ASOCIAȚIA CULTURALĂ PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA Radu Moțoc, Galați, aprilie 2021 Această asociație are o istorie interesantă, care merită a fi cunoscută. Sunt multe mărturii privind înființarea asociației, care a funcționat în multe țări. O primă informație vine de la doamna Maria-Valeria Abras, care mărturisește cum s-a înaripat ideia de a se înființa o asociație legată de Basarabia și Bucovina. Scrisoarea este redactată de această doamnă în 24 mai 1995 și este adresată doamnei și domnului Nicolae Lupan: „Mă bucur să văd cum inițiativa entuziastă a ministrului Nicolae Dianu, secondat de fostul consul general la Bruxelles, Mișu Nicolau, a luat o asemenea amploare. Numele a fost ales atunci pe loc, la o ceașcă de ceai pe avenue de Tervuren nr 16, din Bruxelles1: Pro Basarabia și Bucovina. Degeaba m-am străduit a explica că deşi aveam o bunică din Suceava, cu Basarabia n-aveam nimic în comun și Nistrul nu-l trecusem niciodată. Am fost catapultată președinta unei asociații oarecum utopice. Pe atunci, fiecare se ferea de fiecare și eu am acceptat ca să dovedesc că nu mă feresc de nimic. Fig. 1 - Doamna Maria-Valeria Abras Reuniunile ce au urmat, la început numeroase și binevoitoare, erau cu timpul din ce în ce mai reduse. Interesul scăzuse și frica crescuse. Numărul participanților fiind minim, de comun acord am renunțat și în urma decesului ministrului Dianu și al consulului Nicolau, am pus dosarul en veilleuse, într-un sertar uitat, până ce d-l Lupan, cu elan și optimism, l-a 1 La această adresă stătea doamna Maria-Valeria Abras, măritată cu Domnul René Abras, belgian de origine, care a fost directorul Fabricii de Zahăr Danubiana din Roman, până la naționalizarea din 1948 1 readus la viață. Citind invitația și numele prestigioase ale celor ce o patronează, văd cu uimire cum gânguritul timid al ministrului Dianu a devenit un cor cu voci din toate colțurile țării”2. N. Lupan a adresat o invitației doamnei Abras, să participe la un Colocviu intitulat „De ce nu se face reîntregirea”, care urma să se țină în Aula Facultăţii de Drept din București, în perioada 10-11 iunie 1996. Printre personalitățile menționate în invitație, cu precizarea titlului comunicării, erau: - Neagu Djuvara – De ce am pierdut Basarabia și de ce nu o redobândim? - Gheorghe Tatomit – Dreptul nostru la Istorie - Ioan Gherman – Ținutul Herța, pământ dintotdeauna românesc - Cicerone Poghirc – Folclorul basarabean ca parte integrantă a folclorului românesc - Banu Rădulescu – Deportații și deținuții politici dintre Prut şi Nistru - Dinu Zamfirescu – Reapariția Imperiului Rusesc, ca dușman al României - Octavian Ghibu – Cum vede Onisifor Ghibu perspectiva Reîntregirii - Emil Constantinescu – Interesele supreme ale Națiunii Române - Hristu Candroveanu – Aromânii din Timoc, Epir și Tesalia - Anatol Albu – Starea sănătății publice în teritoriile ocupate - Victor Bârsan – Războiul din Transnistria și procesul din Tiraspol - Gellu Caraza – Filialele Pro Basarabia și Bucovina; realizări și perspective - Viorica Moisiuc – Denigratori ai cauzei Basarabiei și Bucovinei - Sorin Roșca-Stănescu – Teritoriile ocupate în presa română - Nicolae Bănică-Ologu – Pro Basarabia și Bucovina și problema Reîntregirii - Vasile Tărâțeanu – Nordul Bucovinei, colonizări și asimilare - Corneliu Coposu – Actualitatea politică românească - Gheorghe Anca – Datinile de dincolo de Prut, păstrătoare ale românismului - Victor Frunză – Revoluția din Decembrie 1989 fără Reîntregirea Neamului - Alexandru Zub – O problemă deschisă, o speranță… - Serafim Fodor – Nordul Bucovinei și Ținutul Herței, pământuri răpite - Alexandru Paleologu – Încercări de confiscare a Istoriei României - Jipa Rotaru – Generalul Ion Antonescu și eliberarea din iunie 1941 a teritoriilor românești din Răsărit - Iurie Roșca – Situația politică a Basarabiei din punctul de vedere al lui Mircea Snegur - Ion Puiu – Unele considerente de apreciere a Reîntregirii - Constantin Ticu Dumitrecu – Problemele actuale ale Basarabiei și Bucovinei - Baris Samochiș – Efervescențe etnice artificiale din Transilvania - Anghel Popa – Junimea cernăuțiană și făurirea României Mari - Teresia Tătaturu – Cum a fost pierdută Transnistria la 1920 2 Citat din scrisoarea doamnei Maria-Valeria Abras, adresată familiei N. Lupan, din 24 mai 1995 2 - Ion Varlaam – Cum să pregătim Reîntregirea teritoriilor românești furate - Ion Filipciuc – Miorița, liant indestructibil al Neamului Românesc - Mihai Cojocaru (din Galați) – Istoria ne cheamă la fapte - Doinea Cornea – Apostolul Pavel și pericolul autonimicirii A urmat o masă rotundă, care a emis constatări și propuneri pentru viitor. Această dezbatere a fost condusă de Nicolae Lupan, la care au participat Emil Constantinescu, Corneliu Coposu, Doinea Cornea, Octavian Paler, Petre Mihai Băcanu, Constantin Ticu Dumitrescu, Ion Puiu, Iurie Roșca, Vasile Tărâțeanu, Victor Frunză, Nicolae Bănică-Ologu și Gellu Caraza3. Dar să revenim la începuturile acestei asociații, inițiată de Nicolae Dianu, despre care merită să spunem câteva cuvinte. Dianu s-a născut la 2 aprilie 1889, la București, dintr-o familie de macedoneni. Urmează Dreptul la Paris, unde frecventează și cursurile Școlii de Științe Politice – Secția diplomatică. Din anul 1935 este avansat la rang de ministru plenipotențiar și a funcționat trei ani la Santiago de Chile. La 1 mai 1938, este numit la ambasada din Moscova. În anul 1939 este transferat la Haga și în 1941 este trecut în retragere. Pentru campania din 1916-1918 a cerut să fie trimis pe front. Este repartizat la regimentul 4 Roșiori Regina Maria, la comanda unui pluton, având gradul de sublocotenent. A fost decorat cu Steaua României cu spade și Panglica de virtute militară, Crucea comemorativă cu baretele Mărășești, Medalia Victoria a Marelui Război și Croce al merito di guerra italiana. Din anul 1941, se înrolează voluntar în armată și participă la luptele pentru întregirea neamului cu regimentul 4 Roșiori Regina Maria. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.4 Mare patriot, Nicolae Dianu decide printr-o scrisoare nr. 4.100 din 31 august 1940, adresată Ministrului de Externe, prin care oferea din salariul său câte 10.000 lei lunar, timp de cinci ani, pentru îngrijirea și educarea a zece copii refugiați basarabeni, lipsiți de mijloace. 3 Invitația la Colocviul De ce nu se face reîntregirea, din 10-11 iunie 1995 4 Nicolae Oratiu, Despre Nicolae Dianu. 3 Fig. 2 - Nicolae Lupan Nicolae Lupan, cel care va continua să dezvolte această asociație, s-a născut la 16 martie 1921, în satul Cepeleuți, județul Hotin. Este elev al Școlii Militare din Botoșani și combatant în cadrul Regimentului 30 Dorobanți pe frontul de la Iași, contra rușilor, și pe cel din Ungaria, contra nemților. În perioada 1945-1951, este învățător în satul natal și la școala nr. 11 din Cernăuți. Este redactor la radio-televiziunea din Chișinău (1958-1961), director la Filarmonica din Chișinău (1961-1964) şi redactor-șef la Postul de radio Luceafărul (1964-1970). La 5 martie 1974, este izgonit din Chișinău pentru „naționalism românesc”. Se stabilește în Belgia, unde lucrează ca muncitor la o uzină (1974-1975), după care devine profesor de limbă rusă la Școala de limbi străine din Bruxelles. Colaborează la Postul de Radio Europa Liberă din München și la diferite periodice românești din exil. Scoate, la editura Carpații din Madrid, mai multe cărți legate de Basarabia, printre care și Plânsul Basarabiei, care în anul 2000 a ajuns la a treia ediție. Fondează Editura Nistru din Bruxelles, unde publică 10 lucrări scrise de el. Ca animator și fondator al Asociației Mondiale Pro Basarabia și Bucovina, în anul 1975, și al filialei cu același nume din România, Nicolae Lupan, stabilit împreună cu soția și cei trei copii la Bruxelles și apoi la Paris, duce o activitate continuă de ziarist și scriitor, ținând totodată conferințe în cele mai diferite orașe ale lumii. A organizat două colocvii internaționale pe tema Reîntregirii teritoriale a României, în 1988 la Bruxelles și în 1995 la București. Dar a fost şi inițiatorul înălțării unei cruci a 4 mareșalului Ion Antonescu pe locul asasinării de la Jilava și refacerii mormântului mareșalului de la Cimitirul Bellu. Într-o interpelare redactată la 5 octombrie 1997, preciza faptul că Pro Basarabia și Bucovina are peste o sută de mii de membri în 24 de țări. Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina are ca misiune declarată reîntregirea României în granițele sale firești. Scopul urmărit este de a sprijini cultural populația românească din Basarabia, Nordul Bucovinei și Herța. Asociația se declară moștenitoarea organizațiilor Cercul Basarabenilor, din perioada interbelică, și Cercul Refugiaților Basarabeni, din perioada 1940-1948. După instaurarea regimului comunist, lupta basarabenilor a continuat în ilegalitate în Țară, precum și în Exil, prin înființarea la Paris, în anul 1950, de către diplomatul român Nicolae Dianu, a Asociației Pro Basarabia și Bucovina, care a fost reactivată în 1975 de d-l Nicolae Lupan. Pe 11 ianuarie 1990, Asociația Pro Basarabia și Bucovina Mondială a luat denumirea de Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, cu care s-a înregistrat la Tribunalul Capitalei. Gellu Caraza, purtător de cuvânt al Asociației Mondiale Pro Basarabia și Bucovina, avea să-l caracterizeze pe Lupan astfel: „Nicolae Lupan este pentru poporul român o figură ilustră ce și-a pus la picioarele Patriei întreaga sa capacitate și forță, care urmează un singur scop: cel al reîntregirii ţării”. Nicolae Lupan avea să înființeze o revistă de istorie, cultură și informare la București, pe care avea s-o intituleze