www.ssoar.info Partide, voturi și mandate la alegerile din România (1990-2012) Preda, Cristian Veröffentlichungsversion / Published Version Zeitschriftenartikel / journal article Empfohlene Zitierung / Suggested Citation: Preda, C. (2013). Partide, voturi și mandate la alegerile din România (1990-2012). Studia Politica: Romanian Political Science Review, 13(1), 27-110. https://nbn-resolving.org/urn:nbn:de:0168-ssoar-447403 Nutzungsbedingungen: Terms of use: Dieser Text wird unter einer CC BY-NC-ND Lizenz This document is made available under a CC BY-NC-ND Licence (Namensnennung-Nicht-kommerziell-Keine Bearbeitung) zur (Attribution-Non Comercial-NoDerivatives). For more Information Verfügung gestellt. Nähere Auskünfte zu den CC-Lizenzen finden see: Sie hier: https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/deed.de Partide, voturi şi mandate la alegerile din România (1990-2012) 27 Partide, voturi şi mandate la alegerile din România (1990-2012) CRISTIAN PREDA Pe 9 decembrie 2012 a fost organizat al şaptelea scrutin general din România postcomunistă. După primele alegeri din mai 1990 şi adoptarea unei Constituţii la finele anului următor, din 1992 încoace, la intervale de patru ani, s-au ţinut alegeri pentru un Parlament bicameral, ca şi alegeri locale. Electoratul a mai fost chemat la urne, pentru a desemna un preşedinte, de şase ori, iar din 1991 până în 2012 s-au ţinut, de asemenea, şapte consultări referendare, mai multe decât se organizaseră până atunci în întreaga perioadă a istoriei noastre moderne. Reinventate în decembrie 1989, partidele au avut de trecut toate aceste teste. Articolul de faţă oferă informaţii despre performanţa lor, în termeni de voturi şi de mandate. Ambiţia textului e mai degrabă documentară decât explicativă1. Sunt reunite în mai multe tabele datele principale referitoare la funcţionarea partidelor, urmărind patru mari dimensiuni: înregistrarea lor legală, mobilizarea în competiţiile electorale, condiţia parlamentară şi participarea la guverne. Fiecare tabel este însoţit de comentarii succinte. Articolul cuprinde, apoi, în anexă, lista completă a partidelor şi alianţelor angajate în competiţiile electorale din 1990-2012, însoţită de informaţii minimale: numărul de voturi şi, acolo unde e cazul, de mandate obţinute la competiţiile locale sau naţionale, participarea eventuală la cursa prezidenţială, extrase relevante – mai ales pentru formaţiunile mai puţin cunoscute – din statutele lor, ca şi – în cazul partidelor cu notorietate mare – despre alegerile lor interne. Partide înscrise legal La alegerile din 2012 a rămas în vigoare Legea partidelor adoptată în 2003, cu modi ficări minore2. Cea mai importantă prevedere a ei este cea cuprinsă în articolul 19 (lit. 3) care stipulează că, pentru a fi înregistrat, un partid are nevoie de o listă 1 Textul de faţă preia, într-o redactare nouă şi actualizată, unele date folosite deja în mai multe cărţi şi articole: România postcomunistă şi România interbelică (apărut la Meridiane, în 2002); Partide şi alegeri în România postcomunistă (Nemira, 2005). E vorba apoi despre volumul scris împreună cu Sorina Soare, Regimul, partidele şi sistemul politic din România (Nemira, 2008), care a cunoscut şi o versiune italiană, apărută în 2012 la Aracne editrice, sub titlul Democratizzazione in Romania. Regime, partiti e sistema di partiti. O parte din date fuseseră deja actualizate în articolul pe care l-am publicat sub titlul „The Romanian Political System after the Parliamentary Elections of November 30, 2008“, în Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. IX, no. 1, 2009, pp. 9-35, ca şi în prefaţa la volumul lui Alexandru RADU, Politica între proporţionalism şi majoritarism. Alegeri şi sistem electoral în România postcomunistă, prefaţă de Cristian PREDA, Institutul European, Iaşi, 2012, pp. 7-9. 2 V. conţinutul legii, cu modificările operate, la adresa www.legalis.ro/wp-content/ uploads/2012/06/Legea_14-2003_a_partidelor_politice_forma_aplicabila_de_la_1_septembrie_ 2012.pdf (accesat la 1 februarie 2013). Romanian Political Science Review • vol. XIII • no. 1 • 2013 28 CRISTIAN PREDA cu „cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti“, în fiecare dintre unităţile administrative fiind impus un minimum de 700 de persoane. Prima reglementare postcomunistă a partidelor – Decretul-Lege nr. 8, adoptat în ultima zi a lui decembrie 1989 – cerea de o sută de ori mai puţini membri (mai exact: 251), iar o a doua reglementare – în vigoare din aprilie 1996 – ridica numărul acestora la zece mii. Dacă vom compara începutul tranziţiei şi perioada scursă de la adoptarea legii din 2003, vom constata că numărul partidelor s-a diminuat semnificativ, aşa cum o arată Tabelul 11, referitor la formaţiunile existente în momentul organizării alegerilor parlamentare: Tabelul 1 Partide înscrise la Tribunal Data Partide 20 mai 1990 80 27 septembrie 1992 155 3 noiembrie 1996 75 26 noiembrie 2000 73 28 noiembrie 2004 30 30 noiembrie 2008 34 9 decembrie 2012 28 Legea din 2003 cerea reînregistrarea partidelor existente până la mijlocul acelui an: la data fixată – 18 iulie 2003 – erau 27. Un an mai târziu, se ajunsese la treizeci2. De atunci încoace, evoluţia a fost discretă: în momentul alegerilor din decembrie 2012, existau 28 de formaţiuni înscrise legal. Cifra are nevoie de lămuriri suplimentare. Conform articolului 27 al Legii partidelor, acestea sunt obligate să actualizeze listele cu membri până la data de 31 decembrie din anul preelectoral. La sfârşitul lui 2011, erau 24 de partide care se achitaseră de această obligaţie. În decembrie 2012, în lista transmisă Biroului Electoral Central de la Registrul formaţiunilor politice, mai apăreau, fără însă a avea indicat şi numărul de membri, trei partide care existau de mai multă vreme – Mişcarea Verzilor – Democraţi Agrarieni (care purtase din 2006 până în 15 iunie 2012, numele Partidul Popular Agrar), Partidul Popular Maghiar din Transilvania (înscris în Registru pe 15 septembrie 2011) şi Partidul „Totul pentru Ţară“ (care se numise între 2004 şi noiembrie 2011 Partidul „Pentru Patrie“) –, dar şi unul creat după data-limită, şi anume Partidul Renaşterii Naţionale, înregistrat în aprilie 2012. În schimb, deşi nu apar în listele de 1 Informaţiile despre partidele înscrise provin din mai multe surse: George VOICU, Pluripartidismul. O teorie a democraţiei, All, Bucureşti, 1998, p. 213 (pentru 1990); culegerea Partide politice, Agenţia de presă Rompres, Bucureşti, 1993 (pentru 1992); Alexandru RADU, Nevoia schimbării. Un deceniu de pluripartidism în România, Editura „Ion Cristoiu“, Bucureşti, 2000, p. 16 (pentru 1996); Biroul Electoral Central (pentru datele din 2000 încoace). În cazul cifrelor din 1990-1996, autorii au inclus şi formaţiunile minorităţilor naţionale. 2 Cf. Lucian GHEORGHIU, „27 de partide au rămas în viaţă“, Cotidianul, 18 iulie 2003 şi Stan STOICA, Dicţionarul partidelor politice din România 1989-2004, ediţia a IV-a, Editura Meronia, Bucureşti, 2004, pp. 139-144 (autorul ia în considerare situaţia de la 15 iulie 2004). Romanian Political Science Review • vol. XIII • no. 1 • 2013 Partide, voturi şi mandate la alegerile din România (1990-2012) 29 la Tribunal, găsim în listele cu rezultate ale voturilor de la locale din vara lui 2012, Alianţa Civică Democrată a Romilor, ca şi EMN-PPMT1. Situaţia nu era nouă. În toamna lui 2008, în Registrul de la Tribunalul Bucureşti, erau menţionate 21 de partide care depuseseră liste cu membri la finele anului anterior, 11 care nu erau radiate, dar nici nu declaraseră numărul de aderenţi2, ca şi alte două partide create în martie şi august 2008 (Partidul Civic Maghiar – Magyar Polgari Part, respectiv Partidul Uniunea Ecologistă din România); pe lângă toate acestea, mai trebuie menţionate şi patru alianţe electorale: Alianţa Dreptate şi Adevăr – Partidul Naţional Liberal – Partidul Democrat, care depusese candidaturi cu patru ani mai devreme, dar nu era radiată, apoi Alianţa Partidul Popular European (Creştini Democraţi) şi Democraţi Europeni, Alianţa Uniunea Verde Ecologistă şi, în fine, Alianţa Politică PSD+PC. Evoluţia numărului de partide a depins, după intrarea în vigoare a legii din 2003, nu doar de radierea unora care nu au respectat dispoziţiile legale sau de crearea unor formaţiuni noi, inclusiv, aşa cum am văzut, în ani electorali, ci şi de radierea formaţiunilor care au cunoscut procese de fuziune/absorbţie. De pildă, între iulie 2003 şi decembrie 2007, nu mai puţin de nouă partide au fost radiate după ce au fuzionat cu altele. Din 2008 încoace, doar două au fost în această situaţie: Partidul Alternativa Ecologistă şi Partidul Liberal Democrat. În schimb, în aceeaşi perioadă, au fost create 9 partide noi, care au respectat solicitarea din Legea 14/2003 de a depune listele cu membri fondatori. Înaintea alegerilor din 2012, erau de asemenea înscrise legal o alianţă politică (Uniunea Social Liberală), alcătuită din alte două alianţe (una asociind Partidul Social Democrat şi Uniunea Naţională pentru Progresul României, alta – PNL şi Partidul Conservator), dar şi o alianţă electorală – intitulată Alianţa România Dreaptă, care regrupa PDL, Forţa Civică şi PNŢCD. Aderenţii Numărul aderenţilor nu poate fi cunoscut decât pentru ultimul deceniu. În Tabelul 23, care surprinde evoluţia numărului de membri fondatori ai formaţiunilor 1 Am ignorat în calculul făcut alte 7 formaţiuni care, fără a avea vreo activitate în ultimele două cicluri electorale, nu au fost radiate din Registru.