NICOLAE PRELIPCEANU O OBSESIE A ZILELOR NOASTRE: EU, EU ßI IAR EU u c~t ne înmul]im, pe glob [i în fiecare profesie, cu at~t cre[te do- rin]a propriei afirm`ri, prin metode ortodoxe sau mai pu]in Cortodoxe. Fiecare vrea s` fie c~t mai repede luat în seam`, pre- ]uit, sau s` se afle m`car c` exist`, aceasta fiind [i una dintre condi]iile supravie]uirii. Se [i afirm` c` dac` nu e[ti nu [tiu unde, unde se uit` mult` lume, fie [i proast`, nu exi[ti. Fire[te, nu [tiu unde-le e o televiziune sau alta, ori chiar televiziunea în general. Cum scriitorii nu prea au [ansa tele- viziunii dac` nu iau premiul Nobel [i [i atunci sunt dep[i]i la v~nz`ri de autoare de m`rturisiri ale unei cariere de starlet` TV, în c`r]i încadrabile, cum cu har face un recenzent din Tribuna, Adrian ¥ion, în „literatura ]a]elor”, un capitol pe care dnii ßtef`nescu [i Manolescu trebuie musai s`-l adauge marilor lor istorii, atunci c~nd se vor hot`rî s` le reediteze, nu le r`m~ne dec~t autoafirmarea cu orice pre] [i oriunde, în paginile, înc`, tip`rite. Chestia mai nepl`cut` pentru un cititor antrenat în alt spirit, ca subsemnatul (iat`, tot referen]ialitate, nu? sunte]i r`zbuna]i, d’lor [i d’nelor!) este c` aceast` confesivitate (scuza]i barbarismul) se l`f`ie [i în textele cu preten]ie de critic` literar`, în cronici sau recenzii de c`r]i. Pretinsa profesionalitate s-a transformat într-un impresionism biruitor în a[a zisa critic` literar` practicat` de cine vrei [i de cine nu vrei: despre o carte afli cum a cump`rat-o recenzentul, ce s-a g~ndit c~nd a citit titlul, apoi la prima pagin`, cum o ]ine în m~n`, cine i-a telefonat c~nd citea [i tot felul de baliverne sau baliverbe de jurnal intim, care, în general, intereseaz` numai dac` sunt scrise de personalit`]i cunoscute. (În vremuri ast`zi îndep`rtate, un avocat a fost pus la punct de maestrul s`u, tocmai c~nd se confesa astfel Cur]ii: c~nd am auzit argumentele adversarului nostru, maestrul [i cu mine am r`mas t~mpi]i, ar fi spus mai t~n`rul coleg, iar maestrul, care nu era altul dec~t celebrul Istrate Micescu, ar fi replicat: dar eu mi-am revenit, l`s~ndu-l, cum s-ar zice, tot azi, în ofsaid, pe mai t~n`rul coleg.) E drept, pofta imens` de b~rf` a cet`]eanului unei lumi supraaglomerate, preponderen]a „pove[tii”, mereu clamate, c~nd trebuie [i c~nd nu trebuie, a f`cut s` apar` un interes pentru orice istorioar` personal`, indiferent dac` e a unui geniu sau a unui anonim aflat la primul text publicat. În interesul cititorilor, at~]ia c~]i sunt, ai unui asemenea text, îl recunoa[tem cu u[urin]` pe cel pentru „ce-a aflat asear`” nu [tiu cine „de 2 VIA¥A ROMÂNEASCå la Procopoaia, c~nd s-a dus s`-i cear` un model de [or]: c` madam Popescu nu mai d` divor]” (textele între ghilimele fac parte din celebra poezie a lui Top~rceanu, În jurul unui divor], publicat` mai înt~i în revista Via]a Rom~neasc`). În gestul autorului de a-[i exhiba tr`irile [i înt~m- pl`rile vie]ii, în schimb, e o maimu]`real` a geniului, care se simte obligat s` fac` m`rturisiri, [tiind c` lumea abia a[teapt` a[a ceva de la el. Or, acum, c~nd lumea nu mai a[teapt` dec~t m`rturisiri, de la n’importe cine, sunt bune [i cele ale oricui. Oricine este, de altfel, foarte dispus la m`rtu- risiri, mult mai dispus la a[a ceva dec~t multe genii de la care publicul a a[teptat în zadar asta. ßi c~nd e vorba de beletri[ti, treac`-mearg`, de[i [i aici, în afara poeziei care din asta tr`ie[te, din simpl` sau mascat` autoreferen]ialitate, e semn de s`r`cie a imagina]iei. În parantez`, îmi amintesc [i eu p`rerea unei profesoare de la Facultatea de Filozofie din Cluj, care anula cam iute mai toat` proza rom~neasc` din vremea ei, afirm~nd c` to]i prozatorii de azi (atunci) nu fac dec~t s`-[i povesteasc` via]a, fiind lipsi]i de capacitatea de construc]ie a altora. ßtiu, conceptul de autoreferen]ialitate, faptul de a-]i utiliza c~t po]i de intens biografia în oper`, nu a ap`rut la noi, ca mai nici una din direc]iile artistice practicate pe-aici, pe plaiurile mioritice, ci ne vine – cum altfel? – de peste ocean, acolo unde e cap`tul axei visate de un pre[edinte [i azi reales. Dar în America era de tradi]ie ca scriitorul s` fie un self made man, un om cu o biografie colorat`, cu treceri mai lungi sau mai scurte prin diferite meserii [i munci (joburi, desigur), ba unii [i cu c~teva tururi ale globului în spinare, a[a c` aveau ce povesti, chiar “transfigurat”, cum se cerea, naiv, în preceptele literaturii realiste de alt`dat`. Pe la noi, e mai simplu s`-]i contempli buricul, dar la figurat, [i cum e[ti [i t~n`r [i nu ai burt`, s` vezi chiar mai jos de el, s` te miri sau s` te m~ndre[ti cu ce ai acolo [i cu ce face ce ai acolo, faz` iar`[i îndelung experimentat` [i de mult abandonat` de al]ii. Dar, se pare c`, dac` nu faci scarlatin` la vremea ei, în copil`rie, c~nd o faci, mai t~rziu, e mai grea [i mai grav`. Dar nu faza sexual` m` intereseaz` aici, ci pura m`rturisire a tot felul de înt~mpl`ri [i situa]ii f`r` relevan]` altfel dec~t personal` sau, maximum, de familie, în critica literar`. În]eleg c` asta e direc]ia epocii, c~t o mai dura [i epoca, în]eleg c`, oricum, lucrurile se vor schimba [i va fi scos din m~nec` te miri ce procedeu de alt`dat`, dat ca nou [i proclamat inova]ie. ßi mai în]eleg [i c` toat` aceast` nebunie a autoafirm`rii provine din riscul enorm al anonimatului, or, în arte, pare c` nimic nu e mai r`u dec~t s` nu fii luat în seam`. Pentru c` nu mai face nimeni art` de dragul artei, a[a, pentru c` nu poate tr`i f`r` s` se exprime artistic, am citit c~ndva chiar o declara]ie a unui poet care spunea clar c` el confec]ioneaz` o poezie a[a cum confec]ioneaz` un cizmar un pantof (sau chiar doi). E o ciudat` înt~lnire între dorin]a de afirmare [i dorin]a de a trece neobservat printre al]i meseria[i! ßi nici nu [tiu dac` cel care se crede un me[te[ugar O OBSESIE A ZILELOR NOASTRE: EU, EU ßI IAR EU 3 î[i d` seama c` me[te[ugarul se afirm`, e drept, [i el, dar numai în terito- riul limitat pe care î[i propune s`-l serveasc` pentru a supravie]ui el însu[i, în timp ce teritoriul artistului sau, m` rog, cel vizat de artist, e totul, toat` zona locuit` de oameni. Dar s` nu uit`m reclama [i autoreclama, c` asta pare a fi mama autoreferen]ialit`]ii, cea care te trage de m~nec` s`-]i arate “cel mai” ceva sau “cel mai” altceva. Sigur, autori literari medii pot fi f`cu]i genii sau foarte vandabili de editura care bag` bani în reclam`, dup` ce-i public`, fire[te, iar autori de o cert` excelen]` pentru cel care nu se las` impre- sionat dec~t de text r`m~n în umbra mediocrilor, dac` o editur` puternic` nu le face nici o “promovare”, dup` ce accept` s`-i publice. (“Te-or întrece n`t`r`ii, ce ai fi cu stea în frunte”, cita c~ndva cu sarcasm trist, Dan Lauren]iu. Ca s` nu fie nici un dubiu, citatul e din Eminescu.) Aici intr`m, îns`, pe un teren mai vast [i mai lunecos, dar n-am intrat din gre[eal`, pentru c`, în fond, [i autoreferen]ialitatea î[i are originea tot în goana dup` bani sau, pe limba celor de unde vine, gold rush. interviu Nicolae Manolescu la 70 de ani: o vîrst` „neverosimil`” Interviul care urmeaz` e unul strict biografic. N-am urm`rit s` ob]in de la Nicolae Manolescu confesiuni pe teme varii, nici opinii pe un subiect sau altul, în maniera [armant` [i cam vag`, cam dezordonat` a convorbirilor „cu personalit`]i”; nepotrivit` în context mi s-a p`rut [i confruntarea de idei sau de programe literare [i intelectuale, drept care am evitat-o. Altfel spus, n-am purtat, stricto sensu, un dialog cu Nicolae Manolescu, ci i-am provocat o m`rturie „în dialog”, îndemnîndu-l cu întreb`rile mele s` depene firul memorialistic. Cu un reportofon între noi, am petrecut astfel mare parte din ziua de 24 septembrie 2009, înregistrînd în mai multe reprize, de diminea]` [i pîn` tîrziu dup` amiaz`. Cum a doua zi Nicolae Manolescu pleca înapoi în Fran]a, chemat de obliga]iile sale de ambasador al Rom~niei pe lîng` UNESCO, rol pe care-l joac` de cî]iva ani, am continuat în urm`toarele s`pt`mîni, pentru partea final` a interviului, cu întreb`ri expediate prin po[ta electronic` dinspre Micul spre Marele Paris, de unde r`spunsurile au f`cut cale-ntoars` în plic, c`ci a[a continu` s` scrie criticul ajuns septuagenar, a[a [i-a dus la bun sfîr[it [i Istoria critic` a literaturii rom~ne: a[ternînd [iruri-[iruri de cuvinte, caligrafic, de mîn`, pe hîrtie… Ion Bogdan Lefter Chiar eu sunt `la care face 70 de ani acum?! Ion Bogdan Lefter: A[ vrea s` facem un interviu cît mai „biografic”, de[i bineîn]eles c` vom ajunge [i la c`r]ile care fac [i ele parte – [i înc` cum! – din via]a dumneavoastr`.