1 GH. BUZATU, Editor, ROMÂNIA ÎN ECUA ŢIA RĂZBOIULUI ŞI P ĂCII (1939-1947) ISBN: 978-973-7858-61-0 2 GH. BUZATU COORDONATOR R O M Â N I A ÎN E C U A Ţ I A RĂZBOIULUI ŞI PĂCII (1939-1947) - ASPECTE ŞI CONTROVERSE – - Edi ţia a II-a - BUCURE ŞTI EDITURA MICA VALAHIE 2009 3 COLEC ŢIA ROMÂNII ÎN ISTORIA UNIVERSAL Ă THE ROMANIANS IN WORLD HISTORY VOL. 147 4 LUMEA ÎNTRE PALATELE VERSAILLES ŞI LUXEMBOURG (1919-1947) 5 Delega ţii României la Congresele P ăcii de la Paris (1919-1920 şi 1946) (I. I. C. Br ătianu, Al. Vaida-Voevod, Gh. T ătărescu, Gh. Gheorghiu-Dej, Lucre ţiu P ătr ăş canu, I. Gh. Maurer, general D. D ămăceanu, D. Dim ăncescu ş.a.). 6 CUPRINSUL Cuvânt înainte .................................................................................................... 8 I - R ĂZBOI ŞI PACE (1939-1945) Horia Dumitrescu, Gh. Buzatu, România în r ăzboi şi dup ă: Istorie şi istoriografie ........................................................................................................ 11 Gh. Buzatu, Drepturile şi interesele României în perspectiva reglement ărilor postbelice: „Biroul P ăcii” (1942-1944) ............................................................ 24 Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Horia Dumitrescu, La început a fost sfâr şitul: Lovitura de stat de la 23 august 1944 ............................................................... 66 Stela Acatrinei, Problemele reconstruc ţiei europene dup ă 1945. Reflexe istoriografice ...................................................................................................... 99 Gh. Buzatu, Stela Acatrinei, Horia Dumitrescu, De la R ăzboi la Pace ...... 120 Stela Acatrinei, Forumul P ăcii de la Paris (iulie – octombrie 1946) ........... 133 Gh. Buzatu, Marusia Cîrstea, Bilan ţul prezen ţei României la Paris .......... 167 Stela Acatrinei, Corneliu Ciucanu, Memorii şi proteste române şti la Paris. Interven ţia mass-mediei .................................................................................. 176 II - PACEA DICTATULUI (1945-1947) Daniel Oni şor, Diploma ţia României şi ecua ţia p ăcii ................................... 193 Gh. Buzatu, Europa şi România sub blestemul realit ăţ ilor geopolitice .. 311 III - ANEXE Documente şi ilustra ţii………………………………………………………54 9 7 CUVÂNT ÎNAINTE Aşa după cum s-a observat, Pacea nu este numaidecât „apanajul spontan al civiliza ţiei contemporane, ci experien ţa de secole a umanit ăţ ii”, mai mult „produsul lent şi anevoios al contactului între popoare de-a lungul vremii” 1. În ansamblu, un punct major de reper l-a constituit, net ăgăduit, Pacea Westfalic ă, de vreme ce prin Tratatele de Osnabrück şi Münster (1648) s-a instituit „cea dintâi treapt ă a edificiului p ăcii interna ţionale organizate” 2. Ulterior, trepte continuu perfec ţionate ale construc ţiei aveau s ă reprezinte faimoasele Congrese ale P ăcii de la Viena (1815), Paris (1956) şi Berlin (1878), pentru ca, în cursul veacului ce-a succedat, ele s ă revin ă în Capitala Fran ţei (1919-1920 şi 1946). În secolul al XX-lea, precum şi anterior, România, prin for ţa lucrurilor, a fost implicat ă în organizarea şi desf ăş urarea celor dou ă Conferin ţe ale P ăcii – prima dat ă (1919-1920) în calitate de subiect, iar apoi (1946-1947) ca parte judecat ă şi condamnat ă printr-un Tratat, cu nimic mai prejos decât un Dictat! Perioada 1919-1947, restrâns ă în durata istoriei, reprezint ă îns ă în fond un drum imens str ăbătut de ţara noastr ă, şi nu numai, în epicentrul evenimentelor cruciale înglobând premisele, declan şarea şi desf ăş urarea conflagra ţiei mondiale din 1939-1945, şi anume: calea de la România Mare, recunoscut ă şi consacrat ă prin tratatele interna ţionale din 1919-1923, la România Mic ă, învins ă, ocupat ă şi amputat ă. Un statut care, având în seam ă acordul vizibil ori invizibil, cunoscut ori doar b ănuit, între Marii Înving ători din 1945, cu prec ădere Rusia Sovietic ă, SUA şi Marea Britanie, se afl ă înc ă în vigoare, cu efecte pe care, în parte, la ştim, iar altele trebuie doar s ă le estim ăm, pân ă la inevitabila „judecat ă final ă”. Într-un atare context, pentru noi, ca români, este cu atât mai semnificativ aportul unora dintre predecesorii ilu ştri care au participat la dezbaterea şi solu ţionarea – în teorie sau în practic ă – a unora dintre aspectele majore ale problemei organiz ării p ăcii , a şa precum, în prima ordine, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, Mihai Antonescu, Gh. T ătărescu, Vespasian V. Pella, N. Da şcovici, Mircea Mali ţa, Grigore Geam ănu ş.a. To ţi s-au impus pe plan na ţional şi interna ţional, iar N. Titulescu, cu deosebire, fie la tribuna Societ ăţ ii Na ţiunilor, fie în scrierile şi pledoariile sale, ca autor al unor formule cu adev ărat magice privind dinamica ori indivizibilitatea p ăcii , strategia p ăcii generale 3 . Dintre 1 Mihai Antonescu, Organizarea P ăcii şi Societatea Na ţiunilor, I, Bucure şti, Tipografia Şcoalelor Militare de Geniu, 1929, p. 7. Pentru epocile anterioare, cf. Gh. I. Br ătianu, L´Organisation de la Paix dans l´Histoire Universelle. Des origines à 1945, cu o prefa ţă de John Rogister, Bucure şti, Eééditura Enciclopedic ă, 1997, p. 33-226. 2 Mihai Antonescu, op. cit., p. 69. 3 Gh. Buzatu, coordonator, Titulescu şi strategia p ăcii , Ia şi, Editura Junimea, 1982, passim. 8 istorici, nu-i putem neglija, f ără îndoial ă, pe inegalabilii Nicolae Iorga şi Gh. I. Br ătianu, acesta din urm ă gra ţie unei contribu ţii unice în istoriografia mondial ă4, dup ă ce publicase şi un studiu de caz relativ la Forumul de la Paris din 1919 5. S ă nu neglij ăm, de asemenea, c ă în ultimul sfert de veac îndeosebi, au fost valorificate importante contribu ţii, unele de excep ţie, ale unor istorici români şi str ăini consacrate Congreselor P ăcii de la Paris din 1919-1920 şi 1946 (Emil D. Ciurea, Ştefan Lache şi Gh. Ţuţui, V. F. Dobrinescu, S. D. Spector, Stephen D. Kertesz, K. L. Jignea, Alesandru Du ţu, Viorica Moisuc, Horia Dumitrescu ş.a.), dup ă cum, chiar în ultimele zile, au v ăzut lumina tiparului volumele semnate de Dan V ătăman 6 sau de Gh. Buzatu, Stela Acatrinei, Daniel Oni şor, Corneliu Ciucanu şi Horia Dumitrescu 7 , din care ne-am îng ăduit s ă prelu ăm unele capitole pentru prezenta carte. Tot astfel dup ă cum am procedat şi în cazul volumului colectiv, ap ărut tot sub egida Muzeului Vrancei din Foc şani, un urm ă cu un deceniu 8. Încheind aceste considera ţii preliminare, se impune s ă avem în aten ţie aceste preciz ări ale ilustrului Nicolae Titulescu (1930): „Pacea este azi o stare de spirit ca scop, o organizare legal ă ca instrument şi un strig ăt al inimii, adic ă o expresie prin cuvânt, ca mijloc de a împlânta în con ştiin ţa universal ă imperioasele ei comandamente. Cum s-ar putea cl ădi edificiul p ăcii f ără sprijinul maselor? Şi cum po ţi convinge masele dac ă nu prin cuvânt? O doctrin ă – istoria a dovede şte – nu se poate impune decât prin spad ă sau cuvânt! Eu, unul, prefer cuvântul” . În ceea ce-l prive şte, Gh. I. Br ătianu, în magistralul studiu închinat Organiz ării P ăcii în Istoria Universal ă, întocmit în 1943-1945, î şi exprima încrederea c ă Areopagul în perspectiv ă, cel de la Paris din 1946, nu avea s ă fac ă abstrac ţie de spiritul esen ţialmente european al m ăsurii şi de acela al libert ăţ ii, ce constituiau „fundamentul marcant al p ăcii şi al condi ţiei umane” 9. Nu avea s ă fie – ast ăzi ştim prea bine – a şa. De unde, desigur, eşecul general şi garantat al P ăcii instaurat ă dup ă cel de-al Doilea Război Mondial, situa ţie pe care – din 1945 şi pân ă azi, ca şi pe viitor – am resim ţit-o şi o vom resim ţi înc ă din plin. 4 Cf. L´Organisation de la Paix dans l´Histoire Universelle, passim. 5 Vezi Activitatea politic ă şi militar ă a României în 1919 în lumina coresponden ţei diplomatice a lui I. I. C. Br ătianu, Bucure şti, Cartea Româneasc ă, 1939. 6 Politica extern ă a României de la Armisti ţiu şi pân ă la semnarea Tratatului de Pace (1944-1947), Bucure şti, Editura Pro Universitaria, 2009. 7 România în ecua ţia r ăzboiului şi p ăcii (1939-1947), I-II, Ia şi, Editura Moldova, 2009. 8 Vezi Gh. Buzatu, V. F. Dobrinescu, Horia Dumitrescu, coordonatori, România şi Conferin ţa de Pace de la Paris (1919-1920), Foc şani, Editura Empro, 1999. 9 Gh. I. Br ătianu, op. cit., p. 334. 9 I RĂZBOI ŞI PACE (1939-1945) 10 ROMÂNIA ÎN R ĂZBOI ŞI DUP Ă: ISTORIE ŞI ISTORIOGRAFIE HORIA DUMITRESCU, GH. BUZATU Dup ă 70 de ani de la debutul ostilit ăţ ilor, R ăzboiul Mondial din 1939- 1945, incontestabil cel mai mare conflict armat din istorie în privin ţa propor ţiilor şi a consecin ţelor sale, directe şi indirecte, apropiate ori îndep ărtate, se înscrie deja ca un eveniment f ără egal în toat ă evolu ţia umanit ăţ ii, el instalându-se deja deta şat în preferin ţele şi preocup ările istoricilor, şi nu numai ale acestora, rezultatele concretizându-se, de mai multe decenii, într-o bibliografie uria şă la nivel na ţional şi interna ţional 10 . Cititorul va admite, desigur, c ă în ecua ţie nu numai propor ţiile conteaz ă, ci, deopotriv ă, calitatea şi varietatea produc ţiei istoriografice, însumând de-acum aproximativ 1,5 milioane titluri c ărţi şi studii reprezentative, în discu ţie trebuind s ă fie luate în considera ţie şi predispozi ţiile – le-am denumi „specifice” – ale speciali ştilor de pretutindeni de-a investiga în continuare perioada 1939-1945, mai ales în condi ţiile ultimilor 10-15 ani ale deschiderii arhivelor 11 , pe toate meridianele.