ALMANAHYL LITERAR -------- Anul II. Nr. 5 (18) M ai 1951 CUPRINDE VERSURI Aurel Covaci), Alexandru Puşchin (de G. Georgescu). PROZA Mina din vale — nuvelA — de Teofil Buşecan. PENTRU O LARGĂ DISCUŢIE IN JURUL PROBLEMELOR DE BAZĂ ALE POEZIEI NOASTRE NOI 3 Spiritul de partid, baza succeselor poeziei noastre de George M unteanu CRONICA Poezia lui Anatol Baconsky de Aurel Martin DIN PROBLEMELE O merituoasă restitu­ MOŞTENIRII ire folclorică (Ion Bu- L IT E R A R E rada), O antologie din literatura antimonar­ Un luptător pentru ca uza p o p o ru lu i: loan D, hică (D. Drumaru), Vi­ aţa lui Inlius Fucik,pe Negulici de 1. Pervain scena Teatrului Ma- CARNET SOVIETIC gliiar de Stat din I luj (A. K.). Dt-spre teatrul Despre ,,secietul“ de păpuşi (Andrei R« ?h) poeziei de M.lsacovschi Szentgyărgyl Istrân (I. Clierejan), Pentru RECENZII, NOTE, COMENTARII o Interpretare mai adâncă în teatrul de I n meşteşugar al ver­ operă (I. Văleanu), Doi sului (George Barbu), m orţi vil (1. Panait). REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R.P.R FILIALA CLUJ ALMANAHUL LITERAR REYISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ Anul I I , Numărul 5 (18) Mai 1951 CUPRINDE VERSURI şi PROZĂ ZIARELE GBĂDIN AR do Ion MotparcS ...............................................................................• ...................J____ 3 TA 8ILB BOAITĂ de Aurel Bău . ..... ... ...................... A . ' 1 •CÎNTECE DE PRIMĂVARĂ de Alexandru'Cdprariu..................................................................................... 8 CÂNTEC DESPRE NOI DOI do Ilie Purcaru ...................................................... ' ......................................... & «CASA SCÂNTEII de Victor Felea . to ■ULTIMA NOAPTE LA DQFTANA do Ion Loonto ....................................................................................... Ii PI N ZORII ALBI AI Z I L E I Hervâth Imre (trad. de P. Cita) ... 12 TU PĂCIIfl EŞTI SOLDAT de Horvâth nnre (trad. de Aurel R4u) . ................................. 15 HINA DIN VALE — nuvela — de Teofil Buşoean ... .................................................. .. 13 TEU A M V ĂZ U T do losil IRchin (trad do Al x, Andriţuu şi Aurel C o v a c i)............................. I . 63 ■CA NTECJJL M A M E ! G ERM AN E do Berthold Brodit (trad. do D Florea Ranşte) ..................... 6 i ■EVGHENII ONEGHIN — cântul al 11-lea — de Alexandru Puşohln (trad. de G. Georgesen) 63 PENTRU 0 LARGĂ DISCUŢIE IN JURUL PROBLEMELOR DE BAZĂ ALE POEZIEI NOASTRE NOI; JSPIRITnj.-IJE'PARTID, BAZA SUCCESELOR POEZIEI NOASTRE de George Munteanu.. 89 CRONICA PPOEZIA LU I ANATOL BACONSKY de Aurel Martin.............................................................................. 83 DIN PROBLEMELE MOŞTENIRII LITERARE : ■UN LUPTĂTOR PENTRU CAUZA POPORULUI: 10AN D, N EG U LICI de losif Pervain .. 109 CARNET SOI I m c DESPRE ,, SECRETUL** POEZIEI da M. Isacovschi ............................................... 121 RECENZII. NOTE, COMENTARII ■UN MEŞTEŞUGAR AL VERSULUI (Georgs Barbu),’ O MERITUOASĂ RESTITUIRE FOLCLO­ RICW (Ion Butada), OANTOLOGIE DIN LITERATURA ANTIMONARHICĂ (D. DrumaruLVTAî’A LUI PULIUS FU CUC, PE SCENA TEATRULUI MAGHIAR DE STAT DIN CLUJ (A. K.), DES­ PRE TEATRUL DE PĂPUŞI (Andrei Rotii), SZENTGTâRGYI ISTYĂN (1. Chorejan), PENTRU O INTERPRETARE MAI ADÂNCĂ IN TEATRUL DE OPERĂ (*. Vâleanu), DOI MORŢI VII <{I. Panait). ■ Cititorii şî colaboratorii noştri sunt rugaţi 'să ne comunice observaţiile lor critice în legătură cu materialul publicat în revista „Almanahul Literari ‘ . Le asemenea îi rugăm să împărtăşească redacţiei acele probleme, pe care ar dori ca revista să le cksbată în cuprinsul ei. | MARELE GRĂDINAR In primăvara asta, într'o zi, un glas, vorbind deasupramă trezi din 'hoinăreala mea, ca dintri un vis. La dreapta, lgeamul unei şcoli, deschis, lăsa să se împrăştie în soare o voce limpede, pătrunzătoare. In jurul meu, pe stradă, niciun om. Trei vrăbii se ’ncinseseră ’ntriun pom. Iar vocea 'blândă năvălea afară în.vântul parfumat de primăvară. Şi m’am oprit acolo, s’o ascult. Adesea, se pierdea intri un tumult, în iureşul de glasuri de copii ca ’ntriun frunziş cu frunze argintii. Eu n’am uitat de-atunci niciun cuvânt, le-ascult şi astăzi ca un jurământ: — „Copii, vă ’ntreb acuma prima oară: Ştiţi voi cu ce se-aseamănă o ţarăT Tăcere. Dar deodată-o voce lină a spus şovăitoare: — „Cu-o grădmăa. .. — „Da. Patna-i asemenea grădinii în care cresc cireşele şi crinii. Cum staţi în bănci, stau plantele în strat. Aşa stă omu °n'muncă încordat, iar floarea, fructul, cântecul naturii, surii zâmbetul ce-l poartă ’n colţul gurii. Voi râdeţi şi priviţi senini pe geam: aşa zâmbeşte floarea de pe ram. Crescând, munciţi la câmp, la apeducte; aşa dau pomii tuturora fructe. Iar dacă vântu-i bate, cântă ’n vânt înfipţi cu rădăcinile ’n pământ, aşa dau pomii tuturor fructe. Tot ce ’nfloreşte e ’nfrăţit prin spor de prieteni, de tovarăşi şi de fraţi, iar munca-l înfrăţeşte pe popor. Căci ifloarea, când dă rod şi cade roi, ne aminteşte pururi de eroi. Da. Patna-i asemenea grădinii în care cresc tcireşele şi cnniT. Şi glasul tace. Insă glasuri mici şoptesc mărunt ca zeci de pitulici. — „N oi nu avem cireşi!" — „Dar voi aveţi?" — „Noi, nu!K — „Noi, da. — „Ia, ascultaţi, băieţi! Cireşe are acela ce-a \sădit cireşi de soi, înalţi şi i-a ’ngrijit. Acel ce ’ndrăgostit, cu pasul rar, a fost grădinii sale grădinar. Cel care ia omida de pe ramuri, care cunoaşte plantele pe neamuri, care le, altoieşte ne’ncetat făcând pe trunchiul lor un semn crestat, cel care le ridică ţi le sapă, ducându-le lumină, tfîeri apă. Acela care, cunoscâmŞ adună în toamnele târzii sămânţa buna, iar primăvara, bucuros de muncă, în huma roditoare o aruncă.. .“ Din nou, tăcere. Parcă-i văd: subţiri, sfioşi ca un buchet de trandafiri, îmbujoraţi de flacăra mirării. — „Dar cine este grădinarul ţării?" încremeniţi rămân acum o clipă. Pe urmă, fără veste, se ’nfiripă un svon interior, zglobiu, fierbinte, ţâşnit pe lângă şoapte şi cuvinte. — „Cine cunoaşte suferinţa lumii durerea tatei, oboseala mumii întunecimea de cuptor a minei, văpaia purpurie a uzinei? Cine alungă mârşavii duşmani bancheri, industriaşi şi chiaburani? Cine ridica, din popor, de jos, pe omul priceput şi curajos? Cine şi-a dat pe cei mai buni copii morţi pentru fericirea celor vii?.,. Un strigăt repetat izbeşte zidul ca un ecou înflăcărat: — „Partidul!.. — „Partidu-i grădinarul ţării mele. In zi cu soare şi în nopţi cu stele, el urcă peste ţară aurora veghind puternic munca tuturora. Sămânţa ’nvăţăturii lui a dat un rod atât de mare şi bogat. In vremi de cumpănă şi de restrişte când nu ’ndrăznea poporul să se mişte, el a udat pămâtul sfânt cu sârige şi-a desvăţat- mulţimile a plânge. Cum cad copacii care nu şe ’ndoaie Aprinşi de trăznete şi stinşi de ploaie, aşa căzură comuniştii sute . Cunoaşteţi voi mlădiţele căzute?“ Din nou un murmur cald, o vijelie: Vasde Roaită, Sârbu, Pintdie şi alte nume, ca mşte petale căzură de pe buze mici, cu jale. In jurul meu grădina se ’nălţa deşt nu dase rodul încă ’n ea. Dar vântul primăverii, caldă boare, făcea pe geam cuvintele să sboare în aerul ca ’mbălsămat cu mosc. Atunci, voind deodată să-i cunosc m’am întrebat: ah! Când o să rodească pepiniera asta omenească? Cum mă ’ntrebam aşa, în gând, deodată deasupra mea profesorul se-arată. Acelui ce grăise adevărul eu i-am uitat figura, fruntea, părul dar am păstrat pe veci în amintire văpaia care-i izbucnea 'n privire: un foc adânc şi limpede, în care se răsfrângea lumina viitoare. O clipă — doar o clipă ce mi-a dat tăria unui ceas îndestulat. Copiii nu-i vedeam. Dar i-am simţit ' în ochii lui crescând la nesfârşit, aşa cum le spunea că urcă ’n soare vlăstarele oştirii muncitoare. Nu i-am văzut. Dar dascălul vorbea despre Partid şi vocea lui curgea pierzându-se departe în vibraţii, — o flacără-i lega prin generaţii. Nu i-am văzut. Dar m am gândit atunci: aşa se naşte viaţa care vine ca înţelegerea acestor fragezi prunci în boarea primăverilor senine. Da. Patria-i asemenea grădinii în care cresc cireşele şi crinii. Zadarnic cearcă pas viclean de câine să calce huma noastră, azi şi mâine un grădinar în fiecare ţară va obliga omizile să moară. Zadarnic, monstru gras de aur latri:' nu vei lovi grădina scumpei Patrii! Căci grădinarul nostru azi, matur, veghează cu lummă împrejur: în raza lui noi comunişti se coc, ca nişte roşii lujere de foc. Ion Motoare VASILE ROA1TĂ Creşteau. în rând. şi'n ceafă izbucnea O voce ca un vaier de metale, Un clocot ce în vânt se răsucea. Vocea chema, tăia prin inimi cale. De-aceea toţi se avântau la fel, De-aceea neîntrerupt trăgea sirena, Cu toate ca un glonţ trecu, prin el. Cum să-ţi explici, că moartea vru s’o ’nfrunte Nepreţuind al sângelui şuvoi, De nu, că ochiuri de sub' aspra frunte, Privea prin ceaţa groasă pan’ la noi? Aurel Rău 7 CÂNTECE DE PRIMĂVARĂ PR IMĂVARA Patru anotimpuri sunt răsadul anilor dm care veacul creşte — multe s’au schimbat şi se mai schimbă: mersul vremii nu se domoleşte. Iar la noi, de când aleargă timpul mult mai sprinten ca odinioară, a rămas un singur anotimp: anii noştri, toţi, sunt primăvară. FURTUNA Vântul sboară, ’ntins ca un arcuş, Creanga se frământă parcă-i strunăr abătură pale de furtună, norii de pe zare, în urcuş. Răbdător, pământul îşi întinde pieptul însetat în ploaia rece: ştie că furtuna, care trece, (ţrc de curcubeu, curând, aprinde. 'MUGURUL Abia crescut pe creangă, eşti sol prospeţimii care-şi taie drum harnic — şi te împlineşti în soarele arzând văpaie. Din tine va miji curând mlădiţă tânără — şi-mi pare că viaţa noastră, fremătând, te creşte şi te face floare. Alexandru Căp - # w < : ■> CÂNTEC DESPRE NOI DOI Lui Yirgil Săngereamr Ne-a legat pe amândoi prietenia, ■într’o toamnă cu zări vişinii. , Unu-i flacăra Tâmpei semeţe, ■ altul tânăr haiduc de pe Jii. Au vi sat-am vreodată, visat, în cetatea cu văluri de cetini, sau pe malul cu plopi argintaţi, c’o să fim scriitori şi prietini? . Anii grei, cum cenuşa pnn vânturi s’au sbătut tânguios, au pierit.