ISSN 1222 - 5584 UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA ANALELE UNIVERSITĂŢII SERIA FILOSOFIE ŞI DISCIPLINE SOCIO-UMANE COORDONATORI: Prof. univ.dr. Sorin-Tudor Maxim Lector univ. dr. Bogdan Popoveniuc Suceava 2003 CUPRINS 1. Ştefan MUNTEANU - Elemente de filosofia culturii în opera lui Ion Petrovici........................................................................................................................... 3 2. Corneliu CATARGIU, Virgil CATARGIU – Societate totalitară şi legitimitate politică post-decembristă. Perspective sociologice................................................... 10 3. Carmen BORA - Autoeficacitatea şi performanţa şcolară....................................... 21 4.Sorin-Tudor MAXIM - Dreptul la diferenţă şi identitate............................................. 33 5. Emilia GULICIUC - Dreptul la diferenţă. Vocaţii filosofice naţionale........................ 36 6.Viorel GULICIUC - The non-generical universality and the globalization......... 47 7.Maria Rodica IACOBESCU - Intuiţionismul logic. L. E. J. Brouwer.......................... 51 8. Dan Ioan DASCĂLU - „Ortodoxia ideologică” în regimurile totalitare.................. 58 9. Neculai SAVA- De la critica metafizicii la ideea unei filosofii generale – Mircea Florian............................................................................................................................ 66 10.Alexandru BĂIŞANU - Imperialismul şi subdezvoltarea economică în viziunea radicalilor americani............................................................................................. 73 11. Bogdan POPOVENIUC – Kant şi paradoxul obiectelor simetrice......................... 82 12. Alexandru NEDELEA, Oana Marilena DOLIPSCHI - Tendinţe ale comportamentului consumatorului.......................................................................... 93 13. Alina Ramona RADU - De ce nu îşi părăsesc femeile bătute abuzatorii ?........... 99 14. Simona TRIP - Stiluri de învăţare............................................................................ 107 15. Camelia DINDELEGAN - Intervenţii cognitive în depresie………………………… 112 16. Delia BREBAN - Activităţi de preorientare şcolară şi profesională în ciclul primar................................................................................................................................ 124 17. Mihai MARIAN, Gabriel ROŞEANU - Terapia constructelor personale. Aspecte teoretice şi aplicative........................................................................................ 131 18. Marius DRUGAŞ - Principiile „Marii Didactici” din perspectiva psihologiei vârstelorşi a psihologiei cognitive...………………………………………………………. 145 19. Gabriel ROŞEANU, Mihai MARIAN - Suicidul....................................................... 152 20. Marius EŞI - Responsabilitatea constiintei si umanitarismul universal : orizonturi transculturale ale realitatii ............................................................................ 164 21. Adrian VIZITIU - Semnul ca unitate între concept şi imaginea acustică.............. 168 SERIA FILOSOFIE ŞI DISCIPLINE SOCIO-UMANE, 2003 ELEMENTE DE FILOSOFIA CULTURII ÎN OPERA LUI ION PETROVICI Ştefan MUNTEANU Summary The work aims to illustrate the way in which Ion Petrovici (1882-1972) the Romanian metaphysician and logician brings his contributions in the field of the philosophy of culture. The working hypotheses was that, although the author didn’t give birth to a treaty concerning the philosophy of culture, his originality, complexity and implication may generate such a research. Under these circumstances, the study relies on some texts occasioned by some conferences held at the Sorbona University or at some Universities in Romania. The results of the research state the initial hypotheses and support the idea that Ion Petrovici offered some rational solutions, balanced to the interrogations about the ratio between culture and civilization or about the role played by the tradition in the development of culture, or about the influence of the ethnic elements in the philosophical creation, or regarding the ratio between truth and originality in literature, science and philosophy. That is why I consider that starting from these results, the research may be enlarged in order to comprise the other works of the philosopher, too. Deşi nu sunt prezentate întotdeauna sistematic, reflecţiile lui Ion Petrovici asupra culturii trebuie descoperite şi alăturate celor de metafizică şi logică, pentru a fi integrate în dezbaterile filosofice actuale. Aceasta deoarece şi soluţiile oferite la problemele de filosofia culturii reliefează un gânditor profund şi original, reprezentativ pentru timpul său şi pilduitor pentru timpurile noastre. Analiza câtorva texte poate fi edificatoare în acest sens. a) Conexiunea dintre cultură şi civilizaţie La 21 octombrie 1932, Ion Petrovici a rostit conferinţa intitulată Puterile culturii. Textul acestui discurs a fost publicat ulterior, în acelaşi an, în volumul De- asupra sbuciumului. Ideile prezentate de marele orator aici, ca şi în alte ocazii, corelate cu aprecierile din alte multiple exegeze filosofice, cu precădere cele închinate lui Maiorescu, Eminescu, Motru şi Xenopol oferă o schiţă a concepţiei sale privind raportul dintre cultură şi civilizaţie. Principala chestiune de care se loveşte filosoful român, asemenea tuturor marilor filosofi ai culturii, este dificultatea definirii noţiunii de ―cultură‖, deoarece – spune autorul – ―este vastă şi complexă şi conţinutul ei aproape incomensurabil îşi înfige rădăcinile în adâncul sufletului omenesc, în acel adânc crepuscular ale cărui 3 ANALELE Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava umbre nu poate să le risipească lumina nici unui reflector‖1. Dificultatea creşte şi mai mult, când se pune problema corelaţiei între noţiunea de ―cultură‖ şi cea de ―civilizaţie‖. Mai ales pentru faptul că există o multitudine de interpretări, care variază de la situaţia în care cele două noţiuni sunt apropiate până la confuzie şi situaţia în care sunt puse în antagonism. Astfel că, de cele mai multe ori, gânditorii cad în ispita uzului simplist al celor două componente, îndreptăţind oarecum credinţa că civilizaţia reflectă aspectul exterior, tehnic al progresului, pe când cultura priveşte latura interioară, sufletească. Cu această înţelegere se ajunge uşor, cum s-a întâmplat cu Spengler, să se susţină că dezvoltarea civilizaţiei are ca efect declinul culturii. Împotriva unei asemenea explicaţii se ridică Ion Petrovici spunând că ―a face opoziţie între civilizaţie şi cultură ar fi evident o greşeală. Acestea două alcătuiesc mai degrabă un tot, un întreg, condiţionându-şi reciproc progresul‖2. Înţelese cum trebuie deci, noţiunile de cultură şi civilizaţie nu mai stau în opoziţie. Cu alte cuvinte, mai spune Ion Petrovici, cultura şi civilizaţia nici nu pot fi dezbinate. Pentru că ―civilizaţia este un fel de expansiune exterioară a culturii, un fel de completare şi de încoronare a ei‖3. Cu o condiţie însă, ca ―civilizaţia aceasta – tehnică şi prosperitatea exterioară – să nu fie golită de orice conţinut spiritual‖4. Poate fi satisfăcută această condiţie? Da, spune Ion Petrovici, deoarece cultura înseamnă dobândirea unei ―conştiinţe cât mai complete de tine însuţi‖5. Şi în condiţiile în care ―spiritul nostru tinde spre unitate‖6, tendinţa către unitate va fi împărtăşită şi de cultura care se prelungeşte în civilizaţie, pentru a se completa şi încorona ca ―organizare unitară a tuturor puterilor sufleteşti‖7. Evident că nu este vorba numai de o unitate a puterilor lăuntrice ale unui singur individ, ci de o unitate socială în jurul unor idei larg acceptate, călăuzitoare. Iar atunci când societatea intră în criză este vorba de o criză atât a culturii cât şi a civilizaţiei, datorată pierderii încrederii în aceste principii universale, care asigură unitatea şi stabilitatea. Cu aceste observaţii, Ion Petrovici întregeşte definiţia culturii şi conchide că prin cultură trebuie să înţelegem condiţia şi şansa unică a omului, adică ―promovarea omului spre umanitate. Iar umanitatea solidară... este o treaptă superioară de evoluţie în ascendenţa neobosită a naturii‖8. Ni se sugerează astfel că treapta umanităţii solidare înseamnă apariţia condiţiilor pentru trecerea de la progresul biologic la o ascensiune spirituală, adică slăbirea forţelor naturii de a crea noi forme organico-biologice şi naşterea forţelor culturii capabile de creaţie sufletească, subiectivă. Aceasta înseamnă însă trecerea de la automatismul biologic la libertatea culturală, ceea ce reclamă autostimulare din partea omului, chiar şi într-o civilizaţie superioară. Şi reuşita depinde, în cea mai mare parte, de 1 Ion Petrovici, De-asupra zbuciumului, Tipografia Ion C. Văcărescu, Bucureşti, 1932, p. 198. 2 Idem, pp. 202-203. 3 Idem, p. 201. 4 Idem, p. 201. 5 Idem, p.205. 6 Idem, p. 205. 7 Idem, p. 206. 8 Idem, p. 210. 4 SERIA FILOSOFIE ŞI DISCIPLINE SOCIO-UMANE, 2003 felul în care se realizează educaţia. Continuându-şi logica discursului, Ion Petrovici trece apoi să cerceteze forţele de realizare a culturii. Şi găseşte că aceste forţe sunt: ştiinţa, arta, morala, filosofia şi religia. Prin educaţie, cu ajutorul acestor forţe culturale, umanitatea solidară, dărâmând prejudecăţile şi dezvoltând gustul pentru idei generale şi universal valabile, poate asigura şi stimula creaţia liberă, subiectivă. ―Aşadar – spune Ion Petrovici – ştiinţa, arta, morala, filosofia şi religia, toate acestea promovează cultura şi, promovând-o, dilată pe om în toate direcţiile, îl face să trăiască într-un