MOMENTE DIN TRECU'fUL PRESEI SALAJENE ROMANEŞTI Deşi presa sălăjeană românească îşi face intrarea în viaţa politică, socială şi culturală a Tra.nsilvaniei ceva mai tîrziu decît a altor regiuni transilvănene, totuşi ea deţine cîteva performanţe greu de egalat. Aşa de pildă, cea clintii gazetă în limba maghiară a populaţiei sălăjene, Szi­ lrigy-Somly6, apărută la Şimleul Silvaniei în 1883, deţine întîietatea în ceea ce priveşte •traducerea în ungureşte a unora dintre poeziile ma­ relui poet naţional, Mihai Eminescu. E vorba de traducerile realizate pentru acest ziar, începînd din 1889, de către un inimos intelectual să­ lăjean, Laurenţiu Bran (= Bran Lorinc), născut în 1866, pe acea vre­ me, student la teologia din Gherla, care traducea în 1889, sub pseudo­ nimul SzamosujvWi, De ce nu-mi vii?, urmată în 1890 de altele, pre­ ct.Un De cite ori iubito, Din valurile vremii, Sonet, poezii pe c<M"e le-a adunat în 1910, în primul volum de traduceri maghiare din opera emi­ nesciană, Rom.cin koltokb6l, realizat în colaborare cu Revay Karoly, în care figurau nu mai puţin decît 25 de poezii eminesciene dintre cele mai diverse.1 Cea dintîi publicaţie românească apărută în această parte de ţa.ră este Gazeta de duminică 2 , ce iese o dată pe săptămînă, dumineca, la Şimleu! Silvaniei, începînd cu data de 3 ianuarie 1904, dată cu adevărat memorabilă în istoria revuisticii sălăjene. Proprietar editor este unul din ·cei mai laborioşi cărturari sălăjeni, Ioan P. Lazăr, afirmat în gazetărie în paginile Tribunei lui Slavici de la Sibiu, iniţiatorul unei tipografii proprii, cu numele „Victoria", la Şimleul Silvaniei, memorabilă figură locală de patriot naţonal, cunoscută în toate satele sălăjene 3 . Redactor responsabil este la începat ilastrul autor de basme şi folclorist, Ioan Pop Reteganul, cu o faimă naţională recunsocută, care din păcate moare în 1904, fiind urmat în funcţie de Victor Deleu (1906-1910)4, altă figură reprezentativă a Sălajului. Din 23 decembrie 1907 îşi schimbă subtitlul din „organ naţional politic" (pe care şi-l luase la 17 innie 1906), în ,.Or­ gan politic şi CTiltural independent", avind1!1-l ca redactor şe~ pe Dio­ nisie Stoica (pînă în 13 iunie 1910), doctor în litere de la Budapeta cu o 1 M. Huba, Eminescu a magyar irodalomban, Bucureşti, 1989, p. 5. Vezi şi L. Ghergariu, în „Ţara Silvaniei", I, 1940, p. 97-98. 11 Se mai menţionează alte două publicaţii anterioare: Teatrul român, Şim­ leul Silvaniei, 1901 (cf. V. Vetişanu, Cartea Şimleului. Repere istorice şi culturale ale V!eţii româneşti, din cele mai vechi timpuri pină în 1900, Bucureşti, 1985) şi lnvăţătorul român, redactat de Gavril Trifu in decembrie 1903 (cf. Tiparul sălăjean. File ·de istorie, Zalău, 1980, p. 57), dar existenţa primei e incertă, deoarece lipseşte din biblioteci, cea de a doua fiind semnalată de Nerva Hodoş- Al. Sadi Ionescu în Publicaţiile periodice româneşti, I, 1820-1906, p. 34~. 3 I. Ardeleanu-Senior, Oameni din .Sălaj. Momente din luptele naţionale ale româqilor sălăjeni, Şimleul Silvaniei, 1938; D. Stoica si I. P. Lazăr, &hită moiw- grafi.că a Selajului, Şimleu! Silvaniei, 1909. · · • V. Dărăban-Doru E. Goron, in ActaMP, IV, 1980, p. 705-725. www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 510 M. POPA teză despre Alexandru Vlahuţă, cunoscut anterior pentru activitatea sa publicistică şi de traducător din ungureşte de la ziarul Poporul de la Budapesta al lui Dimitrie Birău,ţiu, (alias Coresi), ş.i de la.· Luceafărul, din primul comitet de redacţie al căruia face parte. La acea dată, el"mai publicase o mică broşură intitulată Trei conferinţe teosofice (Budapesta, 1903), în care vorbea şi de poezia lui Eminescu, activitate continuată ul­ terior cu piesa poporală în 4 aote şi un tablou, Moise Păcurarul (Braşov, Ciurcu, 1910) şi cu monografia Sălajului, realizată în colabora.re cu Ioan P. Lazăr şi publicată în 1908, cu ocazia adunării generale a. Astrei de la Şimleu! Silvaniei. E vorba carevasăzică numai de intelectuaJi cu experienţă şi cu activitate publicistică bogată, ceea ce se va resfrînge în mod pozitiv asupra conţinutului zic>,rului. · Modalitatea de concepere a ziarului este tipică pentru ceea ce se cheamă o gazetă pentru popor sau o gazetă poporată, destinat;:} în pri­ mul rînd ridicării cultural-politice a poporului de la sate, cu rubrici speciale pentru învăţămînt, partea literară, manifestaţii artistice, iar pe prima pagină cu o ilustraţie revelatoare, vizînd fie marile instituţii· ale neamului (pala.tul episcopesc din Oradea, Castelul Peleş etc.), fie cele de de figuri de patrioţi naţionali (Partenie Cosma), deputaţi în parlament (T. Mihali, I. Suciu, Vasile Goldiş, N. Comşa, Şt. Cicio Pop, I. Russu Şiric>.nu, V. Damian, Milain Hodja) etc., căci, aşa cum spunea şi ·Ion Breazu, condiţiile din Transilvania reclamau în locul ziarului de sen­ zaţie şi informaţiuni zilnice, forma populară săptămînală, (ce) a prins teren mai larg $i deci rădăcini mai adînci"5. Revi:;ta pornise ca declarat apoli·iic-i'1 şi cultură în primul rând, cu un caracter poporal sui-generis, răsărit din nevoia „că nu se poate să rtrăim în nepăsarea în care am stat pînă acum fa~ă de trebile obşteşti, fie acelea de interes economic, in­ dustrial, cultural, bisericesc ori social" ,0 şi dorind să acrediteze ideea · că: „cultura deşteaptă la conştiinţă, întinde la prosperitate; iar în limbă şi literatură se reoglindează viaţa popoarelor". După experienţa unui an, în care gazeta încearcă să stea departe de politică, redc>dorii îşi dau seama că apolitismul e un non-sens, deoarece lupta naţională era un impera.tiv exploziv al momentului şi fac corectivu.I necesar. Incepînd cu nr. 27 din 1905 revista părăseşte terenul pur literar pentru a deveni politică şi a lupta şi pe această cale pentru emanciparea socială şi na­ ţională a românilor trnnsilvăneni. Ea va lua atitudine în favoarea drep­ tului de . vot universal, a împroprietăririi ţăranilor. şi a unor condiţii de învăţămînt şi sanitare mai omenoase. Astfel, în 1907, cu prilejul răs­ coalei ţăranilor din România, revista îşi ridică glasul în sprijinul celor nedreptăţiţi afirmînd: „Ţăranii din România n-au pămînt, duc o viaţ,ă oare se apropie de iobăgia dinainte de 48. Pămîntul îl au boierii, n;iarii 5 Cartea Noastră, în „Patria", XIJ, 1930, nr. 15 (21 iulie), p. 6. 6 Toate citatele din ziare si reviste nu vor avea trimiteri, urmînd ca· acei interesaţi să urmărească în chip ·nemijlocit presa descrisă. Pentru „Gazeta de dumi­ necă" urmează a se mai consulta. M. Popa, Gazeta de duminecă, în „Familia", 1971, nr. 4, p. 5: M. Popa şi V. Taşcu, Jsto1-ia presei literare româneşti din Transil­ vania pină la 1918, Cluj~Napoca, 1980, p. 172"_.:_176; I. Hangiu, Dicţionar al presei ·ziterarc româneşti (1790-1982), Bucureşti, 1987, p. 151. www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro MOMENTB DIN TRECUTUL PRESEI SĂLĂJENE 511 proprietari, care nn s-au deprins a vedea în ţăran pe fratele, ci pe servitorul, pe sclavul lor. Răscoala din primăvară a făcut ca stărei acesteia; demne de vremurile trecte, să i se pună capăt cu o zi mai de­ grabă". Cu altă ocazie va publica pe prima pagină potretul lui Gorki întemniţat de poliţia ţaristă, cel al răsculaţilor de pe crucişătorul Potem­ kin, popularizează pe fruntaşii politici ai Partidului Naţional Român, sau condamnă sclavia din colonii. Ţelul principal al revistei rămîne în această direcţie coborîrea la ţărănime: „nivelarea cărărilor care trebuie să nnească cărturărimea cu poporul". Pe plan literar revista înregistrează o serie de colaborări n1ai mult sau mai puţin prestigioase. De la început semnează: Ioan Pop Reteganul, Maria Cioban, Emil !sac (cu pseudonimul I. Casu), Th. D. Speranţă, Theodor A. Bogdan, la care se adaugă apoi: P. Dulfu, P. Ispirescu, D .. Nica, Al. Adu, Sofia Nădejde, I. Ciocârlan, D. Stoica, Al. Ţintaru, Veronica din Selagiu şi alţii mai minori. Ma.i rar îi întîlnim pe N. Iorga şi G. Coşbuc, ultimul semnind mai ales proză sau articole. Se fac apoi traduceri din: Andersen, L. Tolstoi, Jules Verne, A. Daudet, Kostolany Aranka, Otto Franz Gensichen etc. şi se publică numeroase poezii popu­ lare din Sălaj şi din regiunile limitrofe. După Ioan Pop Reteganul, care semnează mult şi de toaite (poveşti, anecdote, snoave, articole moralizatoare, poezii populare ş.a.), cel mai asiduu colaborator al publicaţiei este tînărul poet Emil !sac. La noua ru­ brica a revistei, intitulată sugestiv Junimea, el îşi propune să trateze o serie de subiecte despre „modul de a rezolva ideea educării poporu­ lui". Poeziile şi articolele sînt semnate la început I. Casu (anagrama de la !sacu), apoi E. !sac. Aici au apărut o bună parte a Cîntecelor sale, c.,01 şi poeme în proză şi schiţe, care n-au fost adunate în volumul din 1908 Poezii. Impresii şi senzaţii moderne. Spiritul de toleranţă faţă de poe­ zia modernistă care părea că domneşte la început în coloanele revistei (deşi producţia majoritară era cea tradiţionalistă) este părăsit cu totul în 1906, cînd revista dobîndeşte un tînăr critic în persoana lui Petru Suciu, şi cînd succesele sămănătoriste - atîtea cîte erau -, au început să se facă cunoscute aici. ÎI11tr-o suită de articole intitulată Ş~iri literare, acesta se ocupă de „curentul nou în literatură", reprezentat după el de: M. ·Sadoveanu, Miron Aldea, Şt. O. Iosif, I. Ciocârlan, Emil G<îrleanu, dar. şi de O. Goga şi I. Agârbiceanu, cărora revista „Semănătorul", şi N .. Iorga însuşi, le-a recunoscut mari merite. Articolul ma~ atacă în stil „sămănătorist" înrîurirea păgubitoare a literaturii străine, pledînd pen­ tru reîntoarcere la realităţile noastre naţionale şi în primul rînd la ţă­ rănime, căci numai de la ea se poate aştepta „primenirea culturală şi sufletească" domă. Făcînd, el cere literaturii timpului reîntoarcerea la viaţa sufletească a satului românesc, la obiceiurile, folclorul şi istoria acestuia, dînd ca exemplu scrierile lui I. Agârbiceanu, O. Goga, I.