ARHIVELE NAŢIONALE DIRECŢIA JUDEŢEANĂ OLT ROMÂNIEI Olt INVENTAR ALE ean PREFECTURA JUDEłULUIţ OLT (1909 – 1930) IONALEJude Ţ NA Serviciul Inv. nr. 981 Fond. nr. 1 ARHIVELE SLATINA 2006 1 PREFAŢĂ De la limita de nord a judeţului până în apropiere de Slatina, se întâlneşte zona de dealuri, reprezentând, din punct de vedere geomorfologic, un compartiment al Piemontului Getic, cunoscut în această zonă sub numele de Platforma Cotmeana. Forma reliefului este aproape aceeaşi, suprafeţe cu aspect neted, de platou sau de coline-mai frământată în partea de nord, datorită reţelei hidrografice care străbate platforma, determinând o fragmentare a ei. Pantele abrupte ale văilor sunt specifice acestei regiune de platformă. Pe profilul coastelor, procesele de pornituri şi alunecări sunt frecvent întâlnite, nu însă de proporţii mari. Caracteristic pentru această zonă este învelişul superficial alcătuit din pietrişuri de tip Cândeşti. Peste aceste pietrişuri, s-a format solul, care a evoluat sub influenţa vegetaţiei spre brun-roşcat de pădure sau brun podzolizat pe cea mai mare suprafaţă. La sud de Slatina, până la Dunăre, începe să se desfăşoare o parte a Câmpiei Române. Până la reorganizarea teritorial-administrativă din anul 1950, judeţul Olt (aşa zis istoric) era învecinat cu judeţele: Vâlcea (la nord), Argeş (la nord-est), Teleorman (la est), Romanaţi (la vest). Pentru perioada 1831-1838, trebuie făcută menţiunea că judeţul Olt era delimitat în stângaROMÂNIEI de râul Olt, până la Dunăre, incluzând mai multe comune din actualul judeţ Teleorman (la sud-est), printe care şi viitorul oraş Turnu (Măgurele), fostă raia turcească retrocedată ŢăriiOlt Româneşti în urma Tratatului de la Adrianopol (1829). Documentele din ALEaceastă perioad ă, deţinute de SJAN OLT, conţin numeroase informaţii cu privire la pichetele de pe linia Dunării, la tranzitul vamal de mărfuri şi persoane, la probleme specifice zoneiean de grani ţă (cordonul sanitar, evenimente pe frontieră, corespondenţă cu paşa de la Nicopole,ţ etc.). Teritorial actualul judeţ Olt a luat fiinţă în anul 1968 pe locul fostelor judeţe Olt şi Romanaţi (aflat în dreapta Oltului). Judeţul Olt este unul dintre cele mai vechi judeţe ale ţării. Fostul judeţ Romanaţi s-a aflat sub jurisdicţia Băniei oltene, iar fostul judeţ Olt sub administrarea organelor centrale de la Bucureşti. Cea mai veche menţiuneIONALE documentarJudeă despre existenţa judeţului Olt se găseşte într-un hrisov dat la 26 aprilie 1500,Ţ în timpul lui Radu cel Mare. În timp raza administrativ- teritorială a cunoscut numeroase modificări, începând din prima jumătate a secolului al XIX- lea, când partea de sud a fost trecută la judeţul Teleorman, pierzând astfel contactul cu Dunărea pentru o mare perioadNAă de timp (peste un secol), dar întinzându-se spre nord şi vest prin primirea mai multor zeci de sate. Străbună vatră de locuire şi muncă, de permanenţă şi continuitate, de spiritualitate românească, cu multiple vestigii ale luptei omului pentru crearea de valori materiale şi spirituale, meleagurile OltuluiServiciul de Jos tezaurizeaz ă o bogată istorie. Teritoriul judeţului Olt, cu excelente condiţii pentru dezvoltarea societăţii omeneşti, a fost permanent populat, din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au scos la iveală un impresionant număr de aşezări aparţinând tuturor epocilor istorice. Bolovănaşii de râu, ciopliţi într-o tehnică rudimentară, numai la unul din capete, descoperiţi pentru prima dată pe teritoriul ţării noastre în prundiARHIVELEşurile pârâului Dârjov şi ale râului Olt, au dovedit prezenţa omului pe aceste meleaguri încă din paleoliticul inferior (cca 1.700.000-100.000.000 î.e.n.). Uneltele de silex, prelucrate mai evoluat, mai bine adaptate muncii, descoperite pe văile Dârjovului şi ale Oltului, sunt o dovadă că zona a fost intens populată de-a lungul paleoliticului mijlociu şi superior (cca 100.000-12.000 î.e.n.) de comunităţi umane a căror îndeletnicire era de culegători şi vânători. Urmând în timp, spre zilele noastre, trebuie să amintim că locuitorii acestor meleaguri ale Oltului de Jos au participat activ la luptele duse de voievodul Mircea cel Bătrân împotriva cotropitorilor otomani în vestita bătălie de la Rovine, localitate aflată în imediata apropiere a acestor locuri. La un vechi şi prielnic vad al râului Olt, s-a dezvoltat oraşul Slatina, atestat pentru prima dată documentar în privilegiul din 20 ianuarie 1368 al voievodului Vladislav I, 2 acordat negustorilor braşoveni, act prin care îi "scuteşte de plată pentru toată vama de la Slatina şi Brăila". Documentele oglindesc faptul că voievodul Radu de la Afumaţi a înfrânt, într-o bătălie purtată la Slatina, în august 1522, oastea lui Mehmed-beg. Hrisoavele domneşti şi cronicile scrise la curţile voievodale vorbesc de faptul că locuitorii meleagurilor Oltului au fost părtaşi la toate confruntările vremii. Din LETOPISEŢUL CANTACUZINESC, aflăm că la Viişoara de la Olt a avut loc, în anul 1530, confruntarea dintre Moise voievod şi Vlad Înecatul, în care ultimul iese învingător. Oraşul Slatina, vechi şi tradiţional centru administrativ, care sub aspect politic înclina tot mai mult spre Oltenia şi capitala acesteia, Craiova, îşi sporeşte importanţa politică şi administrativă pentru un timp, prin ridicarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Vlad Vintilă (1532-1535), care se afla "judeţ la Slatina". Mulţi domnitori şi mulţi boieri de seamă au avut moşii în acest judeţ, astfel: Mircea cel Bătrân a avut moşie în jurul Slatinei şi chiar o parte din oraş este aşezată pe moşia lui domnească; Mihai Viteazul a avut moşii la Coloneşti; Constantin Brâncoveanu la Coteana şi la Şerbăneşti; Buzescu, căpitanul lui Mihai Viteazul, a avut moşii la Cireaşov şi la Buzeşti. De-a lungul Oltului, trecând prin Slatina, coborau importante drumuri comerciale interne, pe care produsele din regiunea deluroasă şi muntoasă a Ţării Româneşti erau aduse către câmpie: drumul sării, drumul butiilor, drumul oii. Oraşul Slatina era un important punct de vamă şi centru economic, comercial şi meşteşugăresc, la sud de Carpaţi. Ca ROMÂNIEItoate oraşele ţării, Slatina a păstrat mult timp şi un caracter agricol. Oraşul se găsea aşezat la întretăierea unor importante căi ale comerţului extern şi de tranzit. Pe aici, trecea o ramură ce se desprindea la Câmpulung din importantul drum comercial ce lega Braşovul cu BrOltăila. Această ramură mergea la Calafat, apoi, peste Dunăre, la Vidin, în Bulgaria.ALE Sibienii coborau, la rândul lor, pe la Turnu Roşu, de-a lungul Oltului, prin Slatina, cu mărfuri către Turnu (Măgurele). Vama domnească de la Slatina, care s-a menţinut până la Regulamentulean Organic, în 1831, apare mereu în documente. Astfel, la 15 august 1699, Constantinţ Basarab Voievod dăruia această vamă Mănăstirii Brâncoveni. În secolul al XVIII-lea, importanţa comercială a Slatinei încă se mai menţine. Negustorii transilvăneni îşi vindeau produsele la Slatina, Craiova şi Piteşti. Între anii 1810-1821, a haiducit pe aceste locuri vestitul Iancu Jianu, iar de pe valea Vezii, din satul Optaşi, s-a ridicat, în perioada IONALE1828-1832,Jude haiducul Ioniţă Tunsu, a cărui activitate se întindea până la Siret şi Jiu. RevoluŢ ţionarii de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, în marşul lor spre Bucureşti, au trecut, între 4 şi 10 martie 1821, prin oraşul Slatina. Odată cu organizareaNA modernă a judeţului Olt istoric, după aplicarea Regulamentului Organic, această instituţie îşi începe activitatea sub denumirea de Ocârmuirea/ Cârmuirea Judeţului Olt. În urma măsurilor luate pe linia reformelor administrative, în anul 1848 i se schimbă denumirea în Administraţia Judeţului Olt, ca după înfrângerea revoluţiei să se revină la vechea denumire, până la aplicarea în 1864 a legii comunale. În perioada 1864-1949, s-a numit Prefectura JudeţuluiServiciul Olt. În anul 1949, se constituie Comitetul Provizoriu, iar din 1950 Sfatul Popular al Raionului Slatina, din cadrul fostei Regiuni Argeş-Piteşti. În anul 1990, Prefectura Judeţului Olt a fost reînfiinţată. De-a lungul întregii perioade de funcţionare, conducerea teritorial-administrativă, în seama căreia intrau: aplicarea legilor, regulamentelor şi hotărârilor organelor superioare; soluţionarea problemelor cu caracter administrativ, economic,ARHIVELE cultural, social; apărarea ordinii publice; finalizarea lucrărilor edilitare; asigurarea sănătăţii populaţiei şi aprovizionarea cu cele necesare, etc., a revenit acestei instituţii. Fragmentul de fond "OCÂRMUIREA JUDEŢULUI OLT" a fost primit, în anii 1954- 1955, de la Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Bucureşti, unde a fost depus spre păstrare în perioada 1835-1840, împreună cu unităţile arhivistice create de tribunalul din Slatina şi de fostul Magistrat Orăşenesc Slatina. Se păstrează inventarul original scris în paleografie româno-chirilică, întocmit pe predări la Arhivele Statului, fiecare dosar având înscris pe copertă numărul de înregistrare al arhivei. Celelalte documente aparţinând acestui fond arhivistic au fost aduse prin mai multe preluări. Nu se cunosc motivele pentru care din 3 fondul "Prefectura Judeţului Olt" lipsesc documentele create între anii 1841-1864, iar pentru perioada 1865-1899 s-au păstrat în cantitate foarte mică. Se poate explica absenţa documentelor prin selecţionarea făcută în timp la creator şi prin calamităţile sociale şi naţionale la care au fost expuse. Acest fond arhivistic-unul dintre cele mai importante fonduri deţinute de SJAN OLT-are un inventar arhivistic unitar întocmit în ultimii ani de către specialiştii noştri. Documentele au fost reordonate şi reinventariate.