STRATEGIA ȘI PLANUL DE ACȚIUNE PENTRU CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI UTILIZAREA DURABILĂ A COMPONENTELOR SALE ÎN MUNȚII MĂCINULUI 1 CUPRINS 1. CADRUL NATURAL .................................................................... 3 2. CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ÎN ............................................... 12 MUNȚII MĂCINULUI - CONTEXT GENERAL 3. DEZVOLTARE ȘI COMPETITIVITATE ECONOMICĂ ÎN MUNȚII MĂCINULUI .... 22 4. DEZVOLTAREA COMUNITARĂ, A INFRASTRUCTURII DE BAZĂ ȘI RESURSELOR UMANE LA NIVELUL CELOR 18 LOCALITĂȚI DIN ZONA MUNȚILOR MĂCINULUI ...................................................... 34 5. ANALIZA SWOT ....................................................................... 70 6. VIZIUNEA STRATEGICĂ PRIVIND DEZVOLTAREA DURABILĂ A MUNȚILOR MĂCINULUI .............................................. 76 7. PLANUL DE ACȚIUNE 2011 – 2020 ................................................ 80 8. SURSE ȘI MECANISME DE FINANȚARE ............................................. 92 2 CADRUL NATURAL Pricopanului se prelungeşte prin Dealul Sararica, dar cu înălţimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secumdară, paralelă cu cele precedente, formată din Localizare mai multe masive cu caracter insular, în care se deo- Munţii Măcinului reprezintă martorul rezidual cel mai sebesc dealurile Orliga (117m), Carcaliu (95 m), Piatra evident al orogenezei hercinice de la sfârşitul Paleo- Râioasă (112 m), Priopcea (409 m) şi Mircea Vodă (206 zoicului. Ei ocupă colţul de nord-vest, ridicându-se m). deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400m şi se Ultimele înălţimi, care se prezintă sub formă de masi- prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (nu- ve cu totul izolate, sunt Iacobdeal, cu vârful Victoria mită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galaţi. (341m) şi Piatra Roşie, apoi Dealurile Bujoarele (380m). Spre sud-est sunt separaţi de Podişul Babadagului prin Pe latura estică a Munţilor Măcin, până la Valea Lozo- Pasul Iaila sau Carpelit. La vest sunt flancaţi de Os- vei, apar numai doua culmi paralele, prima formata din trovul Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est Dealul Coşlugea (336 m) şi a doua din dealurile Pârlita ei depăşesc valea largă a Taiţei şi ajung până în valea şi Boclugea (393 m). În NE se află Depresiunea Tăiţei Lozovei, înglobând astfel două mici culmi: Coşlugea şi superioare, cu caracter longitudinal (Nifon-Balaban- Boclugea. Această delimitare morfologică corespunde cea-Horia), care, prin Pasul Teilor, se prelungeşte în şi cu linia de încălecare tectonică (falia inversă) Lun- depresinea Luncaviţei. În cuprinsul depresiunii Tăiţei caviţa-Consul, care-i separă de Dealurile Niculiţel. Un superioare sunt terenuri bune pentru culturi şi păşuni. alt punct de separaţie între aceste unităţi este Pasul Teilor, care se află între bazinele Taiţei şi Luncaviţei. Având în ansamblu forma unui triunghi ascutit, se des- Geologie făşoară pe direcţia NV-SE sub forma unor culmi para- Munţii Măcinului formează o „insulă” de roci metamor- lele, din ce în ce mai numeroase şi mai fragmentate în fice şi eruptive ce se ridică desupra depozitelor leoss– partea de S-SV, având o culme principală, începând în oide pe platouri şi materii aluvionare, situaţi pe cea pintenul Bugeacului şi până în Dealul Carpelit. Acest mai veche formaţiune geologică din România, rest al lanţ muntos principal culmineaza ca inaltime în vârful cutărilor hercinico-kimerice. Tutuiatu (467m). În prelungirea acestuia spre nord vest Rocile semnificative sunt: graniţe gnaisice în S şi E, se află vârful Pietrosul Mare(426 m) şi culmea Pietrosu, calcare cristaline în S-E, roci metamorfice şi eruptive după care înălţimile scad treptat, ajungând la 100-170 în N, depozite leossoide pe platouri şi altitudini mici. m în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul Prezente sunt formaţiunile de Carapelit compuse din Bugeacului, la 95 m. Spre SE de vârful Ţuţuiatu, culmea conglomerate, gresii, şisturi detritice. principală a Munţilor Măcin se continuă printr-o serie de culmi deluroase. Urmează spre vest prima culme se- cundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 Geomorfologie m) şi masivul Megina (285 m), ce se indreaptă conver- Munţii Măcinului reprezintă un mare anticlinoriu, cu gent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. strate puternic cutate şi faliate şi străbătute de laco- Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri lite granitice. ascuţite) şi masivul Megina închid deprsiunea longitu- Cu toate că sunt munţi de altitudine relativ joasă, 7 şi dinală Greci, drenată de doua văi, largi, Dumbravei 467 m (Vf. Ţuţuiatul), aceştia au un relief pronunţat şi Plopilor, ce se prelungeşte spre NE, cu partea su- alpin, mai ales în zona graniţelor. Relieful este inegal perioară a depresiunii Cernei. Spre nord-vest, culmea în partea vestică, sud-vestică, partea centrală şi are un 3 aspect mai puţin proeminent în partea estică. Munţii Clima sunt separaţi central. Culmea Pricopanului (cea mai Munţii Măcinului sunt caracterizaţi de climă pronu- înaltă şi cea mai omogenă), dealul Megina-Priopcea ţat temperat-continentală, cu influenţe submedi- (la vest) şi Delaul Boclugea (la est) sunt separate de teraneene în zonele cu altitudini mai mari, şi cu văi longitudinale şi depresiuni (Jijila, Greci, Cerna, evidente influenţe de ariditate în partea sudică a Mircea-Vodă, Luncaviţa şi Taiţa). Parcul Naţional ocupă zonei protejate. zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin care cu- Clima se caracterizează prin veri foarte călduroase şi prind cea mai mare parte a culmii principale a Munţilor secetoase, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi Măcin (Culmea Măcinului), precum şi un lanţ secundar cu puţină zăpadă. Se caracterizează prin temperaturi al acestora (Culmea Pricopanului). medii anuale de 10-11°C şi cu cantităţi medii de pre- Din punct de vedere geomorfologic, se individualizează cipitaţii ce nu depăşesc 400 mm, Munţii Măcin fiind cei Culmea Pricopanului, cu relief de tip alpin, reprezen- mai arizi munţi din România. tat prin creste stâncoase ascuţite, ce ating altitudinea Condiţiile de vegetaţie sunt mai favorabile în zona de 370 m în Vârful Suluc. Procesele de dezagregare a nordică şi centrală a parcului, unde precipitaţiile rocilor sunt active, existând numeroşi martori de ero- sunt mai abundente. Zona are caracter forestier, în ziune, cu aspect neuniform, care imprimă în peisaj o afară de Culmea Pricopanului care este dominată de mare varietate de forme. În celelalte zone ale parcului pajişti stâncoase. Zonele de sud şi sud-est sunt ca- vârfurile sunt în general mai puţin proeminente, însă racterizate de cantitatea de precipitaţii mai mica şi versanţii sunt adesea stâncoşi şi abrupţi, local fiind zone de vegetaţie stepică, cu specii de plante care acoperiţi de grohotişuri, îndeosebi pe rama vestică a se adaptează la secetă. Culmii Măcinului. Vânturile frecvente sunt predominante din nord şi nord-est şi nu produc doborâturi masive de arbori dar contribuie la eroziunea litică. Hidrologie Versanţii muntoşi ai zonei potejate delimitează 6 ba- zine hidrologice, 5 dintre acestea cu apă permanentă Soluri (Jijila, Sorniac, Valea Mitrofanului, Cerna şi Recea) şi Datorită condiţiilor fizico-geografice particulare, în al şaselea format de versantul vestic al Culmii Prico- special a diversităţii climatului substratului geologic, panului, alimetează acviferul care iese la suprafaţa reliefului şi vegetaţiei, Munţii Măcinului se remarcă lacurilor Sărat şi Slatina. Reţeaua hidrografică este printr-o mare varietate a tipurilor de sol. Solurile pre- alimentată de precipitaţii, din apele freatice, şi din zente în Parc sunt din clasa molisolurilor (34%) şi din apele sezoniere cu mari variaţii de flux, în funcţie de clasa cambisolurilor (66%). cantitatea de precipitaţii. În timpul sezonului ploios, Repartiţia solurilor este stâns legată de climă şi vege- mai ales primăvara, se formează anumite cascade. taţie, dar şi de structura litologică. Profunzimea solu- Râuri cu apă permanentă sunt Jijila, Luncaviţa, Cerna, rilor scade odată cu panta şi altitudinea, influenţând Sorniac are aparţin bazinului hidrografic al Dunării, iar în acest fel bonitatea staţiunii, tipul şi complexitatea bazinului hidrografic al Mării Negre, râul Taiţa. Râurile ecosistemelor. Deşi în această regiune predomină solu- Sorniac şi Taita sunt îndiguite la Cetăţuia şi Balabancea, rile bălane şi cernoziomurile carbonatice specifice ste- apele lacului fiind folosite pentru pescuit şi activităţi pei în continuare vor fi succint prezentate doar solurile de recreere. zonale pe care se dezvoltă pădurile nord dobrogene. 4 Astfel, în etajul silvostepei, sunt caracteristice cer- semnificative de pădure ce corespund la două dintre noziomurile cambice şi cele argiloiluviale precum şi criteriile folosite (fig. 1 şi fig. 2): rendzinele. În etajul pădurilor xeroterme submedi- • K1 păduri cu intervenţie antropică absentă sau scă- teraneene, caracteristice, sunt rendzinele. În etajul zută. Aceste păduri au în special o structură spaţi- pădurilor mezofile de foioase balcanice, caracteristice ală multistratificată şi sunt bogate în lemn mort în sunt solurile brune eumezobazice, brune argiloiluviale diferite stadii de descompunere şi mai rar cele cenuşii. • K2 păduri bătrâne. În această categorie intră pădu- rile care nu au fost exploatate de mult timp şi care au depăşit o anumită vârstă, în funcţie de specie. Caracterizarea mediului biotic de În procesul de selecţie au fost folosiţi 2 parametri: interes conservativ păduri cu vârsta mai mare cu 20 de ani decât vârsta de exploatare şi păduri