Heraldica este o [tiin]` auxiliar` a istoriei. Ea se ocup` cu studierea blazoanelor caselor conduc`toare, regi, prin]i, aristocra]i, ale breslelor de me[te[ugari [i ale altor asocia]ii, ale ora[elor, ]inuturilor etc. Denumirea acestei [tiin]e deriv` din numele dreg`torului din Evul Mediu, care era îns`rcinat s` poarte insignele regelui. Tot el Heraldica era cel care organiza turnirurile, binecunoscutele \ntreceri ale aristocra]iei feudale. Ei erau purt`tori de însemne cavalere[ti [i nobiliare prin care militar` – o se identificau cu ac]iunile victorioase proprii sau ale str`mo[ilor lor. În esen]`, blazonul (împreun` cu celelalte însemne pe care le necesitate avea un nobil [i casa lui), se constituia într-o nara]iune simbolic` despre originea, istoria, puterea [i rangul acestuia, toate degajând actual` o informa]ie puternic` în formul` estetic` despre identitate. Pe câmpul de lupt`, însemnele distinctive ale regelui deveneau repere de vizibilitate [i de coeziune ale efectivelor în jurul comandantului. El însu[i era simbolul suprem care motiva lupta. În momentul în care comandantul era ucis sau capturat de inamic, însemnele sale nu se mai z`reau pe câmpul de lupt` [i astfel se transmitea semnalul c` trupele nu mai au conducere. Trupele care îl înso]eau î[i pierdeau unitatea, coeziunea [i motiva]ia de a mai lupta. B`t`lia era pierdut`, c`ci sold`]imea o lua la fug` ca s` nu cad` în prizonierat. Abia în timpurile moderne, armatele continu` b`t`lia [i \n cazul \n care comandantul cade \n lupt`, comanda fiind preluat` imediat de altcineva. Oricum conduc`torul statului nu mai conduce lupta stând în mijlocul solda]ilor. Ceva din vechea cutum` a r`zboinicului s-a p`strat îns`, iar aceasta este legat` de însemnul heraldic – drapelul de lupt`. El concentreaz` în sine conceptul de unitate, mare unitate, pe cel de comand` [i de apartenen]`. Deviza „Pentru ]ar` [i rege” exprim` un adev`r profund privind reprezentarea prin drapel a statului [i a conduc`torului ei, care este [i comandant suprem. C`derea drapelului de lupt` în mâinile inamicului este o pierdere ireparabil`, echivalent` cu dispari]ia unit`]ii respective. Însemnul ei fundamental devine prad` de r`zboi [i m`rturie a victoriei inamicului. Aruncarea lui în fa]a puterii înving`tore este un gest de umilire [i dispre]uire a învin[ilor. Ceremonia aceasta este similar` cu trecerea pe sub arcul de triumf a cezarului cu regele ]`rii cucerite legat de carul de lupt` al înving`torului. Din aceste motive drapelul de lupt` devine sacru, la fel ca regele. Dar [i în armatele moderne cultul sacralit`]ii steagului este una din valorile militare. Steagul de lupt` prime[te o semnifica]ie religioas` foarte vizibil` în antichitatea târzie, când viitorul împ`rat Constantin cel Mare, în urma unei revela]ii, pune semnul crucii pe steagurile sale [i îl învinge pe Maxen]iu. Pre]ul pl`tit pentru aceast` victorie este admiterea cre[tinismului ca religie recunoscut` în Imperiul roman. Blazonul este [i el foarte important. Echivalentul lui modern General de brigad` (r) Grigore BUCIU este stema ]`rii, stemele ora[elor, ale firmelor etc. Acum au [i l a Consilier al secretarului de stat valoare de marc`, pe lâng` cea heraldic`. Ele oblig` la un anume i Departamentul pentru Rela]ia cu comportament pentru a nu le altera valoarea de reprezentare. r o Parlamentul [i Informare Public` continuare \n pagina 2 Î t i d e editorial continuare din pagina 1 Î Nu se [tie înc` de ce aceia care propun steaguri de Imitându-i pe nobili [i pe militari, breslele me[te[ugarilor [i identificare simt nevoia s`-[i stabileasc` [i patronii spirituali în negustorilor [i-au f`cut [i ele blazoane [i steaguri, aleg#ndu- persoana unor sfin]i. Icoanele acestora ajung pe reversul [i culori de reprezentare. Prima a fost probabil, gruparea steagului de identificare. S-ar putea s` fie vorba de nevoia constructorilor de catedrale, o adev`rat` societate secret`, militarilor de a se prezenta ca f`când parte din cre[tin`tatea unde regulile meseriei [i semnifica]ia simbolic` a p`r]ilor ortodox`, o credin]` neobi[nuit` pentru un popor de sorginte construc]iei, erau p`zite cu str`[nicie. Din ea s-au n`scut latin`, [i singular` în teatrele de opera]ii, unde predomin` francmasonii de mai târziu. Compasul [i echerul – catolicii [i reforma]ii. Facem abstrac]ie de greci, deoarece ei instrumentele comune ale constructorului [i inginerului, devin nu prea sunt prezen]i acolo. simboluri misterioase ale acestei societ`]i care nu mai Ace[ti sfin]i sunt broda]i pe una din fe]ele steagului de construie[te, demult, biserici. Ele reprezint` acum simbolurile identificare. Ba, în unele situa]ii, chiar mai mul]i, steagul creatorului divin. riscând s` fie un fel de catapeteasm`, ce poate inocula ideea Heraldica a înflorit în mod deosebit în Europa Occidental`, unui bigotism de factur` modern`. dup` marile cruciade. Aceste r`zboaie, duse pentru eliberarea Tocmai aici apar unele sensibilit`]i de natura diferen]ei p`mânturilor sfinte [i a Ierusalimului, au dezvoltat o cultural-religioase. Dac` steagul de identificare este dus [i simbolistic` puternic`, care [i-a g`sit reprezentarea adecvat` folosit în teatrele de opera]ii, care au fost pân` acum în însemnele heraldice. preponderent în lumea islamic`, se pot face repede specula]ii Blazoanele familiilor aristocratice con]in mobile (figuri) ce c` trupele fac parte dintr-o coali]ie angajat` nedeclarat într-un semnaleaz` o istorie glorioas`, o vechime autentificat` [i pot r`zboi religios. Moda sfin]ilor broda]i este numai la români. S` fi interpretate ca adev`rate acte de recunoa[tere. ne imagin`m c` toate trupele cre[tine ar avea [i ar afi[a Statele Unite ale Americii, ap`rute târziu în istorie, au o steaguri cu sfin]i cre[tini. Islami[tii ar fi îndrept`]i]i s` cread` preocupare sistematic` pentru dezvoltarea de simboluri [i c` acesta ar sem`na cu o cruciad` de tip nou, împotriva însemne. Însemnele sunt f`cute cu gust, migal`, cu [tiin]` [i adep]ilor lui Alah. cu simplitate elegant`. În noua heraldic` militar` exist` înc` destul de multe Aceasta nu se restrânge numai la domeniul militar, unde stâng`cii. Economia blazonului impune o esen]ializare recompensele personale sau colective de acest gen joac` un maxim` a reprezent`rii, cu regulile foarte stricte privind rol moral – stimulativ foarte important. împ`r]irea câmpului în sectoare [i îmbinarea culorilor, De pild`, Congresul American este un simbol al amplasarea mobilelor (figurilor) într-o ordine estetic`. Or, de democra]iei. Imaginea sa arhitectural` din Washington se cele mai multe ori se propun hibrizi care nu pot fi încadra]i repet` la o scar` mai mic`, aproape în toate statele. nicicum într-o unitate estetic`. Exist`, a[adar, o preocupare major` pentru constituirea Se constat` o dificultate evident` în reprezentarea unei simbolistici majore prin care s` se imprime în con[tiin]a simbolic` a tehnicii, armamentului [i echipamentelor moderne. na]ional` valorile fundamentale ale societ`]ii americane. Acest lucru se complic` [i mai mult, în condi]iile în care În România postrevolu]ionar` interesul pentru heraldic` a comandan]ii doresc s` figureze toate misiunile unit`]ii în început cu nevoia schimb`rii stemei na]ionale. Apoi au ap`rut simbol. În aceast` situa]ie se amestec` simbolul, cu imaginea stemele marilor ora[e. Armata – care a beneficiat pân` în ceva mai simplificat` [i cu imaginea fotografic` a obiectului. 1990 doar de denumiri onorifice, în special cu tent` istoric` [i Exist` [i tendin]a tautologiei simbolice. De pild` se [tie c` în ideea de a consolida sentimentele patriotice – a început [i vân`torii de munte au mai multe simboluri – floare de col], ea s` simt` nevoia de însemne heraldice. Cum nu se beneficia crengu]a de brad sau muntele. Pentru a fi reprezenta]i este de o expertiz` de specialitate [i toate trebuiau aprobate oficial, suficient un singur simbol dintre acestea [i nu de toate trei s-a n`scut Comisia de Heraldic` [i Denumiri, ca organism de suprapuse. Ca s` nu mai spunem c` muntele apare fie ca un consiliere tehnic` [i analiz` în domeniu, al Ministerului ghe]ar, fie ca o coam` de fri[c` cu ciocolat`. Pe de alt` parte, Ap`r`rii. Nu discut`m de subordonarea în sine a comisiei, ci tradi]ia cu regulile ei ne spune c` mobilele (figurile) nu se de beneficiarul hot`rârilor ei de specialitate. Ea urm`re[te suprapun, c` anumite culori nu se al`tur` etc. atingerea unei anumite rigori în realizarea însemnelor În cazul unor obiecte, cum este calculatorul, nu s-a reu[it heraldice militare, originalitatea [i evitarea repeti]iei. adoptarea unui simbol pertinent, ca urmare acesta apare Evident c` este o mare nevoie de însemne. E [i o mod` în fotografic, ba din fa]`, ba din semiprofil. Camionul este tratat la acest sens, dar [i trebuin]a de identificare ca prezen]` fel. Dar mai sunt [i altele. distinctiv`, în contextul particip`rii militarilor no[tri în teatrele Pe de alt` parte, exist` o re]inere în a folosi vechile de opera]ii externe. Acolo sunt necesare ecusoanele, simboluri, consacrate deja [i cunoscute în aria cultural` fanioanele, materialele pentru schimburi protocolare, european`. denumirile porecl`, mai u[or de re]inut [i cu o semnifica]ie Concluzia care se impune este c` heraldica militar` se afl` comun`. Putem s` ne imagin`m, c` oricare militar din Alian]` în mi[care [i în dezvoltare, având în vedere c` unit`]ile î[i în]elege [i imaginea [i numele „Scorpionii ro[ii” sau „Lupii doresc mijloace de reprezentare [i identificare, iar acestea negrii”, pe când o denumire istoric` de genul „Maiorul {u]u” nu conteaz` ca motivare în educa]ia institu]ional` [i a spiritului de le spune nimic, este greu de pronun]at pentru ei [i nu se poate corp.