<<La Prima Pagina Isabela Vasiliu-Scraba IN LABIRINTUL RÃSFRÎNGERILOR: Nae Ionescu prin discipolii sai: Petre Tutea, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu si Vasile Bancila "Geniul se rãzbunã întotdeauna. Mai curînd ori mai tîrziu, orice mare personalitate începe sã fie înteleasã si pretuitã cum se cuvine" Mircea Eliade CUPRINS: Cuvînt înainte de ION PAPUC / 1. Orice mare inteligen țã basculeazã între religie și filosofie (Nae Ionescu și Petre țuțea) / 2. Ideile -un decor variabil în opera lui Emil Cioran (Nae Ionescu și Emil Cioran) / 3. O aventurã dincolo de care totul e cu putin țã, afarã de repeti ție (Nae Ionescu și Constantin Noica) / Anexã: Ceva despre via ța și opera lui Constantin Noica / 4. "Nae Ionescu era un profesor extraordinar, excep țional, pe linia Maiorescu- Iorga-Pârvan" (Nae Ionescu și Mircea Eliade) / 5. De unde vine farmecul acestui gînditor? (Nae Ionescu și Mircea Vulcãnescu) / 6. În lumea cea trecãtoare nu existã perfec țiune (Nae Ionescu și Vasile Bãncilã) / I. Every great intelligence swings between religion and philosophy (Nae Ionescu and Petre țuțea) / II. Ideas -a variable background în Cioran's writings (Nae Ionescu and Emil Cioran) / III. An adventure beyond which everything is possible, except repetition (Nae Ionescu and Constantin Noica) / IV. Nae Ionescu and Mircea Eliade / V. Wherein lies the charisma of this thinker? (Nae Ionescu și Mircea Vulcãnescu) / VI. There is no perfection in this transitory world (Nae Ionescu and Vasile Bãncilã) / Bibilografie / De aceeasi autoare Volumul a aparut la Editura Star Tipp (Slobozia) in anul 2000 si cuprinde 264 pagini. Editura: 043.230.777 sau 094.525.153 <<La Prima Pagina << La Cuprins ISABELA VASILIU-SCRABA- Nãscutã (Scraba) în Bucure ști, într-o familie de intelectuali. La Liceul "Spiru Haret" o are ca profesoarã de englezã pe Aurelia Voinea, fiica filosofului Mihai Rãdulescu. Studii universitare la Facultatea de chimie a Institutului Politehnic din Bucure ști. Studii de filosofie la Sorbona (1988, 1991), la Universitatea Liberã din Bruxelles (1988), la Universitatea din München (1990) și la Universitatea din Nisa (1991). Între 1979 și 1984 lucreazã ca inginerã la I.A.M.N. Între 1885 și 1992 înva țã germana, italiana, spaniola, latina și greaca veche. La Universitatea din Bucure ști, în 1989-1990 (sem.II) și 1990-1991 (sem.I) predã douã cursuri despre Kant. Ca profesor suplinitor predã germana la Liceul "L.Blaga" din Bucure ști(1992-1993). Este membrã a Uniunii Scriitorilor din România, Sec ția Criticã-Eseisticã. SCRIERI - Filosofia lui Noica, între fantasmã și luciditate (1992); Inefabila metafizicã (1993); O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat. Lucrurile și Ideile platonice (1995); Despre existen țã, fiin țã și esen țã (1996); Filosofie acroamaticã la Platon (1997); Atena lui Kefalos (1997); Configura ții noetice la Platon și la Eminescu (1998); Mistica platonicã (1999); Metafizica lui Nae Ionescu, în unica și în dubla ei înfã țișare (2000). "Este un element dinamic, cu o pregãtire adecvatã în domeniul pe care-l ilustreazã, domeniu de frontierã, cum se spune, și pe deasupra un condei prob și plin de vivacitate, cu un stil al polemicii de idei de o certã originalitate" (Cornel Regman ). "Este o eseistã de prim rang, cu remarcabile virtu ți literare. În materie de comunicare urmînd, cred, modelul Noica, volumele sale respirã o cãldurã cuceritoare fãcînd accesibile desbateri care altminteri nu incitã pe nespeciali ști. Nu e pu țin lucru sã regînde ști, sã reconstruie ști și, mai ales, sã pui ceva din propria personalitate în comentariile atît de subtile destinate aprofundãrii unui homo humanus "( Const. Ciopraga , Membru de Onoare al Academiei Române). "Autoarea unor cãr ți ca "Filosofia lui Noica, între fantasmã și luciditate ", " Inefabila metafizicã ", " Atena lui Kefalos ", " Filosofie acroamaticã la Platon " sau " Configura ții noetice la Platon și la Eminescu ", între altele, mînuind un condei care e cînd penel, cînd floretã, pe alei nebãnuite, "rãtãce ște" printre gînditori români și strãini cu degajare și dezinvolturã, adesea cu gra ție. În Isabela Vasiliu-Scraba (unind o pasiune de hermeneut cu o acribie de filolog avizat), gînditorul sãu preferat -Platon- î și aflã unul din cei mai profunzi și mai subtili interpre ți în cultura noastrã"( Alexandru Husar ). "Doamna Isabela Vasiliu-Scraba are temeritatea de a strãbate cele mai dificile texte platonice direct în originalul elin. Fapt încã și mai rar pentru timpul acesta, o face nu numai cu o elegantã gra ție femininã care î și anexeazã vaste și aride teritorii ale erudi ției în domeniu, ci pãtrunde temele filosofice în cauzã cu o capacitate de aprofundare de-a dreptul bãrbãteascã. Sincer vorbind, cine ar putea sã nu o invidieze?"( Ion Papuc ). << La Cuprins Isabela Vasiliu-Scraba <<La prima pagina << La Cuprins CUVÎNT ÎNAINTE Trãim în ace ști ani momente patetice în care se spulberã mitul negativ al unui Nae Ionescu -filozof fãrã operã, denigrãrii abil difuzate în epocã și stãruitor sus ținutã peste timp luându-i locul edi ția monumentalã a scrierilor profesorului de metafizicã. Acestei acțiuni salutare i se alãturã demersul Doamnei Isabela Vasiliu-Scraba care, cu o capacitate rarã de a amplifica ecoul ideatic al metafizicii naieionesciene, monografiazã gândirea ilustrului filozof* pentru a intreprinde apoi o descriere a raporturilor dintre Nae Ionescu și discipolii sãi. Ceea ce doar se bãnuia, începe sã se contureze prin contribu ția originalã a autoarei cãr ții de fa țã. Doamna Isabela Vasiliu-Scraba, dupã ce a radiografiat masivul central al operei filozofice naeionesciene, înal țã apoi cartografia unei școli de gîndire, trasînd izobare, fixînd altitudini ale reliefului spiritual, conturînd direc ții ale curen ților de gîndire, desenînd astfel zona centralã a unei vaste spiritualitã ți interbelice. Viitorii cercetãtori al filozofiei naeionesciene, într-o onestã preocupare pentru valoarea și unicitatea ei ireductibilã, nu vor putea desigur ocoli aceste intreprinderi care dovedesc - o datã în plus - marile calitã ți ale spiritului Doamnei Isabela Vasiliu-Scraba. Ion Papuc ----------- * Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica și în dubla ei înfã țișare , Ed. Star Tipp (Slobozia) 2000. << La Cuprins Isabela Vasiliu-Scraba <<La prima pagina << La Cuprins "ORICE MARE INTELIGEN țÃ BASCULEAZÃ ÎNTRE RELIGIE ȘI FILOSOFIE" (Nae Ionescu și Petre țuțea) "Cãlinescu, fa țã de Nae Ionescu, nici n-a existat. L-am cunoscut personal, am stat de vorbã cu el. N-avea voca ție filosoficã nici cît un mãturãtor. Cãlinescu era un simplu scriitor. Nae Ionescu nu se mãsura în vremea lui cu nimeni. Era el însu și. Era nemaipomenit de de ștept. La conferin țele Criterionului, Nae Ionescu era ãl mai interesant " Petre țuțea Mare serviciu a adus culturii comuniste micul articol despre Nae Ionescu din Istoria literaturii române a lui Cãlinescu (1988-1965). O perfectã ilustrare a dorin ței criticului literar de a "se plasa în luptã cu un om mare -fie chiar și pe teme mici, fie și NUMAI pe teme mici -, la standardul persoanei sale" (1). Fiindcã nu este nici un secret pentru nimeni, iar opera, oricît de bine scrisã, nu a putut-o ascunde: intrat pe terenul filosofiei, pentru care nu a avut nici o înclina ție, "marele" Cãlinescu devenea deodatã mic, chiar foarte mic și foarte stingher, încercînd în van sã se ascundã dupã me ște șugitele sale fraze. Ce-o fi în țeles George Cãlinescu din "actiunea" propusã de Nae Ionescu "al cãrei program rãmîne mereu în alb" nu se știe. Ce-au în țeles însã al ții, mai pu țin talenta ți la scris decît Cãlinescu, se știe. Pînã la Revoluția anti-comunistã din decembrie 1989, -în capul culturnicilor (bine situa ți dupã repetatele epurãri ale culturii române de tot ce o punea în pericolul de a-și redobîndi aspectul elitist al unei adevãrate culturi), "cazul" Nae Ionescu se clãtina atras magnetic de doi poli opu și, la fel de puternici. Sã-l ignore cu ignoran ța lui Cãlinescu? Sau sã-l ignore din pruden țã, pentru cã a șa se cerea de sus? Abia dupã 1989 chinul lor a luat sfîr șit. Atunci, rezisten ții prin cultura grîului, a porumbului și a fasolei (urmãrite cu mare aten ție de forurile jude țene de Partid) au putut în deplinã libertate sã decidã, sã treacã alãturi de "colosul" Cãlinescu crescut pînã în 1989 la dimensiuni colosale, sã fie și ei, dacã nu prin altceva, mãcar prin asta, "colosali". De prost inspira ți, se-nțelege! Dar nu numai "cazul" Nae Ionescu a fost ( și rãmîne) o grea problemã pentru ei, ci și "cazul" țuțea. Fiindcã s-a dovedit și rãs-dovedit cã niciuna dintre schimbãrile post-revolu ționare nu le-a fost mai greu de suportat decît aceea de a îndura, chiar și numai doi ani, scoaterea la vedere a unui geniu cu adevãrat colosal: Petre țuțea. În anii cînd aflaserã cã filosoful "amuzã cu spectacolele lui" pe cei care frecventau Restaurantul Scriitorilor, culturnicii mai aveau o scãpare: nu se duceau pe acolo (2) . Sã nu supere Partidul și sã nu ri ște a figura în categoriile neconvenabile de spectatori, enumerate de Petre țuțea unui securist: "eu la Restaurantul Scriitorilor întîlnesc tot felul de lume: oameni de ștep ți, imbecili, scriitori, curve și popi. Știu eu cu care din ace știa sta ți dumneavoastrã de vorbã?". Dupã decembrie 1989, "trezit cu gigafonul popularitã ții în mînã"- cum scria cu prosteascã invidie un culturnic într-o revistã unde era redactor șef (3) -, țuțea, prin însã și persoana sa, le dãdea peste cap toate aranjamentele referitoare la deplina lichidare a marilor personalitã ți, de naturã harismaticã. Oriunde s-a gãsit, în temni țã sau pe stradã, filosoful Petre țuțea a atras cu o for țã irezistibilã pe cei din jur (4). De aici i s-a tras și criminala pedeapsã de totalã recluziune din pu șcãrie, de ajunsese bietul om, cum singur o recuno ștea, de o sociabilitate excesivã.