9 359() / 2017 ISSN 1220 -6350 ISSN 1220 -6350 9 771220 635006 9 771220 635006 Calistrat Hogaș (I) de Eugen Simion La Théologie, science de Dieu et de l'homme: Quelle place dans L'Europe d'aujourd'hui? de Msgr. Ioan Robu Transilvania de Nord, la răscruce de drumuri (1940-1945) de Emil Burzo Mircia Dumitrescu: „Sistemul de învăământ din prezent n-are busolă” Civilizaţia islamică şi terorismul de Petre Roman Nr. 9 ( 359 ) / 2017 Mihaela BURUGĂ secretariat de re d acţie CUPRINS 9/2017 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Calistrat Hogaş (I) Calistrat Hogaş (I) . 3 A GÂNDI EUROPA Msgr. Ioan ROBU: La Théologie, science de dieu et de l’homme: Quelle place dans L’Europe d’aujourd’hui? Teologia, știința despre Dumnezeu și om: ce loc ocupă în Europa de azi?. 12 ISTORIE Emil BURZO: Transilvania de Nord, la răscruce de drumuri (1940-1945) Northern Transylvania at the Crossroads (1940-1945) . 17 INTERVIU Mircia DUMITRESCU: „Sistemul de învăţământ din prezent n-are busolă” interviu de Florian Saiu „The education system currently has no compass” interview by Florian Saiu. 28 DOCUMENT Livia (Maiorescu) DYMSZA în corespondenţă cu Mihail Antoniade (IV) Livia (Maiorescu) Dymsza: Correspondence with Mihail Antoniade (IV). 36 Bianca BURŢA-CERNAT: De vorbă cu „generaţia” sau în marginea ei – Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (I) Chatting with the “Generation” or at the Edge of It. The Generationist Campaign in “Anno Domini” 1928 (I) . 43 COMENTARII Marcel COURTHIADE: Rrobia rromilor în principatele danubiene (1350-1856) II Roma Slavery in the Danubian Principalities (1350-1856) II . 56 1 Caius Traian DRAGOMIR: Caius Traian DRAGOMIR Politică și civilizație Politics and civilization . 66 SOCIETATE Petre ROMAN: Civilizaţia islamică şi terorismul. Calea comunicării apropiate – a lupta înseamnă a comunica Islamic Civilization and Terrorism. The Way of Close Communication – to Fight Means to Communicate. 69 Ilustrăm acest număr cu lucrări ale graficianului, pictorului și sculptorului Mircia Dumitrescu 2 Fragmente critice Eugen SIMION Calistrat Hogaş (1847-1917) (I) Abstract Acest articol reconstituie profilul spiritual şi artistic al lui Calistrat Hogaş, scriitor igonrat de gene- raţia sa, descoperit cu elogii de reprezentanţii „Vieţii româneşti”, publicaţia în care apare o mare parte a creaţiei artistice a lui Hogaş. În prima parte a acestui articol sunt prezentate informaţii bio- grafice despre obârşia scriitorului şi anii de formare, precum şi opiniile unor critici importanţi (G. Ibrăileanu, G. Călinescu) referitoare la stilul erudit al acestui „mare minor”, oximoron care înglo- bează aprecieri entuziaste, dar şi rezerve artistice asupra acestui Don Quijote autohton, mare iubitor de natură, „strălucit cântăreţ al Moldovei noastre”. Cuvinte-cheie: biografie, erudiţie, baroc, livresc, literatură, stil, Hogaş. This article reconstitutes the spiritual and artistic profile of Calistrat Hogaş, a writer ignored by his generation, discovered with eulogies by the representatives of „Viaţa Românească” [“Romanian Life”], the publication in which a large part of Hogaş’s artistic creation is published. In the first part of this article biographical information is presented, regarding the writer’s origin and his school years, as well as the opinions of some important critics (G. Ibrăileanu, G. Călinescu) on the scholarly style of this „great minor”, an oxymoron encompassing enthusiastic appreciations, but also artistic reserves about this autochthonous Don Quixote, a great lover of nature, a „bright singer of our Moldavia”. Keywords: biography, erudition, Baroque, bookish, literature, style, Hogaş. Despre memorialul de călătorie al profe- lui pentru „efect teatral şi emfatic” este fără sorului de latină, română şi franceză egal, ca şi gustul lui pentru „caricatură, Calistrat Hogaş (1847-1917), ignorat total de pitoresc şi grotesc”, în fine, după alte calităţi junimişti şi elogiat de mai tânărul cerc de retorice şi de stil, nu este uitat clasicismul intelectuali din jurul „Vieţii româneşti”, s-a său şi, după el, sunt scoase în faţă, senti- spus cam tot ceea ce se poate spune, în criti- mentul cosmic, ruralismul, epicurismul, că, despre un prozator cu fraza bogată, cu erotismul, anticlericalismul, parodia şi simţ liric şi cu un umor cărturăresc, îndră- deconstrucţia („în special eroi-comicul şi gostit de natura Moldovei: s-a zis că este un antieroicul”), portretistica, anecdotica, func- spirit „baroc”, că fantezia lui este „anti- ţia autoreferenţială, umanismul, homeris- obiectivă”, „animistă”, că are un „optimism mul etc. Găsesc toate aceste concepte şi naturist” şi „anti-nomist”, că propensiunea figuri retorice în mai puţin de o jumătate de Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secției de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail: [email protected]. 3 Eugen Simion pagină dintr-un Dicţionar de opere literare româneşti... şi, văzându-le, îţi vine să crezi că autorul memorialului Pe drumuri de munte este, şi el, ca Eminescu şi alţi scriitori români intraţi în ghearele spiritului critic, un monstru de erudiţie, veritabil dicţionar enciclopedic care concentrează mai toate conceptele şi performanţele culturii, de la începuturi până în vremea în care a trăit autorul. Calistrat este unul dintre cei unsprezece copii ai preotului Gheorghe Hogaş din Tecuci. Bunicul, Dimitrie, fusese tot preot. Rădăcinile familiei, se spune, duc însă spre munte. Străbunicii fuseseră, pro- babil, păstori. Urmaşul lor frecventează, după şcoala primară din Tecuci, liceul şi Academia Mihăileană din Iaşi, unde are, ca profesori, între alţii, pe B.P. Haşdeu, Gr. Cobălcescu, Ştefan Micle, iar printre colegi pe A.D. Xenopol, Al. Lambrior, Vasile Conta şi pe Gheorghe Panu, pe care în Amintiri răzleţe îl numeşte, amical, Guţă. Profesorul lor de latineşte se cheamă Stoica. Acesta are o curiozitate: nu priveşte niciodată decât drept, în faţă, dar este în stare să vadă tot ce se petrece reluate în anii 1893-1894 în revista ieşeană în spate, ca personajul lui Creangă din Soacra „Arhiva”) şi a lăsat în urma lui o operă cu trei nurori. Locuieşte la Socola şi vine la redusă ca volum. Strânge în 1912 notele sale şcoală cu trăsura. Într-o zi, pe o vreme rea, de drum într-o carte scoasă de „Viaţa româ- ia în trăsură şi pe Dancu, un elev dintr-a V- nească”, care însă este trimisă de îndată la a şi, când descoperă că Dancu nu ştie voca- topit din cauza numeroaselor greşeli de tivul de la Deus, îl dă jos din trăsură. tipar, iar când, peste doi ani, scoate ediţia a Directorul şcolii este, într-o vreme, doua, întreg tirajul este distrus de un incen- Maiorescu, care este foarte prietenos cu ele- diu. Pare a fi un scriitor urmărit de nenoroc, vii şi acceptă, cu umor, opiniile lor fantezis- în ciuda temperamentului său sociabil, opti- te despre logică. Maiorescu îi invită, la 1 mist, susţinut de un umor livresc, cum ne mai, la vie, la Malgouverné, pe o gloderie asigură cei care l-au cunoscut îndeaproape. teribilă. La Academia Mihăileană se studia- Când ne uităm mai atent la datele biografiei ză, cu precădere, istoria şi se învaţă limbi sale, observăm că dascălul volubil şi socia- străine. Calistrat, dotat pentru ele, învaţă bil, dotat cu umor cărturăresc, n-a avut latina, franceza şi italiana. Biografii lui nu deloc o viaţă comodă şi fericită. Cere, ca stu- spun că citise, în original, pe Dante. Pe scrii- dent, o bursă pentru străinătate, dar nu o torii latini îi ştia, se vede din însemnările lui primeşte, ajunge dascăl în provincie şi nu de călătorie, bine. Citează, oricum, ori de stă mult într-un loc, este numit, apoi, direc- câte ori vrea să marcheze o stare de măreţie tor de şcoală şi, cum este un om exigent, are a naturii sau o situaţie care cere o subliniere dificultăţi, părăseşte într-un rând Moldova livrescă, o comparaţie înaltă. Profesorul de elegiacă şi se refugiază în prăfoasa latină s-a apucat însă târziu de scris (debu- Alexandrie din inima Câmpiei Dunării. tează cu versuri, în 1877, în gazeta „Cores - Revine după o vreme la Piatra Neamţ, îi pondenţa provincială” din Piatra Neamţ şi moare o fiică şi profesorul de latină vital, publică primele Amintiri dintr-o călătorie în optimist, volubil, primeşte o grea lovitură 1882-1883 în revista „Asachi” – Piatra –, care-l marchează teribil. În fine, bolnav de 4 Calistrat Hogaș (I) emfizem pulmonar, moare, în 28 august tarii, comparaţia cu Creangă, firească de alt- 1917, la Roman. fel, dacă ne gândim la umorul comun, nu G. Ibrăileanu îl numeşte, în 1920, „strălu- însă şi la formele umorului şi, apoi, la sub- citul cântăreţ al frumoasei noastre stanţa primară a operei. Creangă nu are Moldove” şi îl laudă pentru că a pus în deloc percepţia delirantă a naturii şi, în gene- însemnările lui „numai lumină şi viaţă, re, găsind că natura este un element firesc, numai soare şi bucurie, a pus taina munte- ca apa pe care o bei şi poamele pe care le lui şi tot albastrul cerului moldovenesc, culegi din grădină şi le mănânci, nu vorbeş- murmurul izvoarelor, vorba cu tâlc a ţăra- te de ea în scrierile sale. Hogaş, dimpotrivă, nului şi gluma homerică a oamenilor întregi vorbeşte numai despre natură, chiar şi de odinioară”. E. Lovinescu, care nu este, se atunci când face portrete, altă specialitate a ştie, un admirator al prozei lirice, se arată cu sa. Nici umorul, vom vedea de îndată, nu mult mai ponderat decât adversarul său de este acelaşi. Tudor Vianu scrie, în Arta proza- la Iaşi şi nu-l socoteşte pe Hogaş un mare torilor români că Hogaş este un Creangă trecut poet liric al naturii româneşti, ca prin cultură, ceea ce este adevărat, ca ipoteză Sadoveanu, ci „un aed din faptul lumii”, un de analiză. Totuşi, nu ştim cum ar fi scris „fenomen izolat” în literatura contempora- autorul Amintirilor din copilărie dacă ar fi nă..