Anul II No. 39jl0 { Sâmbătă 21 Aprilie 1923 (Exemplarul 3 Lei — Apare Sâmbătă / h * Dor dur Ai îmbătrânit, băiete, Cântână stihuri şi ştafete, Potrivind,- ascuns de lună, Vorba '« fluier, care sună, Lumea plânge de necazuri, Tu-ţi pui gândul pe atlazuri Şi de dor de vânt şi mierle, Faci cu acul fir de perle, Iţi ungi rănile cu-argint, Te alinţi cu zări, ce mint, Şi-ţi faci cugetul hotar Infe înger şi măgar. — Ah! de când m'a fost iubit Felul meu s'a ismenit. Oura-i rece, de nălucă, Mi-a lăsat viata năucă. Fiinţa-i mică de otravă Mi-a făcut carnea bolnavă, Fieş'care os mă doare Dc-amintire şi lingoare. Şi pentru că nu am. ştire De-mi voi mai veni in fire Şi de o voi mai vedea Strânsă sub mustaţa mea, Port Vechi <ie Msrguerste Csrisss^ Ca un şarpe ce se sbate civile,, în fiecare caz în parte, o deţine „...«mul, minis­ Suferind de cinci păcate, Burghezia se ainucide trul, prefectul sau vardistul din colţul străzei. Jn stihuri m'am hotărît Dar — se vor întreba unii — un partid de ordine, de Focul de paie cu ocazia votărei constituţiei ne da din Să-mi trec noaptea de urît. nou prilejul de a face constatări pline de amărăciune cu tradiţie, poate el impune un asemenea regim periculos sie însuşi? Nu-şi taie el craca de sub picioare? Ei bine — is­ privire la capacitatea noastră de reactiune. Am crezut — Că dacă mai este vie toria se însărcinează cu răspunsul. Este fenomenul inerent chiar şi cei mai cinici — că curentul în contra acestei - Scrie peana! sânge scrie! decadenţelor, este ceeace a prăbuşit Elada, Roma — este monstruozităţi legale şi sociale va prinde,, va mişca mas­ , Cine ştie... ceea.ee a dat pe Cromwell şi pe Robespierre. Este abuzul saie, va trezi conştiinţa celor luminate, va sfărâma zăga- O citi şi o să vie... , "«ni con venţioiialismnlui poli iu- -ji va împiedica noua devenit sistem — este lărgirea celulei incomode în care te constituţie să fie statutul unei ¡;>-•::inţiuni financiare. Din închide legea — care apoi devine piaţa publică unde se nou, optimismul nostru culpabil a fost pedepsit, iluziile ridică eşafoduri şi spânzurători. Astăzi, un partid politic T. Arghezi noastre naive aii fost amăgite, încercarea noastră ultimă cu o vastă organizaţie economică, cu mari interese finan­ de a păstra cel puţin o singură credinţă — acea în puterea ciare şi participări industriale, cu un număr mare de de intuiţiune a unui popor — a fost zadarnică. Nu vedem membrii fideli în magistratură, în armată, în administra­ Modernismul teatrului la Paris de cât calcul diabolic şi meschin deoparte — indolenţă şi ţie, cu legături mărturisite sau oculte, impune— în vidul Trupa Pitoef de teatru modern care delà 1 Oct. desinteresare de cealaltă parte. Rareori mediocritatea sub ereiat prin pomparea tutulor drepturilor — legea lui. Este 1922 lucrează la teatrul ,/Champs-Elysée" din Pa­ aspectul ei de ucigătoare monotonie s'a înfăţişat, privirei o directivă, este o voinţă, pe cari unii o resimt ca o bru­ ris joacă acum cu un succes imens piesa lui Pi­ contimporanilor mai definitivă de cât asa numita luptă talitate, dar, în definitiv,, este o energie. randello: Six personages en quête d'auteurs. Pie în contra violenţei guvernamentale care a impus sub stare Dar ce va fi, dacă, în jocul liber al forţelor politice, sa e foarte ciudată, nu prezintă cohesiunea de asediu Constituţia. Dacţă è adevărat că entuziasmul acest partid nu va mai dispune mâine de aceiaşi putere şi logică obişnuită pe scenă, şi nici un fel de deco­ este corolarul mişcărilor generoase, a luptelor de idei, a va fi dat la o parte? Legalitatea suprimată,, libertatea o ruri. S'a remarcat cu această ocazie o nouă forţă frământărilor nobile aceasta verifică indiferenţa far­ legendă, ţara va fi pradă arbitrarului, anarhiei, haosului? de seamă; a teatrului: D-xa Hélène Amande. dată, elanul silit, loiala lipsă de convingeri cu care s'a Lipsind acea unitate de conducere dictată de vastele iiu La Roma, sub conducerea prietenului nostru Bra- combătut şi s'a apărat aşezarea noului fundament, juridic terese economice ale unui partid, statul se va desagrega — gaglia, fiinţează Teatro degli Independenţi cu un nu­ al Statului Român. Deoparte şi de alta mercenari politici căci principiul funcţiei sociale esenţialmente dinamic şi măr restrâns de locuri a câte cincizeci de lire, vi­ lipsiţi de cultura idealului, de însufleţirea firească a celor evolutiv, el poate indica o direcţie — dar nu poate fi o zitat de toată aristocraţia intelectuală şi de ,naş- ce.şi apără o credinţă, de sinceritatea conştientă si ineo- bază legală — pentru că nu exprimă un raport stabil. tere a Italiei, pentru repertoriul său select. S'a ju­ ruptilă a omului politic. Iată consecinţele funeste ale acestui intervenţionism, cat de curând, într'o singură seară: „L'Uscita" drama Şi, astfel,, în revoltătoarea banalitate a faptelor diverge, care sub masca unei democratizări nu ascunde nici măcar celebrului Luigi Pirandello, interpretată de Maria ou oareşicare decor de baionete şi drapele naţionale, a- intenţia unei socializări lente ei duce deadreptul la calea Cârmi, ,Una Pantomina" interpretată de o artistă proape neobservată în haosul anarhiei antisemite, furi­ iiuyilărei prin îmjioaeelo die'.afori:!'.- ale partizanilor, a in- A rusă şi, tot cu Maria Cârmi, „Bianco e Rosso" a lui şată, fără discuţie, compromisă de platitudinile reveren- terpri liderilor afiliate partidului interesat, care,, la adăpos­ F. Marinetti, şeful şcoalei futuriste italiene, — pie­ ţioase ale apărătorilor ei şi trivializată fără de rost de acei tul ipocrit al uneidialectice constituţionale îşi va atribui setă trimisă „Contimporanului" şi publicată în nu­ ce ar fi voit să o împiedice, constituţia trecu — ca un ei însuşi dreptul de folosinţă şi de control asupra tutulor mărul de faţă. mare act istoric care mâine va figura ca o sugestivă a- bogăţiilor publice şi particulare. tractiune în bagajul politic al cutărui partid sau în pros­ Şi este simptomatic faptul: Intervenţionalismul acesta pectul de emisiune al cutărei bănci. de stat nu este legislativ, corectiv al raporturilor, nu are Şi totuşi,, ce probleme grave atinge noua orânduire, în­ în vedere mărirea producţiunei, de pildă — el nu se ocupă cepând cu dreptul de proprietate, care din sacru şi invio­ de cultura grâului sau a sfeclei de zahăr — de intensifi­ labil devine o funcţiune socială. însuşi Oulianof Lenin ax carea producţiei miniere sau petrolifere — de exploatările trebui să acorde paternitatea acestei doctrine precursoru­ forestiere sau de navigatiune — el schimbă raporturile de lui său Kropotkine, căci iată-ne în plină anarhie, care proprietate, el creîază privilegii înăuntrul aceleiaşi cate­ deplasează caracterul individual şi statornic al proprietă- gorii având ca unic criteriu nuanţa politică — el ridică ţei transformându-1 într o noţiune de dinamică socială, al nenumărate bariere dezvoltărei libere,, prin tot felul de cărei arbitru va fi un parlament cu o majoritate de două îngrădiri, de particularisme, de excepţiuni, tot atât de treimi ales pe baza unei legi electorale necunoscute. Care nejustificate pe cât de inconsecvente, toate în virtutea este valoarea, astăzi admisă,, care va putea rezista mâine aceluiaş drept de deplină stăpânire. acestei doctrine consfinţite? Bunul imobil? Dar el se ià Consecinţele nu vor întârzia, E}e. vor fi grave. O spunem şi se împarte. Titlul de rentă? dar el se anulează pentru cu toată seriozitatea şi cu regretul de a constata că ten­ degrevarea statului. Munca — dar ea devine obligatorie tativa de a se înlătura dezastrul care ne aşteaptă a nau­ pentru interesul general. fragiat. Valurile evenimentelor zilnice au acoperit pră­ Iatfi toate barierele ridicate — iată interventionismul de pastia, dar ea se poate redeschide în curând,, aiurea, şi Stat întronat în tiran, mânuit de guvern — iată drepturile atunci — vae victis. civile suspendate, iată dictatura instituită pe ţărmul celă­ Timpurile cari au dat Florenţei. pe Machiavel au trecut lalt al haosului anarhic, trecând această punte de brutalii Pe malurile Dâmboviţei parodia aceasta poate să devie şi criminală demagogie. Iată România — câmpiile elizeeno sinistră. Şi să nu uităm că încă nu trăise Karl Marx. ale nuni plutocratism medieval, în care cheia drepturilor St. F. VIDBAN Pierrot de Dida Solomon Cavalerul cu inima cie aur €u ^riie'ui unei cărţi îmi place să mă cred bolnav, deşi nu sunt. Stau într'o băltoacă de noroi pe care ploaia din timpul Ernest Renan de N. Davldescu I într'un fotoliu larg, acoperit de Ipături şi cu gâtul nopţii o adâncise în grădină. Un păcat postum al oamenilor celebrii: genii înconjurat de o năframă. Respir adânc mirosul bra­ Dar coborî repede jos, pentru că-şi dete seama lor trezeşte crunt grafomania urmaşilor docţi sal zilor, mi se umezesc ochii compătimindu-mă şi din că un ramator care se tăvălea în băltoacă, era semidocţi, până'n a şaptea spiţă. Interpreţi dil când în când gem uşor. gata să i-o înghită. Era inima lui, o inimă de aur cea mai autentică pastă de savanţi, nu contenel Măria Magda, de alături, m'aude. Atunci lasă lu­ şi-i era milă. Isă caute până'n negurile mitului, lumina profl crul şi se apropie de mine încetişor, de teamă să Când o ridică era învelită într'un strat gros de tului „Banchetul" lui Platou de mult nu mail nu mă supere. O simt în spatele meu cum mă pri­ noroi. Picături de noroi înverzit se scurgeau de pe citit decât în studii contradictorii sau în intel veşte cu bunătate şi milă. Şi degetele ei îmi trec prin .faima de aur, al cărei aur nu se mai vedea. mlnabile introduceri. Danie suscită tot mai mul păr şi-mi mângăe fruntea. E bine aşa! Simt că-mi Cavalerul vârî mâna în piept şi-şi puse inima un deosebit interes prin misterul morţei lui, sal trece. De vreme ce mâinile ei mă vindecă, trebue la loc.