ELENA ALISTAR: MODEL DE VERTICALITATE ŞI CONŞTIINŢĂ NAŢIONALĂ Conf. univ. dr. Rodica SOLOVEI, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Chişinău Abstract. Elena Alistar was born in 1873, in Vaisal, Ismail district, in a priest’s fami- ly. She studied at the primary school from Congaz village, district Cahul, at the Eparchial School for Girls of Chisinau, and at the Faculty of Medicine of University of Iasi. She was ac- tively involved in the Bessarabian national liberation movement in 1917-1918. Elena Alistar founded Women’s Cultural League in Bessarabia and became its representative in Country Council. She voted for the Union of Bessarabia with Romania on March 27th 1918. During the interwar period she was the director of the Eparchial School of Girls of Chisinau, contributing to the transforming of this educational institution into an elite school. After June 28, 1940, she took refuge in Romania, living for a period in Iasi, then being sent by the communist regime in Pucioasa, Dâmboviţa district. She died in 1955. Elena Alistar wrote Amintriri din anii 1917/1918, which was published in magazine Pat- rimoniu no. 3, 1991 by dr. Ion Ţurcanu. The material is an important primary historical source that can be used in the process of studying the history of Romanians in secondary schools and high schools. Elena Alistar, unica femeie membră a Sfatului Ţării, îşi rezuma crezul în felul urmă- tor: „Trebuie ca orice fiinţă omenească să-şi aducă obolul ei de muncă, inimă, de suflet, de fiinţa lui şi chiar viaţă, pentru ca să contribuie cât de puţin la realizarea aspiraţiilor”. Pe parcursul vieţii, Elena Alistar a demonstrat că şi-a urmat cu perseverenţă crezul. În acest articol vom elucida sumar parcursul biografic al Elenei Alistar şi vom prezenta, din perspectivă metodologică, cum pot fi valorizate la ora de istorieAmin - tirile din anii 1917/1918 ale Elenei Alistar – o veritabilă şi importantă sursă istorică primară, care oferă oportunităţi de învăţare autentică. • Elena Alistar – parcurs biografic Elena Alistar s-a născut în anul 1873, în comuna Vaisal, judeţul Ismail, Basa- rabia, în familia preotului Vasile Balan şi a soţiei acestuia, Elisaveta. A învăţat la şcoala primară din Congaz, judeţul Cahul, ulterior la Școala Eparhială din Chişinău (1883-1890). S-a căsătorit cu tânărul teolog Dumitru Alistar, care, devenind preot, a slujit în localitaţile Văleni, Roşu, Zărneşti din jud. Cahul şi Rezeni, jud. Chişinău. Urmându-şi soţul în aceste localităţi, Elena Alistar activa ca învăţătoare1. 1 A. Chiriac, Membrii Sfatului Ţării (1917-1918). Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2001, pp. 46-47. RODICA SOLOVEI 753 În Rezeni a organizat cursuri pentru adulţi, în limba română, şezători, a făcut lecturi cu sătenii, a desfăşurat acţiuni culturale, la care participa şi Ion Pelivan. După moartea prematură a soţului, în anul 1909, cu sprijinul lui Constantin Ste- re, a devenit studentă la Facultatea de Medicină din Iaşi (1909-1916). A militat pen- tru unirea Basarabiei cu România, organizând în acest scop un grup de propagandă a ideilor unioniste în teritoriile româneşti de dincolo de Prut. A fost arestată pentru „activitate naţionalistă” la 19 august 1914 şi, timp de 45 de zile, s-a aflat în peniten- ciarul din Chişinău. A fost eliberată din lipsă de probe. S-a retras la Iaşi, iar la 16 august 1916 a fost mobilizată ca medic militar. În toamna aceluiași an s-a angajat în calitate de medic la Spitalul din Costiujeni (28 octombrie 1916 - 1 decembrie 1918)2. Elena Alistar a participat la constituirea Partidului Naţional Moldovenesc în aprilie 1917, reprezentând fracţiunea Blocul Moldovenesc. A fondat, în acelaşi an, Societatea Culturală Făclia Femeilor Studente la Medicină şi Liga Culturală a Fe- meilor din Basarabia, unde a militat pentru unirea cu România. În octombrie 1917 a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării, din partea ţinutului Cetatea Albă, reprezentând Liga Culturală a Femeilor din Basarabia în cadrul Blocului Moldovenesc3. Printre delegaţii Sfatului Ţării, aleşi ai diverselor partide politice, asociaţii cul- turale şi mişcări naţionale, vocea fermă a Elenei Alistar avea o pondere deosebită, aceasta simbolizând femeia Basarabiei. Într-un discurs ţinut la 11 februarie 1918, Elena Alistar se adresa basarabeni- lor nehotărâţi şi dezorientaţi prin cuvintele „acum ori niciodată, noi trebuie să ne unim…! Orice moldovean, fie el cât de democrat, trebuie să înţeleagă aceasta şi să facă tot ce se poate, să aducă orice jertfă, pentru a înfăptui această Unire”4. La 19 februarie 1918, a publicat un alt apel către moldovenii din Basarabia: „Vouă, tuturor, mă adresez cu această scrisoare pornită din adâncul sufletului meu, ce bate în folosul neamului. Acum să ne unim cu toţii cu dragoste către neam şi să lucrăm cât mai energic ca să putem da acum, având puterea în mâini, roade cât mai bogate si frumoase”5. A publicat mai multe articole ce aveau drept scop trezirea conştiinţei naţionale, în Gazeta Basarabiei, România nouă, Poetul, Viața Basarabiei. Este autoare a volu- mului Mişcarea naţională în Basarabia6. La data de 27 martie 1918, în calitate de membru al Sfatului Ţării, a votat Uni- rea Basarabiei cu România. După Unire, Elena Alistar a fost numită director la Şcoala Eparhială de fete din Chişinău, pe care a condus-o în perioada interbelică şi care a devenit un adevărat focar de cultură şi educaţie românească, „o şcoală de elită”7. 2 I. Colesnic, În lumea asta sunt femei..., Cartier, Chişinău, p. 9. 3 M. Barbă, A. Moraru, Elena Alistar – pedagog de vocaţie, prima femeie în Sfatul Ţării, în Ana- lele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Cahul, Vol. X, 2014, p. 127. 4 https:limbaromana.org/revista/veacuri-la-hotarul-sufletului-romanesc/ (accesat la 1 noiembrie 2017). 5 N. Peteu, Elena Alistar, o conştiinţă politică şi naţională românească, în Cugetul nr. 4 (36), 2007, p. 47. 6 I. Colesnic, Basarabia necunoscută, vol. I, Museum, Chişinău, 1993, p. 206. 7 Idem, Generaţia Unirii, Museum, Chișinău, 2004, p. 107. 754 CENTENAR SFATUL ȚĂRII În perioada interbelică, Elena Alistar s-a evidenţiat şi în activitatea Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, care îşi desfăşura activitatea sub patronajul doamnei Alexandrina Cantacuzino. Pentru activitate prodigioasă, Elena Alistar a primit distincţiile Ordinul Ferdi- nand I, Meritul Sanitar, clasa a II-a, pentru combaterea holerei (1913), Bărbăţie şi credinţă (1913), Răsplata Muncii, clasa I. După 28 iunie 1940 s-a refugiat în România. După ce a locuit o vreme la Iaşi, a fost arestată de regimul comunist şi trimisă la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, unde a şi decedat în anul 1955. Rămăşitele pământeşti i-au fost aduse peste câţiva ani, prin grija familiei, la Cimitirul Şerban Vodă (Bellu) din Bucureşti8 . Maria Vieru-Işaev, cercetător ştiinţific, preocupată inclusiv de starea morminte- lor membrilor Sfatului Ţării, relata într-un interviu oferit ziarului Jurnal de Chişinău despre felul în care a descoperit locul de veci al Elenei Alistar, menţionând că a aflat de mormânt de la fostele ei eleve, care, alături de rudele Isanos (Elena Alistar a fost mătuşa Magdei Isanos), l-au îngrijit. Cu timpul însă mormântul a devenit tot mai singuratic, pe măsură ce mureau contemporanii ei grijulii. „De câţiva ani am preluat ştafeta, remarcă cercetătoarea. Am găsit cu greu mormântul Elenei Alistar la Cimi- tirul Bellu. Mi-a trebuit răbdare să-l «desţelenesc» de «chirău», numit în popor şi «iarbă rea». Am fost ajutată de bunul meu prieten, nonagenarul Constantin Manuilă, nepotul lui Pavel Dicescu”9. În Republica Moldova, memoria distinsei luptătoare pentru cauza naţională este înveşnicită prin redenumirea unei străzi din mun. Chişinău ca numele Elenei Alis- tar. La 1 septembrie 2002, Școala de cultură generală nr. 28, din sectorul Botanica, municipiul Chișinău, a fost reorganizată în Liceul Teoretic cu profil de arte Elena Alistar. La 21 iunie 1996, la împlinirea a 123 de ani de la nașterea Elenei Alistar, Poșta Moldovei a emis o marcă cu imaginea emeritului pedagog, medic şi om politic. La 31 august 2014, în raionul Cantemir a fost creat Despărţământul ASTRA Elena Alistar10. Considerăm totuşi că ceea ce s-a realizat este prea puţin, având în vedere meritele incontestabile pe care le-a avut Elena Alistar în mişcarea de eliberare naţio- nală şi în promovarea valorilor general-umane, naţionale şi pedagogice. • Memoriile Elenei Alistar Amintiri din anii 1917/1918 – valorificări peda- gogice Memoriile Elenaei Alistar, publicate în revista Patrimoniu, nr. 3, 1991, de către dr. Ion Ţurcanu, reprezintă o importantă sursă istorică primară, care poate fi integra- tă eficient în procesul de studiere a istoriei românilor în gimnazii şi licee11. Or, la o analiză atentă a amintirilor Elenei Alistar, pot fi identificate mărturii de o veritabilă valoare istorică, raportate la evenimentele politice de la sfârșitul anului 1917 - înce- putul anului 1918, precum şi la politica culturală de rusificare a Basarabiei, promo- vată de Imperiul Rus (a se vedea, spre exemplu, Anexele nr.1-4). 8 A. Chiriac, op. cit., pp. 46-47. 9 M. Işaev, Să nu lăsăm în paragină mormintele membrilor Sfatului Ţării (interviu), în Jurnal de Chişinău, 29 aprilie 2014. 10 M. Barbă, A. Moraru, op. cit., p.133. 11 E. Alistar, Amintiri din anii 1917/1918, în Patrimoniu, nr. 3, 1991, pp. 97-117. RODICA SOLOVEI 755 Potrivit dr. Ion Ţurcanu, reieşind din context, amintirile „au fost scrise în jurul anului 1920, deci la scurt timp după consumarea marilor evenimente evocate în ele, de aceea nu conţin toată informaţia de rigoare privind personalitatea