FACULTATEA DE LITERE ȘCOALA DOCTORALĂ DE STUDII FILOLOGICE Paul Celan. Die Anziehungskraft einer dichterischen Figur und ihre fiktionalen Alter Egos (Mirajul Paul Celan sau avatarele ficționale ale unui personaj real) REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT Doctorand: Mihaela Mihu (căs. Aanei) Conducător științific: Prof. Dr. Dr. h. c. Andrei Corbea-Hoisie Iași 2016 Cuprins Capitolul 1: Introducere .............................................................................................. 4 1.1 Stadiul cercetării, obiective şi metodologie ......................................................... 7 Capitolul 2: Cadru teoretic pentru studiul textelor autoficţionale 2.1 Moartea şi întoarcerea autorului ......................................................................... 11 2.1.1 Autorul între omnipotenţă, moarte şi reîntoarcere ...................................... 13 2.1.2 Autorul şi actul autoficţional ...................................................................... 15 2.2 Estetica receptării şi a efectului .......................................................................... 23 2.3 Noul istorism ....................................................................................................... 26 2.3 Autobiografie şi autoficţiune .............................................................................. 30 Capitolul 3: Paul Celan între biografia şi opera sa 3.1 Cernăuţi. Începuturile (1920 – 1940) ................................................................. 35 3.2 Cinci ani în noaptea istoriei (1940 – 1945) ........................................................ 39 3.3 Tangoul morții ................................................................................................... 41 3.4 Bucureşti. „Cette belle saison des calembours“ (1945 - 1947) .......................... 43 3.5 Exil în oraşul ruinelor. Viena (1947 - 1948) ...................................................... 47 3.6 Paris. Primii ani (1948 - 1955) ........................................................................... 50 3.7 Niendorf 1952. Paul Celan şi Grupul 47 ............................................................ 53 3.8 Opera din perioada de maturitate (1955 - 1967) ................................................ 55 3.9 Ultimii ani (1968 - 1970) ................................................................................... 61 3.10 „Uneori geniul acesta se întunecă în fântâna amară a inimii“ (septembrie 1969 – aprilie 1970) .......................................................................................................... 64 Capitolul 4: Străinul 4.1 »Refugiat, jurnalist şi poet«. Paul Celan/ Petre Margul în romanul poliţist Internationale Zone de Milo Dor şi Reinhard Federmann........................................... 66 4.1.1 Pierdut în Viena .......................................................................................... 70 2 4.2 Paul Celan ca personaj literar în romanul autobiografic Jakob und die Sehnsucht de Rolf Schroers ........................................................................................................... 73 4.2.1 Paul Celan şi Rolf Schroers în dialog .......................................................... 76 4.2.2 Jakob und die Sehnsucht. Contextul apariţiei şi receptarea ....................... 81 4.2.3 Paul Celan/ Daniel în exil ............................................................................ 84 4.2.4 Sub semnul „banalităţii răului“. Două povestiri de război ......................... 86 Capitolul 5: Iubitul 5.1 Ingeborg Bachman şi Paul Celan ca antieroi în romanul lui Hans Weigel Unvollendete Symphonie .............................................................................................. 90 5.1.1 Ingeborg Bachman sub semnul caricaturismului ....................................... 92 5.1.2 Weigel – Bachmann – Celan. Un triunghi literar ........................................ 96 5.1.3 Conflicte dramatice şi personaje în roman ............................................... 100 5.2 Jocul referințelor în romanul Malina de Ingeborg Bachmann .......................... 105 5.2.1 Contextul apariţiei .................................................................................... 107 5.2.2 Ingeborg Bachmann şi Paul Celan. Un dialog literar între „senzorial“ şi „spiritual“ ........................................................................................................... 112 5.2.3 Confesiuni literare ale scriitoarei Ingeborg Bachman despre Paul Celan 118 Capitolul 6: Poetul 6.1 »Omul în căutarea unui acasă«. Paul Celan ca personaj literar în povestirea Die Abreise de Marie Luise Kaschnitz ............................................................................ 129 6.1.1 Poetul ca „singur supravieţuitor al camerelor de gazare“ ......................... 131 6.2 Înscenările lui Celan în romanul Ein Fremdling de Hermann Lenz ................ 135 6.2.1 Patria de peste granițe ................................................................................ 138 6.2.2 Hermann Lenz, scriitorul ce „pictează cu cuvintele“ ................................ 142 6.2.3 Un „străin“ germanofon în spaţiul german ................................................ 145 Capitolul 7: Concluzii .............................................................................................. 155 Bibliografie ............................................................................................................... 159 3 I. Argument Lucrarea de față, intitulată Paul Celan. Die Anziehungskraft einer dichterischen Figur und ihre fiktionalen Alter Egos (Mirajul Paul Celan sau avatarele ficționale ale unui personaj real), și-a propus să analizeze operele – cinci romane și o povestire – în care figura poetului Paul Celan este re-construită literar în diverse ipostaze și sub diverse măști ficționale. Este vorba despre un corpus de texte în care personajul Celan devine sursă de inspirație pentru o suită de autori germani și austrieci contemporani acestuia precum Marie Luise Kaschnitz, în povestirea Die Abreise (1951), Hans Weigel, în al său roman Unvollendete Symphonie (1951), Milo Dor și Reinhard Federmann, în Internationale Zone (1951), Rolf Schroers, în Jakob und die Sehnsucht (1953), Ingeborg Bachmann, în capodopera sa Malina (1971) și Hermann Lenz, în romanul autobiografic Ein Fremdling (1983). Motivația alegerii acestei teme de cercetare a fost dată în primul rând de absența unui studiu în care textele deja menționate să apară tratate dintr-o perspectivă comparativă și de insuficiența sau chiar absența aparatului critic în cazul unora dintre operele alese, care – din motive mai mult sau mai puțin întemeiate – nu s-au bucurat de o receptare atât de prolifică precum romanul cu caracter autobiografic al lui Ingeborg Bachmann. Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că în afara textului Malina al scriitoarei austriece, în cazul căruia dialogul poetic dintre Bachmann și Celan a reprezentat un punct de maxim interes pentru critica literară mai ales după momentul publicării volumului de corespondență dintre cei doi autori, nu se cunosc surse critice în care tema „Paul Celan ca personaj literar“ să fie cercetată prin raportare la celelalte opere selectate. În ediția colectivă Celan- Handbuch 2008 a apărut, e drept, merituosul articol al lui Wolfgang Emmerich, Celan als literarische Figur, în care criticul german menționează pentru prima dată acest corpus de texte în care figura poetului bucovinean apare în diverse ipostaze și înscenări ficționale, precum și cele două contribuții cinematografice care au ca punct central elemente din biografia acestuia – Im Süden meiner Seele (1988) de Frieder Schuller și »Duo pentru Paoloncel și Petronom« - Paul Celan la București (1994) de Alexandru Solomon – și opera intitulată Celan (2001) a lui Peter Ruzicka. Este vorba mai degrabă despre o scurtă trecere în revistă a contribuțiilor enumerate, care a constituit motivația de a începe acest demers de cercetare într-un 4 domeniu încă necunoscut sau nu suficient explorat. Cele șase texte alese în vederea analizei apar grupate în cadrul studiului nostru în funcție de recurența unor motive sau „avataruri ficționale“ ale protagonistului: Celan străinul, exilatul sau dezrădăcinatul, Celan iubitul și în cele din urmă Celan poetul. Aceste trei categorii corespund capitolelor care aduc aportul de originalitate al tezei și care constituie partea centrală a lucrării de față. Pentru a delimita anumite concepte care definesc aceste texte cu un vădit caracter autoreferențial s-a optat pentru introducerea capitolului destinat teoriilor autobiografiei, autoficțiunii, esteticii receptării și noului istorism. Fixarea acestui cadru teoretic a permis apoi aplicarea noțiunilor deja amintite în cercetarea operelor selectate. În cazul autorului bucovinean nu putem vorbi despre o linie clară de demarcație între viață și operă, atâta vreme cât cele două dimensiuni fundamentale ale existenței sale ca poet, așa cum mărturisea el însuși, au fost marcate de o relație indisolubilă între biografie și literatură. Tocmai de aceea un demers necesar studiului nostru l-a reprezentat cercetarea materialului biografic – monografii, volume de corespondență, memorii, redări ale unor conversații cu poetul de către diverși colegi de generație ai acestuia –, precum și a operei sale lirice. Așadar, prin teza de față ne-am propus cercetarea impactului generat de personalitarea lui Paul Celan asupra unora dintre colegii săi de generație din spaţiul austriac şi german, respectiv analiza corpusului de texte în care poetul devine