COMUNA CIURULEASA - mică monografie - Prof. NICOLAE-RUSALIN SICOE Ciuruleasa este o comună aflată în vestul relieful vulcanic al Metaliferilor, iar judeţului Alba, teritoriul său desfăşurându-se jumătatea de nord-vest în Munţii Abrudului, în apusul depresiunii Abrud, pe culoarele parte a Munţilor Bihorului. văilor Ciurulesei, Buninginii şi Cerniţei, pe Mica depresiune a Abrudului se sfârşeşte versanţii şi culmile Metaliferilor şi munţilor în partea ei vestică, în centrul comunei Abrudului, ultima prelungire a munţilor Ciuruleasa. Din depresiune se formează cele Bihorului. două culoare de vale principale, Valea Suprafaţa totală este de 55,85 km2. Ciurulesei (spre vest) şi Valea Cerniţei (spre Comuna Ciuruleasa face parte împreună sud), cu Valea Buninginii. cu Abrudul, Buciumul şi Roşia Monatană Pe stânga Cerniţei şi în bazinul Văii din aşa numita Ţară a Abrudului. Ciurulesei se desfăşoară versanţii şi culmile Până în 1950 a fost parte componentă a Munţilor Abrudului, având în centru culmea comunei Abrud-Sat, în continuare având şi platoul Frasănului. administraţie proprie. Relieful din dreapta Cerniţei şi în bazinul Conform unei teorii personale, numele Văii Buninginii este mai abrupt (Dealul vine de la două unelte folosite la spălarea Sudorii, adică al transpiraţiei, fiind martor în nisipului aluvionar aurifer (ciur şi acest sens), fiind încadrat spre răsărit de leasă,adică o ramă lemnoasă pe care se aşeza conurile unor vulcani stinşi. hurca, o ţesătură din lână, care oprea Jur-împrejurul teritoriului ciurulesan se grăunţii de aur şi cernea sterilul). află ca nişte borne de hotar, vârfuri semeţe Ciurulesenii munceau la alegerea aurului de geneze diferite. Vârful calcaros al aluvionar şi confecţionarea uneltelor Brădişorului (1034,6 m) la sud, vârful necesare. Pietriceaua (1144 m) la nord-est, vârfurile vulcanice Citera (832 m) şi Mărgura (1058,8 Aşezarea m) la est, Tiuzu (1022,1 m) la nord şi cel mai înalt, vârful stâncii de calcar jurasic Ciuruleasa este aşezată în vestul oraşului Vâlcan (1263,8 m) la vest. Abrud, la marginea apuseană a judeţului Altitudinea minimă a comunei este de Alba. Se învecinează la vest şi sud cu judeţul 600 m în albia Cerniţei, la hotarul cu oraşul Hunedoara, prin comunele Blajeni şi Buceş, Abrud, iar maxima este de 1263,8 m în la sud-est cu oraşul Zlatna, la răsărit cu extremitatea vestică, în vârful Vâlcan, acolo oraşul Abrud şi comuna Bucium, iar la nord unde se întâlnesc hotarele celor trei cu comuna Sohodol şi din nou oraşul Abrud. commune riverane stâncilor de calcar ale Se află la egală distanţă (70 km) faţă de acestui vârf: Ciuruleasa, Buceş şi Blajeni. oraşele mijlocii Alba Iulia şi Deva şi la 130 km de Cluj Napoca. Clima Relieful Comuna Ciuruleasa are un topoclimat complex, specific munţilor mijlocii şi joşi. Valea Cerniţei, care curge de la vest la Au fost identificate următoarele topoclimate: est prin mijlocul comunei, este limita dintre topoclimatul de depresiune, caracterizat prin Munţii Bihorului şi Munţii Metaliferi, astfel frecvenţa şi intensitatea mare a inversiunilor că jumătatea de sud-est a comunei este în termice (umiditate ridicată, ceaţă); Comunja Ciuruleasa -mică monografie- 89 topoclimatul de culoar şi defileu, caracterizat Pe culmi se găsesc jnepeni şi măceşi, mai prin canalizarea permanentă a aerului în ales acolo unde terenul nu este îngrijit, lungul lor, prin umiditate şi temperatură sălbaticindu-se. În rest, pe culmi şi versanţi redusă; topoclimatul versanţilor cu expunere întâlnim pajişti şi fâneţe bogate. sudică (feţii) şi nordică (doştine); Luncile văilor sunt destul de înguste (de topoclimatul culmilor montane unde vremea la 100 până la 300 m), având o vegetaţie este frumoasă zile în şir, în timp ce văile ierboasă înaltă, fiind organizate ca şi fâneţe. sunt ascunse în ceaţă, dar unde şi zăpezile Pe firul văilor cresc plopi, sălcii şi arini, iar sunt mai mari iar viscolele mai puternice. pe râpele păraielor se găsesc pâlcuri de Temperatura medie multianuală este de pădure alcătuite din foioase (fag, carpen, tei, +7,7 o C (-4oC iarna şi +22oC vara), ulm, paltin mesteacăn, frasin, cireş sălbatic) precipitaţiile anuale în jur de 700 mm (cu şi arbuşti de talie mijlocie (soc, alun, cireşul maxim în luna iunie) iar vânturile câinelui, scoruş, porumbel, păducel, corn). dominante bat din sectorul vestic şi aduc În rariştele şi locurile proaspăt defrişate precipitaţii. găsim multe feluri de fructe de pădure (afine, În geografia lor limitată strict de zmeură, fragi, mure), iar în poienile şi orizontul local, sătenii spun atunci când pădurile Ciurulesei abundă ciupercile norii vin cu ploaie de la vest că vin ,,de la comestibile (crăiţe verzi, râşcovi, bureţi Criş”, ignorând Oceanul Atlantic. galbeni, bureţi iuţi, laba ursului, pita vacii, ghebe). De o mare importanţă sunt plantele Hidrografia medicinale care se găsesc în flora spontană de aici (sunătoarea, coada şoricelului, Comuna Ciuruleasa se află în totalitate în păpădia, muşeţelul, cicoarea, pătlagina, bazinul hidrografic al râului Cerniţa. Acesta urzica, văscul, rostopasca, şovărvul, etc). izvorăşte de sub stânca Vâlcanului, curgând O floră aparte întâlnim în rezervaţiile spre est până la vărsarea în Abrudel, pe geologice Vâlcan şi Brădişor. Aici se găsesc teritoriul oraşului Abrud. multe endemisme româneşti şi câteva plante Cei mai importanţi afluenţi ai Cerniţei mediteraneene ce cresc pe versanţii sudici sunt pârâurile Căţâna, Găinarului, (jugastru, liliacul sălbatic, stânjenelul Bunginginea, Glodeanu şi Măneşti pe partea sălbatic, prescurăreaua, etc). dreaptă şi Povarna, Pârâu Mare, Căruţii şi Fauna, spre deosebire de floră, este destul Ciuruleasa pe partea stângă. de săracă. Dintre animalele sălbatice care Pe tot teritoriul comunei, inclusiv pe trăiesc aici amintesc: lupul, vulpea, dihorul, culmi, există numeroase izvoare. nevăstuica, iepurele, mistreţul, căprioara şi veveriţa. Reptilele sunt reprezentate de şerpi, şopârla comună şi salamandra (zălămâzdra), Solurile, vegetaţia şi fauna iar fauna ihtiologică din clean, mreană şi zglăvoc. Solurile din comună sunt din categoria Fauna ornitologică este bogată fiind solurilor sărace (sol brun acid, podzol, compusă din: uliu, ciocănitoare, rândunică, andosol şi regosol), fiind necesară piţigoi, gaiţă, cioară, coţofană (ţarcă), corb, fertilizarea lor cu substanţe organice (gunoi bufniţă, sticlete, vrăbiuţă, graur şi multe de grajd). altele. Vegetaţia este bogată şi variată. Pădurile compacte, formate din fag şi carpen în amestec cu brad şi molid se găsesc în zonele Populaţia şi aşezările mai puţin populate, în bazinele superioare ale principalelor văi. Coniferele au fost Numărul locuitorilor a scăzut plantate în secolul trecut, iar foioasele s-au considerabil în ultimul secol (2464 în 1930 extins în mod natural. – 1364 în 2002, conform ultimului 90 N. R. Sicoe recensământ). După 1990 sporul natural păstorit, defrişând de cele mai multe ori înregistrează o reducere drastică, devenind pădurea. Ca dovadă sunt unele crânguri, negativ după anul 2000. cătune şi chiar sate unde aproape toţi Comuna are împărţit teritoriul în 9 sate, locuitorii au aceleaşi nume de familie după cum urmează: (Bidiga-Bidigeşti, Boglea- Bogleşti, Bodrea- Ciuruleasa – 551 locuitori (centru de Bodreşti, Morar-Morăreşti, Borza-Borzeşti, comună); Jurca-Jurcuieşti, Cioara-Ciorăşti, Mateş- Bidigeşti – 44 locuitori ; Mătişeşti, Sturza-Sturzeşti). Bodreşti – 31 locuitori; Teritoriul comunei este locuit peste tot, Bogleşti – 117 locuitori; chiar dacă multe gospodării sunt întemeiate Buninginea – 140 locuitori; pe versanţi înclinaţi. Gheduleşti – 79 locuitori; În ultimii 20 de ani se observă o părăsire Mãtişeşti – 150 locuitori; a crângurilor de pe culmi şi versanţi în Morãreşti – 160 locuitori; favoarea luncilor din depresiune şi culoarele Vâlcan – 92 locuitori. de vale. Gospodăriile de aici s-au îndesit Se observă concentrarea populaţiei în foarte mult, satul Ciuruleasa devenind, în satul de centru, Ciuruleasa, care are 40,4% câteva locuri, chiar un sat adunat. Satele din din locuitorii comunei. culoarele de vale sunt de tip răsfirat Densitatea populaţiei este mult sub (Ciuruleasa, Mătişeşti, o parte din media pe ţară (44,1 loc./km2 în 1930, 24,4 Buninginea), iar restul au structură risipită. loc/km2 în 2002). După clasificarea celui mai mare geograf Se mai remarcă o anomalie în ceea ce roman, profesor universitar doctor Simion priveşte structura pe sexe. Deşi doar în satul Mehedinţi din 1932, satele ciurulesene sunt Ciuruleasa există aproape 100 de văduve, sate de păstori şi de lemnari. populaţia masculină este superioară celei Casele locuitorilor sunt mari şi moderne feminine (684 bărbaţi şi 680 femei în 2002). făcute din cărămidă. Case de lemn cu În satul aflat la cea mai mare altitudine, arhitectură tradiţională se mai găsesc foarte Vâlcan, 56,5% din populaţie este de sex puţine doar pe culmi şi versanţi. masculine. În ceea ce priveşte structura etnică, Agricultura şi păstoritul 100% sunt români declaraţi. Există o singură familie de ţigani, formată din 5 persoane. Din cei 5585 ha ai comunei, 1331ha sunt Există, zic eu, pentru că domnul Ştefan, ocupate de suprafeţe agricole (110ha arabil, capul familiei respective nu vrea nici în 455ha păşuni naturale şi 766ha fâneţe ruptul capului să nu fie urmaş de daci şi de naturale). romani. Agricultura nu este practicată decât pe Pe confesiuni religioase structura este suprafeţe mici, solurile fiind sărace. Fără următoarea: 92,51% credincioşi ortodoxi, fertilizarea cu gunoi de grajd nici nu poate fii 4,69% penticostali, 2,63% baptişti şi 0,14% conceput
Details
-
File Typepdf
-
Upload Time-
-
Content LanguagesEnglish
-
Upload UserAnonymous/Not logged-in
-
File Pages6 Page
-
File Size-