Nr. 4 APRILIE 2017 Anul XXVII 318 DIRECTORI: CONSILIUL EDITORIAL:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD (director fondator) Acad. Cristian HERA octombrie 1990 – ianuarie 1994 Acad. Bogdan C. SIMIONESCU Acad. Victor SPINEI Acad. V.N. CONSTANTINESCU Acad. Alexandru SURDU februarie 1994 – ianuarie 1998 Acad. Victor VOICU

Acad. Eugen SIMION Acad. Dan BĂLTEANU februarie 1998 – aprilie 2006 Acad. Alexandru BOBOC Acad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTE Acad. Ionel HAIDUC Acad. Ioan-Aurel POP mai 2006 – aprilie 2014 Acad. Eugen SIMION Acad. Răzvan THEODORESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD Acad. Maria ZAHARESCU din mai 2014 –

COLEGIUL DE REDACŢIE: SECTOR TEHNIC:

Redactor-şef Tehnoredactor Dr. Narcis ZĂRNESCU Dr. Roland VASILIU

Redactori I Operatori-corectori Elena SOLUNCA-MOISE Aurora POPA Mihaela-Dora NECULA Ioneta VLAD

E-mail: [email protected]

Revista AcademicaRevista [email protected] Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htm Tel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711 Cuprins

ZIUA ACADEMIEI ROMÂNE Ionel-Valentin Vlad, 150 de ani de la formarea Societății Academice Române. 150 de ani de la întemeierea Bibliotecii Academiei Române ...... 5 Călin Popescu-Tăriceanu, Rolul central al Academiei Române în construcția socială și politică a societății ...... 14 Liviu Dragnea, Celebrarea Academiei Române – celebrarea conștiinței noastre naționale ...... 16 Preafericitul Părinte Daniel, Academia și Biserica la ceas aniversar ...... 19 Alteța Sa Regală, Principele Radu al României, Academia Română – pilon al societății moderne ...... 22 Sergiu Nistor, Academia Română – coagulant al energiilor naționale ...... 23 Pavel Năstase, Academia Română – reper al societății ...... 25 Ionuț Vulpescu, Biblioteca Academiei – primii 150 de ani ...... 27 F.G. Filip, Biblioteca Academiei Române în Societatea Cunoașterii ...... 29 Gheorghe Duca, Două centre de excelență ale cercetării ...... 37

ION I. AGÂRBICEANU – PRECURSOR AL FIZICII Ionel-Valentin Vlad, Ion I. Agârbiceanu – profesor, creator şi organizator în ştiinţă la frontiere în România ...... 39 Nicolae-Victor Zamfir, Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP) Stadiul implementării și programul științific ...... 42

SUB CUPOLA ACADEMIEI Mugur Isărescu, România în Uniunea Europeană ...... 45 Aurel Iancu, „România şi aderarea la zona euro” – un studiu programatic de mare actualitate şi de interes public ...... 48 Victor Voicu, Templul se dărâmă cu uneltele făurite în interiorul său! ...... 51 Ioan-Aurel Pop, „Războiul informaţional” şi centenarul Marii Uniri ...... 53

OPINII Alexandru Zub, Mondialism şi interes naţional, pe marginea unei dezbateri în curs .. 59

PREOCUPĂRI CONTEMPORANE Adrian Niță, Interpretarea teoriei individualității la Constantin Noica ...... 61 Dorin Sarafoleanu, Medicina românească și calitatea vieții ...... 66

CRONICA VIEŢII ACADEMICE ...... 69

APARIŢII LA EDITURA ACADEMIEI ...... 71

GHID PENTRU AUTORI ...... 73

3 . Ziua Academiei Române 150 de ani de la formarea Societății Academice Române. 150 de ani de la întemeierea Bibliotecii Academiei Române*

Acad. Ionel-Valentin Vlad Preşedintele Academiei Române

Alteța Sa Regală Principele Radu de România, Onorate Domnule Călin Popescu Tăriceanu, Președintele Senatului din Parlamentul României, Onorate Domnule Liviu Dragnea, Președintele Camerei Deputaților din Parlamentul României, Onorate Domnule Prim-ministru Sorin Grindeanu, Preafericite Părinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinția Voastră Părinte Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit al Bisericii Romano-Cato- lice din România, Domnule Profesor Sergiu Nistor, Consilier Prezidențial, Administrația Prezidențială, Onorați Miniștri ai Guvernului României, Distinși Președinți anteriori ai Academiei, Eugen Simion și Ionel Haiduc, Distins Academician Gheorghe Duca, Președinte al Academiei de Științe a Republicii Moldova, Acad. Ionel-Valentin Vlad Eminențele Voastre Domnilor Ambasadori în Preşedintele Academiei Române România, Doamnelor și Domnilor membri ai Academiei Română, proces complex în vremuri complicate Române, politic, economic și social. A fost un efort uriaș al Onorați oaspeți din Țară și din străinătate, unor personalități ale societății românești pentru Doamnelor și Domnilor invitați, împlinirea unui ideal: de a strânge elitele românești din toate teritoriile locuite de acestea într-o societate În Adunarea generală solemnă de astăzi savantă, cu scopul de a elabora lucrări și un sărbătorim Ziua Academiei Române. Sărbătorim și dicționar al limbii române, o gramatică a limbii 150 de ani de la transformarea Societății Literare române, istoria românilor, de a promova științele și (întemeiate în 1866) în Societatea Academică artele frumoase.

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 5 La prima întâlnire a Societății Literare Române, Romano a donat 6000 de volume și 400 de manu- care a avut loc la București în 31 iulie/12 august scrise ale colecției Cornescu-Oltelniceanu. În urma 1867, Ioan Fălcoianu spunea: „Limba și religiunea unor donaţii semnificative de carte, s-au pus bazele străbunilor noștri ne vor apropia încă și mai mult în Bibliotecii Academiei Române. Dintre Directorii viitor... Trăiască Națiunea Română”. instituției, menționez pe: Citez pe venerabilul nostru coleg, istoricul Dan Ioan Bianu: 1884–1931 Berindei: „Oricum, 1866 rămâne un an de început Radu R. Rosetti: 1931–1940 al înaltului for academic românesc. Succesivele Ioan I. Nistor: 1945–1948 decrete și ordonanțe din timpul Locotenenței Tudor Vianu: 1958–1964 Domnești și din primele luni de domnie ale Șerban Cioculescu: 1965–1975 Principelui Carol I puseseră un temei de nezdrunci- Jean Livescu: 1975–1980 nat. Amânarea intrării în funcțiune a fost departe de Victor Emanuel Sahini: 1980–1993 a reprezenta încheierea unui proces istoric și ceea Gabriel Ștrempel: 1993–2006 ce va avea loc în această privință, în anul imediat Dan Horia Mazilu: 2006–2008 următor (1867), avea să demonstreze statornicia Florin Gheorghe Filip: din 2008–prezent. unei benefice hotărâri”. Sesiunea din august-septembrie 1867 a avut Comorile Academiei Române din Bibliotecă câteva rezultate importante: schimbarea numelui în conțin, pe lângă importante colecții de publicații Societatea Academică Română, scrierea Statutelor monografice și publicații periodice, și o serie de ei și stabilirea primei conduceri formate din Ion colecții speciale: Manuscrise-Carte rară, Grafică, Heliade Rădulescu – preşedinte, Timotei Cipariu – Numismatică, Hărți, Muzică. Urmând îndemnul lui Vasile Alecsandri: „Să vicepreşedinte şi August Treboniu Laurian – secre- punem Academia în dese relaţiuni cu lumea tar. În aceste Statute, Principele Carol I de Hohen- europeană, căci tot noi vom câştiga din aceste zollern-Sigmaringen a devenit primul membru de relaţiuni”, membrii Societății Academice Române onoare şi protector al Societăţii Academice. au inițiat și au consolidat legăturile cu specialiştii Una dintre figurile marcante care au contribuit străini şi cu instituţiile similare de peste hotare, care decisiv la dezvoltarea Societății Academice Române au adus Societății Academice modernitate şi sin- a fost cea a lui George Bariţiu. Preocupat de sporirea cronism european. prestigiului celui mai înalt for de cultură al ţării şi de După obținerea independenței României, în 29 necesitatea unei mai bune cunoaşteri a membrilor, martie 1879, Domnitorul Carol I a emis decretul George Bariţiu a propus ca fiecare membru să pre- prin care Societatea Academică era transformată în zinte discursuri de recepţie în care să elogieze o Academia Română, un institut naţional care avea ca persoană marcantă a culturii româneşti sau să pre- scop dezvoltarea şi ocrotirea limbii şi istoriei zinte aspecte semnificative din domeniul de naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi a artelor competenţă. Tot lui George Bariţiu îi datorăm frumoase după modelul altor societăți savante alegerea siglei Societăţii Academice Române (în europene cu tradiție (în special, al Academiilor 1867) – statuia zeiţei Minerva – ce susține spiritul Franceze și Academiei Regale de Științe din Berlin). tinerei Academii, înțelepciunea. Barițiu a inițiat Înființată pentru cultivarea limbii române, pen- publicarea primelor „Anale” ale Academiei tru studierea istoriei naționale, a științelor și artelor, Române. Academia Română a promovat continuu cultura La 24 martie 1893 a fost ales președinte al Aca- națională în înțelesul ei cel mai larg, unitatea demiei Române, cel de-al șaptelea președinte al națiunii române și sincronismul cu națiunile Academiei, cel dintâi președinte dintr-o provincie europene. Este emoționant ce scrie Regele Carol I, românească aflată sub stăpânire străină și simultan președinte de onoare și protector al Academiei:

Revista AcademicaRevista președinte al Asociațiunii ASTRA. Tot în cadrul „Renumele Academiei noastre trebuie să aibă un sesiunii din august–septembrie 1867, a noii răsunet departe peste hotarele ţării spre a atrage în 6 Societăți Academice Române, episcopul Dionisie Capitala României bărbaţii însemnaţi, care să se încredinţeze că vechile Principate Dunărene s-au tratatului de la Berlin (în curând ajungem la a 140-a transformat într-un centru de civilizaţie şi de sărbătorire a acestei victorii). Astăzi, vă oferim propăşire şi au devenit un stat puternic şi neatârnat, această comunicare publicată în Memoriile Secțiunii stabilit pe temelii aşa de tari, încât nicio zguduire Istorice, 1903–1904, p. 183–206 în Cuvântările nu-l mai poate zdruncina”. Regelui Carol I, ediție îngrijită de C.C. Giurescu, În calitatea sa de protector și de președinte de București, 1939, p. 307–322) în limba română și în onoare, Regele Carol I a avut o contribuție traducerile în limba franceză și în limba engleză importantă la mutarea, în 1898, a Academiei făcute de specialiștii noștri de la Serviciul de relații Române din Palatul Universității, în care internaționale. funcționase vreme de trei decenii, în casele Larga dezvoltare a ştiinţelor pe plan mondial a Cesianu-Zaleski-Bellu din Calea Victoriei, unde impus o intensificare a cercetărilor şi în România. își desfășoară și astăzi activitatea. De-a lungul anilor, în Secţiunea ştiinţifică au fost Regele Carol I și-a înscris totodată numele aleşi oameni de ştiinţă de înalt prestigiu, care au printre cei mai de seamă donatori ai Academiei contribuit la dezvoltarea diferitelor ramuri ale Române. Am amintit sprijinul financiar în ştiinţei. De numele unora dintre membrii Academiei alcătuirea Dicționarului limbii române. În 1893, a Române se leagă realizări de excepţie în domenii susținut material apariția celor șase volume ale ştiinţifice: sintezei lui A.D. Xenopol, Istoria românilor în • Victor Babeş – autor al primului tratat de bac- Dacia Traiană. Mai mult, a donat Bibliotecii Aca- teriologie din lume Bacteriile și rolul lor în demiei câteva documente istorice importante. anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase; Altețele Voastre Regale, • Emil Racoviţă – fondatorul speologiei; Distins auditoriu, • Grigore Antipa – reputatul savant care a Academia Română a publicat în 2013, la Edi tura excelat în ştiinţe naturale şi ihtiologie; Academiei Române, volumul Academia Română și Casa Regală a României – Două destine para lele, • Anghel Saligny, unul dintre pionierii tehnicii autori Acad. Dan Berindei, Acad. Păun Ion Otiman mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor cu și Dr. Dorina N. Rusu, membru corespondent al structuri metalice modulare; Academiei Române. Eu am menționat că destinele • Ioan Cantacuzino – reputat medic şi micro- noastre se împletesc și în timpurile bune și în acelea biolog, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi cu mari greutăți și încercări. Aș dori să spun acestea patologie experimentală; și ca o rugăciune în spiritul Pelerinajului Credinței • Gheorghe Marinescu – pionier în neurologia noastre strămoșești (al acestor zile). Atotputernice experimentală și în histochimia la nivelul celulelor milostive Dumnezeu, du-ne la tine pe calea dreaptă neurale; și sigură a poruncilor tale, de la care să nu ne • Hermann Oberth – pionier al zborurilor cos- îndepărtăm nici când ne merge bine, nici când ne mice, creatorul motoarelor-rachetă folosind com- merge rău. Când ne merge bine să nu ne mândrim și bustibili lichizi, rachetele cu mai multe trepte și al când ne merge rău, să nu ne pierdem curajul. În cele zborului omului în Cosmos (Menschen in bune, să-ți mulțumim și în cele potrivnice, să fim Weltraum); răbdători. Astfel am fost uniți! • Ștefan Odobleja – autor al ciberneticii Regele a rostit în ședința solemnă a Academiei generalizate și al psihologiei consonantiste. Române, din 21 martie 1904, o memorabilă comu- Izbucnirea Primului Război Mondial a con- nicare cu titlul Nicopole, 1396–1877–1902 (o dus la sprijinirea de către membrii Academiei a efor- remarcabilă istorie a ținuturilor românești și a turilor de susţinere a frontului şi a celor rămaşi în familiei Comiților/Principilor Electori Zollern în spatele acestuia, prin cedarea diurnelor şi a drep- războiul contra sultanului Baiazid, în Războiul pen- turilor de autor pentru ajutorarea victimelor acestui tru Independență și la a 25-a sărbătorire a acestei război. În anii ocupaţiei militare a Capitalei, Academia victorii și a instalării Regatului României în urma Română a fost atacată direct, ridicându-i-se, din 7 colecţiile sale, peste 600 de volume de manuscrise Rebreanu, Tudor Vianu, Lucian Blaga, Constantin din secolele XIV–XVII, revenite ulte rior bibliotecii Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Miron Cristea, numai în urma intervenţiilor repetate făcute de unii Vasile Goldiş, Gheorghe Spacu și mulți alții în dintre membrii Academiei rămaşi în Bucureştiul şedinţele publice ale Academiei Române şi au fost ocupat, în primul rând de Ioan Bianu, care publicate în cele trei serii de „Memorii”, ce apăreau răspundea direct de inestimabilul tezaur al Bi- pe lângă „Analele” Academiei Române. bliotecii Academiei, dar și de Dimitre Onciul și Titu Odată cu dezvoltarea spectaculoasă a ştiinţelor, Maiorescu. Academia Română s-a pregătit să primească mai La 12 aprilie 1918, membrii Academiei Române mulți reprezentanţi ai acestor discipline. În 1941, a au salutat cu entuziasm Unirea Basarabiei cu Româ- început un amplu proiect de reorganizare a nia, la realizarea căreia au contribuit și unii viitori instituţiei academice, care rămâne la cele trei membri ai Academiei: Pan Halippa, Ion Inculeț, secțiuni, fiecare cuprinzând 36 de membri și o Ștefan Ciobanu, Onisifor Ghibu, Paul Gore, pentru împărţire a secţiunilor în subsecţiuni, care au stabilit ca, în noiembrie, unirea Bucovinei să se realizeze și mai bine locul unor domenii noi, precum filosofia, cu sprijinul lui Ion I. Nistor. sociologia, ştiinţele economice, financiare, statistice La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia şi militare. Importanţa care începea să se acorde tot de la 1 Decembrie 1918 au luat parte Vasile mai mult ştiinţelor tehnice a condus în 1945 la Goldiș, Iuliu Maniu, Iuliu Hossu, Miron Cristea, înfiinţarea, sub egida Academiei Române, a Valeriu Braniște, Lucian Blaga, Silviu Dragomir, Consiliului Naţional de Cercetări Știinţifice. Acesta Alexandru Borza, Ion Lapedatu. avea menirea de a contribui la progresul ştiinţelor Făurirea în 1918 a Statului naţional unitar teoretice şi aplicate, prin coordonarea instituţiilor român a deschis o nouă perioadă şi în istoria care se ocupau cu problemele ştiinţei. Academiei Române. Rolul supremului for de cultură Noile condiții create după 1918 au contribuit şi de ştiinţă al ţării la realizarea măreţului act al unirii la sporirea și la diversificarea relațiilor externe a fost reflectat cu ocazia şedinţei solemne consacrate ale Academiei Române. Ea a fost prețuită pe plan împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea Academiei. internațional și a devenit, în 1922, membră a Ședinţa a avut loc la 14 mai 1919 în prezenţa Regelui Uniunii Academice Internaționale. Ferdinand I, a Reginei Maria şi a primului ministru Anii celui de-al Doilea Război Mondial au Ion I.C. Brătianu, toţi fiind membri de onoare ai avut consecințe nefaste asupra destinului Academiei Academiei Române. La ședința solemnă, Regele Române. Greutățile prin care trecea întreaga țară Ferdinand I „Întregitorul de Țară” spunea: „În s-au răsfrânt și asupra alocării fondurilor către lupta sfântă pentru unirea tuturor românilor, instituția academică. Ea a suferit, după război, și Academia Română şi-a avut partea ei importantă consecințele exproprierii proprietăților sale lăsate pe terenul cultural”, și a adus un vibrant omagiu prin donații. În aceste condiții, transformarea Aca- Societății Academice Române de la 1867 care, demiei într-o instituție de stat devenea un act final. „bine încredinţată că numai pe baza unităţii de limbă La 9 iunie 1948, printr-un decret al prezidiu- şi de cultură se poate clădi trainic viitorul unei lui, Academia Română devenea Academia naţiuni, a reunit în cercul restrâns al viitoarei Republicii Populare Române, care avea ca scop Academii pe bărbaţii luminaţi din toate ţinuturile promovarea științei și culturii în toate domeniile, în româneşti şi astfel România Mare de azi îşi găsea de vederea ridicării nivelului material și cultural al o jumătate de secol patria comună sub acoperişul poporului. Prin măsuri represive, din „Noua Acade- tânărului aşezământ”. mie” au fost excluși 114 membri, ilustre per - În anii ce au urmat, s-au realizat lucrări sonalități ale României, printre care Gheorghe deosebite în diferitele discipline umaniste și ramuri Brătianu, Alexandru Lapedatu și Iuliu Maniu, mem- ale ştiinţelor, rezultatele cercetărilor româneşti fiind bru de onoare al Academiei Române. Nouă dintre

Revista AcademicaRevista cunoscute şi apreciate de comunitatea ştiin ţifică aceștia au murit în temnițele comuniste, iar numele internaţională. Acestea au fost prezentate în tuturor se află înscrise pe placa memorială așezată în 8 comunicările susţinute de ilustre personalităţi: Liviu expoziția permanentă din Academia Română. În 1948 s-au înființat filiale ale Academiei sporit la 14, care sunt active şi în zilele noastre. O Române la Iași și la Cluj, cărora li s-au alăturat din altă măsură importantă a anilor ’90 a fost repunerea 1955 baze de cercetări științifice la Târgu Mureș și în drepturi a tuturor celor cărora li s-a retras această Timișoara. Până în 1965, numărul secțiilor a crescut calitate în 1948, dar şi alegerea unor membri post- de la trei la 12, iar o importantă măsură a acestei mortem, printre care îi amintim pe Constantin perioade a fost alegerea de membri onorifici post- Brâncuşi, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin mortem a unor personalități, precum Mihai Emi- Noica, Carol Davila, Nicolae Paulescu ș.a. nescu, I.L. Caragiale, Ion Creangă, Aurel Vlaicu, Astăzi, Academia Română are acoperire Ștefan Luchian etc. Totodată, în această perioadă naţională prin trei filiale la Iaşi, Cluj-Napoca şi s-a înființat Editura Academiei și Casa Oamenilor Timişoara şi prin 72 de institute şi centre de cer- de Știință. cetare fundamentală repartizate pe întreg teritoriul În anii 1960–1970, în ciuda vicisitudinilor ţării, unele dintre acestea fiind institute de excelenţă vremii, statul român a sprijinit cercetarea științifică, europeană, cu deosebite performanţe ştiinţifice. astfel încât personalități ale României au continuat Poziția Academiei Române de for suprem a fost să realizeze performanțe de excepție prin publicarea consolidată, fără îndoială, de membrii ei aleși de la unor lucrări fundamentale: Istoria literaturii înființare și până în prezent, în număr de 1703. Prin române, Flora României, Geografia României sau prestigiul lor, aceste elite intelectuale, din toate Istoria României. Intelectuali iluștri, printre care domeniile științelor, literelor și artelor, reprezentanți Elie Carafoli, pionier al aerodinamicii, Horia ai Casei Regale, ai vieții politice, ai armatei și bi- Hulubei, expert în fizica atomică și nucleară, sericii, au adus venerabilei și veneratei instituții o Grigore Moisil, părintele informaticii românești, binemeritată recunoaștere în țară și în străinătate. Henri Coandă, pionier al aviației și inventatorul Academia a ales și membri de onoare cu mare motorului cu reacție, George Emil Palade, laureat în reputație științifică și culturală din afara hotarelor 1974 al Premiului Nobel pentru fiziologie și României, între care 46 laureați ai Premiului Nobel. medicină, sunt doar câteva nume care au reprezentat Academia are printre membrii de onoare per - cu mândrie România la cel mai înalt nivel sonalităţi, precum Regele Mihai I, Sfântul Ioan Paul internațional. al II-lea, Suveran Pontif, Sanctitatea Sa Bar- În deceniul al IX-lea al secolului trecut, activi- tolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolu- tatea Academiei a avut de suferit sub multiple lui, violonistul Yehudi Menuhin, laureatul Premiului aspecte, rolul Academiei fiind mult diminuat de Nobel, fizicianul Ștefan Hell ș.a. Totodată, autorități. Fondurile de la stat au devenit din ce în ce Academia Română colaborează cu toate instituţiile mai reduse, astfel încât s-a ajuns la situația în care importante din România şi cu acelea din afara acestea scăzuseră sub limita suportabilului. graniţelor. Profunda transformare care a avut loc în În 2011, la sărbătorirea a 145 de ani ai Acade- societatea românească în urma evenimentelor miei Române, a fost lansat Dicţionarul Tezaur al din decembrie 1989 nu putea să nu influenţeze şi Limbii Române, finalizat după aproape 130 de ani de Academia Română. La 5 ianuarie 1990, în urma reputatele institute de filologie din București, Cluj și lucrărilor competente și foarte bine organizate Iași. Acest dicţionar este opera capitală a culturii depuse de academicianul Mihai Drăgănescu, române şi reprezintă îndeplinirea primei şi celei mai importantul pilon al renaşterii Academiei Române importante misiuni a Academiei Române de la după 1990, noua putere politică a ţării a emis Decre- înfiinţare: unificarea limbii române la nivel lexical. tul-Lege nr. 4, care se referea la organizarea şi Totodată, în această perioadă a fost publicată Istoria funcţionarea supremului for de cultură şi de ştiinţă Românilor, în zece volume, lucrare fundamentală al ţării, instituţie autonomă, independentă în toate pentru unitatea naţională și corecta prezentare a lucrările ei și având o finanţare a cercetătii științifice românilor în lume. și aparatului asociat cu aceasta de la bugetul de stat. Într-o lume care tinde să se globalizeze, o Printre cele mai importante măsuri organiza- academie națională europeană, așa cum este torice, amintim că în 1991 numărul secţiilor a fost Academia Română, are astăzi o misiune urgentă și 9 de mare responsabilitate: să medieze corect între Academiei Române, a fost generată de programul de tendința integrării și identitatea națională. management pe care l-am prezentat în faţa Adunării Regele Mihai I spunea: „Omul își câștigă în ge nerale a Academiei, la alegerea ca Preşedinte al fiecare zi dreptul de a avea un «mâine». Țara își Înaltului nostru For de Ştiinţă şi Cultură, la care au redobândește, cu fiecare generație, privilegiul de a aderat Vicepreşedinţii acestui For şi coordonatorii continua să existe. A avea legi bune este un lucru Strategiei. Colaborăm în această lucrare cu Banca însemnat. A-i face pe oameni să le respecte este încă Națională a României, Parlamentul României, mai valoros... Bunul mers al instituțiilor Statului Guvernul României şi alte instituţii ale Statului este condiția libertății și statorniciei noastre. Român. Instituțiile nu pot funcționa fără respectul legii, fără competență și fără etică…” Centru important de coordonare a cercetării Rolul predominant al Academiei este, fără științifice din România, Academia Română are în îndoială, acela de a apăra identitatea noastră societatea românească şi un rol constructiv, coerent națională, adică valorile ei spirituale profunde, şi stabilizator, de consultant corect în problemele irepetabile, ținând cont și de tendințele actuale ale majore. Academia foloseşte argumente ştiinţifice dezvoltării umanității. Iată de ce, în cadrul ale cercetătorilor științifici din institutele ei de proiectelor de dezvoltare a României pe termen cercetare, fără implicări politice şi fără influenţa lung, Academiei Române îi revine realizarea unuia ciclurilor electorale. Academia respectă instituţiile dintre cele mai de seamă dintre acestea: cel legat de Statului, indiferent de conducerile lor alese demo- cultura românească privită între național și univer- cratic. Punctele de vedere şi luările de poziţie în sal, cu obiective bine definite în domeniul educației problemele care vizează identitatea naţională, și al învățământului, al atragerii spre cultură a interesul naţional şi solidaritatea noastră, atât în populației țării, în special a tinerei generații, al cul- condiţii favorabile, cât şi în condiții grele, confirmă turii electronice, al afirmării contribuțiilor încă o dată rolul fundamental pe care Academia îl oamenilor de știință și de cultură români în știința și cultura universală, la cursul larg al culturii are în viaţa Ţării. umanității. În această importantă cercetare prospectivă, am Academia Română continuă să fie o prezenţă utilizat principalele metode şi instrumente pe care le activă în viaţa societăţii, luând atitudine, pe baza oferă lucrările moderne din domeniu (SWOT, opiniilor științifice elaborate în secțiile de Delphi şi seminariile de brain-storming). specialitate, faţă de unele probleme importante de 1. SWOT (puncte tari-slabe-oportunităţi-peri- interes național și internațional (proiectul de cole)/Viziunea – Binele Ţării într-un context de pace exploatare cu cianuri de la Roşia Montana, pro- şi de negociere corectă. blema manualelor, a limbii române, a limbii latine şi 2. Trasee şi ţinte – Ce poţi face mai bine într-un a istoriei în programele de învăţământ, siguranța context dat (negociat). alimentară ș.a.). 3. Cum trebuie să-ţi împarţi resursele ca să poţi Academia Română a participat la elaborarea atinge ţintele propuse, cu scenarii opti- unei Strategii Naţionale a Cercetării Știinţifice și mist/pesimist/realist, ţinând cont că avem parte de Inovării, corelate cu programul „Orizont 2020”, cu „ani graşi şi ani slabi” sau cum sunt numite cerinţele Uniunii Europene și este organizatoarea „Strategiei României pentru următorii 20 de ani – fenomenele extreme black swans (definite şi în 2018–2038” (publicate la Editura Academiei proiectele 12. Politici financiare şi monetare şi 13. Române, 2015–decembrie 2016). Instituţii publice stabile, respectate şi durabile. Sta- Strategia de dezvoltare a României în următorii bilitatea Statului Român). 20 de ani s-a desfăşurat sub Înaltul Patronaj al În caseta pe care o prezentăm astăzi se găsesc Preşedintelui României, domnul Klaus Werner cele patru volume ale Strategiei de dezvoltare a Iohannis. României în următorii 20 de ani și sinteza celor

Revista AcademicaRevista Iniţierea şi elaborarea Strategiei de dezvoltare patru volume. Am elaborat și a ieșit de la tipar astăzi a României pentru următorii 20 de ani, coor- Sumarul executiv al Strategiei, care va fi pus la 10 donate de 11 institute de excelenţă și filiale ale dispoziția dumneavoastră. Contextul intern în care se finalizează această Proiectul 3. Securitatea şi eficienţa energetică lucrare: Coordonator: Prof. dr. Filip Cârlea • Anul 2016: 150 de ani de la fondarea Acade- Proiectul 4. Siguranţa informatică – protecţia miei Române/Alegeri locale şi parlamentare cibernetică, protecţia proprietăţii intelectuale ȋn • Anul 2017: Fenomenele tranzitorii turbulente proiecte şi ȋn publicarea electronică post-electorale. Pregătirea sărbătoririi Centenarului Coordonator: Acad. Dan Tufiş Marii Uniri. Proiectul 5. Securitate şi siguranţă • Anul 2018: 100 de ani de la Marea Unire – Pro- alimentară gramul Academiei pentru sărbătorirea Centenarului Coordonatori: Acad. Cristian Hera, Acad. Păun Marii Uniri. Ion Otiman Contextul extern în care ne aflăm este extrem Proiectul 6. Economia şi calitatea vieţii de complex. Coordonatori: Acad. Lucian Liviu Albu, Prof. Pornind de la analiza SWOT a situaţiei Româ- univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al niei în fiecare domeniu strategic, precum şi viziunea Academiei Române, Prof. univ. dr. Cătălin Zamfir, asupra situaţiei la care trebuie să ajungă România în membru corespondent al Academiei Române anul 2038, am urmărit evidențierea unor ţinte (tra- Proiectul 7. Sănătatea – de la biologia see posibile și borne) ale dezvoltării pe termen lung. moleculară la medicina personalizată de vârf în Viziunile asupra evoluţiei şi strategiilor fun da- România mentate ştiinţific sunt menite să creeze convergențe Coordonator: Acad. Victor Voicu şi un program de acţiune care are în vedere: pe ter- Proiectul 8. Proiectul european al Dunării. men scurt – stoparea fenomenelor negative care se Strategia naţională a Dunării constată în economia şi societatea noastră; pe ter- Coordonatori: Acad. Cristian Hera, Acad. men mediu – situarea României pe o poziţie medie Nicolae Panin din punct de vedere al nivelului de trai al ţărilor din Proiectul 9. Cultura românească între na- zona Vișegrad 4 și Slovenia; pe termen lung – situa- țional, localizare în zona proximă şi universal – rea României pe o poziție medie a țărilor dezvoltate Europa multilingvistă, cultura electronică din Uniunea Europeană corespunzătoare din punct Coordonatori: Acad. Alexandru Surdu, Acad. de vedere al resurselor umane de care dispune, al resurselor naturale, în cadrul economic și geo-poli- Victor Spinei tic al Uniunii Europene și global. Proiectul 10. România – societate a cu - Structura Strategiei de dezvoltare a României noaşterii şi a valorii adăugate la ceea ce are în următorii 20 de ani are 11 (+2) proiecte inter- Coordonator: Acad. Florin Gheorghe Filip disciplinare. Aceste proiecte au fost coordonate de Proiectul 11. România în era globalizării – membri ai Academiei Române și de specialişti din spaţiu şi tradiţie de ȋntâlnire a civilizaţiilor, de institutele aflate sub egida ei. Grupurile de lucru, echilibru şi moderaţie menționate în lucrări, au cuprins specialiști reputați Coordonator: Prof. univ. dr. Dan Dungaciu din Universități, Institute naționale, Ministere, Proiectul 12. Politici financiare și monetare – Consilieri de stat, Parlamentari, Directori ai echilibru și asigurarea unei dezvoltări durabile Colegiilor Naționale Centenare, profesori cu Coordonator: Prof. univ. dr. Florin Georgescu, experiență din școli din întreaga țară, astfel: ex-ministru Proiectul 1. Școala și educația în viziunea Proiectul 13. Instituții publice stabile Academiei Române respectate și durabile – stabilitatea statului Coordonator: Prof. univ. Ioan Dumitrache, român membru corespondent al Academiei Române Coordonator: Prof. dr. Vasile Sebastian Dâncu, Proiectul 2. Resursele naturale – rezerve ex-viceprim-ministru strategice, ce folosim și ce lăsăm generaţiilor În anul 2017, ianuarie-martie, au fost elaborate viitoare și tipărite Sinteza și sumarul executiv al Strategiei Coordonator: Acad. Bogdan C. Simionescu de dezvoltare a României în următorii 20 de ani: 11 versiunea care se distribuie instituţiilor de condu- în care cetăţenii României puternice să poată cere ale statului (Preşedintele României, Primul înţelege şi utiliza noţiuni ştiinţifice”. Ministru, Preşedinţii celor două Camere ale Parla- Am inițiat deja un Program de proiecte și mentului României, Guvernatorul Băncii Naționale acțiuni dedicate Centenarului Marii Uniri în a României, Preşedinţii partidelor politice par - Academia Română, cu responsabilități, costuri lamentare, Preşedintele Curţii de Conturi ș.a.). și resurse financiare eligibile legal. În iulie, se vor colecta observaţiile asupra Strate- Dar ce trebuie să fie Academia Română pen- giei de la decidenţii aleşi democratic la conducerea tru a împlini viziunea unor iluștri înaintași? Îl României. aleg pe Academicianul Dimitrie Gusti, unul În noiembrie vom definitiva versiunea care dintre Președinții Academiei Române. înglobează observaţiile instituţiilor de conducere ale Reputatul președinte Dimitrie Gusti subliniază statului (Preşedintele României, Primul Ministru, în Fiinţa şi Menirea Academiilor (discursul de Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului recepție în Academia Română din 10 iunie 1923): României, Guvernatorul Băncii Naționale a „Academia Română, de la înființarea ei până României, Preşedinţii partidelor politice par - astăzi, a considerat ca o datorie principală să lamentare, Preşedintele Curţii de Conturi ş.a.). îmbogățească și să înalțe patrimoniul cultural al Aceasta versiune ar putea fi documentul de națiunii; așa a fost până acum, așa va fi și de acum convergenţă într-o reuniune de tip „Snagov” în luna înainte, un mijloc superior și dezinteresat de decembrie, pentru semnarea Strategiei de post- îndrumare și progres în viața spirituală a neamului, aderare a României la Uniunea Europeană (N.B. o păstrătoare a continuității și statorniciei muncii Strategia de aderare la Uniunea Europeană a fost științifice și culturale productive (...) coordonată de Acad. Tudorel Postolache). Academia devine arhitectul spiritului. Realizarea cu succes a obiectivelor Strategiei, Întreprinderile colective academice (ediţii de conform calendarului stabilit iniţial, reprezintă o texte, dicţionare, corpora ale inscripţiilor, repertorii garanţie a finalizării acesteia ca instrument motor, zoologice şi botanice, colecţii de documente, te- de construcţie, de convergență internă și de zaure ale limbilor clasice – pentru a spicui câteva coerență în dezvoltarea României, instrument abso- numai) iau însă uneori proporţii atât de uriaşe, lut necesar pentru integrarea demnă a Țării în Uniu- încât asociaţia forţelor naţionale nu ajunge şi e nea Europeană. nevoie de o concentrare a tuturor energiilor de care Cu acest prilej festiv, putem remarca încă o dată dispune, într-un moment dat, întreaga lume a atenția și marea considerație manifestate de ştiinţei. autoritățile României și de majoritatea românilor De aici a izvorât ideea «Academiei inter- față de cel mai înalt for științific și cultural al țării. naţionale». De altfel, acest nou tip de academie era La Sărbătoarea Naţională a României, 1 Decembrie uşor şi firesc să se înfăptuiască, dacă luăm seama 2015, Preşedintele Ţării, domnul Klaus Werner că academiile de pretutindeni au fost întemeiate Iohannis, a apreciat înalta misiune naţională a Aca- după acelaşi model, în acelaşi spirit, pentru acelaşi demiei Române şi contribuţia ştiinţifică şi culturală scop şi că ele au întreţinut şi întreţin cele mai întinse a membrilor săi la dezvoltarea țării noastre: şi mai strânse relaţii colegiale şi amicale, prin „Academia Română reprezintă forul cel mai schimb de memorii şi dări de seamă, prin numiri de înalt de consacrare ştiinţifică al României şi asociaţi şi corespondenţi (...) păstrătoarea unei îndelungate tradiţii spirituale a Academia nouă, Academia militans, îşi pro pune poporului român. Este esenţial pentru identitatea alte scopuri. Fără a contesta că Academia, chiar noastră naţională să ne recunoaştem valorile, pe limitată la rolul arătat mai sus, va exercita o acei oameni care au demonstrat o înaltă ţinută influenţă binefăcătoare asupra lumii literare şi ştiinţifică pe tot parcursul vieţii lor academice şi ştiinţifice, fără a desconsidera însemnătatea şi

Revista AcademicaRevista profesionale. Cred cu tărie în întărirea legăturii valoarea, dacă vreţi pedagogică, a savantului, ca dintre cercetare şi educaţie, ca o condiţie sine qua atare – care, prin simpla-i existenţă, plină de jertfe 12 non a supravieţuirii unei societăţi democratice, cea dezinteresate şi închinate cu devotament creaţiei, are mai mult ascendent decât toate comisiile Academia Română mai are o lacună sim ţitoare de ştiinţifice la un loc, pilda lor fiind o forţă morală – împlinit; ea a fost totdeauna o instituţie culturală şi fără a tăgădui, deci, că Academia, ca tot compus din nu numai o asociaţie ştiinţifică; ştiinţa este numai personalităţi, chiar dacă nu iese din ea însăşi, va un element al culturii, celălalt este arta (...) atrage totdeauna concepţia Academiei, noi credem Azi, savanţii nu au nevoie de acest aparat exte- totuşi că stima şi demnitatea ştiinţei vor creşte şi rior, care să lovească imaginaţia mulţimii şi să mai mult dacă Academia va ieşi din ea însăşi pentru cucerească ştiinţei în acest fel locul de onoare ce-i o acţiune comună naţională şi care-şi găseşte apoi aparţine. Căci azi strălucirea culturii şi a ştiinţei se încununarea într-o operă colectivă mondială, răsfrânge îndeajuns şi asupra modeştilor ei înfăptuită în tipul superior al Academiei reprezentanţi, care, dacă ar fi fost proclamaţi, cu o internaţionale (...) uşoară ironie, de nemuritori, este pentru că ei Ştiinţa, filosofia şi arta nu desemnează obiecte participă cu un infinit devotament la opere eterne. diverse, ci formează un mare şi acelaşi cămin cul- Să fie permis totuşi acelui ce vă vorbeşte să ia tural, unde un sistem de gândire valorează cât un pildă de la pontifii colegiului sfânt din Bensalem poem ori o simfonie, o simfonie şi un poem (Bacon), şi să aducă acum, când are înalta valorează cât o descoperire ştiinţifică, o viaţă de om satisfacţie de a se găsi în mijlocul dumneavoastră, de ştiinţă nu este un rol şi o ambiţie, ci o viaţă de un imn de slavă destinului fericit ce-i este hărăzit virtute, unde ştiinţa, filosofia şi arta sunt identice, Academiei Române, spre onoarea şi prestigiul unde a şti, a cugeta şi a admira sunt acelaşi lucru, patriei.” unde cad toate opoziţiile, unde natura omenească Dumnezeu să ocrotească România, pe toți şi-a regăsit în identitate obiectul înaltei armonii a oamenii de bine și pe cei care lucrează pentru tuturor facultăţilor şi aspiraţiilor sale (...) Dar unitatea, valorile și binele Țării!

13 Rolul central al Academiei Române în construcția socială și politică a societății*

Călin Popescu-Tăriceanu Preşedintele Senatului României Domnule Președinte al Academiei, Alteța Voastră Regală, Domnule Președinte, Preafericite Părinte Daniel, Domnule Președinte al Camerei Deputaților, Domnilor Miniștri, Doamnelor și Domnilor Academicieni, Stimați invitați,

Este un privilegiu neprețuit să particip şi anul acesta la Adunarea generală solemnă a Academiei Române, dedicată celebrării a 150 de ani de la semnarea decretului privind convocarea ședinței inaugurale şi de la înființarea Bibliotecii Academiei. Nu pot să nu vă mărturisesc că mă încearcă un sen- timent de emoție. Sunt 150 de ani de intense reflecții şi dezbateri Călin Popescu-Tăriceanu asupra limbii şi istoriei românilor, asupra identității naționale și a valorilor românești, dar şi de momente dificile, pe care acest for al personalităților vieții in- În cei 150 de ani de existență, nu putem să nu telectuale le-a traversat. Şi toate acestea în serviciul remarcăm şi rolul central pe care această instituție națiunii şi pentru progresul general al societății prestigioasă l-a avut în construcția socială şi politică românești. a societății. Fără doar şi poate, rostul Academiei Stimaţi membri ai Academiei, rămâne unul eminamente democratic, această agoră Aţi demonstrat perseverență şi devotament de a dezbaterilor științifice fiind orientată spre inovare fiecare dată în toate domeniile de cercetare și în în toate domeniile vieţii. Nu pot să nu amintesc toate provocările intelectuale şi sociale. Eforturile câteva realizări cu totul şi cu totul impresionante ale dumneavoastră comune au contribuit la constanta Academiei Române, reprezentative pentru întreg modernizare şi adaptare a Academiei Române, spaţiul românesc. Construcţia, gramatica şi asigurând în același timp o revitalizare şi o ortografia limbii şi istoriei românilor, rol asumat conectare armonioasă cu toate valorile democratice chiar de fondatorii Academiei, a fost un obiectiv occidentale. constant pentru toate generaţiile academice. Revista AcademicaRevista

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române 14 (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) Cultivarea știinţelor şi artelor a permis armonizarea cercetare şi mai presus de toate să creeze școli de tuturor ideilor lansate de societatea românească în gândire şi de promovare a spiritualității românești. plină modernizare. Publicarea operelor clasicilor şi Sistemul de valori s-a transformat considerabil, ale contemporanilor, precum şi realizarea de lucrări iar provocările cu care ne confruntăm astăzi sunt știinţifice, dicţionare, enciclopedii şi atlase au între- mult mai diversificate şi complicate, în comparaţie git misiunea culturală şi socială a Academiei. cu cele ale vremurilor trecute. Identitatea noastră De fiecare dată când apar schimbări în definirea națională rămâne totuşi inseparabilă, încorporând pe reperelor sociale, culturale, economice și politice ale de o parte, valenţa europeană, iar pe de altă parte, societății românești, Academia Română a reuşit să caracterul democratic. creeze contextul favorabil acomodării rigorilor vieții Până acum, democrația nu a locuit în alt trup cotidiene. decât în cel al statului național. Suveranitatea În cei 150 de ani de activitate, Academia națiunii este nu numai o garanție a păstrării Română a reprezentat un reper pentru întreaga so- identității, dar şi cea mai curajoasă şi rațională cietate, locul în care problemele şi provocările metodă de apărare a democrației. curente au fost supuse dezbaterilor intelectuale. Astăzi, în acest moment solemn, privim spre Strategia de Dezvoltare a României în următorii 20 viitor cu încrederea ce emană din întreaga moștenire de ani, un proiect curajos şi de mare anvergură cu totul şi cu totul remarcabilă. Dar şi cu simțul știinţifică, asumat de Preşedintele Ionel-Valentin datoriei de a adapta valorile fundamentale, în mod Vlad şi de cei peste 200 de experți care avut constant, vremurilor pe care le trăim astăzi, cel puțin contribuţii remarcabile, ne dovedește încă o dată că în acelaşi spirit ca şi până acum, dacă nu chiar cu o Academia Română îşi reînnoieşte și acum misiunea mai atentă aplecare asupra transformărilor rapide şi fundamentală. mult mai complexe din întregul spaţiu românesc. Conduita profesională de care membrii Acade- Închei prin a vă aminti, stimaţi academicieni, că miei au dat dovadă are o valoare incontestabilă. după un secol şi jumătate, aveți datoria, dacă îmi Prestigiul de care se bucură astăzi Academia permiteţi să spun aşa, de a reflecta, în cadrul Română – şi mă refer aici deopotrivă la viitoarelor sesiuni de dezbateri ale Academiei însemnătatea în plan național şi internațional, prin- Române, asupra unei noi misiuni care să răspundă tre marile academii ale lumii – se datorează întru nevoilor societății româneşti de astăzi şi să asigure totul savanților vizionari, care, încă de la ședința progresul prin ştiință şi cultură. Grea încercare, dar inaugurală şi până astăzi, vreme de 150 de ani, nu au onorant privilegiu! încetat să conteste, să propună noi șantiere de Vă mulţumesc.

15 Celebrarea Academiei Române – celebrarea conștiinței noastre naționale*

Liviu Dragnea Președintele Camerei Deputaților

Domnule președinte al Academiei, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Domnule președinte al Senatului, Domnule președinte Iliescu, Domnilor miniștri, Stimați membri ai Academiei, Onorată asistență, Sunt unul dintre oamenii politici care își dorește o implicare mai mare și plină de substanță și de pragmatism a Academiei Române în viața socială și economică a acestei țări, în sensul călăuzirii decidenților politici din România în chestiunile majore ale acestei țări. Eu am aceste volume și vă mulțumesc și pentru faptul că astăzi mi-ați dat această sinteză executivă; mă uit des la laborioasa lucrare publicată anul trecut cu privire la strategia de dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani. În Liviu Dragnea opinia mea, este un document, chiar dacă este o lucrare grea, pe care trebuie să îl aibă fiecare politi- cian român, fiecare decident din statul român, fieca- practic, la viitorul României. Acum ați reușit să re parlamentar și, bineînțeles, chiar și președintele realizați această lucrare. Îmi doresc și voi face tot ce României. Eu îl am pus deoparte, dar nu este sufi- îmi stă în putință ca această strategie, această lucrare cient. În perioada 2003–2004, domnul președinte să nu mai fie neluată în seamă și să fie, practic, Iliescu a coordonat, a patronat elaborarea unui temelia dezvoltării acestei țări. document asemănător, Strategia de Dezvoltare Unde ar fi fost România, dacă după Revoluție Durabilă a României pentru următorii 25 de ani. am fi avut un plan strategic? Nu cred că ne mai După alegerile din 2004, acel document n-a mai fost plângeam astăzi că n-avem autostrăzi, nu cred că ne găsit folositor și util pentru România. Au mai trecut mai plângeam astăzi de problemele din Sănătate, din 13 ani în care România ar fi putut să avanseze, să se Educație; nu cred că mai erau atâtea dezbateri în țară dezvolte în cadrul unui plan strategic, cu o viziune, în ultimii ani cu privire la resursele noastre naturale, cu o coerență, în care fiecare decident din statul la resursele culturale, nu cred că mai era atâta român să știe că în fiecare an se pune o cărămidă, o tensiune în țară, nu cred că mai aveam astăzi sute de piatră la temelia dezvoltării durabile a acestei țări, sate, în care atunci când ieși din curte intri în noroi Revista AcademicaRevista

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române 16 (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) până la genunchi. Sigur, poate pentru unii pare punctul meu de vedere, suntem în fața unui moment pitoresc să meargă să viziteze satul românesc și să istoric foarte important, care poate defini viitorul vadă cât de pitoresc este acolo! Sunt oameni care României și al Europei, cel puțin pentru următoarea merg, vizitează, fac poze și pleacă. Milioane de jumătate de secol. Așadar, cred că este nevoie de români trăiesc tot în acele condiții. realizarea unui consens național nu numai la nivelul De fiecare dată când consult această lucrare îmi clasei politice – nu este suficient – ci în toate foru- atrage atenția emblema Academiei Române și textul rile decizionale ale statului. Avem nevoie nu doar de „150 de ani în serviciul națiunii române”; este un obiectiv comun, e limpede că ne dorim cu toții o impresionant. Sper că nu greșesc și, dacă greșesc, Uniune Europeană a solidarității în care toate state- să-mi fie iertată greșeala, cred că în afară de Armata le membre, deci și România, să se bucure de un sta- Română și de Biserica Ortodoxă Română nu există tut egal. Avem însă nevoie de o strategie comună, la nicio altă instituție care să aibă o istorie atât de care v-ați referit, care să ne arate calea de urmat în lungă de serviciu neîntrerupt în slujba națiunii. Dea- promovarea și susținerea interesului nostru național supra tuturor este Casa Regală. De altfel, nu cred că în contextul modificărilor preconizate în Uniunea este deloc întâmplător că nașterea Academiei Ro- Europeană și nu numai. Evident că tot contextul mâne a avut loc în momentul în care a apărut nevoia european este mult mai complex. Avem, pe de o de regularizare a limbii române. parte, o relație tensionată cu Federația Rusă; În 1867 s-a aprobat statutul Societății Literare prezența României la granița „de est a Vestului”, așa Române, care menționează scopul „de a lucra la cum dumneavoastră ați spus în această lucrare, ați înaintarea literelor și a științelor între români”, folosit această sintagmă, s-a spus în viziunea politi- adică într-un moment de maturizare a conștiinței și co-strategică în lucrarea dumneavoastră, promova- ființei noastre naționale. Astăzi celebrăm 150 de ani rea interesului național în cadrul Uniunii Europene de la ședința inaugurală a Societății Academice trebuie să meargă în același timp mână în mână cu o Române și de la înființarea Bibliotecii Academiei creștere a rolului României în NATO și cu o conso- Române. lidare a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. În În opinia mea, ziua de astăzi nu ar trebui privită fața acestor provocări trebuie să fim capabili să doar ca o celebrare a instituției Academiei Române, purtăm un dialog între noi, în primul rând ca ro- ci și ca o celebrare a conștiinței noastre naționale. mâni, dincolo de orice partizanat politic sau de altă Am spus de la început că mă număr printre natură. Iată de ce consider că Academia Română oamenii politici care își doresc o participare mai trebuie să aibă principalul rol în realizarea acestui activă a dumneavoastră la procesul decizional în sta- consens. tul român. Nu știu exact câți sunt ceilalți, dar cred că Academia Română este o formă de întruchipare o să îi vedem în perioada următoare. a spiritualității naționale și am convingerea că la Vă reamintesc și vă mulțumesc pentru acest masa Academiei Române se pot așeza și pot discuta lucru că tot aici, în această aulă, cu patru ani în toți liderii politici și toți decidenții acestui stat. Con- urmă, am organizat sub patronajul dumneavoastră siderentele menționate în studiul Academiei Româ- prima dezbatere privind regionalizarea ad mi - ne în Strategia de dezvoltare a României în nistrativă a României, un proiect care, din motive următorii 20 de ani pot găsi premisele unui dialog politice obscure, a fost stopat în acel moment, dar constructiv între decidenții din statul român. De care este în continuare un obiectiv pe care-l consider pildă, se vorbește acolo despre asumarea unei necesar pentru buna dezvoltare a acestei țări și pe agenții europene la București, o idee care se care mi-aș dori să-l văd realizat. regăsește în volumul 3. Am făcut de curând un nou apel la Academia Brexitul ne oferă o oportunitate în această Română, într-un context nou care reclamă același privință, iar Guvernul României a adoptat deja un gen de consens politic și național la care m-am referit memorandum privind candidatura țării noastre și în contextul regionalizării și la care v-ați referit și pentru găzduirea la București a sediului Agenției dumneavoastră mai devreme. Astăzi, imperativul nu Europene a Medicamentului, care în prezent este la mai este doar unul de ordin intern, cum era în cazul Londra. Este un obiectiv pe care fiecare om politic, regionalizării, ci și extern, respectiv schimbările fiecare diplomat, fiecare decident român trebuie să majore care se preconizează în ceea ce privește îl aibă în mapa pe care și-o ia cu el în avionul de organizarea și funcționarea Uniunii Europene. Din Bruxelles. Este doar un exemplu în care românii pot 17 și ar trebui să spună același lucru și să vorbească pe fi construit sub arbitrajul Academiei Române. Nu aceeași voce pentru România. voi mai insista acum pe acest subiect, dar în calitate Ne putem propune, de asemenea, așa cum pro- de președinte al Camerei Deputaților îmi exprim pune Academia Română în această lucrare, să susținerea totală pentru un astfel de proiect consen- dezvoltăm o relație specială cu Polonia, în calitate sual, în vederea definirii viziunii geostrategice a de lideri ai Uniunii Europene la frontiera estică; tot României, în contextul schimbărilor ce se anunță la în volumul 3 se regăsește această propunere. Este, nivel european. din nou, o direcție pe care o putem analiza pentru Stimate domnule președinte Ionel-Valentin următorii ani, astfel încât vocea României să capete Vlad, o greutate mai mare în negocierile ce se vor purta în Stimați membri ai Academiei Române, cadrul Uniunii. Puteți considera că v-am adresat acum în mod Nu în ultimul rând, așa cum prevedeți tot în oficial propunerea de a genera împreună – volumul 3, poate ar trebui să legăm Balcanii de Academia Română, sunt convins că și domnul Marea Neagră pentru a defini o regiune cu aceleași președinte Tăriceanu, și Parlamentul României – o interese strategice, economice și de securitate. dezbatere la care să participe membrii Academiei, Am expus aici doar câteva repere, enunțate deja membrii Guvernului, membrii Parlamentului, toate de Academia Română, care pot deveni direcții stra- instituțiile care pot avea un rol în promovarea tegice asumate de întreaga clasă politică, de întreaga interesului național în noul context european. națiune, în cadrul unui dialog consensual care poate Vă mulțumesc! Revista AcademicaRevista

18 Academia și Biserica la ceas aniversar*

Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Membru de onoare al Academiei Române

Împlinirea a 150 de ani de la semnarea de către Domnitorul Carol I a decretului privind convocarea ședinței inaugurale a Societății Academice Române (1/13 august 1867) și a 150 de ani de la înființarea Bibliotecii Academiei Române reprezintă pentru poporul român un strălucit jubileu, având în vedere contribuția majoră a acestei nobile instituții la cultivarea limbii, culturii, artei, științei și spiritualității românești, precum și la afirmarea și promovarea acestora în Europa și în lume. Permanent alături de popor, așa cum au subli niat în operele lor marii istorici ai neamului, Biserica Ortodoxă Română a binecuvântat și a susținut încă de la început acest proiect național, care, cu jumătate de secol înainte de realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a adunat, în comu- niune de cuget şi simțire, cele mai strălucite Preafericitul Părinte Daniel personalități din toate provinciile românești: din „România de peste Milcov” (trei membri), din „România de dincoace de Milcov” (patru membri), brie 1871 – după patru ani de la şedinţa inaugurală din Transilvania (trei membri), din Banat (doi mem- a Societății Academice Române, Mitropo - bri), din Maramureș (doi membri), din Bucovina litul Andrei Șaguna, „Mesia” sau „Apostolul (doi membri), din Basarabia (trei membri) și din Ardealului”, a fost cinstit cu titlul de membru de Macedonia (doi membri). onoare al Societății Academice Române, devenite La numai un an de la începutul activității apoi, la 29 martie/10 aprilie 1879, Academia sale, Societatea Academică Română a primit în rân- Română. durile sale, la 15 septembrie 1868, pe Episcopul Acestor personalități, deopotrivă slujitori ai cărturar Dionisie Romano al Buzăului, în anul Bisericii și ai Academiei, le-au urmat cu timpul următor, la 15 septembrie 1869, a fost ales în înaltul numeroși alți ierarhi, preoți și teologi, care prin for academic preotul și profesorul Sava Popovici- lucrarea lor pastorală, culturală, științifică sau Barcianu, revoluționarul de la 1848, iar la 7 septem- patriotică au ridicat prestigiul ambelor instituții,

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 19 contribuind la consolidarea cooperării dintre ele, naţionale, la dezvoltarea artelor creştine, a culturii spre binele și propășirea națiunii române. bisericeşti şi laice, la apariţia şi dezvoltarea tiparu- Aniversând acum 150 de ani de la fondarea Bi- lui, la promovarea literaturii române, a în- bliotecii Academiei Române, amintim contribuția vățământului românesc, dar şi la apariţia celor Bisericii Ortodoxe Române la dezvoltarea acesteia dintâi așezăminte sociale şi medicale etc. și a Colecțiilor Academiei. Mitropoliții Iosif În același timp, Biserica noastră a publicat în Naniescu şi Iosif Gheorghian, episcopii revistele ei, semnate cu pseudonim sau chiar cu Melchisedec Ștefănescu şi Dionisie Romano, numele adevărat, numeroase studii elaborate de împreună cu alți ierarhi, precum și o mulțime de foști membri ai Academiei, care nu mai aveau voie stareți și preoți cărturari au dăruit acestei Biblioteci să publice în revistele de stat sau erau urmăriți de o mulțime de manuscrise de o valoare unică, multe cenzura comunistă. În acest sens, Patriarhul de împodobite cu miniaturi prețioase, numeroase vrednică memorie Justinian Marina (1948–1977) a tipărituri, vechi și noi, ieșite de sub teascurile ocrotit mulți academicieni persecutați de regimul tipografiilor bisericești vreme de peste patru comunist sau a ajutat familiile acestora. veacuri, documente istorice de o importanță Menționăm aici doar situația dramatică a acade- deosebită pentru reconstituirea istoriei naționale, micianului Constantin C. Giurescu, al cărui fiu, piese arheologice, monede vechi, diverse obiecte de profesorul Dinu C. Giurescu, vicepreședinte al artă bisericească. Academiei Române, își amintește într-un interviu Însă, din nefericire, această cooperare benefică faptul că în timpul detenției tatălui său, după ce dintre Biserică și Academie, bazată pe încredere și casa și bunurile familiei au fost confiscate, familia stimă reciprocă, a fost în mod dramatic curmată de sa a fost găzduită, cu aprobarea Patriarhului Justin- Decretul din 9 iunie 1948, prin care prestigioasa ian, pentru o vreme între anii 1951–1953, în casa Academie Română a fost transformată în Acade- parohială a bisericii „Sfânta Maria”, din apropierea mia Republicii Populare Române, iar cei mai mulți cimitirului „Sfânta Vineri”, de către preotul profe- dintre membrii ei, 114, consideraţi „indezirabili” sor de istorie Niculae Șerbănescu, iar după anul de către regimul comunist, printre aceștia și 1953 în casa parohială a bisericii Mavrogheni, ierarhi, preoți și teologi ai Bisericii Ortodoxe „având sprijinul statornic al părintelui Grigore Române au fost excluși, izolați, iar unii, chiar Burlușeanu”. supuși, pentru o lungă perioadă de timp, unui crunt În aceeași casă de la Mavrogheni, în aceeași proces de „reeducare”. De reținut este faptul că au perioadă, și cu aprobarea aceluiași Patriarh fost menţinuţi membri ai Academiei Republicii Justinian, locuia şi renumitul academician, din Populare Române numai 19 membri titulari şi 15 nefericire atunci proscris de regimul comunist, membri de onoare. Simion Mehedinți, savant geograf și pedagog Anul acesta, 2017 este Anul comemorativ al creștin, fost absolvent al Seminariilor teologice de la Patriarhului Justinian Marina și al apărătorilor Roman și București. Ortodoxiei în timpul comunismului și trebuie să După anul 1989, odată cu izbăvirea de regimul mărturisim faptul că, în pofida noilor condiții comunist, au fost reabilitate raporturile firești istorice și politice de după anul 1948, mulți dintre tradiționale dintre Biserică și Academie. Astfel, în membrii Academiei au rămas, într-un fel sau altul, anul 1990, noua conducere a Academiei Române a alături de Biserică. Mulți dintre aceștia au elaborat reabilitat memoria ierarhilor, preoților și teologilor și au tipărit la Editura Academiei sau în peri- ortodocși excluși din Academie în anul 1948 de odicele Academiei, studii şi articole de mare către regimul totalitar, iar, în anii care au urmat, noi

Revista AcademicaRevista importanță pentru cunoașterea trecutului și slujitori ai Bisericii au fost primiți în cel mai impor- contribuției Bisericii Ortodoxe Române la for- tant for al excelenței științifice și culturale 20 marea limbii române şi la cultivarea unităţii românești. În această ultimă perioadă, Academia Română şi Președintele Academiei Române, pe Domnii Patriarhia Română au inițiat mai multe programe vicepreședinți și pe toți membrii Academiei comune, dintre care cel mai important este elabo- Române, precum și pe toți ostenitorii Bibliotecii rarea Istoriei monahismului românesc în trei tomuri Academiei Române. masive și valoroase, iar bunele relații, cultivate cu Totodată, ne rugăm Milostivului Dumnezeu să le respect reciproc de ambele instituții, ne îndreptățesc dăruiască tuturor sănătate şi fericire, precum şi mult să sperăm la o permanentă cooperare fructuoasă pentru binele poporului român. ajutor în activitatea lor academică. La acest moment jubiliar binecuvântat, felicităm Apropiatele Sărbători ale Sfintelor Paști să le pe Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad, aducă tuturor lumină, pace și multă bucurie!

Aula Academiei Române 3 aprilie 2017

21 Academia Română – pilon al societății moderne*

Alteța Sa Regală Principele Radu al României

Domnule Preşedinte al Academiei, întru care neamul nostru s-a manifestat în Europa au Înalţi demnitari ai Statului, fost „solidaritate”, „unire”, „împreună”, „prin noi Preafericite Părinte Patriarh, înşine”. Academia, Biserica, Armata şi Coroana au Înaltpreasfinția Voastră, pus împreună esențele rare ale națiunii. Ne-am Doamnelor şi domnilor academicieni, cucerit independența, pentru că am stat împreună. Am făcut Marea Unire, pentru că am fost împreună, Este o onoare să mă adresez, în numele Cus- am făcut o țară modernă, pentru că am fost todelui Coroanei, personalităţilor prezente la împreună, am depăşit crize şi am câştigat războaie, Academia Română astăzi, la un secol şi jumătate de pentru că am fost împreună. drum parcurs împreună de forul suprem al ştiinţei şi Este o grea încercare aceea de a evalua im- artei naţionale şi de Casa Regală a României. portanţa pentru țară a fondării, acum 150 de ani, a Suntem în secolul al XXI-lea, facem parte din Societății Academice Române. La un moment de familia națiunilor în care a triumfat democrația, cumpănă al istoriei naționale, când munca de avem libertate, suntem membri ai Organizației modernizare a țării cerea răbdare, chibzuinţă, iubire Tratatului Atlanticului de Nord şi ai Uniunii de țară şi multă luare-aminte, Academia Română a Europene, ne bucurăm de beneficiile reconectării adus forța ştiinței şi pe cea a artei în slujba țării noastre cu lumea. Toate acestea nu ar fi fost consolidării țării. Dar existenţa Academiei a mai posibile, dacă acum 150 de ani, temelia insti- făcut ceva neprețuit pentru țară: a produs şi a tuțională a României moderne nu ar fi fost călăuzit leadership. Dacă privim lista perso- aşezată cu atâta viziune, patriotism, statornicie şi nalităților care înconjurau pe Regele Carol I şi pe pricepere. Regina Elisabeta, la Castelul Peleş, în ultimele Coincidență istorică şi simbol, în acelaşi timp decenii ale secolului al XIX-lea, vom avea în față o Constituția statului modern, Casa Regală şi excepţională pleiadă de lideri, acoperind cele mai Academia Română au aceeaşi dată de naştere: anul diverse domenii, de la armată la literatură, de la 1866. Fiecare dintre aceşti trei piloni ai statalităţii politică la medicină şi matematică, de la diplomaţie noastre moderne, cu uneltele sale specifice, a pro- la învățământ, de la geografie la muzică, de la movat în societatea românească conceptul şi valorile credinţă, filosofie şi istorie la ştiințe economice. morale asociate profesionalismului, meritului, spiri- Aproape toţi aceşti oameni de stat, de ştiință sau de tului civic şi simţului datoriei. cultură erau membri ai Academiei Române, titulari Timp de 50 de ani, Carol I a contribuit la zidirea sau onorifici. statului român modern pe principiul perfecționării În vremurile noastre, Academia Română este o neîncetate. Instituțiile moderne ale statului s-au instituţie a prestigiului ştiinţific şi a artelor. Dar ea făurit pe temeiul calității profesionale şi al meritu- este, în acelaşi timp, una dintre puţinele instituţii ale lui. Mijlocul secolului al XIX-lea a fost timpul unei prezentului care poate conferi identitate, mândrie, aspirații instituționale către mai bine, iar principiile încredere şi stabilitate societății noastre. Revista AcademicaRevista

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române 22 (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) Academia Română – coagulant al energiilor naționale*

Sergiu Nistor**

Domnule Preşedinte al Academiei Române, Domnule Preşedinte al Senatului României, Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Alteţa Voastră Regală, Preafericirea Voastră Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţia Voastră, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor academicieni, Doamnelor şi domnilor,

Aniversarea Academiei Române este cinstirea unei instituţii ce a dat profil european unei naţiuni ce-şi urmărea, acum un veac şi jumătate, unitatea, independenţa şi suveranitatea. Aniversarea şi a 150 de ani de la fondarea Bibliotecii Academiei nu este o simplă coincidenţă, ci expresia faptului că îngriji- rea limbii, lărgirea sferei cunoaşterii şi dezvoltarea Sergiu Nistor culturii româneşti s-au îngemănat în activitatea Aca- demiei Române, o instituție-far a societății Academiei noastre (…) trebuie să aibă un răsunet Românești. departe peste hotarele țării, spre a atrage în capi- În discursul susţinut cu un an în urmă sub tala României bărbați însemnați, care să se această cupolă, Preşedintele României a omagiat încredințeze că vechile Principate Dunărene s-au rolul naţional, fondator, vizionar şi modernizator al transformat într-un centru de civilizație și de Academiei, constituită întâi ca Societate Literară. propășire (…)”. Din partea Preşedintelui României, reiterez cu 150 de ani în slujba Naţiunii Române este un plăcere astăzi această înaltă apreciere. Coagulant al energiilor naționale, Academia inspirat frontispiciu, în acord cu realitatea istorică. Română a devenit, la scurt timp de la înfiinţare, un Noi, cei de astăzi, suntem beneficiarii acestei slujiri. pol de comunicare și colaborare internațională. În Trăim ca o naţiune unită în jurul limbii române, aşa aprilie 1891, Regele Carol spunea: „Renumele cum au visat-o cei care au înfiinţat Societatea

*Mesajul Președinției României prezentat la Ziua Academiei Române (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) **Consilier prezidențial 23 Academică Română. La un secol de la desăvârșirea Ziua Mondială a Științei. Aceasta spune, printre ei, unitatea națională este fundamentul apartenenței altele: „...este primordial ca societățile noastre să noastre demne la Uniunea Europeană şi sursa unei se sprijine pe raționalitatea demersului științific contribuţii responsabile la simfonia mondială a pentru a putea răspunde de o manieră res- civilizațiilor. ponsabilă întrebărilor prezentului și pentru a aborda viitorul cu încredere.” Doamnelor și domnilor, Este exact ceea ce, la ceas aniversar, societatea Lumea în care a apărut Societatea Academică română așteaptă de la înţelepciunea şi cumpătarea Română s-a schimbat profund, și-a multiplicat nemuritorilor Academiei: viziunea unei societăţi problemele, și-a agravat amenințările și acutizat incluzive, educate, tolerante, în care să ne crizele. Trăim într-o lume a competiției globalizate, inclusiv în plan științific. Astăzi, într-un peisaj al fructificăm valorile, să ne atingem aspiraţiile euro- competenţelor demonopolizate, una dintre impor- pene. Un viitor pentru care, ocolind post- tantele rațiuni de a fi ale Academiei stă în rolul ei de adevărurile, depăşindu-ne neîncrederea sau a lega cunoașterea şi spiritualitatea, educația și cul- neputinţele, să ne angajăm cu responsabilitate şi tura într-un cadru strategic coerent. optimism. Ați semnat recent la Paris, domnule Președinte, La Mulţi Ani, Academia Română! Declarația conducătorilor academiilor reuniți la Vă mulțumesc pentru atenție!

Expoziție aniversară „Biblioteca Academiei Române – o lume a cunoașterii” Revista AcademicaRevista

24 Academia Română – reper al societății*

Pavel Năstase Ministrul Educației Naționale

Stimate domnule Preşedinte, Alteţa Voastră Regală, Domnule Preşedinte al Senatului României, Preafericite Părinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Domnule Preşedinte al Academiei Române, Domnule Prim-ministru, Domnilor miniştri, Domnilor academicieni, Stimaţi invitaţi, Onorat auditoriu,

Nu este onoare mai mare pentru un om al şcolii decât să se afle în incinta sacră a spiritualităţii româneşti, Aula Academiei Române! Vă mulţumesc, în numele meu – ca om ce am servit mai bine de 40 de ani catedra – și al colegilor mei, din echipa de conducere a Ministerului Pavel Năstase Educației Naționale, pentru onoranta invitație la sesiunea solemnă pentru aniversarea a 150 de ani de la semnarea de către Domnitorul Carol I a Decretu- personalitate juridică, de drept public şi lui prin care se convoca şedința inaugurală a independenţă în lucrările sale de orice natură. Societății Academice Române, Academia Română de astăzi, cel mai prestigios for științific și cultural Doamnelor și domnilor, al ţării. Este de prisos să vorbesc despre rolul presti- Cel mai înalt for naţional de consacrare gioasei noastre instituţii naţionale, ca instanță ştiinţifică şi culturală al românilor, continuatorul şi națională de consacrare ştiinţifică şi culturală, unicul legatar al Societăţii Literare Române, despre însemnătatea ei, de-a lungul timpului, pentru înfiinţate în anul 1866 printr-o decizie a rodnicia ştiinţelor naturii şi a celor socio-umane, Locotenenţei domnești, reuneşte personalităţi con- prin realizarea unor mari tratate în domeniile gra- sacrate din domeniile ştiinţelor, literelor, artelor, ca maticii, istoriei şi ştiinţei. un suprem for de interes public, naţional, de cerce- Nu de puține ori, în această aulă, s-a făcut vor- tare în domeniile fundamentale ale ştiinţelor, având bire de nume remarcabile ale acestui neam, de

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 25 relaţia dintre ştiinţă şi artă, dintre ştiinţă şi cultură, Astăzi, Academia a redevenit un punct de în general, despre dialogul permanent dintre oame- referință al unei vaste rețele de centre de cercetare, nii de cultură şi cercetători, de necesitatea ca aceştia având relaţii de colaborare cu organizaţii presti- din urmă să coboare ei înşişi din „Turnul de fildeş” gioase din străinătate, cu instituții academice și de în amfiteatre, în mijlocul publicului larg, pentru a învățământ superior. Pentru noi, acum, această împărtăşi rezultatele cercetării. Și, spre bucuria mea, Academie Română reprezintă un reper de pot spune că anii din urmă, au arătat că aceasta nu competenţă, onestitate și îndrăzneală pentru este doar o dorință, ci o realitate a învățământului și tinerele generații, precum și pentru toate a cercetării românești de astăzi. personalitățile intelectualității românești de acasă M-aș referi, mai degrabă, prin prisma și de peste hotare. preocupărilor mele, la rolul Academiei în contura- rea strategiei naţionale, precum şi în dezbaterea Domnule Președinte al Academiei Române, unor teme economice, de dezvoltare durabilă, a Onorat auditoriu, politicilor privind securitatea energetică sau de Permiteți-mi, vă rog, ca la ceas de sărbătoare, să mediu, vitale pentru o Românie la răscrucea deci- reamintesc vorbele poetului, dorindu-vă „La ziilor europene. trecutu-ți mare, mare viitor!” Cele trei filiale, de la Iași, Cluj-Napoca și Permiteți-mi să mulțumesc pentru excelenta Timișoara, cele peste șaizeci de instituții prestigioase cooperare în cercetarea academică a instituțiilor și centre de cercetare din România aflate în subordi- noastre de învățământ superior, pentru colaborarea nea Academiei Române constituie excelente în domeniul doctoratelor și pentru viziunea de comunități de diseminare a noului și a inovării, mai ansamblu asupra învățământului românesc. ales că un număr dintre acestea sunt recunoscute de La mulți și rodnici ani, Academiei Române! Comunitatea Europeană ca institute de excelență. Vivat, crescat, floreat, Academia!

Expoziție aniversară „Biblioteca Academiei Române – o lume a cunoașterii” Revista AcademicaRevista

26 Biblioteca Academiei – primii 150 de ani*

Ionuț Vulpescu Ministrul Culturii și Identității Naționale

Puține instituții din România de azi func- ționează neîntrerupt de 150 de ani. Încă și mai puține funcționează de 150 de ani la nivelul de excelență al Bibliotecii Academiei Române, care este concurată, la acest capitol, doar de instituția- mamă a Academiei Române înseși, a cărei zi o aniversăm tot azi. Nici în Occident, instituțiile comparabile, ca vechime și importanță în cultura națională, nu se găsesc la tot pasul. Iată de ce aniversarea de astăzi nu are și nu ar trebui să capete un caracter pur formal, festivist. Este, neîndoielnic, un moment festiv și cred că trebuie ca, măcar din când în când, să ne bucurăm de momentele augurale ale spiritului românesc, de ceea ce am făcut bine și temeinic. Ne lipsește o cultură a bucuriei, care este, de fapt, o cultură a continuității, a unui raport corect între tradiție și prezent. Dar, bucurându-ne, pentru o zi, de acest tezaur național care este Biblioteca Academiei Române, nu Ionuț Vulpescu ar strica să și medităm asupra istoriei acestei instituții și a explicațiilor succesului ei. Căci Româ- nia de azi, am spus-o și eu de nenumărate ori, o Care sunt liniile directoare ale acestei istorii de spuneți și Domniile Voastre în acest înalt for acade- succes, reprezentate de cei 150 de ani ai Bibliotecii mic, are mare nevoie de modele. Am încheiat, odată Academiei? cu deplina reintrare pe orbita noastră istorică euro- Prima, după părerea mea, este viziunea. Mem- atlantică, faza imitației, din procesul de resin- brii Academiei Române – a cărei zi, cum spuneam, cronizare pe care l-am început în decembrie ’89. A o sărbătorim astăzi, împreună cu cei 150 de ani ai sosit momentul să trecem, conform formulei Bibliotecii – au dat dovadă de un remarcabil spirit lovines ciene, la diferențiere; care nu poate avea loc prospectiv, întemeind, la numai un an de la fondarea decât prin exercițiul spiritului critic, pe baza Academiei, Biblioteca acesteia. Ei au înțeles că confruntării experienței europene cu câteva mari menirea înaltului for nu este numai de a coordona modele naționale. Biblioteca Academiei Române, ca redactarea unei gramatici și a unei istorii a și Academia Română însăși, este un asemenea românilor, ci și de a-i reuni pe oamenii de cultură model ilustru de instituție culturală, nu doar pentru din toate provinciile românești, ca o prefigurare a domeniul propriu-zis al bibliotecii, ci pentru orice unității naționale. Într-un stat încă tânăr, cu puține mare instituție de cultură. instituții culturale dintre cele strict necesare, în care

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 27 științele se aflau încă la vârsta copilăriei, membrii mai mare fond de carte din România și, totodată, Academiei au avut viziunea unei meniri mai com- unul dintre cele mai mari din Europa. plexe: cea în care înaltul for cultural urma să devină Iată, deci, încă o temă de meditație pentru so cie- și un păstrător al memoriei culturale românești și tatea românească de astăzi. Diriguitorii politici au universale, și un centru de cercetare științifică obligația de a furniza cetățenilor nu numai ordine și avansată, și un centru de arte. Biblioteca Academiei siguranță publică sau justiție, ci și cultură. Au chiar Române a devenit, rând pe rând, toate acestea: încă obligația de a fi ctitori și de a lua decizii cu bătaie de la începutul secolului trecut era una dintre marile lungă, care să ducă la întărirea culturii naționale și a biblioteci europene, derula deja proiecte ample de instituțiilor ei. cercetare și editare a cărții și documentelor vechi și În fine, o a patra învățătură este cea privind rolul personalităților în destinul marilor instituții culturale. adunase o frumoasă colecție de artă, care nu a Trăim într-o cultură a transparenței, pe care, însă, o încetat să crească. Astăzi, după 150 de ani, aceste confundăm adesea cu o cultură a mediocrității, a activități se desfășoară la nivelul tehnologic și la negării performanței prin egalizarea birocratică. Bi- dimensiunile secolului XXI. Cultura română a recu- blioteca Academiei Române nu ar fi fost ceea ce este perat toate handicapurile cu care pornise la drum, la dacă la conducerea Academiei Române și la condu- începutul secolului al XIX-lea, dar Biblioteca Aca- cerea sa nu s-ar fi aflat personalități excepționale, demiei Române rămâne instituția ei fanion, cum a care au avut viziunea dezvoltării ei și, în același fost încă de la întemeiere. timp, au prezentat garanțiile necesare sprijinului A doua învățătură privește rolul important pe public de care am vorbit mai sus. Iar în epocile tota- care îl au, într-o cultură, generozitatea și soli - litare s-au opus cu succes deturnării Bi bliotecii daritatea națională. Biblioteca Academiei Române, Academiei Române de la menirea ei. De la Ioan practic, s-a întemeiat pe donații și, chiar și după ce Bianu la Mircea Malița, de la Tudor Vianu la a fost pus la punct un mecanism legal și financiar Perpessicius și de la Șerban Cioculescu la Dan al achizițiilor, donațiile românilor, celebri sau Horia Mazilu, aceste personalități ale culturii necunoscuți, au alimentat (și alimentează și azi!) noastre și-au turnat propria identitate în cea mai fondul ei. Această solidaritate națională, în jurul amplă, a Bibliotecii, s-au devotat instituției, dar au ideii de bibliotecă, răzbunând secole în care istoria știut să recurgă și la reforme și schimbări, atunci ne-a lipsit de o reală civilizație a cărții, a făcut ca când contextul cultural a cerut-o. Și conducerile Biblioteca Academiei Române să aibă un fond de Academiei au pus umărul la dezvoltarea Bi bliotecii carte amplu, variat și armonios, acoperind toate Academiei Române, pe care au privit-o întotdeauna domeniile și epocile cărții, de la manuscrise ca pe o extensie naturală a înaltului for. Aș aminti medievale de dinainte de Gutenberg și până la cele aici mandatele profesorului Eugen Simion în fruntea Academiei, când s-a reușit construirea noului sediu mai rare cărți contemporane. Trebuie să continuăm al Bi bliotecii Academiei Române; alt exemplu de să cultivăm acest spirit de generozitate și devotament pentru instituție și pentru soarta culturii solidaritate, fără de care nu vom avea instituții cul- române și de spirit vizionar. turale puternice. Iată chiar un punct de program politic și cultural: refacerea prestigiului social al Doamnelor și domnilor, donației culturale. Aniversăm astăzi Ziua Academiei Române și A treia învățătură se leagă de prima. După 150 de ani de la întemeierea Bibliotecii Academiei. donații, cea mai mare contribuție la dezvoltarea Bi- Să aducem un omagiu întemeietorilor, înaintașilor bliotecii Academiei Române, în special în primele noștri, care au pășit în acest istoric spațiu, delimitat decenii de viață, a fost o măsură luată de stat, prin de Calea Victoriei și Bulevardul Dacia. Și, totodată, legislatorii săi. Este vorba de Legea depozitului să ne străduim să fim la înălțimea moștenirii lor. legal, din 1895, care a avut în vedere tocmai consti- Bucuria să ne fie împletită cu conștiința răspunderii tuirea – într-o țară care încă nu avea un sistem de pe care o avem pentru binele și progresul spiritului biblioteci publice – unei prime mari biblioteci, care românesc. Să rămânem aproape de Bi blioteca Aca- să beneficieze gratuit de trei exemplare din orice demiei Române, contribuind la dezvoltarea ei și tipăritură românească. A fost o metodă simplă, care recomandând-o tinerilor cercetători, căci, așa cum a Revista AcademicaRevista nu a presupus costuri pentru nimeni (înșiși editorii spus unul dintre marii ei directori, Tudor Vianu, „O s-au simțit onorați să figureze în colecția Bi bliotecii carte își dobândește valoarea, ca un prieten, prin 28 Academiei Române) și a dus la constituirea celui lunga însoțire cu ea.” Biblioteca Academiei în Societatea Cunoașterii*

Acad. F. G. Filip

1. Introducere 1970–1980 sunt prezentate de Sahini (1992) și În ediția a II-a revăzută și adăugită a Istoriei Ștrempel (2016). Informații despre indicatori, Academiei Române, academicianul Dan Berindei acțiuni, proiecte și, mai ales, oamenii care au activat (2016, p. 464) arată: „...Biblioteca Academiei Ro- cu devotament, eficiență și modestie pe parcursul mâne a reprezentat încă de la începuturile înaltului ultimilor 25 de ani se găsesc în volumul (Filip, for o instituție [...], cu rosturi naționale, depășind 2017), care adună între coperțile sale rapoartele cadrul strict al unei biblioteci academice.” anuale ale Bibliotecii Academiei Române. În anul 2016, Academia Română a sărbătorit 150 În ultimele decenii se constată că Societatea de ani de existență. Actul de fondare a fost Decretul Cunoașterii câștigă tot mai mult teren, inclusiv în nr. 582 al Locotenenței Domnești din 1/13 aprilie instituţiile culturale (Filip, 1996; Lepădatu, 2014; 1866, care conținea decizia de creare la București a Filip et al, 2015), După cum se arată în (Filip, Ciurea, Societății Literare Române (SLR), care avea misiu- 2016): „Bibliotecile, muzeele şi arhivele, care au nea de a stabili ortografia, gramatica și dicționarul acumulat, întreţin şi facilitează accesul la bunuri limbii române (Berindei, 2016, p. 55). Un an mai culturale cu valoare informaţională, artistică, edu- târziu, în prima ședință de lucru a Societății Acade- caţională şi recreativă nu se pot sustrage tendinţe- mice Române (SAR), desfășurată la data de 6 august lor generale. Ele evoluează neîncetat sub influenţa noilor tehnologii informatice. O bună parte din 1867, s-a decis „crearea unei biblioteci proprii, care aceste instituţii şi-au creat deja arhive cu versiuni urma să cuprindă publicații cu natura lucrărilor pen- digitale ale obiectelor culturale pentru scopuri de tru care Societatea fusese înființată” (Baiculescu, prezervare a conţinutului şi punere la dispoziţia 1968). În anul 2017 este, deci, rândul Bibliotecii unui public extins sub diferite forme. Un exemplu Academiei Române (BAR) să sărbătorească 150 de important este digitizarea și facsimilarea, realizate ani de funcționare neîntreruptă, fiind în prezent cea la inițiativa academicianului Eugen Simion, ale mai veche și mai bogată bibliotecă din România cu manuscriselor lui Eminescu expuse apoi pe site-ul statut național. Bibliotecii Academiei Române sub forma unei O serie de lucrări au fost dedicate activității și colecţii digitale (http://www.biblacad.ro/Emi - dezvoltării BAR de-a lungul celor 150 de ani de nescu.html). Alte exemple sunt Arhiva „Traian existență. Astfel, momentele cele mai importante Vuia” (http://www.biblacad.ro/Vuia.htm), Ma nu- din evoluția Bibliotecii sunt descrise și puse în scrisele lui Cioran (http://www.biblacad.ro/manu- context în lucrarea consacrată istoriei Academiei scriseCioran.html) și colecţia digitală compusă din Române (Berindei, 2016). Informații detaliate pri- 42 de cărţi şi manuscrise ale unor „Personalităţi vind primii o sută de ani de funcționare sunt prezen- care au schimbat lumea”, accesibile din 2009 pe tate de Baiculescu (1968). Unele aspecte interesante acelaşi site (http://www.biblacad. ro/UPCmeniu. - privitoare la evoluția instituției în perioada anilor html)”.

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 29 Textul de față descrie cu precǎdere cele petre- românești cele mai complete din țară, colecțiile spe- cute în Biblioteca Academiei în ultimele decenii. În ciale de manuscrise, carte veche și rară, arhive isto- text nu se vor relua elementele conținute în rice, stampe, fotografii, hărți, numismatică (Filip, publicațiile evocate mai sus decât în măsura în care 2017, p. 5). Trebuie făcută o mențiune despre recu- ele pot contribui la „pregătirea terenului”, în vede- perarea, după un efort care a durat peste zece ani, a rea abordării temei principale tratate aici: con - celor peste 300 000 de documente istorice, preluate tribuția Bibliotecii la crearea și păstrarea elemente- în mod abuziv și mutate la Arhivele Statului, ca lor de cunoaștere necesare evoluțiilor actuale. Teza urmare a unei decizii a conducerii politice din anii pe care dorim să o argumentăm cu descrierea unor 1970 (Ștrempel, 2016). fapte este că BAR își îndeplinește în conti nuare De la fondarea Bibliotecii Academiei, colecțiile misiunea principală, caracteristică oricărei biblio- s-au îmbogățit, iar contextul în care instituția teci, de a selecta, acumula, întreține și a pune la funcționează s-a schimbat. S-au extins, în etape, dispoziția cititorilor elementele de cunoaștere sto- spațiile de păstrare și de lectură. Astfel, în anul cate pe diferite medii tradiționale sau mai noi (în 1937, s-a dat în folosință un nou local (Berindei, special digitale), folosind, într-o măsură tot mai 2016, p. 292), iar în 1993 a început extinderea și mare, tehnologia informației (TI). În același timp, modernizarea aces tuia în cadrul unui proiect care a BAR este și o bibliotecă de cercetare în care perso- fost finalizat în 2005 (Berindei, 2016, p. 475). În nalul contribuie la crearea de elemente de prezent, Biblio teca Academiei Române dispune de cunoaștere. 26 000 mp, ca spații de depozitare destinate Pentru ilustrarea tezei de mai sus, textul este conservării și prezervării colecțiilor și de nouă săli organizat în continuare, după cum urmează. Mai de lectură cu aproape 200 de locuri. întâi se trec în revistă unele episoade din evoluţia La mijlocul ultimei decade a secolului trecut, instituţiei care sunt relevante pentru cele ce se vor s-a demarat procesul de utilizare a tehnologiei expune în secțiunile următoare ale textului. Câteva informației în activitățile de gestiune a colecțiilor și date sintetice despre amploarea colecțiilor actuale și s-au creat premisele pentru digitizarea colecțiilor şi organizarea de expoziții clasice și virtuale sunt pre- democratizarea accesului la distanță și la orice oră la zentate în continuare. Participarea instituției la cataloage și la conținutul unor documente. În (Filip, proiecte naționale și internaționale și organizarea de 2015) se evocă vizita profesorului G. Metakides, manifestări științifice și publicațiile proprii sunt pre- coordonatorul programului de cercetate în informa- zentate în celelalte secțiuni. tică al Comisiei Europene, efectuată în 1992 la Aca- demia Română şi la Biblioteca Academiei. Aceasta 2. Episoade din evoluţia instituţiei a constituit o primă „amorsa” pentru procesul de La începutul existenței sale, evoluția viitoare a folosire a tehnologiei informatice în digitizarea Bibliotecii Academiei era privită cu optimism și colecţiilor şi conturarea ideilor privind interacțiunile determinare. Baiculescu (1968) arăta că se avea în dintre instituțiile de cultură și cele ale societății digi- vedere transformarea în timp a Bibliotecii într-un tale (Filip, 1996). „puternic centru de documentare științifică pentru Accesul la distanță prin mijloace electronice a toți cei care sunt chemați să studieze viața trecută favorizat comunicarea conținutului colecțiilor și și prezentă a poporului român în toate manifestă- vizitarea de la distanță și nerestricționată în timp a rile ei”. expozițiilor organizate. În același timp, numărul Cu timpul, Biblioteca Academiei a evoluat, celor care frecventau sălile de lectură a scăzut de la devenind mai mult decât un centru de documentare. 65 000, media anilor 1980, la circa 25 000, media Ea este destinată în principal studiului de înaltă cali- anilor de după 2010, deși spațiul de lectură a crescut ficare pentru elita profesională și intelectuală. Fon- considerabil. Numărul salariaților a scăzut, dar nu în dul său patrimonial, acumulat de-a lungul a 150 de aceeași măsură: de la 279 în 1985, la 190 în 1989 și ani, foarte valoros prin volum, unicitate, actualitate 186, media ultimilor ani.

Revista AcademicaRevista și diversitate a conținutului și mediilor de stocare, îi Academicianul Șerban Țițeica, fost vice - atrage pe cercetătorii consacrați și pe cei în deve- președinte al Academiei Române, definea, în 1935, 30 nire. El se compune din colecțiile de periodice Biblioteca Academiei ca un „tezaur al națiunii” (Berindei, 2016, p. 290). Acum putem să o definim mită efectiv la Societatea Academică în iunie 1868, în termenii folosiți în zilele noastre și ca o sursă de consta din 81 de cărți românești vechi, unele datând păstrare, creare și răspândire ale elementelor de din timpurile coresiene (cărți bisericești, gramatici, cunoaștere. texte juridice și manuale școlare). Restul donației, Pentru îndeplinirea misiunii sale, Biblioteca de până la 6261 de volume și broșuri, a intrat în Academiei a necesitat resurse importante: oameni patrimoniul Bibliotecii abia în anul 1897. bine pregătiți, logistică și tehnologii informatice și Exemplul episcopului Romano a fost urmat de de comunicații moderne și... fonduri pe măsură. În numeroase alte personalități, etapele de constituire a numeroase momente, fondurile au fost insuficiente primelor colecții fiind descrise în detaliu de către și au afectat chiar echilibrul bugetului Academiei Baiculescu (1968) și nu vor fi reluate aici. În aceeași Române. În lucrarea sa referitoare la istoria Acade- lucrare, precum și în (Berindei, 2016; Filip 2017) se miei Române, academicianul Dan Berindei (2016, prezintă cifre care indică dinamica volumului p. 277) arată că „s-a luat în discuție, în câteva rân- colecțiilor. Trebuie remarcat aportul esențial al duri (în 1921, 1925, 1927, 1930 etc.)[...], eventua- donațiilor. litatea închiderii Bibliotecii, care îndeplinea un rol După cum se arată în (Berindei, 2016, p. 173): public, ceea ce a fost considerat de Bianu o catas- „...această bibliotecă era îndeosebi o bibliotecă trofă pentru mersul cultural al țării.” provenită din donații și schimburi și nu o biblio- Legea 539/2001 a permis ca alocaţiile bugetare, tecă alcătuită printr-un plan de achiziții. Aceasta niciodată considerate suficiente, să fie completate se datora faptului că fondurile de achiziții erau cu veniturile proprii. Acea lege prevedea: „...Editura infime.” Academiei Române, Biblioteca Academiei Române Sahini (1992) arată că, în anii 1970, fondurile și Casa Oamenilor de Știință, instituții publice valutare au fost reduse, aceasta având un impact finanțate din bugetul de stat, vor putea realiza și uti- negativ asupra colecțiilor. Din păcate, cele de mai liza venituri extrabugetare din prestarea unor servi- sus sunt valabile și acum. Totuși, pentru corec- cii specifice fiecăreia, în condițiile prezentei legi titudinea și completitudinea tabloului, trebuie [...] Destinația acestor sume poate fi: achiziția de remarcate următoarele: mijloace fixe, dotări independente, plata de • Volumul achizițiilor a crescut, totuşi, în anii publicații și tipărituri diverse, inclusiv drepturi de 1950, nu atât pe seama mărimii sumelor disponibile, autor, amenajare și dezvoltare de sedii.” ci datorită condițiilor din acele timpuri, când multe Implicarea, în special în ultima decadă, a Biblio- persoane erau nevoite să-și înstrăineze cărțile, pen- tecii Academiei în proiecte finanţate a permis, în tru a putea face față costului vieții. condiţiile create de legea amintită, realizarea de • Aportul important al trecerii, în anul 1900, a acţiuni de modernizare a infrastructurii bibliotecii şi patrimoniului Bibliotecii Centrale în posesiunea stimulare financiară a salariaţilor care desfăşurau Bibliotecii Academiei (Berindei, 2016, p. 173). activităţi suplimentare faţă de cele prevăzute strict de fişa postului. Media ponderii veniturilor proprii • Faptul că abonamentele la revistele străine nu s-a ridicat la circa 10% din bugetul instituției, din au fost oprite până în anii 1970 (Baiculescu, 1968, care aportul proiectelor a fost, în medie, de 80%. p. 64). În prezent, colecţiile instituţiei cuprind peste 13 3. Colecțiile milioane de unităţi de evidenţă bibliotecară (în „Sămânța” din care au început să se dezvolte 1985: 6,5 milioane): colecțiile Bibliotecii o constituie donația episcopu- – 10 000 volume de manuscrise; lui de Buzău, Dionisie Romano. Aceasta constă în – 500 000 de piese de corespondenţă şi de colecțiile căpitanului bibliofil C. Cornescu- arhivă; Oltelniceanu și biblioteca proprie a episcopului – 138 000 de gravuri şi desene; (Berindei, 2016, p. 81). Ea a fost adusă la cunoștința – 300 000 de fotografii; membrilor Societății Academice Române în prima – 53 000 hărți; ședință de lucru, datată 6 august 1867 (Baiculescu – 190 000 de monede, medalii, pietre in- 1968, p. 13). Prima tranșă a donației, care a fost pri- scripționate; 31 Vernisajul expoziției „Biblioteca Academiei Române – o lume a cunoașterii”

– 40 000 timbre; „Presa ardeleană până la Războiul de Reîntregire” – 55 000 de partituri, plus 20 000 de piese audio- (1948). video; Organizarea de expoziții a continuat și după anul – 5,3 milioane de cărţi; 1990 (Sahini, 1993). Ea s-a amplificat în ultimul – 7 milioane publicaţii seriale. deceniu, când numărul de expoziții s-a ridicat la câteva zeci în fiecare an, favorizat și de existența 4. Expozițiile noii săli de expoziții a Bibliotecii. Mărturii electro- Referitor la cunoașterea colecțiilor, Baiculescu nice despre expozițiile organizate în ultimul deceniu (1968, p. 78) arată: se găsesc pe pagina web a instituției (http://- „Materialele cuprinse în colecțiile Bibliotecii www.biblacad.ro/expozitii.html). Academiei Române au putut fi cunoscute până după În ultimii ani, Biblioteca Academiei a folosit Primul Război Mondial numai de cercetătorii care tehnologii informatice moderne pentru realizarea de expoziții virtuale, care oferă vizitatorului un au făcut studii asupra lor. Spre a lărgi posibilitățile conținut informațional bogat, extensibil și comod de de valorificare a acestor materiale, rămase multă accesat (http://www.biblacad.ro/expoVirtuale.html). vreme necunoscute marelui public, s-a luat inițiativa Câteva exemple sunt date mai jos (Filip, Ciurea, de a se organiza expoziții periodice, în care să se 2016): prezinte publicațiile cele mai de seamă și piesele – Constantin Brâncoveanu – domn al Țării cele mai valoroase din colecțiile speciale ale Biblio- Românești, care poate fi accesată la adresa: tecii”. http://movio.biblacad.ro/BRANCO/; Câteva exemple de expoziții sunt date de Baicu- – Monede grecești – colecția Constantin Orghi- lescu (1968 și Berindei, 2016, p. 290). Dintre ele dan a Bibliotecii Academiei Române: (http://- menționăm: „Presa periodică românească din anii movio.biblacad.ro/COINS/); 1820–1925” (1925), „Cartea românească veche și – Sigilii – tezaur de istorie (http://movio.bibl-

Revista AcademicaRevista câteva portrete și stampe alese” (1926), „Comemo- acad.ro/SEALS/); rarea lui Vasile Alecsandri” (1928), „Cartea – Ștefan Luchian – desenator (http:// mo vio.- 32 științifică românescă în secolele XVII-XIX” (1934), biblacad.ro/LUCHIAN/); – Sfântul Antim Ivireanul (http://movio.bibl- Activitățile de cercetare desfășurate în BAR au acad.ro/ANTIM/). continuat și au primit recunoaștere. Câteva mo- mente semnificative menite a fi menționate aici: 5. Cercetarea în • Cel de-al XVII-lea volum al lucrării Mihai Biblioteca Academiei Române Eminescu – Opere, reprezentând bibliografia operei O percepție tradițională, destul de răspândită poetului național, a fost recompensat cu Premiul asupra bibliotecilor, constă în aceea că aceste „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române instituții de cultură sunt menite să joace un rol pe anul 1999. oarecum pasiv în crearea și managementul elemen- • Realizarea unei ediții facsimilate a manuscrise- telor de cunoaştere. Ele sunt văzute (Heartsill, lor lui Eminescu (Dumitrescu et al, 2010), răsplătite 1983), chiar și atunci când sunt numite biblioteci cu Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” în anul de cercetare (research libraries), doar ca entități de 2006. suport pentru centrele de cercetare. Astfel, menirea • Atestarea „Capacităților de desfășurare a lor principală este să desfășoare activități auxiliare activității de cercetare-dezvoltare”, prin Decizia de intermediere între creatorii de elem ente de ANCS nr. 9673/17.06.2008, pe baza criteriilor stabi- cunoaștere și cei care valorifică acele cunoștințe, în lite prin HG 551/2007. scopul creării de noi elemente sau transformării În ultimele trei decenii, activitatea de cercetare a acestora în bunuri și servicii. După cum se arată în căpătat o nouă dimensiune prin participarea la pro- (Wikipedia, 2017), de multe ori bibliotecile de cer- iecte, la început naționale, ca partener asociat al ICI cetare sunt atașate unei „organizații părinte” și ser- Bucureşti. În ultimii ani, BAR a participat la viciile lor sunt oferite exclusiv acelor organizații. competițiile organizate pe plan național sau de către Biblioteca Academiei Române oferă servicii Comisia Europeană. O listă selectivă a proiectelor care sunt congruente în mare măsură cu cele evo- cuprinde: cate mai sus pentru bibliotecile de cercetare. • Sisteme suport pentru cultura cunoaşterii ba- Totuși, ea se diferențiază prin două atribute carac- zate pe soluţii şi instrumente din domeniul Business teristice. În primul rând, serviciile de comunicare Intelligence, proiect complex SSCBI, Program a elementelor de cunoaștere sunt în prezent oferite CEEX, Contract CEX05-D8-19/2005; Coordonator și cercetătorilor și altor categorii de cititori din BAR, patru parteneri, perioada 2005–2008; afara sistemului „instituției părinte”, Academia • Sistem integrat multimedia pentru accesul la Română. În al doilea rând, BAR se distinge prin tezaurul multicultural din zonele locuite de români, activități proprii de cercetare, menite să contri buie ca parte integrantă a culturii europene, proiect la crearea și transmiterea de elemente de eBiMuz, program CEEX, Contract 92/2005; Coor- cunoaștere noi. Astfel de activități, care pot fi donator ICI București, șase parteneri, perioada caracterizate în contextul Societății Cunoașterii ca 2005–2008; fiind „active”, au tradiție în instituție. Astfel, după • Sistem pentru crearea şi furnizarea de conţinut cum se arată în (Baiculescu, 1968, p. 89): „Biblio- digital interactiv pentru fondul de documente isto- teca Academiei a fost asimilată încă din 1954 cu rice, proiect DOCIST, Program PRONOVA, ANCS, un institut de cercetare științifică și ca atare și-a Contract 19/2006; Coordonator ICI București, trei pregătit și planificat o activitate științifică cu parteneri, perioada 2007–2008; caracter teoretic [...] Pentru cunoașterea activității • Evaluarea calităţii şi performanţelor bibliote- științifice a cercetătorilor din Biblioteca Acade- cilor online, proiect LibEval, PN II, ANCS, Contract miei, aceasta a tipărit, între anii 1955 și 1963, 11012/2007; Coordonator ICI București, trei parte- cinci mari volume din publicația Studii și cercetări neri, perioada 2007–2010; de bibliologie [...], publicație care, din 1964, apare • Scanarea periodicelor româneşti din perioada cu titlul Studii și cercetări de documentare și interbelică, în parteneriat cu Muzeul Holocaustului bibliologie.” din Washington, perioada 2008–2012, Corpus 33 Expoziție aniversară „Biblioteca Academiei Române – o lume a cunoașterii”

documentar: Periodice 300 titluri, circa un milion de • Byzantine and Post-Byzantine Landmarks of pagini; Manuscript Illuminations, proiect BYZANTION, în • Biblioteca digitală a României, proiect DACO- parteneriat cu SC Institutul pentru Tehnică de Calcul ROMANICA, în parteneriat cu Biblioteca Metropo- SA, PN-II-PT-PCCA-2011-3.2-0030, perioada litană Bucureşti, perioada 2008–2013, Corpus docu- 2012–2015. Corpus documentar: 100 manuscrise. mentar: Carte 10 000 de titluri, Periodice 2500 tit- (http://byzantion.itc.ro/); luri. În prezent, Biblioteca digitală a Bucureștiului • Intelligent Strategy for movable cultural Heri- (http://www.digibuc.ro/colectii); tage Monitoring in a Changing Climate, proiect • Sistem integrat pentru managementul biblio- InHERIT, PN-II-PT-PCCA-2013-4-2095; Coordo- grafiei naţionale retrospective (1508–1918), proiect nator INCDTP-ICPI, Bucureşti, șapte parteneri, SIMBNR, ANCS, Contract nr. PN 09 23 05 04/2009; Coordonator ICI București, partener BAR, perioada perioada 2013–2015; 2009–2011, finalizat (http://www.biblacad.ro/bnr/- • Aggregating digital content from Europeana ppr.php); Libraries, project EUROPEANA LIBRARIES; • Biblioteca virtuală „Personalități care au Grant A.N. 270933; Coordonator Olanda, 14 ţări, schimbat lumea”, proiect finanțat de UPC; Realiza- 25 parteneri; perioada 2011–2012, finalizat. Corpus tor BAR, perioada 2010 (http://www. biblacad. ro/- documentar: 4450 piese (grafică, desene, fotografii) UPCprezentare.html); (http://www.theeuropeanlibrary.org/tel4/); • Les manuscrits et reliures byzantines, le projet • Access to Cultural Heritage Networks for STUDITE, Grant A.N.-2011-0960/001/001, CU7- Europeana, Project ATHENAPLUS, Grant agree- COOP7, CULTURE PROGRAMME; Coordonator ment for CIP-Best Practice Network no: 325098; Centre de Conservation du Livre, șase ţări partenere Coordonator Biblioteca Națională din Roma, Italia,

Revista AcademicaRevista (Anglia, Grecia, Italia, România Turcia, Ungaria), 21 ţări, 40 parteneri, perioada 2013–2015. Corpus perioada 2011–2013 (http://www.studite.org/- documentar: 9000 piese (manuscrise, numismatică) 34 index.php); (http://www. bib l acad. ro/ athenap.html); • Medievalia – Texte fundamentale ale culturii • „Revista Bibliotecii Academiei Române” cu române medievale, Proiect SEE (http://medievalia.- ediție print și online (http://revista.biblacad.ro/). com.ro/); • Recuperarea Anglisticii în România (RAR), 6. Concluzii Coordonator Universitatea București (http://inst- În sinteză, principalele caracteristici ale Biblio- idst.ro/ro/inst/noutati-evenimente/recuperarea- tecii Academiei sunt: anglisticii-in-romania/). – bibliotecă enciclopedică, model BNF O mențiune specială trebuie făcută pentru reali- (Bibliothèque Nationale de France); zarea în coordonarea Bibliotecii a proiectului nr. 10, – beneficiară a Legii Depozitului Legal, din intitulat „România – Societate a cunoașterii și a 1885; valorii adăugate la ceea ce are”, din „Strategia de – statut de bibliotecă naţională, din 1901; – statut de centru de cercetare (1954), reatestat dezvoltare a României în următorii 20 de ani” (Vlad, în 2007; 2017, p. 81–86). – 26 000 mp spaţii de depozitare a publicaţiilor, Ponderea aportului proiectelor la totalul venitu- nouă săli de lectură, cu circa 200 de locuri; rilor proprii a fost în medie – în ultimii zece ani – de – cititori: circa 73 000 (1955), 25 000 (2016); circa 80%. Pe baza acestor fonduri s-a extins de – salariaţi: 279 (în 1985), 185,5 (în 2017). circa trei ori parcul de calculatoare, s-au achitat Ea reprezintă nu numai o instituţie cu colecţii unele licenţe soft ware, s-au efectuat unele amenajări foarte bogate, ci şi un centru de cercetare semnifica- pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, s-au acor- tiv în care se utilizează tehnologia digitală pentru dat venituri suplimentare personalului implicat. administrarea colecţiilor, facilitarea accesului la Crearea de elemente de cunoaștere este impor- conţinut și crearea de elemente de cunoaştere într-un tantă, dar nu și suficientă. Ea trebuie însoțită de efort congruent cu cele petrecute în marile biblioteci transmiterea rezultatelor către comunitatea știin- europene. Academicianul Berindei (2016, p. 518) o țifică și societate. Volumul de rapoarte (Filip, 2017) vede ca fiind, alǎturi de Editura Academiei, un conține, începând cu anul 2009, majoritatea titlurilor „adevǎrat plǎmân al Academiei”. de monografii, volume de contribuții, albume și cataloage, articole și comunicări semnate de autori din BAR. Lucrări ale autorilor din BAR au apărut în Editura Academiei, Springer, J. Wiley, Hermes- Lavoisier, Ra, Excelență prin Cultură etc. Pe site-ul Bibliografie Bibliotecii sunt publicate listele cu publicații și, cu acordul deținătorilor dreptului de reproducere, tex- Baiculescu, G. (1968). Istoricul Bibliotecii Academiei tele integrale (http://www.biblacad.ro/ publicatii. - Republicii Socialiste România. În: Biblioteca Academiei html). O menţiune specială trebuie făcută la studiile Republicii Socialiste România. Editura Academiei RSR, bibliografice publicate în Phylobibliografica Bucureşti: 11–96. (http://www.bibl acad.ro/studii Biblio. html). Berindei, D. (2016). Istoria Academiei Române. Ediţia În ultimii doi ani (2015 și 2016), Biblioteca a a II-a. Editura Academiei Române, Bucureşti. raportat rezultatele obținute în activitățile de cerce- Dumitrescu, G., Filip, F.G., Ioniţă, A., Lepădatu, C. tare după aceiași indicatori ca orice alt institut de (2010). Open source Eminescu’s manuscripts: a digitization cercetare (http://www.biblacad.ro/RaportActivitate- experiment. Studies in Informatics and Control, 19(1), BAR2015-FGFilip.pdf). 79–84. Alte modalități de răspândire a cunoștințelor au Filip, F.G. (1996). Tehnologiile informatice şi valorifi- fost: carea patrimoniului cultural naţional. „Academica”, An.V, • Ciclul de seminarii cu participare inter- 9(69), 22–24 (disponibil la http://www.biblacad.ro/publi- națională intitulat „Colectivele de patrimoniu în era catii_proprii/FFilip(1996)Academica.pdf, accesat pe data de digitală”, lucrările primei ediții din 2015 au fost 17 iulie 2017). publicate de către Editura Academiei Române (Filip Filip, F.G. (2015). Colecţiile de patrimoniu în era et al, 2015); digitală… în loc de cronică a unui workshop. În: Biblioteca: 35 revistă de bibliologie și știința informării, nr. 3: 68–71 Filip, F.G. (coord.), Dobre Carmen (ed.) (2017). BAR: (disponibil la: http://www.biblacad.ro/ publicatii_ proprii/- 150 de ani de existenţǎ; 25 de ani de activitate – fapte și FGFilip (2014) RevistaBiblioteca.pdf, accesat pe data de 17 oameni – 1992–2016. Editura Academiei Române, Bucu- iulie 2017). reşti. Filip, F.G., Banciu D., Regneală, M., Stanciu M. (2015) Heartsill (1983). ALA Glossary and Information Science. (coord.). Colecțiile de patrimoniu în era digitală. Editura Chicago IL, American Library Association. Academiei Române. Lepădatu, C. (2014). Sistem suport pentru decizii de biblitotecă. În „Revista Română de Informatică și Auto- Filip, F.G., Ciurea, C. ( 2016). Expoziţii virtuale online matică”, 24(3). – aspecte privind contribuţia la promovarea patrimoniului Sahini, V.E. (1992). „Academica”, an II: 1, 16–17, 19. cultural naţional. „Academica”, an XXXI, nr. 9 (septem- Ștrempel, G. (2016). „Am fost atât de legat de Biblio- brie), 2016: 13–18, (disponibil la http://www.bibl - teca Academiei”. În „Saeculum”, 5–6: 47–52. acad.ro/publicatii_proprii/2016%20Filip%20Ciurea%20 - Vlad, I-V. (coord.) (2017). Strategia de dezvoltare a Academica.pdf, accesat pe data de 17.07.2017). României în următorii 20 de ani. Sumar Executiv. Editura Filip, F.G., Ciurea, C., Dragomirescu H., Ivan I. (2015). Academiei Române. Cultural heritage and modern information and communica- Wikipedia (2017) Library (disponibil la https://en.- tion technologies. Technological and Economic Develop- wikipedia.org/wiki/Library#Research_libray, accesat pe ment of Economy-TEDE, 21(3): 441–459. data de 11 iunie 2017). Revista AcademicaRevista

36 Două centre de excelență ale cercetării*

Gheorghe Duca** Membru de onoare al Academiei Române

Domnule Preşedinte al Academiei Române, Academician Ionel-Valentin Vlad, Distinşi membri ai Academiei Române,

Sunt copleşit de un sentiment de satisfacţie să particip la sesiunea solemnă a Adunării generale a Academiei Române, consacrată celor 151 de ani de la înfiinţarea forului academic român. Crearea Academiei Române la mijlocul secolu- lui al XIX-lea este consecinţa unui continuu proces de formare a noului stat naţional român şi anume când societatea şi cultura română reclamau o mo- dernizare majoră şi reforme urgente chemate să accelereze progresul cultural şi ştiinţific al spaţiului românesc. Academii, în sensul vechi al cuvântului, fuseseră înfiinţate încă din secolul al XVI-lea, atât în Ţara Românească (la Bucureşti, 1689), cât şi în Moldova Gheorghe Duca (Iaşi, 1707), care mai târziu s-au transformat în primele universităţi româneşti. Intelectualitatea română de atunci îşi dădea În raport cu Academia Română, Academia de seama că unitatea politică nu era posibilă fără o uni- Ştiințe a Moldovei are o istorie mult mai limitată în tate culturală, motiv pentru care Ioan Maiorescu timp, dar extraordinar de sinuoasă, deşi noi pro punea, la 1860, să fie înfiinţată „o societate considerăm că vârsta Academiei din Chişinău academică pentru a concentra activitatea erudiţilor trebuie să fie considerată la fel, de 151 de ani. români... pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naţionale”, idee transpusă în viaţă de fiul Aşadar, la 12 iunie 2016 comunitatea ştiinţifică său, Titu Maiorescu, care a participat direct la din Republica Moldova a celebrat 70 de ani de la înfiinţarea noii academii. înfiinţarea primelor institute ale Academiei de Astăzi vreau să aduc sincere mulțumiri Ştiinţe a Moldovei. Unii reprezentaţi ai comunităţii domnului preşedinte al Academiei Române, Acade- ştiinţifice din Republica Moldova au manifestat o mician Ionel-Valentin Vlad şi conducerii Academiei atitudine ambiguă în raport cu acest eveniment, Române, pentru sprijinul acordat Academiei de întrucât Academia de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti, Ştiinţe din Moldova. din ziua instituirii ei, 12 iunie 1946, şi până la 27

*Alocuţiune susținută la Ziua Academiei Române (3 aprilie 2017, Aula Academiei Române) **Președintele Academiei de Științe a Republicii Moldova 37 august 1991, ziua Declaraţiei de Independenţă a Această linişte nu a durat mult timp şi cu- Republicii Moldova, nu a fost o Academie noaşteți, cred, în amănunte, ba mai mult, primiţi şi naţională, nu a apărat interesele societății, nu a mesaje diversioniste, ce vizează o altă problemă servit cu devotament cultura, spiritualitatea şi nu a controversată, dar care ţine de competenţa istoricilor contribuit la identificarea adevărului ştiinţific despre şi anume aceea privind modul de interpretare a limbă, literatură şi istorie! evenimentelor din anii 1812, 1918 şi 1940. Cum Evident, aici mai puţin mă refer la ştiinţele interpretăm aceste evenimente? exacte şi naturale, întrucât acestea au fost afectate, Şi de această dată, cei mai mulți profesori de în proporţii mult mai reduse, de factorul politic şi istorie din instituţiile gimnaziale, liceale şi supe- ideologic. rioare au interpretat evenimentele respective din În acelaşi timp, destinul ştiinţelor socio-umane, perspectiva adevărului ştiinţific. Atât filologii, cât şi modalitatea de interpretare, studiere şi valorificare istoricii oneşti deontologiei cercetării şi-au expus a limbii, literaturii şi istoriei au fost în permanenţă poziţia în problema caracterului şi denumirii limbii în vizorul conducerii de partid şi de stat, au consti- noastre şi în modul de interpretare şi de caracteri- tuit obiectivul principal în acţiunea de dirijare zare a evenimentelor de la 1812, 1918 şi 1940, iar o ideologică a societăţii şi poartă, încă şi în prezent, eventuală poziţie contrară nu aparţine decât unor în mare măsură, stigmatul unei lupte geopolitice în pseudosavanţi. detrimentul promovării adevărurilor ştiinţifice. Tocmai din aceste considerente s-au întețit, în În definitiv, am ferma convingere că, în ultimul timp, promovarea denunţurilor false, condiţiile Republicii Moldova, am putea începe să nomenclaturiste îndreptate premeditat împotriva vorbim despre o Academie cu adevărat naţională şi, conducerii şi unor membri ai Academiei de Știinţe respectiv, despre o ştiinţă naţională, aflate în din Moldova, precum şi intimidarea acestora prin serviciul societății, numai după 27 august 1991, diverse forme. argument concludent şi plauzibil în această ordine Pentru a nu insista prea mult asupra acestui de idei, servind faptul că întreaga comunitate subiect, mă adresez oamenilor de ştiinţă din ştiinţifică s-a pronunţat de nenumărate ori (în spe- România să continue să sprijine comunitatea cial, în 1994 şi 1996) în problema denumirii corecte ştiințifică din Republica Moldova în năzuinţele sale a limbii noastre, cerând ca Articolul 13 din Constituţie să fie redactat în conformitate cu de constituire a unei veritabile Academii naţionale, adevărul ştiinţific. în activitatea noastră de combatere cu argumente În final, problema recunoaşterii şi promovării ştiințifice a încercărilor de a readuce în actualitate a adevărului ştiinţific, adică acceptarea oficială a glo- unor invenții nocive privind limba, identitatea şi tonimului limbă română a fost soluţionată pozitiv. interpretarea evenimentelor istorice. Astfel, Curtea Constituţională a Republicii Mol- La aniversarea a 151 de ani de la edificarea dova, la 5 decembrie 2013, a decis că textul din Academiei Române şi 150 de ani de la înfiinţarea Declaraţia de Independenţă are o prioritate juridică Bibliotecii Academiei Române – un veritabil centru în raport cu textul Constituţiei. În baza acestei de excelenţă al cercetărilor ştiinţifico-arhivistice – constatări, s-a ajuns la concluzia că limba română comunitatea ştiinţifică din Republica Moldova, este limba de stat a Republicii Moldova. Academia de Ştiinţe a Moldovei, vă este alături în Comunitatea noastră ştiinţifică, atât înaintaşii convingeri, aspiraţii şi excelenţă. noştri, care nu mai sunt printre noi, cât şi cei care Vivat Academia Română! sunt actualmente pe vârful de lance al ştiinței, împărtăşesc un sentiment de linişte adus de afir- La final, vă rog să-mi permiteţi să înmânez marea unui adevăr ştiinţific, care ne apropie de medalia jubiliară domnului Academician Florin idealul acestei Academii cu adevărat naţionale, Filip, directorul Bibliotecii Academiei Române, cu capabile şi menite să cultive şi să propage valorile prilejul a 150 de ani de la formarea Bibliotecii Aca- auten tice ale unei societăți bazate pe cunoaştere. demiei Române. Revista AcademicaRevista

38 Ion I. Agârbiceanu – precursor al fizicii Ion I. Agârbiceanu – profesor, creator şi organizator în ştiinţă la frontiere în România*

Acad. Ionel-Valentin Vlad Preşedintele Academiei Române

Pentru mine este o obligaţie şi un mare privilegiu din anul 1912 membru al Asociaţiunii Transilvane să deschid această sesiune omagială a Academiei pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Române ocazionată de cea de a 110-a comemorare a Român (ASTRA). naşterii Profesorului Ion I. Agârbiceanu, om de Ion Agârbiceanu a avut o activitate literară ştiinţă proeminent al României şi al lumii. prodigioasă, publicând în ziarul „Unirea” din Blaj Profesorul Ion I. Agârbiceanu a format numeroşi schiţa În postul Paştelui,1900. În 1905 i-a apărut fizicieni şi ingineri, a creat şi a direcţionat cer- primul volum de schiţe şi povestiri De la ţară, urmat cetători creatori în optică şi laseri şi a ales domenii peste patru ani de volumul În clasa cultă. Din 1910 de cercetare la frontiere în România, care au conti- a publicat aproape în fiecare an câte unul sau mai nuat de atunci şi până astăzi să fie active, să aibă multe volume de nuvele, schiţe, povestiri sau rezultate importante în ţară şi în întreaga lume. romane: Două iubiri (1910), În întuneric (1910), Profesorul Ion I. Agârbiceanu s-a născut la 6 Prăpastia (1910), Arhanghelii (1914), Datoria ianuarie 1907, la Bucium-Şasa, județul Alba în (1914), Popa Nan (1920), Robirea sufletului (1921), familia preotului şi scriitorului Ion Agârbiceanu. Legea trupului (1926), Legea minţii – Povestea altei Dar cine era ilustrul său tată, de multe ori vieţi (1927). A publicat şi lucrări teologice: Ieşit-a aproape uitat de mai tinerii noştri colegi? Ion semănătorul (1930), Rugăciunea Domnului (1930), Agârbiceanu avea studii secundare la Blaj Căile fericirii (1930), Mântuitorul (1930), Răul în (1892–1900) şi superioare (Facultatea de Teologie, lume (1931), Nicodim, sluga lui Dumnezeu (1931), 1900–1904 şi Facultatea de Litere, 1904–1906) la Din pildele Domnului (1939), Despre minuni Budapesta. În 1906 a fost hirotonit preot în satul (1939), Meditaţii. Faţa de lumină a creştinismului Bucium-Şasa din Munţii Apuseni, slujind apoi la (1941), Familia creştină (1947) ş.a. A fost membru Orlat, lângă Sibiu (1910–1916). În anul 1919 s-a al Uniunii Scriitorilor și a fost distins cu Premiul stabilit la Cluj, când a fost primit în Academia Naţional pentru Proză (1927). La 5 iunie 1955, a Română, membru cores pondent. La Cluj a condus fost ales membru titular al Academiei Române. A periodicele „Patria” (1919–1927) şi „Transilvania” plecat din această lume la 28 mai 1963, la Cluj. (1928–1929). În 1938 a înfiinţat revista „Tribuna”. Revin la Profesorul Ion I. Agârbiceanu. A urmat A colaborat la diverse publicaţii ale vremii: Liceul „George Bariţiu” din Cluj (1917–1925) şi „Adevărul literar şi artistic”, „Darul vremii”, „Fami- studiile universitare la Universitatea din Bucureşti şi lia”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Revista politică şi Institutul Electrotehnic (1925–1928). A plecat apoi literară”, „Societatea de mâine”, „Tribuna literară”, la Paris, la prestigioasa Facultate de Știinţe a „Viaţa românească” ş.a. A fost deputat în primul Par- Universităţii Sorbona, unde, în 1934, a obținut doc- lament al României reîntregite (1919, 1922–1926), toratul cu lucrarea Recherche sur le spectre de fluo- mai târziu senator şi vicepreşedinte al Senatului, rescence et d’absorption des vapeurs de Iodine. În membru în Comitetul Executiv al Partidului Naţional teza de doctorat, condusă de ilustrul fizician francez Român din Transilvania (1919). A fost, de asemenea, Aimé Cotton (astăzi, Laboratorul Naţional de Spec-

*Alocuţiune susţinută la sesiunea comemorativă consacrată împlinirii a 110 ani de la nașterea profesorului Ion I. Agârbiceanu (6 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 39 troscopie din Franţa poartă numele Aimé Cotton), Bucovina românească, autorul unor tratate de Agârbiceanu a prezentat rezultatele sale experimen- referinţă în domeniu. tale în studiul spectrului de rezonanţă al iodinei Laboratorul „Agârbiceanu” a obţinut, de aseme- moleculare. El a identificat, pe baza calculelor pro- nea, rezultate interesante în studiul rezonanţei prii, tranziţiile anti-Stokes ale moleculei şi a avansat magneto-optice, în care Ionescu-Pallas a adus din o explicaţie originală cuantică pentru seriile anti- nou contribuţii teoretice remarcabile. Ion M. Stokes. Teza lui Agârbiceanu a devenit o lu crare de Popescu, beneficiind de un sprijin al Profesorului, a referinţă majoră în spectroscopia optică, iar Peter obţinut rezultate experimentale importante, în Pringsheim o citează în acest registru în cartea sa de special după un stagiu de specializare în Laboratorul mare autoritate internaţională Fluorescence and Kastler „Hertzian Spectroscopy”. Phosphorescence (Ch. II, Part B). Realizările ştiinţifice ale Laboratorului „Agârbi- În 1935, cu suportul Grupului industrial Malaxa, ceanu”, ale cercetătorilor tineri pe care i-a adus şi Agârbiceanu primeşte o bursă postdoctorală la format în spirit creator sunt mult mai multe. Am Compania British Vickers-Armstrong (Londra), în citat aici doar câteva exemple pentru a ilustra marele Laboratorul de spectroscopie a metalelor. talent al Profesorului ca un leader în cercetarea După cel de Al Doilea Război Mondial, Profeso- ştiinţifică de vârf. rul Agârbiceanu a început o carieră academică, Avea un simţ special al recunoşterii rezultatelor susţinând cursuri de fizică generală, mai întâi la promiţătoare, o severitate faţă de lipsa de interes şi Institutul de Petrol şi Gaze (1948–1951), apoi la de munca dedicată şi o urmărire continuă a noului în Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Fizică şi revistele şi cărţile cele mai noi din Biblioteca IFA. Matematică, până în 1955. Pentru următorii 16 ani, Avea şi capacitatea leader-ului de a tempera Profesorul Agârbiceanu a avut o poziţie echivalentă divergenţele umane între diferite personalităţi din laborator. Trăiam şi o perioadă de presiuni morale şi la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde a condus materiale, de care Profesorul nu era scutit, decât Catedra de fizică. Profesorul a format numeroşi printr-o solidaritate între marii intelectuali ai IFA. fizicieni şi ingineri cu rigoare, claritate şi gândire Lucrările publicate de Profesorul Agârbiceanu înaltă. În 1964, activitatea sa a fost apreciată prin (peste o sută) sunt importante și rămân în istoria acordarea titlului de Profesor Emerit. fizicii din România şi din lume; de asemenea, mono- În 1956, Profesorul Horia Hulubei, directorul grafiile sale Polarizarea parţială a luminii prin emi- Institutului de Fizică Atomică (IFA), fondat de ilus- sie, 1951; Polarizarea fluorescenţei, 1951; Lumina trul fizician nuclearist în București-Măgurele, l-a polarizată, 1956, Optical Methods in Hertzian Spec- invitat pe Profesorul Agârbiceanu să organizeze şi troscopy, coautor I.M. Popescu, 1970, şi cursurile să conducă un laborator „Optical methods in nuclear sale remarcabile. physics”. Laboratorul „Agârbiceanu” s-a angajat Totuşi, cariera ştiinţifică a Profesorului Agâr- prompt în cercetarea ştiinţifică de frontieră. S-au biceanu a atins apogeul în 1962, când, din obţinut rezultate experimentale valoroase în studiul iniţiativa şi în coordonarea sa, un grup din Labo- structurilor atomice isotopice şi hiperfine, pentru rator condus de dr. Laurenţiu Blănaru a con ceput care Nicolae Ionescu-Pallas a creat o interpretare şi a operat primul laser cu gaz (heliu-neon) din teoretică originală, recunoscută internaţional de România, cu radiaţie infraroşie, doar cu un an personalităţile domeniului, printre care de grupurile mai târziu decât prima prezentare a acestui laser conduse de Profesorii Alfred Kastler, mai târziu lau- de către A. Javan, W.R. Bennett Jr. și D.R. reat Nobel, şi Pierre Jacquinot, de la École Normale Herriott, la Bell Labs, în SUA. Acest rezultat Supérieure, din Paris. ştiinţific ex cep ţional, obţinut în vremuri grele şi cu Un alt cercetător remarcabil adus de Profesorul mijloace modeste, a fost publicat sub titlul Contri- Agârbiceanu în Laborator a fost Laurenţiu Blănaru, butions a 1’etude des lasers aux gas, autori: I. care s-a distins în domeniul straturilor (filmelor) Agârbiceanu, A. Agafiței, L. Blănaru, N. Ionescu- dielectrice subţiri (domeniu cheie pentru primii la- Pallas, I.M. Popescu, V. Vasiliu and V.G. Velculescu seri). Rezultatele lui originale s-au materializat (Proc. 3d Inti. Congress on Quantum Electronics,

Revista AcademicaRevista într-o teză de doctorat susţinută la Technical Uni- Paris, februarie 11–15, 1963). Acesta a fost momen- versity of Clausthal, Germania, având ca Doktor- tul de debut al unui lung şi susţinut efort în 40 Vater pe reputatul Profesor Herbert Mayer, născut în domeniul cercetării pentru dezvoltarea de noi tipuri de laseri şi aplicaţii ale acestora în România. Şi aici, datelor optice, metrologie, echipamente medicale) şi Profesorul N. Ionescu-Pallas (mai târziu, membru interacţiunile laser-materie (în special, laser cu de onoare al Academiei Române) a adus o plasmă şi optică neliniară). contribuţie importantă în calculul inversiei de Incapabil să reziste hărţuirii cauzate de noile populaţie într-un sistem atomic cu două nivele exci- reglementări de condiţionare a cercetării ştiinţifice, tate cu timp de viaţă finit („Opt. i Spektroskopiya”, de contracte cu industria internă şi deprimat de o XVII, 139 (1964) ș.a.). întorsătură nefericită în viaţa sa privată, s-a În continuare, Laboratorul „Agârbiceanu”, cu îmbolnăvit de o boală necruţătoare. A murit la 9 acest prestigiu extraordinar, s-a orientat către crea- martie 1971, în pace cu cei din jurul lui, şi a fost rea unor noi tipuri de laseri (din topul laserilor îngropat în cripta familiei din Cluj-Napoca. realizaţi pe plan internaţional) şi a unor aplicaţii Profesorul Agârbiceanu a servit, ca reprezentant ale acestora, inclusiv laseri cu solide (laserul cu al României, la Asociaţia Internaţională de Fizică sticlă dopată cu Neodim, realizat de G. Nemeş şi Pură şi Aplicată (IUPAP), Grupul European pentru V.I. Vlad), laserii cu bioxid de carbon (V.G. Spectroscopia Atomică (EGAS), a fost Vice - Velculescu, L. Blănaru, A. Agafiţei, V. Vasiliu, președinte al Comitetului Român de Fizică, afiliat I.M. Popescu, V. Drăgănescu, I. Guţu, A. Ciura, Societății Europene de Fizică, Grupul de lucru per- D. Duţu, D. Dumitraş etc.), laserii cu argon ionizat manent pentru Fizica Spaţiului cu sediul în URSS şi (C. Berenyi, V.G. Velculescu) ş.a. Mişcarea pentru pace Pugwash. În 1969, laboratorul a devenit Secţia de radiaţii A fost căsătorit cu Mona Giurăscu din 1954 până şi plasmă, profilându-se pe probleme de fizică şi în 1968. Ei nu au avut copii. Agârbiceanu a fost o tehnică a laserilor şi pe studiul plasmei de mare persoană ordonată, serioasă, dar apropiat de colegii energie. săi, căutând în mod constant, în limitele puterii sale, În acea perioadă, profitând de timpul scurt de sprijin pentru a oferi soluţii corecte la numeroasele deschidere a relaţiilor externe româneşti cu ţările probleme dificile, aflate în faţa unei echipe de cer- occidentale, Agârbiceanu a încurajat reluarea rela- cetare avansată. El a încurajat concurenţa (chiar şi ţiilor cu laboratoarele străine, în special cu cele fran- împotriva politicii oficiale a evitării sarcinilor ceze, unde a avut mulţi foşti colegi şi prieteni „paralele”) şi acest lucru ar fi putut fi un factor cheie apropiaţi: P. Jacquinot, Fl. Abeles, Chabannes, în spatele realizărilor echipei sale, dar, de asemenea, M. Françon şi J-P. Laurès. El a recomandat, de ase- în spatele unor tensiuni între colegii săi. El a organi- menea, pentru cursuri de formare în aceste labora- zat în mod regulat reuniuni informale, pentru a eli- toare, pe colegii lui debutanţi, fapt care a dat de bera presiunea şi a potoli conflictele generate de multe ori un impuls decisiv pentru carierele lor rivalități şi pasiuni, la niveluri de gestionat. ştiinţifice. Ion I. Agârbiceanu analiza progresul în cercetare În 1963, Profesorul Agârbiceanu a fost ales săptămânal şi a fost un cititor fidel al Bibliotecii membru corespondent al Academiei Române. IFA, mereu la curent cu informaţiile (articole şi bre- Până în 1969, laboratorul său a dezvoltat şi a vete) publicate în fizică. Colegii săi apropiaţi şi-l îmbunătăţit, în mare măsură prin propriile sale forţe, amintesc ca pe o persoană fină, un domn, un om toate principalele tipuri de lasere care au fost dispo- care a aparţinut în mod evident unei lumi civilizate. nibile în cele mai importante centre de cercetare din Profesorul Agârbiceanu – alături de Horia Hulu- lume. Acesta a fost apoi transformat într-un Depar- bei, Eugen Bădărău, Şerban Ţiţeica, Florin tament de Radiaţii şi Plasmă specializat în fizică şi Ciorăscu, Radu Grigorovici, Aurel Ionescu şi alţii – tehnologia de lasere cu gaz şi solide, aplicaţii laser a fost fondator al cercetării instituţionale în fizică (procesarea materialelor, holografie, prelucrarea din România.

41 Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP) Stadiul implementării și programul științific*

Acad. Nicolae-Victor Zamfir

La aniversarea a 110 ani de la naşterea profeso- rului Ion I. Agârbiceanu, suntem onoraţi să afirmăm, încă o dată, că cercetarea de avangardă pe care acesta a desfăşurat-o a contribuit din plin la afirmarea ştiinţei româneşti, numele său fiind legat de una dintre cele mai importante realizări ale fizicii contemporane: laserul. Începând cu anul 1956, la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti a fost organizat un laborator de metode optice în fizica nucleară unde, în 1962, sub conducerea lui Ion I. Agârbiceanu, s-a realizat cel dintâi laser cu gaz (heliu-neon) din România, cu radiaţie infraroşie. Rezultatele obţinute au fost pre- zentate în prestigiosul volum Contributions à l’é- tude des lasers aux gas, apărut în anul 1963. La nivel mondial, primul laser cu gaz fusese construit cu doar doi ani înainte, în 1960, laserul românesc fiind al patrulea din lume, realizat după o concepţie originală, brevetat şi apreciat de fizicieni Ion I. Agârbiceanu din întreaga lume. Pentru meritele sale ştiinţifice, Ion I. Agârbiceanu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. El a fost, de Istoria acestui proiect începe în anii 2005–2006, asemenea, reprezentant al României în Uniunea când cercetătorii europeni din domeniul laserilor au Inter naţională de Fizică Pură şi Aplicată, în Grupul propus construirea unui laser de o mie de ori mai European de Spectroscopie Atomică, precum şi puternic decât orice laser existent în acel moment, vice preşedinte al Comitetului Român de Fizică, adică de sute de PW (1 PW=1015W). În perioada afiliat Societăţii Europene de Fizică. Considerăm că experienţa în domeniul laserilor, 2007–2010, Uniunea Europeană a finanţat un inaugurată de profesorul Agârbiceanu, precum şi proiect, faza pregătitoare, „ELI-Preparatory Phase”, puternica tradiţie a fizicii nucleare româneşti, au la care au participat cercetători din 40 de centre de constituit argumente importante în decizia ca cercetare din 13 ţări europene, printre care și Româ- România să fie gazda pilonului de fizică nucleară al nia prin Institutul Național pentru Fizica Laserilor, proiectului Extreme Light Infrastructure (ELI). Plasmei și Radiației (INFLPR) de la Măgurele. Revista AcademicaRevista

*Alocuţiune susţinută la sesiunea comemorativă consacrată împlinirii a 110 ani de la nașterea profesorului 42 Ion I. Agârbiceanu (6 aprilie 2017, Aula Academiei Române) În cursul discuţiilor, aceştia au tras concluzia – un fascicul γ foarte intens (1013 γ/s) strălucitor, că, necunoscându-se soluţia tehnologică, problema cu o lărgime de bandă de ~ 0.1%, cu E γ până la 19,5 trebuia abordată în doi paşi: pentru început să se MeV, care este obţinut prin retroîmprăştierea construiască laseri de zeci de PW, urmând diverse incoerentă Compton a fotonilor dintr-un fascicul soluţii şi, ulterior, să se treacă la etapa a doua, cu laser pe un fascicul foarte strălucitor, intens, de elec- soluţia care se dovedea a fi cea mai potrivită din troni (Ee până la 720 MeV), produs de un accelera- punct de vedere tehnologic şi funcţional. Important tor clasic. de menţionat, domeniul ştiinţific abordabil cu Această combinaţie unică de echipamente de aceste noi instrumente apărea extrem de vast, prac- cercetare va permite proiectului ELI-NP să abor deze tic imposibil de abordat într-un singur centru. În un spectru amplu de tematici de cercetare în dome- consecinţă, s-a hotărât ca proiectul ELI să fie niul fizicii fundamentale, fizicii nucleare şi astrofi- implementat în trei centre din Republica Cehă, zicii, precum şi în domeniul ştiinţei materialelor, al Ungaria şi România. managementului materialelor nucleare şi ştiinţelor Candidatura României a fost acceptată, deoarece vieţii. pe platforma de la Măgurele fizica laserilor era dezvoltată încă din anii ’60 de către grupul condus Principalele domenii de cercetare de Academicianul Ion I. Agârbiceanu, iar școala de şi aplicaţii din cadrul proiectului ELI-NP fizică nucleară din România, fondată de Academi- În cadrul proiectului ELI-NP, două comunităţi cianul Horia Hulubei, era recunoscută şi apreciată ştiinţifice bine stabilite – fizica laserilor de mare pe plan internaţional. La aceste atuuri se adaugă şi putere şi fizica nucleară – şi-au unit eforturile pen- investiţiile în tehnologiile de ultimă generaţie reali- tru a construi o nouă infrastructură interdisciplinară zate la INFLPR prin construcția Centrului CETAL și şi pentru a defini programul de cercetare al acesteia. a Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară-Horia Cazul ştiinţific pentru ELI-NP, bazat pe caracteristi- Hulubei (IFIN-HH), unde s-au construit noi infra- cile unice ale fasciculelor laser şi gama de mare structuri de cercetare pentru aplicații ale fizicii putere, a fost elaborat prin colaborarea inter - nucleare, precum Acceleratoarele Tandetron de 1 şi naţională a cercetătorilor din 30 de ţări şi publicat 3MV, Ciclotronul TR19, Centrul de cercetare de cu titlul Cartea Albă a ELI-NP. Pe baza acestui excelenţă pentru calcul distribuit, metodică, fizică şi program ştiinţific, grupul de cercetare al ELI-NP, cei participare în mari colaborări internaţionale ş.a. o sută de cercetători deja angajaţi, împreună cu Implementarea proiectului Extreme Light Infra- fizicieni şi cercetători din institutele cu care structure-Nuclear Physics (ELI-NP), în valoare de colaborează, au elaborat proiectele de experimente, 311 milioane euro, finanţat din Fonduri Structurale, TDR-urile (Technical Design Reports), iar 12 dintre a început în ianuarie 2013, noul centru urmând să fie acestea au fost aprobate de către comunitatea operaţional în 2019. ELI-NP va fi cea mai avansată ştiinţifică, evaluate peer-review şi, ulterior, aprobate infrastructură de cercetare din lume în domeniul de o comisie internaţională, International Scientific laserilor de mare putere și a fasciculelor gama, cu Advisory Board, formată din 21 de personalităţi parametri unici, care vor permite abordarea unui mondiale din fizica laserilor şi fizica nucleară. spectru amplu de tematici de cercetare. Utilizarea fasciculelor laser de foarte mare Proiectul este implementat de IFIN-HH, institut intensitate și a fasciculelor gama extrem de intense dedicat cercetării şi dezvoltării în domeniul fizicii va conduce la progrese majore în domeniul fizicii nucleare şi ingineriei nucleare şi domeniile conexe, nucleare şi domeniile conexe: care includ astrofizica şi fizica particulelor, teoria – Investigarea interacţiunilor laser-materie de câmpurilor, fizica matematică şi computaţională, mare putere utilizând metodele şi tehnicile fizicii fizica atomică, fizica vieţii şi mediului. nucleare, în vederea studierii posibilităţilor de Infrastructura proiectului ELI-NP va consta din obţinere a unor fascicule de protoni şi ioni grei de două componente: înaltă calitate accelerate cu ajutorul laserilor. – un sistem laser de foarte mare intensitate, cu – Intensitatea extrem de mare a fasciculului laser două braţe laser de 10 PW capabile să atingă va permite studiul fenomenelor fizice fundamentale intensităţi de ordinul a 1023 W/cm2 şi câmpuri elec- anticipate prin teorie, precum birefrigeranţa vidului trice de 1015 V/m; şi crearea perechilor în câmpuri electrice intense. 43 – Investigarea structurii nucleare şi a secţiunilor calitate şi eficiente din punct de vedere energetic, eficace de interes pentru astrofizică, utilizând majoritatea alocată sistemului laser de mare putere, reacţiile fotonucleare. sistemului gama de mare intensitate şi – Noi metode de identificare şi caracterizare a instrumentaţiei pentru experimente. Construcţiile materialelor nucleare vor fi investigate cu aplicaţii civile includ o clădire de birouri, o casă de oaspeţi şi pentru securitatea naţională şi managementul o cantină. materialelor nucleare. Pentru securitatea nucleară, ELI-NP va fi o infrastructură cu acces deschis, se vor investiga metode noi de identificare şi carac- iar cei trei piloni se vor constitui într-un institut de terizare de la distanţă a materialelor nucleare (prin cercetare paneuropean ELI-ERIC, girat de Comi- fluorescenţă nucleară). Aceste metode îşi găsesc sia Europeană, care va acţiona după reguli proprii numeroase aplicaţii, de la inspectarea neintruzivă a şi va contribui semnificativ la întărirea şi promo- containerelor cu mărfuri (reușindu-se determinarea varea cercetării ştiinţifice europene de vârf la cu precizie a compoziţiei conţinutului şi a eventua- nivel mondial. lelor materiale interzise), până la managementul Nu în ultimul rând, existenţa ELI-NP în Româ- deşeurilor radioactive. nia, cu multitudinea domeniilor în care vor putea fi – Noi moduri de producere mai eficientă a unor valorificate rezultatele cercetărilor ce se vor realiza radioizotopi utilizaţi în prezent în medicină şi pro- aici, va crea premise pentru transfer de tehnologie şi ducerea de noi radiofarmaceutice. stimulare a dezvoltării economice prin atragerea de Infrastructura ELI-NP se întinde pe o suprafață investitori, dezvoltarea de parcuri ştiinţifice, de aproximativ 33 000 m2, cu clădiri de înaltă tehnologice şi industriale.

Laserul cu gaz heliu-neon Revista AcademicaRevista

44 Sub cupola Academiei România în Uniunea Europeană*

Acad. Mugur Isărescu Guvernatorul Băncii Naționale a României

Doamnelor şi domnilor, consolidarea Uniunii Europene. Acesta este, poate, Vă mulţumesc pentru invitaţia de a susţine un proiect incomplet şi imperfect, dar nicidecum un cuvântul de deschidere al acestei sesiuni ştiinţifice proiect care ar merita abandonat. După ce s-a extins desfăşurate în Aula Academiei Române. Ţin să substanţial de la începuturile sale până în prezent, remarc cu multă satisfacţie că în cadrul Secţiei de ajungând – înainte de materializarea Brexit-ului – la ştiinţe economice, juridice şi sociologie a Acade- 28 de ţări membre (faţă de doar şase în anii ’50), miei Române s-a instaurat deja o tradiţie a dezbate- este vital ca Uniunea Europeană să îşi consolideze rilor pe probleme de actualitate pentru societatea instituţiile şi să finalizeze reformarea cadrului de românească. Este firesc să fie aşa, căci membrii guvernanţă. comunităţii academice au nu numai posibilitatea, După un deceniu de la aderarea României la dar şi datoria de a furniza dezbateri de calitate, în Uniunea Europeană, nu cred că poate fi contestat că care să predomine o tratare riguroasă şi responsabilă bilanţul nostru este unul pozitiv, chiar dacă par- a temei abordate. În acest fel vom diminua, cel cursul economiei româneşti n-a fost atât de lin pe cât puţin, deficitul de analiză economică pe care îl ne-am fi dorit. La fel ca în cazul altor state membre, resimţim prea adesea în spaţiul public. Uniunea Europeană s-a dovedit a fi un „club de Subiectul abordat astăzi – „România în Uniunea convergenţă”, acţionând ca un catalizator pentru Europeană” – este de mare interes nu doar pentru determinanţi importanţi ai creşterii economice, de la că au trecut zece ani de la aderare, ci şi pentru că majorarea investiţiilor străine directe la accesarea Uniunea Europeană traversează în prezent o fondurilor europene, cu condiţia cunoaşterii şi perioadă de frământări şi transformări majore. respectării regulilor jocului. Faptul că trăim o perioadă dominată de semnifica- Referitor la problematica intrării în zona euro, tive transformări pe plan global, dar şi îngrijorări şi cred că merită subliniat că, în ceea ce priveşte dileme privind viitorul unei entităţi, care constitu- evoluţia în timp a abordărilor acesteia, tendinţa nu ie un bun public european, nu este deloc un motiv este de abandonare a acestui obiectiv, ci de tratare a de a deveni defetişti, de a depune armele, ci, sa într-o manieră mai prudentă, mai cuprinzătoare şi dimpotrivă, de a căuta răspunsuri lucide la pro- responsabilă. S-a întâmplat astfel întrucât, după blemele complicate cu care ne confruntăm. Să nu izbucnirea crizei economice şi financiare globale, a uităm cuvintele lui Jean Monnet: „Europa va fi devenit clar că pentru a beneficia de avantajele făurită prin crize şi va fi suma soluţiilor adoptate adoptării euro nu este nicidecum suficient să fie pentru depăşirea acestora”! îndeplinite, în sens restrâns, criteriile de la Maastricht. Este esenţial să conştientizăm cât de importantă De fapt, se impune îndeplinirea durabilă – şi nu este pentru noi – ca români şi europeni deopotrivă – accidentală, forţată sau temporară – a criteriilor de

*Cuvânt de deschidere susţinut la sesiunea științifică „România în Uniunea Europeană” (7 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 45 convergenţă nominală, ceea ce înseamnă crearea este esenţială – ca să îl citez pe Paul Krugman, „pro- condiţiilor pentru convergenţa reală. Ţin să amintesc ductivitatea nu este totul, dar pe termen lung este că durabilitatea convergenţei (nu numai a con- aproape totul”. vergenţei nominale), a fost prevăzută chiar în Tra- În plus, dat fiind că potenţialul economiei tatul de la Maastricht, doar că acest „amănunt” a româneşti este afectat în special de trenarea fost, cel puţin pentru o vreme, prea puţin luat în con- redresării investiţiilor publice şi a derulării siderare. reformelor structurale, ar trebui să se acţioneze cu Această durabilitate presupune, în mod obliga- prioritate pentru remedierea problemelor care toriu, o masă critică de convergenţă reală. Chiar împiedică progrese rapide în aceste domenii. Din dacă nu are o definiţie fără echivoc şi nici repere lunga listă a acestor reforme, aş face o menţiune numerice clar statuate, nivelul de convergenţă specială pentru cele care vizează piaţa muncii, ale reală este un parametru esenţial din perspectiva cărei deficienţe structurale – şi anume capacitatea succesului unui stat în interiorul zonei euro. A scăzută de a reţine vârfurile, neconcordanţa între adopta moneda unică, fără a fi atins în prea labil un pregătirea forţei de muncă şi cerinţele angajato- nivel relativ ridicat de convergenţă a veni tului pe rilor, mobilitatea internă încă scăzută – reprezintă locuitor, este contraproductiv, căci un decalaj prea constrângeri din ce în ce mai pronunţate la adresa mare din punct de vedere al convergenţei reale potenţialului de dezvoltare. prezintă multe riscuri, inclusiv riscul complicării În aceeaşi idee, cred că merită spus şi faptul că o gestionării ciclurilor economice în absenţa unei evaluare recentă a FMI relevă că ritmul anual de politici monetare independente. creştere a PIB potenţial poate fi majorat la circa 4,5 În ceea ce priveşte stadiul şi perspectivele convergenţei economiei româneşti, merită amintit la sută dacă se maximizează absorbţia fondurilor că aceasta îndeplineşte cumulativ criteriile de la europene. Întrucât utilizarea fondurilor europene Maastricht, fără întrerupere, începând din iulie este asociată cu o eficienţă sporită a investiţiilor 2015. Este o performanţă notabilă, obţinută prin publice, iar alocarea lor ţinteşte domenii unde eforturi susţinute pe parcursul multor ani. Este România are un deficit considerabil de astfel de foarte important, însă, ca politicile economice pro- investiţii (de exemplu, infrastructură mare), rolul movate în continuare de autorităţile române să asi- acestor fonduri în sprijinirea creşterii economice gure satisfacerea pe mai departe a acestor criterii. durabile este esenţial. Faptul că acum stăm bine din perspectiva unor cri- În plus, este important de subliniat că, în ve- terii, nu garantează cu nimic că vom sta la fel de derea unei dezvoltări economice adecvate pe bine şi peste un an sau doi, dacă nu aplicăm în mod termen mediu şi lung, România are oricum mare consecvent politici adecvate. nevoie de progrese substanţiale şi sustenabile în Dacă în sfera convergenţei nominale se impune planul convergenţei reale şi al asigurării robusteţei păstrarea acesteia, în planul convergenţei reale eco nomiei naţionale – acestea nu trebuie în niciun trebuie acţionat pentru creşterea sa substanţială, dar caz tratate drept sacrificii făcute pentru a trece exa- şi sustenabilă. Insist pe ideea de sustenabilitate, menul de admitere în zona euro! întrucât nu contează doar „cât de repede creşti”, ci şi În abordarea procesului de convergenţă reală nu „cum creşti”. Forţarea şi trenarea convergenţei sunt trebuie să ignorăm nici faptul că decalajele dintre deopotrivă nocive, iar a crede că se poate realiza zonele de dezvoltare ale României au rămas impor- convergenţa prin arderea etapelor este o iluzie tante sau chiar s-au adâncit în timp. S-a întâmplat periculoasă. astfel, ca urmare a ritmurilor diferite de convergenţă Am mai spus că un ritm adecvat al creşterii eco- reală, care au condus la apariţia unor poli de com- nomice este acela care asigură un progres semni- petitivitate regională, concomitent cu cronicizarea ficativ în planul convergenţei, concomitent cu unor zone de sărăcie. păstrarea echilibrelor macroeconomice. Aş adăuga o În zona Bucureşti-Ilfov, nivelul de trai a nuanţă – păstrarea echilibrelor este, fără îndoială, o devenit superior mediei Uniunii Europene, iar condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Este foarte vestul şi centrul ţării converg rapid spre acest important şi ca spaţiul de manevră de care dispun deziderat, având drept principal catalizator Revista AcademicaRevista politicile economice să fie utilizat mai ales pentru a prezenţa investiţiilor străine directe. În schimb, spori potenţialul de creştere al economiei româneşti. regiuni din sudul şi estul ţării sunt printre cele mai 46 Iar aici, creşterea productivităţii, cu toţi factorii săi, sărace regiuni din Europa şi au realizat progrese relativ modeste în ultimul deceniu. Comisia mul consolidat de supraveghere (6-Pack), reforma Europeană a semnalat riscul ridicat de excluziune guvernanţei fiscale (Pactul fiscal şi 2-Pack), meca- socială în aceste zone, însă noi ar trebui să sesizăm nismul de soluţionare a crizelor (Mecanismul Euro- primii aceste probleme. Din păcate, lipsa infrastruc- pean de Stabilitate), cadrul financiar integrat turii care să interconecteze provinciile istorice (cuprinzând autorităţile europene de supraveghere, acţionează în sensul permanentizării decalajelor de Comitetul European pentru Risc Sistemic şi Meca- dezvoltare. Este evident că se impun măsuri con- nismul Unic de Supraveghere). Referitor la meca- crete în sensul ameliorării acestei situaţii, dacă ne nismul consolidat de supraveghere (6-Pack), aş dorim ca România să adere cu succes la zona euro. sublinia că acesta impune nu doar întărirea disci- Desigur, în perspectiva identificării unui plinei fiscale la nivelul Uniunii Europene, ci şi a moment adecvat de adoptare a monedei unice, tre- supravegherii politicilor macroeconomice. Astfel, a buie nu doar să ne uităm atent în „ograda” noastră, fost creată procedura privind dezechilibrele macro- ci şi să aruncăm o privire la ceea ce se întâmplă în economice, instrument menit să ajute la detectarea zona euro. Este de dorit – şi de urmărit! – ca noul din timp şi corectarea evoluţiilor economice cadru instituţional al acesteia să-şi dovedească riscante, pe baza monitorizării unui tablou de bord. adecvarea şi eficacitatea. În acest context foarte complicat – mult schimbat Nu poate fi contestat faptul că designul mini- nu doar faţă de cel din anii ’90, când a fost semnat malist – politică monetară unică plus o frână fiscală Tratatul de la Maastricht, ci şi faţă de cel din vremea reprezentată de Pactul de stabilitate şi creştere – care în care România a aderat la Uniunea Europeană –, a stat la baza cadrului instituţional iniţial al UEM nu trebuie să înţelegem cu toţii că o pregătire adecvată a fost cel mai adecvat. Sincronizarea ciclurilor eco- nomice între statele membre era presupusă a se pro- pentru adoptarea euro presupune eforturi supli- duce în mod spontan, mecanismele la nivel naţional mentare substanţiale. Este vital ca aceste eforturi să erau considerate drept suficiente pentru a absorbi se deruleze într-o manieră coerentă, în condiţiile eventualele şocuri idiosincratice, iar sectorul privat existenţei unei viziuni de ansamblu asupra întregului era postulat ca fiind în mod fundamental echilibrat proces, viziune pentru cristalizarea căreia sunt foarte şi capabil să se autocorecteze. În condiţiile acestui importante dezbateri precum cea de astăzi. cadru instituţional incomplet, a fost extrem de Aş mai adăuga doar că un angajament deplin dificilă asigurarea unei guvernanţe adecvate în zona faţă de un proces sustenabil de convergenţă euro, unele dintre potenţialele beneficii transfor- economică – nominală şi reală, deopotrivă – şi mându-se, de fapt, în surse de vulnerabilităţi. punerea „propriei case în ordine” de către fiecare După ce deficienţele cadrului instituţional al stat înainte de adoptarea euro sunt esenţiale pentru zonei euro au fost evidenţiate de criza globală, s-a succesul extinderii zonei euro. Acesta este, de fapt, acţionat însă pe mai multe planuri pentru remedierea drumul de urmat, dacă se doreşte ca adoptarea mo- acestora. Au fost operaţionalizate instrumente com- nedei unice de către noi ţări din Uniunea Europeană plexe de gestionare a riscurilor şi vulnerabilităţilor să aducă beneficii atât pentru acestea, cât şi pentru din domeniul macroeconomic şi financiar: mecanis- ansamblul zonei euro.

47 „România şi aderarea la zona euro” – un studiu programatic de mare actualitate şi de interes public*

Acad. Aurel Iancu

Trecerea ţărilor la moneda euro este un proiect domeniului. Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul pro- politic european departe de a fi încheiat, atât ca gramului privind Strategia cercetării ştiinţifice a performanţă şi completitudine instituţională, cât şi Academiei Române – Secţia de știinţe economice, ca extindere. Greu încercat de ultima criză juridice şi sociologie, Institutul Naţional de economică, acest proiect şi viabilitatea sa depind în Cercetări Economice, în colaborare cu Institutul mod decisiv de bunul mers al economiei zonei euro European din România. şi de temeinicia cu care se pregătesc ţările Uniunii Analiza cuprinzătoare şi competentă, efectuată Europene pentru adoptarea monedei unice pe un fond operaţional al teoriei zonei monetare comunitare. optime, se face ţinând seama de către autori de Pregătirea României pentru intrarea în zona euro două mari realităţi: pe de o parte, de starea dificilă este o etapă crucială, dar şi obligatorie, pe care ţara în care se află zona euro postcriză și de necesita- noastră, potrivit Tratatului de Aderare, o are de par- tea de a accelera reformele şi de a completa curs în procesul de adâncire a integrării europene. instituţiile la nivelul Uniunii Economice şi Mone- Din păcate, niciuna dintre cele două ţinte tare; pe de altă parte, de situaţia în care se află calendaristice ambiţioase de adoptare a euro şi avan- România privind decalajul economic însemnat sate de diferite guverne (2014, 2019) nu a avut la faţă de ţările dezvoltate şi de urgenţa unor efort uri bază nici studii şi nici programe însoţite de foi de sistematice şi continue de a asigura un nivel parcurs care să justifice aceste ţinte, însă, la care, pe minim de con vergenţă reală și instituțională a rând, s-a renunţat. Este o veche meteahnă a multor României cu cea a zonei euro, prin activarea fac- decidenţi politici români să ia decizii importante sau torilor determinanţi. să fixeze anumite obiective fără să aibă la bază stu- De asemenea, în baza unei cercetări empirice dii aprofundate asupra condiţiilor, mijloacelor, extinse, bine documentate, cu un volum mare de efectelor şi duratei realizării obiectivelor proiectate date din statistici naţionale şi internaţionale, în stu- și chiar puse în operă. diu se subliniază necesitatea aplicării unor politici Nevoia unui studiu de amploare, care să anali- ferme vizând: convergenţa instituţională, sin- zeze pe toate feţele şi în mod aprofundat un aseme- cronizarea ciclică cu zona euro, flexibilitatea pieţei nea subiect de mare actualitate şi de interes public, muncii, similaritatea transmisiei politicii monetare, este astăzi împlinită prin lucrarea România şi adera- mecanismele de absorbţie a şocurilor ş.a., care pot rea la zona euro supusă dezbaterii şi aflată în curs de şi trebuie să contribuie la stabilitatea şi sustenabili- publicare la Editura Academiei Române. Studiul tatea criteriilor de convergenţă nominală şi la reali- este rodul unei investigaţii ştiinţifice aprofundate, zarea convergenţei reale a României cu ţările zonei efectuate de o echipă excelentă formată din acade- euro. mician Daniel Dăianu (coordonator), Ella Kállai, În general, un studiu este cu atât mai interesant Gabriela Mihailovici şi Anca Socol – reputaţi şi mai util, cu cât el ridică probleme noi şi profesori şi cercetători şi foarte buni cunoscători ai controversate şi incită cititorul la întrebări de tot Revista AcademicaRevista

*Alocuţiune susţinută la sesiunea „România în Uniunea Europeană” 48 (7 aprilie 2017, Aula Academiei Române) felul. Aceasta este încă o calitate a acestei lucrări. tratează aspecte ale adoptării monedei unice, se De exemplu, un aspect extrem de discutat şi dispu- atrage atenţia asupra complexităţii problemelor şi tat în lumea economiştilor este orizontul de timp în dificultăţilor ce apar în practica economică, determi- care ar trebui ca România să solicite accesul la zona nate de trecerea la euro, mai ales când instituţiile nu euro, ştiind că mai întâi ea trebuie să treacă prin fil- sunt complete. trul mecanismului ratei de schimb 2, care durează Referindu-se la raportul dintre introducerea euro cel puţin doi ani. În realitate, instituţiile din zona şi piaţa internă a Uniunii Europene şi la rolul impor- euro cu puteri discreţionare dau acordul pe baza ra- tant al monedei în economia contemporană, Ettore poartelor de ţară şi de convergenţă cu multă întâr- Dorrucci – şeful secţiunii de convergenţă din Banca ziere, la care se adaugă timpul necesar pentru ratifi- Centrală Europeană – afirma că introducerea euro în carea acordului de acces din partea celor 19 state 1999 a fost nu cum au crezut unii cireaşa pe tort (tor- membre ale zonei euro, cu riscul ca unele dintre tul fiind piaţa internă a Uniunii Europene), ci mai acestea să ceară amânări pentru îndeplinirea degrabă ea a însemnat şi a implicat un nou, mare tort anumitor condiţii. pe cireaşă. Autorii apreciază ca orizont de timp posibil Pentru a duce lucrurile până la capăt, autorii nouă ani (2024), în care România ar urma să încheie studiul cu o schiţă a strategiei de aderare la îndeplinească pragul minim al convergenţei reale zona euro şi cu formularea unor recomandări (exprimat prin PIB/locuitor calculat la paritatea puterii de cumpărare) de 75% faţă de media privind căile de urmat pentru îndeplinirea acestei PIB/locuitor la PPC a Uniunii Europene. Apelând la strategii. Sunt convins că acestea pot fi de folos istoria adoptării euro, se constată că de la solicitarea celor care vor elabora programul de adoptare a oficială şi până la accesul efectiv la zona euro, monedei euro în România. pentru unele ţări a durat şi opt-zece ani, iar gradul de Lucrarea, în ansamblu, conţine o mare densitate convergenţă reală al statelor în momentul intrării nu de idei susţinute de o amplă documentare, de a fost mai mic de 70%, cu o singură excepţie, Leto- ilustrări statistice şi grafice abundente, bine nia, care are, însă, o pondere neînsemnată în econo- selectate şi explicitate. Ea reprezintă și un excelent mia acestui grup de ţări. manual pentru cei care doresc să aprofundeze În lumea nespecialiştilor, trecerea la euro poate cunoştinţele în domeniul integrării economice şi apărea ca o simplă schimbare de monedă, fără prea monetare. multe probleme şi implicaţii de ordin economic şi În încheiere adresez felicitări autorilor pentru social, cu toate că, în diferite articole ştiinţifice, care acest studiu consistent şi valoros.

49 Templul se dărâmă cu uneltele făurite în interiorul său!*

Acad. Victor Voicu Secretarul general al Academiei Române

Laboratorul pentru Analiza Războiului In- LARICS a identificat şi a analizat armata de formaţional şi Comunicare Strategică (LARICS) trolli a Federaţiei Ruse sau armata de trolli a Krem- este o reuşită a Institutului de Ştiinţe Politice şi linului. Investiţiile pentru plata jurnaliştilor, blogge- Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Acade- rilor, comentatorilor online aserviţi propagandei pro miei Române. Felicitări profesorului Dan Dungaciu Putin, antioccidentale, anti UE, anti NATO ajung la şi tu turor colegilor şi colaboratorilor săi pentru 5-7 miliarde de dolari. Există investigaţii jurnalis- această realizare necesară şi simbolică pentru vre- tice relevante asupra acestui tip de activitate pro murile noastre. Kremlin, coordonate de Serviciul Federal de Secu- Într-o lume în care predomină delăsarea şi ritate din Rusia (FSB), date publicate şi de „The indiferenţa faţă de problemele cronice ale societăţii Guardian” în 2015. Date ample sunt publicate de româneşti, identificate sau nu, apariţia unei astfel de LARICS sub semnătura Elenei Onu în Adevărul.Ro. structuri în cadrul unui institut al Academiei Manipularea opiniei publice prin mesaje online, Române este un semnal pentru redresarea spe- articole, comentarii, filme, mesaje diverse, vizează ranţelor în luciditatea noastră. orice domeniu de interes naţional din România. Uti- Lumea, Europa şi la fel ţara noastră nu străbat o lizarea frazelor şablon şi repetarea perseverentă a perioadă în care optimismul şi siguranţa pe termen acestora au ca scop „modelarea” percepţiei opiniei mediu şi lung par a fi certitudini. Agresivitatea publice, de exemplu, referitor la conflictul din manifestată de către unii dintre vecinii noştri pune în Ucraina. Publicarea unui raport relevant de către pericol potenţial atât România, cât şi, nu în mai Institutul Afacerilor Internaţionale din Finlanda, mică măsură, proiectul generos al Uniunii intitulat Ceaţa minciunii. Strategia rusească a min- Europene. ciunii în conflictul din Ucraina, a demonstrat printre Am fi prea naivi – şi nu suntem! – să credem că altele promovarea unor teze ideo logice caracteris- aceşti vecini nu doresc, cu ardoare, dezintegrarea tice perioadei sovietice. Evident că procesul este Uniunii Europene, pentru a-şi atinge scopurile extrem de periculos pentru mani pularea generaţiilor politice şi de expansiune. Chiar dacă, în primitivis- tinere, fără experienţa directă a propagandei comu- mul lor, aceşti vecini, mă refer la Rusia lui Putin, niste, deosebit de penetrantă. recurg, conform unei tradiţii istorice, la ameninţări Există o agresivitate evidentă împotriva opi- armate, fără decenţă, măcar diplomatică, nu acesta niilor diverse, a liberei exprimări. Să nu uităm este pericolul cel mai mare. O propagandă disi- reacţiile unor pseudolideri de opinie faţă de Apelul mulată, bine organizată şi cu dispersie şi acoperire academicienilor. Am comis, după părerea lor, un europeană şi mondială, manipulează mase mari de delict de opinie, deşi, pe multe canale mass-media, cetăţeni cu informaţii false, defăimări, propagandă problemele grave cu care se confruntă societatea privind măreţia lui Putin, susţinerea unor anumite românească sunt adesea prezentate realist şi fără candidaturi la conducerea statelor europene sau escamotare. La nivel european şi naţional este o chiar mai mult decât atât! fraudă dacă ai opinii despre LGBT, familie sau Revista AcademicaRevista

*Alocuţiune susţinută la conferința publică de lansare a Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și 50 Comunicare Strategică: Războiul informațional sub lupă (26 aprilie 2017, Aula Academiei Române) migraţie, altele decât cele acceptate de corec- Exemplele sunt numeroase, dar asta nu-i singura titudinea politică. Eşti tratat drept antioccidental, problemă de identificat. Rusia dezvoltă o pro - antidemocratic. Se încearcă cu perseverenţă pagandă amplă, intensă, pe multiple canale. impunerea dominaţiei minorităţii, indiferent de tipul Desigur, trebuie combătută, dar nu oricum. sau relevanţa sa. Inclusiv a minorităţilor etnice. Noi, Academia Română, şi Institutul am înfiinţat o Statutul Ţinutului Secuiesc a apărut în Monitorul structură competentă capabilă să identifice şi să Oficial… Se impune nu egalitate, ci dominaţia acționeze. Se admite că eficienţa propagandei minorităţii şi supunerea majorităţii. antiromâneşti şi nu numai este corelată cu crizele Într-una dintre analizele LARICS se abordează de încredere în instituţii şi în valorile societăţii acest subiect. Printre altele, autorul, George Scarlat, româneşti. Acest tip de criză se manifestă evident demonstrează că serviciile de comunicare şi şi la alte niveluri (Europa, SUA etc.). Neîncrederea birourile de presă nu fac analize de fond, iar Româ- din interior, cultivată, este cea care subminează nia este vulnerabilă în faţa războaielor infor- socie tatea românească şi creşte eficienţa propagan- maţionale. Relevantă este lipsa de discernământ a dei antiromâneşti. Neîncrederea şi bagatelizarea presei româneşti şi comportamentul de amplificator valorilor româneşti sunt arme eficiente pe termen al campaniilor antiromâneşti. Autorul menţionat mediu! Este dificil să nu-mi revină în minte analizează şi provincialismul presei, inclusiv al adevărul biblic că templul se dărâmă cu uneltele politicienilor români, vizând infailibilitatea presei făurite în interiorul său! Sau Imnul nostru occidentale. Foarte relevant este „războiul identitar” naţional: „Deşteaptă-te române/ Din somnul cel de din Republica Moldova, caracterizat de câteva moarte/ În care te-adânciră/ Barbarii de tirani”. sintagme şi confuzii deliberate. Recensământul din Un distins om de cultură, scriitorul Florentin Moldova a scos în evidenţă faptul că la rubrica Popescu, scria, în revista „Sud”: „Mă întreb dacă „naţionalitate” scrie „Republica Moldova”. A apărut barbarii de tirani sunt numai din afara ţării sau şi sintagma „naţiune civică”, utilizată de politicieni şi alţii, din interiorul ei…” lideri de opinie din Republica Moldova, eludând O analiză foarte interesantă este cea a lui faptul că „Republica Moldova” a apărut în numele Cristian Barna şi Cosmin Dugan, în sfera mecanis- unor determinante identitare, în primul rând limba melor neuropsihice ale manipulării populaţiei prin română! Adică revendicări etnice, nu civice, după mijloace foarte diverse, de la zvonuri până la zona cum subliniază autorul articolului, Dan Dungaciu. medicală, substanţe psihotrope, manipulare moti- Devine ilariantă manipularea înscrisă pe un afiş: „Noi vorbim limba moldovenească”. O fi mesajul vațională prin bani, recompense, şantaj, ideologie, convingător pentru cineva? Dan Dungaciu citează privilegii economice şi/sau politice etc. Utilizarea „teorema lui Thomas”: Un fapt fals, perceput ca „rebelilor” naţionali, dificil de distins de merce- real, devine real prin consecinţe. nari, delicvenţi, psihopaţi etc., face din neuroştiinţă Referitor la protestele din Piaţa Victoriei, mass- un domeniu de interes militar, a cărui dezvoltare ar media rusească, preluând mesajul scurt al Minis- putea fi o ţintă potenţială vizând războaiele terului Afacerilor Externe rusesc, a dezvoltat ţintele hibride. care să ilustreze „Ce se întâmplă în ţara care visa să Aş vrea să sugerez, deci, că ar trebui să luăm în se unească cu ţara vecină, Moldova”. Temele identi- considerare şi războiul hibrid din interior, al ficate au fost, printre altele: violenţa protestelor, românilor cu românii. Aş vrea să enunţ câteva dezbinarea ţării, maidanul românesc, situaţia aspecte care sunt comentate şi în mass-media, fără economică, sentimentele antiruseşti, Uniunea prea mare relevanţă, fiind uşor trecute în plan Europeană nu ajută România, NATO şi România, secundar de către evenimentele politice. În esenţă, MAE rus despre pericolul reprezentat de România. relev campaniile de presă şi pe internet împotriva: Este evidentă discrepanţa vădită dintre realitatea Bisericii Ortodoxe Române, Academiei Române, evenimentelor şi mesajele propagandei ruseşti. familiei tradiţionale, împotriva valorilor româneşti, Proiectul propagandistic „Moldova nu e Româ- oamenilor de cultură, scriitorilor, fie din trecut, fie nia”, prezentat relevant de George Damian, deşi are în viaţă, împotriva medicinei româneşti, finalmente, multe stângăcii, ne atrage atenţia prin agresivi- împotriva identităţii naţionale (aşa cum au fost tatea lui antiromânească. Printre altele, insistă că reacţiile de o agresivitate neaşteptată împotriva Republica Moldova este asediată de România... Apelului a peste o sută de academicieni). 51 Se pune problema: sunt aceste campanii agre- ţarea alegerilor, favorizarea Brexit-ului şi alte sive spontane sau sunt declanşate conform unor evenimente cu impact major) experimentul pregătiri prealabile? Ce-i mână pe ei (pe organiza- tânărului Michael Kosinski, specialist în psihome- tori) în această luptă? Înainte de a aborda sumar trie, care a elaborat o aplicaţie pe Facebook, „My problemele sugerate mai sus, aş vrea să evoc personality”, în care utilizatorii sunt puşi să com- reacţiile responsabile şi elegante ale unor mari pleteze chestionare psihometrice vizând parti- oameni de cultură în diverse publicaţii. cularităţile psihocomportamentale proprii. Spre Foarte relevante ca reacţie la campaniile respec- surpriza autorului, milioane de oameni şi-au tive mi se par discursul doamnei Ana Blandiana la dezvăluit particularitățile şi convingerile cele mai Universitatea „Babeş-Bolyai”, articolele lui Paul intime. Modelul s-a perfecționat, permiţând pre - Ghiţiu, profesorului Mircea Martin, articolele din ziceri ale comportamentelor prin simulări. De fapt, „Contemporanul” ale doamnelor şi domnilor rezulta că se inventase un motor de căutare a oame- Theodor Codreanu, Mircea Platon, Magda Ursache, nilor! De asta se ocupă compania Cambridge Ana- Horia Pătraşcu şi Bogdan Creţu. Sau „Vânătoarea lytica, condusă de Alexandru Kogan (Dr. Spectre). de oameni mari” din volumul Acasă-n exil de Aura Facebook-ul s-a dovedit o mină de aur! Christi, redactorul-şef al revistei „Contemporanul – Am căutat să sugerez câteva aspecte din ceea ce ideea europeană”. ne preocupă privind societatea românească, dusă Citez din Theodor Codreanu: „Vine acum într-o zonă fără ţel, pe termen mediu şi lung. Această Nicolae Breban şi ne pune în faţă o nouă construcţie lipsă de proiect, fără repere, fără valori, stare românească, abordând aceeaşi temă eliadescă din generată, indusă, nu întâmplător, ar trebui să ne 1953, cu o forţă epică şi filosofică excepţionale. De îngrijoreze. Analizele etiologice asupra mobilurilor ce o face tocmai acum, când elitele româneşti, socio-morale şi mecanismelor disimulate, insidioase îndoctrinate political correctness sunt convinse că, de un sfert de veac încoace, România trăieşte în şi perseverente, pe termene de una-două generaţii, para disul libertăţilor democratice? Din simplul sunt dezastruoase pentru un popor. Testul făcut de motiv că, la vedere, în pofida orbului găinilor Academia Română, recent, evidenţiază că ceea ce boierilor minţii, se arată că România a rămas tot părea imposibil în urmă cu 25 de ani, ca tip de ilău, că nu a avut loc nicio răsturnare revoluţionară reacţie agresivă la exprimarea unor opinii privind şi că ţara a trecut sub loviturile îndulcite ale unui realităţi grave ale societătii româneşti, a fost posibil duşman/ciocan invizibil, globalist, de o mie de ori acum. Prin similitudine, evoc alt episod. Dan mai viclean şi mai necruţător decât monstrul Dungaciu şi Petrişor Peiu se întrebau într-o analiză bolşevic. Dar un simpton înfiorător: după Siria, recentă dacă ar mai fi posibilă, azi, acţiunea Basara- România este ţara de pe glob la care s-a produs cel biei din urmă cu circa 99 de ani, la 27 martie 1918, mai mare exod de populaţie, de peste patru milioane de a face primul pas, încheiat cu momentul istoric de loviţi.” strălucit şi unic de la 1 Decembrie 1918 – Marea Am văzut într-o sinteză privind o campanie de Unire? manipulare psihologică cu diferite ţinte (influen - Desigur, încă un motiv de profundă reflecţie. Revista AcademicaRevista

52 „Războiul informaţional” şi centenarul Marii Uniri*

Acad. Ioan-Aurel Pop

Se spunea odinioară că acela care stăpâneşte Actele de voinţă naţională de la sfârşitul informaţia poate deveni stăpânul lumii. Azi, zicerea Primului Război Mondial i-au antrenat nu doar pe cu aspect de dicton s-a modificat: stăpâneşte lumea români, ci şi pe polonezi, pe cehi, pe slovaci, pe acela care stăpâneşte comunicarea. Astăzi, prin sârbi, pe croaţi, pe sloveni, pe lituanieni, pe letoni, modalităţile avansate de comunicare, se făuresc pe estonieni etc., care erau, în linii mari, mulţumiţi lumi, după dorinţa comanditarilor. În contextul de deciziile proprii, ratificate prin tratatele Con - acestui „război informaţional”, purtat cu metode tot ferinţei de Pace de la Paris (1919–1920). mai sofisticate, se cuvin luate măsuri de contraca- Prăbuşirea vechilor imperii implicate în regiunea rare a efectelor propagandei. Factorii de decizie din central-sud-est europeană – german, austro-ungar, România au menirea şi obligaţia de a scoate otoman, rusesc – a creat însă şi mari frustrări, adevărul (omeneşte posibil) la lumină şi de a-l face nemulţumiri, proteste ale vechilor elite politice din cunoscut. De aceea, salutăm lansarea de către aceste state dominante, răsfrânte, printr-o intensă Academia Română a LARICS (Laboratorul de muncă de propagandă, şi asupra popoarelor respec- tive. Dar, dincolo de mulţumiţi şi nemulţumiţi, era Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare pentru prima oară în istorie când voinţa popoarelor Strategică), care funcţionează sub coordonarea Insti- (eliberate de sub dominaţia străină) exprimată în tutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale chip democratic la finele războiului era, în general, „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, condus de consfinţită pe plan internaţional prin tratatele de prestigiosul expert Dan Dungaciu, profesor la Uni- pace. Cu alte cuvinte, tratatele de pace de la Paris, versitatea din Bucureşti. Cercetătorii şi analiştii din 1919–1920, au respectat în mare măsură ceea cooptaţi în această structură academică urmează să ce deciseseră polonezii, românii, cehii, slovacii, se ocupe de analiza metodelor şi strategiilor folosite sârbii, croaţii etc. în războiul informaţional care afectează România şi Toate provinciile istorice care s-au unit cu Ţara Uniunea Europeană şi care vin în special dinspre în 1918 au avut importanţa lor. Basarabia era cea din Rusia şi Ungaria. Concentrarea muncii Laboratoru- urmă desprinsă din trupul cel mare al Ţării Moldo- lui pe zonele şi mediile în care aceste mesaje de vei, la 1812 (când fusese dată Imperiului Ţarist) şi propagandă care pot destabiliza România prind cel revenea cea dintâi, la 27 martie/9 aprilie 1918, adică mai bine, adică acolo unde încrederea în instituţii şi după circa un secol. Bucovina sau Ţara de Sus a în lideri este cea mai scăzută, poate corecta Moldovei, leagănul Voievodatului Moldovei – cu percepţia acelei părţi amăgite a opiniei publice vechile capitale Baia, Siret şi Suceava, cu gropniţele româneşti. O direcţie a destabilizării prin propa- domneşti, cu vechile mănăstiri pictate – se întorcea ganda ostilă se referă chiar la făurirea statului smerită, la 15/ 28 noiembrie 1918, după aproape un naţional unitar român în 1918. secol şi jumătate de înstrăinare (la 1775, fusese

*Alocuţiune susţinută la conferința publică de lansare a Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică: Războiul informațional sub lupă (26 aprilie 2017, Aula Academiei Române) 53 ocupată de Imperiul Habsburgic) în Ţara cea mare. în străinătate, pe măsură ce se apropie centenarul Transilvania cu Banatul, Crişana, Maramureşul – actului de la 1 Decembrie 1918. Prima teză relansată cam 100 000 de km pătraţi, adică peste o treime din (în mediile româneşti) este aceea că românii transil- suprafaţa Regatului României interbelice – nu vani, influenţaţi de „cultura superioară maghiară”, făcuseră parte decât vremelnic din vreo Ţară ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei (care Românească, în schimb fuseseră încadrate prin nici nu exista atunci ca subiect de drept cucerire sau altminteri în Regatul Ungariei, în or- internaţional, din moment ce statul acela hibrid se bita Imperiului Otoman (indirect, ca principat chema Austro-Ungaria), trăind în egalitate cu autonom, ori direct, ca în cazul Banatului de câm- ungurii şi bucurându-se de o largă autonomie etc. pie, al Crişanei), în Imperiul Habsburgic, iar Iată răspunsul, dat în epocă acestei chestiuni a această înstrăinare era veche de circa o mie de ani. superiorităţii culturii maghiare (puse atunci de ofi- Cu alte cuvinte, Transilvania vine cea din urmă în cialii unguri), prin vocea lui Alexandru Vaida- trupul Ţării, la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Voevod, auzită în Parlamentul de la Budapesta, în după „un mileniu de singurătate” (ca să-l parafra- 1914: „[În ceea] ce priveşte cultura maghiară, şi zez pe Gabriel Garcia Marquez). Toate aceste pro- aceasta e încă fragedă, ca şi cultura română. Dar şi vincii unite la 1918 aveau majorităţi etnice în cazul dacă ar fi vorba nu de cultura maghiară, ci româneşti absolute în componenţa lor, cu excepţia de cea franceză, germană sau engleză, în zadar aţi Bucovinei, unde administraţia de la Viena reuşise voi să ne-o acordaţi. E adevărat, cultura noastră e „performanţa” de a reduce, în nici 150 de ani, pon- încă în dezvoltare, îşi trăieşte abia anii copilăriei, derea românilor de la circa 70% (la finele secolului dar ea se manifestă foarte frumos şi această cultură al XVIII-lea) la sub 35% (în 1910); chiar şi aşa, nouă ne e mai scumpă decât orice altă cultură după dislocări masive şi colonizări de populaţie şi străină, pentru că ea e manifestarea vieţii noastre după recensăminte tendenţios făcute, românii sufleteşti, ea reoglindeşte viaţa sentimentelor deţineau majoritatea relativă în provincie la 1918. noastre”. Prin marea împlinire din 1918, românii şi-au trăit Fireşte, de-a lungul timpului, s-au exprimat opi- ora lor astrală, au exultat, au simţit istoria de par- nii istorice diverse despre marile schimbări de la tea lor. Pe de altă parte, era clar că în Rusia finele Primului Război Mondial, învingătorii fiind, sovietică (şi apoi în URSS şi Federaţia Rusă), în în linii mari, mulţumiţi şi laudativi faţă de acele Ungaria, în Austria şi, prin ricoşeu, în alte state, evoluţii, iar învinşii fiind critici şi dornici de actele de la 1918 nu puteau fi privite cu simpatie, revizuire şi de revanşă. Au fost atunci chiar şi ro- aprobate, lăudate. mâni care (ca şi unii cehi, polonezi, croaţi, unguri Astăzi, după un secol de la acest mare efort al etc.) nu au vrut destrămarea monarhiei habsburgice, naţiunii noastre de a trăi unită într-un singur stat – din varii motive, de la oportunitatea personală până adică după cea mai mare împlinire istorică a popo- la credinţa că viaţa lor sau a naţiunii române ar fi rului român din întreaga sa istorie –, ne trezim chiar trebuit să se dezvolte în cadre occidentale, nu „bal- şi unii dintre noi, din dorinţa de originalitate ori din canice”. Ceea ce este însă clar atestat şi dovedit, fără interese precise extra-istorice, să „reinterpretăm” nicio putinţă de tăgadă, este faptul că majoritatea trecutul, venind în faţa opiniei publice cu falsuri românilor ardeleni au dorit să facă parte din grosolane. Enumăr câteva dintre cele mai evidente România, că au format Regatul României Mari şi că şi mai departe de adevăr: România a intrat de prisos acesta a fost recunoscut pe plan internaţional, cu şi hazardat în Primul Război Mondial; România a noile sale graniţe, prin tratate. anexat cu forţa provincii la 1918; România a deve- Nemulţumiţii de după 1918–1920 s-au regrupat nit atunci un stat artificial şi multinaţional, „impe- treptat şi au condus la Al Doilea Război Mondial, rialist”, format din „petice”; românii din Țară, dar după care, în linii mari, ordinea politico-teritorială a mai ales cei din provincii nu au dorit unirea, care rămas, cu anumite modificări, ca aceea interbelică. s-ar fi făcut prin efortul unor „politicieni interesaţi” Marele profitor a fost URSS, care a trăit momentul

Revista AcademicaRevista şi al unor „intelectuali exaltaţi” etc. destrămării în perioada lui Gorbaciov şi mai ales în Despre Transilvania, astfel de minciuni se 1989–1991. Statele care se formaseră în 1918, prin 54 rostesc parcă mai apăsat, deopotrivă în România şi voinţa popoarelor şi care fuseseră consfinţite prin Conferinţa de Pace de la Paris (1919–1920), au tate, pentru cercetările istorice critice, pentru eluci- rămas aproape cum au fost (chiar dacă Iugoslavia şi darea dezinteresată a umbrelor trecutului1. Cehoslovacia s-au destrămat), adică formate tot pe Pe fondul ideii că românii au trăit până în seco- criterii naţionale, state ale polonezilor, românilor, lul al XIX-lea în două ţări distincte şi în provincii cehilor, slovacilor, sârbilor, croaţilor, slovenilor, istorice cuprinse în imperii străine, se cultivă destul lituanienilor, letonilor, estonilor etc. Şi frustrările au de insistent ideea dezbinării româneşti, a „inven- rămas aproape la fel, de aceea este firesc ca, la un tării” numelui de România, a noutăţii ideii de unitate secol de atunci, unii să sărbătorească şi alţii să fie politică şi a civilizaţiei diferite din Transilvania în nostalgici şi trişti. Vocile nemulţumite de formarea raport cu ceea ce era în regiunile extracarpatice. Din României întregite se regrupează acum, cu ocazia arsenalul unor epoci pe care le credeam apuse şi al centenarului, şi recurg la forme variate de expri- unor ideologii totalitare condamnate de istorie, se mare. Pe fondul unei crase lipse de cultură istorică a revitalizează idei teoretice, precum majorităţile opiniei publice actuale, forţele interne care cultivă etno-demografice sunt relative şi voinţa lor nu mai relativismul istoriei şi care combat ideea de unitate contează astăzi; popoarele fără statalitate veche sunt românească sunt dublate de unele din exterior. popoare fără istorie şi, prin urmare, au drepturi limi- Pentru a pregăti sărbătoarea centenarului Marii tate; autonomiile teritoriale pe criterii etnice au Uniri, statul român a creat în 2016 un organism rădăcini vechi, verificate de istorie etc. În mod con- guvernamental, condus de un secretar de stat. Între cret, despre trecutul românilor şi despre realităţile timp, deja s-a schimbat structura acestui „departa- româneşti, se insinuează vechi sloganuri, actuali zate ment”, dar strategia şi tactica sa nu sunt clare, mai prin adaptări recente: românii sunt un popor nou, ales că nu are încă un buget aprobat şi nici precizate intrat târziu în istorie; valahii şi românii sunt po- modalităţile de a procura fonduri din alte surse. Între poare diferite; Transilvania nu are legătură cu istoria timp, în Ungaria, „Grupul de cercetători ştiinţifici ai românilor; numele lui Iancu de Hunedoara trebuie Academiei de Ştiinţe Ungare – Elan-Trianon 100”, schimbat în Ioan de Hunedoara; particula Napoca deşi nu figurează ca un organism guvernamental, trebuie scoasă din numele municipiului Cluj-Na- este, în fapt, puternic susţinut de autorităţi, este for- poca; imnul de stat – care ar exprima idei retrograde mat dintr-o redutabilă echipă de istorici, istorici de şi s-ar referi la Corvinii „ungari” – trebuie înlocuit artă, istorici literari şi sociologi, beneficiind de un etc. Unele dintre aceste „îndreptări” par inofensive: substanţial grant, eşalonat pe cinci ani. Echipa are a spune Ioan în loc de Iancu nu schimbă mare lucru, scopul să elucideze în principal condiţiile în care decât că ne îndepărtează de esenţa unei forme s-au încheiat tratatele de pace şi, mai ales cel de la româneşti diminutivate (Iancu provine tot din Ioan) Trianon, tratate care au condus la „pedepsirea” şi de apropierea de numele unui erou naţional româ- Ungariei, la privarea sa de „două treimi din teritoriu nesc – Avram Iancu; scoaterea particulei Napoca din şi din populaţie”. Cel puţin acestea sunt expresiile numele oraşului Cluj-Napoca ar şterge mai mult de discursului oficial din Ungaria contemporană, ţară un mileniu de istorie, adică tocmai rădăcinile daco- care, deşi aliată cu România în NATO şi membră, ca romane ale românilor. şi România, în Uniunea Europeană, şi-a oprit, în Unele dintre aceste „propuneri” prind la publicul 2016, diplomaţii să participe la celebrarea Zilei larg, mai ales în străinătate, şi datorită curentului Naţionale a României! Din păcate, arsenalul de idei dacist (tracist), care-i aşază pe daco-geţi şi pe traci pentru cercurile ungare care deplâng Marea Unire la temelia tuturor popoarelor europene, cu o limbă românească de la 1918 sunt oferite, în mare parte, de primordială din care s-ar trage latina, cu priorităţi în românii înşişi, de acei români care cultivă blamarea toate domeniile, de la scris şi astronomie până la istoriei naţionale, care resping unitatea românească, arhitectură şi medicină etc. Denigrarea istoriei şi care cer felurite autonomii istorice, care condamnă vieţii românilor este astfel uşor de făcut, mai ales că „miticismele” şi „balcanismele” cu scopul sub- datele sale esenţiale sunt oferite de cealaltă extremă minării României. Prevăd că, scoţând lucrurile din din cultura românească, aceea care acceptă doar context, România va fi criticată pentru naţionalism, nimicnicia românilor, spiritul lor gregar, de popor pentru preamărirea actului de la 1918 prin politica fără voinţă, de masă informă, „umbră fără schelet”, sa de stat, iar Ungaria va fi lăudată pentru obiectivi- formată din „feţe patibulare”, cu „guri vulgare”, 55 „puturoşi”, cu un „amestec apos” în loc de creier, cu dar şi din alte motive, asemenea idei au fost, după o istorie în care toţi „au urinat” peste noi şi din care 1989, complet respinse, bagatelizate, ironizate. Cu a rezultat limba română, „bună numai pentru alte cuvinte, s-a spus şi s-a scris ditirambic că nu au înjurături” etc. O altă variantă a acestei extreme existat niciodată astfel de idei în mintea românilor. afirmă că nu ne cunoaştem corect trecutul, fiindcă De fapt, orice popor, din momentul constituirii sale, toţi marii istorici şi oameni de cultură români au tinde să-şi formeze structuri politice proprii, numite operat doar cu mituri naţionaliste. Pe acest fundal generic state, cu scopul organizării şi conservării trist – pregătit de unii dintre noi înşine – este foarte comunităţii etnice respective. Românii au făcut şi ei uşor ca anumiţi factori din afară să combată unitatea acelaşi lucru, începând cu sfârşitul mileniului I d.Hr., românească, actul de la 1 Decembrie 1918, ideea de făurindu-şi astfel de formaţiuni numite ţări, jude- solidaritate a românilor ca popor şi ca naţiune. cii/cnezate, ducate/voievodate, domnii etc. Popoa- Dar, oare cum şi de când au vrut românii intra- rele nu erau atunci conştiente de necesitatea unităţii carpatici să facă parte dintr-o Ţară Românească, să lor politice globale, astfel că unele au rămas să trăiască în structuri politice româneşti, sub trăiască în mai multe nuclee politice. Altele şi-au oblăduirea unor instituţii româneşti? Pentru că sub realizat unitatea politică prin voinţa elitelor lor, a comunismul nostru original, mai ales în ultimul unor conducători energici. Românii au reuşit în

Revista AcademicaRevista deceniu de existenţă a regimului Ceauşescu, se exa- secolul al XIV-lea (ceva mai târziu decât unii dintre gera cu sloganul „luptei de veacuri a poporului vecinii lor) să-şi formeze două voievodate cvasi- 56 român pentru unitate, permanenţă şi continuitate”, independente sau două „libertăţi româneşti” – cum le-a botezat inspirat Nicolae Iorga – anume Ţara legăturile între românii transilvăneni şi cei olteni, Românească şi Ţara Românească a Moldovei. munteni şi moldoveni sunt continue. Restul românilor, deopotrivă la nord şi la sud de În secolul al XIX-lea se desfăşoară mişcarea de Dunăre – în ciuda unor înjghebări politice proprii emancipare naţională a provinciilor aflate sub trecătoare – au ajuns să trăiască în state străine, în dominaţie străină şi de formare a statului naţional frunte cu stăpâni de altă limbă şi credinţă. Este unitar. Toată acţiunea era bazată acum pe ideologia evident că românii nu au fost „animaţi” permanent daco-românismului. În această mişcare panro - de „dorinţa făuririi statului lor unitar, naţional şi mânească, românii din interiorul Carpaţilor au jucat independent”, din moment ce atunci erau alte un rol fundamental: astfel, îi găsim pe Gheorghe priorităţi de vieţuire şi de supravieţuire. Cu timpul Lazăr, care introduce limba română la Sfântul Sava, însă, situaţia se schimbă. Pe fondul acestei în Ţara Românească, pe Florian Aaron ca profesor al fărâmiţări, pe la finele Evului Mediu şi la începutu- lui Bălcescu şi apoi al Universităţii din Bucureşti, rile Epocii Moderne, apar tendinţe de unitate pe călugărul maramureşean Gherman Vida, ca în- (parţială sau generală), stimulate de conştientizarea văţător al lui Kogălniceanu şi Alecsandri pe baza comunităţii etnice. Asemenea atitudini nu mai sunt cronicii lui Şincai, pe Ioan Maiorescu la Craiova, pe atunci, pe la 1500–1600, rezultatul exclusiv al unor Damaschin Bojincă ca profesor la Academia conducători luminaţi, ambiţioşi sau clarvăzători, ci Mihăileană din Iaşi, pe Bărnuţiu, pe Ştefan Micle, ele provin şi din voinţa poporului de jos, a pe Laurian, pe Papiu-Ilarian şi pe toţi cei care au comunităţilor grupate în anumite nuclee politice.2 predat la universităţile României moderne şi au pus Cu alte cuvinte, românii trăgeau la români, cel temeliile Academiei Române. Mişcarea de unire a Transilvaniei cu România a putut prinde contur abia puţin încă din secolul al XVI-lea (sunt mărturii ale după formarea României şi mai ales după afirmarea unor astfel de acţiuni încă din secolele XIII–XIV). României independente, devenite, la scurtă vreme, În secolul al XVII-lea, Grigore Ureche şi Miron regat. Costin, ca şi Constantin Cantacuzino Stolnicul Astfel, dacă românii nu au luptat „de secole pen- arată unitatea de origine, de limbă şi de credinţă a tru unitatea naţională”, ei s-au înscris în mişcarea românilor extracarpatici cu cei transilvăneni. La europeană care promova statele naţionale împreună începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir cu celelalte naţiuni. Nu au făcut acest lucru nici mai este primul savant român de talie europeană care bine şi nici mai rău ca alte naţiuni. În secolul al face cunoscută latinitatea şi unitatea românilor cu XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea cele mai argumente ştiinţifice, în lucrări de mare anvergură, progresiste mişcări erau cele menite să elibereze scrise în limba latină. În secolul al XVIII-lea începe naţiunile de sub robia imperiilor multinaţionale şi să lupta de emancipare naţională a românilor din Tran- le îndrepte spre formarea statelor naţionale unitare. silvania, desfăşurată pe plan religios (unirea cu Cea mai puternică mişcare de emancipare naţională Biserica Romei), pe plan politic (memoriile adresate a românilor din provinciile aflate sub stăpâniri Curţii de la Viena şi altor cancelarii şi foruri străine s-a desfăşurat în Transilvania. Astfel, se vede europene; mişcarea Supplex Libellus Valachorum), clar că ideile de unitate şi lupta pentru emancipare pe plan social (Răscoala lui Horea), pe plan cultural naţională şi unire nu s-au născut între români în mod (Şcoala Ardeleană). În această etapă a luptei spontan şi instantaneu, prin imitaţie sau prin efortul naţionale din Transilvania şi poate fi vorba, fireşte, unor lideri exaltaţi sau interesaţi. Că nu a fost una- de unirea Transilvaniei cu România, fiindcă nu nimitate în aceste procese, că au fost şi şuvoaie exista încă România. Este vorba, de aceea, de abătute, că intelectualii şi oamenii politici au obţinerea în Transilvania şi Ungaria a drepturilor potenţat ideile de unitate românească, că poporul a politice naţionale ale românilor din Transilvania şi fost dirijat şi condus de liderii săi, acestea sunt Ungaria, numai acolo unde aceşti români alcătuiau lucruri cunoscute, recunoscute şi valabile în istoria majoritatea populaţiei. Nu este vorba despre drep- tuturor popoarelor. Istoricul însă, înainte de a releva turi preferenţiale ale acestor români, ci pur şi simplu excepţiile, aspectele marginale, curiozităţile din tre- despre egalitatea lor cu membrii naţiunilor oficiale cut, are obligaţia profesională de a preciza liniile şi ai confesiunilor recunoscute („recepte”). Totuşi, magistrale ale mersului societăţii. Sau, dacă nu se 57 ocupă de aceste constante ori linii predominante, Nicolae Iorga, În luptă cu absurdul revizionism atunci are datoria morală şi intelectuală să le enunţe, maghiar, Bucureşti, 1991. pentru a nu da impresia că lumea ar fi putut sau ar fi Liviu Maior, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles, Cluj-Napoca, 1993. trebuit să facă ceea ce, de fapt, nu a făcut. Menirea Liviu Maior, Alexandru Vaida Voevod. Putere şi primă a istoricului de meserie este să studieze ceea defăimare (Studii), Bucureşti, 2010. ce a fost, nu ceea ce ar fi putut să fie, dacă nu s-ar fi Horia Roman Patapievici, Politice, Bucureşti, 1996. întâmplat cutare lucru. Istoria contrafactuală – în Ioan-Aurel Pop, Istoria, adevărul şi miturile (Note de vogă, astăzi – poate oferi necunoscătorilor convin- lectură), ediţia a II-a revăzută, Bucureşti, 2014. gerea unor realităţi care, de fapt, sunt fictive, imagi- Ioan-Aurel Pop, Transilvania, starea noastră de veghe, nate, inventate. Cuvânt înainte de Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2016. Ioan Sabău-Pop, Ioan Lăcătuşu (coord.), Forumul Civic Linia magistrală a istoriei românilor la începutul al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş în slujba secolului al XX-lea, în ajunul Primului Război dăinuirii neamului românesc în Transilvania: FCRCHM Mondial, era făurirea statului naţional unitar român, 2005–2015, Sfântu Gheorghe, 2015. prin unirea cu România a tuturor provinciilor isto- rice care aveau majorităţi etnice româneşti. Acelaşi ideal, de făurire a statelor lor naţionale, îl nutreau Note toate popoarele din regiunea central-sud-est 1 europeană, care se aflaseră de secole sub stăpâniri Precizez că mesajul meu pe această temă, de la Academia Română, era menit să sensibilizeze factorii de străine. Românii din Transilvania s-au identificat răspundere din România în legătură cu pregătirea treptat cu idealul libertăţii şi al unităţii naţionale, inadecvată a centenarului Marii Uniri şi să ofere un exem- ideal pe care l-au trăit, în forme şi cu intensităţi dife- plu de „eficienţă” în tratarea chestiunii secolului trecut de la rite, începând cu finele Evului Mediu şi cu debutul finele Primului Război Mondial. „Eficienţa” se referea la Epocii Moderne. Ca şi românii din Vechiul Regat, vecinii maghiari, care, desigur, nu se pregătesc să celebreze ca şi basarabenii şi bucovinenii, românii ardeleni unirea Transilvaniei cu România! Este clar, după toate sem- nalele pe care le avem, că mesajele venite dinspre Ungaria s-au înscris în marea lor majoritate pe traiectoria şi chiar din România nu sunt şi nu vor fi prieteneşti. Presa formării României întregite, considerând, prin scrisă şi vorbită, unele televiziuni au preluat însă – aşa cum educaţia oferită de liderii lor, că cel mai bun cadru se întâmplă mai nou peste tot – mesajul meu trunchiat şi de organizare, coordonare şi protejare a naţiunii era i-au dat o amploare şi o dimensiune pe care nu a avut-o. Prin statul unitar român. Acest ideal s-a înfăptuit în urmă poziţia mea nu am jignit pe nimeni, ci am atras atenţia asu- cu nici un secol, iar realitatea care a rezultat în urma pra unor realităţi care, netratate la timp şi în mod înţelept, marelui efort de-atunci – România – nu şi-a dat încă pot învenina şi mai mult raporturile româno-ungare. 2 măsura deplinei valori în Europa şi în lume. Dacă în privinţa ideilor de unitate, lucrurile sunt încă, în mintea unor necunoscători sau răuvoitori, sub semnul îndoielii, ideile romanităţii românilor sunt atestate clar ca existând în conştiinţa românească în Evul Mediu. Cu alte Bibliografie minimală cuvinte, unii dintre români – şi nu numai dintre cei educaţi Radu Baltasiu, Gabriel Săpunaru, Ovidiana Bulumac, – au ştiut mereu că neamul lor se trage din romani, „de la Slăbirea comunităţii româneşti din Harghita şi Covasna. descălecatul dintâi, sub Traian, împăratul Râmului”. Vezi Raport de cercetare, Bucureşti, 2013. lucrările lui Şerban Papacostea (Geneza statului în Evul Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Mediu românesc. Studii critice, Cluj-Napoca, 1988), Adolf 1997, Bucureşti. Armbruster (Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Lucian Boia, Primul Război Mondial. Controverse, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1993), Stelian paradoxuri, reinterpretări, Bucureşti, 2014. Brezeanu (Identităţi şi solidarităţi medievale: controverse Ioan Bolovan, Sorina Paula Bolovan, Ispititoarea Tran- istorice. Bucureşti, 2002), Ioan-Aurel Pop (Naţiunea silvanie. Multiperspectivitate şi adevăr în istoria unei pro- română medievală. Solidarităţi etnice româneşti în secolele vincii, Cluj-Napoca, 2017. XIII–XVI, Bucureşti, 1998). Revista AcademicaRevista

58 Opinii Mondialism şi interes naţional, pe marginea unei dezbateri în curs*

Acad. Alexandru Zub

Criza acută în care se zbate lumea, de la un A nu mai confunda politica externă cu discursul timp, examinată în fel şi chip, e o sursă de reale despre valori a ajuns a fi o exigenţă a momentului nelinişti, chiar şi pentru analiştii cei mai cumpăniţi. actual. Ea presupune, după opinia autorului, Thierry de Montbrial, preşedinte al Institutului prezenţa activă a unui ideal de factură naţională, Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI), cunoscut unul ce se cuvine pus de acord pe cât posibil cu la noi prin câteva studii de real interes, a publicat morala, cu acea „etică a responsabilităţii” admisă de de curând, împreună cu Thomas Gomart, un volum spiritele bine educate. pe tema identităţii, cu referire anume la cazul fran- O bună politică externă nu e doar reactivă, ca cez: Notre intérêt national. Quelle politique răspuns la momentele critice produse în lume. étrangère pour la France? (Editions Odile Jacob, Franţa, de aceea, nu trebuie să ezite a redeveni 2017). Este un răspuns, sub unghiul politologului „misionară”, ţinând seama, evident, de resursele expert, la întrebarea, tot mai jenantă, dacă politica disponibile şi de nevoia eliminării surselor de haos, hexagonului mai este actualmente ghidată de existente peste tot în lume. O anume ordine, precară interesul naţional. În ultimul timp, ne spun autorii, axiologic, e preferabilă totuşi haosului în extensie, referinţa la valori a ajuns să nu mai conteze aşa de după opinia analistului, conştient ca şi Tocqueville că orice sistem democratic implică slăbiciuni şi mult, ci calcule de natură geopolitică, de oportuni- riscuri inerente. tate conjuncturală. La o schimbare esenţială de paradigmă, ca Înainte ca volumul în cauză să ajungă sub ochii acum, cu atât mai mult. Evenimentele din fosta cititorului român, un interviu acordat de Thierry de Uniune Sovietică, cele din Asia ori din America i-au Montbrial ziarului „Le Figaro”, la începutul anului reţinut în egală măsură atenţia, inclusiv cele pro duse în curs, îl ajută să cunoască mai bine tema pusă în de instalarea unui nou preşedinte la Casa Albă. discuţie. El pledează, cu temei, în favoarea concep- În toate, inclusiv referitor la domeniul religios, tului de interes naţional, ca sintagmă menită a mobi- Thierry de Montbrial a insistat asupra nevoii de liza interesul noilor generaţii pe linia identităţii realism şi măsură. Este un spirit pe care autorul l-a proprii şi a locului cuvenit în lume. Identitate, inte- cultivat sistematic, pe diverse teme şi cu strădanii gritate, valori proprii redevin, în acest discurs, demne de laudă. E destul să-i urmărim intervenţiile noţiuni structurante, dinamizatoare etno-cultural şi făcute la diverse colocvii, simpozioane, congrese, politic. în ultimul sfert de secol, pentru a ne convinge că Persistă, în unele medii, impresia că e o ruşine să avem de-a face cu o viziune coerentă asupra lumii mai aperi interesul naţional, ca şi cum acesta s-ar de azi, că soluţiile propuse sunt realiste, benefice, opune implacabil sistemului de valori sau unei bune rezonabile. „guvernanţe”. Personal, l-am întâlnit pe distinsul gânditor A depune eforturi de modelare a contextului aproape anual, cu ocazia manifestărilor Penser geopolitic nu e nepermis, nici contra acelor „drep- l’Europe, organizate sub egida Academiei Române turi ale omului”, pentru care Franţa a făcut, de la şi a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Revoluţie încoace, atâtea sacrificii. aşezăminte care s-au impus deja în conştiinţa 59 publică prin seriozitatea şi competenţa analizelor făcute. De fiecare dată, savantul francez a emis opi- nii demne de reţinut şi lesne de regăsit în „anuarul” omonim, ca şi în volumul de autor Penser l’Europe, deschizător de serie tematică şi acesta. Am avut prilejul să fac unele consideraţii pe seama lor, ca şi asupra întregii suite de acţiuni europeniste de la Academia Română1. Să sperăm cu noul volum, scos împreună cu un eminent colaborator, Thomas Gomart, nu va întârzia să devină accesibil şi publicului nostru, familiarizat deja cu unele scrieri întocmite de Thierry de Montbrial.

Notă 1Al. Zub, Penser l’Europe en historien. Quelle Europe, quel discours historique, FNSA, 2017 (în curs de apariţie). Revista AcademicaRevista

60 Preocupări contemporane Interpretarea teoriei individualităţii la Constantin Noica

Adrian Niță*

1. Liniile de forță ale teoriei individualității După Noica, individualul este o realitate com- plexă, neomogenă, cu o bogată structură internă ce îi permite să evolueze spre forme tot mai complexe de organizare a realului. Aflat în devenire, indivi- dualul are capacitatea de a ajunge la un aspect de generalitate, care va reuși să-l desăvârşească. Dis- tincţia introdusă de el între holomer şi individual (orice holomer este un individual, dar nu orice indi- vidual este un holomer) arată cum logica lui Hermes este o logică ce introduce o importantă ierarhie între individuali. Se poate susţine că Socrate este un tip de indivi- dualitate distinct de tipul exemplificat de Elpenor, în virtutea faptului că individualitatea lui Socrate, văzută din interior, dinspre conţinut, este deosebită de individualitatea lui Elpenor. Desigur că vom fi acum întrebaţi în virtutea cărui fapt conţinutul tipu- lui de individualitate socratică este distinct de conţi- nutul tipului de individualitate elpenorică. Ce anume dă un conţinut diferit în cele două cazuri? În conformitate cu logica aristocratică schiţată aceeaşi imagine cu privire la ierarhia individualilor de Noica, răspunsul este de găsit în caracterul făcută din perspectiva unor trăsături ce ţin de conţi- extraor dinar al individualităţii de tip Socrate, spre nutul individualităţii şi mai puţin de forma tipului de deose bire de lipsa acestui caracter la individualitatea individualitate. de tip Elpenor. Vedem cum logica lui Hermes este, Interpretat din perspectivă social-politică, acest dincolo de o logică a individualului formal (dacă o aspect al teoriei individualităţii poate fi înţeles ca privim dinspre formă), o logică a individualului fiind expresia unei concepţii elitiste, aristocratice cu excepţional (dacă o privim dinspre conţinut). privire la individual. Dacă vom adăuga în acest Ierarhia individualilor făcută din perspectiva creuzet şi elementele proprii abordării din ciclul ros- caracterului lor excepţional este de găsit atât în tirii româneşti (idiomaticul, naţionalul, etatismul) scrierile teoretice ale lui Noica (Devenirea întru vom înţelege de ce unele poziţii recente din litera- fiinţă, Scrisori despre logica lui Hermes etc.), în tura secundară au fost critice cu privire la ideile filo- scrierile din ciclul rostirii româneşti, dar şi în scrie- sofului de la Păltiniş.1 rile din perioada interbelică. Atât volumele elabo- Cum se explică această viziune asupra indivi- rate în această perioadă cât şi publicistica oferă dualului? Pentru a răspunde la această întrebare ne

* Conferențiar, Departamentul de filosofie al Universității din Craiova 61 propunem să testăm două ipoteze: teoria individua- logic (I-D-G) în care determinaţiile se particulari- lului elaborată de Noica poartă amprenta postmo- zează într-un individual (având deci structura D-I), dernismului; a doua ipoteză este că teoria nicasiană suprimând generalul. Apărând numai în cazul omu- a individualului este făcută din perspectiva roman- lui, acatholia este expresia tipică a deschiderii ce se tismului. închide.6 Acatholia este o maladie a exactităţii în care nu adevărul fiinţei răzbate, ci exactitatea faptu- 2. Noica postmodern? lui sau a cunoaşterii lui, manevrarea lui posibilă, Deşi lipsit de o caracterizare unanim acceptată, adică civilizaţia. Se ajunge astfel la o lume în inte- postmodernismul trebuie văzut prin opoziţie cu ceea riorul lumii, dar una ce poate fi, şi după Noica chiar ce neagă, adică modernismul. Spiritul modern, bazat este, excesivă. Atodetia este acea precaritate a fiin- pe valorile iluministe, pune în centru încrederea în ţei în care generalul îşi dă determinaţii (după mode- raţiune, în posibilitatea cunoaşterii raţionale a lumii lul G-D), prin suspendarea individualului, fiinţa înconjurătoare; oferă imaginea unei viziuni despre stând de data asta sub semnul lui ,,a fi să fie”, cum lume bazată pe anumite principii de ordine, progres, se întâmplă în cazul culturii.7 claritate şi concizie; oferă coduri universale prin Nu ne vom mira că în plan socio-politic, Noica intermediul cărora putem accede la orice parte a ajunge la o critică a individualismului modern şi a câmpului cunoaşterii. expresiei sale politice, statul democratic. În lucrarea Termenul ,,postmodernism” a fost folosit încă De caelo. Încercare în jurul cunoaşterii şi individu- din deceniul VI, dar conceptul se cristalizează în lui (1937), Noica se foloseşte de cazul lui Alioşa deceniul VIII. S-a susţinut faptul că mişcările din Karamazov pentru a amenda individualismul 1968 din marile oraşe ale lumii pot fi considerate modern. El consideră că reabilitarea individului pre- drept mesagerul cultural şi politic al trecerii la post- supune ,,sentimentul vinei individuale”, astfel încât modernism. Am avea deci perioada 1968–1972 ca cel care nu se vrea puternic să rămână mai departe perioada de naştere a postmodernismului2. Una din- printre nevinovaţii veacului în care trăieşte, iar cel tre cele mai clare manifestări se constată în arhitec- care nu se vrea copleşit de puterile anonime (cos- tură3: aici nu mai există interes pentru Om, ci pentru mos, istorie, mase) trebuie să înveţe că mijlocul cel construcţii potrivite pentru oameni. Astfel, fragmen- mai bun de a le înfrânge este autoînvinovăţirea.8 tarea, ficţiunea, colajul, eclectismul, infuzarea unui Omul individual acţionează cu adevărat numai sentiment de efemeritate şi haos sunt formele domi- atunci când îşi ia asupra sa păcatele celorlalţi, aşa nante ale practicii arhitecturii şi urbanisticii contem- cum procedează Alioşa Karamazov prin luarea asu- porane.4 pra sa a păcatului fratelui său. Una din primele tematizări ale postmodernismu- Analiza îl conduce pe Noica să considere că lui, ce a contribuit decisiv la cristalizarea conceptu- naturalismul şi realismul îl fac pe om inactiv.9 Con- lui, îi aparţine lui JF Lyotard după care modernistă cluzia acestei analize este falimentul raţionalismu- este atitudinea de încredere în metanaraţiuni, iar lui, după cum scrie Noica în eseul Între idealism şi postmodernistă este neîncrederea în metanaraţiuni. raţionalism (1938). El arată că raţionalismul este Se ajunge astfel la o înmulţire a centrelor de putere, doctrina ce susţine existenţa unei ordini aşezate la disoluţia oricărui gen de naraţiuni totalizatoare ce deasupra realităţii; presupune o refugiere în ideal, pretind că guvernează complexul domeniu al activi- atunci când realitatea nu se mai poate corecta prin tăţii şi reprezentării sociale.5 idealul său; susţine democraţia; în fine, ce con- Una dintre cele mai importante trăsături postmo- damnă forţa, în măsura în care aceasta nu este de derne din opera lui Noica este raportarea critică la esenţă raţională. Vedem deci că Noica nu conchide modernitate. Această raportare îl conduce adesea pe că raţionalismul a falimentat, ci că acest raţiona- Noica la critica individualismului modern, la critica lism a ajuns la faliment, atâta vreme cât nu s-a insti- statului democratic şi la ideea falimentului raţiona- tuit nicio ordine raţională, progresul s-a dovedit uto- lismului. Punctul de plecare al abordării nicasiene îl pic, iar condamnarea forţei, o simplă judecată de reprezintă concepţia după care modernitatea este tri- valoare. umful ethosului neutralităţii. Deşi avem prezente câteva elemente postmoder- Revista AcademicaRevista Modernitatea suferă, printre multe alte maladii, niste (critica modernităţii, critica raţiunii), observăm de bolile numite de el acatholie şi atodetie. Acatho- că partea constructivă a concepţiei lui Noica nu pare 62 lia este acea formă de neîmplinire a modelului onto- să fie luminată de postmodernism. Avem în vedere înclinaţia sa spre idealism. Înţeles ca o angajare faţă de înţelesuri, idealismul îi apare ca o ,,mântuire”10, dacă îl punem în raport cu raţionalismul (ce apare ca o utopie) şi cu realismul (ce apare drept fals totali- tar). Forma personalistă de idealism, spre care pare să încline Noica, nu numai în textele sale din perioada interbelică, arată o apropiere mai mare de spiritul romantismului decât de cel al postmodernismului.

3. Noica romantic După cum bine se ştie, romantismul este o miş- care artistică rezultată din neacceptarea realităţii ambiente, considerate nesatisfăcătoare, expresia unui refuz de adaptare la criteriile sociale curente11. Probabil că o bună apropiere de înţelegerea spiritu- lui romantismului este dată de prezentarea opoziţii- lor acestui curent din punct de vedere ideologic. Ast- fel, opoziţia faţă de clasicism şi iluminism este expresia reacţiei faţă de tipul de gândire ce a pregă- tit Revoluţia franceză, în general faţă de raţionalis- mul secolului al XVIII-lea, atât în ceea ce priveşte baza filosofică a raţionalismului, cât şi în privinţa formelor literare construite pe baze raţionaliste. Urmărind emanciparea raţiunii, iluminismul a realizat în plan artistic forme închise, strânse în cleş- tea personajelor romantice. Iar în cazul în care lip- tele unei teze raţionale. Mişcarea romantică aduce o sesc, afectul romantic devine urâtul, adică un senti- importantă completare: promovarea liberă a tuturor ment al timpului fără conţinut şi al aspiraţiei sterile16. celorlaltor funcţii psihice, fantezia, sensibilitatea şi Dacă Tudor Vianu ne oferă această imagine a intuiția.12 romantismului ca formă de spirit, este meritul lui Nu este de mirare interesul scăzut al clasicismu- George Călinescu de a fi realizat o tipologie gene- lui pentru natură, mai ales dacă aceasta este văzută rală a clasicismului şi romantismului17. Subliniind ca fiind ceva nemăsurat, reclamând o tensiune ce de la început ideea inexistenţei unor forme pure, iese din comun. În ceea ce priveşte concepţia despre perfecte de romantism sau clasicism, precum şi lume a clasicului, s-a afirmat că el proiectează în faptul că cele două tipuri sunt ideale, inexistente spaţiu propria sa viziune despre lume13. Lumea îi practic în stare genuină, fiind reperabile numai la o apare drept un ansamblu de raporturi de coexistenţă, analiză de laborator, Călinescu arată că individul dar unele statice, închise, deşi armonioase. Dimen- clasic este utopia unui om perfect sănătos trupeşte, siunea temporală, respectiv devenirea, este aproape în timp ce romanticul este maladiv, infirm, orb, eliminată din această imagine cu privire la lume, de lepros etc. (după cum e adesea cazul chiar cu autorii aici, acuza lipsei simţului istoric pentru clasicism. romantici, ca Lenau, Chopin, Eminescu ş.a.). Aceeaşi imagine statică, încremenită rezultă din O lectură a operei nicasiene, efectuate din per- felul în care clasicul înţelege individualitatea: indi- spectiva relației cu romantismul – efectuate de noi vidualul apare ca fiind o structură, un întreg bine pentru prima oară în România18 –, arată un fapt cu organizat şi static de elemente14. Spre deosebire, adevărat uimitor: aproape toate lucrările sale poartă pentru romantic lumea este un ansamblu de relaţii amprenta majorităţii trăsăturilor romantice: arată un de succesiune, aşezate sub semnul devenirii15. Aşa cult evident pentru sentimente şi imaginaţie (în se face că personajul romantic are o variată expe- dauna raţiunii), exaltă sensibilitatea (în dauna inte- rienţă a timpului. Întoarcerea spre trecut, emoţia lectului)19; cultivarea melancoliei, solitudinii, visu- provocată de întâlnirea cu un trecut măreţ, dar şi lui20; meditaţia istorică21; pictarea culorii locale şi a aspiraţia spre viitor, cu speranţele şi idealurile mă- pitorescului naturii22; meditaţia despre spaţiul infi- reţe ale acestei incursiuni, sunt prezente la majorita- nit şi timpul infinit23; interesul pentru tradiţia popu- 63 lară şi naţională24; interesul pentru cuvintele arhai- proprii sufletului romantic. Deşi în structura geniu- ce, populare sau regionale, cultivarea fragmentului lui există şi elemente instinctuale, geniul este emi- ca gen literar (în special în Jurnal filosofic) etc. namente o facultate divină prin forţa sa unifica- Trecând acum la analiza raportului teoriei nica- toare.27 Ideea geniului inadaptabil, nefericit, în siene a individualităţii cu romantismul, se poate conflict cu lumea rea şi brutală, pare să-şi aibă sursa observa că cea mai evidentă apropiere de romantism în teoria lui Schopenhauer despre geniu. Acesta este de găsit în felul în care apare personajul roman- vede în geniu forţa aptă să se opună voinţei de a tic. După George Călinescu, ,,individul clasic este trăi, fiind o pornire oarbă a fiinţei biologice, de care utopia unui om perfect sănătos trupeşte şi sufleteşte poate scăpa prin netulburare (ataraxie). Prin inteli- (slujind drept normă altora), deci individul canonic. genţa sa deosebită, prin contemplarea dezinteresată, Individul romantic este utopia unui om complet geniul se poate elibera de voinţa de a trăi. În anormal (înţelege excepţional), dezechilibrat şi bol- schimb, universalitatea sa îi asigură un destin nefe- nav, adică cu sensibilitatea şi intelectul exacerbate ricit. Aşa e cazul cu Moise, din poemul omonim la maxim, rezumând toate aspectele spirituale de la (1826) al lui Alfred de Vigny, cu Kreisler din Krei- brută la geniu.”25 Această caracterizare este com- sleriana (1814), de Eta Hoffmann, cu Toma Nour plet consonantă cu ce am scris mai sus cu privire la din Geniu pustiu sau, excelent ilustrat, cu Hyperion felul în care concepe Noica individualitatea. din Luceafărul eminescian. Natura excepţională a personajului romantic se Aşa cum demonismul se uneşte adesea cu vede la un caracter uman devenit legendar (din genialitatea, fiecare dintre aceste două caracteris- romanele istorice ale lui Walter Scott, Ivanhoe, Rob tici, sau chiar ambele, se întâlnesc adeseori cu Roy), dar şi în caractere de natură divină (cum este maladivitatea. Tot lordul Byron ar fi punctul de Moise, de Alfred de Vigny, Prometeu descătuşat, de plecare al acestei atitudini tipic romantice, numite Schelley, sau în Demonul lui Lermontov). La Victor spleen, mal du siècle sau Weltschmerz, caracteri zate Hugo găsim o bogată paletă de personaje supra- de plictiseală, blazare, tristeţe, melancolie, nostal- umane: Don Ruy Gomez (din Hernani) sau Don gie, dezorientare etc.28 Saluste (din Ruy Blas), ce apar ca fiind demonice; Acest accent pus pe devenire ne arată rolul Dona Sol (din Hernani), ce are un caracter angelic. însemnat al interesantului, nu al frumosului, în Chiar şi Quassimodo, deşi este un personaj uman, estetica romantică. Nu este lipsit de semnificaţie dar deformat de boală, este prezentat adesea ca şi faptul că Goethe era singurul om venerat fără re- cum ar fi un personaj suprauman, făcând anumite zerve de romanticii germani. Goethe era un simbol acte ce nu stau în puterea oamenilor obişnuiţi. al frumuseţii către care năzuiau cu toţii. De aici o Se pot pune în evidență nu mai puţin de trei ver- interesantă caracterizare schlegeliană a artei mo- siuni ale demonismului romantic: revolta icono- derne, valabilă deopotrivă pentru romantici: forţă clastă gravă, de frondă teribilistă (Byron); decepţia productivă neobosită şi nestatornică, sensibilitate pe amară, manifestată prin gesturi sfidătoare şi acte cât de nesăţioasă pe atât de nesatisfăcută, confuzie, malefice (Lermontov); negativismul steril şi parali- dezordine, scepticism, nonexpresivitate multila- zant (Madach).26 terală, cu alte cuvinte, haos.29 Demonismul se uneşte adeseori cu genialitatea, Interesul pentru tot ceea ce ţine de naţional, de la dar pentru a avea o imagine de ansamblu nu este rău istorie şi până la natură, de la tradiţie şi până la fol- să oferim câteva elemente proprii, separând pe cele clor se poate vedea la romanticii englezi (Walter două caracteristici ale personajului romantic. Este Scott), dar mai ales la cei germani; ruptura cu tradi- bine cunoscut faptul că ideea de geniu este un lait- ţia erudită greco-latină şi întoarcerea la sursele motiv al filosofiei şi esteticii romantice. Deşi carac- naţionale ale poeziei şi dramei, mitologia celtică sau terizat diferit de teoreticieni, geniul apare dominat germanică, folclorul, legendele epice, cântecele de ideea originalităţii şi organicităţii creaţiei. Pentru populare, povestirile populare. În ceea ce-i priveşte Schlegel, geniul este asociat cu idealul universalită- pe romanticii italieni, aici naţionalismul este mult ţii şi virtuozităţii; pentru Jean Paul Richter, fantezia mai bine reprezentat, în urma aspiraţiei spre liberta- este trăsătura caracteristică a geniului; pentru Jean te a unei comunităţi scindate. Accentele protestatare Revista AcademicaRevista Paul, geniul înseamnă înzestrarea supremă cu crea- merg aici până la violenţă30. tivitate şi cu reflecţie. Aceste capacităţi extraordi- Naţionalismul personajelor romantice ruseşti, 64 nare permit o anumită depăşire a stării conflictuale create de Puşkin sau Lermontov, este datorat unei exacerbate iubiri de patrie, unui nobil sentiment de Vianu, T., Clasicism, baroc, romantism, Cluj-Napoca, dragoste pentru ţară şi pentru oameni. Dacia, 1971, p. 267–275. A se vedea în special p. 270. 14 Ibidem, p. 270. 15 Ibidem, p. 271. 16 Ibidem, p. 272. Note 17 G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, Bucureşti, 1965, p. 11–26, reluat în G. Călinescu și alții, op. cit., p. 5–21. 1 Alexandra Laignel-Lavastine, Filosofie și națio- 18 A. Niță, Noica – o filosofie a individualității, nalism. Paradoxul Noica, București, Ed. Humanitas, 1998, București, Paideia, 2009. I. 3, în special p. 191–193. 19 Ctin. Noica, Mathesis sau bucuriile simple, 2 D. Harvey, Condiţia postmodernităţii, traducere de București, Humanitas, 1992, p. 26–28; a se vedea de ase- Cristina Gyurcsik, Irina Matei, Timişoara, Ed. Amarcord, menea ibidem, p. 56 ș.a.; Noica, Jurnal filosofic, București, 2002, p. 46. Ed. Humanitas, 1990, p. 23, 33, 34, 84, 89 ş.a. 3 Ibidem, p. 47. 20 Ctin. Noica, Mathesis sau bucuriile simple, ed. cit., 4 Ibidem, p. 93. p. 44, 80. 5 Lyotard, Condiția postmodernă, trad. Ciprian Mihali, 21 Ctin. Noica, Mathesis sau bucuriile simple, ed. cit., București, Babel, 1993. cap. 3; Noica, Jurnal filosofic, ed. cit., p. 10, 37 ș.a. 6 Ctin. Noica, Devenirea întru fiinţă, Ed. Științifică și 22 Ctin. Noica, Pagini despre sufletul românesc, Enciclopedică, București, 1981, p. 296. București, Ed. Humanitas, 1991. 23 7 Ibidem, p. 290. Ctin. Noica, De caelo, ed. cit., p. 76–78 ș.a.; Noica, Jurnal filosofic, ed. cit., p. 57 ș.a. 8 Ctin. Noica, De caelo, București, Ed. Humanitas, 24 1993, p. 123. Ctin. Noica, De caelo, ed. cit., p. 90–101; Noica, Jurnal filosofic, ed. cit., p. 16, 67, 76 ș.a. 9 Ibidem, p. 124. 25 G. Călinescu, op. cit., p. 10. 10 Ibidem, p. 75. 26 Ibidem, p. 114–127. 11 Vera Călin, Romantismul, Bucureşti, Ed. Univers, 27 1970. p. 7. Ibidem, p. 132–134. 28 12 E. Papu, Existenţa romantică, Bucureşti, Ed. Miner- Ibidem, p. 144–145. va, 1980, cap. 1. 29 Ibidem, p. 130. 13 T. Vianu, Romantismul european, Bucureşti, 1931, 30 P. van Tieghem, Le mouvement romantique, ediţia a p. 5–12, reluat în Călinescu, G., Călinescu, M., Marino, A., doua, Paris, Vuibert, 1923.

65 Medicina românească şi calitatea vieţii

Dorin Sarafoleanu*

„Cel care are sănătate are speranţă; medicinei prin abordare primordială a persoanei cel care are speranţă are totul.” care trebuie văzută și cercetată în mod holistic. (Proverb arab) Dezvoltarea durabilă, având în centrul preocu- părilor sale omul și sănătatea lui și a mediului, Calitatea vieţii unei naţiuni este una dintre cele trebuie să devină preocupările primordiale ale seco- mai importante probleme politico-economico-medi- lului nostru. cale ale acesteia. De ea depind viitorul biologic, economic, social, cultural al respectivei comunităţi, Medicina celor patru P – concept lansat de lau- cu alte cuvinte prestigiul şi locul acestei naţiuni în reatul Premiului Nobel pentru Medicină Luck lume. Montagnier – porneşte de la principiul fundamental Rolul medicinei devine astfel determinant în al lui Primum non nocere. Pentru a respecta princi- procesul ameliorării şi menţinerii calităţii vieţii, piul amintit, marele savant are în vedere patru ele- însă demersul medical depinde exclusiv de condi - mente, pe care le consideră fundamentale pentru ţiile politico-economico-administrative care i se medicina prezentului și a viitorului, pentru sănătatea oferă. și calitatea vieţii omului și a planetei. Calitatea este un termen care cuprinde o sumă de Medicina celor 4 P, propusă de Luck Mon- însuşiri care diferenţiază un lucru de celălalt, o stare tagnier, constă în: de altă stare. În medicină ne interesează, din acest P1 – medicina predictivă (anticipativă), adică punct de vedere, valoarea, exactitatea, acurateţea și să ai inteligența ca, pe baza evoluţiilor trecute și performanța în activitate. Cu alte cuvinte, boli tra- actuale în patologie și în starea de sănătate a colecti- tate bine și la timp, reintegrarea profesională și vităţii, să poţi prevedea viitorul (cel puţin, cel apro- socială rapidă și de bună calitate, prevenirea piat) şi să te pregăteşti a-l întâmpina. îmbolnăvirilor și interesul primordial pentru om, fie Predicţia implică, pe lângă studii ştiinţifice şi el pacient sau sănătos. interpretări aprofundate, și spirit anticipativ. Anti- Calitatea vieţii, desfăşurate și concepute în acest cipaţia inteligentă te scuteşte de a fi surprins de mod, va fi răsplătită cu un ridicat grad de satisfacţie fenomen – rămânând fără replică în faţa lui (situa- din partea membrilor societății. ţie nu rareori întâlnită în sistemul nostru actual de Sănătatea este cel mai important factor sănătate). economic și cea mai mare avuţie a unui popor. Din Fenomenul demografic, durata de viaţă, patolo- acest motiv, responsabilitatea pentru sănătate tre- gia geriatrică, bolile infecţioase, psihice, metabolice buie repartizată în mod egal între toţi factorii amin- şi, nu în ultimul rând, problema medicamentelor tiţi ai sistemului. Ne aflăm în fața unei schimbări de sunt doar câteva dintre marile probleme de sănătate paradigmă, adică trebuie să trecem de la un sistem care au nevoie de o viziune anticipativă corectă. medical centrat pe boală, la o viziune centrată pe Un singur exemplu, de acută actualitate, poate fi persoană. Este nevoie de o abordare transversală a relevant: antimicrobienele devin ineficiente într-un Revista AcademicaRevista

66 * Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale ritm mult mai mare decât viteza găsirii şi dezvoltă- încasarea contribuţiei pentru sănătate, punctul de rii unor înlocuitori. vedere al beneficiarilor sistemului de sănătate Să nu uităm că secolul XX a adus medicinei pro- trebuie să primeze. grese nemaiîntâlnite în istoria sa, creând premisele Deasupra tuturor acestora tronează mana- şi punând bazele unor reuşite medicale uluitoare de gementul sistemului. Din nefericire, acesta este care astăzi se poate beneficia. Ce facem noi pentru a aproape exclusiv încă preponderent politic şi nu le oferi românilor? profesionist. Să nu uităm, de asemenea, că dezvoltarea nu are limite, pentru că inteligenţa şi imaginaţia, la rândul Ce oferim în acest moment pacientului? lor, nu au limite. Promisiuni de servicii la „standarde europene” – Conducătorii sistemului de sănătate trebuie să dacă este la zi cu cotizaţia pentru sănătate, oferta includă în viziunea lor toate aceste elemente pe care reală este următoarea: trebuie să le anticipeze și să le gestioneze cu – servicii de calitate dorite de pacienţi, în câteva inteligență. unități sanitare de stat și ceva mai multe în sistemul privat; P2 – medicina preventivă trebuie să se bazeze – servicii acceptate, dar nu dorite, din lipsă de pe toate noile descoperiri ale cercetării biomedicale, ceva mai bun; la acest gen de servicii accesează care ne pot oferi soluţii de evitare a bolilor (în spe- majoritatea populaţiei; cial cele infecţioase) şi diminuarea factorilor de risc – servicii nedorite sau evitate de pacienţi, mai care se înmulţesc vertiginos în jurul nostru. ales în zonele îndepărtate de mediul urban, aspect care aduce după sine două consecinţe: fie neglijarea P3 – medicina personalizată, centrată pe om și sănătăţii şi creşterea morbidităţii și a mortalităţii, fie nu pe aparate. Medicul trebuie să slujească omul şi în măsura mai mică, din cauza sărăciei, un noma- nu maşinile, iar omul trebuie privit, analizat și tratat dism medical; pacienţii debusolaţi caută mereu câte în spirit holistic, adică în ideea că suferinţa este psi- un doctor la care să apeleze. hosomatică şi că indiferent unde începe (psihic Medicina constituie, în ultimii ani, un constant stres) sau somatic cauzele se intercondiţionează și subiect de presă. Cauzele slăbiciunilor sistemului trebuie tratate împreună. trebuie căutate și rezolvate și în afara sistemului medical. Exodul medical, salariile insuficiente, infrastructura unităților medicale etc. nu pot fi rezol- P4 – medicina participativă implică participa- vate decât prin voinţă şi acţiune politică. Când se rea întregii societăţi la problemele de sănătate, la judecă medicina se are aproape exclusiv în vedere calitatea vieţii omului şi a planetei. În acest dome- doar spitalul. niu, elementul cheie devine educaţia. Ignoranţa pre- domină încă în multe locuri. Educaţia va permite Spitalul este (încă) zona esenţială a sistemului ieşirea din ignoranţă şi convingerea generaţiilor de sănătate din România. El este atât „calul de bă- tinere de adevăratele valori ale omenirii care trebuie taie”, cât și „mărul discordiei” din medicina româ- păstrate şi consolidate. nească actuală. În medicină, educaţia medicală continuă inculcă, În ultimele două decenii şi jumătate, spitalul în mentalitatea generaţiilor medicale actuale, din ce românesc, indiferent de locul, dotarea sau categoria în ce mai mult aceste principii revoluţionare, dar lui, a constituit un puternic argument electoral. rezultatele se menţin încă fragile. Toate promisiunile electorale, unele chiar lacrimo- Privită din acest punct de vedere, starea de sănă- gene, au fost uitate imediat după alegeri, cele câteva tate şi calitatea vieţii sunt centrate, încă, aproape excepţii confirmă regula. Spitalul românesc devine exclusiv pe spital. din patru în patru ani vector electoral, după care se Despre predicţii de viitor, încă nu se ştie sau afundă din nou în mediocritate. dacă se ştie, nu se vorbeşte. Prevenţia stă să se În acestă situaţie, cred că este bine să trecem în nască, moşită fiind politic şi nu de specialişti; în revistă rolurile cele mai importante ale spitalului. ceea ce priveşte pacientul, el a devenit ultimul ele- Acestea sunt trei: ment de preocupare, medicii fiind surclasaţi de biro- – Factori de cultură profesională şi medicală, craţie şi aspecte juridice, iar din punct de vedere par- formarea academică, de cercetare, de învăţământ, ticipativ, lucrurile nu trebuie să se oprească doar la activitate ştiinţifică şi de formare medicală continuă. 67 – Rol al spitalului de complex structural medical necesară dintre medic şi pacient. Comunicarea multiplu specializat. Structura multispecializată per- umană are de suferit. Pacientului i s-ar cuveni mai mite colaborări, interacţiuni interdisciplinare cu o multă atenţie decât maşinilor de diagnostic. Pacien- dinamică continuă, ceea ce reprezintă un factor sti- tul trebuie repus în drepturile sale umane şi natu rale, mulativ profesional. Multi structuralitatea îi permite pentru că numai astfel se poate ajunge la o finalitate spitalului să se adapteze „din mers” cerinţelor pato- bună (corectă) a actului medical. logiei, nevoilor terapeu tice, evoluţiei medicinei, Preocuparea pentru acest deziderat (autcome aşteptărilor pacienţilor săi. quality) este primordială în sistemele de sănătate – Rol de management sanitar elevat. Manage- evoluate. mentul implică analiză, viziune și ac ţiune, în vede- Prin noţiunea de autcome quality se înţelege rea obţinerii de factori calitativi ai performanțelor și totalitatea măsurilor întreprinse într-un spital, în a gradului de satisfacţie. cursul unui eveniment medical. Orice bolnav repre- Spitalul este, aşadar, un sistem complicat, poate zintă un eveniment medical din momentul admisiei cel mai complicat sistem social. De aceea, are ne- până la externare. voie de un management inteligent, profesionist şi Evenimentul medical cere promptitudine, algo- vizionar. Doar aşa va fi căutat și dorit de pacienţi. ritm rapid şi corect diagnostico-terapeutic, pre - Dacă am prezentat succint normalitatea unui venirea și evitarea incidentelor și accidentelor de spital de tip modern european, să aruncăm o privire parcurs, cu excepţia celor imprevizibile. Toate aces- la ceea ce se întâmplă acum în multe spitale româ- te gesturi profesionale ţin de valoarea corpului neşti: management preponderent aservit politic, cen- medical. Ele se obţin şi se îmbunătăţesc prin trat pe economii cu orice preţ, personal insuficient, experienţa și prin educaţie medicală continuă, reali- dezinteres pentru calitatea actului medical, dotări zate atât în ţară, cât şi la participări internaţionale. neadecvate, scumpe, uneori inutile, făcute de dragul În România sunt câteva spitale universitare şi licitaţiei şi a laudei de „modernizare”; secţii şi com- judeţene, în care acest deziderat al outcome quality partimente ultradotate, inaugurate cu fast, care a fost atins şi se menţine la cote ridicate de încre dere rămân nefuncţionale din lipsă de personal speciali- din partea societăţii şi a pacienţilor. Au ajuns aici zat; dotări scumpe achiziţionate cu milioane de printr-un management inteligent, curajos şi ştiin- euro, nedespachetate ani, din lipsa spaţiului care nu ţific. Modelul lor ar putea fi salvarea prestigiului a fost prevăzut sau a personalului de specialitate. spitalului românesc. Faptul că ele există ne dove- Apara tura medicală se perfecţionează periodic, deşte că, în ciuda dificultăţilor, în România valoarea la patru-cinci ani cu noi tipuri de aparate şi instru- începe să se impună. Ca să rodească cât mai mult, ea mente. Din acest motiv, ea trebuie folosită intensiv trebuie „văzută” şi ajutată să se dezvolte şi să facă imediat după achiziţionare, pentru ca în acest inter- pui. Gestul curajos al ministrului Sănătăţii, care a val de timp să-şi amortizeze costurile, să producă „îndrăznit” să destituie un manager incompetent, mi profit, să asigure retribuţia personalului specializat se pare de bun augur. Este o cotitură către o medi- şi să permită achiziţionarea tipurilor noi. cină deschisă şi umană. Cheia reuşitei rezidă în edu- Se invocă în permanenţă „standardul” prezentat caţie. Instituţiile academice, universităţile, manage- de manageri ca o realizare supremă. Nimic mai fals. rii sănătăţii etc., instituţii care se bucură (încă) de o Standardul este un punct de pornire, un basic obli- anumită autoritate şi credibilitate în spaţiul social, gatoriu şi nu un ţel. De la standard, pornim spre cali- au obligaţia să readucă în actualitate şi în educaţie tate şi apoi spre performanţă. Pentru aceasta nu sunt valorile etice şi morale care trebuie să stea la baza suficiente doar aparatele, este nevoie şi de oameni menţinerii calităţii vieţii omului şi a planetei. bine pregătiţi, inteligenţi şi dornici de performanţă. „Hiperspecializarea a creat fisuri importante în Standardele tehnice se impun prin legi, reguli şi responsabilitatea medicală. Fiecare specialist răs- norme, dar calitatea şi performanţa actului medical punde de organul ce-l cunoaşte şi atât! Dar de omul sunt exclusiv umane. întreg, cine răspunde? O echipă? Un responsabil al Tehnicizarea amplă şi tot mai dinamică împing echipei”, se întreba academicianul Marin Voiculescu medicina modernă spre industrializare şi informati- (1913–1991). Dar de sănătatea omenirii şi a planetei Revista AcademicaRevista zare, fenomen care perturbă relaţia firească şi atât de cine se ocupă şi cine răspunde, ne întrebăm cu toţii?!

68 Cronica vieții academice

Căta-Danil, şeful Departamentului de fizică de la Facultatea de Ştiinţe Aplicate a Universităţii Poli- tehnice din Bucureşti, prof. univ. dr. Athanasie Aprilie Truţia, de la Departamentul de fizică teoretică şi matematici, optică, plasmă şi laseri al Facultăţii de Fizică din Universitatea Bucureşti şi prof. dr. Petru Suciu de la Universitatea Politeh nica din 3 aprilie: Ziua Academiei Române a fost cele- Bucureşti. brată în cadrul unei sesiuni omagiale, desfăşurate 7 aprilie: În Aula Academiei Române a avut loc în Aula Academiei Române, cu tema „150 de ani sesiunea ştiinţifică „România în Uniunea Euro- de la inaugurarea Societăţii Academice Române, peană”, eveniment organizat de Secţia de ştiinţe 150 de ani de la înfiinţarea Bibliotecii Academiei economice, juridice şi sociologie. În deschiderea Române”. Sesiunea a fost deschisă de Acad. sesiunii, Acad. Cristian Hera, vicepreşedinte al Aca- Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei demiei Române, a rostit un mesaj. În continuare, Române, care a rostit un cuvânt inaugural. În con- Acad. Mugur Isărescu, preşedintele Secţiei de tinuare au prezentat alocuţiuni: Călin Popescu- ştiinţe economice, juridice şi sociologie, a prezentat Tăriceanu, preşedintele Senatului României; un cuvânt de deschidere. Au urmat comunicările Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor; susținute de: Alteța Sa Regală Principele Radu; Sorin Grin- – Acad. Aurel Iancu – „România şi aderarea la deanu, primul ministru al României; Preafericitul zona euro” – un studiu programatic de mare actua- Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe litate şi de interes public; Române, membru de onoare al Academiei Ro - – Acad. Daniel Dăianu – România şi aderarea la mâne; Înaltpreasfinția Sa Monsenior Ioan Robu, zona euro, studiu elaborat împreună cu Ella Kallai, Arhiepiscop, Mitropolit al Arhiepiscopiei Catolice Gabriela Mihailovici şi Aura Socol (studiul poate fi de Bucureşti, membru de onoare al Academiei consultat pe site-urile BNR şi IEM). Române; prof. Sergiu Nistor, consilier preziden- ţial; prof. Pavel Năstase, ministrul Educaţiei Naţio nale; Ionuţ Vulpescu, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale; prof. Mihnea Costoiu, recto- rul Universităţii Politehnice din Bucureşti; Acad. Florin Filip, directorul Bibliotecii Academiei Române. Cu același prilej, la Biblioteca Acade- miei Române a avut loc vernisajul expoziției „Biblioteca Academiei Române – o lume a cunoașterii”.

6 aprilie: Aula Academiei Române a găzduit o sesiune comemorativă consacrată împlinirii a 110 ani de la naşterea profesorului Ion I. Agârbiceanu (1907–1971), membru corespondent al Academiei Ro mâne. Sesiunea a fost deschisă de Acad. Ionel- Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române. A urmat cuvântul rostit de Acad. Nicolae Victor Zamfir, preşedintele Secţiei de ştiinţe fizice a Academiei Române. În continuare au prezentat comunicări: prof. dr. Voicu Lupei, membru cores- pondent al Academiei Române, prof. dr. Gheorghe 69 Intervenţii pe aceeaşi temă au mai avut prof. nicare Strategică (LARICS) – „Războiul informa- univ. dr. Iordan Bărbulescu (SNSPA), prof. univ. ţional sub lupă”. Evenimentul a fost organizat de Mircea Coşea (ASE), Radu Crăciun (BCR), Valen- Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţio- tin Lazea (BNR), dr. Laurian Lungu, conf. univ. dr. nale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române. abilitat Valentin Naumescu (UBB) şi Florin Pogo- Cuvântul de deschidere a fost rostit de Acad. naru (AOAR şi CDR). Sesiunea s-a încheiat cu o Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei dezbatere deschisă la care participanţii au avut Române. Au urmat alocuţiunile rostite de Acad. posibilitatea să prezinte şi să argumenteze propriile Victor Voicu, secretarul general al Academiei puncte de vedere. Române; Acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universi- tăţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; Acad. 21 aprilie: În Aula Academiei Române s-a des- Daniel Dăianu; prof. univ. Cătălin Zamfir, membru făşurat şedinţa de deschidere a Congresului Asocia- corespondent al Academiei Române; Cristian ţiei Medicale Române, eveniment găzduit de Acade- Diaco nescu, membru al Consiliului de experţi mia Română și Biblioteca Academiei Române în LARICS şi prof. univ. Dan Dungaciu, directorul Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu”. Cu acest pri- Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţio- lej s-au aniversat 160 de ani de la înfiinţarea Aso- nale „Ion I.C. Brătianu”. ciaţiei Medicale Române, fondate în 1857 de părin- ţii medicinei moderne româneşti Carol Davila și 27 aprilie: În Sala de Consiliu a avut loc sesiu- Nicolae Polizu, alături de Nicolae Kretzulescu, la nea de comunicări ştiinţifice de primăvară a Divi- rândul său, medic şi diplomat, fost președinte al ziei de Logică, Metodologie şi Filosofia Ştiinţei a Academiei Române. Comi tetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei și Tehnicii cu tema „Ştiinţă şi anticipare: de la 26 aprilie: În Aula Academiei Române a avut ştiinţa-ficţiune la puterea anticipativă a ştiinţei loc conferinţa publică de lansare a Laboratorului (predictibili tate/impredictibilitate, teorie şi prac- pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comu- tică)”.

Erată În revista „Academica” nr. 2-3 (februarie-martie) la articolul de la pagina 32: cercetător, prof. dr. Mihai Micu se înlocuiește cu cercetător Mihai Micu. Revista AcademicaRevista

70 Apariţii la Editura Academiei

FLORA ŞI VEGETAŢIA DEFILEULUI MUREŞULUI INFERIOR

Aurel ARDELEAN Ionel ROŞU

Cunoaşterea florei şi vegetaţiei Defileului Mureşului Inferior prezintă un important interes ştiinţific, ecologic, fitogeografic şi economic. Acest demers editorial este rezultatul mai multor ani de studii în zonă şi al consultării a numeroase lucrări de specialitate ale botaniştilor români şi străini, urmărind să pună în evidenţă patrimoniul natural regenerabil al arealului luat în studiu. Pe parcursul lucrării s-a urmărit, în primul rând, evidenţierea factorilor care caracterizează diferitele staţiuni. În concordanţă cu aceşti factori s-a trecut la inventarierea florei şi vegetaţiei şi la analiza struc- turii, a compoziţiei şi a evoluţiei acestora în timp. Sunt prezentate atât enumerarea sistematică a spe- ciilor spontane, analiza fitotaxonomică, ecologică a formelor biologice şi a formelor geografice ale acestora, particularităţile existente, cât şi o analiză a vegetaţiei şi prezentarea celor 94 de cenotaxoni identificaţi.

ROMÂNA ŞI DIALECTELE ITALIENE

Dan UNGUREANU

Lucrarea se circumscrie ariei de preocupări ale lingvisticii istorice, adresându-se, în primul rând, specialiştilor în istoria limbii române, dar şi cercetătorilor în domenii conexe. Autorul consideră că proto-românii au ocupat o zonă mai largă decât cea cunoscută astăzi – respec- tiv, pe teritorii din Dacia, Moesia, Pannonia, Dalmaţia şi Illyria. Invazia slavilor şi apoi a unguri- lor a întrerupt treptat aceste contacte, transformând Dalmaţia şi Illyria în Romania submersa – în speţă, acea parte din România unde populaţia romană şi aceea romanizată au fost asimilate în timp de către slavi şi, ulterior, de către maghiari. Numeroase tabele statistice şi hărţi lingvistice vin în sprijinul ipotezelor formulate de autor, consti- tuindu-se în argumente convingătoare pentru interpretările şi susţinerile sale. 71 GHID PENTRU AUTORI

Propunerile de articole se predau la redacţie în – Cuvintele străine inserate în textul în limba ro- format electronic (CD, stick) sau se trimit prin e- mână se vor culege italic. mail, ca fişiere ataşate. – Se menţionează referinţele despre autori: titlul Sunt returnate autorilor propunerile de articole ştiinţific, prenumele şi numele de familie ale care nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid, autorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şi care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen- datele de contact (telefon, e-mail etc.). tru limba română sau franceză şi care nu sunt corect – Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitul scrise în limba română sau străină. articolului, în ordinea citării în text, numerotându-se Sunt respinse propunerile de articole care au fost publicate (parţial sau integral), care nu au conţinut cu cifre arabe, urmate de punct. ştiinţific pertinent, elemente originale, resurse – Citările se scriu cu caractere italice. Fiecare biblio grafice relevante şi de actualitate. citare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică, Consiliul editorial decide acceptarea sau respin- obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio- gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon- grafice. sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate. – Materialul ilustrativ se va prezenta separat de Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază! textul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb- Din cauza volumului mare de lucru, nu se negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi- primesc materiale dactilografiate sau scrise de mână nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate la care necesită culegere. redacţie, după care se vor înapoia sub semnătură, Pentru a scurta timpul de pregătire editorială, autorului. lucrările trebuie redactate, după cum urmează: – În cuprinsul articolului se va menţiona locul – Redactarea manuscriselor va respecta standar- unde se va plasa figura sau tabelul, precum şi le- dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbii genda fi gurilor sau titlul tabelului. române – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci- clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarul – Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloane ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române – evidenţiate cu alte culori. DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic), Dacă există scheme nu trebuie să aibă Hotărârea Adunării generale a Acade miei Române evidenţieri în alte culori. din 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi Un articol poate să aibă cinci-zece pagini de cal- „sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte- culator, corp 12 şi trei-patru ilustraţii. Info/pag_norme_orto.htm).

73 Redacţia revistei „Academica“ Casa Academiei – Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (Popa Aurora) sau cu ordin de plată în contul RO64TREZ7055005XXX006462, Trezoreria sector 5, Bucureşti. Preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

ISSN 1220-5737 74 PAGINI

PREŢUL 3 lei