Ion Constantin GHERMAN PÂNTEA între mit şi realitate Ion Constantin Gherman Pântea între mit şi realitate Cuvânt înainte de Mircea Druc Editura Biblioteca Bucureştilor Bucureşti – 2010 Tehnoredactare computerizată şi copertă: Anca Ivan ISBN 978-973-8369-83-2 CUINSP R Cuvânt înainte 11 Introducere 23 Abrevieri 33 Capitolul I – Rolul lui Gherman Pântea în Unirea Basarabiei cu România 1. Originea, copilăria, studiile. Ofiţer în armata ţaristă 35 2. Iniţiator al mişcării naţionale în rândul militarilor moldoveni 36 3. Exploatarea abilă a atitudinii mai „flexibile şi înţelegătoare“ a unor comandanţi ruşi 39 4. Preşedinte al Comitetului Central executiv moldovenesc al uniunii soldaţilor şi ofiţerilor 40 5. Activitatea Comitetului Central 41 6. Pretenţiile Ucrainei asupra Basarabiei 42 7. Contracararea propagandei ruseşti antinaţionale 43 8. Încercări de obţinere a acceptului Marelui cartier general al armatei ţariste pentru convocarea Congresului Ostaşilor Moldoveni 44 9. Întâlnirea „fatală“ cu delegaţia guvernamentală română în drum spre Moghilev 45 10. Audienţa la generalul Duhonin şi la primul ministru rus Al. Kerenski 46 11. Întâlnirea cu Vladimir Ilici Lenin 48 12. Pregătirea Congresului Ostaşilor Moldoveni. Telegrama fictivă către comandanţii unităţilor militare ruse de pe toate fronturile 50 13. Vicepreşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni 53 14. Deputat în Sfatul Ţării 56 15. Locţiitor şi şef al Directoratului General de Război şi Marină în Consiliul Directorilor Generali 56 16. Arestarea lui Ilie Cătărău 58 17. Stare de haos între Prut şi Nistru. Anarhie în armata moldovenească 64 5 18. Intervenţia armatei române 67 19. Rolul lui Gherman Pântea în cadrul Sfatului Ţării 70 20. Delegat al guvernului român la adunarea de la Tarutino- Cetatea Albă, unde comunitatea germană din Basarabia a votat moţiunea de aderare la Unirea acestei provincii cu România 71 21. Recunoaşterea contribuţiei lui Gherman Pântea la Unirea Basarabiei cu patria mamă 72 Capitolul II – Cariera lui Gherman Pântea în timpul României Reîntregite 1. Problema studiilor superioare 75 2. Apărător al comuniştilor 76 3. Rolul lui Gherman Pântea în negocierile româno-sovietice de la Viena 77 4. Discuţii cu ministrul sovietic în România, Mihail Ostrovski 83 5. Cariera politică în cadrul Partidului Naţional Liberal 86 6. Primar al oraşului Chişinău 87 7. Factor activ în cadrul Cercului Basarabenilor din Bucureşti 88 8. Jubileul aniversării a 20 de ani de la Congresul Ostăşesc Moldovenesc 89 9. O activitate susţinută în cadrul Cercului Basarabenilor după raptul Basarabiei şi Nordului Bucovinei, din iunie 1940 91 Capitolul III – Primar al Odessei (1941-1944) 1. Consilier juridic al generalului Nicolae Ciupercă. Cum a salvat Pântea aproape 100 persoane condamnate la moarte 93 2. Numirea ca primar general al Odessei 95 3. Starea dezastruoasă a oraşului 99 4. Primele măsuri de redresare 100 5. Aruncarea în aer a Comandamentului Militar Român de la Odessa 103 6. Primarul general informează pe conducătorul statului, Ion Antonescu, despre tragicul eveniment de la Odessa 105 7. Pântea încercase să-l convingă pe generalul Glogojanu despre pericolul aruncării în aer a clădirii Comandamentului 106 8. Represaliile împotriva populaţiei locale. Demersurile lui Pântea pentru diminuarea proporţiilor acestora 109 6 9. Represiunea s-a făcut înainte de a se primi ordin expres de la Bucureşti 112 10. Raportul lui Pântea către Antonescu 114 11. Reacţia lui Antonescu: „Dacă Pântea ar fi militar activ, l-aş împuşca fără judecată imediat“ 116 12. Măsuri de refacere a oraşului, cu sprijinul populaţiei locale 117 13. Divergenţe cu şefii militari 119 14. Odessa începe să ia altă înfăţişare 120 15. Ultima încercare de a salva ceea ce se mai poate salva 123 16. Echipa lui Pântea de la Odessa 125 17. Activitatea primarului general al Odessei nu era privită cu ochi buni de S.S.I. 127 18. Sărbătorirea a doi ani de administraţie românească la Odessa 129 19. Conflictul cu generalul Potopeanu 130 20. Plecarea de la Odessa 131 21. Problema achiziţionării unor bunuri 132 Capitolul IV – Salvat de condamnarea Tribunalul Poporului, ca urmare a intervenţiei mareşalului Tolbuhin, dar totuşi... în vizorul Siguranţei 1. Revenirea la Bucureşti 135 2. Generalul Potopeanu cere arestarea lui Pântea, fiind până la urmă el însuşi...arestat 136 3. Sovieticii încearcă să-l salveze pe Pântea, iar românii să-l... înfunde. Refugiul în clandestinătate la Craiova şi Sibiu 137 4. Clasarea dosarului 139 5. Răzbunarea lui Cătărău. Pântea este dat în urmărire generală 139 Capitolul V – Arestarea, procesul şi condamnarea 1. Arestat de fostul comisar de poliţie Alimănescu, în uniformă de maior al noii „miliţii populare“ 143 2. Prezentarea în faţa gen Alexandru Nicolschi. Gheorghe Stere şi Al. Mâţă îi „purtau sâmbetele“ lui Pântea 144 3. Deschiderea unui nou rechizitoriu 146 4. Procesul, condamnarea, detenţia la Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Gherla, Piteşti şi Poarta Albă 148 7 5. De urmărirea Securităţii n-a scăpat nici soţia sa, Lucia 151 6. Eliberat, dar rămas sub observaţia Securităţii 152 7. Participant discret la înmormântarea lui Grigore Cazacliu 153 Capitolul VI – Rejudecarea şi achitarea 1. Cererea de „îndreptare“ a procesului, făcută de preşedintele Tribunalului Suprem 155 2. Pregătirea procesului. Declaraţii favorabile decisive din partea martorilor Iuliu Brodeţchi, Ioan Bădaşcu, Taisia Arnăutu ş.a. 158 3. Procesul şi achitarea 162 4. Respingerea unor propuneri „avantajoase“ 163 Capitolul VII – Încercarea eşuată a organelor de Securitate, privind recrutarea ca informator a lui Gherman Pântea 1. Planurile de recrutare. Obiectivele urmărite erau mereu altele 167 2. Contactarea sub „acoperire“ 171 3. Miza acţiunii de recrutare: „frica de o nouă arestare“ 172 4. Planul de anchetă 173 5. Acţiunea propriu zisă de recrutare soldată cu respingerea propunerii de colaborare 174 6. Pentru disimularea scopului anchetei, discuţiile sunt canalizate spre problema legăturilor cu grupul Bentoiu 175 Capitolul VIII – Sub lupa organelor de Securitate. Anchetat de Miliţie, pentru puţin timp în libertate şi din nou arestat de Securitate. 1. Conştient că este urmărit. O viaţă retrasă 177 2. O nouă prigoană împotriva „elementelor reacţionare“. Dosarul de urmărire informativă nr. 2481, privind pe Gherman Pântea 179 3. Arestarea şi anchetarea de către Miliţie 183 4. În ancheta Miliţiei îşi „băgase coada“ şi Securitatea 184 5. Fratele Constantin, domiciliat în Craiova, era şi el în „colimatorul“ organelor M.A.I. 185 8 6. Întâlnirea „ocazională“ cu un agent al Securităţii 186 7. Arestat şi închis la penitenciarul din Craiova 187 8. Într-o vreme când Securitatea cerea sprijin organelor de specialitate sovietice 188 9. Clasarea dosarului acţiunii de urmărire individuală 189 Capitolul IX – Ultimii ani de viaţă 1. Speranţe legate de liberalizarea regimului 191 2. Folosirea oricărui prilej pentru afirmarea crezului privind Basarabia 192 3. O moarte bizară. Ceremonia de înmormântare 194 4. Poezia „Lui Gh. Pântea, vechi luptător“ de Tatiana Găluşcă-Crâşmaru 200 5. Concluzii finale 201 Schiţe biografice 203 Anexe documentare 245 Bibliografie 251 Indice de nume 373 Autor 383 9 CUVânT ÎnAInTe Elev fiind, la şcoala din Zăicani, am înţeles: „ai putea avea mari neplăceri dacă insişti să afli mai multe despre cei refugiaţi în România”. Speram, totuşi, că voi ajunge, într-un fel, să-l cunosc pe Gherman Pântea. Am dorit, am crezut acest lucru de când eram copil. Ţin minte, un unchi al meu, Jorj Heinrich din Zăicani, aducea vorba uneori despre feciorii lui Vasile Pântea: „Gherman învăţa foarte bine. Dacă nu citea o carte, cânta la vioară. Când îl lua bunicu-su de ajutor la prăşit, în deal la Cihureţ, băiatul, în coşul căruţei, cânta tot drumul. Nu-i plăcea la coarnele plugului. Parcă presimţea el că o să ajungă om mare…”. Pe la mijlocul anilor 90, colegul meu de şcoală Iacob Burghiu a organizat, în incinta teatrului „Mihai Eminescu” din Chişinău, o întâlnire cu „fii Zăicanilor risipiţi prin lume”. M-a invitat şi pe mine, deşi sunt născut în satul vecin, Pociumbăuţi, comuna Zăicani. M-am bucurat de prezenţa multor colegi de şcoală. Unii aparţineau acum de elita intelectuală, stabilită prin oraşele Basarabiei şi pe alte meleaguri. Regretatul Iacob, bunăoară, este un apreciat scriitor şi cineast. Îndeplinea pe atunci şi funcţia de consilier al preşedintelui Mircea Snegur pe probleme de cultură. Eram curios să revăd şi nomenclatura agrariano-comunistă – secretari de partid, preşedinţi de colhoz, fruntaşi ai muncii socialiste. Aceştia, odinioară, decideau destinele comunităţii. Urcau la tribună în ordinea stabilită de Iacob. Evocau primii ani ai puterii sovietice: cum au intrat în partid, în komsomol, cum au învăţat ruseşte, cum au făcut ei colhozul, cum au deschis o grădiniţă, o fermă, o şcoală nouă. Aveam impresia că se complăceau în rolul de „veterani, făuritori ai vieţii noi”. Nici un cuvânt despre «Красное колесо» („Roata roşie”) – deportări, foamete, strămutări, arestări, condamnări la moarte şi alte crime ale bolşevismului. Mesajul lor însemna: tânăra generaţie n-are decât să revină urgent la gama de valori abandonată odată cu perestroika şi dispariţia URSS-ului. Mi-a venit şi mie rândul la cuvânt. Am vorbit scurt, îndârjit. „Nu sunt nostalgic. Nu văd nimic romantic în perioada ocupaţiei sovietice. Mă mândresc doar pentru faptul că am fost elev în aceeaşi şcoală în care a învăţat Gherman Pântea. Regret că nu-i poartă numele. Că nu există în Zăicani nici o stradă, nici un bust, nici o placă comemorativă. A-a-a! 11 Poate că mulţi dintre domniile voastre