Sunt poeţi care trăiesc din poezie şi Remember. Din sertarul lui Iurie Colesnic sunt poeţi care trăiesc pentru poezie „Renumele pe care-l dă poezia este veșnic.” Ovidius Dr. H. C. Iurie COLESNIC Alexandru Robot este numele literar al lui Alter Rotmann, poetul care s-a născut la București la 15 ia- nuarie 1916, în fami- lia lui Carol Rotmann, fost meșteșugar ajuns funcționar comerci- al, și Toni Israel, iar în luna iulie 1941, odată cu începerea războiu- lui, a fost dat dispărut, fiind înrolat în Armata Roșie. A cunoscut Basarabia din întâmplare. L-a găsit la București ziaristul Al. Terziman, spe- Abstract: cializat în lansarea unor publicații basarabene, Alexandru Robot is a penname of Al- simpatizant al URSS și mort în GULAG. Acesta ter Rotmann, the poet who was born l-a și angajat la noua publicație, Gazeta Basa- in Bucarest on January 15th, 1916, in a family of Carol Rotmann, former crafts- rabiei. man who became an office holder, and Al. Robot avea vreo 19 ani când a venit la his wife Toni Israel. In July 1941, at the Chișinău, unde s-a integrat în viața de provin- beginning of the Second World War, he cie și a văzut-o astfel: was reported missing, being recruited to Provincie bogată în toamne și-n podgorii the Red Army. Când sălciile-ngroapă hotarul mort la Prut, He learned about Bessarabia by accident Și-n apa zări-și scaldă aripile cocorii, - he met a journalist Al. Terziman in Cu luntrile-amintiri alunec prin trecut. Bucharest, who specialized in launching of some Bessabarian publications, was a Prin neguri destrămate văd turle verzi ca brazii, friend of the Soviet Union and later died Și turme risipite în iarba din pășuni, in the Gulag. Terziman invited him to participate in a new publication: Gazeta Lumina nouă șterge vechi urme de invazii, Basarabiei (Bessarabian newspaper). Iar grâul tânăr crește din oase de străbuni. Al. Robot was 19 years old when he came to Kishinau and took part in the provin- Hotarul de la Nistru cu apele păgâne cial life. Magazin bibliologic Își murmură povestea de jertfe și victorii, It’s difficult to say why this young son of Iar stepele se culcă sub aur viu de grâne, Bucarest, born in a family with commer- Provincie bogată în toamne și podgorii. cial interests, came in 1935 to Kishinau, (Basarabia) (Viața Basarabiei, where literary circle was very modest, 1937, nr. 5-6, p. 66). pressure over Bessarabians caused by problem of Romanian language was qui- nr. 1-4 | 2014 1-4 nr. Este greu de înţeles ce l-a făcut pe acest tâ- te severe, where nothing that was con- nected to politics should have any left năr bucureștean, născut într-o familie cu preo- influences, because it was suspected that cupări comerciale, să vină în 1935 la Chișinău, Bessarabia was affected by Bolshevism. unde mediul literar era foarte modest, unde presiunea asupra basarabenilor în problema 163 limbii române era foar- plângea că a ajuns slugă la stăpân și care bleste- te acută, unde se cerea ma stările sociale din acea vreme. ca tot ce este politic să Aveam impresia că dualitatea aceasta era o nu aibă influenţe de stare în care se complăcea. stânga, căci se bănuia Eu nu porneam cu înțepăturile de viespe de că Basarabia este bolșe- la cine știe ce principiu sănătos sau de la vreo vizată. cauză mai nobilă, nu; dimpotrivă, o făceam de „Cu Alexandru Ro- milă, pentru că Al. Robot era așa de slab și sfrijit, bot am fost coleg de încât munca aceea de adevărat robot nu-l putea redacție la un ziar pro- duce la ceva bun. vincial. De multe ori, Nu avea pe nimeni în acel colț de țară și nici cu o cafea dinainte și o nu-l ispiteau petrecerile, chefurile, cu toate că țigară fumegândă, stă- era la vârsta când un om face toate nebuniile. team ore întregi la tai- Am încercat de mai multe ori să-l scot din vi- fas. zuina lui, să-l atrag în vreo escapadă, dar nu s-a Remember. Din sertarul lui Iurie Colesnic Nu, nu era prea vorbăreț, dar ceea ce spunea, lăsat ispitit. avea miez și adâncime. Uneori se plângea că a Când a început să se profileze la orizont ajuns slugă la stăpân, că robește atât pentru alții, spectrul războiului, ne-am trezit amândoi în dar de cele mai multe ori blestema stările sociale București. Elementele politice luau amploare și din acea vreme și îndeosebi faptul că un poet ori nu prevesteau nimic bun. prozator, în loc să scrie poezii, nuvele sau roma- Un cumplit semn de întrebare atârna deasu- ne, este silit să robotească la fițuici de scandal, pra întregii lumi, iar manifestațiile paramilitare la reviste științifice sau la buletine municipale, se înmulțeau ca ciupercile după ploaie. Lumea, pentru a-și câștiga o biată bucată de pâine. strâmtorată, săracă și alarmată, căuta zadarnic Nu era mulțumit de munca pe care o presta un deznodământ fericit. și, ca cel mai evident manifest în acest sens, în cei Cel de-al Doilea Război Mondial se făcea doi sau trei ani cât a rămas în acel colț de țară, și simțit de la o zi la alta, bătea din ce în ce mai cu toate că a lucrat la două ziare locale, nu știu insistent la fiecare poartă, prevestind domnia lui ca Al. Robot să fi semnat două sau trei articole. întunecată și sângeroasă. Fusese adus în «orașu-n care plouă de trei ori Într-o zi din acestea, l-am întâlnit pe Al. Ro- pe săptămână» de către Al. Terziman, un adevă- bot pe bulevard, colț cu Berzoianu, în dreptul rat lup de mare în presa vremii. Sfătuit de acesta, unei cafenele, cu ochii lui mari, neastâmpărați, sau poate din prea mult respect pe care i-l păs- întrebându-mă: tra, Al. Robot muncea din greu și mult, muncea — Ce fac, mă? Ce fac?? conștiincios și cu râvnă. Citea tot materialul pri- I se citea pe față o stare de groază, stăpânit mit de la redacție, tria ceea ce era potrivit, tăind fiind de un cutremur nervos, răpus de evenimen- din el sau adăugând ca să-i dea o formă cât de tele de la orizont. cât publicabilă. — Ce fac, mă? era întrebarea care îl chinuia Tot el se îngrijea de paginația gazetei, de ca- cumplit. racterul literei cu care trebuia culeasă o știre sau Până la urmă, soluțiile pe care le-a avut, a alta, dar partea cea mai ingrată și respingătoare rămas să le aleagă: să plece sau să rămână în a meseriei de gazetar era aceea că în atribuția țară. Rămânând, își primejduia viața. Plecând, lui de secretar de redacție cădeau și articole fără un ban într-o lume străină și necunoscută, redacționale, așa-zise de fond, care se publicau era și mai cumplit. De aici se năștea acea aprigă în prima pagină și care elogiau o anumită dată întrebare: istorică, o zi națională sau un eveniment politic — Ce fac, mă? mai important. Înțelegând ce-mi cerea, mi-am dat seama că Aceste articole nu prea soseau de afară, de la nici Dumnezeu din cer, dacă ar fi coborât atunci corespondenți și colaboratori, silindu-l pe bietul pe pământ, n-ar fi fost în stare să-i dea o povață. nr. 1-4 | 2014 1-4 nr. secretar de redacție să le meșteșugărească el, ceea Al. Robot, ca mulți alții, se găsea în fața celei ce Al. Robot făcea prompt și conștiincios. mai grele clipe din viață. Din pricina aceasta eu îi aruncam câte o I-am spus cu sinceră și adâncă durere: înțepătură de viespe, căci, deși nu semna cu — Să faci, Al., ceea ce te îndeamnă conștiința. numele lui aceste articole, în josul lor punând Peste o zi sau două, am aflat de la prieteni inițialele gazetei sau, pur și simplu, Redacția, comuni că Al. Robot plecase din țară. el totuși le scria cu patos patriotard, venind în Târziu, foarte târziu, după ce se potolise ma- Magazin bibliologic conflict flagrant cu celălalt Al. Robot, cel care -de rele pârjol, s-a zvonit că Al. Robot a pierit în 164 Remember. Din sertarul lui Iurie Colesnic crâncenul război, pe frontul Odesei, luptând cu cu care ești obligat să parlamentezi și pe care nu arma în mână de partea sovieticilor. reușești să-l convingi. * * * Apare în ținută de gală dl comisar regal. Vremea de atunci, pe care am petrecut-o în Grație d-sale, pot să intru. aceeași redacție, cu o cafea dinainte și o țigară Sala de ședințe e scăldată de soarele care pă- fumegândă, se desprinde așa de fidel din: trunde prin ferestre. Băncile sunt ocupate de un Provincie, tenebre prin parcuri au rămas public inexpresiv, fără nici o caracteristică. Nu- Şi orele coboară din primării cu ceas. mai într-un colț distingi silueta și sutana părin- Ca un convoi funebru, trăsurile la gară telui Gala Galaction. Se duc ca să aștepte personal de seară. În fund, într-o sutană mai neagră, grefierul. (Provincie) Avocații au luat loc la masa lor și discută. Al. Robot, crâncen destin!” Gazetarii s-au înghesuit la locul rezervat lor. (Dominte Timonu, Scară din umbră și Sunt atât de mulți, încât trebuie să comprime la lumină, Chișinău 2008, pag. 201-203) maximum ca să încapă. Consiliul își face apariția. Sala se ridică în Al. Robot, an- picioare, președintele agită clopoțelul și ședința gajat la Gazeta Ba- e deschisă. sarabiei, a fost și a Cei opt antifasciști, în frunte cu profesorul rămas a fi un pu- Constantinescu-Iași, dau buzna printr-o ușă la- blicist de stânga. terală.