres Masplá/ Olivares Pardo 2000: 182) ¿Así se solucionarían las cosas? ¿Quién creería esto? c. [Tu dici: /Secondo te/Tu dici che/È vero che tu dici:] Questa sarebbe la soluzione? (Renzi et al. 1995, III: 404); Quindi, secondo te, sarebbe già partito? (Squartini 2004 a: 78); Che cosa dovrei fare? d. Cine ar crede aúa ceva? S-ar simplifica lucrurile (oare) ? Cum s-ar simplifica lucrurile ! (GALR 2005, I : 369).
În afara valorii modale discutată anterior, formele de COND romanic actualizeazăúi diferite grade de POT /probabil/, dar care nu sunt prototipice tipologic – aúa cum am văzut anterior, ci reprezintă manifestări cu o configurare sintacticăúi nuanĠe semantice specifice pentru fiecare din cele patru sisteme lingvistice romanice studiate. De exemplu, în limba română, formele de COND însoĠite de operatorul modal probabil sau de conectori nedefiniĠi ca: oricine, orice, oricând, oricât etc., actualizează un POT /probabil slab/54 cu raportare la [PREZENT] (în fapt, un [PREZENT-VIITOR]) sau la [VIITOR], în exemple ca cel prezentat sub (26):
(26) Chemat să ne călăuzească paúii în ceasul de faĠă, el s-ar sufoca, probabil, de nesfârúita mizerie morală ce curge din noi (Rlit, 2003, apud GALR 2005, I: 368).
Pe de altă parte, un POT /probabil puternic/ cu raportare la [PREZENT-VIITOR] apare exprimat în franceză, exclusiv în stucturi interogative ca cele prezentate infra sub (27):
(27) Est-ce qu’il ne serait pas un peu fatigué, ton frère ? (Haillet 2002: 121) ; Les films français voient leur audience fléchir. La critique en serait-elle responsable ? Auriez-vous du feu ? (Haillet 2002: 112) ; Serais-je donc anormal ? Serais-je donc un attardé mental ? (Haillet 2002: 115) ; Il arriverait demain ? (Clédat 1908: 236, apud Squartini 2004a: 76)
În astfel de ocurenĠe interogative, COND-ului din franceză îi corespunde un V ipotetic/conjectural în celelalte limbi romanice sau prezumptivul cu bază de V în română (cf. 28 a úi b):
(28) a. Comment pourrais-je me passer de l’amour de mon fils ? b. ¿ Cómo podré prescindir ahora del amor de mi hijo ? (Ferreres Masplá/ Olivares Pardo 2000: 182).
54 O categorizare noematică a POT a fost elaborată în cadrul tezei noastre doctorale (v. Popescu 2006: 27) unde am arătat că: „[…] un grad maxim de non-actualizare coroborat cu intenĠiile locutorului de ,,manipulare” la nivel discursiv a interlocutorului, plasează enunĠul p în zona IR, depăúind astfel posibilitatea slabă. De asemenea, un enunĠ care prezintă un grad mai mare de non- actualizare, dar úi o non-subscriere a locutorului la actul ilocutoriu asertat, se înscrie în zona posibilităĠii puternice, mai degrabă decât în cea a probabilităĠii slabe” (Popescu 2006: 27). 72 Cecilia Mihaela Popescu c. Cum oi putea/ oi fi putând să mă lipsesc de iubirea pentru fiul meu?
Aúa cum afirmă Squartini (2004a: 87), a prezenta o inferenĠă într-un cadru interogativ reprezintă o strategie de atenuare a factualităĠii sau o manieră de modalizare a gradului de implicare factuală a subiectului vorbitor. Turnuri dubitative similare celor din franceză apar înregistrate úi în textele scrise în italiana veche, forma simplă de COND exprimând úi de această dată o supoziĠie aparĠinând subiectului vorbitor (pentru exemplificare, v. Squartini 2004 a: 87). În sfârúit, tot un POT /probabil slab/, dar cu raportare la [TRECUT] apare exprimat úi în spaniolă (v. supra úi variantele propuse pentru spaniolă în exemplele (24 a, b, c) úi infra ex. (29), (30)):
(29) ¡ Quién me {mandaría – habrá mandado – habría mandado – pudo mandar} salir de casa! (RAE 2010: 450). (30) a. Serían las ocho ‘să (tot) fi fost 8/era probabil în jur de ora 8’. b. Tendría 15 años ‘să (tot) fi avut 15 ani/putea să aibă 15 ani’ (Reinheimer- Rîpeanu 2001: 289).
În astfel de ocurenĠe, COND din spaniolă exprimă [PROBABILITATEA] în zona de [TRECUT], fiind cvasi-echivalent temporal cu V anterior, cu propria formă compusă (COND trecut) sau cu vebul poder urmat de infinitivul verbului lexical (v. supra úi variantele de echivalenĠă propuse de RAE (2010: 450) pentru forma verbală mandaría de sub (29)). Aúa cum arată Muñiz (1984: 157), unui astfel de COND din spaniolă îi corespunde în italiană, în contexte echivalente, un V, adverbul forse urmat de imperfectul indicativ sau o perifrază (v. infra ex. 31):
(31) Serian las ocho (cuando llegó). Saranno state le otto. Forse erano le otto. Può darsi che siano state le otto. Può darsi che fossero le otto. (apud Muñiz 1984: 157).
Fiind o formă de transpunere a V conjectural în [TRECUT], în spaniolă, COND apare úi cu valoare concesivă (v. supra analiza V concesiv), ca în enunĠurile următoare:
(32) a. Séria fea, pero era simpática. „O fi fost urâtă/poate că era urâtă, dar era simpatică”. b. Lo habría hecho, pero yo no lo creo. „O fi făcut-o, dar eu nu cred” (apud Reinheimer-Rîpeanu 2001: 289).
În concluzie, în ceea ce priveúte actualizarea POT /probabil/ prin formele de COND, în spaĠiul romanic se observă crearea a două tipuri de manifestare: pe de o parte, este vorba de zona limbilor iberoromanice (în cazul nostru, spaniola) unde dihotomia POT/probabil/ – POT/posibil/ este menĠinută prin forme distincte în zona de [TRECUT], prin opoziĠia V- COND; pe de altă parte, este vorba de anularea acestei opoziĠii semantice în zona de [TRECUT] în franceză, italianăúi românăúi de neutralizarea sa în cazul raportării la [PREZENT-VIITOR], în toate cele patru limbi analizate. În acest din urmă caz, pentru dezambiguizare, intervin, alături de formele de COND, diferite elemente contextuale (de
73 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ex., adverbe modale din zona de expresie a probabilităĠii sau tipul de frază interogativ (în franceză)). În prima situaĠie, cea a limbii spaniole, actualizarea POT /probabil/ prin forma în – ría se explică mai uúor dacă se Ġine cont că (1) zona de manifestare a valorii actualizate este cea [+TRECUT] úi (2) COND este, prin definiĠie, un marcator anaforic al relaĠiei de ulterioritate, de această dată, de tip inferenĠial. Altfel spus, o inferenĠă făcută asupra unui eveniment trecut, deci depăúit prin raportare la T0, are întotdeauna un caracter slab. Prin urmare, ceea ce marchează de fapt spaniola în mod distinctiv la nivel de expresie prin opoziĠia dintre formele de V úi de COND, este tocmai această dihotomie dintre un grad puternic úi unul mai slab al procesului cognitiv inferenĠial. Mai dificil de explicat pare, la o primă vedere, cel de-al doilea mod de manifestare a POT/probabil/, acela în care disocierea sa de POT /posibil/ se face prin asocierea formelor de COND fie cu adverbe de modalitate care exprimă un înalt grad de certitudine (v. probabil/probablement etc.) sau cu o structură dubitativo-interogativă – o turnură discursivă specifică COND din franceză. În astfel de cazuri, dificultatea constă în explicarea asocierii acestui marcator de relaĠie anaforică cu elemente contextuale care traduc, sub diferite forme, anumite grade ale subiectivităĠii alocentrice. Privind însă mai atent vom vedea că: - de fapt, în ocurenĠe ca cele exemplificate supra sub (26), avem de-a face, cu contexte dublu modalizate, în care COND exprimă aceeaúi relaĠie semantică de [ulterioritateINFERATĂ]faĠă de un cadru ipotetic (care, de exemplu, sub (26) este redat explicit prin segmentul: chemat să ne călăuzească paúii în ceasul de faĠă), iar operatorul modal probabil serveúte la modalizarea acestui conĠinut propoziĠional primar. - în turnurile dubitativo-interogative din franceză, COND, ale cărui echivalente în spaniolă, italiană sau română sunt diferite structuri verbale prospective cu valoare conjecturală, poate fi considerat fie ca o turnură strâns legată de formulările interogative eventuale ale aceleiaúi paradigme verbale (v. Dendale 2010: 291- 317), fie o structură de tip evidenĠialo-conjecturală, « […] un conditionnel d’ouï- dire, un conditionnel signalant qu’une information n’est pas donnée de première main, mais empruntée à d’autres » (Tasmowski 2001: 341), ceea ce l-ar apropia de cea de-a doua mare categorie de utilizări ale COND „modal”, pe care o vom discuta în continuare.
ȱ 0.3.3.3.2. CondiĠionalul cu valoare evidenĠialo-citaĠională Apare în tipare discursive specifice, frecvente în limbajul mediatic contemporan – de unde úi denumirea de « conditionnel journalistic »55 pe care o folosesc Abouda (2001), Gosselin (2001), Kronning (2002) sau de « condicional periodistico » la Foullioux (2006 : 71) –, precum cele de sub (33), (34), (35) úi (36):
55 De altfel, pentru ocurenĠele evidenĠialo-citaĠionale ale COND există – în special în lingvistica franceză – o listă întreagă de „etichetări”, ca de exemplu: « conditionnel journalistique » la Abouda (2001), Gosselin (2001) úi Kronning (2002) care foloseúte totodatăúi denumirea de « conditionnel médiatif »; « conditionnel (de l’information) d’emprunt » la Martin (1983); « conditionnel de citation » la Korzen/Nølke (2001); « conditionnel évidentiel » la Dendale (1993); Dendale / Tasmowski (1994 ; 2001a). În lingvistica spaniolă, terminologia aferentă pentru acest tip de utilizare a COND este următoarea: “condicional de rumor” (RAE 2010) sau “condicional de alteridad/condicional periodistico” (Foullioux 2006: 71); în lingvistica italiană se întâlneúte frecvent denumirea de „condizionale di reserva/riportivo”(Renzi et al. 1991-1995; Squartini 2004 a). 74 Cecilia Mihaela Popescu
(33) Une navette spatiale partirait bientôt pour Mars (Riegel et al. 1994: 560). (34) La nota daba a entender que el presidente estaría despuesto a negociar [„seguramente estaba”] (RAE 2010: 450). (35) Secondo alcune agenzie di stampa, la città sarebbe stata occupata da un gruppo di guerriglieri (Renzi et al. 1995, III: 52). (36) Un ofiĠer MapN ne-a declarat că ar fi vorba despre muncitori civili aduúi să construiască bărăci (GALR 2005, I: 367).
Trăsăturile atribuite în literatură acestui tip de ocurenĠe ale COND sunt următoarele (v. Gosselin 2001: 46; Abouda 2001: 279): (a) COND « jurnalistic » apare în discursul asertiv informativ; (b) informaĠia asertată este împrumutată de la o sursă distinctă de cea a locutorului enunĠiator; (c) subiectul vorbitor nu ia în calcul informaĠia asertată; (d) valoarea de adevăr a conĠinutului propoziĠional asertat rămâne cantonată în zona incertitudinii; (e) caracterul incert, nesigur al informaĠiei este provizoriu úi se aúteaptă o confirmare în legătură cu veridicitatea informaĠiei asertate. Aúa cum se observă din caracterizarea succintă prezentată la punctele (a) – (e), dar úi din exemplele anterioare, úi în utilizările aúa-zis evidenĠialo-citaĠionale ale COND (1) se vehiculează atribuirea unei anumite valori de adevăr56 – oscilantă între probabilitate úi posibilitate, iar (2) semnificaĠia de tip „mediativ” nu pare a fi proprie formelor de COND57, ci aceasta rezultă din anumite cadraje discursive, adesea explicite, de tipul: potrivit lui X, după (părerea lui) X, X a spus/declarat/amintit/apreciat etc. că… etc. În absenĠa acestor segmente, un enunĠ ca cel de sub (33) este ambiguu, oscilând între o lectură pur epistemică de actualizare a unui POT /probabil/ (în acest caz, partirait se poate acompania de [paraît- il / probablement]) úi una evidenĠială, de tip citaĠional (partirait se poate acompania acum de secvenĠa discursivă [selon les informations de X]. Prin urmare – úi acesta este de fapt motivul care a determinat în cercetarea noastră categorizarea aparte a acestui tip de ocurenĠe –, diferenĠierea cea mai importantă dintre utilizările „pur epistemice” úi cele catalogate în literatură drept „evidenĠiale” este aceea dintre o atitudine pozitivă, participativă a subiectului vorbitor faĠă de enunĠul asertat versus o atitudine de de-responsabilizare úi de distanĠă faĠă de conĠinutul propoziĠional pCOND. Această dihotomie de perspectivă traduce o opoziĠie mult mai profundă care se stabileúte la nivelul mecanismelor cognitivo-discursive. Astfel, dacă în prima categorie de enunĠuri (cele pur epistemice) este vorba despre redarea unor situaĠii aflate în zona presupunerii, în cel de-al doilea tip de enunuĠuri avem de-a face cu o relatare (de fapt, redarea unui alt act de discurs) secundară aflată în sfera presupunerii. Prin urmare, este vorba în ambele
56 De multe ori, această valoare de adevăr nu este prezentată explicit în enunĠ, ci ea poate fi inferată implicit. De fapt, legătura [EVIDENğIALITĂğII] cu domeniul [EPISTEMICULUI] nu înseamna a acorda o anumită valoare de adevăr (de tip: [probabil], [incert] etc.) conĠinutului propoziĠional asertat. O astfel de relaĠionare se materializează în distanĠa úi atitudinea de deresponsabilizare pe care locutorul o manifestă faĠă de respectivul enunĠ. S-ar putea considera că această atitudine de distanĠare úi deresponsablizare reprezintă tocmai o consecinĠă a faptului că locutorul nu acordă o valoare de adevăr enunĠului p (v. partea I a lucrării, subcap. 2.3 úi Vatrican 2010: 92). 57 În sensul că formele de COND în cauză nu conĠin intrinsec o semnificaĠie de tipul „X a spus că… etc.” 75 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice cazuri de procese cognitive de tip inferenĠial, realizate pe baza unor repere inactuale (în sensul că nu aparĠin universului subiectului vorbitor), implicite sau explicite, anterioare lui Sit0. DiferenĠa dintre cele două tipuri de utilizări constă, după părerea noastră, în natura reperului focalizat în procesul inferenĠial. Astfel, în cazul ocurenĠelor evidenĠialo- citaĠionale procesul focalizat cognitiv (inferenĠial) este reprezentat de un alt act de discurs (deci, de un alt univers de discurs), diferit de cel al situaĠiei de enunĠare propriu-zisă, în timp ce în cazul enunĠurilor epistemice pure avem de-a face cu focalizarea inferenĠială asupra unui eveniment/acĠiune/proces în sine care se poate constitui, úi ea – bineînĠeles –, ca evindenĠă indirectă. Acestea sunt elementele analitice care ne determină să considerăm – cu riscul de a ne repeta – că în contextele citaĠionale de tipul Le Pape serait à Paris (en ce moment), pCOND are funcĠia meta-reprezentativă a unei secvenĠe de tipul « Quelqu’un dit: Le Pape est à Paris (en ce moment) ». Altfel spus, este vorba de o inferenĠă făcută în T0 pe baza unui reper enunĠiativ secundar, mai mult sau mai puĠin explicit, neluat în calcul de locutorul- enunĠiator, ceea ce se poate formaliza astfel: Reper EnunĠiativ Secundar ĺ [ulterioritateinferată] pCOND. În concluzie, úi în utilizările recent categorizate în literatură drept „evidenĠialo- citaĠionale”, COND romanic poate fi considerat drept formă „mediativă” în măsura în care este luat în calcul procesul inferenĠial efectuat pe baza unui act de vorbire secundar. Acesta poate fi úi motivul pentru care, în limba română de exemplu, în ocurenĠele citaĠionale (dar úi în cele pur epistemice), COND poate fi substituit de varianta sa prezumptivă, care nu îl poate înlocui, însă, în structurile ipotetice sau în cele atenuative (v. infra reluarea ex. (36) sub (37); cf. (38 a, b) cu (39 a, b)):
(37) Un ofiĠer MapN ne-a declarat că ar fi vorba/ ar fi fiind vorba despre muncitori civili aduúi să construiască bărăci. (38) a. Dacă ar vrea, ar putea. b. Aú vrea să vă întreb ceva. (39) a. *Dacă ar fi vrând, ar fi putând. b. *Aú fi vrând să vă întreb ceva.
ȱ 0.3.3.4. CondiĠionalul de tip ilocuĠionar úi argumentativ
Am inclus în acestă categorie următoarele trei tipuri de utilizări ale formelor de COND romanic: (1) ocurenĠele atenuative, numite úi de modestie/de politeĠe, (2) cele ipotetice (configurate în cadrul macrosistemului condiĠional explicit), respectiv, (3) cele în care este actualizat un IR /accidental/58 (v. Popescu 2006), adică „IR în prezent” din gramaticile tradiĠionale. Trăsătura comună pentru toate aceste tipuri de utilizări este o modalizare de dicto, adică o modificare operată la nivelul actului de enunĠare. În contextele ipotetice (v. supra ex. 6), funcĠionarea COND în apodoză nu face decât să activeze relaĠia de ulterioritate faĠă de o protază în si (v. si pCONJUNCTIV / INDICATIV IMPERFECT / CONDIğIONAL ĺ [ulterioritateipotetică] pCOND) non integrată în realitatea locutorului, dar a cărei valoare de adevăr este luată în calcul în mod provizoriu în momentul lui nunc
58 DistincĠia dintre difertitele grade ale POT úi IR apare sintetizată în teza noastră de doctorat, după cum urmează: „[…] dacă punctul de referinĠă actualizat este [PREZENT-VIITORUL], în acest caz POT va atinge cel mai înalt grad, dar dacă punctul de referinĠă actualizat va fi ,,trecutul non- rememorat”, vom avea un POT minim, care se intersectează adesea, atât formal, cât úi semantic, cu IR” (Popescu 2006: 16). 76 Cecilia Mihaela Popescu enunĠiativ. Dacă definim funcĠionarea semantică a segmentelor constituente ale macrosistemului condiĠional în maniera propusă de Ducrot (1972: 168), anume: (1) si p = demander à l’interlocuteur d’imaginer p úi (2) q = dans ce cadre énonciatif le locuteur X affirme q, atunci rezultă că si/se/dacă p, cu statutul său de ipoteză, exprimă o realitate imaginată sau imaginabilă, dar diferită de cea a situaĠiei propriu-zise de enunĠare, iar q se activează/are valabilitate doar în acest cadru discursiv, de asemenea, imaginat sau imaginabil, deci diferit de Sit0. În contextele atenuative, (v. supra ex. 8), utilizarea COND rezultă ca urmare a unei operaĠii de re-evaluare la nivel ilocuĠionar asupra posibilităĠii de a afirma: « Je veux vous demander quelque chose », enunĠare respinsă de locutorul-enunĠiator (v. reper enunĠiativ primar ĺ [ulterioritatea actului de zicere] pCOND). În contextele în care este actualizat un IR /accidental/ – „IR în prezent” din gramaticile tradiĠionale –, funcĠionarea COND se apropie, pe de o parte, de cea prezentată anterior, cea de tip atenuativ, în sensul căúi de această dată se vehiculează o anumită nuanĠă de « mitigation de l’acte illocutionnaire », dar úi de cea de tip ipotetic, prin faptul că valoarea de IR se înregistrează în anumite scheme discursive inactuale, marcate [+imaginat/imaginabil] care presupun întotdeauna existenĠa la nivel implicit a unei o protaze, care pare să se fi „gramaticalizat” deja în semantismul paradigmei discutate. Vom prezenta în continuare pe scurt principalele caracteristici semantico-sintactice ale fiecăruia din aceste trei tipuri de scheme discursive.
ȱȱ 0.3.3.4.1. CondiĠionalul ipotetic Apare în general în cadrul turnurilor ipotetice explicite, de tipul celor prezentate în următoarele exemple:
(40) a. Si je gagnais au loto, j’achèterais une voiture (apud Vetters 2001: 189) [POT /posibil/]. b. Si j’étais riche, j’achèterais une voiture [IR /accidental/] (apud Vetters 2001: 189). (41) a. Si pudiera ayudarte, lo haría (Foullioux 2006: 70) [POT /posibil/]. b. Si no hubiese coches, Madrid sería un paraíso // Si no me hubiera defendido, estaría en el paro (Foullioux 2006: 68) [IR /accidental/]. (42) a. Se piovesse molto forte, uscirei con l’ombrello (Renzi et al. 1995, III: 34) [POT /posibil/]. b. Se fossi un marziano, avrei le orecchie verdi (Renzi et al. 1995, III: 34) [IR /accidental/]. (43) a. Dacă aú pleca de dimineaĠă, aú ajunge la timp (GA 1963, I: 221) [POT /posibil/]. b. Dacă n-ar fi întristarea, n-ar fi nici bucuria [IR /accidental/].
Din punct de vedere semantic, astfel de turnuri exprimă: cu forma simplă (sau „de prezent”), în funcĠie de context, fie un POT /posibil/, fie un IR /accidental/, iar cu forma compusă/supracompusă, un IR /esenĠial/. Din punct de vedere sintactico-semantic, COND ipotetic (forma simplă/de prezent) se întâlneúte în propoziĠia regentă (apodoza) a unui sistem ipotetic standard, în corelare cu o subordonată condiĠională (protaza) construită fie cu un imperfect indicativ (ca în franceza actuală, schemă rar folosităúi în italiană sau în spaniolă) [si + indicativ imperfect], fie cu un imperfect conjunctiv (ca în spaniolă sau italiană, turnură învechită în franceză) [si + conjunctiv imperfect], sau chiar cu un mai mult
77 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ca perfect conjunctiv (ca în spaniolă). În afara acestor două/trei tipare ipotetice decelate în arealul limbilor romanice occidentale, mai existăúi cel din limba română, cu următoarea configurare (pentru raportarea la [PREZENT-VIITOR])59: [dacă + COND prezent – COND prezent], turnură care se regăseúte dialectal (v. Rohlfs 1968, III: cap. 746) sau popular úi în Romania Occidentală, unde se pare că este „rezultatul unei evoluĠii populare, de aceeúi natură cu cea suferită de română” (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 294). Spre deosebire de nivelul sintactic, unde am remarcat manifestarea mai multor tipare de funcĠionare a COND ipotetic, la nivel semantic se observă că: - în toate cele patru limbi analizate, opoziĠia POT/posibil/ vs. IR/accidental/ se neutralizează, dezambiguizarea celor două valori semantice realizându- se exclusiv prin prisma unor elemente contextuale; - în niciuna din limbile analizate COND din apodoză (forma simplă/de prezent) nu acceptă înlocuirea cu o turnură temporală de tipul allait + infinitiv (în franceză – v. Haillet 2003: 40), iba a + infinitiv (în spaniolă – v. Vatrican 2010: 87), avea + conjunctiv (pentru română), ceea ce arată că respectivul morfem nu fucĠionează cu valoare temporală, obiectivă. În concluzie, în aceste turnuri ipotetice explicite, a căror interpretare se realizează în mod necesar prin coroborarea celor două segmente componente, se observă că: - formele de COND actualizează o relaĠie semantică de ulterioritate pornind de la luarea în calcul a unui cadru ipotetic, iar această relaĠie are obligatoriu sensul vectorial unic „înainte”. - procesul afectat de forma (simplă/de prezent) de COND nu este integrat în realitatea/actualitatea subiectului vorbitor úi cu toate acestea nu apare ca fiind exclus, ci, dimpotrivă, ca luat în calcul de locutorul-enunĠiator. - paradigma verbală discutată nu are valoare temporală proprie, deci nu situează procesul într-o tranúă precisă de timp, predicaĠia în cauză putând fi plasată în funcĠie de context fie în [PREZENT-VIITOR], fie chiar în [TRECUT], acest din urmă caz întâlnindu-se în spaniolăúi în franceză. - o anumită valoare modală, fie de POT, fie de IR caracterizează astfel de turnuri discursive, însă nu aceasta este valoarea focalizată în acest tip de enunĠuri, ci cea de natură argumeantativă, care uneúte semantic cele două segmente, si/se/dacă p úi q, situaĠie remarcabilă prin compararea exemplelor (44a) cu (44 b, c vs. d).
(44) a. Eu aú cumpăra berea, tu ai pregăti tartinele. b. [Dacă am face o petrecere,] eu aú cumpăra berea, tu ai pregăti tartinele. c. [Dacă am avea bani,] eu aú cumpăra berea, tu ai pregăti tartinele. d. ??[Dacă ar ploua,] eu aú cumpăra berea, tu ai pregăti tartinele.
Sub (44), numai variantele (b úi c) acceptă o parafrază de tipul „Să zicem că …. (= act de enunĠare ipotetic), în acest cadru eu cumpăr berea, tu pregăteúti tarinele”, în timp ce semnificaĠia lui (a) este mai degrabă următoarea: „Este posibil ca eu să cumpăr berea, tu să cumperi tartinele în cazul în care …./cu condiĠia …”. De altfel, existenĠa unei relaĠii argumentative puternice între si/se/dacă p úi q se poate observa úi din faptul că în poziĠie iniĠială nu poate fi acceptat orice segment discursiv
59 În limba română, pentru raportarea la [TRECUT], tiparul ipotetic este următorul: [dacă + COND trecut / indicativ imperfect – COND trecut/indicativ imperfect]. 78 Cecilia Mihaela Popescu [v. 44 (d) *Dacă aú fi bogat/dacă ar ploua, eu aú cumpăra berea, tu ai pregăti tartinele], ci există un număr finit de combinaĠii semantice. Gradul acesta puternic de relaĠionare dintre apodozăúi protază se diminuează prin înlocuirea COND cu o formă de indicativ (V, prezent sau trecut).
ȱ 0.3.3.4.2. CondiĠionalul atenuativ Se întâlneúte cu o astfel de manifestare prototipică la nivel tipologic romanic, în următoarele scheme discursive:
(45) a. Je voudrais te voir.// Tu pourrais le faire toi-même! b. Querría/quisiera60 verte. // ¡Podrías/pudieras hacerlo tú! c. Vorrei vederti. // Potresti farlo tu! d. Aú vrea să te văd. // Ai putea s-o faci tu! (Reinheimer-Rîpeanu 2011: 288).
(46) a. Je vous prierais de ne pas parler. b. Le rogaría que no hablase. c. La pregherei di non parlare. d. V-aú ruga să nu vorbiĠi (Reinheimer-Rîpeanu 2011: 288).
(47) a. Il serait mieux de se taire. b. Sería mejor callarnos. c. Sarebbe meglio tacere. d. Ar fi mai bine să tăcem (Reinheimer-Rîpeanu 2011: 288).
Din perspectivă semantico-pragmatică, în astfel de contexte este exprimată o atenuare fie a unei dorinĠe, a unei necesităĠi sau a unei posibilităĠi aletice (dar úi epistemice) (ca sub (45)), fie a unui act de tip injonctiv, a unei intenĠii sau a unei cereri (ca sub (46)) sau pur úi simplu se realizează atenuarea unui act de enunĠare (ca sub (47)) sub formă de exprimare a unui punct de vedere subiectiv. Aúadar, trebuie remarcată chiar de la început preponderenta funcĠie pragmatică, recunoscută unanim în literatură. OcurenĠele de acest tip ale formelor de COND romanic au la acest nivel interactiv rolul de a vehicula un anumit tip de “negotiability of the speacker’s act”, pe de o parte úi de a contribui “[…] to structure the thematic progression of discourse” (v. Miecznikowski/Bazzanella 2007: 203), pe de altă parte. BineînĠeles, în jurul acestor funcĠii pragmatice fundamentale se construiesc, în funcĠie de tiparul discursiv, úi alte semnificaĠii particulare (v. Miecznikowski / Bazzanella 2007) care nu fac obiectul discuĠiei noastre pentru moment. ReĠinem însă faptul că astfel de ocurenĠe ale COND se întâlnesc în tipare discursive nu foarte variate (v. exemplificarea pentru limba română sub (48) úi pentru franceză, sub (49)): (48) a. Pe lângă toate acestea, eu aú mai propune o explicaĠie fără nici un haz úi complet incorectă politic: nu ne plac lucrurile frumoase (Dilema, 2003, apud GALR 2005, I: 371) b. Aú cita aici un fragment dintr-un studiu călinescian (Rlit, 2003, apud GALR 2005, I: 371)
60 În spaniolă, forma în –ría este concurată în astfel de cazuri de forma în –ra (sau conjunctivul imperfect). 79 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice c. [Ai timp ?] Aú avea. (GALR 2005, I: 370). e. Asta ar fi o explicaĠie // Cam aúa s-ar prezenta lucrurile (GALR 2005, II: 679). d. V-ar deranja dacă mi-aú aprinde o Ġigară?
(49) a. C’est pourquoi je voudrais vous demander de parler à nouveau des rites de divorces. Merci d’avance! (exemplu extras din Le Matin, citat de Patard/Richard 2011: 171). b. Veuillez trouver ci-joint un dossier de demande de subvention à la région; je vous demanderais d’informer Jacques et moi-même ci cela vous intéresse (Patard/Richard 2011: 171). c. Je serais enclin à ne pas lui trouver d’avenir (Haillet 2002: 16). d. Est-ce que ce serait possible de consulter internet? (Patard/Richard 2011: 171) // Auriez-vous un emploi? (Patard/Richard 2011: 167) // Auriez-vous l’adresse d’un bon charcutier? (Vet/Kampers-Manhe 2001: 99).
Din punct de vedere semantico-sintactic, efectul de sens atenuativ este determinat de combinarea exclusivă cu anumite tipuri de verbe (verba voluntatis: a vrea, a dori, a prefera etc. sau verba dicendi: a zice, a propune, a ruga, etc., construite doar la persoana I singular61, sau cu verbe modale, de tipul: a fi, a voi, a putea, a trebui etc. sau cu verbe úi expresii modale apreciative, precum: a crede, a fi de părere etc., care nu sunt restricĠionate de combinarea cu categoria gramaticală a persoanei) úi apare frecvent în structuri implicite (mai rar, explicite) asertive, dar úi exclamative sau interogative (v. supra (48 e) úi (49 d)). În linii foarte generale, în cazul ocurenĠelor de acest tip ale COND, starea de fapt descrisă de predicaĠie este echivalentă cu cea a unui prezent indicativ, procesul fiind simultan cu momentul situaĠiei de enunĠare (T0). ùi de acestă dată, subiectul vorbitor manifestă o anumită ezitare, o anumită rezervă, fapt care îl determină pe Abouda (2001) să considere acest de efect de sens ca fiind « quasiment schizophrénique », dat fiind că « […] le producteur du message se présente comme n’assumant pas le contenu d’une proposition qu’il prénd finalement en charge par le simple fait de l’énoncer » (Abouda 2001: 291). În orice caz, trebuie remarcat că acestă rezervăúi de-responsabilizare manifestată de subiectul vorbitor faĠă de pCOND este mult mai puternică comparativ cu acelaúi tip de atitudine întâlnită în cazul formelor de V sau chiar de prezent indicativ, în contexte echivalente (cf. infra 50a, b úi c):
(50) a. Je vous dirai que je suis un peu déçu (Rocci 2000: 242). b. Je vous dis que je suis un peu déçu. c. Ce qui, pour moi, est essentiel, c’est de voir conservé notre patrimoine juif. Et je dirais même que c’est positif pour la collectivité française (Abouda 2001: 286).
Mai mult, din compararea exemplelor anterioare se poate observa că un anumit ancraj referenĠial, de tip [PREZENT-VIITOR] este mai uúor de reperat în cazul predicaĠiilor de sub (50a), respectiv (50b), faĠă de plasarea oarecum nedeterminată pe axa temporală care pare să rezulte de sub (50c). Acesta este motivul pentru care în majoritatea
61 Verbele de zicere úi cele volitive conjugate la alte persoane decât persoana I singular îúi pierd această aptitudine atenuativă (v. Abouda 2001: 286). 80 Cecilia Mihaela Popescu limbilor romanice discutate, formele de COND atenuativ pot comuta în cele mai multe astfel de ocurenĠe cu un indicativ imperfect. Un alt exemplu de justificare a ideii de indeterminare temporală care caracterizează ocurenĠele COND-ului atenuativ este oferit de spaniolă care, aúa cum s-a văzut supra (v. ex. 45b úi nota nr. 60), utilizează în turnurile atenuative (cu precădere cele) ale verbului querer „a vrea”, conjunctivul imperfect (forma în –ra) ca echivalent al COND. Pe de altă parte, aúa cum am spus anterior, diferenĠa dintre V atenuativ úi COND atenuativ este frecvent considerată ca derivând úi din gradul de implicare pe care subiectul vorbitor îl lasă să transpară în raport cu conĠinutul propoziĠional asertat. Astfel, un proces reperabil într-un interval mai apropiat de cel al lui Sit0 (cum se întâmplă în cazul formelor de prezent sau de V) se caracterizează printr-un grad mai mare de factualitate (deci, úi de veridicitate). Gradul de distanĠare manifestat de subiectul vorbitor este astfel invers proporĠional cu gradul de factualitate. Deci, foarte scăzut, în primul caz (cel al prezentului úi V indicativ) úi foarte ridicat, în cazul unui COND atenuativ. Acesta este úi motivul pentru care în literatura de specialitate, anumiĠi autori (v. Haillet 2002: 88-94 dar úi Abouda 2001) asimilează utilizările atenuative ale COND cu cele de tip evidenĠialo- citaĠional. De fapt, toate aceste compartimente verbale, imperfectul, V indicativ, COND úi conjunctivul imperfect (din spaniolă) folosite în ocurenĠe atenuative au în comun faptul că « […] elles permettent de représenter le procès comme coupé de la réalité du locuteur » (Foullioux/Tejedor de Felipe 2004: 116). De exemplu, în spaniolă, folosirea conjunctivului poate fi interpretatăúi ca manieră de disociere între « le monde réel » úi « le monde créé par l’énoncé », aúa cum propun Foullioux/Tejedor de Felipe (2004: 117). Acest tip de reprezentare variază însă de la o paradigmă verbală la alta, în sensul că ea poate fi redată ca dezactualizată, deci disociată de nunc enunĠiativ, ca în cazul imperfectului indicativ, derealizată, ca în cazul formelor de V sau derealizantă (deci disociată de realitatea enunĠiativă în sensul că procesul nu este integrat în realitatea locutorului/în lumea m0), ca în cazul COND atenuativ romanic úi al conjunctivului imperfect din spaniolă (Foullioux / Tejedor de Felipe 2004). Faptul că în acest tip de de utilizare, COND creează o disociere în raport cu m0 poate explica úi ideea conform căreia, în anumite ocurenĠe (de exemplu cele construite cu verbe de voinĠă: a vrea, a dori, voloir, aimer, volere etc.), COND se asociază implicit sau explicit cu turnuri ipotetice, de tipul si/dacă q al căror scop este acela de a explicita factorii interactivi care ar putea perturba realizarea lui p (v. Miecznikowski / Bazzanella 2007: 211). De fapt, acesta este úi motivul pentru care anumiĠi autori (Martin 1992) au inclus utilizările atenuative ale COND din franceză, de exemplu, în aria amplă a turnurilor ipotetice potenĠiale. Însă, dacă în cazul acestor din urmă construcĠii se vehiculează o legătură puternică între cele două segmente – si/se/dacă q, respectiv pCOND, între ocurenĠele CONDattenuativ úi structura si/se/dacă q nu se stabileúte niciodată o legătură cauzalăúi/sau predictivă62 (v. Miecznikowski / Bazzanella 2007: 211). De exemplu, într-un enunĠ ca (51 a sau b):
62 Acest raport de independenĠă dintre segmentul pCONDatenuativ úi si/se/dacă q este marcat atât la nivel suprasegmental, printr-o anumită intonaĠie, dar úi la nivel sintactic prin posibilitatea de utilizare a indicativului prezent úi nu a imperfectului aceluiaúi mod/a imperfectului conjunctiv (pentru franceză, italianăúi spaniolă) sau tot a unui COND prezent (în cazul limbii române) (v. úi Miecznikowski / Bazzanella 2007: 213). De asemenea, posibilitatea de dislocare a segmentului si/se/dacă q înainte sau după pCONDatenuativ reprezintă un alt indiciu al raportului de independenĠă dintre aceste două elemente constitutive. 81 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (51) a. Aú vrea să închid uúa, dacă-mi permiteĠi. b. Aú vrea/dori, dacă se poate, să îmi spuneĠi adresa dumneavoastră, dorinĠa subiectului vorbitor nu depinde de absenĠa sau de nepermisiunea manifestată în segmentul [dacă …], care reprezintă, în fapt, un fel de ipoteză discursivă (Miecznikowski / Bazzanella 2007: 213-217). În concluzie, „a atenua” înseamnă, aúa cum propun Foullioux/Tejedor de Felipe (2004: 125):
« […] remplacer une représentation discursive par une autre représentation discursive perçue comme moins abrupte, moins agressive, moins directe » (Foullioux/Tejedor de Felipe 2004: 125).
Această strategie de modalizare discursivă constă deci într-un anumit proces de „înlocuire” la nivel de reprezentare ilocutivă care traduce de fapt, aúa cum am arătat úi în cazul V, o re-evaluare a actului de zicere, determinată de evaluarea anterior operată de către subiectul vorbitor asupra unor factori interni (co-textuali) sau globali, i. e., parametri sociolingvistici ca: vârstă, statut socioprofesional/ierarhie socială, sau parametri psiholingvistici ca: sensibilitatea emoĠională a interlocutorului, dar úi evaluarea spaĠiului úi timpului global sau a gradului de presiune pe care interlocutorul este dispus să îl suporte. De asemenea, « recourir à l’atténuation répond aussi au besoin ou au désir, de la part du locuteur, de projeter un ethos positif, d’individu respectueux, par exemple » (Foullioux/Tejedor de Felipe 2004: 115).
0.3.3.4.3. CondiĠionalul cu valoare de „ireal accidental” Apare în anumite tipuri de structuri implicite, ca cele de sub (52) sau (53):
(52) a. On dirait qu’il est malade. b. Se diría que está enfermo. c. Si direbbe che sia malato. d. S-ar zice că este bolnav (Reinheimer-Rîpeanu 2011: 288).
(53) a. S-ar părea că pleacă (GALR 2001, II: 679). b. De parcă nu s-ar fi vorbit de ea niciodată! (GALR 2005, I: 366). c. On se croirait revenu au Moyen Âge (Riègel et al. 1994: 560). d. Je serais Robin des Bois. Je dépouillerais les riches pour nourir les pauvres… (Riègel et al. 1994: 560).
În astfel de ocurenĠe, paradigma discutată apare adesea fie cu un verb declarativ sau de opinie (ca sub 52), fie cu predicate evidenĠiale sau de atitudine propoziĠională (ca sub 53 a, c), utilizate în general, impersonal (cf. infra 54 a cu 54 b):
(54) a. Ce qui, pour moi, est essentiel, c’est de voir conservé notre patrimoine juif. Et je dirais même que c’est positif pour la collectivité française (Abouda 2001: 286). b. On dirait qu’il est malade.
82 Cecilia Mihaela Popescu Prin compararea variantelor (a) – un enunĠ atenuat – úi (b) – un enunĠ cu valoare de IR /accidental/, de sub (54), se observă că diferenĠierea lor derivă la nivel sintactic din utilizarea persoanei locutorului versus folosirea impersonală a predicaĠiei pCOND, ceea ce traduce semantic un grad mai mare sau mai mic de implicare úi asumare a conĠinutului propoziĠional asertat. În plus, utilizarea formei compuse a COND ar căpăta valori distincte de la o variantă la alta. Astfel, în 54 (a), j’aurais dit nu schimbă valoarea atenuativă a enunĠului, ci numai colocarea predicaĠiei pe axa temporală. În 54 (b) însă, apariĠia formei compuse, on aurait dit, modifică nu numai plasarea temporală (deplasare de la [PREZENT] la [TRECUT]), ci úi cuantificarea sub raport modal a enunĠului, trecându-se de la un IR slab /accidental/, la o contrafactualitate puternică (un IR /esenĠial/). În alte cazuri, COND (prezent sau trecut) apare cu diferite verbe de stare sau dinamice (ca sub 53 d), dar inserat în co-texte (v. sub 53 b lexemele: (de) parcă similar cu ca úi cum, respectiv, sub 53 d: je = Robin des Bois) care contribuie la crearea unei alte lumi discursive, diferită de m0 úi care amplifică distanĠa pe care subiectul vorbitor o ia faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat. Aducând în scenă o lume posibilă opusăúi distinctă faĠă de lumea reală, s-ar putea crede că astfel de ocurenĠe ale formei simple (sau „de prezent”) de COND se apropie de cele ipotetice unde am văzut anterior că distincĠia semantică dintre POT úi IR capătă pertinenĠă numai prin prisma investigării contextuale. Totuúi, trebuie observat că, de această dată, chiar dacă importanĠa co-textului este încă foarte mare, aceste ocurenĠe ale COND se asociază greu cu o turnură de tip si/se/dacă p. Dacă siglăm conĠinutul lui si/se/dacă p prin „într-un anumit cadru discursiv”, atunci vom vedea că formele de COND din aceste turnuri IR au codificat intrinsec, altfel spus, au „gramaticalizat” – graĠie aptitudinii lor anaforizante originare, o informaĠie ca cea vehiculată de si/se/dacă p. În concluzie, ca úi în cazul celorlalte structuri analizate anterior (cele ipotetice úi cele atenuative), úi de această dată, trăsăturile primordiale ale turnurilor discutate sunt: [+ poziĠionare într-o altă lume care se prefigurează la nivel discursiv], respectiv [+ distanĠare a locutorului faĠă de pCOND]. Pe de o parte, funcĠionarea COND în astfel de ocurenĠe se apropie de cea de tip atenuativ, în sensul că, úi de această dată, se vehiculează o anumită nuanĠă de « mitigation de l’acte illocutionnaire ». Pe de altă parte, COND (forma „de prezent”) din contextele în care este actualizat un IR /accidental/, are o valoare apropiată de cea din structurile ipotetice (ireale), prin faptul că valoarea contrafactuală se înregistrează în anumite scheme discursive, marcate [+imaginat/imaginabil] care presupun întotdeauna existenĠa la nivel implicit a unei o protaze, al cărei conĠinut discursiv pare să se fi „gramaticalizat” deja în semantismul paradigmei discutate.
0.3.3.5. Concluzii finale
Anterior (v. subcap. 0.3.2.4.), în analiza úi încercarea de definire a formelor de V romanic, concluzia la care am ajuns era aceea a imposibilităĠii de a opera o tranúare netă între domeniul temporal úi cel modal, această dualitate găsindu-úi justificarea în însăúi ontologia acestei forme de reprezentare verbală. Cu toate acestea, am spus că semnificaĠia de bază/trăsătura prototipică (« le signifié de puissance ») pe care V o vehiculează în limbă este totdeauna aceea derivată din semnificaĠia temporală originară, úi anume [+plasare prospectivă/în ulterioritate], care se îmbogăĠeúte pragmatic în mod diferit la nivel discursiv. În această secĠiune, studiul celor mai importante tipuri de utilizări ale COND romanic ne-a condus la stabilirea următoarelor particularităĠi:
83 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice - această paradigmă verbală reprezintă, ca úi V, o formă lingvistică de actualizare a virtualului, a prospectivului; - procesul redat prin forma de COND este reperat ca ulterior (sub aspect temporal, logic úi/sau cauzal) faĠă de un punct de reper, R, care poate desemna un act ilocutoriu sau pur úi simplu un proces fie situat în [TRECUT], fie redat ca o situaĠie ipotetică sau speculativă în momentul T0. O astfel de relaĠie se poate nota astfel: [R inactual ĺ [relaĠie de ulterioritate] procesCOND]; - dacă în cazul V reperarea se face în mod direct prin raportare la Sit0, în cazul COND, punctul de reper este fie unul inactual, situat în [TRECUT] (deci depăúit), fie unul non-actual, plasat într-un univers fictiv (potenĠial sau ireal); - procesul redat prin forma (simplă/de prezent) de COND nu face referire întotdeauna la [TRECUT], ci se repereazăúi în raport cu [PREZENTUL] sau cu [VIITORUL] lui Sit0. Coroborând toate aceste trăsături, ajungem la aceeaúi dualitate úi imixtiune a temporalului úi modalului úi în definirea COND romanic, fără a putea distinge net una din cele două zone în construcĠia semantică a paradigmei analizate. Totuúi, semnificaĠia de bază, intrinsecă a COND romanic este (ca úi în cazul V) tot una derivată din utilizările temporale, anume aceea de [+plasare în ulterioritate a procesului afectat], dar în raport cu un anumit punct/interval de reper depăúit sau inactual ori non-actual (potenĠial sau ireal). De aceea, spre deosebire de V, COND este ab origine un marcator de relaĠie anaforică. Această definire prototipică a COND romanic se regăúte gramaticalizată sau, mai precis, gramatizată sub diferite stadii în arealul limbilor romanice analizate. Astfel, de la vest la est, am observat că se încearcă o reanaliză în ceea ce priveúte poziĠionarea punctului de reper de la [DEPĂùIT] la [NON-ACTUAL] úi totodată o evoluĠie semantică dinspre obiectiv spre subiectiv.
84
3$57($, 3(563(&7,9ą6,1&521,&ą
CAPITOLUL I
Categorizarea semantică a viitorului în limbile romanice
1.1. PRECIZĂRI METODOLOGICE
Anterior, în partea introductivă a lucrării (v. 0.3.2.), am descris dualitatea semantică, între temporalitate úi modalitate, manifestată în limbile romanice de paradigma de viitor (este vorba, aúa cum am mai spus, de „viitorul simplu” din gramaticile tradiĠionale) úi am discutat principalele probleme pe care această perspectivă metodologică le ridică atât la nivelul limbii, cât úi la nivel discursiv. Apoi, după operaĠia de selecĠie – dintr-un lung úir de ocurenĠe, al căror număr diferă de la un studiu la altul úi chiar de la un sistem lingvistic la altul (în acest sens, propunem spre exemplificare infra Fig. nr. 2) – úi cea de categorizare semantică, am analizat, rând pe rând, fiecare din cele trei tipuri fundamentale de utilizări ale acestei paradigme: TEMPORALE, MODALE úi ILOCUğIONARE, dar úi subtipurile care derivă din acestea, punând în evidenĠă de fiecare dată particularităĠile (de natură aspectuală, temporală, modală, dar úi enunĠiativă, pragmatică) pe care fiecare dintre aceste trei paliere de funcĠionare a V le manifestă în limbile romanice.
Figura nr. 2 Categorizarea utilizărilor viitorului simplu în franceza actuală (apud Siletti 2012: 13) În urma acestui parcurs analitic, s-a configurat următoarea ipoteză de lucru: nu poate fi vorba de o polisemie semantică pe care trebuie să o acordăm paradigmei verbale de V din limbile romanice studiate, ci de o singură (unică) semnificaĠie stabilă care este, pentru toate tipurile de utilizări, aceea de [+plasare prospectivă] sau, mai precis [+plasare în ulterioritate]. Apoi, alĠi parametri, total independenĠi de această trăsătură, pot explicita semnificaĠiile reĠinute drept „particulare” sau „dislocate” în literatură. Rolul acestor factori este acela de a satura co-textual/contextual această „formulare prospectivă” prevăzută în natura internă a morfemului de V. Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Însă, dacă în cazul utilizărilor temporale, această [+plasare în PROSPECTIV] este uúor de decriptat (mai ales în ocurenĠele în care situarea în intervalul [(PREZENT)- VIITOR] este explicitatăúi întărităúi de adverbiali deictici din aceeaúi zonă referenĠială, prin apelul imediat la situarea în raport cu momentul T0 al situaĠiei de comunicare, problemele majore încep să apară – aúa cum am văzut – în enunĠurile în care paradigma discutată desemnează o tranúă temporală care pare să nu mai coincidă cu semnificaĠia temporală, originară, cea de [(PREZENT)-VIITOR]. În legătură cu acest din urmă aspect, am considerat că, în linii mari, utilizările non temporale ale V pot fi sistematizate, în mod aleatoriu, în funcĠie de următoarele elemente: (a) gradul de ipoteză [±probabil] al proceselor desemnate printr-o predicaĠie la V. (b) atitudinea locutorului faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat. (c) tipul de act de limbaj care afectează enunĠul. (d) relaĠia logică (temporalăúi/sau argumentativă, pragmatică) care se stabileúte între predicaĠia la V (= pV) úi un reper (= R) precizat de co-textul/contextul enunĠiativ, care trebuie întotdeauna privit în relaĠie cu momentul T0 al situaĠiei de comunicare/al producerii actului de limbaj. Ipoteză metodologică generală de la care am pornit în analiza morfemului de V romanic este că acest punct de reper (R) face referire la o întreagă configuraĠie co- textuală/contextualăúi că semnificaĠia lui pV este calculată pornind de la relaĠia de implicare (mai degrabă argumentativăúi pragmatică decât propriu-zis logică) stabilită între R úi momentul T0 al situaĠiei de enunĠare. Această lectură poate fi notată astfel:
PVIITOR ĺ R ŀ T0
Prin intermediul acestei viziuni extinse asupra punctului de referinĠă, dar úi pe baza relaĠiei sale specifice cu momentul T0 al situaĠiei de enunĠare poate fi surprins decalajul temporal de ulterioritate operat în cadrul utilizărilor „modale”, fie cu ajutorul unui transfer cognitiv (mental), fie printr-o reevaluare la nivel ilocuĠionar. Acestă perspectivă de definire noematică a V ne-a condus către decelarea următoarelor tipuri úi sub-tipuri de utilizări vehiculate de această paradigmă în arealul limbilor romanice:
VIITOR TEMPORAL ĺ Viitorul temporal predictiv ĺ V de profeĠie ĺ V gnomic
ĺ Viitorul de perspectivă sau viitorul istoric
VIITOR EPISTEMIC ĺ Viitorul epistemic conjectural sau de probabilitate sau de supoziĠie sau inferenĠial / putativ ĺ Viitorul concesiv
VIITOR ILOCUğIONAR ĺ Viittorul de modestie sau al atenuării politicoase ùI ARGUMENTATIV ĺ Viitorul ipotetic
Dat fiind faptul că, din totalitatea acestor utilizări, cele care par să pună cele mai multe probleme atât la nivel de limbă, cât úi la nivel discursiv, sunt cele modale,
88 Cecilia Mihaela Popescu epistemice, ne vom îndrepta atenĠia63 în cele ce urmează cu precădere asupra acestui tip de ocurenĠe.
1.2. VIITORUL TEMPORAL
Înainte însă de a descinde în domeniul utilizărilor modale ale V romanic, vom face o scurtă digresiune în care ne propunem să reluăm, pe scurt, ca punct de reper al analizei ulterioare, particularităĠile úi categorizarea ocurenĠelor temporale ale paradigmei discutate. Aúacum am văzut supra (v. subcap. 0.3.2.3.1.), utilizările temporale (sau descriptive, la Rocci 2001) sunt cele a căror semnificaĠie tradiĠional admisă se bazează pe proiectarea conĠinutului exprimat prin predicaĠia la V într-un moment posterior faĠă de situaĠia de comunicare. Această semnificaĠie se întâlneúte actualizată în situaĠiile discursive cele mai numeroase din punct de vedere al frecvenĠei, enunĠuri în care morfemul discutat este în mod clar o paradigmă deictică deoarece proiectarea conĠinutului propoziĠional asertat este întotdeauna identificată prin raportare la T0. Din acest punct de vedere, temporalitatea V devine operantă numai prin luarea în calcul a prezentului enunĠării ca punct de reper, chiar dacă acest reper temporal este adesea subînĠeles. Însă, în cele mai multe cazuri, acesta este explicitat de adverbiali deictici a căror semnificaĠie serveúte la întărirea ideii conĠinută în predicaĠie, aceea de posterioritate temporală prin raportare la T0 sau multiplicată prin expresii anaforice de plasare pe axa temporală ce fac parte din aceeaúi zonă referenĠială. Din punct de vedere semantic, două mari subtipuri de utilizări au fost detaúate la nivel discursiv:
1.2.1. Viitorul temporal predictiv Viitorul temporal predictiv (futur prédictif – în franceză, futuro di previsione – în italiană) exprimă de asemenea procese situate la dreapta faĠă de T0 úi a căror semnificaĠie de « previziune » este dominantă. Din punct de vedere semantic úi pragmatic este vorba de o enunĠare obiectivă, cvasi sigură, apropiindu-se de tiparul discursiv-argumentativ al anunĠului (v. infra ex. (1)):
(1) a. Un calmante te sentará bien (RAE 1010: 448). b. Domani vincerò un terno al lotto (Renzi et al. 1991, II: 115). c. Vremea va fi/o să fie/are să fie frumoasă (*o fi frumoasă/*o fi fiind frumoasă/?ar fi frumoasă) în următoarele zile (GALR 2005, I: 444).
În funcĠie de natura parametrului [±evidenĠă asupra naturii profund aletice a ansamblului referenĠial R], au fost distinse două sub-tipuri de utilizări ale V temporal predictiv:
63 Utilizările argumetative, ipotetice, respectiv cele ilocuĠionare, atenuative/de modestie ale V úi cele ale COND romanic, nu vor fi discutate în această lucrare, dat fiind faptul că: (i) astfel de ocurenĠe nu pun mari probleme la nivel de reprezentare discursivă, aceste tipuri categoriale având o actualizare cvasi-identică la nivelul celor patru sisteme lingvistice studiate; (ii) aceste utilizări ale V úi ale COND suscită anumite întrebări mai degrabă la nivel noematic, conceptual úi o abordare de acest tip s-ar îndepărta, pe de o parte, de la obiectivele principale ale cercetării noastre, iar, pe de altă parte, ar încărca exhaustiv lucrarea de faĠă; (iii) utilizările amintite supra (cu precădere cele ipotetice) au făcut deja obiectul multor studii úi monografii, remarcabile nu numai sub aspect cantitativ, ci úi din punct de vedere al perspectivei úi metodologiilor de cercetare. 89 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (i) V profeĠiilor (în lingvistica franceză, le futur des prophéties) exprimă o predicĠie situată într-un [VIITOR] indeterminat úi se întâlneúte, de obicei, în profeĠii, ca în exemplul următor:
(2) a. Les poissons seront fiers de nager sur la terre et les oiseaux auront le sourire (Riegel et al. 1994: 552). b. Assurément, il y aura un jour un État palestinien souverain ... (www).
(ii) V gnomic/generic sau de permanenĠă (în lingvistica franceză, futur d’habitude/de permanence sau des énoncés de vérité générale; futuro onnitemporale – în italiană)) care este considerat, în mod tradiĠional, o turnură deictică modală (v. infra 3, 4, 5 úi 6) :
(3) Une jolie femme sera toujours plus jolie nue que vêtue de pourpre (Rocci 2000: 241). (4) Due più due farà sempre quattro (Schneider 2006: 21). (5) La ropa se guardará en el cajón (RAE 2010: 448) (6) De-a pururi aproape vei fi de sînul meu./ Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu (Eminescu, O, mamă, citat de GALR, 2005, I: 443).
De fapt, sub (3) úi (4), de exemplu, este vorba de procese la V plasate nu în T0, ci după acest moment de reper. Luarea în calcul a unui întreg ansamblu referenĠial R, profund aletic (i.e., experienĠa umană, cunoútiinĠele generale despre lume), atestă această poziĠionare a proceselor. În toate aceste cazuri, poate să fie utilizat úi prezentul indicativ, dacă localizarea temporală a procesului este suficient fixată de adverbiali sau expresii deictice. Însă, paradigma de V, făcând să transpară în mod permanent o reprezentare temporală prin intermediul unui transfer cognitiv, apare ca fiind mult mai subiectivă prin raportare la prezentul indicativ64, în multe contexte65 în care cele două forme verbale pot comuta (cf. 7 a úi b ; v. 8):
(7) a. Pedro llegará dendro de cinco minutos. b. Pedro llega de cinco minutos (Jensen 2002: 120). (8) O să am o serie de concerte [...]. Plec în Portugalia, apoi în Japonia, Guadeloupe ... Apoi mă voi ocupa de organizarea unui festival pentru violoniúti. (As, 2003 apud GALR 2005, I: 445).
64 În franceza (vorbită), utilizarea prezentului indicativ în locul formei simple de V se limitează frecvent la un punct/interval temporal prospectiv, dar apropiat de T0. Această utilizare „prospectivă” a indicativului prezent manifestă restricĠii în ceea ce priveúte combinarea cu categoria gramaticală a persoanei (se foloseúte doar cu persoana întâi úi a 2-a singular). 65 În italiană, de exemplu, prezentul indicativ nu poate să apară în contexte în care subiectul vorbitor manifestă explicit un grad de certitudine scăzut faĠă de conĠinutul propoziĠional redat la V: A: Quando parte Paolo? // B: No lo so con essatezza, partirà (*parte) domani, come al solito (apud Schneider 2006: 22) [„A: Când pleacă Paul? // B: Nu útiu cu exactitate, o pleca (*pleacă/*va pleca) mâine, ca de obicei”]. 90 Cecilia Mihaela Popescu În schimb, aúa cum am mai spus (v. supra 0.3.2.3.1.1.), cuantum-ul de subiectivitate al V se diminuează în raport cu diferitele structuri perifrastice de care dispune fiecare din limbile romanice analizate:
(9) - ¿Qué vais a haces esta tarde ? - Vamos a ir al cine (Sastre Ruano 1996: 386).
1.2.2. Viitorul de perspectivă sau viitorul istoric Se înregistrează în enunĠuri de tipul celor prezentate infra sub (10) úi (11 a, b):
(10) Deux jours plus tard, Napoléon sera sacré empereur (Rocci 2000: 242). (11) a. La settimana scorsa incontra Piero e gli dice che il giorno dopo andrà a trovare in fabrica (Renzi et al. II, 1991: 117) [V în DIR]. b. Il ragazzo parti all’improvviso. Tornerà solo dopo tre anni (Renzi et al. II, 1991: 117) [V în DIL].
ùi în astfel de ocurenĠe66, morfemul de V îúi activează semnificaĠia sa de bază, aceea de [+plasare prospectivă] a predicaĠiei pe care o afectează, iar relaĠia de ulterioritate este actualizată la nivelul procesului cognitiv, inferenĠial în acest caz (dat fiind caracterul demonstrativ al lui R), de unde úi slaba nuanĠă modală (exploatată stilistic) care traduce subiectivitatea alocentrică. Această slabă nuanĠă modală este adesea interpretată în literartură ca « un enrichissement par projection du point S en S' » (Morency/de Saussure 2006: 62), altfel spus, ca rezultat al dedublării a două instanĠe enunĠiative: locutorul propriu-zis (= locutorul-sursă) care se situează în [TRECUTUL] locutorului-enunĠiator úi plaseză procesul evocat în propriul său [VIITOR]. După părerea noastră, acestă slabă nuanĠă modală derivă din aptitudinea morfemului temporal de a actualiza raportul prospectiv prin intermediul unei inferenĠe operate pe baza unui R demonstrat anterior. Acesta este de fapt, motivul pentru care aceste turnuri ale V pot înlocui67, ca variante subiective, structurile obiective construite cu o formă de COND în franceză, spaniolăúi italiană, respectiv cu perifraza avea + conjunctiv, în română.
1.2.3. OcurenĠele temporale/deictice ale V cu nuanĠă modală Revenind la primul tip de ocurenĠe temporale ale V, cele numite de noi generic predictive – úi a căror dominantă este dată de plasarea procesului afectat de paradigma discutată la dreapta lui T0, trebuie semnalat faptul că în literatură se vehiculează o întreagă listă de efecte de sens derivate din acest tipar discursiv (după alĠi cercetători, ar fi chiar utilizări particulare), cărora li se acordă în ansamblu, diferite nuanĠe modale (v. supra úi Figura nr. 2). Iată câteva exemple în acest sens: o Futur de promesse/ futuro resolutivo o voluntativo/futuro volitivo o di volizione: folosind persoana 1, locutorul se angajează în faĠa destinatarului să îndeplinească în [VIITOR] un anumit act.
66 Aceste ocurenĠe au fost deja analizate în subcapitolul 0.3.2.3.1.2, respectiv, în 0.3.3.2. 67 Utilizările de perspectivă ale V romanic vor fi analizate în detaliu úi în capitolul următor, în secĠiunea dedicată descrierii úi analizei modalităĠilor de actualizare a VT în franceză, spaniolă, italianăúi română. 91 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (12) Vous voulez parvenir, je vous aiderai (Balzac, citat de Riegel et al.1991: 552). (13) Yo la ayudaré y, a cambio, aprovecharé lo que sea útil a mi hipótesis (Sastre Ruano 1996: 387). (14) Domani guarderò il mare (Renzi et al. 1988, I: 67). (15) Voi reveni mai târziu.
o Futur d’indignation/futuro de desafío: locutorul îúi exprimă indignarea faĠă de un proces pe care în consideră posibil în [VIITOR].
(16) Quoi! Une autoroute traversera ces bocages! (Riegel et al. 1994: 552) (17) Me las pagarás (v. Sastre Ruano 1996: 387) (18) O să dai socoteală!
o Futur déontique sau d’habitude / futuro de conformidad / futuro deontico: exprimă acceptarea de către locutor a unei stări de fapt de natură aletică. Se înregistrează în actele de limbaj care desemnează o recomandare, o atenĠionare, un avertisment etc.
(19) Les Tartares venant en course feront de trente à quarante lieues en une nuit, mettant un petit sac plein de paille attaché à la selle de leurs chevaux (Rocci 2000: 241). (20) El trabajador avisará en caso de avería (RAE 2010: 448). (21) D’ora innanzi, i trasgressori pagheranno il doppio della penale fissata in precedenza (Renzi et al. 1991, II: 116). (22) Se va sparge geamul în caz de incendiu.
o Viitorul injonctiv („viitor cu valoare de imperativ”, în GALR 2005, I: 442- 443) / futur injonctif / futuro de mandato / futuro ingiuntivo): exprimă diferitele nuanĠe de sens care derivă dintr-o injoncĠiune.
(23) Tu me copieras cent fois cette phrase! (Riegel et al. 1994: 552). (24) a. Non ucciderai ! b. Domani gli andrai a chiedere scusa, siamo intesi ? (Schneider 2006 : 21). (25) a. No matarás. (RAE 2010 : 448). b. Te enseñaré el secreto y lo guardarás (Sastre Ruano 1995: 388). (26) a. Vei învăĠa poezia pe de rost ! b. Se va dispune arestarea lui ! (apud GALR 2005, I: 444).
Problema pe care o semnalează diferiĠi cercetători în legătură cu aceste din urmă ocurenĠe ale V romanic este determinată de nuanĠa de modalitate (care poate fi mai puternică sau mai slabă; în general, bulomaică sau deontică) care este asociată unei orientări temporale prototipice de [(PREZENT)-VIITOR]. De exemplu, turnurile injonctive exprimă din punct de vedere temporal o orientare în zona de [PROSPECTIV] úi, din punct de vedere enunĠiativ, au funcĠia de atenuare a unui ordin, a unei exclamaĠii, traducând totodată, sub aspect modal, ideea unei obligaĠii puternice, impusă de lege sau, în general, de reguli sociale, stabilite de comun acord. În acest caz, semnificaĠia de [+proces prospectiv] exprimată de predicaĠia afectată de forma la V rămâne, fără îndoială, valabilă. În schimb, faĠă de enunĠurile predictive canonice, ocurenĠele injonctive sunt caracterizate în plus de o operaĠie de modalizare la nivel
92 Cecilia Mihaela Popescu ilocuĠionar, sesizabilă atât din punct de vedere sintactic prin reducĠia combinatorie cu categoria gramaticală a persoanei (doar persoanele a 2-a úi a 5-a se întâlnesc frecvent), cât, mai cu seamă, la nivel pragmatic-enunĠiativ: un ordin dat la V se dovedeúte a fi mult mai slab úi mai puĠin strict în comparaĠie cu o formulare echivalentă semantic, dar realizată cu modul imperativ. Această „menajare” ilocuĠionară a co-enunĠiatorului(rilor) nu afectează conĠinutul propoziĠional propriu-zis al enunĠului, deoarece destinatarul VA TREBUI totuúi să acĠioneze în direcĠia deschisă de acesta (de conĠinutul informaĠional transmis), însă operează o deplasare asupra gradului de focalizare úi de poziĠionare a locutorului (subiectului vorbitor). În astfel de ocurenĠe, formele de V au un sens deontic, dar ele se opun prezentului indicativ, imperativului sau altor expresii modale de tipul a trebui / devoir / dovere / deber + infinitiv/conjunctiv (în română) care exprimă obligaĠii pure cu un grad de realizare mult mai puternic în tranúa temporală de [(PREZENT) –VIITOR]. În plus, în limbile în care formele simple (sintetice) de V prezintăúi structuri corespondente de tip perifrastic, acestea pot înlocui paradigmele canonice în contextele cu valoare injonctivă – situaĠie care, vom vedea în continuare, nu este posibilă în cazul enunĠurilor de tip epistemic (v. infra (27):
(27) a. Tu va mettre de l’ordre dans ta chambre! b. Vous allez faire une dissertation de 15 pages pour vendredi. c. Je vais revenir tout de suite (apud Vetters 2001: 182).
Considerăm ca úi Vetters (2001: 180) că în toate aceste ocurenĠe (injonctive, promisive, de indignare, deontice etc.) ale V, diferite ca denominare de la o gramatică la alta úi chiar de la un sistem lingvistic la altul68, nuanĠele modale « […] ne font pas partie du sens de futur, mais ne sont que des effets de sens dus à des éléments contextuels » (Vetters 2001: 180). În toate aceste utilizări, V actualizează doar trăsătura sa prototipică de [+plasare prospectivă/în ulterioritate] a predicaĠiei pe care o afectează.
1.2.4. Specializarea paradigmelor de Viitor din limba română Înainte de a începe analiza ocurenĠelor epistemice ale V romanic, aducem succint în discuĠie o altă problemă, observată anterior în analiza ocurenĠelor temporale, mai precis, în variantele de exemplificare din limba română. Este vorba de faptul că, dacă în limbile romanice occidentale existenĠa unei forme unice de V (canonic)69 conduce adesea la confuzii între valorile temporale úi/sau modale ale paradigmei discutate, în limba română, existenĠa mai multor forme în structura paradigmatică a V a condus de-a lungul timpului la o „specializare”70 (v. Iliescu 1999) a formanĠilor, vizibilă în româna contemporană cel puĠin la nivelul actualizării dihotomiei: deictic vs. epistemic. Această situaĠie apare exemplificată sub (1c), reluat infra sub (28), unde se observă că în ocurenĠele deictice ale V, singura paradigmă (din cele patru existente) care nu este acceptată este cea a V-Tipul-2 (siglat în text úi : Foi)71:
68 Am vazut, de exemplu, că aceste utilizări ale V nu au denumiri speciale în gramaticile fundamentale ale limbii române. 69 Exceptând structurile perifrastice. 70 Despre această „specializare”, observată în diacronie, a celor patru forme de V din limba română contemporană, vom discuta în partea a II-a a lucrării, în cap. al II-lea 71 Acest comportament va fi discutat în detaliu în partea întâi a lucrării, în cap. al II-lea (v. paragraful 2.2.6.3.). 93 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(28) Vremea va fi/o să fie/are să fie frumoasă (*o fi frumoasă/*o fi fiind frumoasă/?ar fi frumoasă) în următoarele zile (GALR 2005, I: 444).
Altfel spus, dintre cele patru paradigme de V de care dispune limba română contemporană, singura care nu poate actualiza la nivel discursiv V temporal predictiv (fie V de persectivă, fie V gnomic) este forma de V-Tipul 2: oi cânta. Aceeaúi formă este exclusăúi din enunĠurile care exprimă VT úi nu este compatibilă nici cu structurile care redau retrospective istorice. Un alt tip de distincĠie, existentă de această dată la nivelul celorlalte trei paradigme deictice (V canonic, V Tipul-3 úi V Tipul-4), apare – însă, mult mai slab actualizată în limba literară contemporană –, la nivelul exprimării prospectivului cu nuanĠă modală deontică care are drept mărci formale, cu precădere, V-Tipul-3, respectiv, V-Tipul-472.
1.3. VIITORUL MODAL
1.3.1. Preliminarii Această secĠiune propune o analiză detaliată a unui tip special de utilizare a V (forma simplă/sau de prezent, respectiv, forma de trecut) despre care, aúa cum am văzut în partea introductivă a lucrării73, s-a scris mult în literatura lingvistică romanicăúi nu numai. Pe scurt, este vorba de o serie de ocurenĠe (care, în mare parte ar putea fi reduse la câteva tipare discursive – v. infra (1), (2), (4), respectiv, (3)) care, prin tradiĠie, au fost incluse sub eticheta generoasă a [EPISTEMICULUI] úi / sau, recent, sub cea a [EVIDENğIALITĂğII] (v. TuĠescu 2007: 560):
(1) a. On a sonné. Ce sera le facteur. b. Suonano. Sarà il postino. c. Llaman a la puerta. Será el cartero. d. Sună. O fi / o fi fiind poútaúul.
(2) a. Paul est absent. Il présidera quelque réunion. b. Paolo è assente. Starà presiedendo qualque reunione. c. Pablo está ausente. Estará presidiendo una reunión. d. Paul este absent. O fi prezidând vreo reuniune.
(3) a. C’est possible, mais je ne le crois pas. b. Sarà così, ma non ci credo. c. Será cierto, pero no lo creo / no puedo creerlo. d. Aúa o fi, dar nu (pot să) cred / nu-mi vine a crede.
(4) a. Pierre n’est pas venu aujourd’hui. Il aura manqué son train. b. Paolo oggi non è venuto. Avrà perduto il treno. c. Hoy Pablo no ha venido. Habrá perdido el tren. d. Paul nu a venit astăzi. O fi pierdut trenul.
72 Pentru mai multe detalii, v. partea întâi a lucrării, cap. al II-lea (paragraful 2.2.6.1.). 73 Vezi supra subcap. 0.3.2.3.2. 94 Cecilia Mihaela Popescu În ocurenĠele anterioare, ambele formele de V subliniate (V I úi V II) sunt considerate în mod tradiĠional în literatură ca operatori ai modalităĠii epistemice (subiective) prin care se exprimă „o conjectură” vehiculată de către subiectul vorbitor cu privire la o anumită stare de fapt menĠionată „undeva” în enunĠ. Un alt tip de interpretare, de dată recentă, este cel care consideră că în astfel de enunĠuri, paradigmele verbale în cauză reprezintă marcatori evidenĠiali care arată că sursa de provenienĠă a informaĠiei asertate este una indirectă, de tip supozitiv, inferenĠial. Prin urmare, problemele ridicate74, în linii foarte generale, de astfel de ocurenĠe ale morfemelor de V sunt următoarele: i. decelarea, la nivel intralingvistic, a unei posibile relaĠii între semnificaĠia epistemică úi cea evidenĠială a respectivelor morfeme, dar úi între una sau cealaltă valoare úi trăsătura bazică, primară a formelor de V, în interiorul sistemelor verbale discutate. Două soluĠii apar în literatura de specialitate: fie valoare modală apare ca un derivat al temporalităĠii, fie valoarea temporală este blocată contextual úi, ca urmare, cele două morfeme de V devin instrumente de modalizare, dând naútere diferitelor efecte de sens úi de lecturi pragmatice. ii. necesitatea realizării, la nivel interlingvistic (romanic), a unei conceptualizări tipologice, atât pe baza semnificaĠiei respectivelor morfeme în contexte de tipul celor prezentate supra sub (1)-(4), cât úi prin luarea în calcul a modului non uniform de reprezentare lingvistică a categoriilor cognitive amintite anterior. În legătură cu acest din urmă aspect, am arătat în partea introductivă a lucrării că în cadrul acestor tipuri de ocurenĠe, epistemice / de probabilitate / de supoziĠie / conjecturale / putative, se observă cea mai mare variaĠie de expresie úi instaurarea a patru tipare de configurare a respectivelor valori la nivel interromanic, úi anume: TIPARUL (I) cuprinde situaĠia din franceză, astfel de ocurenĠe ale V simplu fiind limitate la auxiliarele être úi avoir, dar úi la un singur tip de manifestare sintactico- semantică, anume cel al structurilor asertivo-declarative. În acest caz, V conjectural din limba franceză intră în concurenĠă cu COND a cărui utilizare inferenĠială este rezervată structurilor interogative; TIPARUL (II), cel al limbii spaniole care úi ea partajează zona [EPISTEMICULUI PROBABIL] între V úi COND, însă în funcĠie de referinĠa temporală [+/-PREZENT] a procesului descris de predicaĠia în cauză; TIPARUL (III), cel al limbii italiene în care zona [PROBABILITĂğII EPISTEMICE] este actualizată exclusiv de V; TIPARUL (IV), cel al limbii române care a gramaticalizat în astfel de ocurenĠe structuri verbale specifice, anume V Tipul-2 úi formele de prezumptiv (prezent/trecut) cu bază de viitor.
Propunem în continuare o analiză detaliată a modalităĠilor de actualizare a
74 Care, de altfel, au fost deja puse în evidenĠă úi discutate în subcapitolul 0.3.2.3.2. 95 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice 1.3.2. Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba franceză contemporană
ȱ 1.3.2.1. Caracteristici interne úi externe ale turnurilor construite cu un V epistemic În limba franceză, exprimarea [PROBABILITĂğII EPISTEMICE] cu ajutorul V (forma simplă) nu reprezintă modalitatea de actualizare cea mai răspândită la nivel discursiv, având o slabă frecvenĠă de utilizare atât în limba scrisă, cât mai cu seamă în cea vorbită75. De fapt, forma simplă a morfemului de V – catalogat de gramatici în astfel de ocurenĠe drept « futur de conjecture » (Martin 1987: 117; Wilmet 1997: 378), « futur de conjecture ou de supposition » (Riegel et al. 1994: 553), « futur de probabilité » (Le Bidois / Le Bidois 1971), « futur de l’hypothèse probable » (Imbs 1968: 53), « futur épistémique » (Rocci 2000: 243), „futuro inferenziale” (Squartini 2004a: 68-96) sau « futur putatif » (Morency/de Saussure 2006: 43-70) – se înregistrează cu valoare modală epistemică doar cu auxiliarele avoir úi être, acesta din urmă intrând într-o construcĠie sintactică specifică limbii franceze, aceea de prezentativ (« c’est ... ») (v. supra ex. 1a úi infra ex. 5 úi 6), urmată adesea de o subordonată relativă construită cu indicativul prezent (Rocci 2000: 243) – v. infra ex. (6):
(5) Pourquoi donc a-t-on sonné la cloche des morts? Ah!, mon Dieu, ce sera pour Madame Rousseau (Imbs 1968, citat de Rocci 2000: 244). (6) J’ai entendu comme des coups de pistolet. Ce sera le fils du boulanger qui fait sauter des pétards (Rocci 2000: 244).
ùi Gobert/Maisier (1995) confirmă ideea că în limba vorbită, V conjectural este foarte rar folosit úi arată că variantele echivalente76, în ordinea frecvenĠei de utilizare, sunt (i) perifraza construită cu auxiliarul modal devoirEPISTEMIC urmat de infinitivul verbului lexical, (ii) turnura impersonală il est + un adverb de tipul: sans doute, probablement sau (iii) structura discursivă realizată cu operatorul modal peut-être, însoĠit de un timp al indicativului. În ceea ce priveúte semnificaĠia tuturor acestor structuri modalizante, Morency/de Saussure (2006: 51) propun următoarea lectură de dezambiguizare a unui enunĠ de tipul celui prezentat infra sub (7a) úi a variantelor diferit modalizate de sub (7 b, c úi d):
75 Singura perspectivă divergentă în raport cu punctul de vedere referitor la frecvenĠa scăzută a utilizărilor modale ale V în limba franceză vorbită se înregistrează la Morency/de Saussurre (2006: 54) care consideră că o astfel de atitudine reprezintă un punct de vedere speculativ úi afirmă că « Notre expérience [s.n.] est que cet emploi se rencontre en réalité couramment » (Morency/de Saussure 2006: 54). De altfel, úi în legătură cu semantismul lexical al verbelor utilizate în ocurenĠele epistemice ale formei simple de V, Morency/de Saussure (2006: 55) afirmă că « […] la règle d’interdiction proposée par la littérature est trop forte » úi construiesc exemple cu verbe de stare sau cu verbe dinamice, de tipul: Son train traversera un tunnel [c’est pourquoi son téléphone mobile est inateignable]; Elle prendra son bain [c’est pour ça qu’elle ne répond pas au téléphone]; Il dormira [idem] » (Morency/de Saussure 2006: 55). 76 V epistemic nu admite niciodată (în limba scrisă) înlocuirea cu perifraza temporală prospectivă aller + infinitiv.
96 Cecilia Mihaela Popescu (7) a. Il [Pierre] est dans le salon. [subiectul vorbitor útie în mod sigur unde se află Pierre în acel moment, i.e., în momentul situaĠiei de comunicare]. b. Il est peut-être dans le salon. [subiectul vorbitor are o idee relativ vagă în legătură cu situaĠia în care se află Pierre; în acest caz, subiectul vorbitor face o simplă speculaĠie] c. Il sera dans le salon. [subiectul vorbitor crede ca fiind foarte probabil că Pierre se află „în salon”; este vorba aúadar de o ipoteză formulată pe baza unei premise enciclopedice: « il y a des raisons habituelles qui sont potentiellement satisfaites dans le cas présent, et qui conduisent normalement Pierre dans le salon » (Morency/de Saussure 2006: 51)]. d. Il doit être dans le salon. [potrivit informaĠiilor de care dispune în acel moment, subiectul vorbitor deduce că Pierre nu poate să se afle altundeva decât în salon] (apud Morency/de Saussurre 2006: 51)
Trebuie precizat totuúi faptul că acea concluzie la care ajung Gobert/Maisier (1995) – de altfel, cvasi unanim acceptată în literatură –, este valabilă în special pentru forma simplă de V care apare într-adevăr ca un uzaj marginal în franceza vorbită în FranĠa77. Viitorul anterior78 însă pare a fi mult mai des utilizat în astfel de ocurenĠe modale, necunoscând nici un fel de restricĠii combinatorii, cel puĠin în ceea ce priveúte semantismul verbului lexical (apare deci utilizat cu mai multe categorii lexicale de verbe). Totuúi, nici această paradigmă verbală nu înregistrează un număr foarte mare de ocurenĠe în exprimarea [îndoielii] sau a [supoziĠiei] în limbajul conversaĠional unde se preferă tot formulele de tipul: il a dû / il doit sau il a eu sans doute / probablement (v. Gobert/ Maisier 1995: 1007), acest morfem epistemic fiind utilizat cu precădere în limba scrisă, mai cu seamă în limbajul jurnalistic contemporan. Pe de altă parte, dincolo de aceste limitări de natură diamezică pe care le cunoaúte acest tip de uzaj în franceza contemporană, existăúi o altă serie de restricĠii combinatorii de natură internă care sunt inventariate în literatura de specialitate. De exemplu, cele mai importante gramatici consultate menĠionează că utilizarea epistemică a formei simple de V este imposibilă cu persoanele 1 úi a 2-a (singular úi plural), argumentul major fiind unul de natură pragmatică: propria stare de lucruri îi este binecunoscută locutorului úi, prin urmare, aceasta nu necesită o autoevaluare79. Morency/de Saussure (2006: 54) construiesc câteva exemple în care formele de V cu valoare modală apar la persoana 1 sau a 2-a (singular sau plural), dar recunosc că « […] ces lectures demandent peut-être un effort de contextualisation, et font vraisemblablement intervenir un registre de langue particulier » (Morency/de Saussure 2006: 55):
(8) Vous aurez mal fermé la porte. (9) Tu seras son bouc émissaire dans cette affaire (Morency/de Saussure 2006: 55).
În plus, astfel de ocurenĠe nu pot exista decât în situaĠia în care « […] il y a une certaine évidence [s.n.] dans le caractère incertain de la situation dénotée […] »
77 Se pare însă că în franceza wallonă acest uzaj „conjectural” al formei simple de V este unul încă curent (v. Vetters/Skibinska 1998, apud Rocci 2000: 244). 78 OcurenĠele epistemice ale formei compuse de V nu vor fi analizate decât în măsura în care acestea pot oferi date relevante pentru studiul formei simple ale aceleiaúi paradigme. 79 Cf. următorul exemplu în limba română care arată că o evaluare alocentrică de natură ipotetico- speculativă este totuúi posibilă : „A : ùi ce vei face ? // B : Nu útiu, oi vedea eu !”. 97 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (Morency/de Saussure 2006: 55). Asupra acestui element – denumit în argumentaĠia făcută anterior drept « une certaine évidence », altfel spus, un indiciu determinant al evenimentului/stării redat prin predicaĠia la V epistemic –, ne vom opri în cele ce urmează.
ȱ 1.3.2.2. Doi parametri pertinenĠi focalizaĠi în reprezentarea „epistemicului probabil” din limba franceză În ciuda numărului scăzut de ocurenĠe úi a diferitelor tipuri de constrângeri prezentate supra, analiza manifestării discursive a [EPISTEMICULUI PROBABIL] în limba franceză cu ajutorul formei simple de V capătă pertinenĠă pentru studiul de faĠă, mai ales sub două aspecte, complementare unul faĠă de celălalt: - în primul rând, analiza ocurenĠelor modale ale morfemului prospectiv în –ra demonstrează puternica dependenĠă a V epistemic faĠă de R (v. supra subcap. 0.3.2.3.2.) úi totodată gramaticalizarea sau, mai precis, lexicalizarea în limba franceză a unei informaĠii de acest fel, în turnurile fixe, de tipul „ce sera …” (v. supra ex. 1a, 5 úi 6). - în al doilea rând, puternica concurenĠă dintre morfemul discutat úi perifraza construită cu auxiliarul modal devoir – ale cărei utilizări epistemice sunt mult mai variate úi mai frecvente –, ne poate oferi date importante în ceea ce priveúte definirea úi tipologizarea din perspectivă reprezentaĠională a categoriei cognitive a POT /probabil/ la nivel tipologic (romanic, în cazul de faĠă), dar úi în ceea ce priveúte mult vehiculata „natură modală” a V romanic.
1.3.2.2.1. Aúadar, în limba franceză se observă cel mai bine – probabil úi datorită numărului restrâns de lexeme verbale cu care se combină –, că formele de V apar în actualizarea unei ipoteze probabile într-un tip special de contexte discursive (v. Imbs 1968: 54) care prezintă în general o structură binară, de tipul: [enunĠ1 (= e1) ĺ enunĠ2 (= e2)], construită în jurul unei relaĠii de discurs úi ea „specială” (v. Rocci 2000: 245). În cele mai multe situaĠii discursive, această relaĠie îmbracă forma unei condiĠionări de tip [cauzăĺ efect], enunĠul cu verbul la V reprezentând „un fel de efect” pentru o cauză asertată într-un alt enunĠ, de cele mai multe ori anterior, mai rar subsecvent. Altfel spus, din punct de vedere al semnificaĠiei globale, contextele cu valoare epistemică ale V reprezintă, la o primă vedere, o modalitate de actualizare discursivă a unei explicaĠii ipotetice (în sensul că aceasta este considerată plauzibilă de către locutor) a unui anumit eveniment (descris în predicaĠia la V). Există însăúi cazuri în care această relaĠie cauzală pare a fi imposibil de dedus între cele două segmente discursive (e1, e2) (v. infra ex. (10)), ceea ce conduce la ideea existenĠei unei relaĠii de guvernare, mult mai generală, de tip inferenĠial.
(10) Le type que tu as rencontré a de longues moustaches? Ce sera/doit être le concierge (apud Rocci 2000: 266).
Vehicularea unei realĠii de tip inferenĠial la nivelul ocurenĠelor V epistemic din limba franceză este în acord cu analiza pe care am construit-o în capitolul introductiv (v. 0.3.2.3.2.) unde am arătat, de altfel, úi că particularităĠile atribuite prin tradiĠie unor ocurenĠe de acest tip sunt următoarele: - atitudinea puternic subiectivă a locutorului în raport cu conĠinutul propoziĠional asertat. Acesta îúi exprimă rezerva în legătură cu valoarea de adevăr acordată enunĠului
98 Cecilia Mihaela Popescu său, arătând/sugerând că nu dispune de toate informaĠiile/cunoútiinĠele necesare care i-ar permite să afirme în deplină certitudine aserĠiunea în cauză; - starea de lucruri descrisă nu este viitoare, ci una prezentă sau, cel mult, prezent- viitoare; - gradul de certitudine acordat de locutor predicaĠiei este cel al unei probabilităĠi puternice, semnificaĠia unor turnuri de acest tip apropiindu-se de cea a enunĠurilor modificate explicit de operatori modali de tipul probabil că, probabilmente / forse che, probablement etc., construite cu prezentul indicativ. Tot în segmentul introductiv al acestei lucrări am arătat că, în opinia noastră, V epistemic exprimă o perspectivă cognitivă subiectivă rezultată prin inferenĠă pornind de la confruntarea mai multor premise. Spre deosebire de turnurile predictive centrate pe actualizarea în [VIITOR] a previziunii, utilizările epistemice focalizează atitudinea locutorului care nu trebuie definită în sensul de « rezervă », ci mai degrabă ca un « engagement tout particulier [...] sur sa croyance » (Morency/de Saussure 2006: 36), în orice caz, foarte mult informativă pentru destinatar. Am văzut, de asemenea, că toate aceste informaĠii nu sunt însă cuprinse în structura morfemului analizat. V actualizează – la fel ca în turnurile predictive, de exemplu –, numai trăsătura prototipică [+plasare prospectivă], dat fiind faptul căúi în aceste utilizări epistemice, el nu marchează decât o relaĠie de ulterioritate a ipotezei în raport cu starea de fapte evaluată anterior. Această ulterioritate apare reprezentată cronologic în T0 deoarece ea se materializează lingvistic printr-un act de limbaj (declarativ sau interogativ – în general, vorbind) úi « les actes de langage sont par définition exécutés par le locuteur au moment de l’énonciation » (Vet/Kampers/Manhe 2001: 96). Această modalitate de definire a V epistemic anulează pertinenĠa anumitor observaĠii frecvent vehiculate în literatură, úi anume că: - nici morfemul analizat, nici semnificaĠia de ansamblu a enunĠului nu actualizează într-un mod anume (explicit sau implicit) ideea de validare în [VIITOR] a evenimentului p. De altfel, dacă se consideră că în acest tip de utilizări, V nu face altceva decât să descrie o procedură cognitivă fără a insista asupra consecinĠelor acesteia, atunci o validare în [VIITOR] nu ni se pare necesară. - în legătură cu caracterul [+nesigur/incert] acordat adesea semantismului V epistemic, avem impresia că acest atribut se aplică mai degrabă situaĠiei denotate, úi nu procesului cognitiv în sine. Prin racordarea acestor elemente analitice distinctive ale V epistemic la datele furnizate anterior de modalităĠile de actualizare úi reprezentare a categoriei cognitive a [PROBABILITĂğII EPISTEMICE] în limba franceză, ajungem la următoarea concluzie: în puĠin diversificatele turnuri ale V conjectural din acest sistem lingvistic, aflate deja în stadiul unor „expresii fixe”, aproape lexicalizate, este vehiculat un proces cognitiv de natură inferenĠial (úi nu neapărat de tip cauzal), fără ca paradigma verbală discutată să manifeste explicit un anumit comportament anaforic, care poate fi însă decelat în semantica turnurii devoirEPISTEMIC + infinitiv. Asupra acestei din urmă caracteristici, i.e., raportarea directă sau indirectă / slabă sau puternică faĠă de ansamblul referenĠial R, se va focaliza următorul paragraf al acestui subcapitol.
1.3.2.2.2. Aúadar, un punct de vedere unanim acceptat în literatură este cel referitor la cvasi echivalenĠa dintre V conjectural úi utilizările non temporale, epistemice, ale modalului devoir (v. Dendale 1994; Kronning 1996, 2001a, 2001b sau Rossari et al. 2007, 2009). Astfel de analize asupra paralelismului semantico-funcĠional al celor două structuri
99 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice în ocurenĠele cu valoare modală au condus la categorizarea acestora sub umbrela [EPISTEMICULUI DE CREDINğĂ] úi, recent, din ce în ce mai des, sub tutela extrem de generoasă a [EVIDENğIALITĂğII]. Din această ultimă perspectivă, în literatură se afirmă că atât V epistemic, cât úi devoirEPISTEMIC + infinitiv desemnează faptul că locutorul obĠine informaĠia asertată în enunĠul său, nu în mod direct, pe baza propriilor experienĠe senzoriale, ci indirect, prin INFERENğĂ, operaĠie cognitivă care se fundamentează pe datele co(n)textuale (în cazul nostru, pe R). În ciuda valorii globale comparabile a celor două structuri, există totuúi câteva diferenĠe semantice între ocurenĠele epistemice modalizate explicit cu devoir sau cu un adverb de tipul peut-être, probablement etc. úi cele implicite, construite cu o formă de V (cf. 11a, b, c úi 11d):
(11) a. C’est peut-être le facteur. b. C’est probablement le facteur. c. Ce doit être le facteur. d. Ce sera le facteur. (apud Morency/de Saussure 2006: 49).
Aúa cum arată Morency/de Saussure (2006: 49), nuanĠa semantică distinctivă între enunĠurile modalizate prezentate anterior depinde de următorii parametri: (1) de atitudinea locutorului, respectiv de (2) gradul de certitudine pe scară epistemică pe care locutorul îl acordă enunĠului asertat. Astfel, în (11a), predicaĠia « être le facteur » este prezentată ca o [SIMPLĂ POSIBILITATE], locutorul manifestând un grad scăzut de certitudine (cvasi echivalent cu valoarea epistemică a modalului pouvoir), faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat pe care îl expune ca simplă ipoteză speculativă. În (11b), aceeaúi predicaĠie este prezentată de locutor ca [PROBABILITATE] úi vehiculează, prin urmare, un grad de certitudine mult mai ridicat, valoare care este, de altfel, oarecum similarăúi pentru (11c), unde « le degré de croyance est toujours moins maximal, mais plus que probable, l’usage du verbe déontique permettant un effet assez fin » (Morency/de Saussure 2006: 49). Detaúarea unui astfel de „efect subtil” îi determină pe Morency/de Saussure (2006: 49) să acorde unui enunĠ ca cel de sub (11c) valoarea de adevăr [APROAPE SIGUR], iar predicaĠiei: « être le facteur », statutul de deducĠie bazată pe indicii accesibile locutorului. În sfârúit, în (11d), gradul de probabilitate acordat predicaĠiei « être le facteur » este foarte apropiat de cel al enunĠului de sub (11b) unde, în plus, este operatăúi o modalizare explicită în acest sens. Sub (11d) conĠinutul propoziĠional asertat actualizează deci tot un grad puternic de [PROBABLILITATE], motiv pentru care valoarea de adevăr pe care Morency/de Saussure i-o acordă, este [MAI MULT DECÂT POSIBIL]. În concluzie, (11d) exprimă ca úi (11b) un POT /probabil/. DiferenĠa dintre cele două enunĠuri se stabileúte la nivelul tipului de modalizare: implicit în (11d), explicit în (11b). Sub acest aspect, trebuie adăugat că modalizările explicite denotă « une factualité de la croyance » (v. Morency/de Saussure 2006: 58), altfel spus, un simplu fapt modalizat, în timp ce prin intermediul V epistemic « […] la croyance est non seulement à propos d’un fait, mais est également inscrite dans un engagement tout particulier du locuteur, qui évoque sa vérifiabilité » (v. Morency/de Saussure 2006: 58). Tot un POT /probabil/ exprimăúi (11c), dar particularitatea acestei turnuri constă în faptul că relaĠia inferenĠială este explicitată pe baza unui R aflat „la îndemâna” subiectului
100 Cecilia Mihaela Popescu
80 vorbitor. Altfel spus, în cazul turnurilor construite cu devoirEPISTEMIC , predicaĠia este explicit anaforică faĠă de un întreg ansamblu referenĠial R, deci ceea ce este focalizat în enunĠ este situarea conĠinutului propoziĠional asertat prin raportare la fondul comun de cunoútiinĠe al locutorului, deci, în general, o raportare faĠă de parametrul R. Abia în plan secund este focalizatăúi stabilirea unei relaĠii de tip inferenĠial. Ori, în cazul ocurenĠelor V conjectural, acest tip de focalizare discursivă este tocmai invers.
« Devoir épistémique signale qu’une certaine conclusion découle logiquement d’un ensemble de croyances du locuteur. Cette conclusion n’est en effet qu’une hypothèse probable, car l’ensemble des prémisses inclut des propositions entretenues avec un degré de conviction variable. Mais devoir épistémique est « non descriptif » aussi dans un autre sens : la relation logique entre croyances signalée par devoir n’est pas à proprement parler assertée. Le locuteur n’utilise pas devoir épistémique pour « parler » de ses propres raisonnements » (Rocci 2000: 260-261).
ùi pentru Dendale (1994: 33-34) diferenĠa dintre V epistemic úi devoir inferenĠial se rezumă tot în funcĠie de gradul de complexitate al procesului inferenĠial:
« Le futurE [futur épistémique] se distingue de devoir dans ces contextes par le fait que la conclusion qu’il introduit s’impose immédiatement à l’esprit du locuteur sans que celui-ci ait à confronter à d’autres hypothèses. Devoir par contre suppose tout un parcours mental avec recherche et confrontation d’hypothèses. […] avec devoir le locuteur se présente comme tâtonnant, alors qu’avec le futur il formule une conclusion qui ne lui demande pas une longue réflexion » (Dendale 1994: 33-34).
Aúadar, în contextele epistemice ale V din franceză nu numai actul de modalizare este implicit, ci úi procesul inferenĠial în sine. Acesta nu mai este „demonstrat”, ci indus. O astfel de semnificaĠie face parte din structura internă a formelor de V epistemic, în sensul propus anterior: paradigma analizată continuă să marcheze numai o relaĠie de ulterioritate a ipotezei (obĠinută prin inferenĠă) în raport cu o stare de fapte evaluată anterior. În concluzie, prin morfemele verbale pe care le utilizează (formele de V, respectiv, devoirEPISTEMIC + infinitiv) franceza operează la nivel formal o dezambiguizare dihotomică între structurile care indică “an inference from observable evidence” (Palmer 2001: 24) úi cele care exprimă “an inference from what is generally known” (Palmer 2001: 24).
1.3.2.3. CondiĠionalul cu valoare de potenĠial /probabil/ În turnurile catalogate drept epistemice, conjecturale sau de probabilitate, limba franceză antrenează nu numai ambele forme de V (cea simplăúi cea compusă), ci úi pe cele de COND. V úi COND apar însă în astfel de ocurenĠe într-o distribuĠie complementară (v. Squartini 2004a: 71-76), ceea ce se poate observa prin compararea exemplelor anterioare cu cele prezentate infra sub (12 a, b):
80 În general, numeroasele studii dedicate turnurii modale epistemice devoir + infinitiv gravitează în jurul următoarelor trei poziĠii: (i) direcĠia deschisă de Dendale (1994) úi Dendale/Tasmowski (1994) care consideră că în astfel de ocurenĠe, devoirEPISTEMIC (úi, de asemenea, úi pouvoirEPISTEMIC) nu au o valoare bazică evidenĠială; (ii) direcĠia deschisă de Rossari et al. (2007) care consideră că în astfel de structuri devoir este un marcator evidenĠial úi, în sfârúit, (iii) perspectiva propusă de Kronning (1996, 2003) care vorbeúte de devoir/pouvoir din ocurenĠele modale epistemice cu termenii de « marqueurs mixtes » (v. úi Barbet 2012: 55). 101 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(12) a. Qu’en pensez-vous, serait-il au bureau? Non, il sera plutôt chez lui (Schogt 1968: 47, apud Squartini 2004a: 71). b. Aurait-il conçu des soupçons sur mes assiduités? pensa Lucien, car il paraît m’être bien hostile! (Balzac, Illusions perdues, apud Squartini 2004a: 76).
În toate aceste ocurenĠe, în care este actualizat un POT /probabil/, COND – spre deosebire de V – nu prezintă nici o restricĠie combinatorie cu categoria gramaticală a persoanei (v. ex. 13):
(13) a. Est-ce qu’il ne serait pas un peu fatigué, ton frère ? (Haillet 2002: 121). b. Les films français voient leur audience fléchir. La critique en serait-elle responsable ? c. Auriez-vous du feu ? (Haillet 2002: 112). d. Serais-je donc anormal? Serais-je donc un attardé mental? (Haillet 2002 115). e. Il arriverait demain ? (Clédat 1908: 236, apud Squartini 2004a: 76),
însă nu poate apărea decât în cadrul turnurilor interogative (cf. infra 13f vs. 13g), motiv pentru care R. Martin numeúte acest tip de COND « de l’interrogation rhétorique à interprétation positive » (Martin 1981: 88):
(13) f. Max serait-il là ? Je vois sa voiture. g. *Max serait-il là: Je vois sa voiture (apud Squartini 2010: 113).
Mai mult, úi în cadrul acestui tip de structuri frastice, COND este utilizat doar în interogaĠiile totale care implică inversiunea pronumelui subiect sau în cele introduse prin est-ce que (v. 14). Foarte rar, acest morfem se înregistreazăúi în interogativele intonative (cf. 15 a úi 15 b) unde interpretarea valorii sale poate fi sau conjecturală sau (frecvent) evidenĠialo-citaĠională (v. Dendale 2010: 295):
(14) Maître André Faites attention à ce que je vous dis ; il ne s’agit de rien de plaisant, et je n’ai pas sujet de rire. [ …] Eh ! Mon Dieu, vous me faites peur ; est-ce qu’on nous aurait volés ? Maître André - Non, on ne nous a pas volés (Musset, citat în Frantext, apud Dendale 2010: 295). (15) a. [début de section] A la longue table en merbre de Carrare, Popov avait placé Paul à sa droite et Tsypine à sa gauche : - Et vous vous seriez croisés à Dresde, tous les deux ? Quelle extraordinaire coincidence ! (Sulitzer, Popov, p. 135, apud Dendale 2010: 295) [COND în structură interogativă intonativă cu valoare evidenĠialo-citaĠională]. b. Deux choses cependant l’avaient un peu étonné à propos de ce projet de diversion. L’unanimité de tous les conseillers de Laudegger. Et l’accord finalement donné par Laudegger lui-même, Laudegger qui, d’ordinaire, était partisan de solutions infiniment plus radicales. Il
102 Cecilia Mihaela Popescu deviendrait donc plus nuancé ? On change à tout âge, mais quand même ! (Sulitzer, Cartel, p. 132, apud Dendale 2010: 295) [COND în structură interogativă intonativă cu valoare imprecisă: conjecturală sau evidenĠialo- citaĠională].
În general însă, utilizarea unei forme de COND într-o interogativă intonativă are aceeaúi valoare ca cea pe care acelaúi morfem o are în fraza declarativă corespondentă, adică actualizează sursa (de tip indirect) informaĠiei provenită nu prin inferenĠă, ci prin reluarea spuselor altcuiva. De asemneea, comparativ cu valoarea din propoziĠiile asertive de acelaúi tip, COND din aceste structuri interogative intonative marchează în plus úi o cerere de confirmare. Aceeaúi interpretare este valabilă nu numai pentru frazele interogative totale fără inversiunea pronumelui subiect sau fără est-ce que, ci úi pentru interogaĠiile parĠiale (v. infra 16a, b úi c):
(16) a. Il est malade et il ferait du sky ? (Martin 1983 : 151). b. Et puis, est-ce que je serais venu tout droit ici, dans votre antre ? (Sulitzer, Cartel, p. 304, apud Dendale 2010 : 294) : c. Pourquoi serait – il à Paris ? (Dendale 2010 : 294).
Revenind la utilizările interogative cu valoare [deliberativă]81 (ca cele de sub 13 a, b, c, d, e, f), facem precizarea că formei de COND din franceză îi corespunde grosso modo un V ipotetic / conjectural / inferenĠial în celelalte limbi romanice analizate, respectiv, prezumptivul cu bază de V în română (Foi sau FoiG) (cf. 17 a, b úi c):
(17) a. Comment pourrais-je me passer de l’amour de mon fils ? b. ¿ Cómo podré prescindir ahora del amor de mi hijo ? (Ferreres Masplá/ Olivares Pardo 2000: 182). c. “Ce m-oi face / m-oi fi făcând fără iubirea fiului meu?”
Această echivalenĠă a COND din franceză cu un V inferenĠial în spaniolă sau în italiană sau cu prezumptivul din română arată în primul rând că în astfel de turnuri interogative morfemul în cauză nu funcĠionează ca marcator epistemic de [EVENTUALITATE], ci acesta indică faptul că locutorul original al enunĠului îúi exprimă propriul punct de vedere în legătură cu conĠinutul propoziĠional pCOND. Acest punct de vedere nu este redat cu certitudine, ci este prezentat ca o aserĠiune ipotetică, deoarece informaĠia vehiculată nu este obĠinută în mod deductiv pornind de la o altă stare de fapt enunĠată anterior, ci este indusă, adică rezultată prin inferenĠă. Aúa cum afirmă Squartini (2004a: 87), a prezenta o inferenĠă în cadru interogativ reprezintă o strategie de atenuare a factualităĠii sau o manieră de modalizare a gradului de implicare factuală a subiectului vorbitor. Este vorba într-adevăr de ocurenĠe dublu modalizate de actualizare a unui POT /probabil slab/, altfel spus de « […] une probabilité doublement atténuée par la forme en – rais et par le mouvement interrogatif » (v. Imbs 1968: 79), cu toate că fraza interogativă pare să îúi piardă în astfel de cazuri funcĠia sa interlocutivă (v. Dendale 2010: 302), căci adesea locutorul nu aúteaptă niciun răspuns ca úi cum úi-ar adresa, de fapt, sieúi o întrebare (cf. cu interogativele intonative construite cu un COND prin care locutorul exprimă, aúa cum am spus, úi o cerere de confirmare). În orice caz, această modalizare este vizibil
81 V. úi capitolul introductiv, paragraful 0.3.3.3. 103 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice marcată din punct de vedere al gradului de [certitudine] pe care locutorul îl acordă enunĠului construit cu un COND de acest tip, grad de [certitudine] inferior (în sensul de [slab]) celui care este vehiculat în enunĠurile construite cu V conjectural / inferenĠial sau cu perifraza devoirEPISTEMIC + infinitiv. Actualizarea unui POT /probabil slab/, aflat la limita de reprezentare cu POT /posibil puternic/, argumenteazăúi filiaĠia acestui tip de uzaj al COND mai degrabă cu cel în care acelaúi morfem verbal exprimă o [eventualitate] epistemică decât cu ocurenĠele sale de tip evidenĠialo-citaĠionale. Într-adevăr, există voci în literatura de specialitate (v. Tasmowski 2001: 334) care derivă valoarea pe care COND o actualizează în structurile interogative analizate anterior din utilizările sale jurnalistice, mediative. Dendale (2010: 305) úi, recent, Bourova / Dendale (2013: 183-200) infirmă însă această ipoteză pe baza a două argumente majore, úi anume: (i) tipul de [EVIDENğIALITATE] exprimat în fiecare din cele două construcĠii este diferit (într-un caz este vorba de o evidenĠialitate directă de tip: inferenĠă, în celalalt, de o evidenĠă indirectă, de tip: citare) úi greu de corelat, respectiv, (ii) criteriul primei atestări care conduce la existenĠa unui mare decalaj cronologic între cele două tipuri de utilizări, căci COND evidenĠialo-citaĠional este atestat în istoria limbii franceze, cu mult după ocurenĠele conjecturale. Astfel, dacă primele enunĠuri cu un COND citaĠional apar – potrivit studiului lui Bourova/Dendale (2013: 183-200) – aprox. în a doua jumătate a secolului al XVI-lea82 (v. infra ex. 18a), uzajul conjectural se înregistrează, chiar dacă rar, încă din Ancien Français (aprox. din sec. al XII-lea) (v. ex. 18b) úi sporeúte ca frecvenĠă în Evul Mediu úi, mai cu seamă, în perioada clasică (v. ex. 18c):
(18) a. … appelant de la sentence contre luy donnee par ledict prevost ou sondit lieutenant, par laquelle et pour raison de l’homicide par luy commis en la personne dudict defunct messire Jehan Bourdeau il aurait été condamné à estre pendu et estrangle à une potence qui serait mise et assise sur le grand chemin tendant dudict Estampes à Dommarville (Arrêt du Parlement de Paris, 4 aprilie 1541, citat de Guentcheva 1994 : 16, apud Vatrican 2010 : 84). b. Et Mordrez, quant le voit, // De rire ne se pot tenir : // « He, dieux », fet il, « dont venez vous ? // Vos armes vendriez les vous ?// Ge croi, vous les avez prestees ; demain vous seront raportees ! » (Li romans de Claris et Laris, v. 24239, anul 1268, citat de Ménard 1976, apud Dendale 2010: 306). c. D’où vient que je ne reçois point de vos lettres mon cher? Seroit-ce la goute qui vous auroit repris ? Mandez-le-moi, je vous prie, on me le faites mander (Roger de Bussy-Rabutin, anul 1671, in Frantext, apud Dendale 2010: 307).
Dincolo de aceaste tipuri de diferenĠieri referitoare la statutul enunĠiativ, respectiv, la gradul de certitudine vehiculat, pare să nu existe nici o altă deosebire între structurile construite cu o formă de COND úi cele echivalente (din celelalte limbi romanice) realizate cu V sau cu Foi / FoiG. Cu toate acestea, cercetările de dată recentă (v. Dendale (2010: 305); Bourova / Dendale (2013: 183-200)) lansează ideea potrivit căreia:
82 Cu o valoare epistemico-evidenĠială, COND din franceză se înregistrează în textele juridice din secolul al XVI-lea, unde însă, spre deosebire de uzajul actual, se pare că raporta evenimente care au avut loc în mod real (v. Vatrican 2010: 84). 104 Cecilia Mihaela Popescu
« […] le conditionnel de conjecture serait une transposition du futur conjectural en contexte subordonné, hypothèse plausible par le sémantisme de ces deux marqueurs et par le fait que certains chaînons d’un tel parcours sont attestés [ …] » (Bourova / Dendale 2013: 198).
Într-adevăr, ocurenĠele COND inferenĠial apar frecvent însoĠite (adesea, în poziĠie postpusă sau parentetică) fie de verbul demander (sau de structuri verbale echivalente, ca de exemplu: se poser la question, s’interroger etc.) sau de o anaforă cu valoare rezumativă, de tipul la / cette question / théorie / hypothèse etc.:
(19) a. – Serait-il arrivé quelque accident qui oblige la fête à être remise ? demanda-t-il avec une certaine inquiétude. - Oui et non, répondit Colline (Murger, apud Dendale 2010 : 298). b. La mode serait-elle à la turquerie ? On peut légitimement se poser la question (www. apud Dendale 2010 : 298). c. SAI serai-il un UCHIWA ? [...] (Chiyo-Baba:) Je poste ce topic [sic] en rappelant que cette théorie n’est pas de moi. [...] (Alseran) Je suis formellement opposé à cette hypothèse c’est simple il s’agitd’une théorie qui ne se base que sur des jugements. (www, ibidem).
Pe de altă parte, aceeaúi ipoteză se bazeazăúi pe afirmaĠia conform căreia úi în italiana antică apar astfel de turnuri dubitative în care COND (forma simplă) exprimă o [supoziĠie] aparĠinând subiectului vorbitor (pentru exemplificare, v. Squartini 2004 a: 87)83 úi că în cadrul acestui din urmă sistem lingvistic, COND a funcĠionat, în aceste contexte de tip inferenĠial, ca formă de transpunere în [TRECUT] a unui V, chiar până în secolul al XIX-lea (v. Squartini 2001: 324). Merită reĠinută, desigur, o astfel de ipoteză (căreia îi lipsesc însă atestările în plan discursiv), dar ea nu demonstrează de ce COND din limba franceză se înregistrează cu acestă valoare inferenĠială exclusiv în anumite structuri frastice interogative, nici de ce astfel de ocurenĠe ale morfemului discutat apar nu numai în contexte în care timpul de referinĠă global este [TRECUTUL], ci úi în cazul în care regenta este la timpul [PREZENT]. Pentru o variantă posibilă de răspuns, să reluăm schematic particularităĠile fiecăreia din cele două tipuri de structuri de actualizare a POT /probabil/ cu ajutorul formei sintetice de V, respectiv, cu un COND !
MORFEM atitudinea referinĠă temporală grad de statut VERBAL locutorului [certitudine] enunĠiativ VIITOR puternic [+PREZENT- POT /probabil asertiv subiectivă (VIITOR)] puternic/ CONDIğIONAL subiectivă [+PREZENT- POT /probabil interogativ (VIITOR)] slab/
Tabel nr. 9 ParticularităĠile semantice ale structurilor care actualizează POT /probabil/ în limba franceză
83 V. úi partea a II-a a lucrării, cap. al II-lea. 105 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
Se observă aúadar că, de fapt, deosebirea dintre cele două tipuri de construcĠii constă în modul de acĠiune a trei parametri: atitudinea locutorului, gradul de [certitudine] pe care subiectul vorbitor îl acordă conĠinutului propoziĠional úi statutul enunĠiativ al frazei. Primele două aspecte sunt, de fapt, fundamentale úi fac trimitere la universul alocentric, iar cel de-al treilea este complementar acestora. În completarea datelor prezentate supra (în tabel), trebuie reiteratăúi maniera de definire bazică pe care am acordat-o – în capitolul introductiv (v. supra 0.3.) – fiecăruia din cele două morfeme verbale, unde am arătat căúi V úi COND au drept trăsătură fundamentală exprimarea unei relaĠii de ulterioritate, în cazul de faĠă – grosso-modo, a ipotezei locutorului (obĠinută prin inferenĠă) în raport cu o stare de fapte evaluată anterior. Trebuie totuúi subliniat că, în raport cu această descriere, doar:
« […] le fonctionnement référentiel du futur s’est montré déictique (S-R), non par nature, mais par défaut [s.n]. En d’autres termes, il ne fait pas partie de son sémantisme fondamental. Il s’agit d’une relation préférentielle, mais pas obligatoire, qui aboutit à une lecture descriptive » (Alvarez-Castro 2010: 82).
La polul opus, procesul redat prin forma de COND este reperat ca ulterior (sub aspect temporal, logic úi/sau cauzal) faĠă de un punct de reper, R, care poate desemna un act ilocutoriu sau pur úi simplu un proces fie situat în [TRECUT], fie redat ca o situaĠie ipotetică sau speculativă în momentul T0, deci are o funcĠionare referenĠială anaforică [R inactual ĺ [relaĠie de ulterioritate] procesCOND], de această dată « par nature » úi nu « par défaut ». Coroborarea tuturor acestor caracteristici ne determină să considerăm că forma de COND este exclusă din structurile asertive supozitive pentru că acest cadraj discursiv este incompatibil cu definirea sa ca morfem verbal cu funcĠionare anaforică, cadrul discursiv de tip asertiv constând în prezentarea unor premise relevante în momentul T0, deci foarte stâns legate de universul de cunoaútere al subiectului vorbitor. În schimb, structura frastică interogativă permite prin ea însăúi evocarea unui cadru de referinĠă anaforic (v. úi Rossari 2009: 104) care poate traduce, de exemplu, o aserĠiune negativă, de tipul: „Nu útiu unde/ce/când etc.”, ceea ce poate conduce la următoarea reprezentare formală: R enunĠiativ secundar ĺ [relaĠie de ulterioritate] act interogativo-deliberativCOND. O astfel de funcĠionare anaforică a COND în exprimarea unei [slabe probabilităĠi] creeazăúi efectul pragmatico-enunĠiativ al unei atitudini neutre (uneori chiar o uúoară distanĠare) din partea locutorului unor astfel de structuri în raport cu cele asertive realizate cu o formă de V (cf. în exemplul (20) valoarea semantico-referenĠială a predicaĠiilor serait úi sera):
(20) Qu’en pensez-vous, serait-il au bureau ? Non, il sera plutôt chez lui. (Squartini 2004 a: 71) (rom.) „Ce credeĠi, o fi/o fi fiind la birou ? Nu, e mai degrabă acasă.”
FuncĠionarea aceasta anaforică in absentia este cea care determină uneori prezenĠa în acelaúi segment discursiv a unor lexeme care să expliciteze actul interogativo-deliberativ, pe care le-am menĠionat anterior (se demander, se poser la question etc.).
106 Cecilia Mihaela Popescu Prin compararea utilizării formelor prospective din exemplul (20), de această dată, cu variantele lor de traducere din limba română, se poate observa un grad ridicat de [ACTUALITATE] în acest din urmă sistem lingvistic, spre deosebire de franceză care prin opoziĠia V conjectural – COND deliberativ menĠine respectivele morfeme ancorate prioritar în zona [epistemicului de credinĠă] unde exprimă mai multe grade de [certitudine], úi anume: un POT /probabil puternic/ vs. un POT /probabil slab/. Această opoziĠie semantică se neutralizează prin folosirea în aceleaúi tipare discursive a structurii perifrastice modale devoirEPISTEMIC + infinitiv, în raport cu care doar forma verbală de V încearcă o slabă opoziĠie, de această dată în domeniul [EVIDENğIALITĂğII], în actualizarea unei inferenĠe [cu sau fără raportare la sursa informaĠiei]. Din această perspectivă, puĠinele structuri (reduse, după cum am văzut, la auxiliarele être úi avoir), – aproape lexicalizate –, construite cu V sunt considerate ca fiind marcate negativ, deci actualizând o supoziĠie obĠinută printr-o inferenĠă indirectă, realizată în absenĠa raportării la sursa informaĠiei. Totuúi, această din urmă dihotomie între aceste două morfeme verbale(V úi devoirEPISTEMIC + infinitiv) nu este complet gramaticalizată în limba franceză, de vreme ce ultimul membru al respectivei opoziĠii poate exprima fie o inferenĠă deductivă84, fie o inferenĠă abductivă sau chiar una inductivă, ca sub (21a, b úi c)85:
(21) a. Il doit être dans son bureau car sa voiture est au parching [raĠionament logic de tip: p atunci q]. b. Les Allemands de l’Est doivent avoir beaucoup souffert si on en juge par ce que cette famille est-allemand a subi [raĠionament logic de tip: p atunci POATE q]. c. Les Français assurent qu’ils n’ont vendu que quatre missiles Exocet aux Argentins. Ceux-ci en ont déjà lancé deux contre des navires anglais. Ils ne doivent plus en avoir que deux [raĠionament logic care porneúte de la premise incomplete sau incerte úi ajunge la o concluzie aproximativă]. (Dendale 1994: 11, apud Pietrandrea 2004: 181). 1.3.2.4. Câteva concluzii ReĠinem aúadar utilizarea COND din limba franceză ca modalitate complementară de actualizare a unui POT /probabil slab/ cu raportare la [PREZENT-(VIITOR)], exclusiv în stucturi interogative, alături de formele canonice de V – care apar în structuri declarative – úi de perifraza modală devoirEPISTEMIC + infinitiv (care poate funcĠiona cu valoare epistemică în toate tipurile de fraze – asertive úi interogativo-exclamative). Însă, în afara diferenĠei de repartizare sintacticăúi/sau enunĠiativă, cele trei structuri se deosebesc în primul rând în funcĠie de gradul de focalizare a procesului inferenĠial: V epistemic e mai slab inferenĠial decât devoirEPISTEMIC + infinitiv, dar mai puternic asertiv decât COND (v. Squartini 2010: 119). Aúadar, în zona [PROBABILITĂğII], franceza creează două sub-domenii: (i) unul cu identitate asertivă ocupat de V epistemic úi de devoirEPISTEMIC + infinitiv; (ii) altul cu
84 Spre deosebire de turnura devoirEPISTEMIC + infinitiv, forma de V epistemic nu este compatibilă cu actualizarea unei inferenĠe deductive, situaĠie ilustrată în enunĠul următor: Au loin on voit apparaître un homme. Il doit être (*sera) à bout, car il chancelle à chaque pas (Tasmowski / Dendale 1998: 330, apud Squartini 2008: 923). 85 Din acest motiv, perifraza modală devoirEPISTEMIC + infinitiv reprezintă varianta frecvent întâlnită de echivalare a unui Foi / FoiG din română sau, vom vedea în continuare, a V inferenĠial din limba italiană. 107 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice statut enunĠiativ interogativ care se combină cu formele de COND sau cu devoirEPISTEMIC + infinitiv. Franceza este într-adevăr singura limbă romanică în care contrastul dintre [DUBITATIV] úi [INFERENğIAL] este foarte clar marcat úi prezintă astfel cel mai înalt grad de dezambiguizare (v. Squartini 2010: 119). Trebuie observat totuúi că, dezambiguizarea opoziĠiei amintite anterior conduce la crearea unui nou tip de neutralizare. Este vorba de faptul că, în zona enunĠiativ interogativă, prin utilizarea COND, franceza nu mai face distincĠie între dubitativul epistemic úi cel ipotetic, a căror dezambiguizare se realizează doar contextual (cf. infra (22 a) vs. (22 b) úi cu variantele de traducere din română):
(22) a. Est-ce qu’il ne serait pas un peu fatigué, ton frère ? (Haillet 2002: 121) [COND cu valoare de POT /probabil/ în structură interogativă]. „Fratele tău, n-o fi/n-o fi fiind puĠin obosit ?” b. Si c’était à refaire, prendriez-vous la même décision ? [COND cu valoare de POT /posibil/, ipotetic, în structură interogativă]. „Dacă ar trebui să refaceĠi acest lucru, aĠi lua aceeúi decizie ?”
1.3.3. Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba spaniolă contemporană
1.3.3.1. Preliminarii ùi în spaniola contemporană, morfemul –ré de V (atât forma simplă (haré), cât úi cea compusă (habré hecho)) – desemnat în literatură ca “futuro de conjetura”, “futuro de probabilidad” sau “futuro epistemico” (RAE 2010: 448), apare frecvent în ocurenĠe cu valoare epistemică (v. úi supra varianta în spaniolă a ex. 1, 2, 3, 4) în care exprimă “suposición, conjetura o vacilación” (Gaya 1961: 165 apud Soto 2008: 193) “[...] del hablante relativa al presente” (RAE 2010: 448). De această dată însă, cea mai importantă problemă pe care o ridică interpretarea morfemului în cauză este determinată de faptul că acestă paradigmă este adesea ambiguă în multe contexte în care poate primi fie o lectură temporală, fie una modală. Aúadar, într-un enunĠ ca cel prezentat infra sub (23):
(23) El cura sabrá mucho de teología (apud Gennari 2000: 266), semnificaĠia predicaĠiei sabrá poate fi interpretată astfel: (i) cunoútiinĠele despre teologie ale subiectului/personajului (el cura) vor exista într-un moment situat în [VIITOR] prin raportare la Sit0 [+valoare temporală], respectiv, (ii) subiectul vorbitor prezintă drept posibilă o stare de lucruri localizată în [PREZENT], într-un moment concomitent cu Sit0 [+ valoare modală]. Prin urmare, în limba spaniolă, acelaúi morfem verbal (de V) poate actualiza fie o valoare temporală (ca sub (i)), fie o valoare modală (ca sub (ii)) sau, altfel spus, “[...] dos representaciones semánticas distintas se funden en un mismo morfema” (Soto 2008: 204). Înainte de a dezvolta un comentariu în legătură cu semnificaĠia „modală” a formelor de V, ni se pare important să insistăm asupra unor parametri care caracterizează atât din punct de vedere morfosintactic, cât úi ca frecvenĠă, respectivele turnuri în limba spaniolă actuală. Un examen atent în acest sens propune Cartagena (1981, vol. 4: 383-394), care, în urma studierii unui corpus vast úi variat de limbă vorbită (spaniolăúi hispanoamericană),
108 Cecilia Mihaela Popescu arată că, din punct de vedere al frecvenĠei, în cazul formei simple, 89,41 % este procentul care contabilizează ocurenĠele temporale, doar 10,59 % reprezentând ocurenĠele modale, marcate [+PROBABILITATE]. În cazul formei compuse, situaĠia este cu totul diferită, în sensul că procentajul majoritar (adică, 68,18 %) revine utilizărilor modale discutate aici úi doar 31,82 % indică numărul formelor compuse cu valoare temporală. Deja o concluzie relevantă atât pentru definirea noematică a acestui V „de probabilitate”, cât úi în ceea ce priveúte organizarea sistemului verbal spaniol, ar putea deriva din aceste date statistice oferite de Cartagena (1981). Pentru moment însă, vom reĠine doar această evidentă preponderenĠă a formei în -ré compuse în ocurenĠele cu valoare epistemică din limba spaniolă, dar úi faptul că forma simplă de V, “[...] de uso mas amplio, se emplea fundamentalmente con valor temporal” (Cartagena 1981: 388). Această valoare temporalo-deictică, frecvent actualizată discursiv, poate fi úi cauza pentru care în anumite varietăĠi ale limbii spaniole “[...] la forma de futuro tiende a desaparecer” (Cartagena 1981: 387), fiind înlocuită de perifraza haber de + infinitivul verbului lexical care, úi ea, “[...] desprovista de todo valor obligativo [...], se usa especialmente en sustitución del futuro de probabilidad: „No creo que tenga novia. Ha de ser (= „será”) su hermano” (Cartagena 1981: 387, nota nr. 8)86, sau de perifraza ir a + infinitivul verbului lexical care, de asemenea, poate căpăta valoare conjecturală, tot în spaniola americană (v. infra 24):
(24) ¡ No irá a creer, señor Almirante, que yo [...] ! (Roa Bastos, Vigilia, apud RAE 2010: 440).
În astfel de cazuri, se consideră că perifrazele în discuĠie aduc “[...] el contenido temporal prospectivo, mientras que la flexión de futuro proporciona la noción de ‘incertidumbre’ o de duda” (RAE 2010: 440)87. Tot pe baza examenului statistic propus de Cartagena (1981), se observă că V de probabilitate prezintăúi în spaniolă restricĠii combinatorii în privinĠa selectării diverselor persoane gramaticale. Aúa cum am constatat anterior în cazul ocurenĠelor epistemice ale V din limba franceză, úi în spaniolă, predominante sunt ocurenĠele de V (simplu sau compus) construite cu persoana a 3-a (în special, singular, mai rar, plural), ceea ce se poate explica, deci, cognitiv, pragmatic, aúa cum propune úi Cartagena (1981: 389):
“Normalmente el hablante no hace conjecturas sobre sí mismo, sino sobre el tema del discurso – v. gr. Cuestiones que le son parcial o totalmente desconocidas, diversos aspectos de personas y cosas referidas – o incluso, auque con menor frecuencia, sobre el proprio interlocutor” (Cartagena 1981: 389).
ùi de această dată, frecvenĠa de utilizare a persoanei a 3-a singular sau plural nu înseamnă că forma în –ré (simplăúi compusă) exclude asocierea cu celelalte persoane în utilizările sale epistemice de probabilitate. Acestea sunt teoretic posibile, iar la nivel discursiv există suficiente astfel de ilustrări (v. infra 25 úi 26):
86 Pe de altă parte însă, în spaniola vorbită în Mexic (în special, în varianta literară) forma în –ré úi-a conservat – poate cu cea mai mare vitalitate –, valoarea epistemică de [PROBABILITATE], în detrimentul celei pur temporale (v. Lope Blanch 1968: 1795, citat de Cartagena 1981: 387, nota nr. 8). 87 Asupra acestei concurenĠe se va reveni în capitolul dedicat evoluĠiei diacronice a formelor de V úi de COND în cele patru limbi romanice investigate (v. úi Company Company 2006: 349-422). 109 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(25) ¿ Por qué temeré yo las persecuciones / de los que ponen su confianza en un Banco ...? (Cardenal, Antología, 1972: 142, citat de Cartagena 1981: 390). (26) Tú comprenderás que hasta ahé llegó la discusión, porque la Nancy se echó a reír (Sieveking, Pequeños animales ..., 1975: 21, citat de Cartagena 1981: 390).
1.3.3.2. Semantismul lexical al verbului, un parametru pertinent în actualizarea probabilităĠii epistemice în spaniolă În spaniolă însă, restricĠia combinatorie cu categoria gramaticală a persoanei pare să fie determinatăúi de semantismul lexical al verbului. Astfel, cu persoana întâi (singular, dar úi plural) sunt utilizate verbele de stare (ser), de sentiment (temer) sau de atitudine propoziĠională (parecer, saber). Cu persoana a 2-a apar verbele care exprimă cunoaúterea sau judecata interlocutorului (comprender, saber, imaginar, reconocer, culpar, negar, decir etc.) sau intenĠiile úi preferinĠele acestuia (pretender, querer, preferir, esperar etc.), mai rar úi alte categorii de verbe, precum: ser, dominar, oir, dejar, ganar. În sfârúit, cu persoana a 3-a, existăúi o clară departajare între clasele de verbe care utilizează forma simplă, respectiv, pe cea compusă. Astfel, forma simplă în -ré apare cu verbe care exprimă stări (ser, estar, haber, quedar), acĠiuni de deplasare (venir, andar, irse, llevar) sau care se suprapun semantic cu cele enumerate supra pentru persoana a 2-a. Forma compusă apare sporadic însă cu verbele de existenĠă (estar, quedar), de deplasare (irse) sau cu decir ori creer, deoarece “[...] la gran mayoría (69,57 %) debería recolectarse bajo el tótulo de ‘acciones varias’” (Cartagena 1981: 392). Concluzia evidentă rezultată din această minuĠioasă prezentare statistică este, în primul rând, aceea că în limba spaniolă actuală, spre deosebire de franceză, utilizările formei în –ré (simplă sau compusă) nu se rezumă exclusiv la auxiliarele ser, estar, haber, tener úi că alte categorii de verbe, precum comprender, saber, venir sau ir apar în corpus- ul studiat de Cartagena (1981) cu o mai mare frecvenĠă – chiar úi cu persoana a 3-a (plural, mai puĠin singular, unde, într-adevăr, situaĠia se inversează) – decât prima categorie (cea a auxiliarelor). Reformulând datele statistice referitoare la semantismul lexical al verbelor cu care se combină forma în –ré, de această dată, din perspectiva categoriei aspectului intern (i.e., din punct de vedere al Aktionsart-ului), se poate constata că în ocurenĠele epistemice de probabilitate, V (forma simplă) afectează doar predicatele telice (care desemnează stări sau ;i 28) sau durative úi nu pe cele momentane (v. úi Soto 2008ڍ activităĠi – v. infra ex. 27 Gennari 2002):
(27) Luis trabajará ahora en la empresa de su padre (RAE 2010: 448). (28) En este momento leerá el periódico (RAE 2010: 448).
O dezvoltare a acestei perspective aspectuale ca factor determinant în actualizarea valorii epistemice a V, apare în Gennari (2002) unde se arată că o lectură exclusiv modală ii de Aktionsart suntڏa formei în –ré (simplă) este determinantă dacă anumite condi ii non-dinamice, intervalul temporal deڏîndeplinite. Astfel, în cazul unei predica i pe cea finală (de fapt, nu distinge acesteڍialăڏurare a procesului cuprinde limita iniڍdesfă iڍ ii, momentul evenimentului este deci flexibilڏlimite). În cazul acestor tipuri de predica ia întâlnită în cazul verbelor dinamice. Iată de ce, înڏmodificabil, spre deosebire de situa i momentulڍ ii non-dinamiceڏurare al unei predicaڍcontexte adecvate, intervalul de desfă
110 Cecilia Mihaela Popescu vorbirii (T0) se suprapun, blocând lectura temporală de [+VIITOR], singura disponibilă ramânând interpretarea modală. te însă că această particularitate de Aktionsart aڍGennari (2002: 24) recunoa i exemple cu verbeڍ i afirmă că se întâlnescڍ iiڏverbului se răsfrânge asupra întregii predica :(i 30ڍ dinamice care (în contexte adecvate) au o lectură modală exclusivă (v. 29
(29) A: ¿ Por qué esta tan gordo Juan? B: Comerá mucho (Soto 2008: 197). (30) Conducirá desde niño, pero sigue siendo un tonto del volante (Soto 2008: 197).
De fapt, în ambele exemple prezentate supra (29, 30), formele de V nu desemnează iunea deڏii dinamice: într-adevăr, comerá sau conducirá nu exprimă acڏadevărate predica „a mânca”, respectiv, pe cea de „a conduce” văzute în desfăúurare, ci, mai degrabă, este vorba de proprietăĠi ale unei stări. Există însă în spaniolă contexte în care predicate într- adevăr dinamice încarcă enunĠul exclusiv cu o lectură modală:
(31) A: ¿ Dónde va Juana? B: Irá a su casa (Soto 2008: 198).
Soto (2008) dezvoltă teoria propusă de Gennari (2002) úi consideră că un alt parametru, tot de factură aspectuală, foarte important pentru lectura modală a unei predicaĠii construite cu forma (simplă) în –ré este trăsătura semică [-momentan], deci [+durativ]. Astfel, în exemplul anterior (v. supra 31), timpul de desfăúurare procesuală exprimat de irá cuprinde momentul vorbirii (T0). Această suprapunere conduce la blocarea valorii temporale a predicaĠiei úi orientează enunĠul spre o lectură pur modală. Concluzia la care se ajunge în urma aplicării teoriei Aktionsart-ului propusă de Gennari (2002) úi dezvoltată de Soto (2008) este următoarea: în limba spaniolă actuală, forma simplă în –ré apare cu valoare exclusiv modală (i) cu predicate non-dinamice (stative) úi (ii) cu predicate dinamice marcate de trăsătura [+durativ/-momentan]. Prin urmare, un predicat dinamic punctual (ca în ex. 32) nu poate da naútere decât unei lecturi temporale:
(32) A: ¿ Qué hace Maria? B: Alcanzará la cima (Soto 2008: 198). (cf. rom. „O încălĠa cizma” vs. „Va încălĠa cizma”).
Totuúi, astfel de predicate pot apărea în corelare cu o structură adversativă introdusă prin pero, deci pot funcĠiona modal ca în (33), unde exprimă un POT /probabil slab/ apropiat de POT /posibil/:
(33) La fruta caerá del arbol, como tu díces, pero par a mí que todavía está verde (Soto 2008: 199).
De această dată însă, predicaĠia caerá nu actualizează doar o valoare ipotetică/probabilă, ci funcĠionează mai degrabă cu rol evidenĠial, deoarece subiectul vorbitor nu doreúte să verifice validitatea conĠinutului propoziĠional „caer la fruta”, ci pe
111 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice cea a predicaĠiei explicitate contextual „como tu díces”, deci, veridicitatea sursei informaĠiei transmise. Pe de altă parte, în enunĠuri de tipul:
(34) a. ¿ Irá a terminar el trabajo? b. ¿ Irá a ganar la carrera? (Soto 2008: 200), perifrazele (aflate la V), construite fie cu un verb non-momentan (v. 34 a), fie cu un verb momentan (v. 34 b) exprimă ideea de [+îndoială/+speranĠă] în raport de posterioritate faĠă de Sit0. Dacă aceste perifraze, ar fi înlocuite cu V (simplu) în –ré, această formă ar avea, în acelaúi context, doar o lectură modală. NuanĠa modală dispare însăúi în cazul perifrazelor dacă acestea sunt construite cu indicativul prezent, în timp ce valoarea temporală se păstrează (v. 35):
(35) a. Va a terminar el trabajo. b. Va a ganar la carrera (Soto 2008: 200).
1.3.3.3. Alte particularităĠi semantico-sintactice ale turnurilor construite cu V epistemic Alte particularităĠi specifice turnurilor cu valoare de [PROBABILITATE] din spaniolă – în general, cvasi identice cu cele ale structurilor corespondente din franceză, italiană sau română, sunt de natură sintactico-semantică, fonologică sau fac trimitere la registrul de limbă folosit. Astfel, “futuro de probabilidad” se întâlneúte în special în registrul vorbit, acoperind o largă gamă de construcĠii sintactice, de la interogative directe sau indirecte (v. 36 úi 37), la declarative – dependente sau nu de verbe de sentiment (v. 38), sau exclamative (v. 39).
(36) Qué tendrá que ver el siglo, me pregunto yo (Benet, La otra casa, 1973: 99, citat de Cartagena 1981: 392). (37) No sé dónde se ha podido meter. ¿ Nos estará escuchando? (Benet, La otra casa, 1973: 186, citat de Cartagena 1981: 392). (38) ... me figuro, doctor, que no será usted uno de .... (Cartagena 1981: 392). (39) ¡ No pretenderá que los meta yoen la cama! (Alonso, Estado civil ..., 1970: 175, citat de Cartagena 1981: 393).
Astfel de turnuri epistemice implicite pot fi parafrazate (deci explicitate) fie cu adverbe modalizatoare care exprimă [PROBABILITATEA] sau [ÎNDOIALA], urmate de un verb la prezent, fie cu un auxiliar de modalitate88. Astfel, exemplul clasic (v. 40):
(40) Sarán las ocho. este echivalent (v. RAE 2010: 448) cu variantele de sub (41 a) sau (41 b):
(41) a. Probablemente son las ocho.
88 O altă formulă discursivă de parafrazare a V epistemic din spaniolă este următoarea: adv. quizá + subjonctiv prezent. Astfel, un exemplu ca: Quizá venga mañana Pedro (apud Squartini 2010: 121) este echivalent cu Quizá vendrá mañana Pedro (apud Squartini 2010: 123). 112 Cecilia Mihaela Popescu b. Deben de ser las ocho.
De asemenea, acest tip de „viitor”:
“[...] se consigue con caudrios de entonación y admite la alternancia con el presente [...]. En la segunda persona con entonación interrogativa, este mismo futuro del momento presente suaviza la misma conctrución de presente y se conoce como futuro de cortesia” (Alcina Blecua 1975: 800, citat de Cartagena 1981: 386, nota 6).
adar, din întreaga descriere făcută până în prezent reiese clar faptul că atât formaڍA ,i forma compusă în –ré au fără îndoială o valoare modală în astfel de contexteڍ simplă, cât în raport cu încărcătura temporală prototipică. Pe de altă parte însă, existăúi foarte multe contexte ambigue în care valoarea temporală se confundă cu cea modală. Criteriul i anume stabilireaڍ (dezambiguizant în astfel de cazuri este cel propus de RAE (2010: 448 referinεei temporale prin intermediul inserării unor adverbe deictice ca în (42a, b, apud RAE 2010: 448):
(42) a. Mañana estará en las Bahamas {+valoare temporală; estará încarcă enunĠul cu referirea sa prototipică de desemnare a intervalului temporal [+VIITOR]}. b. Ahora estará en las Bahamas {+valoare modală; starea de lucruri descrisă de forma în –ré face referire la intervalul [+PREZENT/+PREZENT- VIITOR]}.
Prin compararea celor două variante de sub (42), se observă încă o dată faptul că în spaniolă aceaúi formă verbală (acelaúi morfem de V) poate funcĠiona în acelaúi context cu valoare temporală, în acest caz, vizându-se intervalul temporal [+VIITOR], dar úi cu valoare modală, în acest caz, predicaĠia fiind ancorată în intervalul [+PREZENT- (VIITOR)]. Un alt criteriu dezambiguizant constă în asocierea, în astfel de contexte, a formei în –ré (simplă sau compusă) cu expresii care redau explicit semnificaĠia de [PROBABILITATE] / [ÎNDOIALĂ] degajată de predicaĠiile care conĠin formele verbale în cauză. Ca în franceză, formele de V pot fi însoĠite de adverbe de probabilitate sau pot apărea cu verbe care exprimă suspiciunea, dar úi cu cele care exprimă constatarea sau verificarea (v. 44), în general, cu lexeme care actualizează ideea de „percepĠie mentală” (v. RAE 2010: 449). În astfel de cazuri, dublu modalizate, formele de V se pot plasa fie în regentă (v. 43), fie în subordonată (v. 44, 45):
(43) Seguramente estará como nosotros (Gándara, Distancia, apud RAE 2010: 449). (44) Me imagino que estará muy ocupado con el viaje del Presidente a Cajamarca (Vargas Llosa, Conversación, apud RAE 2010: 449). (45) Comprendo que estará usted molesto (RAE 2010: 449).
Această situaĠie nu este însă posibilă atunci când forma în –ré are valoare temporală pură (v. infra ex. 46, 47), pentru că, aúa cum subliniază (Soto 2008: 195, nota nr. 3) se ajunge la un conflict discursiv care se stabileúte între două tipuri de evaluări subiective diferite:
113 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (46) *Ciertamente estará enfermo. (47) *Es posible que estará en casa (Soto 2008: 196, nota nr. 5).
În concluzie, aúa cum aratăúi Squartini (1999) – pentru limba italiană –, cele trei criterii generale pe baza cărora se pot explica diferitele tipuri de utilizări (temporale vs. modale) ale paradigmei de V din castiliana contemporană literară, sunt următoarele: (a) referirea temporală a respectivului morfem úi / sau (b) natura aspectuală a predicaĠiei afectate de morfemul de V úi (c) semantismul lexical al verbului aflat la forma în –ré.
1.3.3.3. Forma în –ría cu valoare de POT /probabil/ în [TRECUT] În spaniola actuală, forma în –ré nu este însă singurul morfem care actualizează [PROBABILITATEA EPISTEMICĂ]. ùi forma în –ría apare în tiparele discursive decelate anterior pentru actualizarea aceleiaúi categorii cognitive, cu titulatura de „condicional de conjetura / de probabilidad / epistemico” (v. RAE 2010: 450). DistincĠia dintre enunĠurile construite cu una sau cu cealaltă formă se realizează în funcĠie de ancrajul temporal al [supoziĠiei] / [probabilităĠii] care, în cazul formelor de V, este [PREZENT]-ul lui Sit0, în timp ce, în cazul COND, raportarea referenĠială vizează un moment situat în [TRECUT], ca sub (48a) úi (49a) care admit parafrazări ca cele de sub (48 b) úi (49 b) :
(48) a. Serían las diez.‘să (tot) fi fost 10/era probabil în jur de ora 10’. b. Probablemente eran las diez. (49) a. Tendría entonces treinta años. ‘să (tot) fi avut 30 ani/putea să aibă 30 ani’. b. Podía tener entonces treinta años (apud RAE 2010: 450).
ùi această paradigmă verbală poate apărea în combinaĠie cu un modalizator de probabilitate, ca sub (50), sau poate fi subordonată unui verb de supoziĠie, ca în exemplul (51); poate, de asemenea, să fie integrată nu numai în structuri asertive, declarative, ci se poate combina úi cu tipul de frază interogativ sau exclamativ (v. infra 52a, b):
(50) Seguramente estaría casando (RAE 2010: 450). (51) Me imaginé que tendría las manas con un cigarrillo del que no se tragaría el fumo (Marías, Corazón, citat de RAE 2010: 450). (52) a. ¿ Qué haría ella a tales horas? (V. Blasco Ibáñez, La condenada y otros euentos, apud Squartini 2004a: 73). b. ¡ Quién me {mandaría – habrá mandado – habría mandado – pudo mandar} salir de casa! (RAE 2010: 450).
În astfel de ocurenĠe, COND din spaniolă exprimă [PROBABILITATEA] în zona de [TRECUT] (deci un POT/probabil slab/, aflat la limită cu POT /posibil/), fiind cvasi- echivalent temporal cu un V anterior, cu propria formă compusă (COND trecut) sau cu vebul poder urmat de infinitivul verbului lexical (v. supra úi variantele de echivalenĠe propuse de RAE (2010: 450) pentru forma verbală mandaría de sub (52)). Aúa cum arată Muñiz (1984: 157), unui COND din spaniolă îi corespunde în italiană, de exemplu, în astfel de contexte, un V, adverbul forse urmat de imperfectul indicativ sau o perifrază (v. infra ex. 53):
114 Cecilia Mihaela Popescu (53) Serian las ocho (cuando llegó). Saranno state le otto. Forse erano le otto. Può darsi che siano state le otto. Può darsi che fossero le otto. (apud Muñiz 1984: 157).
În ceea ce priveúte cvasi-similitudinea funcĠională dintre forma simplă de COND din spaniolăúi V anterior, aceasta se referă doar la nivel de reprezentare temporală, în sensul că ambele paradigme actualizează situaĠii “deitticamente passate” (v. Squartini 2004a: 73). Cele două forme verbale discutate se diferenĠiază însă din punct de vedere aspectual, în sensul că “[…] il Futuro Composto svolge la funzione aspettuale di un Perfetto Composto […], mentre il Condizionale focalizza l’attenzione sul momento di avvenimento, indipendente della rilevanza al momento dell’enunciazione” (Squartini 2004 a: 74). În concluzie, reĠinem că în spaĠiul limbilor iberoromanice (în cazul nostru, spaniola) dihotomia POT /probabil puternic/ – POT /probabil slab/ este menĠinută prin forme distincte, prin opoziĠia V-COND úi realizată în funcĠie de raportarea temporală. Compatibilitatea formei în –ría cu actualizarea unui POT /probabil/ este determinată de următorii parametri: (1) zona de manifestare a valorii actualizate este cea [+TRECUT], o zonă de rererenĠialitate temporală la care morfemul verbal discutat se raportează în mod obiúnuit, care intră, de fapt, în funcĠionarea sa sintactico-semantică (v., în acest sens, exprimarea VT). (2) COND este, prin definiĠie, un marcator anaforic al relaĠiei de ulterioritate, care, de această dată, este una de tip inferenĠial. Altfel spus, în astfel de ocurenĠe, este vorba de o inferenĠă făcută asupra unui eveniment trecut, deci depăúit prin raportare la T0 úi care are întotdeauna un caracter slab. De fapt, ceea ce marchează limba spaniolă în mod distinctiv la nivel de expresie prin opoziĠia dintre formele de V úi de COND, este – cu riscul de a ne repeta – tocmai această dihotomie dintre un grad puternic úi unul mai slab al procesului cognitiv inferenĠial. Comparativ cu situaĠia formelor echivalente din franceză, reĠinem o mai puternică înrădăcinare a V úi a COND din spaniolă în zona [EPISTEMICULUI], în cadrul acestui sistem lingvistic morfemele discutate nestabilind opoziĠii úi în domeniul [EVIDENğIALITĂğII], slab exploatată la nivel de expresie:
„Es comúnmente aceptado que el castellano no posee una categoría evidencial, dado que se afirmaque no existe una forma perteneciente al sistema gramatical (i.e. no léxica) cuyo contenido semántico/pragmático sea específicamenteuna referencia a la fuente de información” (Lazard 2001: 360, apud Bermúdez 2002: 20).
Într-adevăr, forma în –ría se întâlneúte rar cu valoare evidenĠialo-citaĠională, ca sub (54a úi b), căci astfel de ocurenĠe, recent intrate în gramaticile normative ale limbii spaniole89, au fost considerate de Gili Gaya (1973: 129, nota 6) „comme une mauvaise traduction de l’anglais ou du français” (Vatrican 2010: 84). ùi în literatura de specialitate actuală, astfel de utilizări sunt abordate încă cu reticenĠă (de exemplu, în 2001, Lázaro
89 Gili Gaya (1943: § 129, nota nr. 6, apud Vatrican 2010: 84) discută pentru prima dată (într-o notă) problema acestor ocurenĠe citaĠionale ale COND. 115 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Carreter le numeúte jerga informatif „jargon informativ”; împreună cu El Pais, acelaúi autor condamnă aceste utilizări ale COND – v. Vatrican 2010: 84).
(54) a. El presidente renunciaría en las próximas horas (Bermúdez 2002: 21). b. El presidente le habría pedido la renuncia al ministro del interior (Bermúdez 2002: 21).
1.3.3.4. Utilizările concesive ale viitorului úi condiĠionalului din spaniolă Particularitatea COND din castillana modernă de a funcĠiona ca o „dublură” a formelor de V epistemic, se observă foarte clar úi în anumite tipare discursive90 speciale, de tipul celor prezentate mai jos (cf. ex. 55a úi 55b, c):
(55) a. Le parecerá una tontería, pero aquello me salvó (RAE 2010: 448) {V concesiv cu raportare la [PREZENT]}. b. Séria fea, pero era simpática ‘o fi fost urâtă/poate că era urâtă, dar era simpatică’ (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 289) {[forma simplă de COND concesiv cu raportare la [TRECUT]]}. c. Lo habría hecho, pero yo no lo creo ‘o fi făcut-o, dar eu nu cred’ (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 289) {[forma compusă de COND concesiv cu raportare la [TRECUT]]}.
Aúa cum am arătat anterior91, funcĠia V sau a COND concesiv nu este aceea de a modifica valoarea de adevăr a enunĠului, ci respectivele paradigme verbale operează acelaúi tip de descriere a unor procese cognitive, analizate supra pentru cazurile inferenĠiale, sugerând însă, de această dată, o evaluare foarte subiectivă, apropiată de natura speculaĠiei, a unei stări de lucruri (potenĠiale). Iată de ce, toate aceste exemple de V/COND concesiv din spaniolă se traduc în franceză cu formula : il se peut que/peut-être que..., formulare care are aceeaúi funcĠiune cu cea a paradigmelor verbale discutate, i.e., să opereze o descriere explicită a modalităĠii posibilului neutru. În orice caz, această interpretare a V sau a COND concesiv ca mecanisme discursive de descriere a anumitor procese cognitive, poate explica úi o altă valoare care le este atribuită în literatura de specialitate, aceea „evidenĠială”, sau mai precis, „citaĠională”. Este adevărat că în orice enunĠ al V concesiv sursa informaĠiei face trimitere la cuvintele unei alte persoane (identificată adesea în persoana interlocutorului), însă acest conĠinut este întotdeauna supus evaluării (chiar speculative) a locutorului, fapt care poate explicita, din nou, incompatibilitatea V concesiv cu turnurile în care sursa informaĠiei face trimitere explicită la o cu totul altă persoană. Mai mult, trebuie semnalat faptul că, în astfel de structuri discursive, înlocuirea V sintetic cu perifraza ir a + infinitiv (cf. infra 56 a úi b):
(56) a. Va a cerrar la puerta, pero no lo conseguirá. b. *Cerrará la puerta, pero no lo conseguirá [forma de V nu poate fi utilizată cu valoare deictică prospectivă în astfel de ocurenĠe] (Jansen 2002: 122),
90 Astfel de structuri concesive nu au fost analizate în capitolul în care am studiat situaĠia manifestătii discursive a V epistemic în franceză, deoarece în cadrul acestui sistem lingvistic V concesiv se întâlneúte rar úi doar în limba populară. 91 V. supra cap. introductiv, paragraful 0.3.2.3.2.2. 116 Cecilia Mihaela Popescu determinăúi modificarea semnificaĠiei enunĠului, de la actualizarea unui POT /probabil puternic/ sau a unui POT /posibil/ cu raportare la [PREZENT] la marcarea unei slabe conjecturi în [VIITOR], căci:
“[...] la diferencia entre los dos está en que ir + infinitivo indica que juzgar por lo que se ve y sabe, se realizará la situación (en sentido prospectivo), mientras que el futuro se interpreta como solamente indicando la opinión subjectiva del hablante acerca de una situación futura” (Jensen 2002: 122).
1.3.3.5. Câteva concluzii În cazul limbii spaniole literare, datele expuse până în acest moment ne conduc către stabilirea următoarelor tipuri de reprezentare în ceea ce priveúte manifestarea discursivă a [PROBABILITĂğII EPISTEMICE] : o V epistemic este forma canonică de actualizare a POT /probabil/ cu raportare la [PREZENT-(VIITOR)]; o COND funcĠionează ca „dublură” a V în toate contextele epistemice de [PROBABILITATE] ale acestei din urmă paradigme: în structurile implicite, explicite, concesive úi interogative, având însă drept ancraj referenĠial zona [TRECUTULUI]. Din această perspectivă, funcĠionarea formei simple de COND este cvasi-asemănătoare cu cea a V anterior, singura trăsătură distinctivă rezultând din combinarea fiecărei paradigme cu categoria gramaticală a
1.3.4. Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba italiană contemporană
1.3.4.1. ParticularităĠi sintactico-semantice, de frecvenĠă úi de registru ale viitorului epistemic din italiană Datele oferite de analiza V epistemic din francezăúi spaniolă vor fi completate acum de comportamentul sintactico-semantic al paradigmei corespondente din italiană, paradigmă care reprezintă, pentru acest sistem lingvistic, morfemul fundamental de actualizare a modalităĠii inferenĠiale92, cu referire la [PREZENT] (v. 57) sau la [TRECUT] (v. 58), prin alternanĠa dintre forma simplăúi cea compusă:
92 În italiana actuală, COND nu apare cu valoare epistemică inferenĠială nici în declarative, nici în interogative sau în structuri concesivo-adversative (v. Squartini 2004a: 77-79). Însă, aúa cum am arătat anterior, în italiana antică, COND a funcĠionat în astfel de contexte inferenĠiale, ca formă de 117 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(57) Adesso saranno le quattro (Squartini 2004a: 77). (58) Saranno state le quattro quando lo abbiamo incontrato (Squartini 2004a: 77).
În ansamblu, ocurenĠele modale cu valoare de POT /probabil/ ale formei în – rà se apropie semantic úi funcĠional de cele descrise anterior, în cazul paradigmei echivalente din spaniolă, în sensul că astfel de utilizări sunt diverse úi frecvente úi manifestă aceeaúi tendinĠă pentru selecĠia anumitor clase verbale aspectuale (v. Rocci 2000: 243). Altfel spus, spre deosebire de franceză, V epistemic din italiană nu cunoaúte restricĠii combinatorii în privinĠa semantismului lexical al verbului cu care se combină, cu toate că, úi de această dată, primele locuri pe o listă a frecvenĠei de utilizare sunt ocupate de auxiliarele essere úi avere. Însă, aúa cum arată Rocci (2000: 244), « […] en principe on peut avoir des lectures épistémiques avec n’importe quel verbe, pourvu que certaines conditions contextuelles soient remplies [s.n.] » (Rocci 2000: 244). În italiana actuală, acest tip de uzaj este foarte des întâlnit în limbajul conversaĠional (Rocci 2000: 247) úi apare în contexte care au drept echivalent în franceză, de cele mai multe ori, turnura perifrastică cu devoirEPISTEMIC + infinitiv. FrecvenĠa mare de utilizare a V în ocurenĠe cu valoare epistemică readuce în discuĠie problema selectării anumitor clase verbale din perspectiva categoriei Aktionsart- ului. ùi de această dată, compatibilitatea dintre semantismul lexical intern al unei predicaĠii realizată cu forma în –rà úi lectura sa epistemică pare să fie determinată de tipul de referinĠă temporalo-aspectuală care trebuie actualizată. În general, valoarea modală a morfemului de V apare cu predilecĠie (ca în castiliana modernă) în cazul verbelor stative úi, în special, în cazul lexemelor care descriu o stare contingentă, marcate aúadar cu trăsătura aspectuală [+momentan /-durativ] (v. Rocci 2000: 254). În ceea ce priveúte verbele non stative, dinamice, interpretarea epistemică a unor astfel de predicaĠii nu este exclusă, dar ea poate să intervină « […] si elle est très saillante dans le contexte ou s’il y a de marques dans le contexte qui indiquent explicitement une référence temporelle présente » (Rocci 2000: 254), aúa cum se poate observa úi din compararea secvenĠelor (a) úi (b) din exemplul următor (apud Rocci 2000: 254):
(59) a. Pioverà [+ lectură temporală]. b. In questo momento, in riva al largo, pioverà [+ lectură modală].
Pe de altă parte, cu predicatele telice, lectura epistemică este posibilă doar în cazul în care este focalizată o anumită etapă de desfăúurare a evenimentului, ceea ce conduce, de fapt, la modificarea clasei aspectuale de bază/originară. Important pentru demersul nostru este nu acestă modificare în sine, ci, aúa cum arată Rocci (2000: 255), faptul că adesea o astfel de schimbare nu este marcată în enunĠ prin mărci lingvistice, ea trebuind să fie inferată din context. Există bineînĠeles úi situaĠii în care anumiĠi operatori au rolul de a focaliza acest tip de modificare a clasei aspectuale a unei predicaĠii telice úi, prin urmare, de a asigura succesul spre o lectură de tip epistemic. De exemplu, sub (60), utilizarea construcĠiei progresive (cf. infra situaĠia din limba română) poate explicita modificarea clasei aspectuale úi accentua ideea unei interpretări epistemice:
transpunere în [TRECUT] a unui V, iar acest tip de funcĠionare a durat chiar până în secolul al XIX- lea (v. Squartini 2001: 324). 118 Cecilia Mihaela Popescu (60) Starà arrivando Luigi (Rocci 2000: 255).
Din punct de vedere sintactic úi semantic, V epistemic din limba italiană apare în structuri implicite, declarative sau interogative, dar úi în structuri explicite, în toate aceste ocurenĠe exprimând incetitudinea, îndoiala, aproximarea sau concesia. Prin urmare, V cu valoare modală din italiană are o paletă foarte largă de semnificaĠii úi acoperă o gamă foarte variată de structuri sintactico-semantice. Acest comportament poate fi pus în evidenĠă úi prin compararea exemplelor de mai jos cu variantele lor de traducere din franceză:
(61) Che ora sarà? Saranno le tre. « Quelle heure peut-il bien être ? Il doit être trois heure ». (62) Quanto costrà secondo te? Andrà sul millione… « Combien ça peut coûter d’après toi ? Ça doit tourner autour du million … » (Saffi 2010: 30). (63) Le finestre sono tutte chiuse. Sarà già partito? (Squartini 2004a: 78) [V compus cu valoare modală epistemică]. « Toutes les fenêtres sont fermées. Serait-il déja parti? (64) Sarà come dici tu, però …. « C’est peut-être comme tu le dis, pourtant …. » (65) La democrazia trionferà. Sarà. « La démocratie triomphera. Esperons-le! » (Saffi 2010: 30).
În general, în astfel de turnuri, paradigma discutată este concurată în italiană de indicativul prezent însoĠit (sau nu) de adeverbe modale ca forse „poate” sau probabilmente „probabil” sau este înlocuită de diferite expresii modalizatoare din aceeaúi zonă conceptuală:
(66) È probabile/Tutto porta ad assumere che siano le 5. (67) È possibile / Nulla vieta di assumere che siano le 5 (Renzi et al. 1991, II: 118).
De asemenea, aproximativ ca în spaniolă, în subordonatele dependente de un verb de credinĠă sau de atitudine propoziĠională (utilizat la afirmativ sau la negativ), V modal poate fi substituit de subjonctiv93 (v. infra 68 úi 69):
(68) Credo che verrà // Credo che venga [probabil vs. posibil]. (fr.) « Je crois qu’il viendra ». (rom.) „Cred că o să vină”. (69) No credo che verrà // No credo che venga. (fr.) « Je ne crois pas qu’il viendra // Je ne crois pas qu’il vienne » (apud Saffi 2010: 30). (rom.) „Nu cred că va veni // Nu cred să vină”.
93 În limba italiană, conjunctivul poate substitui V epistemic úi în structurile ipotetico-dubitative (cf. infra utilizarea formei prezumptivale a conjunctivului din limba română), situaĠie care rezultăúi din compararea exemplului: Starà piovendo fuori? cu varianta: Che stia piovendo fuori? (apud Squartini 2005: 262). 119 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ReĠinem aúadar până în acest moment, marea frecvenĠă de utilizare cu valoare modală a formei sintetice de V din limba italiană, mai cu seamă în limba vorbită, într-o serie variată de structuri explicite sau implicite, în combinaĠie cu o largă gamă de verbe (cu predilecĠie, cele stative marcate [-durativ]) úi cu diverse semnificaĠii în plan discursiv (incertitudine, îndoială, deliberaĠie, supoziĠie, aproximare, concesie). BineînĠeles că o astfel de modificare a comportamentului său semantico-funcĠional afectează utilizările prospectivo-deictice care au scăzut (dar – important de subliniat – nu au dispărut!) ca număr de ocurenĠe úi ca frecvenĠă de utilizare, fapt semnalat de majoritatea gramaticilor normative ale acestui sistem lingvistic: „[…] anche il futuro semplice, seppure «minacciato» negli impieghi temporali dall’espansione del presente, mostra delle accezioni modali ben salde nella lingua parlata” (Dardano / Trifone 1997, apud Begioni 2012: 10). Aúa cum am arătat anterior (în capitolul introductiv), în această zonă de expresie, cea a temporalităĠii, V sintetic este înlocuit frecvent de indicativul prezent chiar úi în enunĠurile în care sunt exprimate acĠiuni intenĠionate să se realizeze, acĠiuni planificate sau predicĠii (v. 70a, cf. 70b úi c), indicativul prezent acĠionând ca o variantă par défaut în uzajele prospectivo-deictice, dublată de o localizare temporală suficient de bine marcată de adverbe sau expresii din zona de referenĠialitate a [VIITORULUI] sau prin diferite informaĠii co-textuale sau contextuale:
(70) a. Viene con me domani (Begioni 2012: 10). b. (fr.) « Il viendra avec moi demain ». c. (rom.) „Vine cu mine mâine”. (71) Domani vado a trovare Paolo. (72) Il treno parte questo pomeriggio alle 3 (v. Schneider 2006: 21).
Cu toate acestea, o analiză de natură statistică realizată asupra frecvenĠei de utilizare a V sintetic cu cele două tipuri de valori, în italiana vorbită, conduce la următoarea categorizare: 70, 13 % din ansamblul ocurenĠelor reprezintă procentajul utilizărilor prospective úi 29, 87% indică procentul ocurenĠelor non-prospective (Gautschi 2010: 45). Această analiză nu intră totuúi în contradicĠie cu cele afirmate anterior cu privire la preponderenĠa utilizărilor modale ale V în registrul vorbit de limbă, atâta vreme cât Ġinem cont de faptul că sub eticheta de „usi futurali” au fost incluse nu doar utilizările pur temporale, ci úi cele deictico-modale (deontice, deontico-epistemice etc.). Dacă aceste din urmă tipuri de ocurenĠe sunt eliminate din statistica propusă de Gautschi (2010: 45), atunci procentul celor dintâi scade la 22,31%, ceea ce, repetăm, susĠine ideea unei prevalenĠe a modalităĠii asupra temporalităĠii la nivelul funcĠionării sintactico-semantice a morfemului verbal discutat.
1.3.4.2. Futuro epistemico vs. DOVERE/POTERE + infinitiv O altă particularitate a V cu valoare modală pe care italiana o partajează, de această dată, mai degrabă cu limba franceză (ceea ce nu însemnă că spaniola este exclusă), constă în posibilitatea de înlocuire a paradigmei verbale de V sintetic fie cu structura perifrastică dovere + infinitiv în cea mai mare parte a ocurenĠelor lor epistemice, fie cu perifraza modală potere + infinitiv (Bertinetto 1979: 77-138; Rocci 2000: 246; Pietrandrea 2004: 171-206). Astfel, un enunĠ canonic ca cel de sub (73) are drept echivalente semantice variantele de sub (73a), respectiv, (73b), variante care subliniază, în primul rând, existenĠa (ca în franceză) unei relaĠii foarte strânse între paradigma de V úi auxiliarele de modalitate, dar úi anumite trăsături ale V epistemic în raport cu aceste turnuri explicite:
120 Cecilia Mihaela Popescu
(73) Saranno le quattro. a. Devono essere le quattro /?ma ne dubito / non c’è alcun dubbio (apud Renzi et al. 1991, II: 118). « Il doit être quatre heures ». b. Possono essere le quattro / ma ne dubito /?non c’è alcun dubbio (apud Renzi et al. 1991, II: 118). « Il peut être quatre heures » (apud Siletti 2009: 202).
În legătură cu această posibilitate de echivalare, Pietrandrea (2004: 174) afirmă că italiana distinge mai multe grade de [CERTITUDINE], úi anume:
„sull’asse +/- certo si oppongono le forme rappresentate dai modali potere e dovere. Con dovere si esprime una necessità epistemica, quindi un giudizio di grado forte, e con potere una possibilità epistemica, quindi un giudizio di grado debole” (Pietrandrea 2004: 174).
Pe această scală valorică de actualizare graduală a [CERTITUDINII EPISTEMICE], forma sintetică de V trebuie considerată ca o modalitate de expresie neutră, nemarcată, pentru că acest morfem este apt să exprime, în funcĠie de diferiĠi factori contextuali, „giudizi di grado forte e giudizi di grado debole” (Pietrandrea 2004: 175), în acest ultim caz, [PROBABILITATEA] fiind contaminată cu o nuanĠă de „mittigation” / atenuare, ca sub (74):
(74) A. Che ora è? B. Saranno le otto e mezza, non lo so (Bertinetto 1979, apud Pietrandrea 2004: 174).
Totodată, úi expresiile modale (dovere/potere + infinitiv) care se diferenĠiază între ele, în primul rând, la nivelul axei deontico – epistemice, se constituie úi pe o scală valorică de exprimare a diferitelor grade de [CERTITUDINE], în funcĠie de treapta modalo- temporală cu care se combină. De exemplu, dovrebbe (COND prezent) are o mai mare forĠă modalizatoare – comparativ cu deve (indicativ prezent) sau cu dovra (indicativ viitor) – úi indică un grad mediu de [CERTITUDINE] (v. Pietrandrea 2004: 178-180). La rândul său, potrebbe + infinitiv este marcat [+epistemic] + [-cert], ceea ce înseamnă că actualizează mai degrabă un POT /posibil/ decât un POT /probabil/. Revenind la forma canonică de V, echivalenĠa semantică non-identică a acesteia cu perifraza modală dovereEPISTEMIC + infinitiv este evidentă în situaĠii discursive ca cele de sub (75) unde substituirea formei în –rà cu turnura modalizată nu este posibilă:
(75) A: Dov’è Piero? B1: Non ne ho idea. Sarà a casa. B2: Non ne ho idea. *Dev’essere a casa (Rocci 2000: 268).
Tocmai astfel de situaĠii demonstrează, aúa cum am văzut anterior úi în cazul limbii franceze, că prin utilizarea unui V epistemic nu numai actul de modalizare este implicit, ci úi procesul inferenĠial în sine. Acest proces cognitiv nu mai este „demonstrat”, aúa cum se întâmplă în cazul utilizării perifrazei dovereEPISTEMIC + infinitiv, ci inferat implicit (în
121 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice sensul de poziĠionare, par défaut, a acestei paradigme, faĠă de parametrul R). Iată cum comentează Rocci (2000: 268-269) exemplul de mai sus:
« Le locuteur B1, après avoir déclaré son ignorance (Je n’en ai aucune idée), émet une sorte d’hypothèse par défaut, tandis que dans B2 devoir résulte bizarre car il semblerait impliquer que le locuteur dispose de quelque connaissance spécifique sur ce sujet » (Rocci 2000: 268-269).
O astfel de abordare aduce din nou în discuĠie natura evidenĠială a unor astfel de ocurenĠe, ocazie cu care trebuie remarcat din nou că, raportat la structura perifrastică dovere + infinitiv,V inferenĠial pare mult mai ancorat modal, epistemic (v. úi Squartini 2008: 925), în timp ce „[…] gli usi che fanno in italiano dell’indicativo di dovere epistemico sembrano molto orientati verso il polo evidenziale dell’asse evidenziale- epistemico [s.n.]” (Pietrandrea 2004: 182). Din această perspectivă, în literatura de specialitate (v. Pietrandrea 2004; Squartini 2008), se arată că perifraza modală dovere + infinitiv poate actualiza (la fel ca structura echivalentă din franceză) o inferenĠă deductivă (logică) – ca sub (76a) – sau una abductivă, ca sub (76b) úi, foarte rar (contrar situaĠiei descrise supra pentru devoirEPISTEMIC + infinitiv), una de tip inductiv94, zonă care este rezervată în italiană, aproape în exclusivitate pentru forma de V:
(76) a. I riflettori di questi giorni non gli devono aver fatto troppo piacere perché «hanno spostato l’attenzione» (Pietrandrea 2004: 180). b. Signora, il suo aspetto autorevole nonché l’enorme tomo che tiene con sé mi dicono che lei deve essere una autorità in fatto di regolamenti universitari. Se è così posso farle una domanda (Pietrandrea 2004: 182).
Prin urmare, italiana încearcă să stabilească (altfel spus, să gramaticalizeze) o opoziĠie de natură evidenĠială între V – ca marcă a unei inferenĠe asumate, puternice úi extrem de subiective úi turnura dovere + infinitiv – ca marcă a inferenĠei aparente, mai slab subiectivă95, obĠinută prin corelarea, mai mult sau mai puĠin explicită, cu o sursă externă de proveninĠă a informaĠiei. Această opoziĠie de factură evidenĠială întăreúte totodată semnificaĠia modală a V ca unica formă profund epistemică din italiană, fapt care îi permite să apară (la fel ca morfemul echivalent din spaniolăúi ca Foi/FoiG din română) într-o serie de contexte discursive specifice: turnurile de tip concesivo-adversativ, asupra cărora ne vom opri în continuare.
94 În astfel de situaĠii, se utilizează forma de COND, dovrebbe, ca în exemplul următor: I francesi assicurano di aver venduto solo quattro missili Exocet agli Argentini. Questi ne hanno già lanciati due contro le imbarcazioni inglesi. Ora non dovrebbero averne più di due (Pietrandrea 2004: 182). 95 De exemplu, turnura dovere + infinitiv nu acceptă combinarea cu operatorul modal forse care traduce [POSIBIL]-ul slab, aflat la limita cu [PROBABIL]-ul, în schimb, poate apărea alături de modalizatori care actualizează un grad puternic de [CERTITUDINE], ca, de exemplu; sicuramente (cf. varianta (a) a exemplului următor cu cea de sub (b) úi (c)): (a) [Suonano alla porta] Sarà sicuramente / Forse sarà il postino; (b) [Suonano alla porta] Deve essere sicuramente il postino; (c) [Suonano alla porta] ??Forse deve essere il postino (Squartini 2008: 927). 122 Cecilia Mihaela Popescu 1.3.4.3. Futuro concessivo Aúadar, úi în italiana contemporană, oarecum asemănător cu situaĠia descrisă anterior în spaniolă, există o serie de structuri discursive speciale cu funcĠie semantico- pragmatică de contra-argument pentru o concluzie prezentată explicit (de obicei subsecvent), construite, de această dată, numai cu formele de V (nu úi cu cele de COND). Mai precis, este vorba de enunĠuri independente din punct de vedere sintactic, coordonate obligatoriu de un alt enunĠ introdus prin ma sau però (v. infra (77)):
(77) Sarà, ma non ci credo (Rocci 2000: 248).
Ca în spaniolă sau în română (v. infra 1.3.5), morfemul de V actualizează în astfel de ocurenĠe o gamă variată de grade de veridicitate epistemică: în general, un POT /probabil puternic/ (ca sub (79)), care se poate apropia chiar de zona [CERTITUDINII] (v. infra (78)], dar úi un POT/posibil/ – v. infra (80) – úi are, aúa cum am văzut în cazul limbii spaniole, o puternică (explicită) ancorare în zona [EVIDENğIALITĂğII]:
(78) Avrà un dottorato, ma non è troppo sveglio (Rocci 2000: 248). (79) Tu riuscirai anche a battterlo, non lo nego; ma lui gioca decisamente meglio (Renzi et al. 1991, II: 115-121). (80) Non dirò che fossi soddisfatto, però non protestai (Renzi et al. 1991, II: 115- 121).
1.3.4.4. Câteva concluzii SituaĠia manifestării discursive a V epistemic în italiana literară contemporană demonstrează: (i) absenĠa, pentru prima dată, a unei corelări semantice între V úi COND în reprezentarea [EPISTEMICULUI] úi/sau a [EVIDENğIALITĂğII]. În legătură cu formele de actualizare a acestui din urmă domeniu conceptual, prin opoziĠia dintre V úi turnura modală dovere + infinitiv, italiana demonstreazăúi aici o reprezentare dihotomică a evidenĠei inferenĠiale marcată [+/-subiectiv], situaĠie care poate fi sintetizată schematic astfel (v. Squartini 2008: 925)96:
InferenĠe InferenĠe generice Conjecturi circumstanĠiale VIITOR - + + DOVERE + + -
(ii) lărgirea ariei de utilizări în sfera modalităĠii inferenĠiale: futuro epistemico apare úi în declarative úi în interogative, de fapt, devine, aúa cum am anunĠat chiar de la început, morfemul dominant al modalităĠii inferenĠiale, cu referire la [PREZENT] sau la [TRECUT], prin alternanĠa dintre forma simplăúi cea compusă. Această situaĠie este
96 În cazul turnurilor perifrastice, (it.) dovere + infinitiv / (fr.) devoir + infinitiv, cele două valori [EPISTEMIC]-ul úi [EVIDENğIALITATEA], coexistă. În literatura de specialitate există două ipoteze care consideră că ultima semnificaĠie (cea evidenĠială) reprezintă fie o dezvoltare (mai precis, o îmbogăĠire) realizată pragmatic, fie o valoare cuprinsă în semnificaĠia bazică/originară a acestor morfeme. 123 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice rezultatul funcĠionării acestui morfem în concurenĠă cu structurile perifrastice modale dovere + infinitiv, respectiv, potere + infinitiv; (iii) existenĠa în cadrul paradigmei de V din italiană a două compozante importante: « […] une part ce que nous appellerons le futur catégorique (fortement ancré sur la perspective de la réalisation de l’action) moins importante que la part hypothètique et modale » (Begioni 2012: 12). Cu alte cuvinte, în italiană, V este „mai modal úi ipotetic”, deci mult mai „înzestrat” să exprime [EVENTUALITATEA] în comparaĠie cu paradigma corespondentă din franceză, care, în general, pare a fi focalizată, cu precădere spre latura categorică, de realizare a acĠiunii (v. Begioni 2012: 12). (iv) în italiana actuală, COND, care, aúa cum am văzut, lipseúte úi din actualizarea [EPISTEMICULUI PROBABIL] úi nu apare ca formă de expresie a evidenĠialităĠii inferenĠiale, se stabileúte ca marcă a evidenĠei indirecte de tip citaĠional, zonă în care intră úi el în concurenĠă cu turnurile perifrastice polisemantice construite cu dovere sau cu potere (de această dată, în varianta, dovrebbe/potrebbe + infinitiv (v. Pietrandrea 2004: 191-192)).
1.3.5. Manifestări discursive ale „viitorului epistemic” în limba română contemporană
1.3.5.1. ModalităĠi de reprezentare discursivă a potenĠialului /probabil/ în limba română contemporană SituaĠia existentă în limba română se dovedeúte extrem de interesantăúi de utilă în completarea portretului tipologic romanic al V epistemic. La o primă vedere, expresia [EPISTEMICULUI PROBABIL] în cadrul acestui sistem lingvistic ar putea să pară ca vehiculând un sistem formal complex úi oarecum redundant semantic. În linii foarte generale, actualizarea zonei semantice pe care o investigăm se realizează prin două tipare formale paralele, ambele analitice, cu formanĠi diferenĠiaĠi pentru [PREZENT] úi omonimi pentru [TRECUT], identice la nivel conceptual, dar distincte din punct de vedere diatopic úi, parĠial, diamezic (v. Reinheimer-Rîpeanu 1994a, 1994b; Squartini 2005: 250). În primul rând, româna se diferenĠiază de celelalte limbi romanice prin selectarea unui tip structural special din totalitatea paradigmelor sale de V, ceea ce face ca, pentru prima dată în analiza noastră, să nu mai avem un semnificant comun pentru două valori semantice fundamentale (una de tip temporal, alta din zona modalităĠii/[evidenĠialităĠii]). Astfel, în ocurenĠele cu valoare epistemicăúi cu referire la [PREZENT], româna standard face apel la o formă specializată de V, i. e., V–Tipul 2 (oi cânta = Foi), dar úi la turnurile perifrastice de prezumptiv cu bază de viitor [(v)oi fi cântând = FoiG]. Pentru referinĠa la [TRECUT], o singură formă (voi fi cântat = viitor anterior, respectiv, prezumptiv trecut, în acest caz = FoiP) funcĠionează în ambele planuri: deictic úi epistemic/evidenĠial. Toate aceste structuri sunt frecvente, în special, în limbajul familial, în registrul oral, dar úi în limba literară, fiind, de fapt, excluse din stilurile funcĠionale « […] qui ne mettent pas en jeu la subjectivité du locuteur » (ğenchea 1999: 63). Această constituĠie asimetrică la nivel formal ne determină să ne întrebăm chiar de la început asupra existenĠei unei potenĠiale specializări între formele amintite de prezent, dar úi asupra cauzelor absenĠei unui marcaj echivalent pentru zona de referinĠă a [TRECUTULUI]. Această din urmă nelămurire – referitoare la existenĠa unei forme unice deictico-epistemică pentru [TRECUT] (aúa cum se întâmplăúi în celelalte limbi romanice studiate) – devine mai uúor de explicat dacă ne poziĠionăm deci în cadrul tipologic al universaliilor lingvistice, exemplificat anterior de semantica morfemelor romanice
124 Cecilia Mihaela Popescu corespondente úi adoptăm ideea potrivit căreia orice formă din zona [TRECUTULUI] devine, intrinsec, favorizantă în vehicularea unor procese virtuale. Dacă la această perspectivă analitică se adaugăúi o serie de alĠi parametri interni (de exemplu, faptul că utilizările deictice ale V anterior sunt reduse cantitativ în limba actuală, pe de o parte datorită existenĠei unui sistem al consecutio temporum flexibil în română, pe de altă parte datorită structurii morfematice greoaie, supracompuse a acestei paradigme), atunci motivarea existenĠei unei singure forme cu dublu ancoraj, deictic sau epistemic, pare să se justifice. Totuúi, o dezambiguizare între utilizările propriu-zis deictice úi cele epistemice pare să fie simĠită ca necesară97 din moment ce în ocurenĠele modale ale structurii (v)oi fi cântat – probabil úi sub influenĠa V-Tipul2, se preferă forma cu auxiliarul aferezat (v. 81a, b). Acest criteriu formal distinctiv, semnalat de Iliescu (1999), nu este întotdeauna suficient, mai ales în limba publicisticii actuale unde a fost înregistrată (v. Zafiu 2009: 302) o serie de exemple recente în care este utilizată forma literară a auxiliarului, neaferezată, tocmai pentru că aceasta este simĠită ca aparĠinând unui stil literar, îngrijit, deci unui registru stilistic mai înalt (v. infra 81c, d úi e):
(81) a. O fi făcut-o úi eu nu útiu (EVZ, 2277/1999, 3, apud Zafiu 2009: 302). b. Acum a ieúit iar la rampă, cine l-ofi pus ? (Cronica română, 2626/2001, 3, apud Zafiu 2009: 302). c. Probabil că mulĠi dintre dumneavoastră se vor fi mirat când au auzit că un fost membru al conducerii BANCOREX a fost împuúcat (Academia CaĠavencu, 41/1999, 4, apud Zafiu 2009: 302). d. Va fi fost «o vizită istorică»? (EVZ, 2855/2001, 1, apud Zafiu 2009: 302). e. Printre cei sfârtecaĠi de bombe în trenurile morĠii se vor fi aflat destui spanioli care au luat parte la demonstraĠiile uriaúe împotriva războiului din Irak (Ct., 68/2004, 1, apud Zafiu 2009: 302).
1.3.5.2. ParticularităĠi semantico-sintactice ale formelor de prezumptiv (Foi, FoiG úi FoiP) La nivel sintactic, construcĠiile prototipice sunt aceleaúi – indiferent de referirea temporală – cu cele identificate anterior în franceză, italianăúi spaniolă. Prin urmare, morfemele pe care limba română le implică în actualizarea [EPISTEMICULUI PROBABIL] apar adesea în: (a) propoziĠii independente/principale redate în DD sau DIL (deci, în structuri implicite):
(82) a. Ce-o fi fiind/o fi fost aúa de grozav? m-am întrebat. O fi fost escrocată! (EVZ, 2604/2001, 1, apud Zafiu 2009: 302). b. O fi făcut-o úi eu nu útiu (EVZ, 2277/1999, 3, apud Zafiu 2009: 302). c. Astăzi, o fi mai cald, dar se zbârleúte vântul (RL, 2692/1999, 11, apud Zafiu 2009: 302),
97 Pentru modalităĠile de dezambiguizare ale semnificaĠiilor actualizate de structura (v)oi fi cântat, v. úi partea introductivă a lucrării, subcap. 0.2.1.2. 125 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (b) sau în structuri subordonate redate frecvent în DIL (interogative indirecte, completive, subiective), dependente de verbe de tipul a úti (la negativ), a (se) întreba, a trebui etc. sau de adverbul predicativ modalizator probabil:
(83) a. Nu útiu dacă o veni. Mă întreb ce-o fi/o fi fost în mintea lui. b. Cine útie ce-o fi făcând el acum, pe unde-o fi umblând úi ce-o fi mâncând (Zafiu 2009: 302). c. Probabil că o fi având puĠină treabăúi de aceea nu a ajuns încă.
Alte particularităĠi morfosintactice úi semantice ale structurilor discutate – care au fost înregistrate (úi analizate) úi în cazul turnurilor echivalente din franceză, italiană sau spaniolă – se referă la posibilităĠile combinatorii cu categoria persoanei, respectiv, cu categoria aspectului intern (Aktionsart). Prin urmare, în legătură cu primul aspect, în diferite studii de specialitate se arată că cele mai multe ocurenĠe apar construite cu persoana a 3-a, în timp ce persoanele a 2-a úi a 5-a sunt aproape inutilizate în vorbire, această situaĠie fiind pusă pe seama conĠinutului semantic al acestor structuri, care:
« […] exprime[nt] une hypothèse considérée probable par le locuteur et donc plus près du réel que du non réel. Ce vrai présomtif se trouve surtout dans le dialogue direct et fait référence dans la plupart des cas au délocutaire. L’allocuteur étant présent au dialogue, il est plutôt rare que le locuteur exprime une présupposition à son compte » (Iliescu 1999: 101).
O astfel de afirmaĠie nu împiedică posibilitatea teoretică de utilizare úi a altor forme personale. De exemplu, cercetarea statistică făcută de Reinheimer-Rîpeanu (2000: 489- 490) arată totuúi compatibilitatea de asociere (e adevărat, rară!) atât a formei omonime cu V-Tipul 2, cât úi a lui FoiG, FoiP, úi cu persoanele întâi úi 2, singular sau plural, aúa cum se întâmplă în enunĠurile următoare:
(84) a. Am obsesii, oi fi maniaco-depresivă? (www., apud Zafiu 2009: 303). b. Oi fi sperând [eu]; nu e treaba ta (Zafiu 2002: 137). c. M-oi fi înduioúind úi eu, poate; úi eu sunt om (Zafiu 2002: 137). (85) Oi98 fi bolnav, de-asta nu ai poftă de mâncare! (86) OĠi vrea (acum) săútiĠi chiar totul? Ei, bine! Asta nu se poate!
Trebuie totuúi subliniat că toate aceste enunĠuri úi, mai cu seamă, cele realizate la persoana 1 singular, reprezintă adevărate procedee retorice frecvente în limbajul curent, conversaĠional, de tipul „replicii-ecou care reia o inferenĠă făcută de altcineva, cel mai probabil de interlocutor” (Zafiu 2002: 137) [ca sub (84b)] sau de tipul „unei inferenĠe asupra propriilor senzaĠii úi sentimente, exprimate dintr-o perspectivă exterioară, ca úi când locutorul nu ar avea acces, pentru verificarea lor, la propria interioritate” (Zafiu 2002: 137), [ca sub (84c)]. În legătură cu cel de-al doilea aspect, cel al semnificaĠiei lexicale interne a verbului, úi de această dată, în ocurenĠele epistemice, cele mai multe exemple de Foi sunt realizate cu verbul a fi, secondat, ca frecvenĠă, de a avea. În cazul perifrazei gerunziale, FoiG,
98 În literatura de specialitate se atrage atenĠia asupra tendinĠei de utilizare a formei oi de la pers. 1 sg. úi la pers. a 2-a sg., în locul variantei etimologice ai (Avram 1997: 232; Zafiu 2009: 303). 126 Cecilia Mihaela Popescu trăsătura [+IMPERFECTIV] – datorată semantismului participiului prezent din structura sa – pare să impună restricĠii combinatorii în selectarea semanticăúi lexicală a claselor de verbe (v. Reinheimer-Rîpeanu 1994 a: 185-187; Iliescu 1999: 103), preferate fiind, úi de această dată, verbele de stare (situaĠie care nu este înregistrată în cazul lui FoiP).
« Ce sont surtout les verbes essifs (a fi, a exista, a sta, a trăi), le verbe possessif (a avea), les verbes modaux (a crede, a vrea), les verbes de perception avec la caractéristique /+ intention/ (a auzi, a mirosi, a simĠi, a vedea), le verbe «agentif + générique» (a face) et d’autres verbes duratifs comme (a izvorî, a aútepta, etc.) » (Iliescu 1999: 103).
La nivel discursiv însă, FoiG pare să fie compatibilă cu orice clasă seamntico- aspectuală de verbe, chiar úi cu cea a verbelor de miúcare punctuale, aúa cum se poate observa úi din exemplele următoare:
(87) a. O fi tresărind de spaimă la auzul vorbelor sale! b. S-o fi îmbolnăvind úi nu a mai putut veni. (88) O fi cântând la mandolină, dacă aúa zici tu!
În perspectivă enunĠiativă, apariĠia discursivă a morfemelor verbale discutate este favorizată, aúa cum remarcă TuĠescu (2007: 561), de contexte epistemice de tipul savoir / ne pas savoir (v. 89) (actualizate de verbe ca: a (nu) úti, a crede, a bănui, a se îndoi), de turnuri concesive úi adversative (90a, b) sau ilocuĠionare (v. supra 82a sau 83a, b) (materializate lingvistic úi de lexeme ca: mă întreb, pesemne), care se constituie, implicit sau explicit, ca ansamblu referenĠial R:
(89) Nu útiam / nu credeam că oi prinde úi vremuri din astea (TuĠescu 2007: 561). (90) a. Om învăĠa noi, dar tot nu vom reuúi să luăm marele premiu (TuĠescu 2007: 561). b. O fi el departe úi îngropat în bani, dar informaĠiile sunt corecte (EVZ, 3345/2003, 1 apud Zafiu 2009: 301).
Din perspectivă semantico-pragmatică, valoarea acordată în literatura de specialitate unor astfel de structuri discursive construite fie cu Foi, fie cu FoiG99 intră sub incidenĠa [EPISTEMICULUI] pur úi/sau sub incidenĠa [EVIDENğIALITĂğII]. De fapt, în funcĠie de tipul de structură sintactico-enunĠiativă în care sunt inserate, Foi úi FoiG actualizează o valoare modalăúi/sau focalizează procesul cognitiv prin care se ajunge la sursa informaĠională, în cele mai multe cazuri, o distincĠie netă între o valoare sau alta fiind dificil de operat. Căci, aúa cum reiese din exemplele prezentate anterior, la nivel [EPISTEMIC], de exemplu, cele două morfeme analizate exprimă o paletă largă de grade de [certitudine] (v. Iliescu 1999: 100), úi anume: un POT /probabil puternic/, un POT /probabil slab/ aflat la limita cu POT /posibil/ sau un POT /dubitativ/, cazuri în care pot primi drept echivalări în limbile romanice studiate nu doar formele de V corespondente, ci
99 ùi de această dată, atenĠia noastră se îndreaptă către funcĠionarea discursivă a structurilor de [PREZENT], Foi, respectiv, FoiG, analiza formei de [TRECUT], FoiP, necesitând o abordare mai largă care se va realiza, probabil, într-un studiu special. 127 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice úi pe cele de COND sau, de la caz la caz, diferite perifraze modale (în special devoirEPISTEMIC / dovereEPISTEMIC + infinitiv). De exemplu, în marcarea unui POT /probabil puternic/, Foi úi FoiG apar, de obicei, în structuri asertive implicite sau explicite, cu raportare la [PREZENT-(VIITOR)] situaĠie în care pot fi traduse în italianăúi spaniolă cu forma echivalentă de V, iar în franceză, 100 frecvent cu devoirEPISTEMIC + infinitiv , cu V epistemic al verbelor être sau avoir sau cu diferite turnuri explicite (v. supra ex. (1), (2) úi (4) úi infra ex. (91) (92) úi (93)).
(91) Ernest o avea / o fi având / ~să tot aibă acum cam 50 de ani [Foi/FoiG cu valoare de POT /probabil puternic/]. (fr.) « Ernesto aura / doit avoir maintenant envers 50 ans ». (sp.) “Ernesto tendrá ahora unos cincuenta años” (Cartagena 1999: 2959, apud Squartini 2004a: 73). (it.) “Ernesto avrà adesso 50 anni”.
(92) Luminile nu sunt aprinse. O fi dormind/o dormi la ora asta. (fr.) « Il n’y a pas de la lumière. Il dormira probablement / il doit dormir à cette heure » (v. Iliescu 1999 : 101). (sp.)“Las luces están apagadas/no están encendidas. Estará durmiendo/dormirá a estas horas”. (it.) “A quest’ora starà dormendo” (Squartini 2005: 252-253).
(93) Mă gândesc că o fi bolnav (Reinheimer-Rîpeanu 1994b: 514). (fr.) « Je pense qu’il est peut-être malade ». (sp.) “Pienso que estará enfermo”. (it.) “Penso che sarà malato” (Squartini 2005: 252).
Există însă cazuri în care astfel de structuri asertive actualizează un POT /probabil/ slab, apropiat chiar de limita superioară a POT /posibil/ (v. Popescu 2006). Astfel de situaĠii discursive se înregistrează, în general, în anumite structuri de tip adversativo- concesiv în care Foi úi FoiG sunt echivalate în italianăúi în spaniolă cu un V concesiv (în spaniolă se poate utiliza úi adverbul modalizator quizá urmat de subjonctiv), iar în franceză cu formulele modalizate explicit il se peut que/peut-être que... (v. (94) úi variantele de traducere). POT /probabil slab/ poate fi exprimat însăúi în orice alt tip de enunĠ asertiv unde este actualizat doar de FoiG úi are referinĠa temporală în zona de [TRECUT], în astfel de cazuri, fiind tradus în francezăúi în italiană cu forma de trecut a V epistemic, iar în spaniolă (uneori úi în franceză) cu forma în –ría (simplă/compusă) (v. (95) úi variantele de traducere).
(94) Om semăna / om fi semănând noi amândouă, dar nici nu se compară Reinheimer-Rîpeanu 1994b: 514){POT/probabil slab/ redat prin Foi / FoiG cu raportare la [PREZENT] în structuri adversativo-concesive}.
100 Cu toate că, vom vedea în continuare, există o uúoară diferenĠiere în ceea ce priveúte natura inferenĠei actualizate, astfel încât: « […] seule une étude détaillée permettrait de voir si elles véhiculent le même genre d’indication ou si ce genre d’indication est induit par effet de sens » (Rossari et al. 2007: 53). 128 Cecilia Mihaela Popescu fr. « Il se peut que nous soyons semblables, mais la comparaison est hors de doute ». it. „Ci si somiglierà anche, ma non si può paragonare” (Squartini 2005: 252). sp. “Quizá nos parezcamos nosotras, pero no se compara para nada”.
(95) ùi-o fi închipuind în acele clipe că a scăpat nepedepsit {POT/probabil slab/ redat prin FoiG cu raportare la [TRECUT]} fr. « Il se serait figuré à ce moment-la qu’il s'est tiré d’affaires ». it. „In quei momenti si sarà immaginato di avere evitato il castigo”. sp. „Se imaginaría en esos momentos que se salvó sin que lo castigaran”.
Pe de altă parte, úi în zona [EVIDENğIALITĂğII], Foi úi FoiG manifestă două tipuri de semnificaĠii, una de factură inferenĠială, alta de tip citaĠional, funcĠionare pe care am înregistrat-o úi la tipurile echivalente de V din italiană, spaniolăúi, parĠial, din franceză. În legătură cu acest tip de semnificaĠie, Zafiu (2009: 302) arată că în enunĠurile independente, declarative, valoarea prototipică a lui Foi / FoiG este una evidenĠială, aceste morfeme funcĠionând ca marcatori inferenĠiali, în sensul că indică faptul că subiectul vorbitor exprimă o supoziĠie rezultată prin inferenĠă. În schimb, în turnurile adversative sau concesive, cele două paradigme verbale discutate funcĠionează tot cu valoare evidenĠială, însă reprezintă veritabili marcatori citaĠionali, semnalând faptul că locutorul (a cărui opinie apare în cel de-al doilea segment discursiv) nu îúi asumă veridicitatea informaĠiei (cuprinsă în primul segment discursiv) preluate de la o altă sursă, pe care o consideră [incertă]. Acelaúi efect pragmatic de distanĠare, se realizează adesea úi la nivel transfrastic, interdiscursiv, unde utilizarea Foi, FoiG „[…] poate servi la marcarea unui acord parĠial a unei concesii conversaĠionale” (Zafiu 2002: 132), ca sub (96 úi 97):
(96) A. – Acum e prea târziu. B. – Aúa o fi, dacă zici tu! (Zafiu 2002: 132). (97) A. – E un om dezinteresat, Kyo, aúa săútii. B. – O fi fiind (www, apud Zafiu 2002: 132).
Acest conĠinut evidenĠial (inferenĠial sau citaĠional) al lui Foi / FoiG se neutralizează însă în contexte interogative implicite sau explicite unde respectivele morfeme verbale devin – aúa cum am văzut supra – „o marcă epistemică suplimentară de incertitudine” (Zafiu 2009: 302), fiind echivalate, în acest din urmă caz, cu un COND, cu devoirEPISTEMIC + infinitiv sau cu pouvoir + infinitiv în franceză, situaĠie observabilăúi în exemplele de mai jos:
(98) Nu cumva te-o fi chemând Violette? (fr.) « Tu t’appellerais pas Violette » (Vlad 2004: 81). (99) Pari prost dispus. O fi pentru căĠi-am ucis fiul? (fr.) « Tu as l’air de maivaise humeur. Serait-ce parce que j’ai fait mourir ton fils ? » (Camus 1993: 59, apud Vlad 2004 : 81).
Astfel de structuri interogative (echivalente ca valoare cu semnificaĠia particulei adverbiale oare) redau aúadar dubitativ o conjectură a locutorului, interogaĠia fiind per se un mecanism discursiv de atenuare a factualităĠii. Foi sau FoiG pot funcĠiona, spre deosebire de situaĠia descrisă supra în cazul limbii franceze, úi în interogaĠii parĠiale, de
129 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice tipul: Cine-o fi la ora asta?, Pe unde-o fi umblând? etc. úi pot comuta, la fel ca în limba italiană, cu o formă de CONJ sau cu un ConjG101, ca în enunĠurile următoare: (a) Cine să fie la ora asta?, (b) Să fie oare acasă? (Zafiu 2002: 134), (c) Mihai, oare să fi existând strigoi? (Squartini 2005: 259), (d) Să fi plecat deja? (Zafiu 2002: 134). Integrarea turnurilor interogativo-dubitative în sfera [EVIDENğIALITĂğII] are relevanĠă mai degrabă sub aspect pragmatic, astfel de structuri discursive tinzând către statutul de interogaĠii către sine, monologale, care nu necesită obligatoriu un anumit răspuns (v. Zafiu 2002: 138; Pop 1984: 143). De altfel, neutralizarea valorii evidenĠiale se mai produce úi în cazul structurilor concesive (de tipul: Chiar dacă o fi (fiind) vinovat, nu se schimă nimic – apud Zafiu 2002: 138) sau în cazul enunĠurilor afirmative, juxtapuse cu structuri sintactice similare, dar la forma negativă (ca de exemplu: O fi adevărat, n-o fi, n-avem cum úti – apud Zafiu 2002: 138). În toate aceste enunĠuri, nu este specificat dacă informaĠia este obĠinută de locutor prin inferenĠă sau prin apelul la o altă sursă. Insistând asupra caracteristicilor semantico-pragmatice ale funcĠionării cu valoare inferenĠială, trebuie semnalat faptul că FoiG/Foi/FoiP exprimă cu prioritate o inferenĠă de tip inductiv, fapt ce permite coordonarea mai multor astfel de aserĠiuni ipotetice (spre deosebire de turnura perifrastică din franceză, devoirEPISTEMIC + infinitiv care nu e compatibilă cu formularea de ipoteze multiple – v. Rossari et al. (2007: §53)), ca sub (100a, b) sau supra sub (83b):
(100) a. Poate o fi bun! Poate o fi serios! (EVZ, 2308/2000, apud Zafiu 2002: 139). b. O fi vrut, o fi încercat să facă ce o fi făcut, dar în ideea că poate o să facă úi ea ceva în perspectivă EVZ, 2277/1999, apud Zafiu 2002: 139), dar sunt compatibile úi cu o inferenĠă deductivă / logică (ca, de exemplu, sub (84), (85), (93)) sau cu una abductivă102, ca infra sub (101):
(101) E lumina aprinsă la Paul. O fi având musafiri. (fr.) « Il y a de la lumière chez Paul. Peut-être qu’il a des invités /Aurait-il des invités? / ?Il doit avoir des invités » (Rossari et al. 2007: §49),
Trebuie subliniat că, în cazul în care natura procesului cognitiv face referire la o inferenĠă de tip deductiv, în limba română pare să fie preferată forma prezumptivă neaferezată, voi + fi + gerunziu (v. Irimia 2009: 109), simĠită, probabil, mai puĠin marcată subiectiv úi, implicit, ca vehiculând la nivel semantico-pragmatic un anumit grad de distanĠare:
(102) Iubitorii de istorie românească vor fi având multe documente de colecĠie (Irimia 2009: 109).
101 CONJ cu valoare dubitativă, uneori chiar ConjG mai apare, în afară de structurile interogative, úi în enunĠuri aproape fixe, de tipul: Să tot fie vreun ceas de când a plecat; Să tot fi dormit/să tot fi dormind noi aúa vreo jumătate de ceas (v. úi supra ex. (91)). 102 O astfel de inferenĠă rezultă din contextele în care nu se stabileúte o legătură obligatorie, logică cu premisa (premisele), concluzia reprezentând un reper dintre mai multe care au motivat acea ipoteză (v. Rossari et al. 2007: §49). 130 Cecilia Mihaela Popescu Faptul că structurile prezumptive (Foi, FoiG) au capacitatea de actualizare nu numai a unei inefernĠe inductive, ci úi a unui proces cognitiv deductiv sau abductiv este argumentat, pe de o parte, de posibilitatea de traducerea a lor, în anumite contexte103 în franceză, cu formula epistemică devoirEPISTEMIC + infinitiv, adică cu o structură care:
« […] signale conventionnellement […] que le locuteur a une source pour dire ce qu’il a dit, […], alors que l’énoncé sans devoir est neutre à cet égard. L’énoncé avec devoir ne peut se passer du renvoi à cette source. On pourrait dire qu’il est anaphorique. Il oblige l’interprétant à concevoir la source qui a permis au locuteur de dire ce qu’il a dit. Le processus inférentiel qui s’ensuit n’est pas du ressort de devoir, mais des mécanismes interprétatifs propres à la compréhension de tout énoncé » (Rossari et al. 2007: §46), iar, pe de altă parte, de posibilitatea echivalării lor frecvente, de pildă, cu un V inferenĠial în italiană (v. Squartini 2005: 260-263). În ansamblu însă, strategia de funcĠionare inferenĠială a structuriilor de tip Foi/FoiG poate fi rezumată astfel:
« La marque o fi indique que le locuteur émet une hypothèse à la suite d’un constat, mais que ce n’est pas ce constat qui fonde l’hypothèse. O fi n’a pas pour fonction de signaler que l’énoncé fait référence à ce constat comme devoir. Le constat est interprété comme un prétexte pour l’énonciation de l’hypothèse. Le locuteur indique grâce à o fi qu’il n’y a pas lieu de faire exclusivement dépendre son énonciation de ce constat. Cela veut dire que dans un contexte où il est clair que le constat ne peut être compris que comme l’unique source de l’énonciation, l’emploi de o fi est difficile à interpréter, alors que celui de devoir est parfaitement naturel » (Rossari et al. 2007: §48).
Cum limba română nu dispune de construcĠii prospective cu verbe modale de tipul devoir/dovere/deber de + infinitiv care ne-ar putea releva în contrastivitate particularităĠile semantico-funcĠionale ale morfemelor discutate, aceste particularităĠi vor trebui căutate chiar în interiorul opoziĠiei dintre Foi úi FoiG – demers care ar putea oferi úi un răspuns posibil la prima întrebare lansată la începutul acestui paragraf, cea referitoare la o potenĠială existenĠă a unei specializări (úi, implicit, a unei diferenĠieri) între cele două forme de prezumptiv prezent. Pe scurt: s-a observat din exemplele anterioare că există o echivalenĠă aproape perfectă între cele două morfeme, Foi úi FoiG, care dispun – se pare – de un comportament funcĠional similar úi care apar în actualizarea aceloraúi categorii epistemice úi/sau evidenĠiale. Există totuúi câteva situaĠii discursive care sunt compatibile doar cu Foi úi care resping varianta perifrastică FoiG, în cazul în care facem abstracĠie de nivelul dialectal, unde formele de V aferezate (oi cânta) înregistreazăúi în stadiul actual al limbii doar valori temporalo-deictice, funcĠionând ca simple reducĠii ale formelor canonice de V. Aúadar, situaĠiile discursive în care cele două variante Foi úi FoiG nu se pot substitui sunt următoarele:
103 De exemplu, echivalarea enunĠului (101) din română cu varianta: Il doit avoir des invités, ar însemna că locutorul consideră prezenĠa luminii în casa lui Paul ca singura sursă care stă la baza formulării ipotezei. Aceasta înseamnăúi că, utilizând în traducerea în franceză a exemplului românesc perifraza doit avoir, se va trece de la exprimarea unei ipoteze abductive, la una circumstanĠială (deductivă). 131 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (a) contextele temporalo-deictice în care sunt exprimate conjecturi simple, ca de exemplu, o promisiune sub (103) úi care acceptă doar varianta omonimă cu V-Tipul 2:
(103) (V)oi reveni peste două zile.
(b) contextele ipotetice explicite care acceptă în ambii membri ai periodului real doar Foi (cf. 104 a úi 104 b, c), în timp ce FoiG poate figura fie în protază, fie în apodoză:
(104) a. Dacă oi avea bani, Ġi-oi da. b. Dacă oi fi având bani, Ġi-oi da/??Ġi-oi fi dând. c. O fi având mulĠi bani dacă are /??o fi având aúa haine frumoase!
(c) contextele implicite sau explicite cu timpul de referinĠă [+TRECUT] în care este actualizat un POT /probabil slab/ sau, mai degrabă, un POT /posibil/ úi care acceptă, de această dată, doar structura gerunzială:
(105) Or fi zăcând/???or zăcea ei ieri la pat, dar astăzi sunt în formă optimă. (106) Nu am útiut niciodată ce o fi vrând/???o vrea el să spună atunci.
Din studierea primelor două situaĠii de incompatibilitate semantico-discursivă a lui FoiG (redate sub (a) úi (b)), rezultă că: (1) acest morfem (FoiG) úi-a pierdut încărcătură temporală prototipică, de funcĠionare în zona de referinĠă a [VIITORULUI] – afirmaĠie care nu este complet valabilă în cazul lui Foi, o formă care apare încă, în limba română literară, cu valoare deictică, dar este pe cale să devină o structură verbală profund modală, (2) în schimb, (FoiG) nu a fost complet deposedat de trăsătura aspectuală [+IMPERFECTIV], care este activată în unele contexte discursive (v. 104 b úi c) úi anulată în altele (ca de exemplu, în cele cu valoare evidenĠială). Cu toate că în literatura de specialitate se afirmă că între Foi úi FoiG nu mai există nicio diferenĠiere aspectuală (v. Zafiu 2002: 136), părerea noastră (susĠinutăúi de exemple ca (104b, c), este că, de fapt, opoziĠia dintre cele trei forme ale prezumptivului cu bază de V, Foi, FoiG úi FoiP, se poate traduce generic în termenii relaĠiei aspectuale ternare: [TENSIV] – [INTENSIV] – [EXTENSIV] (v. úi Florea 1980: 326-333; Iliescu 1999: 108). În sfârúit, luarea în calcul a ultimului tip de funcĠionare (cel prezentat infra sub punctul (c)) arată că: (i) FoiG úi-a păstrat – contrar informaĠiilor existente în cele mai multe studii din literatura de specialitate – posibilitatea de referire la zona de [TRECUT] (v. úi Călăraúu (1987: 196) pentru comportamentul semantico-funcĠional al structurii discutate în limba română veche104). De fapt, FoiG este o formă verbală care, asemenea COND din franceză, nu plasează procesul descris într-o tranúă precisă de timp, acesta putând fi plasat fie în
104 Este adevărat că în limba română veche (v. úi partea a II-a a lucrării, cap. al II-lea), perifrazele cu gerunziu au avut o puternică valoare aspectuală, fiind marcate [+DURATIV], [+CONTINUU], valoare care nu a dispărut, ci a trecut, după părerea noastră, în plan secund pe măsură ce respectiva structură s-a specializat într-o altă zonă semantică. De fapt, la nivel tipologic, este cunoscută evoluĠia unor turnuri marcate iniĠial din punct de vedere aspectuo-temporal [+PROGRESIV] spre actualizarea valorii evidenĠiale, „[…] probabil pentru că acesta [aspectul PROGRESIV] e legat de urmărirea acĠiunii în desfăúurare, din interior, deci dintr-o poziĠie de observator direct” (Zafiu 2002: 136). 132 Cecilia Mihaela Popescu [TRECUT] ca supra sub (105, 106), cât úi în [PREZENT] (v. infra 107) sau în [VIITOR] (v. 108):
(107) ùi procurorul a cerut, Ġinând seama că am un copil în braĠe, că n-oi fi fiind aúa de vinovatăúi că sunt úi a úaptea roată la căruĠă, să fiu trecută la omisiunea de denunĠ care era de la cinci luni la doi ani (GALR 2005, I, apud Corcheú/Roman 2011: 318) {FoiG cu raportare la [PREZENT]}. (108) Mâine, în lipsa avocaĠilor, vor fi fiind la fel de viteji cum au fost azi? (Corcheú/Roman 2011: 318) {FoiG cu raportare la [VIITOR]}.
(ii) prezumptivul distinge valoarea evidenĠială de alte funcĠii temporale úi/sau modale (v. Squartini 2005: 247); altfel spus, FoiG selectează valoarea evidenĠială (inferenĠială) a V, dar nu úi pe cea temporală sau pe cea ipotetică (v. úi Squartini 2005: 254).
Coroborarea tuturor acestor observaĠii ne conduc la concluzia potrivit căreia dintre cele două paradigme utilizate în limba română în reprezentarea acestor categorii cognitive (epistemice úi/sau evidenĠiale), structura marcată este FoiG, forma verbală cel mai mult specializată (are avantajul de a nu fi ambiguăúi chiar de a funcĠiona ca element dezambiguizant în anumite contexte) dintre toate structurile prospective ale limbii române úi, în acelaúi timp, cel mai mult specializată la nivel evidenĠial (v. Squartini 2005: 258), intrinsec aptă (în sensul de actualizare a unei valori prototipice, care nu se activează în funcĠie de context) să redea « […] une évidentialité complexe, faite de l’information par ouï-dire, de relation inférentielle et, également, de connaissance ostensivo-référentielle » (TuĠescu 2007: 562). Împreună cu formele de COND, prezumptivul din limba română reprezintă o marcă a evidenĠialităĠii indirecte, în sistemul de categorizare operat de Willet (1988: 58) (v. Squartini 2005: 249), cu toate că nici Foi, nici FoiG nu sunt decât secundar compatibile cu funcĠia citaĠională (cf. 109a cu 109b; 110a cu 110b), după cum nici COND nu este apt să exprime o inferenĠă inductivă sau de altă natură (cf. 111a cu 111b):
(109) a. Potrivit ANM, la munte ar fi căderi masive de zăpadă [COND cu valoare evidenĠialo-citaĠională]. b. *Potrivit ANM, la munte or fi/or fi fiind căderi masive de zăpadă [*Foi/FoiG cu valoare evidenĠialo-citaĠională]. (110) a. Mă gândesc că o fi bolnav (Reinheimer Rîpeanu 1994b: 514). b. *Se spune că o fi bolnav (Reinheimer Rîpeanu 1994b: 514). (111) a. Luminile sunt aprinse. O fi ajuns mai devreme acasa! b. *Luminile sunt aprinse. Ar fi ajuns mai devreme acasa!
De fapt, analiza tuturor acestor turnuri din perspectiva [EVIDENğIALITĂğII] pare să fie, aúa cum afirmăúi Zafiu (2002: 136), cadrul teoretic úi metodologic pertinent „[…] pentru a tranúa discuĠiile asupra prezumptivului românesc” (Zafiu 2002: 136) sau, mai precis, pentru a opera o distincĠie clară între valorile turnurilor prezumptive (Foi, FoiG, FoiP) – ca forme principale de actualizare a inferenĠei, exprimând secundar úi distanĠa faĠă de relatare (v. Zafiu 2002: 136) – úi COND, respectiv, CONJ, ale căror valori sunt sensibil diferite de cele amintite anterior, cu toate că în lingvistica românească, tuturor acestor trei paradigme verbale – prezumptivul, COND úi CONJ – le-a fost acordată o semnificaĠie globală, generică de „dubiu”, „incertitudine”, „neasumare”.
133 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Aúa cum am arătat anterior, semnificaĠia dubitativă a CONJ (în care apare dublat de forma sa prezumtivă – să fi dormind) este una marginală, acesta/acestea rezumându-se doar la structurile interogative (v. 112a, b, c), la subordonatele dependente de un verb modal (ex. 112 d), respectiv la anumite contexte asertive aproape lexicalizate (v. supra ex. (91), infra ex. 112 e).
(112) a. Cine să fie la ora asta? b. Să fie oare acasă? (Zafiu 2002: 134), c. Mihai, oare să fi existând strigoi? (Squartini 2005: 259), d. Trebuie/e posibil/se poate să fi dormind la ora asta; de aceea nu raspunde (cf. cu structura respinsă de limba literară:Trebuie că o fi dormind la ora aceasta). e. Să tot fie vreun ceas de când a plecat.
În schimb, relaĠionarea prezumptivului cu formele de COND (inclusiv CondG, chiar dacă este o structură verbală rar întâlnită la nivel discursiv în limba română actuală) în zona epistemico-evidenĠială este aproape imposibil de detectat. Aceste două morfeme (prezumptivul úi COND) par că se suprapun semantic în utilizările de tip citaĠional sau în ocurenĠele interogative. Totuúi, structurile discursive de manifestare a acestor valori sunt diferite: pentru prima categorie de utilizări, cea a utilizărilor de tip citaĠional, valoarea evidenĠialo-citaĠională a prezumptivului apare în structurile adversativo-concesive (v. 113a), iar cea a COND (v. 114a), în cele de tip „jurnalistic”. Compararea acestor tipare discursive, arată, în primul rând, dificultatea (v. 113b) sau chiar imposibilitatea de înlocuire (v. 114b) a celor două morfeme úi un posibil element distinctiv, anume gradul de asumare/distanĠare epistemică (cf. 113a cu 113b), COND, fiind, de acestă dată, forma verbală marcată [+perspectivă interioară], [+distanĠă faĠă de relatare] (v. Zafiu 2002: 136).
(113) a. O fi având/o avea partidul acesta câte bube vreĠi dumneavoastră, dar acum a făcut un lucru bun (www. apud Zafiu 2002: 132). b. ?Ar fi având partidul acesta câte bube vreĠi dumneavoastră, dar acum a făcut un lucru bun. (114) a. Se zice că ar fi bolnav/ ar fi fiind bolnav. b. ??? Se zice că o fi bolnav/ o fi fiind bolnav.
În ceea ce priveúte cea de-a doua categorie de utilizări, cea a enunĠurilor interogative de tipul celor prezentate infra sub (115), aceasta pare să fie singurul context discursiv în care gradul de suprapunere dintre Foi/FoiG úi COND/CondG este maximal (în lipsa unui context mai larg – cf. 115a1 cu 115b1, respectiv, 115a2 cu 115b2), dar această manifestare semantico-funcĠională „rămâne oarecum nesemnificativă, judecată în ansamblul funcĠionării paradigmelor, în contrast cu nonechivalenĠa lor în multe alte contexte” (Zafiu 2002: 136).
(115) a1. O fi având / o avea oare dreptate? a2. Unde-o fi/o fi fiind el la ora asta? b1 ?Ar fi având / ar avea oare dreptate? b2 ?Unde ar fi//ar fi fiind el la ora asta?
134 Cecilia Mihaela Popescu 1.3.5.3. Câteva concluzii SituaĠia manifestării discursive a V epistemic în limba română contemporană poate fi configurată din următoarele perspective: (i) redarea transparentă a raportului formă-funcĠie, situaĠie unică în cadrul arealului romanic analizat. Limba română este, într-adevăr, singurul sistem lingvistic care a gramaticalizat úi, în consecinĠă, a specializat (sau sunt în curs de specializare) forme verbale derivate de la V pentru a marca modalitatea epistemicăúi/sau [EVIDENğIALITATEA]; (ii) absenĠa unei relaĠii semantice între V úi COND ca mărci de actualizare a modalităĠii epistemice, căci varianta canonică a V (= V-Tipul 1) a fost deposedată de această valoare modală, întâlnită, de altfel, la (aproape) toate formele de V romanic; (iii) crearea unui sistem complex de marcare a [EVIDENğIALITĂğII INDIRECTE], prin utilizarea prezumptivului (Foi, FoiG úi FoiP) în actualizarea inferenĠei úi a COND (prezent, trecut, inclusiv CondG) ca formă evidenĠialo-citaĠională. (iv) orice morfem verbal compus cu gerunziul verbului lexical (FoiG, CondG sau ConjG) are intrinsec o valoare evidenĠială. Combinarea acestei forme verbale gerunziale, de preferinĠă cu V, dar úi cu COND sau CONJ arată totodatăúi suprapunerea dintre cele două domenii cognitive care au facut obiectul de studiu al acestui subcapitol, [EPISTEMICUL] úi [EVIDENğIALITATEA], dar úi faptul că respectivele morfeme nu aparĠin aúa-numitului „mod prezumptiv”, ci reprezintă variante modalizate/evidenĠiale ale modurilor cu care se combină (V, COND, CONJ), distincte semantic úi însuficient gramaticalizate încât să creeze prin ele însele un sistem unitar.
1.3.6. Concluzii finale
Analiza manifestării discursive a [probabilităĠii epistemice] în franceză, spaniolă, italianăúi română, a demonstrat, în primul rând, că acest domeniu prezintă variaĠii de conceptualizare úi de reprezentare lingvistică, uneori foarte greu de distins. În primul rând, pentru a putea cuprinde cognitiv acest spectru variaĠionist, trebuie să înĠelegem [EPISTEMICUL] în maniera propusă de Squartini (2010: 125):
“[…] epistemicity can be interpreted as a continuum from dubitativity to inferentiality. This semantic area can be subdivided into different subdomains – dubitative, conjectural and inferential – whose formal correlations can surface as morphosyntactically constrained combinations of sentence structures and mood” (Squartini 2010: 125).
La nivel tipologic, în domeniul de actualizare al [EPISTEMICULUI] se realizează patru tipuri de opoziĠii, úi anume (v. Pietrandrea 2004: 171): (a) opoziĠia dintre limbile care dispun de o singură formă de exprimare a modalităĠii epistemice úi limbile care au mai multe astfel de mărci formale; (b) opoziĠia dintre limbile care disting úi limbile care nu disting mai multe grade de [CERTITUDINE] cu care locutorul înzestrează enunĠul asertat; (c) opoziĠia dintre limbile care disting úi limbile care nu fac distincĠie între modalitatea pur epistemicăúi evidenĠialitatea inferenĠială;
135 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (d) opoziĠia dintre limbile care prezintă un sistem evidenĠial complex, limbile care prezintă un sistem evidenĠial citaĠional úi limbile care prezintă un sistem evidenĠial „modalizat”. La nivelul celor patru sisteme lingvistice romanice discutate, aplicarea grilei tipologice anterioare relevă că: (i) Toate cele patru limbi dispun de mai multe mărci formale de exprimare a modalităĠii epistemice dintre care comune sunt V úi COND úi, parĠial, structurile perifrastice construite cu modalul devoir/debere/deber (de) + infinitiv sau cu pouvoir/potere + infinitiv; (ii) Toate cele patru limbi disting în grade diferite [EVIDENğIALITATEA INFERENğIALĂ], aceasta fiind cel mai bine marcată în italianăúi în română; (iii) Spaniola este singura dintre cele patru limbi al cărei COND exprimă rar [EVIDENğIALITATEA] de tip citaĠional; împreună cu franceza, aceste două sisteme verbale vehiculând un sistem evidenĠial modalizat. Mai precis, în spaniolă opoziĠia V/COND capătă relevanĠă la nivelul distincĠiei dintre un POT /probabil puternic/ vs. un POT /probabil slab/, iar franceza menĠine această opoziĠie doar pentru zona de de expresie deliberativo-inferenĠială, unde COND marchează un POT /probabil slab/ în opoziĠie cu V care – restrâns la auxiliarele être úi avoir – se gramaticalizează ca marcator al evidenĠei inferenĠiale modalizate. (iv) Doar italiana úi româna prezintă un sistem evidenĠial complex în sensul că în aceste două sisteme lingvistice formele de V se specializează ca marcatori principali ai evidenĠei inferenĠiale în opoziĠie cu COND care devine o formă de expresie a [EVIDENğIALITĂğII CITAğIONALE]. (v) DiferenĠa dintre românăúi italiană, constă în faptul că româna a gramaticalizat forme distincte de exprimare a inferenĠei evidenĠialo- epistemice, făcând astfel o clară departajare úi la nivel formal între domeniul temporalităĠii úi cel al modalităĠii. În raport cu această stare de fapt, italiana – mai cu seamă în registrul literar, cultivat, continuă să marcheze cu acelaúi semnificant două semnificaĠii diferite. Toate aceste modalităĠi de funcĠionare evidenĠială a formelor de V úi de COND din spaĠiul romanic studiat, pot fi rezumate astfel (v. Squartini 2001: 321):
Fr. Sp. Port. It. Cat. Rom. (Foi /FoiG) VIITOR Infer. Infer. Infer./Cit. Infer. - Infer. COND Infer./Cit. Infer./(Cit.) Infer./Cit. Cit. - Cit.
Dincolo de aceste tipuri de opoziĠii úi de diferitele tipuri de neutralizări semantice observate, trebuie reĠinut, de asemenea că “[…] the conjectural meaning, even if not necessarily expressed by mood, tends to be identified by means of a special morphosyntax” (Squartini 2010: 125).
136 CAPITOLUL II
Categorizarea semantică a condiĠionalului în limbile romanice
2.1. PRECIZĂRI METODOLOGICE
Am văzut în partea introductivă a acestei lucrări căúi în cazul COND romanic, o distincĠie între temporalitate úi modalitate nu poate fi stabilită în mod tranúant nici la nivel noematic, adesea nici la nivel discursiv. Tot în partea introductivă am încercat într-o primă etapă să creionăm principalele trăsături ale paradigmei discutate la nivel intralingvistic, pornind de la grila de analiză cu stratificare ternară propusă Vet/Kampers-Manhe (2001: 89-104) pentru utilizările COND din limba franceză. Am ajuns la decelarea următoarelor tipuri úi subtipuri de utilizări ale COND în arealul limbilor romanice:
(I) COND TEMPORAL – utilizat, cu excepĠia limbii române moderne, în actualizarea VT;
(II) COND MODAL ĺ COND pur epistemic ĺ COND evidenĠialo-citaĠional
(III) COND ARGUMENTATIV ĺ COND ipotetic (POT/IR) ùI ILOCUğIONAR ĺ COND atenuativ ĺ COND IR /accidental/
Pe de altă parte, toate aceste tipuri úi subtipuri de utilizări – urmărite úi descrise amănunĠit anterior –, au condus la schiĠarea „portretului” COND romanic care: (1) reprezintă, ca úi V, o formă lingvistică de actualizare a virtualului, a prospectivului; (2) face ca procesul q pe care îl afectează să fie reperat ca ulterior (sub aspect temporal, logic úi/sau cauzal) faĠă de un punct/interval de reper, R, care poate desemna un act ilocutoriu sau pur úi simplu un proces fie situat în [TRECUT], fie redat ca o situaĠie ipotetică sau speculativă în momentul T0, ceea ce se poate nota astfel:
R inactual ĺ [relaĠie de ulterioritate] procesCOND
De asemenea, s-a observat că: (3), dacă în cazul V reperarea se face în mod direct prin raportare la Sit0, în cazul COND, punctul de reper este unul inactual, fie că este situat în [TRECUT] (deci depăúit), fie că este plasat într-un univers fictiv (potenĠial sau ireal); (4) procesul redat prin forma simplă de COND nu face referire întotdeauna la [TRECUT], ci se repereazăúi în raport cu [PREZENTUL] sau cu [VIITORUL] lui Sit0. Coroborarea tuturor acestor informaĠii a determinat identificarea unei posibile semnificaĠii de bază, intrinsecă tuturor formelor (simple/de prezent) ale COND romanic úi care reprezintă liantul tuturor tipurilor de utilizări prezentate supra. Aceasta este, ca úi în cazul V, tot una de natură temporală, úi anume [+plasare în ulterioritate a procesului afectat în raport cu un anumit punct/interval de reper depăúit sau inactual/non-actual]. Însă, spre deosebire de V, COND este ab origine un marcator de relaĠie anaforică. Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Această trăsătură prototipică a COND romanic se regăúte gramaticalizată sau, mai precis, gramatizată sub diferite stadii în arealul limbilor romanice analizate. Astfel, de la vest la est, se încearcă o reanaliză în ceea ce priveúte poziĠionarea punctului de reper de la [DEPĂùIT], la [NON-ACTUAL] úi totodată o evoluĠie semantică dinspre obiectiv spre subiectiv. Revenind la tipurile de utilizări ale COND, privite acum din perspectivă interromanică, diferenĠieri majore au fost reperate, pe de o parte, în zona temporală – unde COND apare în actualizarea VT doar în franceză, spaniolăúi italiană, nu însăúi în română – úi, pe de altă parte, în interiorul utilizărilor modale, mai precis, în cazul ocurenĠelor epistemice, unde am văzut că există, de asemenea, o variaĠie interesantă de la un sistem lingvistic la altul. Iată de ce, în capitolul de faĠă ne propunem să urmărim úi să analizăm detaliat tocmai aceste două tipuri de manifestări discursive ale formelor de COND romanic, funcĠionarea aúa-zis temporală sau de „viitor în trecut”, respectiv, utilizarea epistemică în care sunt actualizate diferite forme de manifestare ale POT: POT/posibil/, POT/probabil/ sau POT/dubitativ/. Prin urmare, un prim segment din structura acestui capitol îúi propune să urmărească distribuĠia úi funcĠionarea COND în cadrul sistemelor lingvistice care utilizează această paradigmă verbală pentru exprimarea VT. InformaĠiile astfel obĠinute vor fi completate cu un studiu detaliat asupra situaĠiei din limba română unde formele corespunzătoare de COND nu mai apar în stadiul actual al limbii ca echivalente transpuse ale unui V deictic în DIR, ci sunt înlocuite de trei dintre paradigmele prospective ale acestui sistem lingvistic, care funcĠionează astfel deictic relaĠional, respectiv, de perifraza specializată avea + conjunctivul verbului lexical. Observarea particularităĠilor discursive úi sintactico- semantice ale structurilor respective din română poate pune în evidenĠă, într-o primă etapă, cauzele / factorii care au determinat incompatibilitatea formelor de COND din această limbă cu ocurenĠele în care este actualizat VT. Apoi, mutatis mutandis, se poate da o definiĠie noematică a VT atât la nivelul saussurian langue, cât úi în plan discursiv. Cel de-al doilea segment al acestui capitol încearcă să descopere cealaltă „faĠă” a COND romanic, i.e., aúa-zisa sa „natură modală”. Din schema anterioară (v. úi supra cap. 0.3.3.3.) se observă că din cadrul utilizărilor modale ale COND romanic, derivă două tipuri fundamentale: utilizările pur epistemice, respectiv, cele evidenĠialo-citaĠionale, primele punând probleme în ceea ce priveúte modul de reprezentare non eterogen în spaĠiul romanic investigat, celelalte, aducând în discuĠie, mai degrabă, aspecte de natură conceptuală privind, în special, legătura úi/sau interferenĠa dintre zona [EPISTEMICULUI] úi cea a [EVIDENğIALITĂğII]. Toate aceste aspecte vor fi discutate aúadar în secĠiunea de faĠă. Însă, dat fiind faptul că în partea introductivă a lucrării noastre (v. cap. 0.3.) am creionat deja particularităĠile semantico-sintactice ale acestor tipuri „modale” de ocurenĠe ale COND la nivelul celor patru limbi romanice luate în discuĠie, am considerat că în acest capitol exemplificarea demersului teoretic ar trebui să aibă drept studiu de caz situaĠia din limba română, pe de o parte, pentru că în general în lingvistica românească studiul valorilor epistemice úi/sau evidenĠiale ale COND a fost prea puĠin abordat, pe de altă parte, pentru că, la nivel interromanic, paradigma din română (forma de prezent úi cea de trecut) este singura care funcĠionează exclusiv cu valori modale (epistemice úi/sau evidenĠiale) úi ilocuĠionar-argumentative úi, în sfârúit, pentru a evita repetitivitatea argumentativă în discursul nostru.
138 Cecilia Mihaela Popescu
2.2. CONDIğIONALUL TEMPORAL ùI CONFIGURAREA DISCURSIVĂ A „VIITORULUI ÎN TRECUT” ÎN LIMBILE ROMANICE
2.2.1. Preliminarii
Printre trăsăturile distinctive în cadrul tipologic al limbilor romanice, au fost recenzate în literaturăúi diferitele mijloace lingvistice implicate de fiecare sistem lingvistic pentru exprimarea viitorului în trecut, expresie prin care se desemnează grosso modo un „viitor văzut din/dinspre trecut” (cf. « futur dans le/du passé » în franceză, “futuro del pasado” – pentru spaniolă, “futuro nel passato” – pentru italiană). Din punct de vedere morfologic, se disting două mari tipare discursive de exprimare a acestui „viitor” la nivelul limbilor romanice: (i) pe de o parte, este vorba de limbile romanice occidentale (portugheză, spaniolă, franceză, italiană) care actualizează VT cu ajutorul paradigmei de COND (forma simplă în franceză, în portughezăúi în spaniolă – în acest din urmă caz, doar forma în –ría; forma compusă în italiană); (ii) pe de altă parte, se remarcă situaĠia din limba română care nu prezintă un morfem special (gramaticalizat) care să transpună în [TRECUT] V deictic. Astfel, pentru redarea VT, româna a recurs la formele prospective de care dispune, pe care le utilizează cu această valoare în ambele planuri, cel al discursului, respectiv, cel al naraĠiunii/povestirii. Prin urmare, în acest sistem lingvistic se utilizează (i) formele V canonic, va veni, (ii) cele două variante ale V-Tipul 1: o să vină (V-Tipul 3) / are să vină (V-Tipul 4) úi (iii) o construcĠie perifrastică specializată, dar încă incomplet gramaticalizată, construită cu auxiliarul a avea la imperfect, urmat de conjunctivul verbului lexical: avea să vină. Aúadar, varianta (a), cea în limba franceză, are drept corespondente în celelalte limbi romanice turnurile prezentate sub (b), (c), (d) úi (e):
(fr.) a. Paul disait qu’il viendrait hier / aujourd’hui / le lendemain (sau chiar) demain (v. Nølke 2003: 179) [COND cu valoare de VT în DIR]. (sp.) b. Pedro me dijo que vendría ayer / hoy / mañana / el lunes a las diez (apud Squartini 2004a: 73). (port.) c. Pedro disse-me que viria ontem / hoje / amanhã / na segunda feira as dez. (it.) d. Paolo ha detto che sarebbe venuto ieri / oggi / domani / il giorno successivo (Squartini 2004a: 77). (rom.) e. Paul a spus (ieri / acum o lună) că va veni / o să vină / are să vină (*ieri / azi / mâine / peste două săptămâni) [V cu valoare de VT în DIR] / avea să vină (ieri / azi / mâine / peste două săptămâni).
În cele ce urmează, după un demers onomasiologic menit să deceleze caracteristicile noematice ale VT în limbă (= nivelul saussurian langue), vom încerca să surprindem úi să descriem mecanismele cognitive úi, mai ales, de reprezentare lingvistică a fenomenului studiat la nivel intralingvistic, prin investigarea manifestării sale discursive în franceză, spaniolă, italianăúi, mai ales, română. Aúadar, acest subcapitol încearcă să ofere răspunsuri la următoarele întrebări: „Care sunt caracteristicile (modalo)-aspectuo-temporale ale structurilor pe care limbile romanice
139 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice le utilizează în actualizarea VT?”, dar úi „De ce COND din limba română este incompatibil cu lectura de VT?”. În ansamblu, considerăm că descrierea VT nu trebuie să rămână cantonată la nivel pur sintactic úi că o abordare a implicaĠiilor sale semantico-pragmatice poate conduce la explicarea coerentă a diferenĠierii modului de configurare a relaĠiilor temporale în cadrul diferitelor sisteme lingvistice (în cazul de faĠă, romanice).
2.2.2. O definiĠie noematică a viitorului în trecut
În descrierea configurării gramaticale a diferitelor sisteme lingvistice romanice, noĠiunea de „viitor în trecut” pare să deĠină un statut privilegiat, problematic chiar, care pune sub semnul întrebării însăúi existenĠa acestui concept lingvistic. Caracterul problematic de care vorbeam mai sus se regăseúte úi la nivel terminologic, unde situaĠia este departe de a fi clarificată; pe de o parte, pentru că este vorba de mai multe „etichete” atribuite aceluiaúi concept, pe de altă parte, pentru că există chiar mai multe modalităĠi de a concepe úi descrie VT, descrieri care se disting uneori prin nuanĠe subtile, greu de distins. Acest lucru conduce la un număr mare de denominări terminologice, cât úi la un punct de vedere conceptual úi metodologic destul de eterogen. Pentru a ilustra caracterul neunitar sub aspect terminologic, este suficient să prezentăm (schematic) modul în care conceptul care ne preocupă a fost denumit în principalele gramatici sau studii din lingvistica franceză (v. Mészáros 2002: 65-66), unde alături de denominarea curentă de « futur dans le passé » se înregistreazăúi « le futur vu du passé », « futur du passé » sau « projectif à base de prétérit ». Dacă se adaugăúi terminologia derivată de la mijloacele de expresie, atunci numărul „etichetărilor” VT în lingvistica franceză creúte cu următorii trei termeni: « le futur 2 » care se opune denumirii de « futur 1 », « le futur en -rais » în opoziĠie cu « le futur en -rai » sau « le conditionnel temps / temporel » versus « le conditionnel mode / modal ». SituaĠia din franceză este totuúi singulară, pentru că în spaniolă, în italiană sau în română, VT este denumit printr-un singur termen: “futuro hipotetico”, “futuro nel passato”, respectiv, „viitor în trecut”. În toate aceste patru sisteme lingvistice (úi nu numai), o problemă majoră pare a fi modul în care noĠiunea de „viitor în trecut” este definită din punct de vedere noematic105. Aúa cum am văzut anterior o primă decodificare a noĠiunii de „viitor în trecut” se poate face simplificat în termenii sintagmei „viitor văzut din/dinspre trecut”. La nivel funcĠional, VT se defineúte ca un timp relaĠional care afectează un proces p2 (echivalent lui E din sistemul de reprezentare temporală de tip reichembachian) a cărui desfăúurare este plasată după un alt proces p1 (= R reichembachian), situat în [TRECUT] úi anterior situaĠiei
105 Pe de altă parte, am arătat deja că nici la nivel de expresie nu există o manifestare unitară a VT în limbile romanice occidentale úi că nici utilizarea COND cu valoare de VT în franceză, spaniolă sau italiană nu este cea mai fericită „formulă” de transpunere în [TRECUT] a V deictic, în primul rând datorită paletei ample de valori modale pe care această paradigmă verbală le vehiculează în limbile romanice amintite (úi care se regăsesc ca atare úi în limba română) ʊ situaĠie care a condus la tradiĠionala úi mult dezbătuta dihotomie a „condiĠionalului mod - timp” ʊ, apoi datorită faptului că respectivul compartiment verbal nu se comportă întotdeauna ca o „copie” fidelă în zona [TRECUTULUI] a funcĠiilor úi valorilor viitorului (a se vedea, de exemplu, exprimarea conjecturii în franceză sau funcĠionarea formei în -ebbe în italiană) úi, în sfârúit, datorită inadecvării terminologice, pentru că, aúa cum vom vedea în continuare, grosso modo, VT nu presupune îndeplinirea nici unei condiĠii prealabile. 140 Cecilia Mihaela Popescu de comunicare (= S reichembachian). Formalizarea reichenbachiană a unei astfel de relaĠii este următoarea:
R - E - S sau R - S, E sau R - S - E.
Tripla configurare a VT (Posterior Past pentru limba engleză) în viziunea lui Reichenbach se datorează relaĠionării a doi dintre parametrii actanĠiali, E, respectiv, S în exclusivitate pe axa raporturilor temporale, în sensul de „E anterior faĠă de S”, „E concomitent cu S” sau „E posterior faĠă de S”. Georgi / Pianesi (1997, apud D’Hulst/Coene/Avram 2004: 357), revizuind teoria referenĠialului temporal propusă de Reichenbach, consideră că, la nivelul structurilor dependente, o relaĠie directă se poate materializa doar între punctul/intervalul de referinĠă (R) úi evenimentul descris (E) (= relaĠia T1) sau doar între R úi momentul vorbirii (S/T0) (= relaĠia T2). Important de reĠinut este faptul ca la nivelul langue, VT materializează relaĠia de posterioritate faĠă de un reper trecut, dar úi faptul că între evenimentul descris ca posterior úi situaĠia de comunicare (= Sit0) nu există o relaĠie directă, ci, eventual, una mediată, anaforică. De fapt, procesul afectat de VT rămâne indeterminat, nefiind plasat în timp. Se deschide doar o perspectivă asupra consecinĠelor viitoare ale unor evenimente trecute, fără a se afirma nimic în legătură cu realizarea sau nerealizarea acestora. În funcĠie de alegerea morfemului temporal úi, în special, prin intermediul altor elemente contextuale, evenimentul poate fi situat într-un moment/interval anterior sau posterior lui S, dar niciodată anterior faĠă de R, pentru că sensul [PROSPECTIVULUI], în general, úi, implicit, al VT pe o axă imaginară de reprezentare temporală, este totdeauna „înainte” (v. úi Uricaru 2003: 131). La nivel discursiv, manifestarea VT depinde de doi parametri. Pe de o parte, este vorba de alegerea „arhetipului discursiv”/a „bazei enunĠiative” (Uricaru 2003: 97) care determină distribuĠia unităĠilor lingvistice (în cazul de faĠă, configurarea sintactică de tip: discurs direct/indirect raportat/liber úi, implicit, distribuĠia formelor temporale). Pe de altă parte, este vorba de relaĠiile complexe care se stabilesc între aceste morfeme temporale úi diferite entităĠi extra úi intralingvistice. Stabilirea relaĠiilor temporale depinde în mare măsură de caracterul deictic sau anaforic al morfemelor temporale. FuncĠionarea deictică codează aptitudinea morfemelor temporale de a relaĠiona cu o entitate extralingvistică (situaĠia / actul de comunicare). FuncĠionarea anaforică a formelor verbale codifică simultan localizarea absolută a referinĠei temporale úi plasarea relativă a evenimentului. În spaĠiul romanic, se configurează două tipare de manifestarea a VT: (i) fie timpul din regentă devine timpul de evaluare al evenimentului din subordonată; (ii) fie raportul deictic cu momentul enunĠării (T0) este prevalent faĠă de raportul anaforic dintre timpul subordonatei úi cel al propoziĠiei regente. În primul caz, morfemul temporal din structura dependentă funcĠionează ca un mecanism de referire temporală anaforică. Astfel, în limbile romanice occidentale moderne106, prezenĠa unui timp trecut în regentă condiĠionează forma din subordonată; prin
106 În franceza veche sau în italiana veche, repartizarea formelor temporale este mult mai liberă faĠă de canoanele impuse de consecutio temporum (v., de exemplu, Salvi / Renzi 2010, II: 928). 141 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice transpoziĠie, se efectuează înlocuirea morfemelor deictice cu „morfeme evaluate relativ la un punct de referinĠă” (Uricaru 2003: 123). Cu alte cuvinte, contextul, care oferă un alt punct/interval de referinĠă, diferit de T0, blochează interpretarea deictică a unui morfem temporal transpus. La nivel enunĠiativ, este vorba de „traducerea” în [TRECUT] a [VIITORULUI] locutorului (= L), autorul originar al enunĠului úi, implicit, a punctului de vedere al acestuia. Acest [VIITOR] al lui L poate să coincidă sau să depăúească [VIITORUL] subiectului vorbitor (= E), debutul său fiind, în mod firesc, anterior, faĠă de Sit0. Trebuie totuúi subliniat că:
« Le locuteur qui exprime la pensée de quelqu’un d’autre peut s’engager sur la fidélité de son rapport (la transparence propositionnelle), mais ne peut s’engager en son nom propre sur la vérité de la pensée exprimée. [...] En d’autres termes, lorsque le locuteur représente la pensée d’autrui en tant que pensée d’autrui, il ne peut asserter simplement cette pensée, il doit l’asserter conditionnellement » (Moeschler/ Reboul 2001: 159).
În cel de-al doilea caz, cel în care raportul deictic cu momentul enunĠării (T0) este prevalent, se ajunge la neutralizarea efectelor concordanĠei timpurilor. Astfel, în română, prezenĠa unui timp trecut în regentă nu condiĠionează în mod obligatoriu forma verbală din subordonată, în sensul că aceasta nu îúi pierde complet „identitatea deictică” (Uricaru 20003: 122), funcĠionând deictic relaĠional. Cu alte cuvinte, morfemul temporal din structura dependentă continuă să exprime o relaĠie temporală, în cazul de faĠă de posterioritate, fie de faĠă de un alt eveniment plasat în [TRECUT], fie în raport cu S. La nivel pragmatic, raportarea formelor absolute la un punct /interval de reper, altul decât cel propriu-zis enunĠiativ, se poate interpreta atât ca o strategie de „conservare a perspectivei protagonistului acĠiunii / exprimării originare asupra desfăúurării evenimentelor” (v. Uricaru 2003: 187), dar úi ca o modalitate de a recrea o „contemporalitate în zona trecutului” (v. Uricaru 2003: 187).
2.2.3. Configurarea discursivă a „viitorului în trecut” în limba franceză contemporană
Dubla natură a COND, timp al indicativului sau mod sui generis, a atras de multă vreme atenĠia în lingvistica franceză, dând chiar naútere unor veritabile dispute pe această temă (v. Yvon 1946: 149-168). În căutarea unei invariante semantice unice care să acopere în mod uniform úi coerent toate utilizările canonice úi toate efectele de sens ale acestei paradigme verbale, cea mai mare parte a studiilor din ultimele decenii (v. monografia coordonată de Dendale/Tasmowski 2001; Haillet 2002; Lauze 2008 etc.), dar úi principalele gramatici ale limbii franceze (v., de ex., Riegel/Pellat/Rioul 1994 sau Wilmet 1997) par să fi optat deja pentru plasarea COND alături de celelalte compartimente ale indicativului. MotivaĠia principală a acestui statut rezultă în primul rând din configurarea morfematică a formei analizate: morfemul -R- de la viitor úi desinenĠa -ais de la imperfect, dar úi din « [...] ses nombreux parallélismes de sens avec les autres tiroirs de l’indicatif - en particulier avec le futur simple – notamment le fait que tout comme les autres tiroirs verbaux il a des valeurs tant modales que temporelles » (Dendale 2001: 12). Aúadar, în cadrul acestui sistem lingvistic principala problemă (dincolo de cea a unei terminologii neunitare) care apare în descrierea VT pare a fi una care vizează nivelul expresiei, mai degrabă decât cel al conĠinutului. Este vorba, în fapt, de compatibilitatea
142 Cecilia Mihaela Popescu naturii formelor de COND pentru actualizarea unei valori semantico-sintactice de acest tip. De aici, prin derivare, apare úi problema naturii intrinseci a acestei paradigme verbale, respectiv categorizarea sa la nivelul sistemului verbal al limbii franceze. Dar să examinăm pentru început definirea noematică/onomasiologică a VT pornind de la utilizările prototipice ale formei (simple – aproape întotdeauna)107 de COND din franceza contemporană.
2.2.3.1. Prima situaĠie prototipică este cea a enunĠurilor redate în DIR, forma verbală analizată (COND prezent) înregistrându-se frecvent în completive, relative, interogative sau circumstanĠiale, ca sub (1) úi (2):
(1) Il a annoncé / il annonça qu’il arriverait bientôt (Chevalier et al. 1964: chap. 509, apud Korzen/Nølke 2001: 129). (2) Elle ferma les portes, éteignit le feu du salon pour aider Marine qui veillerait ce soir plus tard que de coutume (Bazin citat de Le Bidois / Le Bidois 1967: cap. 768, apud Korzen/Nølke 2001: 130).
O lectură similară apare úi în diferitele contexte care aparĠin discursului indirect liber (= DIL), situaĠie remarcabilă în (3) úi (4):
(3) Je sautai dans un taxi. Il n’arriverait jamais (Sollers, apud Korzen/Nølke 2001: 129). (4) D’avance, ils s’organisaient. Bouvard emporterait ses meubles, Pécuchet sa grande table noire (Flaubert, apud Dendale 1999: 10).
În toate aceste tipare discursive se observă că : (i) forma simplă de COND apare ca echivalent al unui V simplu din stilul direct (v. 5a) sau din DIR (v. 5b – pentru raportul de posterioritate), putând să fie înlocuită în toate cazurile de perifraza temporală allait + infinitiv sau de turnura devait + infinitiv (v. 6a, b):
(5) a. Il annonce / annonça: « J’arriverai bientôt ! ». b. Il annonce qu’il arrivera bientôt.
(6) a. Alors il eut une envie immense de fuir […] loin de cette passion furieuse qui le ravageait. Il allait retourner à Chatou, prendre le train, et ne reviendrait
107 Există totuúi câteva situaĠii în care forma compusă a COND înlocuieúte varianta sa simplă. Martin – care semnalează astfel de ocurenĠe (1981 : 87) – consideră că printr-o opoziĠie de natură « purement aspectuelle », forma compusă poate să se combine doar cu lexeme perfective. Astfel, în enunĠuri ca : (a) Il m’a dit qu’il serait rentré à midi. (Martin 1981: 87) versus (b) *Il m’a dit qu’il aurait été à Paris l’an prochain. (Martin 1981: 87), cel de-al doilea este agramatical în lipsa unui cadru ipotetic ca, de exemplu [s’il avait obtenu cette bourse]. Acest cadru ipotetic va deturna însă valoarea enunĠului (b) de la VT la IR, sau, aúa cum afirmă Martin (1981: 87), « du Conditionnel U au Conditionnel M ». Se pot cita úi alte contexte – recenzate în Squartini (1999) – în care forma compusă de COND înlocuieúte varianta sa simplă: Et la seule idée qui retint à la vie fut, après un certain temps, que le temps passait ... Le temps était le seule remède : il passait. Quand le temps aurait beaucoup passé, mais beaucoup, Jean-Marie reviendrait repeupler cet insipide désert. (R. Boylesve, Élise, apud Squartini 1999: 59). 143 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice plus, ne la reverrait plus jamais (Maupassant, La Femme de Paul, apud Bres 2012: 1721). b. […] c’était le mois prochain qu’ils devaient s’enfuir. Elle partirait d’Yonville comme pour aller faire des commissions à Rouen (Flaubert, M-me Bovary, apud Bres 2012: 1721).
(ii) un act de enunĠare secundar, real sau fictiv (v. úi Korzen/Nølke 2001: 129-130; Bres 2012: 1719-1730), apare întotdeauna în mod explicit (v. ex. 1) sau implicit. De exemplu, sub (2), predicaĠia « veillerait ce soir plus tard que de coutume » implică un enunĠ subînĠeles de tipul: « comme elle le disait », în timp ce în (3), « il n’arriverait jamais » este rezultatul secvenĠei monologice: « je me disais : ... ». Acest act de enunĠare secundar reprezentat de procesul p1 furnizează punctul de reper pentru predicaĠia afectată de COND úi reprezentată de procesul p2, ceea ce se poate nota formal astfel: [proces1 TRECUT ĺ [relaĠie posterioară] proces2]. Trebuie observat însă că această relaĠie care se stabileúte între cele două predicaĠii est unilateralăúi ea nu traduce numai un raport de posterioritate pur cronologic/temporal, ci úi o posterioritate enunĠiativă – sau, aúa cum propune Bres (2012: 1720), « une autre instance ». Acesta este motivul pentru care anumiĠi lingviúti, precum Vetters (2001: 169-207), Haillet (2002: 10) sau Bres (2012: 1719-1730), recurg la noĠiunea de « ulterioritate/ultériorité »108 mai degrabă decât la cea de « posterioritate/postériorité », cu conotaĠii majore în zona sintaxei temporale. În aceste tipuri de utilizări, COND exprimă maniera de concepere a virtualului nu a enunĠiatorului principal, ci a unui alt locutor, autorul original al actului de enunĠare secundară, úi acest lucru se întâmplă chiar úi în cazurile de coreferenĠialitate. Acest punct de vedere (al locutorului secundar) neînscriindu-se în lumea lui Sit0, este simĠit ca fiind subiectiv (v. Nilsson-Ehle 1973: 179-184 ; Korzen/Nølke 2001: 129-130), de unde úi posibilitatea de inserare a unor modalizatori epistemici ca probablement, marcator al unui înalt grad de [CERTITUDINE] a unei judecăĠi modale, sau peut-être, operator al unei descrieri explicite a modalităĠii ]POSIBILULUI] neutru (v. 7 a, b):
(7) a. Il a annoncé / il annonça qu’il arriverait probablement bientôt (Korzen/Nølke 2001: 129). b. Je sautai dans un taxi. Il n’arriverait peut-être jamais.
(iii) acest caracter anaforic al formei de COND ar putea să justifice referirea temporală a procesului care adesea este indeterminată, raportându-se fie la [TRECUTUL], fie la [PREZENTUL], fie la [VIITORUL] lui Sit0. Exemplele prezentate supra, úi, de asemenea, (8) demonstrează că procesul poate fi fixat printr-un circumstanĠial în anterioritate (v. 3), în posterioritate (v. 1) sau chiar simultan (v. 2) faĠă de Sit0. COND se distinge astfel de V care, cu ajutorul unui circumstanĠial, situează procesul doar în intervalul [+PREZENT-VIITOR] sau [+VIITOR] faĠă de actul de enunĠare principal (cf. infra 8 úi 9).
(8) Il m’a dit qu’il viendrait hier / aujourd’hui / demain. (9) Il me dit qu’il viendra *hier / aujourd’hui / demain.
108 Aúa cum am mai spus, la Caudal/Vetters (2005: 114-115) acelaúi tip de relaĠie apare cu denumirea « consécution ». 144 Cecilia Mihaela Popescu Acest tip de utilizare temporală subiectivă a COND nu se mai întâlneúte în franceza contemporană decât sporadic în discursul narativ scris (în naraĠiunea istorică, cronica sportivă, necrolog, roman), fără însă să fi pătruns « l’oral des interactions verbales, pas plus que les genres textuels familiers de l’écrit électronique » (Bres 2012: 1728).
2.2.3.2. Începând însă din secolul al XIX-lea, COND se înregistrează într-un alt tip de enunĠuri, cele aparĠinând discursului narativ, istoric úi, în ultimele decenii, celui mediatic (v. 10, 11 úi 12a):
(10) Par des compliments aussi bien placés que ses cadeaux, Bonaparte désarma celui qui deviendrait bientôt son rival et son adversaire. (Bainville citat de Wagner / Pinchon 1991: 392). (11) Les jupes étaient déjà courtes, les idées le resteraient jusqu’à la fin de la décennie (Elle, 2737/juin 1998, 40 apud Korzen / Nølke 2001: 130). (12a) L’été 43 chassa la petite famille de la maison aux toits d’ardoise. Beaucoup plus tard, les enfants regretteraient les cerisiers, les buissons drus où ils enfouissaient des cabanes, […]. Beaucoup plus tard, ils retraceraient, nostalgiques, les contours de la maison d’enfance (Chaix, Les Lauriers du lac de Constance, 1974, apud Bres 2012: 1723).
Astfel de ocurenĠe prezintă următoarele particularităĠi: (i) COND apare de această dată ca echivalent al unui perfect simplu (mai rar, ca echivalent al unui perfect compus), al unui imperfect, al unui prezent istoric sau chiar al unui V tot cu valoare istorică, paradigme verbale cu care forma de COND poate comuta grosso modo (v. ex. 13 împrumutat de la Togeby 1982: 387) :
(13) Onze ans après, il [Napoléon] perdrait {perdit, perdait, perd, perdra} la bataille de Waterloo.
(ii) referirea temporală a predicaĠiei marcată prin COND rămâne úi de această dată nedeterminată, însă pentru un interval temporal mult mai scurt, cu configurare doar în zona de [TRECUT]. Această indeterminare în [TRECUT] este punctată frecvent, dar nu obligatoriu, printr-un circumstanĠial de anterioritate, cu valoare anaforică în raport cu Sit0, precum beaucoup plus tard, sub (12a), sau onze ans après, sub (13), însă niciodată de expresii cu poziĠionare simultană sau posterioară pe axa temporală faĠă de nunc enunĠiativ (v. 12b):
(12b) L’été 43 chassa la petite famille de la maison aux toits d’ardoise. Les enfants regretteraient les cerisiers *aujourd’hui / *dans les prochaines années (apud Bres 2012: 1724).
(iii) în cadrul acestui eúafodaj narativ la [TRECUT], actul de enunĠare secundară pare că s-a diluat; în fapt, acesta s-a abstractizat (v. Bres 2012: 1725), putând să se traducă metalingvistic printr-o secvenĠă de tipul « et l’histoire nous a dit : ». Iată de ce, Bres (2012: 1727) consideră că în astfel de ocurenĠe, enunĠarea secundară « s’est grammaticalisée » chiar în morfemul de COND, care a devenit astfel (adăugăm noi) un marcator de forĠă ilocuĠionară. În orice caz, acest reper enunĠiativ (extrem de subiectiv, căci el traduce – aúa cum s-a văzut (v. paragraful 2.1.3.1.) – punctul de vedere al locutorului original úi nu pe
145 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice cel al locutorului-enunĠiator/subiectul vorbitor) nu este marcat explicit, ci este inferat pe baza cadrajului discursiv. Se ajunge astfel la calcularea relaĠiei de ulterioritate a procesului redat la COND mai degrabă cronologic, úi, prin urmare, sintactic plecându-se de la indiciul referenĠial precedent. Această situaĠie produce un efect de « mise en perspective » obiectivă, consemnat în mai multe gramatici ale limbii franceze, precum úi impresia că formele de COND ar fi echivalente unui compartiment de trecut indicativ. Este însă doar o impresie, pentru că, în astfel de contexte, formele de trecut nu sunt apte să redea semnificaĠia completă a COND. În funcĠie de caz, acele compartimente verbale de trecut nu fac decât să transpună o mică parte din semnificaĠia COND: fie doar plasarea (de această dată, deictică) în zona de [TRECUT] – situaĠie valabilă în cazul perfectului compus; fie doar indeterminarea temporală derivată din aspectul secant al imperfectului; fie un punct de vedere extern asupra procesului – rezultat din aspectul global al perfectului simplu, fie, în sfârúit, doar relaĠia de ulterioritate, văzută tot în manieră deictică, în cazul unui V istoric. În schimb, paradigma de COND deĠine intrinsec toate aceste atribute. « Obiectivitatea » derivă de asemenea din efectul de sens următor: « istoria », în calitate de sursă enunĠiativă, chiar dacă vagăúi nedeterminată (fără contur), este totuúi « autorizată », deci considerată provizoriu ca adevărată de către locutorul-enunĠiator. Acesta este motivul pentru care astfel de ocurenĠe ale COND nu acceptă o modalizare epistemică cu probablement sau peut-être (v. Korzen / Nølke 2001: 129-130).
2.2.3.3. Prin coroborarea datelor obĠinute din analiza celor două modalităĠi de configurare a VT din franceza contemporană se ajunge la creionarea următoarelor trăsături distinctive ale utilizărilor temporale ale COND: i. PredicaĠia afectată de forma simplă de COND primeúte întotdeauna un ancraj referenĠial (enunĠiativ úi, prin urmare, temporal) în domeniul [TRECUTULUI], relaĠia de ulterioritate activată la nivelul schemei discursive: [proces1 TRECUT ĺ [ulterioritate] proces2] putând fi reperată în manieră anaforică. ii. Plasarea evenimentului descris de forma verbală discutată rămâne nedeterminată pe axa temporală ; în funcĠie de context, acesta poate fi anterior, posterior sau concomitent cu Sit0. Această indeterminare temporală poate afecta atât modalitatea enunĠului cât úi actul ilocuĠionar (v. Vetters 2001 : 169-207). Altfel spus, procesul redat prin COND nefiind situat într-o tranúă precisă de timp, este suspendat atât din propria-i actualitatea (actualitatea primară), cât úi din cea enunĠiativă. Pentru a-i acorda o valoare de adevăr, úi, prin urmare, pentru a-l plasa sub incidenĠa lui Sit0, este suficient ca, în funcĠie de context, formele (simple) de COND să fie înlocuite fie de V (v. structurile redate în DIR), fie de un anumit compartiment temporal de la indicativ (v. structurile calificate drept « istorice »). iii. Turnurile calificate drept « istorice » atestă capacitatea formei simple de COND de a funcĠiona deja în franceza actuală ca marcator anaforic de forĠă ilocuĠionară, cu referire la [TRECUT]. Toate aceste particularităĠi conturează deja o definiĠie (v. infra corolarul) a VT care este valabilă nu numai în cazul limbii franceze, ci îúi găseúte aplicabilitate la nivel tipologic romanic.
COROLAR: În toate ocurenĠele catalogate drept VT din franceza contemporană, forma simplă de COND exprimă doar ‘o relaĠie semantică de ulterioritate faĠă de un punct/interval de reper, explicit sau implicit, care traduce un act de enunĠare
146 Cecilia Mihaela Popescu secundar, real sau fictiv’, fără să plaseze în mod riguros procesul pe axa temporală úi fără să aibă o relaĠie directă cu Sit0.
Aceste particularităĠi se suprapun în fapt peste definirea noematică a COND romanic (v. cap. introductiv al lucrării), justificând utilizarea paradigmei corespondente la nivel de expresie în ocurenĠe de acest tip. Însă, în limba franceză, cantonarea formei simple de COND în aceste tipare discursive în care situează procesul afectat în ulterioritate nu faĠă de momentul enunĠării (aúa cum se întâmplă cu forma de V), ci faĠă de un reper situat într- o tranúă temporală trecută, deci depăúită, este rezultatul unui lung proces de regramatizare úi re-analiză (care va fi prezentat detaliat în partea finală a lucrării), în urma căruia se va ajunge într-adevăr la gramaticalizarea – începând din secolul al XVII-lea (probabil úi sub influenĠa unei norme riguroase) – COND drept VT, respectiv, la gramatizarea VT (în sensul că de la o forma mentis se ajunge la o valoare gramaticală).
2.2.4. Configurarea discursivă a „viitorului în trecut” în limba spaniolă contemporană
ùi în castiliana modernă, forma simplă de COND („el condicional simple/presente” sau forma în –ría) apare în cele două tipare discursive decelate anterior în cazul limbii franceze, i.e., turnurile în DIR (v. 14), respectiv, cele în DIL (v. 15), pentru a actualiza VT:
(14) Pablo me dijo que vendría ayer / hoy / mañana / el lunes a las diez (apud Squartini 2004 a: 73) [COND cu valoare de VT în DIR]. (15) Dos días después moriría (RAE 2010: 451) [COND cu valoare de VT în DIL].
Dat fiind faptul că în toate aceste tipuri de ocurenĠe, COND din spaniolă manifestă acelaúi tip de comportament sintactico-semantic ca cel definit supra în corolar, nu vom lua în discuĠie (în primul rând, din raĠiuni obiective, legate de repetitivitatea úi redundanĠa informaĠiilor în discursul nostru) decât aspectele care ne aduc elemente suplimentare pentru obiectivele propuse la începutul acestui subcapitol. Aúadar, în toate ocurenĠele cu valoare de VT, forma simplă de COND desemnează, ca paradigma echivalentă din franceză:
„[…] una situación posterior a otra pretérita, por lo que ha sido caracterizado como un „futuro del pasado” (POSPRETÉRITO en el sistema de Andrés Bello). Es, pues, un tiempo relativo y presenta puntos de contacto con el futuro como con el pretérito imperfecto” (RAE 2010: 449).
Cu alte cuvinte, această paradigmă exprimă în ocurenĠele cu valoare de VT o relaĠie semantică de ulterioritate faĠă de un punct/interval de reper, explicit sau implicit, care traduce un act de enunĠare secundar, real sau fictiv, fără să plaseze în mod riguros procesul pe axa temporalăúi fără să aibă o relaĠie directă cu Sit0. Asupra acestui din urmă element (subliniat supra) din definirea comportamentului COND cu valoare de VT ne vom opri în cele ce urmează, pentru că, într-adevăr, ceea ce ne oferă în plus investigarea situaĠiei din spaniolă este tocmai o justificare a relaĠionării indirecte care se stabileúte între predicaĠia afectată de forma în –ría úi momentul T0 al situaĠiei de enunĠare.
147 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Am văzut anterior (v. supra Tabelul nr. 8) că spaniola este singura dintre limbile romanice analizate în care forma simplă de V este rar întâlnită în structurile explicite (cele în DIR) în care este actualizat un VT (v. infra 16a) úi, foarte rar (RAE 2010 nici nu menĠionează astfel de ocurenĠe) în turnurile de acelaúi tip redate în DIL (v. infra 16b):
(16) a. Te asegurarán que te solucionarán el problema (RAE 2010: 468). [V cu valoare de VT în DIR]. b. Napoleón terminará sus días en la isla de santa Elena (www) [V cu valoare de VT în DIL].
Dincolo de anumite particularităĠi sintactico-semantice care caracterizează turnurile de actualizare a VT construite cu o formă de V (ca de exemplu, obligativitatea unei forme regente de prezent, plasarea obligatorie a predicaĠiei la V concomitent sau după T0 etc.) diferenĠa fundamentală dintre acestea – slab reprezentate în spaniolă – úi cele construite cu forma simplă de COND – cu mult mai frecvente –, ni se pare suficient de elocvent justificată în maniera propusă de Alarchos Llorach (1992a: 139):
„La diferencia no se basa en la “actualidad”, sino en la perspectiva [s. n.]. En “Dijo que cantará” se configura distintivamente la sustancia de perspectiva del presente del hablate, mientras que en “Dijo que cantaría” la sustancia que queda conformada es la perspectiva de pasado o de no participación. Podrá decirse que cantará en “Me dijo que cantará” es una “metáfora temporal”, puesto que tal magnitud no aparece en su contexto habitual. Pero ello demuestra otra vez que el uso de una u otra perspectiva no depende del estilo indirecto: depende de la participación o enfoque del hablante” (Alarchos Llorach 1992a: 139).
Aúadar, utilizarea foarte rară a V în structurile în DIL cu valoare de VT demonstrează că mutatis mutandis formele de COND deĠin o trăsătură suplimentară faĠă de cele de V, úi anume, posibilitatea de a reda în manieră implicită, graĠie semantismului lor intern, nu numai o relaĠie de ulterioritate, ci úi un act de enunĠare secundar. O a doua particularitate a formelor de COND spaniol (de fapt, este vorba de o caracteristică a limbilor iberoromanice, în general) în ocurenĠe cu valoare de VT, rezultă nu din compararea paradigmei discutate cu o altă formă verbală, ci chiar din studierea configuraĠiei sale interne, mai precis, din studierea din punct de vedere aspectual a formei simple în raport cu varianta sa compusă. Un astfel de paralelism scoate în evidenĠă o caracteristică importantă a sistemului verbal al limbii spaniole, úi anume menĠinerea intensă a opoziĠiei de aspect [±ÎNCHEIAT] între formele simple úi cele compuse. Transpunând această particularitate la studiul nostru de caz, vom observa că, asemănător cu situaĠia din limba franceză (dar, spre deosebire de italiană), forma compusă a paradigmei discutate se înregistrează în mod normal úi cu o mare frecvenĠă în contexte cu valoare de VT pentru a marca aspectul [+ÎNCHEIAT] al procesului exprimat de predicaĠia la COND (v. infra ex. 17). Cu alte cuvinte, forma compusă de COND din spaniolă nu „acaparează” zona de referire a [TRECUTULUI], aúa cum se observă infra sub (18, 19 úi 20) unde tot forma simplă de COND apare în structuri redate în DIL pentru a face referire la o situaĠie plasată în [TRECUT]:
(17) a. Afirmaron que cuando llegara el invierno habrían recogido la cosecha (RAE 2010: 453).
148 Cecilia Mihaela Popescu b. Me prometió que el martes siguiente habría terminado el trabajo (RAE 2010: 469). (18) Esa noche se había acostado sin llamar a Leticia Tineo. Mañana, se dijo, y notó que se excitaba otra vez. Leticia estaría durmiendo en la cama marimonial que su marido ya no compartía; pero también podía estar despierda en la oscuridad, acaso precuntándose por qué Santiago Álvarez no le devolvía la llamada (Belén Gopegui, La conquista del aire, Barcelona 1998: 83, citat de Squartini 1999: 76). (19) Era feliz, aunque a vezes pensase cosas, como cuando se me ocurrió pensar si Tano sabría que yo era feliz o si me supondría desgraciado. Yo creo que sí sabía que yo era feliz. O quizá lo ignorase …. (J. García Hortelano, Gente de Madrid, citat de Muñiz 1984: 147). (20) Y así seguía hablando de los trajes y costumbres del tiempo del Imperio, imaginándose que aún subsistiría todo y la Francia de hoy era como a principios de siglo (V. Blasco Ibáñez, La barraca, citat de Muñiz 1984: 147).
Din această a doua particularitate derivă un alt aspect specific pentru formele de COND cu valoare de VT din spaniolă. Este vorba aúadar de faptul că din cauza menĠinerii încă puternice a opoziĠiei aspectuale [±ÎNCHEIAT] între formele simple úi cele compuse, opoziĠia temporală nu este foarte bine conturată la nivel de expresie. Acesta este motivul pentru care el condicional simple apare încărcat atât cu valori non-modale (v. supra ex. 14), cât úi cu valori modale (v. infra ex. 21) nu numai în zona de referinĠă a [PREZENT- VIITORULUI], ci úi în zona de [TRECUT]:
(21) a. …¿y cómo lo borré? Pues, no sé … lo borrarías así … tocarías una tecla … (apud Squartini 1999: 73). b. …¿yo no sé lo que pasó, lo que haría … (apud Squartini 1999: 73) {COND simplu cu valoare epistemică raportat la [TRECUT]}.
Această aptitudine a formei simple de COND din spaniolă de a se putea plia pe toate cele trei tranúe ale axei temporale, în toate tipurile de ocurenĠe, arată, în primul rând că paradigma în cauză nu este per se o formă de [PREZENT-VIITOR], în ciuda faptului că, în general, în limbile romanice actuale cel mai mare număr de turnuri construite cu această paradigmă sunt cele modale care indică o astfel de plasare temporală a predicaĠiei. Totodată, acest din urmă aspect dovedeúte úi că modul de reprezentare a VT nu trebuie subordonat exclusiv unei perspective temporale, atâta vreme cât, aúa cum au demonstrat până în acest moment úi COND (forma simplă) din franceză, úi structura sa corespondentă din spaniolă, procesul afectat de astfel de forme verbale în respectivele ocurenĠe poate fi plasat anterior, concomitent sau posterior lui T0. În concluzie, scurta prezentare a comportamentului semantico-funcĠional al formei în –ría din spaniolă în enunĠurile cu valoare de VT probează (úi argumentează astfel) două caracteristici importante din definiĠia prezentată supra în corolar: - pe de o parte, este vorba de faptul că între predicaĠia la COND úi situaĠia de enunĠare actuală nu există o relaĠionare directă; din această perspectivă, forma simplă de COND din spaniolă funcĠionează, asemenea paradigmei echivalente din franceză, ca un marcator de relaĠie anaforică. -pe de altă parte, posibilitatea de configurare a formei simple de COND în toate cele trei tranúe temporale, [PREZENT], [TRECUT] sau [VIITOR], în toate tipurile de
149 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ocurenĠe (modale sau non-modale), arată că: (i) în structurile cu valoare de VT, procesul afectat de paradigma discutată nu este plasat în mod riguros pe axă temporală, de către forma verbală; (ii) atfel de ocurenĠe aúa-zis „pur temporale” nu trebuie judecate (doar) în canonul pur temporal, deoarece semnificaĠia pe care o vehiculează nu este aceea de plasare pur temporală a procesului – cu atât mai puĠin de plasare obligatorie în [VIITOR] – ci ele exprimă o relaĠie de ulterioritate (logică, temporală, cauzală) faĠă de o situaĠie de enunĠare secundară, reală sau fictivă, obligatoriu situată aúadar „în trecut”.
2.2.5. Configurarea discursivă a „viitorului în trecut” în limba italiană contemporană
ȱ 2.2.5.1. Preliminarii DiferenĠa dintre francezăúi spaniolă, pe de o parte, úi italiană, pe de altă parte, se situează în primul rând la nivel de expresie: în acest din urmă sistem lingvistic romanic, COND trecut („il condizionale composto”, de tipul: avrei cantato) reprezintă forma literară care actualizează VT, cu titulatura, în lingvistica italiană, de „futuro nel passato”. De altfel, aúa cum am spus în mai multe rânduri, italiana este singura limbă romanică care utilizează forma compusă de COND cu valoare de VT, în locul celei simple, simĠită astăzi ca învechită (v. Salvi/Renzi 2010, II: 128). Această situaĠie se observă în mod clar din compararea exemplelor prezentate infra sub (22) úi (23) cu variantele lor de traducere în francezăúi în spaniolă:
(22) Paolo mi disse/ha detto che sarebbe venuto (*verrebbe) ieri / oggi / domani / il giorno succesivo (apud Squartini 2004a: 77). (fr.) « Paul a dit qu’il viendrait le lendemain/aujourd’hui/demain ». (sp.) « Pablo me dijo que vendría ayer/hoy/mañana/ al día siguiente ».
(23) Il giovane fu costretto a lasciare il paese. Sarebbe tornato solo dopo vent’anni (Renzi et al. 1991, II: 127) [COND composto cu valoare de VT în DIL]. (fr.) « Le jeune homme fut obligé de quitter son pays. Il n’y rentrerait qu’après vingt ans ». (sp.) « El joven fue obligado a dejar el país. No volvería hasta dentro de veinte años ».
BineînĠeles că o astfel de stare de fapt a atras de multă vreme atenĠia cercetătorilor109 care au încercat să justifice acest tip de funcĠionare a formei compuse de COND – úi, totodată, incompatibilitatea formei simple în astfel de ocurenĠe –, într-un cuvânt, s-au preocupat de acestă trăsătură care particularizează italiana în cadrul Romaniei occidentale.
109 O listă a cercetărilor care s-au preocupat de acest aspect specific gramaticii limbii italiene este următoarea: Mourin (1956), Leone (1962), Masreliez (1963), Ondráþek (1965), Herczeg (1963; 1969), Henrichsen (1971), Välikangas (1972) – citaĠi de Nilsson-Ehle (1973: 178), respectiv, Esser (1926), Goggio (1922), Brambilla Ageno (1964), Saviü (1963; 1966; 1968), Puglielli/Ciliberti (1974), Hilty (1976), Radanova-Kusceva (1985; 1987), Radanova-Kusceva/Kitova-Vasileva (1985); Maiden (1995; 1996) – adăugaĠi de Squartini (1999: 57-82). 150 Cecilia Mihaela Popescu În acest scurt paragraf, nu ne propunem însă să realizăm o descriere asupra direcĠiilor care se prefigurează în literatură în legătură cu acest subiect110, ci, pornind de la principalele particularităĠi sincronice úi diacronice specifice modalităĠilor de actualizare a VT în limba italiană, vom continua creionarea «portretului noematic» al VT úi al modalităĠilor sale de expresie în cadrul tipologic romanic, exprimându-ne totodatăúi punctul de vedere cu privire la comportamentul semantico-funcĠional pe care îl manifestă paradigma COND (forma simplăúi cea compusă) în cadrul acestui sistem lingvistic.
ȱ 2.2.5.2. Condizionale semplice versus condizionale composto úi exprimarea „viitorului în trecut” în istoria limbii italiene În primul rând, ne vom opri asupra particularităĠilor rezultate în diacronie úi vom aminti că în italiana antică, ca în franceza úi în spaniola modernă, forma simplă de COND era principala modalitate de exprimare a VT:
(24) Maestro Taddeo leggendo a’ suoi scolari in medicina, trovò che chi continuo mangiasse nove dì petronciano [= melanzana] diverrebbe matto (Novellino, ediĠia Segre, XXXV, citat de Renzi et. al. 1991, II: 128). (25) Renzo, vedendo che non ne caverebbe altro, seguitò la sua strada, più contristato (Manzoni, I promessi sposi, cap. XXXIII, citat de Renzi et. al. 1991, II: 128). (26) Un disgusto gagliardo come una nausea e un odio quasi selvaggio gli si levarono dalle radici dell’essere, s’egli pensava che anche per quella notte giacerebbe con la donna sul medesimo guanciale e ascolterebbe nell’insonnio il respiro della dormiente e sentirebbe l’odore e il contatto della carne accaldata ... . (G. D’Annunzio, Il trionfo della morte, citat de Renzi et. al. 1991, II: 128).
După cum se poate deduce úi din exemplificările anterioare, înlocuirea formei simple cu varianta compusă a aceleiaúi paradigme verbale a fost un proces îndelungat úi gradual a cărui origine s-ar afla (v. Squartini 1999: 61) în limba vorbită din Toscana. În orice caz, există mărturii datând din sec. al XVI-lea care atestă coexistenĠa acestor două trepte temporale ale COND în ocurenĠe cu valoare de VT. Această situaĠie pare să se fi prelungit până prin secolul al XVIII-lea. Începând însă din secolul al XIX-lea – situaĠie care se continuăúi în prezent –, forma simplă de COND se înregistrează sporadic, numai „[…] comme archaïsme, « negli scrittori in vena di classicheggiare »” sau „sous la plume de quelque lycéen appliqué qui sait son manuel de grammaire” (Nilsson-Ehle 1973: 179). Acest proces de înlocuire a formei simple de COND cu cea compusă în ocurenĠele în care este actualizat VT ar fi putut fi determniat (v. Squartini 1999: 57-82): - fie de tendinĠa generală spre analitism, vizibil marcată în arealul limbilor romanice; - fie de tendinĠa de neutralizare a opoziĠiei aspectuale [±ÎNCHEIAT]111 între forma simplăúi cea compusă a COND din italiană (cf. infra (27a) cu (27b)), tendinĠă care pare să nu se justifice atâta vreme cât o astfel de opoziĠie nu se manifestă cu o aúa
110 O prezentare critică în acest sens se găseúte deja în Squartini (1999). 111 Această tendinĠă de anulare a opoziĠiei aspectuale dintre cele două compartimente ale COND ar putea, la rândul ei, să fie interpretată ca o consecinĠă a tendinĠei mai generale de trecere la forme analitice.
151 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice de mare vigoare în cadrul compartimentelor verbale echivalente ale altor sisteme lingvistice romanice (francezăúi, mai ales, spaniolă).
(27) a. Et la seule idée qui la retint à la vie fut, après un certain temps, que le temps passait … Le temps ètait le seul remède: il passait. Quand le temps aurait beaucoup passé, mais beaucoup, Jean-Marie reviendrait repeupler cet insipide désert (R. Boylesve, Élise, citat de Squartini 1999: 60). b. E la sola idea che la tenne in vita fu, dopo un certo tempo, che il tempo passava …. Il tempo era l’unico rimedio: passava. Quando molto tempo sarebbe passato, ma molto, Jean-Marie sarebbe ritornato a popolare questo insipido deserto (Squartini 1999: 60).
Compararea variantei în franceză de sub (27a) cu traducerea echivalentă în italiană de sub (27b) arată într-adevăr că în această ultimă variantă nu se observă aceeaúi alternanĠă între forma simplăúi cea compusă aúa cum se poate vedea sub (27a), deoarece COND composto este în italiană forma „[…] ugualmente usata sia per indicare un semplice futuro nel passato, chei il futuro nel passato indicante compiutenzza” (Squartini 1999: 59). - fie de încărcătura modală a VT care este o formă hibridă ce pendulează între temporalitate úi modalitate. Prin urmare, dintre variantele de actualizare ale VT, COND composto ar trebui considerat o formă verbală marcată [+obiectiv] (în sensul că traduce un grad scăzut de implicare a subiectului vorbitor faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat) în raport cu forma sa simplă care exprimă un VT subiectiv (deci, o implicare majoră a locutorului enunĠului original). Favorizarea COND composto ca formă de expresie a VT derivă, se afirmă în literatura de specialitate, din faptul că limba italiană pare să prefere exprimarea cu un înalt grad de obiectivitate. Această justificare de natură modală este oarecum contradictorie atâta vreme cât la nivelul dihotomiei dintre COND úi formele de V utilizate non deictic, în contexte de tipul futuro degli storici/futuro retrospettivo, prima paradigmă este considerată forma de expresie marcată [+subiectiv], în timp ce V apare ca fiind forma de expresie marcată [+obiectiv]. O poziĠie intermediară – lansată de Ageno Brambilla (1964: 346-353), susĠinută de Radanova Kusceva (1985; 1987) úi dezvoltată de Squartini (1999) – care pare să justifice într-adevăr necesitatea înlocuirii formei simple de COND cu cea compusă în ocurenĠele din italiană cu valoare de VT, este cea a unei re-interpretări din perspectivă temporală a unei opoziĠii la origine modală. Altfel spus, de la opoziĠia iniĠială non ireal vs. ireal pertinentă pentru formele de COND din italiana antică s-a trecut treptat la actualizarea opoziĠiei inactual vs. non-inactual care materializează o reprezentare mult mai concretă, cel puĠin din perspectiva orientării sale spre temporalitate112. Rezultatul, vizibil în limba modernă, a fost, în fapt – aúa cum demonstrează foarte convingător M. Squartini (1999: 57-82) –, pierderea trăsăturii [+TRECUT] de către forma simplă, situaĠie observabilă din imposibilitatea combinării acesteia (de exemplu, în structuri ipotetice) cu adverbiali de fixare pe axa temporală în zona anteriorităĠii (cf. (28a) cu (28b)):
112 Pe scurt, în italiana antică COND composto marca iniĠial valoarea modală POT slab sau „POT în trecut” din gramaticile tradiĠionale, în timp ce VT apărea actualizat, cum am văzut deja, de COND, forma simplă (v. Squartini 1999: 68-69). Acest tip de evoluĠie va fi discutat în partea a II-a a lucrării, în cap. al II-lea. 152 Cecilia Mihaela Popescu (28) a. Paolo verrebbe *ieri/oggi/domani, se potesse. b. Paolo sarebbe venuto ieri/oggi/domani, se avesse potuto (Squartini 1999: 70).
ȱ 2.2.5.3. Comportamentul sintactico-semantic úi distribuĠia formelor de actualizare a „viitorului în trecut” în limba actuală Dacă până în acest moment ne-am orientat atenĠia asupra explicării (prin împletirea datelor diacronice cu cele sincronice) particularităĠii de expresie úi de reprezentare a VT în italiană în raport cu restul limbilor romanice occidentale, în continuare vom analiza detaliat comportamentul sintactico-semantic úi distribuĠia formelor de actualizare a VT în italiana contemporană. Un astfel de studiu are drept scop confirmarea úi justificarea trăsăturilor anunĠate anterior în definirea noematică a VT. Din această perspectivă, amintim în primul rând – chiar cu riscul de a ne repeta (v. úi supra nota nr. 18) –, că deosebirea – discutată până în acest moment – dintre italianăúi celelalte limbi romanice occidentale nu mai are pertinenĠă în registrul vorbit, colocvial, acolo unde, úi în italiană, ca în franceză, spaniolă sau română, VT poate fi actualizat úi de imperfectul indicativ:
(29) Mi ha giurato che partiva il giorno dopo (Renzi et al.1991, II: 127).
Imperfectul indicativ se înregistrează ca modalitate de expresie a VT încă din italiana antică, împreună cu forma simplă de COND (v. infra ex. (30)) care datează din sec. al XII-lea:
(30) egli gli rispose che non vi poteva andare, ma egli vi manderebbe il suo nipote (apud Nilsson-Ehle 1973: 178).
Utilizarea (panromanică) acestei trepte temporale a indicativului în astfel de ocurenĠe cu valoare de VT poate fi explicată în maniera propusă de Renzi et al. (1995, III: 320):
„Così come il Presente, Tempo deittico, può essere usato anche per indicare un evento posto nel futuro deittico, l’Imperfetto, che si può interpretare come «presente nel passato», può essere usato per indicare un evento posto nel futuro rispetto a un tempo del passato” (Renzi et al. 1995, III: 320).
Revenind însă la distribuĠia la nivel discursiv a celor două paradigme, gramaticile limbii italiene ne oferă o informaĠie cu adevărat preĠioasă atunci când arată că imperfectul indicativ care apare în actualiazarea VT trebuie să se supună anumitor constrângeri. Astfel, în afara restricĠiilor diamezice, acestă din urmă paradigmă verbală exprimă VT exclusiv în structuri dependendente (care explicitează – adesea cu ajutorul unor verba dicendi –, actul de enunĠare secundar, adică punctul/intervalul de reper al situaĠiei/evenimentului exprimat prin predicaĠia din subordonată (v. infra 31)):
(31) Fido si allontanò. Non lo avrei rivisto (*non lo rivedevo) mai più (Renzi et al. 1991, II: 127).
153 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Prin urmare, faptul că imperfectul indicativ nu poate fi utilizat în structuri implicite cu valoare de VT, înseamnă că în astfel de ocurenĠe, acesta nu funcĠionează ca o paradigmă verbală egală cu cea a COND (composto). Cu alte cuvinte, COND (composto) mai are în plus o trăsătură care îi permite să apară ca modalitate de expresie marcată a VT în italiană úi, mutatis mutandis, în arealul limbilor romanice occidentale. Această trăsătură „suplimentară” a fost deja anunĠată odată cu investigarea ocurenĠelor echivalente din limba francezăúi iată că ea este acum confirmatăúi de distribuĠia úi funcĠionarea formelor de COND (composto) din italiană. Este vorba aúadar de faptul că paradigma COND (simplu sau compus) romanic reprezintă per se un marcator de relaĠie anaforică apt să actualizeze o relaĠie semantică de ulterioritate faĠă de un punct/interval de reper, explicit sau implicit, care traduce un act de enunĠare secundar, real sau fictiv, fără să aibă o relaĠie directă cu Sit0. O altă particularitate manifestată de formele de COND (composto) în limba italiană contemporană este aceea că în anumite contexte în care evenimentul/situaĠia descris(ă) la COND (composto) se plasează la dreapta faĠă de Sit0, ace(a)sta (v. supra predicaĠia: sarebbe venuto) „[…]assume un particolare valore modale, quello della controfatualità […]” (Renzi et al. 1991, II: 129). Astfel, un enunĠ ca cel de sub (22), Paolo mi disse/ha detto che sarebbe venuto domani – poate primi completări de tipul celor de sub (32a sau 32b):
(32) a. Come potevo sapere che era qui già da tre giorni! b. E allora ho organizzato una festa in suo onore (Renzi et al. 1991, II: 129).
Mai mult, în literatura de specialitate este menĠionat faptul că în italiana actuală, în anumite situaĠii discursive, COND composto neutralizează sub aspect funcĠional « deux catégories très bien distinguées dans les autres langues romanes: 1. l’irréel du passé et 2. le futur du passé » (Hajrullam 2007: 9). În aceeaúi ordine de idei prin care dorim să subliniem de altfel contaminarea temporalului cu modalul la nivelul tunurilor în care este actualizat un VT, trebuie amintit úi că, în limba actuală: (i) în anumite ocurenĠe, COND (composto) poate alterna cu imperfectul conjunctiv (v. 33):
(33) a. Speravo che tornasse in tempo. b. Speravo che sarebbe tornato in tempo (apud Renzi et al. 1995, III: 320).
(ii) în alt tip de ocurenĠe, COND (composto) poate fi înlocuit de perifraza (la origine, modală) cu sens prospectiv dovere + infinitiv – situaĠie observabilă infra sub (34) úi (35)113:
(34) Le cose che dovevano verificarsi di lì a poco ci lasciarono col fiato sospeso (Renzi et al. 1991, II: 127).
113 Ca în franceză, perifraza dovere + infinitiv ar putea fi considerată ca actualizând un VT obiectiv (v. în acest sens, Nilsson Ehle 1973: 183). Însă, aúa cum arată Squartini (1999: 65), o distincĠie în termenii VT obiectiv vs. V subiectiv este mai greu de demonstrat úi poate conduce la rezultate contradictorii, dat fiind numărul mare de paradigme prospective pe care le implică în diacronie acestă limbă (V simplu, perifraza dovere + infinitiv, COND simplu, COND composto) în actualizarea VT. Această observaĠie nu anulează totuúi constatarea că o slabă nuanĠă modală pare să existe în toate tipurile de ocurenĠe în care este exprimat VT. 154 Cecilia Mihaela Popescu (35) Mi sposai a diciott’anni e tutto avrei potuto prevedere fuorché il cambiamento che più tardi doveva verificarsi nel carattere di Caterina (Moravia, Racconti romani, p. 251, citat de Nilsson Ehle 1973: 183).
Această a doua particularitate – care aúa cum am mai spus subliniază în primul rând ideea de contaminare generală a temporalului cu modalul în definirea noematică a VT –, confirmă faptul că: (1) în astfel de turnuri COND romanic (fie simplu, fie compus) nu face referire directă la Sit0 úi nu plasează în mod riguros procesul pe axa temporală, deci este o formă verbală cu funcĠionare anaforică care poate fi completată informaĠional de adverbe úi/sau expresii de fixare pe axa temporalităĠii deictice; (2) simpla plasare în ulterioritate a evenimentului redat la COND faĠă de punctul/intervalul de referinĠă coroborată cu indeterminarea evenimentului în raport cu Sit0 sunt paramentrii care determină posibilitatea de exploatare modală a ocurenĠelor de acest tip ale paradigmei discutate. Pornind de la această nuanĠă subtilă de existenĠă a unui tip special de modalizare la nivelul turnurilor cu valoare de VT, construite cu forma compusă de COND, mai trebuie adăugat úi că, în structurile raportate (frecvent unui verba dicendi) de tip evidenĠialo- citaĠional, forma compusă a COND este singura care apare în cazul în care sursa raportoare nu se plasează în simultaneitate cu T0, ci într-un anumit moment din [TRECUT] (cf. (36a úi, mai ales, b) cu (37a, b)):
(36) a. Il « Corriere » dice che non ci sarebbero vittime (Renzi et al. 1991, III: 459). b. Il « Corriere » dice che non ci sarebbero stati bombardamenti negli ultimi tre giorni (Renzi et al. 1991, III: 459). (37) a. Il « Corriere » diceva che non ci sarebbero state vittime(Renzi et al. 1991, III: 459). b. Il « Corriere » diceva che non ci sarebbero stati bombardamenti negli ultimi tre giorni (Renzi et al. 1991, III: 459).
Prin compararea exemplelor (36a) cu (36b) se observă că în structurile evidenĠialo- citaĠionale dependente de o formă de prezent, distribuirea celor două forme ale COND se face încă în funcĠie de parametrul aspectual [±ÎNCHEIAT]. În schimb, din confruntarea variantelor (a úi b) prezentate sub (37) se observă că atunci când verbul regent al unei structuri evidenĠiale este la [TRECUT], opoziĠia aspectuală nu mai este relevantă, iar COND composto este unica formă admisă. Acest comportament sintactico-distribuĠional dovedeúte o dată în plus că în italiană, forma simplă de COND se poate raporta la o altă sursă, diferită de cea a locutorului enunĠiator, cu condiĠia ca această să nu fie depăúită, inactuală (deci, plasată în tranúa temporală de [TRECUT]). Prin urmare, modalităĠile de actualizare a VT în limba italiană actuală – care se prefigurează ca un caz aparte la nivel tipologic romanic –, se relevă deosebit de importante pe de o parte, în ceea ce priveúte creionarea „portretului” noematic al VT úi, pe de altă parte, pentru exemplificarea diferitelor grade de gramatizare pe care paradigma verbală a COND o prezintă în cadrul fiecăruia din cele patru sisteme lingvistice romanice investigate. Se observă că în cadrul acestui sistem lingvistic forma compusă de COND acaparează deja întreaga zonă a [TRECUTULUI] (ceea ce este în acord cu trăsăturile sale temporalo-aspectuale originare), atât în exprimarea VT, cât úi în actualizarea unor valori
155 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice modale (precum cele de tip evidenĠialo-citaĠional). Pierzându-úi referinĠa în domeniul de actualizare al [TRECUTULUI], COND simplu îúi restrânge zona de funcĠionare úi devine o paradigmă complet modală, aúa cum se poate vedea úi din sinteza de mai jos – v. infra Tabelul nr. 10).
TREPTE TEMPORALE ALE UTILIZĂRI UTILIZĂRI MODALE COND TEMPORALE (VT) Raportare Prezent Trecut Prezent Trecut Condizionale semplice - - + - Condizionale composto - + + +
Tabel nr. 10 DistribuĠia formelor de COND în italiana contemporană între ocurenĠele temporale úi/sau modale
2.2.6. Configurarea lingvistică a „viitorului în trecut” în limba română contemporană
Studierea modalităĠilor de actualizare a VT în limba română ar putea să ne ofere răspunsuri la următoarele întrebări: « De ce COND din limba română nu (mai) este apt să exprime VT? », dar úi « Care sunt caracteristicile modalo-aspectuo-temporale ale structurilor pe care acest sistem lingvistic le implică în exprimarea VT? ». Altfel spus, confruntarea datelor existente până în acest moment cu cele oferite de limba română ar putea să aducă elemente noi atât în ceea ce priveúte definirea noematică a VT, cât úi pentru o abordare unitară a COND cu valoare de VT în limbile romanice occidentale. În literatura de specialitate (v. Coene / Tasmowski 2006: 321-340; D’Hulst / Coene / Avram 2004: 355-376), este semnalat ʊ uneori ca o curiozitate lingvisticăʊ faptul că româna nu marchează VT la nivel de expresie cu ajutorul formelor de COND, aúa cum s-a văzut anterior în cazul francezei, spaniolei sau al limbii italiene. O astfel de situaĠie, mutatis mutandis, „panromane sauf roumain”, conduce la etichetarea fenomenului studiat ca particularitate a limbii române úi, în general, a limbilor din aria balcanică, care s-ar datora, în principal, unei slabe manifestări a consecutio temporum. În fapt, la nivel metodologic, dincolo de această sumară caracterizare, o investigare atentă a fenomenului discutat este aproape inexistentă. În perspectivă romanică, româna apare aúadar singulară în ceea ce priveúte exprimarea VT prin faptul că nu prezintă un morfem special (gramaticalizat) care să transpună în [TRECUT] viitorul deictic úi utilizează formele prospective de care dispune (cu alte cuvinte, trei dintre cele patru forme de viitor deictic) în ambele planuri, cel al discursului úi cel al naraĠiunii/povestirii. Obiectivul principal al acestui subcapitol este acela de a analiza funcĠionarea aparent nediferenĠiată a turnurilor prospective utilizate în limba română ca timpuri de relaĠie fie în subordonate, fie în exprimarea retrospectivelor istorice úi, în consecinĠă, de a explica, aúa cum am afirmat iniĠial, incompatibilitatea COND cu astfel de ocurenĠe. La o primă vedere, confruntarea paralelă a comportamentului V canonic úi a perifrazei avea + conjunctiv în zona pur temporală, scoate în evidenĠă, pe de o parte, o dezvoltare (specializare) a trăsăturilor semice temporalo-(aspectuale) în cazul primului compartiment verbal, úi, pe de altă parte, preferinĠa marcată a limbii române pentru structurile sintagmatice mai ales acolo unde complexitatea conceptuală atinge grade maximale (vom vedea că turnura avea + conjunctiv este singura specializată în redarea semnificaĠiei de „ultérieur du passé”).
156 Cecilia Mihaela Popescu ȱ 2.2.6.1. Inventarul formelor În actualizarea VT, limba română implică (în afara perfectului compus úi a imperfectului indicativ)114 trei din cele patru forme de V deictic: forma canonică (= V- Tipul 1), respectiv V-Tipul 3 úi V-Tipul 4, aúa cum se observăúi din exemplele următoare (v. 38b, 39b, c úi 40b):
(38) a. Paul spune (astăzi) că va veni (astăzi / mâine / peste o lună). b. Paul a spus (ieri / acum o lună) că va veni (*ieri /azi / mâine /peste două săptămâni).
(39) a. Paul spune (astăzi) că are să vină (astăzi / mâine / peste o lună). b. Paul a spus (ieri / acum o lună) că are să vină (*ieri / mâine / peste o lună). c. Paul a spus (ieri / acum o lună) că avea să vină (ieri /azi / mâine /peste două săptămâni).
(40) a. Paul spune (astăzi) că o să vină (astăzi / mâine /peste o lună). b. Paul a spus (ieri / acum o lună) că o să vină (*ieri /azi / mâine /peste două săptămâni).
Deúi par, la prima vedere, identice semantic úi funcĠional, formele de V utilizate în limba română în exprimarea VT se diferenĠiază: (i) din punct de vedere al registrului, forma canonică înregistrându-se frecvent în limba literară, celelalte aparĠinând exprimării colocviale, populare sau dialectale. (ii) din punct de vedere al comportamentului sintactic: dacă forma canonică de V poate apărea atât în independente, cât úi în structuri subordonate, celelalte două tipuri, construite cu conjunctivul verbului lexical, se înregistrează cu semnificaĠia de VT numai în cadrul structurilor explicite. (iii) din punct de vedere morfosintactic: funcĠionarea dihotomică discurs vs. naraĠiune/istorie este marcată doar pentru perechea: V-Tipul 3 – perifraza cu auxiliarul avea la imperfect (aveam, aveai, avea etc.) urmată de conjunctivul verbului lexical: are să vină / avea să vină (v. supra ex. (39 a,b,c)). (iv) din perspectiva unor efecte de sens contextuale: forma canonică de V pare a fi conotată neutru din acest punct de vedere, celelalte două tipuri de V se încarcă uneori contextual cu nuanĠa de incertitudine, probabilitate, iminenĠă, proximitate sau de atenuare ilocutorie (v. úi ex. 48 realizat cu perifraza avea + conjunctiv). Făcând abstracĠie de nivelul diastratic, vom studia în continuare comportamentul morfosintactic úi semantic „aparent nediferenĠiat” al formelor de V (în special al V-Tipul 1) úi al perifrazei avea + conjunctiv, recurgând adesea úi la datele oferite de interpretarea pragmatică. În final, vom arunca o privire asupra incompatibilităĠii cu lectura de VT a celei de-a doua formă de viitor (oi + infinitivul verbului lexical = Foi sau V-Tipul 2), respectiv, ale formelor de COND.
114 Comportamentul morfosintactic úi semantic al acestor acestor paradigme verbale nu face obiectul studiului de faĠă. 157 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ȱ 2.2.6.2. Viitorul canonic vs. turnura perifrastică avea + conjunctivul verbului lexical: două forme de actualizare a „viitorului în trecut” identice?
2.2.6.2.1. Structura analitică „avea + conjunctiv”, incomplet gramaticalizatăúi cu un câmp de acĠiune redus úi condiĠionat de prezenĠa unui R trecut/depăúit, este singura formă de expresie „transpusă” úi, prin urmare, proprie pentru actualizarea VT în limba română contemporană. Aceasta:
„[...] exprimă posterioritatea (ca úi viitorul), având însă o distribuĠie limitată – apare doar în contexte cu timpul de referinĠă „trecut”, de aceea este denumităúi viitorul în trecut” (GALR 2005, I: 441).
Din punct de vedere distribuĠional, turnura perifrastică discutată poate funcĠiona fie în structuri explicite (subordonate completive, relative sau circumstanĠiale) realizate în stil indirect, fie în redarea retrospectivelor istorice (structuri implicite aparĠinând stilului indirect liber):
(41) Carol I avea să scrie în acele zile că România e o Ġară neguvernabilă (Uricaru 2003: 190). (42) Nici un semn nu mă pregătise pentru descoperirea pe care aveam s-o fac la amiază (Transilvania Jurnal apud Uricaru 2003 : 190). (43) Abia atunci am realizat eu că acest cântec avea să-mi schimbe oarecum viaĠa (As 2003 apud GALR 2005, I: 442). (44) Mult mai târziu micuĠa prinĠesă avea să afle că ilustra bunică poetă nu fusese deloc fericită de căsătoria nepotului ei [...] cu superba Maria (As 2003 apud GALR 2005, I: 443).
Aúa cum reiese úi din definiĠia dată de GALR (2005, I: 441), dar úi din exemplificările anterioare, perifraza avea + conjunctiv este preferată în discursul narativ- istoric. O altă serie de exemple (v. 45-48) subliniază frecvenĠa de utilizare a sa úi în discursul mediatic contemporan, oarecum în defavoarea V-Tipul 1:
(45) 1869 - Regele Carol a inaugurat primul tren care avea să circule în România, pe distanĠa Bucureúti (Filaret) - Giurgiu (www). (46) Planul diabolic ce avea să schimbe lumea. Anders Breivik voia să îl asasineze pe cel mai puternic om al Planetei (www). (47) La 14 martie 1881 avea să fie proclamat Regatul României, iar PrinĠul Carol I de Hohenzollern era încoronat rege la 10 mai (www). (48) „Cum avea să moară Stalin” [titlul unei cărĠi] (www).
În raport cu formele de V deictic, turnura cu auxiliarul la imperfect funcĠionează doar anaforic, iar sensul său este adesea definit de adverbe sau de expresii deictice relaĠionale (mult mai târziu, abia atunci, 1869, la 14 martie 1881 etc.). FuncĠionarea sa exclusiv anaforică se observăúi din selecĠionarea formelor temporale de trecut cu care poate fi coocurentă. Avea + conjunctiv poate depinde de o formă verbală aflată la perfect compus, imperfect sau mai mult ca perfect, însă este incompatibilă cu un perfect simplu (v. infra ex. 49), datorită relaĠiei foarte strânse pe care această din urmă paradigmă verbală o are în limba română cu momentul situaĠiei de enunĠare:
158 Cecilia Mihaela Popescu
(49) *Paul spuse că avea să vină (ieri / astăzi / mâine / peste două minute).
Pe de altă parte, referirea obligatorie la un R situat în [TRECUT] a perifrazei avea + conjunctiv este subliniatăúi de posibilitatea combinării sale cu expresii folosite deopotrivă pentru fixarea pe axa temporală a unui proces anterior actului comunicării (v. 50):
(50) Paul a spus (alaltăieri) că avea să plece ieri / *că va pleca ieri.
Aúadar, chiar úi în lipsa oricărui alt element contextual de fixare pe axa temporală (adverbe, expresii deictice relaĠionale), procesul afectat de structura perifrastică avea + conjunctiv rămâne puternic ancorat faĠă de R, dar indeterminat atât sub raportul plasării temporale, cât úi în ceea ce priveúte relaĠionarea sa cu Sit0. Trebuie observat totuúi că prin inserĠia turnurii avea + conjunctiv în structuri dependente se exploatează mai degrabă caracterul [+indeterminat din punct de vedere temporal] al procesului, diferitele elemente contextuale încercând să îl „fixeze” în posterioritate faĠă de punctul/intervalul de reper (exploatare aúadar a „vectorului înainte”). În cazul structurilor implicite (v. redarea retrospectivelor istorice), caracterul polifonic al DIL permite exploatarea, mai degrabă, a celei de-a doua compozante noematice a VT, [+proces indeterminat în raport Sit0], de această dată, nu în sensul de plasare temporală, ci mai degrabă, de poziĠionare pe axa aspectuo-modală: i. e., perspectivă deschisă asupra unei actualităĠidepăúite (uneori cu efectul de prelungire úi „invadare” a momentului enunĠării) úi neimplicare a enunĠiatorului (naratorul raportor). În exemplul (44), reluat sub (51), această indeterminare temporală, dar úi aspectuo-modală, subliniată contextual de sintagma adverbială mult mai târziu, este gradual diminuată dacă perifraza avea + conjunctiv este înlocuită cu alte morfeme temporale din zona [TRECUTULUI]:
(51) Mult mai târziu micuĠa prinĠesă avea să afle / a aflat, află, afla, aflase că ilustra bunică poetă nu fusese deloc fericită de căsătoria nepotului ei [...] cu superba Maria (As 2003 apud GALR 2005 I: 443).
Aceste aptitudini prototipice ale perifrazei analizate sunt rezultatul coroborării trăsăturii aspectuale [-PERFECTIV] cu semnificaĠia temporală a imperfectului, un timp care, spre deosebire de alte paradigme din zona [TRECUTULUI], comportă simultan trăsătura specifică [+Simultaneitate faĠă de un alt proces situat în TRECUT] úi [+Anterioritate faĠă de T0]. În perspectivă pragmatico-enunĠiativă, utilizarea perifrazei avea + conjunctiv, în special în DIL, aduce un plus de obiectivitate enunĠului asertat: naratorul-raportor lasă impresia că exprimă o predicĠie, „un fel de anunĠ profetic” (cf. ğâra 2009: 147-154), ca úi cum ar fi conectat la curgerea firească (= „necesitate alethică” lato sensu, în interpretarea propusă de Kronning 2001: 251-276 pentru modalul devoir) a evenimentelor în istorie, dar fără a interveni în desfăúurarea sau în evaluarea lor. Dacă doreúte să facă acest lucru, poate alege unul din morfemele temporale enumerate anterior în (51). PrezenĠa acestei perifraze în limba română nu trebuie să surprindă, pentru căúi în limbile romanice occidentale, COND cu valoare de VT este concurat (cum s-a văzut supra) de structuri asemănătoare, construite cu imperfectul unor verbe la origine modale sau de miúcare, urmate de infinitivul verbului lexical: iba a + infinitiv (în spaniolă), avait à + infinitiv / allait + infinitiv / devait + infinitiv (în franceză) sau doveva + infinitiv (în
159 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice italiană). Mai mult, raportate la ocurenĠele COND cu valoare de VT, perifrazele discutate sunt catalogate ca marcatori ai unei posteriorităĠi obiective (v. Korzen / Nølke 2001: 130- 131 pentru limba franceză, Nilsson-Ehle 1973: 183, pentru limba italiană). DistincĠia dintre un VT obiectiv úi un VT subiectiv, altfel spus, dintre COND temporal úi perifrazele în cauză este, în limbile romanice occidentale, aceea dintre o predicĠie aparĠinând delocutorului / personajului povestirii / subiectul regentei, deci aparĠinând lui L, úi ideea unei rezolvări văzute prin prisma destinului, a legii, a cursului firesc al evenimentelor.
2.2.6.2.2. Un comportament aparent nediferenĠiat la nivel semantic úi funcĠional se înregistreazăúi în cazul V-Tipul 1, după cum afirmă Uricaru (2003: 190):
„Folosirea celor două posibilităĠi de indicare a posteriorităĠii în Trecut: Viitorul deictic úi Perifraza cu Impf. [Imperfect], pare să nu se supună unor reguli de distribuĠie diferenĠiată. OpĠiunea pare să depindă numai de locutor, care decide asupra perspectivei din care evenimentele vor fi considerate (s.n.). În cazul posteriorităĠii în Trecut, mijloacele folosite indică un ancoraj temporal, fără a da informaĠii despre realizarea sau nerealizarea evenimentului exprimat [...]. Perifraza cu Imperfect e întâlnită mai frecvent în texte narative, fără însă „a periclita” poziĠia Viitorului. Rămâne de văzut dacă perifraza va fi acceptată de sistemul lingvistic ca „trecut posterior” sau ca „viitor în trecut”, [...]” (Uricaru 2003: 190).
Cu toate acestea, sub raportul frecvenĠei úi al distribuĠiei ocurenĠelor, trebuie menĠionat faptul că româna preferă – ca úi în cazul transpunerii raporturilor de simultaneitate úi de anterioritate – păstrarea formelor deictice de V (în special a tipului canonic), în detrimentul structurii perifrastice avea + conjunctiv în contextele redate în DIR (v. 52, 53, 54, 55):
(52) Actuala putere anunĠa în 1996 că va aduce la guvernare 15000 de specialiúti. S-a văzut că promisiunea nu avea acoperire (22: 37/2000, apud Uricaru 2003: 190). (53) După patru ani de paúnică domnie, într-o zi de vară a anului 1752, Grigore Vodă Ghica va cădea bolnav la pat (GALR 2005, I: 444). (54) ùtiam că de cealaltă parte voi găsi casa podariului (Sadoveanu, O.I. 89, apud GA 1963, I: 240). (55) Pe 10 septembrie, Igaú spunea că MAI va avea cu 10.000 de oameni mai puĠini în 2011. (www). (56) Amy Winehouse a declarat, într-un interviu acordat cu ani în urmă publicaĠiei The Wrap că, probabil, va fi găsită moartă într-un úanĠ, în zece ani. (www).
ùi de această dată, coroborarea temporalului [+POSTERIORITATE] cu trăsătura aspectuală prototipică [-PERFECTIV] permite explicarea utilizării formelor de V în ocurenĠe tradiĠional considerate ca deictic relaĠionale: într-adevăr, semnificaĠia temporală de [proces posterior] rămâne valabilă, dar acesta se aplică fie în raport cu un punct de reper diferit de T0, fie în raport cu T0, iar compozanta [-PERFECTIV] rezultă prin incidenĠă faĠă de Sit0, sau, mai precis, prin incidenĠă faĠă de momentul receptării mesajului (v. supra ex. 52, 45, 56).
160 Cecilia Mihaela Popescu Spre deosebire însă de situaĠia discutată anterior, se poate observa că la transpoziĠia discursului direct în discurs indirect toate elementele deictice (pronume, adverbe) cedează, cu excepĠia formei temporale (v. infra ex. 57 a, b):
(57) a. Paul a spus: „Eu voi pleca mâine, iar tu vei veni cu mine”. b. Paul a spus că el va pleca a doua zi úi că tu vei veni cu el.
Această situaĠie demonstreazăúi că în absenĠa oricărui reper contextual, funcĠionarea formelor de V cu valoare de VT este blocată. Un enunĠ de tipul celui prezentat sub (52), de exemplu, este relevant pentru ambiguitatea stabilirii raportului temporal: în lipsa segmentului „S-a văzut că promisiunea nu avea acoperire”, evenimentul „va aduce la guvernare” poate fi judecat ca posterior în raport cu predicaĠia „actuala putere anunĠa în 1996”, dar nu nedeterminat faĠă de Sit0, ci concomitent sau posterior faĠă de acesta. Aceeaúi situaĠie transpare úi din (55) unde numai comportamentul anaforic al elementelor contextuale „pe 10 septembrie”, úi, în special, „2011”, situează evenimentul „va avea cu 10.000 de oameni mai puĠini” în anterioritate faĠă de Sit0. Prin urmare, spre deosebire de turnurile construite cu perifraza avea + conjunctiv úi în lipsa oricărui alt element contextual de fixare pe axa temporală (adverbe, expresii deictice relaĠionale), plasarea evenimentului afectat de formele de V (V-Tipul 1, respectiv, V-Tipul 3 úi, în special, V-Tipul 4) este redată nu numai ca posterioară faĠă de R, dar úi plasată concomitent sau posterior faĠă de Sit0. De asemenea, în astfel de contexte, în ciuda comportamentului sintactic de timp relativ, V este singura formă care pare să păstreze semnificaĠia originară absolută. Aúa cum se poate observa din (38) úi (40), dar úi din (58), sensul său prospectiv originar anulează combinaĠia cu adverbiali sau expresii deictice cu referinĠă în zona [TRECUTULUI], dar acceptă dependenĠa de o formă verbală de perfect simplu (v. ex. 59):
(58) * Paul a spus că va pleca/o să plece ieri. (59) Paul spuse că va pleca/o să plece peste două minute.
Din punct de vedere pragmatic, comportamentul formelor de V în ocurenĠe cu valoare de VT subliniază dominanta deictică a limbii române prin care se creează efectul de sens de apropiere a evenimentului faĠă de Sit0. Pentru Paul plecarea se plasează în [VIITOR] (evenimentul va pleca este posterior faĠă de evenimentul Paul a spus), iar în discursul indirect enunĠiatorul „respectă” în mod fidel perspectiva propusă ab origine. Altfel spus:
„Păstrarea formei de Viitor ar putea fi interpretată ca un indiciu al faptului că [...] Timpurile în vorbirea indirectă se raportează la centrul deictic originar (s.n.)” (Uricaru 2003: 82).
Totuúi, ambiguitatea stabilirii raportului temporal (fie R > E > S, fie R > S > E) cumulată cu un puternic efect de sens de „contemporalitate a evenimentelor” ne determină să considerăm utilizarea formelor de V ca o perspectivă subiectivă de actualizare a VT. Ipoteza noastră este susĠinutăúi prin testul inserării operatorului modal probabil, coocurent doar cu formele de V, dar incompatibil cu turnura perifrastică avea + conjunctiv care păstrează încă sensul iniĠial, originar, de „trebuinĠă” (cf. fr. j’ai à chanter), care exclude ideea de „probabilitate” (v. Iliescu 1999: 97-112):
161 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(60) a. Paul a spus că va pleca probabil mâine pe la două la Bucureúti. b. *Paul a spus că avea să plece probabil mâine pe la două la Bucureúti.
Aceeaúi situaĠie este exploatată discursiv úi în exemplul (56) aparĠinând stilului jurnalistic, unde inserĠia modalizatorului epistemic accentuează gradul de certitudine al evenimentului prezis, marcând totodată o disociere la nivelul instanĠelor enunĠiative: de această dată, probabil trebuie pus în vocea personajului (locutorului originar L1) Amy Winehouse úi nu a sursei – publicaĠia The Wrap (= L2) sau a naratorului raportor (= E). Totuúi, disocierea instanĠelor enunĠiative rămâne netransparentăúi destul de dificil de determinat. Această situaĠie se datorează în mod special orientării temporale prototipice de [PREZENT-VIITOR] a paradigmelor analizate (V-Tipul 1, respectiv, V-Tipul 3) care, spre deosebire de diferitele forme de COND utilizate în limbile romanice occidentale în astfel de turnuri, nu lasă să transpară „un effet de citation (du passé)” (Korzen/Nølke 2001: 129), efect vizibil însă în cazul turnurii avea + conjunctiv (v. supra ex. 42):
« En effet, le conditionnel présent se distingue du futur simple dans la mesure où - sans l’aide de compléments de temps ou d’autres indices contextuels - il n’est pas capable de spécifier la relation entre E et S » (Vetters 2001: 170).
De asemenea, faptul că în limba română, V canonic cu valoare de VT poate comuta în structurile dependente cu V-Tipul 4 úi, frecvent, cu V-Tipul 3, morfeme prospective originar deictice, utilizate în redarea nuanĠelor aspectuale de /+proximitate/, /+iminenĠă/ sau a [PROBABILITĂğII PUTERNICE], susĠin aceeaúi ipoteză a unei perspective subiective de actualizare a relaĠiei de posterioritate din [TRECUT]. Aúa cum am văzut anterior, în limbile romanice occidentale, folosirea V sintetic ca echivalent al COND primeúte, în general, o interpretare cvasi asemănătoare cu cea a formelor corespondente din limba română: evenimentul descris la V este posterior lui R dar, în mod necesar, situat după T0. Totuúi formele sintetice de V apar, de obicei, în context trecut, dar numai (exceptând limba franceză) în corelare cu un prezent istoric. Astfel de turnuri sunt marcate stilistic, creând efectul de apropiere faĠă de Sit0 sau, mai degrabă, faĠă de momentul receptării (lecturare, audiĠie etc.) enunĠului – exploatare frecvent întâlnită în discursul mediatic, în special în cel audiovizual (datorată probabil confuziei formale úi semantice dintre V úi COND sintetic).
2.2.6.2.3. Dubla perspectivă de actualizare a VT – în limbile romanice occidentale cu ajutorul COND, în limba română prin diferitele variante de V –, este interpretatăúi ca manifestare inerentă a structurii morfematice a respectivelor forme gramaticale. De exemplu, în limba franceză, specificitatea enunĠiativă a formelor sintetice de COND rezultă chiar din decriptarea morfemului -r-ai(s):
„Morphologiquement, le conditionnel est formé de deux affixes: -r qui procède de l’infinitif, et –ai(s) de l’imparfait. L’affixe –ai(s) situe dans le PASSÉ non le procès correspondant à l’événement (P), mais un point R à partir duquel est calculé ledit procès; l’affixe -r situe le procès P en ultériorité par rapport à R. Comparativement, le futur situe au moment t0 de l’énonciation un point R à partir duquel est situé en ultériorité le procès. On dira que le conditionnel est un ultérieur du PASSÉ, comme le futur est un ultérieur du PRÉSENT” (Bres 2010: 204).
162 Cecilia Mihaela Popescu
În cazul limbii române, Coene/Tasmowski (2006: 335-339) consideră că lectura de VT înregistrată atât în cazul tipului canonic de V, cât úi pentru turnura avea + conjunctiv se datorează, de asemenea, poziĠiei ocupate de auxiliar în interiorul respectivelor sintagme verbale:
„We believe that in this type of constructions, both have and will are full verbs that have not been reduced to auxiliaries. They bear both tense and agreement markers and show overt agreement with the subject of subordinate clause” (Coene / Tasmowski 2006: 336).
Aúadar, utilizarea formelor pline ale auxiliarelor a vrea1 úi a avea – adică, în calitate de marcatori nu numai ai categoriei persoanei úi numărului, ci úi ca morfeme temporale, – ar putea justifica utilizarea structurilor analizate ca timpuri de relaĠie, dar úi diferenĠierea funcĠională a acestora faĠă de COND, al cărui auxiliar, puternic erodat la nivel formal, are statutul de « agreement marker bearing the person and number features of the subject » (Coene/Tasmowski 2006: 331). În cazul tuturor formelor de expresie a VT din limba română (atât structura perifrastică avea + conjunctiv, cât úi V-Tipul 1, respectiv, V-Tipul 3), auxiliarele a vrea1 úi a avea funcĠionează ca mărci temporale prospective care intră sub guvernarea operatorului de trecut din regentăúi selectează drept variabilă evenimentul exprimat în subordonata completivă, în următoarea configurare: VTRECUT [OPVIITOR [V] ]115 (apud D’Hulst/Coene/Avram 2004: 372):
„[...] whereas in Romance the future in the past readings follows from the inherent setting of R, S and E in the conditional, in Romanian they are the result of the future operator taking scope over the event expressed in the complement clause of a verb in the past” (D’Hulst/Coene/Avram 2004: 372).
Explicarea absenĠei lecturii de VT în cazul formelor de COND din limba română, prin intermediul statutului auxiliarului care din cauza formei erodate nu mai reprezintă un morfem temporal, poate fi o ipoteză, însă nu suficient de pertinentă, după părerea noastră. Amintim în acest sens că, de exemplu, în foarte multe ocurenĠe cu valoare de VT, atât V- Tipul 1, cât úi structura perifrastică avea + conjunctiv sunt concurate de V-Tipul 4 (v. supra ex. 40 b úi infra ex. 61, 62) al cărui auxiliar, redus la invarianta o, nu marchează transparent nici categoria gramaticală a persoanei, nici pe cea a numărului sau a timpului.
(61) Gică Hagi a spus că o să fie managerul echipei, nu antrenorul. Acum nici nu poate să fie din moment ce nu este cu jucatorii zi de zi. (www.) (62) Patronul OTV, Dan Diaconescu, a declarat aseară, în emisiunea „Sub semnul întrebării” difuzată de B1 Tv că, în curând, Partidul Poporului o să aibă douăzeci de parlamentari (www).
Cu toate acestea, V-Tipul 4, considerat a fi forma de V cel mai mult gramaticalizată (Iliescu 2000: 437) úi care se bucură de o mare frecvenĠă în limba vorbită actuală, funcĠionează doar deictic. Mai mult, V-Tipul 4 apare ca substitut al V-Tipul 3 în special
115 În această optică, rămâne totuúi dificil de explicat actualizarea VT prin formele V canonic în turnurile redate în DIL. 163 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice pentru persoanele a 3-a, a 4-a úi a 5-a care « [...] ne sont point usuelles, étant bisyllabiques: are, avem, aveĠi să cântaĠi » (Iliescu 2000: 434). Considerăm că odată încheiat procesul de gramaticalizare, opacitatea formală este firească, iar motivarea formei sub diferite aspecte devine aproape imposibil de decodat.
2.2.6.3. Incompatibilitatea Foi úi a COND cu lectura de VT Din ansamblul formelor prospective de care dispune limba română, singura incompatibilă cu lectura de VT este cea de tip Foi (sau V-Tipul 2) (structură analitică compusă din formele aferezate ale auxiliarului a fi úi infinitivul verbului lexical):
(63) *Paul a spus (ieri / acum o lună) că o veni (ieri / azi / mâine / peste două săptămâni).
Incompatibilitatea acestui tip de V cu turnurile de exprimare a unui VT se poate explica prin recursul la semantismul său general. Foi este o formă de V conjectural úi evidenĠialo-inferenĠial care funcĠionează doar deictic, traducând punctul de vedere al enunĠiatorului úi nu pe cel al locutorului propriu-zis al enunĠului asertat. Este specifică registrului popular úi discursului interacĠional. Rossari et al. (2007: 8) arată că semnificaĠia evidenĠialo-inferenĠială a lui FoiG úi, implicit, a formelor corespondente de V (Foi) se realizează în absenĠa oricărei surse, deci independent de un alt reper enunĠiativ, semnalând „une dissociation entre le constat et l’énonciation qui le suit” (v. úi Iliescu 1999: 97-112) (cf. ex. 64 cu variantele de traducere în limba franceză):
(64) [Max nu e acasă]. O fi la cinema, o fi la niúte prieteni, o fi într-un bar… « [Max n’est pas là]. Peut-être qu’il est allé au cinéma, peut-être qu’il est allé chez des amis, peut-être qu’il est allé boire un verre…/ *Il doit être allé au cinéma, il doit être allé chez des amis, il doit être allé boire un verre… » (apud Rossari et al. 2007: 8).
Aceste trăsături intră în contradicĠie cu definirea VT, un timp de relaĠie definibil prin R. O altă modalitate de exprimare a inferenĠei se realizează în limba românăúi prin formele de COND care, spre deosebire de Foi sau de FoiG, pot apărea úi în structuri dependente de un verb de atitudine propoziĠională, aúa cum se observăúi din exemplul următor (v. ex. 65), dar fără a antrena lectura de VT aúa cum am văzut că se întâmplă în limbile romanice occidentale:
(65) Paul a spus (ieri / acum o lună) că ar veni (*ieri / azi / mâine / peste două săptămâni).
În exemplul (65), relaĠia de ulterioritate este de asemenea activată însă nu prin raportare la R (identificabil în predicaĠia Paul a spus), ci prin raportare la T0, ceea ce face posibilă inserarea unor segmente de tipul celor redate sub [paranteze drepte] în (66), în fapt, modalităĠi explicite de decodificare a formei de COND fie spre o lectură evidenĠială, fie spre una ipotetică:
(66) [Potrivit unor surse apropiate] Paul a spus alaltăieri că ar veni (*ieri / azi / mâine) [dacă ar avea timp].
164 Cecilia Mihaela Popescu
DiferenĠierea dintre Foi (FoiG) úi COND prezent (inclusiv CondG) rezultă tocmai din această funcĠionare anaforică a celor din urmă, din necesitatea raportării lor la un punct/interval de reper. Pe de altă parte, absenĠa lecturii de VT în cazul ocurenĠelor COND în structuri ca cele din exemplul anterior apare din tensiunea raportării lui R la Sit0. Din această perspectivă, glosarea exemplului (65) este următoarea: Confruntarea spuselor lui Paul cu universul de credinĠă al enunĠiatorului aduce un cuantum de ipoteză asupra procesului p (absent în cazul structurilor care actualizează VT), care, văzut din exterior, determină efectul de sens [+distanĠare, +de-responsabilizare]. O astfel de confruntare între R úi Sit0 nu are loc în cazul actualizării VT (cf. 67 a, b vs. 67 c), cu toate că, aúa cum am arătat mai sus, se poate face diferenĠierea, sensibilăúi în plan funcĠional, între un VT obiectiv úi un VT subiectiv. Compararea exemplelor (68 a, c) cu (68 b) demonstrează în mod clar prevalenĠa raportului cu momentul enunĠării atât în cazul V-Tipul 1 cât úi a COND, spre deosebire de structura perifrastică avea + conjunctiv:
(67) a. *[Potrivit unor surse apropiate], Paul a spus că va veni. b. *[Potrivit unor surse apropiate], Paul a spus că avea să vină. c. [Potrivit unor surse apropiate], Paul a spus că ar veni.
(68) a. Paul a spus alaltăieri că va veni (*ieri/azi/mâine). b. Paul a spus alaltăieri că avea să vină (ieri/azi/mâine). c. Paul a spus alaltăieri că ar veni (*ieri/azi/mâine).
2.2.6.4. Înainte de concluzii În limba română, singura formă de expresie specializată în actualizarea VT este perifraza avea + conjunctiv. Comportamentul său morfosintactic úi semantic este compatibil cu trăsăturile noematice ale VT: perifraza discutată situează pe axa temporală un eveniment p2 posterior faĠă de un alt eveniment p1 úi pe axa aspectuo-modală indică o perspectivă deschisă asupra unei actualităĠi depăúite redate obiectiv (fără nici o implicare din partea enunĠiatorului/locutorului-narator). De aici, utilizarea sa frecventă în redarea retrospectivelor istorice sau în discursul mediatic contemporan. Folosirea formelor de V deictic cu valoare de VT reprezintă o modalitate subiectivă de deplasare spre un reper, altul decât T0, plasat în [TRECUT], marcând efectul de „contemporalitate a evenimentelor”. COND din limba română a pierdut această referire temporală la zona [TRECUTULUI]. Faptul că el transpune sau redă o inferenĠă sau funcĠionează în contexte evidenĠialo-citaĠionale, nu înseamnă că nu se raportează la un R, dar acest R nu este „depăúit”, ci este direct legat de S, însă non-actual. Confruntarea cu alte limbi romanice scoate în evidenĠă predominanĠa deictică a sistemului verbal românesc, referinĠa temporală fiind filtrată direct sau indirect prin raportare la Sit0, în timp ce în franceză sau în italiană, de exemplu, această referire temporală este dublă, permiĠând raportarea fie la Sit0, fie la un alt moment /interval diferit de T0.
165 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice 2.2.7. Concluzii generale
Luând drept punct de plecare descrierea sincronică a articulării discursive a VT în franceză, spaniolă, italianăúi română, am încercat să demonstrăm în cadrul acestui subcapitol că: (i) atât COND din limbile romanice occidentale, cât úi V din limba română vehiculează în toate turnurile cu lectură de VT doar o relaĠie semantică de ulterioritate (v. úi Vetters 2001: 169-207; Bres 2012: 1719-1730). În schema discursivă: [proces1 TRECUT ĺ [ulterioritate] proces2], această relaĠie este reperată anaforic în cazul formelor de COND úi în raport deictic, în cazul formelor de V. Însă, în ambele situaĠii, existenĠa unui punct de reper (înĠeles mai degrabă ca « une autre instance », aúa cum propune Bres (2012: 1720)) úi nu ca simplul R reichenbachian) este întotdeauna identificat, în manieră explicită sau implicită, în procesul p1 care redă un act de enunĠare secundar (v. aussi Korzen/Nølke 2001: 129-130; Bres 2012: 1719-1730), real sau fictiv (v. structurile calificate drept « istorice »). (ii) spre deosebire de V, COND deĠine, prin natura sa însăúi, aptitudinea de a situa procesul în mod nedeterminat pe axa temporală. Aúa cum se poate observa din numeroasele exemple prezentate supra, procesul poate fi fixat cu ajutorul unui circumstanĠial, în anterioritate, în posterioritate sau simultan faĠă de Sit0. În schimb, formele de V din limba română (dar úi cele ale COND prezent românesc) nu pot plasa procesul decât în intervalul [+PREZENT-VIITOR] sau [+VIITOR] al situaĠiei de enunĠare. Pierderea referinĠei temporale faĠă de [TRECUT] produsă atât în cazul COND din română, cât úi în cazul formei echivalente (il condizionale semplice) din italiană (v. Squartini 1999 : 70), a condus în diacronie la eliminarea acestor paradigme din ansamblul modalităĠilor de exprimare a VT, formele în cauză „dedicându-se” exclusiv utilizărilor modale. Iată de ce, începând din secolul al XIX-lea (Renzi et al. 1991, II : 127), forma compusă a COND a înlocuit în italiană forma simplă ca expresie a VT, conducând astfel la o neutralizare aspectuală a celor două paradigme ale COND italian, în ocurenĠe de acest tip. În română, aproximativ în aceeaúi perioadă, perifraza avea +conjunctivul verbului lexical începe să se specializeze ca expresie de actualizare a unui VT obiectiv, utilizare frecventă astăzi mai ales în discursul narativ istoric sau mediatic. (iii) această indeterminare temporală intrinsecă formelor de COND poate să împieteze atât asupra modalităĠii enunĠului, cât úi asupra actului ilocuĠionar (v. Vetters 2001: 169-207). Altfel spus, procesul nefiind situat într-o tranúă precisă de timp, este suspendat atât din propria-i actualitate (actualitatea primară), cât úi din spaĠiul actualităĠii enunĠiative (actualitate secundară). Pentru a-i acorda o valoare de adevăr úi pentru a-l plasa astfel sub incidenĠa lui Sit0, este suficient ca, în funcĠie de context, COND să fie înlocuit fie cu anumite forme de V (v. structurile redate în DIR), fie cu diferite trepte temporale de la indicativ (v. structurile calificate drept « istorice »). Fără a avea pretenĠia de a fi epuizat úi elucidat toate problemele puse de un subiect care a făcut să curgă multă cerneală, mai cu seamă în lingvistica franceză, am încercat totuúi să atragem atenĠia asupra faptului că VT, frecvent descris doar din perspectiva sintactică a consecutio temporum úi a transpunerii (oarecum mecanice) din discurs direct (DD) în DIR, este un fapt de limbă mult mai complex, a cărui actualizare discursivă se realizează nu numai prin intermediul unei forme verbale, ci printr-o întreagă configuraĠie de elemente co(n)textuale.
166 Cecilia Mihaela Popescu 2.3. CONDIğIONALUL DE TIP MODAL (EPISTEMIC ùI/SAU EVIDENğIAL)
2.3.1. Preliminarii Între utilizările considerate în literatură drept modale sau non temporale ale formelor de COND romanic, au fost distinse (v. supra cap. 0.3.3.) două mari subcategorii, úi anume: (a) utilizările pur epistemice, respectiv, (b) utilizările evidenĠialo-citaĠionale (sau « de împrumut ») (v. úi schema propusă de Dendale (2001: 9)). Sub (a) am integrat grosso modo ocurenĠele în care formele de COND romanic exprimă o eventualitate úi actualizează (diferit de la un sistem lingvistic la altul) diferite trepte de manifestare ale POT, anume: POT /probabil/, POT /posibil/ sau POT /dubitativ/ (v. Popescu 2006). COND exprimă aici o relaĠie semantică de ulterioritate în raport cu un cadru conceptual ipotetic inferat la nivel discursiv. Această relaĠie semantică de ulterioritate este frecvent (dar nu obligatoriu) de tip [CAUZAL]. Ea se stabileúte între conĠinutul propoziĠional pCOND úi cadrul ipotetic inferat “[...] favoring a predictive reading of the construction” (Miecznikowski/Bazzanella 2007: 210). Problema pe care o vehiculează această categorie de contexte ale paradigmei discutate priveúte în special modul non eterogen de conceptualizare úi de reprezentare al categoriei cognitive a [EPISTEMICULUI] în spaĠiul romanic investigat. Astfel, s-a observat anterior că: -în spaniolă, COND (forma simplă) actualizează frecvent un POT /probabil/ sau un POT/dubitativ/ raportat la [TRECUT] – funcĠionând în astfel de ocurenĠe ca un fel de dublură a V anterior – úi, mai rar, un POT /posibil/ raportat la [PREZENT]; - în franceză, COND (forma simplă) actualizează doar POT /posibil/ úi POT /dubitativ/ raportat atât la [PREZENT], cât úi la [TRECUT], dar úi o categorie specială, cea a POT /probabil dubitativ/ cu raportate în ambele planuri temporale, [PREZENT-VIITOR] úi [TRECUT]; - în italiană, COND (forma simplă) actualizează doar POT /posibil/ úi POT/dubitativ/ cu raportare la [PREZENT-VIITOR]; -în română, COND prezent exprimă POT /posibil/ sau POT /dubitativ/ cu raportare la [PREZENT-VIITOR], formei corespondente supracompuse revenindu-i actualizarea aceloraúi valori, dar în zona de referinĠă a [TRECUTULUI] (aprox. ca în italiană). În română, COND apare în actualizarea unui POT /probabil/ doar în contexte în care este însoĠit de operatori modali din această zonă de modalizare epistemică. Cea de-a doua categorie de utilizări ale formelor de COND romanic, cele aúa- numite evidenĠialo-citaĠionale, aduce în discuĠie mai degrabă aspecte de natură conceptuală privind, în special, legătura úi/sau interferenĠa dintre zona [EPISTEMICULUI] úi cea a [EVIDENğIALITĂğII]. Mai precis, această a doua serie de ocurenĠe ale COND romanic este adesea considerată în literatură fie ca intrând în prima categorie, cea a utilizărilor epistemice, fie ca formând – aúa cum am propus úi noi – o categorie aparte sau chiar una intermediară în ansamblul utilizărilor modale ale COND din limbile romanice. Aúa cum s-a văzut în partea introductivă a lucrării, aceste două tipuri de utilizări au drept trăsătură comună o modalizare de re, acĠionând aúadar asupra valorii de adevăr a conĠinutului afectat de predicaĠia la COND. În toate aceste turnuri valoarea de adevăr atribuită conĠinutului propoziĠional asertat este modificată, oscilându-se gradual între un [PROBABIL SLAB] úi un [POSIBIL PUTERNIC], zone semantice pentru care, în toate cele patru limbi romanice discutate, se observă tendinĠa de neutralizare la nivel de
167 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice expresie. Altfel spus, nu paradigma verbală a COND operează dezambiguizarea modală, ci aceasta este determinată de anumite elemente co(n)textuale (v. situaĠia actualizării POT/probabil/ în româna actuală). De asemenea, activarea anumitor „aptitudini semantice” ale formelor de COND romanic în anumite cadre discursive, ne determină să credem că natura evidenĠială atribuită recent în literatură formelor de COND din diferite limbi romanice, nu se justifică (cel puĠin la o primă vedere), mai precis, semnificaĠia de tip „citaĠional”, fiind determinată, de fapt, de anumite tipare de cadraje discursive. Părerea noastră este că în contextele citaĠionale, pCOND are funcĠia meta- reprezentativă a unei secvenĠe de tipul « Cineva spune : « p (în acest moment) ». Cu alte cuvinte, este vorba de o inferenĠă făcută în T0 pe baza unui reper enunĠiativ secundar, mai mult sau mai puĠin explicit, neluat în calcul de locutorul-enunĠiator, ceea ce se poate formaliza astfel: Reper EnunĠiativ Secundar ĺ [ulterioritateinferată] pCOND. În acest tip de utilizări, recent categorizate în literatură drept « evidenĠialo- citaĠionale », COND romanic poate fi considerat drept formă « mediativă » în măsura în care este luată în calcul procesul inferenĠial pe baza unui act de vorbire secundar. Toate aceste particularităĠi ale formelor de COND romanic în ocurenĠele numite grosso modo drept „modale”, apar sintetizate úi în tabelul de mai jos:
VALORI PUR EPISTEMIC EVIDENğIAL POT POT POT COND COND /probabil/ /posibil/ /dubitativ/ simplu/ comp. prezent Raportare prez. trec. prez. trec. prez. trec. prez. trec. trec. temporală Franceză - - + + + + + + + Spaniolă - + - + - + +/- - + (rar) Italiană - - + COND + COND + - + comp. comp. Română - - + + + COND + - + trecut
Tabel nr. 11 DistribuĠia formelor COND romanic în ocurenĠele cu valoare epistemicăúi/sau evidenĠială
În cele ce urmează, ne vom concentra atenĠia asupra situaĠiei din limba română, pe de o parte, pentru că – aúa cum am anunĠat iniĠial – în lingvistica românească studiul valorilor epistemice úi/sau evidenĠiale ale COND a fost în general prea puĠin abordat, pe de altă parte, pentru că, la nivel interromanic, paradigma din română (cu o formă de prezent úi una de trecut) este singura care funcĠionează exclusiv cu valori modale (epistemice úi/sau evidenĠiale) sau ilocuĠionar-argumentative úi, în sfârúit, aúa cum am mai spus, pentru a evita repetitivitatea argumentativă în discursul nostru. Într-o primă etapă va fi descris comportamentul semantico-funcĠional al COND în ocurenĠele modale epistemice úi, cu această ocazie, se va acorda o atenĠie deosebităúi procesului de intersectare semantico-sintactică dintre această paradigmăúi alte forme de expresie din această zonă de actualizare a prospectivului/virtualului (anumite forme de V sau structurile de prezumptiv). Apoi vom discuta, pe baza diferitelor modalităĠi de expresie a evidenĠialităĠii citaĠionale vehiculate în cadrul acestui sistem lingvistic romanic, posibila intersectare conceptuală dintre cele două categorii cognitive, cea a [EPISTEMICULUI] úi cea a [EVIDENğIALITĂğII]. 168 Cecilia Mihaela Popescu 2.3.2. Utilizările pur epistemice ale condiĠionalului din limba română COND acoperă în româna modernăúi contemporană – cu excepĠia utilizărilor ipotetice (ilocuĠionar-argumentative)116 care apar ca predominante în limba actuală, această paradigmă fiind utilizată atât în apodoză, cât úi în protază (cf. italiana literară sau chiar anumite varietăĠi regionale ale spaniolei)117 – o vastă zonă din cadrul domeniului de actualizare a modalităĠii inferenĠiale úi, de asemenea, zona exprimării evidenĠiale.
2.3.2.1. În ceea ce priveúte primul tip de ocurenĠe, cele cu valoare (generală) inferenĠială – v. infra ex. (1a), (2a) et (3a)118 – COND manifestă un comportament semantico-sintactic aparent nediferenĠiat fie faĠă de cel al V-Tipul 2 – care tinde să se specializeze în limba română actuală ca marcator modal cu valoare inferenĠială sau conjecturală (v. Reinheimer-Rîpeanu 1994a; 1994b), fie faĠă de cel al structurilor perifrastice cunoscute în lingvistica românească sub numele de „presumptiv” (v. Iliescu 1999). Sub aspect foarte general, toate aceste tipuri de utilizări care exprimă o supoziĠie sau o îndoială a locutorului faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat, au un sens global epistemic úi intră, aúa cum am mai spus anterior, sub incidenĠa POT, cu invariantele sale : POT /probabil/, POT /posibil/ sau POT /dubitativ/:
(1) a. Ernest o avea/o fi având // ar avea acum cam 50 de ani (cf. Squartini 2004 a: 73). „Ernesto aura / doit avoir maintenant environ 50 ans”. (2) a. Asta o fi / o fi fiind // ar fi / ar fi fiind explicaĠia eúecului său. „Cela pourrait être l’explication de son échec”. (3) a. Cine ar crede //o crede / o fi crezând aúa ceva ? „Qui pourrait croire une telle chose?”.
De altfel, acest paralelism semantic úi funcĠional observat în limba actuală între V- Tipul 2, COND (prezent) úi formele de prezumptiv cu bază de viitor (FoiG) reprezintă rezultatul evoluĠiei cvasi-identice a acestor trei paradigme de-a lungul istoriei limbii române. Astfel, atât COND (prezent), cât úi FoiG apar iniĠial (pe parcursul întregului secol al XVI-lea) utilizate ca simpli substituenĠi ai anumitor timpuri de trecut sau chiar ai V indicativ (v. Avram 1976: 353-358; Iliescu 1999: 105; Popescu 2009: 154-155). Acest lucru se întâmplă cu precădere în structuri dependente. Abia începând din secolul al XVIII- lea, COND (prezent) începe să se înregistreze în propoziĠii principale unde are adesea tot un sens temporal prospectiv, dar unde apare marcat cu trăsătura aspectuală [CONTINUU] (v. Călăraúu 1987: 225). Totodată, de pe la sfârúitul secolului al XVIII-lea, se observăúi specializarea graduală a perifrazelor construite cu un participiu prezent al verbului lexical, specializare operată cu precădere în direcĠia exprimării unei acĠiuni simultane în raport cu Sit0 încărcată cu nuanĠa modală [+incertitudine] úi, mult mai rar, în direcĠia actualizării
116 La care se adaugă, dar în număr mult mai mic, úi cele atenuative sau cele în care este actualizat IR /accidental/. 117 Este vorba de varietăĠi ale spaniolei vorbite din Chile, din zona bazinului Rio de la Plata sau din Anzi, din Columbia sau chiar din nordul Spaniei unde se înregistrează ocurenĠe de tipul: se llovería pronto …, în loc de se lloviera pronto … (v. RAE 2010: 449). 118 Pentru o mai clară expunere a valorilor COND, dar úi pentru a evidenĠia variaĠia mare care există la nivel de reprezentare a [EPISTEMICULUI] din limba română actuală, am optat úi pentru redarea traducerii echivalente a respectivelor exemple în limba franceză. 169 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice unei acĠiuni posibile, raportată la [TRECUT]. Un parcurs diacronic asemănător este atestat úi pentru V-Tipul 2 (v. Iliescu 2000: 438). Scurta incursiune diacronică prezentată119 supra subliniază în primul rând procesul de gramaticalizare prin care toate aceste trei paradigme se îndreaptă spre actualizarea aceleiaúi zone semantico-funcĠionale. O aprofundare a acestui parcurs evolutiv al formelor verbale menĠionate anterior (v. úi Niculescu 2011 : 421-440) ar putea probabil să justifice comportamentul lor diferenĠiat manifestat în limba actuală unde: (a) COND (prezent) întreĠine în domeniul inferenĠial o oarecare relaĠie semantică doar cu formele prezumtivului cu bază de viitor (FoiG), respectiv cu V-Tipul 2, însă nu úi cu V-Tipul 1 (deci cu forma canonică de V din limba română actuală); (b) „prezumptivul” (i. e., FoiG úi/sau Tipul - oi fi cântat, etc.) – structura cea mai puĠin gramaticalizată (Iliescu 2000: 437) – este concurat la rândul său de V-Tipul 2 cu care partajează aceleaúi valori la nivelul modalităĠii epistemice. TendinĠa din ce în ce mai evidentă manifestată de această din urmă paradigmă verbală (V-Tipul 2) de a se substitui lui FoiG úi care ar putea avea drept consecinĠă plasarea sa definitivă pe terenul modalităĠii, este determinată în primul rând de factori de natură formală (v. Iliescu 2000: 437). Însă trebuie menĠionat că, spre deosebire de FoiG, V-Tipul 2 este încă, în stadiul actual al limbii române, cantonat în zona conjecturală, unde poate aparea în distribuĠie complementară cu V-Tipul 1; (c) prezumptivul, în ansamblul său, nu este un mod, toate formele asumate prin tradiĠie ar trebui considerate drept variante modalizate din zona de manifestare a [EPISTEMICULUI], diferenĠiate formal de modurile verbale cu care se combină (Iliescu 1999: 108) úi, între ele, non identice din punct de vedere al conĠinutului semantic vehiculat. Ipoteza nonidentităĠii lor semantice este susĠinută în primul rând de transpunerea în DIR a exemplelor de sub (1a), (2a) úi (3a). Se va observa că în stil indirect doar COND úi (mai rar) varianta sa prezumptivă (CondG = Tipul - aú fi cântând) sunt acceptate (v. GALR 2005, I: 447). Acest test reprezintă aúadar o dovadă relevantă în privinĠa valorii úi a cvasi- echivalenĠei acestor trei tipuri de construcĠii originar prospective (V-Tipul 2 – prezumptivul (FoiG) – COND, inclusiv, varianta sa prezumptivă, CondG), ca expresii ale arhisememului [POTENğIAL]: în linii foarte generale, toate aceste structuri discutate anterior materializează lingvistic faptul că locutorul/subiectul vorbitor efectuează, pornind de la propriile experienĠe (cognitive – inclusiv luarea în calcul a unei constatări provenite dintr-o terĠă sursă enunĠiativă –, senzoriale sau psihice), o ipoteză în momentul T0 asupra unor evenimente / fapte / situaĠii care îúi vor găsi confirmarea sau infirmarea într-o tranúă temporală viitoare:
(1) b. El spune că Ernest ar avea / ar fi având acum cam 50 de ani. „Il dit qu’Ernesto aurait maintenant environ 50 ans”. (2) b. El spune că asta ar fi / ar fi fiind explicaĠia eúecului său. „Il dit que cela pourrait être l’explication de son échec”. (3) b. El se întreabă cine ar crede / ar fi crezând acest lucru. „Il se demande qui pourrait croire une telle chose”.
Pe de altă parte, privite împreună, toate aceste exemple (1a úi b; 2a úi b; 3a úi b) demonstreazăúi:
119 Pentru mai multe detalii în acest sens, v. partea a II-a a lucrării, subcap. 2.2.4. 170 Cecilia Mihaela Popescu (i) nediferenĠierea formelor analizate în raport cu factorul timp care este explicitat de elemente contextuale. De exemplu, sub (1a úi b) plasarea concomitentă a predicaĠiei în raport cu timpul enunĠării (T0) este subliniată cu ajutorul adeverbului acum, sub (2a úi b) úi sub (3a úi b), evenimentul este situat în posterioritate faĠă de momentul originar al situaĠiei de comunicare. (ii) anularea opoziĠiei în cadrul dominantei aspectuale [FAZĂ], unde marcajul pozitiv [± PROGRESIV] – sesizat în diacronie – nu mai este transparent astăzi pentru nici o variantă formală de prezumptiv, FoiG situându-se din perspectiva unei definiri aspectuale de acest tip, alături de V-Tipul 2, respectiv alături de formele COND. (iii) existenĠa unei opoziĠii instaurate în cadrul dominantei aspectuale [VIZIUNE], opoziĠie de tipul: [SECANT] vs. [GLOBAL]120, al cărei prim membru conĠine cel puĠin formele de prezumptiv (FoiG), dacă nu úi pe cele ale V-Tipul 2, iar cel de-al doilea membru, formele de COND. Iată de ce, pentru toate paradigmele verbale analizate, reperarea prin intermediul trăsăturii semice [± distanĠare a locutorului faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat] capătă o importanĠă fundamentală. Astfel, trăsătura [+distanĠă], specifică/proprie doar formelor de COND, imprimă procesului o viziune externă, acesta fiind văzut ca un tot indivizibil, închis între bornele sale, căci COND „ [...] introduit un repère, dans l’ordre des événements ou du temps, dans celui de l’action, du savoir, du dire ou des mondes possibles, par rapport auquel le procès est situé” (Melis 2001: 70-71). Cu alte cuvinte, spre deosebire de V-Tipul 2 úi de formele de prezumptiv (FoiG), utilizarea COND este într-adevăr aptă per se să creeze efectul polifonic, unde vocea locutorului (care induce variabilele hic úi nunc = Actualitatea A) apare în mod distinct de cea a enunĠiatorului (sursă a informaĠiei = Actualitatea A`) (v. Wilmet 2001: 30). Pentru procesul p, A nu constituie un element pertinent deoarece el este desemnat referenĠial de un alt reper, i.e., A`, în raport cu care are un aspect global. A úi p se găsesc la distanĠă sau în ruptură unul faĠă de celălalt. La rândul său, A` este anterior în raport cu A, deci exterior faĠă de situaĠia de enunĠare actuală (v. úi Vet/ Kampers-Manhe 2001: 98). În această perspectivă interpretativă, confruntarea exemplelor (4) úi (5) devine relevantă în ceea ce priveúte diferenĠierea paradigmelor aduse în discuĠie:
(4) Nu am văzut-o de mult timp. O fi bolnavă/ o fi fiind bolnavă. (*ar fi bolnavă / *ar fi fiind bolnavă). „Je ne l’ai pas vue depuis longtemps. Peut-être est-elle malade”. (5) Nu am văzut-o de mult timp. Fiul meu spune că ar fi / ar fi fiind bolnavă [de două luni](*o fi fiind bolnavă). „Je ne l’ai pas vue depuis longtemps. Mon fils dit qu’elle serait malade [depuis deux mois]”.
În exemplu (5), enunĠul: Fiul meu spune (= A`) reprezintă reperul procesului p: ar fi / ar fi fiind bolnavă. P este simultan cu A` care este, la rândul său, anterior actului de enunĠare (A). P nu este legat în mod direct de A. O astfel de perspectivă asupra COND din limba română ar putea să justifice nu numai nefuncĠionaerea auxiliarului său ca marcă a categoriei gramaticale a timpului (cf. Coene/Tasmowski 2006: 331), dar úi utilizarea sa în ambii membri ai sistemului ipotetic
120 Aspectul [GLOBAL], în viziunea lui Marc Wilmet (1976; 2001: 27-39), corespunde, în cadrul teoriei psihomecanice guillaumiene aspectului [NON-SECANT] (úi, la Laurent Gosselin (2001: 45- 66), aspectului [AORIST]). 171 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (v. infra ex. 6): ca úi în cazul perfectului simplu, úi de această dată, procesul este perceput in statu nascendi (limita iniĠială/de debut este singura inclusă în reprezentarea temporală), fapt care antreneză obligatoriu o anumită succesiune disursivă (v. ex. 6 úi 7):
(6) Dacă aú vrea, aú merge la Paris . „Si je voulais, j’irais à Paris”. (7) Eu aú cumpăra berea, tu ai pregăti tarinele (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 288) „J’achèterais de la bière, tu préparerais les tartines”.
2.3.2.2. Această caracteristică aspectuo-modală (a cărei compozantă aspectuală este destul de dificil de reperat din cauza graniĠei fragile care separă modalitatea de zona specifică reprezentării aspectului verbal) apare cu atât mai clar manifestată într-un alt tip de contexte, cele în care locutorul exprimă nu numai propria îndoială faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat, ci lasă să se întrevadăúi sursa care stă la baza informaĠiei prezentate în enunĠul său. În aceste ocurenĠe evidenĠiale cu valoare citaĠională, COND nu se suprapune în limba română cu nici una dintre paradigmele constituente ale V, ci pare să intre, de această dată, în concurenĠă cu propria-i formă supracompusă (adică, cu COND trecut):
(8) Potrivit ANM, la munte s-ar produce [azi / mâine]/s-ar fi produs [ieri/astăzi] câteva avalanúe (GALR 2005, II: 679). „Selon l’ANM, à la montagne, des avalanches se produiraient [aujourd’hui/demain]/se seraient produites [hier / aujourd’hui]”.
În acest tip de ocurenĠe în care COND (atât forma de prezent, cât úi cea de trecut) funcĠionează ca „an indirect reported evidential” (Irimia 2009: 108), diferenĠierea pur temporală pare să se neutralizeze (v. infra ex. 9), referinĠa temporală fiind explicitată cu ajutorul unor elemente contextuale:
(9) Ne-a spus alaltăieri, duminică, că ar veni [ieri (luni) / azi (marĠi) / mâine (miercuri)] / ar fi venit [ieri / azi / mâine] (cf. Wilmet 2001: 37). „Il nous a dit avant-hier, dimanche, qu’il viendrait [hier (lundi) / aujourd’hui (mardi)/demain (mercredi)]”.
Mai precis, opoziĠia de natură temporală, reformulată mai degrabă din perspectiva aspectuală [TENSIV] vs. [EXTENSIV] – în cadrul căreia, COND (prima formă) actualizează primul membru úi COND trecut marchează aspectul [EXTENSIV] – devine pertinentă în special în cadrul turnurilor ipotetice sau în exprimarea irealului, deci în ocurenĠe puternic înrădăcinate în domeniul modalităĠilor clasice (cf. infra 10 úi 11):
(10) Dacă aú vrea, aú merge la Paris . „Si je voulais, j’irais à Paris”. (11) Dacă aú fi vrut, aú fi mers la Paris. „Si j’avais voulu, je serait allé à Paris”.
Pe de altă parte, acumularea semelor [+distanĠare] úi [+extensie] înrădăcinează forma compusă de COND în zona exprimării IR în trecut. Această situaĠie iese în evidenĠă
172 Cecilia Mihaela Popescu mai cu seamă prin compararea cu utilizarea unei structuri pur temporale, de exemplu, de tipul perifrazei avea + conjunctiv, în ocurenĠe ca cele de sub (12):
(12) a. Paul a spus că avea să vină de îndată ce avea să fie prevenit. b. Paul a spus că ar fi venit de îndată ce ar fi fost prevenit.
În schimb, această opoziĠie distinctivă [TENSIV] vs. [EXTENSIV]) este slab operantă la nivelul turnurilor cu valoare inferenĠialo-evidenĠială unde (v. infra ex. 13) varianta prezumptivă poate să înlocuiască atât forma de prezent COND, cât úi pe cea de trecut:
(13) [Nu útiu] Cine úi-ar închipui / úi-ar fi închipuind / úi-ar fi închipuit vreodată că am să ajung să fiu tratată astfel (Camil Petr., U.N., 210, apud GLR 1963, II: 27). „[Je ne sais pas] Qui pourrait s’imaginer que je serais traitée d’une telle manière”.
Acest tip de specializare funcĠională cu bază aspectuo-modală observabilă la nivelul paradigmelor COND din limba română actuală, ar putea să expliciteze úi imposibilitatea de utilizare a variantei gerundivale a COND în cei doi membri ale turnurilor ipotetice (cf. ex. 10 cu ex. 14):
(14) *Dacă aú fi vrând, aú fi mergând la Paris .
Cu alte cuvinte, în cadrul utilizărilor profund înrădăcinate în zona modalităĠii (v. supra turnurile ipotetice), COND îúi activeazăúi caracteristicile interne de factură aspectuală. În schimb, acolo unde orientarea aspectuală a acestei paradigme [+GLOBAL], deci [+DISTANğARE], apare ca fiind foarte puternică, diferenĠierea la nivelul formelor sale (COND prezent, CondG úi Cond trecut) poate fi reperată mai degrabă prin unghiul modalităĠii, vizându-se diferite grade de manifestare a certitudinii epistemice (sau mai degrabă, diferite nuanĠe de incertitudine). În această perspectivă, s-ar putea opera totodată úi dezambiguizarea (v. Irimia 2009: 109) dintre valoarea prezumptivă (v. 15a) úi semnificaĠia de ireal în trecut (v. 15b) a unui enunĠ construit cu un COND trecut, ca cel prezentat infra sub (15):
(15) Ar fi avut probleme financiare. a. [Se spune că] Ar fi avut / ar fi având [ieri / azi / *mâine] probleme financiare. b. Ar fi avut / *ar fi având [ieri / azi / mâine] probleme financiare [dacă te-ar fi ascultat].
Acelaúi tip de perspectivă conceptuală ar putea justifica úi dificultatea de a distinge în stadiul actual al limbii opoziĠia aspectuală [+ÎNCHEIAT] vs. [-ÎNCHEIAT] între varianta gerundivală a COND (Tipul CondG: aú fi cântând) – destul de rar utilizată – úi forma supracompusă a aceleiaúi paradigme (Cond trecut: aú fi cântat), opoziĠie care se regăseúte în fazele mai vechi ale limbii române:
173 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice „Coordonarea [structurii aú, ai, ar + fi + gerunziul] cu formaĠia aú, ai, ar + fi + participiul indică, pe de o parte, o echivalenĠă a semnificaĠiilor modale ale celor două grupări, iar, pe de altă parte, demonstrează că între aú, ai, ar + fi + participiul úi aú, ai, ar + fi + gerunziul se instalează o opoziĠie aspectuală încheiat / neîncheiat” (Călăraúu 1987: 234).
Acest întreg parcurs asupra comportamentului semantico-sintactic al formelor de COND arată că funcĠionarea aparent nedeterminată dintre V-Tipul 2, FoiG úi COND se diferenĠiază totuúi din punct de vedere aspectual : primele două paradigme actualizează procese marcate [SECANT], în timp ce COND traduce aspectul [GLOBAL]. Apoi, în interiorul formelor de COND, opoziĠia aspectuală este activată acolo unde úi domeniul modalităĠii apare ca fiind mai puternic.
2.3.2.3. Câteva concluzii Limba română modernăúi contemporană demonstrează o sinonimie parĠială la nivelul formelor de COND, prezumptiv úi V, fiecare dintre aceste paradigme verbale ocupând o poziĠie specializată în cadrul sistemului verbal românesc în funcĠie de compozantele triadei modalo-aspectuo-temporală. În ceea ce priveúte utilizările modale ale V din româna actuală, este important să disociem de la început cele patru paradigme de care dispune acest sistem lingvistic úi vom vedea V-Tipul 1 funcĠionând în zona pur conjecturală, V-Tipul 2 (Foi) situat la intersecĠia zonelor conjecturalo-inferenĠiale cu úanse foarte mari (din cauza formei sale reduse) de a se specializa în aria modalităĠii epistemice. Această din urmă zonă este pentru moment actualizată de formele de prezumptiv (Tipul – oi fi cântând/oi fi cântat) úi de COND (prezent), două paradigme care, la rândul lor, se diferenĠiază la nivel aspectuo-modal, prin trăsătura [±distanĠare]. Pe de altă parte, paradigma COND – a cărei dominantă prototipică este cea a perspectivei globale, externe asupra procesului afectat, dar úi cea a distanĠei în raport cu conĠinutul propoziĠional asertat, pare úi ea foarte bine organizată în jurul unei dihotomii aspectuo-modale, reperabilă în limba actuală fie pe baza trăsăturii [±extensie], fie în funcĠie de gradul de certitudine vehiculat. Punând în balanĠă poziĠia COND din româna actuală cu cea a structurilor corespondente din franceză, spaniolăúi italiană, se observă că în acest areal romanic (de la vest la est), semnificaĠia turnurilor latineúti originare care traduc astăzi semantemul [condiĠional] nu a încetat să se gramaticalizeze gradual dinspre [OBIECTIV] spre [SUBIECTIV].
174 Cecilia Mihaela Popescu 2.3.3. Utilizările evidenĠialo-citaĠionale ale condiĠionalului din limba română În acest segment discursiv, vom aprofunda utilizările evidenĠiale, de tip citaĠional, pe care COND (forma simplăúi cea compusă) din limba română le vehiculează, se pare, în mod frecvent, în special în discursul mediatic contemporan. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, vom încerca mai înainte să facem o sinteză asupra definirii úi asupra potenĠialei corelări – din ce în ce mai des invocată în literatura de specialitate – dintre evidenĠialitate úi modalitatea epistemică, dar úi asupra diferitelor perspective de cercetare legate de utilizarea aúa-zisului COND « jurnalistic », numeroase, cu precădere în lingvistica franceză.
ȱ 2.3.3.1. Modalitatea epistemicăúi evidenĠialitatea – scurtă prezentare În timp ce invarianta noematică a evidenĠialităĠii se reduce la marcarea la nivel discursiv de către locutorul enunĠiator a sursei informaĠiei transmise în enunĠ, prin modalitate epistemică se indică invariabil o anumită atitudine propoziĠională a subiectului vorbitor faĠă de propriul enunĠ pe care îl califică ca
(information) visuelle < auditive < perceptible < inférence < ouï-dire haut degré de certitude ĺ degré faible de certitude
Fig. nr. 3 Corelarea dintre tipurile de surse ale cunoaúterii alocentrice úi judecata de tip modal (apud Ionescu 2013: 525)
(ii) la nivel de expresie: s-a demonstrat că cea mai mare parte a sistemelor lingvistice (romanice) utilizează aceleaúi mijloace formale pentru a reda atât sursa cunoútiinĠelor subiectului vorbitor, cât úi atitudinea sa propoziĠională.
175 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Iată de ce – úi ca urmare a acestor diferite tipuri de intersectări, plasarea evidenĠialităĠii de către anumiĠi lingviúti fie în relaĠie de subordonare, fie în complementaritate cu domeniul modalizării epistemice pare să fie pe deplin justificată.
2.3.3.2. Diferite abordări ale « condiĠionalului jurnalistic » Valoarea modalăúi/sau evidenĠială a COND a făcut obiectul de cercetare al mai multor studii, această problemă continuând să suscite un mare interes din partea lingviútilor, cu precădere în literatura de specialitate franceză. Astfel, Damourette/Pichon (1911-1940: cap. 1846) vorbesc pentru prima dată despre « l’affirmation attribuée à autrui » în privinĠa COND din franceză, în anumite utilizări ale acestei paradigme verbale. Din acel moment, numeroase studii s-au preocupat să demonstreze că formele de COND funcĠionează în ocurenĠele despre care aminteau Damourette/Pinchon, ca « une sorte de (marqueur) évidentiel » (Korzen / Nølke 2001: 141 ) (v. úi Dendale 1993; Dendale / Tasmowski 1994, 2001a) care trebuie subordonat noĠiunii de discours rapporté úi, prin urmare, unei surse informative distincte de cea a locutorului enunĠiator. Această perspectivă evidenĠială pură este criticată însă de adepĠii polifoniei lingvistice (Haillet 1998, 2001; Moeschler/Reboul 2001), care se concentrează în studiile lor asupra conceptului de alteritate enunĠiativă, potrivit căruia punctul de vedere al locutorului enunĠiator (L0) este diferit de cel al locutorului sursă (L1), chiar úi atunci când există identitate referenĠială între aceste două instanĠe enunĠiative. În lumina acestei teorii, nu COND este cel care marchează disocierea instaurată între locutor úi informaĠiile pe care acesta le asertează, ci acest rol revine cadrativelor (les cadratifs) – secvenĠe discursive care reprezintă adevărate niúe în tranmiterea informaĠiilor, ca de exemplu: potrivit lui X/selon X, în opinia lui X/dans l’opinion de X, conform lui X/conformément à X etc. Însă, în toate situaĠiile de această factură, locutorul enunĠiator lasă să se întrevadă propria-i îndoială sau rezervă faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat. De altfel, asupra acestor parametri (îndoială « doute », rezervă « réserve », distanĠă « distance ») se orienteazăúi perspectiva referenĠialistă, modală, susĠinută de Martin (1983), Abouda (2001), Gosselin (2001), Rossari (2009), al cărei epicentru îl constituie noĠiunea de neluare în calcul « non-prise en charge » a informaĠiei asertate úi a cărei concluzie este că în acest tip de utilizări COND are doar funcĠia de operator epistemic. În sfârúit, un loc intermediar revine poziĠiei adoptate de Kronning (2002), poziĠie care derivă funcĠionarea evidenĠială a COND (din franceză) din compozanta sa canonică epistemică, recunoscută ca atare în toate cele trei tipuri de utilizări majore atribuite acestei paradigme verbale (în lingvistica franceză): compozanta ipotetică, respectiv, compozanta temporală. De altfel, aproape toate eforturile lingviútilor francezi converg – aúa cum am văzut de mai multe ori pe parcursul expunerii noastre – spre crearea unei viziuni unificatoare care să poată susĠine în cele din urmă construirea arhisememului [conditionnel]121.
121 Adesea úi alte efecte de sens (precum utilizările atenuative, hipocoristice, polemice sau retorice – « l’emploi atténuatif, hypocoristique, polémique ou des ouï-dire ») sunt apropiate de utilizarea canonică de tip « jurnalistic », pentru a putea în cele din urmă să se constituie invarianta semantică unică a a cestei paradigme verbale. 176 Cecilia Mihaela Popescu Aúadar, sintetizând cele prezentate până în acest moment, trăsăturile atribuite în literatura de specialitate acestui tip de COND sunt următoarele (v. Gosselin 2001: 46; Abouda 2001: 279)122: (a) COND « jurnalistic »123 se înregistrează în cadrul discursului asertiv informativ; (b) informaĠia asertată este împrumutată de la o sursă distinctă de cea a locutorului; (c) locutorul nu ia în calcul informaĠia asertată; (d) valoarea de adevăr a conĠinutului propoziĠional asertat rămâne cantonată în zona incertitudinii; (e) caracterul nesigur al informaĠiei este luat în considerare în mod provizoriu úi se aúteaptă o confirmare în acest sens.
2.3.3.3. Precizări metodologice Aúa cum am anunĠat (v. paragraful 2.3.3.) înaintea acestei bucle cu caracter teoretic, demersul nostru urmează să se focalizeze asupra valorilor pe care COND (în special, forma simplă) din limba română le înregistrează într-un tip special de ocurenĠe, predominante în discursul jurnalistic. Mai precis, două aspecte fundamentale vor face obiectul de cercetare al acestui subcapitol : (1) primo, ne vom întreba dacă în astfel de ocurenĠe, COND funcĠionează ca indicator evidenĠial sau ca operator modal epistemic, sau este vorba de o strategie discursivă care constă de fapt în imixtiunea acestor două categorii semantice; (2) secondo, ne vom pune întrebarea dacă valoarea decelată anterior reprezintă un efect de sens sau o trăsătură semică prototipică pentru paradigma de COND din română. În acest punct, a fi intersant să putem aprofunda analiza cu date de natură diacronică pentru a observa dacă acest uzaj al COND românesc reprezintă o evoluĠie diacronică normală rezultată printr-un proces de (pragma)gramaticalizare sau este vorba de un împrumut calchiat după alte sisteme lingvistice (romanice, în speĠă după franceză)124. Pentru îndeplinirea acestor obiective, vom lua în calcul valorile semantice úi implicaĠiile pragmatice ale acestor tipuri de ocurenĠe ale COND cu ajutorul unui corpus de exemple aparĠinând discursului jurnalistic, în ideea de a putea schiĠa la final semnificaĠia globală a acestei paradigme verbale la nivelul sistemului verbo-modal al limbii române. O ultimă precizare metodologică se impune: cea mai mare pare a exemplelor selectate, obĠinute graĠie motorului de căutare Google125, aparĠin unor articole apărute în presa scrisă românească, în publicaĠii cu caracter informativ (de analiză politică, din viaĠa
122 De altfel, cea mai mare parte a acestor trăsături se regăseúte úi în diferitele etichete lingvistice care au fost acordate acestui tip de COND în literatura lingvistică franceză : « conditionnel journalistique » la Abouda (2001), Gosselin (2001) úi Kronning (2002), acest din urmă autor foloseúte úi denominarea « conditionnel médiatif »; « conditionnel (de l’information) d’emprunt » la Martin (1983), « conditionnel de citation » la Korzen / Nølke (2001), « conditionnel évidentiel » la Dendale (1993), Dendale / Tasmowski (1994 ; 2001a). 123 Am ales să utilizăm termenul de « condiĠional jurnalistic », pe de o parte, pentru că este o etichetă tradiĠional impusă în literatura de specialitate úi, pe de altă parte, ca mod de denominare transparentă a acestui tip de structuri discursive cel mai des întâlnite în limbajul mediatic (scris sau audio-vizual). 124 V. comentariile referitoare la utilizarea formei în –ría din spaniolă cu valoare evidenĠialo- citaĠională, subcap. 1.3.3.3 úi nota nr. 89. 125 AbsenĠa unui corpus specializat este principalul motiv care ne obligă sa facem appel la această metodă de selecĠie care s-a dovedit a fi totuúi deficitară cel puĠin sub aspectul reflectării frecvenĠei úi ritmicităĠii ocurenĠelor analizate. 177 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice sportivă, din actualitatea culturală) sau de divertisment. Toate aceste citări vor fi însoĠite, pe cât posibil, de coordonatele de identificare (numărul, anul, data apariĠiei úi adresa electonică).
2.3.3.4. « CondiĠionalul jurnalistic » în româna actuală Româna, ca majoritatea altor limbi europene, suprapune la nivel de expresie cele două modalităĠi despre care am discutat anterior úi face apel la o întreagă strategie evidenĠială, pusă în valoare adesea de cumulul mare de mărci. În lingvistica românească se afirmă că acest sistem lingvistic « ar dispune » (Zafiu 2002: 128) de mijloace gramaticalizate, precum prezumptivul, respectiv, COND doar pentru exprimarea evidenĠialităĠii indirecte de tip inferenĠial úi, parĠial, pentru cea de tip citaĠional. Ipoteza pe care ne propunem să o dezbatem în acest sub capitol este următoarea: COND « jurnalistic » din limba română contemporană este un marcator gramatical de tip epistemic úi un indiciu evidenĠial. Dominanta sa prototipică o reprezintă perspectiva globală, externă asupra procesului úi distanĠa în raport cu enunĠul asertat (v. úi Zafiu 2002: 136), două trăsături de natură aspectuo-modală. Însă, dacă în calitate de operator epistemic, COND se opune în mod sistematic formelor de prezent, de trecut sau de viitor indicativ, în calitate de indiciu al citării (al sursei citate), COND se opune paradigmei de prezumptiv (cu bază de viitor – Foi/FoiG) care traduce o evidenĠialitate inferenĠială (obĠinută prin supoziĠie). În concluzie, úi în utilizările recent categorizate în literatură drept « evidenĠialo-citaĠionale », COND poate fi considerată drept formă « mediativă » propriu- zisă în măsura în care este luat în calcul procesul inferenĠial efectuat pe baza unui act de vorbire secundar. Utilizarea frecventă în discursul mediatic românesc a acestui tip de funcĠionare a COND apare aúadar ca fiind în concordaĠă cu constrângerea deontologică fundamentală a acestui domeniu de activitate, aceea care prevede neutralitatea úi obiectivitatea informaĠiilor transmise. Jurnalistul (care joacă rolul locutorului enunĠiator) reprezintă un fel de filtru informaĠional: el însuúi evaluează « les rumeurs publiques ou privées » (v. Ionescu 2013: 525), pentru ca în final să adopte poziĠia prudentă a distanĠării faĠă de punctul de vedere raportat. Pe de o parte, compatibilitatea acestei paradigme verbale cu un întreg ancraj discursiv evidenĠial úi, pe de altă parte, absenĠa unei norme riguroase a acestui tip de uzaj, toate acestea ar putea justifica descrierea următoare:
« Ce procédé, consacré par la presse satyrique et à scandale, a été vite adopté par la plupart des publications de sorte qu’on assiste aujourd’hui à une véritable dilution de la responsabilité du journaliste et à la «tabloïdisation» de la presse écrite, qui n’est plus une source d’informations neutres et objectives et d’opinions assumées par leur auteurs, mais un bazar de nouvelles provenant de sources occultes » (Ionescu 2012: 525).
2.3.3.4.1. Caracteristici sintactice Acest gen de COND se înregistrează frecvent în structuri sintactice explicite, dependente fie: - de verba declarandi sau dicendi: a spune « dire », a declara « déclarer », a anunĠa « annoncer », a relata « relater », a menĠiona « mentionner », a preciza « préciser », a scrie « écrire » sau a arăta cu sensul verbelor din franceză: « indiquer, exposer, prouver »:
178 Cecilia Mihaela Popescu (1) Consilierul prezidenĠial Sebastian Lăzăroiu a declarat joi că ar fi incorect ca Emil Boc să fie obligat să demisioneze, în condiĠiile în care a reuúit într-o perioadă extrem de scurtă să echilibreze bugetul [...]. (Ziare.com, 10. 03. 2011, http://www.ziare.com/1080668). (2) Ziarele arabe au anunĠat în urmă cu o zi că Mubarak s-ar afla în stare critică, chiar în comă, potrivit publicaĠiei Al-Masry Al-Youm, care citează surse bine informate din anturajul ex-liderului politic de la Cairo, potrivit Agerpres. (RL, 14. 02. 2011, http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/-216671.html). (3) Volkswagen ar fi interesată să cumpere fie total, fie în parte, producătorul japonez de vehicule comerciale úi autoturisme Isuzu, scrie Manager Magazin care adaugă că ar mai fi o variantă ca producătorul de camioane MAN, la care VW are 30%, să devină acĠionar la Isuzu. (HotNews.ro, 13. 04. 2011, http://economie.hotnews.ro/stiri-auto- 8500137.htm). (4) Sursele citate au arătat că, potrivit discuĠiilor din BPN, Geoană i-ar fi convins pe apropiaĠi că ar fi mai oportună iniĠierea unei platforme în interiorul PSD, care să se poziĠioneze critic faĠă de actuala conducere. (RL, 09. 03. 2011, http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/surse- 219025.html).
- de verbe de negaĠie, ca: a nega « nier », a dezminĠi « démentir », a infirma « infirmer »:
(5) Hamilton neagă că ar vrea să plece la Red Bull: „Nu mă duc la o companie de băuturi”. (Adv., 23. 03. 2011, http://www.adevarul.ro/sport/ 0_449355215.html) (6) Armata egipteană dezminte că ar intenĠiona să-i acorde o amnistie fostului preúedinte Hosni Mubarak. (Gd., 18.05.2011, http://www.gandul.info/international/-8272512). (7) Preúedintele PDL, Emil Boc, a infirmat faptul că ar fi avut o întâlnire în cursul zilei de duminică cu preúedintele Traian Băsescu. (Ct., 19. 05. 2011, http://www.cotidianul.ro/145804).
- de verba putandi úi de atitudine propoziĠională, verbe epistemice úi totodată evidenĠiale: a considera « considérer », a pretinde « prétendre », a acuza « accuser », a susĠine « soutenir », a sugera « suggérer », a aprecia « apprécier », a comenta « commenter », a-úi imagina « s’imaginer » etc.:
(8) Lideri ai PSD au acuzat, la úedinĠa BPN de miercuri, că fostul preúedinte al formaĠiunii, Mircea Geoană, ar intenĠiona, împreună cu câĠiva apropiaĠi, printre care Ion Toma úi Florentin Gust, formarea unui partid nou sau a unei platforme în interiorul PSD, susĠin surse din conducerea social-democrată. (RL,09.03.2011,http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/surse219025.ht ml). (9) Fostul ministru de finanĠe, Daniel Dăianu, consideră că dispariĠia euro ar avea consecinĠe dramatice, lucru care s-ar putea întâmpla dacă oamenii politici nu vor accepta unele compromisuri. (EVZ, 06. 12. 2010, http://www.evz.ro/detalii/stiri/ 914770.html). (10) Ferrari a pretins că la mijloc ar fi fost o problemă la motor cauzată de utilizarea necorespunzătoare a acestuia (....), apoi a sugerat că s-ar fi umblat la motor. (EVZ, 04. 05. 2011, http://www.evz.ro/detalii/stiri/ 928864.html).
179 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
În ceea ce priveúte mofosintaxa verbelor regente, acestea sunt adesea folosite la perfect compus sau la prezent indicativ, fiind uneori însoĠite de adverbiali temporali úi/sau spaĠiali (v. ex. 8). Atât predicatul dictal, cât úi forma verbală modalizată se combină exclusiv cu persoana a 3-a singular sau plural, elementul introductor fiind uneori o structură impersonală, de tipul: se afirmă că, se arată că etc. « on affirme / on considère que ». Acelaúi efect de sens al COND din limba română se înregistreazăúi în structuri sintactice implicite unde această paradigmă poate apărea singură (v. ex. 11) sau în apropierea unui cadrativ lexical, de tipul: potrivit lui X, conform lui X, după părerea lui X, după X « selon X / conformément à X » (v. ex. 12):
(11) Olăroiu nu s-ar duce la Steaua nici pentru 50 de milioane de euro. (http://www.roportal.ro/stiri/ 3304089.htm). (12) Conform unor scurgeri de informaĠii, textul destinat să devină un discurs important a fost de câteva ori rescris de fiul său Gamal, iar în acest timp Mubarak úi-ar fi pierdut de câteva ori cunoútinĠa. (RL, 14. 02. 2011).
Ceea ce atrage atenĠia în corpus-ul nostru este numărul ridicat de structuri (implicite sau explicite) construite cu verbul modal a putea « pouvoir » la COND (prezent, mai rar, trecut), urmat de un infinitiv (prezent sau trecut):
(13) Salariile bugetarilor ar putea fi echivalate conform noii grile de ierarhizare a coeficienĠilor în cinci-úase ani, în funcĠie de fondurile necesare aplicării Legii unitare, iar în noua lege s-ar putea regăsi úi sporul de incompatibilitate, a declarat ministrul Muncii, Marian Sârbu. (Realitatea.net, 03. 06. 2009). (14a) Acest caz de spionaj ar putea complica úi mai mult relaĠiile diplomatice dintre Moscova úi Bucureúti, comentează Euronews. (Cap., 17. 09. 2010, http://www.capital.ro/138193.html).
Acest tip de structuri se înregistrează frecvent în titlurile sau în úapourile articolelor din presa scrisă, care «codează» chintesenĠa informativă a útirii sau a articolului în cauză. La prima vedere úi în lipsa oricărui context, aceste turnuri (v. ex. 15) ar putea fi considerate modal ca
(15) Financial Times s-ar putea retrage de pe platforma Apple iOS. (Hotnews.ro, 24. 02. 2011, http://economie.hotnews.ro/stiri-media-8346435.htm). (16) TITLU: Sorin Frunzăverde spune că ar putea candida la preúedinĠia PDL. TEXT: Preúedintele Consiliului JudeĠean Caraú-Severin, Sorin Frunzăverde, a anunĠat că ar putea candida la úefia PDL, cu ocazia congresului democrat - liberal din acest an. „Este posibil să candidez la preúedinĠia PDL”, a declarat Frunzăverde, citat de Agerpres.
180 Cecilia Mihaela Popescu (Gd., 29. 01. 2011, http://www.gandul.info/politica/-7931218).
Aceeaúi situaĠie apare úi sub (14a) care reprezintă, de fapt, úapoul articolului următor (v. infra (14b)):
(14b) Presa internaĠională relatează despre diplomatul român arestat de Rusia pentru spionaj, apreciind că acest caz ar putea complica úi mai mult relaĠiile dintre cele douăĠări, deja marcate de o serie de subiecte conflictuale. (Cap., 17. 09. 2010, http://www.capital.ro/138193.html).
Însă, în afara oricărei explicitări contextuale, rămâne totuúi dificil de « [...] saisir l’apport du conditionnel dans un tel contexte si on lui attribue [uniquement] une valeur évidentielle » (Rossari 2009: 92).
2.3.3.4.2. Nivelul semantic Se observă foarte clar din exemplele prezentate supra, că utilizarea COND «jurnalistic» face trimitere la discursul raportat atât în structurile explicite redate în stil indirect (v. ex. 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9 úi 10) sau în stil indirect liber (v. ex. 3, 13 úi 14), cât úi în structurile implicite. În acest din urmă caz, COND apare frecvent în vecinătatea unui cadrativ lexical (v. ex. 12) care face vizibilă sursa informaĠiei. La acest nivel, există rare situaĠii în care locutorul original apare ca fiind cunoscut, aúa cum se întâmplă sub (17):
(17) Potrivit lui Radu Mazăre, Fin.Co.Ge.Ro ar putea oricând executa silit Primăria ConstanĠa, din cauza „deúteptului de prefect”. (http://www.investigatorul.ro/index.13:actualitatea, 11. 02. 2011).
Cel mai des însă, acesta rămâne nedetrminat din punct de vedere referenĠial, apărând ca o entitate colectivă, publică sau privată (zvonul public, un ziar, o instituĠie, o organizaĠie, un site Internet etc.), al cărei contur rămâne destul de vag úi imprecis (v. exemplele 2, 8 sau 12). Pe de altă parte, la nivelul structurilor explicite, transparenĠa sursei de origine a informaĠiei se realizează prin natura lexicală a predicatului modal, care trimite la un conĠinut informaĠional relatat de locutorul enunĠiator, fie în manieră neutră (v. verbele: a declara, a afirma, a anunĠa, a relata, a informa, a menĠiona), fie într-un mod mai mult sau mai puĠin subiectiv, traducând astfel o întreagă gamă de nuanĠe în legătură cu angajarea enunĠiatorului faĠă de conĠinutul propoziĠional asertat: adeziune parĠială, disociere, deresponsabilizare, dezacord, refuz (v. verbele: a considera, a susĠine, a pretinde, a acuza, etc.). În schimb, în cazul unei citări neutre, este destul de dificil de stabilit o reprezentare scalară în ceea ce priveúte forĠa argumentativă a verbelor introductive. În astfel de cazuri, doar verbele: a arăta, respectiv, a demonstra, care „presupun justeĠea tezei comunicate” (Zafiu 2002: 129), par să indice un înalt grad de adeziune din partea locutorului enunĠiator faĠă de punctul de vedere relatat. De asemenea, în toate aceste structuri, COND poate fi acompaniat úi de alĠi marcatori evidenĠiali, în special de tip adverbial, precum: cică, chipurile, vezi Doamne, cum că (frecvent folosiĠi în presa scrisă de divertisment, cu rădăcini în limba vorbită):
(18) Lucescu Jr. pleacă. Cică ar veni Olăroiu. (Starea presei.ro, 01. 04. 2011, http://www.stareapresei.ro/19233.html).
181 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (19) Mai mult, viceprimarul îl acuză de minciună pe directorul CAO, Ovidiu Gavra, care, chipurile, ar fi promis că lucrarea se va termina în decurs de trei luni, acest aspect ducând la decizia Primăriei de a închide artera deosebit de solicitată. (bihorútiri.ro, 09. 10. 2010, http://bihorstiri.ro/).
În sfârúit, există situaĠii, la nivelul structurilor implicite, în care COND «jurnalistic» poate să apară singur, fără nici un alt suport discursiv care să traducă explicit modul de achiziĠionare a cunoútiinĠelor. Acest tip de structuri, care se înregistrează frecvent în titlurile úi/sau în úapourile articolelor de presă (v. ex. 5, 14 a, b úi 15), suscită cel mai mare interes, deoarece ele ascund, după părerea noastră, adevărata natură a acestui tip de COND. Am văzut anterior (v. ex. 14 a, b úi 15) că în astfel de cazuri, predicaĠia la COND reia o informaĠie explicitată mai jos, în corpul articolului, informaĠie redată de această dată printr-o formă verbală de indicativ. Însă, în absenĠa oricărui segment discursiv sau metadiscursiv, ar fi dificil să putem considera acest tip de utilizare a COND ca fiind pur evidenĠial. Este cu atât mai dificil să facem « subtila » (cum o categorizează GALR 2005, I: 368) diferenĠiere de nuanĠă dintre citarea distanĠată a anumitor procese úi prezentarea unor situaĠii ca rezultat al unei presupuneri (cf. 20 a úi b):
(20) a. Se spunea cum că ar fi fost bonalvă. (Sadoveanu, Creanga de aur, apud GALR 2005, I: 368) [citare distanĠată]. b. AlĠii chibzuiau că i-ar fi poruncit Împăratul să stea în ghinekeu, ca să nu s- arate dintr-odată două Împărătese. (Sadoveanu, Creanga de aur, apud GALR 2005, I: 368) [supoziĠie].
Se observă aúadar că prin sine însăúi, această paradigmă verbală nu face trimitere directă la sursa externă de achiziĠionare a informaĠiei. Toate morfemele sale constitutive sunt opace din acest punct de vedere. După părerea noastră, strategia vehiculată prin acest tip de utilizări ale COND este următoarea: locutorul enunĠiator evaluează o situaĠie p în termenii: «posibil adevărat» sau sau «posibil fals» úi îúi însuúeúte p fără să adere la acest punct de vedere. NuanĠa de evidenĠialitate derivă la o primă vedere tocmai din distanĠa cu care locutorul enunĠiator alege să prezinte un anumit proces, fără nici o urmă de subiectivitate. Evaluarea traduce aúadar judecata modală, în timp ce distanĠa atitudinală este o caracteristică mai degrabă aspectuală a paradigmei analizate, rezultată din viziunea externă faĠă de proces. Prin coroborarea ancrajului discursiv (cadrativele lexicale, natura lexicală a predicatului modal, predominarea persoanei a 3-a singular sau plural) úi a acestor aptitudini ale COND, este pusă în evidenĠă topicalizarea unui alt discurs, a unui alt punct de vedere úi a unei alte perspective (v. úi Zafiu 2002: 129). După părerea noastră, în utilizările recent categorizate în literatură drept « evidenĠialo-citaĠionale », COND poate fi considerată drept formă « mediativă » propriu- zisă numai în măsura în care este luat în calcul procesul inferenĠial efectuat pe baza unui act de vorbire secundar. În cazul limbii române, astfel de turnuri nu se înregistrează doar în limbajul mediatic, ci úi în discursul útiinĠific, literar sau chiar în registrul vorbit, conversaĠional. De asemenea, acest gen de COND apare adesea úi în textele scrise începând cu secolul al XVII-lea în concurenĠă cu conjunctivul úi doar în asociere cu un element contextual care exprimă indeterminarea, vagul,precum: cum (că), în ce chip, sau alături de verbe / expresii verbale evidenĠiale, ca: a se părea, a sta în cumpănă, a socoti etc.:
182 Cecilia Mihaela Popescu
(21) Al cincilea, o înútiinĠare – […] arată că unii din tîrgoveĠi în Ġările lor ar fi făcut pe driapta moúiie a d-sale (Docum., bîrlăd., p. 78, a. 1792, apud Călăraúu 1987: 229). (22) [...] iar altă carte prin care arată că s-au jeluit Ilie stolnicul cel mare, că numitul vornic Costachi úi ar fi făcut mori în Bîrlad (Docum., bîrlăd., p. 81, a. 1793, apud Călăraúu 1987: 228). (23) [...] alĠii zic că fie-său Selim l-ar fi păzit (P. Ist., p. 236, apud Călăraúu 1987: 229).
2.3.3.5. Câteva concluzii În româna contemporană, în ocurenĠele calificate drept « jurnalistice », COND funcĠionează ca marcator epistemic úi indirect ca strategie indicatoare a evidenĠialităĠii citaĠionale. În această din urmă ipostază, paradigma discutată se opune prezumptivului (Foi) care este într-adevăr singurul mijloc gramatical pe deplin gramaticalizat pentru a marca modul de achiziĠionare a informaĠiei transmise (această sursă fiind supoziĠia, inferenĠa) (v. Zafiu 2002: 134-139). Dacă, până la un anumit punct, parcursul diacronic al prezumptivului úi al COND pare a fi identic (dat fiind faptul că la începutul „existenĠei” lor în limbă, ambele paradigme apar încărcate discursiv doar cu valori pur temporale), aceste forme s-au diferenĠiat gradual în evoluĠia limbii române, din punct de vedere aspectuo- modal, ajungând ca în stadiul actual, în prima situaĠie, cea a lui Foi/FoiG, conjectura să fie filtrată direct de subiectivitatea enunĠiativă, în timp ce, în cel de-al doilea caz (cel al COND), distanĠa úi perspectiva externă asupra procesului să devină trăsăturile esenĠiale ale acestei paradigme. Aceste aptitudini ale COND din limba română sunt cele în măsură să expliciteze relaĠia «intimă» care se stabileúte între această structură verbalăúi presupoziĠia. În plus, forĠa acestui tip de funcĠionare în interiorul unui cadru epistemic (v. Rossari 2009) este cel mai bine pusă în evidenĠă în discursul mediatic contemporan. Cu riscul de a ne repeta, subliniem că părerea noastră este că paradigma COND poate fi considerată drept formă mediativă, evidenĠială propriu-zisă numai în măsura în care este luat în calcul procesul inferenĠial efectuat pe baza unui act de vorbire secundar. Datele oferite de analiza acestui tip de funcĠionare a COND în româna contemporană ar putea contribui la o mai bună înĠelegere nu numai a comportamentului semantico-sintactic al acestei paradigme verbale, ci úi la o aprofundare a manifestării generale a evidenĠialităĠii.
2.3.4. ConsideraĠii generale Dacă ar trebui să facem un bilanĠ al tuturor caracteristicilor pe care le-am semnalat de-a lungul acestui capitol referitor la funcĠionarea semantico-sintactică a V úi COND din limba română, am ajunge la concluzia că acest sistem lingvistic a creat în domeniul de manifestare a [PROSPECTIVULUI] un veritabil sistem de forme care se găsesc într-o complexă distribuĠie nu numai la nivel diatopic, diafazic úi diamezic (Squartini 2005: 250), dar úi semantico-funcĠional. De altfel, urmărind în detaliu parcursul diacronic al diferitelor forme de V din limba română, M. Iliescu subliniază această tendinĠă majoră a limbii noastre de specializare a paradigmelor « séparant ainsi les formes déictiques des formes modalisées » (Iliescu 2000: 438). În această perspectivă, studierea paralelă a funcĠionării aparent nediferenĠiate a V Tipul-1úi a perifrazei avea + subjonctif în zona pur temporală demonstrează, pe de o parte, o dezvoltare a trăsăturilor temporale úi aspectuale în cazul primei paradigme (cea a V
183 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice canonic) úi, pe de altă parte, preferinĠa marcată a limbii române pentru structurile sintagmatice, în special acolo unde complexitatea conceptuală atinge un grad maximal (turnura avea + subjonctif traduce semnificaĠia de [ulterioritate] în raport cu o formă de [TRECUT]). Lipsa valorii de VT în cazul formelor de COND din limba română nu trebuie privită exclusiv ca o constrângere a funcĠionării concordanĠei timpurilor, ci mai degrabă ca o preocupare permanentă a limbii noastre pentru transpunerea cea mai potrivită la nivel discursiv a distincĠiilor operate la nivelul sistemului (nivelul saussurian langue). În ceea ce priveúte utilizările modale ale V din româna actuală, este important să disociem – aúa cum am afirmat anterior (v. supra cap. 2.3.2.)– chiar de la început cele patru paradigme de care dispune acest sistem lingvistic úi vom vedea V-Tipul 1 funcĠionând în zona pur conjecturală, V-Tipul 2 (Foi) situat la intersecĠia zonelor conjecturalo-inferenĠiale cu úanse foarte mari (din cauza formei sale reduse) de a se specializa în aria modalităĠii epistemice. Această din urmă zonă este pentru moment actualizată de formele de prezumptiv (Tipul – oi fi cântând/oi fi cântat) úi de COND (prezent), două paradigme care, la rândul lor, se diferenĠiază la nivel aspectuo-modal, prin trăsătura [± distanĠare]. Pe de altă parte, paradigma COND – a cărei dominantă prototipică este cea a perspectivei globale, externe asupra procesului afectat, dar úi cea a distanĠei în raport cu conĠinutul propoziĠional asertat, pare úi ea foarte bine organizată în jurul unei dihotomii aspectuo-modale, reperabilă în limba actuală fie pe baza trăsăturii [± extensie], fie în funcĠie de gradul de certitudine vehiculat. Punând în balanĠă poziĠia COND din româna actuală cu cea a structurilor corespondente din franceză, spaniolăúi italiană, se observă că în ansamblul arealului romanic (de la vest la est), semnificaĠia turnurilor latineúti originare care traduc astăzi semantemul [condiĠional] nu a încetat să se gramaticalizeze gradual dinspre [OBIECTIV] spre [SUBIECTIV]. Stadiile diferite de gramaticalizare (mai precis, de gramatizare) a formelor de COND existente la nivelul celor patru sisteme lingvistice romanice discutate în cadrul acestei lucrări demonstrează că fiecare comunitate lingvistică realizează în mod diferit decupajul realităĠii extralingvistice (v. úi Ivănescu 1981: 159). Pe de altă parte, existenĠa unui material originar comun la nivel de expresie, dublată de o orientare conceptuală coerentă demonstrează că, úi de această dată, avem de-a face cu un fenomen cognitiv romanic (cf.. Iliescu 2000: 432, nota nr. 6).
184 3$57($$,,$ 3(563(&7,9ą',$&521,&ą
CAPITOLUL I
De la latină la limbile romanice. Două procese de gramaticalizare, viitorul úi condiĠionalul romanic 1.1. Aspecte metodologice
Privite din perspectivă diacronică, V úi COND reprezintă deja – aúa cum subliniază Nocentini (2001: 367) – exemple clasice, veritabile eúantioane în manualele de lingvistică (romanică) cu care se ilustrează “[…] il ciclo perenne che va dall’analisi alla sintesi” (Nocentini 2001: 367). Scopul capitolului de faĠă este acela de a descrie prin prisma teoriei (teoriilor) gramaticalizării, etapele úi factorii care au condus la pierderea vechilor paradigme prospective din limba latinăúi la înlocuirea lor cu noi compartimente verbale romanice. Dar, aúa cum anunĠam chiar din partea introductivă, dosarul gramaticalizării se dovedeúte – începând cu studiul lui Antoine Meillet [1912 (1928/1958): 130-148] –, ca fiind foarte vast, iar cercetările care se preocupă de subiectul „devenirii” V úi COND romanic (v. Thielmann 1885; Bourciez 1967; Pinkster 1987; Rohlfs 1968; Coleman 1971; 1976; Fleischman 1982; Roberts 1992; Nocentini 2001; D’Hulst 2004; Slobbe 2004; La Fauci 2005, 2006; etc.) sunt úi ele în număr însemnat, astfel că un segment ca cel prevăzut de noi prin acest capitol are toate úansele să pară chiar de la bun început, repetitiv úi superfluu. Însă, în ciuda acestui număr mare – aproape exhaustiv – de studii úi cercetări, fundamentate mai mult sau mai puĠin pe date empirice de evoluĠie úi tipologie lingvistică, atât teoretizarea fenomenului gramaticalizării, cât úi anumite aspecte legate de apariĠia V úi COND romanic continuă să suscite numeroase întrebări. Cu toate acestea, nu ne vom abate de la dezideratul iniĠial úi nu vom încerca să dăm soluĠii noi úi inedite acestor probleme, pentru că rolul capitolului de faĠă este mai degrabă unul de niúă în descrierea, interpretarea úi înĠelegerea faptelor sincronice de limbă, cu impact catalizator la nivel discursiv úi argumentativ. Altfel spus, datele sincronice prezentate anterior, necesită acum integrarea într-un cadru diacronic a cărui menire este în primul rând una argumentativă, dar úi de substanĠă, prin încercarea de a sublinia că în orice sistem lingvistic există o permanentă schimbare (considerată chiar ciclică de anumiĠi lingviúti). Prin urmare, ne vom referi la procesul de gramaticalizare în manieră clasică126 úi îl vom considera ca fiind transformarea, (în cazul de faĠă) « în trecerea de la o limbă la alta, a unui lexem autonom într-un morfem gramatical, prin pierderea autonomiei sale lexico- gramaticale » (DSL 2001: 239). Mai precis, vom considera gramaticalizarea drept un
126 Termenul „gramaticalizare” apare pentru prima dată la Antoine Meillet [1912 (1921/1958) : 130- 148], în articolul L’évolution des formes grammaticales, autorul înĠelegând prin această noĠiune „atribuirea caracterului gramatical unor cuvinte la origine autonome” (Meillet 1958 : 130-148). Dacă la A. Meillet termenul este folosit în sens restrâns, făcându-se referire doar la procesul prin care un lexem autonom devine afix gramatical, accepĠiunea acordată de lingvistica modernă este una mult mai largă, prin gramaticalizare înĠelegându-se, de exemplu, úi procesul prin care este creată gramatica unei limbi sau raportul dintre evoluĠia istorică a unor structuri úi stadiul actual al acestora în cadrul unui sistem lingvistic etc. Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice proces unidirecĠional de evoluĠie de la un item cu statut lexico-semantic liber, la un element clitic úi flexionar, deci dependent din punct de vedere morfologic (v. Lindschouw 2011: 57). În rezumat, acest proces evolutiv vizează în cazul de faĠă verbul latin HABERE (pentru franceză, spaniolăúi italiană)127, respectiv, verbul VELLE > VOLERE (pentru limba română), care din lexeme pline, tranzitive din punct de vedere sintactic úi cu semnificaĠia primară de [posesie], respectiv de [voinĠă], intră în diverse construcĠii gramaticale, asociindu-úi un infinitiv complement, úi ajung să îúi piardă progresiv sensul originar, reducându-úi totodată corpul fonetic úi rolul morfosintactic. Altfel spus, ambele verbe latineúti, HABERE, respectiv, VOLERE se vor gramaticaliza úi vor deveni morfeme în construcĠia V úi, prin asociere, úi a COND. Această teorie de reconstrucĠie a celor două paradigme romanice, V úi COND, se bazează pe date empirice de evoluĠie úi tipologie lingvistică extrase pe baza textelor latineúti de la sfârúit de Republicăúi până aproximativ în sec. al VIII-lea e.n. Chiar dacă gramaticalizarea este numai o ipoteză metodologică, în lipsa unui alt cadru metodologic, ajungem să credem că utilizarea lui HABEO, de exemplu, nu este totuúi o pură întâmplare pentru că:
“[…] è difficile considerare solo casuale il fatto che HABEO sia implicato, e in maniera cruciale, in due processi, che, si badi bene sono distinti, ma correlabili, perché avvenuti nella modesima area grammaticale e nello stesso arco temporale. Una simile convergenza è ben più di un indizio: è un indirizzo di inchiesta importante e trascurabile. Se si vogliono veramente capire le genesi della PPerf [Perifrasi perfettiva] e del FSint [Futuro sintetico], la domanda che orienta opportunamente ogni tentativo di ricostruzione, la prima da porsi e cui trovare una risposta è semplicemente: „perché HABEO?” (La Fauci 2005: 443).
Înainte de a analiza diferite aspecte legate de etapele de evoluĠie ale formelor de V úi de COND romanic, se impun totuúi câteva observaĠii de natură metodologică:
i). descrierea formării úi evoluĠiei V romanic occidental va fi asociată cu dezvoltarea paradigmei de COND din limbile respective, dată fiind cvasi identitatea originii úi structurii celor două paradigme, atât în francezăúi spaniolă, cât úi în italiană. Cu toate acestea, trebuie făcută distincĠia operată de Benveniste (1968, apud Company Company 2006: 350), úi anume:
“La creación del futuro romance es una innovación que, en esencia, no conlleva ninguna transfornmación sustancial en el panorama de la conjugación latina, ya que sólo comporta un cambio en la expresión formal de una categoría ya existente, el
127 În literatura de specialitate, mai există un punct de vedere alternativ la această ipoteză „canonică”, i.e., cel propus de André Lanly [1996 (1973)] care consideră că formele de COND din limba franceză provin de la paradigma conjunctivului imperfect din latină, paradigmă care s-ar fi menĠinut în limba vorbită din perioada târzie cu aceleaúi utilizări semantico-sintactice ca în latina clasică, dar care ar fi fost întărită la nivel formal prin adăugarea desinenĠei de imperfect indicativ: - eȕam etc. Un astfel de eúantion evolutiv ar fi: DICERET > DICERE + – EǺAT > DICEREAT. Se pare că această ipoteză este în curs de evaluare. Dacă, în final, va fi acceptată, atunci cronologia reconstrucĠiei va trebui să corespundă stadiilor descrise în modelul tradiĠional (cu generalizare în secolul al-VIII-lea e.n.) (v. Banniard 1997: 63). 188 Cecilia Mihaela Popescu futuro. Se trataría de lo que Benveniste (1968) llama una „transformación conservadora”. Por el contrario, la creación del tiempo condicional sería, en terminos de Benveniste, una „transformación innovadora”, ya que supuso la creación de una categoría verbal nueva, inexistente como forma verbal en la conjugación latina. Ambos cambio en conjunto constituyen, sin embargo, una de las modificaciones más llamativas experimentadas por las lenguas romances en su evolución desde el latin” (Company Company 2006: 350).
ii). deoarece în constituirea V din cele patru limbi romanice analizate sunt implicate – aúa cum am văzut supra – pe de o parte, verbul HABERE (pentru limbile romanice occidentale) úi, pe de altă parte, VOLERE (pentru limba română), ar trebui luate în considerare aceste două procese de gramaticalizare în mod separat. Însă, dat fiind faptul (1) că pentru etapa preromanică, cadrul evolutiv general este acelaúi în ambele procese de gramaticalizare úi (2) că ne confruntăm cu absenĠa de mărturii scrise pentru faza protoromânei, vom aborda gramaticalizarea V din limba noastră, în sensul de gramatizare a acestei paradigme (deja formate) în interiorul sistemului verbal al limbii române, începând cu secolul al XVI-lea. Acest tip de evoluĠie va fi discutat în capitolul următor.
iii) o altă problemă într-adevăr „litigioasă” în literatura lingvistică românească continuă să fie stabilirea originii auxiliarului de COND. O aprofundare a acestui fenomen ar necesita un spaĠiu mult mai extins úi, cum acest subiect ne interesează doar tangenĠial, ne vom rezuma la a expune datele de care beneficiem până în acest moment în literatura de specialitate, fără a oferi comentarii ample asupra acestui subiect.
1.2. Etapele formării viitorului úi condiĠionalului din limbile romanice occidentale
1.2.1. Latina clasicăúi târzie: polimorfism úi concurenĠă a perifrazelor Aúadar, toate studiile care se preocupă de istoria (privită din persepectiva fenomenului gramaticalizării) formelor de V din arealul Romaniei Occidentale sunt de acord că (1) evoluĠia acestei paradigme este paralelă cu cea a COND úi că (2) toate limbile romanice au înlocuit formele prospective sintetice din latină cu perifraze, sintetice sau analitice în fazele actuale, dar, în orice caz, greu analizabile pentru locutorul contemporan. Însă, dacă apariĠia formelor de COND romanic poate fi uúor explicată de faptul că în limba latină acestă forma mentis era „materializată” lingvistic de sistemul greoi úi confuz al subjonctivului, să vedem care au fost motivele pentru care V sintetic latin a fost înlocuit treptat de creaĠii noi, care, într-o primă etapă, au fost toate analizabile. În acest sens, în literatură sunt vehiculate trei serii de factori care au acĠionat concomitent atât la nivel formal [(1) fonetic úi (2) morfologic], cât úi (3) la nivel semantic. Prin urmare, principalele motive de natură formală care au condus la „căderea” V latin au fost: (I) de natură fonetică:
(a) omonimia frecventă între amavit (indic. perf. - 3) úi amabit (ind. viitor I - 3) – datorată confuziei dintre labiala oclusivă sonoră /b/ úi labiodentala fricativă sonoră /v/–, respectiv omonimia dintre legit (indic. prezent - 3) úi leget (indic. viitor I - 3), datorată evoluĠiei lui i scurt (de la prezentul indicativ al verbelor de grupa a III-a) la e închis.
189 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (b) pierderea generală a cantităĠii vocalice care a condus la dificultatea deosebirii verbelor de grupa a II-a de cele de grupa a III-a. (c) omonimia dintre formele de V ale verbelor de grupa a III-a úi a celor de grupa a IV-a (legam, audiam) úi paradigma conjunctivului prezent, în special la persoana întâi singular, respectiv, (II) de natură morfologică: este vorba, pe de o parte, de neregularitatea de conjugare a formelor de V pe temă de infectum, ceea ce necesita memorarea a două paradigme, una în –bo (pentru conjugarea I úi a II-a) úi alta în –am (pentru conjugarea a III-a úi a IV-a); pe de altă parte, în interiorul ultimelor conjugării, gradul de neregularitate al paradigmei de V era mult mai mare, acestea marcând prin alternanĠa vocalică: /-a-/ vs. /- e-/, distincĠia dintre persoana întâi singular úi restul formelor personale. În ceea ce priveúte factorii de natură semantică care, de asemenea, au determinat reorganizarea sistemului de exprimare a [PROSPECTIVULUI] în limbile romanice, aceútia au fost:
(a) nevoia de a explicita ideea de viitor în trecut, nuanĠă temporală necunoscută de latina clasică128; (b) poziĠia instabilă a imperfectului conjunctiv latin ale cărui ocurenĠe de actualizare a virtualului devin din ce în ce mai puĠin frecvente, ceea ce este, de fapt, în acord cu situaĠia precară generală în care se află modul conjunctiv în această perioadă de evoluĠie a limbii latine; (c) natura modală (epistemică sau deontică) însăúi pe care o implică în genere viitorul (cf. úi formele de exprimare a V din limba engleză)129.
Pe lângă aceste argumente de natură formalăúi semantică, trebuie semnalatăúi următoarea motivaĠie cu caracter pragmatic úi cultural, de sorginte coúeriană:
“En opinión de Coseriu (1957/1977), la difusión del cristianismo provocó una nueva visión de mundo, radicalmente distinta de la del mundo latino clásico, que conllevó un cambio profundo en la expresión de la futuridad. Este ámbito semántico pasó de significar una temporalidad egocéntrica [s. n.], que llega al ser humano y que él no puede modificar, a significar una temporalidad egodeíctica, modelada y construida en gran medida por el ser humano [s. n.]. La futuridad ya no es entendida como un simple hecho temporal existente con independencia de las acciones del ser humano, sino que es una futuridad modal obligativa, en el sentido de que el individuo es responsable de su proprio futuro y puede modificarlo a través de sus acciones en el presente. Es decir, el cristianismo habría provocado un cambio esencial en la concepción de la futuridad: temporal – modal, dando lugar a un cada vez menor empleo del futuro clásico y a un gran desarrollo de perífrasis varias de valor futuro modal, que progresivamente terminaron por sustituir en la baja latinidad el futuro temporal sintético latino clásico” (Company Company 2006: 353-354).
128 Vom vedea în continuare că o astfel de necesitate se observă totuúi chiar din latină, din tendinĠa de a transpune în trecut perifrazele de exprimare a V formate cu ajutorul unor adjective–participii. 129 V. úi partea I a lucrării, subcap. 0.3.2. 190 Cecilia Mihaela Popescu Coroborarea tuturor acestor aspecte enumerate anterior a condus aúadar la nevoia de înlocuire a V sintetic latin. Acest proces nu s-a întâmplat însă dintr-o dată, ci a fost lent úi gradual, întinzându-se pe aproximativ o jumătate de mileniu (cel puĠin pentru registrul scris de limbă, aprox. din sec. I î.e.n. úi până aprox. în sec. al VII-lea e.n.). Astfel, chiar din latina preclasică (úi, cu precădere, din perioada clasică) se înregistrează drept potenĠiali concurenĠi ai V sintetic diferitele perifraze aspectuo-temporale formate cu ajutorul participiului viitor activ al verbului lexical úi auxiliarul esse (tipul: facturus sum/facturus erat/facturus fuit etc.), perifraze care nu se vor impune însă în limbile romanice. Motivele existente în literatură sunt multiple. Enumerăm câteva dintre ele:
- cauze de natură fonetică: astfel de perifraze aveau « [une] terminaison bisyllabique terminée par une consonne, frappée d’un immuable accent d’intensité, alourdie par l’auxiliaire, qui, d’habitude, suivait » (Herman 1996: 67); -raĠiuni morfosintactice: (i) pentru o serie de verbe, participiul viitor era fie prea puĠin folosit, fiind de cele mai multe ori considerat „a-normal sau chiar imposibil” (v. Bourova 2005: 314); (ii) această perifrază de V nu oferea soluĠii decât pentru activ, corespondenta sa pentru pasiv, anume perifraza formată cu un adjectiv - gerundiv în –ndus + esse (v. legendus est hic liber „această carte este de citit / trebuie să fie citită”), având o valoare modală foarte puternic marcată, aceea de [+NECESITATE]/[+OBLIGATIVITATE], tocmai datorită combinării sale cu [PASIVUL]. - motivaĠii de natură semantică: tocmai inexistenĠa unei nuanĠe modale complementare puternice (de exemplu, de tipul: [POSESIE]/[NECESITATE]) va favoriza dezvoltarea structurilor concurente, deoarece, în cazul turnurii HABEO + infinitiv, vom vedea că nu este vorba numai de o nuanĠă temporală pură, ci de o imixtiune între temporalitate úi modalitate (Bourova 2007: 468). - cauze de natură sociolingvistică: turnurile de tipul –turus + esse aparĠineau, se pare, limbajului familial, vorbit, variind ca frecvenĠă în funcĠie de epocă, de autor úi de natura scrierii. De exemplu, în Asinaria lui Plaut se întâlnesc doar patru ocurenĠe ale acestei structuri faĠă de cele 142 forme de V sintetic, iar în primul volum din CorespondenĠa lui Cicero apar doar 10 astfel de ocurenĠe de V perifrastic în –turus + esse în raport cu cele 296 de forme sintetice.
Chiar dacă nu s-au păstrat în limbile romanice, aceste structuri perifrastice formate cu un adjectiv-participiu + esse prezintă avantajul de a putea fi transpuse la [TRECUT] (v. lecturus eram – legendus erat) úi reprezintă, în fapt, turnuri populare de înlocuire, într-o primă etapă, a V sintetic latin. În literatura de specialitate sunt citate chiar cazuri în care aceste structuri participiale apar ulterior ca echivalente chiar pentru HABEO + infinitiv. Această situaĠie se regăseúte infra sub (1) (v. úi Company Company 2006: 356).
(1) …ascendit in arborem ut videret eum, quia inde erat transiturus (Luc., 19. 4., apud Herman 1996: 66) [în Itala în acelaúi fragment apare: habebat transire]. „…se urcă în copac ca să-l vadă fiindcă pe acolo avea să treacă”.
O altă modalitate de înlocuire a formelor prospective din latină – existentă preponderent în limba vorbită –, este cea a perifrazelor formate cu infinitivul verbului lexical úi unul din auxiliarele: HABERE, VOLERE, DEBERE. Dintre acestea, HABEO/HABEBAM/HABUI + infinitiv – la început „o construcĠie ocazionalăúi periferică”
191 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (Herman 1996: 67), va cunoaúte cea mai mare răspândire, dând naútere viitorului indicativ úi condiĠionalului din majoritatea limbilor din Romania centralăúi de vest (franceză, occitană, italiană, spaniolă, catalană, portugheză), dar úi (potrivit celor mai mulĠi specialiúti) formelor de COND úi formelor de V-Tipul 3 din limba română, ceea ce dovedeúte că în ansamblu este vorba de « un fenomen cognitiv [s.n.], în cazul nostru romanic » (Iliescu 2000: 432, nota nr. 6). VOLERE + infinitiv, structură instaurată în limba latină încă din perioada clasică, va sta la baza V (Tipul-1, Tipul-2 úi Tipul-4) din limba românăúi din sursilvana veche. Această turnură apare atestată atât în perioada clasică, cât úi în epoca târzie a latinităĠii, în exemple ca cele de sub (2), (3) úi (4):
(2) Volo tibi commemorare, si forte eadem res tibi dolorem minuere possit. (Cic. , Ad Fam., 4, 5, 4). „Aú vrea să îĠi vorbesc, dacă acest lucru ar putea să îĠi micúoreze suferinĠa”. (3) Scio te, cum ista legeris, meum os digito velle comprimere. ( Hier., Ep .,27, 2). „ùtiu că tu, după ce vei fi citit aceste lucruri, ai vrea să îmi închizi gura”. (4) velit faciem tangere (Mihăescu 1960: 143) „ar vrea să-i atingă faĠa”.
În sfărúit, în ceea ce priveúte turnura DEBERE + infinitiv, aceasta va fi continuată doar de sardă130 (mai precis, de logudoreză): DEBEO CANTARE > depo kantare (v. Company Company 2006: 358). Acestea sunt datele standard prezentate de majoritatea istoriilor limbilor romanice sau vehiculate în diferitele manuale de lingvisticăúi tipologie romanică, date care sunt acceptate în unanimitate, dacă nu luăm în calcul – aúa cum procedează mulĠi cercetători (v. Wilmet 2001: 23, nota nr. 4), teoria puĠin convingătoare propusă de André Lanly [1996 (1973)] (v. supra úi nota nr. 127). Revenind la turnura HABEO/HABEBAM/HABUI + infinitiv, ca bază a formelor de V úi de COND din arealul Romaniei Occidentale, trebuie spus că iniĠial aceasta a substituit V sintetic latin în contexte marginale úi oarecum „specializate”, în sensul că la început a apărut în anumite tipare sintactice úi în texte cu caracter mai mult sau mai puĠin popular (v. Coleman 1971: 215-216). În ceea ce priveúte particularităĠile sale morfosintactice, în literatura de specialitate se arată că HABERE se întâlneúte iniĠial în preajma unui infinitiv pasiv (ca substituent al unui V pasiv), apoi se înregistrează însoĠit de verbe deponente úi intranzitive úi, în cele din urmă, de verbe tranzitive, la diateza activă. Din punct de vedere al distribuĠiei sintactice, turnura perifrastică analizată se focalizează pe subordonatele relative dependente de un adjectiv sau de un pronume nehotărât ori demonstrativ úi abia mai târziu se va fixa în propoziĠii principale sau în independente. Mai mult, s-a observat că în structurile explicite, apare mai des varianta cu HABERE la imperfect, în timp ce în cele implicite se preferă forma de prezent a auxiliarului (v. Company Company 2006: 355). O prezentare amănunĠită (efectuată pe baza unui corpus electronic care cuprinde 26 de milioane de intrări) a particularităĠilor morfosintactice ale construcĠiei discutate apare la Bourova (2005), unde se arată totodatăúi că, din punct de vedere cronologic, perioada reprezentată cel mai bine în ceea ce priveúte atestarea construcĠiei HABEO + infinitiv este cea cuprinsă între anii 300-500 e.n. (Bourova 2005: 305). Inaintea acestui interval
130 Sarda foloseúte, de fapt, turnura perifrastică apo a kantare, apa cantai < HABEO AD CANTARE (cf. structura am a cânta care a funcĠionat cu valoare prospectivă în limba română veche), dar în limba literară apar úi forme sintetice, de tipul : cantarapo, fagherát, abaraggiu (Nocentini 2001: 390). 192 Cecilia Mihaela Popescu cronologic, anumite diferenĠieri de natură morfosintactică conduc la distingerea a două mari subperioade, úi anume:
1. Exemplele provenind din latina clasicăúi târzie (atestate înainte de 150 e.n.) sunt construite aproape în totalitate cu infinitivul unor verbe tranzitive (în special, verba dicendi: DICERE, SCRIBERE, QUAERERE etc.), având adesea úi un complement direct exprimat (pronume interogativ, demonstrativ sau nehotărât). Utilizarea pasivă a infinitivului apare acum doar în cazul în care HABEO este la indicativ imperfect, conjunctiv prezent sau imperfect sau chiar la infinitiv (Bourova 2005: 305-306)131; de asemenea, din punct de vedere al distribuĠiei formelor lui HABERE la nivel discursiv, se obsevă că: HABEO úi HABUI apar frecvent în principale, HABEBAM în subordonatele relative úi completive, iar formele de conjunctiv sunt distribuite, potrivit sintaxei latinei clasice, în subordonate (în special, în completive úi în circumstanĠiale). 2. În exemplele atestate în perioada 150 - 230 e. n., începând cu Tertullian132, se regăsesc infinitive ale verbelor tranzitive, intranzitive, deponente; infinitive active, dar úi pasive, cu predispoziĠie evidentă spre utilizarea infinitivului activ, mai ales în cazul lui HABEO. Infinitivul pasiv continuă să se menĠină în cazul în care HABEO este utilizat la [TRECUT] (mai ales, la indicativ imperfect, úi, după 300 e. n., în cazul în care HABEO este utilizat la conjunctiv imperfect), folosirea structurii HABEBAM + infinitiv înregistrându-se cu preponderenĠă în subordonatele relative úi în completive.
În sfârúit, o altă problemă, după părerea noastră, mult mai dificil de elucidat, este cea care înceară explicarea evoluĠiei semantice (sau semantico-sintactice) a structurii aduse în discuĠie. Trei tipuri de poziĠii sunt adoptate în literatura de specialitate (Bourova 2005: 310-311) în legătură cu acest aspect:
(a) direcĠia care explică sensul prospectiv al structurii HABEO + infinitiv ca evoluând din etapa intermediară în care auxiliarul actualizează modalitatea [+OBLIGAğIE]/[+NECESITATE], interpretată exclusiv din perspectivă deontică [agent oriented modality (la Bybee et al.: 1994) sau event modality (la Palmer 2001, apud Bourova 2005: 311)] – de tip: A FACE –, neluându-se în considerare úi necesitatea de A FI [i.e., predestinare (Benveniste 1974: 131, apud Bourova 2005: 311)]. (b) direcĠia care consideră că orientarea temporală prospectivă a structurii HABEO + infinitiv se datorează în mare măsurăúi naturii abstracte a infinitivului (v. úi Slobbe 2004: 107-123).
131 În urma acestei analize, Viara Bourova (2005: 305) observă că aproape toată paradigma lui HABERE – cu excepĠia imperativului – acceptă, chiar de la început, construcĠia cu infinitivul. Însă, de departe este vizibilă preferinĠa pentru indicativul prezent, respectiv, pentru imperfectul aceluiaúi mod. 132 De altfel, s-a remarcat (Pinkster 1987: 213) că după Tertullian (v. úi studiul amănunĠit al lui Pirjo Raiskila (1990: 209-217) asupra utilizării construcĠiei perifrastice infinitiv + HABERE în opera lui Tertullian), nu mai sunt înregistrate modificări sintactico-semantice majore ale construcĠiei analizate, această consideraĠie neimplicând totuúi concluzia că deja în latină, HABERE este un auxiliar în toate ocurenĠele în care este urmat de infinitiv. 193 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (c) orientarea iniĠiată de Harm Pinkster (1989: 316) care consideră că sintagma HABEO + infinitiv este caracterizată iniĠial de neutralitate modală.
Înscriindu-ne pe linia generală a orientării modale (varianta a), reĠinem totuúi úi demersul propus de Viara Bourova (2005: 312) care, pornind de la ideea tradiĠională potrivit căreia structura HABEO + infinitiv exprimă un eveniment care urmează să se producă, consideră că o trecere de la aletic la temporal poate fi veriga cea mai probabilă în procesul de gramaticalizare discutat, deoarece:
« Tout comme avec devait + infinitif, la situation est analysable comme un scénario qui est nécessairement vrai dans tous les mondes possibles de l’univers modal UM » (Bourova 2005: 312).
În sfârúit, în ceea ce priveúte frecvenĠa de utilizare a turnurii discutate la autorii latini, s-a observat că aceasta va deveni din ce în ce mai folosită la Tertullian úi la scriitorii creútini. Într-adevăr, dacă anterior, la Cicero, la Seneca sau la Aulus Gellius ocurenĠele construite cu această structură perifrastică continuă să fie profund marcate de valoarea sa modală originară [+OBLIGATIE]/[+NECESITATE], semnificaĠia pur temporală de V sau de VT va fi atinsă abia în secolul al III-lea e.n., în opera lui Tertullian. Astfel, se poate observa că în exemple ca cele de sub (5), (6), (7) úi (8), verbul HABERE îúi păstrează încă sensul său originar, de verb plin, indicând, în special, ideea de [POSESIE] úi, apoi, pe cea de [POSIBILITATE]:
(5) Habeo etiam dicere quem … de ponte in Tiberim deiecerit. (Cic., S. Rosc., 100) [este considerat ca fiind cel mai timpuriu exemplu]. „Căci nu am să-l numesc pe cel care l-a aruncat de pe pod în Tibru…” (6) Item in multis hoc rebus dicere habemus (Lucr., De re. nat., 6, 711). „Am să spun acest lucru la fel în multe situaĠii”. (7) De re publica nihil habeo ad te scribere .( Cic., Ad Att., 2, 22, 26). „Nu pot să-Ġi scriu nimic referitor la situaĠia politică a statului”. (8) De divis neque ut sint neque ut non sint habeo dicere. (Cic., De nat. deo., I, 63, apud Raiskila 1990: 212). „Despre zei nu pot să spun nici că există, nici că nu există”.
Mai târziu, la Seneca Rhetorul, construcĠia pare a fi deja încărcată cu ideea de [NECESITATE] (v. infra ex. (9)):
(9) Quid habui facere ? (Sen. Rhet., Controv., I, 1, 19, apud Raiskila 1990: 213) „Ce am avut de făcut / ce a trebuit făcut?”. căci, „viitorul” este legat, după Palmer (1986: 18-20, apud Iliescu: 2000: 431, nota nr. 5), de modalitatea deontică, exprimând voinĠa sau necesitatea, obligaĠia sau permisiunea de împlinire a unei acĠiuni. Însă, opera lui Tertullian reprezintă „o punte de legătură între primul úi ultimul stagiu de dezvoltare al acestei perifraze” (Raiskila 1990: 212), deoarece aici apar atât primele sensuri, deja semnalate la Cicero úi la Seneca Rhetorul (HABERE = ,,a avea” ; HABERE = POSSE ,,a putea”, respectiv, HABERE = DEBERE ,,a trebui”), cât úi ultimele sensuri ale lui HABERE + infinitiv, cele pur temporale, de V, respectiv, de VT.
194 Cecilia Mihaela Popescu
Astfel, în exemplele următoare (v. 10, 11, 12), HABERE este un auxiliar temporal, exprimând [VIITORUL]. Se găseúte, în general, la indicativ prezent (cu excepĠia exemplului (12), unde se află chiar la indicativ V, prospectivul fiind practic dublu exprimat). De asemenea, se observă că infinitivul se află fie la diateza pasivă, fie este vorba de infinitivul unui verb intranzitiv133, acestea fiind – aúa cum am văzut anterior, caracteristicile sintactice majore ale celor două componente ale sintagmei, frecvent menĠionate în literatura de specialitate (v. Bourova 2005, 2007).
(10) nihil quod fieri habet (Tertull., Herm.,19, 2, apud Raiskila 1990: 213). „nimic care să se întâmple”. (11) cum corpus cum anima occidi habeat (Tertull., Res., 35, 7, apud Raiskila 1990: 213). „are să fie ucis când trupul, când sufletul”. (12) nam et homo interior renovari habebit (Res., 40, 7, apud Raiskila 1990: 213). „căci úi omul are să renască în sufletul său”.
Însă, în contexte ca cele de sub (13) sau (14), HABERE este un auxiliar temporal, după părerea noastră, exprimând un timp de relaĠie, i.e., viitorul în trecut. Caracteristicile sintactice ale acestei structuri sunt următoarele: HABERE este folosit la trecut, în general, la imperfect, iar infinitivele sunt fie la diateza pasivă, fie provin de la un verb intranzitiv. De asemenea, trebuie observat úi faptul că în ocurenĠele temporale, cele două componente ale sintagmei se găsesc, aúa cum am mai spus, în imediată apropiere, iar în privinĠa topicii, se observă că HABERE este plasat după infinitivul (ordine IH – v. Bourova: 2007, 2005) aflat la diateza pasivă sau este precedat de un verb intranzitiv.
(13) Nazareus vocari habebat secundum prophetiam (Marc., 4, 8, 1, apud Raiskila 1990: 213). „Nazariteanul avea să-úi spună cea de-a doua profeĠie”. (14) quod et ipsi occidi haberent ( Marc., 4, 8, 1, apud Raiskila 1990: 213). „fiindcăúi ei înúiúi aveau să fie uciúi”.
Aúadar, în legătură cu ordinea constituenĠilor sintagmei, reĠinem în primul rând că cele două componente ale turnurii HABERE + infinitiv se găsesc în imediată apropiere în stadiile în care costrucĠia perifrastică discutată începe să marcheze diferite grade de [PROSPECTIV] cu raportare la nunc enunĠiativ sau la un moment de referinĠă situat în anterioritatea lui T0. De asemenea, în situaĠiile discursive în care această construcĠie nu exprimă [PROSPECTIVUL], HABERE apare în cele mai multe cazuri plasat înaintea infinitivului (ordine HI – v. Bourova 2007, 2005) úi, de cele mai multe ori, la diateza activă. În schimb, în cazurile în care are valoare temporală de V, HABERE apare plasat după infinitiv úi la diateza pasivă sau însoĠit de un verb intranzitiv. În ceea ce priveúte semnificaĠia originară a formelor de COND romanic, credem că aceasta îúi are „obârúia” în turnurile prospective (amintite anterior) redate în DIR (v. úi Penny 2006: 238) care se realizau în latina clasică printr-o construcĠie oarecum ambiguă de „acuzativ cu infinitiv”, ca sub (15 a úi b):
133 De exemplu, omnes scandalizabimini din Vulgata are drept echivalent în Itala: omnes vos scandalizari habetis (Brunot/Bruneau 1949: 353). 195 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (15) a. Credo eum venturum esse [Structură „acuzativ cu infinitiv” în DIR redând raportul de posterioritate faĠă de un verbum dicendi la prezent]. b. Credebam eum venturum esse [Structură „acuzativ cu infinitiv”, în DIR redând raportul de posterioritate faĠă de un verbum dicendi la imperfect].
Dezambiguizarea turnurilor de tipul (15a, b) se va realiza în limba vorbită prin construcĠii ca cele de sub (16a, b dar úi c):
(16) a. Credo quod venire habet [structură echivalentă pentru (15a)]. „Cred că are să vină”. b. Credebam quod venire habebat [structură echivalentă pentru (15b)]. „Credeam că avea să vină”. c. Credidi quod venire habui [structură echivalentă de asemenea pentru (15b) în care subordonata este dependentă de o formă de indicativ perfect, motiv pentru care HABERE este úi el utilizat la aceeaúi treaptă temporală].
Sintetizând toate aceste modificări parcurse de HABERE la nivel semantic, se ajunge la creionarea următoarelor stagii evolutive:
1. Verbul HABERE care are iniĠial un singur sens fundamental, concret, a cedat la transferul semantic. El va pierde acum din specificitatea semnificaĠiei originare, aceeea de „a poseda”, devenind astfel polisemantic. Acesta este, de fapt, primul pas în modificarea conĠinutului său semantic. Sensurile primite progresiv sunt „a putea” úi „a trebui”. Cu timpul, aceste sensuri transferate vor deveni frecvent întâlnite, căpătând úi posibilităĠi distribuĠionale mai largi úi suferind, în consecinĠă, o golire de sens. De vreme ce un sens specific transferat suferă generalizare, HABERE îúi pierde libertatea sintacticăúi începe să apară din ce în ce mai mult în structuri gramaticale convenĠionale (după cum s-a observat, urmat în special de un infinitiv). În următoarele secole, perifrazele astfel constituite vor forma o paradigma verbală în care HABERE, trecut de stadiul de auxiliar úi urmat de infinitivul care îi furnizează materia lexicală, îúi va modifica forma, devenind un morfem desinenĠial, cu o structură „amputată”, epoca în care s-a fixat ordinea elementelor în sintagmă fiind greu de precizat. 2. Perifrazele astfel formate cu HABERE + infinitiv marchează la început o modalitate prospectivă de [+OBLIGAğIE]/[+NECESITATE] cu ajutorul unui verb încă negramaticalizat. Este aúa-numita perioadă a „premodalelor” când: CANTARE HABEO înseamnă deja „am intenĠia să cânt, am în proiect să cânt”, iar CANTARE HABEBAM ajunge să semnifice „aveam de cântat, aveam de gând să cânt, aveam intenĠia să cânt”. Aúadar, în plan semantic, de la ideea de [NECESITATE] (deontică, apoi epistemică) s-a trecut ulterior la ideea de angajare în [VIITOR]. Totodată, în context ipotetic, transpunerea unui proiect în [TRECUT] înseamnă, de fapt, că acest proiect nu úi-a găsit încă realizarea. Din astfel de contexte va deriva «condiĠionalul» (v. infra 17):
(17) Sanare te habebat Deus per indulgentiam, si fatereris. (Pseudo-Augustin, Serm., 253, 4, apud ILR 1965, I: 361) „Dumnezeu te-ar mântui cu mila sa, numai să treci în rândul celor ce-l slăvesc”.
196 Cecilia Mihaela Popescu
În concluzie, plasarea temporală a unui proces p într-un moment posterior faĠă de Sit0, îi conferă indubitabil acestuia o nuanĠă abstractă, motiv pentru care V este, în general, comparativ cu alte timpuri gramaticale, mult mai abstract, deci incert. Aceste caracteristici – de care beneficia úi V sintetic latin – sunt acum transpuse din perspectiva atitudinii subiectului vorbitor, materializând dorinĠa, necesitatea, temerea etc. acestuia, deci spaĠiul atitudinal alocentric. Iată de ce, V din latina cultă, clasică, a intrat în concurenĠă cu perifraze, care particularizează (úi concretizează), prin valoarea modală a auxiliarului, aceste nuanĠe semantico-modale, care, în timp, se vor transfera asupra întregii structuri. Această evoluĠie (ciclică) din perspectiva modificărilor intervenite la nivel semantic, de tip abstract ĺ concret ĺ abstract, reprezintă o exemplificare perfectă pentru schema propusă de Closs-Traugott (1989, apud Iliescu 2000: 431) în legătură cu tendinĠele urmate de schimbările semantice, unde se arată că:
i. sensurile care denotă situaĠii externe evoluează spre sensuri bazate pe situaĠii interne (evaluative, perceptive úi cognitive); ii. sensurile bazate pe situaĠii externe sau interne dau naútere sensurilor bazate pe situaĠii discursive úi metalingvistice; iii. în plan evolutiv, sensul tinde să se bazeze din ce în ce mai mult pe atitudinea adoptată de subiectul vorbitor faĠă de enunĠul asertat.
1.2.2. Perioada preromanicăúi protoromanică Aúadar, în urma polimorfismului apărut încă din perioada latinei clasice, când locutorul avea de ales între mai multe construcĠii, úi în special între: CANTABO // CANTATURUS SUM // CANTARE HABEO // HABEO/HABEBAM AD/DE/UNDE CANTARE (v. Slobbe 2004) // VOLO CANTARE / DEBEO CANTARE sau VENIO134 (AD) CANTARE135 úi când toĠi membrii perifrazelor menĠionate îúi conservau încă sensul originar, se pare că pe la sfârúitul secolului al III-lea, în spaĠiul lingvistic al Romaniei Occidentale136 s-a impus tipul CANTARE HABEO, pe de o parte, fiindcă HABERE prezenta avantajele cele mai evidente atât din punct de vedere fonetic úi morfologic (este singurul auxiliar care începe cu o vocală – ca urmare a căderii lui h iniĠial (v. Herman 1996: 68), dar úi cu un comportament morfologic regulat), dar úi semantic. Prima atestare a noii forme de V romanic datează din secolul al VII-lea e.n. (anul 613) úi apare în Cronica lui Fredegarius (v. Bourciez 1967: cap. 244c):
(18) Opraesso rege Persarum, cum vinctum tenerit, in cathedram quasi honorifice sedere iussit quaerens ei civitatis et provincias reipublice restituendas; factisque, pactionis vinculum firmarit. Et ille respondebat „Non dabo”. Iustinianus dicebat : „daras”. [observăm coexistenĠa formei clasice de V alături de noua formă perifrastică ale cărei elemente sunt deja sudate úi care, în
134 Structuri prospective romanice provenite din turnura latină VENIO (AD) + infinitiv se regăsesc în diferitele dialecte rhetoromane vorbite în ElveĠia: v. veng a kuntar, veng kuntar (v. Company Company 2006: 358). 135 Formele menĠionate fac, de fapt, trimitere la paradigmele verbale corespunzătoare úi la tipurile formale (+/- perifrastice) discutate anterior. 136 Este vorba de franceză, occitană, spaniolă, catalană, portugheză, unele dialecte rheto-romane úi anumite varietăĠi dialectale ale limbii italiene. 197 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice acest context, exprimă mai degrabă necesitatea (v. Posner: 1996: 177, apud Iliescu 2003: 15), deci un V injonctiv, cu traducerea: „trebuie să dai”].
Următoarele atestări vin tot din spaĠiul galo-romanic. Este vorba de Jurămintele de la Strasbourg (anul 842 e.n.) unde se întâlnesc formele prindrai úi salvarai (ambele deja sudate). Pentru spaniolă, primele atestări apar în Glosele emiliene (sec. al XI-lea e.n.). Este vorba de 18 forme (12 sintetice, 6 analitice) de V romanic care traduc formele corespondente de V latin (v. Company Company 2006: 357). Trebuie reĠinut că, în general, pentru spaĠiul galo-romanic úi pentru cel italo-romanic aglutinarea celor două elemente componente ale turnurii HABEO + infinitiv pare să se fi petrecut foarte devreme. În schimb, în spaniola veche, auxiliarul putea preceda infinitivul sau se putea despărĠi de acesta printr- un pronume complement (procedeu care continuă să existe, după cum am mai arătat, în portugheza contemporană): (sp. veche) enplirnosamus, partirnoshemos etc. În franceza veche, o dovadă a libertăĠii auxiliarului apare în structurile în care acesta putea fi precedat de două verbe la infinitiv, pentru a exprima V amândurora (v. Reinheimer-Rîpeanu 2001: 269). În privinĠa modificărilor fonetice intervenite în diacronie, acestea diferă de la un idiom la altul. De exemplu, în cazul turnurii din italiană, evoluĠia ar fi următoarea: CANTARE HABEO > cantàr ào > cantarào > cantarò > canterò. Un foarte scurt comentariu în acest sens poate fi următoarea descriere:
“In italiano tale processo ha determinato una serie di cambiamenti fonetici: molto frequente è la sincope della vocale protonica nell’ambito della radice verbale, seguita in alcuni casi da assimilazione consonantica: *vederò > vedrò; *venirò > *venrò > verrò. In modo asistematico la /a/ della radice verbale si trasforma in /e/ davanti a /r/: cantarò > canterò (in starò e darò la /a/ si conserva probabilmente per analogia con le forme del presente; lo stesso accade sistematicamente in spagnolo). In italiano antico, in cui il verbo avere prevedeva una prima persona alternativa (aggio), ricorrono anche le forme faraggio, averaggio. In antico senese compaiono forme in -abbo (dirabbo, farabbo). Nei dialetti il futuro sintetico mostra una morfologia differente per via delle diverse forme del presente del verbo avere. Negli antichi volgari settentrionali la prima persona ajo dà luogo alle desinenze -ai (ant. lombardo farai «farò») ed -è (ant. padovano anderè «andrò»). A partire dal Settecento si diffondono però le desinenze toscane (le desinenze antiche si conservano tuttora in alcune aree del Piemonte, nei dialetti istriani e nelle zone ladino-friulane dolomitiche). (De Roberto 2010, www.).
În ceea ce priveúte apariĠia formelor de COND romanic, se crede că turnura CANTARE HABEBAM s-a fixat între sec. al VII-lea úi sec. al-VIII-lea e.n. úi tot atunci s-a realizat úi sudura137:
137 Umbra de echivoc care planează asupra formării COND din limba franceză se datorează lipsei unor mărturii – exemple cu mult reduse cantitativ faĠă de cele care se referă la formarea V (DARE HABEO > DARAS) – care să ateste fazele iniĠiale de tranziĠie ale structurii analitice spre cea sintetică, limba franceză fiind singura limbă romanică care cunoaúte de la început doar forma sudată, spre deosebire, de exemplu, de limba portugheză, unde procesul gramaticalizării turnurii analizate nu s-a încheiat, formaĠia corespunzătoare lui HABEO + infinitiv neajungând încă la o fuziune completă, aceasta permiĠând úi în limba literară actuală (aúa cum am arătat în partea introductivă a lucrării) intercalarea pronumelor: cantar-lhe-ei (v. úi GuĠu-Romalo 2005: 142, nota nr. 4). 198 Cecilia Mihaela Popescu
*CANTARE HABEBAT >*CANTAREAT > chantereiet (protofranceză), cantaría (occitană), cantaría (catalană), cantaría (spaniolă). * HABUI CANTARE > CANTARE *HEBUI > cantare *ei > canterei (pentru spaĠiul italo- romanic).
Din nefericire, nu ne putem baza pe texte pentru a data cu precizie fixarea sintagmei. Se afirmă adesea că această construcĠie devine frecventă, după cum am mai spus, începând cu Tertullian, cu toate că o formă, precum EXIRE HABEBAT (Tertull., Adv. Jud., 5), pe care acest autor o foloseúte, este considerată (v. Bourciez 1967) ca fiind „nesinceră”, deoarece în perioada în care scrie Tertullian, HABEBAT ajunsese deja cel puĠin la forma aβéat în toată Romania, fapt care conduce la concluzia potrivit căreia, în cazul acestor forme, ne aflăm mai degrabă în faĠa unui compromis al limbii scrise: construcĠie „vulgară” cu elemente clasice. În orice caz, paradigma flexionară a „condiĠionalului” din franceză este teoretic constituită cel puĠin în secolul al VII-lea. Fuzionarea celor două elemente s-a realizat cel mai probabil între secolul al V-lea úi al VI-lea, de vreme ce primele forme sintetice: sostendreiet, mettreet úi dolereie apar în Sainte Eulalie (versul al 16-lea), respectiv, în Sermon sur Jonas. Însă, abia pe la jumătatea secolului al XII-lea putem găsi în texte într- adevăr o paradigmă completă. Cât despre topica elementelor componente ale turnurii care stă la baza V úi COND din spaĠiul Romaniei Occidentale, ordinea infinitiv + HABEO/HABEBAM/HABUI (IH)138 este, în mod necesar, anterioară fixării sintagmei. Această ordine determină, conform tendinĠelor fonetice ale limbii latine, elidarea lui e final de la infinitiv în faĠa vocalei iniĠiale a lui (H)ABERE. ùi, fiindcă nu există nici o urmă de trecere a lui e la y, se poate conchide că această eliziune favorizează sudura celor două elemente139. Apoi, ca urmare a fenomenului de disimilare declanúat la sfârúitul secolului I e.n. úi începutul secolului al II-lea e.n., fenomen care constă în dispariĠia lui –b- din desinenĠa – ebat, se va ajunge la următoarea formă (reconstituită) a auxiliarului: HABEBAT > abeba > aβéa > avea. De asemenea, tot în această perioadă, úi ca urmare a tendinĠelor menĠionate mai sus, silaba radical av- dispare în întregime din toată flexiunea paradigmei aflate în constituire, printr-un fenomen de haplologie. Pentru explicitarea sa s-a invocat nevoia de izosilabism în flexiunea V: în limbile romanice, úi în special în franceză, desinenĠele de mai mult de o
138 Literatura de specialitate consideră favorizantă ordinea IH pentru sudarea sintagmei datorită următoarelor aspecte (v. Bourova 2005: 307-308): IH apare în special pentru HABEBAM, HABEAM úi HABEREM (pentru HABEO úi HABUI preferându-se ordinea inversă, HI); ordinea IH admite drept elemente intercalate doar negaĠia (non), encliticele (enim, autem etc.), un adverb, un pronume în acuzativ, un ablativ precedat de prepoziĠie, nedepăúindu-se niciodată mai mult de trei cuvinte intercalate, ceea ce conduce la o lungime medie a secvenĠei. 139 Pentru susĠinerea ordinii IH, Viara Bourova (2005: 309) propune úi luarea în calcul a unei ipoteze semantico-sintactice. Astfel, preluând distincĠia făcută de Hans Kronning (2003: 232, apud Bourova 2005: 309, nota nr. 7) între coverbe opace úi coverbe transparente, sau, altfel spus, între auxiliare ad-rhematice úi auxiliare ad-focale, úi aplicând-o ordinii IH pe care o consideră focalizantă, rezultă că exemplele în care ordinea sintagmatică a constituenĠilor este HI, „se pretează la o lectură deontică” (Bourova 2005: 309), iar cele cu ordinea inversă (IH) au sens potenĠial- eventual. 199 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice silabă sunt foarte puĠine la număr, iar păstrarea lui avea, avetis etc., ar fi introdus desinenĠe trisilabice. Aúadar, cel puĠin pentru Gallia de Nord140, vechiul V perifrastic ajunge la o nouă formă sintetică spre sfârúitul secolului al IV-lea. Prin urmare fenomenul de fixare a sintagmei nu este posterior secolului al V-lea, iar paradigma recent constituită se prezintă astfel: CANTARE + HABÉBAM >*CANTAR(E)+’ƜA(M) CANTARE + HABÉBAS >*CANTAR(E)+’ƜAS CANTARE + HABÉBAT >*CANTAR(E)+’ƜAT CANTARE + HABÉBAMUS >*CANTAR(E)+Ɯ’MUS CANTARE + HABÉBATIS >*CANTAR(E)+Ɯ’ATIS CANTARE + HABÉBANT >*CANTAR(E)+’ƜANT
În concluzie, în procesul de gramaticalizare al structurilor perifrastice construite cu un verb modal se operează în primul rand o re-analiză a celor două elemente componente, de tipul următor (v. Nocentini 2001: 368; Fleischman 1982: 115; Company Company 2006: 374):
INFINITIV + AUXILIAR RADICAL + FLECTIV
Este vorba în fapt de o re-interpretare a aceleiaúi informaĠii gramaticale, în sensul că marca infinitivală –r este re-analizată ca marcă de [VIITOR] căpătând o funcĠie modalo- temporală, în timp ce categoria persoanei este acum marcată de desinenĠă. Acest proces de re-analiză, dublat de o serie întreagă de modificări formale (asimilări, pierderi ale vocalelor tematice, resilabizări etc.) favorizează trecerea graduală a accentului de la auxiliar la baza infinitivalăúi, în consecinĠă, fuziunea inevitabilă a celor două componente, într-un singur item.
1.2.3. O interpretare în cheia parametrilor gramaticalizării Potrivit lui Lehmann (1985: 303-318), parametrii gramaticalizării depind la nivel paradigmatic de gradul de integritate, de caracterul paradigmatic úi de variabilitatea paradigmatică a unui item, iar la nivel sintagmatic, de posibilitatea de selecĠie,de gradul de fuziune úi de variabilitatea sintagmatică a itemului care intră în procesul de gramaticalizare. Recontextualizând informaĠiile prezentate până în acest moment din această perspectivă, se ajunge la următorul cadru evolutiv: Integritatea verbului HABERE se diminuează din punct de vedere semantic úi fonetic: din verb lexical plin, încărcat cu o semnificaĠie specifică, aceea de „a poseda”, úi un corp fonetic trisilabic, el începe treptat să îúi restrângă sfera semantică a sensului originar, lărgindu-úi sfera conceptuală. Încă din faza preromanică apare ca semi-auxiliar alături de VOLERE úi DEBERE, iar la sfârúitul secolului al VII-lea e.n. – sec. al VIII -lea, îl găsim deja ca morfem gramatical: semantem redus úi corp fonetic erodat, monosilabic în toate cazurile, mai puĠin la persoana a 5-a úi a 6-a. În limbile romanice moderne, HABERE devine imposibil de analizat pentru locutorul obiúnuit. În ceea ce priveúte caracterul paradigmatic, HABERE, care iniĠial a funcĠionat liber într-un câmp semantic, este acum puternic integrat într-o paradigmă.
140 Pentru domeniul iberoromanic, vezi Company Company 2006: 372. 200 Cecilia Mihaela Popescu Criteriul variabilităĠii paradigmatice prevede ca la sfârúitul procesului de gramaticalizare să se anuleze posibilitatea de a alege liber în vederea elaborării actului de comunicare: locutorul este obligat să se mulĠumească cu o singură paradigmă. De exemplu, în momentul în care se produce definitivarea procesului de gramaticalizare a formelor de V úi de COND, franceza medie ignoră perifraza aller + infinitiv care la început a avut sensul unui V apropiat úi care cu timpul a devenit, de fapt, forma normală de exprimare a V în franceza vorbită, cu tendinĠa de înlocuire, ca într-un veritabil ciclu, a formelor sintetice. Prin urmare úi acest criteriu este complet realizat în cadrul procesului de gramaticalizare studiat. În privinĠa posibilităĠilor de selecĠie nu a trebuit să mergem foarte departe în timp, deoarece chiar din latina clasică verbul HABERE avea tendinĠa clară de combinare cu un complement, de cele mai multe ori de natură infinitivală. Ceea ce rămâne oarecum nerezolvat este lipsa mărturiilor scrise care să ne poată spune cu precizie în ce perioadă s-a realizat sudarea celor două elemente ale sintagmei. După cum reiese din cele afirmate anterior, úi cel de-al cincilea din cei úase parametri prezentaĠi de Ch. Lehmann, este îndeplinit, fuziunea celor două elemente realizându-se foarte devreme în cazul formelor de V – aprox. sec. VII pentru franceză (în anul 613 e.n. este vehiculată deja prima formă sudată: daras), sec. al XI-lea pentru spaniolă – úi aprox. între secolul al V-lea úi al VI-lea, în cazul celor de COND. Variabilitatea sintagmatică nu mai este posibilă, tocmai datorită realizării complete a celorlalĠi parametri úi, în special, datorită fuziunii celor două elemente componente ale construcĠiei de bază.
1.2.4. Concluzii DispariĠia V sintetic latin úi înlocuirea lui cu anumite tipuri de perifraze reprezintă aúadar un proces cu o evoluĠie destul de lentă, care se întinde, în linii mari, pe o jumătate de mileniu (aproximativ din secolul al III-lea úi până în secolul al VIII-lea e.n.). Se porneúte de la o formă sintetică de exprimare a [VIITORULUI] úi, deja, din latina clasică se observă tendinĠa de înlocuire a acesteia cu diverse perifraze. În perioada latinităĠii târzii ne aflăm în faza verbelor premodale HABERE, VOLERE úi DEBERE. Acestea au tendinĠa de a intra în construcĠii perifrastice cu un infinitiv, construcĠii care vor sta la baza diverselor tipuri de V romanic. În arealul Romaniei Occidentale s-a impus structura cu HABERE: pe de o parte, CANTARE HABEO – având [PREZENTUL] drept punct de reper enunĠiativ, úi, pe de altă parte, CANTARE HABEBAM/HABUI – luând drept punct de reper enunĠiativ [TRECUTUL]. În cadrul acestor turnuri, verbul HABERE va trece de la statutul de verb independent sintactic úi cu un sens lexical plin, la morfem gramatical, dar nu înainte de a străbate úi etapa de auxiliar. După cum s-a văzut anterior, polimorfismul nu a dispărut dintr-o dată, nici ordinea inversă a celor două elemente constitutive ale construcĠiei, nici tendinĠa de despărĠire a acestor două elemente. În ceea ce priveúte perifraza VOLO CANTARE, aceasta se regăseúte la baza nu numai a V (Tipul-1, Tipul-2) din limba română, ci reprezintăúi etimonul unor structuri prospective din diferite varietăĠi dialectale ale limbii italiene. În limba română, libertatea de a antepune sau de a postpune auxiliarul în raport cu infinitivul, a anulat posibilitatea de aglutinare a celor două componente ale sintagmei úi a menĠinut independenĠa sintactică a auxiliarului faĠă de infinitiv. Acesta este motivul pentru care „a vrea s-a stabilizat cu statutul de auxiliar de timp antepus (cu forme parĠial diferite faĠă de cele ale verbului cu înĠeles lexical plin)” (Reinheimer-Rîpeanu 2001: 269).
201 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
1.3. Originea úi evoluĠia condiĠionalului din limba română
Segmentul de faĠă continuă direcĠia descriptivo-argumentativă prezentată supra úi îúi propune să treacă în revistă principalele ipoteze existente în literatura de specialitate (românească sau străină) asupra originii auxiliarului de COND din limba română, care, spre deosebire de corespondentele sale romanice, reprezintă o structură analitică, opacă din punct de vedere etimologic. Vom vedea foarte pe scurt că este vorba în fapt de două poziĠii (v. úi Livescu 2008: 2676-2677) care se desprind din diverse studii – mai vechi sau mai noi, generale sau monografice –, úi anume:
(a) Ipoteza cea mai dezbătută141 este aceea lansată în 1896 de Weigand care consideră drept etimon al auxiliarului de COND din română verbul VOLERE (utilizat la imperfect): CANTARE VOLEBAM > aú(i) cânta etc. Argumentul său major stă în faptul că o paradigmă transparentă, cvasi asemănătoare cu cea a COND din limba literară, anume: vreaú, vreai, vream, vreaĠi, vrea se înregistrază în anumite varietăĠi regionale ale daco- românei actuale úi, de asemenea, în dialectul istro-român. Cu toate acestea, o întreagă serie de dificultăĠi apare atunci când trebuie demonstrată provenienĠa formelor de persoana întâi úi de persoana a 3-a singular: (aú(i), respectiv, ară (are)). Mai multe contra-argumente aduse acestei teorii se găsesc în Tiktin (1904) úi, recent, în Coene/Tasmowski (2006). De altfel, pentru această ipoteză care pare a fi construită în mod evident ca un model mimetic în raport cu cel formulat pentru originea formelor de COND din limbile romanice occidentale (cf. HABEO CANTARE - HABEBAM CANTARE vs. VOLO CANTARE - VOLEBAM CANTARE), un alt contra-argument important pare să fie existenĠa însăúi în istoria limbii române (între secolul al XVII-lea úi secolul al XVIII-lea) a unor turnuri de aceeaúi natură, adică construite cu auxiliarul a vrea la imperfect, dar care aveau sensul unui COND trecut din limba actuală. În acest caz, dată fiind úi predispoziĠia limbii române către un înalt grad de analitism úi de dezambiguizare, este într-adevăr dificil să acordăm dreptate punctului de vedere susĠinut úi de P. Skårup (1982, apud Coene/Tasmowski 2006: 327) care consideră că :
“[...] the paradigm of the auxiliary in the present conditional has developed differentially from the lexical verb from which it stems before the introduction of the imperfect of vrea + infinitive for the past conditional form. Under such an analysis, the auxiliary of the present conditional can stem from the imperfect of the same verb of which the present has become the auxiliary for formation the paradigm of the future” (Skårup 1982, apud Coene / Tasmowski 2006: 327).
(b) Cea de-a doua ipoteză stabileúte drept etimon al auxiliarului de COND din limba română, verbul HABERE. Formulată pentru prima dată de H. Tiktin (1904), această direcĠie va fi dezvoltată ulterior de Al. Rosetti (1978) care consideră formele de indicativ prezent ale lui HABERE drept bază etimologică pentru COND analitic din limba română. Însă nici această teorie nu se justifică pe deplin deoarece provenienĠa formei aú(i) de la persoana
141 O listă a celor mai importanĠi susĠinători ai acestei teorii se găseúte la Nevaci / Todi (2009: 145, nota nr. 10). 202 Cecilia Mihaela Popescu
întâi singular este dificil de demonstrat (??HABEO > aú(i)) úi pentru o explicitare a sa, Rosetti recurge la forma de mai-mult-ca-perfect conjunctiv latin, HABUISSEM (> aú(i)).
În completarea acestei a doua direcĠii care consideră drept etimon al COND din română verbul latinesc HABERE, vine úi studiul recent propus de slavistul Mark Elson (1992). Spre deosebire de Rosetti, Elson consideră că paradigma temporală de la care au evoluat formele aú(i) etc. este nu cea a prezentului indicativ, ci cea de perfect (latin) al aceluiaúi mod (indicativul perfect a verbului latin HABERE)142. Această ipoteză pare să aducă soluĠii viabile în ceea ce priveúte originea úi evoluĠia tuturor formelor143 care construiesc paradigma auxiliarului de COND din limba română. În plus, pentru interpretarea formelor lui a avea ca auxiliar al perfectului compus indicativ, respectiv al COND din limba română, Elson (1992) propune următoarea structură morfematică: [a + marcă de persoană]. În afara acestor două perspective principale, literatura lingvistică românească nu este lipsită nici de poziĠii intermediare în legătură cu acest subiect. Este vorba, de fapt, de orientări (v. poziĠia lui Alf Lombard) care consideră grosso modo că la baza formării COND din limba română se găseúte o paradigmă mixtă, rezultată din imixtiunea auxiliarelor a vrea úi a avea. Recent Coene / Tasmowski (2006) au propus o a treia ipoteză în legătură cu originea auxiliarului de COND din limba română. Aceasta se constituie în jurul auxiliarului a fi urmat de infinitivul lung al verbului lexical (ex. era cântare) úi se bazează pe următoarele argumente:
(a) apartenenĠa la domeniul [TRECUTULUI] (sau, mai precis, la zona aspectuală [+PERFECTIV]) a auxiliarelor cu care se construieúte orice paradigmă de COND atât în limbile romanice, cât úi în cele din aria balcanică; (b) gramaticalizarea în română (la fel ca în celelalte limbi slave din vecinătate) a verbului a fi pentru exprimarea [TRECUTULUI], în formarea timpurilor compuse de la V (voi fi cântat), conjunctiv (să fi cântat), condiĠional (aú fi cântat) úi de la infinitiv (a fi cântat).
Părerea nostră este căúi de această dată este vorba de o simplă ipoteză care nu explică îndeajuns de clar sau în mod nu pe deplin satisfăcător evoluĠia formală a auxiliarului de COND din limba română, fără să ajungă, de fapt, la nici o soluĠie concretă în ceea ce priveúte problemele „spinoase” puse de originea úi de evoluĠia formelor aú(i) úi ară (are). Înclinăm să credem că recenta teorie propusă de slavistul Mark Elson este singura care se justifică în mare măsură din punct de vedere formal. În plus, prin acest mod de selectare a formelor specifice ale auxiliarului de V, respectiv de COND, limba română ar
142 O astfel de poziĠie a fost luată în calcul úi în literatura lingvistică românească de către Bugeanu (1970) úi, parĠial, de Titova (1959). 143 Apar totuúi două probleme mai greu de justificat din punct de vedere etimologic. Este vorba de demonstrarea, pe de o parte, a originii formei aú(i) (1 singular), pe care Mark Elson o justifică făcând apel la diacronia formelor de perfect sigmatic românesc úi, pe de altă parte, cea a originii formei actuale ai (2 singular), a cărei evoluĠie ar fi următoarea: “nonpersonal arV of the third person conditional auxiliary was used to make a new second person singular ari which eventually yielded ai as the result of sound change” (Elson 1992: 573) (cf. situaĠia existentă în cazul paradigmei verbului a fi: (2 singular) eúti vs. (3 singular) este - apud Elson 1992: 569). 203 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice demonstra încă o dată tendinĠa sa marcată spre dezambiguizare úi specializare a paradigmelor, remarcabilă cel puĠin în domeniul verbal. Totodată, la nivel interromanic, o astfel de specializare ar putea să fie interpretatăúi aúa cum se propune în următorul paragraf:
“La differenza tra il romeno e le altre lingue romanze consiste quindi nel fatto che mentre nel primo gli ausiliari si sono specializati per indicare realtà o possibilità, nelle seconde esprimono la transitività o l’intransitività dell’azione verbale” (Pîrvu 1998: 675).
În sfârúit, considerăm că în cazul COND din limba română modernăúi contemporană, comportamentul semantic úi funcĠional prezentat anterior144 trebuie să fie un factor important în stabilirea etimologiei, iar acest comportament pare, de asemenea să susĠină ipoteza propusă de Elson, ipoteză care, odată verificată, ar putea scoate această paradigmă de sub opacitatea etimologică, acordându-i astfel o poziĠie stabilă în configurarea sistemului verbal al limbii române. Este posibil ca tocmai acestă origine etimologică a COND din limba română, diferită de cea a V (formele deictice úi epistemice) să-i fi permis pardigmei în discuĠie să se „debaraseze” de utilizările aúa-zis „pur temporale” (cele de actualizare a VT) úi astfel să-úi dezvolte mai degrabă aptitudinele (aspectuo)-modale (în concurenĠă de această dată cu formele prezumptive, dar úi cu modul conjunctiv).
144 A se vedea partea I a lucrării. 204 CAPITOLUL II
Gramaticalizare, regramatizare úi reanalizare în evoluĠia viitorului úi a condiĠionalului în franceză, spaniolă, italianăúi română
2.1. PRELIMINARII
2.1.1. Chiar dacă în capitolul anterior am reuúit să sistematizăm principalele momente din evoluĠia úi gramaticalizarea formelor de V úi de COND romanic, pornind de la structurile latineúti originare úi ajungând până la fixarea lor în cadrul sistemelor verbale romanice, ne propunem să continuăm úi în această secĠiune acelaúi exerciĠiu diacronic. De această dată însă, ne vom preocupa de istoria celor două paradigme în interiorul fiecăruia din cele patru sisteme lingvistice discutate: franceză, spaniolă, italianăúi română. De ce este necesară o astfel de „buclă” în topos-ul general al acestui studiu? Pentru că orice sistem lingvistic suferă în permanenĠă – aúa cum am mai spus – modificări, iar paradigmele verbale discutate anterior au suferit úi ele diverse schimbări semantico-sintactice din momentul fixării lor în limbăúi până în contemporaneitate, antrenând uneori chiar reorganizări de paradigmă sau conducând la crearea unor noi tipuri de opoziĠii la nivel de sistem. Această transformare continuă care afectează anumite forme care au deja un statut gramatical la nivelul sistemului readuce în discuĠie problematica ‘gramaticalizării’, sau cel puĠin maniera tradiĠională de conceptualizare a acestui fenomen lingvistic (v. Meillet [1912 (1928/1958): 130-148]; Lehmann (1985: 303-318)), aúa cum a fost descris úi de către noi anterior în crearea V úi a COND romanic. În capitolul anterior care ilustrează amănunĠit trecerea de la lexical la gramatical – altfel spus, ‘gramaticalizarea’ văzută în canonul clasic –, s-a văzut că un item independent din punct de vedere semantico-lexical úi sintactic (de ex., HABERE) îúi pierde progresiv semnificaĠia originară. Pin funcĠionarea frecventă în anumite tipare sintactice, din ce în ce mai puĠin variate, acest lexem ajunge să devină dependent sintactic. AbsenĠa unei semnificaĠii lexicale proprii, comportamentul funcĠional dependent, coroborat cu eroziunea formală, tot acest úir de procese ireversibile (deci, cu sens unidirecĠional) conduc itemul lexical originar la statutul de morfem gramatical. Trebuie totuúi subliniat că dincolo de această evoluĠie oarecum uúor reperabilă la nivelul modificărilor formale úi semantico-funcĠionale úi care, în cazul nostru, se întinde, în linii mari, pe o jumătate de mileniu (aproximativ din secolul al III-lea úi până în secolul al VIII- lea e.n.), crearea V úi, mai cu seamă, cea a COND romanic ilustreazăúi alte aspecte caracteristice (sau, mai precis, complementare) fenomenului ‘gramaticalizării’, mai puĠin discutate în literatură. De exemplu, crearea V sintetic din arealul Romaniei Occidentale úi Orientale scoate în evidenĠă o gramaticalizare care afectează în primul rând nivelul semnificantului, neantrenând nici o schimbare majoră de conĠinut úi, implicit, nici un fel de reorganizare a sistemului verbal în trecerea de la latină la limbile romanice în cauză145. Avem de-a face în
145 Am văzut în capitolul anterior că limba latină avea o paradigmă verbală de V cu două forme, una creată pe tema de infectum, alta, pe tema de perfectum. V sintetic latin a fost înlocuit – din diverse Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice acest caz cu ceea ce Benveniste (1968, apud Company Company 2006: 350) numeúte o „transformación conservadora”. ApariĠia formelor de COND în planul limbii reprezintă însă, tot în termenii propuúi de Benveniste, o „transformación innovadora”, pentru că, de această dată avem de-a face, în primul rând, cu o modificare reperabilă mai degrabă la nivel semantic úi totodată cu o reorganizare a sistemelor verbale romanice „beneficiare”. Prin urmare, privite distinct, aceste două procese de transformare úi evoluĠie lingvistică ilustrează faptul că sub umbrela extrem de generoasă a ‘gramaticalizării’ intră diferite procese lingvistice care au fost recent definite úi dezambiguizate în literatură [v. Andersen (2006: 231-258) sau Lindschouw (2011: 57-63; 2013: 93-95)], precum regramaticalizarea, regramatizarea sau reanalizarea, pe care le vom discuta úi noi în continuare. Pe de altă parte, privite împreună, crearea V úi a COND romanic subliniază natura profund cognitivă care determină orice proces de ‘gramaticalizare’, pentru că, de exemplu, apariĠia acestor două morfeme verbale în ansamblul domeniului verbal romanic, semnifică, de fapt, trecerea de la „una temporalidad egocéntrica [s. n.], que llega al ser humano y que él no puede modificar, a significar una temporalidad egodeíctica, modelada y construida en gran medida por el ser humano [s. n.]” (Company Company 2006: 353- 354). O astfel de transformare de substanĠă nu are cum să se realizeze individual fără să nu determine úi o reorganizare la nivel sistemic, verbal, în cazul de faĠă. Altfel spus, ‘gramaticalizarea’ – conotată, de această dată, in extenso – înseamnă « […] un processus qui accorde un statut grammatical à des éléments ou à des systèmes qui ne l’avaient pas autrefois ou qui changent les systèmes grammaticaux existants [s.n.] » (Lindschouw 2011 : 59). De această dată, nu aveam de-a face cu trecerea de la lexical la gramatical, ci cu o schimbare de ordin gramatico-funcĠional (de la gramatical,la „mai gramatical”, dacă ni se permite, o astfel de formulare). Andersen (2006: 231-258) consideră procesul de ‘gramaticalizare’ ca fiind format dintr-o serie de alte procese secundare, pe care le numeúte ‘gramatizări/grammation(s)’ úi ‘regramatizări/régrammation(s)’. Prin ‘gramatizare’, autorul danez înĠelege « […] un changement de contenu, au moyen duquel une catégorie qui n’a pas un contenu grammatical l’obtient » (Lindschouw 2011 : 59), în timp ce o ‘regramatizare’ reprezintă o reorganizare a unui conĠinut gramatico-funcĠional în interiorul unui sistem gramatical, sau, în termenii propuúi de Lindschouw (2011: 60) « une réorganisation à l’intérieur d’un paradigme clos [s.n.] qui présuppose un changement de la relation entre la forme et le contenu accompagné d’au moins une réduction paradigmatique ». DistincĠia dintre ‘gramaticalizare’ úi ‘regramatizare’ apare clar materializată, de exemplu, în interiorul paradigmei de V din limba franceză contemporană, unde forma analitică de V (aller chanter) se găseúte acum în plin proces de ‘gramaticalizare’, în timp ce forma sintetică (chanterai) « est grammaticalisée depuis des temps immémoriaux » (Lindschouw 2011 : 57, nota nr. 4). Totuúi, potrivit accepĠiunii lărgite acordate anterior procesului de ‘gramaticalizare’ (văzut acum ca reorganizare a sistemelor gramaticale), forma sintetică de V din limba franceză contemporană se găseúte de această dată în plin proces de ‘gramaticalizare’ (sau, mai precis, de ‘regramatizare’), « […] dans la mésure où son domaine d’emploi se restreint à l’intérieur du système du futur, alors que le futur analytique ouvre le sien » (Lindschouw 2011 : 57, nota nr. 4).
motive de ordin intern sau extern planului limbii (care au fost descrise în cap. anterior) – cu diferite creaĠii, într-o primă fază, toate analitice. 206 Cecilia Mihaela Popescu De altfel, în studiul său dedicat evoluĠiei sistemului V din limba franceză, Lindschouw (2011 : 60-63) sintetizeazăúi posibilele etape pe care le poate traversa un proces de ‘regramatizare’, úi anume: - reducĠia paradigmatică sau paradigmaticitatea de care vorbeúte úi Lehmann (1985)146, care se referă, în cazul de faĠă, mai degrabă la anularea opoziĠiilor stabilite între constituenĠii unei paradigme. Acest proces rezultă în urma diminuării treptate a posibilităĠii de alternare a respectivilor itemi úi conduce la obligativitatea úi specializarea lor în plan sintagmatic. - desemantizarea [„bleaching”, la Hopper/Traugott (2003): 76, 94), sau „semantic attrition” la Lehmann (1985: 307)] conĠinutului semantico-funcĠional al paradigmei în cauză. - reanalizarea, o strategie de comprehensiune din partea locutorului, cu caracter cognitiv abstract care precede, de obicei, procesul de ‘gramaticalizare’ sau pe cel de ‘regramatizare’ úi care acĠionează în primul rând la nivelul conĠinutului úi, mai apoi, la nivel de structură morfosintactică. Transpuse schematic, toate aceste etape care descriu procesul de ‘regramatizare’ sau de ‘gramaticalizare’ in extenso, pot fi astfel sintetizate:
« […] une forme A qui subira ultérieurement un processus de grammaticalisation, ou de régrammation dans notre cas, existe dans la langue pour traduire une valeur déterminée. Ensuite, une nouvelle forme B, concurrente de A, entre dans la langue, ce qui crée une ambiguïté référentielle [s.n.] entre la forme A et B. Enfin, la forme A se perd (ou souvent se (ré)grammaticalise), et seule la forme B est capable d’exprimer la valeur réservée autrefois à la forme A » (Lindschouw 2011 : 63).
În cele ce urmează, încercăm să urmărim evoluĠia formelor de V, respectiv a celor de COND în cadrul istoriei celor patru sisteme romanice analizate, anunĠând chiar de la început următoarea ipoteză metodologicăúi conceptuală: (i) evoluĠia formelor de V romanic pare să fie guvernată primordial de mecanismul regramatizării, în timp ce, (ii), dezvoltarea COND poate fi pusă sub semnul reanalizării.
2.2. PARCURSUL DIACRONIC AL FORMELOR DE VIITOR ÎN INTERIORUL SISTEMELOR VERBALE ROMANICE
Vom încerca aúadar în această secĠiune să privim evoluĠia sistemului formelor de V din limbile romanice occidentale, dar úi din limba română, din prisma acĠiunii primordiale a procesului de regramatizare sau de gramaticalizare înĠeleasă ca reorganizare a sistemului gramatical al limbilor în cauză. Acest proces de ‘regramatizare’ care afectează formele canonice de V din limbile analizate s-a realizat (sau continuă să se realizeze) în raport cu alĠi constituenĠi ai paradigmei de V, în mare parte, structuri perifrastice, analitice, mai mult sau mai puĠin gramaticalizate. În linii foarte generale, acest proces poate fi astfel descris: formele canonice de V romanic reprezintă iniĠial rezultate ale unor procese anterioare de ‘gramaticalizare’ (deci de trecere de la lexical la gramatical) úi, în mai mică măsură, chiar de ‘regramatizare’, atâta vreme cât formele preromanice discutate anterior aveau un anumit statut funcĠional în interiorul sistemului gramatical originar (latin, în cazul de faĠă). Aceúti itemi gramaticali
146 V. supra, cap. anterior, paragraful 1.2.3. 207 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice romanici ajung cu timpul să aibă un comportament morfosintactic úi semantic polifuncĠional, actualizând mai mult de o valoare gramaticală, fapt care va antrena selectarea unor noi constituenĠi în cadrul paradigmelor de V romanic. Această situaĠie va determina în mod inevitabil: (i) concurenĠa dintre formele canonice de V úi cele nou create; (ii) desemantizarea úi specializarea pe un anumit segment informaĠional a formelor canonice úi (iii) gramaticalizarea (totală sau parĠială) a formelor perifrastice. Chiar dacă nu abordează evoluĠia formelor de V romanic din perspectiva extinsă a ‘gramaticalizării’, diferitele studii realizate în literatura de specialitate în cadru tipologic (v. Fleischmann 1982; Bybee et al. 1994; Barceló 2007: 47-62) avansează ideea unei evoluĠii ciclice pe care o înregistrează, în general, constituenĠii paradigmei în discuĠie, evoluĠie care traduce, în fapt, trecerea de la TEMPORALITATE la MODALITATE. De fapt, se poate configura chiar un anumit tipar de evoluĠie a morfemelor verbale care actualizază [ulterioritatea în raport cu T0], úi anume:
„[…] o construcĠie, la origine modală, asociază la un moment dat mai mult de o valenĠă temporală – [posterioritatea faĠă de t0], care, ulterior, devine trăsătura sa definitorie. După ce începe să fie utilizată exclusiv cu valoare de viitor, o astfel de construcĠie începe să dezvolte anumite semnificaĠii modale, care, la rândul lor, pot să se impună în detrimentul valorii temporale (Corcheú/Roman 2011: 313).
În ceea ce priveúte structura acestei secĠiuni, trebuie făcută următoarea precizare: dată fiind amplitudinea úi diversitatea materialului care formează baza noastră de discuĠie úi de exemplificare (adică reorganizarea paradigmelor de V la nivelul a patru sisteme lingvistice, care ar trebui urmărită în toate fazele de evoluĠie ale acestor limbi), am considerat că putem prezenta drept model procesul de ‘regramatizare’ a V sintetic din limba franceză, deoarece în legătură cu acesta existăúi cea mai mare documentare făcută în diacronie, în literatura de specialitate. Pentru celelalte limbi romanice, ne vom limita doar la prezentarea structurilor prospective care au intrat în concurenĠă (în diferite perioade) cu formele canonice în actualizarea anumitor zone semantico-conceptuale.
2.2.1. Despre viitorul sintetic din limba francezăúi concurenĠa sa cu diferite structuri perifrastice În această secĠiune, vom vedea – urmând îndeaproape studiul propus de Lindschouw (2011: 51-63) – că forma sintetică de V din limba franceză a pierdut o mare parte din semnificaĠia rolului său funcĠional úi semantic manifestat în cadrul modalităĠilor de actualizare a referinĠei prospective, această situaĠie datorându-se în mare măsură „intervenĠiei” úi gramaticalizării pe aceeaúi zonă conceptuală a perifrazei itive aller + infinitiv. Înainte însă de a prezenta acest parcurs, se impun două observaĠii cu caracter general: 1. Gramaticalizarea unor turnuri construite la origine cu verbe de miúcare, de tipul: aller, venir etc. nu este un fenomen specific limbii franceze, ci se înregistreazăúi în spaniolă, portugheză, catalanăúi, oarecum, úi în italiană147. Studii de tipologie lingvistică
147 Aúa cum am arătat úi în partea I a lucrării, subcap. 0. 2, în franceză, spaniolăúi portugheză, V sintetic cu valoare pur temporală este concurat de anumite structuri perifrastice formate cu auxiliarul 208 Cecilia Mihaela Popescu (v., printre alĠii, Bybee et al. 1994) au analizat amănunĠit evoluĠia acestor lexeme verbale cu semnificaĠia originară [+ miúcare] spre morfeme temporale (i.e., verbe auxiliare), prin asocierea cu un infinitiv sau cu un gerunziu, mai rar, cu un participiu trecut. 2. Diminuarea semantico-funcĠională suferită de forma sintetică de V în zona actualizării [PROSPECTIVULUI] temporal a determinat o serie de lingviúti (v. Harris 1978; Bybee et al. 1994; Fleischmann 1982) să considere că în stadiul actual al limbii franceze, acest morfem verbal funcĠionează preponderent în zona modalăúi mai puĠin în cea temporală. Însă, pe de o parte, analiza sincronică pe care noi am întreprins-o în cadrul acestei lucrări asupra valorilor pe care V le are în limba franceză contemporanăúi, pe de altă parte, studiul-anchetă propus în Wales (2007: 1-14) asupra dinamicii úi frecvenĠei diferitelor tipuri de ocurenĠe ale acestei paradigme în limba vorbită, din toate acestea reiese că: (a) în urma mai sus-amintitului proces de ‘regramatizare’, forma canonică de V nu iese complet din uz, ci, dimpotrivă, continuă să îúi păstreze cea mai mare parte a utilizărilor încă ancorate în zona de expresie a [TEMPORALULUI]. Mai mult chiar, în codul oral al acestui sistem lingvistic, V sintetic apare foarte rar utilizat cu valori modale, acestea fiind, de fapt, sau temporalo-modale sau atenuative úi, foarte rar, epistemice, zonă în care, aúa cum am spus la momentul potrivit148, V este înlocuit frecvent de perifraza modală devoirEPISTEMIC + infinitiv sau cu indicativul prezent însoĠit de adverbele modalizatoare probablement, sans doute, peut-être. Această observaĠie care are valabilitate în mare parte pentru sistemul lingvistic francez, dar care se aplică oarecum úi celorlalte limbi studiate, dovedeúte, o dată în plus, că ipoteza unei dezvoltări a semnificaĠiei V, de tipul TEMPORAL MODAL nu este tocmai pertinentă. În concluzie, ceea ce ni se pare important de reĠinut pentru demersul nostru este faptul că în franceză, forma canonică de V continuă să funcĠioneze masiv în ocurenĠe temporale, că a pierdut – e adevărat – un mare număr dintre acestea (situaĠie vizibilă mai cu seamă în codul oral) ca urmare a concurenĠei cu structura perifrastică aller + infinitiv, care, în limba actuală vorbită, a devenit principala formă de exprimare a [VIITORULUI]. Însă, de fapt, cea mai semnificativă pierdere suferită de forma sintetică de V trebuie semnalată la nivelul utilizărilor modale, unde, de asemenea, în limba vorbită, locutorii nativi preferă tot o tunură perifrastică, úi anume devoirEPISTEMIC + infinitiv. Vom vedea aúadar în continuare – pe scurt – cum s-a realizat acest diachronic change, pe care noi îl considerăm un proces de ‘regramatizare’ neîncheiat pentru că antrenează diferite modificări semantico-funcĠionale úi, astfel, o reorganizare a paradigmei de V din această limbă. Aúadar, am văzut în capitolul anterior că predecesorul formei în –rai apare atestat (ca formă deja sudată) chiar în primul text scris în această limbă, úi anume: Les Serments de Strasbourg (842 e.n.). În această perioadă, ca unică formă a paradigmei de V, morfemul verbal în discuĠie, descris de Gérard Moignet (1959: 289) ca: « un futur comportant une dose d’hypothèse, si petite qu’on la fasse […] », apare utilizat frecvent cu valoare temporală (ca de ex. infra sub (1a, b) sau sub (6)), dar úi cu diferite nuanĠe temporalo- modale, ca substitut al formei în –roie în redarea unei afirmaĠii atenuate (v. ex. 2) úi foarte rar cu valoare modală epistemică (astfel de cazuri întâlnindu-se în structuri interogativo- exclamative care contribuie la declanúarea unei puternice nuanĠe modale – de tipul,
verbului „a merge” la indicativ prezent úi urmat de infinitivul verbului lexical: (fr.) aller + infinitiv; (sp.) ir + a + infinitiv; (port.) ir + infinitiv. În italiană, o structură echivalentă cu cele menĠionate anterior este andare a + infinitiv, dar úi forma progresivă, stare per + infinitiv. 148 Vezi supra partea I a lucrării, capitolul I, subcap. 1.3.2. 209 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice exprimare a unei deliberări asupra unei [PROBABILITĂğI], cu raportare la [PREZENT- VIITOR], – a întregului enunĠ – v. infra ex. (3)):
(1) a. Ilz mangeront maint bon morseau // Les enffans, quant je seray vieuls (Villon, Le lais Villon et les poèmes variés, 23, 2160, apud Lindschouw 2011 : 74) [ V sintetic cu valoare temporală, detaúată de [PREZENTUL] lui Sit0]. b. A present je ne parleray principalment que du tiers mirouer de humaine creature, et de la belle ymaige de la benoite Trinité (Gerson, Sermon pour la fête de la sainte trinité, 155, 2057, anul 1402, apud Lindschouw 2011 : 74) [ V sintetic cu valoare temporală, raportat la Sit0]. (2) C’iert granz damages, s’il est deserites (Cor. Lo., 1410, apud Moignet 1976: 289). «Ce serait un grand domage, si…». [V sintetic cu valoare atenuativă în apodoza unui sistem condiĠional]. (3) a. Ferai le pendre ou se l’ardrai ? (Thèbes 8208, apud Moignet 1976: 289) b. Menderai li? –Tes, fous, ne feire… (Eneas 9073, apud Moignet 1976: 289). c. Deux! Que ferai? Por coi viv tant? (Erec 4617, apud Moignet 1976: 289) [V sintetic în structuri interogative, cu nuanĠă dubitativă, exprimând un POT /probabil/ cu raportare la [PREZENT-VIITOR]].
Altfel spus, în Ancien úi Moyen Français, predecesorul formei în –rai exprimă [PROSPECTIVUL] atât în raport cu T0 (deci funcĠionează deictic), cât úi independent de acest parametru enunĠiativ. Trebuie precizat că, în primul caz, distanĠa dintre localizarea evenimentului situat în [VIITOR] úi momentul situaĠiei de comunicare nu este, în epoca studiată, o trăsătură relevantă în organizarea mijloacelor de expresie a [PROSPEC- TIVULUI]:
« Il est fort probable que pour un locuteur du moyen français, le futur synthétique exprimait une postériorité par rapport au moment de l’énonciation, peu importe la distance temporelle entre le moment de l’énonciation et le moment de l’événement exprimé par le verbe » (Lindschouw 2011: 74).
Forma perifrastică de V apare în texte începând cu secolul al XIV-lea, fiind construită deci dintr-un verb de miúcare úi infinitivul unui verb lexical. Se crede că acele contexte care au favorizat gramaticalizarea acestei perifraze itive ca morfem temporal au fost cele în care era actualizat scopul miúcării, contexte reanalizate apoi de interlocutori în favoarea unei interpretări temporale. Trebuie precizat că aller + infinitiv nu este singura perifrază care apare în zona de expresie a [PROSPECTIVULUI] în epoca veche a limbii franceze. De fapt, spre deosebire de limba modernă, franceza veche úi, mai cu seamă, franceza medie dispun de o întreagă serie de turnuri perifrastice de exprimare a [PROSPECTIVULUI], puternic marcate aspectual úi care, inserate în diferite combinaĠii de structuri frastice (atât paratactice, cât úi hipotactice), exclud procesul din actualitate úi îi conferă chiar o uúoară nuanĠă modală, virtuală, adesea retrospectivă. De exemplu, devoir, cuidier sau vouloir urmate de infinitivul verbului lexical formează perifraze (des întâlnite în textele din Evul Mediu) care redau cumulativ un eveniment prospectiv marcat adesea úi de următoarele seme: [+ iminenĠă] + [+ eúec].
210 Cecilia Mihaela Popescu (4) Et quant ilz s’en furent allez, le roy cuydoit dormir, mais il ne pouvoit, si veilla toute la nuyt (Jehan, 22, 1, 26, apud Martin 1971: 174) « Et quand ils s’en furent allés, le roi aurait voulu s’endormir, mais il n’aurait pas pu si (…)». (5) Vespres aproche, li solaus dut cliner (Ami et Amile, 579, apud Ménard 1976: 133). «Le soir vint, le soleil allait se coucher». (6) Navrés estoit d’un roit espieu burni // Chaoir voloit149 del destrier arabi, // Quant .I. borgois en bras le saisi (Raoul de Cambrai, 3528, apud Buridant 2000: 335). «Blessé par une lance rigide bien fourbie, il allait tomber du cheval arabe quand un bourgeois le prit entre ses bras».
Aceeaúi interpretare o primesc úi enunĠurile, mult mai expresive, construite cu perifraza formată din participiul prezent (forma în –ant) – care indică un proces aflat pe cale să se realizeze – úi verbul estre (adesea conjugat la indicativ viitor) [cf. infra limba română]:
(7) Ja Loeys ne lor sera aidans (Raoul de Cambrai, 3929, apud Ménard 1976: 171). «Louis ne leur viendra pas en aide». (8) Ultre cest jurn ne serum plus vivant (Roland, 1520, apud Ménard 1976: 171) «Au-delà de ce jour nous ne serons plus en vie».
Revenind însă la turnura aller + infinitiv, aceasta începe să fie frecvent întâlnită în texte abia din secolul al XV-lea. La fel ca forma sintetică de V, cea analitică se înregistrează atât cu valori temporale cu sau fără raportare la Sit0 (v. ex. 9 úi 10), cât úi cu valori temporalo-modale, frecvent deontice.
(9) Lors embrasse cellui qui lui rapporte // Et va passer trois fois devant la porte // Pour veoir la preuve, […] (Chartier, Le débat des deux fortunes d’amour, 163, apud Lindschouw 2011 : 75) [V perifrastic utilizat într-un text datânt din anul 1412, cu valoare temporală generică, fără legătură cu Sit0]. (10) SATHAN : Alons, Belzebuth, mauldit dyable, // Et portarons l’arme en enfer, BELZEBUTH : Mes griffes sont toutes de fer // De quoi je la vays accrocher (Anonyme, La passion d’Auvergne, 112, apud Lindschouw 2011 : 75) [V perifrastic utilizat într-un text datânt din 1477, cu valoare temporală dependentă de contextul situaĠional descris de Sit0].
Totuúi, din punct de vedere al repartizării ocurenĠelor celor două paradigme în secolul al XV-lea, situaĠia se prezintă astfel (apud Lindschouw 2011: 73): în mai mult de jumătate din ocurenĠe (aprox. 89,5%), forma canonică este utilizată cu valoare pur temporală, în 7,5% din cazuri apare cu valoare temporalo-modală, doar 2% din ansamblul utilizărilor reprezentând ocurenĠe cu valoare modală. În schimb, forma analitică, aller + infinitiv, se întâlneúte aproape în procent majoritar, de 99,5%, în ocurenĠe cu valoare
149 Această utilizare (cf. infra limba italianăúi, mai ales, limba română) a dispărut din franceza literară încă din secolul al XVI-lea. Totuúi, perifraza vouloir + infinitiv apare utilizată în diferite graiuri ale limbii franceze, echivalând unui V indicativ (v. Ménard 1976: 133). 211 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice temporală, un număr infim, de 0,5% fiind afectat de o uúoară nuanĠă modală. Ceea ce este însă interesant, raportat la valoarea bazică pe care această structură o deĠine în limba actuală, este faptul că, în rândul ocurenĠelor temporale, perifraza aller + infinitiv apare frecvent, nu cu raportare directă la Sit0 (ca supra sub (10)), ci cu valoare temporală generică, aúa cum s-a văzut anterior sub (9). Aceasta înseamnă – în statistica oferită de Lindschouw (2011: 72) – un raport de 1 (adică, 2%) la 5 (adică, 10, 5%). Trebuie însă subliniat că din totalul ocurenĠelor temporale pe care perifraza în discuĠie le vehiculează în textele din secolul al XV-lea, cel mai mare număr este – úi acesta este din nou un alt fapt surprinzător – cel realizat în contexte narative istorice, ceea ce însumează un procent de 82,5% (v. ex. 11), din totalul de 99,5%:
(11) Quant vint le dimanche à matin et jour qu’il trespassa, fist appeler devant lui tous ses barons, prelay, son conseil et chancelier ; adonc va parler devant eulz moult piteuses paroles, si que tous les contreigni à lermes (Ch. de Pizan, Le livre des fais et bonnes meurs du sage roy Charles V, 185, 2255, anul 1404, apud Lindschouw 2011 : 75). (12) Sur ces propos, feirent leur accord, et, en regardant le lieu le plus propre pour faire ceste belle œuvre, elle vat dire qu’elle n’en sçavoit poinct de meilleure ne plus loing de tout soupson, que une petite maison qui estoit dedans le parc, où il y avoit chambre et lict tout à propos. Le gentil homme, qui n’eust trouvé nul lieu mauvais, se contenta de cestuy-là (M. de Navarre, L’Heptaméron, 1550, apud Bres / Labeau 2013 : 296).
Acest tip de utilizări ale perifrazei itive merită o discuĠie lărgită, atâta vreme cât ele au reapărut, se pare (v. Lindschouw 2011: 76; Bres / Labeau 2013), úi în limba franceză contemporană (v. infra ex. 13)150:
(13) C’est le producteur Rob Fusari qui va trouver le nom de lady Gaga, en s’inspirant de Radio Gaga, une chanson du groupe Queen. Dans cette logique, la créature Lady Gaga claque la porte du rock pour ouvrir celle de la dance musique, dans le sillage de Madonna. Avant de réussir à vendre 14 millions dĠalbums et 35 millions de single sen pleine crise du disque, Lady Gaga a puisé son inspiration dans le monde de la nuit new-yorkaise en se produisant avec DJ Lady Starlight qui va l’orienter vers l’exubérance esthétique. Dès lors, Lady Gaga va pousser la culture gay à son paroxysme … (Le Monde, 16-17 mai 2010, apud Bres / Labeau 2013: 296).
Atestate sporadic încă din secolul al XII-lea (primele ocurenĠe sunt semnalate în Orson de Beauvais úi, în sec. al XIII-lea, în Le Roman de la Rose), astfel de ocurenĠe sunt considerate a-úi avea obârúia în vechea gasconă (v. Lindschouw 2011: 76), cu toate că structuri asemănătoare au fost înregistrate úi în vechea occitană, în vechea castiliană sau în vechea portugheză (v. Bres / Labeau 2011: 299), iar în catalana actuală, turnura echivalentă, vaig cantar, s-a gramaticalizat ca o formă neutră de actualizare a [TRECUTULUI]. Acest tip de utilizare istorico-narativă a perifrazei aller + infinitiv se va diminua începând din secolul al XVI-lea úi va dispărea în secolul al VIII-lea, pentru ca să
150 Lindschouw (2011: 78) afirmă că utilizarea preterită a lui aller + infinitiv se înregistrează frecvent în Internet, de exemplu, în biografiile (ca cea a lui Jean Paul Sartre) realizate de Wikipedia. 212 Cecilia Mihaela Popescu reapară – după cum arată anumiĠi lingviúti francezi (v., printre alĠii, Bres / Labeau 2013 : 295-322) – în franceza contemporană. Bres / Labeau (2013), care descriu astfel mecanismele generale de funcĠionare ale perifrazei discutate în contexte narative:
„[…] the aller auxiliary in the present signifies a prospective orientation towards the initial boundary of the event expressed by the following infinitive that is ASPECTUALLY understood as having reached its final boundary. At a TEXTUAL level, that process introduces a new reference point in the diegesis and contributes to the progression of the narration. At a CONTEXTUAL level, i.e. at the level of linguistic context, it refers to an event located before the moment of narration – that is to say in the past. It works ANAPHORICALLY and not deictically: the prospective movement originates in the situation that procedes it rather than in the moment of speech (Bres / Labeau 2013: 297), atrag atenĠia că între ocurenĠele vechi úi cele contemporane există totuúi o diferenĠă importantă. Într-adevăr, úi într-o perioadăúi în cealaltă, perifraza în discuĠie cu valoare de preterit poate fi înlocuită de o formă de prezent indicativ – ceea ce nu se poate întâmpla atunci când are valoare de V – úi nu acceptă niciodată intercalarea adverbului modalizator probablement „probabil”, cu care este însă compatibilă atunci când exprimă [PROSPECTIVUL] generic sau raportat la Sit0. DiferenĠa dintre utilizarea existentă în franceza medie úi tiparul discursiv actual constă în posibilitatea de dependenĠă úi/sau de coordonare contextuală faĠă de un prezent indicativ (sau chiar faĠă de o altă formă de V), situaĠie valabilă doar pentru stadiul contemporan de funcĠionare. Luarea în calcul a acestui factor distinctiv îi determină pe Bres / Labeau să considere că, de fapt, vechea turnură a încetat într-adevăr să mai existe în secolul al XVIII-lea, iar ocurenĠele echivalente din contemporaneitate reprezintă, de fapt, structuri discursive noi (reapărute timid încă din secolul al XVII-lea) úi determinate de atributele prospective ale acestei perifraze itive. Spre deosebire de uzajul Evului Mediu, frecvent în textele narative sau academice scrise, utilizarea modernă se înregistrează foarte rar în scris, cu precădere în proza narativă de ficĠiune, dar úi în naraĠiunea interactivă din codul oral. OcurenĠele moderne sunt însă mai numeroase în discursul mediatic sau în cel útiinĠific (v. Bres / Labeau 2013: 319). ApariĠia acestei noi utilizări a structurii prospective aller + infinitiv în franceza contemporană se poate explica astfel:
« En effet, sur la base de son interprétation future, va + INF. permet l’organisation de la narration, annonçant les faits suivants par un procès hyperonymique. La périphrase s’approche ainsi d’une valeur narrative en projetant le temps des événements sur celui de la narration. Avec la disparition de tous les marqueurs déictiques, les périphrases en aller cessent d’agir comme hypéronymes : elles apparaissent sur la même ligne temporelle que les situations voisines et s’interpretènt comme actualisant des procès complètement réalisés » (Bres / Labeau 2013 : 321).
Fără a continua detaliat o discuĠie în acest sens, trebuie să subliniem conclusiv pentru demersul nostru că acest tip de uzaj (privit global – din Moyen Français úi până în contemporaneitate) narativ al structurii itive aller + infinitiv dovedeúte încă o dată că: (i) în astfel de ocurenĠe (narative), morfemele verbale prospective implicate (fie că este vorba de V canonic, de COND sau chiar de anumite perifraze – v. úi cazul limbii
213 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice române care a gramaticalizat parĠial în astfel de contexte discursive, turnura avea + conjunctivul verbului lexical) nu sunt complet sinonime cu formele de trecut cu care pot fi înlocuite, ci funcĠionează ca marcatori (de diferite grade) de forĠă ilocuĠionară. Acesta este probabil úi motivul pentru care Wilmet (1970 : 188) consideră acest uzaj de actualizare a VT ca fiind unul « impur » ; (ii) privită din perspectiva teoriei clasice úi extinse a gramaticalizării, parcursul diacronic al turnurii aller + infinitiv arată că (1) aceeaúi structură se poate gramaticaliza diferit úi chiar diametral opus de la un sistem lingvistic la altul (cf. situaĠia din catalană), respectiv, că (2) acelaúi item deja gramaticalizat poate dezvolta semnificaĠii discursive similare în diferite perioade de „viaĠă” datorită existenĠei unei trăsături semice fundamentale/bazice în sememul său.
Revenind la discuĠia generală referitoare la procesul de ‘regramatizare’ a V canonic, reamintim faptul că epoca dispariĠiei ocurenĠelor narative ale structurii aller + infinitiv din limba franceză coincide grosso modo cu specializarea V canonic în actualizarea [PROSPECTIVULUI] detaúat de universul alocentric, adică ca morfem temporal prospectiv care focalizează mai degrabă acĠiunea/evenimentul exprimat de verb (de fapt, momentul evenimentului) úi mai puĠin situaĠia de comunicare. La polul opus, trebuie subliniat úi faptul că, prin pierderea numărului mare de ocurenĠe narative, forma analitică de V úi-a consolidat:
« […] son statut comme forme temporelle ‘authentique’, de par sa capacité à marquer un rapport avec le moment de l’énonciation, cette valeur étant passée de 2,0 % au 15e siècle à 90,5 % au 18e siècle. Ce contenu s’observe dans un vaste évantail de genres textuels (c.-à-d. textes argumentatifs et littéraires, discours direct et pièces de théatre en vers et en prose), ce qui peut être interprété comme un temoignage du fait qu’il appartient à toute la réalité langagière » (Lindschouw 2011: 83).
Trebuie totuúi subliniat că acestă varietate discursivăúi acest număr mare de ocurenĠe ale structurii perifrastice apar mai cu seamă în codul scris unde, se remarcă însăúi asocierea acestui morfem verbal mai degrabă cu actualizarea unei acĠiuni viitoare generice, deci neraportată la situaĠia de comunicare. Toată această panoramă descriptivă arată de fapt că forma analitică de V úi-a lărgit domeniul de utilizare: chiar dacă valoarea originară, aceea de exprimare a unei acĠiuni prospective raportată la Sit0 (deci, actualizarea unui V imediat/apropiat) a scăzut ca număr de ocurenĠe, ea se păstrează totuúi, mai cu seamă în mediul scris. Pe lângă această valoare, aller + infinitiv s-a extins, cu precădere în codul oral, în zona de funcĠionare altădată rezervată exclusiv formei sintetice, anume aceea de actualizare a unui V generic, neraportat la Sit0.
« Toutefois, il serait faux d’affirmer que ce tiroir verbal [le futur] a subi un processus de désemantisation, puisque, en dépit des réductions qu’il a connues, il constitue toujours un système temporel bipartite quoique dans une moindre mésure qu’à l’origine. Il n’a pas subi un processus d’‘obligatorification’ ou de spécialisation de son emploi, et par là une réduction paradigmatique » (Lindschouw 2011: 89).
Cu toate acestea, ar fi prematur să spunem că forma canonică de V din limba franceză a parcurs úi a finalizat un proces de ‘regramatizare’, pentru că cele două
214 Cecilia Mihaela Popescu paradigme verbale pot comuta încă în anumite contexte (cf. infra ex. (14a) úi (14b); pentru mai multe detalii, v. Costăchescu (2013: 167-172)):
(14) a. Jean se mariera l’an prochain. b. Jean va se marier l’an prochain (apud Helland 1995: 5).
În ceea ce priveúte utilizările cu valoare modală ale formei canonice de V – valoare care am văzut că nu s-a dezvoltat din uzajul temporal, ci a coexistat cu acesta încă din epoca veche a limbii franceze –, în limba actuală, numărul ocurenĠelor de acest tip este unul mic, comparativ cu alte sisteme romanice (de ex., italiană sau română), însă mai ridicat faĠă de alte stadii de evoluĠie. Pentru ca această aserĠiune să fie validă, trebuie făcută următoarea precizare cu privire la disocierea tipurilor de utilizări modale ale V, în utilizări epistemice úi alte tipuri de utilizări, în speĠă cele atenuative úi deontice: în acest cadru metodologic, trebuie precizat că în Ancien úi Moyen Français, numărul ocurenĠelor atenuative úi iusive este într-adevăr unul ridicat, spre deosebire de cel al utilizărilor epistemice care sunt rare úi rezervate – cum am văzut mai sus – doar turnurilor interogativo-exclamative unde valoarea de [probablilitate dubitativă] este degajată nu de morfemul verbal de V, ci de întreaga structură enunĠiativă. Se remarcă totuúi faptul că în această epocă, V din astfel de turnuri epistemice se combină cu o gamă mult mai largăúi mai variată de verbe faĠă de situaĠia din franceza contemporană (unde apare restrâns la être úi avoir) úi are un comportament sintactico-semantic similar cu cel al COND (cf. 15a úi 15b):
(15) a. – Regardez quel fut vostre entraige – Auront prins fin tous mes plaisirs? (E. Picot, Recueil général des sotties, apud Squartini 2004a: 88). b. Seroient toutes mes marchandises / Par ung seul cas ainsi surprises? (E. Picot, Recueil général des sotties, apud Squartini 2004a: 88).
Aúadar, doar privite în ansamblu, toate aceste ocurenĠe (i.e., modale grosso modo: deontice, epistemice úi atenuative) ale V pot fi considerate majoritare în limba actualăúi acest lucru se referă, mai cu seamă, la mediul scris. În limba vorbită însă, V atenuativ este frecvent înlocuit de COND, iar V epistemic fie apare în distribuĠie complementară cu COND (în funcĠie de tipul de frază), fie este înlocuit de perifraza modală devoirEPISTEMIC + infinitiv, o turnură care reprezintă forma de expresie favorită (v. Wales 2007; Gobert / Maisier 1995: 1003-1014) pentru actualizarea [probabilităĠii epistemice] cu raportare la [PREZENT-VIITOR], dar úi la [TRECUT]. Perifraza devoir + infinitiv, atestată cu valoare epistemică destul de devreme, aprox. în anul 1100:
(16) Li soens orgoilz le devreit bien confondre (La chanson de Roland, versul 389, apud TLF, citat de Rossari et al. 2007: 11), nu reprezintă o moútenire din latină, deoarece DEBERE avea acolo doar semnificaĠia de „obligaĠie” sau de „necesitate”. SemnificaĠia epistemică (v. ex. 17) este ulterioară acestor stadii úi ea este cunoscutăúi de forma echivalentă din italiană. În literatura de specialitate, există două poziĠii în legătură cu gramaticalizarea urmaúilor lui DEBERE ca mărci ale modalităĠii epistemice: fie valoarea epistemică derivă
215 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice din cea deontică, de „obligaĠie”, aúa cum susĠin Bybee et al. (1994), fie este vorba de o trecere de la aletic la epistemic, aúa cum propune Hans Kronning (1990: 301-312) (v. úi Bourova 2005: 310-312)151. În orice caz, numărul ocurenĠelor modale cu valoare de „obligaĠie” sau de „necesitate” este net superior în raport cu cel al utilizărilor epistemice în Ancien úi Moyen Français, comparativ cu situaĠia existentă în contemporaneitate, unde – observă Rossari et al. (2007: 11) – proporĠia se inversează. Această statistică demonstrează în primul rând faptul că lectura epistemică degajată de această structură perifrastică este cu siguranĠă posterioară celei de „obligaĠie” sau de „necesitate”.
(17) Mais il doit molt cels anuier // Qui perdue l’ont folement (Vair Parlefroi, 1254, apud Ménard 1976: 134). «Mais ceux qui l’ont sottement laissée partir doivent sans doute être fort ennuyés».
În concluzie, în ceea ce priveúte evoluĠia formei canonice de V din limba franceză, aceasta se găseúte în plin proces de ‘regramatizare’, căci: - la nivelul ocurenĠelor temporale, concurenĠa cu perifraza itivă (gramaticalizată) aller + infinitiv determină nu numai o scădere a frecvenĠei de utilizare, mai cu seamă, în limba vorbită, ci úi o reconfigurare a celor două paradigme în raport cu referirea faĠă de Sit0. Forma sintetică continuă să actualizeze [PROSPECTIVUL] generic, dar pierde úi aici din numărul utilizărilor, în timp ce structura analitică câútigă teren în marcarea unui V fără raportare la Sit0, fără să îúi piardă însă nici valoarea sa bazică de marcare a unui [VIITOR] imediat/apropiat. O consecinĠă imediată a încercării de desprindere de raportarea la situaĠia de comunicare úi de marcare generică a referinĠei temporale prospective este utilizarea posibilă (cu precădere în codul oral) a acestei turnuri perifrastice în contexte epistemico- evidenĠiale, de tipul:
(18) On a sonné à la porte. Ça va encore être les témoins de Jéhovah152.
- la nivelul ocurenĠelor modale epistemice, V sintetic nu mai apare în structuri dubitativo-interogative ca în Moyen Français úi se combină doar cu être úi avoir úi cu tipul de frază asertiv, dând naútere, de fapt, unor turnuri aproape fixe de marcare a [probablităĠii epistemice]. În acest sector cognitiv, V sintetic este puternic concurat de perifraza modală (încă incomplet gramaticalizată) devoirEPISTEMIC + infinitiv úi de formele de COND. DistribuĠia complementară cu acest din urmă morfem verbal arată faptul că limba franceză operează o dezambiguizare între două zone cognivo-enunĠiative, anume [DUBITATIVUL] úi [INFERENğIALUL]. Pe de altă parte, concurenĠa funcĠională – din ce în ce mai marcată, în special în codul oral –, cu perifraza modală demonstrează nu numai o scădere a numărului de ocurenĠe de acest tip ale V sintetic, ci chiar o ‘regramatizare’ completă a sa în această zonă de expresie: V sintetic devine per se un marcator de inferenĠă inductivă, care nu mai marchează relaĠia de dependenĠă (logică, contextuală, argumentativăúi enunĠiativă) cu parametrul R153, ci pare să o conĠină intrinsec (a gramaticalizat-o). Toată această teorie redată din prisma [EVIDENğIALITĂğII], ne determină să considerăm, aúa cum aratăúi Rossari et al. (2007), opoziĠia existentă în franceza contemporană între V
151 Cf. tipurile de interpretări existente în literatură în legătură cu evoluĠia semanticăúi conceptuală a lui HABERE, v. supra capitolul anterior. 152 Acest exemplu a fost sugerat de unul din cei trei evaluatori anonimi ai rezumatului comunicării propuse în cadrul Colocviului InternaĠional Chronos 11. 153 V. partea I a lucrării, capitolul introductiv, subcapitolul 0.3.2.2. úi nota nr. 33. 216 Cecilia Mihaela Popescu sintetic úi perifraza modalizată prin prisma trăsăsturii dististinctive [±indicare a sursei de obĠinere a informaĠiei], V sintetic fiind forma nemarcată din acest punct de vedere. În plus, dacă pentru perifraza construită cu devoirEPISTEMIC, raportarea inferenĠei se poate configura din perspectiva [TRECUT] - [NON-TRECUT], în cazul formei sintetice de V, această raportare se realizează doar în parametrii [PREZENT-VIITOR] – (rar) [VIITOR]. - restrângerea ariei globale de utilizare a formei sintetice de V se observăúi la nivelul celorlalte tipuri de ocurenĠe (cele temporalo-modale – iusive, deontice etc. – sau cele atenuative) care úi ele se găsesc în regresie faĠă de alte stadii de evoluĠie ale acestui sistem lingvistic.
2.2.2. Procesul de ‘regramatizare’ al viitorului sintetic din limba spaniolă SituaĠia oferită de spaniolă este foarte importantă pentru continuarea exemplificării procesului de ‘regramatizare’ a formei canonice de V în cadrul sistemelor verbale romanice care ne preocupă. ùi de această dată, se va vedea că evoluĠia acestui morfem verbal se realizează în concurenĠă cu anumite perifraze (destul de numeroase úi variate ca semnificaĠie) úi, în special cu perifraza itivă, ir a + infinitiv. Însă, spre deosebire de cazul analizat anterior, cel al limbii franceze, procesul de gramaticalizare al V perifrastic/analitic din limba spaniolă va determina modalizarea aproape completă a formei sintetice, căci:
“En el castellano coloquial, […] el tiempo futuro [FS] normalmente no se utiliza para expresar la futuridad temporal […]. La futuridad temporal se señala con el verbo IR […] más el infinitivo [FP]” (Palmer 2001: 105, apud Aaron 2007: 254). „Es común, sin embargo, encontrar el FS en su función de marcador epistémico […], como en: “- ¿Y Paquito y María dónde están ahora? // - No lo sé si estarán con sus abuelos o estarán en Valencia dónde andarán (COREC XXo)”” (Aaron 2007: 254).
De fapt, în spaniola actuală, la nivelul ocurenĠelor cu valoare temporală, există, în primul rând, “una variación regional y estilistica de ambos futuros” (Berchin 1986: 301). În plus, trebuie precizat că, din punct de vedere diatopic, forma analitică se înregistrează cu precădere în spaniola americanăúi mai puĠin în spaniola peninsulară, iar, din punct de vedere diafazic, tipul perifrastic apare rar în limba scrisă, cultivată (unde se utilizează frecvent forma sintetică) úi – asemenea structurii echivalente din franceză – rămâne o formă de expresie specifică limbii vorbite cu caracter spontan. Dincolo de aceste două tipuri de diferenĠieri care se înregistrează în limba actuală între forma cantaré úi voy a cantar, trebuie subliniat úi faptul că, nici din punct de vedere al comportamentului semantico-funcĠional, nu există o echivalenĠă perfectă între cele două structuri, pentru că „[…] en su función temporal […] hay muchos contextos en los que predomina unos de los dos tiempos” (Berchin 1986: 304). În linii foarte generale, distincĠia dintre aceste două morfeme temporale constă, aúa cum am observat anterior úi în franceză, tot în relaĠionarea sau nerelaĠionarea cu Sit0, altfel spus, în:
“[…] la ‘conexion’ de la acción verbal con el acto de habla. Esta conexión – sea temporal, espacial, situacional – puede ser positiva o negativa. En el primer caso se prefiere el futuro analítico, en el segundo, el futuro sintético” (Berchin 1986: 304).
Prin urmare, faptul că în spaniola actuală, V sintetic nu a fost încă exclus din sistemul de referire temporală prospectivă, dar a pierdut un număr foarte mare de astfel de
217 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice utilizări úi funcĠionează cu precădere ca marcator epistemic, atenuativ etc., toate aceste argumente ne determină să considerăm că nici în cazul limbii spaniole, procesul de ‘regramatizare’ a formei sintetice de V nu este pe deplin încheiat. Vom vedea în continuare – succint – care a fost parcursul celor două forme verbale aduse în discuĠie, în istoria acestui sistem lingvistic. Forma sintetică reprezintă – aúa cum am văzut în capitolul anterior –, rezultatul procesului de ‘gramaticalizare’ al structurii perifrastice latine CANTARE HABEO a cărei evoluĠie în spaniola medievalăúi în castiliana modernă a fost următoarea (apud Penny 2006: 238):
Limba latină Español medieval Español moderno CANTARE HABEO cantar (h)e / cantaré cantaré CANTARE HABES cantar (h)as / cantarás cantarás CANTARE HABET cantar (h)a / cantará cantará CANTARE HABEMUS cantar (h)emos / cantaremos cantaremos CANTARE HABETIS cantar (h)edes / cantaredes cantaréis CANTARE HABENT cantar (h)an / cantáran cantarán
Tabel nr. 12 EvoluĠia structurii CANTARE HABEO în castiliană
Spre deosebire de spaĠiul galo-roman unde succesorul turnurii latine se înregistrează deja cu formă sudată în primele texte, în castiliana veche, cele două componente (auxiliarul HABERE úi infinitivul) se găsesc într-un raport de dependenĠă încă explicit din punct de vedere formal, ceea ce antrenează o mai mare libertate a ordinii elementelor în sintagmă, dar úi posibilitatea de inserĠie, între infinitiv úi succesorul lui HABERE, a unor forme pronominale clitice (situaĠie încă vizibilă în portugheza actuală literară)154, ceea ce va conduce la apariĠia în limbă a unor forme de V analitic cu următoarea structură morfematică: INFINITIV + clitic + AUXILIAR. Iată de ce, în spaniola medievală, apar frecvent în texte ambele variante de V: forma sudată (cu accent pe auxiliar) (v. ex. 1a, b) úi cea analitică (cu dublu accent, pe infinitiv úi pe auxiliar – v. Penny 2006: 240), ca sub (2a, b):
(1) a. Canssados son de ferir ellos amos a dos. / Ensayandos amos qual dara mejores colpes (Cid, 2746, apud Company Company 2006: 350). b. temiendo que este casamiento non valdrie porque eran tan parientes éll et la reyna (CG., 646.24a, apud apud Company Company 2006: 350).
(2) a. e creo que faríades mejor en darvos a presion, e yo levarvos he al rey, e pedirle ya merçed por vos (Zifar, 199.17, apud Company Company 2006: 351). b. Si pudiessemos matar al moro Avengalvon, / Quanta riqueza tiene aver la yemos nosi (Cid, 2663, apud Company Company 2006: 351).
154 Cu privire la situaĠia din portugheza actuală, v. partea I a lucrării, subcap. 0.2.1.1., nota nr. 7.
218 Cecilia Mihaela Popescu Această variaĠie155 care se întâlneúte până aprox. la începutul secolului al XVII- lea156, primeúte, în general, trei tipuri de interpretări în literatură: (i) fie se consideră că forma analitică este o variantă arhaică a formei sintetice, reprezentând un stadiu evolutiv fosilizat, (ii) fie se crede că forma analitică este o variantă pur formală a structurii sintetice157, o formă scindată, rezultată ca urmare a intercalării/dislocării unor forme pronominale atone, (ii) fie explicaĠia anterioară este completată de ideea conform căreia forma analitică este încărcată suplimentar (în raport cu varianta sintetică) cu o valoare emfatică la nivel discursiv (v., printre alĠii, Company Company 1985-1986), deci este o formă marcată semantico-pragmatic. În orice caz, ceea ce trebuie reĠinut pentru demersul nostru, este faptul că:
“[…] los futuros sintéticos y los futuros analíticos forman un binomio estructural en la medida en que participan de un mismo espacio semántico, la futuridad, y tienen, como veremos, una gran proximidad gramatical. La diferencia, sin embargo, reside en que los futuros sintéticos son las formas no marcadas de esa oposición y, por lot anto, son más flexibles en su distribución y, en consecuencia, mucho más frecuentes, mientras que los futuros analíticos son la forma marcada, especializada para un cierto tipo de sintaxis, con numerosas restricciones sintácticas y semánticas y, por lot anto, de muy escaso empleo en todos los textos que integran el corpus” (Company Company 2006: 367).
Aúadar, principalul criteriu distinctiv între cele două forme îl constituie distribuĠia formelor atone ale pronumelor personale. În principiu, separarea elementelor componente ale structurii perifrastice apare atunci când unul sau mai multe pronume atone însoĠesc forma verbală, aúa cum se întâmplă în următoarele situaĠii: enpeñar gelo he, pedir vos a poco, mereçer no’lo (nos lo) hedes158 (apud Penny 2006: 241). Aceste forme de V (sau de COND) aveau deja în Evul Mediu úi o sintaxă proprie: erau utilizate atunci când verbul deschidea enunĠul sau atunci când acesta era precedat de anumite cuvinte neaccentuate, ca mas, e etc.159. În schimb, atunci când verbul care deschidea enunĠul era precedat de un cuvânt tonic sau atunci când formele pronumelui personal precedau forma verbală, se utiliza varianta sintetică de V: nos nos osariemos, que nos ayurdarán sau quel buscarie mal, dellos nos serviremos (apud Penny 2006: 241). De asemenea, trebuie remarcat úi
155 Un studiu statistic (Company Company 2006: 369) asupra distribuĠiei celor două forme de V în textele scrise în limba spaniolă între secolul al XII-lea úi secolul al XV-lea arată o repartiĠie majoritară a formelor sintetice (de 83% (în sec. XII), 92% (în sec. XIII), 89 (în sec. XIV) úi 91% (în sec. XV)). Formelor analitice le sunt repartizate următoarele procentaje: 17% (în sec. XII), 8% (în sec. XIII), 11% (în sec. XIV) úi 9% (în sec. XV). 156 Ultimele ocurenĠe, deja rare, se înregistrează în secolul al XVII-lea, în texte literare ca Don Quijote. 157 Aceasta este, de fapt, opinia predominantă în literatură. Pentru o listă detaliată a studiilor care abordează acest subiect, v. Company Company 2006: 363, nota nr. 9. 158 Astfel de forme perifrastice apar úi în raport cu varianta sintetică de COND: auer la yemos nos (sp. modernă: la tendríamos nosotros) sau buscar nos ye el rey (sp. modernă: nos buscaría el rey) (Penny 2006: 241). 159 Acest context sintactic este cel care determina/favoriza, probabil, nuanĠa discursivă emfatică pe care anumiĠi cercetători (v., printre alĠii, Company Company 1985-1986) o atribuie formei verbale perifrastice. 219 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice faptul că formele sintetice – majoritare totuúi în secolul al XVI-lea – apar uneori sudate cu forma pronominală, ca, de exemplu, în : harélo mañana (echivalent cu „mañana lo haré”). În ceea ce priveúte valorile semantice actualizate de aceste două variante prospective, V sintetic apare frecvent cu valoare temporală raportat (v. ex. (3)) sau nu (v. ex. (4) úi (5)) la Sit0, dar úi cu valori temporalo-modale (adesea un V generic/gnomic (ca sub (6) sau un V deontic) sau modale (apare în exprimarea unei supoziĠii, a unei [PROBABILITĂğI] în raport cu momentul situaĠiei de comunicare) – v. infra ex. (7) úi (8):
(3) Dirévos de los cavalleros que llevaron el mensaje (Cid, 1453, apud Company Company 2006: 406). (4) e con la lleña deste soto que aqui esta, despues que venire aguisare de comer (Zifar, 132.7, apud Company Company 2006: 406). (5) Iran aquestos mandados al Çid campeador; nos vengaremos aquesta por la del león (Cid, 2718-2719, apud Company Company 2006: 406). (6) catad byen que sólo yo so Dios, e non ay otro ante mí nin después de mí. Yo mataré, yo feriré, yo sanaré e bevir faré (Corbacho, 224, apud Company Company 2006: 407). (7) Plázeme, dixo el mercader, pero dime para qué seras tu bueno (Zifar, 492.16, apud Company Company 2006: 406). (8) Nunca jamás vos contesca, e lo que dixe apodo; yo lo desdiré muy bien e lo desfaré del todo, assí como se desfaze entre los pies el lodo (LBA, 931b, apud Company Company 2006: 407).
Forma analitică (cantar hé) se înregistrează, în scurta sa existenĠă, cu o valoare modală apoape exclusivă de [OBLIGATIVITATE], datorată semnificaĠiei originare a auxiliarului HABERE. PrezenĠa acestei semnificaĠii împiedică respectivul morfem să funcĠioneze în contexte în care este aczualizată o [probabilitate epistemică]. O anumită nuanĠă de [OBLIGATIVITATE] apare chiar úi în cea mai mare parte a ocurenĠelor cu valoare pur temporală (cf. infra ex. (9) úi (10)):
(9) Pero si burlo o si no, verlo as, yendo esta noche (Celestina, XI. 251, apud Company Company 2006: 409) [V analitic valoare temporală]. (10) non la guardando commo devíades, seervos ya muy grant daño paral alma egrant vergüença (Lucanos, 69, apud Company Company 2006: 409) [V analitic valoare modală].
În perspectivă statistică, se poate sintetiza că forma de V analitic apare cu valoare modală de [OBLIGATIVITATE] în 62% din ocurenĠe, iar cu valoare temporală, în doar 38% din ansamblul utilizărilor (v, Company Company 2006: 409). Dacă în cazul acestei variante de V predominantă este valoarea modală, forma sintetică de V apare în cea mai mare parte a valorilor sale cu valoare temporală. Pentru demersul nostru, este de reĠinut úi faptul că dispariĠia formelor analitice, de tip cantar hé, înregistrată în secolul al XVII-lea, se produce concomitent cu dezvoltarea în limbă a unei alte forme analitice de V, obĠinută prin gramaticalizarea perifrazei itive ir a + infinitivul verbului lexical, perifrază a cărei creútere ocurenĠială se realizează în raport invers proporĠional cu evoluĠia formei sintetice de V, ale cărei utilizări temporale scad în decursul timpului.
220 Cecilia Mihaela Popescu Astfel, în statistica diacronică efectuată de Aaron (2007: 257) se arată că: de la o frecvenĠă slabă în Evul Mediu, de aprox. 1%, perifraza ir a + infinitivul verbului lexical cunoaúte o uúoară creútere între secolele al XVII-lea úi al XVIII-lea úi ajunge la 4% ocurenĠe cu valoare temporală. Dezvoltarea, cel puĠin sub aspectul frecvenĠei, se va produce din acest moment. Astfel, în secolul al XIX-lea, utilizarea morfemului verbal discutat ajunge la un procent de 12%, iar în secolul al XX-lea, repartizarea ocurenĠelor sale în funcĠie de codul oral sau scris este de 66%, respectiv, 27%. Aúadar:
“[…] el siglo XX parece haber sido testigo de un cambio en la forma preferida para expresar futuridad en el castellano peninsular. Al menos en terminos de frecuencia, entonces, podemos constatar que el FP [Futuro Perifrástico] ha invadido y se está ganado el territorio funcional del FS [Futuro Sintético] como marcador de futuridad” (Aaron 2007: 257).
În legătură cu valorile actualizate la nivel discursiv de forma de V perifrastic, ir a + infinitiv, subliniem ceea ce am spus la începutul acestui subcapitol, úi anume că, sub aspect temporal,
“[...]
ùi în zona modalităĠii, perifraza în discuĠie (care se poate combina cu prezentul úi imperfectul indicativ sau conjunctiv) acoperă o paletă foarte largă de valori, deoarece se înregistrează discursiv cu semnificaĠie conjecturală, cu valoare deontică (marchează frecvent [intenĠia]) ori cu valoare contrafactuală (Bravo-Martín 2008). De obicei, apare în ocurenĠele aúa-numitului “futuro replicativo”, ca sub (11):
(11) a. ¡Qué va a ser valiente ese timorato! b. ¡ Cómo iba a saber eso yo! (v. Cartagena 1995-1996: 96).
Totuúi, în privinĠa utilizărilor epistemice – rare chiar úi în registrul colocvial – (când ir a + infinitivul poate fi înlocuită fie cu perifraza modală deber de + infinitiv, fie cu V sintetic – v. ex (12)), trebuie spus că:
“[...] la perífrasís « ir a + infinitivo » solo se documenta en algunas variedades de la lengua conversacional, más frecuentemente en el español europeo que en el americano: Eso va a ser [‘seguramente es’] que […] le ha dicho algo sobre la sardana (Razón [Esp.] 1/12/2004)” (RAE 2010: 542).
(12) A: ¿Y María? a. B: Debe de estar en la fotocopiadora. BASE MODAL EPISTÉMICA b. B: Estará en la fotocopiadora. BASE MODAL ESTEREOTÍPICA
221 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice c. B: Va a estar en la fotocopiadora. BASE MODAL REALÍSTICA160 (apud Bravo-Martín 2008: 243).
În ceea ce priveúte utilizarea modală (generală) a formei sintetice de V, trebuie remarcat că: - úi în spaniolă – ca úi în alte limbi romanice –, forma sintetică de V este concurată încă din fazele sale vechi de evoluĠie de turnuri perifrastice, construite frecvent tot cu succesorul auxiliarului HABEO (sau cu TENERE în limba actuală), rezultând astfel formanĠii: ha de / hay que sau tengo que (ultimele două structuri exprimând mai degrabă [OBLIGATIVITATEA])161. Astfel de ocurenĠe, spre deosebire de turnurile temporale construite cu acelaúi auxiliar, aveau o topică mult mai liberă (auxiliarul putea să fie plasat înainte sau după infinitiv) úi acceptau intercalarea (nu obligatorie) unor prepoziĠii (v. infra 13 a, b, c):
(13) a. El Campeador alos que han lidiar tan bien los castigo (Cid, 3523, apud Company Company 2006: 358). b. et fazíasele muy grand vergüença de demandar nin envergoñarse a ninguno por lo que avia de comer (Lucanor, 115, apud apud Company Company 2006: 358). c. Ellos eran sobrados e esforçados, agora o en otro tiempo de pagar havían (Celestina, XIII, 281, apud Company Company 2006: 359).
- istoriile limbii semnalează ocurenĠe ale V sintetic cu valoare proprie epistemică [inferenĠială] sau de [probabilitate], chiar úi în structuri interogativo-dubitative [v. ¿Quién será?, Lope de Vega, apud Squartini 2004a: 92, nota 22), încă din secolul al XVI-lea – al XVII-lea. O sinteză foarte relevantă în legătură cu evoluĠia principalelor forme verbale de exprimare a [PROSPECTIVULUI] deictic poate fi oferită de următoarea statistică a frecvenĠei ocurenĠelor acestor morfeme în opera lui Cervantes, Lope de Vega, García Lorca úi a unor autori moderni:
CERVANTES LOPE de GARCÍA LORCA Autori moderni VEGA futuro sintetico 81% 80% 78% 62% futuro con 1,5% - - - mesoclitico haber de con Inf. 17,5% 18% 4% 1% ir a con Inf. - 2% 15% 33%
160 DiferenĠierea dintre enunĠul cu valoare de [PROBABILITATE] construit cu ir a+ infinitiv úi celelalte două (realizate cu V sintetic, respectiv cu deber de + infinitiv) constă în raportarea pozitivă sau negativă a formei verbale în cauză la parametrul pe care noi l-am numit R (v. partea I a lucrării, subparagraful 0.3.2.2): “[ir a + infinitivo], se diferencia en que para evaluar la verdad de la proposición es preciso tener en cuenta una base realística, es decir, el estado actual de cosas del mundo. Los modales y el futuro de probabilidad en cambio, requieren bases epistémicas los primeros y estereotípicas los segundos” (Bravo-Martín 2008: 251). 161 V.: Ha de llegar mañana (“Trebuie să plece mâine”) - No ha de tardar (“N-o să întârzie”); ¡Hay que ver! (“Trebuie văzut!”); Tengo que resolver ésto en primer lugar. “În primul rând trebuie să rezolv acest lucru” (v. Reinheimer-Rîpeanu 2001: 271). 222 Cecilia Mihaela Popescu
Tabel nr. 13 Statistica frecvenĠei ocurenĠelor morfemelor verbale prospective în utilizarea deictică (Meier at al. 1968: 341, apud Nocentini 2001: 397)
În concluzie, parcursul diacronic al formei sintetice de V din spaniolă arată că actualul statut pe care aceast morfem îl ocupă în interiorul sistemului verbal al limbii spaniole este rezultatul unui proces de ‘regramatizare’ încă neîncheiat úi care se rezumă la două etape: (i) într-o primă fază, V sintetic îúi conservă, ba chiar îúi întăresúte valoarea prospectivă temporală (raportată sau nu la Sit0), ca urmare a concurenĠei cu structura analitică cantar hé. (ii) dispariĠia acestei din urmă turnuri (care am văzut că se intersecta úi în exprimarea [OBLIGATIVITĂğII] cu perifraza modală (specializată) haber de + infinitiv) lasă loc dezvoltării unei alte structuri (tot perifrastice) prospective (care se regăseúte úi în alte limbi romanice – v. subcapitolul anterior) care, spre deosebire de cazul limbii franceze, se instalează mult mai puternic în zona de expresie a [TEMPORALULUI] úi nu se suprapune decât sporadic (în anumite verietăĠi conversaĠionale) peste utilizarea modalo-epistemică a formei sintetice de V, utilizare pe care acest morfem verbal o vehiculează ca prototipică încă din perioada Evului Mediu. În această circumstanĠă, forma cantaré devine per se un marcator epistemic, fără însă să îúi piardă complet úi funcĠionarea de tip temporal. Credem că la această specializare a formei sintetice de V a contribuit, pe de o parte, existenĠa în limba spaniolă a unui număr foarte mare (v. RAE 2010: 530-556) de perifraze aspectuo-temporale, cu funcĠionalitate (úi) în zona de referinĠă a [PROSPECTIVULUI])162 úi repartizate din punct de vedere diatopic úi stilistic. Pe de altă parte, la evoluĠia formei canonice de V spre statutul de marcă epistemică este posibil să fi contribui úi utilizarea nu foarte extinsă (nici în contemporaneitate) a perifrazei modale deber (de)163 + infinitiv (situaĠie datorată, probabil, confuziei dintre aceasta úi structura deontică deber + infinitiv). O altă concluzie, de această dată cu caracter general, ar fi aceea a menĠinerii la nivelul acestui sistem lingvistic a unei accentuate departajări semantico-formale în funcĠie de registrul de limbă (altfel spus, o departajare de natură stilistică), ceea ce conduce, de asemenea, la ideea existenĠei úi, implicit, a acĠiunii unei norme lingvistice riguroase.
2.2.3. Parcursul diacronic al viitorului sintetic din limba italiană spre o formă puternic modalizată SituaĠia pe care o relevă istoria formei sintetice de V din italiana contemporană este oarecum similară cu cea a procesului de ‘regramatizare’ descris anterior, în cazul limbii spaniole. Mai precis, este vorba de o modificare de conĠinut la nivelul paradigmei de V, rezultată tot ca urmare a concurenĠei dintre forma sinteticăúi un număr mare de structuri analitice, marcate în grade diferite din punct de vedere aspectuo-temporal sau modal. În ceea ce priveúte concurenĠa cu anumite structuri perifrastice, trebuie amintit faptul că limba italiană, spre deosebire de spaniolă, nu implică o construcĠie analitică de tipul ir a +
162 Este vorba de perifraze ca estar a punto de + infinitiv, estar por + infinitiv, empezar a +infinitiv, comenzar a + infinitiv, entrar a + infinitiv etc. care nu au fost discutate în acest subcapitol. 163 Varianta epistemică a structurii deber + infinitiv, utilizată fără prepoziĠie, se înregistrează în castiliana actuală, în registrul de limbă cult. 223 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice infinitiv care să absoarbă o mare parte din utilizările temporale ale formei canonice de V. Pe de altă parte însă, italiana se apropie de sistemul lingvistic francez, dacăĠinem seama de faptul că V de tipul canterò, canterai, canterà etc. este frecvent concurat de turnura perifrastică dovere + infinitiv în ocurenĠele modalo-epistemice. Un al doilea argument care susĠine ipoteza noastră referitoare la similitudinea procesului de ‘regramatizare’ a formei de V sintetic din italiană cu cea a structurii echivalente din spaniolă se sprijină pe utilizările preponderent modale ale acestor morfeme în cadrul ambelor sisteme lingvistice. ùi în italiana contemporană, cu precădere în contexte semiformale úi în stilul colocvial, V canonic funcĠionează rar cu valoare temporală (situaĠie în care este înlocuit, cum am anunĠat deja, de o serie de structuri perifrastice – unele din acestea reprezentând la nivel diatopic chiar morfemul verbal prospectiv principal – sau de prezentul indicativ) úi frecvent cu valoare modală epistemică164 (úi/sau evidenĠială) (ca sub (1)) sau pragmatică, de emfatizare discursivă (cf. (2a) úi (2b)):
(1) Ora come ora, saranno le cinque (Gautschi 2010: 40). (2) a. Verrò domani. b. Vengo domani (Gautschi 2010: 40).
2.2.3.1. Comportamentul formei canonice de viitor în italiana antică Aúadar, forma sintetică de V din italiana actuală reprezintă – aúa cum am văzut în capitolul anterior úi cum reiese úi din tabelul de mai jos –, în primul rând, rezultatul procesului de ‘gramaticalizare’ al structurii latine CANTARE HABEO.
Limba latină Italiano antico Italiano moderno CANTARE HABEO cantare ho canterò CANTARE HABES cantare hai canterai CANTARE HABET cantare ha canterà CANTARE HABEMUS cantare abbiamo canteremos CANTARE HABETIS cantare avete canterete CANTARE HABENT cantare hanno cantaranno
Tabel nr. 14 EvoluĠia structurii CANTARE HABEO în italiană
Din punct de vedere temporal, această formă verbală apare chiar de la începutul existenĠei sale în actualizarea [PROSPECTIVULUI] cu sau fără raportare la momentul T0 al situaĠiei de enunĠare, neprezentând deci nici o restricĠie referitoare la distanĠa temporală faĠă de Sit0, ceea ce îi oferă posibilitatea de a funcĠiona cu valoare generică (v. infra ex. (3), în actualizarea unui V apropiat/imediat (ca sub (4)) sau cu valoare de VT (v. ex. (5)):
(3) „Io ti sodisfarò quand’io reddirò [tornerò]”. E quella disse: “E se tu non riedi?” E quelli risponse: “El successore ,io ti sodisfarà” (Fiori e vita di filosafi, cap. 26, r. 8-10, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 536).
164 SituaĠia prevalenĠei valorilor modale în raport cu cele temporale este oarecum discutată în lingvistica italiană. Bertinetto (1986: 496), de exemplu, este unul dintre susĠinătorii acestei teorii, în timp ce Beretta (1994) pare să încline, chiar úi parĠial, în favoarea valorilor temporale ca ocurenĠe cu procentaj majoritar. 224 Cecilia Mihaela Popescu (4) Tutte [‘le lettere’] avemo inteso ciò c’ànno ditto e qui apresso vi ne rissponderemo (Lettera di Consiglio de’Cerchi, I, p. 593, r. 28-29, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 536). (5) Di que’dì [in quei giorni] andranno li uomini cando [cercando] la Morte, e no lla troverano; e vorrano morire, e fuggirà la Morte da loro (Bono Giamboni, Trattato, cap. 30, par. 13, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 536).
Sunt numeroase úi valorile temporalo-modale pe care această structură sintetică le înregistrează în textele din italiana veche, când, pe lângă valoarea deictică prospectivă exprimă fie o slabă probabilitate (v. ex. (6) unde semnificaĠia modală este favorizată contextual de utilizarea adverbului certamente), un ordin (v. ex. (7)) etc.:
(6) Io veggio segni ch’elli morrà certamente (Novellino, 10, r. 7, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 537). (7) Ragunerai il populo tuo, e con dolci parole parlerai, e dirai che tu li ami siccome [come] te medesimo ... (Novellino, 6, r. 36-37, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 537).
De asemenea, în structurile în care V canonic manifestă un raport de simultaneitate cu Sit0, “[…] il valore modale risulta prevalente” (Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 537), exprimând o “[...] inferenza o congettura del parlante sullo stato di cose rappresentato” (Ibidem):
(8) lo’mperio fi aora [sarà ora] più volte mutato; le genti fier [saranno] ora tutte nuove ... (Novellino, 19, r. 44-45, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 537).
Este foarte interesant faptul că acestă valoare epistemică (adesea de tip [PROBABILITATE]) apare în italiana antică cu raportare temporală generică, absolută, sau, mai precis, cu un caracter refernĠialo-temporal imprecis. În astfel de situaĠii “[...] l’it. mod. [l’italiano moderno] preferirebbe forme che più explicitamente segnalano il carattere ipotetico della situazione, come il congiuntivo [ca sub 9] o il condizionale [ca sub 10]” (Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 538):
(9) Scorseli [gli sfuggì] la penna e scrisse CCC. Disse il Saladino: “Che fai?”. Disse il tessoriere: “ Messere, errava [ho sbagliato]” e vilea dannare [cancellare] il soprapiù.l Allora il Saladino parlò: “Non dannare: scrivi CCC. Per mala ventura se [non sia mai detto che] una tua penna sarà più [generosa] di me!” (Novellino, 23, r. 6-14, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 538). (10) Maestra de le Virtudi, a volere cotesto di mia bocca sapere, non è altro che voler or qui rinovare le mie pene. Chi sarà quelli di sì duro cuore, che udendo lo mio dire non si muova a pietate e dirottamente non pianga? Ma dirolloti, avegna che [benché] mal volentieri, sol per la volontade ch’i’ho di guerire (Bono Giamboni, Libro, cap. 4, par. 3-5, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 538).
Nu numai nuanĠa de [PROBABILITATE] din sfera modalităĠii epistemice se înregistrează în textele din italiana antică atunci când forma de V sintetic are o raportare temporală generică, ci úi expresia unei slabe [conjecturi] (v. ex. 11) sau chiar a unei [inferenĠei] puternice (v. ex. 12) se manifestă în acelaúi tip de ocurenĠe:
225 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
(11) ... che tu non sie corrente [precipitoso] / a far né a dir follia, / ché, per la fede mia, / non ha presa [apresso] mi’arte / chi segue folle parte; / e chi briga mattezza [chi si dà fare per uno scopo dissennato] / non fie [sarà] di tale altezza / che non ruvini a fondo ... (Brunetto Latini, Tesoretto, v. 1986-1993, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 538). (12) ... se alcuna di queste cinque parti falla nella diceria [manca nel discorso], [‘ladiceria’] non è mai compiuta; e se queste parti sono in una diceria o inn una lettera, certo l’arte di rettorica vi fie [sarà] altressì (Brunetto Latini, Rettorica, p. 72, r. 13-16, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 538).
În orice caz, din toate aceste exemplificări, trebuie reĠinută puternica utilizare modalo-epistemică, cu care forma de V canonic din italiană apare în texte încă din perioada de început a existenĠei sale, echivalând – aúa cum am văzut supra – unei forme de conjunctiv sau de COND din limba modernă. De fapt, referitor la această din urmă paradigmă verbală, se pare că, în italiana antică, ea putea apărea în distribuĠie complementară cu V sintetic în ocurenĠele modale. Astfel, COND putea figura (situaĠie care se va menĠine până în secolul al XIX-lea) în contextele de tip inferenĠial (v. ex. 13) ca formă morfosintactică de transpunere în [TRECUT] a unui V inferenĠial (v. Squartini 2001: 324):
(13) Renzo entrò nel cortile, e sentì un misto continuo ronzìo che veniva da una stanza di sopra. S’immaginò che sarebbero amiche e comari, venute a far corteggio a Lucia (Manzoni, I promessi spozi, apud Squartini 2001: 324).
Totodată, COND putea figura (cu precădere, în italiana antică; azi utilizări rare úi cu un iz arhaic) în contexte interogativo-dubitative (v. Brambilla-Ageno 1964; Rohlfs 1966- 1969: §675, §677; Squartini 2004a: 87) în care actualizează ca úi V (frecvent, în special, în fraze declarative – v. supra ex. (11 úi 12) sau infra ex. (15) construit cu un V anterior) o inferenĠă raportată la o sursă externă:
(14) questo che vuol dire? Sarebbe il medico tornato o altro accidente sopravenuto? (Boccaccio, Decameron, IV, 10, apud Squartini 2004a: 87). (15) essi questa notte passata me l’avranno imbolata (Biccaccio, decameron IV, 10, apud Squartini 2004a: 87).
Acest comportament semantico-funcĠional al COND (ilustrat sub (14)) apropie italiana veche de situaĠia oarecum similară din franceza contemporană. Pe de altă parte, astfel de ocurenĠe inferenĠiale ale COND arată faptul că italiana a operat o reconfigurare semantico-formală în funcĠie de tipul evidenĠei care stă la baza obĠinerii informaĠiei asertate în enunĠ: [+ sursă internă] vs. [+ sursă externă]. Iată de ce, în limba contemporană, V sintetic apare în toate tipurile de contexte (declarative sau interogativo-dubitative) pentru exprimarea unei inferenĠe, deci a unei informaĠii provenită dintr-o sursă internă, în timp ce COND (simplu sau compus) este un marcator (de asemenea, în toate tiparele discursive – inclusiv în structuri interogative (v. ex. (16)) al evidenĠialităĠii indirecte, de tip citaĠional165:
165 V. úi partea I a lucrării, paragraful 2.2.5.3. 226 Cecilia Mihaela Popescu (16) Quindi, secondo te, sarebbe già partito? (Squartini 2004a: 78).
Această reorganizare a paradigmei de V úi de COND survenită în istoria limbii italiene se găseúte sintetizată în tabelul de mai jos:
Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea VIITOR inferenĠial inferenĠial CONDIğIONAL evidenĠialo-citaĠional evidenĠialo-citaĠional
Tabel nr. 15 EvoluĠia semantică a condiĠionalului în limba italiană (adaptat după Squartini 2001: 325)
ReĠinem aúadar până în acest moment faptul că: (i) V sintetic din italiană apare chiar din epoca veche a acestui sistem lingvistic ca fiind puternic impregnat în zona exprimării modalităĠii úi, mai cu seamă, în zona de exprimare a modalităĠii epistemice. (ii) în ocurenĠele temporale, acest morfem verbal acoperă o zonă referenĠială extinsă, exprimând [PROSPECTIVUL] cu sau fără raportare la Sit0 úi frecvent nediferenĠiat faĠă de acest parametru pentru intervalul [PREZENT-(VIITOR)]. (iii) acestă posibilitate de funcĠionare generică sub raport temporal va reprezenta unul din parametrii care vor determina gramatizarea în anumite structuri semantico-sintactice (cele evidenĠialo-inferenĠiale) a formei de V sintetic úi astfel reorganizarea acestei paradigmei verbale prospective în interiorul sistemului verbal al limbii italiene. Prin urmare, procesul de ‘regramatizare’ al formei sintetice de V din limba italiană constă, credem noi, în instituirea (úi ulterior, normarea) acestei forme ca indiciu nu al unui domeniu conceptual larg (úi, prin urmare, complex úi eterogen sub aspect cognitiv) – aúa cum am văzut anterior în spaniolă, ci ca marcă a [inferenĠei puternice], o evidenĠă cu raportare/bază internă. Acest proces de specializare – superior celui din spaniolă sau franceză, ne poate determina să considerăm că procesul de ‘regramatizare’ s-a încheiat, cu toate că, am vazut (mai cu seamă, în partea introductivă a acestei lucrări) că forma sintetică de V apare încă frecvent cu valoare temporală sau deictico-modală în limba contemporană. Aceasta înseamnă că un proces de ‘regramatizare’ nu conduce obligatoriu la anularea (desemantizarea totală) unor valori semantico-funcĠionale originare, după cum nici procesul de ‘gramaticalizare’ (înĠeles acum în canonul clasic) nu conduce obligatoriu la scoaterea din limbă a itemului cu valoare lexicală plină (v. situaĠia verbelor auxiliare). Această specializare profundă a formei de V sintetic în italiana contemporană, conduce, aúa cum am văzut, la crearea unei paradigme semantico-formale cu doi membri, rezultată prin reinterpretarea opoziĠiei referenĠialo-modale [±raportare la Sit0] din prisma categoriei cognitive a [EVIDENğIALITĂğII], úi anume [+ sursă internă] vs. [+ sursă externă]. În cadrul acestei opoziĠii, V marchează prima trăsătură, iar COND pe cea de-a doua.
2.2.3.2. ConcurenĠa dintre forma canonică de viitor din italianăúi diverse perifraze. AbsenĠa unui viitor de tip andare + infinitiv În legătură cu utilizările temporale ale formei de V sintetic din limba italiană, trebuie precizat încă de la început că această paradigmă intră (slab) în concurenĠă, în această zonă
227 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice de expresie, nu cu o structură (relativ motivată spre orientarea prospectivă datorită bazei itive) echivalentă lui aller + infinitiv din franceză sau lui ir a + infinitiv din spaniolă, ci cu perifraza stare per + infinitiv, structură care capătă sens temporal prin gramaticalizarea constituenĠilor săi: un auxiliar de „existenĠă” marcat [+ static] úi prepoziĠia per cu sens final care imprimă turnurii o semnificaĠie globală vectorială (semnificaĠia literală a expresiei fiind „a fi/a exista cu scopul de a”/ „be about to” (v. Squartini 1998: 31)). De fapt, stare per + infinitiv este singura structură amintită de gramaticile limbii italiene pentru actualizarea unui [VIITOR] apropiat/imediat, cu toate că, în limba vorbită (standard), nuanĠa de iminenĠă în [VIITOR] este, de fapt, cea mai des întâlnită (v. infra ex. (17)) pentru semnificaĠia acestei construcĠii verbale. Această perifrază poate aúadar marca aspectual evenimentul exprimat de predicaĠie în dominanta [FAZĂ] (exprimând, de exemplu, o acĠiune inceptivă/incoativă, ca în: sta per mangiare „e gata să mănânce / e pe punctul de a mânca”), dar se poate combina úi cu o formă temporală de [TRECUT], marcând aspectul [IMPERFECTIV] úi o nuanĠă (slabă), derivată mai degrabă contextual, de „posterioritate” (v. ex. (18))
(17) Correte! Stanno li per chiudere (Saffi 2010: 32). „Fugi! O să închidă în curând”. (18) Stavo per mangiare quando sei arrivata (El-Chaar 1994:16). „Eram gata să mănânc când ai sosit tu”.
Acest comportament polifuncĠional úi, mai cu seamă, absenĠa ocurenĠelor cu valoare pură de V, ne determină să credem că acestă turnură este departe de a reprezenta un echivalent pentru aller + infinitiv / ir a + infinitiv, fiind parĠial gramaticalizată. Totuúi, faptul căúi în alte limbi de pe glob, structuri asemănătoare au devenit morfeme verbale de [VIITOR] încurajează ideea unei gramaticalizări în această direcĠie úi a structurii stare per + infinitiv, care marchează, într-adevăr puternic, relaĠionarea cu agentul acĠiunii exprimată de predicaĠie, însă, spre deosebire de perifrazele cu bază itivă „[…] is no table to express prospective aspect relating to an event in the distant future. This may be due to the absence of a pervading sense of present relevance […]” (El-Chaar 1994: 16). În afara turnurii discutate anterior, gramaticile limbii italiene nu vorbesc deci de existenĠa unui V perifrastic identic cu structurile analizate supra pentru franceză sau spaniolă, însă Beretta (1991: 135-140) sau Fleischmann (1982: 81) detectează astfel de turnuri discursive echivalente, construite, de exemplu, cu perifraza andare a + infinitiv (nu gerunziu):
(19) a. va a finire che, secondo me, hai l’appartamento poi non vai. b. vai a fare glottologia oggi? (Beretta 1991: 135-140, apud El-Chaar 1994: 11). c. vado a mangiare stassera in casa dei miei genitori (Fleischmann 1982: 81).
Se observă totuúi că în toate cele trei enunĠuri citate anterior, o nuanĠă de [intenĠie] sau de [previziune] este mai puternică decât cea de marcare a timpului de referinĠă [VIITOR], ceea ce ne arată că, de fapt, sub (19 a úi b) nu avem încă forme prospective complet gramaticalizate. SemnificaĠia originară [+ miúcare] este úi mai mult vizibilă în ultimul exemplu, unde, în ciuda utilizării adverbului deictic stassera, predicaĠia vado a mangiare nu reprezintă un morfem prospectiv.
228 Cecilia Mihaela Popescu În afara acestei/acestor perifraze, în limba italiană există la nivel diastratic sau diatopic diferite alte structuri care sunt considerate de locutori (nu úi de gramaticile normative ale acestui sistem lingvistic) ca fiind cvasi-echivalente formei canonice. De exemplu, în anumite dialecte din zona de nord a Italiei, în special cele vorbite în regiunea Piemontului, exprimarea [VIITORULUI] se realizează cu o structură perifrastică compusă din auxiliarul volo úi infinitiv (cf. infra situaĠia din limba română standard), ca sub (20):
(20) a. al völ mandatà, al vé mandatà. rom. „o să-l trimit/îl voi trimite” b. a véi fá „o să fac / voi face” c. questa conversazione vuole imbrogliarmi „această discuĠie o să mă zăpăcească / mă va zăpăci” (exemple extrase din Rohlfs 1968-1969: § 592, citate de El-Chaar 1994: 11).
ReĠinem însă faptul că astfel de turnuri funcĠionează ca modalităĠi principale de actualizare a [PROSPECTIVULUI] deictic doar la nivel diatopic, pentru că în limba italiană, chiar úi în registrul colocvial, volo + infinitiv rămâne o perifrază încă negramaticalizată cu sens deziderativ sau, cel mult, marcat [+intenĠie] (v. infra ex. (21) úi (22)), semnificaĠii considerate în studiile de tipologie lingvistică (v. Bybee at al. 1994; Fleischmann 1982) ca fiind premergătoare semnificaĠiei de [VIITOR]:
(21) voglio imparare a nuotare. (22) voglio fare un altro anno (El-Chaar 1994: 13).
De asemenea, într-o altă zonă geograficăúi dialectală din partea de sud a Peninsulei italice (în regiunile Abruzzo, Lucania, Puglia, Sicilia, dar úi în subdialectul florentin popular sau în unele graiuri de pe teritoriul Corsicii), exprimarea [VIITORULUI] se face cu variate structuri perifrastice care reprezintă succesori (gramaticalizaĠi) ai turnurii latine HABEO (AD) CANTARE166 (cu sau fără intercalarea unor prepoziĠii, ca a sau da) (v., din nou, infra situaĠia din limba română, cf. cu limba sardă vorbită), structuri care au păstrat o anumită nuanĠă deontică de [NECESITATE] sau de [OBLIGAğIE], existentă în forma de origine a axiliarului:
(23) agghia a candà „ am să cânt/ o să cânt” (El-Chaar 1994: 14). (24) a. av a vani „am/o să vin” b. amm a ffari „am să fac” c. anna dà purtà „am să aduc” d. ho aprire „am să deschid” (exemple extrase din Rohlfs 1968-1969: § 590, § 591, citate de El-Chaar 1994: 14).
ùi de această dată aria de utilizare ca morfem verbal de [VIITOR] a acestei structuri perifrastice nu depúeúte, repetăm, nivelul dialectal, pentru că în limba standard, ho da + infinitiv, de exemplu, reprezintă deja o formulă fixă lexicalizată (v. ex. (25a)). Însă, în
166 Etapele procesului de gramaticalizare al acestei perifraze apar sintetizate în El-Chaar (1994: 14): “While infinitive + habere went on to evolve into the synthetic future in Romance, the habere + infinitive construction remained a periphrasis, with some dialects inserting a preposition (ad or d) between the two verb forms. The survival of habere + infinitive is partly attributed to the shift in Latin word order: while infinitive + habere had begun to synthesise, habere + infinitive was reanalyzed to fit into the new SVO word order” (v. úi Fleischmann 1982: 121). 229 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice varietăĠile dialectale care au structura omonimă ca primă marcă de actualizare a [PROSPECTIVULUI ], această perifrază (de obicei, cu un complement direct intercalat) are valoare modală, exprimând o [obligaĠie puternică] (ca sub (25b)):
(25) a. non posso restare; ho da fare „nu pot să rămân; am treabă”. b. ho la casa da pulire, però non la pudisco „trebuie să curăĠ casa, dar nu o curăĠ” (El-Chaar 1994: 15).
În italiana veche, turnura modală cu sens prospectiv averea a + infinitiv reprezenta, de fapt, varianta marcată [+activ] a structurii cu sens [pasiv] essere da + infinitiv. În ceea ce priveúte ocurenĠele epistemice, úi în această zonă, morfemul verbal de V (sintetic) apare în concurenĠă, în primul rând, cu turnura perifrastică modală dovere + infinitiv încă din italiana antică. Această din urmă construcĠie acoperă în perioada discutată o gamă variată de nuanĠe modale epistemice, mergând de la simpla [previziune] asupra unui eveniment p plasat în [VIITOR] pe baza cunoútiinĠelor subiectului vorbitor (v. 26 – unde predicaĠia doveva portare are úi valoare de VT), la [inferenĠă] (v. 27, 28):
(26) … un suo figliuolo primogenito, lo quale doveva portare la corona del reame dopo lui (Novellino, 4, r. 4-6, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 586). (27) Io ho mangiato alla villa [in città], e tu dei aver fame (Novellino, 83, r. 20, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 586). (28) Di mezzo agosto la truovi infreddata : / or sappi che de’far d’ogni altro mese ... (Dante, Rime, 26, v. 5-6, apud Squartini in Salvi / Renzi 2010, I: 539).
Aúadar, în italiana antică, forma canonică de V era puternic ancoratăúi în plan temporal, úi în plan modal. În prima zonă, funcĠiona ca indicator al [VIITORULUI] cu sau fără raportare la Sit0, frecvent, chiar indeterminat. În cel de-al doilea plan, se remarcă cu funcĠie de marcă epistemică inferenĠialăúi/sau evidenĠială, în ocurenĠe asertive, dar úi în cele interogative. Aceste informaĠii trebuie coroborate cu faptul că, în cadrul acestui sistem lingvistic, perifrazele (temporale) cu care V sintetic intră în concurenĠă (nu atât de multe úi de variate, totuúi, ca în limba spaniolă) nu depăúesc zona de funcĠionare dialectalăúi rămân puternic impregnate aspectual. Iar la nivel modal, forma verbală cu care acest morfem intră în concurenĠă, anume perifraza dovere + infinitiv, „[…] conserva […] un valore più marcatamente evidenĠiale che in altre lingue: essa non deve svolgere epistemico puro, essendo questo valore semantico vastamente reppresentato dal futuro” (Pietrandrea 2004: 19). Aúadar, privit sub această configurare lingvistică, comportamentul semantico- sintactic polifuncĠional al V sintetic obligă la o specializarea a sa. În urma acestui proces de ‘regramatizare’, italiana ajunge să dispună de un morfem inferenĠial în opoziĠie cu forma de COND care reprezintă atât o marcă cu valoare evidenĠialo-citaĠională, cât úi o formă de IR în [TRECUT].
2.2.4. Despre formele de viitor úi cele de prezumptiv din limba română 2.2.4.1. Multipli factori interni (de ordin fonetic, morfosintactic úi semantic) sau externi (influenĠa concepĠiei creútine, de exemplu)167 au contribuit, după cum s-a putut
167 V. în acest sens Company Company (2006: 353-354), dar úi ğâra (2009 : 148) care afirmă că : „[...] sensul de viitor al structurii sintagmatice habeo + infinitiv se datorează unor contexte specifice 230 Cecilia Mihaela Popescu observa anterior168, la distrugerea formei sintetice a V din limba latină, înlocuirea acesteia cu forme analitice reprezentând o situaĠie panromanică. Înscriindu-se inevitabil în aceeaúi direcĠie evolutivă, limba română va selecta – spre deosebire de limbile Occidentului romanic, în construcĠia perifrazelor sale prospective, auxiliarele VOLERE (> VELLE) «a vrea», un verb la origine volitiv:
(1) velit faciem tangere (Mihăescu 1960: 143)169 «ar vrea să-i atingă faĠa », respectiv, HABERE «a avea», un verb care, aúa cum s-a văzut anterior, era marcat ab origine [+posesie], ceea ce a fost tipologic explicat (v. Fleischmann 1982 sau Bybee et al. 1994) prin faptul că [PROSPECTIVUL] este o noĠiune cognitivă care implică semele: [+necesitate], [+voinĠă], [+intenĠie]. De exemplu, procesul de gramaticalizare al verbului VOLERE170 pare să fi fost următorul:
„According to Bybee et al. (1994), the use of a verb of desire, such as a vrea, in the first person creates the implication of intention171. If one desires to do something, it implies that one intends to do it. Through furter inference, intention leads to prediction: an intention is expected to be put into practice, so the speaker can predict that someone will act in a certain way. Both the intention and the prediction of the verb a vrea belong to the sphere of futurity” (Niculescu 2011: 422).
Acest parcurs de gramaticalizare al lui VOLERE în limba română (dar úi în sardă) [sau într-o serie de alte limbi neromanice (germanice – v. engleza; slave – v. sîrbo-croata, sau chiar mandarina ori swahili)] (v. Niculescu 2011: 423) pot fi schematizate astfel (v. Fleischmann 1982 sau Bybee et al. 1994: 29):
[VOINğĂ] > [INTENğIE] > [PREDICğIE] > [SUPOZIğIE]
Trebuie spus chiar de la început că, dincolo de analitismul incontestabil întâlnit în întreaga istorie a formelor de V din limba română, paradigma de actualizare a referinĠei prospective cunoaúte mari variaĠii diacronice, atât din punct de vedere al frecvenĠei de utilizare, cât úi sub aspectul funcĠionării morfosintactice úi, mai cu seamă, semantice. De fapt, la nivelul paradigmei de V din limba română se observă cel mai bine, poate, acĠiunea procesului de ‘regramatizare’ care conduce, „[…] pe de o parte, la simplificarea úi reorganizarea susbsistemului temporal al viitorului, iar, pe de altă parte, la îmbogăĠirea creútine. Acestea redau profeĠii úi anticipări ale vieĠii úi judecăĠii de apoi, cu o largă difuzare în marea masă a creútinilor”. 168 Vezi supra partea a II-a a lucrării, capitolul I. 169 În ciuda atestărilor de acest tip în latina târzie, s-a considerat că V din limba română format cu auxiliarul a vrea ar reprezenta rezultatul influenĠei limbilor balcanice (v. Dimitrescu et al. 1978: 291). Amintim, în acest sens, faptul că o perifrază formată din vouloir + infinitiv a funcĠionat cu valoare prospectivăúi în franceza veche, ea întâlnindu-se încă în anumite graiuri ale limbii actuale.Vezi supra úi turnura volo + infinitiv care este încă utilizată cu valoare temporală prospectivă în anumite subdialecte ale limbii italiene, vorbite în regiunea piemonteză. 170 Pentru gramaticalizarea verbului HABERE, v. supra capitolul anterior. 171 De exemplu, un enunĠ de tipul: Vreau să cânt, poate fi glosat prin „îmi doresc să cânt”, deci „am intenĠia să cânt”. 231 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice sistemului modal al limbii române, care adaugă un nou membru [prin aúa-numitul mod prezumptiv]” (Corcheú / Roman 2011: 2005). Prin urmare, textele secolului al XVI-lea consemnează, alături de construcĠia curentă în toate scrierile, alcătuită din prezentul auxiliarului vrea úi infinitivul verbului lexical : voiu, veri, va, vrem (văm, vom), vreĠi (veĠi), vor + cânta úi alte construcĠii formate fie din prezentul verbului vrea + conjunctivul verbului de conjugat: voiu să viiu, va să sărute (Coresi) sau din viitorul verbului fi + gerunziu: voiu fi bătând (PO), va fi avându (Lucaci) sau din prezentul verbului avea + infinitivul verbului lexical: am a bea (Coresi), situaĠie sintetizatăúi în tabelul următor:
[+VOLERE] [+HABERE] VOLERE + INFINITIV = Tipul 1 voiu, HABERE + INFINITIV = Tipul 3: veri, va, vrem (văm, vom), vreĠi am a bea (veĠi), vor + cânta VOLERE + CONJUNCTIV = Tipul 1a: voiu să viiu, va să sărute (rar) VOLERE + FI + GERUNZIU = Tipul 2: voiu fi bătând, va fi avându
Tabel nr. 15 RepartiĠia formelor de viitor din limba română în seolul al XVI-lea
Viitorul construit cu a vrea + infinitivul lexical [= V-Tipul 1]172 este forma cel mai des întâlnită în texte (atât în cele originale, cât úi în cele traduse) – situaĠie menĠinută, de altfel, până în contemporaneitate, unde, am văzut că această structură reprezintă forma standard de exprimare a [PROSPECTIVULUI]. A vrea este în epoca veche deja un constituent de [VIITOR] (un auxiliar), însă incomplet gramaticalizat173, de vreme ce putea fi încă dizlocat cu uúurinĠă după infinitiv: voi afla, vei ceti versus audzi-veri, sluji-veri etc. úi nu se diferenĠia încă formal de verbul lexical plin cu sensul originar, deontic, «a vrea»
172 Facem referire în cele ce urmează la prima formă de V. În ceea ce priveúte istoria V anterior, trebuie spus, în primul rînd, că forma din limba română nu este o structură moútenită a echivalentei sale din latină.Viitorul anterior latin s-a conservat în româna veche, dar cu valoare de COND prezent (ca urmare a confuziei sale cu perfectul conjunctiv). Ideea de „viitor în trecut” apare exprimată, chiar din perioada românei vechi, prin construcĠia refăcută din V verbului a fi + participiul verbului de conjugat: va fi cântat, construcĠie care, în textele din secolul al XVI-lea, este întâlnită foarte rar, în secolele următoare înregistrându-se o creútere a frecvenĠei sale de utilizare, mai ales în scrierile cu caracter juridic. Ca timp de relaĠie, V anterior este dependent de un reper temporal de [VIITOR]. El poate fi corelat cu V I, dar úi cu prezentul indicativ, conjunctiv sau COND. Însă, în absenĠa termenului corelativ de [VIITOR], gruparea voi fi + participiu capătă valoare de timp absolut úi devine forma de trecut prezumtiv (v. Dimitrescu et al. 1978: 316-317), valoare atestată în texte începând din secolul al XVII-lea, chiar mai des decât valoarea pur temporală: Vorbele ce vor fi fost, ei le vor fi útiut, iar noi ce-am văzut scriem. (Radu Popescu, Istoriile domnilor ğării Româneúti, în Cronicarii munteni, I, Bucureúti, 1961, apud Dimitrescu et al. 1978: 317). 173 De exemplu, în secolul al XVI-lea, puteau fi încă intercalate între auxiliar úi înfinitiv diferite alte mici segmente discursive, situaĠie imposibilă în limba contemporană: Ce folos e omului să va úi toată lumea dobândi úi sufletulu-ú piiarde? (CC2, 72, apud Niculescu 2011: 424). 232 Cecilia Mihaela Popescu (situaĠie care se va întâmpla începând din secolul al XVII-lea)174. Din punct de vedere semantic, acest tip de V funcĠionează în secolul al XVI-lea atat cu sens de [intenĠie] (v. ex. 2), cât úi cu valoare predictivă pură, ca sub (3) (v. Niculescu 2011: 423), în anumite ocurenĠe, această dezambiguizare fiind dificil de operat (v. formele subliniate în exemplele de mai jos):
(2) Derept aceea úi acmu avem om acolo, de ne va aduce vr’o veaste vă vrem da a úti (Lettres B Săliúte (Maramureú), anul 1593, apud Niculescu 2011: 423). (3) E să vă muri bărbatul ei, dezlega-se-va den legea bărbatului (Coresi, Praxiu. Faptele Apostolilor, 241, apud Niculescu 2011: 423).
Acest tip principal de V cunoaúte deja din secolul al XVI-lea o primă variantă «morfologică» (Iliescu 2000: 432), rară (sunt înregistrate doar úapte astfel de ocuenĠe în Palia de la Orăútie úi opt ocurenĠe în Documente úi însemnări) din punct de vedere al frecvenĠei (utilizată, în special, în acte úi scrisori, în Muntenia). În interiorul acestei perifraze, infinitivul verbului lexical este înlocuit cu formele sale de conjunctiv, fenomen generalizat în întregul sistem verbal al românei vechi, spre sfârúitul secolului al XVII- lea175: va să judece, va să rugăm, etc.. [= Tipul 1a]. Însă, începând din secolul al XVIII- lea, această construcĠie perifrastică de V începe să fie puĠin uzitată, pentru ca în limba modernă să nu mai fie înregistrată. Textele din aceeaúi perioadă atestă încă un alt tip de V format tot cu auxiliarul a vrea. Este o formă supracompusă, constituită din auxiliarul vrea + fi + gerunziul verbului de conjugat [= V-Tipul 2]: veri fi aducând (PO, 186, apud Dimitrescu et al. 1978: 316), vreĠi fi grăind (CT, 198, apud Dimitrescu et al. 1978: 316) – structură pe care gramaticile limbii române actuale o numesc modul prezumtiv (siglată de noi în text FoiG). Totodată, foarte caracteristic pentru sfârúitul secolului al XVI-lea úi începutul secolului al XVII-lea este, de asemenea, V construit cu auxiliarul a avea + a + infinitiv [V-Tipul 3] (< HABEO AD CANTARE): am a trimite, are a opri, are a vedea etc., a cărui valoare este în această perioadă, ca úi în cazul V-Tipul 2, una deictică, strans legată de sensul originar deontic al auxiliarului: „un viitor care exprimă mai ales necesitatea” (GuĠu- Romalo 1968: 427-432, apud Iliescu 2000: 433): eu mai mult am a te sluji. Acest tip se înregistrează în special în textele religioase úi este puĠin reprezentat în scrierile cu caracter administrativ úi în cele care prezintă o pronunĠată influenĠă a limbii vorbite.
„Apărând în propoziĠii principale, în special, în finalul scrisorilor, pentru a formula asumarea unei obligaĠii, formaĠia este sinonimă cu voiu, vei, va + avea + a + infinitivul, exprimând alături de valorea temporală de viitor, o semnificaĠie modală specială de acĠiune prezentată ca necesară” (Călăraúu 1987: 179).
Începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea úi pe întreg parcursul secolului al XVIII-lea, pătrunde în limba scrisă o variantă populară a tipului fundamental, obĠinută
174 Acum rezultă următoarele paradigme: vreau, vrei, vrea, vrem, vreĠi, vor versus voi, vei, va, vom, veĠi, vor. 175 Utilizarea conjunctivului în structura anumitor forme de V din română este o consecinĠă a tendinĠei generale a limbii române vechi, caracterizată prin înlocuirea infinitivului cu o construcĠie personală formată cu modul conjunctiv (v. Dimitrescu et al. 1978: 315). Considerăm totuúi – deúi etimologia úi datarea formelor studiate nu fac obiectul de studiu al acestei lucrări – că această formă de V din limba română reprezintă, în general, rezultatul unui model cognitiv latin. 233 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice prin afereza consoanei iniĠiale: oi cânta (v. Iliescu 2000) [= Tipul 1b], variantă care dublează, de asemenea, úi formele morfologice cu modul conjunctiv: oi să cânt [= Tipul 1c]. Pentru V-Tipul 3, istoriile limbii române înregistrazăúi invarianta [Tipul 3a]: voi, vei, va + avea + a + infinitiv, cu o mai largă răspândire în limba vorbită, faĠă de frecvenĠa tipului de bază (adică cea a V-Tipul 3), motiv pentru care, în secolul al XVIII-lea, această structură (Tipul 3a) apare în texte cu valoare temporală pur prospectivă, fapt care a contribuit ulterior la restrângerea úi, apoi, la dispariĠia sa din limbă. De asemenea, o altă invariantă [Tipul 3b], în care auxiliarul este utilizat la conjunctiv: să am, ai (aibi), aibă + a + infinitiv, apare – cu o distribuĠie limitată însă – în secolele al XVII-lea úi al XVIII-lea, în special în scrisori úi documente, fiind înregistrată frecvent în apodoza sistemului condiĠional de tip dacă p, q, unde intră în sinonimie cu prezentul conjunctiv cu valoare iusivă (v. ex. 4):
(4) ùi de să vor găsi úi nescar dirése să nu aibă a să créde (Docum. Hist., AIXI, p. 136, apud Călăraúu 1987: 184).
Totodată, auxiliarul am, ai, are, etc., apare însoĠit nu numai de infinitiv, dar úi de conjunctivul verbului lexical [=Tipul 3c]. În textele de legi din secolul al XVII-lea, această structură exprimă ideea de necesitate în [VIITOR] (v. ex. 5), dar începând din secolul următor, această valoare modală specifică se va pierde, Tipul 3c fiind utilizat cu preponderenĠă în subordonate:
(5) Noi avem să vă facem lƟgƟ cu nuúîi să nu vă pƟră bucatele dǀmnilor voastre (LRB, p. 64, apud Călăraúu 1987: 187).
SECOL sec. al XVI-lea sec. al XVI-lea Etimologie + INF. + CONJ. + GER. + INF. + CONJ. + GER.
VOLERE Tipul 1 canonic Tipul 1a Tipul 2 Tipul 1 Tipul 1a Tipul 2 voi afla, vei ceti va să veri fi canonic voi voi să voi fi versus audzi-veri, judece, aducând afla, vei ceti, cânt, cântând sluji-veri va să audzi-veri, va să rugăm sluji-veri rugăm Tipul 1b Tipul 1c oi cânta oi să cânt HABERE Tipul 3 Tipul 3 Tipul 3c am a trimite, are am a trimite, avem să a opri, are a are a opri, are vă facem vedea a vedea Tipul 3a voi avea a cânta Tipul 3b să aibă a să créde
Tabel nr. 16 VariaĠia diacronică a paradigmei de VIITOR din limba română (sec. XVI-XVII)
234 Cecilia Mihaela Popescu
Începând cu sfârúitul secolului al VIII-lea úi până în prezent asistăm la un proces de „sedimentare” a formelor de V-Tipul 1, 2 úi 3, care se debarasează treptat de anumite subtipuri formale. De exemplu, Tipul 1 a este simĠit ca fiind arhaic úi apare, din acest motiv, din ce în ce mai rar folosit, înregistrându-se sporadic în opera lui I. Budai-Deleanu, Petru Maior sau Gh. Asachi. De asemenea, Tipul 1c (oi să cânt)îúi restrânge dialectal utilizarea, înregistrându-se azi doar în zona Munteniei, în limba curentă fiind folosită doar forma de pers. a 3-a pl: or să cânte (v. Iliescu 2000: 434), iar V-Tipul 3 (am a cânta)va fi înlocuit chiar de la sfârúitul sec. al XVIII-lea de o altă variantă a sa, úi anume, Tipul 3c realizat cu auxiliarul a avea urmat de conjunctivul verbului lexical. Prin urmare, structura am a cânta nu va mai aparĠine paradigmei de V, dată fiind puternica valoare deontică care o guvernează. Trebuie menĠionată, tot pentru sfârúitul secolului al XVIII-lea, úi apariĠia V -Tipul 4, o să cânt, o formă verbală puternic marcată deictic, „ce qui a contribué probablement à son extension dans la langue commune” (Iliescu 2000: 434). Din punct de vedere al procesului de ‘gramaticalizare’ (înĠeles acum în canonul clasic), forma de V cea mai gramaticalizată de care dispune limba română contemporană este cea a V-Tipul 4 care prezintă deja de o formă a auxiliarului redusă la invariabila o. La polul opus, formele cele mai puĠin gramaticalizate sunt cele construite cu un participiu prezent. În cazul lor, procesul de gramaticalizare este îngreunat, pe de o parte, de structura lor morfematică greoaie (auxiliar supracompus + « gérondif obligatoirement au moins bisyllabique » (Iliescu 2000: 437)), iar, pe de altă parte, de polifuncĠionalitatea lor semantică, acestea marcând la nivel modal [EPISTEMICUL INFERENğIAL], la nivel temporal [raportarea la T0] úi la nivel aspectual, imperfectivitatea. Privită însă din perspectiva teoriei extinse a ‘gramaticalizării’, întreaga discuĠie referitoare la evoluĠia formelor constitutive ale paradigmei de V din limba română trebuie repoziĠionată din prisma următoarelor direcĠii evolutive: (i) restrângerea fincĠionării formei de V-Tipul 1 la stilul literar úi la registrul îngrijit de limbă unde apare frecvent cu valori temporale sau temporalo- modale; (ii) constituirea unui sistem de actualizare a [PROSPECTIVUILUI] deictic, care cuprinde V-Tipul 1, V-Tipul 3 úi V-Tipul 4 (forme care se disting în primul rând la nivel diamezic)176 úi specializarea formelor gerundive úi a V-Tipul 2 în actualizarea [EPISTEMICULUI PROBABIL], acestea pierzându-úi valoarea deictică prospectivă în secolul al XVII-lea.
2.2.4.2. În fapt, acestă repoziĠionare aduce în discuĠie istoria constituirii unei noi forme verbale, cunoscută în lingvistica românească sub denumirea de prezumptiv. Înainte însă de a urmări traiectoria de constituire a acestui anasmblu de forme cu valori epistemice úi/sau evidenĠiale, se impune o foarte scurtă digresiune în legătură cu modalităĠile de denominare a acestei paradigme verbale în lingvistica românească, dar úi în legătură cu
176 V. în acest sens, partea I a lucrării, subcap. 2.2.6.1. úi opinia Rodicăi Orza (1966: 223, citată de ğâra 2009: 149) care afirmă că, în limba română contemporană, construcĠiile de tip am să cânt, o să cânt „[…] au, în unele regiuni ale Ġării, úi valori modale, exprimând fie o necesitate, o poruncă, o certitudine, o dorinĠă, fie o probabilitate sau o acĠiune nesigură”. 235 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice structura sa morfematicăúi cu statutul pe care îl are în interiorul sistemului verbal al limbii române177. Aúadar, în legătură cu primul aspect, cel al istoriei numelui de „prezumptiv”, acesta se înregistrează (în varianta presumptiv) pentru prima dată în Gramatica limbii române (1963), scrisă de Al. Rosetti/J. Byck, cu toate că, studii de dată recentă (v. Zafiu 2009: 291-292) arată că termenul este mult mai vechi, existând încă din 1894 în gramatica lui Manliu úi, mai târziu, în 1914, în gramatica lui Ioan Slavici, apoi în 1924, în manualul profesorului Calistrat ùotropa úi în 1943, în gramatica cu uz didactic a profesorului de liceu, Constantin Loghin. Trebuie totuúi specificat că aceste denumiri mai vechi erau acordate turnurilor realizate cu un gerunziu sau un participiu trecut úi auxiliarul la COND (tipul: aú fi cântând / aú fi cântat) úi nu structurii formate cu auxiliarul la viitor (tipul: (v)oi fi cântând), care, uneori/rareori, apare desemnată cu numele de concesiv. Această situaĠie este premergătoare discuĠiei anunĠată supra referitoare la numărul úi tipul de constituenĠi ai paradigmei verbale discutate, discuĠie care aduce din nou în prim plan divergenĠe de interpretare. De exemplu, cea mai mare parte a literaturii de specialitate include sub eticheta de „prezumptiv” (uneori exclusiv) perifrazele cu gerunziu úi auxiliarul la viitor, COND sau conjunctiv (tipurile: (v)oi fi cântând / aú fi cântând / să fi cântând). O altă serie de autori, adaugă la aceste forme úi paradigmele lor omonime de trecut, anume: (v)oi fi cântat / aú fi cântat / să fi cântat. În sfârúit, existăúi opinii potrivit cărora, sub umbrela prezumptivului, intră (pe lângă formele amintite supra) úi forma de V-Tipul 2 (oi cânta). Pe de altă parte:
„Prezumptivul a fost limitat, pe rând, la setul de perifraze cu gerunziul (GA), la cuplul (v)oi fi cântând - (v)oi fi cântat (Avram 1997), la perifrazele cu gerunziul úi cu participiul (cu excluderea viitorului I) (Irimia 1997) úi – soluĠie extremă – la o singură formă, cea specifică, perifraza cu viitorul úi cu gerunziul (Iliescu 1999). În ce ne priveúte, am propus (Zafiu 2001a) limitarea prezumptivului la formele care au în componenĠa lor viitorul: oi cînta - (v)oi fi cântând - (v)oi fi cântat” (Zafiu 2009: 292).
Înscriindu-ne pe aceeaúi poziĠie cu Zafiu (2009), punctul nostru de vedere este – aúa cum am arătat de mai multe ori pe parcursul acestei lucrări (v. úi Popescu 2009) – că, în limba contemporană, sub eticheta de „prezumptiv”, trebuie cuprinse: • pentru raportarea la [PREZENT-(VIITOR)]: (i) perifraza cu auxiliarul la viitor + gerunziul verbului lexical - (v)oi fi cântând, respectiv, (ii) forma omonimăúi aferezată a V-Tipul 2 - oi cânta. • pentru raportarea la [TRECUT]: structura construită cu auxiliarul la viitor + participiul trecut al verbului lexical, structură omonimă cu V anterior - (v)oi fi cântat. În ceea ce priveúte turnurile construite cu gerunziul verbului lexical úi auxiliarul la COND, conjunctiv sau chiar la infinitiv, părerea noastră este că acestea reprezintă doar variante diferenĠiate formal de formele de [PREZENT] ale modurilor în cauză, dar care sub aspectul semnificaĠiei nu se deosebesc foarte mult de conĠinutul paradigmelor tutelare. În
177 Pentru mai multe detalii, v. partea I a lucrării, subcap. 0.2.1.2 úi 2.3.2.1, respectiv Iliescu 1999; Reinheimer-Rîpeanu 2000; Zafiu 2009; Popescu 2009, Corcheú/Roman 2011 sau Niculescu 2011. 236 Cecilia Mihaela Popescu schimb, am arătat anterior178 că semnificaĠia unei structuri de tipul FoiG úi cea a unui CONDG nu este similară, căci acestea nu actualizează zone modale identice (cf. /inferenĠă/ vs. /eventualitate úi/sau evidenĠialitate/). De fapt,
„Ceea ce numim prezumptiv în română nu este rezultatul unei evoluĠii surprinzătoare úi atipice, ci al unui proces de gramaticalizare a unor forme de viitor, care s-au specializat pentru una dintre valorile tipice, foarte răspândite ale viitorului (Iliescu 2007: 178). Acceptarea acestei interpretări istorice úi tipologice are consecinĠe importante asupra descrierii sistemului actual: având în vedere că viitorul este chiar punctul de pornire în constituirea paradigmei prezumptivului, identitatea formelor prezumtivului cu formele de viitor (simplu sau anterior) nu poate fi considerată un fenomen marginal, rezultat al unei analogii sau al unei evoluĠii târzii. Această perspectivă (coroborată cu alte observaĠii de distribuĠie úi funcĠionare) implicăúi eliminarea din paradigma prezumptivului a acelor forme care au în comun cu el doar un element component (gerunziul) úi o semantică modală asemănătoare (dar nu identică)” (Zafiu 2009: 289).
Cu toate acestea, în GALR (2005/2008, vol. I), perspectiva descriptivă este cu totul alta:
„În GALR, prezumptivul primeúte o descriere maximală [s.n.], care cuprinde pentru prezent perifrazele gerunziale cu viitorul, condiĠionalul úi conjunctivul, ca úi forma omonimă cu viitorul I, iar pentru perfect structurile cu participiul úi auxiliarul la viitor, condiĠional úi conjunctiv” (Manea 2008: 373-378, apud Zafiu 2009: 292).
În sfârúit, ultima digresiune înainte de parcurgerea traseului de constituire a paradigmei de prezumptiv, este cea referitoare la statutul pe care acesta îl are în interiorul sistemului verbal al limbii române. Din acest punct de vedere, se remarcă următoarele direcĠii interpretative (v. úi Popescu 2006, 2009): -direcĠia care consideră prezumtivul un mod (Byck –Rosetti 1954; Avram 1986) personal predicativ datorită conĠinutului semantic al formelor constituente prin care se „[…] exprimă o acĠiune realizabilă, posibilă, prezentată ca presupusă, bănuită”( Avram 1986: 162). -direcĠia „intermediară” reprezentată de Iorgu Iordan (1975: 149) care consideră prezumtivul [pe care îl numeúte – ca úi A. Phillippide (1987: 270 apud Iliescu 1999: 98) - úi potenĠial] un timp deoarece poate fi înlocuit de formele temporale corespunzătoare ale modurilor cu care se combină, dar úi un mod datorită nuanĠei de subiectivitate, de afectivitate, pe care o conĠine. -direcĠia reprezentată de Elena Slave (1957: 205) úi Alexandru Graur (1968: 205) care consideră prezumtivul „o formă de conjugare aproape completă”, utilizabilă úi la pasiv úi la reflexiv, la care s-a ajuns ca urmare a alunecării sale de la timp la mod. Maria Iliescu (1999: 108) subliniază însă faptul că prezumtivul poate primi eticheta de „timp”, „formă de conjugare” „variantă epistemică, chiar potenĠială”, dar, în nici un caz, nu trebuie tratat ca un mod, deoarece acesta nu posedă o paradigmă unică, având forme
178 V. partea I a lucrării, subcap. 2.3.2. 237 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice comune cu alte moduri, iar din punct de vedere semantic nu reprezintă un instrument singular de redare la nivel discursiv a modalităĠii epistemice. Revenind la cei trei constituenĠi ai paradigmei de prezumptiv, trebuie spus că fiecare dintre aceútia reprezintă rezultatul unui proces de gramaticalizare (privită in extenso) asupra căruia / cărora ne vom opri (succint) în continuare.
2.2.4.2.1. Procesul de ‘regramatizare’ al perifrazei gerunziale (FoiG) constă în specializarea completă a acestei structuri analitice în domeniul modalităĠii epistemice úi/sau al evidenĠialităĠii, prin pierderea valorilor sale temporalo-aspectuale bazice. Atestată încă din secolul al XVI-lea, dar rar folosită179, FoiG apare, în această perioadă, exclusiv cu valoare temporală (v. infra ex. 6), ca variantă liberă atât pentru formele de V construite cu a vrea + infinitiv / conjunctiv, cât úi pentru cele cu a avea + infinitiv, marcând uneori (rar) valoarea aspectuală [+PROGRESIV] sau [+ITERATIV] (de fapt, Niculescu (2011: 432) demonstrează că din totalul ocurenĠelor (un număr de 24) de acest tip existente în Palia de la Orăútie, doar patru au, în mod evident, o valoare aspectuală progresivă sau iterativa). Această situaĠie nu exclude în totalitate posibilitatea de selecĠie a sa în limba vorbită în ocurenĠe cu valoare epistemică.
(6) ùi se va tâmpla cum Faraon pre voi vă va fi chiemând úi va fi dzicând acestea. (PO, 165, 18, apud Dimitrescu et al. 1978: 316).
179 Niculescu (2011: 427) găseúte câteva ocurenĠe care apar doar în textele traduse, nu úi în cele originale, motiv pentru care, în literatură, s-a considerat că acestă structură reprezintă în limba română o calchiere a unor turnuri similare din slavonă sau din maghiară. În fapt, este vorba de o creaĠie internă, specifică limbii române (v. Berea Găgeanu 1974; Niculescu 2011), aparĠinând conjugării perifrastice active. Spre deosebire de turnurile corespondente din latină care se realizau cu un participiu viitor activ în –turus úi verbul auxiliar esse, în dacoromână auxiliarul este înlocuit de verbul a vrea < lat. VELLE, „[…] semn al faptului că [aceste perifraze prospective] au fost influenĠate de transformările care au avut loc în latina târzie, când viitorul a început să fie exprimat prin structuri perifrastice cu auxiliar modal (volo, habeo, debeo, incipio etc.). Aceste auxiliare, dintre care în limba română s-a impus volo, au imprimat tuturor grupărilor care le includ o nuanĠă modală, care poate varia de la dorinĠă, voinĠă până la necesitate etc. Cu respectivele valori modale, construcĠiile au fost transmise limbilor romanice, unde, ulterior, úi-au pierdut aceste valenĠe, specializându-se în redarea valorii de viitor” (Corcheú/Roman 2011: 319). O altă ipoteză cu privire la dezvoltarea acestei perifraze în limba romană (susĠinută de E. Slave (1957: 53-61) úi de Al. Graur (1968: 205), este aceea potrivit căreia voiu + fi + gerunziul ar fi apărut prin analogie cu V anterior: se porneúte de la premisa că în foarte multe ocurenĠe temporale V anterior putea comuta cu V I (situaĠie care se înregistreazăúi în limba română actuală), în limba veche, V II apărând foarte rar utilizat ca timp de relaĠie úi, mai des, cu valoare modală. Cum V I actualiza atât [PROSPECTIVUL], cât úi o acĠiune incertă cu raportare la [PREZENT], în acel moment, „[…] dacă s-a creat un prezumtiv trecut, s-a creat úi unul prezent” (Slave 1957: 60) care însă era polivalent (avea atât utilizări temporale, cât úi modale) úi, din acest motiv, s-a creat perifraza cu participul prezent, ca o structură morfologicăúi semantică paralelă cu cea formată din auxiliarul a fi úi participiul trecut al verbului lexical. Însă, aúa cum aratăúi Elena Berea-Găgenu (1974: 97-111), dată fiind raritatea ocurenĠelor formelor de V II în secolul al XVII-lea, în ambele tipuri de utilizări, este foarte greu de acceptat ipoteza prezentată anterior.
238 Cecilia Mihaela Popescu Însă, pentru epoca la care facem referire, subliniem faptul că FoiG apare frecvent în propoziĠii principale ca echivalent al V-Tipul 1, exprimând o acĠiune prospectivă, cu raportare directă la Sit0, glosabilă astăzi prin structura „urmeză să…” [+ viitor imediat]:
(7) ùi vor úti eghipteanii că eu sînt Domn (…) úi voiu fi aducându afară feciorii lu Israil (PO., apud Călăraúu 1987: 195, n. 1).
Totuúi, ca urmare a structurii sale morfematice, această turnură exprima adesea úi valoarea modală de [OBLIGATIVITATE] a îndeplinirii acĠiunii, valoare cu care se înregistrează, cu precădere, în subordonate. Totodată, integrarea unor structuri dependente ca cele amintite anterior în contexte nedeterminate, marcate de nuanĠa de [INCERTITUDINE], va face ca turnura prospectivă voiu fi cântând să adauge în semantismul său posibilitatea de actualizare a „ideii de nesiguranĠă” (Călăraúu 1987: 194), FoiG înscriindu-se astfel în „tendinĠa limbii de a consacra o formă verbală specială pentru contextele condiĠionale úi nedeterminate” (Călăraúu 1987: 194). Iată de ce, anumiĠi cercetători (v. Berea-Găgeanu 1979: 110) consideră că în textul Paliei de la Orăútie (p. 165, 212, 217, 256, 257, 261, etc., apud Călăraúu 1987: 195) formaĠia discutată este încărcată cu „valoarea prezumtivă de îndoială, presupunere sau posibilitate” (v. úi Călăraúu 1987: 195):
(8) ùi cînd vor fi dzicînd voao feciorii voastri: ce slujbă de cinste iaste aceasta ? Dzice-veĠi lor: jirtva trecutului (PO., p. 217, apud Călăraúu 1987: 195).
Exemplul anterior atestă prezenĠa în acelaúi context a celor două tipuri formale de V construite cu auxiliarul a vrea: vor fi dzicînd (FoiG), respectiv, dzice-veĠi (V-Tipul 1), această situaĠie constituind, în primul rând, o mărturie importantă a echivalenĠei semantice a celor două structuri. Utilizările cu adevărat înrădăcinate în zona [EPISTEMICULUI] apar, după unii cercetători (v. Berea-Găgeanu: 1979: 110) spre sfîrúitul secolului al XVII-lea úi începutul secolului al XVIII-lea, după alĠii (Zamfir 2007, apud Zafiu 2009), sporadic, chiar din prima jumătatea a secolului al XVII. Însă, chiar de la începutul secolului al XVIII-lea, ocurenĠele de acest tip sunt mult mai frecvente (v. infra ex. (9) úi (10)), FoiG funcĠionând adesea în acelaúi context cu o formă de V-Tipul 1:
(9) ùi zicea cătră boiari: „De mult or fi zvorind ei úi or fi flămânzi, neavându de cheltuială” (Neculce, 196, apud Zafiu 2009: 298). (10) ùi i-au tăiat nasul, den ce pricină noi nu útim – cei ce l-au pârât, vor fi útiind de ce úi cum (Radu Popescu, 406-407, apud Zafiu 2009: 298).
Cu toate acestea, nu trebuie considerat că procesul de ‘regramatizare’ al perifrazei gerunziale s-a definitivat, de vreme ce încă există suficiente ocurenĠe în secolul al XVII-lea care atestă utilizarea sa cu valoare deictică:
(11) Cei ce vor face dieĠi, să fie cu minĠile întregi úi făr de vigleúug să arate în dierĠile lor tot adevărul al averii úi a datorii lor. Să nu lepede din moútenire pe moútenitorii lui cei adevăraĠi, făr de a nu arăta vina lor; nici să lase cea mai multă parte din averea lui la vreunul din rudele lui, pentru multa dragoste ce va fi având spre acela (Preavilniceasca Condică, 1780, 106, apud Zafiu 2009: 298).
239 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (12) Când Ġiganul sau Ġiganca ce să cere de stăpână-său va fi útiind meúteúuguri, úi să cere asupra schimbului svhimb deopotrivă, ca săútie acele meúteúuguri, sau atâĠia Ġigani pentru câte meúteúuguri útie acel Ġigan sau acea Ġigancă, atunci cu judecată să se hotărască aceasta, cumpănind judecătoriul ceia ce iaste drept, după meúteúugurile ce să va dovedi căútie acel obraz ce să schimbă (Preavilniceasca Condică, 1780, 146, apud Zafiu 2009: 298).
Totodată, începând din secolul al XVIII-lea, FoiG apare cu valoare modală de POT /posibil/ sau POT /probabil/, dar nu cu raportare la Sit0, ci cu „orientare prospectivă dinspre trecut înspre prezent” (v. Călăraúu 1987: 196), deci cu raportare la [TRECUT], în astfel de ocurenĠe aflându-se în corelare, uneori, în acelaúi segment discursiv, cu structura voi, vei, va + fi + participiul trecut (cf. ex. 13 úi 14): (13) Mai închis-au între acéste vremi úi pe Neagoe postelnic Săcuianul, úi i-au tăiat nasul, den ce pricină noi nu útim, cei ce l-au pîrît, vor fi útiind de ce úi cum (P. Ist., p. 407, apud Călăraúu 1987: 196) (= POT /probabil/ cu raportare la [TRECUT]). (14) ùi dzicè către boieri: De mult or fi dvorind ei úi or fi flămîndzi, neavînd de cheltuială (N.L., p. 32, apud Călăraúu 1987: 196).
Acest comportament poate fi coroborat cu cel ilustrat de anumite exemple care datează chiar din secolul al XVI-lea, în care această structură dubleză un imperfect (era mergând – v. Zafiu (2002: 135)) sau un perfect compus indicativ (a fost plecând – v. Zafiu (2002: 135)). De exemplu, Iorgu Iordan (1975: 149) consideră că fuiu lucrându (CV., XVIII, 12-13, apud Iliescu 1999: 106) aduce în plus faĠă de formele sintetice corespunzătoare ideea de [INCERTITUDINE]. ùi în româna medie se observă (v. Manoliu-Manea 1993: 233) acelaúi comportament sintactico-semantic al acestei perifrazei gerunziale, însă într-o măsură mult mai mică, căci, înlocuind timpurile de trecut indicativ cu o astfel de structură gerunzială, scriitorul aduce „în prim plan evenimente importante pe care le prezintă cu încetinitorul” (Manoliu-Manea 1993: 235). Prin urmare, traiectoria evolutivă parcursă de această perifrază, marcată aspectual [+PROGRESIV]/[+ITERATIV] úi actualizând în plan temporal [simultaneitatea faĠă de T0], pare să fie următoarea:
„Pe măsură ce sistemul de marcare aspectuală căreia îi aparĠine dispare, perifraza – ca simplă variantă de viitor (úi datorită afinităĠii dintre aspect úi modalitate) – a preluat valoarea modală a viitorului” (Zafiu 2009: 298).
Acest parcurs evolutiv trebuie completat cu observaĠia (v. Popescu 2009: 157-158) potrivit căreia, între secolul al XVI-lea úi secolul al XVIII-lea, pot fi detaúate două mari etape de evoluĠie a turnurii FoiG, úi anume: (1) Începând din secolul al XVI-lea úi până în secolul al XVIII-lea această structură apare în toate tipurile de scrieri pentru exprimarea unei acĠiuni prospective (din punct de vedere temporal) úi implicit, încărcată cu o nuanĠă de incertitudine, caracteristică inerentă viitorului, dar, în cazul de faĠă, subliniată – deci întărită discursiv, úi prin existenĠa unor elemente contextuale, de tip lexical (pronume, adverbe interogative sau nehotărâte) sau sintactic (sistemul condiĠional), din aceeaúi sferă semantică. (2) Începând de la sfârúitul secolului al XVII-lea úi începutul secolului al XVIII-lea se constată utilizarea acestei structuri pentru a exprima o acĠiune simultană cu Sit0, de
240 Cecilia Mihaela Popescu asemenea cu nuanĠa modală [+ INCERTITUDINE], úi, mai rar, o acĠiune posibilă, cu raportare la [TRECUT]. Acesta este momentul în care structurii în discuĠie încep să-i fie predominante ocurenĠele modale. În orice caz, trebuie subliniat faptul că:
„Eliminarea grupării gerunziale din ansamblul mijloacelor de exprimare a viitorului, cauzată în egală măsură de factori de natură formală (caracterul neobiúnuit úi complicat al structurii sale) úi semantică (imprecizia conĠinutului semantic, existenĠa celorlalte forme sinonime de exprimare a ideii de viitor) (Berea-Găgeanu 1974), duce, pe de o parte, la simplificarea úi reorganizarea subsistemului temporal al viitorului, iar, pe de altă parte, la îmbogăĠirea sistemului modal al limbii române, care adaugă un nou membru [s.n.]” (Corcheú/Roman 2011: 320).
Totodată, nu trebuie omisă nici reorganizarea sub raport temporalo-referenĠial a turnurii (v)oi + fi + gerunziu, care nu va mai funcĠiona ca o formă de actualizare a [VIITORULUI] sau a [TRECUTULUI], ci se va raporta (preponderent) la [PREZENTUL] (în fapt, un interval de [PREZENT-VIITOR]) situaĠiei de comunicare. În limba română contemporană, cei trei constituenĠi ai paradigmei de prezumptiv exprimă raportul temporal dihotomic: [TRECUT] (redat de forma: (v)oi + fi + participiul trecut al verbului lexical) vs. [NON-TRECUT] (redat de forma omonimă de V-Tipul 2 úi de structura (v)oi + fi + participiul prezent al verbului lexical).
2.2.4.2.2. În ceea ce priveúte procesul de ‘regramatizare’ al V-Tipul 2 (oi cânta) ca formă omonimă de prezumptiv, acesta pare a fi oarecum similar cu cel descris anterior în cazul turnurii (v)oi + fi + gerunziul verbului lexical, cel puĠin sub aspect conceptual úi cronologic. În plus, în cazul de faĠă este evidentăúi modificarea la nivel formal, intervenită în cazul auxiliarului care, prin afereză, ajunge la forma populară, specializată (o cânta). De fapt, această formă de prezumptiv derivă din formele de V-Tipul 1, moútenite, aúa cum am văzut, din turnura latină prospectivă VOLO CANTARE. IniĠial (în româna comună), V-Tipul 1 a reprezentat singura (unica) formă cu valoare prospectivă exclusiv deictică. În secolul al XVI-lea, structura formală constituită din auxiliarul a vrea + infinitivul verbului lexical apare foarte rar în actualizarea unor valori modale de tipul [+ incertitudine] / [+ necesitate], iar în astfel de ocurenĠe, de fapt:
„NuanĠa de incertitudine aparĠine, mai ales, contextului úi ea se transferă asupra întregului mesaj. Atunci când incertitudinea aparĠine formei verbale, are loc úi o schimbare a temporalităĠii formaĠiei menĠionate, obĠinându-se efecte de sens speciale […]. FrecvenĠa mare a viitorului în această perioadă în cadrul regentei condiĠionate úi al propoziĠiilor condiĠionale, în general, este un argument pentru a considera mai răspândită întrebuinĠarea V [viitorului] exprimând incertitudinea în limba veche în raport cu limba actuală […] (Călăraúu 1987: 211).
Cu astfel de valori, structura verbală în discuĠie apare, în special, în textele reprezentând limba vorbită, dar úi în cele traduse sau în documente oficiale cu caracter juridic úi, de obicei, în regenta unui sistem ipotetic (v. 1a):
(1) a. De vei fi luat dumneata păn acum, bine va fi (ISN, p. 103, a. 1784, Rîmnicu- Vîlcea, apud Călăraúu 1987: 203).
241 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice b. dzise domnul cătră Gain: unde iaste fratele tău Avel? El răspunse: nu útiu, au voiu fi eu pădzitoriu fratelui meu? (PO., 22, apud Niculescu 2011: 437).
Aceste contexte eventuale sau supozitive180, a căror frecvenĠă se intensifică începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea úi începutul secolului al XVIII-lea, sunt favorizante pentru dezvoltarea (ca frecvenĠă úi intensitate) naturii modale originare a viitorului, în astfel de cazuri morfemul verbal discutat fiind considerat o formă de V cu valoare modală (probabilă, dubitativă etc.), încă cu structura fonetică identică cu cea a formei canonice actuale:
(2) ùi într-un loc vădzui un om úedzând numai cu piele. ùi gândind întru mine úi dziú: „Au doar să păduchea, sau va fi diiavol?” (Zosim, 57, anul 1676, apud Zafiu: 2009: 296). (3) atunce cuprinsă fricăúi spaimă pre diacon, de nu cutedza să să lipască nice leac de om, că din rugă îi era obrazul proslăvit ca de înger, atâta cât sta în gânduri diaconul de cugeta: „Cândai va fi înger acesta ce să veade om” (Dosoftei, 11v, anul 1682-1686, apud Zafiu: 2009: 296). (4) Apoi de toate, deaca vădzu împăratul că doreaúte să-úmargă la scaun, îi dzâsă să-ú poftească vreun dar ce-i va lipsi, iar svântul răspunsă (…) (Dosoftei, 147rv, anul 1682-1686, apud Zafiu: 2009: 296).
Acest morfem verbal modal încă cu sens temporal de [VIITOR] se întâlneúte frecvent la Miron Costin (sfârúitul sec. al XVII-lea), C. Cantacuzino (sfârúitul sec. al XVII- lea – începutul sec. al XVIII-lea ), Antim Ivireanul, Ion Neculce (prima jumătate a secolului al XVIII-lea) IenăchiĠă Văcărescu (sfârúitul secolului al XVIII-lea) etc. (v. Zafiu 2009: 296):
(5) era făméie rapitoare, precum spun úi de vréme ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion vodă (de va hi aúea) úi de frica lui Dumnedzău depărtată (Costin, 64, apud Zafiu: 2009: 296). (6) Dar mă mir cum încape acest lucru, că întâi scrie ca au răscumpărat-o de la turci, închinată de nevoie, ú-apoi să o zidească, cum va hi acel lucru? (Costin, 266, apud Zafiu: 2009: 296). (7) Măcără că nu útim carii mai fireú limba îú vorbeaúte, ceútia ce prin ceaste părĠi lăcuiescu, carii s-au amestecat cu alte multe fealiuri de limbi, au ceia, căci tot în locul lor acolo să află. Însă orice va fi de aceasta nu útiu (Cantacuzino, 197, 64, apud Zafiu: 2009: 296). (8) Deci, vârându-se supt elefantul pre care i să părea că va fi ămpăratul, omorî pre elefant úi, căzând elefantul mort preste dânsul, muri úi el, acolo (Antim Ivireanul, 309, apud Zafiu: 2009: 297). (9) Poate-fi, de or fi úi scrise de Nicolai logofătul, dar or fi poate fi tăinuite, úi până acum la ivală n-au eúit (Neculce, 157, apud Zafiu: 2009: 296).
180 Aceste contexte eventuale sau supozitive necesită o analiză aprofundată din punct de vedere al unui corpus largit ca număr de ocurenĠe úi ca spaĠiu temporal. Părerea noastră este că în „devenirea” sa ca formă de prezumptiv, turnura o cânta a gramatizat (a absorbit inerent) astfel de structuri discursive explicit ilocuĠionare; altfel spus, a gramaticalizat parametrul R (pe care l-am definit în partea I a lucrării, în subcap. 0.3.2.2.), putând funcĠiona ca formă evidenĠială fără raportare explicită la sursa informaĠională (v. úi Rossari et al. 2007). 242 Cecilia Mihaela Popescu (10) ùi cu acestu mijloc s-a săvârúit traghica moarte a lui sultan Ibrahim; însă nu útiu dă va fi adevărată aceasta (Văcărescu, 57, apud Zafiu: 2009: 296).
Toate aceste exemple prezentate anterior demonstrează nu numai creúterea numărului de ocurenĠe cu valoare modală a structurii dicutate, dar úi faptul că acest morfem verbal începe să se specializeze cu valoare prezumptivă în contexte în care această semnificaĠie modală continuă să fie marcată (deja suplimentar, în secolul al XVIII-lea) de anumite verbe, adverbe sau expresii din aceeaúi zonă modală. Totodată, iese în evidenĠă din contextele prezentate anterior folosirea preponderentă a verbului a fi, dar úi alternarea formei canonice de V cu cea neaferezată. Într-adevăr, aprox. din secolul al XVII-lea, ca urmare a diferenĠierii morfosintactice dintre formele auxiliarului úi cele ale verbului lexical plin, apare în limbă invarianta V- Tipul 1, oi + infinitiv (Foi) – structură formată prin eroziunea formelor auxiliarului, care se înregistrează cu precădere în varianta populară scrisă. Acest nou morfem începe să dubleaze tipul fundamental de V (voi + infinitiv) în utilizările sale deictice, dar úi invarianta: voi, vei, va + conjunctivul verbului lexical (v. infra ex. 8) – exemple de acest tip întâlnindu-se chiar úi în secolul al XVIII-lea (v. Zafiu 2009: 299). Textele din secolul al XVII-lea atestă utilizarea Foi în sistemul condiĠional, atât în protază, cât úi în apodoză, cu valoare de POT /probabil/ sau chiar de POT /posibil/, acestea fiind de fapt contextele cheie care vor favoriza dezvoltarea valorii epistemice a V:
(11) De n’a fi la prilej tot Ġi-om mulĠămi (ISDB, p. 86, apud Călăraúu 1987: 164) (12) ùi el ca mine a să fie în lume nenorocit (Conachi, Poesii, p. 48, apud Rosetti / Cazacu / Onu 1971: 569).
Însă, specializarea grupării oi + infinitiv ca formă inerentă (deci fară aportul contextual al altor mărci explicite) de prezumptiv începe să se dezvolte abia în secolul al XIX-lea, situaĠie ilustratăúi de literatura scrisă cu caracter de oralitate populară (v. infra ex. (13), (14), (15), (16)), pentru ca, deja la sfârúitul secolului al XIX-lea, în opera lui Ion Creangă, această formă verbală să apară integrată în construcĠii sintactice (indefinite – v. ex. (17) úi (19), sau concesive, ca sub (18)) asemănătoare cu cele din limba actuală:
(13) de unde o fi omul ăsta, mă? (Costache Caragiali, TI XIX, 59, apud Zafiu 2009: 297). (14) Ce-o fi asta, neiculiĠă? (Costache Caragiali, TI XIX, 60, apud Zafiu 2009: 297). (15) Ce fel de fiinĠă o fi asta, frăĠioare? (Costache Caragiali, TI XIX, 60, apud Zafiu 2009: 297). (16) E cam afumată cafeaua, cioară. - O fi, blagoslovitule. (Costache Caragiali, TI XIX, 59, apud Zafiu 2009: 297).
(17) unul cică s-a dus odată bou la Paris, unde-a fi acolo ... (Creangă, 159, apud Zafiu 2009: 297). (18) Aúa a fi, n-a fi aúa, zise mama, vreau să-mi fac (Creangă, 159, apud Zafiu 2009: 297). (19) sau cine mai útie ce pricopseală a fi (Creangă, 108, apud Zafiu 2009: 297).
Din parcursul diacronic prezentat anterior rezultă că:
243 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (i) procesul de ‘regramatizare’ al formei de V-Tipul 1 (iniĠial varianta neaferezată) începe în secolul al XVII-lea úi este vizibil deja la sfârúitul acestui secol pentru varianta oi + infinitiv, cu alte cuvinte, se produce simultan cu cel al structurii gerunziale discutate anterior. În urma acestui proces de ‘regramatizare’, forma cultă (neaferezată) a V-Tipul 1 (va fi) nu se va mai înregistra cu valoare de prezumptiv. Începând cu secolul al XX-lea, această din urmă formă apare în texte doar cu valoare deicticăúi/sau conjecturală (v. subcap. 2.3.2). (ii) ca úi în cazul structurii (v)oi + fi + gerunziu, úi forma de prezumtiv oi + infinitiv îúi restructurează sistemul de referinĠă temporală de la [VIITOR] la [PREZENT(-VIITOR)], deci la [NON TRECUT].
2.2.4.2.3. DiscuĠia dezvoltată anterior cu privire la constituirea formelor de prezumptiv impune úi prezentarea – foarte scurtă, de această dată – parcursului diacronic al formaĠiunii (v)oi + fi + participiul trecut al verbului lexical, structură care în limba română actuală actualizează, aúa cum am mai afirmat, o supoziĠie raportată la [TRECUT]. ùi de această dată, procesul de ‘regramatizare’ este susĠinut de conversiunea acestui morfem prospectiv de la domeniul temporal la cel modal, în această nouă funcĠiune fiind preferată forma aferezată, populară a auxiliarului.181 Aúadar, această formă de prezumptiv cu raportare la [TRECUT] îúi are originea în forma omonimă de V anterior ((v)oi fi cîntat) care apare foarte devreme, încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea, cu diferite valori modale din zona de expresie a POT sau referindu-se „explicit la sursele informaĠiilor” (Zafiu 2009: 299):
(1) Iar ce să va fi lucratu în zilele acestor domni, nu să află scris nimic (Ureche, 66, apud Zafiu 2009: 299). (2) Iar ce va fi trecut înapoi nu să află însemnat de streini (Ureche, 67, apud Zafiu 2009: 299). (3) Iar ce să va fi lucrat într-acei doi ani a domniei lui nu săútie (Ureche, 68, apud Zafiu 2009: 299).
Astfel de utilizări se menĠin úi chiar sporesc ca frecvenĠă úi mai târziu. De exemplu, spre sfârúitul secolului al XVII-lea, le întâlnim la Ion Neculce sau la stolnicul Constantin Cantacuzino:
(4) La Constantin Vodă de toată oastea va hi fost la 8.000 de oameni (Costin, 192, apud Zafiu 2009: 299). (5) Nu útiu unde úi la ce istorii va fi cetit acestu lucru (Costin, 263, apud Zafiu 2009: 300). (6) precum vedem în cea Alexandrie ce-i zic, cine o va fi făcut, nu útiu (Cantacuzino, 148, apud Zafiu 2009: 300). (7) Cât dară va fi fost putearea lui atunci, úi cu câtă mulĠime de oameni va fi umblat, cât au umblat úi au supus părĠi ale lumii, putemu-ne însă cu mare mirare úi domiri câte cevaú (Cantacuzino, 153, apud Zafiu 2009: 300).
Aúa cum se arată în literatură (v. Slave 1957), dintre cei trei constituenĠi ai paradigmei actuale de prezumptiv, structura omonimă cu V anterior este considerată a se fi
181 Vezi supra partea I a lucrării, subcap. 0.2.1.2. 244 Cecilia Mihaela Popescu gramatizat cel mai devreme. Acesta este úi motivul pentru care, tot în literatura de specialitate, se consideră că sensul de prezumptiv a apărut iniĠial úi s-a dezvoltat mai rapid la formele de trecut (V anterior, COND perfect úi CONJ perfect). Într-adevăr, aúa cum remarcăúi Zafiu (2009: 300), la toate aceste forme de trecut, semnificaĠia prezumptivă se manifestă cu mai multă lejeritate pentru că un proiect posibil plasat în zona de referinĠă a [TRECUTULUI] devine [IREAL]. Aúadar, forma omonimă cu V anterior (voi fi cântat) este prima creată din paradigma actuală a prezumptivului, dar aceasta face referire la zona de [TRECUT]. Prin analogie (aúa cum arată Slave 1957: 59) cu aceasta s-a dezvoltat úi forma de prezumtiv raportată la [PREZENT]. Dar, am văzut că pentru acest tip de referinĠă, în limba actuală există doi formanĠi, perifraza cu gerunziul úi forma omonimă cu V-Tipul 2. Prin analogie cu forma mai sus amintită de [TRECUT] s-a fomat doar cea de-a doua componentă (V- Tipul 2), în timp ce perifraza cu gerunziu, care exista în acea epocă în limbă, dar cu un alt comportament semantico-funcĠional, a fost reconvertităúi utilizată treptat pentru dezambiguizare (v. Zafiu 2009: 301, n. 19; cf. Slave 1957).
În concluzie, româna dispune în zona de actualizare a modalităĠii epistemico- inferenĠiale (úi/sau a [EVIDENğIALITĂğII]) de forme proprii, rezultate fie prin specializarea unor formanĠi prospectivi, aúa cum se întâmplă în cazul formelor omonime cu V-Tipul 2, respectiv, cu V anterior), fie prin „reconvertirea” unor structuri care funcĠionau în aceeaúi zonă de expresie a prospectivului temporal.
2.2.5. Câteva concluzii ÎnĠelegând procesul de ‘regramatizare’ ca un ansamblu de schimbări semantico- sintactice care afectează un anumit item deja gramaticalizat úi care poate antrena reorganizări de paradigmă sau poate conduce la crearea unor noi tipuri de opoziĠii la nivel de sistem, putem afirma că, în ipostaza lor actuală, formele canonice de V din limbile romanice studiate au parcurs sau se află încă în plin proces de ‘regramatizare’. În toate cele patru limbi romanice studiate (franceză, spaniolă, italianăúi română) s-a constatat că forma canonică de V a pierdut o mare parte din ocurenĠele temporale, dar a câútigat în plan modal úi, mai cu seamă, în zona de expresie a [EPISTEMICULUI PROBABIL] úi / sau a [EVIDENğIALITĂğII]. Aúadar, la nivelul exprimării prospectivo-temporale, s-a observat o situaĠie cvasi- asemănătoare între franceză, spaniolăúi, parĠial, italiană, sisteme lingvistice în care unicul morfem verbal care funcĠionează iniĠial în această zonă de expresie (i.e., V sintetic) este concurat de diferite structuri perifrastice gramaticalizate total sau parĠial (în special, turnuri cu bază itivă, precum (fr.) aller + infinitiv sau (sp.) ir a + infinitiv, sau de perifraza stare per + infinitiv, în italiană). Raportată la această situaĠie, limba română pare să urmeze traiectoria inversă, căci acest sistem lingvistic caracterizat iniĠial de polimorfism îúi specializează fiecare tipar prospectiv, formei canonice fiindu-i rezervată, începând cu secolul al XX-lea, zona exprimării deictice úi cea a unei [conjecturi] slabe. EvoluĠiile cele mai interesante, dar în acelaúi timp eterogene faĠă de situaĠia descrisă anterior, se înregistrează în zona de actualizare a modalităĠii epistemice, unde se observă că: -în franceză, V epistemic a pierdut o mare parte din varietatea construcĠiilor de acest fel existente în Moyen Français, dar funcĠionează în turnuri aproape lexicalizate construite cu verbele être úi avoir, ceea ce conduce totuúi la o mare
245 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
frecvenĠă de utilizare. ConcurenĠa cu turnura devoirEPISTEMIC + infinitiv este putenic marcată, mai ales în limba vorbită.
-în spaniolă, V canonic apare cu utilizare epistemică (úi mai puĠin evidenĠială) într-un număr încă foarte ridicat úi variat de structuri, această funcĠionare depinzând în mare măsurăúi de nivelul diatopic úi stilistic. ConcurenĠa V sintetic cu turnura deber de + infinitiv nu are o mare amploare.
- în italiană, evoluĠia V sintetic pare similară cu cea a formei echivalente din castiliană, dar spre deosebire de aceasta din urmă, V din italiană are un grad ridicat de actualizare a [EPISTEMICULUI], pe care l-a dezvoltat în urma concurenĠei cu forme verbale marcate în zona [EVIDENğIALITĂğII], precum il condizionale composto sau perifraza modală, dovere + infinitiv, care are o frecvenĠă de utilizare comparabilă cu structura echivalentă din limba franceză.
-în română, V canonic suferă, am putea spune, o regresie în zona de actualizare a modalităĠii epistemice, deoarece, spre deosebire de limba veche când se înregistrează în contexte eventuale sau supozitive úi chiar cu valoare modală proprie, voi + infinitiv apare în româna actuală doar în exprimarea unei previziuni, deci cu caracter slab inferenĠial. În schimb, această formă stă la baza creării unor formaĠi specializaĠi, precum V-Tipul 2 (oi cânta) úi FoiG ((v)oi fi cântând), morfeme verbale cu rol inferenĠial puternic, care le apropie de valoarea V sintetic din limba italiană actuală.
RepoziĠionând aceste aspecte evolutive din nou din perspectiva ‘regramatizarii’, se observă că un astfel de proces nu conduce în mod obligatoriu la pierderea valorii semantice cu care itemul afectat este încărcat iniĠial (aúa cum se întâmplă cu V sintetic din spaniolă, franceză sau italiană, cf. cu comportamentul semantico-funcĠional al formei canonice din limba română). Această situaĠie, care poate fi însă interpretatăúi ca o ‘regramatizare’ în curs de realizare este cel mai bine ilustrată de cazul V sintetic din limba italiană care pare să se fi fixat ca marcator inferenĠial, în special în limba vorbită, fără să-úi piardă posibilitatea de a funcĠiona în plan [TEMPORAL]. SituaĠia din italiană poate să fi fost favorizatăúi de existenĠa unui decalaj mare la nivel diamezic, între limba literarăúi cea conversaĠională.
2.3. PARCURSUL DIACRONIC AL FORMELOR DE CONDIğIONAL ÎN INTERIORUL SISTEMELOR VERBALE ROMANICE
Aúa cum am afirmat în partea de început a acestui capitol (v. supra subcapitolul 2.1.1.), istoria constituirii COND úi, mai ales, cea a dezvoltării sale în cadrul sistemelor lingvistice romanice reprezintă, în primul rând, rezultatul unui proces cognitiv abstract de reanalizare prin care diferite forme de expresie puternic înrădăcinate iniĠial (în latina târzie) în zona de actualizare a [PROSPECTIVULUI] cu raportare la [TRECUT], ajung să gramatizeze această trăsătură inerentă originară (devenind astfel marcatori ai VT), pierzând totodată (în grade diferite) posibilitatea de pliere în tranúa temporală amintită anterior úi dezvoltând (de asemenea, în grade diferite) aptitudini modale. La nivel tipologic romanic, acest parcurs relevă că, dinspre spaĠiul iberoromanic până la arealul dacoromânei, semnificaĠia turnurilor latineúti originare care traduc astăzi
246 Cecilia Mihaela Popescu semantemul [condiĠional] nu a încetat să se gramaticalizeze gradual dinspre [OBIECTIV] spre [SUBIECTIV]. În ceea ce priveúte structurarea acestui subcapitol, trebuie făcută precizarea că procesul de reconfigurare semantică a formelor de COND nu va mai fi urmărit la nivelul fiecărui sistem lingvistic luat în discuĠie, aúa cum am procedat anterior în cazul studierii regramatizării formelor de V romanic. De această dată, ne vom limita, într-o primă etapă, la prezentarea unor informaĠii indispensabile pentru a înĠelege procesul evolutiv al paradigmei/paradigmelor verbale discutate úi care sunt specifice pentru fiecare formă de COND/sistem lingvistic în parte. Vom aduce astfel în discuĠie diferitele categorizări acordate formei în –ría în literatura lingvistică hispanică, vom încerca să justificăm alegerea făcută de italiana actuală la nivelul formelor de exprimare a COND, motivând în acelaúi timp implicaĠiile pe care această selecĠie le are la nivel semantic. Cu o situaĠie oarecum similară, dar care implică un număr mult mai mare de structuri formale, s-a confruntat, se pare, úi limba română, în fazele sale de început. Toate aceste informaĠii vin, de fapt, în completarea datelor úi a discuĠiilor asupra formelor de COND romanic din capitolele anterioare. Cea de-a doua etapă constitutivă a acestui subcapitol, concepută distinct sub formă de Anexă, reprezintă, de fapt, un eúantion de gramaticalizare (înĠeleasă in extenso) a COND romanic, realizat pe baza studierii evoluĠiei diacronice a formei în –roi(e).
2.3.1. O scurtă istorie a formei în -ría din spaniolă Prin tradiĠie, formei simple în –ría din spaniolă i s-a acordat de-a lungul timpului în cercetările de specialitate, un statut incert în cadrul sistemului verbal al acestei limbi. Pe scurt, este vorba de o tatonare îndelungată între mod de sine stătător úi timp. Până aici, situaĠia pare să fie asemănătoare cu cea a formei simple de COND din limba franceză. Dar dacă, literatura lingvistică franceză considera forma în –rais ca timp al indicativului, paradigma în –ría din spaniolă a oscilat în interpretările lingvistice autohtone între treaptă temporală fie a indicativului, fie a subjonctivului. Astfel, Real Academia Española (RAE) a considerat această fomă verbală până în 1916/1917, drept un timp al conjunctivului, apoi, pentru încă aprox. o jumătate de secol (până în 1973), i-a atribuit un statut aparte, numindu-l modo potencial úi, în sfârúit, după această dată (probabil sub influenĠa studiilor celebre ale lui Andrés Bello – care denumeúte această paradigmă verbală POSPRETERITO), respectiva paradigmă verbală a fost categorizată în rândul timpurilor indicativului, poziĠionare cu care sunt de acord úi Gili Gaya úi Alcina Franch y Blecua. Nici această din urmă tipologizare nu avea să dureze foarte mult, pentru că odată cu ediĠia din 1994 a Gramática de la lengua española – scrisă, de această dată, sub auspiciile tutelare ale lui Alarchos Llorach –, forma în –ría avea să recapete titulatura de „mod” aparte (de această dată, împreună cu V indicativ), cu denumirea de „el condicional” (v. úi Ferreres Masplá/Olivares Pardo 2000: 175). Cu siguranĠă că numărul mare úi variat de utilizări, în mare măsură asemănător cu cel al formei echivalente din franceză, a fost un argument în favoarea acestei ultime clasificări. Cu toate acestea, nu trebuie omis din vedere faptul că forma în –ría este singura (dintre cele patru forme de expresie ale COND romanic discutate în această lucrare) care posedă încă transparent aptitudinea de a se plia în zona de referinĠă a [TRECUTULUI] nu numai în actualizarea „viitorului în trecut”, ci úi în redarea diferitelor grade de POT.
247 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice 2.2.3. CondiĠionalul din limba italiană contemporană: un caz romanic particular ? Istoriile limbii italiene (v. Saffi 2010: 33-34) arată că pentru semantemul actual [condiĠional prezent], acest sistem lingvistic a dispus în diacronie de următoarele trei tipuri de structuri formale: (i) în primul rând, o formă moútenită (COND – Tipul 1) din mai mult ca perfectul indicativ latin (AMAVERAM > amara; FUERAM > fora), întâlnită frecvent în primele texte poetice siciliene, cu precădere în cadrul construcĠiilor ipotetice úi al cărei statut semantic ar putea fi descris astfel:
« Quand le plus-que-parfait composé des langues romanes a remplacé le plus-que- parfait amaveram, la substitution a été partielle, elle n’a concerné que le perfectum de la part d’action déjà réalisée, elle a donc laissé la forme simple amara disponible pour exprimer le perfectum de la part d’action non réalisée, c’est-à-dire pour exprimer une action entièrement à réaliser, en d’autres termes un conditionnel » (Saffi 2010: 33-34).
(ii) cea de-a doua construcĠie verbală cu valoare de COND prezent (COND – Tipul 2) care apare în italiana veche este moútenită din turnura latină care stăúi la baza formelor echivalente de COND din franceza, spaniola sau portugheza actuală. Este vorba aúadar de turnura CANTARE HABEBAM > cantarìa, cu auxiliarul conjugat la imperfect (structură care a făcut amănunĠit obiectul discuĠiei din capitolul anterior). (iii) în sfârúit, ultima soluĠie de exprimare a COND (COND-Tipul 3) are la bază aceeaúi construcĠie perifrastică latină amintită anterior, cu precizarea (făcută de mai multe ori pe parcursul acestei lucrări) că, de această dată, auxiliarul apare conjugat la indicativ perfect (passato remoto): cantare + ebbe > cantarebbe. Aúadar, după ce a tatonat mai multe forme de expresie, încercând úi renunĠând la formularea care „a avut succes” în alte limbi din Romania Occidentală (úi care, de altfel, continuă să existe úi în contemporaneitate în dialectul sicilian sau în cel napoletan), italiana modernă a reĠinut ultima structură formală (COND-Tipul 3), între secolul al XVI-lea úi secolul al XVII-lea (aprox. în jurul anului 1650). ùi de această dată, procesul de gramaticalizare a COND din limba italiană modernă implică o perioadă lungă de timp, iar datele diacronice care atestă coexistenĠa formelor mixte (forme ale COND-Tipul 2 alături de cele ale COND-Tipul 3) în cadrul aceleiaúi paradigme verbale (v. Rohlfs 1969, vol. II: 344-345 ; Hajrullam 2007: 5)182, reprezintă, în fapt, argumente care justifică afirmaĠia potrivit căreia în exprimarea COND, limba italiană prezintă « deux sémiologies sous le même psychisme » (Hajrullam 2007: 6). Altfel spus, acest sistem lingvistic ajunge la o imixtiune semantică între COND-Tipul 2 úi COND- Tipul 3, căci paradigma existentă în limba actuală pare să beneficieze simultan de construirea pe bază de imperfect úi pe bază preterit, motiv pentru care:
« [...] le conditionnel italien ne se contente pas du repérage sur le temps de l’observateur, comme c’est le cas dans les autres langues romanes, mais qu’il ajoute nécessairement le repérage sur le temps du locuteur, ce que nous avons appelé
182 Bashkim Hajrullam (2007: 5) citează, de exemplu, cazul (deja celebru în literatură) lui Giovan Giorgio Trissimo care în a sa Grammatichetta « faisait état de formes qu’on pourrait qualifier de „mixtes”: -ia, -esti, -ia, -essimo, -esti, -iano » (Hajrullam 2007: 5). 248 Cecilia Mihaela Popescu « double repérage », et qui est dû, selon notre hypothèse, à la superposition – durant des siècles – des deux architectures, -ia (imparfait) et -ebbe (prétérit) » (Hajrullam 2007: 5).
În ansamblu, o astfel de evoluĠie ar putea fi explicată în maniera următoare : italiana opune forma de V, amerò (care exprimă o acĠiune în curs în [VIITOR], deci este un imperfectum) celei de COND, amerei (care exprimă o acĠiune văzută global, deci este un perfectum) (v. Saffi 2010: 35), ceea ce permite utilizarea V în protaza sistemului ipotetic (spre deosebire de situaĠia manifestată de limba franceză, dar asemănător cu ceea ce se înregistrează în limba română), dar care interzice COND prezent să exprime posterioritatea în raport cu o acĠiune situată în [TRECUT] :
« L’action exprimée dans le passé peut s’être réalisée avant le moment de la dire, avant le présent du locuteur, ce qui n’est jamais le cas pour un perfectum de futur. C’est pourquoi l’italien a conservé jusqu’au milieu du 17ème siècle l’autre solution de construction avec l’imparfait qui lui permettait de compenser les insuffisances de son conditionnel de type perfectum de futur. C’est vers 1650 que s’impose une alternative : l’expression du passé est attribuée à la forme composée du verbe (marquant l’antériorité par rapport à une autre action) et le conditionnel simple se spécialise dans l’expression de l’irréel de présent ou de futur [...] » (Saffi 2010 : 35).
De fapt, la nivel semantic, soluĠia adoptată de italiană permite ca V să acopere – spre deosebire de formele corespondente din franceză, spaniolă sau portugheză – întreaga zonă de expresie a modalizăĠii epistemice, cu raportare la [PREZENT – (VIITOR)] sau la [TRECUT] (graĠie formei compuse), fără nici o interacĠiune cu forma sintetică de COND, care, aúa cum am văzut apare, în limba actuală, doar cu valoare evidenĠialo-citaĠională. În schimb, în ceea ce priveúte COND trecut, italiana ajunge la o „nediscriminare” funcĠională între « deux catégories très bien distinguées dans les autres langues romanes : 1. l’irréel du passé et 2. le futur du passé » (Hajrullam 2007: 9).
2.2.4. Limba română: din nou, concurenĠa perifrazelor Aúa cum s-a văzut din capitolul anterior (v. supra subcapitolul 2.2.4), în limba textelor scrise în limba română între secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, majoritatea formelor verbo-modale prezintă o serie de variaĠii din punct de vedere diastratic úi/sau diatopic, unele dintre ele cunoscând invariante morfologice atestate doar în opera unui singur scriitor, ceea ce arată, de fapt, slaba lor utilizare în limba vorbită. Se remarcă de parte numărul surprinzător de mare úi de variat al structurilor verbale care încearcă redarea aspectului [+ÎNCHEIAT], sau, mai degrabă, raportul temporal de [+Anterioritate faĠă de Sit0]. De fapt, trebuie subliniat că, în limba română veche, aproape toate paradigmele verbale dispun de perifraze care se pot combina atât cu participiul trecut, cât úi cu participiul prezent úi care aduc diferite nuanĠe aspectuo-temporale sau modale suplimentare compartimentului verbal tutelar. În ceea ce priveúte formele de expresie pentru semantemul [condiĠional], în Istoria Limbii Române (ILR 1969, II: 271-272) se aarată că:
,,ModalităĠile de exprimare a ideii de condiĠie prin perifraza bazată pe îmbinarea unui element ,,auxiliar” (urmaú al lui habeo, volo, esse) cu forma de infinitiv,
249 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice participiu sau gerunziu a verbului de conjugat nu sunt proprii românei comune, care nu cunoaúte decât un condiĠional sintetic” (ILR 1969, II: 271-272).
Istoriile limbii române fac aúadar referire la existenĠa condiĠionalului sintetic care pare să fi avut o mai mare utilizare (Coteanu 1981: 87) în special între secolele al XIII-lea úi al XV-lea, faĠă de textele din secolul al XVI-lea183. De fapt, pentru această perioadă, COND sintetic este singura (unica) „realitate morfologică” cu valoare, grosso modo, de ,,condiĠional” prezent, în timp ce rarele ocurenĠe pe care le înregistrează în textele din secolul al XVI-lea, îi dovedesc încă o dată caracterul deja arhaic. Cu toate acestea, forma sintetică de COND se va păstra în limba română până la începutul secolului al XVII-lea184. Însă, în ceea ce priveúte structura morfologică, dar úi originea acestui tip sintetic de COND, disputa este încă neîncheiată, potrivit unor studii recente (v. Tasmowski/Bourova 2005), acesta fiind considerat drept urmaú fie al conjunctivului perfect latin (CANTAVERIM), fie al viitorului II indicativ din limba latină (CANTAVERO), fie al acelei forme mixte, rezultate ca urmare a confuziei morfologice úi semantice între paradigmele verbale amintite anterior (Caragiu-MarioĠeanu 1969, II: 270; Dimitrescu et al. 1978: 321). Prin compararea cu situaĠia existentă în dialectele istorice (aromân, istroromân) sau prin intermediul graiului bănăĠean, s-a reuúit reconstituirea întregii paradigme a COND sintetic, pentru toate clasele verbale existente în limba română. Aúadar, schema morfologică rezultată prezintă următoarelele elemente constitutive:
Radical + sufix identic cu al perfectului (specific în funcĠie de tipul de conjugare) + sufix specific –re- (general) + desinenĠe (Caragiu-MarioĠeanu 1969, II: 270), iar aceasta se poate ilustra cu paradigma reconstruiă a verbului a cânta: cântare (-aru)185, cântari (-are), cântare, cântarem(u), cântaret(u), cântare (Dimitrescu et al. 1978: 321). Pe de altă parte, scrierile din secolul al XVI-lea dovedesc existenĠa úi a unui condiĠional prezent analitic, care însă – spre deosebire de forma discutată anterior – nu este specific românei comune. Această creaĠie are la bază auxiliarul a avea186, urmat de infinitivul scurt al verbului lexical. Paradigma sa morfologică este asemănătoare cu cea din limba modernă, cu excepĠia persoanei a III-a singular úi plural, unde auxiliarul prezintă formele ară, respectiv, are: ară afla; ară trebui; are dzicea úi are putea, iubi-v-ară (v. Densuúianu 1961, II: 146). Ca úi în cazul altor construcĠii perifrastice, úi aici postpoziĠia
183 Tasmowski / Bourova (2005: 336) vorbesc de existenĠa a doar douăsprezece forme de COND sintetic întâlnite în indexul stabilit de Fl. Dimitrescu la ediĠia Tetraevanghelului diaconului Coresi, forme care apar, de fapt, doar în Evanghelia după Matei, nu úi în Evangheliarul de la Sibiu. Acest fapt îi determină pe autorii acestui studiu să avanseze ipoteza potrivit căreia Tetraevanhelul nu este opera unei singure persoane. 184 După 1600, forma sintetică dispare din texte. Deja, în scrierile acestei perioade, este atestată o largă răspândire a structurii perifrastice construită cu auxiliarul aúi, ai, are (ară), am, aĠi, are (ară) + infinitivul verbului de conjugat. 185Pentru mai multe detalii referitoare la desinenĠe, v. Dimitrescu et al. 1978: 320. 186 În legătură cu originea auxiliarului din structura acestui tip de condiĠional, existăúi ipoteza că acesta are la bază forme contractate ale verbului a vrea (v. Rosetti 1986: 507, dar úi Ivănescu 1980: 159, 233; v. úi supra cap. anterior, subcap. 1.3), această ipoteză pornind úi de la existenĠa, în dialectul istroromân úi în graiul bănăĠean, a unei forme analitice de condiĠional prezent realizată cu un auxiliar provenit din imperfectul verbului a vrea: băn. veni-reaú, (v)reaú veni, etc., istr. rĊdž ruga (v. . Dimitrescu et al. 1978: 322). 250 Cecilia Mihaela Popescu auxiliarului atrage utilizarea formei lungi a infinitivului (situaĠie păstrată până în limba română modernă): iubire-aúi; zicere-aĠi; ascultar-ară (Dimitrescu et al. 1978: 321). Totodată, la fel ca în cazul viitorului, úi în această zonă verbo-modală istoriile limbii române înregistrează încă din româna veche anumite structuri perifrastice neomogene, cvasi-echivalente pentru semantemul [condiĠional trecut] din limba actuală, unele având la bază auxiliarul a vrea [Tipul 1], altele formele aú(i), ai, are (ară), am, aĠi, are (ară) [Tipul 2]. Aceste două tipuri fundamentale187 sunt diferenĠiate, după cum se va vedea în continuare, numai din punct de vedere diastratic (Tipul 1 evidenĠiindu-se în limba administrativă, în acte úi documente, Tipul 2 întâlnindu-se rar în cronici úi, frecvent, în textele religioase). Aúadar, primul tip [COND-Tipul 1] echivalent al COND perfect din limba română actuală este format din auxiliarul a vrea (utilizat, adesea, la indicativ imperfect sau perfect compus) urmat de infinitivul verbului lexical: ascunde-me-vrea, vreai spune, scula-se- vrea)sau au vrut putea, se-au vrut părea, înghiĠi au vrut (v. Densuúianu 1961, II: 148). Acesta apare utilizat în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea de puĠine ori, în special, în cronicile lui Grigore Ureche, Ion Neculce úi Radu Popescu, adesea în regenta unui sistem ipotetic, mai rar, chiar în ambii membri. De asemenea, din această categorie se desprinde o formă supracompusă [COND- Tipul 1a] de COND trecut, întâlnită la Gr. Ureche, I. Neculce úi, de puĠine ori, la Coresi. Aceasta este construită tot cu auxiliarul a vrea (utilizat la imperfect sau la perfect compus), asociat cu infinitivul lui afiúi cu participiul trecut al verbului lexical: vrea fi ajutat, se vrea fi făgăduitu-se, fi-vrea împărĠit, fi-se-vrea părut, fi-vreaĠi crezut sau ai vrut fi pus, am vrut fi furaĠi, au vrut fi (Densuúianu 1961, II: 148). În cazul acestui subtip, auxiliarul se găseúte adesea úi la viitor (va vrea + fi + participiul) sau la conjunctiv (să vrea + fi + participiul), pentru fiecare din cele două structuri întâlnindu-se câte o singură ocurenĠă în cronica lui Gr. Ureche, scriere în care participiul trecut apare înlocuit úi cu infinitivul verbului lexical. Pe de altă parte, în cadrul aceleiaúi invariante [Tipul 1a], participiul perfect poate fi înlocuit úi cu participiul prezent al verbului de conjugat: fi-vreaĠi útiind (v. Densuúianu 1961, II: 148). În privinĠa comportamentului sintactic, această primă invariantă [Tipul 1a] a acestui tip de COND trecut este restricĠionată, se pare, după cum relevă exemplele date de Ovid Densuúianu (1961: 148), de combinarea exclusivă cu persoana a 3-a singular úi plural, sau, mai rar, cu persoana a 2-a plural. Cu toate acestea, structura formată cu auxiliarul a vrea, utilizat la perfect compus (chiar reflexiv) úi urmat de infinitivul scurt al verbului lexical continuă să existe în istroromânăúi într-o bună parte a subdialectului vorbit în Criúana: nu s-au vrut crede ,,n-ar fi crezut” (Iroaie: 1939, citat de Ivănescu 1980: 349), în ğara HaĠegului, întregistrându-se úi reducĠia auxiliarului la forma vea: de nu vea răspunde, să vea întâmpla (v. Ivănescu 1980: 349). De asemenea, în ğara MoĠilor se găseúte un COND trecut format din auxiliarul a vrea, dar însoĠit de indicativul perfect simplu al verbului lexical188: vrea venirăt, vrea văzurăt etc. (Ivănescu 1980: 350), iar în graiul macedoromânilor de sud, apare o altă
187 Un al treilea tip – care, de altfel, deĠine o poziĠie intermediară faĠă de cele două amintite anterior, úi care este caracteristic doar pentru istroromânăúi pentru graiul bănăĠean – are structura: rĊdž [=,,un urmaú al lui a vrea” (v. Caragiu-MarioĠeanu 1969, II: 270, nota nr. 1)] + fi [= COND prezent al verbului a fi] + participiul trecut al verbului lexical, sau structura: rĊdž + fost (COND trecut al verbului a fi) + infinitivul verbului lexical. 188 Leca Morariu (1924, I: 29, citat de Ivănescu 1980: 350) consideră că în astfel de structuri este vorba de viitorul în –re (= -rim), úi nu de forma de perfect simplu a indicativului. 251 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice invariantă a primului tip de COND trecut formată tot pe baza auxiliarului a vrea, dar însoĠit de COND prezent sintetic, moútenit din latina populară: vrea s-cântarim ,,aú fi cîntat” (v. Ivănescu 1980: 349). Cel de-al doilea tip de COND trecut este, de fapt, o formă supracompusă – situaĠie caracteristică, după cum s-a observat deja, pentru această etapă de dezvoltare a limbii române. Această grupare [COND-Tipul 2], cu structura morfematică: auxiliarul a fi (utilizat la COND prezent) urmat de participiul trecut al verbului de conjugat: ară fi lăsat, ară fi venită (v. (Dimitrescu et al. 1978: 322), este atestată încă din secolul al XVI-lea, în special în textele religioase, fără a prezenta însă o mare utilizare. FrecvenĠa redusă, unele variaĠii înregistrate de participiul trecut, dar úi posibilitatea dislocării elementelor constitutive úi a inserării unor adverbe sau sintagme nominale între constituenĠi demonstrează faptul că această structură nu se gramaticalizase încă complet în secolul al XVI-lea úi că apariĠia sa în cadrul sistemului verbo-temporal al limbii române este de dată recentă. Un singur subtip important [COND- Tipul 2a] se desprinde din această structură tot în secolul al XVI-lea, acesta înlocuind participiul trecut al verbului lexical cu gerunziul: aúi, ai, are (ară) + fi + gerunziul: ai fi útiind, fire-aúi ascultându ((Dimitrescu et al. 1978: 322) úi înregistrând o utilizare frecventă în cărĠile domneúti sau de judecată. De asemenea, în literatura de specialitate mai este menĠionatăúi structura ară + fi + fost + participiul trecut al verbului lexical, care se întâlneúte (o singură dată) în cronica lui Ion Neculce úi care reprezintă o echivalenĠă totală pentru formaĠia aúi, ai, are (ară) + fi + participiul trecut.
***
Vom prezenta în continuare (aúa cum am anunĠat deja, sub formă de Anexă – în fapt, un rezumat189 al cercetării noastre) un model coerent (din punctul nostru de vedere) de regramatizare úi re-analiză, ilustrat cu exemplul COND din limba franceză, pentru că, pe de o parte, aici s-a pus cel mai vehement, poate, problema categorizării semantice a acestei paradigme verbale între modalitate úi temporalitate, fără ca acest aspect să fie încă pe deplin clarificat. În al doilea rând, pentru că o mare parte a datelor diacronice referitoare la diferitele forme de COND din limbile romanice studiate au făcut deja obiectul unor discuĠii prezentate în capitolele anterioare.
189 Acesta este úi motivul pentru care o parte din datele prezentate anterior vor fi reluate. 252 ANEXĂ
Conditionnel ou futur dans le passé? L’histoire d’un marqueur de relation anaphorique *
L’objectif de cette approche est de démontrer que la valeur de futur dans le passé (désormais FdP) de la forme en -roi(e) repose sur ses aptitudes anaphorisantes, sur son fonctionnement comme « temps corrélatif ». Plus précisément, la forme en -roi(e) exprime dans tous les contextes à lecture de FdP non pas le passé, mais uniquement une certaine relation de postériorité par rapport à un point de repère situé dans le passé et antérieur à la situation de communication. Autrement dit, c’est le repère qui procure au procès exprimé par la forme en -roi(e) le positionnement sur la ligne temporelle. L’absence de repère passé bloque la valeur de FdP (v. Martin/Wilmet 1980 : 94 ou bien Korzen/Nolke 2001 : 129) et la forme analysée exprime, comme le futur simple, la postériorité à partir de Sit0, tout en donnant lieu à de nombreuses valeurs modales. C’est l’appel à la diachronie ʊ plus précisément à l’Ancien Français et surtout au Moyen Français ʊ qui rend possible l’élaboration de l’hypothèse formulée supra, tout en nous permettant de dévoiler la nature des facteurs déterminant une telle distribution.
1. INTRODUCTION
1.1. État de la question La double nature de la forme en -roi(e)190, temps de l’indicatif ou mode sui generis191, a de longue date attiré l’attention des linguistes tout en donnant naissance parfois à de véritables disputes (v. Yvon 1946 : 149-168). À la recherche d’un invariant sémantique unique pour la forme en -roi(e) qui puisse rendre compte de tous ses emplois canoniques et de tous ses effets de sens, la plupart des études des dernières décennies (v. le recueil coordonné par Dendale/Tasmowski 2001), de même que les principales grammaires de la langue française (v. par ex. Riegel/Pellat/Rioul 1994 et Wilmet 1997) semblent avoir opté pour son placement du côté des tiroirs de l’indicatif. La motivation principale d’un tel statut repose premièrement sur la configuration morphématique de la forme analysée: morphème -R- du futur et désinence -ais192 de l’imparfait, et sur « [...] ses nombreux
* Sections d’un article au même titre, paru in Zeitschrift fur Franzosische Sprache und Literatur, 1/2013, p. 12-32. 190 Nous avons choisi de désigner partout le tiroir analysé comme « forme en -roi(e) » par souci de cohérence et pour désambiguïser le morphème verbal de ses fonctions/valeurs sémantiques. 191 Il s’agit généralement de deux grandes classes de valeurs sémantiques attribuées par tradition (v., par ex. Dendale 2001 : 9) au tiroir du ‘conditionnel’ : la valeur de futur dans le passé (v. par ex. « Il a dit hier soir que son père viendrait le lendemain ») et tout un ensemble de valeurs modales qui se configurent dans plusieurs types d’emplois désignant soit une éventualité (v. par ex. « Si j’étais riche, j’achèterais une Rolls Royce»), soit l’emprunt à autrui (v. par ex. «Le Pape serait à Paris en ce moment » (apud Caudal/Vetters 2005 : 121)), soit une mitigation (v., par ex. « Je voudrais vous demander quelque chose»), soit une spéculation (v., par ex. « Qu’en pensez-vous, serait-il au bureau?/Non, il sera plutôt chez lui (Schogt 1968: 47, apud Squartini 2004a: 71)). 192 On rappelle brièvement quelques faits essentiels sur le développement des terminaisons du tiroir analysé, tels que : la vacillation en ancien français entre les désinences -reie et -roie, la monophtongaison qui établie très tôt la prononciation [-rİ] et la substitution tardive, à peine au Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice parallélismes de sens avec les autres tiroirs de l’indicatif – en particulier avec le futur simple – notamment le fait que tout comme les autres tiroirs verbaux il a des valeurs tant modales que temporelles » (Dendale 2001 : 12). Loin de nous ranger assez prématurément du côté des temporalistes, dont la perspective argumentative semble concilier la morphologie et la sémantique, nous présentons brièvement et de manière aléatoire quelques observations sur cette théorie qui ont déterminé les pistes de recherches initiales de cette approche : - l’argumentation de la nature temporelle de la forme (simple) en -roi(e) fondée sur la configuration morphématique du tiroir analysé doit tenir compte que le morphème -R- ne dérive pas directement du futur, mais de l’infinitif du verbe lexical. Une corrélation entre le futur et la forme (simple) en -roi(e), à partir de cet indice morphologique, doit être envisagée plutôt pour ce qui est de l’aptitude des tiroirs en question de concevoir/traduire matériellement (linguistiquement) le virtuel193. - un parallélisme trop étroit entre le comportement sémantique et syntaxique du futur et de la forme simple en -roi(e) est dangereux, car une telle optique nous amène à voir les successeurs de la forme (simple) en -roi(e) fonctionnant dans la langue actuelle comme « des équivalents du passé pour le futur » dans tous les types d’emplois, ce qui ne se justifie que partiellement (v., par ex., l’expression de l’inférence ou de l’atténuation où l’état des choses décrit par une prédication à la forme en -roi(e) n’est pas passé ou futur, mais bien présent)194. - le placement de la forme en -roi(e) dans la zone du [PASSÉ] ne se justifie non plus. On verra que ni même dans les occurrences purement temporels, c’est-à-dire dans l’actualisation du « futur dans le passé » (FdP)195, le procès ne renvoie pas toujours au [PASSÉ], mais aussi au [PRÉSENT] ou au [FUTUR] de la situation de communication 196 (désormais : Sit0 ).
XIXe siècle, par les graphies modernes en -ai-. Pour l’histoire du terme « conditionnel », voir la note no. 200. 193 Le morphème -R- de la constitution du futur et de la forme en -roi(e) appartient à l’infinitif du verbe lexical. C’est un trait morphologique tout particulier qui fait distinguer ces deux paradigmes d’autres tiroirs verbaux. C’est la présence d’une base infinitive qui permet au futur et à la forme en - roi(e) de faire actualiser une action non réelle, possible ou probable. 194 Pour mieux comprendre cette affirmation, on rappelle qu’en espagnol le tiroir équivalent de la forme en -roi(e) (i.e., la forme simple en -ría) fonctionne vraiment comme une doublure du futur inférentiel (v. Squartini 2004a : 73) pour la zone du PASSÉ: cf. (a) Ernesto tendrá ahora unos cincuenta años (Cartagena 1999 : 2959, apud Squartini 2004a : 73) [futur à valeur modale, inférentielle] et (b) Ernesto tendría en aquel tiempo unos veinte años (Cartagena 1999: 2959, apud Squartini 2004a : 73) [conditionnel. à valeur modale par rapport à un moment de référence situé dans le passé]. 195 Il convient de noter que, pour l’expression du FdP, le français, de même que l’espagnol, mais à la différence de l’italien, recourt de manière sporadique à la forme en -roi(e) composée ; celle-ci peut apparaître au lieu de sa forme simple, par une opposition de nature « purement aspectuelle » (Martin 1981 : 87), uniquement avec des lexèmes perfectifs : cf. Il m’a dit qu’il serait rentré à midi. (Martin 1981 : 87) vs. *Il m’a dit qu’il aurait été à Paris l’an prochain. (Martin 1981 : 87). D’autres contextes, recensés par Squartini (1999), peuvent s’y ajouter : Et la seule idée qui retint à la vie fut, après un certain temps, que le temps passait ... Le temps était le seule remède : il passait. Quand le temps aurait beaucoup passé, mais beaucoup, Jean-Marie reviendrait repeupler cet insipide désert. (R. Boylesve, Élise, apud Squartini 1999 : 59). 196 Par « Sit0 » on désigne « la configuration des éléments propres à une situation d’énonciation » et par « T0 » on comprend « le moment originaire de l’assertion de tel ou tel énoncé ». 254 Cecilia Mihaela Popescu Avant d’exposer nos objectifs et notre démarche, il convient de noter que la dichotomie fonctionnelle entre emplois temporels et emplois modaux de la forme en - roi(e), est un trait particulier non seulement du français, mais de toutes les langues romanes occidentales (portugais, espagnol, français et en partie, l’italien). En roumain contemporain, le paradigme équivalent de la forme en -roi(e) (appelée ‘conditionnel présent’) n’exprime plus le FdP et il fonctionne uniquement avec de différentes valeurs modales. Mais, dans toute une série de textes écrits entre le XVIe et le XVIIIe siècle (v. Palia de la Orăútie, Noul Testament de la Bălgrad, Sicriul de Aur, Biblia de la Bucureúti, ou dans les oeuvres de N. Costin, D. Cantemir et de Gh. ùincai), ce tiroir apparaît souvent soit comme un substitut du futur déïctique, soit à valeur d’imparfait, de parfait ou de plus- que-parfait de l’indicatif (v. Avram 1976 : 353−358), surtout dans les subordonnées temporelles, mais aussi dans les complétives directes.
1.2. Objectifs et démarche méthodologique L’objectif de la présente approche est donc (v. le préambule à l’Annexe) de démontrer que la valeur de FdP de la forme en -roi(e) repose sur ses aptitudes anaphorisantes et sur son fonctionnement comme « temps corrélatif ». Plus précisément, la forme en -roi(e) exprime dans tous les contextes à lecture de FdP non pas le passé mais uniquement une relation sémantique de postériorité (plutôt « d’ultériorité » – v. aussi Vetters 2001 : 169-207 ; Bres 2012 : 1719-1730) par rapport à un point de repère situé dans le passé et antérieur à la Sit0. Autrement dit, c’est le repère et les indices contextuels qui procurent au procès exprimé par la forme en -roi(e) le positionnement sur la ligne temporelle. L’absence de repère passé semble bloquer la valeur de FdP (v. Martin/Wilmet 1980 : 94 ou bien Korzen/Nolke 2001 : 129) et la forme analysée exprime, comme le futur simple, la postériorité à partir de Sit0, tout en donnant lieu à de nombreuses valeurs modales. Cette hypothèse s’appuie sur des données diachroniques, provenant de l’Ancien Français (dès les premières attestations de la forme en -roi(e) à valeur de FdP, v. Sermon sur Jonas, vers 6777-6779197) et surtout du Moyen Français – qui font apparaître les facteurs déterminant une telle distribution. Dans un premier temps, nous essaierons de montrer que l’expression du FdP est une fonction par défaut de la forme en -roi(e), qui doit beaucoup non seulement à sa structure
étymologique (v. la construction périphrastique CANTARE HABEOIMPERF. du latin tardif), mais aussi à son fonctionnement sémantique et syntaxique en ancien et en moyen français, caractérisé par Ménard (1976 : 144) comme un « futur aléatoire », c’est-à-dire indéterminé du point de vue temporel (cf. aussi l’apparition assez tardive de sa forme composée ayant uniquement la valeur aspectuelle /+ accomplie/). Dans un second temps, notre attention se focalisera sur la reprise de la forme analysée au-delà des moules syntaxiques propres au discours rapporté, vu qu’en ancien et en moyen français le style indirect se trouve le plus souvent « libéré ou libre » (Buridant 2000 : 674). La conséquence est la libération syntaxique de la forme en -roi(e), ce qui engendra le cadre propice pour son double repérage énonciatif (au sens de l’empiétement
197 La première attestation de la forme en –roi(e) à valeur temporelle s’enregistre dans Sermon sur Jonas, dans le célèbre fragment de Valenciennes : e sic liberat … de cel peril quet il habebat discretum que super els metreiet « et ainsi il (les) délivre … de ce péril qu’il avait décidé qu’il mettrait sur eux » (v. 6777 - 6779, cité et traduit par Brunot/Bruneau 1969 : 333). 255 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice de la voix de l’énonciateur sur celle du locuteur et inversement) et, implicitement, l’échafaudage de toute une série de valeurs modales.
1.3. Les emplois temporels du successeur de la forme en -roie en français contemporain Pour faire le bilan, les traits distinctifs des emplois temporels du successeur de la forme en –roie en français contemporain sont les suivants :
i. La prédication affectée par ce tiroir en français contemporain reçoit toujours un ancrage référentiel (énonciatif et, par conséquent, temporel) dans le domaine du [PASSÉ], la relation d’ultériorité activée au cadre du schéma discursif [procès1 PASSÉ ĺ [ultériorité] procès2] étant repérée anaphoriquement.
ii. Le placement de l’événement décrit par le successeur de la forme en -roi(e) reste indéterminé sur l’axe temporel ; selon le contexte, celui-ci peut être antérieur, postérieur ou simultané à la Sit0. Cette indétermination temporelle peut empiéter tant sur la modalité de l’énoncé que sur l’acte illocutionnaire (v. Vetters 2001 : 169- 207). En d’autres termes, le procès n’étant pas situé dans une tranche précise de temps, il est suspendu tant de son actualité (primaire), que de l’actualité énonciative. Pour lui accorder une valeur de vérité et, par conséquent, le placer sous l’incidence de la Sit0, il suffit que, selon le contexte, le successeur de la forme en -roi(e) soit remplacée soit par le FUT (v. les structures en DIR), soit par n’importe quel tiroir temporel de l’indicatif (v. les structures qualifiées pour « historiques »).
iii. Les tournures cataloguées comme « historiques » attestent la capacité du tiroir analysé (dans sa forme simple) à fonctionner comme marqueur anaphorique de force illocutionnaire à référence passée.
COROLAIRE : Dans tous les emplois catalogués comme FdP en français contemporain, la forme en –roi(e) exprime uniquement une ‘relation sémantique d’ultériorité à partir d’un point de repère, explicite ou implicite, exprimant une énonciation secondaire, réelle ou fictive’, sans placer rigoureusement le procès sur la ligne du temps et sans avoir une relation directe avec la Sit0.
1.4. Les valeurs modales du successeur de la forme en -roie en français contemporain L’absence d’un repère plus ou moins explicite au passé bloque la valeur de FdP (v. Martin/Wilmet 1980 : 94 ou Korzen/Nolke 2001 : 129) et la forme analysée exprime, comme le futur simple, l’ultériorité, mais toujours anaphoriquement, à partir d’un point de repère non actuel par rapport à la Sit0, tout en donnant lieu à de nombreuses valeurs modales (v. la reprise de 1a sous 1 c et d) :
(1) a. L’été 43 chassa la petite famille de la maison aux toits d’ardoise. Beaucoup plus tard, les enfants regretteraient les cerisiers, les buissons drus où ils enfouissaient des cabanes, […]. Beaucoup plus tard, ils retraceraient, nostalgiques, les contours de la maison d’enfance (Chaix, Les Lauriers du lac de Constance, 1974, apud Bres 2012: 1723).
256 Cecilia Mihaela Popescu c. Les enfants regretteraient (aujourd’hui / dans les prochaines années) les cerisiers [d’antan], [s’ils n’en avaient pas beaucoup sur leur pelouse]. d. Les enfants regretteraient les cerisiers, [selon le témoignage de leur mère].
Ainsi, dans les contextes hypothétiques (v. 2), le fonctionnement le successeur de la forme en -roi(e) dans l’apodose, ne fait-il qu’activer la relation d’ultériorité à partir d’une protase en si (v. si pIMPARFAIT ĺ [ultérioritéhypothétique] pFORME EN –ROI(E)) non intégrée à la réalité du locuteur, mais dont la valeur de vérité est prise en charge de manière provisoire au moment du nunc énonciatif. Dans les contextes citationnels (v. 3), le successeur de la forme en -roi(e) a la fonction méta-représentationnelle d’une séquence du type « Quelqu’un dit : « Le Pape est à Paris (en ce moment) ». En d’autres termes, il s’agit d’une inférence faite en T0 à partir d’un repère énonciatif secondaire, plus ou moins explicite (v. repère énonciatif secondaire ĺ [ultérioritéinférée] pFORME EN –ROI(E)), non pris en charge par le locuteur-énonciateur. Dans les contextes atténuatifs (v. 4), l’emploi du successeur de la forme en -roi(e) résulte d’une opération de réévaluation réalisée au niveau illocutionnaire sur la possibilité du dire : « Je veux vous demander quelque chose », énonciation réfutée par le locuteur-énonciateur (v. repère énonciatif primaire ĺ [ultérioritédu dire] pFORME EN –ROI(E)).
(2) Si j’étais riche, j’achèterais une Rolls Royce. (3) Le Pape serait à Paris en ce moment (apud Caudal/Vetters 2005 : 121). (4) Je voudrais vous demander quelque chose.
En conclusion, dans les emplois recensés comme modaux par les grammaires, le successeur de la forme en -roi(e) exprime toujours une relation sémantique d’ultériorité à partir d’un point de repère, implicite ou explicite, cette fois-ci non pas dépassé, mais non- actuel par rapport à la Sit0. C’est pour cela que, dans des énoncés, tels que (5) et (6), cités par Haillet (2003 : 45), l’interprétation de ce tiroir est ambiguë hors contexte:
(5) Il a répondu que s’il n’obtenait pas le remboursement intégral, il saisirait les tribunaux (Haillet 2003 : 45) [FdP ou forme en -roi(e) hypothétique ?]. (6) Le « Monde » du 4 septembre indiquait que les impôts seraient simplifiés – plutôt que les réformes – l’année prochaine (Haillet 2003 : 45) [FdP ou forme en -roi(e) citationnelle ?].
2. APPUI SUR LA DIACHRONIE
Notre hypothèse est que le FdP, tel qu’il a été défini supra dans le ‘corolaire’ – et non pas comme une simple transposition mécanique du futur simple ou d’un autre tiroir du passé de l’indicatif -, est au début une valeur par défaut de la forme en -roi(e), dans toutes les occurrences à valeur temporelle et/ou modale. Explicitons cette hypothèse : de par son étymologie198, la forme en –roi(e), a les aptitudes d’actualiser l’ultériorité (v. l’indice -r- commun avec le futur) de manière
198 La grammaticalisation de la tournure périphrastique CANTARE HABEOIMPARF. du latin tardif comme un substitut, parmi d’autres, du futur synthétique latin est bien connue. Il faut préciser que nous prenons en charge la théorie (v. par ex., Bourciez (1967)) devenue classique sur l’étymologie de la forme en -roi(e) du français ; pour une autre variante, v. Lanly (1996). 257 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice anaphorique à partir d’un point de repère énonciatif, autre que le nunc énonciatif. Ce placement « en rupture » avec la Sit0 permet le marquage indifférencié sur la ligne du temps d’un procès, soit en antériorité, soit en concomitance, soit en postériorité face au nunc énonciatif. Le français, à la différence d’autres langues romanes (v. l’italien ou le roumain), n’est pas arrivé en diachronie à annuler la référence au [PASSÉ] de la forme en - roie, mais, il l’a « ré-analysée » et ensuite, probablement, il l’a normée. Cela veut dire que, contrairement à l’espagnol (v. la note no. 194), le français a opéré un déplacement par abstraction (voire par grammaticalisation, selon Bres 2012 : 1725) sur le positionnement du point de repère et, implicitement, sur l’orientation anaphorique de la forme discutée. Par conséquent, d’un ancrage énonciatif, plus ou moins explicite, mais complètement dépassé et situé dans l’irrévocable (donc, dans l’antériorité de la Sit0), on arrivera à un point de repère, toujours plus ou moins explicite, mais inactuel, donc étranger au nunc énonciatif (ce qui justifie ses « attaches formelles » (v. Wilmet 2001 : 25) avec l’imparfait). Le recours à la diachronie – plus précisément à l’ancien français (dès les premières attestations de la forme en -roi(e) à valeur de FdP – Sermon sur Jonas, v. 6777-6779) et surtout au moyen français – rend possible l’élaboration de l’hypothèse formulée supra, tout en nous permettant de dévoiler la nature des facteurs déterminant une telle distribution.
2.1. À la différence du futur synthétique du latin, les nouvelles formes prospectives romanes, tant le futur simple que la forme en -roi(e), ont l’avantage de traduire l’avenir ontologique d’une manière extrêmement subjective, le rapportant toujours de manière directe ou indirecte au temps du locuteur. C’est pour cela qu’en ancien et en moyen français (désormais : AF, respectivement MF), la répartition discursive de ces deux formes prospectives, contenant toutes les deux l’indice de virtualité -r, est déterminée, en principe, en fonction de la position du point d’origine (i.e., le centre énonciatif originaire). Il s’agit d’ailleurs d’une caractéristique d’ensemble du français parlé au Moyen Âge, comme le fait remarquer R. Martin (1971 : 405) :
« La souplesse du moyen français se reconnaît à la facilité avec laquelle on joue sur la position du point d’origine […]. D’une phrase à l’autre, voire d’une proposition à l’autre (même coordonnées), le point d’origine peut être décalé et ne plus coïncider avec le présent effectif. Il est vrai que cette souplesse, qui frise la désinvolture, se perd au cours de la période du moyen français qui ne s’en écarte pas moins de l’usage contemporain » (Martin 1971 : 405).
Pour ce qui est de la position du point d’origine dans la définition du temps « futur du passé », celui-ci « […] se fonde sur le repère de l’énonciation passé (c’est-à-dire, l’actualité dépassé) » (Martin/Wilmet 1980 : 50), sans placer le procès de manière rigoureuse sur la ligne du temps. C’est avec cette valeur, qualifiée par Ménard (1976 : 144) comme un « futur aléatoire », que la forme en -roi(e) s’enregistre non seulement dans les complétives dépendant d’un verbe principal au passé (v. 7 et 8), mais aussi dans les occurrences à lecture modale (de potentiel (désormais : POT) ou d’irréel (désormais : IR)) (v. 9 et 10) :
(7) Cil distrent qu’il n’iroient pas (Mort. Artu., 7, 7, apud Ménard 1976 : 145) [forme en –roi(e) à valeur temporelle]. «Ils répondirent qu’ils n’iraient pas».
258 Cecilia Mihaela Popescu (8) Puis li a dit avenantment/Qu’a sa fille ireit / Mut volontiers, s’il lui pleisoit (MFce, Eliduc, 648-650, apud Buridant 2000 : 676) [forme en -roi(e) à valeur temporelle]. « Il lui dit avec courtoisie qu’il irait volontiers parler avec sa fille, avec sa permission ». (9) Quer oüsse un serjant / Kil me guardast, je l’en fereie franc (Aliscans, 226, apud Moignet 1959 : 662) [forme en -roi(e) à valeur de POT éventuel]. «Si j’avais un serviteur, qui me le garderait, je le ferais franc». (10) Por la dame que veoie / Descendi de mon cheval ; / Car a nul fuer ne voudroie / Que je li feisse mal (Romance et Pastourelle, I, 40, 19, apud Ménard 1976 : 145) [forme en -roi(e) à valeur d’IR du passé]. «À cause de la dame que je voyais là, je descendis de mon cheval; car à aucun prix je n’aurais voulu lui faire de mal».
Pour ce qui est du deuxième type d’emplois, i.e. les occurrences modales, la forme en -roi(e) – l’unique forme en -roi(e) attestée à la période étudiée –, fonctionne comme « […], un éventuel qui porte sur le présent ou sur l’avenir, sans qu’on puisse distinguer le domaine du possible (le potentiel) et celui de l’impossible (l’irréel) […] » (Ménard 1976 : 144). Cela veut dire que, dans les occurrences à valeur modale – et surtout dans un cadrage hypothétique –, la forme en -roi(e) exprime non seulement une large palette d’effets de sens, tels que la probabilité faible (v. 11), la possibilité forte (v. 12), l’atténuation (v. 13) ou l’IR du présent, ou du passé (v. supra 10) :
(11) Se ore esteie de son pere vengiez,/molt en sereie belz et joianz et liez (CourL., 1951-1952, apud Brunot / Bruneau 1969 : 511). «Si maintenant j’étais vengé de son père, j’en serais bien hereux, joyeux et content». (12) Dame, se vos le vouliez soufrir, ge iroie a cel tournoiement. (MortArtu, 8, 8, apud Ménard 1976 : 236). «Madame, si vous le permettiez, j’irais à ce tournoi». (13) Sire, ge iroie volontiers (Mort.Artu.,7, 7, apud Ménard 1976 : 145). «Seigneur, j’irais volontiers», mais elle a l’aptitude, à la différence de ce qui se passe en français contemporain, de placer – en fonction du contexte –, la possibilité ou l’irréalité tant par rapport au présent-futur que par rapport au passé de la Sit0 (cf. aussi 14 et 15 à 16) (v. aussi Wagner / Pinchon 1991 : 390- 391) :
(14) Por qui vos en paseroit-il ? (Mort.Artu., 25, 30, apud Ménard 1976 : 145) [possibilité rapportée au présent-futur]. «Pourquoi cela vous ennuierait-il ?». (15) Brochent ad ait pur le plus tost aler,/Si vunt ferir, que fereient il el? (Roland, 1184-1185, apud Buridant 2000 : 694) [délibération rapportée au présent-futur]. «Ils piquent des deux de toutes leurs forces pour avancer d’autant plus vite: ils vont frapper, que feraient-ils d’autre?». (16) Dont venez vous ? Vos armes vendriez les vous ? (Claris et Laris, 24239, apud Ménard 1976 : 145) [éventualité rapportée au passé]. «D’où venez-vous ? Auriez-vous vendu vos armes ?».
259 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
Cette situation se désambigüisera à partir du XIIIe siècle, lorsque la forme composée en -roi(e), commence peu à peu à se substituer à la forme simple, marquant initialement (et pour une longue période – v. la note no. 195 et l’exemple cité par Squartini 1999 : 59) l’aspect [+ accompli dans le futur], et plus tard l’antériorité (v. 17 et 18), car:
« Une fois obnubilé le repère de l’actualité dépassée, le futur antérieur du passé traduit l’éventuel (potentiel ou irréel) en subordonnée, en principale ou en indépendante évoquant la conséquence d’une hypothèse quelconque, suggérée par le contexte ou laissée à la discrétion des interlocuteurs » (Martin / Wilmet 1980 : 97).
(17) Mult lor sereit mesavenu/S’il avaient le rei perdu ! (Rou, III, 5487, apud Ménard 1976 : 145). «Ce serait pour eux un grand malheur, s’ils avaient perdu le roi». (18) L’auroit bien Dieu voulu pugnir/Et le faire ainsi devenir/Pour la mort d’Abel seulement ? (Vieil Testament, I, 3163-3165, apud Martin/Wilmet 1980 : 97). «Dieu, aurait-il bien voulu le faire punir (…) seulement pour la mort d’Abel ?».
Il faut pourtant souligner que, même en français moderne, cette désambiguïsation n’est que partiellement réalisée au niveau conceptuel car la distinction entre le POT faible et l’IR accidentel (i.e., l’IR du présent des grammaires traditionnelles) ne s’est pas grammaticalisée, vu qu’elle est fortement dépendante des données contextuelles et de l’attitude adoptée par le locuteur (cf. 19 à 20 et, pour la langue classique et moderne, 21 à 22):
(19) …se le dit demouroit impugny, il n’y auroit jamais dame seure… (Arrêts d’amour, 216, 102-103, apud Martin/Wilmet 1980 : 94) [IR accidentel]. «…si les propos demeuraient impunis, il n’y aurait jamais…». (20) Il fault tenir cecy secret/Et ne monstrer aucun semblant/De nous contre luy par devant/Nostre pére; il enrageroit (Vieil Testament, II, 16924-16927, apud Martin/Wilmet 1980 : 94) [POT possible]. «Il faut le tenir secret (…). Notre père, il pourrait s’enrager ». (21) Si j’étais un grand artiste, j’aimerais les princes (Musset, apud Wagner/Pinchon 1991: 389) [IR accidentel]. (22) Je le ferais encor, si j’avais à le faire (Corneille, apud Wagner/Pinchon 1991: 389) [POT /possible faible/].
Mais, en général, en AF et surtout au MF, la forme simple en -roi(e), actualise dans ses occurrences modales des éventualités rapportées tantôt au présent-futur, tantôt au passé. Dans la grille d’analyse proposée supra (v. 1.4.) pour les emplois modaux des successeurs de la forme en -roi(e) dans la langue actuelle, ce comportement nous amène à la conclusion suivante : dans ce types de structures, la forme analysée exprime, à l’époque étudiée (AF, MF), une ultériorité (éventuelle / hypothétique, illocutionnaire) qui n’est pas placée de manière rigoureuse par rapport au nunc énonciatif.
2.2. Revenons maintenant au fonctionnement de la forme en -roi(e) dans les occurrences recensées comme temporelles qui semblent constituer ses emplois
260 Cecilia Mihaela Popescu prototypiques à l’époque étudiée, à la différence de la langue actuelle. Ainsi, R. Martin (1971 : 402), dans son corpus sur les occurrences de la forme en -roi(e), relève-t-il que 78, 63 % des exemples sont chargés de valeur temporelle. Par exemple, dans La Chronique de Jean le Bel il y en a 19 occurrences dans les (presque) 300 pages. Il y a aussi des auteurs qui semblent abuser de ce type d’usage de la forme en -roi(e) et arrivent même à se rapprocher de ses emplois historiques de la langue moderne (Martin 1971 : 404). D’autre part, il semble que l’emploi temporel de la forme en -roi(e) ne se limitait pas seulement à la langue écrite de cette époque. Le passage suivant de Pathelin pourrait être un indice pour l’oral :
(23) Il me dist que j’auroye/six escus d’or quant je vendroye …/Dis je, depuis trois ans en ça,/mon bergier m’en convença/que loyaulment me perderoit/mes brebis, et ne m’y feroit/ne dommaige ne villennie, et puis…. (Pathelin, 1326-1333, apud Martin 1971 : 403).
La grande fréquence des emplois temporels de la forme en -roi(e) n’est pas le seul trait qui oppose le MF et le français contemporain. Il s’y ajoute la grande variation des constructions syntaxiques où la forme en -roi(e) à valeur temporelle peut apparaître : dans plusieurs types de complétives, de circonstancielles et de relatives (v. à cet égard, Martin 1971 : 403-404). Quelques observations s’imposent : (i) dans tous ces exemples, la référence temporelle du procès est soit passée (v. supra 7), soit présente/ou future (v. infra 24) :
(24) … « Sire, une fois tu me juras/Que mon filz Solomon seroit/Roy et en ton siège serroit (Vieil Testament, IV, 32901-32904, apud Martin/Wilmet 1980 : 94).
(ii) la forme en -roi(e) apparaît toujours après un repère syntactico-énonciatif exprimé le plus souvent par une prédication au passé simple (rarement au passé composé), un tiroir qui, jusqu’au XVe siècle, entretenait une relation toute particulière avec la Sit0, présentant soit des faits récents, soit des événements dont, de toute évidence, on ressent encore les effets. (iii) au Moyen Âge, le passé simple pouvait remplacer uniquement un plus-que- parfait de l’indicatif qui actualise le rapport d’antériorité dans les structures subordonnées (v. Martin 1971 : 404, note no. 756), mais il ne pouvait jamais se substituer à la forme en -roi(e) dans ses occurrences à valeur temporelle.
La corroboration des points (ii) et (iii) conduit aux conclusions suivantes : dans les emplois temporels, la forme en -roi(e) a un comportement anaphorique par rapport à la Sit0 et son équivalence totale à un tiroir du passé est exclue. En revanche, une équivalence avec le futur simple est bien possible car il y a beaucoup de cas où ce tiroir (qui, normalement, doit figurer après un présent historique ou en dépendance d’un passé composé) apparaît au lieu de la forme en -roi(e) (v. 25) et vice-versa (v. 26) ou bien, même en relation de coordination (v. 27 et 28) :
(25) Ainchois iura ses bons dieux que plus avant ne le laissera venir… (Charlemagne, I, 34 apud Martin/Wilmet 1980 : 95) [futur à la place de la forme en -roi(e), après un passé simple].
261 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (26) … leur maise volenté/Ce croistra de plus vous mal faire,/Disant que hors de vostre hoste,/Vous n’oseriez saillir ne traire (Siège d’Orléans, 5679-5682, apud Martin/Wilmet 1980 : 95) [la forme en -roi(e) à la place du futur, après un repère au participe présent: oseriez = oserez = osez, v. aussi Martin (1971 : 404, note no. 758)]. (27) Por ce acorderent qu’il iroient/Au roy touz, et qu’il li diroient/Que plus il ne se lesseront/Taillier, ançois reveleront/Qui retaillier plus les voudra (Geffroy de Paris, 6519-6523, apud Martin 1971: 405) [forme en -roi(e) et futur en correlation, en dépendance d’un passé simple]. (28) Li message s’en vont et distrent qu’il parleroient ensemble et lor en répondront l’endemain (Villehardouin, 24, apud Ménad 1976 : 157).
Cette situation qui est considérée par les grammaires comme une consecutio temporum non rigoureuse (v. Martin/Wilmet 1980 : 95), nous semble justifier que, dans tous ces emplois temporels, la forme en -roi(e) exprime seulement « une relation d’ultériorité à partir d’une énonciation secondaire ». Ce type de relation d’ultériorité joue souvent un rôle pragmatique, argumentatif au cadre du schéma textuel/narratif, celui de faire continuer ou de développer l’histoire, et a ainsi la fonction méta-textuelle d’assurer la progression narrative et, par conséquent, la cohésion discursive (v. 29). Un autre argument allant dans le même sens est fourni par ce que les ouvrages historiques de la langue française appellent l’« attraction modale ». Ce phénomène syntaxique, signalé tant au Moyen Âge (v. Martin/Wilmet 1980 : 95), qu’à l’époque classique (v. Brunot/Bruneau 1969 : 504), repose sur la reprise dans la subordonnée d’un même tiroir que dans la proposition régissante, dans notre cas, la forme en -roi(e) dans la principale et dans la (les) subordonnée(s) (v. 29, 30 et, pour la période classique, 31 et 32):
(29) … pour marchier là où ils verroient que besoing seroit (Juvencel, I, 154, apud Martin/Wilmet 1980 : 95) [… qu’il en est besoin]. (30) Certes, il conclut secrètement avec elle, que (…) il entreprendroit de la ramener hardiement et de la conduire sous son traveil, et seroit à Calais, premier que nul peut estre sauroit qu’elle seroit devenu (Chastellain 213 apud Martin 1971 : 402). (31) … Je dirais hautement que tu aurais menti (Molière, Dom Juan, I, 1, apud Brunot/Bruneau 1969 : 504) [à l’époque moderne : « Je dirais que tu avais/ as menti »]. (32) J’aurais assez d’adresse pour faire accroire à votre père que ce serait une personne riche, qu’elle serait éperdûment amoureuse de lui (Molière, L’Avare, IV, I, apud Brunot/Bruneau 1969, 504).
De telles occurrences nous apparaissent d’autant plus intéressantes qu’elles élargissent la discussion. Généralement on considère que dans ce cas, on a affaire à une réduction (voire une annulation) de la charge temporelle de la forme figurant dans la (les) subordonnée(s). La forme en -roi(e) de la proposition régissante assignerait la temporalité de l’énoncé aussi bien que sa modalisation. En revanche, dans les autres occurrences, les dépendantes, elle ne serait connotée que du point de vue modal, exprimant l’incertitude, le doute, etc. En d’autres termes, « la nuance de doute, marquée par le verbe principal, est rappelée dans tous les verbes de la phrase » (Brunot/Bruneau 1969 : 504). Il nous semble
262 Cecilia Mihaela Popescu que sous ce concept linguistique, trop flou, emprunté sans doute à la grammaire latine199, on cache des nuances qui ne sautent pas aux yeux de manière très évidente. Nous refusons de considérer ce type d’attraction modale comme un phénomène syntaxique mécanique, car la forme en -roi(e) n’occupe pas au MF une position aussi solide à l’intérieur du système que le subjonctif imparfait ; en plus, comme on a déjà vu supra, les règles de la concordance des temps étaient souvent violées. Vus en contexte, les exemples (29) et (30) pourraient relever du style indirect, toutes les formes en -roi(e) pouvant se rapporter à une énonciation secondaire, explicite ou implicite, donc au discours du personnage et non pas du locuteur énonciateur. Mais, une telle interprétation n’est plus valable pour (31) et (32). D’autre part, annuler la tranche temporelle aux formes discutées, ne nous semble pas une opinion pertinente vu qu’un certain rapport, selon le cas (simultanéité sous (29), antériorité sous (31)), peut s’y établir et que la langue moderne a remplacées les formes en -roi(e) dépendantes, par d’autres tiroirs de l’indicatif.
(iv) Nous acceptons que dans de telles occurrences une certaine modalisation est dominante. Mais, à notre avis, il ne s’agit pas seulement d’une valeur modale traduisant l’épistémique (ce qu’on va détailler infra – v. le point (v)), bien qu’il soit admis dans la littérature que même dans les occurrences à valeur temporelle de la forme en -roi(e), « une idée d’intentionnalité marque toujours son emploi » (Martin 1971 : 404) au point qu’« il est souvent difficile, au demeurant, de tracer une limite précise entre le COND-temps et le COND-mode » (Martin 1971 : 403, note no. 754), comme sous (33) :
(33) Et dist que de nostre servage/Serïenz quitez pour tant faire (Anjou 5098-5099, apud Martin 1971 : 403, note no. 754) [gloses : nous serions quittés dans l’avenir (valeur temporelle)/nous serions quittés si nous agissions ainsi (valeur hypothétique)].
Et cette situation n’est pas caractéristique seulement du MF, mais se retrouve aussi dans la langue classique et moderne (v. infra 34) :
(34) Et il pensait longuement aux siens laissés là-bas et aux dangers semés sur sa route : « S’il était tué, que deviendraient les petits ? Qui donc les nourrirait et les élèverait ? » {Ici on peut hésiter sur la forme qu’a prise la pensée du personnage. Celui-ci s’est dit ou bien : si je suis tué, que deviendront les petits ? [valeur temporelle] ou bien : si j’étais tué, que deviendraient les petits ? [valeur modale]} (Maupassant, cité et commenté par Wagner/Pinchon 1991 : 393).
Wagner/Pinchon (1991, 394) considèrent qu’en général, dans les structures à valeur temporelle de la forme en -roi(e), « 1. La concordance n’est pas obligatoire […]. 2. Le conditionnel n’est pas toujours la transposition d’un futur » (Wagner/Pinchon 1991 : 394) et que dans des énoncés tels que (35), (36), (37) et (38) « […] le conditionnel, […], fonctionne avec sa propre valeur d’éventuel » (Wagner/Pinchon 1991 : 394) :
199 Ce concept, introduit par Sanchez de la Brozas en 1587, dans un commentaire sur des questions de la langue latine, « s’est répandu dans la plupart des grammaires latines depuis le 18e siècle à la suite de la Nouvelle méthode pour apprendre la langue latine, publiée à Paris en 1709 par les grammairiens de Port-Royal » (Bertand-Dangebach 1995 : 27). 263 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice (35) Parfois l’idée traversait son esprit qu’il était vivant … qu’il viendrait peut-être (Mauriac, apud Wagner/Pinchon 1991 : 394). (36) Les janissaires jurèrent sur leur barbe qu’ils n’attaqueraient point le roi, et qu’ils lui donneraient les trois jours qu’il demandait (Voltaire, apud Wagner/Pinchon 1991 : 394). (37) Il obtint qu’un commissaire irait le chercher en poste (A. France apud Wagner/Pinchon 1991 : 394). (38) Il se demanda sérieusement s’il serait un grand peintre ou un grand poète (Flaubert, apud Wagner/Pinchon 1991 : 394).
Dans une perspective guillaumienne, cette confusion peut en général être due au fait que « […] le caractère actualisant ou virtualisant des idées regardantes est beaucoup moins nettement tranché en ancien français qu’en français moderne » (Moignet 1976 : 226). C’est le cas des verbes de pensée et d’opinion, tels que cuidier, penser, croire, sembler, estre d’avis etc., qui, employés le plus souvent (mais pas obligatoirement) au mode de phrase négatif ou dubitatif, pouvaient se combiner, jusqu’au XVIIe siècle, soit avec le subjonctif, soit avec l’indicatif, soulignant ainsi la certitude ou l’incertitude du dictum (v. infra 39, 40, 41 et 42) :
(39) Je cuit que j’ai manti (Cligés, 645, apud Ménard 1976 : 150) [le locuteur présente que p comme vrai]. « Je crois n’avoir pas dit l’exacte vérité ». (40) Ge ne cuit pas que gel connoisse (Mort. Artu., 20, 35, apud Ménard 1976 : 150) [réserve critique manifestée par le locuteur-énonciateur]. « Je ne crois pas le connaître ». (41) Quidet li reis qu’ele se seit pasmee (Roland, 3724, apud Ménard 1976 : 150) [une opinion dont la vérité est erronée car celle-ci est infirmée par la réalité]. « Le roi s’imagine qu’elle s’est évanouie ». (42) Cuidiez vos donc que por ceste vos faille ? (CourL., 2431, apud Ménard 1976 : 150) [+ incertitude, + délibération]. « Vous croyez donc que pour cette bataille je vous ferai défaut ? ».
Et, dans cette situation, de tous les tiroirs de l’indicatif, la forme en -roi(e) était en MF la seule qui puisse fonctionner, dans ce type d’occurrences, à l’égal d’un subjonctif, surtout d’un subjonctif imparfait. Sans doute, ce sont ses traits inhérents qui l’y prédisposent : l’indiscrimination des époques temporelles visible tant dans les emplois modaux que temporels, corroborée par l’aptitude à exprimer une relation d’ultériorité et à situer le procès à droite d’un point de repère. Tout comme Wagner/Pinchon (1991 : 394), nous sommes donc d’avis qu’une nuance modale de doute et / ou de réserve reste comprise même dans les énoncés à valeur temporelle de la forme en -roi(e) et c’est pour cela qu’on sent souvent la nécessité d’y ajouter un opérateur modal tel que peut-être sous (35). Hors contexte, ces propriétés conduisent souvent à la confusion, envisagée tant à l’époque moderne (v. les contextes cités par Haillet (2003 : 45), mais aussi (45)), qu’au Moyen Âge (v. (32)). Et, dans ce cas, quel est le facteur désambiguïsant, sinon le placement du point d’origine ? C’est pour cela que nous défendons l’hypothèse d’une ré- analyse de la définition noématique du FdP et, par conséquent, du sémantème de la forme en -roi(e), que le français a essayé d’opérer en diachronie à partir de la nature du point d’origine, qui est passé de l’irrévocable à l’inactuel. La conséquence en est: la
264 Cecilia Mihaela Popescu grammaticalisation – probablement sous l’action d’une norme rigoureuse à partir du XVIIe siècle200 –, de la forme en -roi(e) (dans les occurrences temporelles) en tant qu’indice non pas d’une valeur cognitive, abstraite, mais, cette fois-ci, d’une fonction syntaxique, le « futur dans / du passé ». Le français n’a pas pu choisir une forme périphrastique comme le roumain, par exemple, car comme ses périphrases se développent à peine à partir du XVe siècle, elles sont relativement tardives par rapport à la fixation de la forme en -roi(e) à valeur temporelle. En plus, de telles périphrases étaient chargées au début d’une nette valeur aspectuo-temporelle, tout en rendant « l’imminence sensible en distribuant l’aspect sécant sur l’auxiliaire et la vision perspective sur l’auxilié » (Martin/Wilmet 1980 : 64). C’est la même situation pour la forme en –roi(e) composée qui s’est imposée à valeur temporelle toujours assez tard (v. D’Hulst (2004 : 193), pour une hypothèse morphosyntaxique semblable)201. Comment s’est réalisé ce passage ? Notre hypothèse est que cette ré-analyse du FdP à partir du placement du point d’origine de l’irrévocable à l’inactuel est due exclusivement à la manière d’articulation du discours rapporté en AF et au MF. Plusieurs facteurs peuvent soutenir cette hypothèse :
(a) En AF et au MF les déictiques se repéraient dans les constructions au style indirect non pas par rapport « […] à la situation d’énonciation originelle mais par rapport à la situation d’énonciation du rapporteur ou par rapport au contexte discursif (marques anaphoriques) » (Buridant 2000 : 676), la « […] tendance des textes narratifs médiévaux consistant à référer énonciativement le DR [discours rapporté] à la situation d’énonciation première, celle du personnage, plutôt qu’à le référer anaphoriquement au contexte [c’est nous qui soulignons]. Cette même tendance expliquerait aussi la fréquence des SI [styles indirects] employant le temps originel de l’énonciation sans le rapporter par concordance au moment du contexte discursif : (Il demanda que ce puet estre / Il demanda ce que pooit estre (Meiller 1966)) » (Buridant 2000 : 681). (b) Le discours rapporté présente en AF deux grandes variétés, ayant à leur tour plusieurs paradigmes syntaxiques. Il y a d’un côté le discours rapporté au style direct, non conjonctionnel en proposition indépendante et mixte (avec ou sans que) en subordonnée, « […] caractérisé dans tous les cas par des traits énonciatifs propres, déictiques personnels de 1ère et de 2e personne, clairs et suffisants dans les narrations à la 3e personne » (Buridant 2000 : 681). L’autre variété du discours rapporté est représentée par les énoncés au style indirect qui « […] peu[vent] apparaître derrière conjonction ou non, ou en juxtaposition en se présentant sous des variétés libérées ou libres, particulièrement aptes à rendre la subjectivité [c’est nous qui soulignons] » (Buridant 2000 : 681).
200 L’histoire du terme est résumée par Wilmet (2001 : 25) : « Sa paternité revient à Palsgrave (1530). D’autres grammairiens ont proposé « optatif », « désidératif », « suppositif », « incertain » ..., mais les taxinomistes du XIXe siècle (Girault-Duvivier 1811, Noël et Chapsal 1823...) emporteront le morceau et recevront la caution officielle de la nomenclature scolaire (1910). La quête d’une « condition » sous le conditionnel représente dès ce moment « le fléau de l’ancienne pédagogie grammaticale » (Clédat 1927 : 29). On n’oserait jurer que le réflexe ait complètement disparu... » (Wilmet 2001 : 25). 201 « French could not have developed a perfect-based [as Italian] because the merging process occurred too soon – that is, before the ‘perfect shift’ » (D’Hulst 2004: 193). 265 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Dans cette situation, il est à supposer qu’une confusion entre ces paradigmes du discours rapporté se produit de manière inévitable surtout si l’on prend en compte, d’une part, cette tendance accrue vers l’expression de la subjectivité et, d’autre part, l’absence d’une norme syntaxique rigoureuse et, en revanche, l’existence d’une consecutio temporum « relaxée ». Cet état de choses est attestée dans des exemples tels que (43) et (44), dont le premier apparaît parmi les plus anciennes occurrences de la forme en -roi(e) :
(43) Ell’ent aduret lo suon element :/Melz sostendreiet les empedementz/Qu’elle perdesse sa virginitet (Cantilène de Sainte Eulalie, apud Brunot/Bruneau 1969 : 319). « La jeune Eulalie se raidit : Elle supporterait (disait-elle) les tourments plutôt que de perdre sa virginité ». (44) Pus dist : Bien tost a ceste place/Espandroit flor por nostre trace/Veer, se l’un a l’autre iroit (TristBé, 711-713, apud Buridant 2000 : 634). « Puis il se dit : il repend probablement de la farine à cet endroit pour rendre visible la trace de nos pas si l’un de nous va trouver l’autre ».
Le trait commun des énoncés cités supra dérive de l’emploi modal (éventuel, respectivement hypothétique) de la forme en -roi(e) au cadre syntaxique du discours rapporté direct. Mais, sous (43), bien que le repère de l’énonciation secondaire soit implicite, il est relevé du comportement anaphorique (donc contextuel) de la forme en - roi(e), d’où le besoin senti par Brunot/Bruneau (1969 : 319) de le faire expliciter dans leur traduction en langue moderne « elle supporterait (disait-elle) ». En revanche, sous (44), malgré l’ancrage référentiel explicitement passé, contenu dans le segment discursif [Pus dist: …], il s’agit d’une toute autre stratégie discursive, car la forme en -roi(e) renvoie non plus à ce cadre contextuel, mais à la situation primaire d’énonciation, celle des personnages. Ce fonctionnement est soutenu par la présence des éléments indexicaux ceste et nostre dont la valeur déictique n’est qu’apparente. C’est pour cela que dans la transposition en langue moderne, Buridant (2000 : 634) rend ce tour par l’indicatif présent suivi de probablement. Bien que passé, sous (44), le point de référence n’est plus intégré à l’actualité du locuteur énonciateur (du narrateur), il est inactuel.
(v) Revenons maintenant aux emplois qualifiés d’attraction modale, présentés supra sous (29, 30, 31 et 32) où nous avons reconnu l’existence d’un certain type de modalisation se différenciant pourtant de la modalisation épistémique pure, évaluée supra. Nous considérons que ces occurrences réalisent un effet de sens à la fois épistémique et illocutionnaire, se rapprochant des contextes atténuatifs aussi bien que des occurrences citationnelles de la langue moderne. À côté de la nuance de doute et/ou de réserve reconnue dans les grammaires, nous considérons que de telles tournures expriment aussi une certaine forme d’atténuation au sens que le locuteur-énonciateur tout en rapportant « fidèlement » les propos originaires des énonciateurs secondaires, sent le besoin d’y poser son empreinte accentuant leur inactualité. À ce stade, ces tours pourraient être considérés comme stylistiquement marqués d’autant plus si l’on prend en charge le caractère « courtois » d’ensemble de la littérature médiévale202. C’est pour cela que de telles
202 C’est pour cela que l’effet atténuatif se rencontre souvent dans les différentes occurrences de la forme en –roi(e), soit à l’état pur, soit combiné avec d’autres valeurs de la forme analysée. Par exemple, dans un cadre hypothétique, l’éventualité dépend souvent d’une protase du type: se il vos 266 Cecilia Mihaela Popescu structures peuvent être rendues dans la langue moderne le plus souvent par le présent de l’indicatif qui « […] peut exprimer la conséquence de l’hypothèse, dès que, par un mouvement affectif [c’est nous qui soulignons], le locuteur intègre cette conséquence à son actualité » (Wagner/Pinchon 1999 : 392). Il y a pourtant une différence entre les énoncés (29, 30) appartenant au français du Moyen Âge et les exemples tirés de la langue classique, concernant le degré de mitigation. Si sous (29), (30) cet effet d’atténuation en subordonnée est plus fort, il semble s’effacer sous (31), (32), la forme en -roi(e) tendant à s’imposer à valeur thétique, au début, probablement, surtout dans les cas de co-référentialité. Car, comme le fait remarquer Buridant (2000 : 681): « l’évolution de la langue a tendu à régler la subordination en harmonie avec le caractère général des propositions subordonnées (corrélations grammaticales entre la proposition régissante et la proposition régie). […] Les deux modes, direct et indirect du discours rapporté sont ainsi devenus, l’un exclusivement juxtapositif, l’autre exclusivement subordinatif » (Buridant 2000 : 681).
3. CONCLUSIONS
Sans adopter une approche monosémiste, cette étude est arrivée à la conclusion que la spécificité de la forme en -roi(e) est d’avoir gardé au-delà des siècles sa capacité anaphorique qui pourrait justifier son placement du côté des tiroirs de l’indicatif plutôt que de celui du « conditionnel ». Comme nous avons montré au chapitre 2 – Appui sur la diachronie, la forme en - roi(e) a, de par elle-même, les aptitudes d’actualiser l’ultériorité (v. l’indice -r- commun avec le futur) de manière anaphorique à partir d’un point de repère énonciatif, autre que le nunc énonciatif. Ce placement « en rupture » avec la Sit0 permet le marquage indifférencié sur la ligne du temps d’un procès, soit en antériorité, soit en concomitance, soit en postériorité face au nunc énonciatif. Le français, à la différence d’autres langues romanes (v. l’italien ou le roumain), n’est pas arrivé en diachronie à annuler la référence au [PASSÉ] de la forme en -roie, mais, il l’a « ré-analysée » et ensuite, probablement, il l’a normée. Cela veut dire que le français a opéré un déplacement par abstraction (voire par grammaticalisation, selon Bres 2012 : 1725) sur le positionnement du point de repère et, implicitement, sur l’orientation anaphorique de la forme discutée. Par conséquent, d’un ancrage énonciatif, plus ou moins explicite, mais complètement dépassé et situé dans l’irrévocable (donc, dans l’antériorité de la Sit0), on est arrivé à un point de repère, toujours plus ou moins explicite, mais inactuel, donc étranger au nunc énonciatif. C’est donc par le changement du positionnement du point de repère du passé, donc de l’irrévocable à l’inactuel, que le français a réussi à opérer une ré-analyse du FdP et, par conséquent, du sémantème de la forme en -roi(e). Celle-ci est devenue (dans les occurrences temporelles) un indice non pas d’une valeur cognitive, abstraite, mais d’une fonction syntaxique. Nous avons démontré sous 2.2 que cette ré-analyse du FdP à partir du placement du point d’origine de l’irrévocable à l’inactuel est due exclusivement à la manière d’articulation du discours rapporté en AF et au MF. plest / pleisoit ou bien se vos le vouliez, etc., comme dans l’exemple suivant : Se il vos plest, orendroit en iron, / Nu piez, en langes, en noz meins .i. baston, / Estrumelez le païs vuideron. / Et dit Renier: par mon chief, non feron! (GirartV, 1006-1009, apud Buridant 2000 : 698), « Si vous le voulez, nous allons partir, nus pieds, en chemise de laine, un bâton dans la main, les chausses en haillons, et dans cette tenue nous quitterons le pays. Mais Renier dit: par ma tête nous n’en ferons rien ! ».
267 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Une telle aptitude anaphorisante – doublée probablement d’une norme rigoureuse – se trouve explicitée surtout dans des énoncés où la forme en -roi(e) semble exprimer simultanément une valeur hypothétique ou bien une valeur évidentielle (v. Haillet 2003 : 45) et le FdP.
268 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
I. 1. MOD, TIMP, ASPECT, MODALITATE, EVIDENğIALITATE
Aikhenvald, Alexandra Y. / R. M. W. Dixon (ed.) (2003), Studies in Evidentiality, Amsterdam / Philadelphia, Benjamins. Athanasiadou, Angeliki / René Dirven (2000), On conditionals again, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Barcelo, Gérard Joan (2006), « Le futur des langues romanes et la modalité : monosémie et dialogisme », in Cahiers de praxématique [Gérard Joan Barceló / Jacques Bres / Adeline Patard (ed.), Aspectualité, temporalité, modalité], 47, p. 177-190. Becker, Martin G. / Eva-Maria Remberger (ed.) (2010), Modality and Mood in Romance: Modal Interpretation, Mood Selection, and Mood Alternation, Berlin / New York, Walter de Gruyter & Co. Bidu-Vrănceanu, Angela / Cristina Călăraúu / Liliana Ionescu-Ruxăndoiu / Mihaela Mancaú / Gabriela Pană Dindelegan (2001), DicĠionar de útiinĠe ale limbii (DSL), Bucureúti, Editura Nemira. Bybee, J. / W. Perkins / J.-R. Pagliuca (1994), The Evolution of Grammar. Tense, Aspect and Modality in the Languages of the World, Chicago / Londra, The University of Chicago Press (Bybee et al. 1994). ------/ Suzanne Fleischmann (1995), Modality in Grammar and Discourse, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Chafe, Wallace / Johanna Nichols (ed.) (1986), Evidentiality: The linguistic coding of epistemology, Norwood, Ablex. Comrie, Bernard (1976), Aspect: An Introduction to the Study of Verbal Aspect and Related Problems, Cambridge, Cambridge University Press. Cotte, Pierre (2002), « Le possible, le nécessaire et la volonté », in Internet: http://www.unv-pau.fr/ANGLAIS/alaes/modaux02/cottepdf , p. 1-14. Croitoru, Elena (2002), Mood and Modality, Iaúi, Institutul European. Cruschina, Silvio / Eva-Maria Remberger (2008), “Hearsay and reported speech: evidentiality in Romance”, in Rivista di Grammatica Generativa, 33, p. 95-116. Dahl, Östen (1985), Tense and Aspect Systems, Oxford, Blackwell Publishers. ------(ed.), (2000a), Tense and Aspect in the Language of Europe, Berlin / New York, Mouton de Gruyter. ------(2000b), “The grammar of future time reference in European languages”, in Östen Dahl (ed.), Tense and Aspect in the Languages of Europe, Berlin, Mouton de Gruyter, p. 309-328. Dancygier, Barbara (1987), Conditionals and Predictions: time, knowledge and causation in conditional constructions, Cambridge, Cambridge University Press. De Haan, Ferdinand (1999), “Evidentiality and epistemic modality: setting boundaries”, in Southwest Journal of Linguistics, 18, p. 83-101. ------(2004 / 2005), “Typological Approaches to Modality”, in William Frawely (ed.), Modality, Berlin, Mouton de Gruyter, p. 1-66 / in Internet: www.u.ariyona.edu/~fdehaan/papers/typmod.pdf , datat: mai, 13, 2004. Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Desclés, Jean-Pierre (1994), « Quelques concepts relatifs au temps et à l’aspect pour l’analyse des textes », in Studia Kognitywne, Semantyka kategorii Aspektu i czasu, 1, Polska Akademia Nauk, Institut Slawistiki, p. 57-88. Ducrot, Oswald (1972), Dire et ne pas dire. Principes de sémantique linguistique, Paris, Hermann. ------(1984), Le Dire et le Dit, Paris, Éditions de Minuit. ------/ Schaeffer, Jean-Marie (1996), Noul DicĠionar Enciclopedic al ùtiinĠelor Limbajului (DESL), Bucureúti, Editura Babel [Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Paris, Editions du Seuil, 1972 / 1995. Traducere în limba română de Anca Măgureanu / Viorel Viúan / Marina Păunescu]. Fauconnier, Gilles (1984), Espaces mentaux. Aspects de la construction du sens dans les langues naturelles, Paris, Editions de Minuit. Fleischman, Suzanne (1982), The future in thought and language. Diachronic Evidence from Romance, Cambridge, Cambridge University Press. Friedman, Victor (1998), “The Grammatical Expression of Presumption and Related Concepts in Balkan Slavic and Balkan Romance”, in M. Flier / A. Timberlake (ed.), American Contributions to the 12th International Congress of Slavists, Bloomington, Slavica, p. 390-405. ------(2003), “Evidentiality in the Balkans with special attention to Macedonian and Albanian”, in Alexandra Y. Aikhenvald / R. M. W. Dixon. (ed.), Studies in Evidentiality, Amsterdam / Philadelphia, Benjamins, p. 189-218. Gauker, Christopher (2005), Conditionals In Context, Cambridge MA., MIT Press. Giorgi, Alessandra / Fabio Pianesi (1997), Tense and Aspect: From semantics to morphosyntax, Oxford / New York, Oxford University Press. ------(2004), “The Temporal Perspective of the Speaker and the Subject: from Semantics to Morphosyntax”, in Guéron Jaqueline / Jaqueline Lecarme (ed.), The Syntax of Time, MIT Press, p.129-152. Giorgi Alessandra (2008), “Crosslinguistic variation and the syntax of tense”, in Working Papers in Linguistics, 18, VeneĠia, Università Ca' Foscari, p. 145-177 úi in Internet: http://lear.unive.it/bitstream/10278/988/1/05%20Giorgi.pdf. ------(2010), About the Speaker: Towards a Syntax of Indexicality, Oxford, Oxford University Press. Gosselin, Laurent (2006), « De la distinction entre la dimension temporelle de la modalité et la dimension modale de la temporalité », in Cahiers de praxématique [Gérard Joan Barceló / Jacques Bres / Adeline Patard (ed.), Aspectualité, temporalité, modalité], 47, p. 21-52 úi facsimil in Internet: http://praxematique.revues.org/519, datat 01. 01. 2010. Haßler, Gerda (2002), “Evidentiality and reported speech in Romance languages”, in Tom Güldemann / Manfred Von Roncador (ed.), Reported Discourse: A Meeting Ground for Different Linguistic Domains, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, p. 143-172. ------(2010), “Epistemic modality and evidentiality and their determination on a deictic basis”, in Martin G. Backer / Eva-Maria Remberger (ed.), Modality and Mood in Romance. Modal Interpretation, Mood Selection, and Mood Alternation, Berlin / New York, De Gruyter, p. 95-108. Haspelmath, Martin (ed.), (2001), Language typology and language universals: an international handbook, Berlin / New-York, de Gruyter.
270 Cecilia Mihaela Popescu Hogeweg, Lotte / Helen de Hoop / Andrej Malchukov (ed.), (2009), Cross-linguistic Semantics of Tense, Aspect and Modality, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Krazer, Angelika (2012), Modals and Conditionals: New and Revised Perspectives, Oxford, Oxford University Press. Larreya, Paul (2003), « L’irréel et le potentiel: formes verbales de l’anglais », in Internet: http://www.univ-pau.fr/ANGLAIS/alaes/modaux.html, p. 1-23, datat: 18. 01. 2003. ------(2005), « Modalités et auxiliaires modaux en anglais », in Internet: http://www.univ-pau.fr/ANGLAIS/ressources/larreya/modaux.doc., p. 1-45. Laurendeau, Paul (2004), « Modalité, opération de modalisation, et mode médiatif », in Les médiations langagières, vol. I, Des faits de langue aux discours, Dyalang CNRS, Rouen, Publications de l’Université de Rouen, p. 83-95, úi in Internet: http://www.yorku.ca/paull/articles/2004a.html. Le Querler, Nicole (1996), Typologie des modalités, Caen, Presses Universitaires de Caen. Lyons, John (1977), Semantics, vol. II, Cambridge / Londra / New York / New Rochelle / Melbourne / Sydney, Cambridge University Press. ------(1995), Linguistic Semantics. An Introduction, Cambridge, Cambridge University Press. Martin, Robert (1981), « Potentiel et irréel. Esquisse d’une analyse sémantico-logique », in Christian Rohrer (ed.), Logos Semantikos. Studia Linguistica in Honorem Eugenio Coseriu 1921-1981, IV, Berlin / New York / Madrid, Walter de Gruyter / Editorials Gredos, p. 417-428. Moeschler, Jacques / Anne Reboul (1999), DicĠionar Enciclopedic de Pragmatică (DEP), Cluj, Editura Echinox [Dictionnaire Encyclopédique de Pragmatique, Paris, Editions du Seuil, 1994. Traducere în limba română coordonată de Carmen Vlad úi Liana Pop]. Olsen, Michel (2003), Polyphonie – linguistique et littéraire. Documents de travail. No. 7: Les polyphonistes scandinaves, in Internet: www.hum.au.dk/romansk/polyfoni, p. 1- 184. Oltean, ùtefan (2006), Introducere în semantica referenĠială, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană. Palmer, F., R. (1986 / 2001), Mood and Modality, Cambridge, Cambridge University Press. Pietrandrea, Paola (2012), “The conceptual structure of irreality: a focus on non-exclusion- of-factuality as a conceptual and a linguistic category”, in Language Sciences, 34, p. 184–199. Rocchetti, Alvaro (2009), « Symétrie et dissymétrie dans l’expression du futur et du passé dans les langues romanes », in Studia Universitatis Babeú-Bolyai, Philologia, 54, 3, p. 9-24. Rothstein, Björn / Rolf Thieroff (ed.), (2010), Mood in the Languages of the Europe, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Saffi, Sophie (2010), Le futur dans les langues romanes. Introduction à la chronogénèse guillaumienne, in Internet : http://ufr-lag-lea.univ-provence.fr/Local/master- arc/dir/user-2437/le%20futur.pdf. Squartini, Mario (1998), Verbal Periphrasis in Romance: Aspect, Actionality and Grammaticalisation, Berlin, Mouton de Gruyter. ------(2001), “The internal structure of evidentiality in Romance”, in Studies in Language 25, p. 297–334.
271 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ------(2004a), “La relazione semantica tra futuro e condizionale nelle lingue romanze”, in Revue Romane, 39, 1, p. 68-96. ------(2004b), “Disentangling evidentiality and epistemic modality in Romance”, in Lingua, 114, p. 873-895. ------(2009), „Evidentiality, epistemicity, and their diachronic connections to non- factuality”, in Maj-Britt Mosegaard-Hansen / Jacqueline Visconti (ed.), Current Trends in Diachronic Semantics and Pragmatics, Emerald Group Publishing Limited, p. 211-226. ------(2010), “Where mood, modality and illocution meet: the morphosyntax of Romance conjectures”, in Martin G. Backer / Eva-Maria Remberger (ed.), Modality and Mood in Romance. Modal Interpretation, Mood Selection, and Mood Alternation, Berlin / New York, de Gruyter, p. 109-132. ------/ Bertinetto, Pier Marco (2000), “The Simple and Compound Past in Romance language”, in Östen Dahl (ed.), Tense and Aspect in the Language of Europe, Berlin / New York, de Gruyter, p. 403-439. Uricaru, Lucia (2003), Temporalitate úi limbaj,Bucureúti, Editura ALLFA. van Valin Jr., Robert / Randy J. LaPolla (1997), Syntax: structure, meaning and function, Cambridge, Cambridge University Press. van der Auwera, Johan / Vladimir A. Plungian (1998), “Modality’s semantic map”, in Linguistic Typology, 2, p. 79-194. Zaefferer, Dietmar (1991), “Conditionals and Unconditionals: Cross-linguistic and Logical Aspects”, in D. Zaefferer (ed.), Semantic Universals and Universal Semantics, Berlin / New York, Floris Publications, p. 210-236. I. 2. GRAMATICALIZARE
Andersen, Henning (ed.) (2001), Actualization: Linguistic Change in Progress, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins, p. 21-57. ------(2006), “Grammation, regrammation and degrammation: tense loss in Russian”, in Diachronica, 23, 2, p. 231-258. Barcelo, Gérard Joan (2007), « Le(s) futur(s) dans les langues romanes: évolution linéaire ou cyclique ? », in Cahiers Chronos [Emmanuelle Labeau (ed.), Sémantique et diachronie du système verbal français], 16, p. 47 - 62. Closs-Traugott, Elizabeth (1989), “On the Rise of Epistemic Meanings in English: An Example of Subjectivation in Semantic Change”, in Language, 65, 1, p. 31-66. ------/ Bernd Heine (ed.) (1991), Approaches to grammaticalization, Amsterdam, John Benjamins Publishing Company. ------/ Richard Dasher (2002), Regularity in Semantic Change, Cambridge, Cambridge University Press. Dietrich, Wolf (1984), « La grammaticalisation du passé composé », in Claude Buridan (ed.), Romanistique - gérmanistique. Une confrontation. Actes du Colloque de Strasbourg organisé par le Centre de Philologie Romane près de l’Université de Strasbourg, 23-24 martie, 1984, p. 81-95. Heine, Bernd (1995), “Agent-oriented vs. epistemic modality. Some observations in German modals”, in Joan Bybee / Suzanne Fleischman (ed.), Modality in grammar and discourse, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing, p. 17-53.
272 Cecilia Mihaela Popescu ------(1997), “Grammaticalization and Language Universals” in Mémoires de la Société de Linguistique de Paris, serie nouă, tom V: Grammaticalisation et reconstruction, Paris, Librairie Klincksieck, p. 11-23. Hopper, Paul, J. / Elizabeth Closs-Traugott [1997 (2003)], Grammaticalization, Cambridge, Cambridge University Press. Kilroe, Patricia (1989), Grammaticalization of French à, Unpublished Ph. D. Dissertation, The University of Texas at Austin, p. 49-61. La Fauci, Nunzio (2005), “Il fattore HABEO. Prolegomeni a una nuova considerazione delle genesi del perfetto e del futuro romanzo”, in Sándor Kiss / Luca Mondin / Giampaolo Salvi (ed.), Latin et Langues Romanes. Études de Linguistique Offertes à József Herman à l’Occasion de son 80ème Anniversaire, Tübingen, Max Niemeyer, p. 441-451. ------(2006), “Dinamiche sistematiche, perifrasi perfettive e futuro sintetico: dal latino al romanzo”, in Renato Oniga / Luigi Zennaro (ed.), Atti della Giornata di Linguistica Latina. Venezia, 7 maggio 2004, VeneĠia, Università Ca’ Foscari, p. 101-132. Lamiroy, Béatrice (1999), « Auxiliaires, langues romanes et grammaticalisation », in H. Bat-Zeev-Shylskrot (ed.), Les auxiliaires: délimitation, grammaticalisation et analyse, nr. special al revistei Langages, 135, p. 33-45. ------(2007), « Typologie et grammaticalisation », in Olivier Bertrand / Sophie Prévost / Michel Charolles / Jacques François / Catherine Schnedecker (ed.), Discours, diachronie, stylistique du français. Hommages à Bernard Combettes, Berna, Peter Lang, p. 141-157. Lazard, Gilbert (2001), “On the grammaticalization of evidentiality”, in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), On Evidentiality, nr. special al revistei Journal of Pragmatics, 33, 3, Amsterdam, Elsevier, p. 359-367. Lehmann, Christian (1985), “Grammaticalization: Synchronic Variation and Diachronic Change”, in Lingua e Stile, 20, 3, p. 303-318. Meillet, Antoine (1912) [1928/1958], « L’évolution des formes grammaticales », in Antoine Meillet, Linguistique historique et linguistique générale, Paris, Honoré Champion, p. 130 – 148. Nocentini, Alberto (2001), “La genesi del fururo e del condizionale sintetico romanzo”, in Zeitschrift für romanische Philologie, 117, 3, p. 367-401. Pagliuca, William (1994), Perspectives on Grammaticalzation, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Roberts, Ian (1992), “A formal account of grammaticalisation in the history of Romance futures”, in Folia linguistica historica 13, 1-2, p. 219-258. Slobbe, Bianca (2004), “Restructuring and the development of the Romance conditional verb forms”, in Sylvia Blaho / Luis Vicente / Mark de Vos (ed.). Proceedings of ConSOLE XII (2003, Patras), Universiteit Leiden, p. 107-123. Stathi, Katerina / Elke Gehweiler / Ekkehard Köning (ed.), (2010), Grammaticalization: current views and issues, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins. Thielmann Ph. (1885), “Habere mit dem Infinitiv und die Entstehung des romanischen Futurums”, in Archiv für lateinische Lexicographie und Grammatik, 2, p. 48-89; 157-202. Visconti, Jacqueline (2004), “Conditionals and subjectification: Implications for a theory of semantic change”, in Olga Fischer / Muriel Norde / Harry Perridon (ed.), Up and down the Cline - The Nature of Grammaticalization, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins, p. 169-192.
273 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Willett, Thomas (1988), “A cross-linguistic survey of the grammaticization of evidentiality”, in Studies in Language, 12, p. 51–97.
II. STUDII DE LINGVISTICĂ ROMANICĂ
Alkire, Ti / Carol Rosen (2010), Romance Languages. A Historical Introduction, Cambridge, Cambridge University Press. Banniard, Michel (1997), Du latin aux langues romanes, Paris, Nathan Université. Bourciez, Ed. (1967), Eléments de linguistique romane, Paris, Librairie Klincksieck. Glessgen, Martin Dietrich (2007), Linguistique romane: domaines et méthodes en linguistique française et romane, Paris, Armand Collin. Holtus, Günter / Michael Metzeltin / Christian Schmidt (ed.) (1989), Lexikon der Romanistischen Linguistik, Tubingen, Max Niemeyer Verlag. Iliescu, Maria (1995), « Le conditionnel frioulan », in Scritti di Linguistica e dialettologia in onore di Giuseppe Francescato, Trieste, Edizioni Ricerche, p. 159-165. ------(2003), « La typologie des langues romanes. État de la question », in Actas del XXIII Congresso Internacional de Linguística y Filogia Románica, Salamanca, 24- 30 septembrie, 2001, Tübingen, Max Neimeyer Verlag, volum I, p. 61-81. ------(2007), Româna din perspectivă romanică, Bucureúti, Editura Academiei Române. ------/ Michaela Livescu (1978-1980), Introducere în studiul limbilor romanice, vol. I: Limba latină, vol. II: Limbile romanice, Craiova, Reprografia UniversităĠii din Craiova. ------/ Louis Mourin (1991), Typologie de la morphologie verbale romane, I, Vue synchronique, Innsbruck, Amoe. Iordan, Iorgu / Maria Manoliu-Manea (1965), Introducere în lingvistica romanică, Bucureúti, Editura Didacticăúi Pedagogică. Klinkenberg, Jean-Marie (19992), Des langues romanes: introduction aux études de linguistique romane, Bruxelles, De Boek / Duculot. Ledgeway, Adam (2012), From Latin to Romance. Morphosyntactic Typology and Change, Oxford, Oxford University Press. Lazard, Gilbert (2001), Études de linguistique générale (I): typologie grammaticale, Louvain / Paris, Peeters. Manoliu-Manea, Maria (1971), Gramatica comparată a limbilor romanice, Bucureúti, Editura Didacticăúi Pedagogică. Metzeltin, Michael (2011), Gramatica explicativă a limbilor romanice. Sintaxăúi semantică [Text adăugit úi definitivat de autor după traducerea în limba română de Dinu Moscal. PostfaĠă de Eugen Munteanu], Iaúi, Editura UniversităĠii „Alexandru Ioan Cuza” Iaúi. Oancea, Ileana (1999), Lingvistică romanicăúi lingvistică generală. InterferenĠe, Timiúoara, Editura AMARCORD. Posner, Rebecca (1996), The Romance Languages, Cambridge, Cambridge University Press. Reinheimer-Rîpeanu, Sanda (1993), Structuri morfosintactice de bază în limbile romanice, Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti. ------(2001), Lingvistica romanică. Lexic, morfologie, fonetică, Bucureúti, Editura All Universitar. Renzi, Lorenzo (1985), Nuova introduzione alla filologia romanza, Bologna, Il Mulino.
274 Cecilia Mihaela Popescu Roegiest, Eugeen (20092), Vers les sources des langues romanes. Un itinéraire linguistique à travers la Romania, Leuven, Acco. Sala, Marius (ed.) (1989, 20062), Enciclopedia limbilor romanice (ELIR), Bucureúti, Editura ùtiinĠificăúi Enciclopedică. Sörés, Anna (2008), Typologie et linguistique contrastive. Théories et applications dans la comparaison des langues, Bern / Berlin / Bruxelles / Frankfurt am Main / New York / Oxford / Wien, Peter Lang. Teyssier, Paul (2004), Comprendre les langues romanes: du français à l’espagnol, au portugais, à l’italien et au roumain. Méthode d’intercompréhension, Paris, Chandeigne.
III. LIMBA LATINĂ
Academia Română (1965), Al. Rosetti (redactor responsabil), Istoria limbii române, vol. I (ILR I): Limba latină, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare Române. Baldi, Philip / Pierluigi Cuzzolin (ed.) (2010), New Perspectives on Historical Latin Syntax (2): Constituent Syntax: Adverbial Phrases, Adverbs, Mood, Tense, Berlin / New York, Mouton de Gruyter. Baratin, Marc (1981), « Remarques sur l’emploi des temps et des modes dans le système conditionnel latin », in Bulletin de la Société de Linguistique de Paris, p. 249-273. Bertand-Dangebach, Cécile (1995), « L’attraction modale en latin », in Dominique Longrée (ed.), De USU. Études de syntaxe latine offertes en hommage à Marius Lavency, Louvain-la-Neuve, Peeters, p. 19-30. Bizos, Marcel (1997), Syntaxe latine, Paris, Editions Vuibert. Blaise, Albert (2000), Manual de latină creútină, Timiúoara, Editura AMARCORD, [Manuel du latin chrétien, Strasbourg, 1955. Traducere în limba română de George Bogdan ğâra]. Bolkestein, A.-Machtelt (1980), Problems in the description of modal verbs: an investigation of Latin, Assen,Van Gorcum. Bourova, Viara (2005), « À la recherche du ‘conditionnel latin’: les constructions Infinitif + forme de habere examinées à partir d’un corpus électronique », in Johannes Kabatek / Claus D. Pusch / Wolfgang Raible (ed.), Romanistische Korpuslinguistik II: Korpora und diachrone Sprachwissenschaft / Romance corpus linguistics II: corpora and diachronic linguistics, Tübingen, Gunter Narr, p. 303-315. ------(2007), « Les constructions latines Infinitif + habebam vs. Infinitif + habui et le développement du conditionnel roman », in Trotter, David A. (ed.), Actes du XXIV Congrès International de Linguistique et de Philologie Romane (University of Wales, Aberystwyth, Anglia, 1-6 august, 2004), Berlin, de Gruyter, tomul II, p. 461- 474. Brunel, J. (1988), « Sur la syntaxe des périodes conditionnelles », in Bulletin de la Société de Linguistique de Paris, p. 111-135. Coleman, Robert (1971), “The origin and developement of Latin HABEO + Infinitive”, in Classical Quarterly, 21, 1, p. 215-232, Oxford / Londra / New York / Toronto / Melbourne, Clarendon Press. ------(1976), “Further observations on HABEO + Infinitive as an exponent of futurity”, in Classical Quarterly, 26, 1, p. 151-159, Oxford, Clarendon Press. Ernout, Alfred / François Thomas (19532), Syntaxe latine, Paris, Librairie Klincksieck. Fischer, Iancu (1985), Latina dunăreană, Bucureúti, Editura ùtiinĠificăúi Enciclopedică.
275 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Herman, József (1996), « Remarques sur l’histoire du futur latin – et sur la préhistoire du futur roman”, in R. Risselada / Jan R. de Jong / A.-Machtelt Bolkestein (ed.), On latin. Linguistic and Literary Studies in Honour of Harm Pinkster, Amsterdam, J. C. Gieben Publisher, p. 57-70. Hofmann, J., B. / Anton Syantyr (1965), Lateinische Syntax und Stilistik, Munchen, C. H. Beck’scheverlagsbuchhandlung. Iordache, Roxana (2002), Studii de lingvistică latinăúi lingvistică romanică, Bucureúti, Editura Bren. ------(2003), Exprimarea ideii de condiĠie în limba latină, Bucureúti, Editura Bren. Kuhner, R. / C. Stegmann (1912-1914), Ausführliche Grammatik der lateinischen Sprachen, vol. I, II, Hanovra / Leipzig. Lavency, Marius (1999), « La période conditionnelle du latin », in Les Etudes Classiques, 67, p. 361-390. Lehmann, Christian (1973), Latein mit abstrakten Strukturen, Munchen, Fink. Leumann, M. / J. B. Hofmann / A. Szantyr (1972), Lateinische Grammatik; II, 1-2, München. Löfstedt, Einar (1933), Syntactica. Studien und Beiträge zur historischen Syntax des Lateins, vol. II: Syntaktisch-stilistische Gesichtspunkte und Probleme, Lund. Löfstedt, Einar (1959), Late Latin, Oslo, H. Aschehoug Co. Mariner-Bigorra, S. (1957), “Estructura de la categoria verbal modo en latin clásico”, in Emerita, p. 449-486. Mellet, Sylvie (1989), « A propos du futur: Temps et Modalité », in M. Lavency / D. Longree (ed.), Cahiers de l’Institut de Linguistique de Louvain. Actes du V-e Colloque de Linguistique Latine, Louvain-la-Neuve, 31 martie - 4 aprilie, 1989, Louvain-la-Neuve, Peeters, p. 269-278. ------/ M. D. Joffre / G. Serbat (1994), Grammaire Fondamentale du Latin. Le signifié du verbe, Louvain-Paris, Peeters (GFLvb). Mihăescu, Haralambie (1960), Limba latină în provinciile dunărene al Imperiului Roman, Bucureúti. Núñez, Salvador (1991), Semántica de la modalidad en latín, Granada, Servicio de Publicaciones de la Universidad de Granada. Orlandini, Anna (1993), « Le rôle du locuteur dans l`interprétation des systèmes hypothétiques en latin et en grec », in Indogermanische Forschungen, 98, p. 130- 154. ------(2003), « Vers la construction des mondes possibles: la non-actualisation en latin », in G. Calboli (ed.), Papers on Grammar, Lingua Latina (Proceeding of the Twelfth International Colloquium on Latin Linguistics), IX, 2, Roma, Herder Ed., p. 621- 629. Pinkster, Harm (1987), “The strategy and chronology of the development of future and perfect tense auxiliaries in Latin”, in Martin Harris / Paolo Remat (ed.), Historical development of auxiliaries, Berlin/New York/Amsterdam, Mouton de Gruyter, p. 193-223. ------(1989), “Some Methodological Remarks on Research on Future Tense Auxiliaries in Latin”, in Gualtiero Calboli (ed.), Subordination and other Topics in Latin. Proceedings of the Third Colloquium on Latin Linguistics, Bologna, 1-5 aprilie 1985, Amsterdam/Philadelphia, Jonh Benjamins Publishing Company, p. 311-326. ------(1995), Sintaxis y semántica del latín, Madrid, Ediciones Clásicas [Traducere în limba spaniolă de M. Esperanza Torrego úi Jesús de la Villa].
276 Cecilia Mihaela Popescu Raiskila, Pirjo (1990), “Periphrastic use of habere in Tertullian”, in G. Calboli (ed.), Latin Vulgaire – Latin Tardif. Actes du II-ème Colloque international sur le latin vulgaire et tardif, Bologna, 29 august-2 septembrie 1988, Tübingen, Max Niemeyer Verlag, p. 209-217. Serbat, Guy (1975), « Les temps du verbe latin », in Revue des Études Latines, 53, p. 367- 405. Sluúanschi, Dan (1994), Sintaxa limbii latine. vol. I: Sintaxa propoziĠiei, vol. II: Sintaxa frazei, Bucureúti, Editura UniversităĠii Bucureúti. ùtef, Ana-Felicia (1981), ,,ModalităĠile frazei condiĠionale latine”, in I. Coteanu / L. Wald (ed.), Semanticăúi semiotică, Bucureúti, Editura ùtiinĠificăúi Enciclopedică, p. 197- 210. Touratier, Christian (1994), Syntaxe latine, Louvain-la-Neuve, Peeters. Traina, Alfonso / Tullio Bertotti (1977), Sintassi normativa della lingua latina, vol. I- II, Milano, Mondadori. Väänänen, Veikko (1967), Introduction au latin vulgaire, Paris, Librairie Klincksieck. Vairel, Hélène (1979), « Moindre actualité et moindre actualisation: sur l’emploi modal des formes verbales de passé en anglais, français et latin. Le problème de l’optatif grec », in Revue Roumaine de Linguistique, 24, 6 p. 563-584. ------(1981), « Un modèle d’analyse linguistique des conditionnelles: Latin si di sunt, si di sint, si di essent », in Bulletin de la Société Linguistique de Paris, 76, p. 75-326. Van de Gried, Margreet, E. (1989), “Pseudoconditionals in Latin”, in M. Lavency / D. Longree (ed.), Cahiers de l’Institut de Linguistique de Louvain. Actes du V-e Colloque de Linguistique Latine, Louvain-la-Neuve, 31 martie - 4 aprilie, 1989, Louvain-la-Neuve, Peeters, p. 447-455. Vincent, Nigel / Delia Bentley (2001), “On the Demise of the Latin Future Periphrasis in – URUS + ESSE”, in Claude Moussy (ed.), De Lingua Latina Novae Quaestiones: Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine, Paris, Peeters, p. 143- 155.
IV. LIMBA FRANCEZĂ
Abouda, Lofti (1997), « Le conditionnel: temps ou mode ? Arguments syntaxiques », in Revue Romane. Langue et Littérature, 3, 2, p. 179-198. ------(2001), « Les emplois journalistique, polémique, et atténuatif du conditionnel. Un traitement unitaire », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.) (2001), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 277-294. ------(2004a), « De la polyphonie à la ‘polychronie’. Un modèle de traitement de la polysémie temporelle. Application au futur », in Javier Suso López / Rodrigo López Carillo (ed.), Le français face aux défis actuels : histoire, langue et culture, vol. I, Granada, Universidad de Granada, p.149-160. ------(2004b), « Deux types d'imparfait atténuatif », in Langue française, 2, 142, p. 58- 74. Álvarez Castro, Camino (2010a), « Usages temporels et usages modaux du futur en français: dichotomie ou articulation ? », in La Linguistique, 46, 2, Paris, Presses Universitaires de France, p. 109-126. ------(2010b), « Approche procédurale et référence temporelle du futur de l’indicatif en français », in Revue Romane 45, 1, p. 70–89.
277 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Azzopardi, Sophie (2011), Le Futur et le Conditionnel: valeur en langue et effets de sens en discours. Analyse contrastive espagnol / français, teză de doctorat susĠinută la data de 28. noiembrie 2011, in Internet: http://halshs.archives- ouvertes.fr/docs/00/71/86/52/PDF/2011_azzopardi_arch.pdf. Baciu, Veronica (2004), « Les sources du savoir dans la presse écrite. Le conditionnel journalistique », in Studia Universitatis Babeú-Bolyai, Philologia, 3, p. 69-78. Barbet, Cécile (2012), « Devoir et pouvoir, des marqueurs modaux ou évidentiels ? », in Langue française [Cécile Barbet / Louis de Saussure (ed.), Modalité et évidentialié en français], 173, 1, p. 49-64. ------/ Louis de Saussure (ed.) (2012), « Modalité et évidentialité en français », in Langue française [Cécile Barbet / Louis de Saussure (ed.), Modalité et évidentialié en français], 173, 1, p. 3-12. Béchade, Hervé-D. (19933), Syntaxe du français moderne et contemporain, Paris, Presses Universitaires de France. Begioni, Louis (2010), « L’évolution du système de l’irréel du latin classique aux langues romanes. Convergences décalées du français et de l’italien », in Studii de útiinĠă úi cultură, VI, 2 (21), p. 13-22. ------(2012), « L’expression du futur en français et en italien : éléments pour une étude comparative », in Studia Universitatis Babeú-Bolyai. Philologia (Le Colloque de Linguistique comparée des langues romanes – LICOLAR), vol. 57, nr. 3, p. 9-16. Bellahsène, Linda (2007), « L’expression de la conjecture : le cas du futur français », in D. Bouchard / I. Evrard / E. Vocaj (ed.), Représentations du sens linguistique, II, Bruxelles, De Boeck Université, p. 253-266. Bourova, Viara / Patrick Dendale (2013), « Serait-ce un conditionnel de conjecture ? Datation, évolution et mise en relation des deux conditionnels à valeur évidentielle », in Cahiers Chronos, 26, p. 183-200. Bres, Jacques (2010), « Le conditionnel n'existerait pas, il faudrait l'inventer ... Parcours, proposition. De la morphologie à la sémantique grammaticale », in Camino Castro Álvarez / Flor Ma Bango de la Campa / María Luisa Donaire (ed.), Liens linguistiques. Étude sur la combinatoire et la hiérarchie des composants, Berna, Peter Lang, p. 201-225. ------(2012), « Conditionnel et ultériorité dans le passé: de la subjectivité à l'objectivité », in SHS Web of Conferences, Volume 1, 3ème Congrès Mondial de Linguistique Française, in Internet: http://www.linguistiquefrancaise.org/index.php?option=com_article&access=standar d&Itemid=129&url=/articles/shsconf/pdf/2012/01/shsconf_cmlf12_000037.pdf, p. 1719-1730. ------/ Sophie Sarrazin / Sophie Azzopardi (ed.) (2012), Ultériorité dans le passé, valeurs modales, conditionnel, număr special al revistei Faits de langues, 40, 2, Peter Lang. ------/ Emmanuelle Labeau (2013), “The narrative construction va + INFINITIVE in Contemporary French », in Diachronica, 30, 3, p. 295-322. Brunot, Ferdinand / C. Bruneau (1969), Précis de grammaire historique de la langue française, Paris, Masson et Cie. Buridant, Claude (2000), Grammaire nouvelle de l’ancien français, Paris, SEDES. Camussi-ni, Marie-Armelle (2006), Analyse formelle et conceptuelle des formes verbales du français contemporain : A la croisée du passé simple et de l’imparfait, du futur et
278 Cecilia Mihaela Popescu du conditionnel, les concepts [±potentiel] et [±défini], teză de doctorat susĠinută la data de 11. 01. 2006, in Internet : http://tel.archives-ouvertes.fr/docs/00/17/91/41/PDF/These.pdf. Caudal, Patrick (2012), « Relations entre temps, aspect, modalité et évidentialité dans le système du français », in Langue française [Cécile Barbet / Louis de Saussure (ed.), Modalité et évidentialié en français], 173, p. 115-130. ------/ Carl Vetters (2005), « Un traitement conjoint du conditionnel, du futur et de l’imparfait : les temps comme des fonctions d’actes de langages », in Cahiers Chonos [Arie Molendijk / Co Vet (ed.), Temporalité et attitude: Structuration du discours et expression de la modalité], 12, p. 109-124. ------/ Laurent Roussarie (2005), « Sémantique et pragmatique des propositions en Si », in Cahiers Chonos [Molendijk, Arie / Co Vet (ed.), Temporalité et attitude : structuration du discours et expression de la modalitéi], 173, 1, p. 51-66. Celle, Agnès (1997), Étude contrastive du futur français et de ses réalisations en anglais, Paris, Ophrys. Claris Jean-Max (1971), « Notes sur les formes en –rait », in Langue française, 11, p. 32- 38. Confais, Jean Paul (1995), Temps, mode, aspect. Les approches des morphèmes verbaux et leurs problèmes à l’exemple du français et de l’allemand, Toulouse, Presses Universitaires du Mirail. Costăchescu, Adriana (2013), La pragmatique linguistique : théories, débats, exemples, Berlin, Lincom Europa. Curat, Hervé (1991), Morphologie verbale et référence temporelle en français moderne, Genève, Librairie Droz. D’Hulst, Yves (2004), “French and Italian Conditionals: From Etymology to Representation”, in Jacqueline Guéron / Jacqueline Lacarme (ed.), The Syntax of Time, Cambridge / Massachusetts / London, MIT Press, p. 181-202. De Saussure, Louis (2012), « Modalité épistémique, évidentialité et dépendance contextuelle”, in Langue française [Cécile Barbet / Louis de Saussure (ed.), Modalité et évidentialié en français] , 173, 1, p. 131-143. ------/ Patrick Morency (2012), “A cognitive-pragmatic view of the French epistemic future”, in French Language Studies, 22, Cambridge University Press, p. 207–223. Dendale, Patrick (1993), « Le conditionnel de l’information incertaine : marqueur modal ou marqueur évidentiel ? », in Gerold Hilty (ed.) Actes du XXe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romane, Université de Zurich, Tübingen / Basel, Francke Verlag, Tome I, Section I, p. 165-176. ------(1999), « Devoir au conditionnel : valeur évidentio-modale et origine du conditionnel », in Cahiers Chronos [Svetlana Vogeleer / Andrée Borillo / Marcel Vuillaume / Carl Vetters (ed.), La modalité sous tous ses aspects], 4, p.7-28. ------(2001), « Les problèmes linguistiques du conditionnel en français », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.) (2001), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 7-18. ------(2010), « Il serait à Paris en ce moment. Serait-il à Paris ? A propos de deux emplois épistémiques du conditionnel. Grammaire, syntaxe, sémantique », in Castro Álvarez Camino / Flor Bango de la Campa / Donaire, María Luisa (ed.), Liens linguistiques: études sur la combinatoire et la hiérarchie des composants, Berna, Peter Lang, p. 291-317.
279 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice ------/ Liliane Tasmowski (ed.) (2001), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck. ------/ Julie van Bogaert (2012), « Réflexions sur les critères de définition et les problèmes d’identification des marqueurs évidentiels en français », in Langue française [Cécile Barbet / Louis de Saussure (ed.), Modalité et évidentialié en français], 173, 1, p. 13-30. Donaire, María-Luisa (1997), “Polifonía en condicional”, in Revista de Filología Francesa : Homenaje al Prof. J. Cantera, Madrid, Serv. Publicaciones Universidad Complutense, p. 303-313. ------(1998), « La mise en scène du conditionnel, ou quand le locuteur reste en coulisses », in Le Français Moderne, 66, 2, p. 204-227. Fouillioux Baudin, Caroline (2004), « À propos des modes dérivés du ne pas savoir: le mode probable », in Javier Suso López / Rodrigo López Carrillo (ed.), Le français face aux défis actuels. Histoire, langue et culture, vol. I, Universidad de Granada, APFUE-GILEC, p. 583-590. ------(2006), “Los valores del condicional en francés y su comparación con el español”, in Thélème. Revista Complutense de Estudios Franceses, 21, p. 63-79. ------/ M. Didier Tejedor de Felipe (2004), « À propos du mode de l’atténuation », in Langue française, 142, p. 112-126. Galliot, Marcel (1967), Études d’ancien français. Moyen Âge et XVIe siècle, Paris, Didier. GâĠă, Anca (2001), Le futur en français contemporain, GalaĠi, Editura FundaĠiei Universitare „Dunărea de Jos”. Gobert, David L. / Véronique Maisier (1995), « Valeurs modales du futur et du conditionnel et leurs emplois en français contemporain », in The French Review, 68, 6, p. 1003-1014. Gosselin, Laurent (1999), « Les valeurs de l’imparfait et du conditionnel dans les systèmes hypothétiques », in Cahiers Chronos, 4, p. 29-51. ------(2001), « Relations temporelles et modales dans le «conditionnel journalistique », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 45-66. Grevisse, Maurice (1986), Le Bon Usage. Grammaire Française [douzième édition refondue par André Goosse], Paris, Duculot. Guentchéva, Zlatka (1994), « Manifestations de la catégorie du médiatif dans les temps du français », in Langue française, număr special: Les sources du savoir et leurs marques linguistiques, 102, p. 8-23. Guillaume, Gustave (1994), « La représentation du temps dans la langue française » (I-II), in Langage et Science du Langage, Paris / Québec, Librairie A.- G. Nizet / Presses de l’Université Laval, p. 184-207. Guiraud, Pierre (1966), Le Moyen Français, Paris, Presses Universitaires de France. Haillet, Pierre Patrick (1998), « Le conditionnel d’altérité énonciative et les formes du discours rapporté dans la presse écrite », in Pratiques, 100, p. 63-79. ------(2002), Le conditionnel en français : une approche polyphonique, Paris, Ophrys. ------(2003), « Représentations discursives, point(s) de vue et signifié unique du conditionnel », in Langue française, 138, p. 35-47. ------(2004), « Formes verbales de transposition et typologie des représentations discursives », in Javier Suso López / Rodrigo López Carrillo (ed.), Le français face aux défis actuels. Histoire, langue et culture, vol. I, Universidad de Granada, APFUE-GILEC, p. 613-624.
280 Cecilia Mihaela Popescu Harris, Martin (1978), The Evolution of French Syntax. A comparative approach, Londra / New York, Longman Group Ltd. Helland, Hans Petter (1995), « Futur simple et futur périphrastique: du sens aux emplois », in Revue Romane, 30, 1, p. 3-26. Imbs, Paul (1960), L’emploi des temps verbaux en français moderne, Paris, Librairie Klincksieck. Jensen, F. (1990), Old French and Comparative Gallo-Romance Syntax, Niemeyer, Tübingen. Korzen, Hanne / Henning Nølke (2001), « Le conditionnel : niveaux de modalisation », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 125-167 ; reluat in Nølke, Henning (ed.) (2001), Le regard du locuteur. 2. Pour une linguistique des traces énonciatives, Paris, Editions Kimé, p. 35-58. Kronning, Hans (1990), « Modalité et diachronie : du déontique à l'épistémique. L'évolution sémantique de debere/devoir », in Actes du XIe Congrès des Romanistes Scandinaves, Trondheim, p. 301-312. ------(1996), « Modalité, cognition, et polisémie: sémantique du verbe modal devoir », in Acta Universitatis Upsaliensis, Uppsala/Stockholm, Almqvist & Wiksell International. ------(2001a), « Nécessité et hypothèse: «devoir» non déontique au conditionnel », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 251-276. ------(2001b), « Pour une tripartition des emplois du modal devoir », in Cahiers Chronos, 8, p. 67-84. ------(2002), « Le conditionnel ‘journalistique’ : médiation et modalisation épistémiques », in Romansk Forum, 16, 2, număr dedicat XV Skandinaviske romanistkongress, Oslo 12-17 august 2002, p. 561-575. ------(2003), « Auxiliarité, énonciation et rhématicité », in Cahiers Chronos, 11, p. 231- 249. ------(2005), « Polyphonie, médiation et modalisation : le cas du conditionnel épistémique », in Jacques Bres / Patrick Pierre Haillet / Sylvie Mellet / Henning Nølke / Laurence Rosier (ed.), Dialogisme et polyphonie. Approches linguisriques, Bruxelles, De Boeck. Duculot, p. 297-312. ------(2009), « Polyphonie, constructions conditionnelles et discours rapporté », in Langue française [Merete Birkelund / Henning Nølke / Rita Therkelsen (ed.), La polyphonie linguistique], 164, p. 97-112. ------(2010), « Prise en charge épistémique et non-concordance des temps dans le discours indirect (libre) en français, en italien et en espagnol », in Cahiers Sens Public. Langues et textes en contraste, 1-2 (13-14), p. 19-33. ------(2012), « Le conditionnel épistémique : propriétés et fonctions discursives », in Langue française [Cécile Barbet / Louis de Saussure (ed.), Modalité et évidentialié en français], 173, 1, p. 83-98. Lauze, Audrey (2008), « Le conditionnel : forme temporelle ou atemporelle », in Communication, lettres et sciences du langage, 2, 1, p. 92 -106. Lanly, André (1996 [1973]), Deux problèmes de linguistique française et romane: I. Le conditionnel en –rais (et le futur en –rai); II. Le verbe aller et ses frères romans, Paris, Honoré Champion.
281 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Lindschouw, Jan (2011), « L’évolution du système du futur du moyen français au français moderne: la réorganisation comme un cas de régrammation », in Revue de Linguistique Romane, tomul 75, 297-298, p. 51-98. ------(2013), « Passé simple et passé composé dans l’histoire du français. Changement paradigmatique, réorganisation et régrammation », in Revue de Linguistique Romane, tomul 77, 305-306, p. 87-120. López, Javier Suso (2004), « Quelques clés pour mieux comprendre le processus de standardisation de la langue française au XVIe siècle », in Javier Suso López / Rodrigo López Carrillo (ed.), Le français face aux défis actuels. Histoire, langue et culture, vol. I, Universidad de Granada, APFUE-GILEC, p. 253-269. Maingueneau, D. (1981), Approche de l’énonciation en linguistique française. Embrayeurs, «Temps», Discours rapporté, Paris, Hachette. Martin, Robert (1971), Temps et aspect. Essai sur l’emploi des temps narratifs en moyen français, Paris, Éditions Klincksieck. ------(1981), « Le futur linguistique : temps linéaire ou temps ramifié ? », in Langages, 15, 64, p. 81-92. ------(1983), Pour une logique du sens, Paris, PUF. ------(1987), Language et croyance. Les ‘univers de croyance’ dans la théorie sémantique, Bruxelles, Pierre Mardaga. ------/ Marc Wilmet (1980), Manuel du français du Moyen Âge. 2. Syntaxe du Moyen Français, Bordeaux, Editions Bière. ------/ Frédéric Nef (1981), « Temps linguistique et temps logique », in Langages, 64, p. 7-27. Melis, Ludo (2001), « Hypothèses non temporelles sur le conditionnel comme tiroir de l’indicatif », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Klincksieck, p. 67-88. Merle, Jean-Marie (1998), « De la projection hypothétique à l’atténuation : conditionnel français vs. Would + BV », in Jacqueline Guillemin-Flescher (ed.), Linguistique contrastive et traduction, vol. 4, Paris, Ophrys, p. 117-130 úi in Internet : http://hal.archives-ouvertes.fr/docs/00/45/44/57/PDF/3561.pdf. ------(2001), Etude du conditionnel français et de ses traductions en anglais, Paris / Gap, Ophrys. ------(2003), « Les énoncés au conditionnel ‘journalistique’: un cas particulier de style indirect libre ? », in Bulletin de la Société de stylistique anglaise, număr special: Stylistique et énonciation: le cas du discours indirect libre, Paris, p. 229-248 úi in Internet : http://sites.univ-provence.fr/wclaix/jmm/cond_journ.pdf. Ménard, Philippe (1976), Manuel du français du Moyen Âge. 1. Syntaxe de l’ancien français, Bordeaux, Editions Bière. Meszaros, Laszlo (2002), « Le futur dans le passé – un temps verbal privilégié ? », in Revue d’Études Françaises, 7, p. 63-70. Moeschler, Jacques (1994), « Anaphore et deixis temporelles: sémantique et pragmatique de la référence temporelle », in Jacques Moeschler / Anne Reboul / Jean-Marc Luscher / Jacques Jayez (ed.), Langage et Pertinence: Référence Temporelle, Anaphore, Connecteurs et Métaphore, Nancy, Presses Universitaires de Nancy, p. 39-104 úi in Internet: http://www.unige.ch/lettres/linguistique/moeschler/publication_pdf/anaphore_deixis.pdf. ------(1998), « Les relations entre événements et l’interprétation des énoncés », in Jacques Moeschler / J. Jayez / M. Kozlowska / J.-M. Luscher / L. de Saussure / B.
282 Cecilia Mihaela Popescu Sthioul (ed.), Le temps des événements: pragmatique de la référence temporelle, Paris, Kimé, p. 293-321. ------/ Anne Reboul (2001), « Conditionnel et assertion conditionnelle », in Dendale, Patrick / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Klincksieck, p. 145-167. Moignet, Gérard (1959), Essai sur le mode subjonctif en latin postclassique et en ancien français, 2 vol., Paris, Presses Universitaires de France. ------(1976), Grammaire de l’ancien français. Morphologie-Syntaxe, Paris, Librairie Klincksieck. Morency, Patrick / Louis de Saussure (2006), « Remarques sur l’usage interprétatif putatif et épistémique du futur », in Travaux neuchâtelois de linguistique (TRANEL), 45 : Temps, description et interprétation, p. 43-70. Nølke, Henning (2003), « Polyphonie linguistique et discours rapporté », in Michel Olsen (ed.), Polyphonie - linguistique et littéraire. Documents de travail, no. 7: Les polyphonistes scandinaves, p. 162-184, in Internet: www.hum.au.dk./romansk/polyfoni. Patard, Adéline (2006), « L’imparfait dans les phrases hypothétiques [si IMP, COND] : pour une approche aspectuotemporelle », in Cahiers de praxématique [Gérard Joan Barceló / Jacques Bres / Adeline Patard (ed.), Aspectualité, temporalité, modalité], 47, p. 125-148. ------/ Arnaud Richard (2011), “Attenuation in French simple tenses”, in Cahiers Chronos 22 [Mortelmans, Jesse / Tanja Mortelmans / Walter De Mulder (ed.), From now to eternity], p. 157-178. Pinchon, Jacqueline (1974), « L'homme dans la langue, l'expression du temps », in Langue française, 21, p. 43-54. Poplack, Shana / Nathalie Dion (2009), “Prescription vs. Praxis: The Evolution of Future Temporal Reference in French”, in Language, 85, 3, p. 557-587. Portine, Henri (2000), « Le(s) conditionnel(s) et le schizo: de la mise en texte », in Travaux de linguistique, 41, Bruxelles, Duculot, p. 85-106. Provôt, Agnès (2009), « Le ‘futur dans le passé’ en français et en allemand : concurrence des formes wird, werde et würde en allemand et comparaison avec le conditionnel français », in Revue de Sémantique et Pragmatique, 25-26, p. 205-222. Provôt-Olivier, Agnès (2011), Le conditionnel en français et ses équivalents en allemand : le concept de référentiel temporel et l’analyse aspecto-temporelle et énonciative, teză de doctorat, susĠinută la data de 14 ianuarie 2011, in Internet: http://www.e- sorbonne.fr/sites/www.esorbonne.fr/files/theses/ProvotOlivier_Agnes_2011_these.p df. Pusch, Claus, D. (2003), « La grammaticalisation de l’aspectualité: les périphrases à valeur progressive en français », in VERBUM, XXV, 4, p. 495-508. Riegel, Martin / Jean-Christophe Pellat / René Rioul (1994), Grammaire méthodique du français, Paris, Presses Universitaires de France (Riegel et al. 1994). Rosier, Laurence / Marc Wilmet (2003), « La ‘concordance des temps’ revisitée ou de la ‘concordance’ à la ‘convergence’ », in Langue française, 138, p. 97-110. Rossari, Corine (2009), « Le conditionnel dit épistémique signale-t-il un emprunt ? », in Revue Tranel (Travaux neuchâtelois de linguistique), 51, p. 75-96. ------/ Corina Cojocariu / Claudia Ricci / Adriana Spiridon (2007), « Devoir et l’évidentialité en français et en roumain », in Discours. Revue de linguistique,
283 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice psycholinguistique et informatique, 1, Presses Universitaires de Caen, p. 2-15 úi in Internet : http://discours.revues.org/116. ------/ Corina Cojocariu / Claudia Ricci / Adriana Spiridon (2009), „The polysemy of Devoir: a contrastive and diachronic analysis”, in Corinne Rossari / Claudia Ricci / Adriana Spiridon (eds.), Grammaticalization and Pragmatics: Facts, Approaches, Theoretical Issues, Emerald Group Publishing Limited, p. 115 - 136. Rousseau, André (2000), « L’irréel ou le défi de l’impossible dans la langue », in Sémiotiques, 18/19, p. 15-30. Scappini, Sophie (2012), « Le futur: temps du passé ou de l’avenir ? Description de l’évolution des usages du futur simple en français parlé : alternances entre futur simple et futur périphrastique», in Studia Universitatis Babeú-Bolyai. Philologia (Le Colloque de Linguistique comparée des langues romanes – LICOLAR), vol. 57, nr. 3, p. 99-112. Scurtu, Gabriela (2004), Étude sémantique et syntaxique des périphrases verbales aspectuelles et temporelles du français et du roumain, Craiova, Editura Universitaria. Siletti, Alida Maria (2011), « La valeur ‘temporelle’ du futur simple français et ses répartitions dans un corpus économique de presse », in Ricerche Dottorali in Francesistica, 16, in Internet: http://publifarum.farum.it/ezine_printarticle.php?id=227. ------(2012a), « Situations d’occurrence des emplois du futur simple français sur la base d’un corpus économique de presse », in CORELA - RJC Cotexte, contexte, situation. Numéros thématiques, in Internet: http://corela.edel.univ-poitiers.fr/index.php?id=2597. ------(2012b), « Les valeurs sémantiques du présent de l’indicatif français dans la presse économique : le cas du présent Pro Futuro », in Studia Universitatis Babeú-Bolyai. Philologia (Le Colloque de Linguistique comparée des langues romanes – LICOLAR), vol. 57, nr. 3, p. 113-126. Squartini, Mario (2008), “Lexical vs. Grammatical evidentiality in French and Italian”, in Linguistics, 46, 5, p. 917-947. Sullet-Nylander, Françoise (2006), « De l’emploi du conditionnel journalistique: du titre à l’article et de l’article au titre. Le Monde (2005) », comunicare susĠinută la ediĠia a XVIa a Congresului Romaniútilor Scandinavi (Congrès des Romanistes Scandinaves, Universités de Copenhague et de Roskilde, 24–27 août 2005), p. 1-18, in Internet : http://rudar.ruc.dk/bitstream/1800/8146/1/Artikel36.pdf. Taji, Kazuko (2003), « À propos du futur antérieur », in L'information grammaticale, 97, p. 37-40. Tasmowski, Liliane (2001), « Questions au conditionnel », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 331- 343. Togeby, Knud (1982), Grammaire française, vol. II., Copenhague, Akademisk Forlag. ğenchea, Maria (1999), « Équivalences françaises du mode présomptif du roumain », in Maria ğenchea, Études contrastives (français-roumain), Timiúoara, Éditions Hestia, p. 62-78. Vatrican, Axelle (2010), « La Modalité et le ‘conditionnel de rumeur’ en français et en espagnol”, in Modèles linguistiques, XXXI, 62, p. 83-94. Vet, Co (1981), « La notion de ‘monde possible’ et le système temporel et aspectuel du français », in Langages, 15, 64, p. 109-124.
284 Cecilia Mihaela Popescu ------/ Brigitte Kampers-Manhe (2001), « Futur simple et futur du passé: leurs emplois temporels et modaux », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 89-105. Vetters, Carl (ed.) (1993a), Le temps, de la phrase au texte: Sens et structure, Lille, Presses Universitaires de Lille, p. 85-166. ------(1993b), « Temps et Deixis », in Vetters Carl (ed.), Le Temps, de la phrase au texte: Sens et structure, Lille, Presses Universitaires de Lille, p. 85-115. ------(2001), « Le conditionnel: ultérieur du non-actuel », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 169- 207. ------(2012), « Modalité et évidentialité dans pouvoir et devoir: typologie et discussions », in Langue française [Cécile Barbet / Louis de Saussure (ed.), Modalité et évidentialié en français], 173, 1, p. 31-48. ------/ E. Skibinska (1998), « Le futur: une question de temps ou de mode ? Remarques générales et analyse du ‘présent-futur’ perfectif polonais », in A. Borillo / C. Vetters / M. Vuillaume (ed.), Regards sur l’aspect, Amsterdam, Rodopi, p. 247-266. ------/ Cécile Barbet (2006), « Les emplois temporels des verbes modaux en français: le cas de devoir », in [Gérard Joan Barceló / Jacques Bres / Adeline Patard (ed.), Cahiers de praxématique: Aspectualité, temporalité, modalité], 47, p. 191-214. Vlad, Daciana (2001), « Conditionnel et actes de langage », in Buletinul ùtiinĠific al UniversităĠii « Politehnica » din Timiúoara, tomul 46 (60), ùtiinĠe Socio-umane. Limbi moderne. EducaĠie fizică, Fascicula Limbi moderne, p. 5-12. ------(2002), « Modalités illocutoires réalisées par les énoncés au conditionnel », in Buletinul ùtiinĠific al UniversităĠii « Politehnica » din Timiúoara, tomul 1 (1), Seria Limbi moderne, p. 5-10. Vuillaume, Marcel (2001), « L’expression du futur dans le passé: en français et en allemand », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed.), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 105-123. Yvon, Henri (1946), « Étude sur notre vocabulaire grammatical. Le mot conditionnel », in Etudes Romanes dédiées à Mario Roques, Paris, Librairie E. Droz, p. 149-168. Wales, M. L. (2007), “Modal Functions of Future Tenses in French”, in Ilana Mushin / Mary Laughren (ed.), Selected Papers from the 2006 Annual meeting of the Australian Linguistic Society, Brisbane, University of Queensland, p. 1-14. Wagner, R., L. / J. Pinchon (1991), Grammaire du français classique et moderne, Paris, Hachette Supérieur. Wilmet, Marc (1970), Le système de l’indicatif en Moyen Français, Geneva, Droz. ------(1996), « L’imparfait: le temps des anaphores ? », in Cahiers Chronos, 1 [Walter de Mulder / Liliane Tasmowski-De Ryck / Carl Vetters (ed.), Anaphores temporelles et (in)cohérence], p. 199-215. ------(1997), Grammaire critique du français, Paris, Duculot. ------(2001), « L’architectonique du « conditionnel », in Patrick Dendale / Liliane Tasmowski (ed,), Le conditionnel en français, Paris, Librairie Klincksieck, p. 21-44.
V. LIMBA SPANIOLĂ
Aaron, Jessi Elana (2007) “El futuro epistémico y la variación: gramaticalización y expresion de la futuridad desde 1600”, in Moenia, 13, p. 253-274.
285 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Acero, J. J. (1990), “Relaciones entre temporalidad y aspecto en el verbo español”, in Ignacio Bosque (ed.), Tiempo y Aspecto en Español, Madrid, Cátedra, p. 45-75. Alarcos Llorach, Emilio (1959), « La forme cantaria en espagnol: mode, temps et aspect », in Boletin de filologia (Actas do IX congresso internacional de linguistica romanica), 18, p. 203 – 212. ------(19923a), Estudios de gramática funcional del español, Madrid, Editorial Gredos. ------(1992b), “Cantaría: modo, tiempo y aspecto”, in Emilio Alarcos Llorach, Estudios de gramática funcional del español, Madrid, Editorial Gredos, p. 106 – 119. ------(1994), Gramática de la lengua española, Madrid, Espasa Calpe. Aliaga, F. / E. de Bustos, (2002), “Mental spaces and epistemic attitudes: on the Spanish subjunctive / indicative alternation”, in J. Gutiérrez-Rexach (ed.), From words to discourse: trends in Spanish semantics and pragmatics, Elsevier, Amsterdam, p. 135-144. Almeida, Manuel / Marina Díaz (1998), “Aspectos sociolingüísticos de un cambio gramatical: la expresión de futuro”, in Estudios filológicos, 33, p. 7-22. Baena Z. / Angel Luis (1980), “La noción de « tiempo » y las formas verbales del español”, in Lenguaje, 12, p. 51-61. Batllori, Montse (1992), “Preliminary Remarks on old Spanish Auxiliaries: HABER, SER, and ESTAR”, in Catalan Working Papers in Linguistics (CWPL), p. 87-112. Bauhr, Gerhard (1992), “Sobre el futuro cantaré y la forma compuesta voy a cantar en español moderno”, in Moderna Språk, 86, p. 69-79. Bermúdez, Fernando (2002), “La estructura evidencial del castellano: elevación de sujeto y gramaticalización”, in Romansk Forum, 16, 2, nr. dedicat XV Skandinaviske romanistkongress, Oslo 12-17, august 2002, p. 19-29. Berschin, Helmut (1986), “Futuro analítico y futuro sintético en el español peninsular y americano”, in Revista de Filología Románica, IV, p. 301-308. Bouzouita, Miriam (2011) “Future Constructions in Medieval Spanish: Mesoclisis Uncovered”, in R. E. Gregoromichelaki / C. Howes (ed.), The Dynamics of Lexical Interfaces, Kempson, Stanford, CSLI Publications, p. 91-132. Bravo-Martín, Anna (2008), La perífrasis
286 Cecilia Mihaela Popescu ------(2006), “Tiempos de formación romance. II. Los futuros y los condicionales”, in Company Company, Concepción (ed.), Sintaxis histórica de la lengua española: La frase verbal, vol. I, México, FCE, UNAM, p. 349-422. Da Silva, Monique (2007), « La rivalité entre les imparfaits du subjonctif en -SE et en -RA en castillan chez quelques romanciers du 20e siècle nés dans les années 60 », in Alexandra CuniĠă / Coman Lupu / Liliane Tasmowski (ed.), Studii de lingvisticăúi filologie romanică. Hommages offerts à Sanda Reinheimer Rîpeanu, Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, p. 160-168. De Scazzocchio, Lea S. (1951), “El « Futuro eventual » en español: una particularidad sintáctica del español a la luz de una forma griega. El futuro en los idiomas clásicos”, in Revista de la Facultad de Humanidades y Ciencias 7, p. 167-77. Deza Enríquez, Ana-Jimena (1993), ”Significación, aspectos y valores de las oraciones condicionales”, in Epos: Revista de filología, 9, p. 169-194. Estapà, Roser / Brian L. Mott (1989), “Algunas consideraciones sobre el futuro en inglés y en español”, in BELLS, 1, p. 71-86. Ferreres Masplá F. / A. Olivares Pardo (2000), « Pour un conditionnel monosémique en français et en espagnol », in A. Englebert / M. Pierrard / L. Rosier / L. D. van Raemdonck (ed.), Actes du XXIIe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romanes, Vol. 6. De la Grammaire des Formes à la Grammaire du Sens, Tübingen, Max Niemeyer Verlag, p. 175–185. Gaya Gili, Samuel (1985), Curso superior de sintaxis española, Barcelona, Bibliograf. Gennari, Silvia (2000), “Semantics and pragmatics of future tenses in Spanish”, in Héctor Campos / Elena Herburger / Alfonso Morales-Front / Thomas J. Walsh (ed), Hispanic Linguistics at the Turn of the Millennium. Papers from the 3rd Hispanic Linguistics Symposium, Somerville MA, Cascadilla Press, p. 264-281. Gomez Manzano, Pilar (1988), “Observaciones acerca del uso de la forma en -re con valor de probabilidad en español hablado”, in Español Actual, 49, p. 37-51. Gozalo Gómez, Paula (2008), “Reflexiones sobre el futuro. Los datos del español no nativo”, in Antonio Moreno Sandoval (ed.), El valor de la diversidad (meta)lingüística: Actas del VIII congreso de Lingüística General, p. 896-913 úi in Internet: http://www.lllf.uam.es/clg8/actas/ActasCLG8.pdf, p. 1-18. González Manzano, Mónica (2005), “La evolución de los tiempos verbales en el español del siglo de oro a través de las primeras gramáticas”, in Res Diachronicae, vol. 5, p. 15-26. Harris, Martin (1971), “The History of the Conditional Complex from Latin to Spanish: some structural Considerations”, in Archivum Linguisticum II, p. 25-33. Jensen, Kjær (2002), “El futuro y el condicional en el sistema verbal español moderno”, in Romansk Forum, 16, 2, nr. dedicat XV Skandinaviske romanistkongress, Oslo 12- 17, august 2002, p. 117-125. Kitova, Maria Dimitrova (1981), “Sobre algunos aspectos de la categoría gramatical ‘condicional’ en español”, in Studii úi cercetări lingvistice, 32, p. 285-295. ------(1986), “Sobre algunos aspectos del comportamiento funcional de los futuros de indicativo en el Poema de mio Cid”, in Revue Roumaine de Linguistique, 31, p. 413- 27. ------(1992), “Procesos analógicos en la evolución histórica del futuro”, in Manuel Ariza Viguera (ed.), Actas del II Congreso Internacional de Historia de la Lengua española, vol. 1, p. 529-544.
287 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Laca, Brenda (2002), “Spanish ‘aspectual’ periphrases: ordering constraints and the distinction between situation and viewpoint aspect”, in J. Gutiérrez-Rexach (ed.), From words to discourse: trends in Spanish semantics and pragmatics, Amsterdam, Elsevier, p. 61-94. ------(2006), “Tiempo, aspecto y la interpretación de los verbos modales en español”, in Internet: http://halshs.archives-ouvertes.fr/halshs-00104639, p. 1-26. Lozano, Anthony G (1988), “The Semantics of the Spanish conditional in discourse”, in Hispania, 71, 3 p. 675-680. Macías Villalobos, Cristóbal (1997), “La oración condicional del latín al español”, in Analecta Malacitana, XX, 2, p. 447-474. Mansilla Zamorano, Juan Rafael (2006), La generación de tiempo y aspecto en inglés y español: un estudio funcional contrastivo, teză de doctorat susĠinută în iunie 2006, in Internet: http://eprints.ucm.es/tesis/fll/ucm-t29560.pdf. Marcos Marín, Francisco A. (1979), “Observaciones sobre las construcciones condicionales en la historia de la lengua española”, in Nueva Revista de Filologia Hispánica, 28, 1, p. 86-105. Martínez Diez, María Cruz (1981-1982), « Diacronía de cantara», in Archivum: Revista de la Facultad de Filología, tomul 31-32, p. 513-526. Matte Bon, Francisco (2006), “Maneras de hablar del futuro en español entre gramática y pragmática. Futuro, ir a + infinitivo y presente de indicativo: análisis, usos y valor profundo”, in Revista electrónica de didáctica / español lengua extranjera, 6, p. 1- 37 úi in Internet : http://www.mec.es/redele. Meunier-Crespo, Mariette (1998), Le subjonctif futur dans la langue juridique espagnole actuelle, Lyon, Centre d’études linguistiques Jacques Goudet. Molho, M. (1975), Sistemática del verbo español (Aspectos, Modos, Tiempos), Madrid, Gredos. Mourin, L. (1955), « La valeur de l’imparfait, du conditionnel et de la forme en –ra en espagnol moderne », in Romanica Gandensia, 4, p. 251-278. ------(1959), « Définition de l’imparfait et du plus-que-parfait de l’indicatif et du subjonctif, et des deux formes du conditionnel en portugais moderne », in Romanica Gandensia, 7, p. 105-202. Pagès, Stéphane (2012), « Architecture du système verbal de l’espagnol actuel: description et analyse du jeu du signifiant », in Studia Universitatis Babeú-Bolyai. Philologia (Le Colloque de Linguistique comparée des langues romanes – LICOLAR), vol. 57, nr. 3, p. 41-56. Pato, Enrique (2006), “La génesis histórica de la alternancia modal condicional simple (– ría) / imperfecto de subjuntivo (–se / –ra)”, in José Luis Girón Alconchel / José Jesús de Bustos (ed.), Actas del VI Congreso Internacional de Historia de la Lengua Española: Madrid, 29 de septiembre-3 octubre 2003, vol. 1, Madrid, Arco / Libros, p. 977-986 úi in Internet: http://www.lllf.uam.es/coser/publicaciones/enrique/1_es.pdf. Penny, Ralph (20062), Gramática histórica del español, Barcelona, Ariel. Pérez, Palencia Pablo / Vallés Estíbaliz de Miguel (2010), “La distinción del futuro y el futuro perfecto del indicativo en la gramática cognitiva”, in MarcoELE. Revista de didactica español como lengua extranjera, 10, in Internet: http://marcoele.com/descargas/10/perez-demiguel_futuros.pdf, ISSN1885-2211, p. 1-8.
288 Cecilia Mihaela Popescu Pérez Salazar, Carmela (2002), “Futuro y condicional en español moderno : variación y variedad a lo largo de dos siglos”, in Carmen Saralegui Platero / Manuel Casado Velarde (ed.) Pulchre, bene, recte: homenaje al prof. Fernando González Ollé, Pamplona, Eunsa, p. 1081-1114. Porcar Miralles, Margarita (1993), La oración condicional: la evolución de los esquemas verbales condicionales desde el latín al español actual, Valencia, Publicacions de la Universitat Jaume I. Real Academia Española [Bosque, Ignacio / Violeta Demonte / Fernando Lázaro Carreter / Maria Victoria Pavón Lucero] (1999), Gramática descriptiva de la lengua española, Madrid (GDLE 1999). ------/ Asociación de Academias de la Lengua Española (2010), Nueva gramática de la lengua española. Manual, Madrid, ESPASA (RAE 2010). Rojo, Guillermo (1990), “Relaciones entre temporalidad y aspecto en el verbo español”, in Ignacio Bosque (ed.), Tiempo y aspecto en español, Madrid, Cátedra, p. 17-43. Ridruejo, Emilio (1975), “Cantaría por cantara, en la Rioja”, in Revista Berceo, 89, p. 123-134. ------(2009), “Deixis temporal y niveles de actualidad. La forma verbal en –ra”, in Gerda Haßler / Gesina Volkmann (ed.), Deixis y modalidad en textos narrativos, Münster, Nodus Publikationen, p. 11-30. Ruano Sastre, Angeles (1996), “Las formas verbales cantaré y habré cantado. Valores prototípicos y valores pragmáticos”, in Francisco Javier Grande Alija / Jeannick Le Men Loyer / Eugenia Mercedes Rueda Rueda / María Elena Prado Ibán (ed.), Actuales tendencias en la eseñanza del español como lengua etranjera II : actas del VI Congreso Internacional de ASELE : (León 5-7 de octubre de 1995), p. 385-392. Sánchez Montero, Carmen (2001), “El tiempo verbal español e italiano: contrastes y equivalencias”, in Rivista Internazionale di Tecnica della Traduzione, 6, p. 139-154. Santos, J. E. (1993), “Contextos de la forma condicional castellana y sus posibles alternancias”, in Sintagma, vol. 5, Lleida, Estudi General de Lleida, p. 19-24. Sarrazin, Sophie (2010), « Le conditionnel journalistique espagnol : du modèle français aux nouveaux usages », in Cahiers de l’Association for French Language Studies, 16, 1, p. 99-128. ------/ Sophie Azzopardi (2012), « L’alternance du conditionnel et de la périphrase itive à l’imparfait dans des corpus oraux espagnols et français », in Studia Universitatis Babeú-Bolyai. Philologia (Le Colloque de Linguistique comparée des langues romanes – LICOLAR), vol. 57, nr. 3, p. 57-68. Soto, Guillermo (2008), “Sobre el llamado futuro de probabilidad. Algunas condiciones del valor modal de –re”, in Boletin de Filología, tomul XLIII, p. 193-206. Stengaard, Birte (2002), “Notas sobre la construcción aver prep. inf. en el español antiguo”, in Romansk Forum, nr. 16, 2, nr. dedicat XV Skandinaviske romanistkongress, Oslo 12-17, august 2002, p. 177-182. Togeby, Knud (19532) Mode, aspect et temps en espagnol, Copenhaga, Ejnar Munksgaard.
VI. LIMBA ITALIANĂ
Aliberti, Domenico B. (1967), “Della congiunzione SE costruita con il verbo al condizionale”, in Italica, 44, 4, p. 446-479. Ardolino, Francesco (1998), “Alcuni appunti sul condizionale in italiano”, in Quaderns d’Italià, 3, p. 83-89.
289 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Bazzanella, Carla (1994), Le facce del parlare. Un approccio pragmatico all’italiano parlato, FlorenĠa, La Nuova Italia. ------/ Johanna Miecznikowski (2007), “The attenuating conditional: Context, appropriateness and interaction”, in Anita Fetzer (ed.), Context and Appropriateness: Micro meets macro, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, p. 203-233. Berretta, M. (1991), “Parliamo del nostro futuro”, in Italiano e Oltre, 6, 3, p. 135-140. ------(1994), “Il futuro italiano nella varietà nativa colloquiale e nelle varietà apprendimento”, in Zeitschrift für romanische Philologie, 2, 110, p. 2-36. ------(1997), “Sul Futuro Concessivo: riflessioni su un caso (dubbio) di de/grammaticalizzazione”, in Linguistica e Filologia 5, p. 7-40. Bertinetto, P. M. (1979), “Alcune ipotesi sul nostro futuro (con alcune osservazioni su potere e dovere)”, in Rivista di grammatica generativa 4, p. 77-138. ------(1986), Tempo, Aspetto e Azione nel verbo italiano. Il sistema dell'indicativo, FlorenĠa, Presso l’Accademia della Crusca. Bentley, Delia (2000a), “I costrutti condizionali in siciliano: un’analisi diacronica”, in Revue Romane, 35, 1, p. 3-20. ------(2000b), “Semantica e sintassi nello sviluppo dei costrutti condizionali: il caso del siciliano”, in Revue Romane, 35, 2, p. 163-176. Blücher, Kolbjørn (2002, 2005), “Tempo e modo nelle frasi con riferimento temporale ‘futuro nel passato’ nell’italiano contemporaneo. Un panorama sistemico, sintattico e stilistico”, in Romansk Forum, 16, 2, nr. dedicat XV Skandinaviske romanistkongress, Oslo 12-17, august 2002, p. 855-865 úi in Studi di grammatica italiana, XXIV / 2005, p. 219-230. Brambilla Ageno, Franca (1964), Il verbo nell’italiano antico: ricerche di sintassi, Milano / Napoli, Ricciardi. ------(1965), “Sui valori modali del futuro nell’italiano antico”, in Revista di cultura classica e medievale, 7, p. 187-199. Colella, Gianluca (2008), “Construtti condizionali nella prosa antica (secoli XIII – XIV)”, in La lingua italiana. Storia, Strutture, Testi. Revista internazionale, IV, p. 84-94. Dardano, Maurizio / Trifone Pietro, La nuova grammatica della lingua italiana, Bologna, Zanichelli, 1997. De Roberto, Elisa (2010), “Futuro” in Trecani.it. L’Enciclopedia italiana, in Internet: http://www.treccani.it/enciclopedia/futuro_%28Enciclopedia_dell%27Italiano%29/. El-Chaar, Carol (1994), “It’s no go for the Italian future”, in La Trobe working papers in linguistics, vol. 7, p. 1-19, in Internet: http://arrow.latrobe.edu.au:8080/vital/access/manager/Repository/latrobe:33048. Gautschi, Meda Gabriela (2010), Studio contrastivo degli usi del futuro in italiano e romeno: lingua scritta e lingua parlata a confronto, ConstanĠa, Ex Ponto. Genot, G. (1998), Manuel de linguistique de l’italien. Approche diachronique, Paris, Ellipses, p. 179. Giorgi, Alessandra (2009), “A Grammar of Italian Sequence of Tense”, in Working Papers in Linguistics, 19, Venezia, Università Ca' Foscari, p. 1-46, in Internet: http://lear.unive.it/bitstream/10278/1375/1/6%20Giorgi.pdf. Hajrullam, Bashkim (2007), La concordance des temps dans les langues romanes. Une spécificité de l’italien: l’expression du futur dans le passé (deux morphologies : ia/- ebbe; aspect immanent / aspect transcendant), teză de doctorat, in Internet : http://www.paris-sorbonne.fr/fr/IMG/pdf/HAJRULLAU_Position.pdf.
290 Cecilia Mihaela Popescu Heinrichsen, Arne-Johan (1971), “Il condizionale nell’italiano moderno”, in Studia Neophilologica, 43, p. 101-112. Herczeg, Giulio (1969), “Il futuro passato in italiano”, in Lingua Nostra, 30, 3, p. 63-68. Jensen, B., L. (2000a), “Futuro e Condizionale nel sistema verbale italiano”, in Jane Nystedt (ed.), XIV Skandinaviska Romanistkongressen, Stockholm, 10–15 August 1999, Romanica Stockholmiensia, 19, Stockholm, Almqvist and Wiksell, p. 1272– 1283. ------(2000b), “La semantica del condizionale”, in Atti del V Congresso degli Italianisti Scandinavi, Bergen 25-27 iunie 1998, Universitetsforlaget, Bergen, p. 239-246. Leone, Alfonso (1962), “Del condizionale dipendente”, in Lingua Nostra, 23, 2, p. 57-59. ------(1991), “SE ipotetico + condizionale”, in Paideia, 46, p. 48-51. Lombardi Vallauri, Eduardo (2004), “Grammaticalization of Syntactic Incompleteness: Free Conditionals in Italian and other languages”, in SKY Journal of Linguistics, 17, p. 189-219. Loporcaro, Michele (1999), “Il futuro cantare-habeo nell’Italia meridionale”, in Archivio Glottologico Italiano, 84, 1, p. 67-114. Maiden, Martin (1995), A Linguistic History of Italian, Londra, Longman. ------(1996), “Ipotesi sulle origini del condizionale analitico come futuro del passato in italiano”, in Benincà, Paola et al. (ed.), Italiano e dialetti nel tempo. Saggi di grammatica italiana per Giulio Lepschy, Roma, Bulzoni, p. 149-173. Mari, Alda (2010), “On the evidential nature of the Italian future”, in Archive électronique de l'Institut Jean Nicod: http://jeannicod.ccsd.cnrs.fr/ijn_00678549, p. 1-13. Mazzoleni, Marco (1991), “Le frasi ipotetiche”, in Lorenzo Renzi / Gianpaolo Salvi / Anna Cardinaletti, Grande grammatica italiana di consultazione, vol. 2, Bologna, Il Mulino, p. 751-784. ------(1994a), “La semantica della scelta modale nei condizionali italiani”, in Revue Romane, 29, 1, p. 17-32. ------(1994b), “Concordanza ed “effetti di senso” in quattro tipi di periodo ipotetico: fra semantica e pragmatica”, in Cuadenos de Filología Italiana, 1, Madrid, Editorial Complutense, p. 27-37. ------(1997), “The Syntax of Conditional Sentences”, in Martin Maiden / Mair Parry (ed.), The Dialects of Italy, Londra, Routledge, p. 202-207. ------(2001), “Le concordanze dei Modi e dei Tempi nei construtti condizionali dell’italiano antico”, in Cuadernos de Filología Italiana, 8, p. 19-38. Miecznikowski, Johanna (2006), “I verbi modali volere, potere e dovere come attivatori presupposizionali”, in Emanuela Cresti (ed.), Prospettive nello studio del lessico italiano: atti del 9. congresso SILFI (Firenze, 14-17 giugno 2006), FlorenĠa, Firenze University Press, vol. II, p. 351-359. ------(2009), “Tratti attenuativi e rafforzativi del condizionale italiano con i verbi performativi”, in B. Gili Fivela / C. Bazzanella (ed.), Fenomeni di intensità nell'italiano parlato FlorenĠa, Franco Cesati, p. 115-126. Mourin, Louis (1956), “Il condizionale passato”, in Lingua Nostra, 17, p. 8-15. Muñiz, María de las Nieves (1984), “Uso del condicional en italiano y español: estudio contrastivo”, in J. Arce / M. Carrera / F. Fernández Murga / M. Muñiz (ed.), Italiano y español. Estudios lingüisticos, Sevilla, Publicaciones de la Universidad de Sevilla, p. 127-157.
291 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Nilsson-Ehle, Hans (1973), « Sur le conditionnel-temps en italien », in Revue Romane, 8, p. 178-184 úi in Internet: http://img.kb.dk/tidsskriftdk/pdf/rro/rro_0008- PDF/rro_0008_94411.pdf. Paradisi, Enrico (1993), “La semantica dei condizionali e il contesto”, in Studi di Grammatica Italiana, 15, p. 325-370. Parkinson, Jennie (2009), A diachronic study into the distributions of two Italo-Romance synthetic conditional forms, teză de doctorat susĠinută în ianuarie 2009, in Internet: http://hdl.handle.net/10023/737. Pietrandrea, Paola (2004), “L’articolazione semantica del dominio epistemico dell’italiano”, in Lingue Linguaggio 2/2004, p. 171-206. Pîrvu, Elena (1998), “Sulle cause della diversa distribuzione degli ausiliari temporali in italiano e in romeno”, in Giovanni Ruffino (ed.), Atti del XXI Congresso Internazionale di Linguistica e Filologia Romanza, vol. 2. Tübingen, Niemeyer, p. 673-678. ------(2000), “Subordonatele ipotetice úi condiĠionale în limba italiană”, in Analele Universitătii din Craiova. Seria ùtiinĠe Filologice, Lingvistică, XXII, 1-2, p. 202- 205. ------(2006), “Alcune considerazioni sul futuro romanzo”, in Doina Negomireanu / Elena Pîrvu / Cristiana Teodorescu (ed.), Omagiu Gheorghe Bolocan, Editura Universitaria, Craiova, p. 388-392. Radanova-Kuševa, Neli (1985), “Sui motivi dello spostamento dei tempi del condizionale in Italiano”, in Revue Roumaine de Linguistique, 30, 4, p. 385-390. ------(1987), “Sui valori del condizionale nell’antico italiano (il trecento)”, in Rassegna Italiana di Linguistica Applicata, 19, p. 55-65. ------(2009), Il Futuro e il Condizionale come mezzi grammaticali per l'espressione dell'informazione non testimoniale nell'italiano, in Internet: http://ebox.nbu.bg/cel/cult01_en.html. Renzi, Lorenzo / Giampaolo Salvi / Anna Cardinaletti (ed.) (1988-1995), Grande Grammatica italiana di consultazione, 3 vol. [vol. 1: 1988, vol. 2: 1991, vol. 3: 1995], Bologna, Il Mulino. Rohlfs, Gerhard (1966-1968), Grammatica storica della lingua italiana e dei suoi dialetti: Sintassi, Morfologia, Turin, Einaudi. Rocci, Andrea (2000) « L’interprétation épistémique du futur en italien et en français: une analyse procédurale », in Cahiers de Linguistique Française, 22: Inférences directionnelles, représentations mentales et subjectivité, p. 241-274 úi in Internet semanticsarchive.net/Archive/2FhMWUxO/futur.pdf. Sabatini, F. (1984), La comunicazione e gli usi della lingua. Pratica, analisi e storia della lingua italiana, Torino, Loescher. Sabbadini, R. (1996), “Modalità epistemica e grammaticalizzazione. Il ruolo del futuro nell’individuazione di un grado medio dei giudizi”, in Linguistica e Filologia, 2, p. 135-159. Salvi Giampaolo / Lorenzo Renzi (ed.) (2010), Grammatica dell’italiano antico, 2 vol., Bologna, Il Mulino. Santipolo, Matteo (2009), “Scusi, volevo un bicchier d’acqua, per cortesia! La grammatica comunicativa e il cambiamento strutturale: il caso dell’imperfetto di cortesia nelle lingue romanze e il suo insegnamento”, in Quaderni Patavini di Linguistica, număr monografic: Atti delle Giornate di studio “Quale grammatica per la didattica linguistica?”, Padova, 10-11 Gennaio 2008, nr. 23, p. 51-66.
292 Cecilia Mihaela Popescu Serianni, Luca [con la collaborazione di Alberto Castelvecchi] (20058) [1989], Grammatica italiana. Italiano comune e lingua litteraria, Torino, UTET. Siletti, Alida Maria (2008), “La traduzione del futuro verbale in ottica contrastiva italiana- francese-inglese”, in Donna R. Miller (ed.), Quaderni del Centro di Studi Linguistico-Culturali (CeSLiC). Occasional papers, Bologna, p. 3-37 úi in Internet: http://www.researchgate.net/publication/44707221_La_traduzione_del_futuro_verb ale_in_ottica_contrastiva_italiana-francese-inglese. Squartini, Mario (1999), “Riferimento temporale, aspetto e modalità nella diacronia del condizionale italiano”, in Vox Romanica. Annales Helvetici Explorandis Linguis Romanics Destinati, 58, p. 57-82. ------(2001), “Filogenesi e ontogenesi del futuro italiano”, in Archivio Glottologico Italiano, 86, 2, p. 194-225. ------(2010), “Mood in Italian”, in Björn Rothstein / Rolf Thieroff (ed.), Mood in the Languages of the Europe, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, p. 237-250. Schneider, Susanne (2006), “Future Time Reference in English and Italian. A Typologically Guided Comparative Study”, in Quaderni del Laboratorio de Linguistica della Scuola Normale Superiore di Pisa, vol. 6, in Internet: http://linguistica.sns.it/QLL/QLL06/Susanne_Schneider.PDF, p. 1-32. Tariverdieva, M. A. (2002), “I periodi ipotetici in latino e in italiano: forma e contenuto”, in Studi italiani di linguistica teorica ed applicata, 31, 2, p. 215-225. Van Hecke, Tine (2007), « L’italien andare a + infinitif au carrefour de la modalité- aspectualité-temporalité », in Alexandra CuniĠă / Coman Lupu / Liliane Tasmowski (ed.), Studii de lingvisticăúi filologie romanică. Hommages offerts à Sanda Reinheimer Rîpeanu, Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, p. 564-571. Vincent, Nigel / Delia Bentley (1995), “Conditional and subjunctive in Italian and Sicilian: A case study in the province of Palermo”, in Anna Giacalone Ramat / Grazia Crocco (ed.), From Pragmatics to Syntax: Modality in second language acquisition, Galeas, Tubingen, Narr, p. 11-29.
VII. LIMBA ROMÂNĂ
Academia Română (19632), Gramatica limbii române (GA/GLR), vol. II, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare Române. ------, Al. Rosetti (redactor responsabil), (1969), Istoria limbii române, vol. II (ILR II): A. Latina dunăreană, B. Româna comună, C. InfluenĠe, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare Române, ------/ Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2005), Gramatica Limbii Române (GALR), vol. I: Cuvântul, vol. II: EnunĠul, Bucureúti, Editura Academiei Române. Avram, Mioara (1960), EvoluĠia subordonării circumstanĠiale cu elemente conjuncĠionale în limba română, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare Române. ------(1976), ,,CondiĠionalul cu valoare de indicativ trecut în texte vechi româneúti”, in Studii úi Cercetări Lingvistice, 4-XXVII, p. 353-358. ------(1986/1997), Gramatica pentru toĠi, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Socialiste România/Editura Humanitas. Bădescu, Ilona (2009), Limba română veche. Privire sinteticăúi texte, Craiova, Editura UniversităĠii din Craiova.
293 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Becker, Martin (2010), “Mood in Rumanian”, in Björn Rothstein / Rolf Thieroff (ed.), Mood in the Languages of the Europe, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, p. 251-272. Bugeanu, Dan (1970), „Formarea condiĠionalului în limba română”, in Studii úi cercetări lingvistice, 21, p. 543-563. Berceanu, B., B. (1971), Sistemul gramatical al limbii române (reconsiderare), Bucureúti, Editura ùtiinĠifică. Berea-Găgeanu, Elena (1974), ,,Forme verbale de viitor cu auxiliarul a fi în limba română”, in Limba română, XXIII, 2, p. 98-111. ------(1979), Viitorul în limba română, teză susĠinută în cadrul UniversităĠii din Bucureúti, 1978, multiplicată la Tipografia UniversităĠii din Bucureúti. Bîrlea, R.-M. (2003), Le futur épistémique en roumain, Bucureúti, Editura „Grai úi suflet – Cultura NaĠională”. Byck, J. / Al. Rosetti (1954), Gramatica limbii române, Bucureúti, Editura Univers. Călăraúu, Cristina (1987), Timp, mod, aspect în limba română în secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, Bucureúti, Tipografia UniversităĠii din Bucureúti. Corcheú, Cristina (2010), “The Future between Mood / Modality and Tense”, in Studia Universitatis Babeú-Bolyai. Philologia, 55, 4, p. 195-206. ------/ Diana Roman (2011), „Observations on the regenerative capacity of grammatical structures: the Romanian present presumptive”, in TomiĠă Ciulei / Cristian Sandache, Antonio Sandu (ed.), Logos, Universalitate, Mentalitate, EducaĠie, Noutate. SecĠiunea Filosofie úi ùtiinĠe Umaniste / Logos Universality Mentality Education Novelty. Section: Philosophy and Humanistic Sciences, vol. 1, Iaúi, Editura Lumen, p. 309-324. Coene, Martine / Liliane Tasmowski (2006), “On the Balkan-Slavic origins of the Romanian conditional”, in Revue Roumaine de Linguistique 51, 2, p. 321–340. Coteanu, Ion (1981), Structura úi evoluĠia limbii române (De la origini până la 1860), Bucureúti, Editura Academiei Republicii Socialiste România. Densuúianu, Ovid (1961), Istoria limbii române, 2 vol. Bucureúti, Editura ùtiinĠifică. D’Hulst Yves / Martine Coene / Larisa Avram / Liliane Tasmowski (2003), “Verbal morphology and tense anchoring in Romanian”, in Guéron Jaqueline / Liliane Tasmowski (ed.), Tense and point of view, Paris, Université Paris X, p. 167-184. D’Hulst, Yves / Martine Coene / Larisa Avram (2004), “Syncretic and analytic tenses in Romanian. The Balkan setting of Romance”, in Olga Mišeska Tomiü (ed.), Balkan Syntax and Semantics, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, p. 355-376. Dimitrescu, Fl. / V. Pamfil / E. ùerban-Barborică / M. Cvasnîi / M. Theodorescu / C. Călăraúu / M. Marta / E. Toma / L. Ruxăndoiu (1978), Istoria limbii române. Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureúti, Editura Didacticăúi Pedagogică. Dimitriu, C. (1999), Tratat de gramatică a limbii române. I, Morfologia, Iaúi, Institutul European. Dragoú, Elena (1995), Elemente de sintaxă istorică românească, Bucureúti, Editura Didacticăúi Pedagogică R. A. Draúoveanu, D. D. (1997), Teze úi antiteze în sintaxa limbii române, Cluj, Clusium. Edelstein, Frieda (1966), ,,Perifraze verbale formate din a fi úi gerunziul verbului de conjungat în limba română”, in Cercetări lingvistice, XI, 2, p. 253-262. Elson, Mark (1992), “A Latin Source for the Conditional Auxiliary in Romanian”, in Zeitschrift für romanische Philologie, 108, 5-6, p. 360–375.
294 Cecilia Mihaela Popescu Florea, Vladimir (1980), «Existe-t-il un mode présomptif en roumain?», in A. Joly / W. H. Hirtle (ed.), Langage et psychomécanique du langage. Etudes dédiées à Roch Valin, Presses Universitaires de Lille / Presses de l’Université Laval – Québec, p. 326 – 333. Ganea, Alina / Anca GâĠă (2008), „Ilustrări ale categoriei evidenĠialităĠii în limba română contemporană”, in D. Bejan / V. Lucatelli / O. Cenac (ed.), Lexic comun, lexic specializat. Actele conferinĠei internaĠionale, GalaĠi, 17-18 septembrie, Analele UniversităĠii “Dunărea de Jos”, XXIV, 1, 1, p. 263 – 271. Găitănaru, ùt. (1998), „Structurile prezumtive în limba română”, in Limba română, XLVII, 5–6, p. 325–335. Gherasim, Paula (1997), Semiotica modalităĠilor. O analiză contrastivă româno-franceză, Iaúi, Casa Editorială “Demiurg”. Graur, Alexandru (1956), ,,Pentru o sintaxă a propoziĠiilor principale”, in Studii de Gramatică, vol. I, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare Române, p. 127-221. ------(1968), TendinĠele actuale ale limbii române, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică. GuĠu, Valeria (1956), „Semiauxiliarele de mod”, in Studii de Gramatică, vol. I, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare Române, p. 58-81. GuĠu Romalo, V. (1968 / 2005a), « Le futur en roumain aux XVIe–XVIIIe siècles », in Revue Roumaine de Linguistique, XIII, 5, p. 427–431; reluat în limba română în GuĠu Romalo, V. (2005a), Aspecte ale evoluĠiei limbii române, Bucureúti, Humanitas EducaĠional, p. 152–155. ------(2005b), Aspecte ale evoluĠiei limbii române, Bucureúti, Editura Humanitas EducaĠional. Iliescu, Maria (1999), « Pour un statut sémantique et syntaxique du ‘présomptif’ roumain », in Rosanna Brusegan / Michele A. Cortelazz (ed.), Omaggio a Lorenzo Renzi, Roma, ESEDRA Ed., p. 97-112. ------(2000), « Grammaticalisation et modalités en roumain: le futur déïctique et épistémique », in M. Coene / W. de Mulder / P. Dendale / Y. D’Hulst (ed.), Traiani Augusti Vestigia Pressa Sequamur. Studia Linguistica in Honorem Lilianae Tasmowski, Padova, Unipress, p. 429-441. Ionescu, Alice (2013), « Marqueurs évidentiels dans la presse écrite roumaine », in Casanova Herrero, Emili / Calvo Rigual, Cesareo (ed.), Actas del XXVI Congreso Internacional de Lingüística y de Filología Románicas [Proceedings of the 26th International Congress of Romance Linguistics and Philology], 6–11 septiembre 2010, Valencia, Berlin, W. de Gruyter, vol. VI, p. 525-532. Iordan, Iorgu / Valeria GuĠu-Romalo / Alexandru Niculescu (1967), Structura morfologică a limbii române contemporane, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică. Iordan, Iorgu (1975), Stilistica limbii române, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică. Irimia, Dumitru (1976), Structura gramaticală a limbii române. Verbul, Iaúi, Editura Junimea. ------(20083): Gramatica limbii române. Morfologie, sintaxă, Iaúi, Polirom. Irimia, Monica-Alexandra (2009), “Romanian Evidentials”, in Proceedings of the 32nd Annual Penn Linguistics Colloquium. University of Pennsylvania Working Papers in Linguistics, vol. 15, 1, Pennsylvania, Penn Linguistics Club, p. 105-114 úi in Internet: http://repository.upenn.edu/pwpl/vol15/iss1/13. ------(2010), “Some remarks on the evidential nature of the Romanian presumptive”, in Reineke Bok-Bennema / Brigitte Kampers-Manhe / Bart Hollebrandse (ed.),
295 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Romance Languages and Linguistic Theory 2008: Selected papers from 'Going Romance' Groningen 2008, Amsterdam / Philadelphia, John Benjamin Publishing Company, p. 125–144. Ivănescu, Gheorghe (1980), Istoria limbii române, Iaúi, Editura Junimea. Livescu, Michaela (2008) « Histoire interne du roumain: morphosyntaxe et syntaxe / Interne Sprachgeschichte des Rumänischen: Morphosyntax und Syntax”, in Gerhard Ernst / Martin-Dietrich Gleȕgen / Christian Schmitt / Wolfgang Schweickard (eds.), Histoire linguistique de la Romania / Romanische Sprachgeschichte, Berlin/New York, Walter de Gruyter, vol. 3, p. 2646 -2692. Manoliu-Manea, Maria (1993), „Valori narative ale timpurilor trecute în Cronicile moldoveneúti”, in Gramatică, pragmasemanticăúi discurs, Bucureúti, Editura Litera, p. 224-238. Nevaci, Manuela / Aida Todi (2009), “The grammaticalization of perfect auxiliaries in Romanian. Historical and dialectal aspects”, in Revue Roumaine de Linguistique, 54, 1-2, p. 137-150. Niculescu, Dana (2011), “The grammaticalization of the future tense forms in 16th century Romanian”, in Revue Roumaine de Linguistique, 56, 4, p. 421-440. Pană-Dindelegan, Gabriela (1973), Sintaxa limbii române. Partea I, Sintaxa grupului verbal, Bucureúti, Tipografia UniversităĠii din Bucureúti. ------(19942), Teorie úi analiză gramaticală, Bucureúti, Editura Coresi. Pop, Liana, 1984, „Prezumptiv úi presupoziĠie”, in Limba română, 33, 2, p. 142-148. Pop, Mirela (2003), « Formes modales et valeurs épistémiques dans les textes de presse », in Buletinul ùtiinĠific al UniversităĠii « Politehnica » din Timiúoara, tomul 2 (2), Seria Limbi moderne, p. 19-26. ------(2010), « Une perspective énonciative sur la traduction en roumain des modalités: le cas des épistémiques », in RIELMA - Revue Internationale d’Études en Langues Modernes Appliquées, 3, p. 351-360. Popescu, Cecilia Mihaela (în curs de publicare), Exprimarea ‘potenĠialului’ úi a ‘irealului’ în latină, francezăúi română. Teză de doctorat, susĠinută la data de 08.11.2006 (Popescu 2006). ------(2009), « La grammaticalisation du présomptif en roumain », in Revue Roumaine de Linguistique, 54, 1-2, p. 151-160. ------(2012a), « Le futur, le présomptif et le conditionnel dans le système verbal du roumain. Hypothèses et hypostases”, in Zafiu, Rodica / Adina Dragomirescu / II ACTUALE ÎNڎAlexandru Nicolae (ed.), LIMBA ROMÂNĂ: DIREC i fonologie. Istoria limbiiڍCERCETAREA LINGVISTICĂ (I): Gramatică. Fonetică române, filologie. Actele celui de al 11-lea COLOCVIU INTERNAδIONAL AL DEPARTAMENTULUI DE LINGVISTICĂ. (Bucureúti, 9−10 decembrie 2011), Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, p. 199- 208. ------(2012b), « Le futur des langues romanes: usages temporels et/ou usages modaux? », in Analele UniversităĠii din Craiova. Seria ùtiinĠe Filologice. Lingvistică, Anul XXXIV, nr. 1-2, p. 226-238, ------(2012c), „Exprimarea
296 Cecilia Mihaela Popescu ------(2013), « Conditionnel ou futur dans le passé? L’histoire d’un marqueur de relation anaphorique », in Zeitschrift für französische Sprache und Literatur (ZfSL), vol. 123, nr. 1/2013, Berlin, Franz Steiner Verlag, Wiesbaden GMBH, p. 12-32. Reinheimer-Rîpeanu, Sanda (1994a), „Om trăi úi om vedea”, in Revue Roumaine de Linguistique, 29, 2, p.179-197. ------(1994b), „Ce-o fi o fi”, in Revue Roumaine de Linguistique, 29, 5-6, p. 511-527. ------(2000), « Le présomptif roumain: Marqueur évidentiel et épistémique », in M. Coene / W. De Mulder / P. Dendale / Y. D’Hulst (ed.), Traiani Augusti vestigia pressa sequamur: studia linguistica in honorem Lilianae Tasmowski, Padova, Unipress, p. 481–491. Rosetti, Alexandru (1986), Istoria limbii române. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, Bucureúti, Editura ùtiinĠificăúi Enciclopedică (ediĠie definitivă). ------/ B. Cazacu / Liviu Onu (19712), Istoria limbii române literare, vol. I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Bucureúti, Editura Minerva. Scripnic Gabriela / Anca GâĠă (2009), “Reportative evidentials in the Romanian written media discourse”, in Interstudia (Revista Centrului Interdisciplinar de Studiu al Formelor Discursive Contemporane Interstud), 3, Section 1: Language, Discourse, Society, p. 60-71. Skårup, Povl (1982), « Les conditionnels du vieux daco-roumain », Prépublication du Romansk Institut, 78, p. 3-59. Slave, Elena (1957), „Prezumtivul”, in Studii de gramatică, 2, p. 53-61. Soare NegoiĠă, Elena (2009), « Aspect de la modalité épistémique en roumain et en français », in Studii úi cercetări lingvistice, LX, 2, p. 215-231. Squartini, Mario (2005), “L’evidenzialità in rumeno e nelle altre lingue romanze”, in Zeitschrift für romanische Philologie, 121, 2, p. 246–268. Tasmowski, Liliane / Viara Bourova (2005), « La formation du conditionnel en ancien roumain », in M. Coene (ed.), On space and time in language, Cluj, Editura Clusium, p. 333-352. Tiktin, H. (1904), “Die Bildung des Rumänischen Konditionalis”, in Zeitschrift für romanische Philologie, 28, p. 691–704. Timoc-Bardy, Romana (2009), « Le futur roumain. Temps ? Modalité ? », in Faits de langues, 33, Paris, Ophrys, p. 139-148. Titova, V. P. (1959), „O problemă litigioasă a morfologiei istorice româneúti (Originea condiĠionalului)”, in Studii úi cercetări lingvistice, 10, p. 561-571. Todi, Aida (2001), Elemente de sintaxă românească veche, Piteúti, Editura Paralela 45. Topoliceanu, Harieta (2010), “Italiano e rumeno a confronto: modi e tempi verbali usati nelle dipendenti ipotetiche”, in Doina SpiĠă/Claudia Tărnăuceanu, GALAPRO sau Despre intercomprehensiune în limbi romanice. Actele seminarului desfăúurat în cadrul proiectului transversal Langues «Formare de formatori pentru intercomprehensiune în limbi romanice » Iaúi, 22-24 octombrie 2009, Iaúi, Editura UniversităĠii „A. I. Cuza” din Iaúi, p. 179-194. Topor, Mihaela (2007), “Inferencias y mecanismos de expresión en rumano”, in Verba hispanica: anuario del Departamento de la Lengua y Literatura Españolas de la Facultad de Filosofía y Letras de la Universidad de Ljubljana, 15, 2, p. 151-166. TuĠescu, Mariana (2007), « Le ‘probable’ et le ‘possible’, valeurs modales prototypiques dans les langues romanes? », in Alexandra CuniĠă / Coman Lupu / Liliane Tasmowski (ed.), Studii de lingvisticăúi filologie romanică. Hommages offerts à
297 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice Sanda Reinheimer Rîpeanu, Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, p. 559- 563. ğâra, George Bogdan (2009), „Viitorul cu a avea în traducerile textelor sacre”, in Text úi discurs religios, vol. I, Iaúi, Editura UniversităĠii „Alexandru Ioan Cuza”, p. 147- 154. Vlad, Daciana (2004), « Equivalents roumains du conditionnel français », in Studia Universitatis Babeú-Bolyai, Studia Philologia, 3, p. 79-86. Zafiu, Rodica (2002), „EvidenĠialitatea în limba românä actuală”, in Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, p. 127-144. ------(2009), „Interpretări gramaticale ale prezumptivului”, in R. Zafiu / B. Croitor / A.- M. Mihail (ed.), Studii de gramatică. Omagiu Doamnei Profesoare Valeria GuĠu Romalo, Bucureúti, Editura UniverităĠii din Bucureúti, p. 289-305.
298 SIGLE ùI ABREVIERI
1, 2, 3 = persoana întâi, persoana a 2-a, GALR, I = Gramatica actuală a limbii persoana a 3-a române, vol. 1 AF = Ancien Français GALR, II = Gramatica actuală a limbii aprox. = aproximativ române, vol. 2 cap. = capitol Gd = Gândul, cotidian informativ Cap. = Capital, jurnal de informaĠie GER = gerunziu economicăúi financiară HI = topică HABERE + infinitiv cat. = limba catalană i.e. = id est CC2 = Coresi, Evanghelia cu învăĠătură IH = topică infinitiv + HABERE cf. = confer, compară cu ILR = Istoria limbii române (Editura cit. = citaĠional (COND cit. = condiĠional Academiei). citaĠional) ind. = indicativ COND= condiĠional (paradigma verbală) INF/inf. = infinitiv CondG = forma prezumptivă a COND, it. = limba italiană de tipul aú fi cântând î.e.n. = înaintea erei noastre CONJ = conjunctiv L = locutor ConjG = forma prezumptivă a CONJ, de L0 = locutorul enunĠiator tipul să fi cântând L1 = locutorul sursă Ct = Cotidianul, cotidian informativ m0 = « monde actuel », i.e., CT = Coresi, Tetraevanghelul (ediĠie realitatea/lumea locutorului Florica Dimitrescu) MF = Moyen Français DD = discurs direct n. = notă DIL = discurs indirect liber nr. = num ă rul DIR = discurs (indirect) raportat Infer. = inferenĠă / inferenĠial DSL = DicĠionar de útiinĠe ale limbii IR = ireal (Angela Bidu - Vrănceanu, port. = limba portugheză coordonator) PO = Palia de la Orăútie E = subiectul vorbitor, enunĠiatorul POT = potenĠial e1, e2 = enunĠul1, enunĠul2 p = proces /predicaĠie e.n. = era noastră perf.= perfect et al. = et alii pV/COND = predicaĠie la viitor/condiĠional EVZ = Evenimentul zilei, cotidian R = punct/interval/instanĠă referenĠial(ă) informativ RAE = Real Academia Española, Nueva FdP = futur dans le/du passé Gramática de la Lengua fr. = limba franceză Española, Manual Foi = V-Tipul-2: oi cânta etc. RL = România liberă, cotidian FoiP = structura prezumptivă voi fi informativ cântat (cu referire la [TRECUT]) rom. = limba română FoiG = structura prezumptivă de tipul: S/T0 = momentul situaĠiei de comunicare (v)oi fi cântând etc. sec. = secol Frantext = Baza de texte FRANTEXT, si/dacă p ….q = sistem ipotetic explicit http://atilf.atilf.fr/frantext.htm format din protaza si/dacă p úi GA/GLR = Gramatica Academiei / apodoza q Gramatica limbii române 1963 Sit0 = situaĠia de comunicare sp. = limba spaniolă Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice subcap. = subcapitol [>] = care a condus la SAU posterior faĠă V = viitor (paradigma verbală) de vs. = versus [<] = care provine din SAU anterior faĠă v. = vezi de VT = viitor în trecut [ŀ] = reunit, confruntat cu www. = [exemplu extras din] Internet * = enunĠ incorect gramatical sau semantic
300 INDEX RERUM act 174, 175, 176, 177, 178, 180, 181, 182, ~ de limbaj, 46, 51, 88, 99 183, 184, 187, 188, 189, 192, 195, 198, ~ dubitativ, 36, 39, 108 199, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, ~ ilocuĠionar, 53, 166 213, 215, 216, 219, 226, 227, 232, 236, ~ atenuativ, 7, 27, 35, 45, 53, 55, 76, 77, 245, 246, 247, 252, 263, 283, 299 79, 80, 81, 83, 137, 215, 218, 253, 267 ~ ipotetic, 7, 77 Aktionsart, 52, 110, 111, 118 ~ jurnalistic, 9, 35, 75, 97, 162, 175, 176, aller + infinitiv, 19, 96, 201, 208, 209, 210, 177, 178, 181, 182 211, 212, 213, 214, 216, 228 ~ sintetic, 249, 250 anaforic, 36, 61, 65, 66, 74, 84, 101, 138, conjunctiv, 22, 77, 78, 91, 154, 156, 157, 141, 145, 146, 149, 154, 155, 158, 165 158, 159, 160, 161, 162, 163, 165, 190, andare a + infinitiv, 19, 209, 228 193, 203, 204, 221, 226, 232, 233, 234, apodoză, 29, 54, 56, 77, 210, 234, 299 236, 237, 238, 245, 251, 299 aspect consecutio temporum, 67, 125, 141, 156, ~ extensiv, 172, 173 166, 262, 266 ~ durativ, 111, 118 context discursiv, 23, 28, 36, 42, 43, 44, 45, ~ iminent, 20, 157, 162, 210, 228 46, 47, 49, 51, 52, 56, 70, 72, 77, 78, 79, ~ infectum, 190, 205 83, 87, 88, 89, 91, 94, 96, 98, 109, 113, ~ global, 171, 173, 174 137, 138, 141, 146, 153, 162, 167, 175, ~ perfectiv, 203 178, 182, 183, 184, 187, 193, 213, 219, ~ perfectum, 205, 248, 249 221, 238, 240 ~ progresiv, 171 conĠinut propoziĠional, 46, 50, 81, 83, 88, 98, ~ secant, 171, 174 100, 152, 169, 171, 172, 174, 175, 176, ~ tensiv, 172, 173 181, 184 aú, ai, ar + fi + gerunziul, 174 Cronica lui Fredegarius, 197 atitudinea locutorului, 46, 48, 50, 51, 53, 88, deber + infinitiv, 93, 223 99, 100 deber de + infinitiv, 221, 222 avea să, 9, 24, 27, 32, 35, 37, 38, 65, 66, 69, deictic, 14, 23, 32, 35, 36, 47, 60, 61, 63, 65, 138, 139, 157, 158, 159, 162, 163, 165, 89, 90, 93, 109, 124, 125, 138, 139, 140, 173, 191, 195, 196, 214, 247 141, 142, 146, 156, 157, 158, 160, 161, avere da + infinitiv, 20 163, 164, 165, 166, 210, 222, 223, 225, axă temporală, 43, 47, 61, 67, 80, 83, 89, 228, 229,233, 235, 239, 241, 244 270 145, 146, 147, 152, 155, 159, 161, 165, deontic, 20, 92, 94, 190, 193, 194, 196, 199, 166 216, 221, 223, 229, 235 cantar hé, 220, 223 depăúit, 14, 62, 65, 74, 84, 115, 137, 138, CANTARE HABEO, 16, 17, 18, 23, 196, 197, 165 198, 201, 218, 224 devoirEPISTEMIC + infinitiv, 209, 215, 216 caracter paradigmatic, 12, 200 distanĠă atitudinală, 54, 81, 83, 165, 171, clitice, 18, 19, 218 172, 174, 184 condiĠional, 8, 9, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, dovere + infinitiv, 8, 20, 120, 121, 154, 224, 23, 27, 28, 32, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 230 41, 42, 43, 45, 49, 56, 57, 58, 59, 60, 61, enunĠ, 52, 54, 58, 59, 72, 75, 81, 83, 95, 96, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 98, 100, 101, 108, 116, 118, 120, 123, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 83, 84, 144, 154, 161, 173, 175, 210, 226, 228, 89, 91, 95, 101, 102, 103, 105, 106, 107, 231, 300 108, 109, 114, 115, 116, 117, 123, 137, enunĠare, 33, 36, 46, 51, 53, 54, 56, 61, 62, 138, 139, 140, 142, 143, 144, 145, 146, 67, 69, 76, 77, 78, 79, 80, 88, 89, 144, 147, 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 153, 154, 155, 156, 157, 159, 162, 163, 164, 165, 158, 166, 171, 175, 224 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, enunĠiator, 93, 144, 159, 164, 165, 171, 181 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice epistemic, 8, 9, 13, 28, 51, 52, 55, 93, 96, 97, italiană, 8, 9, 10, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 98, 99, 100, 101, 107, 108, 112, 116, 117, 20, 23, 27, 28, 32, 33, 35, 36, 39, 40, 41, 118, 119, 120, 121, 123, 124, 125, 135, 56, 57, 58, 60, 64, 65, 66, 67, 68, 73, 74, 137, 162, 169, 176, 177, 178, 183, 216, 77, 81, 89, 90, 91, 112, 114, 117, 118, 218, 223, 269, 272, 279, 286 119, 124, 125, 135, 138, 139, 140, 148, eventualitate, 26, 27, 33, 63, 70, 71, 167, 237 150, 151, 152, 153, 154, 155, 160, 165, evidenĠialitate, 9, 101, 175, 178, 182 166, 167, 174, 184, 188, 192, 198, 205, ~ citaĠională, 9, 69, 74, 75, 76, 81, 137, 208, 209, 215, 223, 224, 226, 227, 229, 138, 155, 156, 165, 167, 168, 175, 178, 247, 292, 299 182, 227 Jurămintele de la Strasbourg, 198, 209 FoiG, 8, 22, 25, 56, 124, 125, 126, 127, 131, latină, 2, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 20, 187, 188, 133, 164, 165, 169, 170, 171, 174, 178, 189, 190, 191, 193, 197, 205, 215, 218, 233, 237, 238, 239, 240, 299 224, 231, 232, 238, 241, 250, 274, 275, forme en –roi(e), 253, 254, 255, 256, 257, 276, 296 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264, 265, locutor, 13, 26, 48, 50, 51, 70, 75, 80, 81, 82, 266, 267, 268 83, 90, 92, 95, 97, 98, 99, 100, 108, 111, forĠă ilocuĠionară, 145, 146, 214 144, 146, 160, 170, 176, 197, 299 franceză, 2, 8, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, modalitate, 36, 40, 41, 44, 55, 56, 61, 64, 65, 19, 20, 23, 27, 28, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 74, 87, 92, 98, 99, 107, 112, 120, 137, 40, 41, 45, 47, 48, 52, 53, 56, 57, 58, 59, 142, 151, 152, 153, 154, 164, 165, 175, 60, 62, 64, 65, 66, 68, 72, 73, 74, 77, 78, 191, 196, 208, 240, 252 79, 81, 89, 90, 91, 95, 96, 98, 99, 101, ~ deliberativă, 33 103, 107, 109, 110, 112, 113, 116, 117, ~ epistemică, 9, 175 118, 120, 124, 125, 135, 137, 138, 139, modalizare de re, 69, 167 140, 142, 147, 148, 149, 150, 152, 153, momentul 154, 159, 162, 164, 165, 166, 167, 169, ~ evenimentului, 110, 214 174, 175, 176, 177, 178, 184, 188, 192, ~ vorbirii, 44, 111, 141 197, 198, 199, 201, 205, 206, 207, 208, necesitate, 159, 190, 191, 193, 194, 196, 215, 209, 212, 214, 216, 217, 218, 227, 228, 216, 229, 231, 234, 235, 238, 241 247, 252, 295, 296, 299 nivel grad ~ ilocuĠionar, 47, 62, 77, 88, 93 ~ de certitudine, 48, 51, 74, 90, 100, 144 ~ interlingvistic, 27, 36, 41, 60, 63, 95 ~ de fuziune, 12, 200 ~ intralingvistic, 7, 13, 23, 36, 41, 42, 58, gramaticalizare, 12, 13, 16, 18, 21, 23, 164, 60, 95, 137, 139 170, 177, 184, 187, 189, 194, 200, 201, ~ transfrastic, 129 205, 206, 207, 217, 218, 224, 227, 229, ~ saussurian langue, 41, 56, 139, 184 231, 235, 237, 238 non haber de + infinitiv, 222, 223, 229, 230 ~ deictic, 44, 152 hay que, 222 ~ actual, 20, 59, 62 inactual, 59, 60, 65, 84, 106, 137, 138, 152, obiectivitate, 11, 12, 15, 35, 48, 49, 50, 63, 165 68, 69, 84, 138, 152, 154, 160, 165, 166 incertitudine, 43, 129, 157, 169, 173, 175, obligativitate, 71, 191, 220, 239 239, 240, 241 operator modal, 50, 177 inferenĠă, 36, 50, 51, 56, 62, 73, 74, 76, 99, ordine IH, 195 101, 103, 106, 115, 165, 168, 175, 216, Palia de la Orăútie, 60, 233, 238, 255, 299 226, 237 par défaut, 42, 45, 66, 122, 255, 257 ~ abductivă, 107, 122, 130, 131 perspectivă ~ deductivă, 107, 122, 130 ~ aspectuo-temporală, 58 integritate, 12, 200 ~ modală, 58 ireal, 29, 33, 35, 40, 64, 72, 76, 77, 78, 83, ~ polifonică, 58 137, 143, 169, 172, 217, 258, 259, 260, portugheză, 16, 17, 18, 19, 21, 32, 36, 38, 60, 299 66, 139, 192, 197, 198, 208, 212, 299 ir a + infinitiv, 217, 221, 224, 228 posibilitatea de selecĠie, 12, 200, 238
302 Cecilia Mihaela Popescu posibilul neutru, 52, 116, 144 ~ explicite, 33, 71, 80, 119, 158 potenĠial, 8, 29, 40, 63, 64, 70, 71, 72, 73, 74, ~ implicite, 66, 68, 70, 80, 82, 119, 125, 75, 76, 77, 78, 83, 98, 100, 102, 107, 108, 154, 158 114, 115, 117, 118, 123, 124, 137, 138, subiectivitate, 15, 35, 63, 68, 69, 79, 84, 138, 152, 167, 168, 169, 210, 240, 243, 244, 144, 145, 152, 154, 160, 165, 181 258, 259, 260, 299 supoziĠie, 27 45, 50, 73, 88, 95, 105, 114, pouvoir + infinitiv, 20 169, 178, 182, 231, 244 predicĠie, 24, 44, 48, 90, 159, 160, 231 sursa informaĠiei, 51, 52, 53, 116, 175, 181 premisă, 14, 130, 238 temporalitate, 40, 41, 44, 56, 61, 64, 87, 137, previziune, 42, 47, 51, 89, 228, 230 152, 191, 208, 252 prezumptiv, 10, 22, 23, 25, 28, 35, 56, 95, tengo que, 222 124, 126, 168, 169, 171, 174, 178, 184, ulterioritate, 47, 49, 51, 55, 56, 59, 60, 61, 230, 235, 236, 237, 238, 241, 242, 243, 62, 66, 67, 70, 74, 76, 78, 84, 87, 88, 91, 244 93, 99, 101, 106, 115, 137, 144, 146, 147, probabilitate, 27, 30, 45, 50, 75, 88, 95, 100, 148, 150, 154, 155, 164, 166, 167 101, 109, 110, 112, 113, 114, 117, 157, universul de cunoaútere, 51 161, 220, 222, 225, 235 utilizări probablement, 50, 74, 75, 96, 97, 99, 100, ~ ilocuĠionare, 13 144, 146, 209, 235, 258, 265, 266, 267, ~ modale, 57, 60, 215 268 ~ temporale, 13, 41, 57, 60, 66, 220, 238 prospectiv, 42, 43, 45, 88, 92, 195 viitor, 8, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 27, protază, 26, 27, 29, 33, 54, 55, 56, 62, 76, 79, 28, 30, 32, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 132, 169, 243 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, punct/interval de reper, 59, 61, 62, 67, 76, 77, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 84, 137, 138, 145, 146, 147, 154, 164, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 71, 72, 73, 74, 79, 168, 201 80, 81, 82, 83, 84, 87, 88, 89, 90, 91, 92, reanalizare, 205, 207, 246 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 103, reevaluare, 47, 54, 56, 62, 88 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114, referenĠial, 47, 48, 67, 80, 89, 90, 99, 101, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 123, 117, 146, 171, 181, 241, 299 124, 125, 126, 131, 132, 135, 137, 138, regramatizare, 61, 63, 65, 147, 205, 206, 207, 139, 140, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 208, 209, 214, 216, 217, 218, 223, 224, 149, 152, 154, 156, 157, 158, 160, 161, 227, 231, 238, 239, 241, 244, 245, 246, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 252 170, 171, 172, 174, 183, 184, 187, 188, Reichenbach, 141 189, 190, 191, 192, 194, 195, 197, 198, relaĠia 199, 200, 201, 203, 204, 205, 206, 207, ~ logică, 46, 88 208, 209, 210, 211, 212, 213, 214, 215, ~ de dependenĠă, 48 216, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, ~ modalo-aspectuo-temporală, 12, 174 224, 225, 226, 227, 228, 230, 231, 232, sardă, 192, 229, 231 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 241, si/dacă p, 55, 58, 77, 78, 83, 299 242, 243, 244, 245, 273, 276, 277, 285, spaniolă, 8, 9, 10, 12, 14, 16, 17, 18, 19, 20, 291, 294, 295, 297, 299, 300 23, 27, 28, 32, 33, 35, 36, 38, 39, 40, 41, ~ anterior, 17, 97, 232 56, 57, 58, 60, 61, 63, 65, 66, 68, 69, 71, ~ concesiv, 8, 25, 45, 52, 55, 73, 88, 116, 73, 74, 77, 78, 79, 81, 91, 108, 109, 110, 123 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, ~ conjectural, 14, 28, 35, 42, 45, 50, 72, 119, 123, 125, 135, 138, 139, 140, 147, 73, 88, 95, 96, 97, 99, 101, 103, 135, 136, 148, 149, 150, 152, 153, 159, 166, 167, 164 174, 184, 188, 192, 197, 198, 199, 201, ~ de indignare / injonctiv, 45, 198 205, 208, 217, 219, 222, 223, 224, 227, ~ de modestie, 53 228, 247, 276, 299 ~ de promisiune, 45 stare per + infinitiv, 19, 209, 228 ~ epistemic, 50, 88 structuri ~ gnomic, 45, 48, 94
303 Viitorul úi condiĠionalul în limbile romanice
~ ipotetic, 54, 88 validare, 51, 99 ~ istoric, 8, 45, 49, 88, 91 valoare ~ în trecut, 7, 9, 14, 27, 32, 33, 35, 36, 37, ~ modală, 27, 28, 37, 42, 61, 78, 95, 96, 38, 58, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 97, 100, 108, 113, 119, 120, 128, 191, 69, 91, 94, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 209, 211, 220, 224, 230, 234, 238, 240, 143, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152, 242, 243 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, ~ prototipică, 12 161, 162, 163, 164, 165, 166, 184, 190, ~ secundară, 41 194, 204, 214, 224, 230, 232, 300 variabilitate ~ în trecut obiectiv, 154 ~ paradigmatică, 12, 200 ~ în trecut subiectiv, 160 ~ sintagmatică, 12, 200 ~ predictiv, 7, 45, 47, 88, 89 verbe ~ profetic, 45, 48, 90 ~ dinamice, 110, 111 ~ Tipul 1, 20, 21, 157, 158, 160, 161, 162, ~ dinamice punctuale, 111 163, 165, 170, 174, 184, 232, 235, 239, ~ non-dinamice, 110 241, 244 ~ stative, 111, 118 ~ Tipul 2, 65, 157, 170, 174, 184, 233, ~ telice, 110 235, 241, 245 virtual, 34, 43, 59, 60, 84, 137, 144, 168, 190 ~ Tipul 3, 157, 161, 162, 163, 233, 234, volo + infinitiv, 229 235 VOLO CANTARE, 197, 201, 202, 241 ~ Tipul 4, 157, 161, 162, 163, 235
304