Johann Wolfgang von Goethe De la Wikipedia, enciclopedia liberă Johann Wolfgang von Goethe Johann Wolfgang von Goethe, în anul 1828 desenat de Joseph Karl Stieler Naș tere 28 august 1749 Frankfurt am Main Deces 22 martie 1832 Weimar Ocupaț ie poet, romancier, om de știin ț ă, func ț ionar de stat, diplomat, avocat Naț ionalitate german Activitatea literară Miș care/curent Sturm und Drang, clasicismul de la Weimar literar Specie literară poezie, teatru Operă de debut „Prometheus (Hymne)”, „Erlkönig (Ballade)” [ extindere ] Influenț e [ extindere ] A influenț at pe Note modifică Johann Wolfgang Goethe, înnobilat în anul 1782 (n. 28 august 1749,Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un poet german , ilustru gânditor și om de știin ț ă, una dintre cele mai de seamă personalită ț i ale culturii universale. Cuprins [ascunde] • 1 Biografie o 1.1 Familia • 2 Perioada studenț iei o 2.1 Leipzig o 2.2 Strasbourg • 3 Frankfurt o 3.1 Wetzlar o 3.2 Weimar o 3.3 Italia o 3.4 Reîntors în Weimar o 3.5 Prietenia cu Schiller o 3.6 Ultimii ani de viaț ă • 4 Scrieri o 4.1 Poezie o 4.2 Teatru o 4.3 Roman și nuvelă o 4.4 Eseu o 4.5 Studii știin ț ifice • 5 Urmaș i • 6 Lucrări în știin ț e naturale • 7 Bibliografie o 7.1 Traduceri • 8 Exegeze româneș ti • 9 Vezi ș i • 10 Note • 11 Legături externe Biografie[modificare | modificare sursă] Familia[modificare | modificare sursă] S-a născut la Frankfurt pe Main ca fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), înalt funcț ionar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808). Relaț ia lui Goethe cu părin ț ii nu a fost fără conflicte. Cu excep ț ia surorii sale născute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalț i fra ț i to ț i au murit timpuriu. În anul 1758 tînărul Goethe s-a înbolnăvit de variolă. Din anul 1756 pînă 1758 a frecventat o școală publică. Un rol esen ț ial în educa ț ie religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. Primind o educaț ie aleasă, a studiat desenul, muzica (pianul și violoncelul), scrima, călărie,literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). Prima îndoială în credinț ă, Goethe a avut-o în anul 1755 cu ocazia cutremurului din Lisabona: Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei nevinovaț i că și pe cei vinova ț i și nu s- a dovedit părinteș te [1]. Educaț ia religioasă pe care a primit-o în Frankfurt de la Johann Philipp Fresenius, un prieten al familiei și mai târziu de la unchiul lui, preotul Johann Friedrich Starck, nu i- a prea plăcut: Protestantismul Bisericii care ne-a fost predat, a fost doar o singură moralitate uscată; la un discurs înț elept nu s-au gîndit, și doctrina nu era pentru inimă, nici pentru suflet. Numai ocupaț ia cu Vechiul Testament, mai ales de poveș tile de Patriarhi Avraam, Isaac și Iacob i-au sugerat imaginaț iile. Atitudinea sa fa ț ă de Bisericiă și dogma creș tină, a rămas până mai târziu distan ț ată și chiar ostilă. De timpuriu a început Goethe să iubească literatura, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă de circa 2000 de volume al tatălui sau. Fascinat era și de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuș i. Din anul 1759 pînă 1761 (în timpul Războiului de Șapte Ani), în timp ce Frankfurtul era ocupat de trupele franceze, în casa părintească era găzduit un ofiț er francez. Prin acesta și trupei de arti ș ti care îl înso ț eau, Goethe a avut primul contact cu teatrul fran ț usesc. În anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani. • Familia • Documentul de naș tere și de botez a lui Goethe (1749) • Mama, Catharina Elisabeth Goethe, portret de Georg Oswald May (1776) • Tata, Johann Caspar Goethe, acuarelă de Georg Friedrich Schmoll (1775). • Sora lui Goethe, Cornelia Friderike Christiana • Casa părintească a lui Goethe (1755), înainte de modificare. • Tînărul student, Johann Wolfgang Goethe • Camera de lucru a lui Goethe în Frankfurt. • Părinț ii lui Goethe, 1779 • Casa părintească a lui Goethe în anul 1949. • Casa părintească a lui Goethe dinFrankfurt, în Großen Hirschgraben Perioada studenț iei[modificare | modificare sursă] Leipzig[modificare | modificare sursă] Anna Katharina Schönkopf, prima prietenă a lui Goethe La îndemnul tatălui, în toamna anului 1765, Goethe începe să studieze dreptul la Universitatea dinLeipzig de care nu prea era încântat, dar pe care termină în anul 1768. Mai întîi Goethe trebuia să se adapteze la haine și maniere, stilul elegant de via ț ă pentru a fi acceptat de noii concetă ț eni. În acest timp o plăcere pentru el era, participarea la cursurile lui Christian Gellert, un poet și filosof etic aliluminismului. De asemenea participa și la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului Adam Oeser, care era directorul Universităț ii din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii, Neue Lieder („Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie întitulată Die Laune des Verliebten(„Capriciul îndrăgostitului”). Dar de asemenea tînǎrul Goethe se bucura de libertăț ile departe de casa părintească. El vizita spectacole de teatru, sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are și prima deziluzie sentimentală, în iubirea neîmpărtăș ită de Anna Katharina Schönkopf care după doi ani, este de comun acord desființ ată. Acest eveniment l-a inclus în comedia Die Mitschuldigen („Vinovaț ii”), scrisă la întoarcerea lui acasă. Un an și jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală în care o prietenă a mamei sale Susanne von Klettenbergîi aducea la cunoș tin ț ă conceptul pietetic al Herrnhuter Brüdergemeine, o derivaț ie a Bisericii Protestante, Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia și cercetarea sufletului. Strasbourg[modificare | modificare sursă] Friederike Brion Refăcut sufleteș te, la presiunile tatălui, Goethe se transferă în anul 1770 la Universitatea dinStrasbourg unde îș i continuă studiile juridice. Aici în Alsacia, care este și regiunea cu mult drag descrisă mai târziu, îl întâlneș te pe filozoful Herder, teoreticianul miș cării Sturm und Drang („Furtună și Avânt”), care va avea un rol hotărâtor în dezvoltarea intelectuală ulterioară a tânărului Goethe. De la acesta va învǎț a să perceapă lumea ca pe o imensă totalitate în care fizicul și spiritualitatea sunt indivizibile: Nu arborii genealogici și războaiele sunt importante, ci numai devenirea și existen ț a popoarelor, vizibile în Vechiul Testament, Homer, mituri și poveș ti. Tot Herder a fost cel care i-a explicat limba originală a unor autori, cum ar fi Homer, Ossian șiShakespeare, autori care i-au dat un impuls decisiv în dezvoltarea sa ca poet. Cu ocazia unei călării în Sessenheim, tînărul Goethe a ajuns într-o casă parohială ospitalieră unde s-a îndrăgostit de fiica pastorului, Friederike Brion. Poeziile pe care i le-a dedicat, care mai târziu au fost numite „Sesenheimer Lieder” (printre care Willkommen und Abschied, Mailied,Heidenröslein) au fost prin puterea lor expresivă „începutul revoluț ionar al unei epoci lirice noi” (der revolutionäre Beginn einer neuen lyrischen Epoche).[2] Frankfurt[modificare | modificare sursă] J. W. von Goethe, carte poştală după o pictură de Georg May, 1779 În vara anului 1771 Goethe și-a sus ț inut disertaț ia juridică. Nu i-a fost aprobată deoarece conț inea opinii contrare doctrinelor bisericii. La sfârș itul lunii august 1771 a primit la Frankfurt o licen ț ă de avocat. Dorea să devină activ în sensul progresiv al legilor umane. Deja în primul său proces, fiind mai certăreț , a primit o dojană, experien ț ă după care și-a pierdut dorin ț a de a mai exercita această profesiune. Cu acest proces, doar după câteva luni de profesare s-a încheiat carieră lui de avocat, chiar dacă firma lui a mai existat încǎ 4 ani, pînă la plecarea lui în Weimar. În aceastǎ perioadǎ Goethe se afla în legătură cu „Darmstädter Kreis”, un cerc literar de iluminiș ti, format în jurul filozofului Herder, unde mai sunt de amintit Johann Georg Schlosser (mai tîrziu cumnatul lui) și Johann Heinrich Merck. «Götz von Berlinchingen» Pe tînărul Goethe, de asemenea îl urmăreau din nou planuri literare. De data aceasta, tatăl lui nu avea nici o obiecț ie, ba chiar îl ajuta. Scrie un eseu asupra arhitecturii germane (Von deutschen Baukunst) și un studiu asupra dramelor lui Shakespeare. În aparenta dezordine a arhitecturii gotice ca și în teatrul scriitorului englez, Goethe descoperă acea unitate tipică a geniului cu natura, fiecare cu legi proprii. În această perioadă, scrie drama intitulată Götz von Berlinchingen, prelucrare a unei poveș ti scrise după o carte care descrie via ț a unui cavaler de jaf, Götz von Jagsthausen, din timpul războaielor țărăne ș ti germane. Această piesă de teatru, prezentată pe o scenă făcută singur, ca în copilărie, va avea mare succes. Aceasta a fost prima dramă germană modernă și a deschis calea teatrului istoric popular. Wetzlar[modificare | modificare sursă] Johann Georg Christian Kestner Charlotte Buff Din munca neplătită la o revistă literară, publicată de Schlosser și Merck, Goethe nu putea trăi și în luna mai 1772 s-a dus pentru terminarea studiului de drept, ca practicant la judecătoria regală în Wetzlar. Aici printre juriș ti, îl întîlne ș te pe Johann Christian Kestner, care a spus despre el: „... a venit un anumit Goethe din Frankfurt, după felul lui Dr. juris, 23 de ani, singurul fiu al unui tată foarte bogat, ca aici - asta era dorinț a tatălui - să- ș i caute o practică, dar inten ț ia sa era să-i studieze peHomer Pindar și pe al ț i, care pot ocupa geniul, felul de-a gîndi și inima lui..